Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Codul ADER ADER 8.1.1. Implementarea masurilor de bunastare a bivolilor, in relație cu

și indicatorii de producție, reproducție și economici in diferite module de ferme, cu
denumirea impact asupra dezvoltarii durabile a speciei
proiectului:
Denumire contractor: Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bubalinelor
Șercaia (S.C.D.C.B. Șercaia)
Adresa de contact Șercaia, str. Câmpului, nr. 2, cod poştal 507195, judeţul Brașov,
(telefon, e-mail, adresa tel/fax. 0268245890, e-mail scdcb.sercaia@yahoo.com, CUI RO3216360,
poştală, CUI, cont): Cont bancar RO94TREZ13220G332000XXXX, deschis la Trezoreria Făgăraș
Director general/director Bota Adrian, tel. 0268245890/0726737908,
(nume, prenume, telefon e-mail: adrianbota68@yahoo.com
fix și mobil, e-mail):
Director economic (nume, Logrea Cătălina, tel. 0268245890/0723208167,
prenume, telefon fix și e-mail : catalina_rogozea@yahoo.com
mobil, e-mail):
Director de proiect (nume, Bota Adrian, tel. 0268245890/0726737908, e-mail
prenume, telefon fix și adrianbota68@yahoo.com
mobil, e-mail):
Anul începerii proiectului: 2015 Anul finalizării proiectului : 2018 Durata (nr. luni): 34

RAPORT DE ACTIVITATE AL FAZEI

Contractul nr.: 811/01.10.2015

Proiectul: ADER 8.1.1. Implementarea masurilor de bunastare a bivolilor, in relație cu
indicatorii de producție, reproducție și economici in diferite module de ferme, cu impact
asupra dezvoltarii durabile a speciei

Faza: nr. I ”Inventarierea fermelor de bivoli de dimensiuni medii şi mari din zona Braşov şi
Sibiu, prin conlucrare cu asociaţia de profil”
Termen: 03.12.2015

1.Obiectivul proiectului: Suport tehnico-științific pentru asigurarea bunăstării și sănătății

animalelor

2.Rezultate preconizate pentru atingerea obiectivului:

- Elaborarea unei tehnologii moderne de creştere a bivolilor în ferme de dimensiuni medii
şi mari;
- Elaborarea ghidului de bunăstare pentru fermele de bivoli de dimensiuni medii şi mari,
în vederea dezvoltării durabile a speciei;
- Îmbunătăţirea parametrilor de producţie şi creşterea cantităţii de materie primă pentru
piaţa produselor
obţinute de la bivoli ;
- Îmbunătăţirea parametrilor de reproducţie în fermele de dimensiuni mijlocii, în vederea
rentabilizării creşterii bivolilor.
3.Obiectivul fazei:
Inventarierea fermelor de bivoli de dimensiuni medii şi mari din zona Braşov

4.Rezultate preconizate pentru atingerea obiectivului fazei:

4.1. Studiu ştiinţific privind analiza bunăstării bivoliţelor în fermele de dimensiuni medii şi
mari din judeţele Braşov şi Sibiu;
4.2. Lista fermelor de bivoli de dimensiuni medii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu

5.REZUMATUL FAZEI

Faza I a proiectului ADER 811/2015,are în componență 5 activități:

Activitatea 1.1. Analiza tehnologiei de creştere a bivolilor, diferenţiat pe dimensiuni de

ferme şi zone de creştere

În activitatea 1.1. sunt identificate și prezentate recomandările minime din tehnologiile de

creştere a bivolilor, diferențiate pe categorii de vârstă și stări fiziologie, în vederea
respectării standardelor minime de bunăstare, și cuprind măsuri privind: adăpostul și cazarea,
echipamentele mecanice sau automate folosite, bune practici pentru bivolițele gestante și în
lactație, bune practici și standarde minime de bunăstare la viței, bune practici pentru hrană
și apă, inspecția bivolilor.

Activitatea 1.2. Analiza bunăstării bivolilor prin aplicarea metodelor ştiinţifice de analiză

În activitatea 1.2. s-au stabilit metodele științifice de analiză pentru analiza bunăstării
bivolilor și s-a elaborat un studiu ştiinţific privind bunăstarea bivoliţelor în fermele de
dimensiuni medii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu. Astfel s-a elaborat un ”Studiu privind
metodele științifice de analiză a bunăstării bivoliţelor în fermele de dimensiuni medii şi mari
din judeţele Braşov şi Sibiu”. Acest studiu va sta la baza analizei bunăstării bivolițelor, în
fermele identificate pentru corectarea și implementarea măsurilor de bunăstare a animalelor,
în etapele viitoare ale proiectului.
Activitatea 1.3. Analiza parametrilor cantitativi şi calitativi ai producţiei de lapte în fermele
de bivoliţe mijlocii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu

Prin activitatea 1.3. s-au stabilit ce parametrii cantitativi şi calitativi ai producţiei de lapte
din fermele fermele identificate pentru corectarea și implementarea măsurilor de bunăstare
a animalelor de bivoliţe mijlocii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu, vor fi analizați și
modalitatea de colectare a datelor. Acești parametrii sunt: durata lactaţiei totale, cantitatea
de lapte pe lactaţie totală, şi lactaţie normală, cantitatea de grăsime şi cantitatea de
proteină, procentul de grăsime şi procentul de proteină pe lactaţie totală şi normală,
substanţa utilă totală şi substanţa utilă negrasă. Modalitatea de colectare a datelor va fi prin
controlul periodic al producției de lapte – Metoda B .
Activitatea 1.4. Definitivarea listei fermelor în care se vor implementa măsurile de
corectare şi rentabilizare

În această activitate s-au identificat exploatațiile de dimensiuni medii și mari, din județele
Brașov și Sibiu, în care se cresc bivoli. S-a considerat că o exploatație medie să aibă în
structura sa un efectiv cuprins într 8 și 50 capete bivolițe, iar o fermă de mărime mare un
efectiv de peste 50 capete bivolițe. Astfel, s-au identificat 26 exploatații medii și două mari
(inclusiv SCDCB Șercaia), în județul Brașov, și 21 exploatații de mărime medie, în județul
Sibiu. S-a definitivat lista fermelor în care se vor implementa măsurile de corectare și
rentabilizare. În județul Brașov s-au identificat 10 exploatații medii și o exploatație mare, iar
în județul Sibiu 6 exploatații medii. Cu proprietarii exploatațiilor identificate, urmează a se
încheia ”Protocoale de colaborare”, în vederea asigurării accesului în ferme a cercetătorilor
din echipa de implementare.

Activitatea 1.5. Elaborarea site-ului proiectului si constituirea bazei de date

În activitatea 1.5. s-a elaborat o secțiune dedicată proiectului ADER 811, pe site-ul
www.bivoli-sercaia.ro, în vederea prezentării planului de realizare, a acțiunilor realizate,
rezultatelor obținute și diseminării acestora, și constituirii bazei de date.

Costuri faţă de Planul de realizare propus : Realizarea fazei I a proiectului s-a încadrat în
costurile estimative din Planul de realizare propus.

6.Rezultate, stadiul realizării obiectivului, concluzii şi propuneri pentru continuarea

proiectului:

Rezultate obținute:

- Studiu privind metodele științifice de analiză a bunăstării bivoliţelor în fermele de

dimensiuni medii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu;
- Identificarea exploatațiilor de dimensiuni medii și mari, din județele Brașov și Sibiu, în
care se cresc bivoli;
- Lista fermelor în care se vor implementa măsurile de corectare și rentabilizare a
bivolițelor;
- Elaborarea unei secțiuni pentru prezentarea derulării și a rezultatelor proiectului, pe
site-ul www.bivoli-sercaia.ro.
 LUCRAREA IN EXTENSO

Activitatea 1.1. Analiza tehnologiei de creştere a bivolilor, diferenţiat pe

dimensiuni de ferme şi zone de creştere

Sistemele de creștere a bivolilor sunt condiţionate de relief, condiţii climatice, resursele

vegetale, nivelul de dezvoltare al ştiinţei şi tehnicii, etc. Ca urmare, în stadiul actual, în
marea majoritate a explatațiilor din țară, bivoliii sunt crescuți cu deosebire în sistemul
extensiv şi semiintensiv.
Recomandările și standardele minime de bunăstare la bivoli, indiferent de mărimea fermei
și zona de creștere, cuprind măsuri privind: adăpostul și cazarea, echipamentele mecanice
sau automate folosite, bune practici pentru bivolițele gestante și în lactație, bune practici și
standarde minime de bunăstare la viței, bune practici pentru hrană și apă, inspecția
bubalinelor.

Adăpostul și cazarea bivolilor

Fiecare animal din exploataţie trebuie să dispună în sistemul de întreţinere, de atâta

libertate de mişcare cât îi este necesară pentru a se învârti fără dificultate. De asemenea,
animalul întreţinut liber să-şi aleagă locul de odihnă, de hrănire şi adăpare, de îngrijire
corporală şi investigare, fără nici o dificultate.
Întreţinerea bivolilor necesită condiţiile următoare:
- să se adopte pe cât mai mult posibil sistemul de întreţinere liberă sau mixtă a
animalelor;
- domeniile funcţionale din adăpost să se coreleze cu dimensiunile animalelor;
- să asigure animalelor în adăpost un confort biometric şi de contact al cazării
(suprafaţa de contact cu animalele să fie netedă, nealunecoasă, rezistentă la
coroziune, elastică, durabilă şi neagresivă asupra tegumentului şi ongloanelor);
- să se asigure confort hidrotermic, atmosferic şi luminos pentru animale.
Adăposturile trebuie să protejeze animalele de condițiile meteorologice
nefavorabile în special în timpul iernii, primăverilor și toamnelor cu ploi reci.
Animalelor care nu sunt ținute în adăposturi trebuie, după caz și în măsura
posibilităților, să li se asigure protecția necesară împotriva intemperiilor,
animalelor de pradă și riscurilor privind sănătatea lor;
- Indiferent de modul în care este proiectat și utilat un adăpost, rănile sunt
inevitabile (înțepături, striviri, răni ale ongolanelor, ecornaje accidentale, etc.).
Cu toate acestea, proiectarea corespunzătoare a construcției reduce acest risc.
Construcţiile aferente animalelor privind adăpostirea se recomandă a fi autorizate
de organisme specializate;
- Adăposturile pentru creșterea bivolilor trebuie să asigure un microclimat
corespunzător în ceea ce privește construcția în sine, care trebuie să fie facută
din materiale termoizolante (căramidă, bolțari, lemn) cu căi de acces pentru
administrarea furajelor și evacuarea dejecțiilor, canale de scurgere a purinului
și spațiu de odihnă pavat cu caramidă moale sau scândură din lemn de esență
moale;
 - proaspăt (paie, pleavă, rumeguș) sau miros de Materialele utilizate pentru
construcția adăpostului, pentru construirea de țarcuri, a cuștilor, și
echipamentele cu care animalele pot intra în contact, trebuie să nu fie
dăunătoare și trebuie să poată fi curățate și dezinfectate;
- Spațiile din adăpost sau sistemele de securizare a animalelelor nu trebuie să
aibă margini ascuțite care să poată răni animalele. Spațiul să fie corespunzător
cerințelor etologice. Spațiul să fie compartimentat pentru ca animalele să
interacționeze între ele și pentru poziția ridicat și/sau culcat;
- Adăpostul să fie întreţinut în condiţii iginice. Acesta trebuie să fie aerisit zilnic, să
fie prevăzut cu răsuflători sau cu geamuri mici, care să asigure un circuit constant
și uniform al aerului în tot grajdul. Un grajd cu microclimat corespunzător în
ceea ce privește temperatura, ventilația aerului și umiditatea, trebuie să prezinte
la intrarea în acesta un miros de așternut fin, să nu prezinte miros de dejecții sau
una dintre cele trei noxe (gaze) ce apar in grajd: bioxid de carbon, hidrogen
sulfurat, amoniac;
- Bubalinele să beneficieze de îngrijiri corporale adecvate (buşumat, ţesălat, periat,
ştergere şi pansaj ale pielii, îngrijirea şi ajustarea periodică a ongloanelor, iar pe
timp călduros duşări sau scăldări în râuri);
Echipamente mecanice sau automate
- Echipamentele și accesoriile pentru animale să nu prezinte muchii ascuțite sau
proeminente susceptibile de a provoca răniri;
- Toate echipamentele mecanice sau automate indispensabile pentru sănătatea și
bunăstarea animalelor trebuie inspectate cel puțin o dată pe zi. Atunci când se
descoperă defecțiuni, acestea trebuie să fie remediate sau înlocuite imediat.
Bivolițe gestante și în lactație
- În timpul fătării bivolițele trebuie să fie întreținute în cuști a căror dimensiune
permite accesul pentru asistare la fătare;
- Bivolițele la fătare se vor separa de celelalte animale;
- Îngrijitorii trebuie sa fie bine instruiți pentru asistarea bivolițelor la fătare;
- Îngrijitorul trebuie să fie familiarizat cu toate semnele specifice pentru bivolița
ce urmează a făta;
- În timpul fătării, spațiul trebuie să fie suficient pentru a permite bivolițelor să
aibă un comportament normal;
- Înainte de fătare bivolițele trebuie să fie examinate pentru a fi siguri că se
prezintă corect (capul vițelului este poziționat înainte între cele două membre
anterioare); se verifică dacă vițelul este prea mare pentru o fătare naturală;
- Cei care asistă la fătare vor respecta condițiile de igienă pentru ei și echipamente;
- După fătare se va face dezinsecția în zona ombilicală în special când fătarea a
avut loc în adăpost;
- Limitele optime ale standului pentru bivolița de lapte: 2,20 m lungime, 1,20 m
lățime, lățimea ieslei 0,50 m, cu adâncimea de 0,20-0,30 m.
Creșterea tineretului
- Vițeii nou născuți trebuie să aibă o zonă solidă și așternut unde bivolițele nu au
acces;
 - Vițeii nu trebuie ținuți în boxe individuale după vârsta de 8 săptămâni, cu
excepția cazului în care un medic veterinar certifică faptul că sănătatea sau
comportamentul vițelului necesită ca acesta să fie izolat pentru a fi supus
tratamentului;
- Lățimea oricărei boxe individuale pentru un vițel trebuie să fie cel puțin egală cu
înălțimea vițelului la greabăn, masurată în poziție patrupedă, iar lungimea
acesteia trebuie să fie cel puțin egală cu lungimea corpului vițelului, măsurată de
la vârful nasului până la marginea caudală a tuberozității ischiatice, înmulțită cu
1,1;
- Boxele individuale pentru viței, exceptându-le pe cele pentru izolarea
animalelor bolnave, trebuie să aibă pereți perforați care să permită vițeilor să aibă
contacte vizuale și tactile;
- Tuturor vițeilor mai mici de 2 săptămâni trebuie să li se asigure un așternut
corespunzător;
- Pentru vițeii crescuți în grupuri, spațiul liber alocat și disponibil trebuie să fie de
cel puțin 1,5 m2 pentru fiecare vițel cu o greutate vie de până la 150 kg, de cel
putin 1,7 m2 pentru fiecare vițel cu greutatea vie între 150 kg si 220 kg și de
2
cel puțin 1,8 m pentru fiecare vițel cu greutatea vie de 220 kg și peste;
- Animalele nu trebuie menținute în permanență în întuneric, și nici să fie expuse
la lumina artificială fară întrerupere; în cazul iluminatului artificial, acesta
trebuie să fie echivalent cu perioada de lumină naturală disponibilă în mod normal
între orele 9,00 si 17,00;
- Praful trebuie să lipsească de pe pereți și tavan.
Hrana și apa
Consumul de furaje și cel de apă sunt interdependente. Furajele cu un conținut de apă
mai ridicat diminuează nevoia de apă. Furnizarea apei în cantități insuficiente are un
impact negativ asupra cantității de hrană ingerate și, în consecință, producția scade.
Pășunatul
Climatul temperat continental permite ca bivolii să fie întreținuți o lungă perioadă de
timp din an pe pășuni, aceste asigurând î n j u r d e 160-180 de zile de furajare. În zonele
ecologice care permit creşterea bivolilor pe păşune se impun o serie de măsuri de
management (organizare) şi tenico-veterinare.
Măsurile cu caracter organizatoric sunt următoarele:
- identificarea suprafeţelor de păşunat, delimitarea lor prin forme naturale
existente (râuri, văi), semne convenţionale, precum şi a surselor de apă potabilă;
- amenajarea de căi de acces spre păşune, iar în cazul celor îndepărtate este
necesar să se amenajeze şoproane (umbrare), padocuri, spaţii diverse;
- evaluarea producţiei de iarbă a păşunilor prin metode specifice;
- elaborarea programului de păşunat (stabilirea începutului şi sfărşitului păşunatului,
a programului zilnic de păşunat etc.);
Măsurile cu caracter zootehnic şi veterinar sunt redate în continuare:
• Pregătirea bivoliţelor pentru sezonul de păşunat:
- controlul zootehnic şi sanitar veterinar al fiecărui animal, scoțându-se la păşune numai
cele sănătoase, cele suspecte se vor izola şi trata şi apoi se admit pentru scoaterea la
păşune;
 - se execută vaccinarea contra antraxului;
- se verifică individual zona;
- scurtarea şi ajustarea ongloanelor;
- se lotizează bivoliţele pe stări fiziologice şi nivele de producţie (dacă efectivul este
mare);
• Acomodarea treptată a bivoliţelor cu condiţiile de păşunat:
- acomodarea cu condiţiile de mediu prin scoaterea bivoliţelor în padocuri şi mişcarea
dirijată în jurul exploataţiilor;
- obişnuirea treptată a bivoliţelor cu nutreţul verde, în decurs de 1-2 săptămâni (în
perioadele premergătoare sezonului de păşunat, bivoliţele trebuiesc hrănite cu
nutreţuri suculente de iarnă;
- în prima zi de păşunat înainte de scoaterea bivoliţelor la păşunat se administrează fân,
sau paie pentru că iarba are foarte puţină substanţă uscată şi multă apă, putând
provoca tulburări digestive şi se păşunează 1-2 ore, apoi durata de păşunat creşte
graduat;
- la sfărşitul sezonului de păşunat se procedează astfel: se introduc şi cresc treptat
nutreţurile suculente de iarnă, iar nutreţul verde se dă în amestec cu grosierele;
• Stabilirea modului de utilizare a nutreţului verde şi anume: prin păşunat liber sau mai
bine raţional sau pe parcele) prin cosire şi administrarea la iesle şi mixt (păşunat şi
cosit);
• Aplicarea lucrărilor de îngrijire şi îmbunătăţire a pajiştilor, în special naturale astfel:
curăţirea pajiştilor, grăpatul, distrugerea muşuroaielor, fertilizare, combaterea
buruienilor şi lucrări hidro-ameliorative (eliminarea excesului de umiditate, refacerea
pajiştilor erodate, etc).
Consumul de hrană în adăpost
În condiții de stabulație, este indicat ca nivelul dispozitivului de furajare să fie deasupra
membrelor anterioare. La bivolițele de lapte, distanța accesibilă este de maxim 0,6 metri
de la marginea din spate a ieslei, deoarece animalul nu poate ajunge mai departe. Ritmul de
consum al furajelor depinde de orele de furajare pe durata unei zile. Atunci când hrănirea se
face de doua ori pe zi (dimineata și după amiaza târziu), consumul de furaje are loc în
aceste reprize. În cazul în care bivolii sunt întreținuți în condiții de stabulație, timpul de
consum al furajelor scade (4 – 6 ore/zi) și numărul de reprize de furajare crește (6 –12
reprize/zi).
Hrănirea și adăparea
- Bivolilor trebuie sa li se administreze hrană de o calitate corespunzătoare pentru o
bună stare de sanătate și bunăstare. Hrana administrată trebuie să asigure
substanțele nutritive la nivelul cerințelor nutriționale ale organismului);
- Hrana și/sau apa nu trebuie să conțină substanțe care să le provoace suferințe sau
vătămări inutile;
- Bivolii trebuie să aibă acces la hrană la intervale specifice necesităților lor
fiziologice (cel puțin odată pe zi) cu excepția cazului în care veterinarul, în urma unei
operații chirurgicale recomandă altfel;
- Factorii de care se ține seama la stabilirea cantității de hrană care se
administrează și a calității acesteia sunt: starea fiziologică, vârstă, sex, greutate,
necesarul metabolic în acord cu condiția corporală, stare de sănătate, rata de
 creștere, nivelul de producție și hrănire, frecvența hrănirii, efect genetic, nivelul de
activitate și exercițiu, perioadele maxime de privare de hrană (ex. în timpul
transportului), compoziția nutrițională a materiilor prime furajere, introducerea unei
noi structuri de rețetă de nutreț combinat și/sau rație furajeră, factorii climatici
(temperaturi extreme) și existența adăpostului;
- Trebuie urmărit ca furajele de volum pentru bivoli să existe în cantitate suficientă,
iar suplimentele nutritive să nu se administreze în exces;
- Toate animalele trebuie sa aibă acces la o rețea de alimentare cu apă potabilă;
- Sistemele de alimentare cu hrană și de adăpare trebuie să fie proiectate, construite,
instalate și întreținute astfel încât să nu existe posibilitatea de contaminare a hranei și
a apei;
- Nici o alta substanță, cu excepția celor administrate în scopuri terapeutice sau
profilactice sau pentru scopul tratamentului zootehnic, nu trebuie sa fie administrată
animalelor dacă nu a fost demonstrat prin studii științifice că efectul pe care
substanța îl are nu este în detrimentul sănătății sau bunăstării animalelor;
În stabilirea suplimentului de hrană trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:
- în faza finală a gestației crește nivelul cerințelor de hrană;
- în timpul lactației crește necesarul de hrană, în special în timpul fazei timpurii a lactației
în scopul obținerii maximului de producție dar, și pentru reducerea pierderilor în greutate
care pot afecta serios capacitatea de reproducție viitoare și starea de sănătate;
- în perioada de creștere, gestație și lactație în special pentru perioadele din an când
pășunatul nu se poate realiza sau pășunea este mai slabă calitativ, se asigură suplimentul de
hrană necesar;
- în perioada când creșterea pășunii este limitată, este necesară planificarea, în special în
sezonul secetos sau pe timpul iernii;
- este necesară creșterea cantității de hrană pe timpul rece, ploios sau perioadele cu vânt;
Multe ingrediente furajere pot cauza îmbolnăviri în anumite circumstanțe. Crescătorii sunt
conștienți de pericolele cauzate de acidoza ruminală, intoxicarea cu nitrați, nitriți, efectele
contaminării cu fungi.
Periodic vor fi recoltate probe de furaje pentru examenul de laborator, iar in caz
de morbiditate – mortalitate, se fac recoltari de furaje incriminate.
În cazul lactaţiei standard, bivoliţele ating vârful curbei de lactaţie la 4-6 săptămâni după
fătare. La evaluarea necesarului de hrană la bivoliţe, o importanţă particulară o are
compoziţia chimică a laptelui, care prezintă valori foarte mari (17,5% SU, grăsime 7,9 %,
lactoză 4,9 % şi proteine 4,0%).
- Necesarul de energie la bivoliţe se stabileşte, în principal pentru întreţinerea şi
producţia de lapte. Cerinţele pentru întreţinere sunt diferite, în special de greutatea
corporală, iar cele de producţie de cantitatea şi calitatea laptelui (necesarul pentru
producerea unui kg de lapte este mai mare cu aproximativ 60% la bivoliţe, faţă de
vacile de lapte);
- Necesarul de azot digestibil în primele trei luni de lactaţie reprezintă 75-85 % din
azotul digerat;
- Necesarul de PBD pentru întreţinerea funcţiilor vitale este de 65 g/100 kg greutate
vie, fiind cu peste 8% mai mare comparativ cu al vacilor de lapte;
 - Necesarul de proteine pentru producerea unui kg de lapte este de 90g PBD;
- Raportul energo-proteic este de 73 g PBD/UN având valaore mai redusă cu 13,5 % faţă
de a vacilor de lapte;
- În creșterea bivolilor, aprovizionarea cu apă, trebuie considerată ca un element
tehnologic esențial de asigurat la timp și în condiții de calitate. Trebuie să se
folosească apa potabilă care corespunde cerințelor organismului, să satisfacă
nevoia de apă și să nu prejudicieze sănătatea și producția animalului;
- Cantitatea zilnică de apă variază în mare masură în funcție de sezon, de starea
fiziologică și de nivelul performanțelor (mai mari la bivolițele lactante);
- Vasele pentru apă trebuie amplasate în zone în care să fie ferite de murdărire, în
care există un risc scăzut ca apa să înghețe în anotimpul rece, și într-un spațiu
suficient de larg pentru ca mai multe animale să se poată adăpa confortabil la un
moment dat. Aceste vase trebuie curățate zilnic. Adăpătorile automate trebuie de
asemenea verificate zilnic;
- De preferat este ca apa să aibă o temperatura de 15 – 20°C;
Pentru bivolii aflați la pășunat, dacă nu există surse de apă din râuri, trebuie să
existe adapători de dimensiuni mai mari, în număr suficient, amplasate în zone
nealunecoase și neaccidentate. De asemenea acestea trebuie să beneficieze, în zilele
călduroase, de surse naturale de îmbăiere, iar dacă nu există li se vor face dușuri cu
apă.
Inspecția bubalinelor
Bubalinele crescute în sistem intensiv trebuie să fie inspectate amănunțit cel puțin o dată
pe zi. Toți îngrijitorii trebuie să fie familiarizați cu comportamentul normal al animalelor
și să observe semnele de boală sau de stres. Aceste semne includ: neliniște, separare de
grup, comportament anormal, scăderea greutății corporale, pierderea apetitului,
scăderea bruscă a producției de lapte, constipație, diaree, lipsa rumegării, scurgeri din nări
sau din ochi, hipersalivație, tuse persistentă, respirație neregulată sau accelerate, odihnă
în poziții anormale, articulații inflamate, șchiopatură, mastită.

Activitatea 1.2.
Analiza bunăstării bivolilor prin aplicarea metodelor ştiinţifice de analiză

În cadrul acestei activtăţi s-a realizat un Studiu privind metodele științifice de analiză a
bunăstării bivoliţelor în fermele de dimensiuni medii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu,
care cuprinde un număr de 30 pagini, disponibil în secţiunea publică a site-ului www.bivoli-
sercaia.ro. În continuare redăm o sinteză a activtăţii, realizată de partenerii implicaţi în
proiect

Studiu ştiinţific privind privind bunăstarea bivoliţelor în fermele de dimensiuni medii şi

mari din judeţele Braşov şi Sibiu (prezentare sintetică)

Diversitatea sistemelor de creștere a animalelor și a condițiilor de mediu la nivelul statelor

membre ale UE, fac dificilă adoptarea unor reguli unitare privind bunăstarea animalelor. O
mare parte dintre statele membre UE (printre care și România) au adoptat deja o serie
de standarde minime și cerințe de bunăstare animală iar datele științifice obținute prin
experimentări directe pe animale stau la baza întocmirii ghidurilor de bune practică pentru
diferitele categorii de animale de interes zootehnic.
Sănătatea animalelor presupune bunăstarea acestora, un anumit confort biologic minimal,
aceasta însemnând asigurarea spaţiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor
animalelor, monitorizarea computerizată a factorilor de microclimat, a ventilaţiei,
consumului de furaj şi de apă, aplicarea programelor de profilaxie a bolilor etc.
Ţinând seama de reglementările internaţionale privind bunăstarea şi protecţia animalelor,
este evidentă necesitatea înlocuirii tehnologiilor vechi cu alte tehnologii, moderne şi
performante, care să ţină seama de cerinţele fiziologice ale animalelor şi care să permită
valorificarea în cele mai bune condiţii a potenţialului biologic productiv al animalelor.
Modernizarea tehnologiilor de creştere şi exploatare a animalelor este impusă şi din
considerente privind siguranţa alimentară, deoarece au apărut o serie de îmbolnăviri la
oameni, respectiv toxiinfecţii alimentare, infecţii cu virus gripal, cu E. coli, encefalopatii,
trichineloză, produse cu dioxină etc.
Tehnologiile noi prevăd excluderea unor pesticide din mediul de viaţă al animalelor,
interdicţia de folosire a hormonilor pentru sincronizarea fătărilor şi a antibioticelor ca
biostimulatori de creştere, restrângerea folosirii în hrană a reziduurilor industriale (borhot,
melasă etc.) şi aplicarea măsurilor de protecţie a mediului faţă de poluarea organică şi
biologică prin reziduurile zootehnice.
Obţinerea de produse animaliere de calitate superioară nu presupune în mod obligatoriu
renunţarea la folosirea sistemelor intensive de creştere şi de exploatare a animalelor,
deoarece asigurarea condiţiilor intensive de creştere a animalelor nu presupune întotdeauna
nesocotirea cerinţelor fiziologice ale animalelor, ci, dimpotrivă, cunoaşterea exactă a
acestora este importantă pentru evitarea suferinţei inutile a animalelor şi a pierderilor
economice, deoarece realizarea producţiilor mari este posibilă numai în condiţii de sănătate
productivă.
Conceptul de bunăstare a animalelor se referă la sănătatea, confortul productiv şi
protecţia animalelor.
În Declaraţia Universală privind Bunăstarea Animalelor, elaborată de către Societatea
Mondială pentru Protecţia Animalelor, bunăstarea este definită ca fiind: „gradul în care sunt
întrunite cerinţele fizice, comportamentale şi psihologice ale animalului”.
 Unii specialişti definesc bunăstarea animalelor, luând în considerare mai ales simţămintele
animalelor. Astfel, bunăstarea animalelor poate fi interpretată ca fiind absenţa suferinţei.
Însă, bunăstarea nu trebuie definită numai prin prisma simţămintelor presupuse, deoarece
absenţa durerii şi a suferinţei nu semnifică neapărat bunăstare, după cum nici prezenţa
senzaţiilor neplăcute nu trebuie identificată cu absenţa bunăstării. Bunăstarea animalelor
poate fi considerată starea de armonie fizică şi psihică a organismului cumediul său de viaţă.
În anul 1965, au fost sugerate pentru prima dată în Raportul Brambell cele "cinci libertăți"
fundamentale ale animalelor:
 Libertatea de foame și sete;
 Libertatea de la disconfort;
 Libertatea de la durere, rănire sau boală;
 Libertatea de a-și exprima comportamentul normal;
 Libertatea de la frică și pericol.

Bunăstarea este influenţată în egală măsură de condiţiile de hrănire, adăpare, de

microclimat, dar şi de circuitul informaţional dintre animale şi mediul lor de viaţă. De
exemplu, izolarea prelungită pe spaţii restrânse, închise, fără contact cu mediul natural şi cu
alte animale poate conduce la stres. Din aceste motive, chiar şi pentru animalele menţinute
în boxe individuale este obligatorie asigurarea comunicării vizuale şi prin miros cu animalele
aflate în acelaşi adăpost. La fel de dăunătoare sunt şi zgomotele care exercită efecte
negative asupra sănătăţii şi a comportamentului (stres psihic), prin efectele iritative
declanşate de intensitatea sunetelor, precum şi dereglarea condiţiilor de microclimat din
adăposturi.
La aceleaşi condiţii de creştere animalele pot să se acomodeze în mod diferit. Acomodarea
depinde de specie, dar şi în cadrul speciei, variază în funcţie de sex, stare fiziologică, vârstă,
rasă şi individ.
Animalele prezintă anumite necesităţi care, dacă nu sunt împlinite, conduc la disconfort,
stres şi la ameninţarea vieţii. Sunt importante mai ales necesităţile caracteristice fazelor
critice de dezvoltare: faza de hipotermie neonatală (până la maturizarea mecanismului de
termoreglare), criza imunologică la tineret (trecerea de la imunitatea maternă, pasivă la
imunitatea activă, proprie), criza de înţărcare şi altele.
De asemenea, la animalele exploatate în sisteme diferite, anumite forme de comportament
nu se pot manifesta, ca urmare a întreţinerii în spaţii adeseori prea mici, în cuşti, legate etc.
Ca urmare, pot apărea comportamente anormale, precum suptul nenutritiv, canibalismul,
ticurile (stereotipii) etc. De multe ori, tulburările de comportament pot constitui simptome
de boală.
Cele cinci libertăți ale animalelor, enunțate în 1965, au fost înlocuite în prezent cu
concepte ale necesităților definite mai științific:
 Accesul ușor la apă proaspătă și o rație care să mențină vigoarea și starea
deplină de necesitate;
 Asigurarea unui mediu corespunzător, inclusiv adăpostire și o zonă de odihnă
confortabilă;
 Prevenirea durerilor, diagnosticul rapid al bolilor și tratamentul;
 Asigurarea de spațiu suficient, adăposturi corespunzătoare și compania
animalelor de același fel;
 Asigurarea condițiilor și a tratamentului care duce la evitarea suferinței
mintale.
Uniunea Europană acordă o importanță deosebită bunăstării animalelor, iar în ultimii ani,
datorită faptului ca s-a înțeles conceptul acesta, tot mai mulți cetățeni au devenit din ce în
ce mai interesați de bunăstare. Prin tratatul de la Lisabona, semnat în 2007, animalele au
fost recunoscute cafiind ființe ce au simțuri, iar datorită acestui lucru pot percepe durerea și
plăcerea. O dată recunoscut, acest concept a luat o amploare foarte mare în țările membre
Uniunii Europene, adoptându-se o nouă strategie pentru îmbunătățirea condițiilor de
bunăstare pentru animalele ce sunt exploatete de om, fie în scop experimental, fie în scop de
producție.
În țara noastră conceptul de bunăstare nu era foarte bine definit, neexistând nici o lege în
vigoare în acest sens, astfel în anul 2004 problema a fost soluționată prin punerea în vigoare a
Legii 205, ce poartă numele de Legea Protecției Animalelor. Legea cuprinde 28 de articole ce
sunt sistematizate pe 8 capitole și vizează reglementarea măsurilor necesare pentru
asigurarea condițiilor de viață și bunăstare ale animalelor.
Criterii și metode de evaluare a bunăstării animalelor
1. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza indicatorilor etologici
Pentru a fi evaluată bunăstarea animalelor pe baza acestor principii, se urmăresc următorii
indicatori de comportament [Bekoff M., 2007]:
- indicatorii comportamentali ai plăcerii;
- gradul de manifestare a preferințelor comportamentale;
- comportamentele normale manifestate ;
- gradul de aversiune;
 - încercările comportamentale de adaptare.
Testele de specialitate manifestate în baza acestor comportamente se împart în două
categorii și anume: testele de preferință și testele de aversiune.
a) Testele de preferință – aceste teste sunt făcute pe un eșantion de animale, cărora
le sunt puse diverse spații la dispoziție, de cazare, furajare, adăpare, sunt lăsate
singure să iși formeze loturile, etc, fiind lăsate să aleagă singure unde se simt cel
mai bine și astfel să se formeze grupurile. Pe parcursul acestui studiu, animalele
sunt monitorizare în permanență.
b) Testele de aversiune – în cadrul acestor teste, animalele sunt supuse la diverși
stimuli, timp în care reacțiile acestora sunt studiate.
2. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza factorilor de management
Evaluarea bunăstării animalelor pe baza factorilor de management poate fi studiată din mai
multe puncte de vedere, iar dintre acestea cele mai importante sunt : densitatea efectivelor
și frecvența lotizării acestora, compoziția rației cât și modul de furajare.
3. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemelor numerice integrative
Evaluarea bunăstării pe baza sistemelor numerice integrative este apreciată deoarece are o
aplicabilitate largă, putând fi aplicată la toate speciile de animale și de asemenea indiferent
de modul de întreținere și exploatare, acestea pot genera rezultate exacte.
Sistemele numerice integrative sunt împărțite astfel:
- sisteme numerice– ANI 35 și ANI 200
- sisteme non-numerice – sisteme ce sunt destinate pe categorii de animale, cum ar fi
sistemele britanice din cadrul BWAP (Bristol Welfare Assurance Program), ce sunt destinate
bovinelor și păsărilor, pentru porcine sistemul american din cadrul SWAP (Swine Welfare
Assurance Program) și sistemul suedez de evaluare a bunăstării găinilor ouătoare.
Sistemele cele mai practicate sunt cele numerice, tocmai datorită rezultatelor exacte care
rezultă în urma studiilor.
4. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP
Sistemul de evaluare are la bază 7 principii și anume:

- evaluarea riscurilor;

- determinarea punctelor critice prin care se pot ține sub control riscurile identificate;

- stabilirea limitelor critice care trebuie repetate în fiecare punct critic de control (PCC);

- stabilirea procedurilor de monitorizare a punctelor critice de control;

- stabilirea acțiunilor corective care vor fi aplicate în situația în care, în urma monitorizării
punctelor critice de control, sunt detectate deviații de la limitele critice;

- organizarea unui sistem eficient de păstrare a înregistrărilor care constituie documentația

planului HACCP;

- stabilirea procedurilor prin care se va verifica dacă sistemul funcționează corect.

Metode de analiză a bunăstării bivolițelor în fermele de dimensiuni medii și mari din

județele Brașov și Sibiu
Pe teritoriul ţării noastre, bivolii se cresc din secolele IV-V, pătrunzând pe două căi: din
Peninsula Balcanică, fiind aduşi de turci şi răspândiţi în Câmpia Română şi în Dobrogea şi
din vest, fiind aduşi de huni şi raspândiţi de către avari, în special în secolele al IX-lea şi al
XII-lea.
Primele informaţii scrise s-au găsit în localitatea Porumbacul de Jos şi se refereau
la bivolii din ţinutul Făgăraşului, iar primul nucleu de selecţie s-a format la Şercaia (1870-
1879). Cronicarul Miron Costin relevă importanţa care se acorda bivolilor, în special în
confruntările armate, când aceştia erau folosiţi la tractarea tunurilor, ca urmare a
impresionantei forţe pe care aceştia o dezvoltau.

Creșterea bivolițelor în județele Brașov și Sibiu

Creşterea bivolițelor în județele Brașov și Sibiu este o activitate tradiţională a populației
din zona rurală, în exploatații private, de dimensiuni mici (1-7 capete) și medii (8-50 capete),
în sistem extensiv. După datele registrului genealogic la bubaline (anul 2015), în județul
Brașov un efectiv de 1731 capete sunt crescute în 772 de exploatații, iar în județul Sibiu un
efectiv de 956 capete sunt crescute în 318 exploatații.
Arealul de creştere al bivolițelor, în cele două județe, se caracterizează printr-un habitat
specific, ce se deosebeşte de al taurinelor. Acesta are următoarele caracteristici:
- relief variabil în funcţie de centrul de creştere (relief cu forme puţin înalte în
zonele colinare și submontane, şi mlaştini de-a lungul râului Olt;
- soluri slab evoluate, argilo-iluvional (cu reacţie acidă) şi soluri hidromorfe –
lăcoviştele. Fertilitatea naturală a solurilor este în general scăzută, cu excepţia
lăcoviştelor, care deşi au un potenţial de fertilitate ridicat, totuşi dau producţii
scăzute datorită regimului aerohidric defectuos;
- vegetaţia naturală sărăcăcioasă (cu valoare nutritivă scăzută) de pe pajiştile şi
stufărişurile existente pe cursul apelor, rogozurile de pe marginea drumurilor, de
pe islazurile comunale;
- condiţii climatice variabile, în funcție de cele patru anotimpuri, ceea ce limitează
posibilitățile de furajare cu nutrețuri verzi și proaspete și un microclimat adecvat.
 Criterii luate în calculul analizei bunăstării bivolițelor

Analiza bunăstarii bivolițelor poate fi efectuată pe baza factorilor de management si pe

baza sistemelor numerice integrative.
1. Analiza bunastarii bivolițelor pe baza factorilor de management
Criteriile cele mai importante după care poate fi evaluată bunăstarea bivolițelor pe baza
factorilor de management sunt:
- densitatea efectivelor și frecvența lotizării acestora;
- compoziția rației cât și modul de furajare.
În cadrul metodei se disting trei etape ce trebuie să fie parcurse și anume:
- stabilirea criteriilor ce definește ferma respectivă;
- studierea și depistarea problemeor ce pot pune în pericol bunăstarea animalelor;
- rezolvara practică, a acestor cauze, fie că sunt legate de sistemul de management,
fie că sunt legate de practicile de management în sine.
Metoda este una simplă și la îndemâna fermierului și se dezvoltă pe ideea că este mai bine
să previi decât să fii nevoit să înlături anumiți factori de stres, care pâna la un moment dat,
al depistării a provocat daune în cadrul fermei.
2. Analiza bunăstării bivolițelor pe baza sistemelor numerice integrative
Sistemul numeric de analiză a bunăstării bivolițelor care se poate practica în prezent,
pentru bivolițele crescute în exploatațiile din județele Brașov și Sibiu, este Sistemul ANI 35.
Sistemul ANI 35, permite deteterminarea nivelului de bunăstare la bivolițe, are o
variabilitate a punctajului de la – 9 și se extinde pâna la + 46.
În cadrul sistemului ANI, bunăstarea animalelor, se studiază pe baza a 5 grupe de factori:
- libertatea de mișcare;
- interacțiunile sociale;
- tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber;
- iluminarea, calitatea aerului si zgomotele;
- condițiile de îngrijire și întreținere.
Factorii enumerați mai sus se apreciază pe baza a două criterii și anume: fie pe baza
calificativului pe care sunt cotați; fie pe baza anumitor caracteristici bine determinate.
ANI se calculează, cumulând punctajele ce au fost acordate pentru fiecate dintre cele 5
grupe de factori în parte. Astfel cu cât rezultatul este mai mare, cu atât se consideră și se
apreciază faptul că, din perspectiva studiului bunăstării animalelor, condițiile de adăpostire
sunt mai bune.
Pentru fiecare dntre cele 5 grupe de factori, se întocmește o fișa/grilă individuală a
bivoliței. Ulterior aceste fișe completate cu punctaje pentru fiecare criteriu în parte va defini
nota finală/fișă.
Dacă în urma studiului efectuat, s-a obținut un punctaj final ANI, sub limita de validare,
acesta va deveni valid în momentul în care deficiențele ce au cauzat obținerea notei
insuficienta, au fost remediate, iar pâna la momentul respectiv punctajul se află în așa
numitul punctaj provizoriu.
Aspectele ce se urmăresc pentru a se determina nivelul de bunăstare a animalelor pe baza
sistemului ANI, sunt următoarele:
- evaluarea separată a bunăstării pentru fiecare categorie de vârstă sau exploatare și
pentru fiecare sistem de cazare a animalelor;
- determinarea bunăstării în perioada cea mai favorabilă de-a lungul unui an;
- evaluarea pe un eșantion de 25%, din animalele care se observă că au o stare de
întreținere precară, fără a se ține cont de media de bunăstare a grupului, în cazul în
care s-au înregistrat variații considerabile pe lotul întreg.
Pentru bivolițe, suprafața minimă disponibilă și volumele de ventilație, se raportează la
unitate animal (Animal Weight Unit) și este echivalentul a cca. 450 kg greutate vie. Unitățile
se calculează pornind de la efectivul mediu din fermă, făra a lua în calcul numărul total al
efectivului, din data în care s-au efectuat evaluarea, reprezentând media aritmetică dintre
efectivul de animale de la începutul ciclului de producție (începutul unui an) și efectivul de
animale din perioada finală a ciclului de producție (sfârșitul unui an).
Calculul efectiv se face în baza următoarei formule:
N = Em x F, unde:
N – reprezintă numărul total de unități;
Em – reprezintă efectivul mediu din exploatație;
F – reprezintă factorul de corecție; iar pentru factorul de corecție avem următorile
valori tabelare:
- 1,4 - pentru bivolițele ce au greutatea corporală mai mare de 450 kg;
- 1,0 – pentru bivolițele ce au greutatea corporală sub 450 kg;
- 0,7 – pentru tineretul bubaline peste 6 luni;
- 0,2 – pentru tineretul bubaline 0-6 luni;
 Pe baza sistemului ANI 35, bunăstarea bubalinelor, la finalul evaluării, se încadrează în
următoarele categorii:
- sub 16 puncte – bunăstare foarte precară
- între 16 și 20 puncte – bunăstare precară
- între 20 și 25 puncte – bunăstare medie
- între 25 și 28 puncte – bunăstare satisfăcătoare
- între 28 și 32 puncte – bunăstare deplină
- peste 32 puncte – bunăstare optima

Activitatea 1.3.
Analiza parametrilor cantitativi şi calitativi ai producţiei de lapte în fermele de
bivoliţe mijlocii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu

Laptele de bivoliţă este folosit atât pentru consum ca atare (lapte lichid), cât şi ca
materie primă pentru prepararea a numeroase produse pe bază de lapte. Tehnologia
folosită pentru prepararea diferitelor produse se bazează pe experienţa acumulată din
vremuri străvechi. Aceasta este adaptată la condiţiile dure din zonele rurale ale ţărilor în
curs de dezvoltare şi la cantităţile limitate de lapte disponibile pentru procesare.
Metodele tradiţionale folosite lasă mult de dorit sub aspectul gradului de igienă şi a
calităţii produselor obţinute, dar şi a randamentului de transformare.

Laptele de bivoliţă este un produs total natural care poate fi consumat ca oricare alt
lapte. De-a lungul timpului s-a constatat că laptele de bivoliţă a devenit preferat nu numai
datorită compoziţiei acestuia, superioară celui de vacă, cât şi datorită gustului plăcut.
Acesta este foarte alb, mai bogat în calciu şi cu mai puţin colesterol decât laptele de vacă,
oaie sau capră, şi de asemenea, lipsit de aditivi şi alte adausuri chimice. Pe langa acestea,
reprezintă si o sursa bogata de Fe, P şi vitamina A. Mai conţine şi un nivel crescut de
antioxidanţi naturali cum ar fi tocoferolii. Dupa cum se ştie există un număr crescut de
persoane alergice la laptele de vacă, însă în ceea ce priveşte laptele de bivoliţă, acesta
este potrivit în aceste cazuri.
Cantitatea de substanţă uscată din laptele de bivoliţă, nu numai că este ideală pentru
procesarea acestuia în produse industriale, dar reduce semnificativ consumul de energie în
fabricarea acestora.
Atât laptele, cât şi produsele lactate măresc rezistenţa organismelor faţă de infecţii şi
intoxicaţii, ridicând nivelul de sănătate a populaţiei.

Analiza parametrilor cantitativi şi calitativi ai producţiei de lapte la bivolițe, este o lucrare

de importanță în selecția bivolilor.

Parametrii cantitativi și calitativi ai producției de lapte ce vor fi analizați în etapele

urămătoarele etape ale proiectlui sunt: durata lactaţiei totale, cantitatea de lapte pe
lactaţie totală, şi lactaţie normală, cantitatea de grăsime şi cantitatea de proteină, procentul
de grăsime şi procentul de proteină pe lactaţie totală şi normală, substanţa utilă totală şi
substanţa utilă negrasă. Modalitatea de colectare a datelor se va face prin controlul periodic
al producției de lapte – Metoda B .

Activitatea 1.4.
Definitivarea listei fermelor în care se vor implementa măsurile de corectare şi
rentabilizare

Creşterea bivolițelor în județele Brașov și Sibiu este o activitate tradiţională a populației

din zona rurală, în exploatații private, de dimensiuni mici (1-7 capete) și medii (8-50 capete),
în sistem extensiv. După datele registrului genealogic la Bivolul românesc (anul 2015), în
județul Brașov un efectiv de 1731 capete bivolițe de lapte sunt crescute în 772 de exploatații,
iar în județul Sibiu un efectiv de 956 capete bivolițe sunt crescute în 318 exploatații.
În această etapă a proiectului, s-au identificat exploatațiile de dimensiuni medii și mari, din
județele Brașov și Sibiu, în care se cresc bivoli. S-a considerat că o exploatație medie să aibă
în structura sa un efectiv cuprins într 8 și 50 capete bivolițe, iar o fermă de mărime mare un
efectiv de peste 50 capete bivolițe. Astfel, s-au identificat 26 exploatații medii și două mari
(inclusiv SCDCB Șercaia), în județul Brașov, și 21 exploatații de mărime medie, în județul
Sibiu.

Lista exploatațiilor de bivoli de dimensiuni medii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu
identificate sunt prezentate în tabelul următor:

Nr. Denumire exploatație Adresa Forma de Cod Nr. cap.

crt. exploatației organizare exploatație bivolițe
matcă
Județul Sibiu
1 MANEA GHEORGHE PUIU VALEA VIILOR, nr. 244, județul Sibiu PF RO1459700059 15
2 RUSU MARIUS ADRIAN AGNITA, nr. 134, județul Sibiu PF RO1436910535 11
3 SARI CLAUDIA GEORGETA CÂRȚIȘOARA, nr. 199, județul Sibiu PFA RO1445440257 16
4 AVRIG, str. Unirii, nr. 97B, județul
MOLEȘITU VASILE PF RO1440630011 13
Sibiu
5 PORUMBACU DE SUS, nr. 30,
ANGHELEA IOAN PF RO1453280085 20
județul Sibiu
6 PANDREA CONSTANTIN CARTISOARA, nr. 354, județul Sibiu PF RO1445440263 11
7 ARPASU DE SUS, nr. 130, județul
DOBRILĂ IOAN PF RO1439770024 10
Sibiu
8 IENCIU MARIA CASOLT, nr. 191, județul Sibiu PF RO1454260166 9
10 AGNITA, Strada Horea, nr. 1,
STÂNGĂ NICOLAE PF RO1436910004 31
județul Sibiu
11 ERHMAN MIHAI BRUIU, nr. 183, județul Sibiu PF RO1444290028 32
12 IENCIU MARIA CRISTINA SADU, nr. 397, județul Sibiu PF RO1454800447 27
13 COȚOFANĂ NICOLAE BRADU, nr. 122, județul Sibiu PF RO1440720001 12
14 ARPAȘU DE SUS, nr. 505, județul
SC SOBIS SOLUTIONS SRL SC RO1439770245 44
Sibiu
15 CĂLDĂRAR SIMION ARPASU DE JOS, nr. 204, județul
PF RO1439680226 9
CONSTANTIN Sibiu
16 CĂLDĂRAR VICTOR ARPASU DE SUS, nr. 206, județul
PF RO1439680223 22
SIMION Sibiu
17 CĂLDĂRAR VIOREL ARPASU DE JOS, nr. 208, județul PF RO1439680234 8
 Sibiu
18 ARPASU DE JOS, nr. 206, județul 10
CĂLDĂRAR VETA PF RO1439680258
Sibiu
19 ARPASU DE JOS, nr. 204, județul
CĂLDĂRAR MARIA PFA RO1439680050 8
Sibiu
20 ARPASU DE JOS, nr. 197, județul
CĂLDĂRARIU ELISABETA PF RO1439680220 9
Sibiu
21 ARPASU DE JOS, nr. 202, județul
CĂLDĂRAR VICTOR PF RO1439680038 8
Sibiu
Județul Brașov
1 CHIUȘDEA IOAN I.I. COPACEL, nr. 159, județul Braşov II RO0411310225 9
VISTEA DE SUS, nr. 117, județul
2 ȘOFARIU SOFIA PF RO0422810043 10
Braşov
VIȘTEA DE JOS, nr. 189, județul
3 ȘANDRU MIRCEA PF RO0422450020 18
Brașov
CAȚA, str. EXTRAVILAN, SPRE
4 S.C. SIMPLEWORKS SRL SRL RO0407779005 61
DRĂUȘENI, nr. -, județul Braşov
5 BOERIU IOAN GRID, nr. 271, județul Brașov PF RO0415960009 9
6 MARIN RĂZVAN CRIZBAV, nr. 404, județul Brașov PF RO0410518222 15
VIȘTEA DE SUS, nr. 83, județul
7 METERNĂ DORINA PF RO0422810145 9
Brașov
VISTEA DE SUS, nr. 259, județul
8 STERMIN DANIELA PF RO0422810148 10
Braşov
VISTEA DE SUS, nr. 117, județul
9 ȘOFARIU SOFIA PF RO0422810043 13
Braşov
10 DRĂGHICI VICTOR GRID, nr. 187, județul Brașov PF RO0415960076 19
VISTEA DE SUS, nr. 240, județul
11 TĂTARU OLIMPIA PF RO0422810131 11
Brașov
12 CHICHERNEA IOANA P.F.A. GRID, nr. 37, județul Braşov PFA RO0415960093 6
13 CUCU SORIN SERCAITA, nr. 57, județul Brașov PF RO0419070154 9
14 CUCU LUCIA SERCAITA, nr. 119G, județul Brașov PF RO0419070159 9
15 KLOSS MARTIN LOVNIC, nr. 47, județul Brașov PF RO0413280035 12
S.C. TRANSYLVANIAN NAT. MESENDORF, județul Brașov
16 SC RO0407319001 200
PROD. SRL
17 MIESS HANZ MICHAEL PREJMER, nr. 570, județul Brașov PF RO0416760005 20
18 TAFLAN ION DAN MANDRA, nr. 200A, județul Brașov PF RO0414260172 9
19 ANGHEL GHEORGHE RÂUSOR, nr. 79, județul Brașov PF RO0414440002 20
20 POPESCU FLORIN FELMER, nr. 39, județul Brașov PF RO0419700129 8
VENETIA DE JOS, nr. 362, județul
21 STOICA GHEORGHE PF RO0416030033 11
Brașov
VISTEA DE SUS, nr. 203, județul
22 BALAȘ IOAN VASILE PF RO0422810181 10
Brașov
23 MATHE MELINDA CUCIULATA, nr. 128, județul Braşov PF RO0412020224 11
24 COCIȘ VALERIA ELENA MANDRA, nr. 13, județul Brașov PF RO0414260193 18
25 BALCA DAN VICTOR SERCAIA, nr. 253F, județul Brașov PF RO0418270001 12
26 ȘERBAN IOAN BOGDAN CUCIULATA, nr. 98, județul Brasov PF RO0412020217 16
SERCAIA, str. Campului, nr. 2,
27 SCDCB ȘERCAIA Sc RO0418279001 197
judetul Bra;ov
28 PĂCURARIU ALEXANDRU APATA, nr. 114, județul Brasov PF RO0405350360 8

S-a stabilit lista fermelor în care se vor implementa măsurile de corectare și rentabilizare,
astfel încât acestea să fie cât mai dispersate pe raza celor două județe. În județul Brașov s-au
identificat 10 exploatații medii și o exploatație mare, iar în județul Sibiu 6 exploatații medii.
Cu proprietarii exploatațiilor identificate, urmează a se încheia ”Protocoale de colaborare”,
în vederea asigurării accesului în ferme a cercetătorilor din echipa de implementare.
 Exploatațiile în care se vor implementa măsurile de corectare și rentabilizare sunt
prezentate în tabelul alăturat:

Nr. Denumire exploatație Adresa Forma de Cod Nr. cap.

crt. exploatației organizare exploatație bivolițe
matcă
Județul Brașov
1 CHIUȘDEA IOAN I.I. COPACEL, nr. 159, județul Braşov II RO0411310225 9
VIȘTEA DE SUS, nr. 83, județul
2 METERNĂ DORINA PF RO0422810145 9
Brașov
3 DRĂGHICI VICTOR GRID, nr. 187, județul Brașov PF RO0415960076 19
4 ANGHEL GHEORGHE RÂUSOR, nr. 79, județul Brașov PF RO0414440002 20
VISTEA DE SUS, nr. 203, județul
5 BALAȘ IOAN VASILE PF RO0422810181 10
Brașov
6 CUCU SORIN SERCAITA, nr. 57, județul Brașov PF RO0419070154 9
7 CUCU LUCIA SERCAITA, nr. 119G, județul Brașov PF RO0419070159 9
8 TAFLAN ION DAN MANDRA, nr. 200A, județul Brașov PF RO0414260172 9
9 KLOSS MARTIN LOVNIC, nr. 47, județul Brașov PF RO0413280035 12
10 MIESS HANZ MICHAEL PREJMER, nr. 570, județul Brașov PF RO0416760005 20
SERCAIA, str. Campului, nr. 2,
11 SCDCB ȘERCAIA Sc RO0418279001 197
judetul Bra;ov
Județul Sibiu
1 MANEA GHEORGHE PUIU VALEA VIILOR, nr. 244, județul Sibiu PF RO1459700059 15
2 RUSU MARIUS ADRIAN AGNITA, nr. 134, județul Sibiu PF RO1436910535 11
3 SARI CLAUDIA GEORGETA CÂRȚIȘOARA, nr. 199, județul Sibiu PFA RO1445440257 16
4 ERHMAN MIHAI BRUIU, nr. 183, județul Sibiu PF RO1444290028 32
5 COȚOFANĂ NICOLAE BRADU, nr. 122, județul Sibiu PF RO1440720001 12
ARPAȘU DE SUS, nr. 505, județul
6 SC SOBIS SOLUTIONS SRL SC RO1439770245 44
Sibiu

Activitatea 1.5.
Elaborarea site-ului proiectului si constituirea bazei de date

Scopul prezentului document este de a descrie la nivel arhitectural si funcţional

aplicaţia bivoli-sercaiaWebsite în cadrul căreia s-a încărcat proiectul “ADER” nr. 811/2015.
Tehnologii utilizate
Pentru dezvoltarea si implementarea aplicaţiei bivoli-sercaiaWebsite au fost
fi utilizate următoarele tehnologii:
• Adobe Flash CS4
La nivel arhitectural, aplicaţia GoodlactWebsite este definita de următoarele zone:
‐ Zona publică:
o Componenta website permite publicarea la adresa www.bivoli-
sercaia.ro a informaţiilor definite prin intermediul componentei de
gestiune conţinut din zona privată a aplicaţiei
‐ Zona privată
o Componenta de autentificare – este folosită pentru autentificarea
utilizatorilor şi pentru autorizarea acestora la funcţionalităţile de gestiune
a conţinutului;
o Componenta de gestiune conţinut – permite utilizatorilor autentificaţi să
gestioneze informaţia care va fi publicată in zona publică cu ajutorul
 componentei website bivoli-sercaia;
o Componenta de gestiune utilizatori – permite administratorului să
definească conturi de utilizatori împreună cu credenţialele de acces
(nume utilizator şi parola) si drepturile pe care aceştia le vor avea in zona
privata.
Descrierea structurii bazei de date
Secţiunea publică
Componenta website Bivoli-sercaia va permite randarea in format HTML a
informaţiei definite in zona privată prin intermediul platformei panel de gestiune
conţinut. Meniul arborescent din partea stângă va fi generat automat pe baza structurii
arborescente definite in zona privată prin intermediul componentei de gestiune conţinut.
Informaţiile asociate fiecărei pagini vor fi de asemenea preluate automat din baza de date
corespunzătoare paginii curente.
Secţiunea privată
Componenta de autentificare
Accesul la zona privata a aplicaţiei scdcb-sercaiaWebsite si implicit la componenta de
gestiune a conţinutului se realizează numai după ce au fost parcurşi următorii paşi:
1. Autentificare – aceasta presupune validarea cu succes a credenţialelor de tip
username şi parola ale utilizatorului.
Daca numele de utilizator sau/si parola sunt greşite, autentificarea eşuează şi un
mesaj de avertizare este afişat in caseta de autentificare.
2. Autorizare – presupune validarea si încărcarea drepturilor pe care utilizatorul
autentificat la pasul 1 le are in zona privată
Componenta de gestiune conţinut
Componenta de gestiune a conţinutului are ca principal scop gestiunea informaţiilor
care vor fi afişate pe site-ul web disponibil la adresa www.bivoli-sercaia.ro.
Toate tipurile de pagini vor fi afişate în secţiunea de administrare a site-ului sub forma
de fisiere txt randate automat in
format HTML. Editarea arborelui se va face de către administrator prin intermediul unui
modul specializat care va putea modifica paginile existente la nivelul titlului, conţinutului
şi poziţionării lor în structura site-ului şi va avea posibilitatea de a şterge şi adăuga noi
pagini.
Modulul va permite de asemenea inserarea aceluiaşi fişier (imagine, audio, video, etc.) în
toate paginile site-ului sau doar în anumite pagini selectate de administrator. Publicarea
unei versiuni noi de conţinut se va face numai de către utilizatorii care au rolul de
publicare.
Interfaţa componentei de gestiune conţinut este formată din 2 secţiuni:
1. Structura arborescentă a paginilor web prin intermediul căreia utilizatorii pot
efectua următoarele operaţiuni:
a. Creare pagina nouă
b. Raportarea paginii în structura arborescentă la nivelul
corespunzător menționat în menu
c. Activarea unei pagini web (doar paginile active sunt afişate
in zona publică)
d. Dezactivarea unei pagini web
e. Ştergerea unei pagini web
2. Control de editare conținut pagina web prin intermediul căruia utilizatorii pot
efectua următoarele operaţiuni (similar cu editarea documentelor in editorul Microsoft
Office Word):
a. Editare descriere pagină
 b. Editare conţinut HTML al paginii
c. Schimbare caracteristici text (font, culoare, dimensiune)
d. Adăugare link-uri externe
e. Adăugare link-uri către alte pagini din structura arborescenta
f. Adăugare imagini (prin controlul de gestiune a galeriei de imagini)
g. Adăugare documente (prin controlul de gestiune a bibliotecii de documente)
h. Inserare tabele
Componenta de administrare utilizatori
Componenta de administrare utilizatori va permite administratorului următoarele operaţii:
1. Adăugarea unui utilizator nou definit de următoarele atribute:
a. Nume
b. Prenume
c. Funcţie
d. Cont utilizator
e. Parola
f. Status
2. Editare informaţiilor unui utilizator existent
3. Dezactivarea unui utilizator existent
4. Ştergerea unui utilizator existent
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

Proiectul: IMPLEMENTAREA MASURILOR DE BUNASTARE A BIVOLILOR, IN RELAȚIE CU

INDICATORII DE PRODUCȚIE, REPRODUCȚIE ȘI ECONOMICI IN DIFERITE MODULE DE FERME,
CU IMPACT ASUPRA DEZVOLTARII DURABILE A SPECIEI

Contract nr. 811/2015

Studiu privind metodele științifice de analiză a bunăstării bivoliţelor

în fermele de dimensiuni medii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu

Faza I/2015

Coordonator: S.C.D.C.B. Șercaia

Partener: U.S.A.M.V. București

1
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

CUPRINS

INTRODUCERE pag 3

CAPITOLUL I: CONCEPTUL DE BUNĂSTARE A ANIMALELOR DE INTERES ECONOMIC pag 4

1.2. Definiții pag 5
1.3. Abordare multidisciplinară a bunăstării animalelor pag 8
1.4. Legislația internațională în domeniul bunăstării animalelor pag 10
1.5. Legislația națională în domeniul bunăstării animalelor pag 17
CAPITOLUL II: CRITERII ȘI METODE DE EVALUARE A BUNĂSTĂRII
ANIMALELOR pag 20
2.1.Evaluarea bunăstării animalelor pe baza indicatorilor etologici pag 20
2.2.Evaluarea bunăstării animalelor pe baza factorilor de management pag 21
2.3.Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemelor numerice integrative pag 21
2.4.Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP pag 24
CAPITOLUL II: METODE DE ANALIZĂ A BUNĂSTĂRII BIVOLIȚELOR ÎN FERMELE
DE DIMENSIUNI MEDII ȘI MARI DIN JUDEȚELE BRAȘOV ȘI SIBIU pag 25
3.1. Creșterea bivolițelor în județele Brașov și Sibiu pag 25
3.2. Criterii luate în calculul analizei bunăstării bivolițelor pag 27
3.2.1. Analiza bunăstarii bivolițelor pe baza factorilor de management pag 27
3.2.2. Analiza bunăstării bivolițelor pe baza sistemelor numerice integrative pag 30
BIBLIOGRAFIE pag 31

2
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

INTRODUCERE

Relațiile dintre om și animal sunt dezbătute încă de la începuturile omenirii, omul având
față de acesta, fie sentimente religioase (cum este în India, unde vaca este considerată
animal sfânt și este protejată de lege), fie le consideră demne de respect, crezând că acestea
au rolul de a-i păzi sau pedepsi, acest lucru depinzând de faptele lor.
Diversitatea sistemelor de creștere a animalelor și a condițiilor de mediu la nivelul statelor
membre ale UE, fac dificilă adoptarea unor reguli unitare privind bunăstarea animalelor. O
mare parte dintre statele membre UE (printre care și România) au adoptat deja o serie
de standarde minime și cerințe de bunăstare animală iar datele științifice obținute prin
experimentări directe pe animale stau la baza întocmirii ghidurilor de bună practică pentru
diferitele categorii de animale de interes zootehnic.
Știința și tehnologia au condus la schimbări privind modul de creștere a animalelor. De la
sfârșitul secolului al XIX-lea, creșterea animalelor a început din ce în ce mai mult să fie
intensivizată, astfel încat mai multe animale să fie produse la o rată tot mai mare (Swabe,
1999) pentru a satisface cerințele de hrană crescute ale populației. După al Doilea Razboi
Mondial, (incepand cu 1945), aceste modificări au intensificat foarte mult progresele
tehnologice în ceea ce privește hrănirea și întreținerea animalelor, au apărut mașini de muls
și noi tehnici de reproducție care au permis ca animalele să fie ținute în număr mai mare pe
suprafețe mici. În unele țări (Italia), producția de lapte pe bivoliță a crescut mult în ultimii
20 de ani. Creșterea producției a fost însoțită de scăderea fertilității, creșterea incidenței
problemelor de sănătate și scăderea longevității, selecția pentru producții mari de lapte
fiind din ce în ce mai mult vazută ca o creștere a profitului în dauna scăderii bunăstării
animale.
În ceea ce priveşte specia bubalină deşi manifestă însuşiri biologice remarcabile
(rusticitate, adaptabilitate, rezistenţă la boli, etc.), adesea nu are condiţii de exploatare
favorabile, ceea ce face ca bunăstarea acestora să sufere.

3
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

CAPITOLUL 1

CONCEPTUL DE BUNĂSTARE A ANIMALELOR DE INTERES ECONOMIC

Bunăstarea animalelor constituie o problemă majoră a lumii contemporane, consumatorii

conştientizând implicaţiile bunăstării animalelor asupra sănătăţii publice, a siguranţei
alimentelor, a protecţiei mediului şi a diversităţii biologice.
O soluţie pentru asigurarea necesarului de proteină animală al populaţiei s-a considerat că
o constituie creşterea animalelor în condiţii intensive de creştere. Ulterior, s-a constatat că
sistemele intensive de creştere, de tip industrial, afectează sănătatea efectivelor şi pot
provoca o serie de boli, numite generic „boli ale civilizaţiei animalelor” (Decun M., 2003). Din
această categorie fac parte tehnopatiile, care sunt cauzate de tehnologiilor de creştere a
animalelor, respectiv: entero şi pneumopatiile, favorizate de microclimatul necorespunzător
şi de stres; afecţiunile podale, favorizate de pardoselile necorespunzătoare; mamitele
favorizate de exploatarea necorespunzătoare a aparatelor de muls etc. O altă categorie de
boli, generate de sistemele de tip industrial, o reprezintă tulburările de comportament:
canibalismul, coprofagia, malofagia, suptul nenutritiv, pica, ticul limbii etc. Înlocuirea
parţială sau totală a muncii manuale prin mijloace mecanice şi automatizarea unor tehnologii
a redus contactul omului cu fiecare animal în parte. Ca urmare, animalele nu mai sunt
supravegheate zilnic, iar îngrijitorii pierd treptat cunoştinţele privind comportamentul
animalelor pe fluxul tehnologic. Unii fermieri consideră că managementul zootehnic şi
veterinar, respectiv măsurile privind asigurarea sănătăţii şi a producţiei animaliere pot fi
asigurate fără a vedea zilnic toate animalele, urmărind doar cifrele privind producţia,
consumul de furaje, de apă, medicamente, vaccinuri etc., ceea ce poate determina
descoperirea cu mare întârziere a bolilor, de cele mai multe ori, după extinderea acestora.
Sănătatea animalelor presupune bunăstarea acestora, un anumit confort biologic minimal,
aceasta însemnând asigurarea spaţiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor
animalelor, monitorizarea computerizată a factorilor de microclimat, a ventilaţiei,
consumului de furaj şi de apă, aplicarea programelor de profilaxie a bolilor etc.
Ţinând seama de reglementările internaţionale privind bunăstarea şi protecţia animalelor,
este evidentă necesitatea înlocuirii tehnologiilor vechi cu alte tehnologii, moderne şi

4
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

performante, care să ţină seama de cerinţele fiziologice ale animalelor şi care să permită
valorificarea în cele mai bune condiţii a potenţialului biologic productiv al animalelor.
Modernizarea tehnologiilor de creştere şi exploatare a animalelor este impusă şi din
considerente privind siguranţa alimentară, deoarece au apărut o serie de îmbolnăviri la
oameni, respectiv toxiinfecţii alimentare, infecţii cu virus gripal, cu E. coli, encefalopatii,
trichineloză, produse cu dioxină etc.
Tehnologiile noi prevăd excluderea unor pesticide din mediul de viaţă al animalelor,
interdicţia de folosire a hormonilor pentru sincronizarea fătărilor şi a antibioticelor ca
biostimulatori de creştere, restrângerea folosirii în hrană a reziduurilor industriale (borhot,
melasă etc.) şi aplicarea măsurilor de protecţie a mediului faţă de poluarea organică şi
biologică prin reziduurile zootehnice.
În perspectivă, în România va deveni obligatorie şi respectarea Convenţiei Europene privind
Protecţia Animalelor de Fermă, cerinţele acesteia fiind deja transpuse în Ordinul Ministerului
Agriculturii şi Alimentaţiei nr. 168/2000. Această Convenţie Europeană se referă la: evitarea
suferinţei în activitatea de creştere, exploatare, reproducţie, transport, vânzare, asomare şi
tăiere; asigurarea necesităţilor fiziologice şi comportamentale ale animalelor privind
furajarea, adăparea, adăpostirea şi îngrijirea; asigurarea libertăţii de mişcare şi a condiţiilor
de microclimat optime; supravegherea de specialitate a animalelor şi a echipamentelor
tehnologice din adăposturi.
Obţinerea de produse animaliere de calitate superioară nu presupune în mod obligatoriu
renunţarea la folosirea sistemelor intensive de creştere şi de exploatare a animalelor,
deoarece asigurarea condiţiilor intensive de creştere a animalelor nu presupune întotdeauna
nesocotirea cerinţelor fiziologice ale animalelor, ci, dimpotrivă, cunoaşterea exactă a
acestora este importantă pentru evitarea suferinţei inutile a animalelor şi a pierderilor
economice, deoarece realizarea producţiilor mari este posibilă numai în condiţii de sănătate
productivă.

1.2. Definiții

Conceptul de bunăstare a animalelor se referă la sănătatea, confortul productiv şi

protecţia animalelor.

5
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

În Declaraţia Universală privind Bunăstarea Animalelor, elaborată de către Societatea

Mondială pentru Protecţia Animalelor, bunăstarea este definită ca fiind: „gradul în care sunt
întrunite cerinţele fizice, comportamentale şi psihologice ale animalului”.
Unii specialişti definesc bunăstarea animalelor, luând în considerare mai ales simţămintele
animalelor. Astfel, bunăstarea animalelor poate fi interpretată ca fiind absenţa suferinţei.
Însă, bunăstarea nu trebuie definită numai prin prisma simţămintelor presupuse, deoarece
absenţa durerii şi a suferinţei nu semnifică neapărat bunăstare, după cum nici prezenţa
senzaţiilor neplăcute nu trebuie identificată cu absenţa bunăstării. Bunăstarea animalelor
poate fi considerată starea de armonie fizică şi psihică a organismului cu mediul său de viaţă.
În anul 1965, au fost sugerate pentru prima dată în Raportul Brambell cele "cinci libertăți"
fundamentale ale animalelor (Cziszter și col., 2010):
 Libertatea de foame și sete;
 Libertatea de la disconfort;
 Libertatea de la durere, rănire sau boală;
 Libertatea de a-și exprima comportamentul normal;
 Libertatea de la frică și pericol.
Sintagma "bunăstarea animalelor" a fost aleasă pentru a desemna calitatea vieții
animalelor. Ea derivă din limba engleză, în care se utilizează termenul welfare. În limba
română termenul de bunăstare este primit cu rezerve, traducerea părând forțată, dar, cu
toate acestea, este oficial acceptat și folosit în actele normative. Aceeași terminologie este
folosită și în alte limbi europene: bien-être (franceză), bienestar (spaniolă), benessere
(italiană) etc. (Decun, 2009).
Conceptul de bunăstare nu are încă o definiție precisă, dar toți specialiștii care au studiat
bunăstarea la animale sunt de acord că această noțiune include sănătatea, confortul
productiv și presupune și protecția animalelor. Declarația Universală privind Bunăstarea
Animalelor, elaborată de către Societatea Mondială pentru Protecția Animalelor, definește
bunăstarea prin: gradul în care sunt întrunite cerințele fizice, comportamentale și psihologice
ale animalului. În cadrul aceleiași Declarații, se prezintă, pentru animalele dependente de
om, cele cinci principii (pe care le-am amintit mai sus).
Broom (2003) definește bunăstarea animalelor ca fiind starea individului în relație cu
mediul său înconjurător. Altfel spus, bunăstrea reprezintă starea corpului și a minții în timp
ce animalul conștient încearcă să facă față, să se acomodeze mediului său înconjurător
(Fraser și Broom, 1990). În această definiție, a face față înseamnă a avea controlul mental și

6
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

stabilitatea corporală , deoarece un individ care încearcă să facă față poate eșua în această
acțiune (Broom, 2009, citat de Cziszter și col., 2010).
Aceste definiții au fost însușite şi de către Eurogrupul pentru Bunăstarea Animalelor de pe
lângă Consiliul Europei.
Acomodarea este prima fază a procesului de adaptare fenotipică a organismului
(Drăgănescu și Grosu, 2003), care asigură supravieţuirea individului în condiţii schimbate de
existenţă. Ea nu trebuie confundată cu aclimatizarea (treaptă intermediară a procesului de
adaptare, în care indivizii supraviețuiesc și chiar ajung să se reproducă în condiții schimate de
mediu) sau adaptarea propriu-zisă (care este genetică, se adresează întregii populații și este
echivalentă cu procesul de evoluție).
Bunăstarea nu poate fi conferită animalului; ea este o stare proprie individului, cât timp
depune efort de acomodare, în raport cu necesitățile proprii, particularitățile mediului și cu
modul în care sunt percepute informațiile. Pentru înțelegerea și descrierea raporturilor pe
care le poate avea animalul cu mediul său de viață, trebuie să admitem că există diferite
grade de bunăstare. În limba engleză se folosește expresia: from very good to very poor
welfare, ceea ce ar însemna: de la o bunăstare foarte bună la o bunăstare foarte săracă.
Pentru limba română ar fi mai potrivită exprimarea prin termenii de: bunăstarea deplină;
bunăstare precară și foarte precară. Prin urmare, bunăstarea la animale este cu totul altceva,
în comparație cu bunăstarea la om. Adică cuvântul bunăstare în cele două situații este
omonim, având înțelesuri diferite: la om, bunăstarea semnifică o situație materială bună,
prosperă, pe când bunăstarea la animale semnifică doar încercarea de a se acomoda
mediului, de a ierarhiza prioritățile și de a folosi energia disponibilă, în raport cu necesitățile.
A spune că „a fost asigurată bunăstarea” este aproape fără sens, dacă nu se precizează
despre ce bunăstare este vorba: deplină, precară sau foarte precară (Decun, 2009).
Pentru aceleaşi condiţii animalele dispun de o gamă variată de răspunsuri şi metode de
acomodare, care diferă în funcţie de specie, sex, stare fiziologică, vârstă, rasă, individ şi
capacitatea de învăţare care este inegală pe parcursul vieţii.
Bunăstarea este influenţată în egală măsură de condiţiile de hrănire, adăpare, de
microclimat, dar şi de circuitul informaţional dintre animale şi mediul lor de viaţă. De
exemplu, izolarea prelungită pe spaţii restrânse, închise, fără contact cu mediul natural şi cu
alte animale poate conduce la stres. Din aceste motive, chiar şi pentru animalele menţinute
în boxe individuale este obligatorie asigurarea comunicării vizuale şi prin miros cu animalele
aflate în acelaşi adăpost. La fel de dăunătoare sunt şi zgomotele care exercită efecte

7
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

negative asupra sănătăţii şi a comportamentului (stres psihic), prin efectele iritative

declanşate de intensitatea sunetelor, precum şi dereglarea condiţiilor de microclimat din
adăposturi.
La aceleaşi condiţii de creştere animalele pot să se acomodeze în mod diferit. Acomodarea
depinde de specie, dar şi în cadrul speciei, variază în funcţie de sex, stare fiziologică, vârstă,
rasă şi individ.
Animalele prezintă anumite necesităţi care, dacă nu sunt împlinite, conduc la disconfort,
stres şi la ameninţarea vieţii. Sunt importante mai ales necesităţile caracteristice fazelor
critice de dezvoltare: faza de hipotermie neonatală (până la maturizarea mecanismului de
termoreglare), criza imunologică la tineret (trecerea de la imunitatea maternă, pasivă la
imunitatea activă, proprie), criza de înţărcare şi altele.
De asemenea, la animalele exploatate în sisteme diferite, anumite forme de comportament
nu se pot manifesta, ca urmare a întreţinerii în spaţii adeseori prea mici, în cuşti, legate etc.
Ca urmare, pot apărea comportamente anormale, precum suptul nenutritiv, canibalismul,
ticurile (stereotipii) etc. De multe ori, tulburările de comportament pot constitui simptome
de boală.

1.3. Abordare multidisciplinară a bunăstării animalelor

Cele cinci libertăți ale animalelor, enunțate în 1965, au fost înlocuite în prezent cu
concepte ale necesităților definite mai științific (Cziszter și col., 2010):
 Accesul ușor la apă proaspătă și o rație care să mențină vigoarea și starea
deplină de necesitate;
 Asigurarea unui mediu corespunzător, inclusiv adăpostire și o zonă de odihnă
confortabilă;
 Prevenirea durerilor, diagnosticul rapid al bolilor și tratamentul;
 Asigurarea de spațiu suficient, adăposturi corespunzătoare și compania
animalelor de același fel;
 Asigurarea condițiilor și a tratamentului care duce la evitarea suferinței
mintale.
În acest context al cerințelor ce pot și trebuie a fi investigate, numai o abordare
multidisciplinară poate fi utilizată pentru evaluarea stării de bunăstare. McGlone (2001)
imaginează și prezintă matricea bunăstării animale - figura 1.

8
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

Animalele vor avea o bunăstare deplină atunci când au o bifă în fiecare din celulele
matricei prezentată în figura 1. În cazul existenței unor probleme identificate în cazul
anatomiei, fiziologiei, comportamentului și/sau productivității, atunci sistemul de creștere
este considerat problematic. Cu toate acestea, întrebarea este cum se evaluează bunăstarea
dacă ferma nu se califică pentru nici o celulă (Cziszter și col., 2010).

Stadiul vieții Anatomie Fiziologie/Sănătate Comportament Productivitate

Stage of life Anatomy Physiology / Health Behavior Productivity
Nou-născut
New born
Creștere
Growth
Reproducere
Reproduction
Lactație
Lactation

Fig. 1 Matricea bunăstării animale (după McGlone, 2001)

În evaluarea realistă, multidisciplinară a bunăstării animale, măsurătorile trebuie să
cuprindă următoarele (Cziszter și col., 2010):
Nivelul producției
 Productivitatea directă a animalului
 Cerința de forță de muncă umană
 Costurile de producție
Comportamentul
 Comportamentul de întreținere (poziția ortostatică, mersul, așezarea,
consumul de furaje și apă)
 Comportamentul anormal, inclusiv stereotipiile
Fiziologia
 Măsurătorile endocrine ale stresului (glucocorticoizii și catecolaminele)
 Presiunea sangvină, ritmul cardiac, rata respirației
Starea de sănătate și imunitatea
 Incidența totală a bolilor

9
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

 Nivelul protecției imune

Anatomia
 Duritatea osului și rata de rănire
 Rănire, în special a pielii (mușcături sau frecări)
În plus față de măsurătorile efectuate pe animale, și alte chestiuni trebuie luate în
considerare atunci când se evaluează impactul sistemului de producție asupra bunăstării
animalului, cum ar fi (Czister și col., 2010):
- impactul asupra mediului;
- starea de sănătate și siguranța angajaților și a lucrătorilor;
- economicitatea fermei;
- percepțiile publice (inclusiv a sistemelor de producție și a ingredientelor
utilizate, cum ar fi acelea de origine animală sau organisme modificate
genetic);
- interacțiunile comunitare ale fermei (în legătură cu poluarea sau alți
factori);
- reziduurile de medicamente și furaje derivate din animale;
- siguranța alimentelor (microbi și furaje de tip OMG);
- comerțul internațional și protecția producției locale de furaje.
După McGlone (2001) aceste elemente acoperă majoritatea problemelor care se referă la
conceptul de sistem de producție agricolă sustenabilă. În cazul în care sistemul este în
armonie cu mediul înconjurător, animalele, lucrătorii și comunitate, iar ele sunt în același
timp și eficiente, respectiv competitive economic, atunci acel sistem poate fi considerat ca
fiind sustenabil. În loc să se concentreze pe o singură disciplină, măsurarea bunăstării animale
trebuie să fie abordată multidisciplinar pentru a îndeplini cerințele diferitelor segmente
științifice și ale publicului (Cziszter și col., 2010).
Pentru asigurarea bunăstării trebuie înțelese toate aspectele și problemele implicate,
chestiune extrem de complicată însă preferabilă abordării unui concept simplist, însă
convenabil (Cziszter și col., 2010).

1.4. Legislația internațională în domeniul bunăstării animalelor

În cadrul Uniunii Europene, la începutul anului 1980 a fost înființat Eurogrupul pentru
Bunăstara Animalelor. Acesta are rolul de intremediere între opinia publică și Comisia

10
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

Europeană, cu scopul de a transmite informațiile în timp util rezolvării problemelor apărute.

La rândul său Eurogrupul este sprijinit de Intergrupul pentru Bunăstarea Animalelor, acesta
din urmă fiind format din persoane cu orientări politice diferite, dar care au ca interes comun
susținerea și implementarea legilor cu privire la conceptul de bunăstare.
Eurogrupul vine în sprijinul țărilor candidate la aderarea în Uniunea Europeană, atât prin
sprijin material, cât și prin conducerea oficiului tehnic TAIEX al Direcției Generale de
Extindere a Comisiei.
În anul 1999, prioritățile cu privire la bunăstara animalelor au suportat o lărgire a
interesului public, o data cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, s-au pus bazele
Protocolului privind Protecția și Bunăstarea Animalelor. S-au luat în discuție și scoaterea de
sub lege a jocurilor care duce la maltratarea animalelor (lupta cu taurii ce se pracică în
Spania, corida).
Statele membre din Uniunea Europeană, au reacționat față de orice act de cruzime față de
animale, luându-și angajamentul de a răspunde deplin la problemele cetățenilor.
În ceea ce privește sacrificarea animalelor s-a ajuns la concluzia că acestora trebuie să li se
asigure o bunăstare specifică, să fie asomate și apoi sacrificate. O dată cu extinderea Uniunii
Europene, se extinde și interesul pentru bunăstarea animalelor, astfel făcând parte din
Uniune, statele membre trebuie să se ridice la standardele impuse și astfel trebuie să
respecte normele de bunăstare impuse [http://www.eupaw.eu/]. Măsurile cuprind
standardele legislative și explicarea acestora în așa fel încât omul de rând să înțeleagă și să
știe cum să le pună în practică. Monitorizarea și susținerea standardelor de bunăstare se face
prin (SVS), Serviciul Veterinar de Stat și (FAWC) Consiliul pentru Bunăstarea Animalelor de
Fermă.
Datorită eforturilor celor implicați în implementarea bunăstării, în prezent, fermele de
animale nu mai sunt privite ca simple arii de producere a alimenteleor, ci ca mijloace
fundamentale pentru scopuri sociale cheie și nu în ultimul rând pentru dezvoltarea rurală și
protejarea mediului înconjurător. Problema recunoașterea bunăstării animalelor a fost
rezolvată în anul 2000, când Comisia Uniunii Europene a implementat Foaia Albă pentru
Siguranța Animalelor.
Uniunea Europană acordă o importanță deosebită bunăstării animalelor, iar în ultimii ani,
datorită faptului ca s-a înțeles conceptul acesta, tot mai mulți cetățeni au devenit din ce în
ce mai interesați de bunăstare. Prin tratatul de la Lisabona, semnat în 2007, animalele au
fost recunoscute ca fiind ființe ce au simțuri, iar datorită acestui lucru pot percepe durerea și

11
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

plăcerea. O dată recunoscut, acest concept a luat o amploare foarte mare în țările membre
Uniunii Europene, adoptându-se o nouă strategie pentru îmbunătățirea condițiilor de
bunăstare pentru animalele ce sunt exploatete de om, fie în scop experimental, fie în scop de
producție.
Prin Tratatlui de la Lisabona, Uniunea Europeană își arată vastul interes pentru asigurarea
animalelor de fermă a condițiilor optime de exploatare și a pus bazele standardelor de
bunăstare din 2012 până în 2015, iar datoria morală este de a se asigura că aceste standarde
sunt respectate în toate țările Uniunii Europene.
Uniunea Europeană, pentu a implementa cât mai bine conceptul de bunăstare în rândul
țărilor memre, a înființat centre de cercetare de referința, care să aibă ca obiectiv,
intermedierea dintre respectiva țară/zonă și Comisia Uniunii Europene.
Tabelul 1
Istoricul principalelor evenimente și actelor normative în domeniul bunăstării animalelor
în Europa. (Furnaris Florin, teză de doctorat, 2005)

ANUL Europa

Danemarca: Legea Protecției Animalelor interzice folosirea bateriilor

1950
de cuști clasice
1964 Ruth Harrison publică - Animal Machines, carte de specialitate
Este scris Raportul Braumbell asupra bunăstării animalelor de fermă
1965
(Marea Britanie)
Coduri de practică privind cazarea și managementul efectivelor de
1968
animale (Marea Britanie)
1969 Convenția Consiliului Europei privind transportul animalelor
Suedia: legea prin care se recunoaște necesitatea proiectării de noi
tipuri de adăposturi, din perspectiva asigurării bunăstarii animalelor
1971
Direcția Consiliului European 71/118/CEE privind tăierea/sacrificarea
umanitară a păsărilor
1972 RFG: Legea protecției animalelor
Direcția Consiliului European 74/577/CEE privind asomarea animalelor
1974
înaintea tăierii/sacrificării
1976 Convenția Consiliului Europei asupra bunăstării animelelor de fermă

12
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

Directiva Consiliului European 77/489/CEE privind transportul

1977
animalelor
Directiva Consiliului European 78/923/CEE pentru protecția
1978
animalelor crescute în scopuri de fermă
Convenția Consiliului Europei privind protecția animalelor pentru
sacrificare
1979
Directiva Consiliului European privind bunăstarea animalelor de fermă
(Olanda )
Este înființat Eurogrupul, cu sediul la Bruxelles
1980 Raportul Camerei Comunelor asupra bunăstării păsărilor, suinelor și
bovinelor

Noua lege elvețiană de protecție a animalelor intrzice cuști clasice la

1981
păsări începând din 1991
1982 A doua Conferință europeană de bunăstare a animalelor de fermă
1985 Al doilea simpozion european de bunăstare a animalelor
Suedia interzice utilizarea antibioticelor în doze subcutanate
( probiotice)
Convenția Consiliului Europei pentru protecția animalelor vertebrate
1986
folosite în scopuri experimentale și în alte scopuri științifice
Direcția Consiliului European 86/609/CEE privind protecția animalelor
utilizate în scopuri experimentale și alte scopuri științifice
Al treilea simpozion european de bunăstare a animalelor
1989 Convenția Consiliului Europei pentru protecția animalelor în timpul
transportului internațional
Recomandarea Comitetului Miniștrilor din statele membre ale Comisiei
1990
Europei 1/90 asupra transportului de bovine
Directiva Consiliului European 91/628/CEE privind protecția
1991 animalelor pe timpul transportului, care modifică directivele
90/425/EEC ȘI 91/496/EEC
Parlamentul european adoptă amendamentul prin care sunt interzise
1992
modificările genetice solide cu suferința animalelor

13
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

Al patrulea simpozion european de bunăstare a animalelor

1993 Directiva Consiliului European 93/119/CEE privind protecția
animalelor în timpul tăierii sau uciderii
Direcția Consiliului European 95/29/CEE pentru modificarea Directivei
1995
91/682/CEE privind protecția animalelor pe timpul transportului
Protocolul 33 anexat tratatului de la Amsterdam - pentru prima dată
în istoria omenirii se recunoaște oficial faptul că animalele sunt ființe
sensibile ( sentiment beings )
Directiva Consiliului European 97/02/CEE privind standarde minime
1997 pentru protecția vițeilor
Regulamentul Consiliului European 1255/97/CEE privind criterii pentru
punctele de oprire în timpul transportului animalelor
Directiva Consiliului European 98/58/CEE cu privire la protecția
animalelor de fermă
Regulamentul Consiliului European 411/98/CEE privind condițiile
1998 suplimentare de protecție a animalelor în timpul transportului cu
autovehiculelor cu o durată mai mare de 8 ore
Decizia Comisiei Europene 2001/298/CEE privind protecția animalelor
2001
în timpul transportului
OIE adoptă Revoluția asupra bunăstării animalelor
Regulamentul Consiliului European 1040/2003/ CEE privind punctele
2003
de oprire în transporturile de animale
Consiliul European adoptă , la 22 noiembrie, Regulamentul asupra
protecției animalelor pe timpul transportului
Noul tratat pentru stabilirea Constituției Europene ( 29 noiembrie ),
care, la articolul III 121, prevede că Uniunea Europeană și statele
2004 membre ale acesteia trebuie să asigure bunăstarea animalelor în
formularea și implementarea politicilor agricole, transportului, pieții
interne etc.
OIE organizează prima conferință mondială pe probleme de bunăstare
a animalelor ( 23 - 25 februarie )

14
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

Regulamentul Consiliului European 1/2005/CEE privind protecția

animalelor în timpul transportului și a operațiunilor conexe -
2005
amendament la Directivele 64/432/CEE, 93/119/CEE și la
Regulamentul 1255/1997/CEE
Pentru prima dată planul de acțiune ce privește protecția și
bunăstarea animalelor, adoptat de Comisia Europeană, este grupat în
diferite aspecte ale politicii Uniunii Europene.
Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor în timpul
2006
sacrificării sau uciderii, Dir. Cons. 93/119/CEE, Ordin
180/11.08.2006M. Of. 721/23.08 2006

Lege 305/12.07.2006 privind ratificarea Convenţiei europene pentru

protecţia animalelor
Decizia Comisiei din 14 noiembrie 2007 privind o contribuţie
financiară a Comunităţii la anumite măsuri în domeniul sănătăţii şi al
bunăstării animalelor şi la anumite măsuri tehnice şi ştiinţifice.
Decizia Comisiei din 4 decembrie 2007 privind contribuţia financiară a
Comunităţii, pe anul 2007, pentru studii, evaluări de impact şi alte
evaluări în domeniile siguranţei alimentare, sănătăţii şi bunăstării
2007 animale şi zootehniei.
Ordin 201/13.12.2007 privind Procedura de eliberare a certificatului
de competenţă profesională pentru conducătorii şi însoţitorii de pe
vehiculele rutiere care transportă animale
Refereat de aprobare Nr. 188.894 din 31 martie 2008, întocmit de
Direcția generală sanitar veterinară din cadrul Autorității Naționale
Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Animalelor.
Directiva 2008/119/CE a Consiliului de stabilire a normelor minime
privind protecția vițeilor (JO L 10, 15.1.2009, p. 7)
Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (JO L 189, 20.7.2007) și
2008 Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei (JO L 250, 18.9.2008, p.
1)
„Opţiuni de etichetare în domeniul bunăstării animale și stabilirea
unei rețele europene de centre de referință pentru protecția și

15
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

bunăstarea animalelor”, FCEC 26.1.2009

Directiva 2008/119/CE a Consiliului de stabilire a normelor minime

privind protecția vițeilor (JO L 10, 15.1.2009, p. 7)
2009 „Evaluarea politicii UE în domeniul bunăstării animalelor și
eventualele opțiuni strategice viitoare” decembrie 2010. A se vedea
anexa A1.7, a se vedea http://www.eupaw.eu/

Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind

protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (JO L 276,
20.10.2010, p. 33).
2010 Considerentul 50 din Regulamentul (CE) nr. 1169/2011 al
Parlamentului European și al Consiliului privind informarea
consumatorilor cu privire la produsele alimentare (JO L 304
22.11.2011, p. 18

Nouă standarde OIE privind bunăstarea animalelor au luat ființă (a se

vedea: http://www.oie.int). FAO a organizat reuniuni pentru
schimbul de experiență și pentru a facilita consolidarea capacităților
2011
în diferite domenii legate de bunăstarea animalelor. De asemenea, a
creat un site specific privind bunăstarea animalelor de fermă
(http://www.fao.org/ag/againfo/themes/animalwelfare/en/)

Punerea în aplicare a planului pentru regulamentul privind

sacrificarea (Regulamentul (CE) nr. 1099/2009)
Norme de aplicare sau orientări ale UE privind protecția animalelor în
timpul transportului
Raport către Consiliu privind punerea în aplicare a Directivei
98/58/CE*
2012
Studiu privind educația în materie de bunăstare a animalelor, precum
și privind activitățile de informare direcționate către publicul larg și
consumatori

Studiu privind posibilitatea de a oferi consumatorilor informații

relevante privind asomarea animalelor
Posibilă propunere legislativă pentru un cadru legislativ simplificat la

16
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

nivel de UE pentru bunăstarea animalelor

Raport către Parlamentul European și Consiliu privind sistemul de

imobilizare a bovinelor în poziții inverse sau orice poziții nefirești
2014
Orientări sau norme de aplicare ale UE privind protecția animalelor în
momentul sacrificării

1.5. Legislația națională în domeniul bunăstării animalelor

În țara noastră conceptul de bunăstare nu era foarte bine definit, neexistând nici o lege în
vigoare în acest sens, astfel în anul 2004 problema a fost soluționată prin punerea în vigoare a
Legii 205, ce poartă numele de Legea Protecției Animalelor. Legea cuprinde 28 de articole ce
sunt sistematizate pe 8 capitole și vizează reglementarea măsurilor necesare pentru
asigurarea condițiilor de viață și bunăstare ale animalelor.
Mai târziu, în urma cercetărilor efectuate, acestei legi i se aduc alte adăugiri sub forma
unor acte normative ce vizează o mai bună exemplificare a bunăstarii animalelor. Prezentăm
în Tabelul 2 legile și actele normative de specialitate:
Tabelul 2
Principalele acte normative care au apărut în România referitor la bunăstarea animalelor
(Furnaris, 2005)
Legea nr. 40/1975 privind creșterea și ameliorarea
animalelor
Ordinul MAA Nr. 24/1982 ce aprobă Tehnologiile de
producție pentru animale
Bunăstarea Ordinul MAA Nr. 55/1982 ce aprobă Tehnologia sanitar
animalelor din veterinară pentru animalele crescute în fermă
exploatații Ordinu MAIA Nr. 76/1985 privind Normativul vererinar
pentru proiectarea, amplasarea, construirea și dotarea
obiectivelor zootehnice și a celor de industrie alimentară
Ordinul MAA Nr. 168/13.09.2000 pentru aprobarea normei
sanitare veterinare privind protecția animalelor de fermă

17
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

Ordinul MAA Nr. 169/13.09.2000 privind aprobarea

normei sanitare veterinare privind protecția vițeilor
Programul Național de dezvoltare rurală, Măsura
215/2014-plăți pentru bunăstarea animalelor
Ordinul ANSVSA 75/15 august 2005 aprobarea normei
sanitare veterinare pentru protecția animalelor de fermă
Ordinul ANSVSA 72/19 august 2005 privind aprobarea
normei sanitare veterinare ce stabilește standarde
minime pentru protecția vițeilor
Ordinul ANSVSA 70/2005 pentru aprobarea normei
sanitare veterinare privind cerințe minime pentru scopuri
de fermă
Legea sanitară veterinară Nr. 60/1974, modificată și
completată prin Legea Nr. 75/1991
Legea Nr. 41/1975 privind tăierea animalelor
Protecția animalelor Ordinul MAIA Nr. 114/1975, Prtea a III-a, Partea a IV-a (
în timpul cap I, III ), Partea a V-a
tăierii/sacrificării Ordinul MAIA Nr. 76/1985
Ordinul MAA Nr. 172/13.09.2000 pentru aprobarea
Normei sanitare veterinare privind protecția animalelor
în timpul tăierii sau uciderii
Ordinul MAIA Nr. 114/1975, Partea a II-a Norme și măsuri
sanitare veterinare
Bunăstarea HGR Nr. 267/1991, prin care România aderă la Convenția
animalelor în timpul europeană cu privire la protecția animalelor în timpul
transportului transportului
Norma sanitară veterinară privind protecția animalelor în
timpul transportului, având ca bază Regulamentul
398/CE, Regulamentul 398R/0411/CE
Notă tehnică a ANSV Nr. 38376/1993 privind condiții
sanitare veterinare de transport și sănătate pentru vacile
de lapte importate din țările vest europene

18
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

Protocolul oficial 39294/848/1993 între ANSV și Direcția

medicală din Ministerul Transporturilor privind
colaborarea în domeniul veterinar
Bunăstarea HG Nr. 794/1993 modificată prin HG Nr. 820/1998 privind
animalelor în timpul stabilitatea și sancționarea contravențiilor la normele
transportului sanitare veterinare.
Ordinul MAA Nr. 11/1998 privind Norma sanitară
veterinară referotoare la prerogativele și
responsabilitățile medicale veterinare din Ministerul
Afacerilor Interne, Ministerul Apărării, alte ministere și
unități centrale ce au structuri veterinare altele decât
MAA
Ordinul MAA Nr. 170/13.09.2000 privind aprobarea
normei saitare veterinare pentru protecția animalelor pe
timpul transportului
Legea Nr. 471/09.07.2002, privind aprobarea Ordonanței
Guvernului Nr. 37/2002 pentru protecția animalelor
Protecția animalelor folosite în scopuri științifice sau în alte scopuri
folosite în scopuri experimentale
experimentale sau Ordinul ANSVSA 84/14 septembrie 2005 pentru aprobarea
alte scopuri normei sanitare veterinare care stabilește constituirea
științifice unui comitet consultativ privind protecția animalelor
utilizate în scopuri experimentale și alte scopuri
științifice

Comisia UE a ajuns la concluzia că dacă conceptul de bunăstare nu este înțeles de la nivelul

de îngrijitor, atunci regulamentele și ordinele în vigoare nu pot funcționa. Marea dificultate a
fost aceea de a transmite cât mai transparent cum să fie implementată bunăstarea în
crescătorii și mai ales ce poate aduce bun acest lucru. Dacă se va înțelege că performanțele
productive sunt strâns legate de bunăstare, atunci crescătorii vor dori să implementeze acest
concept în exploatația proprie. Pe de altă parte, odată cu ajutorarea statelor membre,
Comisia UE, trebuie să fie și riguroasă și dacă se constată că nu se vor respecta normele ce
sunt în vigoare, acesta poate înainta o acțiune către Curtea Europeană de Justiție.

19
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

CAPITOLUL 2

Criterii și metode de evaluare a bunăstării animalelor

2.1. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza indicatorilor etologici

Evaluarea bunăstării animalelor este foarte importantă, deoarece în urma acesteia,

crescătorii, raportându-se la standardele de specialitate, vor ști ce decizii să ia pentru buna
desfășurăre a activității. Una dintre cele cinci libertăți, prezentate în capitolul 1, este
libertatea de exprimare a comportamentului normal. Comportamentul din acest punct de
vedere, poate fi normal, dar și anormal. Comportamentul normal, este acel comportament
natural, pe care animalul îl desfășoară în mediul său natural, sau într-un mediu asemănător
acestuia. În schimb, comportamentul anormal, este acel comportament pe care animalul îl
adoptă, influențat fiind de simțurile acestuia [Broom D.M., Johnson K.G., 2000].
Starea nepotrivită a unui animal, este strâns legată de mediul necorespunzător, în care
acesta este crescut și exploatat.
Pentru a fi evaluată bunăstarea animalelor pe baza acestor principii, se urmăresc următorii
indicatori de comportament [Bekoff M., 2007]:
- indicatorii comportamentali ai plăcerii;
- gradul de manifestare a preferințelor comportamentale;
- comportamentele normale manifestate ;
- gradul de aversiune;
- încercările comportamentale de adaptare.
Testele de specialitate manifestate în baza acestor comportamente se împart în două
categorii și anume: testele de preferință și testele de aversiune.
a) Testele de preferință – aceste teste sunt făcute pe un eșantion de animale, cărora le
sunt puse diverse spații la dispoziție, de cazare, furajare, adăpare, sunt lăsate singure să iși
formeze loturile, etc, fiind lăsate să aleagă singure unde se simt cel mai bine și astfel să se
formeze grupurile. Pe parcursul acestui studiu, animalele sunt monitorizare în permanență.
b) Testele de aversiune – în cadrul acestor teste, animalele sunt supuse la diverși stimuli,
timp în care reacțiile acestora sunt studiate.

20
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

2.2. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza factorilor de management

Evaluarea bunăstării animalelor pe baza factorilor de management poate fi studiată din mai
multe puncte de vedere, iar dintre acestea cele mai importante sunt : densitatea efectivelor
și frecvența lotizării acestora, compoziția rației cât și modul de furajare. Nu de fiecare dată
metoda prin care se studiază bunăstarea din punct de vedere managerial este ușor de definit,
unele metode fiind foarte dificil de definit și măsurat [Onaciu C., E. Jurco, 2009].
Densitatea efectivului - în situațiile în care este mai mare decât nivelul acceptat prin
standardele de bunăstare, poate provoca situații în care animalele să nu aibă suficient spațiu,
frontul de furajare și adăparea vor fi afectate, iar microclimatul din adăposturi va fi alterat,
deoarece acesta, cu ceea ce înseamnă, ventilație, fie naturală, fie artificială, a fost inițial
structurat pe un anumit efectiv de animale.
Lotizarea animalelor trebuie făcută cu atenție de către fermier, deoarece această măsura
managerială este foarte importantă atunci când vorbim de bunăstarea animalelor. Apar
situații în care în efectivul de animale se produce ruperea relațiilor de grup și implicit se
trece la luptele specifice formării de noi ierarhii de grup. Bunăstarea animalelor depinde
foarte mult și de competența îngrijitorilor. Acest factor de management, dificil de definit și
studiat, trebuie bine pus la punct în fermele în care se dorește ca bunăstarea animalelor să se
regăsesca la nivel practic.
2.3. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemelor numerice
integrative
Evaluarea bunăstării pe baza sistemelor numerice integrative este apreciată deoarece are o
aplicabilitate largă, putând fi aplicată la toate speciile de animale și de asemenea indiferent
de modul de întreținere și exploatare, acestea pot genera rezultate exacte.
Sistemele numerice integrative sunt împărțite astfel:
- sisteme numerice– ANI 35 și ANI 200
- sisteme non-numerice – sisteme ce sunt destinate pe categorii de animale, cum ar fi
sistemele britanice din cadrul BWAP (Bristol Welfare Assurance Program), ce sunt
destinate bovinelor și păsărilor, pentru porcine sistemul american din cadrul SWAP
(Swine Welfare Assurance Program) și sistemul suedez de evaluare a bunăstării găinilor
ouătoare.
Sistemele cele mai practicate sunt cele numerice, tocmai datorită rezultatelor exacte care
rezultă în urma studiilor.

21
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

Sistemul ANI 35 (Animal Need Index)

Denumirea de ANI, este cea mai răspândită în cărțile și publicațiile științifice și provine din
literatura de specialitate, din limba engleză și se traduce prin Animal Need Index, termen
indexat de către Bartussek în anul 1991 [Bartussek H., 1991].
Principiul pe care s-a clădit sistemul ANI, este acela de a diferenția necesitățile diferitelor
specii de animale, prin importanța pe care o au acestea în asigurarea bunăstării animalelor.
Astfel s-au concretizat trei categorii și anume:
- pe baza necesităților de bază (life-sustaining)
- pe baza necesităților secundare (health-sustaining)
- pe baza necesităților facultative (comfort-sustaining)
În cadrul sistemului ANI, bunăstarea animalelor, se studiază pe baza a 5 grupe de factori:
- libertatea de mișcare;
- interacțiunile sociale;
- tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber;
- iluminarea, calitatea aerului si zgomotele;
- condițiile de îngrijire și întreținere.
Pentru ficare dintre aceste categorii au fost elaborate criterii foarte bine delimitate de
apreciere și pe baza cărora să fie acordate punctajele, factorii se apreciază pe baza a două
criterii și anume: fie pe baza calificativului pe care sunt cotați; fie pe baza anumitor
caracteristici bine determinate.
ANI se calculează, cumulând punctajele ce au fost acordate pentru fiecate dintre cele 5
grupe de factori în parte. Astfel cu cât rezultatul este mai mare, cu atât se consideră și se
apreciază faptul că, din perspectiva studiului bunăstării animalelor, condițiile de adăpostire
sunt mai bune.
Pentru fiecare dntre cele 5 grupe de factori, se întocmește o fișa/grilă individuală. Ulterior
aceste fișe completate cu punctaje pentru fiecare criteriu în parte va defini nota finală/fișă.
Dacă în urma studiului efectuat, s-a obținut un punctaj final ANI, sub limita de validare,
acesta va deveni valid în momentul în care deficiențele ce au cauzat obținerea notei
insuficientă, au fost remediate, iar pâna la momentul respectiv punctajul se află în așa
numitul punctaj provizoriu.
Aspectele ce se urmăresc pentru a se determina nivelul de bunăstare a animalelor pe baza
sistemului ANI, sunt următoarele:

22
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

- evaluarea separată a bunăstării pentru fiecare categorie de vârstă sau exploatare și

pentru fiecare sistem de cazare a animalelor
- determinarea bunăstării în perioada cea mai favorabilă de-a lungul unui an
- evaluarea pe un eșantion de 25%, din animalele care se observă că au o stare de
întreținere precară, fără a se ține cont de media de bunăstare a grupului, în cazul în
care s-au înregistrat variații considerabile pe lotul întreg.
Prin Ordonanța ANSVSA 72/2005 – s-a luat în discuție aprobarea Normei sanitare veterinare
ce stabilește standardele minime pentru protecția vițeilor [www.ansvsa.ro].
Sistemul ANI 200
Acesta este un al doilea sistem după care se poate studia termenul de bunăstarea animală,
a fost introdus de către Sundrum, în anul 1994, pentru a ajuta această evaluare. A fost
introdus pentru evaluarea animalelor din fermele organice de taurine, porcine și păsări din
Germania. Cuprinde termenul de 200, deoarece punctajul maxim la care se poate ajunge,
este 200.
Diferența dintre sistemul austriac ANI (ANI 35) și sistemul german (ANI 200), este că în
adoptarea sistemului ANI 35, trebuie ca evaluarea să se facă pe baza condițiilor de
adăpostire, iar în ANI 200, în prim plan este starea de sănătate a animalelor și libertatea de
mișcare.
Evaluarea în cadrul sistemului ANI 200, inițial, se făcea pe baza a 7 criterii (după Furnaris,
2005) și anume:
- locomoția;
- comportamentul de hrănire;
- comportamentul social;
- comportamentul de odihnă;
- confortul și exprimarea comportamentală a stării de confort;
- starea igienică a adăposturilor;
- condiții de îngrijire și întreținere.
Iar varianta readaptată pentru evaluarea prin sistemul ANI 200 se face în baza a 9 grupe de
bază (după Mitrănescu, 2012):
- comportamentul de odihnă;
- comportamentul de autotoaletare;
- comportamentul de hrănire;
- comportamentul de reproducție;

23
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

- confortul animalelor;
- locomoția;
- comportamentul social;
- comportamentul de exploatare;
- comportamentul ludic.

2.4. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP

HACCP – Hazard Analysis Critical Control Points – analiza riscului în puncte critice de
control.
Sistemul a fost definitivat în anul 1959 o dată cu dorința de a se obține produse alimentare
destinate membrilor misiunii spațiale, de către comisia americană Pillsbury. Compania
Pillsbury a fost cea care a obținut onoarea de a pregăti specialiști FDA (Food and Drugs a
U.S.A), o dată cu prima prezentare la Conferința Națională pentru Protecția Animalelor din
1971, ulterior acest sistemul HACCP, a fost adoptat și în zona bunăstării animalelor,
încercându-se ca pe lângă evaluarea bunăstării din exploatații și cel din timpul transportului
și cel de dinainte de sacrificare.
Sistemul de evaluare are la bază 7 principii și anume:
- evaluarea riscurilor;
- determinarea punctelor critice prin care se pot ține sub control riscurile identificate;
- stabilirea limitelor critice care trebuie repetate în fiecare punct critic de control
(PCC);
- stabilirea procedurilor de monitorizare a punctelor critice de control;
- stabilirea acțiunilor corective care vor fi aplicate în situația în care, în urma
monitorizării punctelor critice de control, sunt detectate deviații de la limitele critice;
- organizarea unui sistem eficient de păstrare a înregistrărilor care constituie
documentația planului HACCP;
- stabilirea procedurilor prin care se va verifica dacă sistemul funcționează corect.
Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP prezintă o serie de avantaje, dar
și dezavantaje, prezentate sintetic în Tabelul 3.

24
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

Tabelul 3
Avantajele și dezavantajele evaluării bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP

Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP

Avantaje Dezavantaje

Numărul redus de parametrii

Obiectivitatea garantată în referitor la bunăstarea
cazurile auditului de certificare a animalelor care se pot încadra în
sistemului HACCP și al auditului pe cerințele sistemului HACCP,
bază de contract cu terți deoarece cei mai mulți dintre
aceștia sunt dificil de cuantificat
Influența semnificativă a
Repetabilitatea foarte mare a perioadei în care se realizează
evaluării evaluarea asupra rezultatelor
acesteia
Diferențele semnificative în ceea
Posibilitatea elaborării unor ce privește punctele critice de
planuri specifice de monitorizare a control și limitele critice
punctelor critice de control adoptate de către crescătorii de
animale, de către transportatori
sau producători

Sistemul HACCP se bazează pe punctele critice de control generale și cele specifice.

Punctele de control critice pot fi folosite în toate fermele și exploatațiile și vorbesc despre:
- tipul de adăpost și sistemul de cazare utilizat;
- posibilitatea eutanasierii în fermă a animalelor;
- accesul la apă și furaje corespunzătoare din punct de vedere calitativ, dar și
cantitativ.

25
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

CAPITOLUL 3

METODE DE ANALIZĂ A BUNĂSTĂRII BIVOLIȚELOR ÎN FERMELE DE DIMENSIUNI MEDII ȘI MARI

DIN JUDEȚELE BRAȘOV ȘI SIBIU

Se ştie că bivolii reprezintă o resursă genetică animală valoroasă, dezvoltată cu

precădere în zonele sărace, acolo unde şi resursele furajere sunt deficitare. Din punct de
vedere al răspândirii, această specie este prezentă în aproximativ 29 ţări ale lumii, însă din
punct de vedere statistic producţia este înregistrată numai în 19 ţări. Dincolo de
aspectele sale economice imediate, rolul bivolului este de o importanţă deosebită în
măsura în care furnizează carne, lapte, piei, locuri de muncă, combustibil, etc, în multe
din zonele marginale rurale ale lumii. Se poate spune că în aceste zone oamenii trăiesc
împreună cu bivolii într-o simbioză perfectă.
Pe teritoriul ţării noastre, bivolii se cresc din secolele IV-V, pătrunzând pe două căi: din
Peninsula Balcanică, fiind aduşi de turci şi răspândiţi în Câmpia Română şi în Dobrogea şi
din vest, fiind aduşi de huni şi raspândiţi de către avari, în special în secolele al IX-lea şi al
XII-lea.
Primele informaţii scrise s-au găsit în localitatea Porumbacul de Jos şi se refereau
la bivolii din ţinutul Făgăraşului, iar primul nucleu de selecţie s-a format la Şercaia (1870-
1879). Cronicarul Miron Costin relevă importanţa care se acorda bivolilor, în special în
confruntările armate, când aceştia erau folosiţi la tractarea tunurilor, ca urmare a
impresionantei forţe pe care aceştia o dezvoltau.
3.1. Creșterea bivolițelor în județele Brașov și Sibiu
Creşterea bivolițelor în județele Brașov și Sibiu este o activitate tradiţională a populației
din zona rurală, în exploatații private, de dimensiuni mici (1-7 capete) și medii (8-50 capete),
în sistem extensiv. După datele registrului genealogic la bubaline (anul 2015), în județul
Brașov un efectiv de 1731 capete sunt crescute în 772 de exploatații, iar în județul Sibiu un
efectiv de 956 capete sunt crescute în 318 exploatații.
Arealul de creştere al bivolițelor, în cele două județe, se caracterizează printr-un habitat
specific, ce se deosebeşte de cel al taurinelor. Acesta are următoarele caracteristici:

26
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

- relief variabil în funcţie de centrul de creştere (relief cu forme puţin înalte în

zonele colinare și submontane, şi mlaştini de-a lungul râului Olt;
- soluri slab evoluate, argilo-iluvional (cu reacţie acidă) şi soluri hidromorfe –
lăcoviştele. Fertilitatea naturală a solurilor este în general scăzută, cu excepţia
lăcoviştelor, care deşi au un potenţial de fertilitate ridicat, totuşi dau producţii
scăzute datorită regimului aerohidric defectuos;
- vegetaţia naturală sărăcăcioasă (cu valoare nutritivă scăzută) de pe pajiştile şi
stufărişurile existente pe cursul apelor, rogozurile de pe marginea drumurilor, de
pe islazurile comunale;
- condiţii climatice variabile, în funcție de cele patru anotimpuri, ceea ce limitează
posibilitățile de furajare cu nutrețuri verzi și proaspete și un microclimat adecvat.

3.2. Criterii luate în calculul analizei bunăstării bivolițelor

Analiza bunăstării bivolițelor poate fi efectuată pe baza factorilor de management si pe

baza sistemelor numerice integrative.

3.2.1. Analiza bunastarii bivolițelor pe baza factorilor de management

Criteriile cele mai importante după care poate fi evaluată bunăstarea bivolițelor pe baza
factorilor de management sunt:
- densitatea efectivelor și frecvența lotizării acestora;
- compoziția rației cât și modul de furajare.
Densitatea efectivului - în situațiile în care este mai mare decât nivelul acceptat prin
standardele de bunăstare, poate provoca situații în care bivolițele să nu aibă suficient spațiu,
frontul de furajare și adăparea vor fi afectate, iar microclimatul din adăposturi va fi alterat,
deoarece acesta, cu ceea ce înseamnă, ventilație, fie naturală, fie artificială, a fost inițial
structurat pe un anumit efectiv de animale. Astfel este afectată bunăstarea bivolițelor,
acestea putând suferi stări de disconfort, îmbolnăviri la nivel respirator, scăderea producției
de lapte până la sistarea acesteia și slăbire accentuată.
O dată cu apariția acestor probleme în cadrul efectivului din fermă, este inevitabilă
apariția stresului și a simțământului de frică. Animalele percepând deficitul hranei și al apei,
pot ajunge la simțământul de stres alimentar, ceea ce înseamnă că starea de liniște la nivel

27
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

de individ va fi afectată, astfel într-un efectiv, animalele mai puternice pot să mănânce și să
se adape din abundență, iar celelalte pot suferi din acest motiv, urmările fiind grave,
ajungându-se chiar la deces.
Lotizarea bivolițelor trebuie făcută cu atenție de către fermier, deoarece această măsura
managerială este foarte importantă atunci când vorbim de bunăstarea animalelor. Apar
situații în care în efectivul de animale se produce ruperea relațiilor de grup și implicit se
trece la luptele specifice formării de noi ierarhii de grup. Acestă situație este cu atât mai
gravă cu cât animalele au o vârsta mai mare. Afectarea propriu-zisă a bunăstarii este
resimțită la nivel de individ prin tulburări ale sănătății psihice, dar și prin răni provocate de
lupta pentru ierarhie.
Bunăstarea bivolițelor depinde foarte mult și de competența îngrijitorilor. Acest factor de
management, dificil de definit și studiat, trebuie bine pus la punct în fermele în care se
dorește ca bunăstarea bivolițelor să se regăsescă la nivel practic. Atât atitudinea
îngrijitorului, cât și abilitatea și capacitatea acestuia de a se comporta cu animalele, sunt
acțiuni care pot provoca în mod direct neplaceri de ordin psihologic, dar și corporal.
Studiile de specialitate au arătat că un comportament neadecvat din partea îngrijitorului,
față de animal, poate duce la apariția nivelului de frică față de acesta. Experimentele arată
că bivolițele percep îngrijitorii în funcție de personalitatea fiecăruia. Pentru evitarea acestor
situații, este foarte importantă instruirea personalului de către organele de specialitate.
Implicarea îngrijitorului are un rol deosebit de important în menținerea stării de sănătate a
animalelor, prin faptul că acesta trebuie să depisteze și după caz, să intervină aspra
problemele care apar și pot afecta starea normală în care animalul își desfășoară activitatea.
Metodele de evaluare a bunăstării bivolițelor ce pot fi studiate pe baza sistemului și a
factorilor de management, pot fi considerate valide doar în situația în care atitudinea
îngrijitorului față de efectivul de animale este același pe toată durata observației.
În cadrul metodei se disting trei etape ce trebuie să fie parcurse și anume:
- stabilirea criteriilor ce definește ferma respectivă;
- studierea și depistarea problemeor ce pot pune în pericol bunăstarea animalelor;
- rezolvara practică, a acestor cauze, fie că sunt legate de sistemul de management,
fie că sunt legate de practicile de management în sine.
Metoda este una simplă și la îndemâna fermierului și se dezvoltă pe ideea că este mai bine
să previi decât să fii nevoit să înlături anumiți factori de stres, care pâna la un moment dat,
al depistării a provocat daune în cadrul fermei.

28
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

În cazul în care într-o fermă sunt întâlnite totuși situații ce afectează bunăstarea
bivolițelor, îngrijitorul trebuie, ca într-un timp scurt, să depisteze și să remedieze problema
cauzatoare, fie prin îmbunătățirea condițiilor de igienă, fie prin tratarea afecțiunilor, fie prin
revizuirea proteică și energetică a rațiilor și dacă este cazul a înlăturării din efectiv a
animalelor grav bolnave.

3.2.2.Analiza bunăstării bivolițelor pe baza sistemelor numerice integrative

Sistemul numeric de analiză a bunăstării bivolițelor care se poate practica în prezent,

pentru bivolițele crescute în exploatațiile din județele Brașov și Sibiu, este Sistemul ANI 35.
Sistemul ANI 35, permite deteterminarea nivelului de bunăstare la bivolițe, are o
variabilitate a punctajului de la – 9 și se extinde pâna la + 46.
În cadrul sistemului ANI, bunăstarea animalelor, se studiază pe baza a 5 grupe de factori:
- libertatea de mișcare;
- interacțiunile sociale;
- tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber;
- iluminarea, calitatea aerului si zgomotele;
- condițiile de îngrijire și întreținere.
Factorii enumerați mai sus se apreciază pe baza a două criterii și anume: fie pe baza
calificativului pe care sunt cotați; fie pe baza anumitor caracteristici bine determinate.
ANI se calculează, cumulând punctajele ce au fost acordate pentru fiecate dintre cele 5
grupe de factori în parte. Astfel cu cât rezultatul este mai mare, cu atât se consideră și se
apreciază faptul că, din perspectiva studiului bunăstării animalelor, condițiile de adăpostire
sunt mai bune.
Pentru fiecare dntre cele 5 grupe de factori, se întocmește o fișa/grilă individuală a
bivoliței. Ulterior aceste fișe completate cu punctaje pentru fiecare criteriu în parte va defini
nota finală/fișă.
Dacă în urma studiului efectuat, s-a obținut un punctaj final ANI, sub limita de validare,
acesta va deveni valid în momentul în care deficiențele ce au cauzat obținerea notei
insuficienta, au fost remediate, iar pâna la momentul respectiv punctajul se află în așa
numitul punctaj provizoriu.
Aspectele ce se urmăresc pentru a se determina nivelul de bunăstare a animalelor pe baza
sistemului ANI, sunt următoarele:

29
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

- evaluarea separată a bunăstării pentru fiecare categorie de vârstă sau exploatare și

pentru fiecare sistem de cazare a animalelor;
- determinarea bunăstării în perioada cea mai favorabilă de-a lungul unui an;
- evaluarea pe un eșantion de 25%, din animalele care se observă că au o stare de
întreținere precară, fără a se ține cont de media de bunăstare a grupului, în cazul în
care s-au înregistrat variații considerabile pe lotul întreg.
Pentru bivolițe, suprafața minimă disponibilă și volumele de ventilație, se raportează la
unitate animal (Animal Weight Unit) și este echivalentul a cca. 450 kg greutate vie. Unitățile
se calculează pornind de la efectivul mediu din fermă, făra a lua în calcul numărul total al
efectivului, din data în care s-au efectuat evaluarea, reprezentând media aritmetică dintre
efectivul de animale de la începutul ciclului de producție (începutul unui an) și efectivul de
animale din perioada finală a ciclului de producție (sfârșitul unui an).
Calculul efectiv se face în baza următoarei formule:
N = E m x F, unde:
N – reprezintă numărul total de unități;
E m – reprezintă efectivul mediu din exploatație;
F – reprezintă factorul de corecție; iar pentru factorul de corecție avem următorile
valori tabelare:
- 1,4 - pentru bivolițele ce au greutatea corporală mai mare de 450 kg;
- 1,0 – pentru bivolițele ce au greutatea corporală sub 450 kg;
- 0,7 – pentru tineretul bubaline peste 6 luni;
- 0,2 – pentru tineretul bubaline 0-6 luni;
Pe baza sistemului ANI 35, bunăstarea bubalinelor, la finalul evaluării, se încadrează în
următoarele categorii:
- sub 16 puncte – bunăstare foarte precară
- între 16 și 20 puncte – bunăstare precară
- între 20 și 25 puncte – bunăstare medie
- între 25 și 28 puncte – bunăstare satisfăcătoare
- între 28 și 32 puncte – bunăstare deplină
- peste 32 puncte – bunăstare optimă

30
 Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

BIBLIOGRAFIE

1. Bartussek H., 1991 – A concept to define naturalness in animal production, In

Boehncke E., and Volkenthin. Alternative in animal husbandry, Witzenhausen.
2. Bekoff M., 23 May, 2007 – Do animals have emotion? New Scientist.
3. Brambell R., 1965 – Raport of the Technical Committee to Enquire intro the Welfare
of Animals kept under Intensive Livestock Husbandry Systems, HMSO, London.
4. Broom D.M., Johnson K.G., 2000 – Stress and animal welfare.
5. Cornilescu , 2010 – Biblia
6. Drăgănescu C., Grosu H., 2003 – Ameliorarea animalelor. Editura AgroTehnica,
București;
7. Evaluarea politicii UE în domeniul bunăstării animalelor și eventualele opțiuni
strategice viitoare” decembrie 2010. A se vedea anexa A1.7, a se vedea
http://www.eupaw.eu/
8. Mihai Decun, 2003 – Bunăstarea animalelor, Revista de Zootehnie și Medicină
Veterinară, Nr.1.
9. Mihai Decun, 2004 – Etologia, bunăstarea și protecția animalelor, Ed. Mirton,
Timișoara.
10. Mihai Decun, 2013 – Bioetica, bunăstarea și protecția animalelor, Ed. Mirton,
Timișoara.
11. Mitrănescu Elena, Furnaris F., 2012 – Managementul Bunăstării animalelor, Ed.
Printech.
12. Onaciu C., E. Jurco, 2009 – Creșterea bovinelor – ghid practice. Ed. Casa Cărții de
Știință, Cluj-Napoca.
13. www.ansvsa.ro
14. Registrul genealogic la bivolul românesc 2015

31