EDWARD

Schiță:. Familia Denzel:

-EDWARD JANUEL Denzel 23.ani
Alexandre Denzel. 21.ani
Diego Denzel 18.ani
Lucy Denzel 18. Ani ( gemenii)

Mircea Denzel: 49 ani

Josephin Denzel: 48

Fam. MARTINEZ:
Alvaro MARTINEZ: 49 ani
Esmeralda MARTINEZ: 47 ani
ANYA IRIS MARTINEZ: 21 ANI
Smith MARTINEZ: 23 ani

Maya Lisandra MARTINEZ:20 ani

ANYA

EDWARD
 Capitolul 1

Am simțit cum razele soarelui încercai sa pătrundă în cameră după draperii, pe care nu
le-am tras îndeajuns că sa nu pătrundă nici o rază de soare. O bătaie în ușă mă trezit de tot
și îmi dădeam palme mintale că nu știu cât este ceasul.
-Anya? după voce mi-am dat seama că e Maya. Azi trebuia și însoțesc la aeroport
- Acum ies, așteaptă 10 minute. Te rog!
- Grăbește te in 20 de minute trebuie sa plecăm
- Bine mă grăbesc. M-am ridicat din pat posomorâtă că voiam să mai dor măcar o ora, dar
o promisiune nu se încalcă. Nu am fost incantata de decizia Mayei de a plecat din New York
pentru a merge la facultate, dar cine sunt eu so împiedic in aș urma visul?
Mi-am luat pe mine primele haine pe care le-am ochit in dulap și așa nu prea conta cu ce
m-aș fi îmbrăcat pentru aeropor.
-Anya ești gata? Trebuie sa plecăm. Strigă sorămea de după ușă, nu înțeleg mai sunt 5
minute până ar trebui sa plecăm
- Acum cobor.
Mi-am luat paltonul și geanta și am ieșit. In living spre surprinderea mea erau și mama cu
tata. De obicei nu prea stau pe acasă mai ales tata care e ocupat mai tot timpul cu munca.
Nici când eram mică nu prea avea timp pentru pentru familie.
-Buna dimineața! Le spun alor mei când ajung in dreptul lor.
- Bună dimineața, scumpo.
-Da, cei cu grabă asta? Smith își face apariția din bucătărie cu o fata așa comică da, mă
abțin să nu râd, e tare supărăcios
- Azi pleacă Maya ,ai uitat? Îl treabă tata vizibil rititat de comportamentul lui.
- Nu, nu am uitat. Da, poate că pe părinți io fi păcălit dar le mine și pe Maya nu. Smith
niciodată nu a știut să își ascundă sentimentele de mine și ea.
- Bine , gata cu vorba nu vreau sa pierd avionul. Sa mergem.
Drumul spre aeroport o fost unul liniștit , prea liniștit pentru mine. Nu zic că nu îmi place
liniștea dar cu familia mea sa ai și un minut liniște e un miracol. Da ,na ce sa zic pleacă fica
preferată e un moment importan
-O sa ne fie tare dor de tine.
- Mamă, stai liniștită o sa va mai vizitez promit.
-Bine
 Mi se pare așa ciudat să mi văd părinți așa sentimentali mereu erau de ne clintit când era
vorba de plecarea cuiva din familie cel puțin a mea . Am fost plecata 2 ani și nu mi-o dus
nimeni dorul din cate am văzut.
- Mamă, tată eu merg pe jos acasă , că vreau să mă mai plimb puțin
- Bine sa ne suni daca vrei sa trimitem o mașină după tine.
- Bine , mulțumesc.
Nici nu m-au întrebat dacă sunt bine , sau de de aș vrea să mă plimb singura la oara asta?
Eu am fost mereu fata cea mare care trebuia mereu să facă ce trebuie fără să comenteze
sau sa zică ceva . Doar Mayei i se cerea părere când trebuia să facă ceva sau sa ia o
decizie.