Istoria braziliei

Amerindienii au trecut în urmă cu 30–25 000 de ani strâmtoarea Bering. În jurul anului 12 000 î.Hr. s-au
răspândit în toată emisfera sudică a continentului American.

Oficial, descoperitorul Braziliei a fost Pedro Álvares Cabral. La 22 aprilie 1500, acesta a luat în
stăpânire coastele orientale braziliene, teritoriu care astăzi corespunde, aproximativ, cu zona în care
se află orașul Porto Seguro (statul Bahia).

La sfârșitul secolului al XVII-lea, nemulțumirea coloniștilor a avut drept rezultat apariția primelor

mișcări sociale împotriva Coroanei Portugheze. Una dintre cauzele acestor revolte a reprezentat-o
slăbirea economiei teritoriilor coloniale. Două mișcări din această perioadă - Inconfidência
Mineira (Nesupunera de la Minas Gerais) și Conjuração Baiana (Conjurația de la Bahia) - se
remarcă prin faptul că scopul lor declarat a fost acela de a obține independența față de Portugalia.
În noiembrie 1807, trupele lui Napoleon Bonaparte au forțat curtea portugheză să se refugieze în
Brazilia. Regele Ioan al VI-lea a sosit în Rio de Janeiro în 1808 după semnarea alianței defensive
cu Anglia[40]. În același an s-au deschis porturile braziliene vaselor națiunilor împrietenite, marcând
sfârșitul epocii coloniale. Când orașul Rio de Janeiro a fost declarat capitală a Regatului Unit al
Portugaliei, Braziliei și Algarvelor, Brazilia s-a transformat de iure din colonie în metropolă, act fără
precedent în istoria omenirii. În cele din urmă, la data de 7 septembrie 1822, Petru a
declarat independența Braziliei, proclamându-se ca primul împărat al noii țări.

După 1930, guvernele braziliene s-au concentrat pe dezvoltarea interiorului țării. Mandatul

lui Juscelino Kubitschek s-a remarcat prin campania politică a cărei deviză a fost „cincizeci de ani în
cinci”. Atunci, în 1956, a demarat construirea orașului Brasília, care ulterior a devenit capitala
Braziliei, în 1960; perioada președinției lui Kubitschek s-a caracterizat și prin intensiva dezvoltare a
industriei.
Militarii au acaparat încă o dată controlul asupra statului după o lovitură de stat în 1964 și au rămas
la putere până în 1985 când au fost înlăturați în urma luptelor dintre regim și elitele braziliene.
În 1967, numele statului a fost schimbat la cel actual, Republica Federativă a Braziliei[46]. Democrația
a fost restabilită în 1988 când a fost promulgată actuala constituție, iar primul președinte democratic
ales după dictatura militară a fost Fernando Collor de Mello. În 1992, Congresul Național a votat
pentru impeachment-ul împotriva lui Collor, după ce acesta a fost implicat într-o serie de scandaluri
dezvăluite de mediile de informare. Itamar Franco, succesorul lui, a implementat Plano Real, un plan
economic al cărui scop primordial a fost îmbunătățirea situației financiare a statului. Una dintre
reformele introduse prin acest plan a fost înlocuirea monedei de până atunci, cruzeiro, cu cea nouă,
denumită real, la început fixată ca valoare la paritate cu dolarul american. Președintele actual al
Braziliei este Jair Messias Bolsonaro, ales în 2018.