Relieful deșertic

Relieful deșerturilor este un relief climatic. În deșerturi, lipsa vegetatiei și a solurilor face ca agenții
morfogenetici să intre în contact direct cu roca și ca urmare să se creeze un relief specific.

Pot fi denumite aride și semiaride acele regiuni cu precipitații foarte reduse (sub 200 mm anual), dar
suficiente pentru menținerea unor sisteme de râuri capabile să transporte temporar sfărâmăturile
produse prin dezagregare, dar insuficiente pentru a permite dezvoltarea unei cuverturi vegetale care să
protejeze solurile contra eroziunii agenților subaerieni.

Caracterul climatic este legat de regimul precipitațiilor, la care se adaugă temperatura și vântul, ce
contribuie prin intermediul evaporației la stabilirea unui bilanț hidric deficitar. Clima specifica este aridă.

Precipitațiile au o medie anuală de 200 mm; se întâlnesc uneori medii de 500-700 mm, dar evaporația
potențială puternică (în Sahara 400 mm anual) menține caracterul de ariditate. Precipitațiile din aceste
regiuni se caracterizează printr-o mare neregularitate: repartiția neuniformă pe luni, diferențe mari de la
an la an când cad mai ales sub forma de averse. În Sahara s-au înregistrat perioade de 18 luni fără nici o
picătură de ploaie; în pustiul Atacama s-au semnalat 10-20 de ani fără precipitații.

Temperatura aerului prezintă puternice oscilații de la zi la noapte, înregistrându-se amplitudini medii de

peste 25°C la umbră și 40-50°C la soare. În Sahara în timpul zilei la suprafața nisipului s-au înregistrat
temperaturi de 72°C care au coborât în timpul nopții la 0°C sau chiar sub 0°C.

Vânturile nu prezintă valori mai ridicate decât în alte regiuni, dar importanța lor în regiunile aride capătă
o valoare mai mare prin consecințele asupra creșterii gradului de uscăciune (mărirea evaporației) și prin
acțiunea lor morfogenetică (spulberarea solurilor și nisipurilor lipsite de un covor vegetal protector,
formarea dunelor).

Vegetația este săracă, adaptată la condițiile climatice aride. Speciile tipice de plante sunt:spinul cămilei,
saxaulul, sărățica, gipsărița, pelinul negru, mimozele, salcâmul, curmalul.

Absența solurilor este dictată de lipsa unui covor vegetal, șiroire și vânt, care înlătură materialele
rezultate prin dezagregarea rocilor. Acțiunea slabă a proceselor chimice și biochimice explică de
asemenea ritmul lent sau absența proceselor de solificare. Solurile specifice sunt cenușii de deșert.

Hidrografic, regiunile aride și semiaride se caracterizează prin intermitența cursurilor de apă și prin lipsa
unei rețele hidrografice organizate. Singurele cursuri de apă sunt uedurile. Acestea funcționează numai
în timpul averselor violente, când prezintă o undă de viitură foarte puternică. În cele mai multe cazuri,
apele uedului se pierd în propriile aluviuni sau se evaporă înainte să se verse într-un lac interior. Această
hidrografie, fără un nivel de bază local precis, se numește areică; apele care se varsă într-un lac interior
se numesc endoreice (bazinul lacului Aral); în mod excepțional există și ape cu scurgere la mare
(exoreice), care au izvoarele în zone foarte umede, cum ar fi Nilul.

În funcție de gradul de ariditate sunt trei tipuri principale de deșerturi: semiaride, aride și hiperaride.
Deșerturi semiaride

Se caracterizează printr-o cantitate anuală de 200-300 mm precipitații, care cad în anotimpul umed sub
formă de averse violente, dar și sub formă de ploi lente de mai mare durată; nu prezintă rezerve
subterane de apă și nici scurgeri permanente autohtone. Vegetația sporadică și discontinuă de tufișuri
spinoase este legată de anotimpul mai umed și de ploile întâmplătoare, după care dispar.

Deșerturi aride

Prezintă precipitații medii anuale sub 200 mm; ploile cad sporadic sub formă de averse scurte și violente.
Nu există un anotimp mai umed, ci numai zile umede, în timpul ploilor. Vegetația a dispărut complet sau
este localizată discontinuu în lungul uedurilor. Regimul termic este foarte diferit de la o regiune la alta, de
unde necesitatea subîmpărțirii lor în două tipuri: deșerturi calde (Sahara, Kalahari, Arabia, Australia) cu
temperaturi medii anuale de 15-20°C și deșerturi reci (Gobi, Tibet, Groenlanda, Islanda, Pamir, Anzi). În
care temperaturile medii anuale sunt cuprinse între -10 și +5°C, iar precipitațiile cad mai ales sub formă
de zăpadă

Deșerturi hiperaride

Sunt mult mai rare, ele apropiindu-se de limita maximă a aridității. Ploile sunt atât de rare încât trec ani
sau zeci de ani până când se înregistrează o aversă de câțiva mm. În deșerturile continentale (Death
Valley) se înregistrează contraste termice diurne foarte mari, în schimb în deșerturile litorale (Atacama)
amplitudinile termice sunt reduse. Vegetația este efemeră (durează doar câteva zile după căderea unei
ploi).