Strategia Romania Orizont 2020 - 2040

Academia de Științe Agricole și Silvice
„Gheorghe Ionescu - Șișești”

Institutul de Cercetare – Dezvoltare
pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și
Acvacultură Galați
MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC

ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
STRATEGIE
ROMÂNIA ORIZONT 2020 – 2040
DOMENIUL:
ACVACULTURĂ, PESCUIT ȘI PROCESAREA PEȘTELUI
ȘI A ALTOR RESURSE ACVATICE VII
Casa Cărții de Știință

Cluj-Napoca, 2021
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
INSTITUTUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU

ECOLOGIE ACVATICĂ, PESCUIT ŞI ACVACULTURĂ (Galaţi)
Strategie ROMÂNIA ORIZONT 2020-2040, domeniul Acvacultură,

pescuit şi procesarea peştelui şi a altor produse acvatice vii /
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit
şi Acvacultură (I.C.D.E.A.P.A.) Galaţi. - Cluj-Napoca: Casa Cărţii de
Știinţă, 2021
Conţine bibliografie
ISBN: 978-606-17-1824-5
Editură acreditată CNCSIS.
Casa Cărții de Știință
B-dul Eroilor, nr. 6-8, Cluj-Napoca, 400129

Tel.: 0264-431920
www.casacartii.ro; e-mail: editura@casacartii.ro
CUPRINS
CUVÂNT-ÎNAINTE ................................................................................. v
INTRODUCERE..................................................................................... 1
CAPITOLUL 1. Sectorul de pescuit în scop comercial, recreativ și
științific ................................................................................................... 5
1.1. Prezentarea generală a sectorului de pescuit în scop comercial,
recreativ și științific...................................................................................... 5
1.2. Analiza SWOT a sectorului de pescuit în scop comercial, recreativ
și științific................................................................................................... 16
CAPITOLUL 2. Sectorul de acvacultură ............................................... 19
2.1. Prezentarea generală a sectorului de acvacultură ..................... 19
2.2. Analiza SWOT a sectorului de acvacultură ................................ 56
CAPITOLUL 3. Sectorul de procesare a peștelui și a altor resurse
acvatice vii ........................................................................................... 60
3.1. Prezentarea generală a sectorului de procesare a peștelui și a
altor resurse acvatice vii ................................................................... 60
3.2. Analiza SWOT a sectorului de procesare a peștelui și a altor
resurse acvatice vii ........................................................................... 69
CAPITOLUL 4. Direcții strategice privind implicarea unităților C.D.I. din
domeniul pescuitului, acvaculturii și a procesării peștelui și a altor
resurse acvatice vii .............................................................................. 74
BIBLIOGRAFIE .................................................................................... 85
iii
Cuvânt-înainte
Acvacultura, pescuitul și procesarea peștelui și a altor resurse

acvatice vii, sunt un domeniu de maximă importanță pentru utilizarea
alimentară, industrială, dar și pentru mediu. Spun acest lucru pentru că,
la nivelul Uniunii Europene există un comisar pentru domeniul pisciculturii
și acvaculturii, în domeniul căruia de preocupare intră și problemele mării
(DG MARE). Preocupările acestui Comisariat European sunt mai puțin
vizibile, deși la marea majoritate a întâlnirilor miniștrilor agriculturii, pe
lângă Comisarul pentru agricultură, participă și Comisarii pentru DG
MARE și DG SANTE. Se întâmplă acest lucru pentru că, în marea
majoritate a statelor membre domeniul piscicultură – acvacultură se află
în atribuțiile Ministerelor Agriculturii. Pe de altă parte, deși Direcția
specifică este DG MARE, în domeniul de preocupare intră și piscicultura
și acvacultura din apele dulci.
Nu este un secret pentru nimeni, că Academia de Științe Agricole

și Silvice „Gheorghe Ionescu – Șișești”, prin structurile sale (Secțiile
științifice, Institutele și stațiunile de cercetare științifică) a fost angrenată
în elaborarea Proiectului MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UE,
ROMÂNIA – ORIZONT 2040, care este acum spre finalizare. Realizarea
strategiei are loc după ce s-au organizat dezbateri pe problematica
domeniilor care fac obiectul acestei strategii, în care agricultura și
domeniile complementare acesteia ocupă un loc important.
Dacă în Strategia MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UE –

ROMÂNIA ORIZONT 2040 se prezintă o sinteză a situației la zi și a
obiectivelor strategice ale diferitelor sectoare ale agriculturii și domeniilor
conexe, unitățile de cercetare – dezvoltare din subordinea ASAS au
libertatea de a-și elabora strategii cu obiective strategice proprii de realizat
v
până la orizontul anilor 2040 – 2050, care să fie cuprinse în Strategia
agriculturii României, cu obiective de atins la nivelul anilor 2040 – 2050
elaborată de către Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe
Ionescu – Șișești”.
Este extrem de important să ne construim în unitățile de cercetare

– dezvoltare o viziune proprie asupra sectoarelor pe care le gestionăm
din punct de vedere științific.
Îmi face plăcere să constat, că Institutele de Cercetare –

Dezvoltare din diverse domenii de cercetare – dezvoltare agricolă au
început să elaboreze strategii în domeniile în care își desfășoară
activitatea de cercetare de mulți ani și în care propun realizarea unor
obiective strategice pe termen mediu și lung 2030 – 2040 – 2050, având
la bază serii de date rezultate din cercetări de lungă durată, realizate de
către cercetători de excelentă calitate științifică, excelenți cunoscători ai
domeniilor în care își desfășoară activitatea.
Obiectivele strategice nu trebuie să aibă în vedere numai acele

obiective stabilite pentru activitatea de cercetare – dezvoltare proprie, ci
trebuie să fixeze obiectivele strategice ca ținte de atins de către
sectorul/domeniul economic. Stațiunile și Intitutele trebuie să ofere
soluțiile care să rezolve problemele pe care le au în atingerea obiectivelor
propuse. Este extrem de important, ca orice strategie economică cu
obiective pe termen scurt, mediu și lung, să aibă la bază, ca suport,
rezultatele obținute în cercetarea științifică în domeniul respectiv.
O astfel de strategie a fost elaborată de către colectivul de

cercetători de la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Ecologie
Acvatică, Pescuit și Acvacultură Galați, format din: Dr. ing. Dima Floricel
Maricel – Directorul general al Institutului, CS III; Prof. univ. dr. ing.
Patriche Neculai – Directorul științific, CS I; Dr. ing. Tenciu Magdalena,
CS III; Dr. ing. Nistor Veta, CS III; Dr. ing. Mocanu Elena – Eugenia, CS
III; Dr. ing. Stroe Maria Desimira, CS III.
vi
Strategia cuprinde obiective pe termen lung (2040):
• Prezentarea generală a sectorului de pescuit în scop

comercial, recreativ și științific, situația actuală, importanța;
• analiză SWOT a sectorului de pescuit în scop comercial,
recreativ și științific, în care sunt analizate atât plusurile, cât și
minusurile. Este o analiză perfect făcută și absolut necesară
pentru a putea argumenta obiectivele propuse și formele de
susținere a acestora;
• Prezentarea generală a sectorului de acvacultură;
• Prezentarea generală a sectorului de procesare a peștelui și a
altor resurse acvatice vii;
• Analiza SWOT a sectorului de procesare a peștelui și a altor
resurse acvatice vii, de o mare importanță pentru întregul
sector vizat de strategia elaborată;
• Direcții strategice privind implicarea unităților din cercetare –
dezvoltare – inovare din domeniul pescuitului, acvaculturii și
procesării peștelui și a altor resurse acvatice vii.
Este un domeniu cu o importanță mare pentru tot ce înseamnă

domeniul agro-alimentar și securitatea alimentară a României.
Piscicultura și acvacultura ocupă un loc important, inclusiv pentru balanța
comercială cu produse agro-alimentare.
Trebuie avut în vedere și faptul că România este o țară cu un

potențial piscicol bun, care – exploatat în condiții mai bune – poate deveni
un sector nu numai productiv, dar și cu performanțe economice.
Între cele două războaie mondiale, România se găsea între țările

cu o producție piscicolă semnificativă (surse piscicole din apă dulce).
Eram exportatori de pește, recunoscuți și apreciați. Astăzi, importurile de
pește și alte resurse acvatice cu utilizare alimentară sunt o parte
importantă a deficitului comercial cu produse agro-alimentare, iar
cantitatea de pește și alte surse acvatice importante reprezintă peste 70%
din necesarul de consum al României.
vii
Producția de pește și speciile de acvacultură trebuie legate de
capacitatea României de a le produce, sursele de apă naturală, dar și
acumulările de apă artificiale, care pot fi utilizate în acest scop.
Gestionarea resurselor de apă nu înseamnă numai diguri, măsurarea
debitelor și a calității apei, ci și a capacității acestora prin utilizarea lor
pentru dezvoltarea pisciculturii și a acvaculturii, ca domenii importante în
economia națională.
Strategia elaborată de către Institut are în vedere contibuția

sectorului de cercetare – dezvoltare, care este în măsură să furnizeze
necesarul de informați tehnico-științifice care să constituie baza
dezvoltării de tehnologii performante, iar sub aspect economic să asigure
condițiile tehnice pentru creșterea producțiilor cantitativ și calitativ.
Toate acestea, trebuie să aibă în atenție, situația actuală a

ecosistemelor acvatice, biodiversitatea din aceste ecosisteme, reglarea
cantitativă și calitativă a capturilor, dar și starea speciilor acvatice (pești și
alte specii acvatice cu utilizare în industria alimentară) și capacitatea
acestora de a asigura necesarul de consum. Aici trebuie inclusă și
evaluarea stării suportului de realizare a unei pisciculturi și acvaculturi,
starea apelor curgătoare și stătătoare, a calității apei etc.
Strategia elaborată de excelentul colectiv de cercetare al

I.C.D.E.A.P.A. Galați, evidențiază zonele de atenția care trebuie avute în
vedere când vorbim de domeniul pisciculturii și acvaculturii, precum:
fluviul Dunărea cu cele două componente specifice (Delta Dunării și cursul
Dunării), apele interioare (râuri, lacuri, bălți, alte surse de apă etc.) și sigur
Marea Neagră, care mai ales după 1990 nu au mai putut fi exploatate la
nivel economic și echilibrat. Dependența de importurile de pește și alte
specii de acvacultură a crescut, dependența de importuri fiind extrem de
mare și decisivă pentru asigurarea necesarului de pește și produse
acvatice alimentare.
Dezvoltarea unui sector de piscicultură și acvacultură performant

în România cere extrem de multe lucruri de făcut, în primul rând o
preocupare mai bună din partea autorităților. Soluții pentru tot ce
înseamnă resursele de pește și acvacultură de la unitățile de cercetare,
viii
precum: Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică,
Pescuit și Acvacultură Galați, Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru
Piscicultură Nucet, la care se mai adaugă Institutul de Cercetări Marine
cu o misiune extrem de importantă în ce privește evaluarea resurselor
piscicole și acvatice la Marea Neagră, lucru care nu s-a făcut până acum
și nu este ușor de făcut și în viitorul apropiat.
Stabilirea obiectivelor pe termen scurt și mediu și cu atât mai mult

cele pe termen lung în sectorul piscicol și în acvacultură, sunt extrem de
importante pentru relansarea și aducerea sectorului la nivel de
performanță economică. Este necesară mobilizarea unor resurse
financiare de investiții naționale și europene, precum și o politică națională
aprobată și asumată de factorii decizionali naționali, care să includă nu
numai obiectivele strategice, dar și sursele financiare necesare realizării
acestora.
Sunt mai mult decât convins, că o astfel de strategie în domeniul

pisciculturii și acvaculturii este extrem de binevenită fiindcă umple un gol
existent de mulți ani, dar în același timp deschide capacitatea spre o
mobilizare strategică de a mobiliza factorii de decizie pentru dezvoltarea
și implementarea unei strategii bazată pe știință.
Felicitări sincere excelentului colectiv de cercetători de la Institutul

de Cercetare – Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și
Acvacultură Galați pentru tot ceea ce face în domeniul cercetării piscicole
și al ecologiei acvatice pentru realizările deosebite pe care le are și care
au fost obținute în condiții nu tocmai ușoare.
Prof. univ. emerit. dr. ing. dr. h. c. Valeriu TABĂRĂ
PREȘEDINTE
Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu – Șișești”
ix
Prezenta lucrare, răspunde intenției Comisiei UE de stimulare a
sectorului de acvacultură în vederea obținerii de produse de bună calitate,
cu respectarea standardelor stricte de durabilitate a mediului.
Este elaborată de un colectivde experți din cadrul Institutul de

Cercetare Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură
Galați, implicați în elaborarea Planul Strategic Național Multianual pentru
Acvacultura (PSNMA) pentru perioada 2007 – 2013, 2014 – 2020 și în
realizarea și implementarea Programului Național pentru Colectarea
Datelor (PNCD) din sectorul pescăresc al României pentru perioada 2009
– 2021.
COLECTIV DE REALIZARE
CS III dr. ing. DIMA FLORICEL MARICEL
CS I prof. univ. dr. ing. PATRICHE NECULAI
CS III dr. ing. TENCIU MAGDALENA
CS III dr. ing. NISTOR VETA
CS III dr. ing. MOCANU ELENA EUGENIA
CS III dr. ing. STROE MARIA DESIMIRA
xi
STRATEGIE ORIZONT 2020 - 2040
INTRODUCERE
În prezent, acvacultura, pescuitul și procesarea peștelui și a altor

resurse acvatice vii, deși diferite ca mod de lucru și abordare, formează
un corp comun deoarece gestionează, între altele, aceeași resursă
principală și anume resursa acvatică vie.
Pescuitul este o activitate umană aflată în declin pe plan mondial,

deoarece stocurile de pești sunt în declin, situație determinată în special
de o exploatare agresivă.
România exploatează resursa acvatică vie din apele naturale dulci
reprezentate de fluviul Dunărea, delta sa, marile lacuri de acumulare
Porțile de Fier I și Porțile de Fier II, cursul râului Prut, lacurile de
acumulare aferente râurilor Olt și Siret, precum și pescuit marin în Z.E.E.
Marea Neagră.
În ceea ce privește activitatea de pescuit în scop comercial în

România aportul sectorului de cercetare – dezvoltare trebuie să fie în
măsură, în continuare, să furnizeze necesarul de informație tehnico-
științifică privind starea ecosistemelor acvatice, biodiversitatea acestora
precum și stabilirea capturii totale admisibilă (TAC), valori fără de care
pescuitul nu se poate desfășura durabil.
Comparativ cu pescuitul, în momentul de față, domeniul

acvaculturii se află într-o continuă expansiune și dezvoltare atât pe plan
internațional cât și intern, tendința fiind menținerea acesteia pe termen
mediu și lung, deoarece trebuie să atenueze efectele socio-economice ale
declinului pescuitului și totodată să contribuie la satisfacerea cererii de
proteină animală, funcțională (resursă acvatică vie).
1
STRATEGIE ORIZONT 2020 – 2040
Toate aceste particularități, impun în contextul actual pentru

acvacultură, pescuit și procesarea peștelui și a altor resurse acvatice vii,
cerințe și exigențe diferite de celelalte domenii, astfel încât apar noi
provocări către cercetarea științifică de profil. În acest sens cercetările
privind starea stocurilor de resursă acvatică vie coroborate cu
cunoașterea stării ecosistemelor acvatice, biodiversitatea acestora în
lumina actuală a marilor schimbări climatice, cercetările privind noi
sisteme și tehnologii în acvacultură precum și noi tehnologii de
procesare devin o necesitate din ce în ce mai stringentă.
Cercetarea științifică națională din domeniul pescuitului, acvaculturii

și procesării peștelui și a resurselor acvatice vii, se află în condițiile
enumerate mai sus în fața celei mai mari provocări din ultimul secol.
Asistăm astăzi la mutații importante și necunoscute privind

perioadele, habitatele de înmulțire și hrănire a tuturor speciilor ce fac
obiectul resursei acvatice vii. Neabordarea acestor aspecte de către
cercetarea științifică în vederea estimării situațiilor concrete, va avea
drept rezultat necunoașterea și implicit fie neluarea de măsuri
specifice sau luarea unor măsuri inadecvate cu consecințe grave în
viitorul existenței resursei acvatice vii, prin dispariția unor specii,
diminuarea stocurilor până la limita auto-susținerii biologice, încetarea
activității pescuitului, toate acestea cu efecte socio-economice grave.
Totodată vom asista la extincția unor specii valoroase de pești și alte
viețuitoare acvatice, resursă pentru dezvoltarea acvaculturii.
În ceea ce privește activitatea de acvacultură din România, în

momentul actual aceasta se practică mai ales în regim privat și este în
continuă dezvoltare, în mod deosebit datorată cererii de piață și
Programului Operațional pentru Pescuit si Afaceri Maritime (POPAM).
Singurele entități de stat din România producătoare în special de

material biologic (puiet) de înaltă calitate cu bio-performanță dovedită
sunt cele din cercetarea științifică, I.C.D.E.A.P.A. Galați și S.C.D.P.
Nucet, unități aflate în subordinea Academiei de Științe Agricole și
Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”.
Principalele specii cultivate în acvacultura națională sunt crapul,

sângerul, novacul, cosașul, carasul și păstrăvul, care împreună
formează aproximativ 90% din producția curentă (http://www.anpa.ro)[1].
2
Alături de acestea, timid sunt introduse în cultură specii cu valoare

economică ridicată, precum șalăul, știuca, somnul, sturionii, racii,
broaștele, scoicile etc.
În prezent, numărul entităților în care se practică acvacultura este
de aproximativ 300, majoritatea acestora (95%) având ca activitate
creșterea peștilor, numai 15 ferme (5% din total) practicând acvacultura
altor viețuitoare acvatice (midii, raci, broaște etc.).
Cauzele scăderii producției pescărești începând cu anii 90 s-a

datorat condițiilor caracteristice stării de tranziție la economia de piață
reprezentate în principal prin:
• investiții extrem de scăzute în acest sector cât și în
cercetarea științifică;
• supraexploatarea prin pescuit nerațional și braconajul din
apele dulci cât și marine;
• poluarea mediului acvatic;
• distrugerea habitatelor;
• lipsa materialului biologic pentru populare;
• lipsa susținerii cercetării științifice din domeniu;
• schimbările climatice.
Comerțul cu produse din pește și semiproduse din pește, pe piața

internă se realizează prin intermediul fermelor piscicole, fabricilor de
industrializare, importatori, angrosiști și detailiști [2,3].
Organizarea slabă a producătorilor și procesatorilor, neînființarea
grupurilor de producători, nu a creat premisele unei bune funcționări nici
a pieței produselor pescărești indigene [3].
Conform Institutului Național de Statistică – România 2017, [4]

având la bază evoluția fenomenelor demografice din perioada 2012 –
2015 au fost proiectate scenarii ale populației rezidente a fiecărui județ,
care au fost însumate, astfel stabilindu-se populația rezidentă proiectată
a României până în anul 2060.
Populația rezidentă a României înregistrată la 1 iulie 2015 a fost
de 19.819,7 mii locuitori.
Există o variantă constantă, una optimistă și una pesimistă
privind evoluția populației.
3
Varianta medie reprezintă varianta cea mai plauzibilă asupra

evoluției populației, pe baza căreia România ar urma să aibă, în anul
2030, o populație rezidentă de 17,8 milioane locuitori și în anul 2040, o
populație rezidentă de 16,6 milioane locuitori.
În profil teritorial, în varianta medie, populația rezidentă a tuturor

județelor se va diminua, în perioada 2015 – 2040, cu excepția județului
Ilfov care va înregistra o creștere a populației, în anul 2040, cu aproximativ
120 mii persoane (cu 27,4%).
Luând în calcul aspectele demografice naționale și necesitatea

consumului de resurse acvatice vii se pot estima direcțiile strategice
privind dezvoltarea sectorului pescăresc național (pescuitul, acvacultura
și procesarea peștelui și a altor resurse acvatice vii), în lumina creșterii
consumului uman al resursei acvatice vii de la 17,9 kg/capites în prezent
la 28 – 32 kg/capites pe termen mediu, și chiar până la 40 kg/capites și
peste în anul 2040.
Aceste aspecte impun de asemenea o implicare profundă a

cercetării științifice din domeniu, pentru realizarea tuturor țintelor.
4
CAPITOLUL 1
SECTORUL DE PESCUIT ÎN SCOP COMERCIAL,

RECREATIV ȘI ȘTIINȚIFIC
1.1. Prezentarea generală a sectorului de pescuit în scop

comercial, recreativ și științific
Conservarea habitatelor acvatice și protecția patrimoniului

pescăresc sunt de interes general pentru:
• generarea și menținerea zonelor umede și conservarea
biodiversității;
• contribuția la asigurarea securității alimentare naționale, prin
potențialul de resurse alimentare reprezentat de resursele
acvatice vii în orice stadiu al ciclului lor biologic.
Protecția patrimoniului piscicol implică o gestionare echilibrată și
o administrare durabilă a activității de pescuit în care resursa piscicolă
este elementul principal, în condițiile în care aceste activități au un
caracter social și economic care se fundamentează pe stabilitatea
proprietății asupra bunurilor ce contribuie la dezvoltarea sectorului.
Situația prezentată în acest capitol are la bază date actualizate (de
către I.C.D.E.A.P.A Galați) din Strategia Națională a Sectorului Pescăresc
2014 – 2020 document elaborat de Ministerul Mediului și Schimbărilor
Climatice în colaborare cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale [5].
România este o țară cu dimensiuni medii (a 12-a în Europa),
având un teritoriu de 238.391 km2, din care 87% (207.372 km2) aparține
spațiului rural și 13% spațiului urban (31.018 km2).
5
Populația țării în anul 2019 a fost de 22.170,000 locuitori, din care

49,8% bărbați si 51,2% femei, conform figurii 1b, respectiv 43,6% in
mediul rural si 56,4% in mediul urban, conform figurii 1a (I.N.S, 2019)[4,5].
Rural Bărbați
Urban Femei
Figura 1a și 1b – Structura populației României

pe tipuri de așezări umane și pe sexe (bărbați / femei)
Rețeaua hidrografică a României este de 843.710 ha, ceea ce

reprezintă peste 3,5% din suprafața totală a țării.
Pescuitul, alături de acvacultură, prelucrarea peștelui și a
resurselor acvatice vii și comerțul cu pește și produse din pește, sunt
activități prezente în toate regiunile țării.
În unele zone izolate, cum sunt Delta și Lunca Dunării, zona
Clisurii Dunării, pescuitul reprezintă una din principalele activități, care
oferă locuri de muncă, surse de venituri și hrană pentru populația locală.
În prezent, patrimoniul de interes pescăresc al României, constituit

din suprafețe acoperite permanent sau temporar cu ape, este apreciat ca
având o întindere de aproape 500.000 ha la care se adaugă, 66.000 km2
ape curgătoare din zona de șes, colinară și de munte și 25.000 km2 ape
marine din Zona Economică Exclusivă la Marea Neagră.
6
27% Ape marine din

zona economică
exclusivă la Marea
Neagră
Ape curgătoare din

zona de șes
73%
Figura 2 – Structura patrimoniului de interes pescăresc din România
Suprafețele de ape din domeniul public sunt reprezentate de:

300.000 ha lacuri naturale și bălți, 98.000 ha lacuri de acumulare și
poldere, 47.000 km râuri din zona de șes și colinară, 19.000 km râuri din
zona montană, 1.373 km fluviul Dunărea.
lacuri naturale și bălți râuri din zona de șes și colinară

râuri din zona montană
lacuri de acumulare și
poldere fluviul Dunărea
Figura 3 – Distribuția suprafețelor de ape din domeniul public,

pe teritoriul României
Actualmente în România pescuitul în scop comercial se practică

la Marea Neagră și în apele interioare.
7
Pescuitul în scop comercial marin, respectiv flota de pescuit a

României își desfășoară activitatea în aria de competență a Organizației
de Management a Regiunilor Pescărești – G.F.C.M., Area 37 –
Mediterranean and Black Sea, Sub-area 37.4, Division 37.4.2, GSA 29.
Zona de pescuit a României este cuprinsă între brațul Musura al
Dunării și localitatea Vama Veche; linia de coastă are o lungime de cca
243 km, care poate fi împărțită în două sectoare principale geografice și
geomorfologice:
a) Sectorul nordic, cu o lungime de 158 km, care se întinde între
delta secundară a brațului Musura și Municipiul Constanța;
b) Sectorul sudic, cu o lungime de 85 km cuprins între Municipiul
Constanța și localitatea Vama Veche.
Pescuit în scop comercial în contextul OUG 23/2008 cu

modificările și completările ulterioare, se definește ca fiind activitatea de
exploatare comercială a resurselor acvatice vii din habitatele piscicole
naturale.
Conform datelor oferite de Agenția Națională Pentru Pescuit și
Acvacultură (ANPA) prin Registrul Navelor și Ambarcațiunilor de Pescuit,
în apele interioare în anul 2012 era înregistrat un număr de 2321
ambarcațiuni cu personalul aferent. În anul 2019, numărul total de
ambarcațiuni cu personalul aferent a fost de 1653.[6]
2321
Număr total de
ambarcațiuni în
anul 2012
Număr total de
ambarcațiuni în
1653 anul 2019
Figura 4 – Numărul de ambarcațiuni de pescuit în apele interioare

în anul 2012 și 2019
8
lacuri de
acumulare
7%
Delta
Dunării
45%
Dunăre
48%
Delta Dunării Dunăre lacuri de acumulare
Figura 5 – Situația ambarcațiunilor utilizate pentru pescuit

în scop comercial în apele interioare în anul 2019
Pescuitul în ape interioare reprezintă o activitate tradițională în

care se folosesc unelte de pescuit fixe sau mobile și ambarcațiuni de
pescuit mici, construite în general din lemn / fibră de sticlă / tablă.
În apele interioare nu se practică pescuitul de captură mecanizat,

ci numai manual.
Capturile de pește înregistrate în apele interioare realizate în

perioada 2008 – 2019 se situează la un nivel relativ constant. Cea mai
mică cantitate s-a înregistrat în anul 2010 și a fost de 2.457 tone, iar cea
mai mare cantitate, 3.778,26 tone, s-a înregistrat în anul 2016, conform
datelor din figura 6.
9
4500
4000
Capturile de paște (tone)
3500
3000
2500
2000
1500
1000
500
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Figura 6 – Capturile totale de pește din apele interioare

în perioada 2008 – 2019
Din analiza capturilor pe specii în perioada 2008 – 2012 se

constată următoarele:
• ponderea carasului crește de la 31,32% în anul 2008 la
37,92% în anul 2012;
• ponderea plăticii scade de la 19,42% în anul 2008 la 11,57%
în anul 2012;
• ponderea crapului scade de la 6,22% în anul 2008 la 5.52% în
anul 2012;
• ponderea pentru babușcă scade de la 7,37% în anul 2008 la
6,24% în anul 2012;
• ponderea somnului are o variație minoră de la 5,04% în anul
2008 la 4,30% în anul 2012, ceea ce confirmă faptul că
această specie este practic stabilizată la o pondere situată în
jurul valorii de 5%;
• ponderea șalăului scade de la 4,71% în anul 2008 la 4.53% în
anul 2012.
10
40,00
35,00
30,00
Cantitatea (%)
25,00
20,00
15,00
10,00
5,00
0,00
caras plătică scrumbie crap babușcă somn șalău
de
Dunăre
Figura 7 – Principalele specii capturate în apele interioare

la sfârșitul anului 2012
La sfârșitul anului 2019, principalele specii capturate în apele

interioare au fost următoarele: caras (1659,14 tone), plătică (220,1 tone),
scrumbie de Dunăre (634,5 tone), babușcă (201,52 tone), crap (187,93
tone), șalău (54,76 tone), somn (164,94 tone), conform figurii de mai jos [7].
1800
1600
1400
Cantitatea (tone)
1200
1000
800
600
400
200
0
caras plătică scrumbie crap babușcă somn șalău
de
Dunăre
Figura 8 - Principalele specii capturate în apele interioare

la sfârșitul anului 2019
11
În anul 2019, numărul total de pescari angrenați în activitatea de

pescuit în scop comercial din apele interioare era de 4264, dintre care
1480 pescari activau în Rezervația Biosferei Delta Dunării, 2400 pescari
își desfășurau activitatea pe Dunăre și un număr de 384 de pescari
activau pe lacuri de acumulare [7].
lacuri de
acumulare
9%
Rezervația
Biosferei
Delta
Dunării
35%
Dunăre
56%
Rezervația Biosferei Delta Dunării

Dunăre
lacuri de acumulare
Figura 9 – Repartizarea pescarilor pentru activitatea de pescuit

în scop comercial în anul 2019
În apele interioare nu există porturi destinate activității de pescuit.

Debarcarea capturilor se face în puncte de acostare, puncte de debarcare
sau centre de primă vânzare.
În prezent, punctele de debarcare și centrele de primă vânzare
sunt organizate și dotate corespunzător doar în Rezervația Biosferei Delta
Dunării, unde existau nominalizate în anul 2013 un număr de 49 de puncte
de debarcare și 31 de centre de primă vânzare, iar în anul 2019, 44 puncte
de debarcare și 35 centre de primă vânzare. Pentru zonele de pescuit din
ape interioare, de cele mai multe ori, punctele de debarcare și centrele de
primă vânzare nu există sau nu îndeplinesc toate criteriile de
nominalizare, materialul biologic fiind de regulă comercializat direct din
toanele de pescuit.
12
2013 2019
31
35
44
49
puncte de debarcare puncte de debarcare

centre de primă vânzare centre de primă vânzare
Figura 10.a și 10.b – Situația punctelor de debarcare

și a centrelor de primă vânzare în RBDD pentru anul 2013 și 2019
Pescuitul în scop recreativ
În contextul OUG 23/2008 cu modificările și completările

ulterioare, pescuitul în scop recreativ reprezintă activități necomerciale de
pescuit care exploatează resursele acvatice vii în scop recreativ sau
sportiv.
Pentru asigurarea protecției și conservării resurselor acvatice vii și
a evitării conflictelor de interese între activitatea de pescuit în scop
comercial și cea de pescuit în scop recreativ în conformitate cu
prevederile Legii 317/2009 de aprobare a OUG 23/2008 privind pescuitul
și acvacultura cu modificările și completările ulterioare sunt stabilite
condițiile pentru practicarea pescuitului în scop recreativ în habitatele
piscicole naturale, după cum urmează:
• „în apele din zona colinară și de șes, pe tot cursul Dunării și pe
brațele sale, în Delta Dunării cu maximum 4 undițe sau 4
lansete cu câte 2 cârlige fiecare”;
• „în apele teritoriale ale Mării Negre, cu maximum 2 undițe, 2
lansete sau o țaparină, cu câte 10 cârlige fiecare”;
• „în apele din zona colinară și de șes, pe Dunăre, în Delta
Dunării și în apele maritime un pescar sportiv poate reține din
13
captură maximum 5 kg de pește/zi sau numai un singur pește,

dacă greutatea lui depășește 5 kg”.
Atribuirea dreptului de pescuit în scop recreativ în habitatele

piscicole naturale ale României, se face conform prevederilor art. 1 alin.1
– 3 coroborat cu prevederile art. 3 alin. 1 de către ANPA în calitate de
administrator al resurselor acvatice vii, pe baza unui permis nominal emis
de către ANPA, fără percepere de taxe și tarife, cu respectarea
prevederilor legislației în vigoare privind pescuitul în scop recreativ, a
perioadelor și zonelor de prohibiție a pescuitului, precum și a zonelor de
protecție și refacere a resurselor acvatice vii, după cum urmează:
− în fluviul Dunărea cu brațele sale, Marea Neagră și habitatele
piscicole naturale necontractate de către asociațiile de pescari
recreativi legal constituite și recunoscute, atribuirea dreptului
de pescuit în scop recreativ se face pe baza unui permis
nominal emis și eliberat de către ANPA, în mod direct prin
intermediul unui soft informatic online, disponibil pe site-ul ANPA:
https://permisepescuit.anpa.ro.
Lista habitatelor piscicole naturale necontractate de către

asociațiile de pescari recreativi poate fi consultată pe siteul
ANPA: www.anpa.ro secțiune – pescuit recreativ.
Permisul de pescuit în scop recreativ este valabil numai însoțit de

actul de identitate ce a stat la baza emiterii acestuia. Posesorii de permis
de pescuit în scop recreativ emis în anul curent, au obligația întocmirii fișei
de captură (parte integrantă a permisului de pescuit în scop recreativ)
după fiecare partidă de pescuit desfășurată. Raportarea către ANPA a
capturilor realizate (Fișa de captură anuală completată) va fi transmisă
către ANPA până la data de 28 februarie a anului în curs pentru anul
precedent (pentru anul 2020 termen limită de transmitere a fișei de capturi
completată va fi 28.02.2021), pe adresa de email fisacaptura@anpa.ro
sau la sediile teritoriale ANPA. Locațiile sediilor teritoriale ANPA se
regăsesc la adresa: http://www.anpa.ro/contact.
14
Situația pescuitului în scop recreativ în habitatele piscicole

naturale din România nu este încă centralizată, se trasează însă direcții
de exploatare durabilă a resursei acvatice vii.
În prezent, specialiștii din cadrul I.C.D.E.A.P.A. Galați se implică
în realizarea planurilor de management, privind pescuitul în scop recreativ
în habitatele piscicole naturale din România.
Principiile de bază pentru realizarea unui pescuit în scop recreativ
sustenabil sunt:
a) principiul conservării resursei acvatice și al ecosistemelor
specifice zonei protejate;
b) principiul implementării și respectării atitudinii eco-civice;
c) principiul transparenței în luarea deciziilor și implementarea
acestora.
Pentru managementul durabil al activității de pescuit în scop
recreativ specialiștii Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Ecologie
Acvatică, Pescuit și Acvacultură au propus următoarele:
− eliberarea contra cost a permiselor de pescuit în scop recreativ
pe 1, 3, 14 zile;
− organizarea de zone special amenajate pentru efectuarea
activității de pescuit în scop recreativ;
− actualizarea/întocmirea de hărți cu zonele unde se poate
practica activitatea de pescuit în scop recreativ;
− revizuirea unui plan de informare a pescarilor ce practică
pescuit în scop recreativ cu privire la eliberarea materialului
biologic (catch&release).
Pescuitul în scop științific
Prin definiție, conform OUG 23/2008, cu modificările și

completările ulterioare, pescuitul în scop științific reprezintă extragerea
resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale și din amenajările
piscicole, conform planului anual aprobat, în orice perioadă a anului,
inclusiv în perioadele de prohibiție, în orice zonă, pentru orice specie
acvatică, la orice vârstă și dimensiune, cu utilizarea oricăror metode,
15
unelte, dispozitive și plase de pescuit, atât pe timpul zilei, cât și pe timpul

nopții, în baza autorizației speciale de pescuit în scop științific.
Pescuitul în scop științific are la bază identificarea, monitorizarea
și elaborarea măsurilor necesare protejării habitatelor piscicole, speciilor
de pești și a altor viețuitoare acvatice cu vizarea în mod special a zonelor
de reproducere și de hrănire.
Ca și măsuri de protejare a resurselor acvatice vii cu ajutorul
pescuitului în scop științific desfășurat de entitățile de cercetare –
dezvoltare (I.C.D.E.A.P.A. Galați și S.C.D.P. Nucet) se stabilesc zonele
de cruțare, se identifică toanele de pescuit și sezonalitatea acestora și se
stabilește captura totală admisibilă (TAC), fără de care practicarea
pescuitului în scop comercial nu se poate realiza.
Totodată, pescuitul în scop științific deține un rol major în
realizarea:
− structurii demografice a resurselor acvatice vii;
− structurii cantitative și calitative a resurselor acvatice vii;
− unui model privind exploatarea resursei acvatice vii pentru
optimizare în cazul suprapescuitului;
− modificărilor aduse legislației în vigoare privind resursele
acvatice vii;
− stării de exploatare a resursei în vederea estimării capturii
maxime admisibile / durabile (MSY) și estimarea efortului de
pescuit optim (FMSY);
− monitorizării stării de sănătate a resurselor acvatice vii.
1.2. Analiza SWOT a sectorului de pescuit în scop comercial,

recreativ și științific
Puncte tari:
- Resurse piscicole la nivel exploatabil industrial;
- Forța de muncă specializată disponibilă;
- Specii valoroase în ihtiofauna autohtonă;
- Suprafețe semnificative de ape;
- Tradiție în consumul de pește (sărbători religioase, alte
obiceiuri).
16
Puncte slabe:
- Informații insuficiente privind starea stocurilor de pești, prin
lipsa programelor de cercetare științifică specifice;
- Ambarcațiuni, motoare și scule de pescuit învechite;
- Dotări insuficiente și învechite (ex: pentru menținerea calității
capturilor, scule de pescuit etc.);
- Caracterul sezonier al pescuitului;
- Netrasabilitatea capturilor;
- Infrastructura specifică slab dezvoltată (porturi, inclus de
debarcare și de primă vânzare, adăposturi);
- Informații insuficiente privind piața peștelui rezultat al capturilor
extrase ca urmare a pescuitului din România.
Oportunități:
- Piața internă cu potențial mare de absorbție;
- Sprijin financiar din fonduri europene;
- Potențial pentru ecoturism și alte activități conexe;
- Existența instituțiilor de cercetare în domeniu, care pot rezolva
problemele sectorului;
- Introducerea sistemelor IT&C privind licențierea, autorizarea și
raportarea activităților de pescuit și acvacultură funcțional
online;
- Instituirea unui cadru de colaborare între pescari și
institutele de cercetare / mediul academic, posibil cu
participarea autorităților publice interesate.
Amenințări:
- Supra-exploatarea resurselor;
- Interdicții sau limitări ale pescuitului ca urmare a aplicării
reglementărilor privind protecția habitatelor sau a speciilor
prevăzute în rețeaua Natura 2000;
- Creșterea costurilor de producție;
- Acces limitat la credite bancare și proceduri greoaie în
accesarea fondurilor;
- Capacitate administrativă redusă și birocrație;
17
- Instabilitatea administrativă și legislativă din domeniul

pescăresc.
În urma analizei SWOT privind pescuitul, se desprind

următoarele direcții strategice de cercetare științifică în domeniul
pescuitului:
 Studii și cercetări privind conceperea planurilor de măsuri, pe

baze științifice, cu privire la mentenanța/conservarea și
refacerea habitatelor speciilor de pești cărora le este
amenințată atât abundența cât și diversitatea de diferiți factori
de mediu sau antropici:
 Dezvoltarea unui program de cercetare științifică privind
elaborarea măsurilor și punerea în practică a acestora pentru
conservarea și protecția resurselor acvatice vii;
 Cercetări științifice privind conceperea și implementarea de noi
tehnici și unelte de pescuit ce corespund unui pescuit selectiv,
sustenabil;
 Stabilirea de metode noi, inovative ce ajută la estimarea cât
mai precisă a stocurilor de pești;
 Fundamentarea științifică a managementului resurselor
acvatice vii;
 Elaborarea și implementarea unor sisteme performante de
evaluare și monitorizare a stării biomediului și biodiversității
acvatice;
 Realizarea și implementarea prin cercetarea științifică de
tehnici noi, inovative pentru reabilitarea ecologică și
consolidarea biodiversității mediilor acvatice.
18
CAPITOLUL 2
SECTORUL DE ACVACULTURĂ
2.1. Prezentarea generală a sectorului de acvacultură
Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor

Unite (FAO), acvacultura reprezintă unul dintre sectoarele de producție
alimentară cu rata cea mai mare de creștere și care în prezent asigură
50% din consumul de pește la nivel mondial. Uniunea Europeană (UE)
produce cca. 2% din cantitatea de pește din acvacultură la nivel global,
însă este lider mondial în ceea ce privește calitatea și sustenabilitatea.
În Europa, acvacultura asigură în mod direct locuri de muncă
pentru aproximativ 85.000 de persoane, furnizează produse de înaltă
calitate, care respectă standarde ridicate în materie de sustenabilitate și
de protecție a consumatorilor. Cu toate acestea, producția la nivelul UE a
rămas constantă din anul 2000 până în prezent, deși la nivel global a
crescut cu circa 7% pe an. Creșterea producției din acvacultura UE ține
cont de optimizarea, modernizarea și crearea de tehnologii noi de
acvacultură precum și de realizarea produselor acvatice cu siguranță
alimentară și calitate superioară. Se remarcă în acest sens o creștere a
finanțării cercetării științifice la nivelul țărilor din centrul și vestul Europei.
Producătorii din domeniul acvaculturii din UE s-au axat în principal
pe producția a patru specii – midii (35% din volumul total), somon (15%),
păstrăv (14%) și stridii (7%), alte specii de crescătorie din UE fiind
dorada, crapul, bibanul de mare și alte specii de scoici.
Orientările strategice (COM(2013)0229)[8] publicate de Comisie
la data de 29 aprilie 2013 (Orientări strategice pentru dezvoltarea
sustenabilă a acvaculturii în UE) au în vedere patru domenii prioritare:
19
• simplificarea procedurilor administrative și reducerea timpului

de acordare a autorizației pentru fermele de acvacultură;
• planificarea spațială coordonată pentru a depăși obstacolul
reprezentat de lipsa de spațiu;
• creșterea competitivității acvaculturii din UE;
• promovarea unor condiții de concurență echitabile.
Aceste domenii prioritare sunt în curs de implementare și în

România.
În Raportul “Către un sector sustenabil și competitiv al acvaculturii

europene: situația actuală și provocări viitoare (2017/2118(INI))” al
Comisiei pentru pescuit din Parlamentul European[9] se precizează că
acvacultura de apă dulce, este o oportunitate pentru îmbunătățirea
securității alimentare și dezvoltării zonelor rurale, dar care încă nu este
explorată în mod corespunzător; subliniază potențialul acvaculturii de apă
dulce, precum și al acvaculturii integrate multitrofice, al sistemelor de
recirculare și al acvaponiei în zonele urbane.
România oferă condiții foarte bune pentru dezvoltarea acvaculturii,

în special pentru creșterea peștilor de apă dulce, creșterea crapului
reprezentând în prezent cea mai mare parte din producția totală de
acvacultură.
În conformitate cu Planul Strategic Național Multianual privind

Acvacultura 2014 – 2020[10] în România existau la nivelul anului 2005
cca 100.025 ha de ferme de acvacultură, structurate în 84.525 ha
crescătorii (84,5%) și 15.500 ha pepiniere (15,5%). Aproape toată
această suprafață era utilizată de către fermele ciprinicole, cu excepția
unei suprafețe de 25 ha care era constituită din ferme salmonicole.
(Programul Operațional Pescuit 2007 – 2013). După opt ani, în anul 2013,
din datele statistice ANPA, existau 748 de licențe de acvacultură, pentru
o suprafață de 102.356 ha, din care 6.673 ha pepiniere (6,5%) și 95.682
ha crescătorii (93,5%), conform figurii 11.
20
pepiniere;
6,5%
2013
pepiniere crescătorii
crescătorii;
93,5%
Figura 11 – Distribuția suprafeței destinate acvaculturii

după tipul de amenajare piscicolă în anul 2013
Dacă suprafața destinată acvaculturii, s-a păstrat la cca. 100.000

ha (din anul 2005 până în anul 2013), se observă, în acest interval de
timp, o creștere a ponderii crescătoriilor în dauna pepinierelor.
În conformitate cu Registrul Unităților de Acvacultură (RUA)[11],

în sectorul de acvacultură erau înregistrate la nivelul anului 2013, 518
unități, care dețineau 575 de ferme de acvacultură (heleșteie, lacuri, iazuri
etc.). Cele 518 unități înregistrate sunt împărțite astfel: 62% crescătorii,
34% crescătorii cu pepiniere și 4% pepiniere, conform figurii de mai jos.
21
pepiniere
4%
crescătorii 2013
cu pepiniere
34%
crescătorii
62%
pepiniere crescătorii crescătorii cu pepiniere
Figura 12 – Distribuția unităților înregistrate în RUA

după tipul de amenajare piscicolă
În anul 2018 erau înregistrate în RUA 783 de unități de acvacultură

împărțite astfel: 68% crescătorii, 27% crescătorii cu pepiniere și 5%
pepiniere, ceea ce arată că deși a crescut numărul unităților de
acvacultură ponderea pepinierelor este încă scăzută.
Acvacultura din România se desfășoară, exclusiv în ape dulci.
Se observă o creștere a ponderii crescătoriilor în detrimentul

pepinierelor, ceea ce va conduce într-un viitor apropiat, mediu și
lung, dacă nu se iau măsuri, la o deficiență majoră a materialului
biologic de populare (după cum precizam, producătorii principali de
material biologic cu calități biotehnice ridicate sunt instituțiile de
cercetare – I.C.D.E.A.P.A. Galați și S.C.D.P. Nucet, ambele
aparținând Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe
Ionescu Șișești’’).
Evoluția producției din acvacultură în perioada 2015 – 2019 este

prezentată în tabelul 1. Se observă o creștere cu 43% a cantităților de
pește de la 10.615 tone în anul 2015 la 15.184 tone în anul 2019. Cea
22
mai mare parte din producția totală de acvacultură este reprezentată de

specia crap urmată de speciile novac și păstrăv.
Tabel 1 – Evoluția producției din acvacultură

Nr. 2015 2017 2019

Denumire științifică Specia
crt. to to to
1 Cyprinus carpio Crap 4.348,90 4.539,25 4.747,43
Carassius auratus
2 Caras 472,60 861,84 1.262,53
gibelio
Ctenopharyngodon
3 Cosaș 128,20 89,03 270,94
idella
Hypopththalmichthys
4 Sănger 1.842,70 1.853,78 1.861,31
molitrix
Hypopththalmichthys
5 Novac 1.839,80 2.771,15 3.198,54
nobilis
Alte specii de cyprinide Platica,
6 37,70 44,42 188,11
autohtone babușca,lin.
7 Sander lucioperca Șalău 83,70 124,16 124,63
8 Esox lucius Știuca 41,80 19,86 31,75
9 Silurus glanis Somn 85,50 46,01 68,08
10 Perca fluviatilis Biban - 2,20 7,62
11 Acipenseridae Sturioni 12,50 251,88 172,39
Poliodon
12 Polyodon spathula 1,10 - 1,59
spathula
Nisetru
13 Alte specii de sturion Siberian, - - 123,67
Bester etc.
14 Alte specii de pești - 144,30 114,44 123,67
Păstrăv
15 Salmo trutta fario 27,20 8,26 14,74
indigen
Păstrăv
16 Oncorhynhus mykiss 1.344,80 1.840,42 2.690,07
curcubeu
Păstrăv
17 Salvenius fontinalis 170,10 230,27 297,47
fântânel
18 Mytilus galloprovincialis Midii 34,90 - -
19 Astacus astacus Raci - 1,07 0,04
TOTAL 10.615,80 12.798,04 15.184,58
23
Analiza ponderii unităților de acvacultură pe regiuni de

dezvoltare[15], în anul 2018, ne arată că, din totalul de 783 unități, o
treime din unitățile licențiate se află în regiunea Sud-Muntenia cu 28% din
totalul unităților (224 unități), urmată de regiunea Sud-Est cu 16% (127
unități) și Nord-Vest cu 13% (101 unități).
Cele mai puține unități, 5% din totalul unitățile unităților licențiate
(36 de unități), se regăsesc în regiunea București-Ilfov.
Vest
9% Nord - Vest
Sud - Vest 13%
8%
Centru
9%
Buc. - IF
5%
Sud
28% Nord - Est
12%
Sud - Est
16%
Figura 13 – Ponderea unităților de acvacultură, pe regiuni de dezvoltare
Analiza unităților din acvacultură în funcție de tehnologia aplicată

arată că 67% din amenajări sunt crescătorii, 29% sunt unități combinate
(pepinieră cu crescătorii) și 4% sunt pepiniere. Cele 865 de amenajări
înregistrate sunt împărțite în:
• 41 de pepiniere;
• 594 crescătorii (ce dețin licență doar de crescătorie);
• 230 combinate.
24
pepiniere
4%
combinate
27%
crescătorii
69%
pepiniere crescătorii combinate
Figura 14 – Ponderea pepinierelor, crescătoriilor și unităților combinate

din totalul amenajărilor de acvacultură, licențiate în anul 2018
Suprafața amenajată aferentă unităților licențiate în anul 2018 a

fost de 90.320,42 ha, din care 1.403,98 ha pepiniere (1,55%), 53.238,33
ha crescătorii (58,94%) și 35.678,11 ha ferme combinate (39,51%),
conform tabelului 2.
Tabel 2 – Suprafața totală amenajată pentru acvacultură,

existentă la nivelul anului 2018
Suprafață
Suprafață Suprafață Suprafață
Regiune de unități
totală pepiniere crescătorii
dezvoltare combinate
ha
Nord - Est 13.026,25 92,13 6.547,99 6.386,13
Sud - Est 49.598,33 684,43 27.935,72 20.978,18
Sud- Muntenia 14.378,27 590,41 10.289,95 3.497,91
Sud - Vest 3.167,23 11,87 2.582,07 573,29
Vest 2.221,16 2,82 1.253,66 964,68
Nord - Vest 3.154,18 7,16 1.151,62 1.995,40
Centru 2.618,64 15,16 1.320,96 1.282,52
București - Ilfov 2.156,36 0,00 2.156,36 0,00
TOTAL 90.320,42 1.403,98 53.238,33 35.678,11
25
Ponderea suprafeței totale amenajate pe regiuni de dezvoltare

confirmă faptul că cea mai mare suprafață amenajată pentru piscicultură
rămâne în Regiunea Sud-Est de 49.598,33 ha, de peste 50% din totalul
suprafeței amenajate.
În urma regiunii Sud-Est, ca pondere a suprafeței amenajate,
urmează regiunile Sud-Muntenia cu 15,92% și Nord-Est cu 14,42% din
totalul suprafeței amenajate. Celelalte regiuni au o pondere de sub 4%
fiecare, din totalul suprafeței amenajate.
Vest
Centru
2% Nord - Vest 3%
Sud - Vest 4%
4% Buc. - IF
2%
Sud
16%
Nord - Est
14%
Sud - Est
55%
Figura 15 – Ponderea suprafeței amenajate,

pe regiuni de dezvoltare
În conformitate cu Registrul Unităților de Acvacultură (RUA), în

anul 2018 au existat 783 unități de acvacultura care dețin 1064 licențe
pentru 865 de amenajări (tabelul 3 și tabelul 4).
26
Tabel 3 – Repartizarea unităților de acvacultură pe regiuni de dezvoltare

Sursa: ANPA (RUA actualizat la 31.12.2018)
Număr amenajări
Număr Număr Total
Regiunea
licențe unități din Pepiniere Crescătorii Combinate
care:
Nord - Est 153 93 117 5 72 40
Sud - Est 180 127 140 6 86 48
Sud 267 224 234 11 184 39
Sud -
75 60 65 8 47 10
Vest
Vest 103 69 77 3 47 27
Nord -
140 101 112 6 67 39
Vest
Centru 105 73 79 2 50 27
Buc. - IF 41 36 41 0 41 0
TOTAL 1064 783 865 41 594 230
Tabel 4 - Repartiția unităților de acvacultură pe județe

Conform RUA actualizat la 31.12.2018
Număr amenajări
Număr Număr
Regiunea Județ Total Crescă- Combi-
licențe unități Pepiniere
din care: torii nate
Bacău 14 9 10 0 5 5
Botoșani 23 12 16 0 8 8
Iași 41 26 31 1 20 10
Nord - Est
Neamț 18 17 17 1 13 3
Suceava 29 15 20 1 10 9
Vaslui 28 14 23 2 16 5
Total 6 153 93 117 5 72 40
Brăila 18 15 15 0 11 4
Buzău 23 16 18 2 10 6
Constanța 28 20 23 1 14 8
Sud – Est
Galați 16 10 11 0 6 5
Tulcea 78 52 59 3 34 23
Vrancea 17 14 14 0 11 3
Total 6 180 127 140 6 86 48
Argeș 28 18 18 1 7 10
Sud
Călărași 79 71 74 4 65 5
27
Număr amenajări
Număr Număr
Regiunea Județ Total Crescă- Combi-
licențe unități Pepiniere
din care: torii nate
Dâmbovița 23 15 18 3 9 6
Giurgiu 39 36 37 2 32 3
Ialomița 19 18 19 1 18 0
Prahova 44 34 36 0 25 11
Teleorman 35 32 32 0 28 4
Total 7 267 224 234 11 184 39
Dolj 11 10 11 0 11 0
Gorj 15 9 10 0 4 6
Sud-Vest Mehedinți 10 7 7 1 3 3
Olt 19 17 17 3 13 1
Vâlcea 20 17 20 4 16 0
Total 5 75 60 65 8 47 10
Arad 23 16 16 0 9 7
Caraș-
18 11 11 1 3 7
Vest Severin
Hunedoara 25 17 18 0 12 6
Timiș 37 25 32 2 23 7
Total 4 103 69 77 3 47 27
Bihor 60 43 50 0 35 15
Bistrița-
16 12 13 1 9 3
Năsăud
Nord -
Cluj 15 11 12 1 6 5
Vest
Maramureș 23 14 16 2 5 9
Satu-Mare 20 17 17 2 12 3
Sălaj 6 4 4 0 0 4
Total 6 140 101 112 6 67 39
Alba 5 3 3 0 1 2
Brașov 32 19 22 1 10 11
Covasna 11 8 9 0 6 3
Centru
Harghita 14 13 13 1 11 1
Mureș 21 15 15 0 9 6
Sibiu 22 15 17 0 13 4
Total 6 105 73 79 2 50 27
București București 6 6 6 0 6 0
Ilfov Ilfov 35 30 35 0 35 0
Total 2 41 36 41 0 41 0
Total 42 1064 783 865 41 594 230
28
Suprafața totală amenajată pentru acvacultură în anul 2018 a fost

de 90.320,42 ha din datele existente în Registrul Unităților de Acvacultură
și actualizat la 31.12.2018.
Pe regiuni de dezvoltare, regiunea cu suprafața cea mai mare

amenajată pentru acvacultură este de departe Regiunea Sud-Est, cu
49.598,3 ha (tabelul 5 și figura 10) unde, cel mai mare bazin al
acvaculturii, județul Tulcea – Delta Dunării, cuprinde 35.509,76 ha.
Tabel 5 – Repartizarea suprafețelor amenajate pentru acvacultură

pe regiuni de dezvoltare în anul 2018
Suprafață amenajată pentru acvacultură – 2018

Regiunea Total
Pepinieră Crescătorii Complexe
din care:
Nord - Est 13.026,25 92,13 6.547,99 6.386,13
Sud - Est 49.598,33 684,43 27.935,72 20.978,18
Sud 14.378,27 590,41 10.289,95 3.497,91
Sud - Vest 3.167,23 11,87 2.582,07 573,29
Vest 2.221,16 2,82 1.253,66 964,68
Nord - Vest 3.154,18 7,16 1.151,62 1.995,40
Centru 2.618,64 15,16 1.320,96 1.282,52
Buc. - IF 2.156,36 0,00 2.156,36 0,00
TOTAL 90.320,42 1.403,98 53.238,33 35.678,11
Producția din acvacultură la nivelul anului 2018, a fost de

10.884,625 tone. Pe regiuni de dezvoltare situația producțiilor este
prezentată în tabelul 6.
Ponderea foarte mică a producției realizate în regiunile Sud-Vest

și București-Ilfov se datorează faptului că în regiunea București – Ilfov,
majoritatea amenajărilor piscicole sunt crescătorii în care se practică
preponderent pescuitul în scop recreativ.
29
Vest
Centru
2% Nord - Vest 3%
Sud - Vest 4%
4% Buc. - IF
2%
Sud
16%
Nord - Est
14%
Sud - Est
55%
Figura 16 – Ponderea suprafețelor din acvacultură amenajate

la nivelul anului 2018
Tabel 6 – Producția din acvacultură pe regiuni de dezvoltare

la nivelul anului 2018
Producție pește de
Nr. Regiunea
consum
crt. de dezvoltare
tone
1 Nord-Est 3.400,257
2 Sud-Est 1.560,092
3 Sud 2.189,267
4 Sud-Vest 351,685
5 Vest 453,453
6 Nord-Vest 1.514,170
7 Centru 1.200,813
8 București-Ilfov 214,888
TOTAL 10.884,625
30
Se observă că ponderea cea mai mare a producției realizate,

conform datelor colectate, este reprezentată de către regiunea de
dezvoltare Nord-Est cu 31% din totalul producției naționale, urmată de
regiunile de dezvoltare Sud, Sud-Est, Nord-Vest și Centru cu o pondere
cuprinsă între 11 și 20% (figura 17).
Vest Nord - Vest

Sud - Vest 4% 14%
3%
Sud Centru
20% 11%
Buc. - IF
2%
Sud - Est
15%
Nord - Est
31%
Figura 17 – Ponderea producției din acvacultură,

la nivelul anului 2018 pe regiuni de dezvoltare
Speciile de cultură
În ceea ce privește ponderea speciilor de cultură în cadrul

producției raportate se observă că, în continuare crapul reprezintă
principala specie de cultură (3.509,562 tone), alături de complexul
speciilor asiatice, 2.164,079 tone novac și 1.554,927 tone sânger (tabel
7). Aceste specii, crescute, în marea majoritate la nivelul țării, în
policultură, reprezintă peste 65% din producția totală, obținută la nivelul
anului 2018. Acestea sunt urmate de producția de păstrăv, ce include
păstrăvul curcubeu și păstrăvul fântânel, cu 2.465,773 tone și producția
de caras, de 698,178 tone.
31
Tabel 7 – Producția din acvacultură la nivel național,

raportată pe specii, în anul 2018
Nr. Specia Producție 2018

crt. de cultură (tone)
1 Păstrăv 2.465,773
2 Crap 3.509,562
3 Novac 2.164,079
4 Sânger 1.554,927
5 Cosaș 144,873
6 Caras 698,178
7 Plătică 18,086
8 Babușcă 5,457
9 Ghiborț 0,097
10 Alte ciprinide 1,424
11 Sturioni 70,452
12 Poliodon 24,138
13 Somn european 32,527
14 Șalău 52,209
15 Știuca 24,416
16 Biban 38,183
17 Somn pitic 0,490
18 Somn african 79,742
19 Midii 0,000
20 Raci 0,012
TOTAL 10.884,625
REGIUNEA NORD-EST
Regiunea de dezvoltare Nord-Est

grupează județele Bacău, Botoșani, Iași,
Neamț, Suceava și Vaslui și are o
suprafață de 36.850 km2 cu un număr de
3.012.406 locuitori, cu o densitate de 82
locuitori/km2.
32
Situația acvaculturii la nivel regional
Suprafața amenajată pentru acvacultură în regiunea Nord-Est este

de 13026,25 ha (cu o pondere de 14%), din care: 92,13 ha – pepiniere;
6.547,99 ha – crescătorii și 6.386,13 ha unități combinate repartizate pe
județe conform figurii 12.
În regiunea Nord-Est, conform RUA există 93 unități de
acvacultură care dețin 153 de licențe pentru 117 de amenajări. Dintre
acestea, 72 sunt crescătorii, există 5 pepiniere și 40 unități combinate.
Bacău
1%
Botoșani
14%
Total Iași
50% 19%
Neamț
1%
Suceava
4%
Vaslui
11%
Figura 18 – Ponderea suprafețelor din acvacultură

în regiunea Nord-Est
Producția din acvacultură în regiunea Nord – Est, raportată pentru

anul 2018, a fost de 3.400,257 tone de pește (tabelul 8), mai mare cu circa
135,6 kg decât cea înregistrată în anul 2017 (3.264,655 tone).
Cea mai mare cantitate de pește s-a înregistrat la crap (Cyprinus
carpio), 1.187,262 tone, urmată de novac (Hypophthalmichthys nobilis) cu
1010,76 tone și de păstrăv cu 460,037 tone.
33
Speciile de cultură întâlnite în regiunea Nord-Est sunt reprezentate

în special de ciprinide (crap, caras, sânger, novac și cosaș), specii
răpitoare (șalău și somn) și salmonide, respectiv păstrăvul curcubeu și
mai puțin păstrăvul fântânel. Dintre sturioni, se crește, în cantități reduse,
Polyodon spatula.
Tabel 8 – Producția din acvacultură în anul 2018


1 Păstrăv 460,037
2 Crap 1187,262
3 Novac 1010,760
4 Sânger 426,784
5 Cosaș 19,877
6 Caras 252,689
7 Plătică 0,562
8 Babușcă 0,712
10 Sturioni 23,503
11 Poliodon 2,067
13 Șalău 4,859
14 Știucă 1,509
15 Biban 0,454
16 Anghilă 0,000
18 Midii 0,000
19 Raci 0,000
TOTAL 3.400,257
Astfel, la nivelul anului 2018, ponderea cea mai mare în

acvacultura regiunii Nord-Est au avut-o ciprinidele asiatice, urmată de
crap, păstrăv și caras. Celelalte specii crescute nu au reprezentat mai
mult de 1% din producția realizată (figura 13).
34
Cosaș Caras
Sânger 1% 7%
13%
Păstrăv
13%
Novac
30%
Crap
36%
Figura 19 – Ponderea producției din acvacultură pe specii

REGIUNEA SUD-EST
Regiunea de dezvoltare Sud-Est cu o

suprafață de 35.762 km2 grupează Brăila,
Buzău, Constanța, Galați, Vrancea și
Tulcea și are un număr de 2.841.720
locuitori cu o densitate de 79 locuitori/km2.
Suprafața amenajată pentru acvacultură este de 49.598,33 ha

(având o pondere de 55%) repartizate pe județe conform figurii 14.
Această regiune cuprinde cele mai extinse suprafețe destinate
acvaculturii, datorită, în primul rând amplasamentului geografic (cu zone
umede vaste), dar și rețelei hidrografice bogate.
35
La nivelul anului 2018 în regiunea Sud-Est, conform RUA, există

127 unități de acvacultură care dețin 180 de licențe pentru 140 de
amenajări.
Regiunea beneficiază și de o bogată rețea hidrografică
reprezentată în principal de fluviul Dunărea cu cele trei brațe Chilia,
Sulina, Sfântu-Gheorghe și de afluenții de gradul I ai acestuia Prutul,
Siretul și Buzăul, rețea estimată la nivelul regiunii la peste 1.000 km.
Brăila Buzău
2% 2% Constanța
8%
Galați
2%
Total
50%
Tulcea
36%
Vrancea
0%
Figura 20 – Ponderea suprafețelor din acvacultură la nivelul

regiunii Sud-Est în anul 2018
Producția din acvacultură raportată pentru anul 2018 în regiunea

Sud-Est a fost de 1.560,092 tone de pește, cu circa 33% mai scăzută
decât cea înregistrată în anul 2017 (2.329,489 tone).
Cea mai mare cantitate de pește s-a înregistrat la novac

(Hypophthalmichthys nobilis) cu 654,497 tone urmată de crap (Cyprinus
carpio) cu 352,723 tone și sânger (Hypophthalmichthys molitrix) cu
270,546 tone (tabelul 9).
36
Tabel 9 – Producția din acvacultură în anul 2018 în regiunea Sud-Est

1 Crap 352,723
2 Novac 654,497
3 Sânger 270,546
4 Cosaș 29,756
5 Caras 132,311
6 Plătică 13,876
7 Babușcă 0,698
8 Ghiborț 0,097
9 Sturioni 3,886
10 Poliodon 21,995
12 Șalău 19,351
13 Știuca 15,275
14 Biban 1,001
15 Anghila 0,000
17 Midii 0,000
18 Raci 0,012
19 Păstrăv 38,111
TOTAL 1.560,092

acvacultura regiunii Sud-Est au avut-o ciprinidele asiatice, peste jumătate
din producția realizată, urmată de crap cu 23% și caras cu 8%. Celelalte
specii crescute nu au reprezentat mai mult de 2% din producția realizată
(figura 21).
37
Cosaș
Caras
Sânger 2%
8% Păstrăv
17%
Știucă 2%
Șalău 1%
1%
Poliodon
1%
Plătică Crap
1% 24%
Novac
43%
Figura 21 – Ponderea producției din acvacultură pe specii

în regiunea Sud-Est
REGIUNEA SUD-MUNTENIA
Regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia

are o suprafață de 34.453 km2 cu un număr
de 3.216831 locuitori cu o densitate de 93
locuitori/km2. Regiunea grupează județele
Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu,
Ialomița, Prahova și Teleorman.
Sectorul destinat acvaculturii ocupă 14.378,27 ha (cu o pondere

de 16% din totalul suprafeței destinate acvaculturii), din care 590,41 ha
pepiniere, 10.289,95 ha crescătorii și 3497,91 ha unități combinate
repartizate pe județe conform figurii 16.
38
În regiunea SUD se găsesc 224 de unități de acvacultură care

dețin 267 licențe pentru 234 de amenajări. Dintre acestea 11 sunt
pepiniere, 184 crescătorii și 39 sunt unități combinate.
Argeș
Teleorman 1%
12%
Prahova
8%
Ialomița
4% Călărași
47%
Giurgiu
19%
Dâmbovița
9%

la nivelul regiunii Sud în anul 2018
Producția din acvacultură raportată pentru anul 2018 în regiunea

Sud-Muntenia a fost de 2.189,267 tone de pește, cu circa 3% mai mică
decât cea înregistrată în anul 2017 (2.254,857 tone). Cea mai mare
cantitate de pește s-a înregistrat la speciile crap (Cyprinus carpio) –
709,223 tone, sânger (Hypophthalmichthys molitrix) – 590,382 tone și
novac (Hypophthalmichthys nobilis) – 282,209 tone (tabelul 10).
Dintre speciile crescute ponderea o deține crapul urmat de speciile

de ciprinide asiatice și salmonidele.
39
Tabel 10 – Producția din acvacultură în anul 2018, regiunea Sud
Nr. Producție 2018

Specia de cultură
crt. (tone)
1 Păstrăv 343,869
2 Crap 709,223
3 Novac 282,209
4 Sânger 590,382
5 Cosaș 12,411
6 Caras 197,916
7 Plătică 1,163
8 Babușcă 0,522
10 Sturioni 3,422
11 Poliodon 0,000
13 Șalău 4,011
14 Știuca 3,068
15 Biban 36,577
16 Anghila 0,000
18 Midii 0,000
19 Raci 0,000
TOTAL 2189,267

acvacultura regiunii Sud au avut-o ciprinidele asiatice, cu 41% din totalul
producției, urmată de crap cu 32%, păstrăv cu 16% și caras cu 9%.
Celelalte specii crescute nu au reprezentat mai mult de 2% din producția
realizată (figura 17).
40
Cosaș Caras
1% 9%
Păstrăv
16% Biban
2%
Crap
Sânger 32%
27%
Novac
13%
Figura 23 – Ponderea producției din acvacultură,

pe specii în regiunea Sud
REGIUNEA SUD-VEST
Regiunea de dezvoltare Sud-Vest

grupează județele Dolj, Gorj, Mehedinți,
Olt și Vâlcea. Are o suprafață de 29.212
km2 cu un număr de 2.177.191 locuitori,
densitatea fiind de 74 locuitori/km2.
Sectorul acvaculturii din regiunea Sud-Vest ocupă 3.167,23 ha,

din care 11,84 ha – pepiniere, 2.582,08 ha întrebuințate pentru crescătorii
și 573,29 ha pentru unități combinate, repartizate pe județe conform figurii
18.
41
Regiunea Sud-Vest are în folosință 60 unități de acvacultură care

dețin 75 licențe pentru 65 de amenajări. Dintre acestea 8 sunt pepiniere,
47 crescătorii iar 10 amenajări sunt utilizate ca și amenajări combinate.
Dolj
28%
Vâlcea
38%
Gorj
2%
Olt Mehedinți
11% 21%

regiunii Sud-Vest în anul 2018
Producția din acvacultură raportată pentru anul 2018 a fost de

351,685 tone de pește, cu circa 23% mai mică decât cea înregistrată în
anul 2017 (457,321 tone).
Cea mai mare cantitate de pește s-a înregistrat la specia păstrăv

(Oncorhynchus mykiss) cu 158,843 tone, urmată de sânger
((Hypophthalmichthys molitrix) cu 61,543 tone și crap (Cyprinus carpio)
cu 56,941 tone (tabelul 10).
42

în regiunea Sud-Vest
Nr. Producție 2018

Specia de cultură
crt. (tone)
1 Păstrăv 158,843
2 Crap 56,941
3 Novac 24,974
4 Sânger 61,543
5 Cosaș 0,525
6 Caras 12,897
7 Plătică 1,889
8 Babușcă 0,020
9 Alte ciprinide* 0,000
10 Sturioni 3,281
11 Poliodon 0,000
13 Șalău 22,553
14 Știuca 1,300
15 Biban 0,151
16 Anghila 0,000
18 Midii 0,000
19 Raci 0,000
TOTAL 351,685
Speciile de cultură sunt reprezentate în regiunea Sud-Vest în

special de păstrăv, preponderent fiind păstrul curcubeu (Oncorhynchus
mykiss).
Ponderea cea mai mare în acvacultura regiunii Sud-Vest la nivelul

anului 2018, a avut-o păstrăvul cu 45% din totalul producției, urmat de
ciprinidele asiatice cu 25% și crap cu 16%. Celelalte specii nu au depășit
6% din producția realizată (figura 18).
43
Cosaș
Sânger 2% Caras
18% 4%
Știucă
1%
Șalău
6%
Somn
european Păstrăv
2% 44%
Novac
7%
Crap
16%
Figura 25 – Ponderea producției din acvacultură, pe specii,

în regiunea Sud-Vest
REGIUNEA VEST
Regiunea de dezvoltare Vest grupează

județele Arad, Caraș-Severin, Hunedoara
și Timiș. Are o suprafață de 32.028 km2 cu
un număr de 2.005.512 locuitori, cu o
densitate de 62 locuitori/km2.
Sectorul destinat acvaculturii ocupă în regiunea Vest 2.221,16 ha

(cu o pondere de cca. 2% din totalul suprafeței destinate acvaculturii), din
care 1.253,65 ha crescătorii și 964,68 ha unități complexe și pepiniere
2,81 ha, repartizate pe județe (figura 19).
44
În regiunea Vest există 69 de unități de acvacultură care dețin 103

de licențe pentru 77 de amenajări. Dintre acestea, 47 sunt crescătorii și
27 sunt amenajări combinate și 3 pepiniere.
Timiș
39% Arad
44%
Hunedoara Caraș-
11% Severin
6%

regiunii Vest în anul 2018

453,453 tone de pește, mai puțin cu aproximativ 29% decât cea
înregistrată în anul 2017 (641,864 tone).
Cea mai mare cantitate de pește în anul 2018 a fost înregistrată la

păstrăv cu 225,416 tone urmată de specia crap (Cyprinus carpio) cu
87,296 tone (tabelul 11).
45
Tabel 11 – Producția din acvacultură în anul 2018 regiunea Vest
Nr. Producție 2018

Specia de cultură
crt. (tone)
1 Păstrăv 225,416
2 Crap 87,296
3 Novac 13,686
4 Sânger 16,684
5 Cosaș 6,193
6 Caras 22,582
7 Plătică 0,000
8 Babușcă 0,000
10 Sturioni 0,000
11 Poliodon 0,000
13 Șalău 0,010
14 Știuca 0,424
15 Biban 0,000
16 Anghila 0,000
18 Midii 0,000
19 Raci 0,000
TOTAL 453,453
Speciile de pești crescute în regiunea Vest sunt reprezentate în

principal de ciprinide în policultură cu specii răpitoare, salmonide și somn
african. Astfel, la nivelul anului 2018 ponderea cea mai mare a avut-o
păstrăvul cu 50% din totalul producției, urmată îndeaproape de crap cu
19%, somnul african cu 18% și complexul ciprinidelor asiatice cu 8%.
Celelalte specii nu au depășit 1% din producția realizată (figura 27).
46
Cosaș
Sânger 1% Caras
4% 5%
Somn
Crap
african
19%
18%
Novac
3%
Păstrăv
50%
Figura 27 – Ponderea producției din acvacultură pe specii în regiunea Vest
REGIUNEA NORD-VEST
Regiunea de dezvoltare Nord-Vest

grupează județele Bihor, Bistrița-Năsăud,
Cluj, Sălaj, Satu-Mare și Maramureș, are o
suprafață de 34.159 km2 și un număr de
2.833.298 locuitori, cu o densitate de 83
locuitori/km2.
Acvacultura din regiunea Nord-Vest, conform RUA, se practică pe

3.154,18 ha repartizate pe județe conform graficului 4.1.16 din care 7,16
ha sunt pepiniere, 1.151,61 ha crescătorii și 1.995,38 ha amenajări
combinate.
47
Numărul de unități autorizate în cele 6 județe care constituie

regiunea este de 101 care dețin 140 licențe pentru 112 de amenajări.
Dintre acestea 6 sunt pepiniere, 67 crescătorii și 39 sunt unități
combinate.
Sălaj
3%
Satu-Mare
30%
Bihor
55%
Maramureș
3%
Cluj
1%
Bistrița-
Năsăud
8%

la nivelul regiunii Nord-Vest în anul 2018

1.514,17 tone de pește, cu circa 41% mai mare decât cea înregistrată în
anul 2017 (1.070,698 tone).
Cea mai mare cantitate de pește s-a înregistrat la specia crap

(Cyprinus carpio) cu 728,056 tone urmată de păstrăv (Oncorhynchus
mykiss) cu 612,843 tone (tabelul 12).
48
Tabel 12 – Producția din acvacultură în anul 2018 în regiunea Nord-Vest
Nr. Producție 2018

Specia de cultură
crt. (tone)
1 Păstrăv 612,843
2 Crap 728,056
3 Novac 25,643
4 Sânger 47,772
5 Cosaș 15,665
6 Caras 36,970
7 Plătică 0,277
8 Babușcă 3,505
10 Sturioni 36,360
11 Poliodon 0,008
13 Șalău 0,799
14 Știuca 1,466
15 Biban 0,000
16 Somn pitic 0,490
18 Midii 0,000
19 Raci 0,000
TOTAL 1.514,170

acvacultura regiunii Nord-Vest a avut-o crapul, cu 48% din totalul
producției obținute, urmată de păstrăv cu 41% și speciile din complexul
ciprinidelor asiatice cu 6%. Celelalte specii nu au depășit 3% din producția
49
Sânger Cosaș
Șalău 3% 1% Caras
3%
6%
Păstrăv
39%
Crap
46%
Novac
2%
Figura 29 – Ponderea producției din acvacultură în regiunea Vest
REGIUNEA CENTRU
Regiunea de dezvoltare Centru grupează

județele Alba, Brașov, Covasna, Harghita,
Mureș și Sibiu. Are o suprafață de 34.100
km2 și un număr de 2.631.447 locuitori, cu
o densitate de 77 locuitori /km2.
Sectorul acvacultură, conform RUA, are o suprafață de 2.618,65

ha (reprezentând o pondere de 2,37%), din care 1.321,13 ha crescătorii,
15,16 ha pepiniere și 1.282,52 ha amenajări combinate, repartizate pe
județe conform figurii 30.
50
În regiunea Centru, sunt 73 de unități care dețin 105 de licențe

pentru 79 de amenajări. Dintre acestea două sunt pepiniere, 50 crescătorii
și 27 amenajări combinate.
Alba
4%
Sibiu
23%
Brașov
22%
Covasna
4%
Harghita
7%
Mureș
40%

regiunii Centru în anul 2018

1.200,813 tone de pește, cu cca. 24% mai mare decât cea înregistrată în
anul 2017 (969,892 tone).
Cea mai mare cantitate de pește în anul 2018 a fost înregistrată la
specia păstrăv cu 601,654 tone, urmată îndeaproape de crap (Cyprinus
carpio) cu 376,249 tone și apoi de sânger (Hypophthalmichthys molitrix)
cu 88,763 tone (tabelul 13).
Speciile de pești care fac obiectul acvaculturii în regiunea Centru
sunt în special salmonidele și anume păstrăvul curcubeu și păstrăvul
fântânel. Pe lângă acestea, se mai regăsesc ciprinidele reprezentate de
crap, complexul est-asiatic și carasul, speciile răpitoare crescute în
policultură fiind într-o proporție extrem de mică.
51
Tabel 13 – Producția din acvacultură în anul 2018 în regiunea Centru
Nr. Producție 2018

Specia de cultură
crt. (tone)
1 Păstrăv 601,654
2 Crap 376,249
3 Novac 83,877
4 Sânger 88,763
5 Cosaș 4,187
6 Caras 41,967
7 Plătică 0,294
8 Babușcă 0
9 Alte ciprinide* 0
10 Sturioni 0
11 Poliodon 0,068
13 Șalău 0,611
14 Știuca 1,353
15 Biban 0
16 Anghila 0
18 Midii 0
19 Raci 0
TOTAL 1.200,813

acvacultura regiunii de centru a avut-o păstrăvul cu jumătate din producția
obținută (50%), urmată de crap cu 31%, speciile din complexul
ciprinidelor asiatice cu cca. 15% și caras cu 4%. Celelalte specii
reprezintă sub 1% din producția realizată (figura 31).
52
Sânger Caras
8% 4%
Novac
7%
Crap
31%
Păstrăv
50%
Figura 31 – Ponderea producției din acvacultură pe specii în regiunea Centru
REGIUNEA BUCUREȘTI-ILFOV
Regiunea de dezvoltare București-Ilfov

(municipiul București și județul Ilfov) are
o suprafață de 1.811 km2 și un număr de
2.535.798 locuitori.
În regiunea de dezvoltare București-Ilfov, conform RUA, sunt 36

de unități care dețin 41 de licențe pentru 41 de amenajări. Patrimoniul de
interes pentru acvacultură al regiunii este constituit din 2.156,36 ha
crescătorii piscicole, destinate preponderent pescuitului în scop recreativ.
53

214,888 tone de pește, cu cca. 30% mai mică decât cea înregistrată în
anul 2017 (307,827 tone).
Cea mai mare cantitate de pește s-a înregistrat la specia novac

(Hypophthalmichthys nobilis) cu 68,435 tone urmată de cosaș
(Ctenopharingodon idella) cu 56,259 tone și sânger (Hypophthalmichthys
molitrix) cu 52,453 tone (tabelul 14).

pentru regiunea București-Ilfov
Nr. Specia de Producție 2018

crt. cultură (tone)
1 Păstrăv 25,000
2 Crap 11,812
3 Novac 68,435
4 Sânger 52,453
5 Cosaș 56,259
6 Caras 0,846
7 Plătică 0,025
8 Babușcă 0,000
10 Sturioni 0,000
11 Poliodon 0,000
13 Șalău 0,015
14 Știuca 0,021
15 Biban 0,000
16 Anghila 0,000
TOTAL 214,888
Speciile de cultură aparțin preponderent familiei Cyprinidae, atât

autohtone cât și aclimatizate (crap, caras, sânger, novac, cosaș), dar pe
lângă acestea se cresc, în policultură, specii răpitoare.
54
Astfel, la nivelul anului 2018, ponderea majoritară din

acvacultura regiunii București-Ilfov au avut-o speciile din complexul
ciprinidelor asiatice cu 82% din producția obținută, urmată de păstrăv cu
12%, și crap cu 6%. Celelalte specii nu au depășit 1% din producția
Crap
6%
Sânger
24%
Cosaș
26%
Păstrăv
12%
Novac
32%
Figura 32 – Ponderea producției din acvacultură în regiunea București-Ilfov
În concluzie, unitățile de producție (crescătorii și pepiniere) sunt

prezente pe întreg teritoriul țării; în zonele de câmpie predomină
acvacultura ciprinidelor, iar în zonele de munte predomină acvacultura
salmonidelor.
Baza legală privind desfășurarea activității de acvacultură este

reprezentată de:
• OUG 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, completată și
modificată prin OUG nr. 85/2016;
55
• H.G. 1016/2008 privind cuantumul taxelor de licențiere și

autorizare în pescuit și acvacultură;
• Ordin 332/2008 privind înscrierea unităților de producție din
acvacultură în Registrul unităților de acvacultură și eliberarea
licenței de acvacultură;
• Hotărârea 748/2018 privind instituirea unei scheme de ajutor
de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în
acvacultură, a fost aprobată în data de 20 Septembrie 2018;
• Planul Strategic Național Multianual pentru Acvacultură 2014-
2020 pe baza căruia s-a aprobat Programului Operațional
pentru Pescuit și Afaceri Maritime 2014 – 2020 (buget FEPAM
168.4 mil Euro, din care aprox. 84 mil. euro finanțare
nerambursabilă pentru acvacultură – contribuția UE).
2.2. Analiza SWOT a sectorului de acvacultură
Puncte tari:
- Existența instituțiilor de cercetare științifică cu tradiție care pot
asigura consiliere tehnologică prin personal de specialitate
cu înaltă expertiză;
- Capacitate de producție mare datorată suprafețelor mari ale
fermelor de acvacultură existente;
- Tradiție în consumul de pește proaspăt;
- Creșterea cererii pentru pește și alte resurse acvatice vii
(scoici, melci, raci etc.);
- Existența unei palete mari de specii autohtone valoroase din
punct de vedere economic;
- Existența fondurilor pentru realizarea de investiții – Fondul
European de Pescuit și Afaceri Maritime (FEPAM);
- Existența Ghidurilor de bune practici privind reproducerea,
dezvoltarea postembrionară și creșterea speciilor dulcicole de
pești de cultură din România;
- Interes pentru noi investiții în sector;
- Cererea mare a consumatorilor pentru produse sănătoase și
sigure.
56
Puncte slabe:
- Lipsa unui program de cercetare coerent pe termen lung
destinat acvaculturii;
- Număr insuficient al pepinierelor piscicole care să asigure
puietul pentru populare;
- Lipsa programelor de pregătire a personalului din cadrul
fermelor de acvacultură;
- Uzura infrastructurii existente din acvacultură, în special din
pepiniere;
- Costuri mari privind alimentarea cu apă a fermelor;
- Situație încă neclară a terenurilor de sub luciu de apă din punct
de vedere al proprietății;
- Cooperarea insuficientă dintre instituțiile guvernamentale
responsabile, cercetare și mediul privat în privința transferului
tehnologic;
- Înmulțirea în exces a păsărilor ihtiofage;
- Birocrația excesivă;
- Lipsa unei strategii de promovare a acvaculturii la nivel
național;
- Existența unui număr limitat de asociații care să reprezinte
sectorul.
Oportunități:
- Tradiție în consumul de pește;
- Existența multor suprafețe favorabile practicării acvaculturii
ecologice;
- Introducerea în producție a amenajărilor abandonate, prin
reabilitarea acestora;
- Amenajarea canalelor de irigații și pentru activitatea de
acvacultură;
- Existența tehnologiilor noi aplicabile în acvacultură;
- Posibilitatea vânzării producției prin intermediul
supermarketurilor.
57
Riscuri:
- Investiții neperformante și neadaptate la cerințele actuale ale
consumatorului;
- Schimbările climatice;
- Divizarea continuă a suprafețelor;
- Creșterea concurenței pentru spațiu și apă, generatoare de
conflicte;
- Deteriorarea stării hidro-ecologice (poluare, pericole naturale);
- Lipsa alimentării cu apă a fermelor după intervenții/lucrări la
sursa de alimentare;
- Amenajări vulnerabile, supuse riscului de viituri/inundații;
- Birocrația descurajantă pentru investitori;
- Fluctuarea taxelor și impozitelor.
În urma analizei SWOT privind sectorul de acvacultură, se

desprind direcții strategice de cercetare științifică în domeniul
acvaculturii:
 Inițierea de urgență a unui program special pe termen mediu
și lung în vederea cercetărilor de acvacultură, cu finanțare
corespunzătoare;
 Simplificarea procedurilor administrative, privind accesul
unităților C.D.I din domeniul acvaculturii, pescuitului și
procesării peștelui și a altor resurse acvatice vii la programele
naționale actuale de cercetare;
 Inițierea de programe de cercetare privind analiza pieței pentru
promovarea produselor și activității de acvacultură;
 Realizarea de cercetări privind reamenajarea coordonată a
teritoriului;
 Realizarea de studii privind modernizarea pepinierelor
piscicole;
 Realizarea în cadrul unităților de cercetare din domeniu
training-ului specializat pentru resursele umane, în special
pentru pepiniere;
 Cercetări privind integrarea acvaculturii în canalele de irigații,
respectiv utilizarea dublă a aceleiași ape, mai întâi pentru
producția de pește și ulterior pentru irigare, automatizarea
58
activităților din fermă, folosirea panourilor solare pe lacurile cu

suprafață mare și a vivierelor flotabile);
 Cercetări privind introducerea în acvacultură de noi specii cu
productivitate ridicată din paleta de specii existente în bunurile
naturale ale României;
 Majorarea pe viitor, a sprijinului UE pentru cercetare –
dezvoltare – inovare în domeniul acvaculturii, în special în
domeniile de producere a materialului biologic, reducerea
presiunii asupra mediului înconjurător etc.
59
CAPITOLUL 3
SECTORUL DE PROCESARE A PEȘTELUI ȘI A

ALTOR RESURSE ACVATICE VII
3.1. Prezentarea generală a sectorului de procesare a

peștelui și a altor resurse acvatice vii
În România procesarea peștelui și a altor resurse acvatice vii este

o activitate cu tradiție îndelungată. Acest sector prelucrează pește și alte
viețuitoare acvatice obținute din pescuit, la mare, în apele interioare și din
acvacultură.
Identificarea unităților care au ca obiect de activitate (activitate

principală sau secundară) – Prelucrarea și conservarea peștelui
crustaceelor și moluștelor, clasificate conform EUROSTAT cu cod
CAEN 10.20, [12] s-a realizat prin consultarea raportărilor și înregistrărilor
de la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și conform
Registrului Comerțului precum și autorizațiile sanitar veterinare eliberate
de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța
Alimentelor privind unitățile care procesează pește și produse din pescuit
[13].
În perioada 2008 – 2019 numărul unităților de procesare cu
activitate principală a variat de la 7 la 22 de unități, cu un maxim în 2011
și un minim în 2013 (figura 33)[14].
Începând cu anul 2013 numărul unităților de procesare cu
activitate principală a crescut continuu cu excepția anului 2019, în timp ce
numărul unităților de procesare cu activitate secundară a scăzut, cu
excepția anului 2019 (figura 34).
60
Nr. unități
25 22
20 18 18
13 14 14 13
15
10 11
10 7 8
0
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Anul
Figura 33 – Numărul unităților de procesare

cu activitate principală care au funcționat în perioada 2009 – 2019
To
50
43
45
40
35 30 29
30
24 24
25
18 19
20
14 14 13
15 12
10
5
0
2009 2010 2011 2012 1013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Anul
Figura 34 – Numărul unităților de procesare cu activitate secundară

care au funcționat în perioada 2009 – 2019
Se observă o schimbare a evoluției numărului de unități principale

și secundare.
61
Prelucrarea peștelui alături de pescuit, acvacultură și comerțul cu

pește și produse din pește, sunt activități prezente în toate regiunile țării.
Figura 35 – Regiunile de dezvoltare ale României
Tabel 15 – Repartiția pe regiuni a unitățile de procesare (%), cu activitate

principală și secundară din România
Anul
Regiunea
2015 2016 2017 2018 2019
Unități cu activitate principală
Nord - Est 25 27 21 17 23
Sud - Est 8 9 7 17 23
Sud 8 9 21 17 8
Sud - Vest - - - - -
Vest 8 18 7 6 8
Nord - Vest 8 9 21 11 8
Centru 8 - 7 17 8
București - Ilfov 33 27 14 17 23
62
Anul
Regiunea
2015 2016 2017 2018 2019
Unități cu activitate secundară
Nord - Est 25 27 21 17 23
Sud - Est 8 9 7 17 23
Sud 8 9 21 17 8
Sud - Vest - - - - -
Vest 8 18 7 6 8
Nord - Vest 8 9 21 11 8
Centru 8 - 7 17 8
București - Ilfov 33 27 14 17 23
București-
Nord-Est Ilfov
23% 23%
Centru
8%
Sud-Est
13%
Nord-Vest
Sud 11%
13% Vest
Sud-Vest 9%
0%
Figura 36 – Media unităților de procesare cu activitate principală

63
București-
Nord-Est Ilfov
3% 7% Centru
3%
Nord-Vest
19%
Sud-Est
37%
Vest
4%
Sud-Vest
9%
Sud
18%
Figura 37 – Media unităților de procesare cu activitate secundară

În România, în ultima perioadă, consumul de pește, subproduse

din pește și alte viețuitoare acvatice, a înregistrat o creștere continuă,
existând cerere pentru o varietate cât mai mare de specii și de sortimente.
Această evoluție poate fi explicată prin creșterea puterii de
cumpărare și a conștientizării consumatorului român că peștele și
preparatele din pește sunt alimente extrem de valoroase din punct de
vedere nutritiv.
Materia primă de proveniență indigenă sau importată, folosită de
industria de procesare a peștelui și a altor resurse acvatice vii este
valorificată tehnologic în scopul asigurării unei game largi de produse din
pește pentru consumatori și realizării de valoare adăugată de către
procesatori.
64
Indigena (To)
25000 Import (To) 23193,39
20000 16571,8
15000
10000
5000 2476,03 434,28 2839

1769,26
572,2 610,32
0
2015 2016 2017 2018
Figura 38 – Materia primă (To) utilizată în industria de procesare a peștelui

(unități de procesare a peștelui cu activitate principală)
Indigena
2500 Import 2189,52
2000
1368,72
1500 1115,07
1096,05
1000 315,18 874,7 827,2
500 341,89 67,23

35,64
0
2015 2016 2017 2018 2019
Figura 39 – Materia primă (To) utilizată în industria de procesare a peștelui

(unități de procesare a peștelui cu activitate secundară)
65
Unitățile de procesare cu activitate principală conform codului

CAEN 10.20, în perioada 2015 – 2019, a folosit în medie, un procent de
79% materia primă de import și respectiv 21% materie primă indigenă
(figura 38).
Unitățile de procesare cu activitate secundară, în perioada 2015 –

2019, a folosit în medie, un procent de 60% materia primă de import și
respectiv 40% materie primă indigenă (figura 39).
Sortimentele obținute și comercializate în perioada 2015 – 2019

s-au diversificat dar a și crescut cantitativ/unitate, comparativ cu fiecare
an precedent.
Tabel 16 – Sortimentele obținute în industria de procesare în perioada 2015 –

2019 (unități de procesare a peștelui cu activitate principală)
Anul
Sortiment
2015 2016 2017 2018 2019
Total pește
259,56 205,46 3693,80 8581,20 5622,09
proaspăt/congelat
Total produse
273,43 420,17 3817,00 2870,00 2159,51
afumate
Total produse
487,81 903,26 1341,70 2182,60 2454,84
marinate
Total produse sărate 53,30 63,40 340,53 91,91 78,07
Total salată icre 1941,00 2271,20 6384,10 6378,30 8944,45
Total conserve 95,81 149,03 73,30 108,38 767,18
Alte sortimente 13,96 17,55 2990,00 3068,90 757,67
TOTAL
3124,80 4030,01 18640,00 23281,00 20783,81
SORTIMENTE
66
Tabel 17 – Sortimentele obținute în industria de procesare în perioada 2015 –

2018 (unități de procesare a peștelui cu activitate secundară)
Anul
Sortiment
2015 2016 2017 2018 2019
Total pește
301,73 650,15 1642,52 1436,9 1409,12
proaspăt/congelat
Total produse
6,97 556,25 86,07 65,29 92,74
afumate
Total produse
107,34 124,99 133,52 122,53 74,84
marinate
Total produse
147,27 126,27 265,45 287,61 57,53
sărate
Total salată icre 32,07 115,67 101,74 77,22 55,77
Total conserve 0,00 0,00 0,00 0,01 0,05
Alte sortimente 3,82 53,57 19,63 117,58 58,91
TOTAL
599,20 1626,90 2248,94 2107,11 1748,96
SORTIMENTE
To
1800
1599
1600
1331 1293
1400
1200
1000
800
600 391 366
400
200
0
2015 2016 2017 2018 2019
Anul
Figura 40 – Cantitatea medie de sortimente/unitate, obținută in unitățile de

procesare, cu activitate principală, in perioada 2015 – 2019
67
To
180
161 162
160
136
140
120
92
100
80
60
33
40
20
0
2015 2016 2017 2018 2019
Anul
Figura 41 – Cantitatea medie de sortimente/unitate, obținută în unitățile de

procesare, cu activitate secundară, în perioada 2015 – 2019
Evoluția sectorului de procesare al peștelui și a resursei

acvatice vii
Ținând cont că începând cu anul 2015 numărul unităților de

procesare cu activitate principală a crescut liniar, estimăm o creștere la
23 de unități pentru anul 2020, 36 de unități pentru anul 2025 și 73 de
unități pentru anul 2040 (tabelul 18).
Previzionăm că această creștere se realizează în defavoarea
unităților cu activitate secundară a cărui trend este liniar descrescător în
perioada analizată.
Tabel 18 – Numărul de unități de procesare cu activitate principală înregistrate

2015 și proiecția pentru perioada 2020 – 2040
Anul 2015 2020 2025 2030 2035 2040

Număr
8 23 36 48 61 73
unități
Având în vedere modificările privind numărul de unități, producția

de sortimente obținută în urma procesării peștelui și a altor resurse
68
acvatice vii în totalul unităților procesatoare va ajunge în 2040 la o

cantitate de 144542,39 tone (tabele 19 – 20).
Tabel 19 - Sortimentele obținute în industria de procesare în 2015 (unități de

procesare a peștelui cu activitate principală) și proiecția
pentru perioada 2020 – 2040
Anul 2015 2020 2025 2030 2035 2040

Total
sortimente 3.124,84 33.359,52 58.555,08 83.750,64 108.946,2 134.141,77
(To)
Tabel 20 – Sortimentele obținute în industria de procesare în 2015 (unități de

procesare a peștelui cu activitate secundară) și proiecția
pentru perioada 2020 – 2040
Anul 2015 2020 2025 2030 2035 2040

Total
sortimente 599,20 2.861,07 4.745,95 6.630,84 8.515,73 10.400,62
(To)
3.2. Analiza SWOT a sectorului de procesare a peștelui și a

altor resurse acvatice vii
Puncte tari:
- Ofertă disponibilă a forței de muncă;
- Tradiție în consumul de pește și produse din pește;
- Creșterea cererii în marile centre urbane pentru pește,
produse din pește și alte produse din pescuit și acvacultură;
- Companii existente cu capacitatea de a implementa tehnologii
inovatoare de procesare a peștelui și a altor resurse acvatice
vii;
- Interes pentru noi investiții în sector, cu integrarea verticală a
activităților de producție, prelucrare, comercializare și
distribuție;
- Posibilitatea vânzării producției prin intermediul
supermarketurilor;
69
- Preocuparea consumatorilor pentru produse sănătoase și

sigure;
- Necesitatea dezvoltării unor formule (diete) de furajare cu o
rată de conversie superioară;
- Crearea de diete ecologice;
- Cererea înlocuirii făinii de pește și a uleiurilor de pește cu
proteine și uleiuri din alte surse;
- Interes crescut al consumatorilor pentru produse proaspete,
procesate primar post recoltare;
- Necesitatea politicilor și reglementărilor adecvate acvaculturii
rămân importante în dezvoltarea sectorului;
- Necesitatea modelării efectelor probabile a schimbărilor
climatice globale, asupra siturilor și speciilor din acvacultură.
Puncte slabe:
- Capacitate de procesare a produselor obținute din acvacultură
și din mediu natural este mai mică decât cererea
consumatorului pentru preparate și conserve din pește și alte
viețuitoare acvatice (alge, crustacee, moluște etc.);
- Diversitatea încă redusă a produselor procesate;
- Tehnologii de procesare învechite, cu consumuri exagerate de
utilități (energie electrică, energie termică, apă);
- Dotări învechite în capacitățile de procesare;
- Costuri mari de producție;
- Promovarea insuficientă a produselor autohtone din pește;
- Informarea insuficientă a consumatorului despre calitatea
peștelui ca aliment;
- Lipsa personalului calificat din unitățile de procesare;
- Nivel de trasabilitate scăzut a produselor;
- Lanțul producător – procesator – comerciant insuficient
organizat, cu consecințe în scăderea calității produsului;
- Infrastructura specifică insuficient dezvoltată, privind inclusiv
prima vânzare;
- Lipsa organizațiilor de procesatori ceea ce duce la ineficiența
reglementării intereselor economice și sociale sau a relațiilor
și practicilor comerciale ale diferiților agenți economici;
70
- Dependența unităților de procesare de materia primă din

import;
- Caracterul sezonier al materiei prime care necesită costuri de
depozitare care să compenseze acest inconvenient;
- Capacitate limitată de a pătrunde pe piețele de export în
contextul problemelor de calitate, discontinuității aprovizionării
și competitivității reduse a produselor.
Oportunități:
- Este un sector cu posibilități de creștere a valorii adăugate a
produselor pescărești prin implementarea de metode de
procesare inovatoare;
- Posibilitatea diversificării produselor prin diversificarea
speciilor obținute din pescuit și acvacultură care să fie
disponibile pentru procesare;
- Diversificarea sortimentelor cu o cerere ridicată pe piață;
- Posibilitatea realizării de produse procesate, ecologice prin
prelucrarea produselor obținute din acvacultura ecologică;
- Potențial de înlocuire a importurilor de produse din pește
(pește procesat cu valoare adăugată înaltă) cu produse
autohtone procesate intern;
- Capacitatea de a reduce costurile și de a spori competitivitatea
produselor prin tehnologii inovative;
- Necesitatea procesării deșeurilor de pește;
- Reducerea pierderilor prin îmbunătățirea procesării post-
recoltare;
- Obținerea de produse sănătoase și sigure pentru consumator.
Amenințări:
- Creșterea costurilor de producție;
- Riscul ridicat al investițiilor datorită prețului variabil și incert al
materiilor prime;
- Concurența cu materia primă din import;
- Acvacultura, ca producător de materie primă pentru procesare,
este un domeniu neglijat;
71
- Schimbările climatice globale cu efect asupra siturilor și

speciilor din pescuit și acvacultură.
În urma analizei SWOT a sectorului, se desprind direcții

strategice de cercetare în domeniul procesării peștelui și a altor
resurse acvatice vii:
 Dezvoltarea unui program dedicat cercetării științifice privind
realizarea de noi tehnologii și optimizarea tehnologiilor actuale
în domeniul procesării;
 Studii privind conceperea de protocoale fundamentate pe
baze științifice privind controlul procesului de prelucrare;
 Cercetări științifice privind realizarea metodelor, metodologiilor
privind schemele de certificare a calității pentru produsele
procesate și evaluarea complexă a materiilor prime utilizate în
industria de procesare a peștelui și a altor resurse acvatice vii;
 Studii și cercetări științifice privind îmbunătățirea tehnicilor de
trasabilitate de la producătorul primar pana la distribuția către
consumator;
 Cercetări științifice privind realizarea metodologiilor și
caracterizarea produselor din pește din punct de vedere
nutrițional;
 Cercetări științifice privind realizarea de noi tehnici și tehnologii
pentru obținerea derivatelor din produsele de pește cum ar fi:
uleiul de pește și făina de pește, produse tot mai căutate în
industria alimentară funcțională, în industria farmaceutică și a
suplimentelor alimentare;
 Cercetări științifice privind conceperea de tehnologii inovative
de obținere a furajelor pentru acvacultură în vederea realizării
produselor de acvacultură echilibrate cu principii active
(conținut de oligoelemente, aminoacizi esențiali etc.);
 Cercetări științifice privind impactul hranei artificiale distribuite
în acvacultură, in sănătatea animalelor precum și in calitatea
cărnii, folosită ca materie primă în procesare;
 Cercetări științifice privind elaborarea de biotehnologii
inovative de procesare a peștelui și a altor resurse acvatice vii,
72
eficiente din punct de vedere al costului și prietenoase cu

mediul înconjurător, capabile să furnizeze produse de calitate;
 Cercetări științifice privind dezvoltarea tehnologiilor inovative
de conservare a peștelui și a altor viețuitoare acvatice prin
utilizarea de ingrediente naturale;
 Cercetări științifice privind dezvoltarea tehnologiilor moderne
de ambalare;
 Dezvoltarea industriei de procesare a rapanei, asigurând noi
surse de venit și locuri de muncă.
73
CAPITOLUL 4
DIRECȚII STRATEGICE PRIVIND IMPLICAREA

UNITĂȚILOR C.D.I. DIN DOMENIUL PESCUITULUI,
ACVACULTURII ȘI A PROCESĂRII PEȘTELUI ȘI A
ALTOR RESURSE ACVATICE VII
Direcțiile strategice privind cercetarea științifică și dezvoltarea

tehnologică în domeniul pescuitului, acvaculturii și procesării peștelui și a
altor resurse acvatice vii sunt:
PESCUIT
- conceperea planurilor de măsuri, pe baze științifice, cu privire

la menținerea/conservarea și refacerea habitatelor speciilor de
pești cărora le este amenințată atât abundența cât și
diversitatea de diferiți factori de mediu sau antropici;
- elaborarea de măsuri argumentate științific pentru
conservarea și protecția resurselor acvatice vii;
- implementarea de noi tehnici și unelte de pescuit ce corespund
unui pescuit selectiv, sustenabil;
- stabilirea de metode noi, inovative ce ajută la estimarea cât
mai precisă a stocurilor de pești;
- fundamentarea științifică a managementului resurselor
acvatice vii;
- elaborarea și implementarea unor sisteme performante de
evaluare și monitorizare a stării biomediului și biodiversității
acvatice;
74
- promovarea de tehnici inovative pentru reabilitarea ecologică

și consolidarea biodiversității mediilor acvatice.
ACVACULTURĂ
- finanțarea corespunzătoare a unor programe pe termen

mediu și lung în vederea realizării de tehnologii noi cu
performanțe superioare;
- simplificarea procedurilor administrative, privind accesul la
programele naționale de cercetare a unităților C.D.I din
domeniul acvaculturii, pescuitului și procesării peștelui și a
altor resurse acvatice vii;
- realizarea de cercetări direcționate pentru promovarea
produselor și activității de acvacultură în rândul publicului și al
consumatorilor;
- realizarea de cercetări privind reamenajarea coordonată a
teritoriului;
- realizarea de studii privind modernizarea pepinierelor
piscicole;
- realizarea în cadrul unităților de cercetare din domeniu, de
training specializat pentru resursele umane, în special pentru
pepiniere;
- cercetări privind integrarea acvaculturii în canalele de irigații,
respectiv utilizarea dublă a aceleiași ape, mai întâi pentru
producția de pește și ulterior pentru irigare, automatizarea
activităților din fermă, folosirea panourilor solare pe lacurile cu
suprafață mare și a vivierelor flotabile);
- cercetări privind introducerea în acvacultură de noi specii cu
productivitate ridicată;
- majorarea, pe viitor, a sprijinului UE pentru cercetare –
dezvoltare – inovare în domeniul acvaculturii, în special în
domeniile de producere a materialului biologic, reducerea
presiunii asupra mediului înconjurător etc.
75
PROCESAREA PEȘTELUI ȘI A ALTOR RESURSE ACVATICE

VII
- dezvoltarea de noi tehnologii și optimizarea tehnologiilor

actuale;
- conceperea de protocoale fundamentate pe baze științifice
privind controlul procesului de prelucrare;
- realizarea metodelor, metodologiilor privind schemele de
certificare a calității pentru produsele procesate și evaluarea
complexă a materiilor prime utilizate în industria de procesare
a peștelui și a resurselor acvatice vii;
- îmbunătățirea tehnicilor de trasabilitate de la producătorul
primar până la distribuția către consumator;
- cercetări privind realizarea metodologiilor și caracterizarea
produselor din pește din punct de vedere nutrițional;
- noi tehnici și tehnologii privind obținerea derivatelor din
produsele de pește cum ar fi: uleiul de pește și făina de pește,
produse tot mai căutate ca produse din industria alimentară
funcțională și totodată pentru industria farmaceutică și a
suplimentelor alimentare;
- conceperea de tehnologii inovative de obținere a furajelor
pentru acvacultură în vederea realizării produselor de
acvacultură echilibrate în diferiți principi activi (conținut de
oligoelemente, aminoacizi esențiali etc.);
- cercetări științifice privind impactul hranei artificiale distribuite
în acvacultură, in sănătatea animalelor precum și in calitatea
cărnii folosită ca materie primă în procesarea peștelui și a altor
resurse acvatice vii;
- elaborarea de biotehnologii inovative de procesare a peștelui
și a resurselor acvatice vii, eficiente din punct de vedere al
costului și prietenoase cu mediul înconjurător, capabile să
furnizeze produse de calitate;
- dezvoltarea unor tehnologii de conservare a peștelui și a altor
viețuitoare acvatice prin utilizarea de ingrediente naturale si
tehnologii moderne de ambalare;
76
- dezvoltarea industriei de procesare a rapanei, asigurând noi

surse de venit și locuri de muncă.
Direcțiile strategice privind cercetarea științifică, dezvoltarea

tehnologică în domeniul pescuitului, acvaculturii și procesării
peștelui și a altor resurse acvatice vii sunt condiționate de
îndeplinirea strictă a următoarelor obiective:
OBIECTIV I:
Creșterea capacității tehnico-științifice, economice și
digitalizarea unităților C.D.I specifice pescuitului și acvaculturii (pe
termen scurt)
OBIECTIV II:
Modernizarea bazelor de cercetare din cadrul unităților de
cercetare – dezvoltare din domeniu, în contextul noilor provocări
generate de schimbările hidro-climatice (pe termen scurt)
OBIECTIV III:
Creșterea capacității personalului de cercetare din unităților
C.D.I specifice pescuitului, acvaculturii (angajări, creșterea în grade)
(pe termen scurt)
OBIECTIV IV:
Creșterea vizibilității unităților C.D.I specifice pescuitului,
acvaculturii (pe termen scurt)
OBIECTIV V:
Accelerarea transferului cunoștințelor științifice și tehnologice
din unitățile C.D.I specifice pescuitului și acvaculturii către agenții
economici din domeniu (pe termen scurt)
77
OBIECTIV VI:
Dezvoltarea proiectelor C.D.I din domeniul acvaculturii și
pescuitului intracomunitare și extracomunitare (pe termen scurt)
OBIECTIV VII:
Dezvoltarea parteneriatelor strategice: unități C.D.I specifice
pescuitului și acvaculturii – agenți economici (pe termen mediu)
OBIECTIV VIII:
Introducerea și dezvoltarea de programe de cercetare specifice
domeniului acvacultură, pescuit și finanțarea corespunzătoare a
acestora (pe termen mediu și lung)
OBIECTIV IX:
Integrarea specialiștilor din unitățile C.D.I specifice pescuitului,
acvaculturii, în sistemul U.E și Internațional (participare la congrese/
conferințe) (pe termen mediu și lung)
OBIECTIV X:
Dezvoltarea cercetării științifice în domeniu are caracter
permanent
OBIECTIV XI:
domeniului de procesare a peștelui și a resurselor acvatice vii și
finanțarea corespunzătoare a acestora
Obiectivele principale, obligatorii de parcurs (Obiectiv I,

Obiectiv II, Obiectiv III și Obiectiv XI) în vederea realizării direcțiilor
de dezvoltare strategică a cercetării naționale din sectorul pescăresc
au rezultat în urma analizelor SWOT prezentate mai jos.
Obiectivele IV – VIII și obiectivele IX – X sunt obiective

complementare celor analizate.
78
OBIECTIV I
Creșterea capacității tehnico-științifice, economice și digitalizarea

unităților C.D.I. specifice pescuitului și acvaculturii
1. Puncte tari:
 Infrastructura de cercetare existentă, compusă din laboratoare de
cercetare și experimentale;
 Expertiză foarte bună a personalului C.D.I.;
 Rezultate de cercetare aplicate și probate de a lungul anilor în sectorul
de producție;
 Expertiză în elaborarea politicilor din sectorul de acvacultură și pescuit
prin participarea la realizarea Strategiei Naționale în domeniu, precum
și la elaborarea Strategiei Naționale a C.D.I.
2. Puncte slabe:
 Lipsa fondurilor necesare pentru asigurarea mentenanței
patrimoniului;
 Insuficiența personalului de cercetare atestat care să contribuie la
asigurarea finanțării activităților;
 Salarizarea slabă a personalului C.D.I.;
 Lipsa fondurilor pentru investiții în cercetare și dezvoltare;
 Lipsa fondurilor necesare vizibilității cercetărilor efectuate prin
participarea la conferințe, simpozioane, workshop-uri precum și a
publicării de lucrări științifice;
 Dotări și echipamente, inclusiv IT, uzate atât fizic cât și moral, care nu
permit abordarea unor probleme complexe;
 Slabă digitalizare;
 Neimplicarea mediului de afaceri în cercetare;
 Absența / slaba utilizare a unor facilități fiscal / instrumente financiare
de sprijin a inovării.
3. Oportunități:
 Dotarea laboratoarelor din institutele de cercetare cu aparatură și
echipamente de cercetare de înaltă performanță;
79
 Consolidarea actualelor infrastructuri, capacități și competențe în

materie de C.D.I., astfel încât să fie asigurată participarea la
programul naționale, europene și internaționale;
 Dezvoltarea capacităților de cercetare și inovare și adoptarea
tehnologiilor avansate și în domeniul digitalizării;
 Îmbunătățirea conectivității digitale, finanțate fie prin granturi, fie prin
instrumente financiare cu respectarea regulilor de Ajutor de Stat, după
caz, pentru a răspunde provocărilor identificate la nivel național;
 Creșterea transparenței activității unităților C.D.I. din domeniu.
4. Amenințări:
 Lipsa alocării continue a fondurilor suficiente pentru activitatea de
cercetare – dezvoltare;
 Lipsa programelor naționale de cercetare pe termen lung, specifice
sectorului pescăresc;
 Lipsa instrumentelor IT în activitatea C.D.I.;
 Salarii neatractive în domeniul cercetării;
 Birocrația.
OBIECTIV II
Modernizarea bazelor de cercetare din cadrul unităților de cercetare

– dezvoltare din domeniul, în contextul noilor provocări generate de
schimbările hidro-climatice
1. Puncte tari:
 Existența infrastructurii de cercetare, compusă din laboratoare de
cercetare experimentale;
 Posibilitatea cercetării în situ, aplicării și verificării în laboratoarele
experimentale a rezultatelor de cercetare;
 Existența de centre de consiliere în cadrul entităților de cercetare
științifică din domeniu;
 Tradiția instituțiilor de cercetare în acvacultură;
 Existența fondurilor europene prin programul Fondul European
pentru. Pescuit și Afaceri Maritime (FEPAM);
80
 Experiență în accesarea fondurilor europene atât la I.C.D.E.A.P.A.

Galați cât și S.C.D.P. Nucet;
 Disponibilitatea cercetătorilor de a munci în domeniu în condiții de
motivare adecvată;
 Servicii de consiliere și consultanță bine dezvoltate;
 Capacitate mare de producție datorită existenței unei suprafețe mari
de ferme de acvacultură construite și necesitatea producerii de puiet;
 Calitatea bună a apei și a produselor obținute.
2. Puncte slabe:
 Grad ridicat de uzură al infrastructurii existente din cadrul unităților de
cercetare – dezvoltare din domeniu;
 Lipsa de investiții în laboratoarele experimentale;
 Salarizarea slabă a personalului C.D.I.
3. Oportunități:
 Adaptarea promptă la sprijinul financiar și instituțional european
constant pentru dezvoltarea infrastructurii de cercetare;
 Sector aflat în plină dezvoltare și creștere;
 Cerere crescută de produse de acvacultură;
 Experiența și calificarea bună a forței de muncă;
 Integrarea de noi tehnologii care au ca rezultat o mai bună utilizare a
spațiului și a resurselor;
 Existența fondurilor europene pentru realizarea investițiilor – FEPAM.
4. Amenințări:
 Creșterea concurenței pentru spațiu și apă, generatoare de conflicte;
 Acțiuni antropice neprietenoase cu mediul desfășurate în proximitatea
râurilor sau chiar în albia minoră, poziționate în amonte de locul de
captare a apei necesară fermei de acvacultură, cum sunt exploatațiile
forestiere neconforme, exploatațiile miniere, extragerea de agregate
minerale din albia râurilor;
 Utilizarea nerațională a apei pentru irigații în agricultură, utilizarea
nerațională de îngrășăminte și de pesticide, deversarea de ape uzate
menajere și industriale nereciclate, poluări accidentale etc;
81
 Schimbări climatice imprevizibile care afectează cantitatea și calitatea

apei.
OBIECTIV III
Creșterea capacității personalului de cercetare din unităților C.D.I.

specifice pescuitului, acvaculturii (angajări, creșterea în grade)
1. Puncte tari:
 Existența unei tradiții îndelungate în activitatea de cercetare piscicolă,
dezvoltare experimentală și tehnologică;
 Capacitate de a face față provocărilor prin cercetare și inovare,
datorită unui personal de cercetare multidisciplinar cu înaltă calificare
angajat în sprijinirea misiunii institutului;
 Reputație științifică foarte bună și poziție de lider recunoscută de alte
instituții de cercetare;
 Sprijinirea cercetătorilor în efectuarea studiilor de masterat și doctorat.
2. Puncte slabe:
 Insuficiența personalului din compartimentul de cercetare –
dezvoltare;
 Numărul mic al cercetătorilor care îndeplinesc criteriile pentru a
coordona proiectele de cercetare;
 Vizibilitate redusă în mass-media și presă;
 Inexistența școlilor (licee, școli profesionale) de profil din domeniu;
 Birocrație excesivă în angajarea și promovarea personalului C.D.I.
3. Oportunități:
 Existența instituțiilor de învățământ superior;
 Posibilitatea efectuării studiilor de pregătire superioară (doctorat);
 Posibilitatea de perfecționare directă împreună cu cadrele de C.D.I;
 Posibilitatea participării la congrese, conferințe, prin implicarea
instituțiilor de C.D.I.;
 Posibilitatea de a efectua stagii de pregătire în domeniu în unități de
C.D.I. din țară și internațional;
 Mobilitatea cercetătorilor;
82
 Posibilitatea autoperfecționării;
 Posibilitatea de a lucra în C.D.I.;
 Actualizarea cunoștințelor existente prin stagii de formare și instruire
cu privire la noile tehnologii din domeniul acvaculturii;
 Atragerea studenților înscriși la studii universitare, masterat și doctorat
pentru a participa în proiectele de cercetare.
4. Amenințări:
 Nelansarea, nefinanțarea sau finanțarea insuficientă a programelor
naționale de cercetare specifice care să asigure în mod continuu
normele cercetătorilor;
 Nesalarizarea;
 Blocarea posturilor în vederea angajărilor prin concurs;
 Concurența pe piața forței de muncă națională și internațională,
determinată de opțiunile salariale, gradul de înzestrare a instituției etc.
OBIECTIV XI

domeniului de procesare a peștelui și a resurselor acvatice vii și
finanțarea corespunzătoare a acestora
1. Puncte tari:
 Existența infrastructurii de cercetare, compusă din laboratoare de
cercetare, experimentale;
 Rezultate de cercetare aplicate și probate de-a lungul anilor în
sectorul de procesare a peștelui și a resurselor acvatice vii;
 Expertiză în elaborarea politicilor din sectorul de procesare a peștelui
și a resurselor acvatice vii prin participarea la realizarea Strategiei
Naționale în domeniu, precum și la elaborarea Strategiei Naționale a
C.D.I.;
 Sprijinirea cercetătorilor în efectuarea studiilor de masterat și doctorat.
83
2. Puncte slabe:
 Insuficiența personalului din compartimentul de cercetare –
dezvoltare;
 Numărul mic al cercetătorilor care îndeplinesc criteriile pentru a
coordona proiectele de cercetare;
 Vizibilitate redusă în mass-media și presă;
 Inexistența școlilor (licee, școli profesionale) de profil din domeniu;
 Birocrație excesivă în angajarea și promovarea personalului C.D.I.
3. Oportunități:
 Existența solicitărilor privind dezvoltarea unor formule (diete) de
furajare cu o rată de conversie superioară;
 Existența solicitărilor privind crearea de diete ecologice;
 Existența solicitărilor privind cererea înlocuirii făinii de pește și a
uleiurilor de pește cu proteine și uleiuri din alte surse;
 Existența solicitărilor privind modelarea efectelor probabile a
schimbărilor climatice globale, asupra siturilor și speciilor din
acvacultură.
4. Amenințări:
 Nelansarea, nefinanțarea sau finanțarea insuficientă a programelor
naționale de cercetare specifice care să asigure în mod continuu
normele cercetătorilor;
 Nesalarizarea;
 Blocarea posturilor în vederea angajărilor prin concurs;
 Concurența pe piața forței de muncă națională și internațională,
determinată de opțiunile salariale, gradul de înzestrare a instituției etc.
84
BIBLIOGRAFIE
1. Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA) http://www.anpa.ro

2. Ministerul Fondurilor Europene, 2015, Programul Operațional pentru
Pescuit 2007 – 2013 (POP), online pe adresa http://www.fonduri-
ue.ro/pop-2007
3. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Strategia pentru cercetare –
dezvoltare – inovare în domeniul agroalimentar pe termen mediu și lung
2014 – 2020, 2020 – 2040
4. Institutul Național de Statistică, 2019 – Tendințe sociale –
https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/tendinte_sociale.pdf
5. Strategia națională a sectorului pescăresc 2014 – 2020 – proiect elaborat
de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – prin Direcția Generală
Pescuit – Autoritatea de Management pentru Programul Operațional de
Pescuit și Ministerul Mediului, Schimbărilor Climatice – Departamentul
pentru Ape, Păduri și Piscicultură
6. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, 2019 – Programul de sprijin
al producătorilor din sectorul pescăresc
7. Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură – Capturi totale raportate de
către agenții economici autorizați să practice pescuitul comercial în apele
de sub jurisdicția României – 2008 – 2018 / 2016 – 2019
8. Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE
https://eur-lex.europa.eu/
9. Către un sector sustenabil și competitiv al acvaculturii europene: situația
actuală și provocări viitoare (2017/2118(INI)) https://www.europarl.
europa.eu/
10. Planul Strategic Național Multianual privind Acvacultura 2014 –
2020,https://ampeste.ro/popam-2014-2020/plan-strategic-national-
acvacultura
11. Registrul Unitaților de Acvacultură actualizat la 31.12.2020, http://www.anpa.ro/
wp-content/uploads/file/RUA%2031_12_2020.pdf
12. Ordinul 337 din 20 aprilie 2007, privind actualizarea Clasificării
activităților din economia națională – CAEN, Emitent: Institutul Național
de Statistică publicat în: Monitorul Oficial 293 din 3 mai 2007
13. Lista secțiunilor cu unitățile aprobate pentru schimburi intracomunitare,
Secțiunea 8 – Produse din pescărie și secțiunea 7a – Moluște bivalve vii
și secțiunea 11 – Picioare de broască și melci, 2009 – 2019,
http://www.ansvsa.ro/unitati-schimb-intracomunitar/;
85
14. Romanian Annual Report on the National Data Collection Programme for
Fisheries, 2009 – 2019, https://datacollection.jrc.ec.europa.eu/ars;
https://datacollection.jrc.ec.europa.eu/ars/2009;
https://datacollection.jrc.ec.europa.eu/ars/2013
15. Programul național de Colectare a Datelor – obiectivul 4 (I.C.D.E.A.P.A.
Galați și S.C.D.P. Nucet)
86
Tipar:
SC STIROND SRL
Galați
Str. Dr. Nicolae Alexandrescu nr. 60A
stirond@yahoo.com

Strategia Romania Orizont 2020 - 2040

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Strategia Romania Orizont 2020 - 2040

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Academia de Științe Agricole și Silvice

„Gheorghe Ionescu - Șișești”

MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC

Casa Cărții de Știință

INSTITUTUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU

Strategie ROMÂNIA ORIZONT 2020-2040, domeniul Acvacultură,

Editură acreditată CNCSIS.

Casa Cărții de Știință

B-dul Eroilor, nr. 6-8, Cluj-Napoca, 400129

Acvacultura, pescuitul și procesarea peștelui și a altor resurse

Nu este un secret pentru nimeni, că Academia de Științe Agricole

Dacă în Strategia MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UE –

Este extrem de important să ne construim în unitățile de cercetare

Îmi face plăcere să constat, că Institutele de Cercetare –

Obiectivele strategice nu trebuie să aibă în vedere numai acele

O astfel de strategie a fost elaborată de către colectivul de

• Prezentarea generală a sectorului de pescuit în scop

Este un domeniu cu o importanță mare pentru tot ce înseamnă

Trebuie avut în vedere și faptul că România este o țară cu un

Între cele două războaie mondiale, România se găsea între țările

Strategia elaborată de către Institut are în vedere contibuția

Toate acestea, trebuie să aibă în atenție, situația actuală a

Strategia elaborată de excelentul colectiv de cercetare al

Dezvoltarea unui sector de piscicultură și acvacultură performant

Stabilirea obiectivelor pe termen scurt și mediu și cu atât mai mult

Sunt mai mult decât convins, că o astfel de strategie în domeniul

Felicitări sincere excelentului colectiv de cercetători de la Institutul

Prof. univ. emerit. dr. ing. dr. h. c. Valeriu TABĂRĂ

Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu – Șișești”

Este elaborată de un colectivde experți din cadrul Institutul de

CS III dr. ing. DIMA FLORICEL MARICEL

CS I prof. univ. dr. ing. PATRICHE NECULAI

CS III dr. ing. TENCIU MAGDALENA

CS III dr. ing. NISTOR VETA

CS III dr. ing. MOCANU ELENA EUGENIA

CS III dr. ing. STROE MARIA DESIMIRA

În prezent, acvacultura, pescuitul și procesarea peștelui și a altor

Pescuitul este o activitate umană aflată în declin pe plan mondial,

În ceea ce privește activitatea de pescuit în scop comercial în

Comparativ cu pescuitul, în momentul de față, domeniul

Toate aceste particularități, impun în contextul actual pentru

Cercetarea științifică națională din domeniul pescuitului, acvaculturii

Asistăm astăzi la mutații importante și necunoscute privind

În ceea ce privește activitatea de acvacultură din România, în

Singurele entități de stat din România producătoare în special de

Principalele specii cultivate în acvacultura națională sunt crapul,

Alături de acestea, timid sunt introduse în cultură specii cu valoare

Cauzele scăderii producției pescărești începând cu anii 90 s-a

Comerțul cu produse din pește și semiproduse din pește, pe piața

Conform Institutului Național de Statistică – România 2017, [4]

Varianta medie reprezintă varianta cea mai plauzibilă asupra

În profil teritorial, în varianta medie, populația rezidentă a tuturor

Luând în calcul aspectele demografice naționale și necesitatea

Aceste aspecte impun de asemenea o implicare profundă a

SECTORUL DE PESCUIT ÎN SCOP COMERCIAL,

1.1. Prezentarea generală a sectorului de pescuit în scop

Conservarea habitatelor acvatice și protecția patrimoniului

Populația țării în anul 2019 a fost de 22.170,000 locuitori, din care

Figura 1a și 1b – Structura populației României

Rețeaua hidrografică a României este de 843.710 ha, ceea ce

În prezent, patrimoniul de interes pescăresc al României, constituit

27% Ape marine din

Ape curgătoare din

Figura 2 – Structura patrimoniului de interes pescăresc din România