O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Manual pentru liceu

Aprobat de Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului, cu Ordinul ministrului Educaþiei, Cercetãrii
ºi Tineretului nr. 37444 din 4 august 2008.

Referenþi ºtiinþifici: Dr. Dennis Deletant, Dr. Stelian Tãnase, Dr. Daniela Zaharia

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi Memoria Exilului Românesc

© 2008, 2009, 2014 by Editura POLIROM

www.polirom.ro

Editura POLIROM
Iaºi, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506
Bucureºti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1, sector 4, 040031, O.P. 53

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :

INSTITUTUL DE INVESTIGARE A CRIMELOR COMUNISMULUI ªI MEMORIA EXILULUI ROMÂNESC (Bucureºti)
O istorie a comunismului din România: manual pentru liceu / Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi Memoria
Exilului Românesc; Mihai Stamatescu, Raluca Grosescu, Dorin Dobrincu...; Ed. a 3-a – Iaºi : Polirom, 2014

ISBN print: 978-973-46-4149-9

ISBN PDF: 978-973-46-4171-0

I. Stamatescu, Mihai
II. Grosescu, Raluca
III. Dobrincu, Dorin

329.15(498)"1944/1989"(075.35)
94(498)"1944/1989"(075.35)

Printed in ROMANIA
Ediþia a III-a

POLIROM
2014
Prezentarea ºi contribuþia autorilor

Mihai Stamatescu, profesor de istorie la Liceul Teoretic „Traian Lalescu”, Orºova

n Capitolul 5 – „Celãlalt” în regimul comunist
n Capitolul 7 – Monopolul ideologic
n Capitolul 9 – Viaþa cotidianã
n Capitolul 12 – Anul 1989

Raluca Grosescu, coordonator al Departamentului Documentare ºi Cercetare din cadrul Institutului

de Investigare a Crimelor Comunismului în România
n Capitolul 3 – Partidul Comunist Român (1948-1989)
n Capitolul 4 – Instituþiile statului (1948-1989)

Dorin Dobrincu, cercetãtor la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, coordonator al Comisiei Prezidenþiale
Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România
n Capitolul 1 – Comunismul în România interbelicã
n Capitolul 11 – Rezistenþã ºi disidenþã în timpul regimului comunist

Andrei Muraru, cercetãtor la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România ºi consilier

personal al directorului general al Arhivelor Naþionale
n Capitolul 2 – Preluarea puterii (1944-1947)
n Capitolul 6 – Distrugerea societãþii civile ºi represiunea politicã

Liviu Pleºa, cercetãtor la Consiliul Naþional de Studiere a Arhivelor Securitãþii, membru al Comisiei
Prezidenþiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România
n Capitolul 8 – Economia

Sorin Andreescu, profesor de istorie la ªcoala nr. 165, Bucureºti

n Capitolul 10 – Politica externã
Prefaþã
Deschideþi acum un manual mai puþin obiºnuit; cãci, deºi este scris de unii dintre cei mai buni (ºi tineri) specialiºti
în domeniu, cercetãtori ºi cadre didactice, angajaþi sau colaboratori ai Institutului de Investigare a Crimelor
Comunismului în România, cu gândul de a fi un instrument didactic, volumul de faþã este mai mult decât atât. El
reconstituie ºi sistematizeazã într-o formã accesibilã trecutul apropiat: practic, împrejurãrile în care s-au nãscut
ºi au trãit pãrinþii ºi mulþi dintre profesorii voºtri. Cum am mai spus, comunismul, din nefericire, nu este doar o
ficþiune ideologicã. A fost un mediu ºi un mod de viaþã, o lume rece. În numele comunismului au murit oameni,
de frica lui nu s-au nãscut copii, în cinstea lui s-a irosit sudoarea pãrinþilor voºtri. În aceastã lume au fost ºi
bucurii, pe care trebuie sã le judecaþi ºi sã le înþelegeþi ca atare. Voi înºivã sunteþi ultima ºi cea mai mare dintre
acestea, ca primã generaþie nãscutã în libertate. Tocmai de aceea, încercãm cu acest manual sã deschidem
pentru voi, dar ºi pentru pãrinþii voºtri o fereastrã cãtre trecut, fãrã urã ºi pãrtinire, fãrã furie sau resemnare.
În România comunistã, de la început ºi pânã la cãderea regimului, omul de rând a fost supus unei agresiuni
continue, unui control excesiv, inclusiv al vieþii private, greu de imaginat astãzi pentru voi, cei care nu aþi trãit acei
ani. Omul de rând îºi ducea existenþa între locul de muncã ºi pereþii casei, iar fericirea însemna o bucatã de
carne cumpãratã dupã ore întregi de stat la coadã. În condiþii de lipsã perpetuã a celor necesare unui trai decent,
stabilitatea regimului a fost în permanenþã apãratã de un adevãrat triunghi represiv, care avea la bazã deciziile
partidului, susþinute, pe de o parte, de acþiunile Miliþiei ºi Securitãþii ºi, pe de altã parte, de cãtre justiþia comu-
nistã. În acest adevãrat triunghi al morþii au fost distruse destinele unor oameni, a cãror vinã era doar aceea cã
renunþau cu greu la libertate ºi îndurau la fel de greu sãrãcia ºi lipsurile. Supunerea faþã de regim a fost obþinutã
mai întâi prin violenþã, apoi prin sãrãcirea populaþiei în numele unor idealuri în care mai credeau doar liderii
comuniºti, iar materia primã utilizatã a fost frica, prin care s-a exercitat controlul asupra cetãþenilor de rând ai
României. A fost însã de ajuns o scânteie pentru ca întregul edificiu sã se prãbuºeascã. Reprimarea violentã a
manifestaþiilor împotriva dictatorului Ceauºescu în decembrie 1989 rezidã tocmai în specificul regimului comunist
din România, în opacitatea sa totalã faþã de orice reformã, în afinitatea sa pentru practicile dictatoriale.
Voi istorisi acum un moment al istoriei comunismului din România mai puþin cunoscut, dar pe care îl cred
emblematic. În 10 decembrie 1987, niºte necunoscuþi incendiau, în semn de revoltã, imensa statuie a lui Lenin
care se afla pe atunci în faþa Casei Presei Libere (fosta Casa Scînteii). Într-un gest temerar, ei au scris pe soclul
statuii: „Daþi-ne þara înapoi!”. Istoria ne învaþã însã cã zeii ºi credinþa în ei nu mor, chiar dacã statuile ard.
Nu întâmplãtor, acest manual, primul de istorie a comunismului din România, apare la aproape 20 de ani de
la cãderea regimului. Trãim încã într-o lume care se fereºte sã vorbeascã deschis despre trecut. Vrem sã vã
desprindem de ea.
Cãci acum suntem liberi. Acum putem ori sã ne amintim comunismul, sã-i descriem protagoniºtii, ori sã
acceptãm în continuare tãcerea. Fiecare atitudine are un preþ. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului
în România ºi-a asumat-o pe aceea de a-l aminti tuturor celor interesaþi. ªi prin aceastã carte, pe care nu am
gândit-o doar ca pe o simplã înºiruire a unor lecþii de istorie. Am încercat sã vã oferim altceva decât o orã, douã
de plictisealã pe sãptãmânã. Vrem sã vã deschidem acea fereastrã cãtre trecut, prin care voi sã-l puteþi privi ºi
sã judecaþi asupra lui.

Dr. Marius Oprea

Preºedintele Institutului de Investigare
a Crimelor Comunismului în România, 2009
 Manualul este structurat în 12 capitole
tematice ºi cuprinde nouã categorii de
elemente didactice:
Dragi elevi,

Textul lecþiei
Manualul pe care îl aveþi în faþã se adreseazã
furnizeazã principalele repere pentru înþelegerea
acelora dintre voi interesaþi de istoria comunis-
temei abordate, fãcând referire la numeroase surse.
mului românesc. Elevii din clasele a XI-a ºi
a XII-a pot alege acum sã studieze, timp de
un an, cursul opþional „O istorie a comunismului
din România”. Programa pe baza cãreia a fost
scrisã aceastã carte face parte din oferta naþio-
nalã de Curriculum la Decizia ªcolii a Ministe-
rului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului.

Reperele voastre de memorie istoricã privind

perioada regimului comunist din România sunt
probabil foarte reduse din motive naturale. Sun-
teþi cu toþii nãscuþi dupã anul în care comunismul Elementele de dicþionar
a fost înlãturat din România. Singura voastrã însoþesc textul lecþiei pentru a lãmuri diferiþi termeni.
relaþie cu aceastã perioadã din istoria recentã a
României o reprezintã, foarte probabil, doar amin-
tirile pãrinþilor ºi bunicilor voºtri. De aceea, un
curs ºi un manual despre ceea ce s-a petrecut
în acei ani vã sunt utile pentru a înþelege mai
bine lumea în care trãiþi.

O istorie a comunismului din România este
punctul nostru de vedere – exprimat la douã
decenii de la cãderea oficialã a comunismului –
asupra unei jumãtãþi de secol de regim comu-
nist. O formã de asumare a acestui trecut, aºa
cum o înþelegem noi, chiar dacã recunoaºtem
cã niciodatã istoria nu este definitivã, absolutã,
imuabilã. Ea este întotdeauna provizorie ºi,
uneori, perisabilã, ca noi toþi.
Singurul punct de vedere cu privire la aceastã
perioadã pe care puteþi sã vi-l asumaþi integral
este cel pe care, la sfârºitul cursului, vi l-aþi
formulat singuri. Dacã încã mai aveþi îndoieli,
este foarte bine. Înseamnã cã gândiþi! Succes!
Sursele istorice
sunt reprezentate de: texte contemporane cu eveni-
mentele studiate (discursuri, manifeste, programe,
declaraþii de principii, comunicate oficiale, tratate,
texte de lege, rapoarte etc.), texte care exprimã co-
mentarii ºi judecãþi asupra evenimentelor sau epocii
(memorii, articole de presã, scrisori, jurnale etc.),
texte care provin din istoriografia cu privire la peri-
oada studiatã. Alte surse istorice folosite în manual
sunt fotografiile, hãrþile, schemele, tabelele. Sursele
sunt utilizate fie ca argument pentru afirmaþiile din
textul lecþiei, fie pentru a completa ºi a nuanþa
aceste enunþuri. De asemenea, ele vã indicã ºi o
bibliografie minimalã pe care o puteþi consulta pentru
aprofundarea subiectului.
 O cronologie comparativã
situeazã evenimentele din România în contextul inter-
naþional, pentru a oferi o perspectivã mai largã asupra
comunismului românesc.½

Studiul de caz
îºi propune aprofundarea anumitor subiecte printr-un www.emisiunitvr.iiccr.ro
text de prezentare, documente regrupate tematic ºi
întrebãri care sã ghideze analiza surselor. „O zi la Televiziunea Românã
în Epoca Ceauºescu”

prezintã exemple de emisiuni din cele douã ore de

program al TVR difuzat zilnic în 1988. Jurnalul de pe
acest site dateazã din 1979.
Site-ul www.emisiunitvr.iiccr.ro constituie o sursã isto-
ricã, prezentatã într-o formã video însoþitã de exerciþii.

Activitãþile de învãþare
bazate pe surse istorice (scrise sau vizuale) ºi pe
acþiuni de investigaþie personalã sau de grup; ele
sunt formulate într-o manierã care sã susþinã învãþa- Pagina Web a manualului
rea individualã, dar ºi ca un exerciþiu în vederea
Pentru resurse online referitoare la istoria regimului
rezolvãrii subiectelor de bacalaureat. Aceste activitãþi
comunist din România, întrebãri ºi comentarii, vizitaþi
pot fi transformate, cu ajutorul profesorului, în
site-ul www.emisiunitvr.iiccr.ro
exerciþii de evaluare.
Portofoliul final va cuprinde toate activitãþile de
investigaþie personalã sau de grup, de istorie oralã,
de documentare-cercetare-interpretare a surselor
istorice, opinii ºi comentarii personale realizate pe
parcursul anului.
Cuprins

1. COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA INTERBELICÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

1.1. Ideologia comunistã de la Marx ºi Engels la Lenin ºi Stalin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.2. Constituirea PCR ºi evoluþia sa pânã la 23 august 1944 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

2. PRELUAREA PUTERII (1944-1947) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

2.1. 23 august 1944. Contextul politic intern ºi internaþional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.2. Lumea româneascã la 23 august 1944 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.3. Regimul politic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

3. PARTIDUL COMUNIST ROMÂN (1948-1989) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

3.1. Scurt istoric al PCR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3.2. Structuri de organizare ºi demografie politicã ale PCR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
3.3. Relaþii în interiorul partidului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

4. INSTITUÞIILE STATULUI (1948-1989) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

4.1. Partidul-stat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
4.2. Instituþiile represive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

5. „CELÃLALT” ÎN REGIMUL COMUNIST . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

5.1. „Omul nou” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
5.2. Minoritãþile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74

6. DISTRUGEREA SOCIETÃÞII CIVILE ªI REPRESIUNEA POLITICÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82

6.1. Distrugerea opoziþiei politice ºi a societãþii civile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
6.2. Universul concentraþionar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
Cuprins

7. MONOPOLUL IDEOLOGIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
7.1. Impunerea noii ideologii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
7.2. Ideologia în „Epoca Ceauºescu” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

8. ECONOMIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
8.1. Mecanismele de funcþionare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
8.2. Industrializarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
8.3. Relaþiile economice externe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122

9. VIAÞA COTIDIANÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

9.1. Viaþa privatã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
9.2. Spaþiul public . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

10. POLITICA EXTERNÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138

10.1. Politica externã a României în timpul lui Gheorghiu-Dej . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
10.2. Regimul Nicolae Ceauºescu de la disidenþã la izolare diplomaticã . . . . . . . . . . . . . 144

11. REZISTENÞÃ ºI DISIDENÞÃ ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

11.1. Rezistenþa armatã anticomunistã (1944 – începutul anilor ’60) . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
11.2. Disidenþa (anii ’70-’80) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
11.3. Miºcãrile muncitoreºti (anii ’70-’80) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
11.4. Alte forme de opoziþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164

12. ANUL 1989 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168

12.1. Evenimentele din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
12.2. Moºtenirea comunismului în anii ’90 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
 COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA
INTERBELICÃ

1.1. Ideologia comunistã de la Marx ºi Engels

la Lenin ºi Stalin
Una dintre ideologiile de mare impact, care s-a ambiþionat sã
schimbe destinul lumii, a fost comunismul. Într-o epocã de ames- n Clasã social㠖 „Noþiunea de clasã
tec al ideologiilor, de nostalgii, confuzã cel mai adesea, voi v-aþi socialã exprimã diviziunile existente în
întrebat ce înseamnã comunismul, ce proiect politic ºi social cadrul unei societãþi”.
presupune el? n Dictatura proletariatului – „Sintagmã
Deºi nu sunt departe vremurile în care se încerca identifi- folositã ocazional de Marx ºi mai
carea  unor reprezentanþi ai comunismului încã în Antichitatea frecvent de Lenin pentru a indica
greco-romanã, ideologia comunistã s-a nãscut în realitate în perioada imediat urmãtoare revoluþiei
secolul al XIX-lea, în Europa Occidentalã, fiind produsul cãu- proletare, în decursul cãreia clasa
muncitoare va folosi puterea de stat
tãrilor intelectuale ºi politice din acest spaþiu. pentru a lichida clasa capitaliºtilor ºi a
crea o economie socialistã”.
Marx ºi Engels Enciclopedia Blackwell
a gândirii politice, 2000
Într-o perioadã în care numeroase idei socialiste se aflau în
competiþie, gânditorii germani Karl Marx ºi Friedrich Engels s-au n Gulag – Termenul reprezintã acro-
afirmat printr-o teorie revoluþionarã care avea sã influenþeze nimul de la Direcþia Principalã a
întreaga istorie a secolului XX. Secondat de Engels, Marx a Lagãrelor de muncã, administraþia
afirmat cã istoria omenirii este istoria luptei de clasã ºi cã socie- care controla sistemul lagãrelor de
muncã forþatã ºi al închisorilor din
tatea este aºezatã pe legi care pot fi determinate ºtiinþific. Marx Uniunea Sovieticã. Ulterior, noþiunea
a identificat în proletariat clasa socialã capabilã sã construiascã de Gulag a ajuns sã fie folositã pentru
o lume mai bunã, care sã ducã la dispariþia „exploatãrii omului a denumi întregul spaþiu concentraþio-
de cãtre om”, prin eliminarea proprietãþii private burgheze, con- nar comunist.
siderate sursã a inegalitãþilor sociale.

Karl Marx (1818-1883) ºi Friedrich Engels

(1820-1895), fondatorii ideologiei comuniste.
Teoria lor a influenþat istoria ºtiinþelor sociale,
iar aplicarea de cãtre alþii a utopiei pe care au
conceput-o a marcat istoria a miliarde de
Sursa: Arhivele Naþionale
oameni. Istorice Centrale (ANIC)
 COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA INTERBELICÃ n 11

Prin instaurarea dictaturii proletariatului (dicþionar), se dorea

crearea unui „om nou” ºi a unui paradis terestru, în care sã
domneascã egalitatea ºi fraternitatea oamenilor. Acestea au
fost, sumar, scopurile declarate ale utopiei imaginate de Marx ºi
Engels. Ideile lor au fost diseminate de-a lungul ºi de-a latul
Europei, gãsindu-ºi adepþi mai mult sau mai puþin deciºi sã le
punã în practicã.
Lenin ºi Stalin
În Rusia sfârºitului de secol XIX ºi începutului de secol XX, în
cadrul Partidului Social-Democrat – care adoptase deja ideile
marxiste –, s-au afirmat mai multe curente, cele mai cunoscute
fiind al menºevicilor ºi al bolºevicilor. În vreme ce menºevicii
credeau cã Rusia nu era încã pregãtitã pentru o preluare a
puterii în stat de cãtre proletariat, fiind necesarã o fazã bur-
ghezo-democraticã, bolºevicii se pronunþau pentru acapararea
pe cale violentã a puterii. Liderul acestei fracþiuni era Vladimir
Ilici Ulianov, cunoscut sub pseudonimul Lenin. În concepþia lui,
bolºevicii constituiau un „partid de avangardã al clasei munci-
toare”, un partid al revoluþionarilor de profesie, care pentru dis-
trugerea ordinii sociale vechi ºi instaurarea celei noi trebuiau sã
acþioneze subversiv, conspirativ. Marginali chiar în interiorul miº-
cãrii socialiste din Rusia, bolºevicii au profitat de tulburãrile
sociale ºi politice provocate în aceastã þarã ca urmare a dezas-
trelor din primul rãzboi mondial, iar în octombrie 1917 au pus la
cale o loviturã de stat, care a reuºit. Foarte repede, bolºevicii
ºi-au creat instrumentele care sã le prezerve puterea: au instituit
o birocraþie controlatã de partid, ºi-au subordonat sindicatele,
au suprimat libertatea presei, au interzis activitatea celorlalte
partide, au creat o poliþie politicã (CEKA) ºi au instituit teroarea
ca instrument de guvernare.
„Dincolo de ataºamentul personal care îi
unea pe cei doi [Stalin ºi Lenin], Stalin
era un adevãrat leninist ºi prin fideli-
tatea cu care urma filosofia ºi practicile
politice ale protectorului sãu. Toate
elementele viitorului regim stalinist – cu
excepþia asasinãrii colegilor de partid –
au fost preluate direct din experienþa
leninistã, chiar ºi cele douã acþiuni
pentru care Stalin e atât de condamnat:
colectivizarea ºi instituirea terorii
generalizate. Megalomania, spiritul
vindicativ ºi paranoia bolnãvicioasã de
care a dat dovadã Stalin, precum ºi
celelalte trãsãturi odioase ale persona-
litãþii lui nu trebuie sã punã în umbrã
realitatea cã ideologia ºi practicile lui
erau de sorginte leninistã. Personaj cu o
educaþie insuficientã, Stalin nu putea
avea alt model sau sursã de inspiraþie
ideologicã decât pe Lenin însuºi.”
Richard Pipes, Scurtã istorie
a revoluþiei ruse, 1998

Lenin (1870-1924) ºi Stalin (1879-1953),

primii conducãtori ai Uniunii Sovietice. Preluând
teoria marxistã, ei au interpretat-o ºi au trans-
format-o conform propriei viziuni, consolidând
în numele proletariatului una dintre cele mai
dure dictaturi ale secolului XX. Sursa: ANIC
12 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Cu preþul unui rãzboi civil, care a provocat un numãr enorm
de victime, bolºevicii au reuºit sã-ºi învingã inamicii. Ei consi-
derau cã victoria revoluþiei în Rusia era doar începutul revoluþiei
universale, care va duce la câºtigarea în întreaga lume a puterii
politice de cãtre proletariat, condus, desigur, de cãtre comuniºti.
Miºcãrile de inspiraþie bolºevicã din Ungaria, Germania etc. au
fost însã înãbuºite imediat dupã primul rãzboi mondial, ceea ce
a limitat comunismul doar la Rusia, devenitã între timp Uniunea
Republicilor Socialiste Sovietice. În aceeaºi perioadã, însã, fusese
înfiinþatã Internaþionala a III-a Comunistã sau Cominternul, un
adevãrat comandament al comunismului mondial, cu sediul la
Moscova.
Moartea lui Lenin (1924) a deschis drumul luptei pentru suc-
cesiunea la conducerea partidului bolºevic în Rusia. S-au con-
fruntat îndeosebi douã tabere. De o parte era Lev Davidovici
Bronstein, cu pseudonimul Troþki, care era adeptul revoluþiei
mondiale ºi permanente, considerând cã URSS trebuie sã facã
totul pentru extinderea ei în lume. De cealaltã parte se situa Iosif
Vissarionovici Djugaºvili zis Stalin, care era adeptul construirii
„socialismului într-o singurã þarã”, adicã în URSS (sursa 1 ). În
câþiva ani, Stalin ºi-a înlãturat inamicul principal, dupã cum ulte-
rior avea sã-ºi înlãture ºi aliaþii temporari. Stalin a condus partidul
cu o mânã de fier, controlând întreaga societate cu ajutorul
poliþiei politice. El a consolidat monopolul politic al partidului
comunist în URSS (sursa 2 ), a iniþiat industrializarea ºi colec-
tivizarea forþatã, îndeosebi aceasta din urmã dovedindu-se o
experienþã traumatizantã pentru o mare parte a populaþiei (spre
exemplu, a provocat foametea din Ucraina, soldatã cu circa
ºapte milioane de morþi). A extins Gulagul (dicþionar ) – siste-
mul concentraþionar sovietic, în care au fost trimiºi milioane de
oameni, foarte mulþi gãsindu-ºi sfârºitul acolo. ªi-a eliminat fizic
rivalii din partid, iniþiind Marea Teroare în care au fost uciºi sute
de mii de bolºevici.
Nikolai Buharin (1888-1938) ºi Grigori
Zinoviev (1883-1936), teoreticieni marxist-
-leniniºti. Participanþi la lovitura de stat
bolºevicã din octombrie 1917, au fost apoi
executaþi la ordinul lui Stalin în timpul Marii
Terori.
„Partidul doreºte puterea numai, strict,
exclusiv de dragul puterii. Nu ne intere-
seazã binele altora: ne intereseazã
exclusiv PU-TE-REA. Nici bogãþia, nici
luxul, nici viaþa îndelungatã, nici ferici-
rea: puterea ºi-atât – puterea purã. Ce
înseamnã aceea putere purã ai sã-nþe-
legi imediat. Noi suntem altfel decât
toate oligarhiile din trecut prin faptul cã
ºtim ce facem. Toþi ceilalþi, chiar ºi cei
care semãnau cu noi, au fost niºte laºi,
niºte ipocriþi. Naziºtii germani ºi comu-
niºtii ruºi s-au apropiat foarte mult de
noi prin metodele pe care le-au folosit,
dar n-au avut niciodatã curaj sã-ºi
recunoascã propria motivaþie. ªi unii, ºi
ceilalþi au pretins, ºi poate chiar au
crezut, cã ajunseserã la putere siliþi de
împrejurãri ºi numai pentru o vreme ºi
cã undeva, dupã colþ, îi aºtepta raiul pe
pãmânt, în care oamenii trãiau liberi ºi
egali. Noi nu suntem atât de naivi. Noi
ºtim cã nimeni nu pune mâna pe putere
cu intenþia de-a o mai preda vreodatã
altcuiva. Puterea nu este un mijloc,
puterea este un scop în sine. Nu
instaurezi o dictaturã ca sã aperi o
revoluþie, ci revoluþia o faci ca sã
instaurezi dictatura.”
George Orwell, O mie nouã sute
optzeci ºi patru, 2002
Sursa: ANIC
 COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA INTERBELICÃ n 13

Au existat mai multe etape ºi schimbãri tactice în expansiu-

nea comunismului. Ideologia sa era atrãgãtoare (sursa 3 ) pentru
dezmoºteniþii soartei, pentru cei care erau nemulþumiþi de starea
de lucruri existentã în societate, care doreau o lume mai bunã
sau visau la înlãturarea nesiguranþei ºi la instituirea unei socie-
tãþi în care sã nu mai existe exploatare socialã, naþionalã etc.
Însã o concentrare prea mare a puterii, fãrã nici o posibilitate de
control, în mâinile unui grup restrâns de persoane sau chiar a „Totalitarismul conþine promisiunea ple-
unui singur individ pune în pericol libertatea ºi siguranþa majo- nitudinii, a vieþii armonioase ºi a fericirii.
Este adevãrat cã nu-ºi þine promisiunea,
ritãþii oamenilor.
dar ea rãmâne acolo ºi se poate spune
Dupã al doilea rãzboi mondial, comunismul a fost instalat în oricând cã data viitoare va fi cea bunã ºi
þãri din estul Europei ºi din Asia, iar ulterior ºi din America Latinã vom fi salvaþi. Democraþia liberalã nu
ºi Africa. În fiecare dintre ele s-a aplicat ideologia marxist-leni- conþine o promisiune asemãnãtoare; ea
nistã, modelul fiind deja experimentat în URSS, iar consecinþele se angajeazã doar sã permitã fiecãruia
sã-ºi caute el însuºi fericirea, armonia ºi
s-au dovedit dezastruoase pentru toate aceste state. Într-un plenitudinea. În cel mai bun caz, le asi-
secol al tragediilor, aºa cum s-a dovedit secolul XX, comunismul gurã cetãþenilor liniºtea, participarea la
a fost chiar în centrul acestora. conducerea treburilor publice, justiþia în
Asemenea fascismului, comunismul este o ideologie totali- relaþiile dintre ei ºi în raporturile cu sta-
tul; nu li se promite nicidecum mântui-
tarã. Cele douã tipuri de totalitarism, de extremã stânga sau de
rea. Autonomia corespunde dreptului de
extremã dreapta, s-au luptat între ele spre mijlocul secolului XX, a cãuta singur, nu certitudinii de a gãsi.”
creând o vreme impresia cã aceasta era marea mizã politicã a Tzvetan Todorov, Memoria rãului, ispita
epocii. De fapt, atât comunismul, cât ºi fascismul au urmãrit sã binelui. O analizã a secolului, 2002
anihileze democraþiile liberale. Dincolo de diferenþele mari dintre
ele, ceea ce apropie comunismul ºi fascismul este dispreþul faþã
de libertatea ºi viaþa indivizilor, faþã de societatea burghezã,
dorinþa de a o transforma radical prin inginerie socialã ºi de a
crea un „om nou”, lucruri care nu se pot face decât prin controlul
total al statului ºi al societãþii.

Militant bolºevic, Lev Troþki Constantin Dobrogeanu-Gherea

(1879-1940) a fost princi- (1855-1920), intelectual marxist,
palul adversar politic al lui avea sã fie considerat de cãtre
Stalin, dupã moartea lui PCR unul dintre precursorii
Lenin. Exilat din URSS comunismului românesc. Fiul sãu
la ordinul lui Stalin, a fost Alexandru, important activist PCR,
asasinat în Mexic de poliþia a fost executat la Moscova, în
secretã sovieticã (NKVD). timpul Marii Terori. Sursa: ANIC
 14 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Analizaþi sursele 1-6 ºi identificaþi:

n concepþia lui Marx ºi Engels despre istoria luptei
de clasã;
n rolul atribuit de Marx ºi Engels proletariatului în
schimbarea revoluþionarã a societãþii;
n rolul organizãrii conspirative în activitatea parti-
dului unic aºa cum apare în concepþia lui Lenin;
n caracteristicile fenomenului totalitar.
„Aceastã organizaþie trebuie în mod necesar sã fie nu
prea lungã ºi cât mai conspirativã cu putinþã.”
„[C]oncentrarea tuturor funcþiunilor conspirative în mâinile
unui numãr restrâns de revoluþionari de profesie.”
„Conspiraþia este o condiþie necesarã în gradul cel mai
înalt pentru o astfel de organizaþie, încât toate celelalte
condiþii (numãrul membrilor, selecþionarea lor, funcþiile lor)
trebuie sã fie coordonate cu cea a conspiraþiei.”
V.I. Lenin, Opere alese, 1954

„Istoria tuturor societãþilor de pânã azi este istoria luptelor

de clasã.
Omul liber ºi sclavul, patricianul ºi plebeul, nobilul ºi
„1. Fenomenul totalitar intervine într-un regim care acordã
iobagul, meºterul breslaº ºi calfa, într-un cuvânt, asupri-
unui partid monopolul activitãþii politice.
torii ºi asupriþii se aflau într-un permanent antagonism,
2. Partidul monopolist este animat sau este înarmat cu o
duceau o luptã neîntreruptã, când ascunsã, când fãþiºã, o
ideologie care îi conferã o autoritate absolutã ºi care,
luptã care se sfârºea de fiecare datã printr-o prefacere
prin urmare, devine adevãrul oficial al statului.
revoluþionarã a întregii societãþi sau prin pieirea claselor
3. Pentru a rãspândi acest adevãr oficial, statul îºi
aflate în luptã. […]
rezervã la rândul sãu un dublu monopol, monopolul
Orice luptã de clasã este însã o luptã politicã. […]
mijloacelor de constrângere ºi pe cel al mijloacelor de
Dintre toate clasele care se opun în zilele noastre bur-
convingere. Ansamblul mijloacelor de comunicare,
gheziei, doar proletariatul este o clasã cu adevãrat
radio, televiziune, presã este condus, comandat de
revoluþionarã. […]
stat ºi de cei care îl reprezintã.
Toate clasele din trecut care cucereau puterea cãutau
4. Majoritatea activitãþilor economice ºi profesionale sunt
sã-ºi asigure poziþia dobânditã, supunând întreaga
controlate de stat ºi devin, într-o oarecare mãsurã, parte
societate condiþiilor acestei dobândiri. Proletarii nu pot sã
integrantã a statului [...].
cucereascã forþele de producþie sociale decât desfiinþând
5. Dat fiind cã orice activitate va deveni de acum activi-
propriul lor mod de însuºire de pânã acum ºi, prin aceasta,
tate de stat ºi dat fiind cã orice activitate va fi supusã
întregul mod de însuºire de pânã acum. Proletarii n-au
ideologiei, o greºealã comisã în cadrul unei activitãþi
nimic propriu de ocrotit; ei au de nimicit tot ceea ce pânã
economice sau profesionale este simultan o greºealã
acum ocrotea ºi asigura proprietatea privatã. […]
ideologicã. De unde rezultã desigur o politizare, o
Proletariatul, pãtura cea mai de jos a societãþii actuale,
transfigurare ideologicã a tuturor greºelilor posibile ale
nu se poate ridica ºi nu se poate reface fãrã sã arunce în
indivizilor ºi, în concluzie, o teroare care este în egalã
aer întreaga suprastructurã a pãturilor care alcãtuiesc
mãsurã poliþieneascã ºi ideologicã.”
societatea oficialã. […]
Pieirea burgheziei ºi victoria proletariatului sunt deopo- Raymond Aron, Democraþie ºi totalitarism, 2001
trivã inevitabile. […]
Ceea ce caracterizeazã comunismul nu este desfiinþarea
proprietãþii în general, ci desfiinþarea proprietãþii bur-
gheze. Proprietatea privatã burghezã modernã este însã
ultima ºi cea mai desãvârºitã expresie a producerii ºi
însuºirii produselor, întemeiate pe antagonisme de clasã,
pe exploatarea unora de cãtre ceilalþi.
În acest sens, comuniºtii pot rezuma teoria lor în formula:
desfiinþarea proprietãþii private. […]
[C]omuniºtii sprijinã pretutindeni orice miºcãri revoluþio-
nare împotriva orânduirii sociale ºi politice existente [...].
Comuniºtilor le repugnã sã-ºi ascundã vederile ºi inten-
þiile. Ei declarã fãþiº cã þelurile lor pot fi atinse numai prin
doborârea violentã a întregii orânduiri sociale de pânã
acum. Sã tremure clasele dominante în faþa unei Revo-
luþii Comuniste. Proletarii n-au de pierdut în aceastã
revoluþie decât lanþurile. Ei au o lume de câºtigat.”
K. Marx, F. Engels,
Manifestul Partidului Comunist, 2006
Aceste cãrþi vã pot oferi o viziune asupra marxismului
revoluþionar ºi a criticilor care i-au fost aduse.
 COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA INTERBELICÃ n 15

Citiþi sursele 1 ºi 7-9 ºi rãspundeþi la întrebãrile urmã-

toare.
n De ce voia Lenin instaurarea unei dictaturi a pro-

letariatului?
n Gândirea politicã a lui Stalin a fost diferitã de cea a

lui Lenin sau a existat o continuitate între cei doi?

Argumentaþi.
n Care au fost consecinþele în plan politic ale pre-

luãrii puterii de cãtre comuniºti în Rusia?

„[A]r fi cea mai mare prostie ºi cel mai absurd utopism sã

credem cã trecerea de la capitalism la socialism este
posibilã fãrã constrângere ºi fãrã dictaturã. […]
[N]u e greu sã te convingi cã în orice trecere de la
capitalism la socialism dictatura este necesarã din douã
motive principale sau în douã direcþii principale. În primul Victoria revoluþiei leniniste
rând, capitalismul nu poate fi biruit ºi stârpit fãrã sfãrâma- Caricaturã de Dan Perjovschi, 2008
rea necruþãtoare a împotrivirii exploatatorilor, care nu pot
fi lipsiþi dintr-odatã de bogãþia lor, de superioritatea lor în
domeniul organizãrii ºi al cunoºtinþelor ºi care vor încerca
deci în mod inevitabil, în cursul unei perioade destul de
lungi, sã rãstoarne odioasa putere a sãrãcimii. În al doilea
rând, orice mare revoluþie ºi îndeosebi cea socialistã, Preluarea puterii de cãtre bolºevici în Rusia ºi insti-
chiar ºi în cazul când nu ar exista un rãzboi extern, e de tuirea dictaturii a fost concretizatã în:
neconceput fãrã rãzboi intern, adicã fãrã un rãzboi civil, „– suprimarea rapidã a libertãþii presei, a libertãþii de
care înseamnã o ruinã ºi mai mare decât rãzboiul extern, exprimare ºi de asociere;
înseamnã mii ºi milioane de cazuri de ºovãire ºi de trecere – interzicerea oficialã a grevei (nu putem face grevã
dintr-o tabãrã într-alta, înseamnã o stare de nesiguranþã, împotriva noastrã);
dezechilibru ºi haos extreme. […] Dar dictatura este un – crearea poliþiei politice, CEKA, având rolul sã-i
cuvânt mare. ªi cuvintele mari nu trebuie aruncate în hãituiascã pe eterodocºi, apariþia primelor lagãre de
vânt. Dictatura este o putere de fier, caracterizatã prin concentrare (iulie 1918);
îndrãznealã ºi rapiditate revoluþionarã, necruþãtoare în – proclamarea oficialã a «terorii roºii» pentru a «apãra»
reprimarea atât a exploatatorilor, cât ºi a huliganilor.” revoluþia;
– subordonarea sindicatelor; [...]
V.I. Lenin, Opere alese, vol. 2, 1961
– birocratizarea administraþiei ºi a sovietelor;
– dizolvarea Adunãrii Constituante în care bolºevicii
erau în minoritate (ianuarie 1918);
– interzicerea pluripartitismului, chiar ºi limitat la parti-
zanii socialismului;
– suprimarea autoritatã a fracþiunilor din sânul Partidului
unic (1921)”.
„[N]imic nu ne împiedicã sã-i considerãm [pe Lenin ºi
Évelyne Pisier, Istoria ideilor politice, 2000
Stalin] în acelaºi timp uniþi ºi separaþi. Lui Lenin îi apar-
þine dictatura Partidului identificatã cu dictatura proleta-
riatului [...]. Tot lui Lenin, teroarea, dispreþuirea legii,
amestecarea Partidului cu statul. Tot lui Lenin, pasiunea
n Întrebaþi câteva persoane de vârste ºi condiþii di-
sectarã pentru dezbaterea ideologicã, concepþia aristo-
ferite ce ºtiu despre ideologia comunistã. Rugaþi-le
craticã despre Partid, ce stã chiar la originea bolºevicilor.
sã-ºi argumenteze poziþiile pro ºi contra.
În fine, Lenin l-a inventat, l-a susþinut ºi l-a promovat pe
n În opinia voastrã, cum a fost posibil ca utopia co-
Stalin aproape pânã la sfârºit, când a dat înapoi, dar
munistã sã fie aplicatã în þãri preponderent agrare
numai pe jumãtate ºi oricum prea târziu. Totuºi, sub
ºi sãrace?
Lenin, în Partid se discutã. Partidul totalitar, combinaþie
n În ce þãri se mai aflã comunismul la putere în acest
de ideocraþie ºi stat terorist, îndârjit sã lichideze vechea
moment? Credeþi cã ideologia comunistã mai are
gardã, este creaþia lui Stalin.”
vreun viitor?
François Furet, Trecutul unei iluzii, 1996
16 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

LENIN DESPRE STAT

Inspirat de gândirea marxistã asupra istoriei ºi asu-

pra societãþii, pretinzându-se un interpret al multora
dintre afirmaþiile lui Marx, Lenin a vãzut în stat un
mijloc prin care o clasã socialã îºi impune prin con- Lenin despre stat ca instrument de constrângere:
strângere dominaþia asupra altora. El a militat pentru „Statul este un instrument de constrângere. În regimul
preluarea de cãtre partidul bolºevic – în numele trecut, constrângerea era aplicatã întregului popor de
proletariatului – a puterii în mod violent ºi utilizarea cãtre o mânã de bogãtaºi; noi dorim însã sã transformãm
forþei în actul de guvernare. Aceasta avea sã se ºi statul într-o instituþie care sã impunã voinþa poporului. Vrem
sã organizãm violenþa în numele intereselor poporului”.
înfãptuiascã întocmai timp de decenii mai întâi în
George Leggett, CEKA: poliþia politicã a lui Lenin, 2000
URSS, apoi în þãrile în care partidele comuniste au
ajuns la putere.

n Pe baza a ceea ce aþi învãþat pe parcursul lecþiei ºi a

surselor 10-12, formulaþi un punct de vedere despre
viziunea lui Lenin asupra statului. Lenin despre guvernanþi:
„În istoria omenirii gãsim zeci ºi sute de þãri care au trecut
sau trec în prezent prin sclavagism, feudalism ºi capita-
lism. În fiecare dintre ele, cu toate enormele schimbãri
istorice prin care au trecut, cu toate peripeþiile politice [...]
„Statul este o organizare specialã a forþei, o organizare a veþi constata întotdeauna apariþia statului. Statul a fost
violenþei în vederea reprimãrii unei anumite clase. Dar întotdeauna un aparat distinct, desprins de societate ºi
care clasã trebuie sã fie reprimatã de cãtre proletariat? compus dintr-un grup de oameni care se îndeletnicesc
De bunã seamã numai clasa exploatatoare, adicã bur- numai sau mai ales cu guvernarea. Oamenii se împart în
ghezia. Oamenii muncii au nevoie de stat numai pentru guvernaþi ºi în specialiºti în materie de guvernare, care
reprimarea împotrivirii exploatatorilor ºi sã conducã se situeazã deasupra societãþii ºi se numesc guvernanþi,
aceastã reprimare, cãci s-o înfãptuiascã este în stare reprezentanþi ai statului. Acest grup de oameni îºi asigurã
numai proletariatul, care este singura clasã revoluþionarã întotdeauna un aparat de constrângere, de forþã fizicã. [...]
pânã la capãt, singura clasã în stare sã uneascã în lupta Statul este o maºinã de asuprire a unei clase de cãtre
împotriva burgheziei, în acþiunea pentru completa ei alta, o maºinã cu ajutorul cãreia o clasã þine în frâu cla-
înlãturare pe toþi cei ce muncesc ºi sunt exploataþi. […] sele ce-i sunt subordonate”.
Doborârea dominaþiei burgheze poate fi înfãptuitã numai Alain Besançon, Originile
de cãtre proletariat, clasã deosebitã, ale cãrei condiþii intelectuale ale leninismului, 1993
economice de existenþã o pregãtesc în vederea acestei
doborâri, îi dau posibilitatea ºi forþa de a o realiza. În timp
ce burghezia fãrâmiþeazã, rãzleþeºte þãrãnimea ºi toate
pãturile mic-burgheze, ea cimenteazã, uneºte, organi-
zeazã proletariatul. Numai proletariatul e capabil, datoritã
rolului sãu economic în marea producþie, sã fie conducã-
torul tuturor maselor muncitoare ºi exploatate, mase sub-
jugate, asuprite de burghezie deseori nu mai puþin, ci
chiar mai mult decât proletarii, dar incapabile de luptã
independentã în vederea eliberãrii lor. […]
Proletariatul are nevoie de puterea de stat, de organi-
zarea centralizatã a forþei, de organizarea violenþei atât
pentru reprimarea împotrivirii exploatatorilor, cât ºi pentru
conducerea uriaºei mase a populaþiei, a þãrãnimii, a micii
burghezii, a semiproletarilor în vederea «organizãrii»
economiei socialiste.”
V.I. Lenin, Opere, vol. 25, Iunie-septembrie 1917, 1956
Volumele de mai sus vã pot oferi o imagine despre ceea ce
a însemnat teoria leninistã ºi criticile care i-au fost aduse.
 COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA INTERBELICÃ n 17

Pentru a nu îngreuna înþelegerea problematicii vom utiliza în

general, în textele manualului, sintagma „Partidul Comunist
1.2. Constituirea PCR ºi evoluþia Român” (PCR), deºi gruparea comunistã de la noi a purtat
mai multe acronime, în funcþie de intenþiile ºi orientãrile ideo-
sa pânã la 23 august 1944 logice ale timpului: Partidul Socialist-Comunist (1921-1922),
Partidul Comunist din România (1922-1943), Partidul Comu-
nist Român (1943-1948; 1965-1989), Partidul Muncitoresc
La sfârºitul primului rãzboi mondial, comunismul Român (1948-1965).
a ajuns la putere în Rusia, iar la sfârºitul celei de-a
doua conflagraþii mondiale s-a extins în cea mai
mare parte a estului Europei, inclusiv în România,
unde s-a menþinut la putere pânã în 1989. Aceasta
este astãzi partea cea mai cunoscutã a istoriei sale. Rolul Cominternului în activitatea PCR vãzut
În continuare puteþi intra însã în detaliile consti- de un membru de partid din ilegalitate:
tuirii PCR ºi ale evoluþiei sale pânã în august 1944, „Pânã la autodizolvarea Cominternului în 1943, aseme-
descoperind idei ºi fapte, personaje ºi evenimente. nea tuturor partidelor staliniste din lume, PCR era în
termeni statutari secþiunea românã a Internaþionalei
În România circulaserã diverse idei socialiste,
Comuniste. Dreptul Cominternului de a exercita un
la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul seco- control practic nelimitat asupra PCR includea, fireºte, ºi
lului XX, dar în medii restrânse, formate din inte- dreptul de a-i numi sau schimba pe secretarii generali ai
lectuali ºi muncitori urbani. În contextul tulbu- acestuia. Menþinerea, promovarea ori înlãturarea ºefului
rãrilor de la sfârºitul primului rãzboi mondial, în suprem al partidului nu erau hotãrâte de foruri acreditate
ale acelui partid, ci de un organism exterior: Interna-
cadrul Partidului Social-Democrat (PSD) s-au con- þionala Comunistã, instalatã la Moscova. Adeseori actorii
turat douã tabere: una care dorea realizarea sco- numiþi în aceste funcþii nu avuseserã nici un contact
purilor politice socialiste în sistemul parlamentar, prealabil cu partidul pe care erau trimiºi sã-l conducã. [...]
în mod progresiv, pe calea negocierilor, iar alta – Procedeul [...] prevenea posibilele tendinþe spre auto-
nomie ale partidelor naþionale, reducându-i implicit pe
a maximaliºtilor – care urmãrea transformarea pe
conducãtorii lor succesivi la o sursã unicã de legitimitate:
cale revoluþionarã, violentã, a societãþii româneºti autoritatea forului care îi promovase. [...]. Ea nu îl inves-
într-una de tip comunist. Modelul celei de-a doua tea pe secretarul general cu o altã autoritate decât aceea
aripi din PSD se afla în Rãsãrit, în Rusia lui Lenin. de a veghea la îndeplinirea ordinelor venite de la Moscova”.
În 1920, un grup de socialiºti români s-a de- Pavel Câmpeanu, Ceauºescu,
plasat la Moscova, pentru a discuta condiþiile de anii numãrãtorii inverse, 2002
afiliere a PSD la Internaþionala a III-a Comunistã
(Cominternul – sursa 1 ). Liderii bolºevici le-au
impus socialiºtilor români (ca de altfel tu-
Sursa: ANIC
turor partidelor care doreau sã adere la
Internaþionalã ) acceptarea a 21 de con-
diþii, redactate de Lenin însuºi, care trans-
formau partidul român într-o secþie a
Internaþionalei Comuniste ºi executant al
dispoziþiilor venite de la Kremlin.
În mai 1921 s-a desfãºurat la Bucureºti
un congres al PSD, în care adepþii Comin-
ternului ºi-au disputat controlul partidului
cu cei care voiau continuarea tradiþiei so-
cialiste. Intervenþia poliþiei a dus la oprirea
lucrãrilor congresului. Comuniºtii aveau
sã considere aceastã datã momentul con-
stituirii Partidului Comunist din România,
Secþie a Internaþionalei Comuniste (PCR).
În anii urmãtori, PCR a încercat sã se struc-
Moscova, 1920 – Al Doilea Congres al Cominternului
tureze, dar poziþionarea sa antisistem, mai
18 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
ales ideile sale privind nerecunoaºterea statului
român în graniþele sale interbelice, politica deschis
prosovieticã ºi militantismul pentru declanºarea
rãzboiului civil au fost considerate inacceptabile,
ceea ce a dus la scoaterea sa în afara legii în
anul 1924.
Timp de douã decenii, PCR a activat în ilegali-
tate, în anumite perioade el înfiinþându-ºi organi-
zaþii legale, care au participat inclusiv la alegeri.
Cu o singurã excepþie, congresele partidului
s-au þinut în strãinãtate. De fapt, dependenþa par-
tidului de Partidul Comunist al URSS ºi de Com-
intern era totalã. Dupã ce la început funcþia de
prim-secretar fusese deþinutã de Gheorghe Cris-
tescu-Plãpumaru, la scurt timp dupã scoaterea în
afara legii a partidului aceastã poziþie a fost ocu-
patã succesiv de persoane desemnate direct de
Comintern: Elek Köblös, Vitali Holostenko, Boris
ªtefanov, ªtefan Foriº. Unii dintre ei nu erau cetã-
þeni români. Partidul nu s-a bucurat niciodatã de
popularitate în România interbelicã, îndeosebi din
cauza orientãrii sale în problema naþionalã. În
perioada interbelicã, PCR a rãmas o organizaþie
perifericã, fãrã influenþã în societatea româneascã.
Membrii PCR erau educaþi în spiritul supunerii
oarbe faþã de ordinele primite de la Moscova.
Practicile lor erau de inspiraþie leninist-stalinistã,
ura faþã de regimul parlamentar fiindu-le comunã
tuturor, metodele regãsindu-se printre cele deja
experimentate în spaþiul rus: nume ºi case con-
spirative, planuri ºi activitãþi pentru semãnarea
Gheorghe Cristescu-Plãpumaru (1882-1973) ºi Boris ªtefanov (1893-?),
doi dintre prim-secretarii PCR din perioada interbelicã.
neîncrederii în detestata societate burghezã, spe-
ranþa în izbãvitorul rãzboi civil care urma sã ducã
la victoria revoluþiei. Unii dintre liderii comuniºti
refugiaþi în URSS în anii ’30 au fost însã executaþi
în decursul Marii Terori iniþiate de Stalin, aºa cum
s-a întâmplat cu Marcel Pauker ºi Alexandru Dobro-
geanu-Gherea.
Numãrul membrilor PCR a fost deosebit de
mic în perioada interbelicã, cel mult 4.000-5.000,
el scãzând dramatic în timpul rãzboiului. În mo-
mentul ieºirii din clandestinitate, la 23 august 1944,
partidul avea sub 1.000 de membri. Mulþi dintre ei
se aflau în închisori, unii la Moscova, în vreme ce,
potrivit altor surse, o parte dintre cei aflaþi în liber-
tate în România erau agenþi ai serviciilor secrete
româneºti.
În primãvara anului 1944, prin îndepãrtarea lui
ªtefan Foriº, Gheorghe Gheorghiu-Dej a ajuns
liderul partidului, confirmat ulterior ºi de Stalin.
Rivalul lui Gheorghiu-Dej, ªtefan Foriº, avea sã
fie eliminat fizic în 1946, la fel cum avea sã se
întâmple opt ani mai târziu cu un alt concurent din
partid, Lucreþiu Pãtrãºcanu.
Chiar dacã PCR a ieºit la luminã în 1944, prac-
ticile din clandestinitatea interbelicã i-au marcat
iremediabil evoluþia, ele regãsindu-se pânã la prã-
buºirea sa în 1989. Nãscut dintr-o ideologie a vio-
lenþei, partidul avea sã se bazeze în bunã mãsurã,
pe teroare, pe intimidarea oponenþilor sãi politici
ºi în cele din urmã a societãþii.
Sursa: ANIC

Analizaþi sursele 1-4 ºi precizaþi:
n modul în care Cominternul controla Partidul Co-
munist Român;
n de ce PCR era mai ales un partid al marginalilor în
România?
n de ce minoritãþile naþionale erau suprareprezen-
tate în partid în comparaþie cu etnicii români?
„Puþinii care veneau spre noi erau mânaþi de cele mai
variate motive, de la simpla curiozitate [în privinþa] unei
organizaþii misterioase, glorificatã de partizani ºi bleste-
matã de duºmani, pânã la intelectuali convinºi cã acolo
sunt adunaþi reprezentanþii pe pãmânt ai unui viitor fericit,
dovedit more geometrico, trecând prin mulþimea celor
nemulþumiþi în uzinã, în sat, în familie, în mahala. Unguri
ºi bulgari care doreau despãrþirea de România, muncitori
care se vedeau stãpâni pe uzine, evrei îngroziþi de
antisemitism, ºomeri fãrã profesiune definitã sau profe-
sioniºti mediocri, politicieni nerealizaþi ºi nerealizabili în
alte partide politice, casnice urâte sau bovarice, copii
sãtui de ºcoalã; din aceastã lume se recrutau înainte de
rãzboi activiºtii de partid. Fiecare se simþea nedreptãþit
într-un fel sau altul, frustrat de bunurile visate. Atraºi de
misterul unei lumi închise în conºtiinþa lor, intrau într-o
viaþã nouã, nu într-un partid politic. [...] Deveneau impor-
tanþi în faþa propriilor lor conºtiinþe, începeau sã capete
un statut eroic. Ieºeau din pielea unor dezmoºteniþi ai
soartei, ca sã intre în aceea a unui personaj important,
deþinãtor de mari secrete.”
Herbert (Belu) Zilber, Actor în procesul Pãtrãºcanu.
Prima versiune a memoriilor lui Belu Zilber, 1997
Marcel Pauker (1896-1938) ºi Lucreþiu Pãtrãºcanu (1900-1954), membri ai
elitei intelectuale comuniste din perioada interbelicã. Pauker a fost executat
la Moscova în timpul Marii Terori. Pãtrãºcanu a fost executat în timpul ºi din
ordinul lui Gheorghiu-Dej.
COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA INTERBELICÃ n 19
Selecþii din cele 21 de condiþii de afiliere
ale partidelor socialiste la Comintern:
„1. Întreaga propagandã ºi agitaþie trebuie sã poarte un
caracter cu adevãrat comunist ºi sã corespundã
programului ºi hotãrârei Internaþionalei a III-a. [...]
3. Comuniºtii nu pot avea încredere în legalitatea
burghezã. Sunt obligaþi sã creeze singuri un aparat
paralel ilegal de organizare, care în momentul
hotãrâtor va ajuta partidul sã-ºi îndeplineascã datoria
faþã de revoluþie. [...]
12. Partidele care fac parte din Internaþionala Comunistã
trebuesc clãdite pe baza principiului centralismului
democratic. [...]
14. Orice partid care vrea sã facã parte din Internaþionala
Comunistã este obligat sã dea ajutor necondiþionat
oricãrei republici sovietiste în lupta împotriva forþelor
contrarevoluþionare. [...]
15. Partidele care ºi-au menþinut pânã acum vechile
programe social-democrate sunt datoare sã schimbe,
în cel mai scurt timp, aceste programe ºi sã-ºi întoc-
meascã, conform condiþiilor specifice ale þãrei lor, un
program nou comunist, în sensul hotãrârei Interna-
þionalei Comuniste. [...]
16. Toate hotãrârele [congreselor] internaþionale comu-
niste precum ºi hotãrârele Comitetului Executiv sunt
obligatoare pentru toate partidele care se þin de
Internaþionala Comunistã. [...]
17. [T]oate partidele cari vor sã facã parte din Interna-
þionala Comunistã trebue sã-ºi schimbe denumirea.
[...] trebue sã poarte numele de Partidul Comunist al
cutãrei sau al cutãrei þãri (Secþiunea Internaþionalei a
III-a Comuniste). [...]
20. Acei membri din partid care resping în principiu
condiþiunile ºi principiile conducãtoare ale Interna-
þionalei Comuniste trebuesc excluºi din partid”.
INST, Ideologie ºi structuri comuniste în România, 2001
Sursa: ANIC
20 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Analizaþi sursele 5-8 ºi rezolvaþi sarcinile.

„Sectar ºi marginal de la bun început, comunismul n Precizaþi originea socialã a membrilor PCR.
românesc a fost permanent devorat de pasiunea luptelor n Comparaþi proporþia diferitelor naþionalitãþi în ca-
fracþioniste, de rivalitatea între diferite grupuri aspirante drul PCR.
spre deþinerea puterii absolute în partid. Era, neîndoiel- n Care era cel mai puternic partid comunist din
nic, ceva derizoriu în aceastã acerbã luptã intestinã purtatã Europa în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial,
în sânul unei organizaþii comuniste compusã din cel mult cu excepþia celui sovietic?
o mie de militanþi, frustraþi de ºansa participãrii efective la
viaþa politicã a naþiunii, în numele cãreia pretindeau a
vorbi. Întreaga istorie a comunismului românesc, în anii
interbelici, pare sã se fi desfãºurat în eprubetã, în spaþiul
închis al conspiraþiilor puse la cale de Comintern, o lume
misterioasã ºi tãcutã în care sentimentele ºi resenti-
mentele erau deghizate în haine doctrinare, raþiunea se Componenþa socialã a membrilor PCR la 11 ianuarie
subordona în chip metodic ºi sistematic credinþei. O orga- 1926 din totalul de 1.661 de membri
nizaþie ateistã ºi pretins raþionalistã, partidul comunist
asculta în fond de comportamentele celui mai negru
misticism politic: devotamentul unui veritabil ordin religios
medieval faþã de gradele superioare, emascularea
libertãþii de gândire ºi domnia fanatismului frenetic. Spre
a relua o formulã consacratã, era foc în mintea acelor
oameni, o chemare ardentã de a regenera umanitatea, nu
pe baza unor strategii istorice raþionale, ci, dimpotrivã,
prin forþã ºi constrângere, prin exploatarea valenþelor
maieutice ºi «purificatoare» ale violenþei. Modelul absolut
îl oferea Uniunea Sovieticã dominatã de partidul stalinist,
universul social desãvârºit în care îºi investea încrederea
armata comunistã internaþionalã.”
Vladimir Tismãneanu, Arheologia terorii, 1998 Alina Tudor-Pavelescu, Copilãria comunismului
românesc în Arhiva Cominternului, 2001

Componenþa numericã a membrilor PCR în diverse zone ale României, iunie 1940
(pentru judeþele nemarcate nu deþinem date)

Alina Tudor-Pavelescu, Partidul Comunist din România

în anii celui de-al doilea rãzboi mondial, 1939-1944, 2003
 COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA INTERBELICÃ n 21

Numãrul membrilor din partidele comuniste europene

pânã la sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial
(pentru þãrile nemarcate nu deþinem date)
Harta înfãþiºeazã graniþele Europei din anii imediat postbelici

Ioan Chiper, „Consideraþii

privind evoluþia numericã ºi compoziþia
etnicã a PCR, 1921-1952”, în Arhivele
Totalitarismului, nr. 21, 4/1998

Componenþa etnicã a membrilor PCR în 1933

Ioan Chiper, „Consideraþii privind

evoluþia numericã ºi compoziþia etnicã
a PCR, 1921-1952”, în Arhivele
Totalitarismului, nr. 21, 4/1998
22 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

n Comparaþi modul în care a fost eliminat ªtefan Foriº

din fruntea PCR ºi modul în care se manifestã com-
petiþia politicã în interiorul partidelor politice de
astãzi.

Teohari Georgescu despre asasinarea lui ªtefan Foriº:

„În anul 1946 […] m-am dus la secretarul general al
Partidului [Gheorghe Gheorghiu-Dej] ºi l-am întrebat: «Ce
facem cu Foriº, îl þinem de mult, îl suprimãm?». Faþã de
propunerea mea, secretarul general al Partidului mi-a spus
Sursa: ANIC Sursa: ANIC
cã este de acord sã-l suprimãm. Dupã aceasta am cãutat
pe Vasile Luca ºi Ana Pauker. I-am gãsit împreunã într-o
Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965) ºi ªtefan Foriº
camerã a lui Ana Pauker de la etajul I. I-am întrebat ce
(1892-1946) au condus facþiuni diferite din partid în anii de
facem cu Foriº în sensul dacã sã-l suprimãm. Amândoi ilegalitate ai PCR. În stil stalinist, dupã preluarea puterii,
au fost de acord. Dupã aceasta i-am comunicat lui Dej a ordonat executarea lui Foriº.
[Gheorghe] Pintilie ca sã-l ridice pe Foriº, deoarece s-a
hotãrât suprimarea lui. Foriº a fost dus într-o casã ºi
suprimat de cãtre o echipã condusã de Petre Bulgaru.
Apoi generalul Pintilie mi-a confirmat cã a fost executat”.
Dan Cãtãnuº, Ioan Chiper, Cazul ªtefan Foriº, 1999

ATITUDINEA PCR FAÞÃ DE STATUL ROMÂN

Nãscut în urma presiunilor fãcute de bolºevicii ruºi n Pe baza surselor 10-13 formulaþi un punct de ve-
asupra socialiºtilor români, Partidul Comunist a dere despre atitudinea PCR faþã de statul român.
avut în perioada interbelicã o poziþie contrarã inte-
reselor statului român, militând pentru „autode-
terminarea” minoritãþilor naþionale ºi secesiunea
Basarabiei, Transilvaniei ºi Dobrogei. Toate aceste
„Rãzboiul imperialist ºi sarcinile clasei muncitoare
idei erau intolerabile în viziunea guvernului de la
din România” – octombrie 1939:
Bucureºti. Scoaterea în afara legii a partidului nu a „Comuniºti din România, învãþaþi de la Partidul Comunist
determinat abandonarea acestui punct din progra- bolºevic, din eroica lui istorie, cum trebuie organizate ºi
mul PCR. Doar interesele sovietice au fãcut ca spre conduse masele la luptã ºi victorie asupra tuturor duºma-
mijlocul anilor ’30, aceste revendicãri sã fie mai nilor poporului muncitor! Muncitori! Þãrani! Intelectuali!
puþin sonore, dupã semnarea de cãtre URSS ºi Luptaþi în spiritul demonstranþilor din 13 decembrie 1918,
Germania a Pactului Ribbentrop-Molotov, în 1939, în spiritul eroicelor lupte ale ceferiºtilor ºi petroliºtilor din
februarie 1933. Luptaþi sub steagul eliberator, sub steagul
fiind însã reluate cu aceeaºi vigoare. Aºa s-a ajuns
lui Marx-Engels-Lenin-Stalin!”.
ca în contextul prãbuºirii graniþelor statului român,
Alina Tudor-Pavelescu, Partidul Comunist din România în
în 1940, comuniºtii sã nu-ºi disimuleze bucuria.
anii celui de-al doilea rãzboi mondial, 1939-1944, 2003
Aceasta a fost însã o parte a istoriei lor pe care
comuniºtii români au vrut-o uitatã. Documentele de
arhivã sunt totuºi mãrturia unui trecut legat de inte-
resele expansioniste ale URSS.

Platforma PCR în problema naþional㠖
1 noiembrie 1931:
„[I]mperialiºtii au supus mai mult de 40 de milioane de
cetãþeni din Europa celei mai crunte exploatãri naþionale.
Între noile graniþe postbelice, trasate corespunzãtor
intereselor prãdalnice ale puterilor imperialiste victori-
oase, au apãrut noi state imperialiste vasale, ca România,
Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia º.a.
Fiind în stare de dependenþã faþã de puterile imperialiste
victorioase, acestor vasali li s-a oferit «dreptul» de a
exploata un întreg ºir de alte popoare.
România, care ºi-a atins propriile tendinþe imperialiste
sub patronajul imperialiºtilor europeni, în mod forþat ºi
împotriva dorinþei întregii populaþii, cotropind Transilvania,
Bucovina, Banatul, Basarabia ºi Dobrogea, a supus unei
nemaiauzite înrobiri naþionale opt milioane de unguri,
germani, ruºi, ucraineni, moldoveni, bulgari, turci º.a.
Situaþia maselor exploatate în perioada postbelicã devine
deosebit de grea. Maselor înrobite fãrã voia lor, supuse
dublei exploatãri imperialiste, le sunt impuse nu numai
vechea politicã antebelicã de asimilare, ci ºi un întreg
sistem de asuprire, cãruia îi sunt caracteristice semnele
politicii de jaf ºi înrobire colonialã, bazate nu numai pe
presiune economicã, ci ºi pe obligaþii de altã naturã. Pe
aceastã bazã, dupã rãzboi, în România s-a declanºat o
imensã nemulþumire a maselor largi ale oamenilor muncii
din regiunile exploatate împotriva imperialiºtilor români [...]
Criza sistemului de la Versailles ºi pericolul de izbucnire
a noi rãzboaie imperialiste ºi, în primul rând, a unui nou
rãzboi antisovietic, reaºazã pe o bazã nouã toate contra-
dicþiile «României Mari», care provin din cucerirea impe-
rialistã a Transilvaniei, Banatului, Bucovinei, Basarabiei ºi
Dobrogei. [...]
Regimul stabilit în Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia
ºi Dobrogea este legat de un întreg sistem de jaf ºi
exploatare semicolonialã, de înfeudare a maselor munci-
toare cu ajutorul capitalului comercial-cãmãtãresc,
exploatarea prãdãtoare a bogãþiilor naturale ºi frânarea
dezvoltãrii forþelor de producþie, exproprierea pãmân-
turilor þãrãneºti, emigrarea forþatã. [...]
Cotropitorii imperialiºti, inclusiv cei români, reprimã în modul
cel mai crunt orice luptã pentru autodeterminare, pentru
deplina eliberare ºi egalitate a popoarelor subjugate”.
Alina Tudor-Pavelescu, Copilãria comunismului
românesc în Arhiva Cominternului, 2001
COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA INTERBELICÃ n 23
Vasile Luca despre atitudinea PCR în chestiunea
naþional㠖 9 iulie 1940:
„Partidul nostru ar fi putut mobiliza mult mai larg masele
adânc revoluþionare ale naþionalitãþilor asuprite dacã ar fi
avut o atitudine clarã ºi consecventã în chestiunea naþio-
nalã. Partidul nostru a scos lozinca dreptului de autode-
terminare pânã la dezlipire de statul român, în timpul
când pericolul principal era fascismul german agresiv ºi a
dat lozinca apãrãrii graniþelor României. Cu aceasta a dat
apã la moarã revizioniºtilor maghiari ºi bulgari ºi nu a
putut atrage marile mase ale naþionalitãþilor asuprite […].
Abia dupã izbucnirea rãzboiului imperialist, CC [al PCR] a
început sã aibã linia justã în chestiunea naþionalã ºi sã
punã aceastã problemã înspre descompunerea imperia-
lismului României”.
Alina Tudor-Pavelescu, Partidul Comunist din România în
anii celui de-al doilea rãzboi mondial, 1939-1944, 2003
Reacþia comuniºtilor bucureºteni faþã de agresiunea
URSS asupra României – iunie 1940:
„În acea searã [de 27 iunie 1940, când URSS a înaintat
României ultimatumul], am avut o ºedinþã în subcomitetul
Dudeºti, la care au luat parte toþi tovarãºii. Cu toþii ºi-au
exprimat bucuria în legãturã cu eliberarea unei pãrþi a
populaþiei, înrobitã de capitaliºtii români. Am arãtat cã
acest lucru va grãbi eliberarea întregului popor din robia
capitalistã. Noi am hotãrât asupra sarcinilor noastre, în
cazul în care va fi rãzboi împotriva URSS (nu eram con-
vinºi dacã ei [militarii români din teritoriile revendicate de
sovietici] se vor retrage), ºi anume: dezorganizarea fron-
tului ºi a administraþiei din spatele frontului, trecerea în
masã de partea Armatei Roºii”.
Alina Tudor-Pavelescu, Partidul Comunist din România în
anii celui de-al doilea rãzboi mondial, 1939-1944, 2003
n Cãutaþi informaþii biografice despre liderii comuniºti
din perioada interbelicã: Marcel Pauker, Gheorghe
Cristescu-Plãpumaru, Alexandru Dobrogeanu-Ghe-
rea, Lucreþiu Pãtrãºcanu, ªtefan Foriº etc.
 PRELUAREA PUTERII (1944-1947)

2.1. 23 august 1944.

Contextul politic intern ºi internaþional

Timp de peste patru decenii, pânã la cãderea regimului comu-

nist, 23 august a fost Ziua Naþionalã a României. Ea era celebratã
prin defilãri ale armatei, manifestaþii organizate de cãtre Partidul
Comunist ºi prin serbãri populare câmpeneºti în care cuvântul
de ordine era consumul de „mici ºi bere”. Data de 23 august
1944 a reprezentat, pe de o parte, ieºirea României din rãzboiul
împotriva Naþiunilor Unite (sursa 1), acest eveniment marcând,
pe de altã parte, ºi începutul asaltului comuniºtilor asupra institu-
þiilor statului român. Sursa: www.ushmm.org
Bãtãlia de la Stalingrad (noiembrie 1942 – februarie 1943) a Mareºalul Ion Antonescu ºi Adolf Hitler în
reprezentat un dezastru pentru trupele Axei. Opinia publicã din timpul unei vizite în Germania, alãturi de alþi
oficiali naziºti (în dreapta, în plan îndepãrtat,
România ºi opoziþia politicã erau împotriva continuãrii rãzboiului Joachim von Ribbentrop)
alãturi de Germania nazistã, iar mareºalul Antonescu însuºi a
realizat importanþa unei înþelegeri cu Aliaþii. Negocierile privind
un armistiþiu au fost urgentate. Atât Partidul Naþional-Liberal ºi „Pe plan general, acþiunea militarã
Partidul Naþional-Þãrãnesc – prin intermediul lui Iuliu Maniu –, românã a dus la prãbuºirea întregului
cât ºi guvernul, prin ministrul de Externe Mihai Antonescu, au front al Wehrmachtului în sud-estul
Europei, ºi anume:
cãutat soluþii pentru un acord cu reprezentanþii Angliei sau ai a) trupele române au þinut sub control
Statelor Unite. Negocierile purtate la Cairo ºi Stockholm s-au teritoriul þãrii ºi au oprit încercãrile
lovit însã de ideea „capitulãrii necondiþionate” a României, pro- unitãþilor germano-ungare de a înainta
spre linia Carpaþilor;
punere refuzatã de Antonescu. În acest context ºi în condiþiile b) frontul sovietic a fãcut un salt de
evoluþiei frontului sovietic în direcþia României, în iunie 1944 a 500-600 km, în mai puþin de trei
fost creat Blocul Naþional Democratic, o alianþã între PNÞ, PNL, sãptãmâni, fãrã a întâmpina, practic,
vreo rezistenþã. Drumurile erau
PSD ºi PCR, al cãrei obiectiv era înlãturarea lui Antonescu ºi
deschise de Armata Românã;
încetarea rãzboiului. În aceastã ecuaþie, comuniºtii au fost vãzuþi c) Wehrmachtul a fost obligat sã eva-
ca un aliat util pentru câºtigarea bunãvoinþei URSS, în vederea cueze repede Bulgaria, apoi în urmã-
viitorului acord de pace. Coaliþia avea de asemenea sprijinul toarele circa opt sãptãmâni Grecia
(inclusiv Creta ºi celelalte insule din
Regelui Mihai ºi al Armatei. Egeea), Macedonia, Albania, Serbia
La 20 august 1944, Armata Roºie a spart frontul din Moldova, ºi o parte din Bosnia;
trupele române ºi cele germane începând retragerea. d) durata rãzboiului european a fost,
evident, scurtatã, întrucât apro-
În aceste condiþii, lovitura de stat împotriva lui Antonescu vizionarea Reichului cu petrol din
trebuia urgentatã, pentru ca sovieticii sã nu ocupe întreaga þarã. România a fost întreruptã;
În dupã-amiaza zilei de 23 august 1944, având acordul partidelor e) pe plan politic, exemplul României a
politice (inclusiv al comuniºtilor), Regele a ordonat arestarea lui fost urmat, la scurt timp, de Finlanda,
apoi de Bulgaria, mai târziu ºi de
Ion Antonescu, ieºirea din Axã ºi încetarea rãzboiului împotriva Ungaria.”
Naþiunilor Unite. Regele a repus imediat în drepturi o bunã parte Dinu C. Giurescu, Guvernarea
dintre prevederile Constituþiei din 1923. Nicolae Rãdescu, 1996
 PRELUAREA PUTERII (1944-1947) n 25

La sfârºitul lunii august 1944, trupele sovietice intrau în

Bucureºti ºi erau întâmpinate de un guvern militar din care fãcea Prevederile Convenþiei de Armistiþiu:
parte un singur reprezentant comunist. La 12 septembrie 1944 – contribuþia României la continuarea
era semnatã la Moscova Convenþia de Armistiþiu dintre România rãzboiului cu 12 divizii de infanterie;
ºi Puterile aliate. Prevederile ei erau dintre cele mai dure ºi – libera trecere a armatelor sovietice pe
teritoriul României;
acordau, prin formulãrile ºi conþinutul lor, întâietate sovieticilor
– plata în naturã a 300 de milioane de
(sursa 3 ). În octombrie 1944, prin acordul de procentaj de la dolari în 6 ani ºi restituirea bunurilor
Moscova (capitolul 10 ), britanicii au decis sã lase total sovieti- confiscate de la Aliaþi;
cilor prima opþiune în configurarea politicã a României postbelice – arestarea criminalilor de rãzboi ºi
(sursele 15-16 ). S-a creat practic un nou context politic în care, desfiinþarea organizaþiilor de tip
fascist;
cu sprijinul Armatei Roºii, comuniºtii autohtoni au început sã-ºi – impunerea cenzurii;
impunã prezenþa în instituþiile statului, fiind cooptaþi la guvernare – recunoaºterea anexãrii de cãtre
încã din primele douã guverne post-23 august, conduse de URSS a Basarabiei ºi a Bucovinei de
generalul Constantin Sãnãtescu. Nord (1940);
– anularea Dictatului de la Viena;
La începutul lunii octombrie 1944, PCR împreunã cu orga-
– înfiinþarea Comisiei Aliate de Control.
nizaþiile care gravitau în jurul sãu s-au unit sub umbrela unei
Dennis Deletant, Teroarea
structuri social-politice intitulate Frontul Naþional Democrat. comunistã în România, 2001

Citiþi sursele 2-8 ºi rezolvaþi urmãtoarele cerinþe.

n Identificaþi canalele de negociere folosite de România pentru încheie-
rea unui armistiþiu.
n Descoperiþi mesajele transmise de Proclamaþia Regelui Mihai. Ana-
lizaþi ºi comentaþi limbajul utilizat, identificând cuvintele-cheie.
n Descrieþi rolurile jucate de comuniºti ºi de sovietici în desfãºurarea
loviturii de stat.
n Identificaþi metodele prin care sovieticii ºi Armata Roºie au preluat Lucreþiu Pãtrãºcanu
controlul pe teritoriul României. (septembrie 1944):
n Definiþi termenul armatã de ocupaþie. „...Anei (Pauker) nu-i place cã s-a fãcut
acest 23 august, cã ar fi preferat sã vinã
ei (sovieticii), nu sã facem noi actul de
la 23 august”.

Neagu Djuvara: „M-am aflat la Stockholm, printr-o întâmplare extraordi- Robert Levy, Gloria ºi
narã, a doua zi dupã lovitura de la 23 august 1944. Fusesem trimis curier decãderea Anei Pauker, 2002
diplomatic de cãtre Mihai Antonescu în chiar dimineaþa zilei de 23 august,
cu instrucþiuni cãtre ministrul nostru în Suedia, Frederic Nanu, de a relua
negocierile cu ambasadoarea sovieticã, Aleksandra Kollontay. Negocierile
(demarate – amãnunt important – de sovietici în decembrie 1943, cu
interdicþia de a le divulga anglo-americanilor) rãmãseserã în suspensie de
mai bine de douã luni ºi jumãtate, fiindcã mareºalul
Antonescu nu se hotãrâse, înainte de spargerea frontului, Sursa: ANIC
la 19-20 august, sã accepte propunerile sovietice de la
Stockholm, cu toate cã erau, printr-o dibãcie machiavelicã
a sovieticilor, aparent mai favorabile decât condiþiile
convenite, cu reprezentanþii opoziþiei, de cãtre cele trei
puteri întrunite la Cairo – Uniunea Sovieticã, Statele Unite
ºi Marea Britanie –, condiþii de altfel doar propuse, ºi nu
definitiv acceptate de Uniunea Sovieticã”.
Neagu Djuvara, Amintiri din pribegie: 1948-1990, 2005

Lucreþiu Pãtrãºcanu împreunã cu soþia sa pe aeroportul Bãneasa,

la întoarcerea de la Moscova, unde a condus delegaþia românã la
încheierea armistiþiului cu Puterile aliate (septembrie 1944).
26 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Proclamaþia Regelui Mihai I cãtre þarã
(23 august 1944):
„Români,
În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în
deplinã înþelegere cu poporul meu, cã nu este decât o
singura cale, pentru salvarea þãrii de la o catastrofã totalã:
ieºirea noastrã din alianþa cu puterile Axei ºi imediata
încetare a rãzboiului cu Naþiunile Unite.
Români,
Un nou guvern de uniune naþionalã a fost însãrcinat sã
aducã la îndeplinire voinþa hotãrâtã a þãrii, de a încheia
pacea cu Naþiunile Unite. România a acceptat armistiþiul
oferit de Uniunea Sovieticã, Marea Britanie ºi Statele
Unite ale Americii. Din acest moment înceteazã lupta ºi
orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum
ºi starea de rãzboi cu Marea Britanie ºi Statele Unite.
Poporul nostru înþelege sã fie stãpîn pe soarta sa...”.
Bogdan Murgescu (coord.),
Istoria României în texte, 2001
Constantin Sãnãtescu (august-septembrie 1944):
„Sosesc trupe ruse din ce în ce mai multe în jurul Capi-
talei. Avem mari nemulþumiri, întrucât bande de soldaþi
ruºi jefuiesc ºi mai ales confiscã toate automobilele, fãrã
vreun control. […] Pe motivul cã suntem în rãzboi, ruºii
pradã peste tot. Cea mai rea purtare o dovedesc ruºii
marinari, care au debarcat la Constanþa. Au bãgat groaza
în oraº; lumea fuge în toate pãrþile. Sosesc la Preºedinþie
reclamaþii din toate locurile pe unde ajung trupele ruse”.
Constantin Sãnãtescu,
Jurnalul generalului Sãnãtescu, 2006
Andrei Vîºinski (locþiitor al Comisarului Poporului
pentru Afacerile Externe ale URSS), 24 august 1944:
„Autoritãþile sovietice nu au nici un fel de informaþie (despre
evenimentele de la 23 august 1944) afarã de ceea ce s-a
auzit prin radio ºi cã, în prezent, nu are nici un fel de
instrucþiuni de la guvernul sãu de a face vreo declaraþie
asupra acestei probleme”.
Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae Rãdescu, 1996
„Organismul care conducea România nu era alcãtuit din
factorii constituþionali – Regele ºi Guvernul –, ci din aºa-
-numita Comisie Aliatã de Control, comisie propriu-zis
sovieticã din moment ce reprezentarea anglo-americanã
era mai mult simbolicã. Acest organism care trebuia sã
tuteleze, în teorie, reclãdirea democraþiei româneºti a fost
creat de guvernele sovietic, englez ºi american cu scopul
de a supraveghea aplicarea condiþiilor Convenþiei de
Armistiþiu. În scurt timp a devenit clar pentru oricine cã
aceastã comisie […] susþinea moral ºi material Partidul
Comunist.”
Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx, 2005
Citiþi sursele 9-14 ºi rezolvaþi sarcinile.
n Care au fost principalele tactici utilizate de comu-
niºti pentru declanºarea crizei politice, precum ºi
mijloacele de a le pune în practicã?
n Identificaþi limbajul ºi terminologia folosite pentru
denigrarea adversarilor.
n Utilizând sursele istorice, încercaþi sã descrieþi
atmosfera politicã din România în toamna anului
1944.
Gheorghe Gheorghiu-Dej (24 septembrie 1944):
„Legionarii ºi elementele reacþionare antonesciene sunt
principalul pericol intern. […] Atâta vreme cât aparatul de
stat, instituþiile publice ºi întreprinderile industriale n-au
fost curãþate de aceºti duºmani, suntem obligaþi sã nu
încetãm o clipã lupta începutã. [...] Aceastã acþiune de
curãþire nu poate fi fãcutã de cãtre acest guvern”.
Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae Rãdescu, 1996
Nicolae Carandino, directorul ziarului þãrãnist
Dreptatea:
„Ritmul vieþii s-a precipitat. A intervenit brusc în armistiþiul
ºi în colaborarea dintre partide un element nou, ºi anume
apelul la stradã”.
Dreptatea, 12 octombrie 1944
Constantin Sãnãtescu (octombrie-noiembrie 1944):
„Se vorbeºte despre o crizã de guvern, cãci ziarele de
stânga atacã mereu acþiunea guvernului, în scopul de a
produce dezordine. […] Comuniºtii îºi urmeazã planul
dictat de Moscova ºi scot masele de muncitori la mani-
festaþii. Miniºtrii comuniºti din guvern nici nu se intere-
seazã de treburile departamentelor lor, fiind ocupaþi cu
întrunirile ºi discursurile incendiare ce trebuie sã þinã la
aceste întruniri. […] Cu toate apelurile ce fac cãtre mem-
brii guvernului, nu gãsesc înþelegerea necesarã la comu-
niºti – de a ne aºterne pe lucru serios ºi a scãpa þara din
greutãþile prin care trece”.
Constantin Sãnãtescu,
Jurnalul generalului Sãnãtescu, 2006

Gheorghe Apostol – membru al CC al PCR
(octombrie 1944):
„Ne vom înregimenta în lupta patrioticã ºi nu o vom înceta
pânã ce nu vom avea un guvern adevãrat democratic”.
ªerban Rãdulescu-Zoner et al., Instaurarea
totalitarismului comunist în România, 2002
Generalul Aurel Aldea – ministru de Interne
(octombrie 1944):
„Cuvinte ca «hitlerist», «fascist» ºi «duºmanul poporului»
au fost aruncate numai cu scopul de a provoca nedume-
rire în opinia publicã ºi a aþâþa contra ordinii de stat”.
Universul, 14 octombrie 1944
„«Sãnãtescu saboteazã efortul de rãzboi al aliaþilor»,
intona corul (sovieticilor ºi al comuniºtilor). «Nu plãteºte
reparaþiile de rãzboi, întârzie furniturile pentru front, îi
protejeazã pe criminalii de rãzboi, îi favorizeazã pe
fasciºti, aþâþã ura împotriva Uniunii Sovietice». Acest
mesaj rãsuna toatã ziua în urechile românilor. […]
Colosalul instrument al propagandei comuniste declara
cã, în spatele întregului sabotaj, se aflã Iuliu Maniu ºi
«partidele istorice». Scopul era de a compromite tot ce
era tradiþie istoricã în România, de fapt, tot ceea ce era
românesc. Pentru a distruge România trebuiau lichidaþi
adevãraþii români ºi cea mai bunã cale pentru aceasta era,
în opinia Rusiei, atacarea partidelor istorice ºi a lui Maniu.
Dacã acestea erau zdrobite, nu s-ar fi gãsit în þar㠖
lucru perfect adevãrat – nici o altã forþã care sã poatã uni
naþiunea.”
Reuben H. Markham, România sub jugul sovietic, 1996
Generalul Constantin Sãnãtescu (1885-1947) –
al treilea din stânga – cu o parte dintre membrii
Guvernului (Lucreþiu Pãtrãºcanu, Titel Petrescu etc.)
la Preºedinþia Consiliului de Miniºtri, discutând cu
ofiþeri ºi generali sovietici (octombrie 1944)
PRELUAREA PUTERII (1944-1947) n 27
n Într-o bunã parte a istoriografiei persistã convinge-
rea conform cãreia britanicii au abandonat România
în sfera de influenþã sovieticã. Citiþi mãrturiile de mai
jos ºi încercaþi o investigaþie personalã pe aceastã
temã utilizând ºi alte lucrãri din domeniu.
Burton Berry (9 decembrie 1944):
„Cu multã emoþie, Maniu m-a întrebat dacã America ºi
Marea Britanie doreau ca România sã devinã parte a
Uniunii Sovietice […]. Apoi a repetat cã, dacã în intenþia
noastrã era sã abandonãm România, avem faþã de el
datoria sã i-o spunem”.
Ioan Chiper et al., Sovietizarea României.
Percepþii anglo-americane (1944-1947), 1993
„Când prim-ministrul Winston Churchill ºi ministrul de
Externe Eden au vizitat Moscova, în octombrie 1944, ei
au rediscutat înþelegerea anterioarã de împãrþire a zone-
lor de influenþã pe care Marea Britanie ºi Rusia urmau sã
le deþinã, fiecare, în Balcani. Telegrame sosite de la
ambasadele noastre din Moscova ºi Ankara menþionau cã
raportul procentual ruso-britanic era de 75-25% sau 80-20%
în Bulgaria, România ºi Ungaria, în timp ce, în Iugoslavia,
sferele de influenþã erau împãrþite 50-50%. Mai târziu,
Rusia s-a simþit îndreptãþitã sã pretindã cã Statele Unite
ºi Marea Britanie i-au desemnat o proporþie din Balcani,
inclusiv România ºi Bulgaria, drept sferã de influenþã.”
„Memoriile lui Cordell Hull”,
The New York Times, 28 februarie 1948
Sursa: ANIC
28 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
ROLUL REGELUI MIHAI LA 23 AUGUST 1944
Istoricii considerã cã actul de la 23 august 1944 a
scurtat rãzboiul cu ºase luni ºi a dus la salvarea a
sute de mii de vieþi omeneºti. România s-a alãturat
forþelor aliate ºi a întors armele împotriva Germaniei
naziste. În plus, desfãºurarea evenimentelor i-a luat
prin surprindere pe sovietici, care pregãteau o ofen-
sivã de proporþii asupra þãrii noastre. În perioada
1948-1989, rolul Regelui Mihai I, ca ºi al celorlalþi
participanþi a fost diminuat de istoriografia comu-
nistã, care a confiscat evenimentul, prezentându-l
drept o victorie a liderilor PCR.
n Textele de mai jos prezintã mãrturiile principalilor
actori ai loviturii de stat de la 23 august 1944. Ana-
lizaþi rolul Regelui Mihai în derularea evenimentelor.
Explicaþi diferenþele de viziune din fiecare relatare!
Generalul Constantin Sãnãtescu: „Dupã ce am luat loc
în jurul mesei, Regele întreabã:
– Care este situaþia, domnule mareºal?
– Disperatã, Majestate. Frontul este strãpuns ºi în Moldova,
ºi în Basarabia. […]
– Ce trebuie sã facem? Nu credeþi cã este momentul a
încheia armistiþiul, fie dumnevoastrã, fie un alt guvern?
Mareºalul rãspunde categoric cã nu trebuie sã încheiem
armistiþiul. […]
Faþã de acest rãspuns categoric, Regele s-a sculat în
picioare fãrã a rosti o vorbã, le-a întins mâna ºi a ieºit
afarã. Antonescu a rãmas cu mine, într-o tãcere chi-
nuitoare. [...] Îndatã Regele [...] a dat aprobare sã trecem
la arestarea Antoneºtilor ºi sã facem lovitura de stat”.
Constantin Sãnãtescu, Jurnalul generalului Sãnãtescu, 2006
Ion Antonescu: „Timp de aproape douã ceasuri, Regele a
ascultat expunerea, pãstrând ca de obicei o atitudine foarte
rezervatã, aproape indiferentã. […] Cum Regele spunea
cã aceste tratative (cu anglo-americanii) trebuie sã înceapã
imediat, [...] eu am confirmat cã sunt de acord cu aceste
condiþii [...]. În acest moment, Regele a ieºit din camerã,
scuzându-se faþã de mine, ºi discuþia a continuat câtva
timp cu generalul Sãnãtescu [...]. Când eram în curs de
discuþiuni ºi mã plictiseam aºteptând venirea Regelui
pentru a pleca, Regele intrã în camerã ºi în spatele lui
apare un maior din garda Palatului cu 6-7 soldaþi cu
pistoale în mânã. Regele a trecut în spatele meu, urmat
de soldaþi, unul din soldaþi m-a prins de braþe pe la spate
ºi generalul Sãnãtescu mi-a spus: „Dle mareºal, sunteþi
arestat pentru cã nu aþi vrut sã faceþi imediat armistiþiu”.
Gh. Buzatu, România sub imperiul haosului, 2007
Regele Mihai: „L-am convocat pe Antonescu dupã-
-amiazã, pentru ora patru. El a întârziat. Aºa proceda de
obicei. Mihai Antonescu a venit la timp. I-am primit în salon
împreunã cu generalul Sãnãtescu, ºeful Casei Militare.
Cât timp a durat discuþia, un ceas ºi mai bine, am încercat
ºi eu, ºi Sãnãtescu sã-l facem pe Mareºal a înþelege cã
rãzboiul nu mai poate fi continuat în direcþia aceea ºi cã
trebuie sã procedeze cât mai grabnic la un armistiþiu.
Chiar ºi Mihai Antonescu a încercat acelaºi lucru. Mare-
ºalul a refuzat net. […] La un moment dat, întorcându-se
spre Sãnãtescu, a spus: «Cum, sã plec eu ºi sã las þara
pe mâna unui copil?». Cred cã el îºi închipuia cã sunt
acelaºi copil pe care l-a cunoscut venind întâia oarã la
Palat. […] Aveam în rezervã o micã echipã de trei sub-
ofiþeri ºi un cãpitan din garda regalã, pregãtitã sã inter-
vinã în cazul refuzului (de a încheia armistiþiul) ºi sã-l
aresteze. [...] Dupã mai bine de un ceas de discuþii fãrã
nici un rezultat, am spus: «Dacã aºa stau lucrurile, atunci
nu ne mai rãmâne nimic de fãcut». O frazã-parol. ªi
atunci s-a deschis uºa ºi în salon au intrat cei patru. [...]
Au intrat, deci, au salutat ºi s-au apropiat de Antonescu.
Cãpitanul i-a spus sã-l urmeze ºi a pus mâna pe braþul lui.
Antonescu a devenit dintr-odatã þeapãn, s-a întors spre
Sãnãtescu ºi l-a întrebat: «Ce înseamnã asta?». Sãnãtescu
a avut atunci un moment de ezitare ºi a vrut sã ia mâna
lui Dumitrescu de pe braþul mareºalului. Când am vãzut
asta, am plecat. Avusesem destule neînþelegeri cu
Antonescu, dar nu-mi fãcea nici o plãcere sã asist la
scena arestãrii lui”.
Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, 1992
Regele Mihai I al României
(1927-1930, 1940-1947) a
pãrãsit þara în ianuarie 1948,
dupã ce a fost silit de cãtre
comuniºti sã abdice. S-a
cãsãtorit cu Principesa Ana
de Bourbon-Parma ºi a trãit
în exil, în Marea Britanie ºi
Elveþia, alãturi de familia sa.
A revenit în România pentru
prima oarã de la abdicare în
1992, într-o vizitã privatã,
înainte ºi dupã aceastã datã
viza fiindu-i refuzatã în mod
repetat de cãtre autoritãþile
postdecembriste pânã în 1997. Sursa: ANIC

2.2. Lumea româneascã
la 23 august 1944
La 22 octombrie 1944, la sala „Aro” din Capitalã
avea loc un concert susþinut de George Enescu.
Programul includea Simfonia a IV-a de Ceaikovski
ºi marca deschiderea noii stagiuni a Filarmonicii
bucureºtene. Acesta era unul dintre evenimentele
care semnalau reluarea normalitãþii în societatea
româneascã, dupã anii de rãzboi.
Din punct de vedere constituþional, România a
redevenit, la 23 august 1944, o þarã democraticã
(sursa 9 ). Respectarea drepturilor ºi libertãþilor
cetãþeneºti, separarea puterilor în stat, asigurarea
libertãþii de expresie politicã, au fost primele mãsuri
luate de cãtre Regele Mihai. Partidele politice au
fost scoase din ilegalitate, iar elitele intelectuale
s-au repoziþionat ºi, în marile centre urbane, au
reapãrut embrionii unei vieþi culturale normale.
Asemenea majoritãþii statelor europene, Româ-
nia a resimþit însã din plin efectele rãzboiului.
Bombardamentele lansate de anglo-americani
asupra mai multor regiuni ale þãrii ºi, mai târziu,
ofensiva URSS în Moldova au distrus o economie
aproape deloc afectatã între 1941 ºi 1944 ºi au
marcat viaþa cotidianã a românilor (sursa 2 ).
În plus, dupã 23 august 1944, multe dintre
resursele României au fost concentrate pentru
continuarea campaniei pe frontul de vest, conform
prevederilor Convenþiei de Armistiþiu (sursa 6 ).
Leul s-a depreciat rapid (sursele 2-4 ), iar nivelul
de trai s-a degradat treptat. Procurarea hranei a
devenit o problemã în condiþiile în care marile
oraºe erau grav afectate de bombardamente, dar
nici mediul rural, unde trãia cam 80% din populaþia
României, nu a fost ocolit de crizã. Activitãþile
agricole au fost puternic afectate de ostilitãþile
militare, de secetã ºi de dezorganizarea provo-
catã de condiþiile de rãzboi. În lipsa unei coor-
donãri a autoritãþilor, stocul de cereale s-a epuizat
ºi a condus la o penurie generalizatã, accentuatã
ºi de seceta din anii urmãtori. Raþionalizarea ali-
mentelor, în condiþiile sfârºitului rãzboiului, a pro-
dus o stare de îngrijorare, a favorizat specula ºi
afacerile desfãºurate pe seama dificultãþilor ali-
mentare ale populaþiei. În industrie se resimþea
lipsa materiilor de primã necesitate, a mijloacelor
PRELUAREA PUTERII (1944-1947) n 29
de transport, a combustibilului ºi a pieselor de
schimb pentru repornirea instalaþiilor mecanice.
Domeniul instituþiilor de credit a pierdut mult din
suflul perioadei interbelice.
În Moldova, nord-vestul Transilvaniei ºi Dobro-
gea, statul român a pierdut pentru o perioadã con-
trolul asupra teritoriului naþional ºi asupra porturilor
dunãrene ºi maritime. În Moldova, înaintarea Arma-
tei Roºii a favorizat instalarea unei administraþii
controlate de comuniºti, în timp ce în nord-vestul
Transilvaniei, funcþionarii români – instalaþi pe
mãsurã ce teritoriul a fost eliberat de cãtre Armata
Român㠖 au fost retraºi la cererea sovieticilor,
care au preluat controlul administraþiei. Practic,
Armata Roºie a devenit o armatã de ocupaþie: inti-
midãri, jafuri, violenþe, abuzuri, rechiziþii forþate,
umilinþe la care au fost supuse trupele române ºi
oamenii simpli, acesta este tabloul noii alianþe mi-
litare în care intrase România.
Citiþi sursele 1-7 ºi rezolvaþi urmãtoarele cerinþe.
n Realizaþi o cronologie a evoluþiei teritoriale a
României în perioada 1913-1947.
n Identificaþi cele mai importante consecinþe eco-
nomice ale situaþiei interne ºi internaþionale a
României în perioada 1944-1947.
n Sursele 2-4 vã indicã degradarea situaþiei econo-
mice din România dupã 23 august 1944. Desco-
periþi cauzele acestei evoluþii.
n Alcãtuiþi un portofoliu cu tema „Armata Românã
între 23 august 1944 ºi 9 mai 1945”.
„În urma succesivelor cedãri teritoriale din vara anului
1940 – Basarabia, partea de nord a Bucovinei, colþul de
nord-vest al judeþului Dorohoi cu þinutul Herþa, jumãtatea
de nord a Transilvaniei ºi Cadrilaterul – teritoriul României
s-a redus în septembrie 1940 de la 295.649 kmp la
195.311 kmp (–33,9%).
Prin realipirea Transilvaniei, recunoscutã prin Tratatul de
Pace de la Paris (10 februarie 1947), teritoriul revine la
237.500 kmp. România încheie al doilea rãzboi mondial
cu un minus de 58.149 kmp (faþã de hotarele din 1 sep-
tembrie 1939).”
Dinu C. Giurescu, România în
al doilea rãzboi mondial, 1999
30 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
„Indicele costului vieþii în Bucureºti a cunoscut un salt spec-
taculos în numai ºase luni (august 1944 – martie 1945). [...]
Preþul unui litru de ulei ajungea de la 220 de lei în aprilie
1944 la 4.500 de lei în iulie 1945 (pentru judeþul Baia), în
timp ce un kilogram de zahãr cotat la 60 de lei în aprilie
1944 valora 6.000 de lei în iulie 1945 (în judeþul Bacãu).
O contribuþie la creºterea galopantã a inflaþiei a avut-o ºi
introducerea pe piaþã a rublei (o rublã pentru o sutã de lei)
ºi a leului comandamentului militar al trupelor sovietice,
care echivala cu cinci lei româneºti.”
Gheorghe Oniºoru, România în anii 1944-1948.
Transformãri economice ºi realitãþi sociale, 1998
„Pe acest fond (al inflaþiei) s-au redus ºi cotele raþiona-
lizate. Zahãrul, de exemplu, era distribuit în vara lui 1945
în raþii de câte 200 de grame/lunã la oraº ºi 50 de grame
la sãteni ºi refugiaþi. În aceste condiþii au început sã facã
ravagii ºi epidemiile. Numai în septembrie 1944 ºi pânã
în iunie 1945 în 12 judeþe ale Moldovei au fost înregis-
trate 59.196 de cazuri de tifos exantematic.”
Gheorghe Oniºoru, Alianþe ºi confruntãri
între partidele politice din România, 1996
Creºterea costului vieþii: 1944-1945
Dupã Constantin Sãnãtescu, Jurnalul generalului Sãnãtescu, 2006
„Jalnicã era starea Iaºului. De cum intrai în gara Nicolina,
Iaºul pãrea cu totul distrus; verdeaþa lui aºa de abundentã
nu mai era. Cãsuþe albe, cu grãdinile lor, de abia se mai
vedeau. Mormanele de ruine erau tot mai dese cu cât ne
apropiam de gara Iaºi. În gara pãrãginitã, cu ferestre
astupate cu scânduri, peronul, sãlile de aºteptare –
murdare. În piaþa gãrii – nici o briºcã, nici o maºinã.
Fiecare cãlãtor îºi ducea singur bagajele la deal. Departe
am vãzut un tramvai care cobora încet, fricos, înþesat de
lume. […] Patrule ruseºti, câte patru soldaþi, cu puºca
„Ruºii au pretins mai mult de 700 de fabrici, foste proprie-
tãþi germane, ca daune de rãzboi ºi, aºa cum Departa-
mentul cunoaºte, atât companiile britanice, cât ºi cele
americane au fost victime ale acestui transfer. Ruºii deja
au obþinut beneficii importante din petrolul românesc ºi
storc ºi celelalte companii petroliere, în mare mãsurã pro-
prietatea britanicilor ºi americanilor, pânã la limita unor
pierderi grele, încât acestea trebuie sã plece din România
dacã situaþia nu se schimbã. Ruºii au obþinut, de aseme-
nea, în virtutea deciziilor de la Potsdam privind proprietã-
þile germane, mari beneficii din bãncile româneºti, liniile
de transporturi navale ºi aeriene, din care au înfiinþat
companii mixte sovieto-române. Penetrarea economicã a
mers atât de departe încât Rusia nu mai este interesatã
doar sã aibã un guvern român «prieten», ci ºi sã domine
România pentru a-ºi proteja propriile interese economice.”
Ulrich Burger, Misiunea Ethridge în România, 2000
mitralierã în diagonalã pe piept, cu ºapca pe o ureche ºi
cu ºuviþe de pãr în dezordine. Nu, nu, acesta nu mai era
Iaºul meu, ceea ce vedeam. Niciodatã nu mã voi mai
întoarce sã trãiesc aici, pentru cã amintirile atât de vii ale
frumoasei mele tinereþi trãitã aici erau prea puternice pentru
a mi le pângãri, continuând a trãi în niºte locuri de care
tristeþea mã fãcea strãin ºi alãturi de niºte oameni care nu
mai erau ai mei, când altãdatã în fiecare simþeam un prie-
ten, pânã ºi în necunoscutul care trecea pe lângã mine.”
Gheorghe Zane, Memorii: 1939-1974, 1997
 PRELUAREA PUTERII (1944-1947) n 31

Citiþi sursele 7-10 ºi rezolvaþi sarcinile.

n Formulaþi un punct de vedere argumentat cu pri-
vire la colaborarea dintre comandamentul trupelor
sovietice ºi cel românesc.
n Identificaþi, utilizând ºi alte surse, principalele modi-
ficãri constituþionale din intervalul 1938-1944.
Regele Mihai cãtre preºedintele american Franklin
Delano Roosevelt:
„Comandamentul sovietic a confiscat peste 50% din
stocul sanitar al Armatei Române, inclusiv tot disponibilul
de novocainã, indispensabilã oricãrei anestezii!”.
(24 ianuarie 1945)
Dinu C. Giurescu, România
în al doilea rãzboi mondial, 1999
Generalul C.V.R. Schuyler:
„Toþi ofiþerii români de pe front cu care am vorbit sunt
nemulþumiþi de faptul cã ruºii nu au nici un respect pentru
unitãþile române pe care le folosesc drept carne de tun.
Aceste unitãþi sunt azvârlite în atac dupã atac, fãrã sprijin
adecvat, suferã mari pierderi ºi nu li se acordã rãgaz
pentru odihnã ºi reechipare. De aceea, oamenii sunt
epuizaþi fiziceºte ºi moralul este foarte scãzut”.
Dinu C. Giurescu, România
în al doilea rãzboi mondial, 1999
„Capitularea totalã ºi necondiþionatã a Germaniei a aflat
trupele române în plin efort de rãzboi pe teritoriul ceho-
slovac. Pentru satisfacerea necesitãþilor frontului, statul
român [...] a mobilizat întregul sãu potenþial militar, eco-
nomic ºi politico-diplomatic. Câteva cifre sunt elocvente
pentru a aprecia efortul considerabil ºi ponderea contri-
buþiei României la rãzboiul antihitlerist: între 13 septembrie
1944 ºi 12 mai 1945, Armata Românã a înaintat spre Vest
pânã în apropierea oraºului Praga, dupã ce traversase
17 masive muntoase, 12 cursuri mari de ape, a eliberat
3.831 de localitãþi ºi a provocat inamicului pierderi con-
siderabile (peste 170.000 de prizonieri ºi circa 25.000 de
morþi). Intrarea României în rândurile Naþiunilor Unite a
uºurat apreciabil efortul de rãzboi al aliaþilor. Din partea
românã, pierderile înregistrate au reprezentat 169.822 de
oameni (morþi, rãniþi sau dispãruþi), adicã 31% din totalul
efectivelor angajate în lupte. Sub raportul contribuþiei
umane, România s-a situat pe locul al patrulea între
statele participante în perioada august 1944 – mai 1945
la asaltul decisiv asupra Reichului nazist, dupã URSS,
Statele Unite ºi Marea Britanie. [...] În sfârºit, valoarea
contribuþiei economice a României s-a ridicat la circa
1,2 miliarde de dolari (în valuta anului 1938).”
Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria
românilor în secolul XX, 1999

Decret Regal (31 august 1944):

„Articolul 1. Drepturile românilor sunt cele recu-
noscute de Constituþia din 1866 cu modificãrile ce
ulterior i-au fost aduse ºi de Constituþia din
29 martie 1923.
Articolul 2. Sub rezerva celor cuprinse în artico-
lele III ºi IV, puterile statului se vor exercita dupã
regulile aºezate în Constituþia din 29 martie 1923.
Articolul 3. Un decret dat în urma hotãrârii
Consiliului de Miniºtri va organiza Reprezentanþa
Naþionalã. Pânã la organizarea reprezentanþei
naþionale, puterea legislativã se exercitã de cãtre
rege, la propunerea Consiliului de Miniºtri.
Articolul 4. O lege specialã va statornici condiþiile
în care magistraþii sunt inamovibili...”.
Dinu C. Giurescu, Guvernarea Casa lui S.M. Himelbrand, str. Vasile Lupu din
Nicolae Rãdescu, 1996 Iaºi, bombardatã în noaptea de 5-6 iunie 1944
32 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Citiþi sursele 11-13 ºi rezolvaþi urmãtoarele cerinþe.
n Formulaþi un punct de vedere cu privire la atitudi-
nea lui Mihai Ralea faþã de puterea politicã.
n Descrieþi viaþa culturalã a României de dupã
23 august 1944.
„Fost membru al Partidului Naþional-Þãrãnesc, Mihai
Ralea trece fãrã mari regrete, în anii ’30, în barca din ce
în ce mai încãpãtoare a lui Carol al II-lea, pe care-l
serveºte ca ministru ºi ca propovãduitor – de suprafaþã,
fãrã sistem㠖 al corporatismului economic. La apusul
gloriei lui Carol, Ralea intrã în eclipsã. Dar nu pentru mult
timp; lovitura de Palat din vara lui ’44 ºi îndepãrtarea lui
Antonescu îl aduce pe Ralea alãturi de Petru Groza, la
conducerea partidului Frontul Plugarilor. Pe listele acestui
partid, Ralea devine în martie 1945 ministru al Artelor, iar
dupã alegerile din 1946 ajunge ambasador al României la
Washington, într-o încercare prea evidentã a regimului pe
cale de impunere de a-ºi spãla imaginea de export. […]
Ironia soartei: tocmai Ralea – cel care se descria priete-
nilor prin câteva repere de geografie sentimentalã, am
fost ambasador la Washington, stau pe strada Londra,
mi-am luat doctoratul la Paris ºi-mi frec coatele de comu-
niºti la Bucureºti (asta spunea el pe la începutul anilor ’60,
pe când îºi pregãtea, poate conºtient, trecerea dincolo,
dar incapabil sã prevadã cã va muri într-un spital din
Berlinul de Est, coborât prea târziu dintr-un tren ce-l ducea
într-o misiune culturalã spre Copenhaga!), deci tocmai
acest om nu a putut pãrãsi þara din dragoste pentru via
sa de lângã Huºi!”
Adrian Cioroianu, Focul ascuns în piatrã, 2002
Octombrie 1944
„ • Cea dintâi premierã teatralã sub noul regim: comedia
Amantul de carton, de J. Deval, la Teatrul «Regina
Maria», cu Tantzi Cocea, Radu Beligan, Marcel Anghe-
lescu, Cornel Þãranu, regia Sicã Alexandrescu. […]
• Concert de jazz la sala „Palladium”; îºi dau concursul:
Virginica Popescu, Ovidiu Teodorescu, Colea Rãutu;
prezentare – N. Gãrdescu.
• Reapar anticarii ambulanþi pe strãzile Capitalei.
«Bucureºtiul – scrie Ultima or㠖 îºi reia aspectele, îºi
reia pitorescul care-l fãcea sã fie deosebit între ceilalþi.
Capitala îºi revine, iar coloritul vioi al coperþilor de cãrþi
înºirate pe ziduri pare asemeni unui stindard arborat la
zile mari. Cartea e iarãºi liberã, la îndemâna oricui,
pãstrând încã mirosul pivniþelor în care a fost zãvorâtã
patru ani».”
Ioan Lãcustã, 41 de luni care au schimbat România, 1999
Lucrãri ºtiinþifice/opere de artã apãrute în 1944:
„– Grigore Antipa: Marea Neagrã
– Lucian Blaga: Trilogia culturii
– Tudor Vianu: Filosofia culturii
– Alexandru Ciucurencu picteazã Ciclamene
– Ion Caraion: Panopticum (debut)
– Gellu Naum: Culoarul somnului
– Zaharia Stancu: Anii de fum, versuri
– Constantin Noica: Pagini despre sufletul românesc ”.
Dinu C. Giurescu, Istoria României în date, 2003
n Mihail Sadoveanu
(1880-1961) a fost
unul dintre intelec-
tualii care au aderat
la miºcarea comu-
nistã. Pornind de la
sursele 14-15, rea-
lizaþi o investigaþie
personalã cu tema
„Intelectualii comu-
niºti din România”.
Sursa: ANIC
Mihail Sadoveanu (1945):
„Sunt un om de stânga, aflat pe linia unui fel de popora-
nism, în spiritul Vieþii româneºti, adaptat la împrejurãri
noi. Înþeleg ca poporul român sã profite de toate bine-
facerile democraþiei din ultimele decenii ºi mai ales de
marele exemplu rusesc exprimat în Constituþia, a cãrei
aniversare am serbat-o de curând cu atâta cãldurã”.
Ion Biberi, Lumea de mâine, 2001
„Vreau sã vedem un comunist român adevãrat, care sã
poatã þine fruntea sus: «trãiesc în dispreþul bunurilor
materiale, dupã idealul comunist, un loc, un salar, un om,
fiecare la ce a învãþat». Caut unul cu o austerã simplitate,
cãruia sã-i zic: «Vreau sã-þi fiu asemenea» [...]. Ajung la
conu’ Mihail Sadoveanu [...]. Când a adulmecat Ciorogârla
infamului de burghez Pamfil ªeicaru, credeþi cã a fost
apucat de un acces subit de tolstoism? [...] Sã mun-
ceascã de-a valma cu þãranii? Poftiþi la Ciorogârla. Un om
masiv coboarã din conac sã supravegheze munca altora,
ca un boier rus de altãdatã, peste mujicii lui. Este domnul
Mihail Sadoveanu, comunistul! [...]. Comunismul româ-
nesc are fãlci din preistorie ºi buzunare fãrã fund din
legendã. Comunistul ortodox viseazã ºi activeazã.
Comunistul nostru cumuleazã, acumuleazã ºi camu-
fleazã.” [Dreptatea, 1946]
Ana Selejan, Trãdarea intelectualilor, 2005

2.3. Regimul politic
„Dacã guvernul nu este schimbat imediat, noi (sovie-
ticii) nu mai putem rãspunde de existenþa liberã a
poporului român!”
Iatã ce îi transmitea, dupã ce a bãtut cu pumnul
în masã la propriu, Andrei Vîºinski (ministrul ad-
junct de Externe sovietic) Regelui Mihai, la sfârºi-
tul lui februarie 1945. La afirmaþia Regelui cum
cã la Ialta se hotãrâse ca popoarele din sud-estul
Europei sã-ºi decidã singure soarta, Vîºinski a
replicat cinic: „Ialta sunt eu!”. A urmat astfel, im-
punerea forþatã a primului guvern procomunist ºi
consolidarea treptatã a puterii PCR. În fapt, între
1945 ºi 1947 în România s-a produs un proces
lent de acaparare a instituþiilor statului de cãtre
comuniºti.
Guvernul Groza
În urma presiunilor exercitate de sovietici ºi de
comuniºti asupra Regelui Mihai, acesta a fost
forþat sã demitã guvernul Nicolae Rãdescu. Noul
guvern, denumit „de largã concentrare democra-
ticã”, era condus de Petru Groza, care fãrã sã
fie membru al PCR, era preºedintele unui partid
apropiat de comuniºti. Gheorghe Gheorghiu-Dej,
Lucreþiu Pãtrãºcanu ºi Teohari Georgescu, lideri
marcanþi ai PCR, deþineau portofolii-cheie în
Cabinet; de altfel, comuniºtii ºi acoliþii lor contro-
lau peste 86% dintre funcþiile guvernamentale.
PNL ºi PNÞ nu au acceptat sã facã parte din
Executiv, iar americanii ºi britanicii au refuzat,
timp de aproape un an, sã recunoascã guvernul,
considerându-l impus prin forþã.
Parlamentul
Presiunile exercitate asupra Moscovei de cãtre
americani ºi britanici, la solicitarea opoziþiei din
România, au determinat o schimbare de atitudine
a Kremlinului în privinþa situaþiei din România. La
aceasta s-a adãugat ºi „greva regal㔠(sursa 7 ).
Astfel, în urma convorbirilor de la Moscova (de-
cembrie 1945) reprezentanþii SUA, Marii Britanii ºi
ai URSS au convenit includerea în guvernul Groza
a doi reprezentanþi ai partidelor istorice ºi organi-
zarea de alegeri libere în România (sursa 2 ).
PRELUAREA PUTERII (1944-1947) n 33
Sursa: ANIC
Petru Groza (1884-1958), preºedintele
partidului Frontul Plugarilor, ºeful pri-
mului guvern pro-comunist
Desfãºurate în toamna lui 1946, alegerile au fost
precedate de campanii propagandistice violente
împotriva partidelor democratice ºi câºtigate prin
fraudã (studiul de caz ) de comuniºti ºi de aliaþii lor
politici (sursa 1 ). În ciuda protestelor PNÞ ºi PNL
ºi ale guvernelor Marii Britanii ºi al SUA, situaþia a
rãmas însã neschimbatã.
Suspendat prin decret regal în 1940, odatã cu
instaurarea dictaturii lui Antonescu, Parlamentul
ºi-a reluat activitatea dupã alegerile din noiembrie
1946, în formulã unicameralã ºi sub numele de
Marea Adunare Naþionalã (capitolul 4 ). Începând
cu 1947, partidele adversare comuniºtilor au fost
desfiinþate, iar în anii ’50 Partidul Comunist a
devenit unica forþã politicã din România.
Monarhia
La sfârºitul lui 1946, România era ultima þarã din
Europa de Sud-Est în care mai exista încã un re-
gim monarhic. Casa Regalã reprezenta ultimul sim-
bol de putere al lumii necomuniste ºi beneficia de
un mare capital de încredere ºi simpatie din partea
populaþiei (sursa 8 ). La 30 decembrie 1947, sub
presiunea sovieticilor, Regele Mihai a fost însã
silit sã abdice (sursa 9 ), comuniºtii anunþând con-
stituirea Republicii Populare Române. La patru
zile dupã, Suveranul era obligat sã pãrãseascã
þara, iar în aprilie 1948 era votatã prima Consti-
tuþie a statului român comunist.
34 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Citiþi sursele 1-6 ºi rezolvaþi urmãtoarele sarcini.
n Observaþi diversitatea politicã din România post-
belicã (sursa 1 ) ºi, utilizând informaþiile dobândite
din alte surse de informare, precizaþi perioada de
formare a acestora.
n Explicaþi atitudinea sovieticilor ºi a anglo-america-
nilor referitoare la situaþia din România.
n Descoperiþi cuvintele-cheie ale mesajului radiofo-
nic transmis de cãtre premierul Nicolae Rãdescu
(sursa 5 ).
n Citiþi cu atenþie sursele 3 ºi 4, identificând termenii
de divergenþã invocaþi ulterior. Sesizaþi nuanþele
de viziune!
n Explicaþi aserþiunea lui Stalin în contextul eveni-
mentelor din România acelor ani.
„1. Partidele tradiþionale: Partidul Naþional-Þãrãnesc ºi
Partidul Naþional-Liberal.
2. «Stânga»: Partidul Comunist Român ºi aliaþii sãi,
Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul
Naþional-Popular.
3. «Disidenþele» – în fapt grupãri care au susþinut, de o
manierã sau alta, politica de sovietizare: Partidul
Naþional-Liberal – Tãtãrãscu, Partidul Naþional-Þãrã-
nesc – Alexandrescu, Partidul Þãrãnesc-Democrat –
Lupu, excepþie fãcând doar Partidul Social-Democrat
Independent condus de Constantin Titel Petrescu.
4. Minoritarii: Uniunea Popularã Maghiarã ºi partidele
evreieºti, cu precãdere.
5. Micile partide: Partidul Popular Românesc, Partidul
Radical al Micii Burghezii etc.”
Gheorghe Oniºoru, Alianþe ºi confruntãri
între partidele politice din România, 1996
Demonstraþie a Frontului Naþional Democrat (februarie 1945)
Comunicatul Conferinþei de la Moscova cu privire la
România (27 decembrie 1945):
„Cele trei guverne (american, britanic ºi sovietic) sunt
pregãtite sã dea Regelui Mihai sfatul pe care l-a cerut în
scrisoare din 21 august 1945, privind lãrgirea guvernului
român. Regele urmeazã a fi sfãtuit ca un reprezentant al
Partidului Naþional-Þãrãnesc ºi unul al Partidului Naþional-
-Liberal sã fie incluºi în guvern. Comisiunea mai jos
arãtatã se va asigura cã:
a) Ei sunt cu adevãrat reprezentativi pentru partidele
care nu sunt reprezentate în guvern (PNÞ-Maniu ºi
PNL-Brãtianu).
b) Cã ei sunt corespunzãtori ºi vor conlucra în mod loial
cu guvernul.
Cele trei guverne iau notã cã guvernul român astfel
reorganizat va declara cã se vor þine alegeri libere ºi
nemãsluite, cât de curând posibil, pe baza votului uni-
versal ºi secret”.
Dinu C. Giurescu, Falsificatorii: „Alegerile” din 1946, 2006
Petru Groza (1946):
„[…] atunci când anglo-americanii au acceptat decizia de
la Moscova, ei se gândeau la alegerile libere din Anglia
sau America, în timp ce ruºii se gândeau la alegerile
libere din Rusia. Dacã avem în vedere prezenþa Armatei
Roºii în România, se pare cã alegerile se vor desfãºura
potrivit pãrerii ruºilor despre ceea ce înseamnã liber ºi
neîngrãdit”.
Dennis Deletant, Teroarea comunistã în România, 2001
Viaceslav Molotov (2 aprilie 1944):
„Guvernul sovietic declarã cã nu urmã-
reºte obiectivul de a schimba ordinea
socialã existentã în România...”
Liviu C. Þîrãu, Între Washington
ºi Moscova, 2005
Sursa: ANIC

Emisiunea de la Radio Bucureºti, 24 februarie 1945,
ora 24 (generalul Nicolae Rãdescu – preºedintele
Consiliului de Miniºtri):
„Cei fãrã neam ºi fãrã Dumnezeu, aºa cum i-a botezat
poporul, au pornit sã aprindã focul în þarã ºi sã o înece în
sânge. O mânã de inºi conduºi de doi venetici, Ana
Pauker ºi ungurul (Vasile) Luka, cautã prin teroare sã
supunã neamul. Vor cãdea striviþi. Acest neam, care a
ºtiut întotdeauna sã-ºi apere fiinþa, nu de câþiva indivizi
se va lãsa acum îngenunchiat. Sub masca democraþiei,
democraþie pe care la fiecare fapt o calcã în picioare
aceste fioroase hiene nãdãjduiesc sã punã mâna pe
stãpânirea þãrii. Sunt nenumãrate blestematele lor fapte,
pe tot cuprinsul þãrii. [...] În Craiova, grupuri înarmate au
atacat puternic Prefectura ºi au luat-o cu asalt. La Caracal,
mica, dar viteaza garnizoanã a rezistat cu îndârjire ata-
cului dat, astfel cã Prefectura a putut fi salvatã. În Braºov,
au devastat o cooperativã, iar în Capitalã, crimele lor nu
vor putea fi cunoscute în întregime decât mâine. Au tras
focuri în Palatul Regal, douã gloanþe pãtrunzând în cabi-
netul Mareºalului Palatului. Au tras ºi în Prefectura Poli-
þiei Capitalei ºi au atacat ºi palatul Ministerului de Interne,
unde mã gãseam, un glonte pãtrunzând lângã masa mea
de lucru. Acum trei sferturi de orã, un grup ce manifesta
simpatie ºi adeziune a fost atacat cu focuri de armã,
dintr-o maºinã, ºi sunt 2 morþi ºi 11 rãniþi”.
SRI, Cartea Albã a Securitãþii, vol. I, 1997
I.V. Stalin (aprilie 1945): „Acest rãzboi nu seamãnã cu
cele din trecut; cel care ocupã (acum) un teritoriu îºi
impune propriul sistem pânã acolo unde i-au ajuns
armatele. Nu poate fi altfel”.
Liviu C. Þîrãu, Între Washington ºi Moscova, 2005
Sursa: ANIC
PRELUAREA PUTERII (1944-1947) n 35
Citiþi cu atenþie sursele de mai jos (7-10) ºi rezolvaþi
cerinþele.
n Care au fost principalele tactici utilizate de Rege
pentru a forþa demisia guvernului Groza?
n Identificaþi motivele încrederii românilor în persoana
Regelui Mihai în perioada 1945-1947.
n Utilizând sursele istorice, încercaþi sã descrieþi
atmosfera în care Regele a fost silit sã abdice.
Comentaþi legalitatea actului abdicãrii!
„Greva regalã”:
„A doua zi (20 august 1945), Regele i-a cerut lui Groza
sã-l ajute demisionând ºi încercând sã formeze un
guvern de largã reprezentare, care ar fi îndeplinit cerin-
þele formulate la Potsdam. «Refuz sã demisionez», a
rãspuns Groza. Regele s-a ridicat în picioare, audienþa nu
durase decât un sfert de orã. Mihai ºtia, în acel moment,
cã va rupe cât de curând posibil orice legãturã cu guver-
nul Groza. Nici o lege nu putea intra în vigoare fãrã sem-
nãtura lui ºi refuzând sã semneze decretele, Regele
paraliza efectiv administraþia ºi îl obliga pe Groza sã se
supunã unei soluþii constituþionale”.
Ivor Porter, Mihai I al României: regele ºi þara, 2007
Mark Ethridge – trimis al guvernului SUA
(decembrie 1945):
„Deºi Regele a fost forþat, aºa cum spune, sã accepte
guvernul Groza sau sã abdice, el a devenit simbolul
rezistenþei în favoarea unui guvern constituþional ºi
împotriva pretenþiilor sovietice. Oamenii nu mai pot striga
«Trãiascã Maniu!» fãrã sã fie bãtuþi sau închiºi pentru
aceasta, aºa cã strigã «Trãiascã Regele!». Am petrecut
patru ore cu el ºi pot aprecia, ca unul care nu
fac caz de regi ºi deci nu este impresionat de
aceºtia, cã are mai mult curaj decât oricare alt
politician din România. Prestigiul sãu este,
potrivit tuturor celor cu care am vorbit, cu
excepþia Anei Pauker, mai mare decât al
oricãrui alt politician. […] Cred cã este în mod
sigur adevãrat cã speranþele ºi temerile
aproape ale tuturor românilor, cu excepþia
celor mai fanatici comuniºti, ºi chiar ale unora
dintre ei, sunt concentrate în persoana sa”.
Ulrich Burger, Misiunea Ethridge
în România, 2000
Prima ºedinþã a guvernului Groza
36 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Regele Mihai: „Aºa, în ziua de 29 decembrie, Negel a
telefonat cã Groza ne roagã sã venim urgent la Bucureºti,
fiindcã are de discutat o chestiune de familie. […] Am
ajuns la casa din ªoseaua Kiseleff. N-am aºteptat mult ºi
Groza s-a arãtat însoþit de Gheorghiu-Dej. […] Am intrat
în salon, ne-am aºezat ºi fãrã sã aºtepte mult timp,
Groza, pe buze cu un zâmbet jovial, a spus: «Am venit sã
discutãm despre un divorþ amiabil». Noi n-am înþeles ce
vrea sã zicã. «Despre ce divorþ e vorba?» l-am întrebat.
Atunci, Groza a început sã se încurce într-un ºir lung de
explicaþii, cã momentul politic e foarte grav, cã marile
puteri aºteaptã, cã nu mai e nevoie de monarhie, cã
monarhia împiedicã democratizarea ºi modernizarea þãrii
ºi aºa mai departe – nu mai þin minte toate detaliile. […]
Dupã ce-a încetat încâlcita lui explicaþie, mi-a întins o
hârtie. Am luat-o ºi am citit-o la repezealã. Când am
înþeles despre ce este vorba am protestat, cu atât mai
mult cu cât mi se cerea acordul pe loc. […] I-am spus lui
Groza ºi însoþitorului sãu cã nu pot sã dau rãspunsul pe
loc, cã într-o chestiune ca abdicarea trebuie întrebatã
þara, ea fiind singura în drept sã hotãrascã dacã e cazul
sau nu sã fie modificatã Constituþia. Mi s-a rãspuns cã nu
e timp pentru asemenea subtilitãþi. «Þara a fost învãþatã
sã vã iubeascã, a mai spus Groza. De-acum o s-o
învãþãm sã ne iubeascã pe noi.» […] Am cerut sã mi se
dea documentul, ca sã-l citesc în liniºte, ºi m-am retras în
biroul meu. I-am chemat pe Negel ºi Ioaniþiu, care se
aflau în casã ºi aºteptau pe culoar sã poatã lua legãtura
cu mine. Alarmaþi, mi-au comunicat cã firele telefoanelor
au fost tãiate, cã garda Palatului a fost arestatã ºi
înlocuitã cu soldaþi din alte regimente ºi cã suntem þinta
unor trupe de artilerie grea gata în orice moment sã
tragã. […] Atunci am înþeles cã nu se poate face mare
lucru. Am citit documentul ºi m-am întors în salon. Am
încercat sã tratez cu cei doi în termeni raþionali. N-a fost
ALEGERILE DIN NOIEMBRIE 1946
Alegerile parlamentare din noiembrie 1946 repre-
zintã unul dintre momentele-cheie în preluarea
puterii de cãtre comuniºti. De la violenþele ºi
abuzurile din timpul campaniei electorale pânã
la comunicarea rezultatelor finale, desfãºurarea
alegerilor a stat sub semnul fraudei. Protestele
partidelor de opoziþie ºi reacþiile anglo-america-
nilor nu au putut împiedica recunoaºterea scruti-
nului; Suveranul a fost nevoit sã deschidã noul
Parlament în lipsa sprijinului concret din partea
Washingtonului ºi Londrei.
Gheorghe Gheorghiu-Dej
votând la 19 noiembrie 1946
chip sã ne înþelegem. De fapt, Constituþia pe care eu o
invocam încetase de mult sã aibã o putere asupra lor. Au
recurs la ºantaj. Mi-au comunicat cã, tergiversându-se
semnarea actului [...], membrii guvernului, adicã ºi
comuniºtii, vor fi nevoiþi, pentru a contracara orice formã
de opoziþie, sã execute peste o mie de studenþi dintre cei
ce fuseserã arestaþi în ultimul an. […] Dupã ce a trebuit
sã semnez acel lucru, în fine, acel document, Groza, cu
un zâmbet larg ºi iarãºi jovial, crezând cã face o glumã
foarte… […] reuºitã, s-a apropiat de mine ºi m-a rugat sã-i
pipãi vestonul în dreptul buzunarului. Mi-a spus: «Pipãiþi!».
ªi avea pistolul în buzunar. […] ªi s-a întors cãtre mama,
pentru cã mama nu-l slãbea din ochi, ºi a spus: «Ca sã nu
mi se întâmple ºi mie ce i s-a întîmplat lui Antonescu»”.
Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, 1992
Raport al ministrului britanic la Bucureºti adresat
prim-ministrului C.R. Attlee (8 ianuarie 1948):
„Ar fi de prevãzut cã, comuniºtii, cât se bucurã ei de o
extremã nepopularitate în rândul poporului român pentru
ceea ce au fãptuit, sã aparã ca rãspândind zvonul cã
Regele a abdicat la solicitare pentru a se cãsãtori sau pe
motiv cã el ar fi fost în conflict cu guvernul în probleme
de politicã. Oricum, nimeni în Bucureºti nu crede aceste
zvonuri, iar abdicarea a fost, în general, primitã de
poporul român ca o nouã loviturã straºnicã datã þãrii de
cãtre opresorii comuniºti. Abdicarea a fost primitã cu
profundã întristare ºi cel mai bun comentariu al moralei
populare este acela cã populaþia nu îndrãzneºte s-o
deplângã public”.
Gheorghe Buzatu, Mircea Chiriþoiu (ed.), Agresiunea
comunismului în România, 1998
Sursa: ANIC
 PRELUAREA PUTERII (1944-1947) n 37

n Precizaþi rolul comuniºtilor în derularea

alegerilor din 1946.
n Descrieþi atmosfera din timpul campa-
niei electorale.
n Comentaþi poziþia guvernului SUA faþã
de rezultatul alegerilor.

Iuliu Maniu (30 noiembrie 1946):

„Victoria noastrã electoralã a fost furatã, prin
teroare, prin minciunã ºi prin falsuri, încã
necunoscute. Guvernul […] a proclamat cu o
îndrãznealã ºi cu o neruºinare care a uimit
þara ºi strãinãtatea un Parlament strãin de
voinþa ºi sufletul naþiunii”. Sursa: ANIC
Dinu C. Giurescu, Falsificatorii:
„Alegerile” din 1946, 2006 Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi Petru Groza alãturi de Andrei Vîºinski
(în stânga, cu ochelari) la întoarcerea de la Cluj (14 martie 1945)

Emil Bodnãraº (1946):

„Noi sperãm sã avem 55-65% din voturi pe calea obþinerii
unor voturi reale în timpul votãrii, dar noi trebuie sã luãm
Constantin Rãdulescu-Motru (22 noiembrie 1946): 90%, ºi asta se va face cu ajutorul acelor posibilitãþi pe care
„Se povestesc atâtea acte de samavolnicie comise de ni le conferã legea electoralã ºi al unei anumite «tehnici»”.
oamenii guvernului [...] cã mã îngrozesc. Foarte mulþi Virgil Þârãu, Alegeri fãrã opþiune, 2005
alegãtori au fost opriþi de la vot. S-a votat fãrã identifi-
carea aceluia care vota. În urnã s-au pus listele votate pe
semnul soarelui (al blocului guvernamental) înainte de
ora 8 dimineaþa când a început votarea. Camioane cu
Miron Constantinescu (1946):
alegãtori au circulat de la o secþie la alta votând la toate
„Ce, noi suntem legaliºti? Noi suntem comuniºti. Noi
secþiile, adicã de mai multe ori. Dupã votare, s-au trimis
spunem: alegerile sunt bune atâta vreme cât dau rezul-
comisiei centrale procesele-verbale în alb ºi, aici, s-au
tate democratice”.
completat punându-se dupã ordinul guvernului numãrul
de voturi care convenea”. CPADCR, Raport final, 2006

Constantin Rãdulescu-Motru, Revizuiri ºi adãugiri, 1998

Document oficial al Guvernului SUA

Vasile Luca (ianuarie 1946):
„Noi nu putem fi mulþumiþi cu un succes de 50-55%, ci
trebuie sã obþinem o majoritate de peste 80%, dacã vrem
sã lichidãm reacþiunea... Sã se termine peste tot menta-
litatea de ameþealã de putere, bazatã pe faptul cã aveam
Armata Roºie aici. Succesul alegerilor nu depinde de
Armata Roºie, ci de puterea noastrã de mobilizare
politicã a maselor”.
Virgil Þârãu, Alegeri fãrã opþiune, 2005
(29 noiembrie 1946):
„Guvernul român a organizat, pe data de 19 noiembrie
(1946), alegeri generale. Departamentul de stat este în
posesia unor rapoarte cuprinzãtoare privind derularea
acestor alegeri ºi informaþiile primite aratã absolut clar
cã, în urma falsurilor comise în registrele electorale, a
felului în care s-a votat ºi s-au numãrat voturile, ca ºi din
cauza intimidãrii prin teroare a unui larg segment al
electoratului, libera opþiune a unei mari pãrþi a populaþiei
a fost pusã sub semnul îndoielii. În consecinþã, guvernul
Statelor Unite nu poate privi alegerile ca pe o împlinire a
angajamentelor pe care Guvernul Român ºi le-a luat faþã
de Statele Unite, Marea Britanie ºi Uniunea Sovieticã, în
punerea în aplicare a înþelegerilor de la Moscova”.
Reuben H. Markham, România sub jugul sovietic, 1996
 PARTIDUL COMUNIST ROMÂN
(1948-1989)

3.1. Scurt istoric al PCR

Într-un manual de istorie din perioada comunistã, editat de aca-
demicianul Mihail Roller, erau precizate urmãtoarele:
„Conferinþa Naþionalã a ridicat cu ascuþime problema partidului
unic al clasei muncitoare. [...] Partidul Comunist Român a conceput
înfãptuirea Partidului Unic Muncitoresc, nu ca pe o contopire meca- Nomenclatura – „Ansamblul listelor
nicã, ci ca pe o unificare politicã ºi organizatoricã, pe baze principiale nominale ºi confidenþiale care conþineau
marxist-leniniste, în urma unei acþiuni de lãmurire ideologicã ºi a posturile de responsabilitate din socie-
înfãptuirii unei depline unitãþii de acþiune. Acþiunea de lãmurire dusã tatea comunistã, aºa cum erau ele sta-
pe baza hotãrârii Conferinþei PCR a influenþat elementele cinstite bilite în mod ierarhic de cãtre Partid. Fie
din rândurile social-democraþiei”. cã era vorba despre aparatul de partid,
cel de stat, armatã, organizaþii de masã,
Sintagmele subliniate de noi reprezintã termenii ideologici ºi structuri economice sau culturale, decizia
de acþiune în care a debutat istoria PCR la sfârºitul anilor ’40: în materie de resurse umane (pentru
aceste posturi) revenea în primul rând
ascuþimea indicã nevoia unei acþiuni tãioase, violente chiar;
organismelor conducãtoare ale parti-
lãmurirea ideologicã = manipulare prin propagandã; elemen- dului”.
tele cinstite = procomuniºti; marxism-leninismul este ideo- De ce trebuie condamnat comunismul,
logia unicã sub semnul cãreia se situa Partidul Comunist. Anuarul IICCR, 2006
Regimul comunist din România s-a bazat aºadar pe elimi-
narea pluralismului politic ºi pe consolidarea unui partid unic de
masã, conceput ºi definit ca forþã conducãtoare a statului. În
vara anului 1947, Partidul Naþional-Liberal ºi Partidul Naþional-
-Þãrãnesc au fost desfiinþate ºi interzise. Ulterior, în februarie
1948, PCR a fuzionat cu aripa procomunistã a Partidului Social-
-Democrat, formând Partidul Muncitoresc Român (PMR). În con-
formitate cu modelul sovietic ºi sub conducerea lui
Gheorghe Gheorghiu-Dej, comuniºtii ºi-au asumat rolul
de forþã politicã conducãtoare a întregii societãþi, iar
Constituþiile din 1952 ºi 1965 au consfinþit sistemul poli-
tic cu partid unic.
Ilegalitatea existenþei altor formaþiuni politice, dife-
rite ºi independente de comuniºti, a facilitat PMR-ului
exercitarea unui control strict asupra instituþiilor-cheie
ale societãþii, în toate domeniile de activitate: politic,
economic, social ºi cultural. Acest lucru a fost posibil,
pe de o parte, prin utilizarea violenþei, ºi, pe de altã
parte, prin crearea nomenclaturii (dicþionar ) ºi prin lãr-
girea numãrului de membri ai partidului.

Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul Partidului Muncitoresc Român

între 1945 ºi 1965, salutând în stilul comunist al anilor ’50 Sursa: ANIC
 PARTIDUL COMUNIST ROMÂN (1948-1989) n 39

În anii 1948-1958, comuniºtii din România au fost sub o

deplinã tutelã sovieticã. Organizarea, mesajul politic ºi mo-
dul de a acþiona pentru consolidarea puterii au fost inspirate
din practicile dictate de Moscova. Odatã cu retragerea tru-
pelor sovietice în 1958, partidul ºi-a construit însã o nouã
legitimitate, bazatã pe promovarea treptatã a comunismului
naþional, eliberat de influenþa URSS. Declaraþia din aprilie
1964 (sursa 4 ) a statuat independenþa PMR faþã de Moscova,
asigurând o anumitã susþinere a populaþiei faþã de liderii
partidului. Acest lucru nu a însemnat însã abandonarea
modelului stalinist de guvernare, bazat pe represiune ºi
violarea drepturilor fundamentale ale omului.
În 1965, dupã moartea lui Gheorghiu-Dej, conducerea
partidului a fost preluatã de Nicolae Ceauºescu, iar numele
partidului a fost schimbat în Partidul Comunist Român. Linia
Sursa: ANIC
naþional-comunismului a fost continuatã de unele reforme,
care au acordat mai multã libertate de expresie, au condamnat Nicolae Ceauºescu (1918-1989), liderul
unele practici staliniste din vremea lui Dej ºi au condus la o Partidului Comunist Român între 1965 ºi
anumitã liberalizare economicã (capitolul 8 ). Reformele nu au 1989, ºi salutul sãu generic de la tribuna
Congresului PCR
vizat însã rolul PCR în societate, acesta rãmânând unica forþã
politicã a þãrii. Totuºi, relaxarea produsã în prima parte a peri-
oadei Ceauºescu a sedus numeroase personalitãþi ale vieþii
culturale din România, care s-au înscris în partid ºi care au fost
promovate în diverse funcþii.
În 1971, vizita lui Nicolae Ceauºescu în China ºi Coreea de
Nord a marcat însã o nouã etapã în istoria PCR. Inspirat de
comunismul asiatic, secretarul general a hotãrât sã punã capãt
liberalizãrii ºi sã reconsolideze controlul partidului asupra socie-
tãþii. În anii ’70, ascensiunea Elenei Ceauºescu în cele mai înalte
eºaloane de putere ºi „alegerea” lui Nicu – fiul cel mic al dic- n „Partidul Muncitoresc Român este
tatorului – în Comitetul Central au constituit primii paºi spre forþa conducãtoare atât a organi-
clanizarea PCR, familia prezidenþialã împânzind în scurt timp zaþiilor celor ce muncesc, cât ºi a
organelor ºi instituþiilor de stat.”
structurile partidului ºi ale statului.
Constituþia României, 1952
Cultul personalitãþii, paralizarea aparatului de partid ºi mono- n
„În Republica Socialistã România, forþa
polizarea puterii în mâinile unui grup foarte restrâns de persoane conducãtoare a întregii societãþi este
au caracterizat activitatea PCR în anii ’80. Partidul Comunist Român.”
Constituþia României, 1965
n „Pluralismul în societatea româneascã
este o condiþie ºi o garanþie a demo-
craþiei constituþionale. Partidele politice
[...] contribuie la definirea ºi la expri-
marea voinþei politice a cetãþenilor.”
Constituþia României, 1991
n Comparaþi urmãtoarele articole din Constituþiile României (sursa 1 )
ºi identificaþi diferenþa esenþialã în materie de partide politice dintre
constituþia unui stat totalitar ºi cea a unui stat democratic.
40 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Analizaþi sursele 2-7 ºi rãspundeþi la urmãtoarele în-
trebãri.
n Cum a evoluat poziþia PMR faþã de partidul bolºe-
vic ºi faþã de URSS?
n De ce credeþi cã s-a produs aceastã schimbare ºi
care au fost efectele ei pentru partid?
„Partidul Muncitoresc Român va duce o luptã necru-
þãtoare [...] ºi îi va educa pe membrii sãi ºi pe toþi oamenii
muncii în spiritul internaþionalismului proletar, în spiritul
devotamentului neþãrmurit faþã de Uniunea Sovieticã, faþã
de partidul bolºevic ºi de genialul învãþãtor al oamenilor
muncii din întreaga lume, tovarãºul Stalin.”
Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, URSS – Forþa condu-
cãtoare a lagãrului democraþiei ºi socialismului.
Uniunea Sovietic㠖 Eliberatoarea popoarelor, 1948
„Pentru Partidul Muncitoresc Român, ca ºi pentru toate
partidele comuniste ºi muncitoreºti, Partidul Comunist al
Uniunii Sovietice este modelul partidului revoluþionar
marxist-leninist al clasei muncitoare, avangarda miºcãrii
comuniste internaþionale. [...] Creºterea forþei ºi tãriei
Partidului Comunist al Uniunii Sovietice este un izvor de
energie revoluþionarã pentru Partidul Muncitoresc Român
ºi pentru oamenii muncii din Republica Popularã Românã,
care vãd în mãreþia construcþiei comunismului în Uniunea
Sovieticã calea luminoasã a viitorului þãrii noastre.”
Gh. Gheorghiu-Dej, Articole ºi Cuvântãri, 1953
n Identificaþi în caricatura alãturatã dife-
renþa dintre unipartitism ºi pluralism
politic.
n Formulaþi un punct de vedere personal
despre efectele unipartitismului.
Declaraþia cu privire la poziþia PMR în problemele
miºcãrii comuniste – aprilie 1964:
„Datã fiind diversitatea condiþiilor de construcþie socia-
listã, nu existã ºi nu pot exista tipare sau reþete unice,
nimeni nu poate hotãrî ce este just ºi ce nu pentru alte
þãri sau partide. Elaborarea, alegerea sau schimbarea
formelor ºi metodelor construcþiei socialiste constituie un
atribut al fiecãrui partid marxist-leninist, un drept suveran
al fiecãrui stat socialist. [...] Este dreptul exclusiv al
fiecãrui partid de a-ºi elabora în mod independent linia
politicã, obiectivele concrete ºi cãile ºi mijloacele de a le
atinge [...]. Nu existã ºi nu poate exista un «partid-pãrinte»
ºi un «partid-fiu», partide care sunt «superioare» ºi par-
tide care sunt «subordonate»; mai degrabã existã o mare
familie a partidelor comuniste ºi muncitoreºti care au
drepturi egale [...]. Nici un partid nu are sau nu poate
avea un loc privilegiat sau nu poate impune linia sa sau
opþiunile sale altor partide. Fiecare partid îºi aduce
propria contribuþie la dezvoltarea tezaurului comun al
învãþãturilor marxist-leniniste”.
Declaraþie cu privire la poziþia
Partidului Muncitoresc Român în problemele miºcãrii
comuniste ºi muncitoreºti internaþionale, adoptatã
la Plenara lãrgitã a CC al PCR din aprilie 1964, 1964
„Poziþia adoptatã de Declaraþia din aprilie 1964 nu este
izolatã [...]. Ea face parte dintr-o suitã de fapte ºi poziþii
politice care au precedat-o [...]. În anii precedenþi, din
conducerea partidului fuseserã eliminate elementele care
se opuneau liniei naþionale. Fuseserã lichidate sovromu-
rile. [...] Armatele strãine fuseserã scoase din þarã. [...]
Problema de bazã care a preocupat ºi trebuia sã preo-
cupe conducerea românã a fost, în acea perioadã [...]
asigurarea tuturor pârghiilor pentru ca hãþurile conducerii
economiei româneºti, a þãrii în general, sã fie în mâinile
organelor naþionale de conducere. [...] Întrucât, peste mai
puþin de un an, Gheorghiu-Dej a încetat din viaþã, se
poate spune, fãrã a greºi, cã aceastã declaraþie repre-
zintã testamentul politic lãsat de conducãtorul român.”
Paul Niculescu-Mizil, O istorie trãitã, 1997
Caricaturã de Dan Perjovschi, 2008
 PARTIDUL COMUNIST ROMÂN (1948-1989) n 41

„Dejiºtii au încercat sã reziste destalinizãrii prin

elaborarea unei strategii naþionale de a atrage
intelighenþia ºi de a crea punþi între elita de partid
ºi populaþie. [...] Declaraþia oficialã din aprilie
1964, care este consideratã declaraþia de inde-
pendenþã a comuniºtilor români, [...] coincidea cu
destalinizarea care era în plinã desfãºurare în
majoritatea blocului sovietic, manifestându-se
prin evenimente ca publicarea romanului lui
Alexander Soljeniþîn, O zi din viaþa lui Ivan
Denisovici, în URSS sau a simpozionului dedicat
lui Kafka în Cehoslovacia. Cu alte cuvinte, românii
nu încercau numai sã se desprindã de sub
hegemonia Moscovei, ci adoptau ºi o strategie
de izolare a partidului lor (ºi a þãrii) de efectele
contagioase ale campaniilor antistaliniste.”
CPADCR, Raport final, Bucureºti, 2006
Sursa: Muzeul Naþional de Istorie

Nicolae Ceauºescu în vizitã de lucru la o fermã zootehnicã

„Ruptura lui Gheorghiu-Dej cu Moscova, atingând pe mulþi

români la coarda sensibilã rusofobã, a atras regimului un
oarecare sprijin. Stimularea sentimentului inerent antiru-
sesc i-a oferit lui Gheorghiu-Dej o cale simplã de creºtere
a popularitãþii regimului, distanþându-l în acelaºi timp de
stãpânul sovietic.”
Dennis Deletant, România sub regimul comunist, 1997
n Pe baza surselor 8-9 ºi a fotografiei de mai sus,
identificaþi modul în care ºi-a consolidat Nicolae
Ceauºescu legitimitatea în primii ani ai regimu-
lui sãu.
„Dezavuându-l pe Gheorghiu-Dej, Ceauºescu [...] creeazã
sentimentul unei orientãri liberaliste [...]. În anii acestui
încurajator debut nici nu poate fi vorba despre noi arestãri,
procese politice, deportãri ºi alte asemenea. Intelectuali
de mare notorietate, abia eliberaþi din temniþe, dar reduºi
la tãcere, sunt literalmente solicitaþi sã se manifeste.
Deosebit de favorabil este ecoul destituirii lui Alexandru
Drãghici, fost ministru de Interne timp de 13 ani ºi orga-
nizator direct al cruntelor represiuni din acel interval. Sen-
timente asemãnãtoare genereazã ºi aducerea la luminã a
simbolisticii naþionale de multã vreme cenzurate, noul
conducãtor dând impresia cã este mai ataºat de patrie
decât de partid. El nu se mulþumeºte sã invoce principiul
separãrii între partid ºi stat, [...] discursul sãu revine cu
ostentaþie la preceptul potrivit cãruia nimeni nu are voie
sã se plaseze deasupra legilor. [...] Atrãgându-ºi iniþial
sprijinul imensei majoritãþi a populaþiei ºi a puterilor apu-
sene, degenerarea naþionalistã a PCR îºi mai face resim-
þite ecourile ºi în anii tranziþiei spre poststalinism.”
Pavel Câmpeanu, Ceauºescu,
anii numãrãtorii inverse, 2005
„Într-o primã etapã (1965-1968), noul secretar general
ºi-a îndreptat eforturile în direcþia consolidãrii autoritãþii ºi
poziþiei sale prin sublinierea importanþei independenþei
naþionale ºi a conºtiinþei patriotice. [...] Partidul a încurajat
destalinizarea intelectualilor. [...] Totodatã, secretarul
general a convocat activul Ministerului Afacerilor Interne,
criticând excesele perioadei staliniste. În acest context, el
a promis cã va asigura respectarea în totalitate de cãtre
organele de partid ºi de stat a legalitãþii socialiste. [...]
Ceauºescu s-a dovedit ferm [...] în îndepãrtarea sprijinito-
rilor lui Dej, promovându-ºi acoliþii proprii în poziþiile-cheie
din partid ºi guvern. [...] A incriminat necontenit metodele
dictatoriale ale lui Dej [...] Rezultatul [...] a fost consolida-
rea autoritãþii lui Ceauºescu atât în rândul intelectualilor,
cât ºi al membrilor de partid. Într-o vreme când în Ceho-
slovacia reformele aduse de Primãvara de la Praga erau
în plin avânt, liderul român pãrea sã aibã intenþia de a
înlãtura moºtenirea stalinistã ºi de a orienta România pe
fãgaºul unui socialism mult mai tolerant. [...] La 21 august
1968, prestigiul sãu atinge apogeul, atât pe plan intern, cât
ºi internaþional datoritã incriminãrii fãrã echivoc a acþiunii
militare dictate de Kremlin (împotriva Cehoslovaciei). În
mod paradoxal, acest apogeu a coincis cu momentul în
care interludiul liberal din România a luat sfârºit.”
Vladimir Tismãneanu, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, 1995
42 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

n Pe baza surselor 10-12, descrieþi starea de spirit

din interiorul partidului în anii ’70-’80.

„Partidul se instalase temeinic pe calea degradãrii [...].

Totul – adunãri publice, adunãri de partid, luãri de cuvânt –
„Personalitatea conducãtorului României se modelase devenise formal, fãrã conþinut. O mare parte a activului
dupã un tipar stalinist dur, iar stilul sãu politic era caracte- de partid era preocupatã de îmbogãþire, voia sã profite
rizat în cea mai mare parte de valorile ºi metodele culturii cât mai mult de poziþia sa în societate. [...] În anii ’80,
politice staliniste. [...] În România, nu se lua nicio decizie dispãruse aproape orice împotrivire în conducere faþã de
ºi nu se promova nicio iniþiativã fãrã aprobarea sau acordul mãsurile pe care le lua cuplul prezidenþial.”
lui Ceauºescu. [...] Ascensiunea la putere a clanului
Ceauºescu ºi nesfârºita promovare politicã a rudelor mai Rodica Chelaru, Culpe care nu se uitã.
apropiate sau mai îndepãrtate ale familiei prezidenþiale Convorbiri cu Cornel Burticã, 2001
au amplificat criza sociopoliticã. Partidul era epuizat,
membrii de partid erau demoralizaþi, iar intelighenþia era
deprimatã. [...] Stilul necontrolat de conducere al lui
Ceauºescu a împiedicat orice încercare de modernizare,
iar reformele au fost amânate la infinit. Promovarea în
ierarhia de partid era acordatã numai în funcþie de
n Lecturaþi citatul de mai jos ºi analizaþi din perspec-
loialitatea faþã de Nicolae ºi Elena Ceauºescu ºi faþã de
tiva lui conceptul de nepotism. Aþi observat exis-
fiul lor cel mai mic, Nicu. În timpul ultimilor ani ai lui Ceau-
tenþa unor fenomene asemãnãtoare în comunitatea
ºescu la putere, circula zvonul cã acesta suferea de o
în care trãiþi?
boalã incurabilã ºi se vorbea despre o crizã de succe-
siune, ceea ce reflecta starea de confuzie din cercurile
înalte ale partidului.”
CPADCR, Raport final, Bucureºti, 2006

„În afarã de Nicolae, Elena ºi Nicu, ºi alþi membri ai tribu-

„În anii ’80 erau rari cei care mai credeau în ideologia
comunistã. Regimul funcþiona din inerþie, întrunirile de
partid simulau entuziasmul anilor precedenþi, dar totul nu
mai era decât o aparenþã. [...] Eram conºtienþi cã aveam
un mare handicap în raport cu alte þãri din Europa de Est,
pentru cã, afirmând totuºi cã erau comuniºti, liderii
polonezi ºi maghiari se îndreptau spre Europa, în timp ce
Camaradul ºi Camarada propovãduiau naþionalismul
pentru a ne duce spre Coreea de Nord. [...] Se vorbea
despre reformele lui Gorbaciov, dar fãrã un mare entu-
ziasm, pentru cã Rusia a fost mereu un subiect delicat
pentru români. [...] În plus, noi nu ne puneam problema
ameliorãrii sistemului, pentru cã ºtiam cã regimul nu mai
poate dura, cã era gãunos ºi cã urma sã se prãbuºeascã
într-un timp mai lung sau mai scurt. ªi în acest context,
de ce sã ameliorãm un lucru condamnat la dispariþie?”
Interviu cu Ioan Mircea Paºcu, fost cadru didactic
la Academia „ªtefan Gheorghiu” – arhivã personalã
lui prezidenþial erau plasaþi în poziþii-cheie: unul dintre
fraþii secretarului general, Ilie Ceauºescu, a fost numit
ministru adjunct al Apãrãrii ºi secretar în Consiliul Politic
Superior al Armatei; un alt frate, Nicolae A. Ceauºescu,
era general-locotenent în Ministerul de Interne ºi ºef al
Secþiei de Cadre; al treilea frate, Ion Ceauºescu, era
ministru secretar de stat la Comitetul de Stat al Planifi-
cãrii; Marin, alt frate, deþinea un post în comerþul exterior;
Florea, tot frate, fãcea parte din personalul ziarului
Scînteia ; o sorã a deþinut postul de ministru adjunct al
Educaþiei [...]. Fratele Elenei Ceauºescu, Gheorghe
Petrescu, era vicepreºedinte al Uniunii Generale a
Sindicatelor.”
Vladimir Tismãneanu, Stalinism pentru eternitate, 2005

Sursa: ANIC

3.2. Structuri de organizare
ºi demografie politicã ale PCR
Structuri de organizare ºi de conducere
În mod oficial, programul, politica ºi conducerea
partidului erau decise de jos în sus, conform „de-
mocraþiei interne” de partid (sursa 1 ). În realitate,
puterea era concentratã în mâinile secretarului
general ºi ale unor apropiaþi ai sãi. În anii 1948-
-1965, douã organisme de conducere au monopo-
lizat procesul decizional: Secretariatul ºi Biroul
Politic al Comitetului Central.
Începând cu 1965, în dorinþa de a-ºi consolida
puterea, Nicolae Ceauºescu a operat câteva schim-
bãri în cadrul structurii de conducere a partidului.
Biroul Politic a fost înlocuit de un Comitet Politic
Executiv, condus la rândul sãu de un Birou Per-
manent, care, format dintr-un numãr restrâns de
persoane, cumula întreaga decizie politicã. De
asemenea, din 1969, secretarul general nu a mai
fost „ales” de Comitetul Central, ci direct de Con-
gres, fapt care a implicat o întãrire a puterii secre-
tarului general (sursa 4 ).
La nivel local, partidul era structurat în comitete
judeþene, municipale, orãºeneºti ºi comunale. Or-
ganizaþia de bazã se constituia în întreprinderi,
instituþii, unitãþi agricole la sate, în cartierele ora-
ºelor unde existau cel puþin trei membri de partid.
Cele mai importante structuri beneficiau de expe-
rienþa unui activ de partid (dicþionar ).
Demografie politicã
În 1945, PCR nu era decât o formaþiune politicã
marginalã, fãrã susþinere în societatea româ-
neascã. Odatã cu preluarea puterii, una dintre
preocupãrile partidului a fost consolidarea legiti-
mitãþii sale, prin creºterea numãrului de adeziuni.
În anii ’45-’48, o politicã masivã de recrutãri este
pusã în aplicare, 800.000 de persoane din medii
sociale foarte diverse fiind primite în partid. Dupã
aceastã datã, PMR impune criterii mult mai res-
trictive pentru admiterea de noi membri: originea
socialã muncitoreascã ºi þãrãneascã, neaparte-
nenþa la un alt partid politic înainte de 1945, fide-
litatea faþã de „lupta de clasã”. Anii ’49-’55 sunt
PARTIDUL COMUNIST ROMÂN (1948-1989) n 43
marcaþi de epurãri importante la nivelul membrilor
de partid (sursa 6 ).
Începând cu 1968, Nicolae Ceauºescu decide
transformarea PCR într-un partid de masã. Trep-
tat, apartenenþa la partid devine o condiþie esen-
þialã pentru ocuparea oricãrui post de conducere
în viaþa socialã. În 1989, un sfert din populaþia
activã a României fãcea parte din PCR, acesta
devenind partidul comunist est-european cu cel
mai mare numãr de membri (3,8 milioane) în raport
cu numãrul de locuitori ai þãrii.
Voci politice ale „clasei muncitoare”, partidele
comuniste au preluat puterea în þãri cu precãdere
agrare, asumându-ºi în acest context ºi eman-
ciparea þãranilor. De-a lungul existenþei sale, PCR
a cãutat sã ilustreze acest lucru, prin recrutarea
masivã a acestor douã categorii sociale.
De asemenea, în perioada de ilegalitate a par-
tidului, a existat o disproporþie între numãrul de
membri provenind din rândul minoritãþilor naþio-
nale ºi cei de origine românã, primii fiind majo-
ritari. Începând cu 1948, PCR respectã, în ceea
ce priveºte naþionalitatea membrilor sãi, structura
etnicã a þãrii.
Activul de partid – „colectiv de membri ai PCR având o
bogatã experienþã, pregãtire politicã, ideologicã ºi profe-
sionalã, constituit pe lângã un organ de partid în scopul
de a-l sprijini sistematic în activitatea depusã. Activul de
partid funcþioneazã pe lângã comitetele de partid jude-
þene, municipale, orãºeneºti sau comunale, din între-
prinderile industriale ºi agricole, din instituþii etc.”.
Academia „ªtefan Gheorghiu”, Dicþionar politic, 1975
n Analizaþi imaginea de mai jos ºi identificaþi grupu-
rile sociale pe care comuniºtii doreau sã le repre-
zinte.
44 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
n Comparaþi schema oficialã a structurii de condu-
cere a PCR (sursa 1 ) ºi sursele 2-4 ºi identificaþi
mecanismele reale de funcþionare a partidului.
Organigrama conducerii superioare a PCR – 1988
Revista Munca de Partid, aprilie 1988
„– Cum decurgeau ºedinþele Comitetului Politic Executiv?
– Ne-ntâlneam destul de rar în aceste ºedinþe. Se
prezentau rapoarte pe anumite teme, fãcute ºi acestea în
aºa fel încât sã-i placã lui Ceauºescu [...]. ªi ceilalþi erau
«pentru» sau «contra» când se ridica o obiecþie, dupã
cum spunea Ceauºescu. [...] Era ca ºi cum [...] toþi am fi
fost de acord cu Ceauºescu admirând gândirea lui,
singura capabilã sã emitã idei bune. [...]
– Nici dezbateri politice cu caracter general nu erau la
nivelul conducerii superioare de partid?
– Foarte puþine. ªi atunci, la fel, pe bazã de rapoarte
redactate de cei care erau desemnaþi cu propaganda.
Oamenii aceºtia nu cuvântau ceva dupã capul lor. Votau
doar. La început a fost votatã gândirea lui Stalin, de la
Moscova, apoi ceea ce voia Ceauºescu.”
Lavinia Betea, Maurer ºi lumea de ieri, 1995
„Congresul, organul suprem al partidului, care trebuia sã
stabileascã linia generalã a partidului în politica internã ºi
externã, a fost doar un organ decorativ. [...] Delegaþii la
Congres erau numai formal aleºi de conferinþele organi-
zaþiilor regionale ale partidului, în realitate, ei erau, ase-
menea membrilor CC, emanaþia Secretariatului. [...]
Dezbaterile din Congres erau, de fapt, adeziuni, cei
înscriºi la cuvânt îºi exprimau acordul unanim asupra
rapoartelor prezentate. [...] Delegaþii la Congres aprobau
o listã întocmitã de aparatul de partid, vãzutã ºi aprobatã
mai întâi de conducerea partidului. Un Congres al parti-
dului nu dezbãtea ºi nu decidea nimic, el fiind numai o
paradã politicã. [...] Statutul […] reglementa forma de
conducere colectivã a partidului, în sensul cã CC era
organul superior de conducere al partidului, având sarcina
sã conducã întreaga activitate a partidului în intervalul de
timp dintre congrese. […] În realitate, rolul sãu a fost
aproape inexistent. […] Toate hotãrârile se luau de cãtre
secretarul general al partidului împreunã cu câþiva apro-
piaþi ai sãi fãrã consultarea Comitetului Central. [...] În
ºedinþele Comitetului Central nu se hotãrau sau se discu-
tau problemele politicii partidului, ci numai se aprobau cu
unanimitate de voturi materiale elaborate [...] la nivelul
conducerii partidului, adicã al Secretariatului CC în
perioada lui Gheorghiu-Dej ºi Prezidiul Permanent al CC
(1965-1974), Biroul Permanent al Comitetului Politic
Executiv al CC (1974-1989) în timpul lui Nicolae
Ceauºescu.”
Nicoleta Ionescu Gurã, Stalinizarea României, 2005
„– La acest congres (1969) se schimbã ºi denumirea
funcþiei supreme în partid: Ceauºescu nu mai este, ca ºi
Dej, prim-secretar al CC al PMR, ci secretar general al
PCR. Ce semnificaþie avea schimbarea denumirii?
– [...] Se schimba atunci un lucru important în meca-
nismul alegerii conducerii de partid. Deºi trecuserã doar
patru ani de când Ceauºescu luase puterea, începând cu
acel congres, el nu mai era ales de plenara CC al PCR,
ci direct de membrii congresului partidului. Era clar,
de-acum încolo, pe cine vor alege participanþii la con-
gres – când se ºtia bine cine ºi cum ajunge acolo – în
condiþiile în care se fãcea o singurã propunere, iar votul
era deschis. [...] Prin asemenea metode, Ceauºescu se
asigura de domnia sa pe viaþã, lãudându-se, în acelaºi
timp, cã a lãrgit democraþia de partid.”
Lavinia Betea, Maurer ºi lumea de ieri, 1995

n Examinaþi sursele 6-8 ºi identificaþi cauzele ºi efec-
tele creºterii ºi descreºterii numãrului de membri
ai partidului în diverse perioade.
n Identificaþi compoziþia socialã a membrilor de par-
tid în diverse perioade.
n Realizaþi o cercetare personalã în oraºul vostru
despre motivele care stãteau la baza înscrierii în
Partidul Comunist.
„Odatã stabilit nucleul de conducere, PCR dã semnalul
unei campanii masive de înscrieri. Pânã-n iunie 1946
sunt admiºi încã o jumãtate de milion de membri, cea mai
rapidã creºtere din întreaga istorie a partidului. [...]
Tactica în primii ani a fost de a transforma PCR, pânã
atunci un partid de «revoluþionari profesioniºti», în partid
de mase, integrat în societate. [...] Cei care s-au alãturat
comuniºtilor au fost: oportuniºti atraºi de posibilitatea de
a ajunge la favoruri ºi privilegii [...]; muncitori agricoli
aflaþi în situaþia de a fi ºomeri; membri ai minoritãþilor
naþionale nemulþumite sau persecutate sub dictatura
antonescianã; contingente de foºti prizonieri de rãzboi
întorºi din Rusia, deja îndoctrinaþi [...] organizaþii sau
grupãri ale Gãrzii de Fier ºi alte partide fasciste. [...]
Recrutarea în masã, fãrã criterii ideologice, extracþie
socialã ºi trecut politic, þinea sã suplineascã lipsa de
Efectivele PCR – 1965-1988
Revista Munca
de Partid,
aprilie 1988
PARTIDUL COMUNIST ROMÂN (1948-1989) n 45
„Ceauºescu a vrut sã facã din PCR un partid de mase,
scãzând astfel exigenþa la primirile în partid. În acele
condiþii, în partid au intrat toþi cei care aveau nevoie de o
carierã, de o promovare, de o bursã în strãinãtate etc.
Puþini erau cei care au mai aderat la PCR din convingere
în idealurile acestuia. Ca de obicei, cei ce cred cel mai
puþin sunt ºi cei mai gãlãgioºi în a-ºi exprima ataºamen-
tul. Acest fenomen explicã, poate, ºi modul zgomotos,
strident care se amplificase ºi se extinsese, din dorinþa
unora de a demonstra celor care conduceau cât erau ei
de comuniºti.”
Rodica Chelaru, Culpe care nu se uitã. Convorbiri cu
Cornel Burticã, 2001
cadre cu experienþã. [...] De la 256.863 de membri în
octombrie 1945, în februarie 1948, [...] partidul are
1.060.000 de membri. [...] Înlãturarea elitelor politice rivale
ºi unificarea PCR cu PSDR [...] au impus chestiunea
instituþionalizãrii partidului. Direcþiile în care va opera
acest proces au fost: stoparea admiterii de noi membri;
verificarea tuturor membrilor ºi cadrelor PMR, urmatã de
epurarea celor consideraþi nesiguri; organizarea unei
intense campanii de îndoctrinare, prin crearea unui
sistem de învãþãmânt în cadrul PMR. [...] Efectivele PMR
se reduc la 720.000 în mai 1950, când prima fazã a
epurãrilor se încheie. Ea va continua pânã în decembrie
1955, când PMR [...] ajunge la 595.363 de membri.”
Stelian Tãnase, Elite ºi Societate.
Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1998
Revista Munca
de Partid,
aprilie 1988
46 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
APARATUL DE PARTID ºI NOMENCLATURA
Analizaþi sursele 9-12 ºi formulaþi un punct de vedere
cu privire la:
n rolul jucat de nomenclaturã în funcþionarea regi-
mului comunist;
n criteriile de recrutare a membrilor nomenclaturii;
n privilegiile nomenclaturii.
„Aparatul de partid, central ºi local, era format din secþii
pe ramuri de activitate ºi se afla le dispoziþia Secreta-
riatului CC. [...] Douã sarcini importante aveau secþiile
CC: a) urmãreau prin instructorii care mergeau pe teren,
aplicarea hotãrârilor partidului ºi guvernului în domeniul
de activitate de care se ocupa secþia respectivã; b) selec-
þionau ºi repartizau cadre în funcþii de rãspundere în
domeniul lor de activitate. [...] Secþiile CC aveau sectoare
alcãtuite din activiºti politici ºi cadre tehnice de specia-
litate. Cei care lucrau în sector se numeau instructori ºi
se deplasau în mod regulat pe teren. [...] Secþiile CC erau
coordonate de membrii Secretariatului. [...] Dupã modelul
aparatului central de partid, ºi la nivelul organizaþiilor
locale de partid a fost creat un aparat format din secþii pe
ramuri de activitate. În 1956, existau urmãtoarele secþii: a
Organelor de Partid, de Propagandã ºi Agitaþie, Agrarã,
Administrativã, a Muncii de Partid în rândul femeilor,
Cadre, Gospodãria de Partid etc.”
Nicoleta Ionescu-Gurã, Nomenclatura CC al PMR, 2006
„Imobilele naþionalizate au devenit locuinþe ºi case de
odihnã pentru conducerea partidului ºi activul de partid.
[...] Alimentele destinate conducerii partidului ºi membri-
lor nomenclaturii erau controlate din punct de vedere
igienic ºi al valorii nutritive. […] Pentru odihna activului de
partid, la începutul anilor ’50 au fost amenajate câteva
centre la: Stâna de Vale, Lacul Roºu, Slãnic, Sinaia, Tuºnad
ºi Timiºul de Sus. […] Pentru odihna membrilor condu-
cerii partidului se foloseau vilele naþionalizate de pe
Valea Prahovei, care aparþinuserã foºtilor demnitari ºi
personalitãþilor lumii interbelice. […] Membrii nomen-
claturii îºi îngrijeau sãnãtatea în policlinici ºi spitale cu
regim special. […] Fermele partidului aprovizionau
conducerea […] centrele de odihnã, unitãþile sociale ºi
speciale ale partidului cu produse de bunã calitate.”
Nicoleta Ionescu-Gurã, Nomenclatura CC al PMR, 2006
„De origine sovieticã, sistemul de nomenclaturã a fost
importat, dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, în toate
þãrile care se aflau sub influenþa politicã ºi militarã a
Moscovei. [...] La începutul instaurãrii regimurilor comu-
niste, originea muncitoreascã sau þãrãneascã, coroboratã
cu militantismul pentru cauzele partidului, a constituit
principalul criteriu de recrutare a membrilor nomenclaturii.
[...] În 1966, numai 10,48% dintre toate cadrele partidului
deþineau o diplomã de studii superioare, în timp ce în
1967, 29% din cadrele politice ale aparatului PCR nu
urmaserã decât ºcoala primarã. [...] Promovarea socialã
pe criteriu de clasã ºi de conformism politic s-a bucurat
de popularitate în rândul a numeroºi indivizi care au
vãzut în instaurarea sistemului comunist o oportunitate
pentru ascensiunea lor socialã. Mai târziu, în perioada de
consolidare a regimurilor de tip sovietic, modelul «condu-
cãtorului revoluþionar», angajat în lupta de clasã prin
originea sa socialã a fost înlocuit treptat cu «specialistul»,
deþinãtor al unei competenþe manageriale ºi al unei
diplome de învãþãmânt superior de stat.”
Raluca Grosescu, „Fizionomia nomenclaturii”, De ce
trebuie condamnat comunismul, Anuarul IICCR, 2006
„ªefii de secþie ai CC al PMR erau asimilaþi ca salarizare
cu miniºtrii. [...] Salariile activiºtilor de partid erau însã
mai mari cu câteva sute de lei faþã de ale celor din
aparatul de stat. În 1954, un prim-secretar de comitet
regional de partid avea salariul 2.125 de lei, în timp ce un
preºedinte de sfat popular regional 1.720 de lei. [...] Trebuie
menþionat cã o serie de salariaþi ai partidului primeau, pe
lângã salariul tarifar, ºi o indemnizaþie lunarã, care, în
unele cazuri, însemna încã un salariu al unui lucrãtor cu
funcþie de rãspundere în aparatul de partid.”
Nicoleta Ionescu-Gurã, Nomenclatura CC al PMR, 2006
Caricaturã de Dan Perjovschi, 2008
 PARTIDUL COMUNIST ROMÂN (1948-1989) n 47

3.3. Relaþii în interiorul partidului

Control, dependenþã, supunere, conflicte interne,
epurãri... Relaþiile din interiorul PCR nu au fost
niciodatã simple sau liniare. În ce mãsurã se poate
vorbi despre coeziune în interiorul partidului? Care
erau mijloacele coercitive asupra membrilor no-
menclaturii? Cât de importante au fost curentele
disidente? Analizaþi voi dinamica vieþii de partid!
Partidul Comunist a fost conceput de Lenin ca
o organizaþie strict ierarhizatã, cu o „disciplinã de
fier”, care presupunea aplicarea necondiþionatã a
planurilor adoptate de cãtre conducere.
Odatã cu preluarea puterii, Gheorghiu-Dej a
cãutat sã consolideze partidul în acest sens ºi
sã-ºi elimine potenþialii adversari politici din inte-
rior. Verificarea ºi controlul asupra activitãþii cadre-
lor a reprezentat una dintre preocupãrile constante
ale conducerii partidului, de-a lungul întregii sale
existenþe. Abaterile de la disciplina de partid sau
de la „morala socialist㔠– supranumite deseori
deviaþionism – au atras dupã sine retrogradãri ºi
chiar excluderea din partid, ceea ce corespundea
unei declasãri sociale, imposibilitãþii de promo-
vare profesionalã ºi uneori chiar pedepsirii cu
închisoarea sau moartea. În acelaºi timp, în anii
1945-1955, lideri precum ªtefan Foriº, Lucreþiu
Pãtrãºcanu, Ana Pauker, Vasile Luca sau Teohari
Georgescu au fost pe rând complici ºi victime ale
unor epurãri violente în cadrul PMR.
Analizaþi sursele 1-6 ºi rãspundeþi la urmãtoarele în-
trebãri.
n Care era atitudinea conducerii PCR faþã de pro-
priile cadre?
n Prin ce mijloace se exercita controlul partidului
asupra cadrelor sale?
n Care erau consecinþele unei astfel de politici asu-
pra vieþii de partid?
„Nu existã domeniu care sã nu intereseze partidul!
Nimeni nu se poate sustrage, într-un fel sau altul, de la
controlul partidului, atât în ceea ce priveºte activitatea
politico-socialã, cât ºi viaþa personalã. [...] Sã nu ne
mulþumim cã am promovat un om la un moment dat;
trebuie sã cunoaºtem permanent cum se dezvoltã. Când
comite o abatere cât de micã, sã intervenim, sã nu-l
lãsãm sã se compromitã. Dacã nu se îndreaptã, îl pui în
dezbaterea colectivului în care activeazã, acþionezi pentru
a-l face sã-ºi înþeleagã greºeala, s-o lichideze. Cred cã
nu mai este necesar sã subliniez cã critica ºi autocritica
constituie una din metodele importante ale muncii de
partid. Activiºtii trebuie sã-ºi desfãºoare activitatea sub
controlul permanent al partidului.”
Nicolae Ceauºescu, Politica de cadre a PCR, 1982

Sursa: Muzeul Naþional de Istorie Sursa: Muzeul Naþional de Istorie Sursa: Muzeul Naþional de Istorie

Gheorghe Maurer (1902-2000), Ana Pauker (1893-1960), Teohari Georgescu (1908-1976),

membru al Biroului Politic al CC membrã a Biroului Politic al CC membru al Biroului Politic al CC
ºi prim-ministru al României între la sfârºitul anilor ’40, marginalizatã ºi ministru de Interne, marginalizat
1961 ºi 1974 în anul 1952 în anul 1952
48 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Venirea la putere a lui Nicolae Ceauºescu a

fost urmatã de marginalizarea unei pãrþi a elitei
din vremea lui Dej, în general personalitãþi care
aveau un renume în partid ºi care ar fi putut sã
concureze influenþa exercitatã de noul secretar „Mistica partidului cerea din partea membrilor sãi o
general. Alexandru Drãghici, Leonte Rãutu, Chivu completã anulare a facultãþilor critice. [...] Dacã Secre-
Stoica ºi Gheorghe Apostol au fost treptat puºi tariatul îl gãsea pe vreunul dintre membrii de partid
pe linie moartã. Spre deosebire de epurãrile vio- vinovat de o «deviaþie», individul astfel stigmatizat era
pierdut. Prietenii ºi, în multe cazuri, chiar rudele sale
lente din anii ’50, Ceauºescu a folosit mijloace
apropiate îl abandonau în speranþa de a convinge condu-
„democratice” în cadrul partidului, bazându-se pe cerea de propriul ataºament faþã de interesele supreme
sprijinul unor cadre mai tinere, adepte ale comu- ale partidului.”
nismului naþional ºi care doreau sã promoveze în Vladimir Tismãneanu, Stalinism pentru eternitate, 2005
ierarhia politicã. Membri ai aparatului de partid,
precum Ilie Verdeþ, Paul Niculescu-Mizil, Virgil
Trofin, Ion Iliescu, Dumitru Popescu l-au ajutat pe
Ceauºescu în înlocuirea apropiaþilor lui Dej.
În anii ’80, Ceauºescu a instituit politica de rota- „Sarcina principalã [a secþiei de cadre] e sã cunoascã
þie a cadrelor, care viza schimbarea sistematicã a perfect ºi sã semnaleze organelor de conducere calitãþile
activiºtilor dintr-o funcþie în alta, pentru a se evita ºi lipsurile m.[embrilor] de partid ºi ale activiºtillor.
Sã propunã mãsuri concrete de educare ºi ridicare a
crearea unor centre alternative de putere. Treptat,
cunoºtinþelor politice, organizatorice ºi conspirative [...]
secretarul general a concentrat cercul decizional Organizatorul cadrelor va descoperi cu ajutorul organelor,
în jurul familiei ºi al unor activiºti apropiaþi pe care activiºtilor ºi m.[embrilor] de p.[artid], elementele dubioase,
el îi promovase în funcþie. duºmane, provocatorii, va aduce imediat cazul la cunoº-
Rare, luãrile de poziþie faþã de politica lui Nicolae tinþa organului din care face ºi el parte ºi va propune
mãsuri concrete organizatorice, disciplinare, iar, dacã e
Ceauºescu au condus la „mazilirea” contestatarilor. cazul, excluderea din P.[artid], dacã securitatea Partidului
În anii ’70-’80, Constantin Pârvulescu, Virgil Trofin, o cere, ºi demascarea elementelor periculoase partidului,
Ion Iliescu, Cornel Burticã au fost retrogradaþi, fie ca sã le cunoascã fiecare membru de P.[artid] ºi sã se
în urma atitudinilor critice luate în interiorul PCR, fereascã de ele.”
fie pentru cã reprezentau posibili concurenþi ai lui ANIC, fond CC al PCR – Secþia Organizatoricã,
Nicolae Ceauºescu. În martie 1989, ºase perso- dosar nr. 95/1944
nalitãþi marcante ale PCR (printre care Alexandru
Bârlãdeanu ºi Silviu Brucan), promo-
vate de Gheorghiu-Dej ºi margina-
lizate de Ceauºescu, au redactat o
scrisoare (sursa 10 ) în care criticau
diverse aspecte ale politicii ceauºiste.
Dupã difuzarea scrisorii, consideratã
cel mai important act de disidenþã al
comuniºtilor români, semnatarilor li
s-a aplicat domiciliul forþat.

n Congresele PCR erau în general un

spectacol de adeziune unanimã faþã
de deciziile luate la centru. Precizaþi
diferenþe ºi asemãnãri între modul
în care se desfãºurau aceste con-
grese ºi congresele partidelor poli-
tice de azi. Sursa: ANIC
 PARTIDUL COMUNIST ROMÂN (1948-1989) n 49

n Secþiile de cadre întocmeau dosarele de partid mem-

„Dupã august 1944, nucleul din închisori al lui brilor PCR. Întrebaþi-vã pãrinþii sau bunicii despre
Gheorghiu-Dej împreunã cu comuniºtii români care se conþinutul acestor dosare.
întorseserã de la Moscova s-au înþeles sã-l elimine pe
ªtefan Foriº (la acea vreme secretar general al PCR). [...]
Pe data de 9 iunie 1945, Foriº a fost capturat de o bandã
condusã de Gheorghe Pintilie, care, ajutat de subalternul
sãu, l-a ucis în bãtaie pe Foriº, lovindu-l cu o rangã, în
vara lui 1946, acþionând la ordinele noului cvartet de la
conducerea PCR, Ana Pauker, Vasile Luca, Gheorghiu-
-Dej ºi Teohari Georgescu.”
CPADCR, Raport final, 2006

„Rodica Chelaru: Rotaþia cadrelor era una dintre spe-

rietorile pe care Ceauºescu o folosea constant pentru a
menþine ordinea ºi disciplina, pentru a înãbuºi orice
opoziþie internã.
Cornel Burticã: Ceauºescu avea mai multe metode de a
stãpâni aparatul. În primul rând, dependenþa de ordin
material. În momentul în care unuia nu-i dai voie sã aibã
alte surse de venit decât funcþia politicã sau de stat, îl
constrângi sã asculte de ºef. Rotaþia cadrelor era îmbrã-
catã într-o formã principialã. Adicã omul sã nu stea mai
mult de un anumit timp într-un post, ceea ce se aplicã ºi
în statele democratice. Numai cã metoda se aplica doar
de la un anumit nivel în jos. Era, de fapt, sistemul axului
în jurul cãruia se învârteau cadrele, axul fiind Nicolae ºi
Elena Ceauºescu, care nu au fost niciodatã rotaþi. Deci,
dintr-un principiu corect, Ceauºescu a fãcut un instrument
Sursele 7-9 vã prezintã douã cazuri de epurãri ale
de ºantaj, de a-i face pe oameni ascultãtori.”
unor lideri comuniºti.
Rodica Chelaru, Culpe care nu se uitã. n Care credeþi cã au fost motivele acestor acþiuni?
Convorbiri cu Cornel Burticã, 2001 n S-au schimbat metodele din perioada dejistã în

perioada ceauºistã?

„Ocuparea posturilor de nomenclaturã implica o serie de

privilegii care confereau cadrelor un statut preferenþial în
raport cu majoritatea populaþiei. Membrii nomenclaturii
aveau salarii mari, beneficiau de locuinþe cu regim
preferenþial, aveau acces la magazine bine aprovizionate,
la spitale ºi clinici speciale, îºi petreceau vacanþe plãtite
de partid în centre hoteliere amenajate special pentru ei.
Apartenenþa la acestã ierarhie superioarã sau riscul
excluderii din ea reprezentau chestiuni esenþiale pentru
cadrele partidului, întrucât ele determinau traiectoriile
sociale: poziþie socialã, privilegii materiale, promovare
profesionalã. [...] Condiþionaþi în ascensiunea lor socialã
de ocuparea acestor posturi de responsabilitate, elitele
regimului comunist de tip sovietic rãspundeau obedienþei
politice cerute de Partid, în schimbul unor beneficii de
ordin material sau social. Altfel, toate aceste privilegii
erau pierdute.”
Raluca Grosescu, „Fizionomia nomenclaturii”, De ce
trebuie condamnat comunismul, Anuarul IICCR, 2006
„Lucreþiu Pãtrãºcanu fãcea parte din generaþia fondatoare
a PCR. [...] Intelectual, cu doctorat în Germania în anii ’20,
[...] imediat dupã 23 august, el este liderul cel mai
cunoscut al PCR, singura figurã publicã pe care o avea
atunci elita comunistã localã. [...] Lucreþiu Pãtrãºcanu a
fost între 1944 ºi 1947 pretendentul cel mai îndreptãþit sã
fie liderul PCR. [...] A fost arestat în aprilie 1948 [...].
Acuzaþiile care i s-au adus au fost: colaborare cu Sigu-
ranþa, complot ºi spionaj pentru serviciile britanice, naþio-
nalism, titoism etc. Ancheta a durat ºase ani [...], pânã în
aprilie 1954, când i s-a intentat un proces ºi a fost con-
damnat la moarte. Sentinþa s-a executat la scurt timp dupã
pronunþare. [...] Prin eliminarea lui Pãtrãºcanu, a fost
înlãturatã singura ameninþare realã la supremaþia «grupu-
lui din închisori» ºi a aliaþilor lui.”
Stelian Tãnase, Elite ºi Societate.
Guvernarea Gheorghiu-Dej: 1948-1965, 1998
50 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
„Primii paºi în construirea unui sistem de aplicare a
«dreptãþii de clasã» în România au fost fãcuþi de Lucreþiu
Pãtrãºcanu, avocat, membru din ilegalitate al PCR,
reconfirmat ca ministru al Justiþiei în Guvernul Groza la
6 martie 1945. Complexul de mãsuri al cãrui autor a dus
la schimbarea vechiului aparat al justiþiei ºi transformarea
sa într-un instrument al «luptei de clasã». […] Lucreþiu
Pãtrãºcanu a construit cu abilitate aparatul de justiþie
care avea sã cauþioneze crimele politice ale Partidului
Comunist. Dar, deºi a «reformat» justiþia, transformând-o
într-o unealtã a luptei de clasã, ºi a construit cu abilitate
justificãrile juridice ale represiunii, avea sã fie el însuºi o
victimã a acestei capcane. [...] În 23 februarie 1948 nu a
mai fost reales în Comitetul Central al partidului, iar,
a doua zi, într-un discurs rostit la Ateneu, Teohari
Georgescu îl înfiera pe Lucreþiu Pãtrãºcanu drept neloial,
laº ºi trãdãtor, acuzându-l cã i-a protejat pe foºtii criminali
de rãzboi ºi cã a permis fuga peste hotare a unor «capita-
liºti». Fãrã sã fie invitat la prezidiu, dar prezent în salã la
acea sãrbãtorire a creãrii Partidului Muncitoresc, fostul
ministru asculta în tãcere acuzaþiile aduse. În 28 aprilie
1948 avea sã fie arestat, condamnat la moarte ºi exe-
cutat, dupã o lungã anchetã, în urma sentinþei Colegiului
Militar al Tribunalului Suprem din 14 aprilie 1954.”
Marius Oprea, Addenda
la Cartea Neagrã a Comunismului, 1998
„Ceauºescu a dezlãnþuit un atac furibund la adresa lui
Drãghici, fostul ministru de Interne [...]. Este în afarã de
orice îndoialã cã Pãtrãºcanu este victima unui asasinat
miºelesc. De asemenea, în cele stabilite de comisie,
reiese cã ºi în cazul Foriº avem de-a face tot cu un
asasinat josnic. [...] Toate acestea constituie acte de
condamnare la adresa acelora care le-au iniþiat ºi înfãp-
tuit, îl condamnã ºi îl acuzã pe Alexandru Drãghici ca
organizator ºi înfãptuitor al acestor acþiuni criminale
împotriva activului de partid ºi de stat. [...] În urma plenarei
CC din aprilie 1968, o comisie de partid îl gãseºte singurul
vinovat pentru abuzurile din timpul regimului Dej. [...]
Exclus din CC ºi trimis la munca de jos, Drãghici a ajuns
sã conducã un IAS de lângã Bucureºti. A fost reabilitat în
1978 printr-un decret al lui Ceauºescu, fãrã sã mai ocupe
însã funcþii importante de partid ºi de stat.”
Marius Oprea, Banalitatea rãului, 2002
Analizaþi sursele 10-12 ºi rãspundeþi la întrebãri.
n Ce reproºau Constantin Pârvulescu ºi cei 6 politicii
lui Nicolae Ceauºescu?
n Care este diferenþa dintre revendicãrile formulate
de Scrisoarea celor 6 ºi cele formulate în scrisoa-
rea liderilor polonezi?
Discursul lui Constantin Pârvulescu la Congresul
al XIII-lea al PCR – 1979 (fragmente):
„Tovarãºu’ Ceauºescu ºi-a permis ca sã pregãteascã,
încã înainte de Congres ºi în tot timpul Congresului ºi la
conferinþe, ca sã fie reales secretar general al partidului.
Este fãrã precedent, tovarãºi, în istoria partidului nostru ºi
în istoria partidelor comuniste. De ce Ceauºescu se sus-
trage sã fie ales de cãtre Congres în mod corect? De ce?
Pentru cã Ceauºescu se sustrage controlului partidului”.
Discursul este disponibil în întregime pe
www.youtube.com
Scrisoarea celor 6 – martie 1989 (fragmente):
„În momentul în care însãºi ideea de socialism, pentru
care noi am luptat, este discreditatã de politica dum-
neavoastrã ºi de când þara este izolatã de Europa, noi
ne-am hotãrât sã luãm poziþie. [...]
1. Comunitatea internaþionalã vã reproºeazã neres-
pectarea Actului final de la Helsinki, pe care l-aþi semnat.
Cetãþenii români vã reproºeazã nerespectarea Consti-
tuþiei, pe care aþi jurat sã o respectaþi. Iatã faptele:
– Întregul plan de sistematizare [...] este contrar Consti-
tuþiei care apãrã dreptul de proprietate personalã a
gospodãriei;
– Decretul care interzice cetãþenilor români sã aibã
contacte cu strãinii nu a fost niciodatã votat de un corp
legislativ ºi nu a fost niciodatã publicat. De aceea este
lipsit de putere legalã. Cu toate acestea, cetãþenii
noºtri sunt ameninþaþi de a fi concediaþi, urmãriþi,
arestaþi ºi condamnaþi pentru aceasta;”
Semnatari: Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlãdeanu,
Corneliu Mãnescu, Constantin Pârvulescu, Grigore
Rãceanu, Silviu Brucan
 PARTIDUL COMUNIST ROMÂN (1948-1989) n 51

Scrisoare deschisã cãtre Partidul Muncitoresc

Unificat Polonez – martie 1965 (fragmente):
(continuare)
„În sistemul de azi, birocraþia deþine în întregime puterea
Scrisoarea celor 6 – martie 1989 (fragmente): politicã ºi economicã, privând clasa muncitoare nu numai
„– Centrul civic din Bucureºti, investiþia cea mai mare, de de putere ºi control, ci ºi de mijloace de apãrare. [...]
multe miliarde de lei, fãcutã vreodatã în România, nu Cetãþenilor le sunt încãlcate drepturile politice [...],
dispune de un buget public ºi este construitã cu condiþiile economice sunt proaste [...], oamenii trãiesc
violarea tuturor legilor existente la construcþii ºi sub teroare [...]. Clasa muncitoreascã trebuie sã se
finanþarea lor. Costul acestei clãdiri imense s-a triplat organizeze pe baza pluralitãþii de partide, [...] care
din cauza schimbãrilor pe care le faceþi în fiecare lunã necesitã libertate de expresie, libertatea presei, libertate
în interiorul ºi exteriorul acestei clãdiri; de întrunire, suprimarea cenzurii preventive. [...] Fãrã
– Securitatea, care a fost creatã pentru a apãra ordinea libertatea de expresie a diferitelor curente de gândire, nu
socialistã împotriva claselor exploatatoare, este acum existã democraþie muncitoreascã. [...] Caracterul profund
dirijatã împotriva muncitorilor, care îºi cer drepturile, nedemocratic al poliþiei politice este evident peste tot în
împotriva vechilor membri de partid ºi împotriva inte- lume. Aceasta ar trebui sã fie desfiinþatã. [...] Partidul ºtie
lectualilor cinstiþi care îºi exercitã libertatea cuvântului însã cã, în absenþa poliþiei politice, nu poate sã existe de
[...] garantatã de Constituþie; maniera în care o face acum. [...] ªi la nivel economic,
– Poºta este violatã sistematic, iar convorbirile noastre efectele hipercentralizãrii au fost productivitatea redusã,
pierderea unor pieþe. Fãrã iniþiativã privatã, o economie
telefonice sunt întrerupte prin violarea articolului 34
este sortitã eºecului.”
care le garanteazã;
Pe scurt, Constituþia a fost virtualmente suspendatã ºi nu Karol Modzelewski, Jacek Kuroñ, „Lettre Ouverte au
dispunem în momentul de faþã de un sistem legal [...]. Partis Ouvrier Polonais”, Cahiers „Rouge”, nr. 4, 1969
2. Planificarea nu mai funcþioneazã în economia româ-
neascã. [...] Un numãr crescând de fabrici sunt lipsite de
materii prime, energie sau pieþe.
3. Politica agricolã este de asemenea în derutã. [...] Dar,
desigur, ceea ce este predominant acum în sate este
teama de a fi sistematizate.
4. Însuºi faptul cã nemþii, ungurii ºi evreii emigreazã în
masã aratã cã politica de asimilare forþatã trebuie sã
înceteze.
5. În sfârºit, suntem îngrijoraþi profund cã poziþia inter-
naþionalã a României ºi prestigiul sãu scad cu repezi-
ciune. [...] România este ºi rãmâne o þarã europeanã ºi
care trebuie sã avanseze pe linia procesului de la Helsinki,
nu sã se întoarcã împotriva lui. Aþi început sã schimbaþi
geografia satelor, dar nu puteþi muta România în Africa.
Facem apel la dumneavoastrã, ca prim pas, sã luaþi
urmãtoarele mãsuri:
1. Declaraþi [...] cã aþi renunþat la planul de sistematizare
a satelor.
2. Restauraþi garanþiile constituþionale privind drepturile Silviu Brucan, unul dintre semnatarii Scrisorii celor 6, a fost în
anii ’50 redactor-ºef adjunct al cotidianului de partid Scînteia.
cetãþenilor. [...] La începutul instaurãrii monopolului comunist, articolele sale
3. Puneþi capãt exportului de alimente care ameninþã cereau condamnarea la moarte a liderilor politici democraþi. La
existenþa biologicã a naþiunii. sfârºitul anilor ’80, Brucan a reprezentat însã una dintre puþinele
Din momentul în care aceste mãsuri vor fi luate suntem voci care au criticat din interiorul partidului politica lui Nicolae
gata sã participãm într-un spirit constructiv la un dialog Ceauºescu, fãrã a pune totuºi în discuþie fundamentele regi-
cu guvernul cu privire la cãile ºi mijloacele de a depãºi mului comunist.
prezentul impas”.
Semnatari: Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlãdeanu,
Corneliu Mãnescu, Constantin Pârvulescu, Grigore
Rãceanu, Silviu Brucan n Desfãºuraþi o cercetare proprie în oraºul vostru
Silviu Brucan, De la capitalism la socialism ºi retur. despre viaþa ºi activitatea de partid.
O biografie între douã revoluþii, 1998
n Realizaþi o cercetare despre cariera politicã a sem-
natarilor Scrisorii celor 6.
 INSTITUÞIILE STATULUI (1948-1989)

4.1. Partidul-stat Guvernul

Partidul-stat a implicat de asemenea controlul PCR
De la „Statul sunt eu” a lui Ludovic al XIV-lea la asupra puterii executive, anume a Consiliului de
„Statul suntem noi” a lui Lenin sunt aproape trei Miniºtri (Guvernul comunist). Acesta conducea
secole distanþã. Care credeþi cã este diferenþa þara din punct de vedere administrativ ºi avea
dintre EU ºi NOI? Sau dintre statul absolutist me- puterea de a emite acte normative. Legãtura sa
dieval ºi statul totalitar-comunist al secolului XX? cu PMR/PCR era una foarte strânsã, fapt care,
La sfârºitul acestei lecþii veþi putea rãspunde cu într-un sistem politic cu partid unic, însemna exe-
siguranþã la aceste întrebãri. cutarea deciziilor luate la vârful singurei ierarhii a
þãrii: Partidul Comunist. Începând cu anii ’70, au
Marea Adunare Naþionalã
Dupã înlãturarea monarhiei în decembrie 1947,
PCR a trecut la construirea instituþiilor specifice Sistemul organelor de stat – 1977
„democraþiei populare”, preluând ca model siste-
mul politic al Uniunii Sovietice (sursa 1 ). Conform
Constituþiei din 1948, România devenise Repu-
blicã Popularã (în 1965, numele s-a schimbat în
Republica Socialistã România), iar organul suprem
al puterii de stat era Marea Adunare Naþionalã
(MAN). For legislativ, MAN constituia parlamentul
comunist, dar nu avea decât un rol formal, fiind
convocat numai de câteva ori pe an, în sesiuni
foarte scurte, pentru a adopta legile decise deja
de cãtre partid. Aleºi teoretic prin vot universal,
deputaþii MAN erau, de fapt, selecþionaþi de orga-
nele PMR/PCR, validarea lor de cãtre electorat
fiind o formalitate. Influenþa partidului asupra pro-
cesului legislativ era astfel desãvârºitã, condu-
când la apariþia Partidului-stat. MAN era condusã
în anii ’50 de un Prezidiu cu activitate perma-
nentã, care îi înlocuia practic toate atribuþiile. În
anul 1961, în locul Prezidiului MAN s-a înfiinþat
Consiliul de Stat. Pânã în 1974, preºedintele
Prezidiului MAN/Consiliului de Stat îndeplinea rolul
de ºef al statului. În 1974, a fost creatã funcþia de
Preºedinte al Republicii, pe care Ceauºescu a
ocupat-o pânã în decembrie 1989. La nivel local,
corespondentul Marii Adunãri Naþionale era Con-
siliul Popular.
Revista Munca de Partid, februarie 1977
 INSTITUÞIILE STATULUI (1948-1989) n 53

fost înfiinþate organe cu dublã subordonare de

partid ºi de stat (sursa 2 ), scopul apariþiei lor Organe cu dublã subordonare,
fiind creºterea controlului direct al PCR asupra de partid ºi de stat – 1975
instituþiilor executive ale statului. La nivel local,
corespondentul Consiliului de Miniºtri era Comi-
tetul Executiv al Consiliului Popular (sursa 1).

Justiþia
Partidul-stat a implicat ºi aservirea Justiþiei inte-
reselor Partidului Comunist. De-a lungul întregii
perioade 1948-1989, puterea juridicã a avut o
funcþie dublã. Pe de o parte, ca în orice regim
politic, ea prevenea ºi pedepsea delictele de drept
comun: furt, omor etc. De instrumentarea acestor
cazuri se ocupau în general procuraturile ºi in-
stanþele civile. Pe de altã parte, Justiþia a devenit
o armã împotriva celor care se opuneau comu-
nismului. În aceste cazuri, sarcina revenea în cea
mai mare mãsurã procuraturilor ºi instanþelor
militare. Totuºi, în anii ’80, numeroase „delicte”
de ordin politic au fost ascunse în spatele unor
acuzaþii de drept comun, printre care cele mai
uzitate erau „specula” ºi „deþinerea ilegalã de
valutã”. Astfel, numeroºi opozanþi politici au fost
judecaþi ca simpli delincvenþi de cãtre instanþe
civile. Organele judecãtoreºti erau subordonate
Tribunalului Suprem, iar organele procuratorii
Procuraturii Generale (sursa 1 ), ºefii acestor
douã instituþii fiind obligatoriu membri în Comitetul
Central al partidului. De-a lungul perioadei comu- Revista Munca de Partid, aprilie 1975
niste, procurorii au avut deseori o putere absolutã
în cadrul proceselor, fiind rareori contraziºi de
avocaþi sau de judecãtori.

n Analizaþi sursele 3-9 ºi identificaþi:

– raportul dintre instituþiile statului ºi partid;
– modalitatea de elaborare ºi adoptare a legilor.
n Analizaþi comparativ atribuþiile ºi funcþionarea Par-
lamentului României de dupã 1989 ºi cele ale Marii
Adunãri Naþionale.
„Dacã Prezidiul MAN nu merge bine, aici într-adevãr
conducerea partidului va fi de vinã, pentru cã nu este un
organ independent, ci un organ, ca ºi Consiliul de Miniºtri
ºi tot ce miºcã în þara asta, condus de partid. Dacã merge
prost, înseamnã cã membrii de partid care lucreazã în
Prezidiu lucreazã prost.”
Nicoleta Ionescu Gurã, Stalinizarea României, 2005
„În cele 13 sesiuni ale MAN din prima legislaturã
(1948-1952), care însumate ca numãr de zile (48) nu
întrunesc nici mãcar durata unei sesiuni din vechiul
Parlament al României (care era de 5 luni), MAN [...] a
votat 36 de legi [...] ºi a ratificat în bloc câteva sute de
decrete (428) emise de Prezidiul MAN între sesiunile
acesteia. [...] Deputaþii MAN, deºi aveau drept de iniþia-
tivã legislativã, în prima legislaturã nu au uzat de aceasta
decât de douã ori ºi atunci pentru a stabili diurna membri-
lor MAN ºi pentru a modifica regulamentul de funcþionare
al MAN. Practic, toate legile au fost întocmite din iniþiativa
PMR (PCR) ºi erau inspirate din experienþa sovieticã.”
Nicoleta Ionescu Gurã, Stalinizarea României, 2005
54 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

„Cum numãrul naºterilor din România se afla în continua

scãdere, Ministerul Sãnãtãþii ºi Prevederilor Sociale
elaboreazã în 1966 un studiu despre situaþia natalitãþii în
România. […] El propune în primul rând o serie de mãsuri
cu caracter socioeconomic în vederea redresãrii situaþiei
natalitãþii din România, fiind prevãzute ºi resursele
„Deºi potrivit Constituþiei din 1948, convocarea MAN [...]
financiare necesare pentru punerea în practicã a acestor
se fãcea prin decret al Prezidiului MAN, în fapt organi-
mãsuri. Acest studiu este discutat în ºedinþa Comitetului
zarea unei sesiuni a MAN se hotãra în ºedinþele Secre-
Executiv al CC al PCR din data de 2 august 1966. Din
tariatului CC al PMR. De pildã, ºedinþa Secretariatului CC
stenograma ºedinþei aflãm cã studiul nu a «plãcut» deloc
din 23 decembrie avea la un punct din ordinea de zi
conducerii de partid, fiind considerat incomplet ºi mult
organizarea desfãºurãrii sesiunii MAN [...]. În aceastã
prea complicat. În cãutare de soluþii simple, conducerea
ºedinþã s-a hotãrât ca Alexandru Moghioroº sã rãspundã
de vârf a PCR considerã cã studiul nu a abordat princi-
de organizare, iar Alexandru Drãghici era propus sã fie
pala cauzã a scãderii numãrului de naºteri din România,
preºedinte al biroului MAN, aceasta deoarece preºedin-
anume faptul cã întreruperea de sarcinã la cerere fiind
tele sesiunii trebuia sã fie un membru al Biroului Politic al
legalã femeile abuzau de aceastã prevedere. Mai marii
CC al PMR, pentru cã partidul trebuie sã aibã garanþia cã
PCR cer sã fie refãcut ºi ca «în 2 luni» problema natalitãþii
linia partidului se imprimã, intrã în toþi porii acestor
sã fie rezolvatã în consecinþã. În «2 luni», adicã la 1 octom-
organisme ale MAN ºi asigurã conducerea politicã de
brie 1966, Consiliul de Stat al RSR dã decretul 770/1966
cãtre partid, dupã cum afirma Gheorghiu-Dej [...] Depu-
prin care este interzis avortul la cerere, «rezolvând» în
taþii MAN intrau în nomenclatura CC al PMR, fiind selec-
acest fel situaþia natalitãþii în RSR. Decretul a fost supus
þionaþi ºi propuºi spre aprobare conducerii partidului de
«dezbaterii» abia în sesiunea din decembrie 1966 a Marii
cãtre Secþia Organelor de Partid al CC al PMR. Cu
Adunãri Naþionale (MAN): […] toþi cei care au intervenit în
câteva luni înainte de expirarea mandatului deputaþilor,
discuþie s-au pronunþat pentru adoptarea decretului în forma
conducerea PMR însãrcina o comisie centralã de partid,
propusã, considerându-l o mãsurã absolut necesarã ºi
care se ocupa cu selecþionarea candidaþilor pentru
bine-venitã pentru stimularea natalitãþii în RSR. Decretul
deputaþi în MAN, de repartizarea lor pe regiuni, de
770/1966 este adoptat de MAN în forma propusã de
pregãtirea ºi desfãºurarea campaniei electorale. [...]
Consiliul de Stat, devenind Legea 36/1966.”
Candidaþii trebuiau selecþionaþi dintre cei mai buni
activiºti de partid, de stat ºi din economie, dintre cei mai Corina Pãlãºan, „Caracterul restrictiv al politicii pro-
buni muncitori fruntaºi în lupta pentru realizarea sarcinilor nataliste în România comunistã”, în Ruxandra Ivan,
planului de stat, þãrani colectiviºti [...], intelectuali devotaþi Transformãri socialiste (în curs de apariþie)
cauzei contrucþiei socialiste.”
Nicoleta Ionescu Gurã, Stalinizarea României, 2005

Sesiunile MAN se finalizau întotdeauna

cu un spectacol de aplauze, prin care se
afirma adeziunea faþã de legile propuse
de partid. Imaginea alãturatã îi prezintã
pe Constantin I. Parhon, Ioan Niculic,
Mihail Sadoveanu, ªtefan Voitec, Vasile
Luca ºi Teohari Georgescu aplaudând
pe banca ministerialã a MAN cu prilejul
votãrii Legii referitoare la naþionalizarea
întreprinderilor industriale – iunie 1948. Sursa: ANIC
 INSTITUÞIILE STATULUI (1948-1989) n 55

„Guvernul era organul suprem executiv ºi avea

în sarcinã conducerea administrativã a statului,
în conformitate cu linia politicã a partidului. El
coordona ºi dãdea directive ministerelor de
resort, dirija ºi planifica economia naþionalã,
realiza bugetul statului, asigura ordinea publicã
ºi securitatea statului, conducea politica gene-
ralã a statului în domeniul relaþiilor internaþio-
nale, organiza ºi înzestra forþele armate. [...]
Era format ºi revocat de MAN. [...] Activitatea
guvernului era îndrumatã de partid, lucru vizibil
ºi din adoptarea hotãrârilor comune care din
1949 încep sã fie publicate în Buletinul Oficial al
RPR. [...] De pildã, Hotãrârea CC al PMR ºi a
Consiliului de Miniºtri cu privire la raionarea
administrativ-economicã a teritoriului RPR din
22 iulie 1950, Hotãrârea CC al PMR ºi a Consi- Sursa: ANIC
liului de Miniºtri privitoare la reforma bãneascã ºi
reducerea preþurilor din 28 ianuarie 1952 etc. PMR (PCR) Prim-secretarul CC al PMR, Gheorghiu-Dej, vicepreºedintele
putea sã emitã hotãrâri care deveneau obligatorii doar MAN, Mihail Sadoveanu, ºi ministrul de Finanþe, Vasile Luca,
pentru membrii de partid, însã pentru a deveni obligatorii discutând despre reforma fiscalã în 1949
pentru toþi cetãþenii republicii trebuia sã se asocieze cu
un organ de stat. Aceste hotãrâri deveneau acte nor-
mative obligatorii ale statului ºi interveneau în probleme
importante, în special ale construcþiei economice, trasând
linia politicã atât pentru organele de partid, cât ºi pentru
cele de stat. Astfel, a fost introdusã o inovaþie politico-
-juridicã care se va regãsi ºi în privinþa actelor normative
ºi de administrare elaborate la nivel local, unde sfaturile
populare ºi comitetele lor executive emiteau ºi aplicau
hotãrâri ºi decizii sub directa îndrumare ºi controlul
organizaþiilor de partid.” „Uite, eu nu ºtiu ce datorii contractase el pe timpul când
Nicoleta Ionescu Gurã, Stalinizarea României, 2005 eu eram preºedinte al Consiliului de Miniºtri. Ceauºescu
dãdea miniºtrilor dispoziþii în mod direct. În Biroul sãu
Politic el se ocupa de toate. ªi cum miniºtrii erau schim-
baþi de la un minister la altul, cine sã mai ºtie ce se
întâmpla într-un anumit domeniu pe un termen lung?”
„Începând cu anii ’70, s-a accentuat tendinþa lui Ceauºescu
de a crea organisme de partid ºi de stat, de a crea funcþii Lavinia Betea, Maurer ºi lumea de ieri. Mãrturii despre
care cumulau aceste atribuþii. La Congresul al IX-lea se stalinizarea României, 1995
hotãrâse separarea funcþiilor de partid ºi de stat, pentru
crearea unei dialectici de conducere de sus pânã jos.
Aceste idei au fost abandonate odatã cu setea de putere
ºi de acaparare a tuturor pârghiilor de conducere de cãtre
Ceauºescu: Secretar General, Preºedintele României,
Preºedintele Consiliului de Stat, Preºedintele Frontului n Realizaþi o investigaþie în oraºul vostru despre
Unitãþii Socialiste. […] ªi s-a continuat în jos : la judeþe ºi
modul în care se desfãºurau alegerile în perioada
în oraºe, prim-secretarul era ºi preºedinte al Consiliului
comunistã comparativ cu alegerile post-1989.
Popular. La sate, secretarul de partid era ºi primar etc. A n Identificaþi primarii localitãþii voastre din perioada
început, apoi, crearea organelor de partid ºi de stat (cu
comunistã ºi evenimente notabile din timpul man-
dublã subordonare): Consiliul Culturii, Consiliul ªtiinþei ºi
datului lor.
altele, cu importanþã mai micã. Ministerul de Externe ºi n Redactaþi un eseu pornind de la aserþiunea lui Ilici
parþial, Ministerul Comerþului Exterior fuseserã scoase de
Vladimir Lenin: „Statul suntem noi!”.
sub jurisdicþia guvernului ºi lucrau direct cu Ceauºescu.
Administraþia era la cheremul organelor de partid, intro-
ducându-se arbitrarul ºi amatorismul în conducere.”
Rodica Chelaru, Culpe care nu se uitã.
Convorbiri cu Cornel Burticã, 2001
56 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Analizaþi, pe baza surselor de mai jos:
n raportul dintre justiþie ºi Partidul Comunist;
n rolul asesorilor populari în anii ’50;
n caracteristicile ºi rolul proceselor-spectacol.
„Un cadru legal pentru acþiunile Securitãþii, ale Miliþiei ºi
trupelor de securitate a fost oferit de un nou sistem al
Justiþiei, a cãrui principalã caracteristicã era subordo-
narea faþã de partid ºi de stat. Potrivit articolului 65 al
Constituþiei Republicii Populare Române, adoptatã în
1952, rolul Justiþiei era acela de a apãra regimul de
democraþie popularã ºi cuceririle oamenilor muncii, de a
asigura respectarea legalitãþii populare, a proprietãþii
publice ºi drepturilor cetãþenilor. Judecãtorii erau asistaþi
de asesori populari numiþi de partid. Curtea, reprezentatã
de judecãtori ºi asesori, avea puterea de a interveni în
toate procesele ºi de a prezenta probele sale, de a
desemna avocaþii apãrãrii, al cãror rol se limita în mare
parte la formularea de scuze pentru pretinsele delicte ale
acuzatului. Nu era permisã practicarea avocaturii private.”
Dennis Deletant, România sub regimul comunist, 1997
Caricaturã de Dan Perjovschi, 2008
„Complexul de mãsuri al cãrui autor a fost Lucreþiu
Pãtrãºcanu a dus la schimbarea vechiului aparat al justiþiei
ºi transformarea sa într-un instrument al «luptei de
clasã». […] Ministrul Justiþiei definitiva în 1946 subordo-
narea magistraþilor, care au fost puºi în primul rând sã
execute ordinele Partidului Comunist ºi abia apoi sã aplice
litera legii: pe 20 aprilie 1946, la o conferinþã de presã,
Lucreþiu Pãtrãºcanu declara: «e o afirmaþie falsã cã
inamovibilitatea ar fi de naturã constituþionalã! Guvernul
decide ºi tranºeazã aceastã problemã!» În consecinþã,
inamovibilitatea dispãruse: asupra statutului magistraþilor
hotãra ministrul Justiþiei, în acelaºi timp membru al CC al
PCR […]. Dupã ce a dat aceste serioase lovituri vechiului
corp al magistraþilor, între timp serios epurat de cei în
dezacord cu mãsurile de punere sub control politic a
Justiþiei, Pãtrãºcanu anunþa pe 16 octombrie 1946 ºi
definitivarea transferului de competenþe cãtre Curþile
Marþiale a cauzelor privind infracþiunile politice sãvârºite
de civili. Astfel, ocupaþia sovieto-comunistã deþinea
pârghiile de reprimare a opoziþiei democratice prin
aparatul Justiþiei. […] În textul legii se afirma explicit:
«judecãtorii trebuie sã apere interesele clasei muncitoare,
sã protejeze noua democraþie ºi sã-i pedepseascã pe
inamicii poporului». Aceastã «justiþie nouã», dupã cum
arãta, la rândul sãu, ministrul de Interne Teohari Geor-
gescu, «sprijinindu-se pe instituþia asesorilor populari ce
au la baza lor Constituþia ºi legile ce decurg din ea,
loveºte cu necruþare nu numai în oficinele de spionaj ºi în
bandele de complotiºti, dar ºi în acele elemente exploata-
toare care vor sã împiedice construirea socialismului».
[...] În primãvara anului 1948, toþi avocaþii au fost excluºi
din barou, fiind reprimiþi doar cei aprobaþi de comisii
dominate de comuniºti. Baroul a fost înlocuit cu colegii de
avocaþi, conduse de membri PCR, iar numãrul avocaþilor
a scãzut ºi el drastic; acesta a ajuns de la 12.000 la
numai 2.000.”
Marius Oprea, Addenda
la Cartea Neagrã a Comunismului, 1998
În anii ’50, pronunþarea sentinþelor împotriva
„duºmanului de clas㔠începea deseori cu
formula „Cu mânie proletarã, condamn!”.

„Asesorii populari erau reprezentanþi ai poporului pe
lângã unele consilii de judecatã. Ei nu jucau rolul juraþilor
din instanþele americane, ci aveau, chipurile, menirea de
a supraveghea corectitudinea actului de justiþie. De fapt,
partidul urmãrea un scop dublu. Pe de o parte, «institu-
þia» asesorilor populari demonstra poporului cã puterea
chiar îi aparþine. Pe de altã parte, asesorii aveau ca
sarcinã supravegherea instanþelor de judecatã, astfel
încât acestea sã funcþioneze conform comenzilor de
partid. Evident, pentru maºinãria propagandisticã a PMR,
alegerea asesorilor populari era un prilej perfect de
demonizare a scursurilor vechiului regim.”
Toma Nichita, „Presa Epocii Staliniste”,
Evenimentul Zilei, 10 martie 2008
n În septembrie 1947, revista de propagandã Con-
temporanul ilustra justiþia comunistã prin carica-
tura de mai jos. Analizaþi imaginea ºi identificaþi
mesajul pe care comuniºtii voiau sã-l transmitã
prin intermediul ei.
INSTITUÞIILE STATULUI (1948-1989) n 57
„Procesele-spectacol erau pietrele unghiulare ale regi-
mului stalinist. […] Termenul proces-spectacol descrie un
tip de proces în care autoritãþile judiciare au hotãrât deja
vinovãþia acuzatului. Procesul ca atare are singurul scop
de a prezenta acuzaþiile ºi verdictul publicului pe post de
exemplu ºi de avertisment. Are tendinþa de a avea un
caracter de rãzbunare mai degrabã decât corecþional.
Astfel de procese pot arãta puþinã consideraþie pentru […]
litera legii. […] Acuzaþii au puþine ºanse reale sã se
apere. Ei au semnat de multe ori mãrturisiri ca urmare a
presiunilor psihologice sau torturii, mai înainte de a
apãrea în sãlile de judecatã.”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Proces_spectacol
n Identificaþi procese-spectacol din istorie ºi formu-
laþi un punct de vedere personal despre ele.
58 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

4.2. Instituþiile represive

Orice dictaturã se sprijinã pe un aparat represiv ºi pe o intensã
activitate de poliþie politicã. În absenþa lor, controlul „total” asupra
societãþii nu ar putea fi exercitat, aºa cum opoziþia ºi curentele
contestare faþã de regim nu ar putea fi descoperite ºi înãbuºite.
Care au fost instituþiile represive ale statului comunist român? n Filajul – „formã de urmãrire secretã ºi
Cum au funcþionat ele? Cum ºi-au schimbat metodele de acþiune directã, realizatã de cadre speciali-
de la o epocã la alta? zate, având ca scop identificarea per-
soanelor, urmãrirea deplasãrilor, a
adreselor frecventate ºi legãturilor
Securitatea acestora, inclusiv fotografierea sau
– Ce e Securitatea? filmarea unor momente sau situaþii ce
puteau reprezenta relevanþã pentru
– Inima Partidului, care bate, bate, bate... Securitate”.
Iatã cum era definitã Securitatea într-un banc din anii ’80. CNSAS, „Partiturile” Securitãþii. Directive,
Înfiinþatã în 1948 dupã modelul sovietic, Securitatea a avut ordine, instrucþiuni (1947-1987), 2007
drept scop principal apãrarea ordinii socialiste ºi anihilarea poten-
þialilor „duºmani” din interiorul ºi din exteriorul þãrii. nReþeaua informativ㠖 „totalitatea
agenþilor, informatorilor, colaboratorilor
[...] utilizaþi de Securitate ºi Miliþie
Securitatea în anii lui Dej pentru culegerea ºi transmiterea de
informaþii referitoare la persoane sau
Încã din primii ani de funcþionare, în numele „luptei de clas㔠ºi
probleme aflate în atenþia acestor
sub atenta supraveghere a consilierilor sovietici, ofiþeri KGB, instituþii”.
Securitatea a folosit în mod deschis metode violente pentru a CNSAS, „Partiturile” Securitãþii. Directive,
implementa modelul stalinist de guvernare: dictatura partidului ordine, instrucþiuni (1947-1987), 2007
unic, ascuþirea luptei de clasã, lichidarea vechilor elite politice ºi
culturale, precum ºi a oricãrei opoziþii, inclusiv cea din interiorul
partidului. Sub conducerea unor persoane precum Alexandru
Nicolschi, Gheorghe Pintilie, Vladimir Mazuru sau Alexandru
Drãghici, au fost operate sute de mii de arestãri, deportãri în
lagãre de muncã forþatã, anchete violente ºi, nu în ultimul rând,
asasinate. În 1949, constituirea Trupelor de Securitate a întãrit
forþa aparatului represiv. Rolul lor era menþinerea ordinii publice
ºi înãbuºirea oricãrei rezistenþe la colectivizare ºi la naþionali-
zarea proprietãþilor. De-a lungul deceniului al 6-lea, aceste trupe
au fost chemate sã anihileze rezistenþa partizanilor din munþi ºi
au fost folosite sã pãzeascã lagãrele de muncã.
În acelaºi timp, Securitatea ºi-a bazat activitatea ºi pe tehnici
aºa-zis paºnice, precum interceptarea corespondenþei, filajul
(dicþionar ), percheziþiile sau crearea unei reþele informative (dic-
þionar ), acestea fiind practici curente, care vizau urmãrirea unor
categorii largi ale populaþiei.
Dupã moartea lui Stalin în 1953, represiunea s-a diminuat Sursa: Muzeul Naþional de Istorie

ºi în România, dar între 1956 ºi 1959, teama Guvernului de la

Bucureºti de o potenþialã influenþã a miºcãrilor de opoziþie din
Ungaria ºi din Polonia a generat un nou val de arestãri în rându-
rile intelectualilor ºi þãranilor.
Alexandru Drãghici (1913-1993) – ºef al
Securitãþii, apoi ministrul Afacerilor Interne,
pânã în 1965, unul dintre principalii respon-
sabili pentru represiunea violentã din anii Dej
 INSTITUÞIILE STATULUI (1948-1989) n 59

Abia în 1964, o amnistie generalã a deþinuþilor politici a marcat

sfârºitul terorii fãþiºe, Securitatea rãmânând însã omniprezentã
în societatea româneascã. Dosar de urmãrire informativã (DUI) –
individual ºi de grup – „colecþie de
documente ce cuprinde date ºi mate-
Securitatea în anii lui Ceauºescu riale informative cu privire la persoane
Preluarea puterii de cãtre Nicolae Ceauºescu a corespuns unei sau grupuri de persoane, emise în urma
acþiunii de verificare ºi supraveghere
reforme a Securitãþii. În 1968, el a denunþat anumite abuzuri ºi informativã”.
crime comise de Securitate în timpul lui Gheorghiu-Dej, însã fãrã CNSAS, „Partiturile” Securitãþii. Directive,
ca nici un vinovat sã fie pedepsit. Principala consecinþã a fost ordine, instrucþiuni (1947-1987), 2007
numai înlãturarea unor lideri apropiaþi fostului secretar general,
precum Alexandru Drãghici, principalul sãu rival dupã moartea
lui Dej, care se aflase la conducerea Ministerului Afacerilor
Interne ºi coordonase implicit Securitatea ºi Miliþia.
Eforturile de a îmbunãtãþi imaginea României pe plan interna-
þional au implicat ºi renunþarea la mãsurile de teroare aplicate
pânã în 1965 sau ascunderea lor în faþa opiniei publice. Astfel,
în epoca Ceauºescu, Securitatea ºi-a concentrat mai mult acti-
vitatea pe crearea unei reþele vaste de informatori, infiltraþi în
toate instituþiile statului, în fabrici, spitale, ºcoli. Practic, nici o
instituþie nu scãpa de urmãrire. De asemenea, telefoanele cetã-
þenilor erau interceptate periodic, prin sondaj, iar în casele celor
bãnuiþi cã au o atitudine criticã la adresa regimului erau instalate
microfoane. Prin aceste procedee, erau întocmite dosare de
urmãrire informativã pentru cei consideraþi „periculoºi” (dicþionar).
În ciuda pretinsei legalitãþi, practicile violente ale Securitãþii
au continuat ºi în perioada 1965-1989, fãrã sã egaleze însã
excesele epocii Dej. Asasinarea inginerului Gheorghe Ursu,
anchetele împotriva unor disidenþi precum Vasile Paraschiv sau Sursa: TVR
Paul Goma, atacurile împotriva anticomuniºtilor din exil (Monica
Lovinescu, Emil Georgescu etc.) sau atentatul comandat îm- Iulian Vlad (n. 1931) – fost ºef al Securitãþii
din 1987 ºi pânã la cãderea regimului. A fost
potriva postului Europa Liberã sunt numai câteva exemple ale arestat ºi condamnat la 9 ani de închisoare,
violenþei practicate de Securitate în anii ’70-’80. pentru implicarea sa în represiunea din decem-
brie. A fost eliberat din detenþie în 1993.

Direcþiile Securitãþii în anul 1989

Direcþia I Identifica manifestãrile ostile regimului, întocmea dosare de urmãrire informativã, gestiona
Informaþii Interne o parte a reþelei informative ºi fãcea rapoarte despre starea de spirit a populaþiei.
Supraveghea unitãþile economice ºi veghea la protejarea secretelor tehnologice ºi la
Direcþia II
împiedicarea sabotajelor. Deseori, însã, mai ales în ultima parte a regimului, colecta
Contraspionaj Economic
informaþii despre angajaþii din economie.
Direcþia III
Investiga potenþialele atacuri externe la adresa României.
Contraspionaj
Direcþia IV Se ocupa cu supravegherea secretelor militare. Deseori, însã, monitoriza starea de spirit a
Contraspionaj Militar militarilor, fidelitatea lor faþã de regim, îndeplinind practic un rol de urmãrire informativã.
Direcþia V
Se ocupa cu protejarea securitãþii liderilor de partid.
Protecþie a conducerii PCR
Se ocupa cu cercetarea ºi anchetarea celor care luau atitudine faþã de regim, alãturi de
Direcþia VI
infracþiunile de trãdare a secretelor statului. Anchetatorii erau deseori violenþi, folosind
Cercetãri penale
ameninþãri, bãtãi ºi operând chiar execuþii fãrã bazã legalã.
60 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Miliþia
Înfiinþatã în 1949, Miliþia a constituit o altã instituþie
represivã a statului comunist. În anii ’50, ea a
jucat un rol important în organizarea deportãrii
þãranilor care se opuneau colectivizãrii. Relaþiile
ei cu Securitatea au fost foarte strânse, mai ales
în mediul rural, unde în anii ’70 a ajuns sã rãs-
pundã de întreaga activitate de supraveghere a
persoanelor de la sate, sub coordonarea Securi-
tãþii. În acelaºi timp, în anii ’80, multe dintre delic-
tele politice au fost ascunse în spatele unor delicte
de drept comun, cazurile fiind instrumentate de
Miliþie, cu sprijinul Securitãþii.
Procuratura ºi instanþele militare
În vederea condamnãrii juridice a delictelor poli-
tice – supranumite crime împotriva ordinii socia-
liste sau împotriva securitãþii statului – regimul
comunist a folosit întotdeauna instanþele militare.
Procuratura militarã era cea care, cu sprijinul Securi-
tãþii ºi al Miliþiei constituia rechizitoriile, pe baza
acestora fiind pronunþate condamnãrile de cãtre
instanþele militare.
Direcþia Generalã a Penitenciarelor
Subordonatã Ministerului de Interne, Direcþia Ge-
neralã a Penitenciarelor coordona închisorile ºi
lagãrele de muncã în care erau trimiºi deþinuþii
politici, unde o mare parte dintre aceºtia ºi-au
pierdut viaþa, în urma torturilor ºi înfometãrii la
care au fost supuºi.
Una dintre misiunile Securitãþii a fost sã înã-
buºe orice împotrivire a þãranilor faþã de co-
lectivizare. Petruþ Dumitru (comuna Bicaciu,
judeþul Bihor) a fost torturat ºi executat în
ziua de 24 iulie 1949 pentru cã s-a rãsculat
împotriva politicii agricole a regimului.
Analizaþi sursele 1-5 ºi identificaþi:
n rolul Securitãþii ºi al Miliþiei în regimul comunist;
n metodele folosite pentru apãrarea ordinii socialiste
în anii ’50;
n dacã existã diferenþe între Securitate ºi serviciile de
informaþii ale unui stat democratic. Argumentaþi
rãspunsul.
Raport despre situaþia de la Direcþia regionalã
a Securitãþii Poporului Suceava – septembrie 1949:
„Rusu Maria ºi sora sa, Rusu Sabina, arestate pe 7 aprilie
anul curent, ca având cunoºtinþã de banda Gãrzile lui
Decebal, au fost bãtute pânã când lui Rusu Maria i-a ples-
nit timpanul urechii stângi, din care îi curge puroi, ºi a
avut o hemoragie timp de 2 luni. Sora sa, Sabina, arestatã
pentru simplul motiv cã s-a aflat în casã cu Maria, fiind
gravidã, a avortat. ªi azi este bolnavã în pat, la Peniten-
ciar ºi de atunci hemoragia nu mai înceteazã. [...]
Într-una din camere am gãsit-o pe Itu Irina, informatoarea
din problema Gãrzile lui Decebal, care a dat pe Maria
Rusu. Itu Irina este dementã ºi este þinutã de 9 luni într-un
regim de exterminare. Tov. cãpitan CB a avut o puternicã
senzaþie de greaþã în momentul când am deschis uºa
celulei, unde era închisã fãrã aerisire. Pe ciment miºunau
viermii, iar ea nu mai avea asemãnare de om. Era aºezatã
pe un pat de spital, fãrã nici un aºternut, afarã de douã
scânduri aºezate pe zãbrelele patului. Întrebat de mine
de ce nu a internat-o într-un ospiciu pe Irina, tov. Maior
Fucks mi-a rãspuns cã aceasta ºtie multe chestii de-ale
Securitãþii ºi, fiind nebunã, le povesteºte ºi altora. I-am dat
ordin ca imediat sã fie scoasã din aceastã camerã ºi sã se
facã curãþenie, iar a doua zi sã fie internatã în spital”.
Marius Oprea, Banalitatea rãului, 2002
Sursa: ANIC

În 1968, cu prilejul aniversãrii a 20 de ani de la înfiinþarea Securitãþii, Ion Stãnescu, ºeful acesteia, primea în dar
un album de fotografii care prezenta diverse acþiuni specifice „apãrãrii ordinii socialiste”. Preluate din acest album,
imaginile de mai sus reprezintã execuþia sumarã a doi þãrani acuzaþi de „uneltire” împotriva regimului.
Decretul nr. 50 pentru reorganizarea Direcþiunii
Generale a Securitãþii Poporului – martie 1951:
„Direcþiunea Generalã a Securitãþii Statului are ca înda-
toriri: înfãptuirea politicii de apãrare a cuceririlor poporului
muncitor din RPR împotriva claselor exploatatoare
rãsturnate, care încearcã sã reinstaureze în þarã regimul
burghezo-moºieresc; apãrarea teritoriului þãrii noastre de
pãtrunderea agenturilor serviciilor de spionaj imperialiste
ºi satelite, inclusiv Iugoslavia titoistã ºi lichidarea fãrã
cruþare a activitãþii duºmãnoase a acestora, dusã în
scopul de a submina construirea bazelor socialismului ºi
regimului nostru de democraþie popularã”.
Marius Oprea, Banalitatea rãului, 2002
„Pentru majoritatea deþinuþilor închiºi în aceastã unitate
carceralã [Sighet] între anii 1950 ºi 1955, singurele acte
de reþinere au fost ordinele ºi adresele MAI sau ale Securi-
tãþii. Pânã la eliberarea sau transferarea din penitenciar,
celor depuºi aici nu le-a fost adusã nici o învinuire, consi-
derându-se cã au fost închiºi temporar la Sighet în aºtep-
tarea condamnãrii. [...] 51 de membri ai elitei politice ºi
religioase au murit la Sighet în intervalul 1950-1951, din
cauza frigului, a înfometãrii ºi a lipsei de asistenþã medi-
calã. [...] Aceºtia au fost înhumaþi în gropi sãpate noaptea
[...] în cimitirul oraºului ºi în cel al spitalului, rãmase
anonime pânã astãzi. Decesul era consemnat doar într-un
proces-verbal [...], fãrã sã fie întocmite certificate de
deces [...] ºi fãrã ca familiile decedaþilor sã fie anunþate.”
Dumitru Lãcãtuºu, „Sighet”,
în Andrei Muraru (coord.), Dicþionarul penitenciarelor
din România comunistã (1945-1967), 2008
INSTITUÞIILE STATULUI (1948-1989) n 61
Sursa: Fundaþia Memorialul Durerii
Cuvântul de încheiere al Ministrului de Interne Teohari
Georgescu la Conferinþa cu comandanþii Miliþiei,
Securitãþii ºi Trupelor de Securitate din Direcþia
Generalã ºi Direcþiile regionale – februarie 1950:
„Organele Ministerului Afacerilor Interne, Securitatea,
Miliþia ºi trupele noastre trebuie sã se gãseascã în
permanentã stare de rãzboi. [...] A veni sã spunem cã nu
avem fapte concrete împotriva duºmanului înseamnã sã
ne legãm la ochi, sã lãsãm duºmanul sã loveascã mai
departe în regimul nostru de democraþie popularã, în
dictatura proletariatului din þara noastrã. ªi atunci o sã-i
întreb pe tovarãºi, ce dictaturã a proletariatului este
aceasta, ca sã se lase lovitã de toatã chiaburimea, de
toate elementele duºmãnoase? Au teamã de noi, au fricã
de noi aceste elemente, tremurã ele de aceastã dictaturã,
tremurã ele de organele de Securitate ºi de Miliþie? [...]
Partidul ºi Guvernul nostru, în grija pe care o are de a
asigura buna desfãºurare a muncii în þara noastrã, a
tuturor oamenilor cinstiþi, s-a gândit sã dea pentru
organele noastre posibilitatea ca acele elemente care nu
puteau fi încadrate în texte de lege [...] cã nu aveam
dovezi concrete, s-a venit cu o lege care permite Minis-
terului nostru ridicarea celor care duc activitate împotriva
regimului nostru [...]. Desigur, aceastã lege are menirea
de a putea da o armã în mâna noastrã, împotriva celor
care într-adevãr de Justiþie n-ar putea fi încadraþi, dar
putem sã-i încadrãm pe linia legilor de apãrare a Repu-
blicii noastre, de a-i trimite pe linie administrativã pentru
un timp limitat, de a-i scoate din viaþa Republicii noastre
pentru o anumitã perioadã, de a încerca sã-i schimbãm.
ªi dacã nu, atunci fãrã îndoialã se vor gãsi alte metode
pentru a-i face pe aceºti duºmani sã înþeleagã cã nu le
rãmâne decât încadrarea în regimul nostru de democraþie
popularã”.
Marius Oprea, Banalitatea rãului, 2002
62 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
n Pe baza surselor 5-10, identificaþi care erau me-
todele Securitãþii în anii ’80 ºi modul în care ele
s-au schimbat în raport cu anii ’50.
„La peste 20 de ani de la preluarea puterii, regimul
comunist din România nu mai avea nevoie de folosirea
brutalã a forþei pentru a se menþine la cârma þãrii. Exce-
sele au fost înlocuite cu creºterea acceleratã a suprave-
gherii informative, în scopul descoperirii ºi neutralizãrii din
faºã a oricãror acþiuni protestatare. S-a urmãrit – ºi putem
afirma cã s-a realizat – crearea în rândul cetãþenilor a
sentimentului cã se aflau continuu sub observaþia atentã
a Securitãþii, astfel încât orice împotrivire era din start
sortitã eºecului. Cum mãsura arestãrii ºi a încarcerãrii a
fost luatã în puþine cazuri, au început sã se foloseascã pe
scarã largã alte metode. Una dintre cele mai extinse a
constituit-o avertizarea. În momentul în care informatorii
semnalau faptul cã anumite persoane se fãceau vinovate
de acte considerate de partid ºi de Securitate ca fiind
delicte (audierea posturilor de radio occidentale, cu
precãdere Europa Liberã, comentarii critice la adresa
conducerii þãrii), acestea erau avertizate de ofiþerii de
Securitate care efectuau urmãrirea. Cel în cauzã era
astfel «anunþat» cã Securitatea cunoºtea foarte bine
toate acþiunile sale ºi cã în cazul în care va continua sã
se manifeste în acelaºi fel va avea de suferit. [...] Pentru
a se amplifica efectul, avertizãrile aveau loc de regulã la
sediul Securitãþii, simpla „invitaþie” de prezentare la
aceastã instituþie constituind deja un motiv de temere.”
CNSAS, Securitatea: Structuri – cadre.
Obiective – metode, vol. II, 1967-1989, 2006
„Prezenta orientare a fost întocmitã în baza unei expe-
rienþe dobândite în procesul muncii de control ºi cenzurã
a corespondenþei, pentru a da lucrãtorilor din […] direc-
þiile ºi serviciile MAI un material de cunoaºtere a felului în
care se pot strecura prin corespondenþã comunicãrile
duºmãnoase ale spionilor, trãdãtorilor de patrie ºi altor
elemente contrarevoluþionare, cât ºi unele metode de
cercetare a corespondenþei poºtale în interesul securitãþii
statului nostru. […] În acest scop, serviciul «F» îºi duce
activitatea pe baza cerinþelor muncii informativ-operative
[…] prin: interceptarea manifestelor contrarevoluþionare ºi
urmãrirea pe linie grafologicã a autorilor lor; interceptarea
scrisorilor, coletelor ºi telegramelor aparþinând obiecti-
velor urmãrite de serviciile operative; sesizarea proble-
melor ce intereseazã securitatea, reieºite din cenzura
scrisorilor. […]”
„Orientare despre controlul ºi cenzura secretã a
corespondenþei (1959)”, în „Partiturile” Securitãþii.
Directive, ordine, instrucþiuni (1947-1987), 2007
„În noaptea de 21 februarie 1981, în clãdirea postului de
radio «Europa Liberã» de la München a explodat o bombã.
La acea vreme au fost afectate birourile redacþiei în limba
cehã, deºi atacul fusese îndreptat împotriva departa-
mentului românesc al postului de radio. Comandat de
Securitate, prin implicarea activã a generalului Pleºiþã,
atentatul a fost dus la capãt de teroristul Ilici Ramírez
Sánchez, cunoscut sub numele de «Carlos ªacalul».”
www.bbc.co.uk/romanian/news/story/
2007/11/071116_ terorism_securitate.shtml
Sursa: IICCR
n Alcãtuiþi un dosar de presã
(româneascã ºi internaþionalã)
cu privire la atentatele de la
München din 1981.
Sediul din München al postului de radio
Europa Liberã, dupã comiterea atentatului
din 1981

„În prezent, pe þarã situaþia se prezintã astfel: 188 DUI în
problema artã-culturã, 248 la sãnãtate, 32 – presã, 44 la
justiþie ºi 1.208 elemente supravegheate în cadrul dosa-
rului de problemã artã-culturã, 1.036 la sãnãtate, 449 la
presã ºi 208 la justiþie.”
CNSAS, Securitatea: Structuri – cadre.
Obiective – metode, vol. II, 1967-1989, 2006
Raport de ascultare a convorbirilor telefonice
20.IX.1989, Ora 7.45 chemat:
„Un cetãþean îi spune lui ªTEFAN cã nu a gãsit ultimul
numãr al revistei AMFITEATRU ºi îl roagã sã-i tragã la
XEROX revista pe care o are el.
ªTEFAN îi spune cã îl va trage a doua zi. În continuare
mai spune cã nu a fost ieri la întreprindere ºi cã vreau sã
mã angajez undeva.
Cet. – Unde?
ª. – Îþi spun între patru ochi cã mai intrã ãºtia pe fir
înainte ºi îmi taie craca.
Dupã aceasta se salutã ºi închid. Înainte de a închide
stabilesc sã se mai contacteze telefonic”.
25.IX.1989, Ora 7.59 chemat:
„ªtefan este sunat de tatãl lui care-i spune cã se îngroaºã
gluma, cã ãºtia au fost ºi pe la el. Tatãl îl întreabã dacã a
fãcut ceva ce nu ºtie el, iar ª. rãspunde cã nu a fãcut nimic
ºi culeg ãia informaþii. Tatãl îl sfãtuieºte sã aibã grijã cã
cureaua este prea strâmtã, iar ª. promite cã nu face nimic,
aºa cã sã nu-ºi facã probleme. Tatãl afirmã: Fii atent! Nu
murim dacã mai aºteptãm un an, doi. Stai în banca ta.
ª.: – Stai liniºtit”.
Documente reproduse de Stelian Tãnase,
Acasã se vorbeºte în ºoaptã.
Dosar & Jurnal din anii târzii ai dictaturii, 2002
„Acolo am fost dat în primire unui cãpitan pe care îl
chema Rãdoi, aºa se recomandase. Acesta m-a bãtut o
noapte întreagã fãrã sã mã punã sã declar nimic în scris:
nu voia decât o declaraþie verbalã prin care sã confirm cã
am participat la demonstraþie, cã am spart uºa Consiliului
Judeþean de partid ºi cã l-am lovit pe primarul Calancea.
O noapte întreagã am fost bãtut ºi n-am putut sã recu-
nosc nimic, pentru cã pur ºi simplu nu era adevãrat ceea
ce îmi cerea sã recunosc. M-a bãtut cu bastonul la mâini,
la palme, pânã dimineaþa, cred cã în jur de ora 5. La final,
mi-a promis cã a doua searã, dacã nu scriu exact ceea
ce voia el, o sã mã batã în continuare.”
Declaraþia muncitorului Iosif Farcaº,
reprodusã de Marius Oprea, Stejãrel Olaru,
Ziua care nu se uitã. 15 noiembrie, Braºov, 2002
INSTITUÞIILE STATULUI (1948-1989) n 63
Sursa: IICCR
Ofiþer de Securitate ascultând ºi înregistrând convorbirile
telefonice ale unei persoane puse sub urmãrire
n Citiþi sursele 11 ºi 12 ºi formulaþi un punct de vedere
asupra conþinutului lor, comparându-le cu ce aþi
aflat pânã acum despre Securitate. Ce credeþi cã
s-ar întâmpla dacã ar fi reînfiinþatã Securitatea?
„În epoca modernã, toate þãrile, cu regimuri democratice
sau dictaturi, ºi-au dezvoltat servicii de specialitate,
adevãrate sisteme imunitare, indispensabile apãrãrii [...].
Securitatea româneascã [...] a parcurs douã faze dis-
tincte: faza sovieticã, în care serviciile de informaþii
româneºti erau conduse de la Moscova, ºi faza ultimã,
caracterizatã prin subordonarea exclusivã a structurilor
informative intereselor naþionale. [...] Securitatea nu a fost
o poliþie politicã pusã în slujba lui Nicolae Ceauºescu, ci o
instituþie a statului român, menitã sã-i apere în primul rând
independenþa ºi suveranitatea. [...] Una dintre obligaþiile
fundamentale ale cetãþenilor democraþiilor occidentale,
acceptatã ca fãcând parte din normalitate, este sesizarea
organelor de specialitate cu privire la orice activitate care
ar putea aduce atingere intereselor statului. [...] Activitatea
reþelei informative a Securitãþii, desfãºuratã dupã niºte
norme legale, ordine ºi regulamente precise, a fost hiper-
bolizatã pânã la paroxism, pentru a se crea impresia cã
suntem o naþiune de delatori.”
Declaraþie în faþa Parlamentului a deputatului PRM Ilie
Merce, fost ofiþer de Securitate, iunie 2007
„Dupã 1965, momentul la care au fost eliberaþi din temniþã
deþinuþii politici, Securitatea a fost cea mai patrioticã
instituþie din România. Mã gândesc serios sã o reînfiinþez.
Când voi ajunge la putere am sã o reînfiinþez.”
Declaraþie publicã a senatorului Corneliu Vadim Tudor,
Obiectiv de Suceava, septembrie 2006
64 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

METODE DE RACOLARE A INFORMATORILOR

În perioada comunistã, informatorul a jucat un rol

important în depistarea atitudinilor „duºmãnoase”
„În cazul deþinuþilor politici, ºantajul mergea pânã la recru-
la adresa regimului. Reþeaua informativã s-a extins tarea în ultimele zile de detenþie, dupã emiterea decre-
treptat, devenind în anii ’80 principalul mijloc de tului de eliberare, dar într-un moment în care deþinutul nu
supraveghere a populaþiei. ºtia cã e deja liber. Ameninþarea cu prelungirea detenþiei
într-un moment de maximã tensiune psihologicã funcþiona
mai ales în cazul celor care rezistaserã la presiuni mult
n Analizaþi fragmentele urmãtoare ºi identificaþi: mai dure de-a lungul executãrii pedepsei. Semnarea unui
– metodele de racolare a informatorilor; Angajament de colaborare în momentul eliberãrii din
– motivele care îi determinau pe oameni sã devinã închisoare promitea, pe de o parte, neprelungirea discre-
informatori. þionarã a privãrii de libertate ºi, pe de altã parte, o viaþã
n Imaginaþi-vã cum aþi fi reacþionat voi în fiecare dintre normalã, fãrã stigmatul detenþiei politice.”
cazurile prezentate mai jos. CPADCR, Raport final, 2006
n Exprimaþi-vã punctul de vedere cu privire la modul
în care trebuie sã ne raportãm la diversele tipuri de
informatori.
„Maiorul Sasu Vasile – din Direcþia a XI-a – a arãtat cã, în
1954, pentru a recruta ca informator pe un inginer, s-a
fabricat un manifest contrarevoluþionar care ulterior i-a fost
plasat acestuia printr-o femeie. A fost anchetat ºi bãtut de
cãtre maiorul Carata pânã când acesta ºi-a recunoscut
„Recrutarea prin constrângere sau pe bazã de material vina ºi a acceptat sã lucreze cu organele de securitate.”
compromiþãtor a fost o metodã utilizatã constant în toate
Marius Oprea, Banalitatea rãului, 2002
etapele istoriei Securitãþii. [...] Se aplica frecvent în cazul
persoanelor cu antecedente politice sau penale: foºti
deþinuþi politici, membri ai partidelor burgheze, foºti
legionari, ofiþeri deblocaþi ºi descendenþi ai tuturor
acestor categorii. [...] La nevoie, orice amãnunt biografic
putea deveni un element constrângãtor sau un element
de ºantaj: originea social㠄nesãnãtoasã”, [...] existenþa
unor rude sau prieteni apropiaþi cu trecut politic „ostil
clasei muncitoare” sau emigraþi în strãinãtate. [...] Mate-
rialul compromiþãtor putea fi un document extras din
dosarul de cadre, [...] înregistrarea unei convorbiri
telefonice, o fotografie realizatã pe parcursul filajului, din
care rezulta cã persoana vizatã frecventa un anturaj
necorespunzãtor sau întreþinea relaþii extraconjugale.”
CPADCR, Raport final, 2006

Filmul Viaþa celorlalþi, realizat de regizorul german Florian

Henckel von Donnersmarck, a fost laureat al Premiului Oscar
pentru cel mai bun film strãin în 2007. Scenariul evocã relaþia
dintre un ofiþer al poliþiei secrete est-germane STASI ºi victimele
unei urmãriri informative, organizate de comuniºti.
 INSTITUÞIILE STATULUI (1948-1989) n 65

n Priviþi imaginea alãturatã ºi realizaþi un eseu pe

„Unii ofiþeri îºi felicitau informatorii de ziua lor, tema Rolul informatorului în societatea comunistã.
le dãruiau mici atenþii cumpãrate din bugetul
Securitãþii, le cunoºteau problemele personale
mai bine decât rudele ºi, în general, îi fereau
de necazuri, îi ajutau sã promoveze, sã pri-
meascã un transfer, un paºaport sau o casã
din fondul locativ de stat. Pe scurt, le arãtau
faþa cea mai prietenoasã a sistemului.”
Germina Nagâþ, „Informatorul
de lângã noi”, în Viaþa cotidianã
în comunism, 2004

Lucrare cu titlul „Informatorul”, realizatã în anul 2007, de Cristian

Pop, elev în clasa a X-a, la Liceul „Nicolae Tonitza” din Bucureºti
„Recrutarea elevilor se fãcea de regulã în localul ºcolii,
iar þinta culegerii de informaþii erau fie profesori semnalaþi
cu atitudini suspecte faþã de regim, fie persoane provenind
din familii urmãrite [...]. Pe lângã legendã, la recrutarea
elevilor se foloseau ca argumente constrângãtoare sanc-
þiunile ºcolare, corigenþele, ameninþarea cu repetenþia
sau cu interzicerea accesului într-o instituþie de învãþã-
mânt superior. Introducerea în reþea se fãcea prin sem-
narea unui angajament, uneori pe un formular tipizat, text
în care accentul cãdea cu deosebire pe pãstrarea strict㠄Recrutarea în scopul compromiterii nu avea ca scop
a secretului colaborãrii, inclusiv faþã de familie. Aceastã extinderea reþelei informative ºi obþinerea de informaþii, ci
ultimã condiþie încãlca flagrant drepturile minorului, con- izolarea unei persoane sau «destrãmarea unui anturaj».
strâns sã-ºi asume obligaþii pretins legale în relaþie cu o La aceastã metodã se recurgea în acþiunile complexe de
instituþie a statului, fãrã acordul pãrinþilor sau al tutorilor urmãrire, dacã alte mãsuri de descurajare ºi intimidare
de drept.” eºuau. În timpul falsei recrutãri se încãlca voit regula de
bazã a conspirativitãþii: «candidatul» (adicã urmãritul) era
CPADCR, Raport final, 2006
adus la sediul organelor Ministerului de Interne în vãzul
lumii, pentru o «discuþie» care nu dura suficient pentru a
trece drept anchetã ºi nu avea consecinþe vizibile asupra
celui în cauzã. Astfel, se acredita în rândul anturajului
ideea cã persoana a fost recrutatã, urmarea fiind izolarea
„O altã metodã de recrutare [...] era legendarea. Candi- de familie sau de prieteni. În detenþie, simularea recrutãrii
datul sau potenþialul colaborator [...] era contactat sub un se fãcea fie prin acordarea unor «favoruri» nesolicitate,
pretext bine ales, o ficþiune. [...] Evident, se preferau dar refuzate altora, fie prin lansarea deliberatã a zvonului
poveºtile cu substrat patriotic: spionajul, sabotajul econo- despre recrutarea cuiva, având ca efect tot izolarea
mic sau industrial, atacurile strãine de orice fel [...]. Victi- deplinã de ceilalþi deþinuþi.”
mele sigure ale frazeologiei patriotarde ºi legaliste erau
CPADCR, Raport final, 2006
în primul rând oameni simpli, angajaþii întreprinderilor
strategice, soldaþii, recrutaþi, în general, de contrainfor-
maþiile militare, adolescenþii ori naivii de bunã-credinþã,
ce semnau copleºiþi de importanþa «misiunii» lor secrete, n Realizaþi un eseu pe tema Securitatea ºi drepturile
de care atârna «soarta þãrii».” omului.
n Realizaþi o investigaþie despre modul în care era
Germina Nagâþ, „Informatorul de lângã noi”,
vãzutã Securitatea în oraºul vostru.
în Viaþa cotidianã în comunism, 2004
 „CELÃLALT” ÎN REGIMUL COMUNIST

5.1. „Omul nou”

„Comunismul a întors aproape complet societatea româneascã. Aproape
toþi românii au urcat sau au coborât. Puþine familii mai pãstreazã o
tradiþie. Orãºenii au fost pânã mai ieri þãrani. Intelectualii se trag din
familii de þãrani sau de muncitori. Este o societate formatã din «oameni
noi», pe care comunismul i-a fãcut ceea ce sunt astãzi.”
Lucian Boia, România – þarã de frontierã a Europei, 2002

Aceastã uriaºã rãsturnare socialã a început încã din 1945 ºi a con- „Ne-ai învãþat cã «omul este
tinuat, prin utilizarea unor metode ºi mijloace diverse, pânã în 1989. munca»,
Douã dintre sloganurile propagandei comuniste din anii ’50 rezumã Aceasta vrem sã fie legea sfântã,
Vrem sã-þi urmãm neabãtut porunca,
filosofia acestui complicat proces social: „Cine nu e cu noi e îm- Noi, þara ce munceºte ºi ce cântã.”
potriva noastrã!” ºi: „Mai bine arestãm 10 nevinovaþi decât sã ne Adrian Pãunescu, „Scrisoare
scape un bandit”. de inimã ºi credinþã”,
Almanahul Flacãra, 1978
„Omul nou” – criteriu de raportare la „celãlalt”
„Celãlalt” a fost oricine nu corespundea fizionomiei spirituale ºi
morale a „omului nou”. Prototipul „omului nou” era unul de import:
Homo sovieticus. Imaginea acestuia era aceea a omului „perfect”:
muncitor productiv, fizic admirabil, marcat spiritual de importanþa
muncii sale ºi de deviza „fãrã Dumnezeu”.
Ideologia considera individualismul ca manifestarea unei perma-
nente stãri conflictuale între individ ºi societate. Reprimarea individua-
lismului, potrivit psihologiei comuniste, nu ar fi afectat personalitatea,
ci, dimpotrivã, ar fi desãvârºit-o. Colectivul ºi colectivitatea erau
mediul cel mai propice al afirmãrii „omului nou”. Acest
paradox al individului fãrã individualism urma sã fie
dovedit printr-o operaþie realizatã fãrã anestezie des-
fãºuratã la nivelul ansamblului societãþii.
Societatea comunistã a fost creatã pe baza a douã
„principii” pedagogice. Primul – „ereditatea nu con-
teaz㔠– pleca de la o premisã falsã, nega ideea de
diversitate ºi susþinea faptul cã personalitatea poate fi
modelatã potrivit oricãrui interes. Al doilea – „modela-
rea personalitãþii este rezultatul unei acþiuni colective,
nu individuale” – nega practic ideea de educaþie liberã
ºi considera c㠄educaþia în colectivitate, prin colec-
tivitate ºi pentru colectivitate” era esenþa educaþiei co- Sursa: www.mnac.ro
muniste. Liantul acestui tip de educaþie era munca
Sabin Bãlaºa, Epoca Ceauºescu
(sursele 1-3 ).
 „CELÃLALT” ÎN REGIMUL COMUNIST n 67

Metodele de formare a „omului nou” pot fi

aºezate sub genericul „spãlarea creierelor” ºi
„reeducare” (capitolul 6 ). Principalii piloni erau
critica ºi autocritica (activitãþile de învãþare).
Studiul documentelor de partid ºi al cuvântãrilor
secretarului general, presiunea propagandei
audiovizuale, limba de lemn (sursele 5 ºi 6 ),
transparenþa vieþii private ºi puternica integrare
socialã prin muncã au fost instrumentele de
formare a „omului nou”. Loialitatea necondiþio-
natã faþã de partid, dar ºi mobilizarea totalã ºi
permanentã în lupta împotriva duºmanilor reali
sau închipuiþi au fãcut din „omul nou”, comunist,
o figurã mesianicã.
Sursa: Rompres
Rezultatul? Nimeni nu a rãmas perfect imun,
dar nici nu s-a obþinut „omul nou” în stare purã. Actorul ºi cântãreþul de muzicã folk Florian Pittiº a fost un artist
care nu se încadra în standardele de imagine ale „omului nou”.
Scena socialã a fost însã împãrþitã în alb ºi Regimul de la Bucureºti a interzis apariþia sa în programele de
negru, criteriile de valorizare a celuilalt, de rela- televiziune pentru cã a refuzat sã-ºi taie pãrul.
þionare ºi de comunicare cu cel care era „altfel”
fiind profund antiumane (capitolele 9 ºi 12 ).

„Duºmanul de clasã”
„Celãlalt” a fost în toate situaþiile un „duºman de clasã”, adicã un
exclus pânã la mijlocul anilor ’60 sau un marginalizat în „epoca
Ceauºescu”.
Puritatea socialã trebuia obþinutã prin „lupta de clas㔠purtatã
împotriva „duºmanilor de clasã”, numiþi ºi „duºmani ai poporului”.
„În concepþia noastrã de formare a
Acest conflict era considerat lupta finalã a umanitãþii înainte de
omului nou punem accentul pe muncã,
a ajunge la pacea comunistã. În acest context ideologic, instau- ca factor determinant al întregii activitãþi
rarea regimului comunist a fost, de fapt, o stare de revoluþie sociale. Iatã de ce preocupându-ne de
permanentã dusã cu toate resursele ºi prin orice mijloace împo- dezvoltarea sportului, de activitatea
culturalã, educativã, va trebui sã pornim
triva „celuilalt” – a omului diferit de „omul nou”. Sub eticheta de de la participarea activã la munca
„duºmani ai poporului” au fost aºezaþi: chiaburii, marii proprietari, productivã a fiecãruia în domeniul sãu
industriaºii ºi bancherii perioadei interbelice (consideraþi „clase de activitate, de la îmbinarea muncii cu
exploatatoare duºmãnoase”), unii membrii ai clerului ortodox ºi sportul, cu educaþia, astfel ca fiecare sã
fie participant activ la fãurirea societãþii
ai celui catolic, clerul greco-catolic, partizanii, þãranii care se opu- socialiste multilateral dezvoltate, la
neau cooperativizãrii, etnicii germani, sârbii din Banat (consi- ridicarea bunãstãrii ºi fericirii întregii
deraþi în totalitatea lor „titoiºti”), unii membri ai vechilor partide noastre naþiuni socialiste.”
democratice (PNL ºi PNÞ), legionarii, funcþionarii ºi angajaþii Nicolae Ceauºescu,
ministerelor din perioada regimului Antonescu sau Carol al II-lea, Programul privind dezvoltarea activitãþii
unii ofiþeri ai armatei (intrau cu toþii în categoria „trãdãtorilor”) etc. de educaþie fizicã ºi sport pe perioada
1976-1980
O categorie specialã au reprezentat-o intelectualii. Ei reprezen-
tau, la începuturile regimului, cultura ºi ºtiinþa burghezã ºi erau
doar parþial corespunzãtori idealurilor economice (de exemplu,
industrializarea avea nevoie de ingineri) sau culturale ale ideolo-
giei comuniste. O parte a intelectualitãþii – oameni de ºtiinþã,
scriitori – s-a convertit rapid la noua „religie”, o altã parte ºi-a
68 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

afirmat superioritatea ºi dispreþul ºi a fost aproape

exterminatã în închisori sau marginalizatã, iar alþii „Pentru omul vechi, munca era un chin; sclav, ºerb sau
au reuºit sã pãrãseascã România înainte de închi- proletar, acesta era obligat sã munceascã pentru a-ºi
derea graniþelor. acoperi nevoile, dar mai ales pentru a spori avuþia altora,
a celor care îi furau munca. Societatea comunistã avea
Frica regimului de „celãlalt” a condus la dia-
sã modifice complet esenþa acestei tradiþionale servituþi,
bolizarea acestuia ºi la transformarea sa în „þap transformate acum într-o activitate liberã în beneficiul
ispãºitor” pentru toate eºecurile ºi neîmplinirile. tuturor. ªi aceasta schimba, implicit, motivaþia ºi atitu-
Exterminarea fizicã, dislocarea (deportarea), „re- dinea muncitorului. Dintr-o activitate penibilã, munca
devenea o necesitate moralã ºi, chiar mai mult, o a doua
educarea” ºi izolarea în închisori au fost prin- naturã. Comunistul este un muncitor prin excelenþã. El
cipalele mijloace ºi metode prin care „duºmanii iubeºte munca; munca este raþiunea sa de a fi, este –
poporului” au fost realmente excluºi, înlãturaþi din s-ar putea zice – plãcerea lui supremã. În þãrile comunis-
societate în anii ’50. Condamnarea originii sociale mului real, omul nou a devenit capabil de o performanþã
neaºteptatã: aceea de a se odihni muncind, concretizând
nesãnãtoase, transferul „pãcatelor” pãrinþilor asu- astfel faimosul concept de odihnã activã destinat sã dea
pra copiilor ºi interzicerea accesului acestora în un sens duminicilor ºi sãrbãtorilor. «A sãrbãtori prin
ºcoli, prin alcãtuirea dosarelor de admitere pe baza muncã» tot felul de evenimente politice sau aniversãri
criteriilor sociale ºi politice, au fost metode prin istorice a devenit maniera cea mai convingãtoare de
exprimare a solidaritãþii umane ºi a bucuriei de a trãi.”
care urmaºilor „duºmanilor poporului” le-au fost
Lucian Boia, Mitologia ºtiinþificã a comunismului, 1999
interzise unele drepturi. Trataþi ca „elemente”, ºi
nu ca oameni, mulþi dintre ei au fugit din România.
Destinderea politicã de la mijlocul deceniului
al 7-lea a moderat acþiunea represivã, dar nu a
slãbit, dupã expresia comuniºtilor, „vigilenþa revo-
luþionarã”. S-au adãugat la vechile metode de
control al indezirabililor unele mai selective ºi mai
sofisticate: „dispariþia”, „accidentul”, moartea sus-
pectã sau internarea în spitale psihiatrice. De
asemenea, acordarea paºaportului pentru pãrã-
sirea þãrii, marginalizarea în poziþii sociale infe-
rioare, retrogradarea profesionalã, interzicerea
publicãrii de cãrþi sau articole, ºantajul, izolarea
la domiciliu, au fost mijloace prin care regimul a
încercat sã-i neutralizeze pe cei care erau „altfel”.
Pornind de la premisa potrivit cãreia „scopul
scuzã mijloacele”, autoritãþile comuniste au sufe-
rit un eºec major în acþiunea de construire a
„noii societãþi”, care era injustã prin însãºi natura
ei. O societate în derivã, degradarea relaþiilor
interumane, teama de „celãlalt”, suspiciunea, ipo-
crizia, dublul discurs, lipsa de onestitate, sunt
termenii morali în care a eºuat visul utopic al
„omului nou”.

n Identificaþi pe baza surselor 1-4 principalele trãsã-

turi ale „omului nou”.

Revista Munca de Partid, aprilie 1986

 „CELÃLALT” ÎN REGIMUL COMUNIST n 69

n Sursele 5 ºi 6 vã oferã o imagine a modului în care

Partidul Comunist l-a privit pe „celãlalt”. Care cre-
deþi cã a fost impactul asupra societãþii româneºti
a utilizãrii constante în presã, în adunãrile de par- „Azi nu mai avem nici burghezie, nici mari proprietari, nici
tid, în lecþiile de istorie din ºcoalã etc. a limbajului clasã exploatatoare. Dar aceasta nu înseamnã cã aceºti
violent ºi acuzator împotriva „celuilalt”? comuniºti n-ar mai avea nici o obligaþie în societate? […]
Comunistul trebuie sã fie un combatant de avangardã
contra trecutului, contra rãmãºiþelor mentalitãþii burgheze
din conºtiinþa oamenilor, contra tuturor formelor de
misticism ºi contra influenþelor strãine. El trebuie sã fie un
luptãtor pentru socialism, sã se preocupe de rezolvarea
„Ziarul Scînteia, organ al Comitetului Central al Partidului problemelor clasei muncitoare, sã lupte pentru afirmarea
Comunist Român, a demarat din 1944 o adevãratã campa- ei ca forþã conducãtoare a societãþii, pentru transpunerea
nie belicoasã împotriva aºa-ziºilor «duºmani ai poporului» în viaþã a echitãþii sociale. Într-adevãr, comunistul trebuie
(aceºtia fiind membri ai partidelor istorice, legionari, sã fie personal un model, sã ºtie sã lupte pentru realiza-
chiaburi ºi moºieri, ofiþeri de carierã, ziariºti, universitari, rea principiilor comuniste de organizare a societãþii pe
ingineri, industriaºi ºi orice alte categorii care nu adera- principii noi de viaþã.”
serã la comunismul impus cu forþa). Maºinãria a funcþionat Nicolae Ceauºescu, Cuvântare la întâlnirea
mai întâi la nivel lingvistic […] Astfel, o primã categorie cu activul Uniunii Scriitorilor, 1971
de termeni îi calificã pe aºa-ziºii «duºmani ai poporului»
în sfera imoralitãþii infracþionale. Aceºtia sunt «gangsteri»,
«tâlhari», «bandiþi», «rãufãcãtori», «asasini», «mardeiaºi», n Descoperiþi mesajele vizuale transmise pe prima
«borfaºi», «degeneraþi», «potlogari», «canalii», «paraziþi», paginã a ziarului Scînteia din 23 august 1947.
«huligani», «lepãdãturi», «secãturi», «ºnapani», «jecmã-
nitori», «elemente necinstite», «mânã criminalã», «trân-
tori», «tripoteuri», «triºori», prin aceastã terminologie
variatã comuniºtii urmãrind sã-i consacre pe opozanþii lor
în toate categoriile infracþionale posibile (inclusiv în cele
argotice), fapt care ar fi justificat punerea dupã gratii a
acestora. Presupuºii «duºmani ai poporului» sunt, apoi,
grupaþi într-o «ºleahtã», «tagmã», «gaºcã», «cârdãºie»,
«bandã», «haitã», «clicã» (reacþionarã), «hoardã» (a
fiarei), «reþea», un «detaºament al urii ºi persecuþiei
ºovine», «agenturã», diferitele forme colective de înca-
drare urmãrind sã justifice mãcar teoretic de ce Partidul ºi
Tribunalul Poporului vor acþiona «fãrã cruþare», «crunt»,
preconizând o represiune masivã împotriva presupuºilor
infractori. O altã categorie de termeni îi include pe
«duºmanii poporului» în subspecia «lacheilor» (fascis-
mului etc.), «mercenarilor», «slugilor» (plecate ale
reacþiunii) ºi «slugoilor» (hiperbolizare în spiritul epocii)
«argaþilor» (zeloºi ai moºierilor), «cozilor de topor»,
pentru a sublinia structura ignobilã, inferioarã uman,
colaboraþionistã a acestora. Aceastã condiþie de «pleavã
a þãrii» catalizeazã spre urmãtoarea orientare de care vor
fi acuzaþi «duºmanii poporului»: nimic mai simplu ca ei sã
fie sau sã devinã «trãdãtori» (ai clasei muncitoare ºi ai
neamului românesc), «spioni» (în solda anglo-ame-
ricanilor), «profitorii de ieri, sabotorii de mâine», «agenþi
provocatori», «diversioniºti», «reacþionari», «afaceriºti»,
«carieriºti», «complotiºti», «vânduþi», «Iude», «farisei» (ai
democraþiei), «gheºeftari istorici», «zarafi», «lefegii»,
«misiþi fãrã patrie».”
Ruxandra Cesereanu, Maºinãria falicã Scînteia,
www.phantasma.ro/caiete/caiete/caiete3/25.html
70 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Analizaþi sursa 8 ºi caricatura de mai jos, publicatã
în revista comunistã Contemporanul, ºi rezolvaþi
cerinþele.
n Identificaþi limbajul ºi terminologia utilizate într-un
manual de istorie pentru a caracteriza o parte a
societãþii româneºti.
n Descoperiþi definiþia „luptei de clasã”.
n Dupã anul 1965, metodele de anihilare a eventuali-
lor opozanþi ai regimului comunist s-au schimbat.
Una dintre ele este descrisã în sursele 7 ºi 9. În-
cercaþi o investigaþie personalã pe aceastã temã,
utilizând relatãrile de istorie oralã ale cunoscuþilor.
„Oare ar mai putea cineva sã gândeascã cã în România
ar fi posibil sã se gãseascã forþe sociale în stare sã punã
în pericol orânduirea noastrã socialistã? Eu cred cã nu… era consacrat drepturilor omului, un avocat din Braºov,
Fãrã îndoialã, tovarãºi, cã nici un muncitor, nici un þãran
cooperatist, nici un intelectual nu ar admite cuiva sã punã
în discuþie trãinicia ºi forþa socialismului în România.
Sigur, nebuni se mai pot gãsi ºi se vor gãsi întotdeauna.
Dar, pentru nebuni, societatea noastrã socialistã dispune
de mijloacele necesare, inclusiv cãmaºa de forþã. Însã
noi dezvoltãm pe o scarã largã medicina. Sperãm cã în
viitorul apropiat vom dezbate problema perfecþionãrii
activitãþii de ocrotire a sãnãtãþii la o plenarã a CC al PCR.
Chiar ºi pe aceºti nebuni îi putem trata cu mijloace mai
moderne, pentru a nu recurge la cãmaºa de forþã.”
Nicolae Ceauºescu, „Cuvântare...”, în România
pe drumul desãvârºirii construcþiei socialiste, 1969
„Chiaburimea, care îºi vede îngrãditã posibilitatea de a
exploata þãrãnimea muncitoare, trece la acte teroriste, la
acte de sabotare a colectãrilor ºi însãmânþãrilor, la rãs-
pândirea de zvonuri mincinoase privitoare la gospodãriile
colective pentru a-i speria pe þãranii muncitori. În acþiunile
lor duºmãnoase, chiaburii sunt ajutaþi de elementele
reacþionare ale clerului catolic ºi de diferite secte religi-
oase, în sânul cãrora se camufleazã elemente legionare,
fasciste ºi spioni anglo-americani. Elementele capitaliste
folosesc, de asemenea, experienþa lor din trecut ºi
legãturile lor în uneltirile duºmãnoase ce le urzesc. […]
În cadrul acestei lupte economice ºi politice ce se duce în
þara noastrã, creºte lupta de clasã ºi pe tãrâmul ideolo-
giei ºi culturii. Ea se manifestã prin lupte împotriva naþio-
nalismului burghez, a ºovinismului, arme principale ale
duºmanului de clasã, prin lupta împotriva cosmopolitis-
mului. Politica naþionalã justã a partidului ºi statului
nostru, munca politicã a partidului în scopul înrãdãcinãrii
tot mai adânc în mase a patriotismului socialist ºi a
internaþionalismului proletar repurteazã succese, consti-
tuind tot atâtea lovituri date duºmanului. […]
Zdrobirea împotrivirii duºmanului de clasã ºi izolarea lui
de masa þãrãnimii pe baza alianþei clasei muncitoare cu
þãrãnimea muncitoare, în scopul atragerii acesteia pe
fãgaºul socialismului, constituie în þara noastrã conþinutul
principal al luptei de clasã în condiþiile regimului de
democraþie popularã.”
Mihai Roller, Istoria RPR,
manual pentru învãþãmântul mediu, 1952
„În 1972, autorul acestor rânduri a vizitat un spital psihia-
tric din Poiana Mare, o fostã cazarmã reamenajatã, situatã
în judeþul Dolj, nu departe de Craiova. M-am putut con-
vinge de visu de prezenþa prizonierilor politici internaþi
într-o secþie a spitalului rezervatã bolnavilor psihic peri-
culoºi, unde condiþiile de trai vizau oroarea. […] Directo-
rul spitalului, un fost medic militar pe nume Popescu,
mi-a indicat fãrã echivoc faptul cã unii dintre acei bolnavi
erau deþinuþi din motive de conºtiinþã. […] Amintirile mele
personale nu se opresc aici. În 1975, la puþin timp dupã
semnarea acordurilor de la Helsinki, din care un «coº»
Haralamb Ionescu, a fost internat, din ordinul Securitãþii,
în aceeaºi clinicã în vederea unei expertize psihiatrice.
Acesta îi scrisese Secretarului General al Naþiunilor Unite
un raport în care afirma cã drepturile omului nu erau
respectate în România – scrisoarea sa a fost intercep-
tatã, iar «bolnavul» a fost internat. Am refuzat sã fac parte
din comisia de expertizã. Alþii însã nu. A fost declarat
bolnav mintal periculos, urmând a fi supus unui tratament
obligatoriu. Mai târziu, începând din 1977, datã la care
am emigrat în Elveþia, am menþionat deseori acest caz.”
Ion Vianu, „Persecuþia psihiatricã
a opozanþilor ºi disidenþilor”,
în Comunism ºi represiune în România, 2006
 „CELÃLALT” ÎN REGIMUL COMUNIST n 71

n Identificaþi în sursele 10 ºi 11 metoda prin care au

fost excluºi din societatea comunistã cei care intrau
în categoria „duºmanilor poporului”.
n Realizaþi o investigaþie în comunitatea în care trãiþi
pentru a descoperi persoane ale cãror familii au
purtat stigmatul de a fi consideraþi „duºmani de
clasã”.

„În anul 1951, opt familii din comuna mea s-au trezit în
dimineaþa de 18 iunie, la Rusalii, cu casa încercuitã de
soldaþi ºi miliþieni care le-au pus în vedere cã, în decurs Sursa: www.depbaragan.go.ro
de câteva ore, trebuie sã-ºi împacheteze câteva lucruri,
nu mai mult decât pot transporta cu forþe proprii pânã la Familie de deportaþi în Bãrãgan, în bor-
cea mai apropiatã garã, Strehaia – în cazul floreºtenilor, deiele-tip în care trebuiau sã locuiascã
cã urmeazã sã fie duºi într-o direcþie necunoscutã. Pentru
ce vinã? Nimeni nu i-a lãmurit. ªi-au lãsat agoniseala
de-o viaþã, au luat cu ei ce le-a trecut prin minte pe
moment ºi au pornit flancaþi de soldaþi ºi ofiþeri, în convoi,
ca þiganii cu corturile, spre garã, în plânsetele sãtenilor ºi
ale rudelor, cele mai de vazã familii ale comunei. Fuse-
serã aleºi de comuniºtii din sat, etichetaþi ca «duºmani ai
poporului», ºi sãtenii trebuiau sã ia aminte ce pãþesc cei n Analizaþi sintagmele subliniate de noi în textul de
care nu aderã cu bucurie la noul regim.” mai jos ºi formulaþi un punct de vedere cu privire la
Dalia Hereº (16 ani), „Comunismul mi-a distrus familia”, tipul de educaþie ideologicã ce trebuia însuºit de
în Ce înseamnã comunismul pentru mine, 2007 cãtre membrii de partid ºi chiar de cãtre societatea
româneascã.
n Comparaþi rezultatul obþinut cu educaþia liberalã
din democraþiile contemporane.
„Cei mai mulþi dintre deportaþi erau þãrani, consideraþi,
conform clasificãrilor ideologizante din epocã, drept
«mijlocaºi» sau «chiaburi». […] «Duºmanii» nu se aflau
însã doar la sate, foºtii industriaºi ºi moºieri, foºtii comer-
cianþi care au lucrat cu strãinãtatea, precum ºi aceia care
au avut conducerea întreprinderilor aparþinând unor
strãini, funcþionarii epuraþi, militarii deblocaþi, avocaþii
excluºi din barou, rudele celor fugiþi din þarã, elementele
cunoscute ca titoiste se puteau gãsi mai ales la oraº. „În urma verificãrii, arma criticii ºi autocriticii a fost mai
Profesori, învãþãtori, medici, preoþi au împãrtãºit aceeaºi larg ºi mai just folositã, iar principiul democraþiei interne
soartã cu deportaþii þãrani. […] O statisticã secretã a de partid a fost respectat cu mai multã fermitate. [...]
Consiliului de Securitate a Statului din 16 februarie 1968 Ocupându-se de sarcinile organizaþiilor de partid în etapa
[…] menþioneazã cã numãrul persoanelor considerate respectivã, raportul a arãtat cã preocuparea pentru unita-
«periculoase pentru securitatea statului», cãrora li s-a tea de neclintit a partidului, pentru puritatea rândurilor
impus domiciliu obligatoriu între 1953 ºi 1964, se ridicã la sale, pentru întãrirea disciplinei de partid, pentru educa-
60.000. […] Numãrul total al persoanelor care au suferit rea membrilor de partid în spiritul vigilenþei împotriva
«pedepse administrative» s-a ridicat la 82.700. […] Un duºmanului de clasã ºi al intransigenþei faþã de abaterile
deportat era un om cãruia, în momentul dislocãrii, i se de la linia partidului trebuie sã fie o sarcinã permanentã a
ridicau actele de identitate, înlocuite cu o simplã adeve- fiecãrei organizaþii de partid, a fiecãrui comunist.”
rinþã cu DO [domiciliu obligatoriu, n.n.]. I se refuza o
Lecþii în ajutorul celor care
minimã demnitate, aceea de cetãþean, fiind identificat
studiazã istoria PMR, 1960
doar cu statutul de «dislocat», un vinovat, un marginal,
«un fel de apatrid», cum spune unul dintre ei, dacã nu
de-a dreptul un duºman.”
Smaranda Vultur, „Un trist bilanþ: deportãrile din perioada
stalinistã a comunismului românesc”,
în Comunism ºi represiune în România, 2006
72 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

DESPRE MORALITATEA UNUI „DUºMAN AL POPORULUI”

Relatarea care urmeazã este un exerciþiu de istorie

oralã recuperatã de autori de la un fost „duºman al
poporului”. Sandra Lahovary trãieºte astãzi la Berna
(a profesat medicina ºi acum este pensionarã), iar
povestea ei nu are nimic ieºit din comun. Seamãnã
cu alte mii de istorii personale ale unor „duºmani ai
poporului”. Ea a avut totuºi pânã la urmã un destin
fericit, reuºind sã pãrãseascã România comunistã.

n Citiþi textul ºi descoperiþi la copilul ºi apoi tânãra

Sandra reperele morale care i-au ghidat existenþa.
Alcãtuiþi o listã ºi comparaþi-o cu valorile „omului
nou” imaginat de ideologia comunistã.
n Traiectoria profesionalã a Sandrei a început cu fal-
sificarea autobiografiei. Care ar fi fost opþiunea
voastrã în acea situaþie? Argumentaþi rãspunsul!
n Cum explicaþi moralul foarte bun cu care avocatul
George Boian a ieºit din închisoare?
n Consideraþi cã este condamnabilã pãrãsirea þãrii în
anul 1969? Argumentaþi rãspunsul!
n Faceþi un comentariu pornind de la afirmaþia din
final: „Regret doar cã evenimentele amintite mi-au
scurtat copilãria ºi mi-au întunecat tinereþea”.
n Cunoaºteþi biografii asemãnãtoare? Încercaþi sã le
recuperaþi ºi sã le prezentaþi colegilor!
„Cu excepþia orelor de masã când eram obligatã sã
mãnânc fãrã sã-mi fie foame ºi mai ales a micului dejun
cu chinul înghiþirii cafelei cu lapte cu «pieliþã», am avut
o primã copilãrie fericitã. Aveam 6 ani când a început
rãzboiul care pentru mine nu a schimbat mare lucru. Era
camuflaj, se circula noaptea cu lanterne de mânã ºi se
fãceau exerciþii de alarmã antiaerianã. Ca în fiecare
varã mergeam la þarã la Tâmna, la Dobra sau la Ilovãþ.
Prietenul meu de joacã la Tâmna era bãiatul logofãtului.
Cu el mâncam caise verzi, de la el am învãþat cum se
nasc purceii ºi tot de la el am luat pãduchi.
În martie 1944, de frica bombardamentelor, ne-am
refugiat de la Bucureºti la Dobra. Scãpasem de ºcoalã,
mã distram numãrând avioanele americane ºi creºteam
viermi de mãtase.
Armistiþiul de la 23 august a fost un moment dureros în
care mi-am pierdut încrederea ºi respectul faþã de adulþi,
în general, ºi faþã de unii membri ai familiei, în particular.
Nu puteam înþelege cum poþi sã-þi pãrãseºti aliaþii ºi mai
ales cum poþi întoarce armele împotriva lor.
Sandra în 1937
Auzeam «vin americanii», «am scãpat de nemþi» ºi au
venit ruºii de care n-am mai scãpat. Îmi aduc aminte de
spaima mea la vederea primelor trupe (hoarde) ruseºti!
Dupã o scurtã perioadã de destindere cu ofiþeri ame-
ricani tineri, frumoºi, pe strãzile capitalei, cu filme
americane, cu guma de mestecat ºi pasta de dinþi
Colgate, s-au succedat cu viteza fulgerului numeroase
evenimente: instaurarea Guvernului Groza, naþiona-
lizarea pãmânturilor, industriilor, caselor, i s-a pus în
vedere Regelui sã abdice, au fost aruncaþi în închisori
conducãtorii partidelor istorice ºi s-au închis graniþele.
A fost momentul când pãrinþii mei au hotãrât sã pãrã-
seascã clandestin þara. Aranjamentul trecerii Dunãrii la
Turnu Severin într-o noapte ceþoasã, fãrã lunã nu s-a putut
realiza ºi ne-am întors la Bucureºti unde, nemaiavând
locuinþã, am fost primiþi în apartamentul de patru camere
al unei mãtuºi, în care se gãseau deja ºapte membri ai
familiei. Cu noi trei, eram în total zece persoane. Para-
vane, dulapuri ºi biblioteci transformau camerele într-un
fel de labirint în ale cãrui cotituri se gãsea câte un pat.
Intimitatea era deci respectatã! Camera noastrã nu era
subdivizatã, dar era trecerea la baie a celorlalte ºapte
persoane. Se mânca zilnic mâncare de cartofi sau de
varzã fãrã carne, iar duminica aveam ºi desert – imitaþie
de piure de castane fãcut din fasole. Ca desert se mai
fãcea ºi un fel de colivã din arpacaº cu zahãr ºi puþine
nuci. Se terminase cu mofturile din prima copilãrie!
 „CELÃLALT” ÎN REGIMUL COMUNIST n 73

La scurt timp a fost arestat tata (George Boian, avocat

în Bucureºti), vãrul sãu Ion Ioanid, un alt unchi ºi o
mãtuºã. Tata a fost arestat pe stradã la 16 august 1949,
deoarece asupra lui s-a gãsit o scrisoare adresatã lui
N. Caranfil, în America. Scrisoarea conþinea informaþii
din presa româneascã privind transformãrile din România.
Pe aceastã bazã i s-a înscenat un proces de înaltã
trãdare, fiind condamnat pe viaþã. În acest proces a fost
antrenat ºi Ion Ioanid. Tata a stat închis 16 ani trecând
prin mai multe închisori: Jilava, Aiud, Gherla. A ieºit din
închisoare cu un moral extraordinar de bun.
Mama, fãrã profesie, a gãsit de lucru ca muncitoare la
Cooperativa Albol, unde se fabrica un detergent de
spãlat rufe. Pânã la prima leafã a reuºit sã vândã cu un
preþ foarte bun o butelie de aragaz, care era un obiect
foarte cãutat.
Eu m-am înscris la ªcoala Medie Tehnicã Sanitarã unde
cercetarea originii sociale era mai puþin activã decât la
Sandra în 1961
un liceu teoretic. La sfatul ºi cu ajutorul unui profesor al
ºcolii, dr. Emil Cãpraru, am fãcut o nouã autobiografie în
care l-am declarat pe tata mort pe front (minciunã mai
greu de descoperit). În acei ani, la Breaza, am cam suferit de foame ºi frig
Am terminat ºcoala cu diplomã de merit ºi am intrat la împreunã cu þãranii foarte cumsecade la care locuiam.
Facultatea de Medicinã fãrã concurs pe baza acestei Cum nu prea aveam însã subiecte comune de conver-
diplome. Dupã examenul de stat am fost repartizatã la saþie, mã duceam foarte des la preotul satului care mã
circumscripþia sanitarã Breaza, raionul Mizil. consola, iar preoteasa îmi punea pe masã tot ce avea
mai bun. Dupã patru ani am ajuns prin concurs la
Bucureºti. Situaþia politico-economicã se ameliorase
într-un fel, nu se mai fãceau arestãri ºi dispãruse frica.
În plus, la presiunile Occidentului s-au eliberat deþinuþii
politici, printre care ºi tatãl meu. Începuse chiar sã fie
destul de bine. Se cumpãrau maºini (Trabant ºi Wartburg).
Reprimarea revoluþiei lui Dubèek în Cehoslovacia de
cãtre tancurile sovietice m-a fãcut sã-mi pierd încrede-
rea în viitorul þãrii ºi m-a determinat s-o pãrãsesc cu
orice risc. Am schimbat astfel cursul vieþii mele într-un
sens mai mult decât pozitiv.
Regret doar cã evenimentele amintite mi-au scurtat
copilãria ºi mi-au întunecat tinereþea.”

Sandra cu soþul în 1974

Între timp mã cãsãtorisem cu Georgy Lahovary, cãsã-

toria religioasã fãcând-o acasã (aºa era moda, ca sã nu
afle duºmanii!).
Viaþa ºi activitatea la circumscripþie au fost deosebit de
greu de suportat din cauza mizeriilor pe care mi le
fãceau în special medicul-ºef de raion ºi tovarãºul Ivan,
secretarul de partid (amândoi beþivi notorii), ºi, într-o
mai micã mãsurã, miliþianul comunei care era supãrat
pe mine pentru cã refuzasem sã-i tai bãtãturile ºi mã
ameninþa cu schimbarea buletinului de Bucureºti cu un
buletin de Breaza. Sandra în 2002
74 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

5.2. Minoritãþile
„Ca orice punere în scenã a afecþiunii, dedicaþia e, prin defi-
niþie ipocritã. […] Ar fi de aºteptat, prin urmare, ca, rãsfoind o
colecþie de dedicaþii oferite cuplului Ceauºescu, sã întâlnim
cantitãþi enorme de oportunism fad, de ipocrizie conformistã,
de emotivitate trucatã. […]
«Tovarãºului Nicolae Ceauºescu, acest roman despre prãbu-
ºirea Imperiului Austro-Ungar, despre suferinþa celor opri-
maþi, despre revolta celor care au suferit ºi despre naºterea
unei alte lumi, care nu putea fi însã cea dreaptã, o carte ale
(sic! ) autocriticii naþionale maghiare, scrisã deci în concepþia
umanismului maghiar, care a înfierat asuprirea naþiunilor mi-
noritare, asuprirea românilor (ah!), ºi a înþeles naºterea noi-
lor state naþionale din Bazinul Dunãrean – deci ºi ale (sic !)
României din secolul XX – ca o legitate inevitabilã al (sic !)
istoriei, o carte socotitã singularã în toatã literatura de limba
maghiarã prin sinceritatea ei totalã.»”
(Andrei Pleºu, Comédii la porþile Orientului, 2005)
Deducem cu uºurinþã faptul cã dedicaþia aparþine unui
scriitor de etnie maghiarã. Ea se înscrie între mostrele de
duplicitate ºi linguºealã oficialã faþã de „conducãtorul iubit
ºi stimat” ale majoritarilor ºi minoritarilor deopotrivã. Asimi- www.jurnal.muzeulastra.ro
larea a fost cuvântul de ordine al autoritãþilor faþã de mino-
Sãsoaicã din zona Sibiului
ritãþile naþionale.

„Naþionalitãþile conlocuitoare”
Prin aceastã sintagmã erau desemnate minoritãþile naþionale în
discursul oficial al regimului comunist. Mai mult, aceste discursuri
au fãcut întotdeauna referire doar la douã minoritãþi care locuiau pe
teritoriul României: maghiarii ºi germanii. Celelalte minoritãþi erau
integrate de-a valma în formula „ºi alte naþionalitãþi” (sursa 1 ).
Toate constituþiile României din perioada regimului comunist „Unitatea ºi frãþia oamenilor muncii
au recunoscut egalitatea cetãþenilor indiferent de naþionalitatea români, maghiari, germani ºi de alte
naþionalitãþi din patria noastrã îºi aflã
lor. În practicã însã, minoritãþile au fost supuse unui proces de
rãdãcinile în lupta secularã dusã îm-
integrare care a evoluat spre asimilare ºi, în consecinþã, spre preunã pentru eliberarea socialã, pentru
încãlcarea drepturilor fundamentale. Tendinþa ideologiei de a înlãturarea jugului dominaþiei strãine.
celebra (în discursuri, la învãþãmântul politico-ideologic, în spec- Aºa cum este cunoscut, împrejurãrile
tacole) exclusiv românismul a creat în rândul minoritãþilor un istorice au fãcut ca pe teritoriul patriei
noastre sã se statorniceascã din timpuri
sentiment de excludere ºi de discriminare. strãvechi, alãturi de poporul român, ºi
populaþii de alte naþionalitãþi.”
Maghiarii Nicolae Ceauºescu, Expunere
la Plenara CC a PCR, 1968
Minoritatea maghiarã a fost cea mai numeroasã din România.
În 1977 trãiau aici 1.705.810 persoane de etnie maghiarã, care în
trei decenii de regim comunist îºi pierduserã treptat o parte dintre
drepturile naþionale (sursele 2 ºi 3 ). Dacã în anii ’50 maghiarii
s-au bucurat de numeroase drepturi (existenþa ºcolilor ºi a
 „CELÃLALT” ÎN REGIMUL COMUNIST n 75

Universitãþii „Bolyai”, existenþa Regiunii Autonome Maghiare

etc.), în anii care au urmat situaþia acestora s-a înrãutãþit. Deºi
a condamnat naþionalismul ºi ºovinismul, reforma administrativã
a României din 1968 a exprimat tendinþa de asimilare forþatã a
maghiarilor din Transilvania. „Spre deosebire de reacþia sa la desfiin-
În contextul invaziei trupelor Pactului de la Varºovia în Ceho- þarea Regiunii Autonome Maghiare în
1960, Guvernul ungar nu ºi-a manifestat
slovacia (1968), a crescut ºi teama lui Ceauºescu faþã de posibila în nici un fel dezaprobarea faþã de
izbucnire a unor nemulþumiri în rândul minoritãþilor. În anul urmã- aceastã reorganizare teritorialã. Relaþiile
tor a crescut numãrul de ore de programe radio ºi TV în limbile Ungariei cu România erau condiþionate
minoritãþilor, au crescut tirajele publicaþiilor în limbile minoritãþilor de atitudinea sovieticã faþã de cea din
urmã, iar fidelitatea conducerii române
ºi s-au constituit Consiliul Oamenilor Muncii de Naþionalitate
faþã de Moscova în timpul revoltei ungare
Maghiarã ºi Consiliul Oamenilor Muncii de Naþionalitate Ger- din 1956 a fãcut ca pentru o scurtã
manã, instituþii care erau, de fapt, „organe” de faþadã. Activitatea perioadã, pânã la începutul anilor ’60,
lor a fost nesemnificativã, câtã vreme membrii lor erau numiþi de tratamentul acordat minoritãþii maghiare
Partidul Comunist. Mai mult, în anii ’70, activitatea lor a fost sã nu constituie o problemã.”
suspendatã sau s-a desfãºurat neregulat. Mihai Bãrbulescu et al.,
Istoria României, 1998
Germanii
Comunitatea germanilor din România a avut de suferit încã de
la instaurarea regimului comunist. Deportãrile (45.000 de ºvabi
din Banat au fost dislocaþi în Bãrãgan), confiscarea proprietãþilor
agricole ºi a celor industriale ºi comerciale, pierderea unor drep- „Rãul este accentuat de o politicã
turi (prin Legea electoralã din 1946, germanii ºi-au pierdut drep- discriminatorie a Bucureºtiului care
tul la vot, fiindu-le redat abia în 1950), naþionalizarea bunurilor începe în anii ’70 ºi se manifestã în anii
’80. Presa ungureascã este atacatã în
bisericilor au fost mãsuri care au condus la reducerea numericã
1974: sub pretextul economiei de hârtie,
a germanilor din România. O parte dintre aceste mãsuri punitive mai multe jurnale de limbã ungarã sunt
au fost determinate, în contextul european al denazificãrii, ºi de suprimate sau îºi vãd tirajul redus.
echivalarea culpei individuale de a fi susþinut nazismul cu o vinã Comunitatea ungarã este legatã de
colectivã a întregii comunitãþi germane. În anii ’60, germanii ºi-au reþeaua sa ºcolarã ºi universitarã. Or,
aceastã reþea este desfiinþatã dupã
redobândit unele drepturi, iar din 1967 (când au fost reluate rela- 1956. Puþin câte puþin, ºcolile ungureºti
þiile diplomatice cu Republica Federalã Germania) germanii au sunt transformate în secþii ungureºti ale
început sã pãrãseascã România (capitolul 10 – studiul de caz ). stabilimentelor române ºi procesul tinde
spre asimilare. Pentru opinia
ungarã, scandalul începe în
1959, odatã cu fuziunea Uni-
versitãþii maghiare „Bolyai”
din Cluj cu Universitatea
„Babeº”. Rectorul univer-
sitãþii ungare se sinucide.
Progresiv, lista de cursuri
predate în limba maghiarã
este redusã.”
Catherine Durandin,
Istoria românilor, 1998

Magazin aflat în proprietatea

www.memoria.ro unor sârbi din Timiºoara (1947)
76 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Populaþia germanã din România era, în

1977, evaluatã la aproximativ 360.000 de
persoane, pentru ca la recensãmântul din
1991, sã numere doar 71.000 de oameni.

Evreii
În 1947, numãrul evreilor din România era
de aproximativ 430.000. Numeroºi mem-
bri ai acestei minoritãþi s-au implicat încã
de la instalarea comunismului în România
în acþiunile de edificare a noului regim, cu
speranþa devenitã iluzie cã acesta îi va
proteja în faþa discriminãrilor. În anii ’50,
ei au ocupat funcþii importante în ierarhia
partidului, fiind însã treptat marginalizaþi.
Dupã apariþia statului Israel foarte mulþi Sursa: www.agonia.ro
membri ai comunitãþii evreieºti au emi-
grat în noua patrie, astfel cã, în 1977, numãrul Copii evrei la ºcoala sinagogalã în anii ’80

evreilor era de aproximativ 25.000 (capitolul 10 –

studiul de caz ). 1975, respectarea drepturilor minoritãþilor a rãmas
arbitrarã ºi conjuncturalã. Celelalte minoritãþi de
Situaþia drepturilor omului în România a fost pe teritoriul României (sârbii – sursa 4, croaþii,
dintre cele mai proaste din întreg blocul comunist. cehii, slovacii ºi bulgarii, concentraþi mai ales în
Deºi România a semnat Acordul de la Helsinki în zona Banatului, ucrainienii – localizaþi în Mara-
mureº ºi Bucovina, ruºii lipoveni – concentraþi în
judeþul Tulcea, tãtarii ºi turcii din Dobrogea, pre-
cum ºi alte minoritãþi – polonezii, grecii, italienii,
albanezii, armenii) au rãmas în afara preocupã-
rilor regimului. Asimilarea acestora a fost neofi-
cialã, dar treptatã ºi sigurã.

Partidul Comunist a pretins cã deþine mijloa-

cele de rezolvare a problemelor „naþionalitãþilor
conlocuitoare”, dar, în realitate, ideologia „omului
nou” nu includea soluþii de prezervare a identitãþii
naþionale a minoritãþilor ºi a drepturilor acestora.
Construcþia partid-stat-naþiune a asimilat ºi a uni-
formizat tot ceea ce era diferit de naþiunea care
era „român㔠ºi „comunistã”.

n Priviþi imaginea ºi precizaþi cãrui cult religios îi aparþin ges-

turile rituale prezentate.
n Alcãtuiþi un portofoliu pe tema prezenþei evreilor în România
Sursa: www.edikup.wordpress.com
în perioada regimului comunist.
 „CELÃLALT” ÎN REGIMUL COMUNIST n 77

n Pornind de la sursele 4 ºi 5, realizaþi un exerciþiu

de istorie oralã în comunitatea în care trãiþi, având
ca subiect recuperarea memoriei istorice a cetãþe-
nilor aparþinând minoritãþilor naþionale, cu privire
la perioada regimului comunist.
„Aº putea sã spun, din nou, cã pânã în 1948 a fost o viaþã
aproape normalã, frumoasã ºi liniºtitã. Eu îmi amintesc
de atmosfera care era în Piaþa Traian. Tatãl meu a fost
comerciant, cu produse alimentare. Toþi comercianþii care
erau în Piaþa Traian erau fiecare de altã naþionalitate,
indiferent de ce fel de magazin au avut. Majoritatea erau
evrei, apoi tatãl meu era sârb, mai erau ºi vreo doi unguri,
un german, dar înþelegerea între aceºti oameni era
perfectã. Era o atmosferã de cinste ºi de respect. […]”
Interviu realizat de Adrian Onicã cu Vladimir
Nenadovici (n. 1923),Timiºoara, www.memoria.ro
„La sârbi existã sãrbãtoarea aceasta, care este cea mai
mare sãrbãtoare în familie, numitã patronul casei. Fiecare
casã are un patron, iar al meu este Sfântul Nicolae. Asta
se serbeazã atuncea. Noi locuiam în Piaþa Traian ºi, când
trãiau, bunicii ºi pãrinþii mei se duceau la bisericã de
Sfântul Nicolae ºi-atuncea veneau sus la noi sã ne
felicite cunoscuþii. Totdeauna, pe vremea aceea, înainte
de rãzboi, veneau câte 40-50 de oameni sã ne felicite cu
aceastã ocazie. În ziua aceea vine ºi preotul în locuinþã
ca sã-þi sfinþeascã locuinþa. Cinci minute se spune o micã
rugãciune. Asta vine din strãbunici ºi fiecare familie sâr-
beascã are un sfânt ce se considerã patronul casei care
te ocroteºte. ªi noi mergeam la cunoscuþii ºi la prietenii
noºtri, aºa cã se adunau într-un an vreo 15-17 întâlniri din
astea, când ne duceam la alþii sau alþii veneau la noi. Nu
ºtiu cum a ales familia acest patron, dar ºtiu cã fiecare
are un sfânt ºi asta este pentru sârbi mai important decât
Crãciunul, decât Anul Nou, decât orice.”
Interviu realizat de Adrian Onicã cu Vladimir
Nenadovici (n. 1923),Timiºoara, www.memoria.ro

RROMII

Termenul rrom exprimã astãzi aspiraþia comunitãþii

etnice pe care o desemneazã cãtre o identitate mo-
dernã. Rromii nu au fost niciodatã desemnaþi astfel
în perioada regimului comunist, care a evitat sã
vorbeascã public despre problemele acestei mino-
ritãþi – în rarele rânduri când s-a preocupat de ele:
situaþia socialã dificilã, sãrãcia, analfabetismul, ex-
cluderea socialã. Aceastã minoritate nu a fost cu-
prinsã în statisticile oficiale, ea nefiind recunoscutã
ºi acceptatã nici mãcar în formula „ºi alte naþiona-
litãþi”.
Transformãrile sociale petrecute în cadrul aces-
tei minoritãþi sunt cele pe care le-a suportat întreaga
societate româneascã: rãsturnarea ierarhiilor sociale
(sursa 6 ), creºterea populaþiei urbane, transformã-
rile ocupaþionale, omogenizarea ºi uniformizarea
socialã.
Sedentarizarea ºatrelor, care mai practicau noma-
dismul, a fost singura modificare notabilã în exis-
tenþa acestei minoritãþi. Vara, însã, rromii continuau
sã colinde prin þarã practicând meºteºugurile tradi-
þionale ºi comerþul ambulant. Încercarea autori- Sursa: www.proclet.wordpress.com
tãþilor de a le pune la dispoziþie locuinþe ºi locuri
Rrom practicând o meserie tradiþionalã
de muncã (sursele 7 ºi 8 ) în anii ’70-’80, a risipit
78 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

comunitãþile rrome rurale ºi i-a îndreptat pe membrii n Pe baza lecþiei ºi a surselor 6-9, redactaþi un eseu
acestora cãtre lumea orãºeneascã. Simultan a avut pe tema Rromii în perioada comunistã.
loc transferul de tradiþii specifice acestor comunitãþi
cãtre cultura popularã urbanã.
Absenþa interesului faþã de o minoritate cu pro-
bleme distincte, încercarea de „civilizare” a rromilor
prin a-i determina sã renunþe la patrimoniul cultural
specific etniei, tendinþa de asimilare, dar ºi preju-
„În primii ani ai regimului comunist s-a manifestat, în ceea
decãþile ºi atitudinea generalã negativã a restului ce-i priveºte pe þigani, un fenomen de neconceput înainte:
populaþiei faþã de o minoritate care era cu adevãrat în aparatul de partid, în miliþie, armatã ºi organele de
„altfel” – în datele sale esenþiale –, au perpetuat securitate au fost angajaþi un numãr relativ mare de
timp de 50 de ani o situaþie de inferioritate socialã þigani. Aceastã ascensiune a unor þigani s-a petrecut nu
atât în cadrul politicii de promovare a minoritãþilor naþio-
pe care rromii nu au putut-o depãºi singuri.
nale, practicatã de noua putere în primii sãi ani, cât mai
Propria renunþare la identitatea etnicã (prin de- ales în condiþiile politicii sociale a regimului comunist,
clararea în recensãmintele oficiale ca români), care urmãrea încurajarea categoriilor sãrace ºi distruge-
precum ºi lipsa organizaþiilor culturale sau social- rea vechii structuri sociale, refractarã noilor rânduieli. Aºa
-politice (Uniunea Generalã a Rromilor din România, se explicã de ce, nu în puþine comune, în funcþia de
care îºi reluase activitatea dupã 1945, a fost des- primar a fost pus un þigan. Aceastã rãsturnare a ierarhiei
sociale era, pentru noua putere, o modalitate simplã, dar
fiinþatã de cãtre autoritãþile comuniste în 1948) sau sigurã de a-ºi asigura fideli. […] În anii ’50 ºi ’60, datoritã
a publicaþiilor au generat o pierdere a identitãþii co- «originii sociale sãnãtoase», þiganii au putut promova ºi
munitare. Succesul profesional sau artistic al unor pe mai departe la condiþia de activiºti mãrunþi, miliþieni,
persoane de etnie rromã a fost deseori rezultatul cadre în armatã etc. Unii au fãcut carierã politicã, ajun-
unei acþiuni de „naturalizare” (de fapt, autoasimi- gând în aparatul superior de partid. Ascensiunea lor s-a
datorat, desigur, nu originii etnice, pe care de altfel cei
lare) individualã. mai mulþi o declinau, ci pentru cã proveneau din catego-
În lipsa oricãrei educaþii a majoritarilor ºi a celor- riile sãrace.”
lalte minoritãþi pentru comunicarea cu „celãlalt”, pen- Viorel Achim, Þiganii în istoria României, 1998
tru respectarea diversitãþii de expresie lingvisticã ºi
culturalã (ideologia comunistã nici mãcar nu a avut
în vocabular asemenea termeni, deºi semnarea
Acordului de la Helsinki în 1975 o obliga la revi-
zuirea atitudinii faþã de respectarea drepturi-
lor omului), atitudinea faþã de rromi a rãmas,
de fapt, cea tradiþionalã faþã de þigani. Acþiu-
nea de exterminare a þiganilor iniþiatã de Ion
Antonescu, de exemplu, a rãmas în memoria
colectivã ca un fapt pozitiv. Expresii uzuale
precum: „te porþi ca un þigan” sau „stai cu-
minte cã vine þiganul ºi te bagã în sac” (adre-
satã copiilor) reprezintã înfãþiºarea negativã
a relaþiei cu minoritarii rromi.

Ion Voicu, violonist român, recunoscut internaþional,

aplaudat la scenã deschisã în sãlile de concerte de
la Paris, New York, Londra, Viena sau Tokio Sursa: Rompres
 „CELÃLALT” ÎN REGIMUL COMUNIST n 79

„Transformãrile economice petrecute în România postbe-

licã au dislocat meseriile tradiþionale ºi ocupaþiile speci-
fice þiganilor. Unii dintre ei s-au adaptat la exigenþele
modului de viaþã modern, lucrând în industria grea,
„Mãsurile de integrare în muncã a þiganilor nu au dat construcþii, la salubrizare sau ca muncitori agricoli în
rezultatele scontate. În 1977, 32,7% din populaþia þigã- CAP-urile nou înfiinþate. O bunã parte au rãmas în condiþia
neascã aptã de muncã nu era angajatã; în cazul femeilor de marginalizaþi, economic ºi social, exercitând munci
procentul era de 48%. În 1983, situaþia era ºi mai gravã. sezoniere, necalificate, prost plãtite.”
Se estimeazã cã în 1977 existau cca 65.000 de þigani Toader Nicoarã, Istoria ºi tradiþiile
nomazi ºi seminomazi, dintre care doar 5.600 desfãºurau minoritãþilor naþionale, 2005
o activitate utilã pentru societate; dintre aceºtia cei mai
mulþi aveau slujbe temporare ºi numai 900 erau calificaþi.
Dupã angajare, mulþi þigani îºi pãrãsesc locurile de
munc㠖 rezultat al inabilitãþii de a se adapta, al lipsei
calificãrii necesare. În rândul þiganilor, rata delincvenþei
este deosebit de ridicatã. Multe familii trãiesc în condiþii
de locuit inadecvate. În Bucureºti ºi în alte oraºe, þiganii
au primit locuinþe proprietate de stat, dar au distrus multe
din ele fãcându-le nelocuibile. În multe cazuri, ei nu ºi-au
plãtit chiria, electricitatea etc. Multe dintre aceste familii
au revenit la vechiul lor mod de viaþã, întorcându-se în
corturi ºi bordeie. […] Concluzia raportului [CC al PCR,
n.n.] din 1977 este cã þiganii nu sunt integraþi social, au
mentalitãþi retrograde ºi au o atitudine negativã faþã de
muncã ºi viaþa socialã.”
Viorel Achim, Þiganii în istoria României, 1998

Sursa: Rompres

Johnny Rãducanu, unul dintre cei

mai populari jazmani din România

„Cartea se numea – cum credeþi? – Þiganii ! Pãi, cum

altfel, doar sunt ºi eu dintre ei, de-aia am în sânge muzica
lãutãreascã pe care o «strecor» printre clapele pianului
meu când cânt jazz. […] Am vãzut […] niºte þigani foarte
deºtepþi – poeþi, scriitori, profesori universitari – ºi niºte
fete frumoase de picã, de-alea instruite, cu facultate. ªi
m-am simþit tare mândru cã nu ne fac neamul de râs. Eu
sunt foarte gelos atunci când îi aud pe ei vorbind þigã-
neºte, pentru cã eu nu ºtiu – bunicii mei, pãrinþii mei n-au
vorbit ºi, deºi m-am nãscut în Brãila, eu ºtiu turceºte, ºtiu
greceºte, dar þigãneºte nu ºtiu. E cam târziu pentru mine
sã mã apuc s-o învãþ acum, dar, în schimb, pot sã-mi arãt
în muzica mea, fie cã o fac aici sau oriunde altundeva în
lume, rãdãcinile mele din neam de þigani lãutari. Sunt
bucuros ºi fericit cã lumea ºtie de unde vin eu ºi mã
apreciazã ºi mã bucur cã am prieteni, «rumâni» buni la
suflet ºi deºtepþi, care vor binele acestei þãri.”
Romica Puceanu, interpretã Johnny Rãducanu într-un interviu
de muzicã lãutãreascã despre identitatea de sine
80 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

n În anii ’80, diabolizarea maghiarilor a devenit unul

dintre obiectivele ideologiei naþional-comuniste.
Analizaþi sursele 10 ºi 11 ºi identificaþi temele pre-
ferate ale acesteia.
n Analizaþi sursele 12-14 ºi identificaþi caracteristicile
naþional-comunismului din perioada Ceauºescu din
perspectiva raporturilor cu minoritatea maghiarã.

„Vidul nu pe aceste meleaguri a fost, ci, poate, în con-

ºtiinþa unor istorici, care, servind interese strãine de
naþiunile ºi popoarele lor, lucrând în interesul politicii
imperialiste, de dominaþie, încearcã, în continuare, ca ºi
în trecut sã învenineze ºi sã dezbine oamenii muncii de
diferite naþionalitãþi.”
Nicolae Ceauºescu
„Naþionalismul este îmbinarea provincialismului cu par-
ticularismul, o rampã de lansare pentru xenofobie ºi into-
leranþã. Naþionalismul conduce întotdeauna la egoism ºi
autoiluzionare. La egoism, pentru cã îþi permite sã ignori
suferinþa altor naþiuni ºi sã nesocoteºti mentalitãþile altor
popoare. La autoiluzionare, pentru cã îþi permite sã ignori
suferinþele pe care le-ai provocat, concentrându-te numai
pe suferinþele proprii ºi întreþinând amintirea acestor rãni.”
Adam Michnik, Restauraþia de catifea, 2001

„Proiectul de omogenizare etnicã a ceauºismului («unita-

„Se impune de la început o explicaþie pentru cititorii
acestor rânduri: Péter Gosztonyi ºi-a pãrãsit patria în
1956, în timpul contrarevoluþiei, ºi s-a stabilit în Elveþia.
Studiul pe care l-am amintit a fost publicat într-o lucrare
îngrijitã de istoricul Gy. Ránki ºi apãrutã sub egida
Academiei de ªtiinþe a Republicii Populare Ungare la
Akadémiai Kiadó din Budapesta.
De aici ºi primele noastre nedumeriri. Cum pot fi difuzate
într-o publicaþie a Academiei de ªtiinþe dintr-o þarã socia-
listã idei ce cautã sã reabiliteze vechiul regim fascist, sub
masca aruncãrii întregii responsabilitãþi a crimelor ºi fãrã-
delegilor pe care acesta le-a sãvârºit pe seama numai a
unor instituþii ale acestuia ºi nu a regimului ca atare?
Cum este posibil ca un for ºtiinþific atât de prestigios cum
este Academia de ªtiinþe a Republicii Populare Ungare
sã dea înaltul ei gir unor publicaþii ce propagã, fie ºi în
mod voalat, idei revizioniste, care proslãvesc Ungaria
regelui ªtefan cel Sfânt de acum un mileniu sau pe cea
din perioada dualismului? ªi cum pot apãrea în publica-
þiile dintr-o þarã socialistã vecinã ºi prietenã idei ce
jignesc poporul nostru, ce ne mistificã istoria?”
Constantin Botoran, Ion Calafeteanu, „Idei revizioniste
gãzduite într-o publicaþie a Academiei de ªtiinþe
din Ungaria”, în Jocul periculos al falsificãrii istoriei, 1986
tea naþionalã» urmând a fi cimentatã prin «aceeaºi limbã,
a muncii ºi a luptei comune, limba revoluþionarã a mate-
rialismului dialectic ºi istoric, a socialismului ºtiinþific»)
afiºa o corectitudine politicã de faþadã, bazatã pe o dis-
criminare specificã, evreii, armenii ºi ruºii fiind incluºi la
categoria «alte naþionalitãþi», iar þiganii neexistând, practic,
în mod oficial ca minoritate etnicã. Minoritarii erau che-
maþi, în momentele de obligatorie adeziune, sã-ºi punã
«specificul» în slujba «imperativelor majore» ale regi-
mului, cântând «într-un singur glas» cântece patriotice ºi
revoluþionare. «Corectitudinea politicã» ceauºistã era
folositã ºi ca argument strategic împotriva acuzelor de
naþionalism.”
Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici,
Ioan Stanomir, Explorãri în comunismul românesc, 2004

„Programul naþionalismului comunist promovat cu intran-
sigenþã de Ceauºescu a urmãrit fãrã disimulare crearea
unui stat omogen din punct de vedere etnic, printr-o
politicã de asimilare forþatã, pe de o parte, ºi printr-un
acord tacit, pe de altã parte, privind înlesnirea emigrãrii în
Ungaria, în cazurile de «reunificare a familiei». Desfiin-
þarea treptatã a ceea ce a mai rãmas din reþeaua de
învãþãmânt cu predare în limba maghiarã, blocarea sau
limitarea accesului maghiarilor la anumite profesii,
omogenizarea etnicã a oraºelor cu specific maghiar din
Transilvania, planul de sistematizare a localitãþilor au fost
elemente importante ale acestui program. În partid,
armatã ºi Securitate, procentul minoritarilor maghiari s-a
redus drastic, limitându-se la câteva cadre de încredere
ale lui Ceauºescu.
În paralel cu aceste demersuri, s-a urmãrit curãþarea
spaþiului public de tot ce þinea de minoritãþi. Începând cu
1985, noþiunea de naþionalitate conlocuitoare a dispãrut
treptat din discursul public, locul acesteia fiind preluat de
sintagma «muncitori români de origine maghiarã». Pânã
ºi denumirea Consiliului Oamenilor Muncii de Naþionali-
tate Maghiarã a fost schimbatã în Consiliul Oamenilor
Muncii Români de Naþionalitate Maghiarã. În 1984 au fost
oprite emisiunile în limbile minoritãþilor ale redacþiilor
teritoriale TVR, din colecþiile muzeelor au fost retrase
materialele referitoare la istoria naþionalitãþilor, iar înce-
pând cu 1988, denumirile localitãþilor nu puteau sã aparã
decât în limba românã în presa ºi toate publicaþiile
minoritãþilor naþionale. Pe fondul deteriorãrii situaþiei
economice ºi a scãderii nivelului de trai, propaganda
antimaghiarã a devenit din ce în ce mai agresivã. La
accelerarea acestui proces membrii comunitãþii maghiare
au reacþionat cu organizarea unor miºcãri de disidenþã ºi
emigrarea în masã, în forme clandestine sau legale, în
Ungaria sau în Occident. Sunt cunoscute cazuri în care
represaliile Securitãþii i-au împins pe unii membri ai
comunitãþii la sinucidere.”
CPADCR, Raport final, 2006
„CELÃLALT” ÎN REGIMUL COMUNIST n 81
Sursa: www.agonia.ro
Pietre de mormânt într-un cimitir evreiesc
n Analizaþi sursa 15 ºi formulaþi o explicaþie a anti-
semitismului practicat în perioada Ceauºescu.
„Perioada Ceauºescu a marcat o extindere a antisemitis-
mului pânã într-acolo încât în presa de partid ºi sub sem-
nãtura cunoscuþilor ei ciraci au apãrut între 1970 ºi 1989
articole, poezii ºi broºuri de un antisemitism fãþiº ºi chiar
periculos. Apariþia unui editorial incendiar antisemit, cu
titlul «Idealuri» în organul Comitetului pentru Culturã ºi
Educaþie Socialistã a municipiului Bucureºti, Sãptãmâna,
a fost un subiect de scandal, cu rãsunet în strãinãtate. La
standurile de cãrþi bisericeºti, la mãnãstiri ºi biserici se
difuzau fãþiº broºuri antisemite. În Scînteia Tineretului a
apãrut poezia «Cântec» a lui Petre Ivancu, de un anti-
semitism feroce. Protestul Comunitãþii Evreieºti a primit
un rãspuns cinic: «Redacþia nu are idee cine este acest
Petru Ivancu ºi va verifica...» – verificare neefectuatã
vreodatã. […]
La începuturile anilor ’70, Ceauºescu reuºise sã ducã la
bun sfârºit un proces început de predecesorul sãu, în
mod sistematic, eficient ºi discret «curãþase» aproape
toate posturile importante din România de prezenþa
evreiascã. Profanarea cimitirelor evreieºti se înmulþea: la
Bucureºti, Târgu-Mureº, Oradea etc., ca sã enumerãm
numai locurile despre care a scris ºi presa, informând de
vandalismele descoperite. Adresele comunitãþilor evreieºti
locale ºi chiar ale Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti din
România fie nu erau luate în considerare, fie se primea
rãspunsul de rutinã «se va cerceta», fãrã nici un rezultat.”
CPADCR, Raport final, 2006
 DISTRUGEREA SOCIETÃÞII CIVILE
ªI REPRESIUNEA POLITICÃ

6.1. Distrugerea opoziþiei politice

ºi a societãþii civile
Imediat dupã venirea comuniºtilor la putere, majoritatea formelor
tradiþionale de asociere au fost desfiinþate: partidele au fost
scoase în afara legii, liderii politici au fost arestaþi, personalitãþi
culturale marcante au fost încarcerate sub diferite pretexte,
unele culte au fost interzise, iar altele au fost subordonate puterii Gheorghe Gheorghiu-Dej despre
epurarea fasciºtilor:
politice. Cum credeþi cã aratã o astfel de societate? Încercaþi voi „Rãsturnarea regimului hitlerist al lui
sã reconstituiþi imaginea unei societãþi „epurate”. Antonescu a însemnat o mare victorie în
drumul spre libertatea deplinã. Dar nu
Anihilarea opoziþiei politice trebuie sã vã lãsaþi îmbãtaþi de succes.
Lupta nu a încetat. Trebuie sã loviþi mai
Preluarea puterii de cãtre comuniºti a fost însoþitã de o amplã departe rãmãºiþele bandelor legionare,
campanie de represiune, al cãrui scop era eliminarea adver- actualul pericol intern, ºi pe sprijinitorii
lor, sã luptaþi pentru curãþirea întregii
sarilor politici ºi a structurilor democraþiei liberale. Forþele de
vieþi publice, a aparatului de stat, a
ocupaþie sovietice au sprijinit acest demers, exportând tehnicile instituþiilor, de ultima rãmãºiþã fascistã.
staliniste. Organizarea de manifestaþii publice a fost interzisã, Tovarãºi muncitori, legionarii trebuiesc
cluburile politice desfiinþate, a fost introdusã cenzura, minciuna, zvârliþi afarã din fabrici. Fascismul tre-
dezinformarea ºi calomnia fiind utilizate sistematic în presa oficialã. buie strivit. Am cucerit astãzi libertatea.
Dar ea trebuie consolidatã”.
În spatele principiului înlãturãrii din administraþie a „fasciºtilor” –
România Liberã, nr. 16, 31 august 1944
fenomen întâlnit în toate statele aliate Germaniei naziste – guver-
nul comunist a iniþiat o campanie de epurare a multor adversari
incomozi (sursele 1 ºi 2 ). Numeroase demonstraþii ºi provocãri
de stradã au fost regizate pentru a crea im-
presia unei stãri de spirit nefavorabile parti-
delor istorice sau pentru a cere demisia unor
personalitãþi publice (spre exemplu, mani-
festaþia de la 8 noiembrie 1945). În intervalul
martie-septembrie 1947, aproape 1.000 de
membri ai partidelor de opoziþie au fost ares-
taþi. Cele mai expuse formaþiuni erau PNÞ ºi
PNL întrucât ele beneficiau încã de o mare
popularitate în rândul populaþiei. Din cauza
abuzurilor la care erau supuºi, liderii þãrãniºti
au decis sã pãrãseascã þara, în speranþa orga-
nizãrii unui guvern în exil. Tentativa lor a fost
însã dejucatã de comuniºti, iar liderii arestaþi
Sursa: ANIC
(studiul de caz ). Iuliu Maniu a fost ºi el reþi-
nut, iar pe 30 iulie 1947, PNÞ avea sã fie Teohari Georgescu ºi Gheorghe Gheorghiu-Dej,
scos în afara legii de cãtre Adunarea Naþio- doi dintre artizanii eliminãrii opoziþiei din România
nalã. Elitele þãrãniste au fost judecate într-un (Aeroportul Bãneasa, august 1946)
 DISTRUGEREA SOCIETÃÞII CIVILE ªI REPRESIUNEA POLITICÃ
proces-spectacol, finalizat la 11 noiembrie 1947 prin condam-
nãri de la 5 ani pânã la detenþia pe viaþã (Iuliu Maniu ºi Ion
Mihalache). Demnitarii vechii Românii, în special liberalii, þãrã-
niºtii ºi social-democraþii, au fost încarceraþi în închisoarea de la
Sighet, unde au fost supuºi unui regim de exterminare.
PNL s-a dezintegrat treptat ºi s-a autodizolvat în august 1947.
În perioada 1948-1952, toate celelalte formaþiuni politice au fost
desfiinþate sau „înghiþite” de comuniºti. Constituþia din 1952 sta-
tua sistemul politic cu partid unic. În urmãtorii ani, represaliile
împotriva membrilor fostelor partide istorice au continuat prin
valurile de arestãri ºi deportãri.
Represiunea împotriva societãþii civile
ºi a cultelor religioase
Începând din martie 1945, Guvernul Groza a demarat o campanie
continuã de supraveghere ºi anihilare a tuturor structurilor aso-
ciative (sindicate libere, asociaþii, fundaþii sau culte). Scopul era
distrugerea tuturor formelor instituþionale alternative la mono-
polul impus de statul totalitar. În multe cazuri, comuniºtii au
înlocuit aceste organizaþii cu altele noi, controlate de ei ºi obe-
diente puterii, mascând astfel inexistenþa societãþii civile. Punctul
culminant a fost reprezentat de anul 1947, când majoritatea
formelor de asociere (aproximativ 1.000) au fost fie desfiinþate,
fie autodizolvate, fie private de un cadru legal.
În absenþa unei tradiþii civice ºi în condiþiile unei represiuni
dure, protestele societãþii civile împotriva regimului au fost reduse
în România (capitolul 11 ). Trebuie totuºi amintite miºcãrile stu-
denþeºti de solidarizare cu Revoluþia maghiarã din 1956, când
sute de studenþi au manifestat la Timiºoara, Iaºi, Bucureºti ºi
Cluj. Reprimarea acestora a condus la un nou val de arestãri ºi
la înãsprirea legislaþiei represive.
Implicarea regimului comunist în activitatea cultelor religioase
s-a fãcut simþitã treptat în perioada 1945-1947, culminând cu
decretul 177 din 1948, privind regimul cultelor religioase. Începutã
în timpul Guvernului Groza, prigoana împotriva cultelor a devenit
evidentã în anii urmãtori. Ministerul Cultelor (creat în martie
1945) – mai târziu, în 1957, devenit Departamentul Cultelor –
avea sarcina de a controla activitatea tuturor confesiunilor reli-
gioase, dar ºi a diferitelor forme de organizare ale acestora
(asociaþii, fundaþii, unitãþi ºcolare etc.) ºi de a le subordona.
Politica atee a regimului comunist a condus în cele din urmã la
suprimarea organizaþiilor religioase din cadrul cultelor.
Deºi în perioada 1949-1989 au existat 14 culte legale, comu-
niºtii au încercat în mod continuu sã limiteze viaþa religioasã a
credincioºilor ºi prezenþa bisericii în societate. Pentru o strictã
supraveghere, din cadrul tuturor cultelor religioase au fost racolate
persoane ca informatori, altele fiind infiltrate cu aceastã misiune.
Prin reforma învãþãmântului din august 1948, ºcolile confesio-
nale, mai puþin cele teologice, au trecut în administrarea statului.
n 83
„Comuniºtii foloseau termenii demo-
cratic ºi fascist într-un sens aparte.
Primul se referea la ei înºiºi ºi la
partizanii lor ºi era menit sã realizeze o
distincþie între ei ºi naþional-þãrãniºti ºi
liberali; «fascist» era, într-adevãr, o
acuzaþie cuprinzãtoare, vizând pe
oricare dintre opozanþii noilor «forþe
democratice». Guvernarea, atât la nivel
naþional ºi local, cât ºi în armatã,
implica numeroase persoane care
serviserã în timpul dictaturii regale ºi
dictaturii antonesciene, dar majoritatea
cu greu puteau fi considerate fasciste.
În plus, comuniºtii înºiºi deschiseserã
rândurile partidului celor mai eterogene
elemente, într-un efort de a crea o
organizaþie de masã cât mai curând
posibil.”
Keith Hitchins, România:
1866-1947, 1998
Sursa: ANIC
Iuliu Maniu (1873-1953) a fost unul dintre
artizanii Unirii de la 1918. Preºedinte al
Partidului Naþional-Þãrãnesc, el a fost în
trei rânduri prim-ministru al României.
Virulent opozant al politicii lui Ion Antonescu,
Maniu era vãzut drept garantul democraþiei
ºi reprezentantul cel mai de seamã al
generaþiei de politicieni din perioada
interbelicã. Preºedintele PNÞ a devenit
principala þintã a atacurilor comuniºtilor
împotriva opoziþiei politice, el protestând
vehement împotriva ocupaþiei sovietice ºi a
comunizãrii þãrii. Condamnat la temniþã
grea pe viaþã în noiembrie 1947, Maniu a
murit la 5 februarie 1953 la Penitenciarul
Sighet. Locul înhumãrii nu este nici astãzi
cunoscut; se crede cã a fost aruncat într-o
groapã comunã de la marginea oraºului
Sighetu-Marmaþiei, în „Cimitirul sãracilor”.
84 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Unele culte au rãmas nerecunoscute (spre
exemplu, Martorii lui Iehova), altele suprimate (Bise-
rica Greco-Catolicã), iar cele legale, strict contro-
late. Hãrþuirea ºi supravegherea s-au realizat prin
urmãrirea, discreditarea, intimidarea clericilor ºi a
practicanþilor, controlarea sau chiar ruperea legã-
turilor externe ale cultelor, înlãturarea celor inco-
mozi ºi cenzurarea publicaþiilor.
Relaþiile cu Vaticanul au fost întrerupte prin
denunþarea Concordatului din 1927 (1948) ºi ares-
tarea reprezentanþilor diplomatici (1950). Romano-
-catolicii au fost toleraþi, dar majoritatea clericilor
din ierarhia superioarã au fost reduºi la tãcere.
Dintre toate cultele, Biserica Greco-Catolicã a fost
cel mai crunt lovitã de regimul comunist. Desfiin-
þatã la 1 decembrie 1948, aceasta ºi-a pierdut edi-
ficiile de cult care au trecut în proprietatea Bisericii
Ortodoxe, restul proprietãþilor fiind preluate de stat.
Credincioºii ºi clericii greco-catolici au fost obligaþi
sã îmbrãþiºeze cultul ortodox. În total, între 300 ºi
600 de clerici uniþi au fost arestaþi, aceeaºi soartã
având-o ºi episcopii (sursa 4 ). Cultelor protestante
le-au fost impuse mãsuri dure de restrângere a ac-
tivitãþii religioase. Biserica Ortodoxã a avut ºi ea
mult de suferit, dar au existat ºi numeroºi ierarhi
care au colaborat cu noua putere comunistã. Mulþi
preoþi ortodocºi au fost urmãriþi, alþii consideraþi
incomozi au fost înlãturaþi, iar alþii arestaþi. Sute
de clerici ortodocºi au fost încarceraþi în timpul
regimului comunist, însã numãrul lor nu poate fi
astãzi stabilit cu precizie. Ei au constituit o cate-
gorie importantã a deþinuþilor politici.
În total, în perioada 1944-1989, numãrul cleri-
cilor (de toate confesiunile) anchetaþi, arestaþi,
deportaþi sau încarceraþi în lagãre ºi închisori a
fost estimat între 1.700 ºi 4.000. Acestora li se
adaugã alte mii de persoane arestate pentru con-
vingerile lor religioase. Cu toate acestea, trebuie
precizat cã în interiorul tuturor cultelor religioase
s-au gãsit persoane dispuse sã colaboreze cu
regimul comunist.
Citiþi sursele 3 ºi 5-11 ºi rezolvaþi sarcinile.
n Identificaþi limbajul ºi terminologia folosite pentru
denigrarea adversarilor.
n Descrieþi metodele utilizate de comuniºti pentru
îndepãrtarea celor incomozi.
n Precizaþi rolurile jucate de urmãtoarele persoane
în anihilarea opoziþiei politice: Petru Groza (prim-
-ministru), Teohari Georgescu (ministru de Interne),
Lucreþiu Pãtrãºcanu (ministrul Justiþiei), Silviu
Brucan (secretar general de redacþie la Scînteia).
Lucreþiu Pãtrãºcanu (ministrul Justiþiei, 1947):
„În adevãr, vechiul aparat al justiþiei – aºa cum a fost el
moºtenit de la partidele istorice – selecþionat ºi crescut în
spirit reacþionar, pentru a corespunde cât mai bine intere-
selor clasei exploatatoare din þara noastrã, ºi-a dovedit nu
numai neputinþa adaptãrii la noile probleme legate de opera
de reconstrucþie a þãrii ºi de democratizare a vieþii noastre
publice, dar, mai mult, a încercat sã împiedice opera con-
structivã a guvernului venit la cârmã dupã 6 martie 1945”.
Lucreþiu Pãtrãºcanu, Scrieri, articole,
cuvântãri: 1944-1947, 1983
Episcopii greco-catolici arestaþi în 1948:
„Ioan Suciu (administrator apostolic al Mitropoliei Blajului,
mort la Sighet în iunie 1953), Vasile Aftenie (episcop de Alba
Iulia ºi Fãgãraº, decedat în timpul anchetei de la Ministerul
de Interne, mai 1950), Iuliu Hossu (episcop de Cluj-Gherla,
mort în domiciliu forþat la Cãldãruºani în mai 1970), Valeriu
Traian Frenþiu (episcop de Oradea, mort la Sighet în iulie
1952), Tit Liviu Chinezu (episcop în 1949, mort la Sighet
în ianuarie 1955), Alexandru Rusu (episcop al Maramure-
ºului, mort la Gherla în mai 1963), Ioan Bãlan (episcop de
Lugoj, decedat într-un spital din Bucureºti în august 1959)”.
Dorin Dobrincu, Proba infernului, 2004
Pavel ªtefan (ministru de Interne, 1952-1953):
„Era un avocat numit Calotã care ne-a ajutat foarte mult
în 1945. A fost arestat pentru cã era membru al Partidului
Naþional-Þãrãnesc ºi i s-a luat casa. L-am întrebat de ce
fusese arestat, poate cã spusese ceva. El mi-a rãspuns
cã nu. Atunci l-am sunat pe [Gheorghe] Pintilie (general,
director general al Securitãþii) ºi l-am întrebat pe el, care îl
ºtia bine pe Calotã. Pintilie a rãspuns: «Câþi n-or fi cei pe
care i-am arestat pentru cã am avut nevoie de casele lor!»”.
Dennis Deletant, Teroarea comunistã în România, 2001
Silviu Brucan:
„...Banda naþional-þãrãnistã are ceea ce se numeºte
antecedente. Ea nu se aflã la prima loviturã: e recidivistã
învechitã în rele... nu poate fi absolvit de crimele trecutu-
lui un partid care a continuat cu o perseverenþã drãceascã
sã comitã cele mai grave atentate împotriva poporului... a
pregãtit minuþios un rãzboi criminal ºi a urmãrit pas cu
pas declanºarea ºi prelungirea lui, cãlcând peste sute de
mii de cadavre ºi privind cu nepãsare ºi cinism cum se
alege prãpãd dintr-o þarã ºi un popor, a fost gata mereu
de a vinde ºi înrobi o naþie care aspirã la libertate ºi a
organiza apoi înfometarea ei... Pentru cã Partidul Naþional-
-Þãrãnesc a crescut fascismul în România, a împãrþit cu
Gestapoul onoarea de a îl finanþa, i-a deschis drumul
spre putere ºi când acesta s-a angajat sã ducã pânã la
capãt planurile sale rãzboinice ºi imperialiste, l-a luat în
braþe ºi pânã la urmã a fãcut corp comun cu el... Osânda
care se va abate asupra capilor PNÞ va fi expresia voinþei
întregului popor de a lichida aceastã piedicã în calea
dezvoltãrii, independenþei ºi suveranitãþii naþionale...”.
Scînteia, 14 septembrie 1947
 DISTRUGEREA SOCIETÃÞII CIVILE ªI REPRESIUNEA POLITICÃ n 85

Constantin I.C. (Dinu) Brãtianu (preºedintele PNL) Jurnalul Consiliului de Miniºtri privind dizolvarea
cãtre Petru Groza (octombrie 1947): Partidului Naþional-Þãrãnesc (29 iulie 1947):
„În repetate rânduri, m-am adresat dvs. pentru a protesta
„Art. I. Partidul Naþional-Þãrãnesc, de sub preºedinþia dlui
în contra modului în care organele guvernamentale au
Iuliu Maniu, este ºi rãmâne dizolvat pe data publicãrii în
înþeles sã respecte libertatea presei, în general, ºi în
Monitorul Oficial a prezentului jurnal. Aceastã decizie de
contra metodelor întrebuinþate pentru a stânjeni apariþia
dizolvare include ºi toate organizaþiile judeþene, de plasã
ºi rãspândirea singurului organ de presã ce a fost îngã-
ºi comunale ale sus-menþionatului partid, organizaþiile
duit PNL-ului, ziarul Liberalul. […] Înseºi comunicatele
militare, de tineret, feminine ºi orice alte organizaþii sau
oficiale ale Partidului Naþional-Liberal sunt oprite de la
asociaþii conduse de acest partid.
publicare sau mutilate prin cenzurarea pãrþilor lor esen-
Art. II. Sediile ºi orice localuri de întâlnire ale acestui
þiale. La aceste acþiuni, privind conþinutul ziarului Liberalul,
partid vor fi închise, iar arhivele ºi orice corespondenþã
s-au adãugat o serie de mãsuri, directe sau indirecte,
vor fi ridicate de autoritãþile respective, oriunde s-ar gãsi.
menite sã împiedice difuzarea ºi vânzarea ziarului, pentru
Art. III. Întreg patrimoniul acestui partid va fi lichidat
a se ajunge astfel la eliminarea lui din toate oraºele ºi
conform legii”.
satele þãrii”.
Ioan Scurtu, Iuliu Maniu: activitatea politicã, 1995
Cicerone Ioniþoiu, Viaþa politicã ºi procesul
lui Iuliu Maniu, vol. 2, 2003

Vasile Luca (10 martie 1945, întrunire a activului

central de partid cu miniºtrii comuniºti):
Iuliu Maniu cãtre Teohari Georgescu (20 iunie 1947): „Toþi cei epuraþi trebuie adunaþi ºi bãgaþi în lagãr, puºi
„În dispreþul legilor þãrii ºi a obligaþiilor internaþionale, la muncã obºteascã. ªi apoi vom vedea cine se poate
guvernul continuã acþiunea sa abuzivã de intimidare ºi reabilita”.
teroare, îndreptatã împotriva opoziþiei naþionale. Protes- ANIC, Fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 15/1945
tele Partidului Naþional-Þãrãnesc adresate guvernului ºi
intervenþiile parlamentarilor naþional-þãrãniºti, pentru
încetarea stãrii de flagrantã ilegalitate – în care se menþine
Ministerul Afacerilor Interne, prin ordonarea nejustificatã
de arestãri, întemeiate exclusiv pe criteriul adversitãþii Gheorghe Gheorghiu-Dej (17 iulie 1947):
politice – nu au fost luate în considerare. Arestãrile „...vom zdrobi ºi noi, fãrã milã, pe toþi aceia care uneltesc
continuã. Starea deplorabilã în care sunt menþinuþi înãuntrul þãrii, mânã în mânã cu cei de peste graniþã, pentru
prizonierii politici din opoziþie, în temniþele statului, fãrã a zdruncina unitatea de muncã ºi luptã a poporului român.
mandate judecãtoreºti ºi fãrã vreo vinovãþie personalã Nu este suficient sã-l arestãm pe Maniu. Partidul Naþional-
înseamnã o nesocotire evidentã a drepturilor fundamen- -Þãrãnesc, condus de trãdãtorul Maniu, trebuie desfiinþat”.
tale ale omului ºi a legilor româneºti. Sute de cetãþeni Reuben H. Markham, România sub jugul sovietic, 1996
paºnici au fost ridicaþi fãrã arãtarea vreunui motiv plau-
zibil ºi aruncaþi în închisori, pe consi-
derentul simplu cã fac parte din rândul
aderenþilor noºtri. Mii de oameni s-au
vãzut nevoiþi sã-ºi pãrãseascã casele
lor, familiile ºi ocupaþiile pentru a se
feri de urgia dezlãnþuitã de cãtre
organele Securitãþii Statului împotriva
opoziþiei”.
Ioan Scurtu, Iuliu Maniu:
activitatea politicã, 1995

n Imaginea alãturatã înfãþiºeazã mo-

mente din timpul manifestaþiei
de la 8 noiembrie 1945. Realizaþi
o cercetare despre aceste eveni-
mente ºi modul în care au fost
folosite de comuniºti. Sursa: SRI
86 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

n Citiþi sursa 12 ºi clasificaþi structurile asociative
desfiinþate de comuniºti pe domenii.
n Pornind de la denumirile organizaþiilor societãþii
civile, descoperiþi valorile europene care au stat la
baza înfiinþãrii lor ºi raþiunea autoritãþilor comu-
niste în momentul desfiinþãrii acestora.
n Citiþi sursele 13-19, priviþi imaginea de pe aceastã
paginã ºi analizaþi metodele utilizate de autoritãþi
pentru supravegherea activitãþilor religioase.
n Cum explicaþi relaþia diferitã a partidului-stat cu
principalele culte din timpul regimului comunist?
Argumentaþi cu exemple.
n Alcãtuiþi un portofoliu pe una din urmãtoarele teme:
Biserica Greco-Catolicã în timpul regimului comu-
nist sau Biserica Ortodoxã în timpul regimului co-
munist.

Organizaþii desfiinþate de comuniºti:

„Societatea Vãduvelor Pensionare de Ofiþeri din Judeþul
Sibiu; Asociaþia Pensionarilor Publici; Asociaþia Solidarã a Petru Groza (prim-ministru):
Pensionarilor Civili din România; Asociaþia profesionalã a „Trebuie acordatã o atenþie deosebitã bisericilor. Activita-
þesãtorilor în bumbac, in ºi cânepã din România; Reuniu- tea cultural-educativã trebuie astfel dirijatã ca sã rezulte
nea vânãtorilor – Valea Hârtibaciului; Uniunea Generalã a o antipatie generalã împotriva acestora. E necesar sã fie
Industriaºilor din România; Societatea Pantofarilor Patroni puse sub observaþie tipografiile bisericeºti, arhivele, con-
din Sibiu; Asociaþia „Surorilor de Caritate de Rãzboi”; þinutul predicilor, cântecelor, al educaþiei religioase, dar ºi
Reuniunea meseriaºilor din Gherla; Societatea pentru cel al ceremoniilor de înmormântare”.
exploatãri forestiere; Societatea Carpaþi; Cercul ieºenilor;
Cicerone Ioniþoiu,Viaþa politicã
Cercul bãnãþean; Asociaþia Comercianþilor ºi Industria-
ºi procesul lui Iuliu Maniu, vol. 2, 2003
ºilor de textile, îmbrãcãminte ºi anexe din România;
Clubul Regal; Asociaþia Românã a Cinematografiºtilor
Amatori; Asociaþia „Veteranilor din rãzboiul din 1877”;
Aeroclubul Regal al României; Asociaþia generalã a Raport al Securitãþii (1948):
comercianþilor de coloniale, delicatese ºi bãuturi din „Din punct de vedere politic, Biserica Greco-Catolicã
România; Asociaþia Veteranilor din campania din 1913 – poate fi socotitã ca una dintre citadelele reacþionarismu-
„Avântul Þãrii”; Societatea Ofiþerilor de Rezerv㠄Mihai I”; lui. Încã de la instaurarea regimului democrat în România,
[...] Asociaþia „Tenis Club Român”; Clubul Carpatin reprezentanþii acestei Biserici au avut o atitudine dârz
Român; Societatea de Înmormântare Dumbrava; Asocia- potrivnicã guvernului, ale cãrui acþiuni le-au subminat prin
þia depozitelor de medicamente din þarã; Jokey Club; instigare la urã de rasã, prin agitaþii antisovietice, prin
Asociaþia Luptãtorilor de la Sãrata-Porumbacu; Societa- îndemn la rezistenþã ºi nesupunere faþã de unele mãsuri
tea Naþionalã de Gaz Metan; Liga pentru Unitatea Culturalã cu caracter economic ºi social luate de guvern etc.”.
a tuturor românilor; [...] Asociaþia „Ajutorul de înmormân- Cristian Vasile, Istoria Bisericii Greco-Catolice
tare CFR” Buzãu; Asociaþia funcþionarilor judecãtoreºti; sub regimul comunist, 2003
Asociaþia Sportiv㠄Maraton”; Gruparea Sportiv㠄Danu-
biana”; Asociaþia de Ajutor Reciproc
„Miºcarea”; Asociaþia Culturalã Coralã
„Diana”; [...] Clubul Filateliºtilor;
Asociaþia pentru ocrotirea orbilor; [...]
Asociaþia restauratorilor, hotelierilor ºi
cârciumarilor din Sibiu; Asociaþia
invalizi, orfani, vãduve, prizonieri,
luptãtori; Asociaþia Româno-Ameri-
canã; Asociaþia Româno-Ceho-
slovacã; Asociaþia Winston Churchill;
Asociaþia Cercul Moldovenilor;
Ateneul Popular – Ionescu Gion”.
CPADCR, Raport final, 2006

Sursa: ANIC

Patriarhul Nicodim (1939-1948) la întoarcerea din URSS (6 noiembrie 1946).

Delegaþia a fost întâmpinatã, aºa cum se obiºnuia în epocã, de autoritãþi (Gheorghe
Gheorghiu-Dej, Emil Bodnãraº, Petru Groza º.a.). La 27 februarie 1948, patriarhul
Nicodim a decedat în condiþii misterioase.
 DISTRUGEREA SOCIETÃÞII CIVILE ªI REPRESIUNEA POLITICÃ n 87

Raport al Securitãþii (1960):

„[Patriarhul Iustinian Marina] ºi-a manifestat opoziþia în
cadrul ªedinþei Sinodului, iar apoi a luat o serie de mãsuri
menite sã compromitã decizia, ºi anume: ºi-a declarat
deschis intenþia de a nu recunoaºte decizia Sinodului în „Cei 12 episcopi greco-catolici, ca ºi preoþii din rezistenþã,
prezenþa altor conducãtori bisericeºti, descriind-o ca o au avut la liberã hotãrâre, alternativa de a alege între în-
mãsurã guvernamentalã ºi nu una bisericeascã, încãlcând chisoare ºi moarte, libertate ºi foarte bunã poziþie profe-
legile canonice; a cerut unor cãlugãri care trebuiau sã fie sionalã, acceptatã prin nesinceritate ºi minciunã, dar ei au
alungaþi sã facã cereri pentru a rãmâne în mãnãstiri ºi ales – pentru Dumnezeu ºi naþiune – sacrificiul suprem.”
le-a aprobat el însuºi; sub pretextul înfiinþãrii de ateliere
Silvestru A. Prunduº, Clemente Plãianu, Cei 12 episcopi
în mãnãstiri, a cãutat sã adune un grup de cãlugãriþe care
martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma, 1998
ar fi trebuit sã renunþe la cãlugãrie la Mãnãstirea Dealu,
care în acel moment nu mai era locuitã de cãlugãri”.
SRI, Cartea Albã a Securitãþii, vol. III, 1994

n Priviþi imaginile de mai jos ºi descrieþi atmosfera

din timpul procesului liderilor PNÞ (octombrie-
Cardinalul greco-catolic Alexandru Todea: -noiembrie 1947).
„În 27 septembrie 1948, vin trei preoþi la mine deodatã, n Alcãtuiþi un portofoliu privind desfãºurarea pro-
speriaþi, niºte oameni foarte veseli ºi binedispuºi de obicei, cesului ºi destinul celor condamnaþi.
ºi au venit la mine: […] Au venit Siguranþa, Partidul (comu-
nist) ºi Sfatul Popular sã trecem la ortodocºi, pentru cã
dacã nu Siberia ne aºteaptã. ªi au vorbit foarte dur cu
noi, s-au speriat soþiile noastre, s-au speriat copiii când
au auzit...”.
Lucia Hossu-Longin, „Drama Bisericii Greco-Catolice:
o eternitate de teroare”, De ce trebuie condamnat
comunismul, Anuarul IICCR, 2006

Notã informativã a sursei Valeriu (mai 1968):

„...informatorul «Valeriu» a primit sarcina de a procura
tabelul studenþilor întocmit de rabini, de asemenea, sã
influenþeze adunãrile lor în spiritul prelucrãrii unor teme
sau literaturã idiº cu caracter progresist. Este prima oarã
când, în mod organizat, rabinul iniþiazã o acþiune de
îndoctrinare în rândul studenþilor”.
Carmen Chivu-Duþã, Cultele din România
între prigoanã ºi colaborare, 2007

Patriarhul Iustinian (mesajul de Anul Nou, 1948):

„Unii considerã materialismul duºman creºtinismului.
Totuºi, noi judecãm oamenii dupã faptele ºi realizãrile lor.
Judecãm doctrina în funcþie de ordinea socialã pe care o
produce. Putem oare sã nu vedem cã în ordinea socialã
actualã sunt puse în practicã cele mai sacre principii ale
Evangheliei? Nu este mai bunã împãrþirea bunurilor, care
sunt luate astfel de la exploatatori? […] De aceea, haideþi
sã fim cinstiþi ºi sã recunoaºtem cã actuala conducere de
stat a adus liniºte oamenilor, pentru cã le-a asigurat Sursa: ANIC
existenþa ºi le-a permis sã trãiascã din roadele muncii lor
cinstite”. Procurorul însãrcinat cu cazul, boxa acuzaþilor þãrãniºti ºi Iuliu
Maniu rostind „ultimul cuvânt” în apãrarea sa
Dennis Deletant, Teroarea comunistã în România, 2001
88 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
OPERAÞIUNEA „TÃMÃDÃU”
Comuna Tãmãdãu (Ilfov, la 46 km de Bucureºti) a
rãmas în istorie prin evenimentul desfãºurat aici în
vara anului 1947. La 14 iulie, Ion Mihalache ºi alþi
lideri þãrãniºti au fost arestaþi pe izlazul comunei în
momentul în care se pregãteau sã pãrãseascã þara
cu douã avioane, cu destinaþia Turcia. Fiecare avion
avea numai douã locuri. Operaþiunea a fost o cap-
canã pusã la cale de serviciile secrete comuniste,
conduse de generalul Alexandru Nicolschi. Câteva
zile mai târziu, liderul partidului, Iuliu Maniu, a fost
ºi el arestat, iar partidul a fost scos în afara legii
pentru „crime împotriva siguranþei statului”.
n Sursele ºi fotografia din aceastã paginã fac trimi-
tere la operaþiunea „Tãmãdãu”. Pe baza informa-
þiilor dobândite pânã acum consideraþi cã este
condamnabilã pãrãsirea þãrii în 1947? Argumentaþi
rãspunsul.
Comunicatul Ministerului de Interne (17 iulie 1947):
„Pãtrunºi de urã împotriva regimului ºi urmãrind rãstur-
narea acestuia, fiind amestecaþi în acþiunile criminale ale
unor elemente duºmãnoase poporului ºi temându-se de
rãspunderi în faþa justiþiei ºi a mâniei populare pentru
nelegiuirile sãvârºite, mai mulþi conducãtori ai PNÞ,
urmând ordinul direct al lui Iuliu Maniu, au încercat în
ziua de 14 iulie sã fugã într-o þarã strãinã, pentru care
scop au corupt piloþi din aviaþia militarã”.
ªerban Rãdulescu Zoner et al., Instaurarea
totalitarismului comunist în România, 2002
Declaraþia lui Ion Mihalache datã dupã arestare:
„Hotãrârea de a pleca din þarã, pânã la definitiva încheiere
a pãcii ratificate complet ºi care sã readucã mersul normal
al treburilor politice în þarã, am luat-o din proprie iniþiativã.
[…] Sub actualul regim, prima hotãrâre am luat-o în toamna
trecutã, când am fost deposedat abuziv de drepturile de
cetãþean român, dupã ce fusesem ales zece legislaturi în
ºir (toate de dupã rãzboiul 1916-1918). Nu mi s-a oferit
prilejul. Din iunie, m-am decis din nou sã folosesc o
primã ocazie”.
SRI, Cartea Albã a Securitãþii, vol. I, 1997
Sursa: SRI
Grupul de la Tãmãdãu. Primii trei din stânga: Nicolae Carandino,
Lily Carandino ºi Ilie Lazãr. În centru, sub aripa avionului, în
raglan ºi cu pãlãrie: Ion Mihalache. Primii doi din dreapta: Nicolae
Penescu ºi soþia sa.
Declaraþia lui Iuliu Maniu, iulie 1947:
„În legãturã cu afirmativa încercare de plecare a unor
colegi de-ai mei, þin sã constat cã am fost totdeauna ºi
consecvent de pãrere cã poporul român trebuie sã þinã
cel mai strâns contact politic ºi cultural cu lumea din afarã
ºi, în special, cu Naþiunile Unite. Aceasta, pentru a face
cunoscutã România, situaþia ei ºi misiunile sale. Astfel,
oricare prieten al meu m-a întrebat dacã sunt de acord sã
plece în strãinãtate, am rãspuns categoric cã sunt de acord.
Felul ºi modul de executare încercat nu mã interesa ºi nu
cãdea în competenþa mea”.
SRI, Cartea Albã a Securitãþii, vol. I, 1997
Procurorul militar Victor Alexandrescu:
„La 14 iulie 1947, au fost arestaþi de cãtre Organele de
Siguranþã, pe aerodromul Tãmãdãu, numiþii: Ion Mihalache,
Nicolae Penescu, Nicolae Carandino, Ilie Lazãr, adjutant
aviator Gheorghe Preda, adjutant aviator Romulus Lustig,
Fulvia Penescu, Lily Carandino, Constantin Gafencu,
Gheorghe Popescu, Dumitru Borcea, Eugen Borcea,
Aurel Popa ºi Petre Rusu. Cercetãrile au stabilit cã primii
patru, fãcând parte din conducerea fostului Partid Naþional-
-Þãrãnesc, la instigarea ºefului lor, Iuliu Maniu, voiau sã
pãrãseascã þara, pentru a constitui în strãinãtate un guvern
de trãdãtori, în cadrul complotului pus la cale de Iuliu
Maniu cu agenþii serviciilor de spionaj americane, pentru
rãsturnarea regimului democrat din România ºi pentru
dezlãnþuirea rãzboiului civil”.
SRI, Cartea Albã a Securitãþii, vol. I, 1997
 DISTRUGEREA SOCIETÃÞII CIVILE ªI REPRESIUNEA POLITICÃ
6.2. Universul concentraþionar
Estimãrile privind numãrul victimelor comunismu-
lui românesc sunt încã departe de a se fi încheiat.
Cercetãtorii iau în considerare între 500.000 ºi
2.000.000 de victime (deþinuþi din închisori, lagãre,
deportaþi, þãrani reþinuþi pentru refuzul de a intra
în colective, oameni morþi în timp ce încercau sã
treacã frontiera etc.). Una dintre aceste victime a
fost un bãtrân colonel al armatei române, care
strãbãtuse multe fronturi pânã sã fie arestat ca
„duºman al poporului”. Nu fusese ucis de mii de
gloanþe ºi schije inamice. A murit însã de septi-
cemie dupã ce lipitorile i-au supt sângele în ore-
zãria unde fusese adus la muncã forþatã. Voi aþi
auzit astfel de istorii personale? Ce înseamnã
pentru voi o victimã a comunismului?
Legislaþia represivã
Represiunea iniþiatã de comuniºti pentru a-ºi anihila
adversarii avea nevoie de un suport legal ºi de apor-
tul instanþelor de judecatã. Subordonarea justiþiei
a demarat în timpului ministeriatului lui Lucreþiu
Pãtrãºcanu, fiind folositã în interesul „luptei de
clasã”. În perioada de început a regimului lui Gheor-
ghiu-Dej (1948-1965), dar ºi mai târziu, legile au
fost construite în funcþie de interesele imediate ale
regimului. Cel mai la îndemânã instrument a fost
Codul Penal. Începând cu 1948, numeroase pre-
vederi au fost modificate permiþând astfel mãrirea
nejustificatã a cuantumului pedepselor ºi a cercu-
lui posibilitãþilor de acuzare, precum ºi favorizarea
anchetelor, arestãrilor ºi condamnãrilor. Cea mai
importantã modificare a fost adusã prin abrogarea
principiului fundamental al neretroactivitãþii legilor
(dicþionar ). Astfel, se preciza în mod clar c㠄Legile
care prevãd mãsuri de siguranþã se aplicã ºi infrac-
þiunilor comise anterior punerii lor în vigoare”.
Mulþi dintre cei reþinuþi ºi încarceraþi au fost
condamnaþi în baza articolului 209 care incrimina
„uneltirea contra ordinii sociale” – numit ºi „articol-
-pretext” pentru uºurinþa cu care incrimina diferite
fapte. Mai mult, noua legislaþie represivã impunea
deseori pedepse foarte mari. Spre exemplu, pentru
subminarea economiei naþionale ºi pentru sabotaj,
pedeapsa era între 5 ºi 25 de ani de muncã silnicã
mergând pânã la pedeapsa cu moartea, plus con-
fiscarea averii.
n 89
Trei dintre figurile detenþiei politice comuniste:
Constantin Ticu Dumitrescu (1928-2008) a fost închis în
repetate rânduri pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Dupã
1989 a fãcut eforturi susþinute pentru reabilitarea deþinuþilor
politici ºi deconspirarea fostei Securitãþi, fiind autorul mai
multor proiecte legislative.
Cardinalul Alexandru Todea (1912-2002) a fost hirotonisit în
clandestinitate ca episcop, dupã desfiinþarea Bisericii Greco-
-Catolice de cãtre comuniºti (1948). Todea a fost urmãrit,
arestat ºi încarcerat în repetate rânduri de cãtre Securitate.
Comandorul de aviaþie Tudor Greceanu (1912-1994) a fost
eroul uneia dintre puþinele evadãri din Gulagul românesc.
Strãlucit pilot militar, a reuºit sã fugã din închisoarea Aiud în
prima parte a anilor ’50, alãturi de trei deþinuþi, dar a fost
capturat ºi reîncarcerat. (Sursa: Fundaþia Memorialul Durerii)
n Neretroactivitate – principiu potrivit cãruia o lege nu
poate produce efecte ºi pentru trecut.
n Lagãr de internare – formã de detenþie administrativã
instituitã în perioada 1945-1947. Una dintre prevederile
Convenþiei de Armistiþiu (1944) impunea ca în lagãrele
de internare sã fie închise persoanele care se fãceau
vinovate de crime în timpul celui de-al doilea rãzboi
mondial, precum ºi cele care colaboraserã cu regimul
antonescian. Numeroase abuzuri au fost comise însã
ca urmare a interpretãrii subiective ºi eronate a Con-
venþiei de Armistiþiu.
n Unitate de munc㠖 formã de detenþie administrativã,
cu regim de muncã obligatorie, legiferatã printr-un
decret emis în 1950. În unitãþile de muncã puteau fi
închise persoanele care, deºi nu fuseserã condamnate
de instanþe judecãtoreºti, erau considerate periculoase
de cãtre autoritãþile comuniste. De asemenea, în astfel
de lagãre puteau fi internaþi condamnaþii politici elibe-
raþi din detenþie, dar consideraþi înc㠄nereeducaþi”.
Internarea în unitãþile de muncã se realiza prin decizie
a Ministerului de Interne ºi se fãcea pe o perioadã
cuprinsã între 6 luni ºi 2 ani, dar durata internãrii putea
fi modificatã (în plus sau în minus), în funcþie de activi-
tatea persoanei respective, însã nu cu mai mult de 5 ani.
n Deportare/dislocare – mãsurã represivã, administra-
tivã, care constã în strãmutarea forþatã dintr-o anumitã
regiune a unor categorii de populaþie considerate ostile
regimului comunist, fãrã a fi condamnate în justiþie, ºi
mutarea, pentru anumite perioade de timp, în alte
locuri/regiuni. Dislocarea/deportarea era urmatã de
fixarea domiciliului obligatoriu.
90 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Erau incriminate, de asemenea, rãspândirea
de zvonuri false sau publicaþii interzise, legãturile
cu occidentalii, frecventarea bibliotecilor strãine.
Pedepse severe puteau primi inclusiv cei care, în
opinia autoritãþilor, subminau economia prin ges-
tionarea proastã a utilajelor de producþie sau se
opuneau colectivizãrii. De precizat cã infracþiunile
politice erau mai grav incriminate decât cele de
drept comun. „Trecerea frauduloasã a frontierei”
ºi „favorizarea duºmanului de clas㔠erau de ase-
menea pedepsite.
O serie de reglementãri ale regimului comunist
care prevedeau mãsuri punitive pentru „duºmanii
poporului” au fost instrumentate printr-o serie de
hotãrâri ºi decrete secrete, ascunse de ochii publi-
cului. În aceastã categorie au fost incluse actele
care vizau internarea în colonii ºi unitãþi de
muncã, fixarea domiciliului obligatoriu, depor-
tarea / dislocarea, în afara unei decizii a unei
instanþe de judecatã (dicþionar ). Lipsite de temei
legal, aceste prevederi încãlcau în mod flagrant
chiar ºi legile sau Constituþia RPR.
Majoritatea deþinuþilor politici rãmaºi în viaþã
au fost eliberaþi în perioada 1962-1964 (în jur de
15.000 de suflete), dar persoane încarcerate pentru
infracþiuni politice au continuat sã existe în închi-
sorile româneºti pânã în 1989. Dupã 1964, se
constatã o relaxare a represiunii, continuatã însã
prin metode mai subtile. Spre exemplu, prin inter-
narea opozanþilor în aziluri psihiatrice, expulzare
sau intimidare.
Sistemul penitenciar
Zecile de mii de arestãri operate odatã cu prelua-
rea puterii de cãtre comuniºti aveau scopul de a
inocula frica, dar ºi de a-i izola ºi anihila pe poten-
þialii opozanþi. Prima formã de detenþie a fost cea
Ioan Lupaº, istoric Ion Nistor, istoric Iuliu Hossu, episcop
(1880-1967) (1876-1962)
Deþinuþi închiºi la Sighet, foºti participanþi la Unirea de la 1918 (Sursa: Fundaþia Memorialul Durerii)
n Colonie de munc㠖 formã de detenþie administrativã,
cu regim de muncã obligatorie, legiferatã în 1952, ca
urmare a desfiinþãrii unitãþilor de muncã. Spre deose-
bire de formele anterioare, în colonii, aria categoriilor
de persoane care puteau fi internate a fost extinsã.
Noile categorii îi cuprindeau pe cei care colportau
diferite zvonuri alarmiste, cei care ascultau posturile de
radio strãine, cei care proferau injurii la adresa Parti-
dului, a liderilor sãi ºi pe cei ai þãrilor socialiste, cei
care frecventau legaþiile statelor occidentale, cei care
îndemnau la atitudini rasiale sau ºovine, cei care
organizau activitãþi subversive, cei care se opuneau
colectivizãrii, persoanele aflate în evidenþele instituþiilor
represive sau foºtii proprietari de fabrici ºi pãmânt, care
treceau drept „delãsãtori în muncã”, cei care fãceau
prozelitism, foºtii membri ai partidelor istorice, foºtii
ofiþeri ai armatei regale, ai serviciilor secrete ºi de ordine
publicã, foºtii condamnaþi pentru trecerea frauduloasã a
frontierei, „chiaburii”, „sabotorii”, „trãdãtorii”, „spionii” ºi
rudele lor, recidiviºtii cu condamnãri mai mari de 3 ani
ºi care reprezentau un pericol pentru liniºtea ºi sigu-
ranþa „oamenilor muncii” º.a. Internarea în coloniile de
muncã se realiza printr-o decizie a Ministerului de
Interne ºi se fãcea pe o perioadã cuprinsã între 6 luni
ºi 5 ani.
n Domiciliu obligatoriu (DO) – mãsurã represivã, admi-
nistrativã, instituitã în perioada 1945-1964, care consta
în obligativitatea de a domicilia într-un anumit loc fixat
de autoritãþi. În localitãþile de DO au fost închise persoa-
nele considerate ostile de cãtre regimul comunist sau
deþinuþii cãrora le expirase pedeapsa, dar care erau
consideraþi înc㠄nereeducaþi”. Fixarea DO se realiza în
lipsa unor hotãrâri judecãtoreºti, pe baza unor decizii
ale Ministerului de Interne, la propunerile Securitãþii sau
Miliþiei. Acestor persoane li se putea fixa DO pentru o
perioadã cuprinsã între 6 luni ºi 5 ani. Pãrãsirea acestor
zone era consideratã infracþiune ºi se pedepsea cu
închisoarea.
Mihai Popovici, ministru Silviu Dragomir, istoric
(1885-1970) (1879-1966) (1888-1962)
 DISTRUGEREA SOCIETÃÞII CIVILE ªI REPRESIUNEA POLITICÃ
a lagãrelor de internare (dicþionar ). Vechiul
sistem penitenciar al României interbelice a fost
transformat în 1948-1949 dupã modelul sovietic.
Latura represivã a Direcþiei Generale a Peniten-
ciarelor devenea din ce în ce mai evidentã prin:
implicarea Partidului Comunist ºi a Securitãþii,
elaborarea unui nou regulament intern prin care
s-au restrâns drepturile deþinuþilor, diminuarea ra-
þiilor de hranã, întãrirea pazei, înãsprirea pedep-
selor aplicate (în special pedeapsa cu carcera),
înfiinþarea funcþiei ofiþerului politic (un fel de securist
al închisorii), obligativitatea muncii. În plus, în inter-
valul 1945-1964, aglomerarea penitenciarelor, lipsa
igienei, a îngrijirii medicale, izolarea, bãtaia, înfo-
metarea ºi execuþiile sumare au devenit în scurt
timp caracteristice pentru sistemul penitenciar
românesc.
În perioada guvernãrii lui Gheorghiu-Dej, în
România au existat peste 130 de unitãþi de deten-
þie. Penitenciarele au fost organizate în funcþie de
numãrul ºi de calitatea deþinuþilor închiºi. Astfel,
au fost organizate penitenciare de tranzit ºi de
triere (Jilava, Rahova), unitãþi dedicate elitei þãrii
(Sighet), închisori pentru cei condamnaþi la ani
grei de închisoare sau la detenþia pe viaþã (Gherla,
Aiud), pentru foºtii lucrãtori ai serviciilor de ordine
publicã de dinainte de 1945 (Fãgãraº), pentru
femei (Dumbrãveni, Mãrgineni, Miercurea Ciuc,
Mislea), pentru studenþi (Piteºti), pentru minori
(Târgºor, Mãrgineni, Cluj) ºi închisori-spital (Târgu
Ocna, Vãcãreºti). De asemenea, pe tot cuprinsul
þãrii au funcþionat numeroase centre de extermi-
nare a celor arestaþi din motive politice: Botoºani,
Braºov, Caransebeº, Codlea, Craiova, Galaþi,
Ocnele Mari, Oradea, Râmnicu Sãrat, Suceava,
Timiºoara etc.
Pentru „construirea socialismului”, regimul a
decis folosirea deþinuþilor la munca forþatã de la
Canalul Dunãre – Marea Neagrã ºi din Balta Brãilei.
În coloniile ºi unitãþile de muncã din sud-estul
þãrii, zeci de mii de deþinuþi au realizat cele mai
grele munci. În acea perioadã, arestãrile se fãceau
în funcþie de numãrul deþinuþilor necesari pentru
finalizarea unei anumite lucrãri în complexele de
lagãre. Condiþiile de viaþã de la Canal ºi din Balta
Brãilei au fost dintre cele mai dure, astfel încât
numãrul deceselor a fost de ordinul miilor. De
asemenea, în condiþii extrem de grele au lucrat ºi
deþinuþii aduºi la minele de plumb (Baia Sprie,
Cavnic).
n 91
Citiþi sursele 1-3 ºi precizaþi:
n metodele prin care s-a instrumentat represiunea
comunistã ºi legalitatea mãsurilor întreprinse;
n reacþia autoritãþilor comuniste faþã de cei consi-
deraþi „duºmani ai regimului”;
n care au fost cele mai importante categorii sociale
vizate de acþiunile represive ale regimului?
Teohari Georgescu (ministru de Interne, 1945-1952):
„De la 6 martie 1945 pânã la 26 mai 1952, duºmanul
dinãuntru ºi dinafarã a primit numeroase lovituri. În cei
ºapte ani, peste 100.000 de bandiþi au fost arestaþi ºi
condamnaþi pentru cã au uneltit împotriva regimului
nostru. Aceasta a însemnat sute de organizaþii teroriste,
de diversiune, de spionaj descoperite ºi nimicite. Întreg
aparatul de opresiune al burgheziei, Siguranþa, Serviciul
Special de Informaþii, Serviciul de Contrainformaþii al
Armatei a fost arestat. De asemenea, au fost arestate:
toate elementele legionare – identificate – care au avut
funcþii de rãspundere, cei din poliþia legionarã, fostele
conduceri centrale ºi judeþene ale partidelor burgheze,
fostele state-majore ale secþiilor militare naþional-þãrãniste,
foºtii miniºtri, prefecþi, senatori, deputaþi din 1920-1944,
elementele legate în trecut cu serviciile de spionaj ale
þãrilor imperialiste, conducãtorii sectelor duºmãnoase
regimului, precum ºi alte categorii ºi elemente cu trecut
duºmãnos. Toate acestea nu puteau sã fie realizate fãrã
urã de clasã. În perioada în care nu exista pedeapsa cu
moartea, s-a aplicat aceastã pedeapsã acelor care au
încercat sã loveascã în interesele poporului muncitor. S-a
curãþat þara de bandele înarmate din munþi, care trecu-
se(rã) la acte banditeºti. Toate acestea s-au realizat cu
un aparat la început tânãr, care a crescut, devenind
astãzi un instrument puternic în mâna Partidului, plin de
urã împotriva duºmanului, devotat Partidului, clasei
muncitoare. Fãrã urã de clasã, nu aº fi putut munci la
crearea unui astfel de aparat”.
Marius Oprea, Banalitatea rãului, 2002
Alexandru Drãghici (ministru de Interne, 1955-1965):
„Lenin spunea cã lupta de clasã este sângeroasã ºi ne-
sângeroasã, cã dictatura proletariatului este o luptã pe
viaþã ºi pe moarte cu clasele stãpânitoare. Sã nu credeþi
cã lupta aceasta a încetat în momentul în care l-am arestat
pe Maniu, ea a continuat sub diferite forme ºi aspecte”.
Gheorghe Buzatu, Mircea Chiriþoiu (ed.),
Agresiunea comunismului în România, 1998
92 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Gheorghe Gheorghiu-Dej: „...chiar din a treia zi a detenþiunii la Sighet, începe sã-mi

„Este vorba de a pune puþinã ordine în situaþia închisorilor
ºi lagãrelor... Lucrurile sunt cu mult mai grave decât ne
închipuim noi... Dispoziþia a fost aºa datã (de Ana Pauker,
Vasile Luca ºi Teohari Georgescu): sã se aresteze în
fiecare comunã 1-2-3 chiaburi – a fost o norm㠖, cum ºi
pentru ce anume nu interesa, ci sã se aresteze, sã se
facã judecatã la faþa locului, sã fie convocaþi þãranii.
Aceasta ca un mijloc de presiune asupra þãranilor. Faci
acest lucru, însã legal. Dar felul în care au fost date
dispoziþiile a împins la acte abuzive. [...] Am ajuns la
concluzia cã din o serie întreagã de motive s-a procedat
aventurist, fãrã socotealã, au fost arestaþi mii de oameni
care nu trebuiau sã fie arestaþi ºi în special þãrani mun-
citori, ei sunt majoritatea, mai mulþi decât chiaburii. [...]
Închisoarea Vãcãreºti e plinã, dorm ºi în curte, n-au loc,
e ceva groaznic, e ceva de neimaginat...”.
ªedinþa Biroului Politic al CC al PMR
din 19 noiembrie 1952
Citiþi sursele 4-6 ºi rezolvaþi sarcinile.
n Comparaþi regimul de detenþie din închisorile co-
muniste cu cel de dinainte de 1948.
n Utilizând cunoºtinþele voastre legate de drepturile
omului, exprimaþi un punct de vedere referitor la
respectarea acestor prevederi în închisorile comu-
niste.
fie foame, o foame aproape permanentã ºi care, în
ultimele zile, ajunge o adevãratã obsesie. La jumãtate de
ceas dupã ce ai isprãvit de mâncat prânzul þi-e foame;
senzaþia creºte treptat ºi atinge maximumul la cinci ºi
jumãtate seara, în momentul când, de obicei, sunã
clopotul de cinã. Dupã zeama chioarã de searã, nu ai nici
mãcar jumãtatea de ceas de rãgaz de la prânz; þi-e
foame chiar din momentul când ai terminat de mâncat.”
Constantin C. Giurescu, Cinci ani
ºi douã luni în penitenciarul Sighet, 1994
„Gardianul care îi însoþea a început sã-l înjure ºi sã-l
loveascã cu picioarele, cerându-i sã-ºi continue plimba-
rea. Vãzând cã acesta nu-l ascultã, omul de ordine a
început sã-l calce cu cizmele pe burtã. Dupã câteva clipe,
pielea celui cãzut a plesnit ºi «intestinele au început sã
se reverse prin rana deschisã. Numai atunci gardianul s-a
oprit». Deþinutul inconºtient a fost transportat la Spitalul
Vãcãreºti pentru a fi cusut. Dupã ºase ani, maiorul a fost
reîntâlnit în altã închisoare.”
Dumitru Lãcãtuºu, „Jilava”,
în Andrei Muraru (coord.), Dicþionarul penitenciarelor
din România comunistã (1945-1967), 2008

n Priviþi diagrama de mai jos (sursa 7 ) ºi comentaþi

originea socialã a celor închiºi. Utilizând informa-
þiile acumulate pânã acum, încercaþi sã explicaþi
diferenþa dintre discursul oficial ºi realitatea din
„În regimurile premergãtoare, raþia de alimente a deþinu- închisori.
tului se compunea din o jumãtate de kilogram de pâine,
plus cafeaua de la dejun ºi douã gamele pline cu 200 de
grame de fasole ori arpacaº sau cu 300 de grame de
cartofi, care totalizau peste 2.500 de calorii. În plus, apoi,
deþinuþii aveau dreptul sã-ºi cumpere pâine ºi sã primeascã Originea socialã a condamnaþilor (în procente)
lunar un pachet cu alimente. Alte alimente le puteau aduce
familiile lor, cu ocazia vizitei lunare. Camerele erau încãl-
zite, iar dreptul la odihnã în pat nu era limitat. Obloanele
la ferestre erau necunoscute. Peste zi, deþinuþii puteau
pãrãsi celula pentru a merge în curte sau la bibliotecã.
Acum aveam o raþie de mâncare care putea urca la cel
mult 800 de calorii! Drept la pachet nu aveam, iar foc în
1948-1949 am avut numai de la 15 ianuarie la 1 martie.
Nu aveam nici pat, nici saltea, ci doar o jumãtate de
rogojinã ºi o jumãtate de pãturã, ruptã ºi ea. Mai târziu ni
s-a interzis ºi odihna de la 5 dimineaþa ºi pânã la ora
10 seara. Iar dacã, singuri fiind, încercam sã schimbãm o
vorbã cu vecinii de camerã, pe la uºã ori prin perete,
atunci eram nu numai bãtuþi, ci eram pedepsiþi cu reducerea
mâncãrii la jumãtate. Mai era astfel un motiv de mirare cã
mureau deþinuþii în fiecare an cu sutele la Aiud?”
Nicolae Mãrgineanu, Mãrturii asupra Romulus Rusan, Cronologia ºi geografia
unui veac zbuciumat, 2002 represiunii comuniste în România, 2007
 DISTRUGEREA SOCIETÃÞII CIVILE ªI REPRESIUNEA POLITICÃ
Sursele 8-11 ºi imaginile din aceastã paginã prezintã
regimul de viaþã din coloniile de muncã de la Canalul
Dunãre-Marea Neagrã. Rezolvaþi sarcinile:
n Exprimaþi un punct de vedere referitor la procedura
de asigurare a forþei de muncã pentru Canal.
n Descrieþi condiþiile în care trãiau deþinuþii de la
Canal.
Ilie Bãdicã (fostul ºef al Direcþiei Generale
a Penitenciarelor):
„...directorul general al Canalului Dunãre-Marea Neagrã,
când avea nevoie de braþe de muncã, se adresa Ministe-
rului Afacerilor Interne, cãruia îi cerea un numãr oarecare
de persoane. Acesta din urmã, la rândul sãu, îi ordona
ºefului Direcþiei Anchete sã asigure numãrul de persoane
solicitat. Direcþia Anchete repartiza pe regiuni cifra
stabilitã ºi, dupã ce acestea fãceau propuneri pe bazã de
tabele nominale, cu aprobarea Ministerului, se trecea la
reþinerea ºi internarea persoanelor în cauzã”.
Clara Mareº, „Canalul Dunãre-Marea Neagrã”,
în Dicþionarul penitenciarelor din România
comunistã (1945-1967), 2008
„Mulþi deþinuþi au fost bãtuþi cu bare de fier, lopeþi, hârleþe
ºi bice. Mulþi au murit ca urmare a loviturilor primite, iar
alþii au rãmas infirmi pentru restul vieþii. Câþiva deþinuþi au
fost împuºcaþi, altora li s-a refuzat tratamentul medical
când au fost bolnavi ºi au fost siliþi sã munceascã în
pofida sfatului medicului ºi, ca urmare, au murit. Deþinuþii
erau þinuþi dezbrãcaþi sau îmbrãcaþi sumar în carcere, în
toiul iernii. Deþinuþii erau pedepsiþi fiind puºi sã stea pânã
la prânz în apã îngheþatã. Vara, deþinuþii erau legaþi de
mâini ºi lãsaþi în pielea goalã, ca sã-i ciupeascã þânþarii.”
Dennis Deletant, Teroarea comunistã în România, 2001
Sursa: ANIC
n 93
Sursa: ANIC
Gheorghe Bâgu (fost deþinut la Canalul
Dunãre-Marea Neagrã):
„...Trebuia sã intri în mocirlã pânã la genunchi, câteodatã
pânã la brâu, ºi sã smulgi papurã, stuf, sãlcii ºi alte plante.
Apoi se drena apa ºi, în cele din urmã, se trecea la sãparea
Canalului. Încãrcam vagonul cu rãdãcini de plante, îl
împingeam cam 400 m, apoi îl descãrcam. Brigadierii ºi
supraveghetorii cu bâta în mâini ne ameninþau ºi ne în-
demnau la treabã. Intram în apã, ºi din nou începeam sã
smulgem rãdãcini ºi sã încãrcãm vagonul. Aveam momente
de totalã rãtãcire, gânduri de nimicire, de sinucidere”.
Gheorghe Bâgu, Mãrturisiri din întuneric, 1993
„În drum spre infirmierie, am surprins de câteva ori
momentul când seara, în faþa bãii, se încãrcau morþii în
cãruþe. Era un spectacol de groazã pe care mintea
umanã refuza sã-l creadã, nu putea sã-l descrie. Cãruþele
aveau montate pe ele un fel de lãzi închise. Erau folosite
ºi la transportul pâinii. Câþiva criminali de drept comun
aruncau aºa, ca niºte lemne, trupurile rigide, (…) piele ºi
os, ale morþilor noºtri, martirizaþi prin atâtea suferinþe ºi
prin acest sfârºit.”
Constantin Ticu Dumitrescu, Recurs la memorie, 2008
Ion Cârja (fost deþinut la Canalul Dunãre-Marea Neagrã):
„Mâncam orice ni se pãrea comestibil, muºchi de pe pietre,
alge marine, iarbã ºi buruieni dacã ajungeam la ele. Pe
unde treceam noi nu mai rãmânea nici o plantã, mai rãu
decât dupã pârjol. Au fost câteva cazuri când am vãzut ºi
auzit cã unii au mâncat pãmânt, bãnuind cã în el s-ar afla
ceva grãsimi”.
Ion Cârja, Canalul morþii, 1993
n Alcãtuiþi un portofoliu pe una din urmãtoarele teme:
„Canalul Dunãre-Marea Neagrã”, „Elite româneºti
în închisorile comuniste”, „Închisoarea comunistã”.
n Alcãtuiþi un eseu cu titlul „Viaþa unui deþinut la
Canal”.
n Realizaþi o investigaþie personalã cu tema „Amintiri
din închisorile comuniste”.
94 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Priviþi harta ºi precizaþi:

n Unde se aflau cele mai multe colo-
nii ºi unitãþi de muncã ºi explicaþi
aceastã realitate?
n Localizaþi centrele de deportare.
n Întrebaþi-vã pãrinþii ºi bunicii ce
ºtiu despre închisorile politice din
România comunistã.
DISTRUGEREA SOCIETÃÞII CIVILE ªI REPRESIUNEA POLITICÃ n 95

Sursa: Fundaþia Academia Civicã

96 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

FENOMENUL REEDUCÃRII – ÎNCHISOAREA PITEºTI

Rãmas în istorie sub formula „reeducarea prin tor-

turã”, la închisoarea Piteºti s-a petrecut unul dintre
cele mai crude experimente din România comu-
nistã. Început la Penitenciarul Suceava, acest feno-
men s-a derulat în intervalul 1949-1951 ºi a avut în
vedere în principal studenþii din Penitenciarul Piteºti,
dar ºi din alte unitãþi (Târgu Ocna, Gherla, Canal,
Târgºor). Astãzi se estimeazã cã peste o mie de
tineri au fost maltrataþi, schingiuiþi, umiliþi ºi torturaþi.
Formula aleasã a fost utilizarea unui grup de
studenþi, în frunte cu Eugen Þurcanu, pentru instru-
mentarea torturii pentru „reeducarea ideologicã”.
Deþinuþii erau obligaþi sã se tortureze reciproc, sã-ºi
renege familia, credinþa, convingerile politice. Feno-
menul a luat sfârºit în 1951, fiind pronunþate peste
20 de condamnãri atât împotriva unora dintre stu-
denþi, cât ºi a angajaþilor din închisori. Versiunea
autoritãþilor – un experiment pus la cale de legio-
narii din afara þãrii – nu se susþine din punct de
vedere documentar.
„Alexandru Nicolschi, fost general de Securitate: „În ’53
sau ’54 s-a declanºat în cadrul Ministerului de Interne o
anchetã în urma unor sesizãri cã la Piteºti se produc
anumite ilegalitãþi, fapte condamnabile.
Lucia Hossu-Longin: Spuneþi-le crime.
Al. Nicolschi: Crime, pot fi ºi crime, dar crime înseamnã
sã-l omori.
Lucia Hossu-Longin: Dar au murit la închisoarea din
Piteºti, au murit.
Al. Nicolschi: Nu cred eu aceste...
Lucia Hossu-Longin: Ori ºtiþi, ori nu ºtiþi ce se întâmpla în
penitenciare. Nu rãspundeþi cã n-au murit, pentru cã au
murit.
Al. Nicolschi: Bine cã mureau oamenii în penitenciare,
mor oamenii ºi afarã, aceasta este altã socotealã cã au
murit în penitenciare.
Lucia Hossu-Longin: Deci în 1952 s-a hotãrât anchetarea
situaþiei de acolo.
Al. Nicolschi: ...ªi acum sã privim lucrurile aºa realist, se
gândea cineva în ’53-’54 cã o sã vin㠒89?!”
Lucia Hossu-Longin, Memorialul Durerii –
O istorie care nu se învaþã la ºcoalã, 2007

n Analizaþi sursele 13-17 ºi imaginea din aceastã

„Studenþii erau obligaþi sã mãnânce «porceºte», adicã
paginã ºi formulaþi un punct de vedere personal cu
servindu-se numai de gurã. Studentul trebuia sã se aºeze
privire la fenomenul reeducãrii.
în genunchi, cu mâinile la spate, sau direct pe brânci,
dacã acesta era ordinul ºefului de reeducare. Din poziþia
aceasta trebuia sã soarbã lichidul fierbinte din gamela
pusã în faþa lui. «Bandiþii» nu aveau voie sã spele gamela
dupã ce consumau conþinutul. Curãþatul se fãcea cu
limba, pentru cã apa datã în celulã era consumatã numai
„Pe o scarã ierarhicã, iniþiatorii acestui experiment au fost de cei consideraþi deja reeducaþi.”
conducerea Ministerului de Interne, a Securitãþii (DGSP), Dumitru Bacu, Piteºti. Centru
a Direcþiei Penitenciarelor ºi a penitenciarelor Suceava, de reeducare studenþeascã, 1991
Piteºti, Gherla, Târgu Ocna, Târgºor, Canal. Braþul armat
al acestora a fost prelungit prin miliþienii, gardienii ºi deþinuþii
participanþi în mod direct la torturi. În fapt, Alexandru
Nicolschi i-a încredinþat în iarna 1948-1949 studentului
legionar Eugen Þurcanu misiunea de a forma o echipã de
torþionari în rândul condamnaþilor de la Penitenciarul
Suceava, echipã care sã înceapã procesul de demascare
ºi reeducare a elementelor reacþionare legionare. În
primãvara lui 1949, echipa lui Þurcanu a fost transferatã
la Piteºti.”
Marius Stan, „Piteºti”,
în Andrei Muraru (coord.), Dicþionarul penitenciarelor
din România comunistã (1945-1967), 2008

La Piteºti, deþinuþii erau obligaþi sã mãnânce în genunchi, fãrã

sã-ºi foloseascã mâinile, direct din gamele (Aristide Ionescu,
victimã a reeducãrii, reconstituind aceastã metodã de torturã). Foto: Guillaume Herbaut
 DISTRUGEREA SOCIETÃÞII CIVILE ªI REPRESIUNEA POLITICÃ
„Ne culcam la ordin, întotdeauna dupã miezul nopþii ºi
dupã reguli bine stabilite: întinºi pe spate, înveliþi cu
pãtura pânã sub bãrbie, cu mâinile pe pãturã, drept pernã
aveam gamela. Orice încercare de a-þi modifica poziþia
din cauza durerilor musculare sau osoase era imediat
amendatã cu o loviturã de ciomag ºi chiar miºcãrile
involuntare din timpul somnului, din cauza coºmarurilor,
erau sancþionate tot cu o loviturã de ciomag din partea
celor care ne supravegheau somnul.”
Nicu Ioniþã, „Piteºti – reeducare prin teroare”,
Memoria, nr. 40-41 (3-4/2002)
„Þurcanu era cel care declanºa ºi bãtaia, acolo unde era
prezent, iar semnul stabilit cu acoliþii sãi diferea de la o
camerã la alta: o miºcare bruscã a mâinii, a cãciulii ori a
altui obiect, de obicei însoþitã de un îndemn verbal de tipul:
«Pe ei!». În acel moment, toþi cei care îi trãseserã de limbã
pe nou-veniþi puneau mâna pe bâte ºi se nãpusteau asupra
acestora din urmã, lovind în neºtire, de cele mai multe ori
fãrã sã þinã cont de zona corpului în care îi atingeau. Sigur
cã cei mai duri erau acoliþii lui Þurcanu, din lotul iniþial de
la Suceava, ºi cei care înnebuniserã în bãtãi ori trecuserã
de mai multe ori prin toate etapele, fiind permanent supra-
vegheaþi tocmai ca sã dea dovadã de exces de zel. Majori-
tatea celor care loveau (trecuþi ºi ei prin torturi) încercau,
pe cât era posibil, sã facã mai mult zgomot decât daune
ori sã atenueze loviturile, însã toate acestea pe ascuns,
fiindcã, dacã erau observaþi, erau trecuþi ºi ei în rândurile
celor torturaþi. ªocul produs de violenþa ieºitã din comun,
dar ºi de conºtiinþa faptului cã foºti prieteni ºi colegi îi ata-
cau din senin ºi aparent fãrã motiv, ducea la prãbuºirea
sufleteascã instantanee a celor mai multe victime. Nãuciþi
de schimbarea bruscã a condiþiilor ºi debusolaþi de rãstur-
narea ierarhiilor valorilor (dacã în primele zile se vorbea
laudativ despre valorile fireºti ale tinerilor, dupã izbucnirea
conflictului aceleaºi valori ºi persoane erau demonizate),
acei deþinuþi care aveau o fire mai slabã ºi la care instinctele
de apãrare ºi supravieþuire erau mai pregnante au cedat
ºi au trecut de partea agresorilor la prima interpelare. Totuºi,
aceste cazuri au fost foarte puþine, cele mai notabile fiind
ale lui Pafnutie Pãtrãºcanu, Maximilian Sobolevschi, ambii
fiind ulterior implicaþi în procesul Þurcanu ºi executaþi de
regim, dar ºi al lui Nicolae Cãlin Zaharia.”
Alin Mureºan, Piteºti. Cronica unei sinucideri asistate, 2007
Foto: Dia Radu
Aristide Ionescu, Gheorghe Stãnicã ºi Dan Lucinescu, supravieþuitori ai reeducãrii de la Piteºti
n 97
Foto: Dia Radu
Eugen Þurcanu (1925-1954), unul
dintre ºefii echipelor de torþionari
reeducatori de la Piteºti Sursa: CNSAS
Metode de torturã utilizate în timpul reeducãrii:
„Bãtaia deþinuþilor cu ciomege, cu vânã de bou, curele,
frânghii, picioare de la paturi, cozi de mãturã, þinerea
deþinuþilor în poziþii chinuitoare timp îndelungat cu ochii la
bec, într-un picior, cu bagaje de la 20 la 40 kg pe spate,
statul cu faþa la perete, pe ºezut, cu mâinile întinse la
picior, smulgerea pãrului din cap ºi a mustãþilor cu mâna,
pe viu, sau cu ajutorul unui aparat confecþionat dintr-un
nasture prins cu aþã, strivirea degetelor de la mâini ºi
picioare prin folosirea unui instrument special confecþio-
nat de ei, punerea unei cantitãþi exagerat de mare de
sare în mâncare fãrã sã le dea apã deþinuþilor, obligarea
deþinuþilor sub teroare de a mânca în poziþii incomode,
fãrã sã foloseascã mâinile, de a mânca mâncarea
fierbinte, direct, fãrã sã o mestece, opãrindu-ºi limba ºi
esofagul, dezlipindu-se piele de pe limbã ºi buze, obliga-
rea deþinuþilor sub torturã sã mãnânce materii fecale, fie
ale lor, fie ale altor deþinuþi, sã bea urinã, urinându-se în
gura lor, punerea deþinuþilor sã se batã cap în cap unii cu
alþii pânã li se umflau capetele ºi cãdeau în nesimþire,
dezbrãcarea deþinuþilor complet, dupã care trecerea
printr-un cerc de bãtãuºi care-i loveau pânã ce cãdeau în
nesimþire, apoi îi cãlcau în picioare ºi îi bãteau cu diferite
corpuri tari ºi cu picioarele pânã le rupeau coastele,
apãsarea pe coºul pieptului de cãtre mai mulþi deodatã,
lovirea deþinuþilor cu bocancii ºi cu cãrãmizi peste piept,
faþã sau alte pãrþi sensibile ale corpului, punerea deþinu-
þilor cu capul în closet ºi cu picioarele în sus”.
CPADCR, Raport final, 2006
Foto: Dia Radu Foto: Dia Radu
 MONOPOLUL IDEOLOGIC

7.1. Impunerea noii ideologii

Ideologie ºi teroare: o nouã formã de guvernare. Acesta este
titlul capitolului al XIII-lea al cãrþii despre Originile totalitarismului
scrisã de Hannah Arendt la sfârºitul anilor ’40. În esenþã, autoa-
„O ideologie este, la modul cel mai
rea afirmã cã literal, ceea ce îi indicã numele: este
logica unei idei. Subiectul ei de studiu
„oriunde a ajuns la putere, totalitarismul a dezvoltat instituþii politice este istoria, cãreia i se aplicã «ideea».
complet noi ºi a distrus toate tradiþiile sociale, juridice ºi politice ale […] Ideologiile pretind cã ar cunoaºte
þãrii. […] El a dezvoltat un sistem de valori atât de radical deosebit misterele întregului proces istoric –
de toate celelalte, încât nici una din categoriile noastre utilitare secretele trecutului, complicaþiile
tradiþionale, cum ar fi cele ale justiþiei, moralei sau ale bunului-simþ, prezentului, nesiguranþele viitorului –
datoritã logicii inerente a ideilor respec-
nu ne-ar mai putea ajuta sã îi facem faþã, sau sã îl judecãm, sau sã
tive. […] Aceastã pretenþie fãgãduieºte
îi prevedem cursul de acþiune.” sã lãmureascã toate întâmplãrile
istorice, explicaþia totalã a trecutului,
Aþi aflat în capitolele anterioare ce a însemnat comunismul la cunoaºterea totalã a prezentului ºi
originile sale, cum a ajuns la putere în România, cum a funcþionat prevederea veridicã a viitorului. În al
partidul-stat ºi cum s-a raportat regimul comunist la „celãlalt”. doilea rând, prin aceastã capacitate
gândirea ideologicã devine indepen-
Paginile care urmeazã vã ajutã sã înþelegeþi cum a încercat dentã de orice experienþã de la care nu
regimul comunist din România sã schimbe realitatea în confor- poate învãþa ceva nou. Prin urmare,
mitate cu pretenþiile sale ideologice (sursa 1 ºi activitãþile de gândirea ideologicã ajunge sã se
învãþare). emancipeze de realitatea pe care o
percepem cu cele cinci simþuri ale
noastre ºi afirmã existenþa unei realitãþi
Idealismul unei teorii materialiste «mai adevãrate», ascunsã în spatele
Marx a proclamat ideologia comunistã ca fiind una materialist- tuturor lucrurilor perceptibile […].”

-dialecticã (capitolul 1 ). El considera cã mersul omenirii este Hannah Arendt, Originile

totalitarismului, 2006
determinat de o idee universalã, ºi propunea, de fapt, o imagine
inversã asupra realitãþii: viitorul (încã inexistent, evident)
comandã cursul istoriei. Ideea universalã era, aºadar,
doar o schemã idealã, preconceputã, asemãnãtoare
tuturor discursurilor milenariste de pânã atunci: Vârsta de
aur, Paradisul terestru, Regatul de o mie de ani. Sarcina
de a materializa aceastã utopie i-a revenit aparatului ideologic
ºi de propagandã (studiul de caz ) al statului comunist.
Evoluþia ideologicã a comunismului în România poate fi
analizatã din perspectiva a trei perioade relativ distincte:
stalinizarea (pânã la mijlocul anilor ’50), renunþarea la stali-
nismul rigid – perioada „dezgheþului” ideologic (de fapt, o
falsã destalinizare sub influenþa evenimentelor din URSS în
timpul lui Hruºciov, în anii ’50-’60), perioada naþional-co- Sursa: www.wikipedia.ro
munismului ºi a tendinþelor de restalinizare ideologicã (anii Liderii incontestabili ai ideologiei comuniste:
’70-’80). Aceastã periodizare (realizatã din raþiuni didactice ca Marx, Engels ºi Lenin

orice periodizare) ne ajutã sã încadrãm paginile care urmeazã
în contextul istoric potrivit.
Rescrierea istoriei
Prima grijã a ideologiei a fost s㠄scrie” o nouã istorie, adecvatã
idealurilor comunismului, dar ºi capabilã sã explice accesul la
putere ºi sã-i susþinã prezentul (sursa 2 ). Miza noii istorii nu era
trecutul, ci prezentul comunist, iar mecanismul prin care lumea
era pusã în miºcare a fost „lupta de clas㔠(capitolul 5 ). Istoria
ºi-a asumat adevãruri absolute, a devenit univocã (relaþia cauz㠖
efect fiind absolutizatã), a „creat” lideri ºi eroi acolo unde a
considerat necesar.
Autolegitimare ºi propagandã: sunt cele douã cuvinte care
definesc rolul istoriei în viziunea ideologiei comuniste. Istoria a
început sã fie predatã dupã manuale unice, redactate sub atenta
supraveghere a ideologilor partidului.
Învãþãmântul
O componentã esenþialã în acþiunea de impunere a noii ideologii
a fost ºcoala. Combaterea analfabetismului a fost, în sine, un
fapt pozitiv, dar, în acelaºi timp, aceastã politicã a fost folositã în
scopul îndoctrinãrii ideologice.
Politizarea învãþãmântului prin reforma din 1948 (sursa 3 ) a
fost însoþitã de o formã de presiune psihicã exercitatã constant,
cotidian ºi prin constrângere: învãþãmântul politico-ideologic.
Academia de ªtiinþe Social-Politice „ªtefan Gheorghiu”, cunos-
cutã sub numele prescurtat de Academia „ªtefan Gheorghiu” ºi
revista Era socialistã, editatã de Secþia de Propagandã a CC al
PCR erau reperele în baza cãrora se desfãºurau lecþiile de învã-
þãmânt politic în întreprinderi, instituþii, ºcoli, în agriculturã etc.
(studiul de caz ). ªcolile de partid erau dedicate în exclusivitate
activiºtilor partidului ºi aveau misiunea de a pregãti politic cadrele
necesare pentru orice domeniu de activitate.
„Organizaþiile de masã”
„Organizaþii de mas㔠este o sintagmã creatã de Lenin la începutul
secolului XX. Acestea aveau misiunea de a prelungi controlul
partidului asupra societãþii. Ele erau, potrivit unei alte formule
celebre, „cureaua de transmisie” a partidului cãtre profunzimile
edificiului social.
Prezenþa ºi rolul partidului în orice zonã a vieþii publice a fost
legalizatã în România prin constituþie. PCR era considerat „forþa
politicã conducãtoare” în societate, iar, mai apoi, a devenit „cen-
trul vital al societãþii româneºti” (capitolul 3, sursa 1 ). Aceste for-
mule propagandistice s-au tradus prin înregimentarea populaþiei
în tot felul de organizaþii aºa-zis civice (Frontul Democraþiei ºi
Unitãþii Socialiste – condus de Nicolae Ceauºescu ºi din care
fãcea parte toatã populaþia României, grupatã în aproximativ
MONOPOLUL IDEOLOGIC n 99
„Ceea ce frapeazã înainte de toate este
schematizarea foarte accentuatã a
procesului istoric. Istoria, dupã Marx, nu
ar fi decât succesiunea câtorva moduri
de producþie (corespunzând unor forma-
þiuni sociale) […], conflict permanent
(ilustrare istoricã a «luptei contrariilor»),
asigurând mersul istoriei (pânã la socie-
tatea comunistã) ºi explodând periodic
în rãscoale ºi revoluþii. Revoluþiile bur-
gheze au devenit un subiect privilegiat,
cãci ele dezvãluiau mecanismul univer-
sal de trecere de la o formaþiune socialã
la alta. Justificau ºi anunþau viitoarele
revoluþii comuniste. Proletarii aveau sã
distrugã capitalismul la fel cum capitalis-
mul distrusese feudalismul. O asemenea
simetrie conferea credibilitate sporitã
proiectului comunist.”
Lucia Boia, Mitologia ºtiinþificã
a comunismului, 1999
„Între obiectivele principale ale legii
învãþãmântului din 3 august 1948 –
Decretul nr. 175 – s-au aflat: formarea
tinerilor în spirit comunist, controlul strict
al ºcolilor elementare, medii ºi superioare,
prin suprimarea autonomiei universitare,
precum ºi asigurarea cadrelor pentru
planul de industrializare, prin extinderea
învãþãmântului tehnic mediu ºi superior.
Scopul reformei învãþãmântului din 1948
era politizarea integralã a învãþãmân-
tului ºi o «curãþare» a învãþãmântului
românesc, prin introducerea discriminã-
rilor sociale la admiterea în învãþãmân-
tul mediu ºi superior. Conducerea
comunistã viza ºi constituirea unei
pãturi de «cadre» care sã aplice politica
partidului în aparatul de stat, armatã,
justiþie ºi culturã. ªcoala reprezenta, în
viziunea noilor conducãtori, prima verigã
din sistemul de pregãtire a cadrelor
necesare construirii socialismului. Astfel,
tineretul trebuia educat în spiritul patrio-
tismului socialist ºi al internaþionalis-
mului proletar.”
CPADCR, Raport final, 2006
100 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
40 de organizaþii de masã, sindicale, uniuni ºi asociaþii obºteºti),
de copii (ªoimii Patriei, Organizaþia Pionierilor), de tineret (Uniu-
nea Tineretului Comunist – UTC ºi Uniunea Asociaþiilor Stu-
denþilor Comuniºti din România – UASCR), sindicale (Uniunea
Generalã a Sindicatelor din România – UGSR), profesionale, de
creaþie artisticã (Uniunea Scriitorilor, Uniunea Compozitorilor,
Uniunea Artiºtilor Plastici etc.). Prin intermediul acestora se
simulau în interiorul þãrii, dar mai ales în afara ei, mecanisme
democratice de conducere.
Adeziunea, de multe ori din conformism social, la aceste
organizaþii ºi parcurgerea tuturor treptelor odatã cu înaintarea în
vârstã erau mijloacele prin care partidul se asigura cã fiecare
persoanã intra într-un angrenaj care schimba pânã la urmã
profilul moral al oamenilor. Acceptarea formalã, gesturile de
oportunism, dublul discurs erau caracteristici ale „omului nou”.
Þinta finalã era controlul oficial al conºtiinþelor.
Literatura, filmul, arta plasticã, muzica
Imediat dupã semnarea Convenþiei de Armistiþiu cu guvernele
Naþiunilor Unite (12 septembrie 1944), presa ºi toate activitãþile
culturale au fost supuse dispoziþiilor Comisiei Aliate, adicã URSS.
Prima mãsurã a fost epurarea, sancþionarea ºi interzicerea scrii-
torilor ºi operelor care nu se încadrau în tiparele ideologiei ofi-
ciale. Vânãtoarea de cãrþi ºi de oameni care citeau texte interzise
a continuat în primii ani ai deceniului ºase.
A urmat apoi demersul de creare a noii culturi comuniste, pusã
în slujba propagandei de partid (sursele 4 ºi 6 ). „Îndrumarea ºi
controlul” (expresie folositã frecvent în perioada comunistã) insti-
tuþiilor culturale revenea Ministerului Artelor, prin Direcþia Gene-
ralã a Teatrelor, Direcþia Generalã a Muzicii ºi Direcþia Literelor
ºi Manifestãrilor Artistice Populare. Se înfiinþa, de asemenea,
pentru îndrumarea repertoriilor, un Consiliu Superior al Literaturii
Dramatice ºi Creaþiei Muzicale, de fapt, o formã de cenzurã care
putea interzice tot ceea ce era considerat reacþionar. Era suprimatã
astfel orice urmã de libertate de expresie artisticã ºi culturalã.
Printre cei mai importanþi ideologi ai epocii Dej îi menþionãm pe
Leonte Rãutu, Miron Constantinescu, Iosif Chiºinevschi.
În perioada destalinizãrii formale se consemneazã câteva
semne ale „dezgheþului” cultural: sunt reabilitaþi scriitori interziºi,
sunt publicate cãrþi calificate drept reacþionare cu câþiva ani în
urmã, apar câteva studii de literaturã universalã, se traduc autori
clasici. Caracterul demagogic ºi pur propagandistic al acestor
mãsuri este ilustrat de intervenþiile violente în presa vremii ale
activiºtilor staliniºti care „înfiereazã ºi condamnã cu mânie prole-
tar㔠noul curs al „frontului culturii”.
Mass-media (presa scrisã, radio)
Decretul-lege din 1945 pentru epurarea presei lovea direct în
publicaþiile partidelor democratice ºi aºa boicotate prin sistemul
n Identificaþi principalele elemente din
stema Republicii Socialiste România.
„Tot ceea ce venea dinspre Apus ºi
ameninþa sã influenþeze literatura, artele
plastice, filmul, muzica, modul de viaþã,
limba, stilul vestimentar era taxat drept
decadent ºi demascat ca o diversiune
organizatã de duºmanii lagãrului socia-
list. ªi, tot astfel, tot ce venea dinspre
propriul trecut literar ºi ameninþa sã punã
în pericol naºterea literaturii socialiste
[…]. Sunt interzise, în acelaºi teribil an
1949, creaþiile populare cu „conþinut
ideologic neadecvat” (119 de cântece
interpretate de Maria Tãnase, Maria
Lãtãreþu, Fãnicã Luca, Ioana Radu ºi
alþii), multe dintre ele pentru cã vehiculau
formula legionarã (!) „foaie verde”. Un
rol nefast l-a jucat în stalinizarea culturii
române textul lui Leonte Rãutu intitulat
Împotriva cosmopolitismului ºi obiecti-
vismului burghez în ºtiinþele sociale.
Acest text de o duritate extremã a fost
echivalentul la noi al infamelor atacuri
ale lui A.A. Jdanov, ideologul en titre de
la Kremlin, împotriva adevãratelor valori
culturale din URSS. Monopolul asupra
producþiei editoriale ºi asupra pârghiilor
de control, cenzura acum omniprezentã
au pregãtit terenul adoptãrii modelului
sovietic de artã pusã exclusiv în slujba
propagandei. În realizarea acestui scop,
o contribuþie decisivã a avut-o introdu-
cerea aºa-numitei „metode de creaþie”
realist-socialiste (tipologii în alb-negru,
conflicte rezolvate în sensul dorit de
partid, învingãtor fiind, întotdeauna,
reprezentantul clasei muncitoare, descris
în culori luminoase, învins ºi supus
oprobriului fiind exponentul clasei exploa-
tatoare etc). În curând, pe piaþã nu vor
mai exista decât asemenea opere.”
CPADCR, Raport final, 2006
 MONOPOLUL IDEOLOGIC n 101

de difuzare ºi prin cenzura exercitatã de tipografii comuniºti. Ziarul

Scînteia a devenit reperul obligatoriu de informare a populaþiei,
alãturi de care o lungã listã de publicaþii controlate ideologic ºi-a
fãcut treptat apariþia.
Un pas mai departe spre câºtigarea bãtãliei pentru mijloacele „Dispar, astfel, din librãrii, din biblioteci
de difuzare a informaþiilor s-a fãcut prin adoptarea unei legi prin publice ºi chiar din case, cãrþi semnate
care e curãþatã de elemente reacþionare Societatea Românã de de Vasile Alecsandri, Grigore Alexan-
Radiodifuziune. Nu au fost alungaþi doar oameni, ci au fost arse drescu, Ion Agârbiceanu, Dimitrie Anghel,
Nicolae Bãlcescu, Constantin Bacalbaºa,
sau distruse mii de partituri ºi de discuri cu muzicã.
I. A. Bassarabescu, Lucian Blaga,
Gh. Brãescu, Al. Brãtescu-Voineºti,
Biserica Dimitrie Bolintineanu, Dimitrie Cantemir,
Otilia Cazimir, ªerban Cioculescu,
Comunismul este o ideologie atee. Popularitatea de care se George Coºbuc, Anghel Demetriescu,
bucura religia în rândul populaþiei nu a permis însã eliminarea Victor Eftimiu, Mihai Eminescu, Nicolae
cultelor. Încã din 1945, liderii comuniºti au început sã se implice Filimon, Ion Ghica, Octavian Goga,
în numirea unor responsabili cu politica religioasã, percepuþi ca B.P. Hasdeu, G. Ibrãileanu, Titu
Maiorescu, Gib. I. Mihãescu, Costache
docili. Subordonarea cultelor s-a fãcut prin intermediul unui întreg Negruzzi, Alexandru Odobescu, Dimitrie
eºafodaj legislativ care servea interesele conducerii PCR în do- Onciul, Petre Pandrea, Anton Pann,
meniul relaþiilor dintre stat ºi culte. Încã din toamna anului 1944 Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu,
au fost adoptate acte normative de epurare prin care se înfiinþau Ion Heliade-Rãdulescu, Alecu Russo,
C. Sandu-Aldea, Mihail Sebastian,
comisii de verificare a persoanelor din instituþiile ecleziastice.
Damian Stãnoiu, Vladimir Streinu,
„Demascarea” celor care nu puteau fi acceptaþi ca „tovarãºi de D.I. Suchianu, Gheorghe ªincai,
drum” i-a trimis pe mulþi clerici în închisorile comuniste. Ionel Teodoreanu, George Topîrceanu,
Prin Ministerul Cultelor, comuniºtii au cerut „colaborarea ne- Radu Tudoran, Alexandru Vlahuþã,
condiþionat㔠a cultelor în procesul de „democratizare”. Desem- Vasile Voiculescu, Paul Zarifopol ºi de
mulþi, mulþi alþii.”
narea lui Ioan Marina în poziþia de patriarh al Bisericii Ortodoxe
CPADCR, Raport final, 2006
Române (BOR), sub numele de Iustinian, a fost momentul în care
a început supunerea BOR. Compromisurile acesteia din perioada
urmãtoare au favorizat acþiunea de scoatere a oamenilor de sub
influenþa religiei iniþiatã de statul comunist.

Sursa: ANIC

Confirmarea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Justinian Marina

(1901-1977), în prezenþa membrilor Prezidiului Marii Adunãri Naþionale
102 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

MANIPULAREA PRIN PROPAGANDÃ

Textul care urmeazã este un fragment din faimosul

roman 1984, publicat de cãtre George Orwell în
1948, în care este prezentatã o „campanie de pro-
pagandã a urii”. Deºi ficþiune, romanul lui Orwell ne
ajutã sã desluºim mecanismul psihologic prin care
regimul comunist a manipulat conºtiinþele oame-
nilor prin propagandã.

Citiþi textul selectat din romanul 1984, mesajul cari-

caturii lui Dan Perjovschi ºi sursa 8, apoi rezolvaþi
urmãtoarele cerinþe:
n Identificaþi în istoria PCR sau a altor partide comu-
niste situaþii de relaþii între lideri asemãnãtoare cu
cea descrisã în acest text.
n Care este mesajul acestei caricaturi?
n Identificaþi scopurile propagandei în regimurile
totalitare.
n Identificaþi ºi comunicaþi colegilor o situaþie de
comunicare (în presã, la televiziune, în ºcoalã sau
comunitate) în care s-a încercat manipularea prin
propagandã.

„Cu puþin înainte de ora unsprezece, la Secþia Documente,
unde lucreazã Winston, lumea îºi cãra scaunele afarã din
boxe ºi le aºeza în mijlocul holului principal, în faþa tele-
-ecranului cel mare, pregãtindu-se pentru cele Douã Minute
de Urã. [...] În clipa urmãtoare, tele-ecranul cel mare din
fundul sãlii a slobozit un glas sinistru, ca scrâºnetul unei
maºinãrii neunse. Un zgomot care îþi strepezea dinþii ºi-þi
ridica pãrul la ceafã. Începuse Ura. Ca de obicei, pe ecran
a apãrut chipul lui Emmanuel Goldstein, Duºmanul Poporu-
lui. [...] Goldstein este un renegat ºi un decãzut care odatã,
cu mult timp în urm㠖 nimeni nu-ºi mai aminteºte cu
siguranþã cât anume – a fost una dintre figurile de frunte
ale Partidului, aproape la acelaºi nivel cu Fratele cel Mare
însuºi ; pe urmã, s-a angajat în activitãþi contrarevoluþio-
nare, a fost condamnat la moarte, dar, nu se ºtie cum, a
scãpat ºi a dispãrut ca prin minune. Programul celor
Douã Minute de Urã variazã de la o zi la alta, dar nu este
zi în care Goldstein sã nu fie personajul principal. El este
primul trãdãtor, cel dintâi care a pãtat puritatea Partidului.
Toate ticãloºiile îndreptate împotriva Partidului care au
urmat, toate trãdãrile, actele de sabotaj, ereziile, devia-
þiile – toate au izvorât direct din teoriile lui. [...] L-a insultat
pe Fratele cel Mare, a denunþat dictatura Partidului, a cerut
încheierea imediatã a pãcii cu Eurasia, a solicitat liberta-
tea cuvântului, libertatea presei, libertatea de întrunire,
libertatea de gândire, zbierând ca un isteric despre
trãdarea Revoluþiei... ªi în tot acest timp, ca sã nu aibã
nimeni nici cel mai mic dubiu asupra realitãþii pe care o
acopereau lãtrãturile viclene ale lui Goldstein, în spatele
lui, pe ecran, mãrºãluiau interminabile coloane ale
armatei eurasiene... Se petrece însã ceva ciudat : deºi
Goldstein este detestat ºi dispreþuit de toatã lumea, deºi
în fiecare zi ºi de o mie de ori pe zi, pe podiumuri, la tele-
ecran, în ziare, în cãrþi teoriile lui sunt respinse, zdrobite,
ridiculizate, strigate sus ºi tare, în auzul mulþimii, ca sã se
vadã ce prostii lamentabile sunt – în ciuda tuturor acestor
lucruri, influenþa lui parcã niciodatã nu slãbeºte... Nu
trece o zi în care Poliþia Gândirii sã nu demaºte spioni ºi
sabotori care acþioneazã la ordinele lui Goldstein [...]. În
al doilea minut, Ura a ajuns demenþã. [...] Dar, în acelaºi
moment, fiecare a scos câte un oftat adânc de uºurare :
figura cea monstruoasã s-a transformat în figura Fratelui
cel Mare, cu pãrul negru, cu mustaþa neagrã, plin de forþã
ºi de o liniºte misterioasã, umplând aproape tot ecranul.
Nimeni nu mai auzea ce spunea Fratele cel Mare. Nu
erau decât niºte vorbe simple, de încurajare, de genul
celor ce se rostesc în focul luptei ºi pe care nu le poþi
distinge una câte una, dar care îþi redau încrederea în
tine prin simplul fapt cã sunt rostite. Pe urmã, figura
Fratelui cel Mare a dispãrut, iar în locul ei au apãrut cele
trei lozinci ale Partidului scrise cu litere uriaºe :
RÃZBOIUL ESTE PACE
LIBERTATEA ESTE SCLAVIE
IGNORANÞA ESTE PUTERE.”
George Orwell, O mie nouã sute
optzeci ºi patru, 2002
 MONOPOLUL IDEOLOGIC n 103

„Acþiunea de propagandã vizeazã sã producã mai întâi un

duºman-þap ispãºitor, pe umerii cãruia sã poatã fi arun-
cate toate temerile ºi frustrãrile populaþiei. Existenþa
acestui inamic public numãrul unu justificã de altfel ares-
tãrile, torturile ºi execuþiile fãcute de regimul la putere,
care nu poate tolera criticile ºi oponenþii. Constituirea
individului în cauzã care întruchipeazã rãul urmãreºte, în
plus, ºi crearea unei imagini corespunzãtoare pentru
dictator (Marele Frate), ce apare ca salvatorul suprem,
reprezentând binele ºi dreptatea. Acþiunea de propa-
gandã îºi mai propune ºi sã asigure coeziunea socialã a
populaþiei în jurul dictatorului, urmãrind astfel sã facã din
fiecare cetãþean un spion ºi un trãdãtor al tuturor celor
care ar putea «devia» de la linia cea dreaptã. Un alt scop
al propagandei mai este sã-i facã pe cei vizaþi sã creadã
ºi sã adere la câteva idei simple, care sã reprezinte noua
lor viziune despre lume. Ideile simple sunt exprimate prin Caricaturã realizatã de Dan Perjovschi, 2008
sloganuri: «rãzboiul este pace, libertatea este robie,
ignoranþa este forþã».
Pentru noi toate acestea sunt neadevãruri, dar trebuie sã
devinã adevãruri pentru adepþii lui Big Brother.
În multiplele scopuri enumerate regãsim de fapt scopurile n Realizaþi un exerciþiu de istorie oralã în cadrul co-
propagandistice ale oricãrui regim totalitar ºi ale oricãrei munitãþii voastre pe tema sloganurilor ºi lozincilor
îndoctrinãri ideologice.” folosite în perioada regimului comunist.
Alex Mucchielli, Arta de a influenþa, 2002

n Consideraþi cã tabloul de mai jos ºi poezia alãturatã

sunt produse artistice care fac parte dintr-o acþiune
de propagandã? Argumentaþi rãspunsul!

Trãiascã-n sãnãtate Cârmaciul Þãrii Noastre

(fragment):
Celui care e garant
Pentru libertate,
Întru sfântul drept la ea,
La mulþi ani ºi toate.
Adrian Pãunescu, Flacãra,
26 ianuarie 1984

Sursa: www.mnac.ro

Sabin Bãlaºa, Nicolae ºi Elena Ceauºescu

104 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Analizaþi sursa 9 ºi rezolvaþi urmãtoarele cerinþe: n Priviþi pictura lui Constantin Piliuþã intitulatã Primul
n Descoperiþi metoda preferatã a ideologiei comu- preºedinte ºi descifraþi mesajul pe care ea îl trans-
niste de analizã a realitãþii. mite.
n Care a fost «principiul» cu ajutorul cãruia ideologia
comunistã a explicat orice element al realitãþii?
n Rememoraþi lecþiile parcurse pânã acum ºi iden-
tificaþi «contradicþii» rezolvate de puterea politicã
instauratã la Bucureºti dupã 1945.
n Alcãtuiþi o listã cu metodele de «armonizare a con-
trariilor» din viaþa realã a statului comunist.

„Mecanismul comunist este prin excelenþã «integrator».

[…] Fideli obiceiului lor de a aduna de peste tot, fonda-
torii comunismului au împrumutat de la Hegel dialectica.
[…] În genere, creatorii de noi lumi erau în cãutarea
coerenþei ºi armoniei. Încercau sã calmeze conflictele.
Tentative seducãtoare, dar prea puþin convingãtoare,
deoarece contradicþiile izbucneau peste tot, minând
ansamblul. Pãrea mai inteligent ºi mai profitabil sã recu-
noºti de bunãvoie existenþa contradicþiilor pentru a le pune
în slujba unui proiect unificator. Nu numai cã doctrina
comunistã nu neagã contradicþiile, dar le absolutizeazã,
ºi la nevoie (adicã destul de des) le inventeazã. Pânã la
urmã doar contradicþiile conteazã. «Lupta contrariilor»
este principiul care miºcã maºina comunistã a lumii.
A fost o «descoperire» decisivã. Într-o primã etapã, ea a Sursa: www.mnac.ro
permis comunismului sã organizeze lumea într-un sistem
coerent fãrã a se împiedica de contradicþii ºi de nepotri-
viri; apoi, l-a ajutat sã practice mai multe schimbãri de
direcþie, de fiecare datã cu conºtiinþa pe deplin împãcatã.
De ce sã te jenezi de o afirmaþie contradictorie, când
contradicþia este în natura lucrurilor? Un spirit nedialectic A. „… Istoria dezvoltãrii societãþii este, înainte de toate,
va înþelege cu greu complexitatea contradictorie a lui istoria dezvoltãrii producþiei, istoria modurilor de producþie
Stalin, pãrinte al popoarelor ºi tiran sângeros. Aparent, care se succed de-a lungul veacurilor, istoria dezvoltãrii
cele douã imagini nu se potrivesc. Faceþi un efort ºi forþelor de producþie ºi a raporturilor de producþie între
deveniþi dialectician. Se vor potrivi.” oameni.”
Lucian Boia, Mitologia ºtiinþificã a comunismului, 1999 B. „Marxism-leninismul ne învaþã cã procesul de evoluþie
trebuie înþeles nu ca o miºcare în cerc, nu ca o simplã
repetare a drumului parcurs, ci ca o miºcare progresivã,
ca o miºcare ascendentã, ca o trecere de la vechea stare
calitativã la o nouã stare calitativã, ca o evoluþie de la
simplu la complex, de la inferior la superior.”
n În 1948 a apãrut prima ediþie a Istoriei RPR, manual
pentru învãþãmântul mediu, redactat de cãtre aca- C. „Pe baza conflictului dintre noile forþe de producþie ºi
demicianul Mihail Roller. În primele douã pagini ale vechile raporturi de producþie, pe baza noilor nevoi
Introducerii existã trei citate din Cursul scurt de economice ale societãþii iau naºtere noi idei sociale; noile
istorie a Partidului Comunist (bolºevic) al Uniunii idei organizeazã ºi mobilizeazã masele, masele se unesc
Sovietice care formuleazã programul ideologic al într-o nouã armatã politicã, creeazã o nouã putere
cãrþii. Analizaþi punctele A, B ºi C din sursa 10 ºi revoluþionarã ºi o folosesc pentru a suprima prin forþã
identificaþi principiile care urmau sã guverneze vechea stare de lucruri în domeniul raporturilor de
scrierea istoriei României. producþie ºi a stabili o nouã stare de lucruri. Procesul
spontan de dezvoltare cedeazã locul activitãþii conºtiente
a oamenilor, dezvoltarea paºnic㠖 revoluþiei violente,
evoluþia – revoluþiei.”
 MONOPOLUL IDEOLOGIC n 105

n Precizaþi dacã în sursele 11-12 este respectat „pro-

gramul ideologic” pe care l-aþi descoperit mai sus.
Argumentaþi rãspunsul!
n Priviþi imaginile ºi identificaþi elementele comune
ale arhitecturii de tip stalinist.

„Dupã cum ne învaþã I.V. Stalin «Limba face parte din

fenomenele sociale care acþioneazã în tot cursul existenþei
societãþii. Ea se naºte ºi se dezvoltã odatã cu dezvolta-
rea societãþii. Ea moare odatã cu moartea societãþii. În
afara societãþii nu existã limbã. De aceea, limba ºi legile
ei de dezvoltare pot fi înþelese numai în cazul când sunt
studiate în legãturã indisolubilã cu istoria societãþii, cu
istoria poporului cãruia îi aparþine limba studiatã ºi care
este creatorul ºi purtãtorul acestei limbi». Formarea limbii
române este rezultatul dezvoltãrii milenare a societãþii de
pe teritoriul patriei noastre. În regimul burghezo-moºieresc, Hotelul Leningrad, Moscova
cercetãrile cu privire la formarea limbii române au fost cu
intenþie falsificate de cãtre clasele exploatatoare. Abia
azi, în regimul de democraþie popularã ºi pe baza genia-
lelor învãþãturi ale lui I.V. Stalin a putut începe studierea
ºtiinþificã a formãrii limbii române.”
Istoria RPR, manual pentru învãþãmântul mediu, 1952

„Publicaþiile editate de cercurile socialiste au avut o

puternicã influenþã ºi asupra dezvoltãrii culturii în þara
noastrã. Combaterea cu succes a teoriilor reacþionare
junimiste (susþinute de Titu Maiorescu ºi alþii), la care un
aport a avut C. Dobrogeanu-Gherea, reprezenta una dintre
însemnatele contribuþii aduse de miºcarea socialistã de la
sfârºitul secolului al XIX-lea la analiza de pe poziþii
marxiste a creaþiilor literare. […] Din operele lui Marx ºi
Engels muncitorii aflau care sunt cauzele situaþiei lor
grele, învãþau sã se uneascã în lupta comunã împotriva
burgheziei. Pe mãsurã ce muncitorii îºi însuºeau învãþã-
Casa Scînteii, Bucureºti
tura marxistã, ei deveneau conºtienþi de forþele lor, de
interesele lor de clasã.”
Lecþii în ajutorul celor care studiazã istoria PMR, 1960

Sursa: wikipedia.org

Universitatea Lomonosov, Moscova Palatul Culturii, Varºovia Sursa: wikipedia.org

106 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

7.2. Ideologia în „Epoca Ceauºescu”

„Era ceva hilar ºi penibil totodatã în încercarea acestui om de a
poza în binefãcãtor al naþiunii, în timp ce era bântuit de visuri
imperiale ºi incapabil sã facã distincþii elementare între cliºeele
propagandistice ºi procesele politice reale.”
Vladimir Tismãneanu, Stalinism pentru eternitate, 2005
Acest paragraf ar fi suficient pentru a ilustra „Epoca Ceauºescu”.
Câteva nuanþe ºi argumente sunt totuºi necesare. Sursa: www.mnac.ro

Augustin Lucaci, Vizitã la

Liberalizarea ideologicã a comunismului românesc? întreprinderea ARO Câmpulung

Nicolae Ceauºescu a preluat puterea în 1965 în contextul în

care evenimentele de la începutul anilor ’60 prevesteau „ruptura”
faþã de Moscova. Reinterpretarea istoriei partidului, derusificarea
treptatã a culturii române, o anumitã relaxare a politicii interne,
apoi „Declaraþia din aprilie 1964”, au fost fapte care pot fi inter-
pretate ºi ca o deviere de la modelul stalinist, dar ºi ca o stra-
tagemã de evitare a unei reale destalinizãri.
Valorile pe care le-a clamat noul lider comunist de la Bucureºti
au fost independenþa naþionalã, suveranitatea naþionalã, con-
ºtiinþa patrioticã, respectarea legalitãþii socialiste, principiul uni-
tãþii în diversitate, iar la Congresul al IX-lea (1965) a lansat câteva
dintre tezele care vor reprezenta opþiunile ideologice ale primilor
ani Ceauºescu: omogenizarea socialã ºi etnicã a naþiunii române,
dezvoltarea democraþiei interne de partid, „unitatea de monolit a
partidului ºi poporului în jurul secretarului general” (expresie
folositã în epocã ºi care ilustreazã limba de lemn practicatã de
ideologia comunistã), apãrarea „eticii ºi echitãþii socialiste”.
Prin numeroasele vizite fãcute în þarã, Ceauºescu ºi-a creat
imaginea unui lider popular, gata sã se consulte cu oamenii sau
sã le asculte problemele, aceea a unui restaurator al legalitãþii
socialiste ºi avocat al democratizãrii. Pe de altã parte însã, în
primii trei ani, a devenit conducãtorul incontestabil atât al parti-
dului, cât ºi al statului.
Apogeul a fost anul 1968, când, pe fondul invaziei trupelor
Pactului de la Varºovia în Cehoslovacia, Ceauºescu s-a transfi-
gurat, destul de convingãtor atunci, în erou naþional ºi internaþio-
nal. Ideea unei anumite autonomii faþã de Moscova (încurajatã ºi
de mediile politice internaþionale), precum ºi aceea a „rãzboiului
întregului popor pentru apãrarea independenþei ºi suveranitãþii
naþionale a României” erau vectorii de imagine care continuau
politica lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de distanþare faþã de URSS
ºi de legitimare naþionalã a sistemului comunist (sursa 1 ). Pe de
altã parte, speranþa construirii unui „socialism cu faþã uman㔠a
determinat manifestãri de entuziasm ºi simpatie publicã faþã
de Ceauºescu. Sloganul lansat la sfârºitul anilor ’60 – „Parti-
dul, Ceauºescu, România” – va rãsuna pânã în 1989 ºi a fost
„Problema alegerii cãilor de construcþie
socialistã este o problemã a fiecãrui
partid, a fiecãrui stat, a fiecãrui popor.
Nimeni nu se poate erija în sfãtuitor, în
îndrumãtor cu privire la felul în care
trebuie construit socialismul în altã þarã.
Noi considerãm cã pentru a aºeza
relaþiile dintre þãrile socialiste, dintre
partidele socialiste pe baze cu adevãrat
marxist-leniniste trebuie, odatã pentru
totdeauna, sã se punã capãt ameste-
cului în treburile altor state, altor partide.”
Nicolae Ceauºescu, Cuvântare cu
ocazia mitingului de condamnare a
invaziei din Cehoslovacia, 1968
„Înainte de toate, aceastã ideologie a
speculat înclinaþiile naþionaliste, a
exploatat ºi cultivat prejudecãþile
antimaghiare ºi antisemite, s-a folosit de
sentimentele antiruse adânc înrãdã-
cinate ºi a încurajat încercãrile absurde
menite sã demonstreze superioritatea
româneascã asupra lumii occidentale în
anumite domenii ale ºtiinþei ºi culturii.”
Vladimir Tismãneanu, Stalinism
pentru eternitate, 2005

expresia ideologicã a unitãþii dintre partid, conducãtor ºi popor.
În ordonarea celor trei repere se recunoaºte însã cu uºurinþã
întâietatea acordatã partidului ºi conducãtorului sãu.
Comunismul naþional
Degenerarea naþionalistã a ideologiei comuniste de la Bucureºti,
care s-a produs în ultimele douã decenii de comunism româ-
nesc, a gãsit un teren fertil de acceptare popularã. Naþionalismul
românesc din secolul al XIX-lea ºi cel interbelic au fost orientate
mai degrabã cãtre istorie, limbã ºi culturã (utilizate ca argumente
în construcþia statului naþional), decât cãtre ideea de democraþie
ºi drepturi politice ale cetãþenilor ca în modelul naþionalist fran-
cez, spre exemplu. Exploatarea specificului naþional a dus la sub-
ordonarea integralã a istoriei ºi culturii faþã de politica oficialã,
aceasta fiind învestitã cu misiunea de a crea miturile cu funcþie
ideologicã legitimatoare, iar ulterior având menirea de a servi
cultului delirant a lui Ceauºescu (sursa 2 ). În acest context
naþionalist, comunismul n-a ºtiut sã facã diferenþa între cabo-
tinism ºi patriotismul autentic.
Expresia naþionalismului-comunist nu e însã doar culturalã.
Ea a fost vizibilã în zona economicã (spre exemplu, pretenþia
independenþei economice absolute dobândite prin industrializare
ºi prin plata datoriei externe) ºi în domeniul politicii externe
(capitolul 10 ).
Noul program ideologic al fost lansat în 1971, iar sursele
ideologice fundamentale au devenit „operele” secretarului gene-
ral (sursa 3 ). Printre cei mai importanþi ideologi ai partidului din
epoca Ceauºescu se numãrã Dumitru Popescu ºi Paul Niculescu-
-Mizil.
Cultul personalitãþii
Se spune despre Ceauºescu cã a fost prizonierul propriului sãu
mit. El se considera simbolul vigorii ºi unitãþii partidului ºi se
aºtepta ca toatã lumea sã creadã acest lucru. Chiar dacã elita
nomenclaturistã (sursa 4 ) din jurul lui Ceauºescu era uneori
iritatã de excesele propagandei, ea s-a mulþumit sã-ºi conserve
privilegiile ºi poziþiile, în contextul în care secretarul general
deþinea o putere absolutã în partid. În anii ’70-’80, serviciul de
propagandã al PCR a fost pus exclusiv în slujba conducãtorului.
Începând cu gesturile simbolice oficiale, continuând cu mitingu-
rile, spectacolele ºi adunãrile omagiale, cu programele de tele-
viziune (www.emisiunitvr.iiccr.ro), cu realizãrile artistice dedicate
celor doi (sursa 5 ) sau cu telegramele de felicitare ºi adeziune
trimise de cãtre „oamenii muncii” cu diverse ocazii, totul era
îmbibat de Elena ºi Nicolae Ceauºescu (sursele 6-8 ).
Afiº propagandistic pe Calea
Moºilor (Bucureºti, 1986)
MONOPOLUL IDEOLOGIC n 107
„Un rol important în aceastã direcþie l-a
avut Plenara CC al PCR din 3-5 noiem-
brie 1971, care a elaborat programul
ideologic al partidului pentru etapa
fãuririi societãþii socialiste multilateral
dezvoltate, în centrul cãruia este aºezatã
formarea conºtiinþei înaintate a omului
nou, înarmat cu cele mai recente cuceriri
ale ºtiinþei ºi culturii. […]
În orientarea ºi îndrumarea cercetãrii
ºtiinþifice ºi a culturii, de o deosebitã
însemnãtate este gândirea novatoare ºi
creatoare a tovarãºului Nicolae Ceau-
ºescu, concretizatã în Rapoartele la
Congresele al IX-lea, al X-lea, al XI-lea
ºi al XII-lea ale PCR, ºi la Conferinþele
Naþionale ale partidului, în elaborarea
Programului Partidului Comunist Român
de fãurire a societãþii socialiste multi-
lateral dezvoltate ºi înaintare a României
spre comunism, în numeroasele expu-
neri, cuvântãri ºi articole publicate în
cele 21 de volume din Operele secre-
tarului general al partidului, apãrute
pânã în 1981 ºi care cuprind concepþia
sa în problemele economiei politice, ale
filosofiei marxist-leniniste, ale construc-
þiei socialiste în þara noastrã, în dome-
niul relaþiilor internaþionale.”
Istoria României între anii 1918-1981,
curs universitar, 1981
Sursa: www.wikipedia.ro
108 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
„Puterea politicã din România nu repudiazã elitele, ci
numai elita naturalã, cea a valorilor… Ei, elitei naturale a
valorilor, i-a fost substituit erzaþul de elitã, în care nu
valoarea este principiul ordonator, ci politicul, ideologicul,
obedienþa, umoarea vârfului piramidei, interesele sale
extrem de personale în acapararea ºi menþinerea pâr-
ghiilor puterii.”
Dorin Tudoran, Frig sau Fricã: Reflecþii
despre condiþia intelectualului român
(eseu publicat în strãinãtate), 1988
„Dupã cum spune Palade, a face portretul Ceauºeºtilor nu
era cel mai uºor lucru. Pentru fiecare – Elena ºi Nicolae,
ajutat de fotografiile oficiale […], Eugen Palade stabilise un
ansamblu de canoane ºi norme artistice, reguli virtuale
care îi permiteau sã punã în evidenþã detaliile agreabile
ale portretului (precum strãlucirea ochilor lui Nicolae, ce îi
însufleþea privirea) sau, dimpotrivã, sã camufleze anumite
detalii fizice ori anatomice. Printre detaliile ce puneau
probleme – afirmã artistul – figurau forma dezagreabilã a
gurii lui Nicolae Ceauºescu (colþurile gurii, mai precis) ºi
impresia de fals pe care o dãdeau ochii celor doi în
fotografii (ochii, în ambele cazuri, «aveau ceva fals, ca ºi
cum ar fi fost aplicaþi pe figurã»; Elena Ceauºescu, «mai
mult, avea ochi categoric rãi, era o adevãratã corvoadã
sã-i asociezi cu un zâmbet, de exemplu»; «la el, problema
era cã pânã ºi în fotografii avea un aer de þopârlan»). În
contrast cu aceste trãsãturi erau mâinile Elenei – surprin-
zãtor de frumoase ºi expresive, apreciazã pictorul Palade.
În faþa acestor dificultãþi, pictorul a dobândit treptat con-
vingerea cã aceia care criticau anumite linii ale pânzelor
sale – mai ales colegi-pictori – criticau tocmai detaliile
fizionomice reproduse cu fidelitate.”
Adrian Cioroianu, „«Videologia» lui Nicolae Ceauºescu.
Conducãtorul ºi obsesia autoportretului”,
în Comunism ºi represiune în România, 2006
Sursa: www.mnac.ro
Eugen Palade, Omagiu
„Asemenea tuturor fiilor patriei, ºi noi, slujitorii cultelor,
nutrim convingerea nestrãmutatã cã avem la cârma
naþiunii noastre conducãtorul care poartã neabãtut crezul
ºi voinþa poporului român, din mijlocul cãruia s-a ridicat,
veghind pururea, cu inima ºi cugetul înaripate, pentru
rostuirea fericitã ºi înþeleaptã a þãrii, pentru soarta pãcii ºi
a vieþii în întreaga omenire.”
Mitropolitul Moldovei ºi Sucevei
(viitorul Patriarh Teoctist), Scînteia, 24 mai 1985
Sursa: ANIC
Mitropolitul Moldovei ºi Sucevei, viitorul Patriarh (1915-2007)
Teoctist, împreunã cu Nicolae ºi Elena Ceauºescu,
la o masã festivã
„Aceastã imagine simbol a conducãtorului neprecupeþind
nimic pentru a se afla clipã de clipã în mijlocul poporului
sãu, pentru a-i cunoaºte viaþa adevãratã ºi nãzuinþele,
pentru a se sfãtui cu el ºi pentru a hotãrî împreunã cu el,
mi se pare efigia cea mai de preþ a epocii pe care cu
drept cuvânt o numim Epoca Nicolae Ceauºescu.”
Dinu Sãraru, „Arhitect ºi constructor de þarã nouã”,
Flacãra, 24 ianuarie 1984
„Dupã cum se sublinia în Mesajul CC al UTC ºi Consiliu-
lui UASCR cu prilejul sãrbãtoririi împlinirii de cãtre tova-
rãºul Nicolae Ceauºescu a 60 de ani de viaþã ºi a peste
45 de ani de activitate revoluþionarã desfãºuratã în cadrul
miºcãrii muncitoreºti din þara noastrã, «nu existã pentru
tânãra generaþie, pentru fiecare tânãr crescut ºi educat
de partid ideal mai scump decât acela de a vã urma pilda
fãrã egal, de slujire credincioasã, plinã de bãrbãþie ºi
curaj, fãrã preget a poporului nostru, în cea mai glorioasã
epocã a sa, epoca fãuririi socialismului ºi comunismului,
a unei Românii libere, independente ºi prospere».”
Olimpiu Matichescu, Tinereþea revoluþionarã
a tovarãºului Nicolae Ceauºescu, 1981

n Analizaþi textul ºi formulaþi un rãspuns la întreba-
rea: Exist㠄socialism cu faþã umanã?”
„Vagile speranþe într-un socialism cu faþã umanã aveau
de înfruntat ipocrizia unui socialism cu douã feþe: cea a
dictaturii pe care o impunea ºi cea a unei democraþii în
care nimeni nu credea. […] Liberalismul exhibat de
Ceauºescu la începutul domniei lui era în acelaºi timp
alterat ºi conjunctural. Alterat, întrucât menþinea intacte
mecanismele represive inerente societãþilor staliniste, ca
de exemplu cenzura, interzicerea partidelor de opoziþie,
anularea dreptului de a alege ºi de a fi ales º.a. […] Din
punctul lui de vedere conjunctura liberalistã avea funcþia
de a-l învesti cu o legitimitate personalã, alta decât cea a
numirii lui de cãtre fostul Birou politic, respectiv de echipa
celui pe care nu încetase sã-l demaºte. Regimul trece
astfel de la o strategie legitimatoare: concesiile libera-
liste, la o altã strategie legitimatoare: cultul personalitãþii
noului deþinãtor al puterii supreme. Readucându-i pe
membrii societãþii la o condiþie de servilism ºi totodatã
silindu-i sã se declare încântaþi de aceastã condiþie, cultul
personalitãþii avea sã provoace, cu trecerea anilor, efectul
delegitimator materializat atât de tragic în cazarma de la
Târgoviºte.”
Pavel Câmpeanu, Ceauºescu,
anii numãrãtorii inverse, 2002
Prima paginã a ziarului România liberã,
omagiind aniversarea lui Nicolae Ceauºescu
MONOPOLUL IDEOLOGIC n 109
n Identificaþi în textul urmãtor etapele construirii cul-
tului personalitãþii Elenei Ceauºescu.
„Analiza etapelor de construire a  imaginii sale confirmã
carenþa de legitimitate a Elenei Ceauºescu. În anii 70,
imaginea sa este construitã pentru a justifica autoritatea
sa politicã; în aceºti ani se «fabricã» legitimitatea de
vitrinã: prestigiul ºtiinþific internaþional (în decembrie
1973, «obþine» prima diplomã: membru de onoare al
Institutului American al Chimiºtilor), prestigiul ºtiinþific
intern (pe 1 martie 1974, este acceptatã membrã a
Academiei Republicii Socialiste România), prestigiul de
revoluþionar al  partidului (în aprilie 1974 este publicat în
revista «Magazin istoric», de cãtre Olimpiu Matichescu,
primul articol despre militantismul clandestin al Lenuþei
Petrescu alãturi de tovarãºul sãu de viaþã, Nicolae
Ceauºescu); prestigiul de a fi o femeie modernã, simbol
al femeilor socialiste intrate în politicã (în 1974, Lina
Ciobanu, preºedinta Consiliului Naþional al Femeilor, o
prezintã pentru prima datã pe Elena Ceauºescu tuturor
reprezentantelor femeilor întrunite în Plenara Consiliului,
ca fiind «pildã  strãlucitã a ceea ce este, a ceea ce trebuie
sã fie femeia în societatea noastrã contemporanã»).
În 1979, ceremonialul politic al elogierii calitãþilor excep-
þionale ale Elenei Ceauºescu o transformã în tehnocratul
partidului. Din acest moment, autoritatea politicã ºi
imaginea ei traverseazã pragul consolidãrii. O datã cu
debutul cultului personalitãþii sale, imaginea nu se mai
construieºte prin raportare la societate sau la partid, ci la
conducãtorul partidului. Relaþiile de putere dintre cei doi
vor defini criteriile în funcþie de care se vor propaga
cliºeele în societate. Imaginea Elenei Ceauºescu se va
încadra într-un sistem mitologic coerent ºi ierarhizat,
având ca reper autoritatea liderului, pe care nu o va
depãºi niciodatã în intensitate sau amploare. […]
Singurul aspect care a apropiat-o simbolic de lider a fost
omagierea sa prin folosirea simbolurilor naþionale; din
1982, Elena Ceauºescu este femeia-eroinã, în 1985 –
femeia-patriot, în 1988 este «Înalta doamnã a Þãrii».
Elena Ceauºescu a recuperat total diferenþa simbolicã ºi,
credem noi, a atins nivelul autoritãþii politice a lui Nicolae
Ceauºescu în ianuarie 1989, când primeºte cel mai înalt
titlu: «Erou al Republicii Socialiste România».”
Cristina Liana Olteanu, Cultul Elenei Ceauºescu
în anii ’80, pe http://ebooks/unibuc.ro
 ECONOMIA
8.1. Mecanismele de funcþionare
Nici o formã de guvernare nu poate supravieþui fãrã o eco-
nomie eficientã. În plan economic, regimul comunist a dorit sã
continue procesul de modernizare a României, început în seco-
lul al XIX-lea. Modelul ales nu a fost însã cel al unui stat occiden-
tal puternic dezvoltat, ci modelul sovietic, bazat pe eliminarea
iniþiativei private, pe o economie planificatã de stat ºi pe ultra-
centralizare. În plus, cãile folosite au fost de cele mai multe ori
greºite, iar punerea lor în practicã a avut deseori efecte contrare
scopului iniþial.
În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, economia României
a fost zdruncinatã de costul ºi desfãºurarea luptelor. La aceasta
s-a adãugat ºi seceta, care a afectat grav agricultura între anii
1945 ºi 1947. De asemenea, prin Convenþia de Armistiþiu din
12 septembrie 1944, þara noastrã a fost obligatã sã plãteascã
Uniunii Sovietice despãgubiri de rãzboi în valoare de 300 de
milioane de dolari. În aceste condiþii, readucerea economiei
româneºti la nivelul epocii interbelice a durat pânã în anul 1950.
Modelul sovietic ºi regimul proprietãþii
Similar majoritãþii statelor comuniste din Europa, România a
preluat modelul sovietic de dezvoltare economicã, bazat pe
etatizare, planificare ºi industrializare. Pentru transpunerea în
practicã a acestui sistem, URSS a trimis în România consilieri
pe probleme economice. În anii ’50, aceºtia au fost omniprezenþi
în economia româneascã, rolul lor diminuându-se treptat dupã
aceastã perioadã.
Modelul sovietic a fost copiat ºi în ceea ce priveºte regimul
proprietãþii (sursele 1 ºi 2 ). Constituþiile din perioada
comunistã stipulau faptul cã principala formã
de proprietate era cea de stat. Statul
deþinea toate resursele naturale, fabri-
cile, bãncile, cãile de comunicaþii, mij-
loacele de transport etc. La proprietatea
de stat se adãuga ºi proprietatea coo-
peratistã (a CAP-urilor) din agriculturã.
În puþine sectoare din economie s-a
menþinut proprietatea particularã: agri-
cultura necooperativizatã din zonele
de deal ºi de munte ºi unele forme de
comerþ. Regimul proprietãþii de stat
Regimul proprietãþii în viziunea lui
Gheorghiu-Dej:
„Marxism-leninismul ºi mãreaþa expe-
rienþã istoricã a victoriei socialismului în
URSS ne învaþã cã construirea socia-
lismului poate fi înfãptuitã numai în baza
trecerii în proprietatea obºteascã a tuturor
principalelor mijloace de producþie, atât
la oraºe, cât ºi la sate, adicã în baza
trecerii lor în proprietatea de stat ºi
cooperatistã. Victoria deplinã a socia-
lismului nu este posibilã atâta timp cât
mai continuã sã existe proprietatea
privatã asupra mijloacelor de producþie,
inclusiv asupra pãmântului”.
Gheorghe Gheorghiu-Dej,
Articole ºi cuvântãri, 1951
Definiþia proprietãþii în varianta
sovieticã:
„Proprietatea privatã ºi exploatarea
omului de cãtre om sunt desfiinþate. În
socialism, baza relaþiilor de producþie o
formeazã proprietatea socialã, socialistã
asupra mijloacelor de producþie ºi asupra
produselor muncii. O parte din producþia
realizatã în societatea socialistã este
repartizatã ulterior lucrãtorilor dupã
cantitatea ºi calitatea muncii depuse de
fiecare dintre ei”.
B.N. Ponomarev, Dicþionar politic, 1959
Caricaturã de Dan Perjovschi, 2008
 ECONOMIA n 111

Planificarea
Planificarea centralizatã a întregii activitãþii economice
a fost unul dintre pilonii ideologici ai regimurilor comu-
niste. Pentru a coordona economia la nivel naþional a
fost înfiinþat Comitetul de Stat al Planificãrii (CSP).
Primele planuri economice privind întreaga þarã au fost
întocmite de CSP pentru un singur an. Începând cu
anul 1950 ºi pânã în 1989, aceste planuri au fost rea-
lizate pentru cinci ani („cincinale”).

Naþionalizarea
La scurt timp dupã preluarea puterii, PCR a luat mai
multe mãsuri pentru acapararea tuturor pârghiilor de
control ale economiei. În iunie 1948 a fost votatã Legea
privind naþionalizarea principalelor întreprinderi indus-
triale, bancare, de transport ºi asigurãri. Naþionalizarea
însemna în viziunea comunistã confiscarea de cãtre
stat a proprietãþii „claselor exploatatoare” ºi transfor-
marea ei în proprietate socialistã de stat, adicã în „bun
al întregului popor”. Prin aceastã lege, au trecut în
patrimoniul statului întreaga industrie petroliferã, side-
rurgicã, minierã, precum ºi peste 80% dintre celelalte întreprin- n În anul 1948, revista Contempo-
deri industriale. În mod similar, au fost naþionalizate mijloacele ranul publica aceastã ilustraþie,
de transport ºi cele mai importante societãþi bancare ºi de asigu- fãcând referire la naþionalizarea
rãri. Prin aceastã mãsurã, un numãr de aproape 9.000 de între- marilor proprietãþi industriale.
Identificaþi elementele-cheie din
prinderi au trecut în proprietatea statului. imagine ºi descrieþi modul în care
partidul vedea procesul de naþio-
nalizare.
Colectivizarea
Una dintre mãsurile economice cu cel mai mare impact în rândul
populaþiei a fost colectivizarea agriculturii, în urma cãreia pãmân-
tul a fost practic luat cu forþa þãranilor. Probabil, þãrãnimea a fost
una dintre categoriile sociale care a suferit cele Sursa: ANIC
mai mari traume sociale, psihologice ºi cultu-
rale în perioada comunistã.
Modelul sovietic includea agricultura între
domeniile economice care trebuiau gestionate
ºi supravegheate de cãtre stat. Acest lucru
avea sã fie fãcut prin intermediul coopera-
tivelor agricole de producþie (CAP), unitãþi
economice unde þãranii trebuiau sã predea
pãmântul, animalele ºi utilajele pe care le deþi-
neau. În schimbul muncii prestate „la colectiv”,
foºtii proprietari primeau o anumitã cotã de
produse ºi o sumã de bani. Pentru þãranul
Propaganda evidenþia „entuziasmul”
român, acest lucru a însemnat deposedarea de proprietatea þãranilor faþã de colectivizare
asupra pãmântului ºi de drepturile pentru care luptase în cele
douã rãzboaie mondiale.
112 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Conºtienþi de dificultãþile pe care urmau sã le n Analizaþi caricatura de mai jos ºi identificaþi ideea
întâmpine în procesul de colectivizare, comuniºtii principalã sugeratã de autor cu privire la procesul
au acþionat în mod treptat. Primul pas l-a constituit de naþionalizare.
impunerea de cote obligatorii þãrãnimii (studiul
de caz ).
Începerea colectivizãrii a fost anunþatã la
Plenara CC al PMR din martie 1949, întreg
aparatul de stat, ºi mai ales cel represiv, fiind
angrenat în aceastã operaþiune. Deºi în teo-
rie adeziunea la gospodãriile colective tre-
buia sã fie benevolã, autoritãþile au folosit
metode violente, mergând pânã la execuþii
sumare, pentru a-i obliga pe þãrani sã adere la
acest model economic. Conform unei decla-
raþii a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din 1961,
80.000 de þãrani au fost arestaþi în timpul
colectivizãrii, dintre care 30.000 au fost jude-
Caricaturã de Dan Perjovschi, 2008
caþi în procese-spectacol.
Din cauza rezistenþei þãrãnimii la colectivizare,
operaþiunea a fost mult încetinitã în 1953, dupã
moartea lui Stalin. Acþiunea avea sã fie reluatã n Identificaþi în sursa 4 sectoarele economice care
însã în a doua jumãtate a anilor ’50, fiind încheiatã erau proprietatea statului comunist.
abia în anul 1962, moment în care 93,4% din
suprafaþa agricolã a þãrii trecuse în patrimoniul
Gospodãriilor Agricole Colective (GAC).

n Analizaþi sursa 3 ºi precizaþi care era relaþia dintre
lupta de clasã ºi dezvoltarea economicã a României
în viziunea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Gheorghiu-Dej expunând planul de stat al RPR
pe anul 1949 în faþa MAN:
„Pe plan intern, condiþiile în care pornim la planificarea
economiei noastre sunt, pe de o parte, faptul cã puterea
politicã se aflã în mâinile celor ce muncesc, iar pe de altã
parte cã lupta de clasã se ascute pe mãsura înaintãrii
noastre pe drumul socialismului. […]
De abia dupã naþionalizarea principalelor întreprinderi
industriale, de transport, bancare ºi de asigurãri, la
11 iunie 1948, de abia dupã ce clasa muncitoare a luat sub
conducerea sa directã aceste întreprinderi, au fost create
premisele necesare pentru planificarea economiei. […]
Trebuie menþionat cã planificarea cuprinde sectoarele în
care statul deþine totalitatea sau marea majoritate a mijloa-
celor de producþie – industria, transporturile – precum ºi
o parte din sectorul agricol, cooperatist, datã fiind natura
lor socialistã. […]
În executarea acestui plan ne cãlãuzim de principiul luptei
de clasã necruþãtoare împotriva duºmanilor Republicii
Populare Române ºi poporului muncitor.”
Gheorghe Gheorghiu-Dej,
Articole ºi cuvântãri, 1951
„Art. 6. Bogãþiile de orice naturã ale subsolului, zãcã-
mintele miniere, pãdurile, apele, izvoarele de energie
naturalã, cãile de comunicaþie ferate, rutiere, pe apã ºi în
aer, poºta, telegraful, telefonul ºi radioul aparþin Statului,
ca bunuri comune ale poporului.
Prin lege se vor stabili modalitãþile de trecere în proprie-
tatea Statului a bunurilor enumerate în alineatul prece-
dent, care, la data intrãrii în vigoare a prezentei Constituþii,
se aflau în mâini particulare. […]
Art. 11. Când interesul general cere, mijloacele de
producþie, bãncile ºi societãþile de asigurare, care sunt
proprietate particularã a persoanelor fizice sau juridice,
pot deveni proprietatea Statului, adicã bun al poporului,
în condiþiile prevãzute de lege.
Art. 12. Munca este factorul de bazã al vieþii economice a
Statului. Ea este o datorie a fiecãrui cetãþean. […]
Art. 14. Comerþul intern ºi extern este reglementat ºi
controlat de Stat ºi se exercitã de întreprinderi comerciale
de stat, particulare ºi cooperative.
Art. 15. Statul îndrumã ºi planificã economia naþionalã în
vederea dezvoltãrii puterii economice a þãrii, asigurãrii bunei
stãri a poporului ºi garantãrii independenþei naþionale.”
Constituþia României (13 aprilie 1948)
 ECONOMIA n 113

În 1957, în satul Vadu Roºca, din judeþul Vrancea, trupele se securitate

conduse de Nicolae Ceauºescu interveneau violent împotriva unui grup de
þãrani care se împotriveau colectivizãrii. Bilanþul: 14 morþi, printre care un
copil, ºi mai mulþi rãniþi. Fotografia îl prezintã pe unul dintre supravieþuitorii
evenimentului, rãnit de altfel la umãr, ºi fotografiat  lângã troiþa ridicatã dupã
1989 în memoria celor împuºcaþi în satul sãu.

Sursa: Fundaþia Memorialul Durerii

Raport al Securitãþii privind asasinarea a trei þãrani

n Analizaþi fotografia de mai sus ºi cea de la p. 111,
alãturi de sursele documentare 5-10 ºi precizaþi
care sunt deosebirile dintre discursul oficial asupra
colectivizãrii ºi modul în care acesta a fost transpus
în practicã.
Gheorghiu-Dej la Plenara PMR din 3-5 martie 1949:
„Rezolvarea problemei þãrãneºti este o sarcinã a dictaturii
proletariatului. Partidul va duce o muncã sistematicã în
sânul þãranilor sãraci ºi mijlocaºi, pentru a-i convinge de
necesitatea de a se reuni treptat în gospodãrii colective,
deoarece colectivizarea agriculturii e posibilã numai în
baza liberei consimþiri a þãranilor. Când þãrãnimea va trece
la colectivizarea agriculturii, atunci, în baza colectivizãrii
masive, va deveni posibilã deplina lichidare a chiaburilor
ca clasã. […] Propaganda ºi agitaþia de partid trebuie sã
demaºte în faþa milioanelor de þãrani sãraci ºi mijlocaºi
chipul veninos ºi hrãpãreþ al chiaburilor, sã cultive ura de
clasã împotriva elementelor capitaliste de la þarã”.
Stenogramele ºedinþelor Biroului Politic ºi ale
Secretariatului Comitetului Central al PMR, vol. III, 2004
Plenara CC al PMR din 1961:
Gheorghiu-Dej: „S-au organizat în întreaga þarã arestãri
în masã a þãranilor acuzaþi de a nu fi respectat obligaþiile
faþã de stat. Multe zeci de mii de þãrani, în marea lor
majoritate þãrani muncitori, declaraþi în mod provocator
chiaburi, au fost ridicaþi de organele Securitãþii, închiºi ºi
apoi judecaþi în procese publice, ceea ce a provocat o
mare frãmântare în masa de þãrani aduºi sã asiste la
aceste înscenãri infame. Era o jale, toatã þãrãnimea,
bãtrâni, femei, copii, plângeau: «ce necaz, ce nenorocire
a cãzut pe capul nostru»”.
Nicolae Ceauºescu: „89.000 de þãrani au fost arestaþi în
anii 1950-1952, din care 37.000 de þãrani mijlocaºi ºi
7.000 de þãrani sãraci. Cunoaºteþi procesele care s-au
intentat atunci, în 1951-1952, pe motiv ca sã-i speriem ºi
sã-i determinãm sã dea cota”.
Dosarul Ana Pauker, vol. 1, 2006
din comuna Bistra, judeþul Alba:
„Executarea chiaburilor Trifa Iosif, Pom Traian ºi Andreºel
Ioan s-a produs cu urmãtoarele intenþii: […]
A doua intenþie este cã în judeþul Turda trebuie pânã la
23 august sã ia fiinþã mai multe gospodãrii agricole
colective ºi din cauza chiaburimii care fãcea propagandã
contra gospodãriilor ºi cum þãranii sãraci erau sub influenþa
lor nu putea sã ia fiinþã aceste gospodãrii. Atunci, în
legãturã cu organele de partid ºi cu DRS Cluj, au cãzut
de acord sã ia aceastã mãsurã, pentru a arãta þãranilor
cã cine se împotriveºte înfiinþãrii gospodãriilor colective
pãþeºte la fel. Fapt ce întãreºte aceastã concluzie este cã
a doua zi dupã împuºcarea chiaburilor a crescut cu mult
numãrul cetãþenilor înscriºi pentru gospodãria colectivã.
Aceeaºi concluzie se trage ºi pentru executarea chiabu-
rilor Bihoreanu Viorel ºi Leluþ Remus”.
Marius Oprea, Banalitatea rãului, 2002
Întâlnirea lui Gheorghiu-Dej ºi Ana Pauker cu þãranii
din comuna ªoimuº, judeþul Cluj (24 aprilie 1951):
„Ciortea Suzana: Noi ne-am gândit cã ce o fi colectivul,
cã nu eram lãmuriþi. Ne-am dus acasã ºi luni ne-am dus
la lucru ca de obicei. Luni seara a venit o maºinã ºi a
ridicat 2 chiaburi, doi þãrani sãraci ºi unul mijlocaº ºi i-au
dus. […]
I-au ridicat noaptea ºi marþi au venit acasã. Erau bãtuþi
groaznic ºi lui Varandi Ioan îi curgea sângele din cap. […]
În ziua aceea, pânã la 10 seara, toþi bãrbaþii, de teamã,
s-au înscris în colectiv. […]
Gheorghiu-Dej: Asta a fost atunci. Dar astãzi cum stau
lucrurile?
Nagy Alexandru: Au spus cã în 25 luna asta vin sã ne ia
cu forþa plugul, carul, vitele. Un tovar㺠a venit la mine
sã-i dau carul ca sã ducã medicul la copii. Am spus cã-l
dau, numai sã-l aducã înapoi. El a luat carul ºi l-a bãgat
în ºurã ºi a spus dupã aceea cã nu-l mai dã înapoi, cã
este al gospodãriei colective”.
Stenogramele ºedinþelor Biroului Politic ºi ale
Secretariatului Comitetului Central al PMR, vol. III, 2004
114 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Întâlnirea lui Gheorghiu-Dej ºi Alexandru Moghioroº

cu þãranii din comuna Cistei, judeþul Alba
(15 mai 1951):
„Ciortea Mihai: Prin august 1950, oamenii din sat au fost
chemaþi la Comitetul Provizoriu de cãtre preºedintele „Prin amploarea, durata ºi implicaþiile sale, prin mãsurile
Comitetului Provizoriu, secretarul Comitetului Provizoriu de represiune extrem de violente folosite de regim, care
ºi secretarul organizaþiei de bazã, care ne-au spus: «Ori au implicat aparatul de partid, administraþia de stat,
vã înscrieþi în 24 de ore în gospodãria colectivã, ori Miliþia, Securitatea, Armata, trupele de Grãniceri ºi forma-
pregãtiþi-vã traista sã mergeþi la Canal». Oamenii n-au þiuni paramilitare de presiune, procesul de colectivizare
vrut sã se înscrie. […] apare în fapt ca un adevãrat rãzboi împotriva þãrãnimii.
Ca sã sperie satul, au ridicat 6 oameni, i-au adus la Acest rãzboi s-a bazat pe principiul luptei de clasã, prin
Securitate la Blaj ºi i-au bãtut. Când cei bãtuþi s-au întors care partidul-stat a încercat sã spargã solidaritatea þãrã-
acasã, s-a înscris aproape întreaga comunã, 180 de nimii, sã transforme din temelii structura socialã a lumii
familii din 192. Celor bãtuþi la Blaj le-au cerut sã nu rurale ºi sã o subordoneze planurilor sale de inginerie
spunã adevãrul, ci sã spunã cã au cãzut din tren. […] socialã.”
Dupã inaugurare nici un om n-a vrut sã iasã la lucru CPADCR, Raport final, 2007
pentru gospodãria colectivã. Când oamenii au început sã
însãmânþeze pãmântul lor propriu, au venit cu Securitatea
sã-i scoatã la muncã pentru gospodãria colectivã, dar ei
n-au vrut sã meargã.”
Stenogramele ºedinþelor Biroului Politic ºi ale
Secretariatului Comitetului Central al PMR, vol. III, 2004

COTELE OBLIGATORII

Începând din 1945, þãranii au fost obligaþi sã predea

cãtre stat cote din anumite produse, cu precãdere
alimentare, precum cereale, carne, lapte, legume etc.
Cantitatea acestora era stabilitã în funcþie de supra-
faþa cultivatã, de productivitatea zonei ºi de numãrul
de animale deþinute. Deseori, în perioada de început
mai ales, acestea au fost stabilite însã eronat, ceea ce
a determinat nemulþumirea generalizatã a populaþiei
rurale, care deseori s-a revoltat în mod deschis.
Regimul a recurs însã la acþiuni represive ex-
treme (execuþii sumare, deportãri), alte zeci de mii
de þãrani fiind arestaþi ºi judecaþi. În 1950 a fost
emis un decret conform cãruia nepredarea cotelor
în termen de 30 de zile se pedepsea cu închisoare
de la 1 la 12 ani. Cotele obligatorii au fost des-
fiinþate abia în anul 1957, fiind înlocuite cu sistemul
contractãrilor de produse cãtre stat.

Sursa: Fundaþia Memorialul Durerii

Sintezã informativã a DGSP (22 august 1950):
„Judeþul Târnava Micã. În comuna Ohaba, þãranii sunt Camion cu activiºti comuniºti care fãceau propagandã în sate
în favoarea colectivizãrii.
nemulþumiþi pentru cã dupã ce au predat cota la colectare
lor nu le-a mai rãmas grâu nici pentru sãmânþã. Aceasta
s-a întâmplat în urma faptului cã unii þãrani au fost trecuþi
cu suprafeþe mai mari decât au în realitate”.
Arhiva CNSAS
 ECONOMIA n 115

n Analizaþi sursele documentare ºi vizuale urmãtoare,

comparaþi-le cu alte surse istorice ºi formulaþi un
punct de vedere personal asupra sistemului cotelor
obligatorii.
n Identificaþi metodele folosite de regim pentru a asi-
gura colectarea cotelor obligatorii.

Raport al Direcþiei Securitãþii Capitalei

(13 februarie 1950):
„Biroul de Securitate Buftea raporteazã urmãtoarele. În
raza acestui birou de Securitate, chiaburimea este nemul- Sursa: CNSAS
þumitã, deoarece s-a revenit asupra cotelor de colectare
de porumb, care s-au majorat în raport cu planul de Þãranii din comuna Batâr, judeþul Bihor, care s-au
culturã ºi cu producþia maximã la hectar. O serie întreagã revoltat contra predãrii cotelor, au blocat accesul
de chiaburi, refuzând sã predea cotele la care au fost maºinii Securitãþii în localitate (1949).
impuºi, au fost trimiºi în judecatã. […] Þãrãnimea mijlo-
caºã îºi manifestã nemulþumirea ºi ea, în sensul cã fiind
forþatã de a preda cota obligatorie de porumb este
nevoitã sã-ºi vândã vitele ºi alte obiecte gospodãreºti Raport al Direcþiei Regionale a Securitãþii Braºov
pentru a-ºi procura porumbul necesar”. (18 august 1950):
Arhiva CNSAS „În comuna Rucãr, judeþul Fãgãraº, cu ocazia colectãrilor
s-au creat nemulþumiri în rândul þãrãnimii muncitoare,
pentru faptul cã impunerile la cote sunt prea mari. Astfel,
la treierat s-au constatat cazuri când þãranii sãraci ºi
mijlocaºi au avut impuneri de cotã mai mari decât rezulta
Buletin al Direcþiei Generale a Securitãþii Poporului cantitatea totalã treieratã, din care cauzã mulþi au rãmas
(DGSP), 7 iulie 1950: fãrã grâu de sãmânþã ºi fãrã grâu pentru hranã. Cazuri
În comuna Ciuperceni-Vlaºca, a fost identificat învãþãtorul concrete: þãranul sãrac Geamãn Gheorghe, invalid de
Ionescu Marin, care instiga populaþia contra colectãrilor, rãzboi ºi familie grea, Borzea Ioan ºi Leanu lui Tei, toþi
în urma cãrui fapt acesta a fost reþinut de organele din aceastã comunã, au fost impuºi sã predea o cotã de
noastre. În urma reþinerii acestuia, þãranii din comunã au 700 kg de grâu, iar la treier le-a rezultat cantitatea totalã
reacþionat ºi au reþinut în acelaºi timp doi activiºti ai PMR de 500 kg de grâu, de fiecare. În aceastã situaþie se
din localitate. gãseºte majoritatea comunei”.
Faþã de aceastã situaþie, s-au deplasat la faþa locului
Arhiva CNSAS
organele noastre, împreunã cu organele Miliþiei, însã ºi
aceºtia au fost dezarmaþi ºi reþinuþi.
Pentru restabilirea ordinii în aceastã
comunã, s-au deplasat, în noaptea de
6/7 iulie a.c., douã plutoane de Miliþie,
iar de la Direcþia Regionalã a Securi-
tãþii Poporului Ploieºti s-a deplasat
cca. un pluton. În operaþiunea de
restabilire a ordinii au fost omorâþi doi
instigatori, iar alþi doi au fost rãniþi.
Ceilalþi instigatori reuºind sã disparã,
s-au format echipe pentru prinderea
lor. În comuna Siliºtea, la 6 km de
comuna Ciuperceni, sãtenii au devas-
tat sediul PMR din localitate, maltra-
tând pe tovarãºii activiºti, dintre care
3 sunt în stare gravã”.
Arhiva CNSAS

Sursa: CNSAS

Primãria din comuna Tãuþ, judeþul Bihor, devastatã de

þãranii care se împotriveau cotelor obligatorii (1949).
116 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Sursa: Muzeul
Naþional de Istorie

8.2. Industrializarea
Pentru a realiza modernizarea României, liderii partidului au
avut în vedere dezvoltarea industriei, scopul fiind transformarea
þãrii dintr-un stat preponderent agrar într-un stat industrial-agrar.
Primul pas a fost electrificarea ºi asigurarea resurselor ener-
getice. Amenajarea unor hidrocentrale pe râurile interioare
(Vidraru, Bicaz, Lotru etc.) ºi pe Dunãre (Porþile de Fier), con-
strucþia de termocentrale (Turceni, Rovinari, Iºalniþa etc.) ºi a
centralei nucleare de la Cernavodã au creat premisele ener- Fabrica de autoturisme Dacia, Piteºti
getice necesare industrializãrii.
Urmându-se modelul economiei sovietice, accentul a fost pus
apoi pe crearea unei puternice industrii grele (sursa 1 ). Astfel,
cele mai multe investiþii au fost îndreptate cãtre industriile side-
rurgicã, metalurgicã, extractivã, constructoare de maºini. Treptat
au fost creaþi aºa-numiþii „mamuþi industriali”, întreprinderi com- Gheorghiu-Dej în faþa MAN
plexe cu zeci de mii de angajaþi, întinse pe mii de hectare de (27 decembrie 1948):
„Aºa cum ne învaþã Lenin ºi Stalin, aºa
teren, dar al cãror nivel tehnologic era deseori relativ precar. cum ne învaþã experienþa Uniunii
Administrarea acestora era realizatã într-un mod autoritar, de Sovietice, construirea socialismului nu
comandã, directorii fiind numiþi de cãtre partid pe criterii politice. este cu putinþã fãrã o puternicã indus-
Canalizarea investiþiilor cãtre industria grea a dus la neglijarea trializare. Iar aceastã industrializare
trebuie fãcutã prin dezvoltarea în primul
industriei bunurilor de consum ºi în parte a agriculturii, ceea ce rând a industriei grele, a industriei
s-a reflectat în scãderea nivelului de trai al populaþiei. În anii ’80 producãtoare de mijloace de producþie”.
exista o penurie de alimente ºi produse de strictã necesitate, la Gheorghe Gheorghiu-Dej,
care se adãuga ºi calitatea foarte proastã a acestora. Atent Articole ºi cuvântãri, 1951
supravegheate de cãtre ofiþeri de securitate, întreprinderile de
stat raportau indicatori economici cantitativi care sã susþinã
propaganda de partid. Spre exemplu, „producþia industrialã pe
cap de locuitor” era un reper economic esenþial, alãturi de care
se utilizau frecvent „volumul desfacerilor de mãrfuri”, „volumul
prestaþiilor de servicii la sate” etc.
În anii ’80, economia de
tip industrial din România
s-a confruntat cu dificul-
tãþi care au dus-o pânã la
urmã la colaps. Lipsa re-
surselor financiare nece-
sare retehnologizãrii, lipsa
preocupãrilor pentru cer-
cetare ºi proiectare de noi
produse, a flexibilitãþii în
organizarea producþiei,
supradimensionarea unor
construcþii industriale,
Sursa: Rompres
lipsa materiilor prime, lipsa
resurselor energetice ºi Galaþi – cel mai mare combinat siderurgic din România, construit în anii ’60
 ECONOMIA n 117

consumurile mari, productivitatea economicã scãzutã, tendinþele

de creºtere a producþiei neînsoþite de reflectarea acesteia în Raport al ºefului Securitãþii Alba cãtre
rezultate financiare concrete („producþia pe stoc”) sunt cauze prim-secretarul Comitetului judeþean
ale prãbuºirii economice. Aceasta a fost generatã de un sistem de partid Alba (17 martie 1989):
economic centralizat ºi planificat, preocupat mai mult de propria „Existã o stare de lucruri necorespunzã-
toare din cauza penuriei de carburanþi.
imagine propagandisticã decât de cifrele economiei reale. În
Începând cu 17 martie 1989, cota zilnicã
lipsa performanþelor economice, raportãrile fictive ale directo- de motorinã a fost diminuatã cu 1.000
rilor au devenit o practicã a economiei comuniste, toleratã atât litri (de la 2.500 la 1.500). Pentru a se
de securitate, cât ºi de cãtre partid. putea încadra în acest consum, Auto-
baza Alba-Iulia a recurs la suspendarea
La toate acestea s-au adãugat de-a lungul timpului catastrofe
activitãþii de transport marfã, cu excepþia
naturale (inundaþiile din anii ’70-’80, cutremurul din 1977), care autovehiculelor ce deservesc Direcþia
au dereglat un sistem economic ºi aºa lipsit de eficienþã, sau judeþeanã de poºtã ºi telecomunicaþii.
evenimente internaþionale, precum ºocul petrolier din 1973 sau În acelaºi scop, s-au produs unele
modificãri ºi în transportul de cãlãtori,
revoluþia islamicã din Iran (furnizor important de petrol pentru renunþându-se la folosirea autobuzelor
România), care au lãsat România fãrã materii prime pentru pentru transportul elevilor, aceºtia
industria supradezvoltatã de rafinare a petrolului. urmând sã facã naveta împreunã cu
Una dintre marile probleme ale industrializãrii a fost lipsa personalul muncitor din unitãþile socia-
liste. Pe lângã faptul cã în asemenea
preocupãrii pentru protejarea mediului înconjurãtor. Degradarea condiþii se vor produce aglomerãri –
acestuia nu a fãcut obiectul nici unui studiu sau proiect econo- capacitãþile utilizate nefiind în mãsurã
mic. Unele dintre combinatele industriale construite, precum cele sã asigure nevoile de navet㠖 ºi pre-
de la Baia Mare, Copºa Micã, Craiova, Zlatna, au poluat zone lungirea timpului afectat transportului,
astfel de situaþii pot conduce la apariþia
întinse din jurul acestora, afectând grav sãnãtatea populaþiei. unor stãri de nemulþumire în grup ºi
chiar la acþiuni cu caracter protestatar”.
Urbanizarea ºi sistematizarea Arhiva CNSAS
Industrializarea a dus la creºterea populaþiei ocupatã în indus-
trie, de la 12% în 1950 la 38% în 1989. Unul dintre efectele aces-
tui fenomen l-a constituit dezvoltarea oraºelor, ca o consecinþã a
migraþiei sociale a locuitorilor din mediul rural cãtre cel urban.
Pentru a rãspunde nevoilor populaþiei, au fost construite nume-
roase cartiere de blocuri, spitale, ºcoli etc., dar ºi lucrãri de am-
ploare, precum Canalul Dunãre – Marea Neagrã sau metroul.
Unele dintre proiectele de sistematizare urbanã ale Bucureºtiului
au fost însã megalomanice, faraonice, precum Casa Republicii,
rebotezatã apoi Casa Poporului sau bule-
vardul Victoria Socialismului, pentru reali-
zarea cãrora s-a recurs la demolarea unor
construcþii cu valoare istoricã ºi arhitecto-
nicã (biserici, sinagogi etc.).
Situaþia a fost identicã ºi în alte oraºe
ale þãrii, iar în anii ’80 a fost iniþiatã siste-
matizarea satelor. Ceauºescu a stabilit ca
numãrul satelor sã fie redus de la 13.000
(câte existau în 1988) la „5.000 cel mult
6.000 de sate”. Acest plan de urbanizare

Colapsul economiei comuniste. Condiþii

de transport în Bucureºti în anii ’80 Foto: Andrei Pandele
118 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
forþatã a atras proteste atât din þarã (istorici, arhi-
tecþi), cât ºi din Occident (în Belgia ºi Franþa s-a
înfiinþat asociaþia Opération Villages Roumains,
cu scopul de a apãra satele de distrugere). Planul
lui Ceauºescu a avut în vedere însã ºi o amplã
„inginerie socialã”, de modificare structuralã a
vieþii rurale.
Citiþi sursele 1-6 ºi rezolvaþi urmãtoarele cerinþe:
n Formulaþi un punct de vedere personal privind prin-
cipalele efecte ale industrializãrii României.
n Care credeþi cã au fost motivele pentru care liderii
Partidului Comunist au ales aceastã cale de dez-
voltare economicã?
n Folosind internetul ºi alte surse de documentare,
analizaþi care este astãzi situaþia unitãþilor de pro-
ducere a energiei electrice construite în perioada
1945-1989.
n Realizaþi o investigaþie (personalã sau în echipã)
pe tema industrializãrii ºi a efectelor sale în loca-
litatea voastrã.
Gheorghiu-Dej, Raport asupra planului de electrificare
a þãrii (26 octombrie 1950):
„De pe acum industria noastrã suferã gâtuiri din cauza
lipsei de energie electricã. Fiecare pas înainte în dez-
voltarea industriei noastre socialiste este frânat de lipsa
de energie electricã. Noi ne dãm seama din propria
noastrã experienþã cât de justã este învãþãtura leninistã,
potrivit cãreia electrificarea trebuie sã meargã cu un pas
înaintea industrializãrii. […]
Planul lucrãrilor pentru etapa de 10 ani prevede con-
struirea a 13 centrale termoelectrice cu o putere instalatã
de 1.039.000 kw […] construirea a 24 de hidrocentrale cu
o putere instalatã de 764.000 kw ºi centrale mici cu o
putere de circa 40.000 kw […]. În decursul primului plan
cincinal se prevede introducerea energiei electrice în circa
2.000 de sate ºi în primul rând în SMT-uri, gospodãrii
agricole de stat ºi gospodãrii agricole colective. […] Prin
presã, radio, cinematograf, aºezãminte culturale, propagan-
diºti, agitatori etc., prin toate verigile aparatului nostru de
propagandã ºi agitaþie, sã facem ca fiecare om al muncii
sã cunoascã ideile ºi mãsurile practice ale planului”.
Gheorghe Gheorghiu-Dej,
Articole ºi cuvântãri, 1951
Foto: Andrei Pandele
Construirea Casei Poporului
Gheorghe Gheorghiu-Dej, Raportul politic al CC la
Conferinþa Naþionalã a PCR (21 octombrie 1945):
„Progresul þãrii noastre este în directã ºi nemijlocitã
legãturã cu progresul industrializãrii þãrii ºi de tãria
industrialã a þãrii depinde în mare mãsurã însãºi inde-
pendenþa statului nostru. De existenþa unei industrii
dezvoltate se leagã existenþa clasei muncitoare, care
reprezintã garanþia democratizãrii vieþii noastre publice,
garanþia lichidãrii feudalismului ºi a moºierimii. La baza
acþiunii de refacere ºi reconstruire a þãrii trebuie sã stea
deci refacerea ºi dezvoltarea industriei grele […]. ªi cum
industria grea metalurgicã formeazã baza industrialã a
unei þãri, trebuie sã se dea consolidãrii ºi dezvoltãrii
acestei industrii un loc de frunte în planul de refacere a
þãrii. […]
De ce este necesar? În primul rând, fiindcã numai prin
dezvoltarea industriei grele se pot pune în valoare toate
bogãþiile pãmântului þãrii noastre, bogãþii exploatate pânã
azi doar într-o mãsurã redusã. În al doilea rând, fiindcã în
jurul industriei grele, de pe urma dezvoltãrii ei ºi în legã-
turã cu ea, vor putea lua dezvoltarea necesarã industriile
existente ºi vor putea lua naºtere noi industrii. În al treilea
rând, fiindcã fãrã existenþa unei industrii grele nu se poate
asigura funcþionarea ºi dezvoltarea acelui sector econo-
mic fãrã de care nu se poate concepe însãºi viaþa eco-
nomic㠖 transporturile […]. În al patrulea rând, fiindcã
numai prin dezvoltarea industriei grele ºi metalurgice ºi a
industriilor anexe, ºi în primul rând a celei mecanice ºi
chimice, se va da posibilitatea ca sectorul atât de impor-
tant al economiei noastre – agricultura – sã fie înzestrat
cu toate acele maºini, unelte, produse ºi instalaþii de
prelucrare care sã-i ridice atât productivitatea, cât ºi
rentabilitatea. […] Urmãrile realizãrii acestui plan vor
influenþa întreaga evoluþie a economiei noastre. Este
calea cea mai sigurã pentru refacerea þãrii noastre ºi
pentru asigurarea ridicãrii ei”.
Gheorghe Gheorghiu-Dej,
Articole ºi cuvântãri, 1951

„Alocarea investiþiilor industriale […] s-a fãcut cu preþul
neglijãrii, am putea spune al sacrificãrii chiar, a altor
ramuri industriale, între care ºi industria alimentarã,
cãreia, în anii 1980-1989, i s-a alocat mai puþin de 5% din
totalul investiþiilor industriale. Rezultatul n-a întârziat sã
aparã. Oferta scãzutã de produse alimentare pe piaþa
internã a dus […] la diminuarea consumului populaþiei ºi
a nivelului de trai. […]
Unele obiective industriale […] au creat numeroase
neajunsuri economiei româneºti, provocând mari daune
nu numai acesteia, ci ºi mediului înconjurãtor. Astfel,
pentru exploatarea carboniferã la suprafaþã din bazinul
Rovinari, au fost dislocaþi 20.000 de locuitori ºi scoase
din circuitul agricol 6.000 de hectare. Cãrbunele obþinut,
lignitul, nu a îmbunãtãþit balanþa energeticã, dar a agravat
procesul de degradare a mediului natural din zonã. În
egalã mãsurã de pãgubitoare ºi dãunãtoare a fost centrala
electricã de la Anina, prevãzutã sã funcþioneze prin arde-
rea de ºisturi bituminoase. Dupã lucrãri de investiþii de
peste 8 miliarde de lei ºi mutarea unui munte, obiectivul a
fost abandonat, pentru cã arderea de ºisturi bituminoase
nu s-a dovedit realizabilã. […] O situaþie aproape similarã
se constatã ºi în cazul proiectatului Combinat Cãlimani,
lucrãrile fiind abandonate dupã ce se fãcuserã investiþii
de peste 3 miliarde lei.”
CPADCR, Raport final, 2007
Efectele poluãrii la Copºa Micã
ECONOMIA n 119
n Folosind internetul ºi alte surse de informaþii, alcã-
tuiþi un dosar de presã (româneascã ºi internaþio-
nalã) cu privire la deteriorarea mediului înconjurãtor
provocatã de întreprinderile construite în timpul
regimului comunist.
n Adunaþi mãrturii privind existenþa în perioada comu-
nistã a unor deficienþe economice în localitatea
voastrã de reºedinþã.
n Industrializarea a determinat migraþia populaþiei în
cãutarea unor locuri de muncã mai bine plãtite.
Care sunt caracteristicile migraþiei în lumea con-
temporanã?
„În perioada postbelicã, în România s-a acordat prioritate
dezvoltãrii industriale, neglijându-se aproape în întregime
problemele de protejare a condiþiilor de viaþã, de ocrotire
a mediului înconjurãtor. […]
Depãºiri frecvente ale concentraþiilor admisibile de poluanþi
în atmosferã se evidenþiazã în zonele Zlatna, Copºa Micã
ºi Baia Mare (metalurgie neferoasã), Râmnicu Vâlcea,
Ploieºti, Borzeºti, Nãvodari (petrochimie), Medgidia,
Bicaz (industria materialelor de construcþii etc.). Spre
exemplu: în oraºul Copºa Micã, concentraþia maxim
admisã de bioxid de sulf era depãºitã de peste 10 ori în
1989, iar la plumb ºi compuºi din plumb de peste 50 de
ori, în ambele cazuri, frecvenþa depãºirii concentraþiei
maxime admisibile fiind de 100%. Practic, aceastã zonã
este incompatibilã cu parametrii acceptabili ai existenþei
umane. […]
Depãºirea limitelor admisibile în apã se constatã în aval
de marile platforme ale industriei chimice ºi petrochimice
de la Dej, Târgu Mureº, Ocna Mureº, Râmnicu Vâlcea,
Ploieºti, Borzeºti, Piatra Neamþ, Târgoviºte, Roznov ºi
altele. În municipiul Bacãu, frecvenþa
probelor necorespunzãtoare STAS-ului era
de 100% în 1989, la toate probele de apã
analizate. […]
Deteriorarea condiþiilor tuturor factorilor de
mediu a ajuns la un prag critic în condiþiile
în care factorii de decizie au ignorat
aproape complet necesitatea mãsurilor de
protecþie a mediului.”
Constantin Ionete, Criza de sistem
a economiei de comandã
ºi etapa sa explozivã, 1993
120 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Trebuie sã notãm ºi câteva cazuri speciale de demolare a

n Alcãtuiþi un portofoliu pe o temã privind sistemati-
unor monumente semnificative pentru arta europeanã ºi
zarea în epoca Ceauºescu (demolarea clãdirilor
pentru istoria românilor: bisericile mãnãstirilor Cotroceni
istorice sau a bisericilor, distrugerea satelor etc.)
ºi Pantelimon, dar mai ales mãnãstirea Vãcãreºti, dis-
truse în 1984, 1985, respectiv 1986.”
Adrian Nicolae Petcu, „Explicarea politicii comuniste de
demolare a lãcaºurilor de cult”, în Analele Sighet, 10
„Sistematizarea cea mai importantã a suportat-o zona
centralã a Bucureºtilor, care trebuia sã îndeplineascã
rolul de Centru Civic. Noul plan de urbanizare preconizat
de conducerea de stat comunistã se înscria într-un
perimetru de aproximativ 18 km ºi urmãrea ca toate
clãdirile care se aflau în perimetrul viitoarelor artere de
comunicaþie sã fie demolate sau cosmetizate pentru
orientarea arhitectonicã vizatã. Bisericile nu trebuiau sã
facã parte din aceastã idee ºi, ca atare, ele trebuiau
eliminate. Observãm cã, în aceastã situaþie, lãcaºurile de
cult, de orice confesiune, erau desfiinþate nu din consi-
derente antireligioase, ci aparent arhitectonice. […]
Altfel spus, bisericile nu intrau în linia arhitectonicã
comunistã ºi ca atare nu trebuiau sã aparã, mai ales cã
se aflau în zona unor artere mari de comunicaþie. Ne
referim la biserica Gheorghiceanu, demolatã la
17 noiembrie 1984, locul fiind acoperit în numai 24 de ore
cu iarbã ºi flori; biserica Doamna Oltea, demolatã la
27 noiembrie 1986, fãrã forme legale; biserica Sfântul Sursa: Muzeul Naþional de Istorie
Spiridon Vechi, demolatã la 26 august 1987; ºi Sfânta
Treime – Dudeºti, demolatã la 9 noiembrie 1987. […] Biserica Mihai Vodã din Bucureºti în timpul translãrii

CANALUL DUNÃRE – MAREA NEAGRÃ

DE LA GHEORGHIU-DEJ LA NICOLAE CEAUºESCU

Ideea construirii unui canal care sã lege Dunãrea de
mare a apãrut în România încã din secolul al XIX-lea,
iar în perioada interbelicã au fost întocmite unele stu-
dii ºi schiþe în acest sens. Transpunerea în practicã
a acestui proiect va reveni însã regimului comunist
din România.
Sursa: Fundaþia Memorialul Durerii
Începutul lucrãrilor la Canalul Dunãre – Marea Neagrã
La scurt timp dupã extinderea sferei de influenþã
a URSS asupra României, Stalin a impus regimului
de la Bucureºti trecerea la construirea unui canal
care urma sã lege Dunãrea de Marea Neagrã. Se
încerca astfel realizarea unei construcþii similare
marilor canale sovietice, fãrã a se þine însã cont de
faptul cã economia României nu putea suporta cos-
turile aferente acestuia.
Lucrãrile au început în anul 1949, forþa de muncã
fiind asiguratã de muncitori ºi militari, cãrora din
1950 li s-au adãugat ºi deþinuþi de drept comun ºi
politici. Aceºtia erau încarceraþi ºi supuºi la muncã
forþatã în mai multe colonii amplasate de-a lungul
Canalului: Poarta Albã, Peninsula, Capul Midia,
Galeº, Columbia etc. (capitolul 6 ). Pentru deþinuþii
politici, regimul de muncã a fost unul extenuant,
astfel încât numãrul victimelor a fost mare (sursa 9
ºi capitolul 6 ). Sumele uriaºe necesare finalizãrii
lucrãrii au dus la stoparea construcþiei în vara anu-
lui 1953, dupã moartea lui Stalin.
 ECONOMIA n 121

Proiectul a fost reluat însã de Ceauºescu în dece-

niul opt. Dat în folosinþã în 1984, Canalul Dunãre –
Marea Neagrã a fost unul dintre simbolurile regimului
comunist. De altfel, finalizarea construcþiei a fost
utilizatã din plin de propagandã în edificarea cul-
tului personalitãþii lui Nicolae Ceauºescu.

n Analizaþi textele ºi fotografiile urmãtoare ºi for-

mulaþi un punct de vedere referitor la construirea
Canalului Dunãre – Marea Neagrã.
n Cum comentaþi faptul cã lucrãrile au fost oprite
imediat dupã moartea lui Stalin?
n Evidenþiaþi metodele utilizate de propagandã pen-
tru a scoate în relief realizãrile regimului.
„Cu ocazia unei convocãri la Stalin, Gheorghiu-Dej ºi Ana
Pauker au amintit de strãduinþele lui Gheorghi Dimitrov
de a construi un pod peste Dunãre între Giurgiu ºi Russe.
[…] Rãspunsul lui Stalin a fost neaºteptat: ceea ce vã
trebuie vouã nu este acest pod, ci un canal care sã
realizeze o ieºire directã la Marea Neagrã, ocolind
greutãþile navigaþiei pe braþul Sulina ºi pragul de nisip la
ieºirea la mare.
Ideea a fost îmbrãþiºatã cu entuziasm de Ana Pauker ºi a
obþinut ºi acordul lui Dej. S-a hotãrât ca un grup de spe-
cialiºti în proiectarea ºi construcþia de canale navigabile,
în mare vogã pe atunci în URSS, sã vinã la Bucureºti ºi,
împreunã cu specialiºtii români, sã studieze ºi sã facã
propuneri în legãturã cu posibilitãþile construcþiei unui
asemenea canal.
În primãvara lui 1949 a sosit la Bucureºti brigada con-
dusã de generalul Sapoºnicov, cunoscut constructor de
canale navigabile. Au fost gãsite unele studii mai vechi
ale specialiºtilor români în legãturã cu un canal care sã
lege Dunãrea de mare. Sovieticii, între care se gãseau
topometri ºi geologi, au gãsit un traseu convenabil între
Cernavodã ºi Capul Midia, trecând prin Medgidia ºi
traversând, cu excavaþii adânci, piatra calcaroasã de la
Poarta Albã. […]
Lucrãrile au început cu mari greutãþi în a doua jumãtate a
anului 1949. […] Muncile grele de excavaþii ºi transport
erau efectuate în mare parte de deþinuþi ºi oameni dislo-
caþi din cãminele lor. A devenit din ce în ce mai clar cã
lucrarea, care apãsa greu pe resursele economiei slãbite
de rãzboi a þãrii, nu avea o eficienþã economicã accep-
tabilã. […]
Douã luni dupã moartea lui Stalin, Chivu Stoica ºi cu
mine am primit dispoziþia conducerii de a opri lucrãrile
canalului dupã 3 ani ºi jumãtate de la începerea lor.”
Gheorghe Gaston-Marin, În serviciul
României lui Gheorghiu-Dej, 2000
Bancnotã de 10 lei din 1952, reprezentând construcþia
Canalului. Regimul îºi evidenþia propagandistic realizãrile.
„Trimiºi la Canal ca «duºmani ai poporului», deþinuþii au
fost supuºi unui regim de exterminare. Sosiþi din diferite
închisori ale þãrii, unii dupã mulþi ani de detenþie, subali-
mentaþi, slãbiþi, bolnavi, deþinuþii au fost obligaþi sã mun-
ceascã aici mult peste puterile unui om sãnãtos ºi bine
hrãnit [...]. Procentul mortalitãþii la Canal a fost de 1-4%,
iar în perioada noiembrie 1952 – februarie 1953, la Capul
Midia, procentul a fost de 17% [...]. Ritmul de muncã, foa-
metea, bãtãile, lipsa unei îngrijiri medicale eficiente, bolile
ºi vârsta înaintatã a multora dintre coloniºti au determinat
rata record a mortalitãþii la Canal, acesta devenind, pe
drept cuvânt, un adevãrat cimitir.”
Clara Mareº, „Canalul Dunãre – Marea Neagrã”,
în Andrei Muraru (coord.), Dicþionarul penitenciarelor
din România comunistã (1945-1967), 2008
Discursul lui Nicolae Ceauºescu la inaugurarea
Canalului (Scînteia, 27 mai 1984):
„În þara noastrã am realizat, în anii construcþiei socialiste,
multe transformãri revoluþionare. Geografia patriei noastre
s-a schimbat. Avem oraºe ºi sate noi, au apãrut uriaºe
platforme industriale. Þara noastrã a devenit mai puter-
nicã, mai bogatã; dar nici una dintre aceste realizãri –
deºi trebuie sã declar cã unele au costat mai mult – nu
egaleazã aceastã mãreaþã realizare, Canalul Dunãre –
Marea Neagrã, care constituie un simbol al forþei, al
spiritului revoluþionar al poporului nostru”.
Sursa: ANIC

Inaugurarea Canalului prin celebrarea cultului personalitãþii

122 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
8.3. Relaþiile economice externe
În primii ani dupã 1945, România ºi-a redus rela-
þiile economice cu statele occidentale, dezvoltân-
du-ºi în schimb comerþul cu URSS ºi cu celelalte
state comuniste. Începând din 1945, au fost în-
fiinþate societãþi mixte sovieto-române (denumite
sovromuri) în toate ramurile esenþiale: industria
petroliferã ºi carboniferã, transporturi, construcþii,
bãnci etc. Aceste entitãþi au generat mari pierderi
financiare României, întrucât o parte a profitului
lor mergea cãtre URSS. Sovromurile au fost des-
fiinþate abia dupã moartea lui Stalin, în perioada
1954-1956, fapt care a condus ºi la îmbunãtãþirea
performanþelor economice ale României.
În 1949 a fost instituit monopolul statului asu-
pra comerþului exterior. În acelaºi an, þara noastrã
a aderat la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc
(CAER), un organism creat de URSS cu scopul
de a prelua controlul asupra economiilor þãrilor
intrate în sfera sa de influenþã (sursa 3 ). În anii ’60,
România a încercat sã se opunã acestor tendinþe,
ceea ce a dus la apariþia unor disensiuni cu Mos-
cova. Ulterior, relaþiile cu CAER au fost dezvoltate,
ponderea comerþului cu statele membre crescând
continuu. Începând din deceniul ºapte, au fost reluate
legãturile comerciale cu SUA ºi þãrile vestice, de
unde a fost importatã tehnologie performantã cu
care au fost dotate anumite fabrici (spre exemplu,
autoturismele Dacia au fost produse iniþial sub
licenþã Renault).
În anii ’70, România a contractat mai multe cre-
dite valutare externe, care au fost folosite aproape
exclusiv pentru continuarea industrializãrii. În 1982,
Nicolae Ceauºescu a luat decizia de a plãti inte-
gral ºi rapid aceastã datorie externã, care, în
viziunea lui, accentua dependenþa economicã a
României faþã de „statele imperialiste occidentale”
ºi permitea acestora exercitarea unor presiuni cu
privire la politica sa privind respectara drepturilor
omului. Efectele economice interne ale acestei
decizii au fost dezastruoase (capitolul 9 ).
Citiþi sursele 1-4, priviþi caricatura de la pagina alãtu-
ratã ºi rezolvaþi urmãtoarele cerinþe:
n Definiþi relaþia economicã dintre România, URSS ºi
CAER.
n Care credeþi cã au fost motivele pentru care URSS
a dorit constituirea sovromurilor?
n De ce credeþi cã liderii comuniºti români au criticat
ulterior aceste societãþi?
„Relaþia în cadrul CAER era una cu dublu sens: URSS
asigura celelalte þãri cu resurse, îndeosebi cele din estul
Europei, iar acestea plãteau la rândul lor cu produse
finite. CAER s-a dovedit a fi, preponderent, o organizaþie
cu caracter politic ºi ideologic, principiile economice fiind
frecvent subordonate intereselor politice de moment. […]
Diferenþele dintre CAER ºi Piaþa Comunã sunt consis-
tente: proprietatea de stat ºi planificarea sunt atributele
economiilor statelor membre CAER, în timp ce în þãrile
membre ale CEE, proprietatea privatã, iniþiativa indi-
vidualã ºi legea cererii ºi ofertei sunt pilonii economiei.”
Liviu Þãranu, România în Consiliul
de Ajutor Economic Reciproc, 2007
„Noi ne-am dus la Moscova, nu ºtiu cu ce chestiune […]
Era Molotov, Stalin ºi mai erau ºi alþii. Am ridicat ches-
tiunea aceasta a obligaþiilor din Convenþia de Armistiþiu,
ce înseamnã asta, cât trebuie sã dãm, care este situaþia
economicã financiarã, care este situaþia materialã a
maselor, ce dispoziþie este în mase ºi cã concluzia la
care am ajuns este cã trebuie neapãrat sã se vadã dacã
nu se poate face o anumitã uºurare. […]
În momentul acela am mai spus cã nu numai cã dãdeam
mãrfuri, dar plãteam ºi transportul acestora pe teritoriul
Uniunii Sovietice, chiar dacã destinaþia lor era Vladivostok.
A fost cu mult peste cele prevãzute în Convenþia de
Armistiþiu. Nu mai vorbesc de instalaþii întregi, fabrici, tot
ce li se pãrea cã este potrivit sã se ia în contul dãrilor de
rãzboi. Pe urmã dãdeam carne, lânã, tot ce aveau
nevoie. Vitele le luau pe alese, în special vaci, oi, cai,
foarte, foarte mult. Simþeai cã se duce aºa… Parcã era
un sorb care trãgea toate lucrurile acestea. ªi pentru tot
ce ducea acolo trebuia sã plãtim transportul ºi pe teri-
toriul Uniunii Sovietice. […]
Vorba este cã nu am plecat cu nimic de acolo, doar cu o
sãpunealã zdravãnã.”
Relatare a lui Gh. Gheorghiu-Dej
în Dosarul Ana Pauker, vol. 1, 2007

„Societatea de Transporturi Aeriene Româno-Sovieticã
(TARS) a adus beneficii URSS, prin poziþia de monopol
pe care o deþinea în cadrul transporturilor aeriene din
România. TARS executa exploatarea tuturor liniilor aeriene
interne ºi externe, precum ºi orice cursã cu caracter special.
[…] Investiþiile în aceastã societate au fost mici (26 mili-
oane lei în decurs de cinci ani) ºi, ca urmare, profitul adus
de TARS a scãzut constant, însã partea românã era obli-
gatã sã suporte deficitele (circa 600 de milioane de lei pe
an) ºi sã plãteascã beneficii URSS.
Se crease o situaþie care l-a fãcut pe Emil Bodnãraº sã
exclame în octombrie 1953: «O societate la care trebuie
sã suporþi deficitele ºi sã plãteºti din buget ºi beneficii, nu
cred cã este necesarã […] Cu diferenþa ce o plãtim la
beneficii putem cumpãra 10 avioane în fiecare an». […]
Sovromurile au servit ca model al întreprinderilor socia-
liste de tip sovietic ºi au reprezentat pârghii de control
sovietic asupra unor largi domenii economice, contribuind
din plin la edificarea unei economii de tip sovietic. Politica
economicã a sovieticilor faþã de România nu a repre-
zentat un caz particular, ea regãsindu-se cu mici nuanþe
locale ºi în celelalte state sovietizate (mai puþin în cazul
Iugoslaviei). De asemenea, societãþi mixte de tip sovrom
au funcþionat ºi în China.”
Florian Banu, Asalt asupra economiei României –
de la Solagra la Sovrom (1936-1956), 2004
Manifest iugoslav în care erau caricaturizate sovromurile din România
ECONOMIA n 123
Gheorghe Gaston-Marin, 1961: „La un moment dat,
aceste sovromuri au luat o extindere extraordinar de
mare, au fost introduse în sovromuri fel de fel de între-
prinderi dintre cele mai bune ºi cele mai importante din
economia noastrã. Ba au început la un moment dat sã se
facã diferite jonglãri de acþiuni de colo pânã colo, fãrã sã
se fi creat nimic, sã se facã noi ºi noi sovromuri, din care
rezultau noi ºi noi obligaþii din partea statului nostru, din
partea bugetului nostru […] Mai mult, erau anumite
prevederi, obligaþii, sã asigure un anumit nivel de rentabi-
litate ºi de beneficii acestora. Dacã din diferite motive
aceste nivele de beneficii nu se realizau, bugetul statului
trebuia sã scoatã ºi sã completeze pânã la nivelul stabilit
dinainte. Pentru cã, lucra bine, lucra prost, nu avea nici o
importanþã, beneficiul trebuia sã fie asigurat din bugetul
statului. A fost un exemplu cu Sovromgaz. Propunerea de
a face un Sovromgaz, în care pur ºi simplu trebuiau puse
la dispoziþie toate resursele de gaz natural, de gaz
metan, ºi Sovromgaz sã se ocupe cu vânzarea gazului
metan în diferite pãrþi. […]
Vã aduceþi aminte cã a început sã se vorbeascã despre
SovromPatriarhie, SovromGuvern”.
Gheorghiu-Dej: „Într-adevãr, se spunea SovromPatriarhie,
SovromGuvern, pentru cã nu era ramurã în care sã nu se
fi întins aceste sovromuri.”
Dosarul Ana Pauker, vol. 1, 2006
Sursa: CNSAS
 VIAÞA COTIDIANÃ

9.1. Viaþa privatã

„Pentru mine, comunismul a însemnat 10 minute de desene ani-
mate duminica, dupã care venea Tovarãºul Nicolae Ceauºescu sã
„Ceea ce m-a deranjat a fost lipsa de
vorbeascã frumos despre însãmânþarea la hectar la cutare fermã libertate. Nu puteai face nimic fãrã sã se
agricolã ºi eu m-aº fi tãvãlit pe jos de plâns cã-mi plãceau mult afle, telefoanele erau ascultate, exista o
desenele ºi aº mai fi vrut, dar fãceam aºa în mine, cã mã bãtea tata fricã permanentã cã poþi fi arestat dacã
dacã zbieram ca un animal, cã nu eram animal, eram pionier.” ai spus ceva ce nu trebuie.”
(http://iulianenache.blogspot.com) Adrian Neculau, „Context social
ºi practici cotidiene – o rememorare”,
Aºa îºi amintesc astãzi comunismul cei care ºi-au trãit în
în Viaþa cotidianã în comunism, 2004
acea perioadã doar copilãria: cu umor, cu nostalgie (despre
copilãrie nu ne putem aminti decât cu nostalgie!) ºi cu un pic de
sarcasm.
„Prietenii mei erau tot ingineri con-
Alþii, mai nostalgici, îºi amintesc cu regret: structori, agronomi sau medici. Îi
„Nu mã plâng, era bine pentru mine atunci, oricum, mult mai bine numesc prieteni pentru cã petreceam cu
decât acum. Eram respectat ºi toatã lumea avea nevoie de mine, ei nopþile prin restaurante, erau prieteni
aveam foarte multe cunoºtinþe” (declaraþia unui fost gestionar de de pahar, dar nu prieteni pe care sã poþi
conta. Noi nu discutam politicã atunci
alimentarã, în Viaþa cotidianã în comunism).
când ne întâlneam, chiar evitam astfel
ªi mai sunt ºi cei pentru care: de subiecte, vorbeam fleacuri, nimicuri,
cântam, spuneam bancuri, eram ve-
„Ãsta e comunismul! [...] Rãzbunãtor. Mic. Împuþit. Mahalagesc. seli… Când cineva fãcea o aluzie
Pizmaº. Credincios al treimii: urã, bãnuialã, invidie. Cu gurã de þaþã politicã, deja era privit ca suspect, îl
ºi urã de slug㔠(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, 2008). priveam ca ºi cum ne-ar întinde o
capcanã.”
Viaþa privatã nu e o realitate naturalã, ci o realitate istoricã. Adrian Neculau, „Context social
Ea este construitã diferit de la o societate la alta, în funcþie de ºi practici cotidiene – o rememorare”,
modul în care viaþa publicã i-a respectat limitele sau i le-a re- în Viaþa cotidianã în comunism, 2004
strâns, deoarece viaþa privatã nu se
defineºte decât în raport cu viaþa pu-
blicã. Pentru regimul comunist nu au
existat nici un fel de precauþii privind
delimitarea spaþiului ºi a vieþii private.
Dimpotrivã, „apãrarea societãþii” – adicã
a domeniului public al vieþii umane – a
fost singura preocupare a regimului,
chiar dacã acest lucru a însemnat con-
trolul ºi încãlcarea flagrantã a limitelor
vieþii private. De la sexualitate la cores-
pondenþã, consumul alimentar, credinþã
ºi pânã la convingerile cele mai intime,
totul a fost supus controlului „de partid
ºi de stat”. Ceea ce urmeazã sunt doar Sursã: Muzeul Naþional de Istorie

câteva exemple. Nicolae Ceauºescu ºi Gheorghe Maurer, la vânãtoare de urºi – 1966

 VIAÞA COTIDIANÃ n 125

În 1948, Constituþia noii Republici Populare vorbea despre

faptul cã statul protejeazã cãsãtoria, familia ºi copiii minori. Gene- „Viaþa la bloc devenise ºi mai promiscuã
rozitatea acestui ideal a fost însã folositã nu pentru a proteja în ultimii ani ai lui Ceauºescu: se
drepturile individuale ale membrilor familiei, ci pentru a pãtrunde întrerupea lumina, cãldura ºi apa caldã
în intimitatea acesteia. În anii ’50, casele naþionalizate (e vorba erau restricþionate, impresia de stare de
rãzboi sau asediu marca pe toatã
despre cele care aparþineau persoanelor considerate sau inven- lumea. […] Întâi a venit restricþia la
tate ca „duºmani ai poporului”) au fost puse la dispoziþia privile- luminã ºi apoi la cãldurã. Din ce în ce
giaþilor noii puteri (sursa 5 ). Statul patern comunist a stabilit apoi mai des se întrerupea curentul electric,
regulile de funcþionare ale familiei: relaþia femeie-bãrbat, relaþia frigiderele se dezgheþau, iar liftul
rãmânea cu locatari cu tot între etaje.
pãrinþi-copii, controlul educaþiei copiilor, celebrarea sãrbãtorilor, Trebuia sã strigãm dupã ajutor ca sã
comunicarea cu rudele ºi prietenii etc. (sursa 4). Intervenþia vinã cineva sã ne scoatã… În ceea ce
statului în controlul sexualitãþii ºi al natalitãþii a avut însã conse- priveºte cãldura, în 1985 mi s-a pãrut cã
cinþele cele mai dramatice (studiul de caz ). a fost cel mai greu de suportat. CET-ul
fãcea economie de agent termic la
Viaþa la bloc a reprezentat contextul social dominant în care sânge. Peste tot, caloriferele erau doar
s-a exprimat sfera vieþii private. Practicile cotidiene impuse de cãlduþe. Lumea, ca sã reziste, se culca
regimul comunist au condus treptat la formarea unor scheme de îmbrãcatã cu paltoane, nimeni nu mai
gândire, de cunoaºtere ºi de valorizare a vieþii personale profund fãcea baie, iar pentru un plus de cãldurã
se dãdea drumul la aragaz.”
impregnate de ideologia regimului. Viaþa în comun în condiþii
aproape mizere (sursa 3 ), dependenþa de celãlalt (la bloc au loc
inundaþii, petreceri, scandaluri, toate trãite împreunã), suspi-
ciunea generalizatã ºi comportamentul dupli-
citar (sursele 1 ºi 2 ), precum ºi penuria de
alimente, apã, cãldurã, energie electricã (în-
soþitã de îndemnuri la „economie”, la „raþio-
nalizare”, la „reducerea consumului” sau de
„demascare” în mass-media a „supraconsu-
mului”) sunt câteva dintre elementele ce alcã-
tuiesc contextul social al vieþii la bloc.
Dincolo de amestecul statului, au existat ºi
oaze de intimitate: familia, prietenii, credinþa
(sursa 7 ) ºi cãrþile.

Cultura socialistã a penuriei

În anii ’80, procurarea bunurilor de orice fel,
de la hranã ºi haine la electrocasnice ºi com-
bustibil, a presupus comportamente ºi stra-
tegii neobiºnuite pentru sfârºitul secolului XX.
De asemenea, utilizarea ºi refolosirea bunu-
rilor au creat obiceiuri privind consumul, dar ºi
tradiþii casnice ºi estetice. Analiza surselor 6,
8, 9 ºi 10 indicã explicit modul în care regimul
comunist a creat „cultura penuriei”.

n Analizaþi caricatura ºi fotografia din aceste pa-

gini ºi alcãtuiþi un eseu cu tema: „În comunism,
toþi oamenii erau egali, dar unii erau mai egali
decât alþii”.
Mihai Stãnescu, caricaturã din 1984, în Pe urmele mele, 1999
126 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
„Relaþiile” ºi „cunoºtinþele” erau cea mai impor-
tantã resursã de a obþine hranã, în primul rând.
Cultivarea lor însemna, de fapt, mituirea vânzã-
torilor sau a gestionarilor, întreþinerea unor false
prietenii, cãutarea rudelor cu poziþii importante,
efectuarea unor servicii la schimb sau chiar pros-
tituþie.
O altã strategie larg rãspânditã deopotrivã în
mediul urban ºi la þarã a fost producþia indepen-
dentã de bunuri: hranã, alcool, haine, unelte, chiar
aparate ºi maºinãrii improvizate pentru diverse acti-
vitãþi casnice sau agricole. Toate la un loc asigurau
creºterea „nivelului de trai” al familiei, fiind situate
în afara controlului de stat.
Traficul de frontierã (micul trafic – în Ungaria ºi
Iugoslavia) era o sursã importantã de a obþine mij-
loace de subzistenþã elementare, dar ºi de a bene-
ficia de bunuri inexistente pe piaþa româneascã.
Mãsurile luate pentru înºelarea vigilenþei vameºilor
ºi coruperea acestora au devenit un proiect de
viaþã personalã care asigura o oarecare prospe-
ritate. Decorarea locuinþelor cu ambalaje ºi cutii
goale, frumos colorate, provenite de la bunuri
aduse din afara þãrii, au creat iluzia unui standard
de viaþã normal.
n Având la îndemânã reperele furnizate de textul lec-
þiei ºi de sursele prezentate, alcãtuiþi o cercetare de
istorie oralã care sã recupereze memoria istoricã a
pãrinþilor, rudelor, prietenilor, vecinilor cu privire la
viaþa cotidianã (aspectele vieþii private) în perioada
comunistã. Consemnaþi rezultatele ºi comunicaþi-le
colegilor!
Foto: Andrei Pandele
„Tovarãºii de muncã, de idei ºi de revoluþie erau adesea
ºi tovarãºi de viaþã. Problema creºterii copiilor a fost în
parte preluatã de cãtre stat, care a finanþat creºele de
întreprindere ºi grãdiniþele, astfel încât un copil putea fi
dus chiar de la 3 luni la o creºã zilnicã sau sãptãmânalã,
ºi pãrinþii îºi puteau continua munca. În afara raþiunii
sprijinirii creºterii copiilor mai erau ºi alte raþiuni: era mai
bine ca pãrinþii sã fie ocupaþi în producþie, inclusiv în
sensul posibilitãþii statului de a-i controla, iar educaþia
copiilor trebuia influenþatã de timpuriu de cãtre stat. […]
Spre deosebire de statele capitaliste democratice,
fondate pe neamestec în existenþa privatã a persoanei
(cu toate neajunsurile semnalate de feministele liberale,
respectiv acceptarea tacitã a abuzurilor ºi violenþei
domestice), comunismul intervenea în viaþa privatã (dar
nu în caz de abuzuri ºi violenþã). De exemplu, în România
ultimului deceniu de comunism, statul stabilea în mod
generalizat nevoile de consum ale indivizilor, precum ºi
drepturile acestora la consum. Intervenþia mult mai
generalã era în privinþa cãsãtoriilor ºi divorþurilor, care nu
erau tratate neutru din punct de vedere politic ºi puteau
afecta cariera ºi promovarea unei persoane dacã erau
privite ca nepotrivite […].
Aparent, familia socialistã era partenerialã […]. Patriar-
hatul socialist a consacrat dominaþia tatãlui în familie (lui
i se dãdea alocaþia pentru copii, mamei îi rãmânea res-
ponsabilitatea în creºterea copiilor), a consacrat politici
protective «mama ºi copilul», nu politici de responsabili-
tate parentalã «pãrintele ºi copilul» […].
Femeile au trãit de fapt experienþa dublei exploatãri: în
sfera producþiei au fost exploatate de cãtre statul patriarh,
iar în sfera familiei, de cãtre bãrbaþi.
O expresie foarte elocventã a dezinteresului pentru tot ce
nu avea relevanþã politicã directã o constituie neinterven-
þia statului tocmai în privinþa violenþei împotriva femeilor
ºi copiilor. Nici bãtaia în familie, nici abuzurile, nici violul
marital, nici hãrþuirea sexualã nu erau interzise prin lege.”
Mihaela Miroiu, Drumul cãtre autonomie, 2004
Elevi în drum spre ºcoalã în iunie 1975,
pe traseul Sãrãþel – Bistriþa Nãsãud.
Îmbrãcaþi în uniforme, purtând numãrul
matricol de identificare, mii de elevi au
parcurs zilnic, cu trenul, distanþa dintre
locuinþa de la þarã ºi ºcoala de la oraº.
Douã-trei ore (dus-întors) de educaþie
non-formalã în compania muncitorilor
navetiºti.
 VIAÞA COTIDIANÃ n 127

„Evident, primii vizaþi sã fie invadaþi (este cuvântul propriu)
erau foºtii proprietari ai caselor naþionalizate (în 1950),
care, dacã nu erau izgoniþi în insalubrul subsol, erau cel
mult toleraþi drept chiriaºi în propriile case. […] Cred cã a
prevalat intenþia de a institui un control asupra vieþii
cetãþenilor, în detaliile vieþii casnice ºi chiar intime (cine
vine în casã, cu cine «au relaþii», dacã mai respectã
«Sãrbãtorile» – Paºtele, Crãciunul –, ascultã «Radio
strãin», «Europa Liberã» etc., dacã fiii «reacþionarilor» îºi
mai viziteazã pãrinþii – de care ar fi trebuit sã se dezicã,
ºi unii au fãcut-o […], dacã se înþeleg bine sau rãu soþul
ºi soþia ºi alte amãnunte, care nu mai trebuiau sã rãmânã
necunoscute unui regim ce lansase expresii ca «vigi-
lenþa», «lupta de clasã» ºi «duºmanul de clasã».”
Tatiana Slama-Cazacu, „Instituþia colocatarilor”,
în Viaþa cotidianã în comunism, 2004
Raþia lunarã de alimente prevãzutã pentru o persoanã,
în oraºul Galaþi în 1987
„Pe 9 octombrie 1981, Radio Bucureºti anunþa publicarea
unui decret semnat de Nicolae Ceauºescu ºi care se
dorea a fi o mãsurã de îmbunãtãþire a situaþiei distribuþiei
de alimente. Acesta impunea pedepse severe, incluzând
chiar închisoare pânã la 5 ani, pentru presupuºii fãptaºi
aflaþi practic în spatele lipsei tuturor produselor de bazã
din magazinele româneºti, anume cei care stocau can-
titãþi mari de bunuri ºi acoliþii acestora. Pe scurt, persoa-
nele care deþineau mai mult (ulei, zahãr, fãinã, mãlai,
orez, cafea etc.) decât cantitatea admisã lunar pentru o
familie erau obligate sã returneze surplusul la magazin
spre a primi înapoi banii pe acele produse (la preþul ofi-
cial). Cei care nu se conformau erau pasibili de pedeapsa
cu închisoarea, cum la fel erau ºi vânzãtorii care vindeau
cantitãþi mari de produse. Pentru a înlesni aprovizionarea
ºi a evita mulþimile de oameni sau cetãþenii puºi pe
drumuri, consiliile populare locale trebuiau sã se asigure
cã uleiul ºi zahãrul sunt vândute doar rezidenþilor în zona
respectivã. O altã prevedere era interzicerea hrãnirii cu
pâine a animalelor. Putem considera cã, pe lângã pe-
deapsa cu închisoarea, rambursarea banilor la preþul
oficial, pentru produsele înapoiate la magazin, era tot o
formã de penalizare din moment ce cei mai mulþi oameni
oricum ar fi plãtit peste valoarea produselor o mitã
consistentã vânzãtorului (o mitã pe care cu greu ne
putem imagina cã cineva ar fi returnat-o).”
Marius Stan, Programul ºtiinþific de alimentaþie
raþionalã în România socialistã, 2008

Marius Stan, Programul ºtiinþific de alimentaþie

raþionalã în România socialistã, 2007

„Un activist de partid, foarte zelos, nu cãlcase niciodatã pe la bisericã,

în timp ce doamna venea slujbã de slujbã… O prezenþã discretã, umilã.
Soþul a lãsat cu limbã de moarte, faþã de copii, cã nu vrea înmor-
mântare cu preot. Soþia, afectatã de aceastã decizie, a venit la noi ºi
ne-a rugat sã gãsim o soluþie. El fusese ºi botezat ºi trebuia înmor-
mântat creºtineºte. Am recurs la o soluþie de mijloc: pânã la poarta
cimitirului a fost adus de «tovarãºi», de acolo l-am preluat noi… am
respectat toate rânduielile, am fãcut totul pe îndelete. Acum, dupã ani,
mã întâlnesc cu copiii lor, care îmi mulþumesc, convinºi cã ar fi fost o
greºealã dacã ar fi respectat hotãrârea tatãlui lor.” Foto: Andrei Pandele
Adrian Neculau, „Context social ºi practici cotidiene –
Coadã la zahãr, Bucureºti, mai 1982
o rememorare”, în Viaþa cotidianã în comunism, 2004
128 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Foto: Andrei Pandele
Decembrie 1984, Bucureºti. Autobuz ultraplin, cu butelii deasu-
pra. „Tovarãºa” cerea economii la benzinã, însã tehnologiile de
detentã a gazelor sub presiune nu erau puse la punct. Rezervoa-
rele au fost întotdeauna goale. Le-au scos, pentru c㠄Tovarãºa”
dorea sã se economiseascã ºi gazul. (comentariul fotografului)
„Doamna C(angeopol), mama lui L(iviu), este ºefã la
Alimentara de lângã blocul meu. Azi, pentru prima oarã
de când stau aici, pentru cã frigiderul era complet gol, am
fost la ea ºi am rugat-o sã-mi dea ceva de mâncare,
pentru A(ndreea). Iatã, am ajuns sã mã aprovizionez
paralel, ca ºtabii! Mi-a dat un pachet de unt ºi doi pui
scheletici, apoi m-a scos din Alimentarã prin spate, cu
mare grijã, sã nu mã vadã zecile de potenþiali cumpã-
rãtori în aºteptare. Riscam sã luãm amândoi bãtaie dacã
lumea s-ar fi prins cã mai sunt vreo zece pachete de unt
ºi vreo zece pui în magazinul devenit un fel de muzeu.
Ciudat – în acelaºi timp, îmi era foarte ruºine, dar mã
simþeam ºi un fel de favorizat al sorþii. Mã întreb cum se
simt «ºtabii» care zilnic recurg la magazinele speciale ori
la aprovizionarea pe uºa din spate. Probabil, se simt cu
totul altfel decât ceilalþi oameni – mai buni,
mai merituoºi, mai deºtepþi etc. Iatã,
ruptura dintre conducãtori ºi conduºi pare
sã înceapã de la stomac! Oricum, m-am
decis sã n-o mai deranjez pe D-na C.
Tremura, sãraca, de fricã atunci când mã
strecura printre munþii de lãzi din magazia
alimentarei. Plus cã încã mai am un gust
tâmpit în gurã, deºi nu m-am atins nici de
unt, nici de scheleticii pui.”
Liviu Antonesei, Jurnal din anii ciumei:
1987-1989, 1995
Coadã la butelii, 1982 Foto: Andrei Pandele
„Marea Adunare Naþionalã a Republicii Socialiste România,
luând în dezbatere Programul de alimentaþie ºtiinþificã a
populaþiei, elaborat pe baza indicaþiilor ºi sub îndrumarea
nemijlocitã a tovarãºului Nicolae Ceauºescu, secretarul
general al Partidului Comunist Român, preºedintele
Republicii Socialiste România, constatã cã, prin prevede-
rile ce le cuprinde, programul se înscrie în mod armonios
în politica generalã a partidului ºi statului nostru – al cãrei
þel suprem îl constituie asigurarea bunãstãrii materiale ºi
spirituale a poporului, ridicarea permanentã a calitãþii
vieþii – ºi este menit sã contribuie la satisfacerea echili-
bratã a cerinþelor de consum alimentar ale tuturor mem-
brilor societãþii.
Având la baza prevederilor sale recomandãrile ºtiinþei,
obiceiurile, tradiþiile ºi specificul cerinþelor […] unei
alimentaþii raþionale, programul stabileºte, totodatã,
direcþiile în care cercetarea ºtiinþificã, agricultura, industria
alimentarã, comerþul, alimentaþia publicã trebuie sã
acþioneze pentru realizarea integralã a obligaþiilor ce le
revin. […]
3. Consiliul de Miniºtri va lua mãsuri pentru înfãptuirea
prevederilor programului, urmãrind realizarea integralã a
resurselor de produse agroalimentare, diversificarea ºi
îmbunãtãþirea calitãþii produselor, repartizarea judicioasã
a fondului de mãrfuri, cu respectarea Programului de
autoconducere ºi autoaprovizionare teritorialã.
Totodatã, Consiliul de Miniºtri va asigura buna organizare
a reþelei comerciale ºi de alimentaþie publicã, profilarea ºi
specializarea corespunzãtoare a unitãþilor de desfacere,
livrare ritmicã ºi buna gospodãrire a produselor, îmbunã-
tãþirea servirii cumpãrãtorilor. […]”
Fragment din Hotãrârea Marii Adunãri Naþionale
pentru aprobarea Programului de alimentaþie ºtiinþificã
a populaþiei, 1984

POLITICA DEMOGRAFICÃ A REGIMULUI CEAUºESCU
În 1966, Ceauºescu a avut iniþiativa de a propune o
politicã demograficã de creºtere a populaþiei prin
controlul fertilitãþii. Dincolo de afirmaþiile propagan-
dei oficiale despre „vitalitatea, tinereþea ºi vigoarea
naþiunii” (sursa 12 ), Ceauºescu se visa conducã-
torul unei þãri de 30 de milioane de locuitori.
Dupã instaurarea comunismului, în 1948, avortul
la cerere fusese interzis, pentru ca, în 1957, el sã
fie din nou legalizat. Prin Decretul 770 din 1966,
statul era direct implicat, prin organele procuraturii,
în problema socialã, dar privatã, a reproducerii.
Sexualitatea era astfel supusã controlului „de par-
tid”. Aºa au apãrut „decreþeii” începând din 1967 –
era numele prin care erau desemnaþi copiii nãscuþi
în anii ’60-’70 – când creºterea demograficã a fost
într-adevãr spectaculoasã. Pe termen lung însã,
rezultatele au fost nesatisfãcãtoare, iar în anii ’80
s-a hotãrât ca femeile sã fie supuse periodic unor
controale ginecologice. Astfel, statul a pãtruns efec-
tiv în corpul fizic al cetãþenilor sãi.
Consecinþe:
_ între 1966 ºi 1989 au fost documentate 9.452 de
decese în rândul femeilor care au încercat sã
facã un avort ilegal;
_ în 1989 au fost înregistrate 1.193 de decese.
Analizaþi sursele prezentate ºi precizaþi:
n Care au fost elementele de propagandã oficialã
utilizate de regim pentru a susþine programul de
creºtere demograficã?
n Alcãtuiþi un inventar al consecinþelor negative ale
Decretului 770/1966.
„Consiliul de Stat al RPR decreteazã:
Art. 1. Întreruperea cursului sarcinii este interzisã.
Art. 6. În cazuri de extremã urgenþã medicalã, când întreru-
perea cursului sarcinii trebuie imediat efectuatã, medicul
are obligaþia ca înainte de intervenþie sau, când nu este
posibil, în cel mult 24 ore de la aceasta, sã anunþe în scris
pe procuror, care urmeazã a constata, pe baza avizului
medicului legist ºi a oricãror alte date, dacã intervenþia
pentru întreruperea cursului sarcinii a fost necesarã.
Art. 7. Efectuarea întreruperii cursului sarcinii în alte condiþii
decât cele prevãzute în acest decret constituie infracþiune
ºi se pedepseºte potrivit dispoziþiilor Codului Penal. […]”
Decret privind interzicerea întreruperilor de sarcinã
(29 septembrie 1966)
VIAÞA COTIDIANÃ n 129
Propaganda oficialã îl
înfãþiºa pe Ceauºescu
drept pãrinte al neamului
ºi ocrotitor al tuturor
Sursa: ANIC copiilor din România
„Comitetul Politic Executiv adreseazã în acelaºi timp un
apel întregii populaþii, muncitorilor de la oraºe ºi sate,
pentru a înþelege bine cã asigurarea unei creºteri demo-
grafice normale este o înaltã onoare ºi o obligaþie pentru
fiecare familie ºi pentru întregul nostru popor, ce s-a
mândrit întotdeauna cu familii durabile, cu mulþi copii, pe
care i-a crescut în dragoste, asigurând în acest fel vitali-
tatea, tinereþea ºi vigoarea întregii naþiuni. Astãzi mai
mult ca oricând, avem înalta obligaþie de a asigura patriei
noastre noi ºi noi generaþii care sã contribuie la înflorirea
naþiunii noastre socialiste, la triumful socialismului ºi
comunismului în România.”
Scînteia, 1966
„Propaganda pronatalistã […] este îmbibatã de carac-
teristici naþionalist-comuniste, ca întreaga retoricã a
acelei perioade în care, în elanurile sale stalinist-naþio-
naliste, Ceauºescu însuºi era socotit expresia chinte-
senþialã a «fiinþei naþionale», iar Elena Ceauºescu
prototipul matern al patriei. Grija politicii oficiale era
pentru «genele purtãtoare de neam», nu pentru oamenii
reali. Decretul prevedea un minimum de patru copii pentru
fiecare femeie fertilã mai tânãrã de 45 de ani, dupã care
o femeie avea dreptul legal la avort. Nici «nenãscuþii» nu
aveau drepturi ca indivizi. Ei era luaþi în seamã doar ca o
potenþialã statisticã într-o creºtere demograficã. Existau
practici ale maternitãþilor de a fi declaraþi copiii nãscuþi
doar dupã 3 zile de la naºtere pentru ca, în cazul în care
mureau pânã atunci, sã fie înregistraþi la avorturi. Naºte-
rile prin cezarianã erau dramatic diminuate, fiindcã permi-
teau avortul în primii doi ani ºi dupã a doua cezarianã.
Spitalele aveau plan de cezariene, ºi femeile care intrau
în «depãºire de plan» îºi riscau viaþa dacã aveau compli-
caþi la naºtere.”
Mihaela Miroiu, Drumul cãtre autonomie, 2004
130 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

„Încã nu eram cãsãtoritã în anul 1977, trãiam cu bãrbatul

care urma sã-mi devinã soþ ºi, dintr-un accident, am
rãmas însãrcinatã. Eram foarte speriatã cã pãrinþii nu mã
vor mai primi acasã pentru cã i-am fãcut de ruºine, dupã
cum mã ameninþau cã vor face încã din copilãrie dacã se
va petrece o astfel de întâmplare. Prietenul meu m-a pus
în legãturã cu o vecinã a lui, sorã medicalã, care se ocupa
cu provocarea avorturilor. Era ora 9 seara când m-am dus
la acea vecinã. M-a pus sã mã întind pe-o canapea ºi mi-a
pus o sondã. Au început durerile, apoi o hemoragie puter-
nicã. M-am trezit dupã douã zile, la spital, la reanimare.
Prin niºte relaþii am reuºit sã scap de închisoare.” 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile
„Aveam deja doi copii ºi era suficient pentru puterile ºi este un film artistic realizat
veniturile mele ºi ale soþului meu. Când am rãmas din nou de cãtre regizorul Cristian
însãrcinatã, dupã sfatul unei prietene, am luat tincturã de Mungiu în anul 2007
iod. Am ajuns la spital unde am avortat. Doctorii n-au vrut
sã mã ajute pe motiv cã nu le-am spus ce fãcusem. ªtiam
cã dacã le-aº spune, mã aºteaptã închisoarea. Mã sim-
þeam aproape de moarte când doctorii au intervenit.
Mi-am revenit greu.»”
Lavinia Betea, „Interzicerea avorturilor (1966-1989)...”, „Lecþia fundamentalã a politicii demografice româneºti, a
în Viaþa cotidianã în comunism, 2004 cãrei piesã centralã a alcãtuit-o recriminalizarea avortului,
este aceea cã legea trebuie sã protejeze avorturile
sigure. Dosarele istorice comparative ale mortalitãþii
materne în þãrile în care avortul este interzis indicã
Rata mortalitãþii materne în diverse þãri europene (1988) limpede faptul cã femeile cautã în astfel de situaþii cãi
(Mortalitatea maternã înseamnã decesele din cauza ilegale sã avorteze atunci când opþiunile de a preveni sau
maternitãþii la 100.000 de nãscuþi vii) de a elimina o sarcinã nedoritã nu le sunt accesibile. Pe
scurt, femeile îºi riscã viaþa ca sã poatã obþine controlul
România 210
fertilitãþii proprii. Accesul la cunoaºterea metodelor
Albania 100 contraceptive, atât de cãtre femei, cât ºi de cãtre bãrbaþi,
URSS 45 este aspectul critic al practicilor sexuale ºi reproductive
Bulgaria 40 ºi, desigur, al controlului fertilitãþii.”
Ungaria 21 Gail Kligman, Politica duplicitãþii. Controlul
Polonia 15 reproducerii în România lui Ceauºescu, 2000
Finlanda 15
Cehoslovacia 14
Franþa 13
Iugoslavia 11
R.F.Germania 8
Italia 6
Norvegia 4
Bogdan Murgescu (coord.), Istoria României în texte, 2001

„Un întreg popor

Nenãscut încã Nãscuþi la comandã. Decre-
Dar condamnat la naºtere, þeii este un film documentar
Foetus lângã foetus, realizat în 2005 de cãtre re-
Un întreg popor gizorul Florin Iepan.
Care n-aude, nu vede, nu înþelege,
Dar înainteazã n Vizionaþi cele douã filme menþionate mai sus ºi lec-
Prin trupuri zvârcolite de femei,
turaþi poezia Anei Blandiana, Cruciada copiilor. Rea-
Prin sânge de mame
lizaþi o dezbatere despre condiþia femeii în perioada
Neîntrebate.”
comunistã.
Ana Blandiana, Cruciada copiilor, 1984
 VIAÞA COTIDIANÃ n 131

9.2. Spaþiul public

„Comuniºtii sunt vãcari: considerã oamenii ca vãcarii
cirezile. Cum poþi gândi egalitatea absolut㠖 cã
aºa trebuie s-o gândeºti ca sã fii comunist – când
nici nu ieºi bine în stradã ºi te-ntâlneºti cu ea, cu
inegalitatea?” (322 de vorbe memorabile ale lui Petre
Þuþea, 1993)
Petre Þuþea a fost un gânditor a cãrui operã a
fost aproape în totalitate rostitã, spusã, oralã.
Aprecierea sa, chiar dacã mai abrupt formulatã,
surprinde exact utopia idealului comunist de socie-
tate: o mulþime de oameni egali. Gustave le Bon, Sursa: ANIC
în 1895, definea mulþimea ca
„o adunare de indivizi oarecare […] în care perso-
nalitatea conºtientã dispare, sentimentele ºi ideile
tuturor elementelor componente fiind orientate într-o
aceeaºi direcþie. [...] Pentru a cãpãta caracteristici
speciale, este nevoie de influenþa anumitor stimuli”
(Gustave le Bon, Psihologia mulþimilor ).
Salutul Organizaþiei Pionierilor din România era: „Pentru
Lipsa de motivaþie social㠖 o stare gloria poporului ºi înflorirea României socialiste, pentru
de spirit cauza partidului – înainte!”. Rãspunsul detaºamentului
sau unitãþii de pionieri era: „Tot înainte!”.
Scopul declarat al comunismului a fost omogeni- Legãmântul pionieresc era rostit la primirea în Organi-
zarea socialã. Oamenii au fost aduºi în spaþiul public zaþia Pionierilor: „Voi învãþa ºi voi munci pentru a deveni
fiu de nãdejde al patriei mele Republica Socialistã
ºi transformaþi în „mulþime”, în „mase populare” –
România. Voi fi credincios poporului ºi Partidului Comunist
dupã expresia folositã de ideologia comunistã. Român. Voi respecta neabãtut îndatoririle pioniereºti”.
Stimulii afectivi utilizaþi în realizarea acestei meta-
morfoze au fost: dragostea de þarã ºi de partid,
recunoºtinþa faþã de eroii neamului, „conducãtorul
iubit” ºi idolatrizat, respectul ºi mulþumirea pentru
„grija pãrinteasc㔠a conducãtorului.

Sursa: ANIC Foto: Andrei Pandele

Manifestaþie oficialã pe stadionul „23 August” din Bucureºti Realitatea din spatele regiei oficiale
132 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

În spaþiile publice – pe stadioane, în pieþe, pe marile bule-

varde, în sãli de sport sau de spectacole – atitudinile mulþimii
trebuiau sã fie entuziasmul ºi înflãcãrarea faþã de conducãtor,
partid, popor, patrie, comunism etc. Expresia acestui tip de
patriotism erau poeziile, cântecele, dansurile tematice, dese-
nele realizate din corpuri umane etc. Mitingurile, adunãrile fes-
tive, celebrarea unor sãrbãtori oficiale, spectacolele omagiale,
manifestãrile din cadrul organizaþiilor de copii (sursa 1 ), tineret „Furtul de la stat, de la fabricã sau de la
colectivã era considerat un mijloc de a
sau ale „oamenilor muncii” au fãcut parte din viaþa cotidianã
îndrepta o injustiþie, un act de echitate
petrecutã în spaþiul public. Participarea era obligatorie ºi era absolut moral. Avem o relatare deosebit
susþinutã de o recuzitã care cuprindea drapele, pancarte cu de pitoreascã, a unui responsabil la o
lozinci ºi sloganuri, tablouri ºi imagini ale conducãtorilor – în fermã timp de 17 ani. O fermã de stat în
ultimii ani doar ale conducãtorului –, care alegorice, flori, sim- care se produceau preparate din carne.
El rezumã astfel relaþia sa cu salariaþii:
boluri ale comunismului (secera ºi ciocanul, stema Partidului Oamenii încercau sã se manifeste
Comunist, stema României socialiste). cinstit, dar nu exista unul care sã nu
Sentimentele colective erau dintre cele mai variate. Respon- încerce sã ia ceva. Fie cã bãga sub
sabilitatea individualã era respinsã, toate neîmplinirile fiind puse hainã, fie sub cãmaºã, toþi încercau sã
pe seama sistemului. Pe de o parte, regãsim culpabilizarea ia ceva. Fie o bucatã de carne, fie un
bidon cu lapte, fiecare încerca sã ducã
regimului pentru eºecurile personale ºi colective, dar ºi pentru ceva acasã. […] Aveam douã cabine ºi-i
suferinþa celorlalþi, sau complicitatea directã ori tãcutã la abu- controlam la ieºire. Uneori se adunau ºi
zuri, crime ºi atrocitãþi. De cealaltã parte, se aflã neîncrederea câte 40 de kilograme de carne. […]
în regim, conºtientizarea sacrificiului inutil ºi a lipsei totale de Aveam cam 150 de persoane pe care le
serveam în fiecare lunã; la partid, la
libertate. Efectul a fost crearea unui mecanism mental bazat pe
doctori, la directori la Bucureºti…
suspiciune ºi nesinceritate, pe cãutarea vinovaþilor în altã parte. Trebuia sã acopãr 5-6 tone de carne
Comportamentul duplicitar a invadat astfel spaþiul public coti- care era furatã. ªi toatã trebuia aco-
dian. Compasiunea, ruºinea, jena, solidaritatea nu se manifes- peritã în registre.”
tau în public, ci în tãcere în spaþiul privat. Morala publicã a Adrian Neculau, „Context
devenit complet diferitã de etica personalã (sursa 2 ). social ºi practici cotidiene”, în Viaþa
cotidianã în comunism, 2004
Într-un asemenea context, lipsa de motivaþie socialã, gân-
direa stereotipã, gesturile de autoconservare, oportunismul,
ambiguitatea discursului, promiscuitatea intelectualã s-au ames-
tecat pentru a da viaþ㠄omului nou”. Dacã adãugãm sentimen-
tele omniprezente de fricã ºi angoasã (sursa 3 ) obþinem un
tablou destul de sumbru al modului de manifestare al oamenilor
în spaþiul public.

Modelele din spaþiul public

Reperele morale ºi modelele au fost puþine în
spaþiul public românesc în aceastã perioadã.
Singurele personalitãþi acceptate public de
regim erau cele din cãrþile de istorie, al cãror
urmaº direct se considera Nicolae Ceauºescu.
Cenaclul Flacãra, numit ºi „al tineretului revoluþionar”,
condus de cãtre poetul Adrian Pãunescu, era un amestec
de omagii închinate lui Nicolae Ceauºescu ºi de poezie ºi
muzicã de calitate (se recita din poezia de dragoste a lui
Eminescu sau Serghei Esenin, se cânta din Beatles sau
Bob Dylan). Cenaclul a dezvoltat însã cultul personalitãþii
pânã la forme aberante, motiv pentru care a ºi fost încurajat
de cãtre Partid. Sursa: Rompres
 VIAÞA COTIDIANÃ n 133

Cele câteva repere culturale, etice, estetice oferite publicului

românesc de postul de radio Europa Liberã erau receptate în
spaþiul privat al locuinþei ºi oricum nu puteau face obiectul
vreunui discurs rostit public.
O prezenþã aparte în spaþiul public au fost sportivii, actorii ºi
cântãreþii. Ei erau agreaþi de regim în viaþa publicã atâta vreme
cât, prin performanþele lor sportive, artistice sau culturale, nu
atentau la moralitatea comunistã sau, mai riscant pentru ei, la
poziþia privilegiatã a conducãtorului. Sportivi excepþionali, precum
Ilie Nãstase (tenis), Nadia Comãneci (gimnasticã), Cristian Gaþu
(handbal), au fost modele care au creat o emulaþie realã în spor-
turile pe care le-au practicat. În acelaºi timp, regimul a profitat
de performanþele lor pentru a susþine superioritatea sistemului
comunist de organizare ºi pregãtire a sportivilor, chiar dacã,
uneori, frauda era evidentã (dopaj, modificarea datelor de identi-
tate personalã) sau metodele folosite (bãtaia, privarea de parti-
ciparea curentã la activitãþile ºcolare) atentau la demnitatea ºi
drepturile persoanei. Încheierea carierei sportive a însemnat,
pentru cei mai mulþi, anonimatul. Sursa: ANIC

Ilie Nãstase, numãrul 1 mondial

în tenis în anii 1972 ºi 1973

„Maniera în care prezenþa eventualã a

Sursa: Rompres Sursa: Rompres
Actriþa Carmen Stãnescu Actorii Florin Piersic ºi Marga Barbu
Actorii ºi cântãreþii au populat, la rândul lor, spaþiul public al
teatrului sau al televiziunii, exprimarea lor artisticã fiind însã
atent supravegheatã. De asemenea, popularitatea unora dintre
ei, textele pe care le-au rostit sau chiar nonconformismul vesti-
mentar ºi al coafurii i-a fãcut indezirabili, iar prezenþa lor la
televiziune, de exemplu, a fost interzisã.
Altfel, modelele din spaþiul public, prezentate la radio sau
televiziune, erau „eroii muncii socialiste” – „muncitori, þãrani,
intelectuali” – care mulþumeau partidului ºi secretarului sãu
general pentru „condiþiile de muncã ºi de viaþã create în România
socialistã”. Cuvintele-cheie ale discursului public oficial erau:
tovarãºul Nicolae Ceauºescu, partid, popor, societate socialistã,
producþie, progres, bunãstare materialã ºi spiritualã.
fricii în existenþa cotidianã din România
comunistã este acceptatã nu e inde-
pendentã de modul cum se exercitã
puterea socialã în perioada respectivã.
Atitudinile critice la adresa puterii erau
reprimate cu brutalitate. De aici pericolul
de a fi anchetat sau arestat, pericol mai
important, practic, decât cel al foamei
sau al frigului, cãci nu se ºtia niciodatã
cum se terminã o astfel de procedurã.
Adicã lipsa de hranã ºi cãldurã, fiind
considerate pasagere, ofereau ºanse de
supravieþuire, în timp ce confruntarea cu
«organele de ordine» era asociatã cu
riscul morþii. […] Existenþa unei cenzuri
interne a aparatului psihic pune pro-
blema intervenþiei mecanismelor de
apãrare în contexte sociale particulare,
în care se poate vorbi despre o cenzurã
colectivã puternicã. […] Regimul comu-
nist deþine recordul de a privi bãnuitor
orice persoanã. O suspiciune gene-
ralizatã este regula, contribuind la
întreþinerea unui climat de teamã.”
Radu Clit, „Frica de zi cu zi”,
în Viaþa cotidianã în comunism, 2004
134 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

n Analizaþi textul lecþiei aflat sub genericul „Lipsa de

motivaþie social㠖 o stare de spirit” ºi argumentaþi
acest titlu.
n Citiþi textul de mai jos ºi identificaþi branduri pre-
zente în spaþiul public românesc în anii ’70 - ’80.

„[…] Nu cred sã fie cineva în þara asta care sã nu fi

vãzut, sã nu fi cumpãrat sau sã nu fi gustat vreodatã o
eugenie. […] Poet de-aº fi, i-aº scrie o odã. Ca mulþi
dintre noi, eugenia s-a nãscut ºi ºi-a trãit tinereþea în
socialism; fidelã ca o mãicuþã îndrãgostitã de Hristos,
eugenia a servit sistemul cu o devoþiune pe care, hai s-o
recunoaºtem, n-a avut-o nici unul dintre noi. S-a unduit
dupã împrejurãri ºi a fost ce i s-a cerut sã fie: dimineaþa,
era mic dejun pentru elevii-cu-cheia-la-gât-de-la-ºcoala-
-dintre-blocuri; la amiazã, aceeaºi eugenie a reprezentat
un substitut de prânz pentru muncitoarele cu ºolduri tot
mai late sau pentru muncitorii cu pachetul de þigãri îndesat
în salopetã, la piept; cu acelaºi gramaj, eugenia devenea
seara cinã în gura ºtirbã a vreunui pensionar. De fapt,
atunci eugenia se chema chiar Eugenia (acum, cineva a
fost într-atât de stupid încât sã-i schimbe numele!), iar
înveliºul de hârtie ceratã era mai întotdeauna uns ºi urât. Sursa: ANIC
Adevãrat spun cã, pe cât mã gândesc mai mult, pe-atât
nu-mi pot imagina România socialistã fãrã eugenie.
Dac-ar trebui sã alegem un simbol al acelor ani, careva n Textul de mai jos face referire la ceea ce în ideo-
dintre dumneavoastrã ar spune Dacia, un altul ar alege logia comunistã se numea „muncã patrioticã”. În ce
frigiderul Fram cu muchii rotunjite, cineva ºi-ar aduce condiþii sunteþi dispuºi astãzi sã efectuaþi „muncã
aminte de concediul la mare, cineva ar spune parizer, iar patrioticã”? Consideraþi activitãþile de voluntariat
altcineva ar zice radioul Gloria. Eu aº vota cu eugenia. desfãºurate azi în cadrul unor organizaþii neguver-
[…] Azi, eugenia de supermarket se cheamã Mars ºi vine namentale sau în alte contexte „muncã patrioticã”?
din America. Ceea ce eugenia a fost pentru socialism, Argumentaþi rãspunsul!
este batonul de Mars pentru capitalism. Diferenþa dintre
eugenie ºi Mars este diferenþa dintre România ºi State,
redusã la esenþã […].”
Adrian Cioroianu, Scrum de secol, 2001 „În România lui Ceauºescu, munca forþatã era impusã pe
trei cãi: a legilor, a muncilor obligatorii non-profesionale ºi
a condiþiilor coercitive care reglau munca profesionalã.
[…] Munca obligatorie prefigura la scarã redusã modelul
Alcãtuiþi o listã de atitudini, valori ºi comportamente general al represiunii impersonale. Fãrã nicio legãturã cu
din ultimele decenii de comunism. Câte dintre ele profilul profesional, neremuneratã, fãrã duratã progra-
mai sunt prezente astãzi în societatea româneascã? matã, ea nu îºi asuma o funcþie punitivã ºi angrena
n Comparaþi spaþiul public din lumea româneascã din practic întreaga populaþie: ºoimi ai patriei ºi ºcolari din
perioada regimului comunist cu cel din zilele noas- clasele mici cãrora li se normau cantitãþile de fier vechi,
tre. deºeuri de hârtie ºi sticle goale pe care erau datori sã le
colecteze, elevi din cursul superior, studenþi ºi profesori –
n Faceþi o comparaþie între modelele ºi elitele din
inclusiv universitari – trimiºi periodic la þarã pentru
spaþiul public din anii ’70-’80 ºi cele de astãzi.
efectuarea unor munci agricole sezoniere, unde câteo-
n Parcurgeþi toate textele din acest capitol ºi alcã- datã cooperau ºi cu muncitori scoºi din producþie în
tuiþi eseuri pe urmãtoarele teme: acelaºi scop, salariaþi de toate categoriile puºi sã mãture
– „Frica – ieri ºi azi” strãzile în sezonul cald ºi sã le cureþe de zãpadã în
– „Reuºita social㠖 ieri ºi azi” sezonul rece, transformarea stagiului militar în munca
– „Patriotismul – ieri ºi azi” forþatã pe care zeci de mii de soldaþi, prost hrãniþi ºi
neplãtiþi, o depuneau pe marile ºantiere, de la Transfãgã-
Argumentaþi faptul cã Nadia Comãneci a fost un model
rãºan la Casa Poporului etc.”
în viaþa publicã româneascã în anii ’70-’80 ºi, în ace-
laºi timp, un brand românesc. Pavel Câmpeanu, Ceauºescu, anii
numãrãtorii inverse, 2002

n Mediul studenþesc a reprezentat un spaþiu de ex-
presie a unei anumite libertãþi de iniþiativã econo-
micã ºi de opinie criticã la adresa regimului, atent
supravegheatã însã de autoritãþi. Identificaþi în tex-
tele urmãtoare forme de manifestare ale spiritului
liber.
„Cineva care la sfârºitul anilor ’80 era student la Poli-
tehnicã în Bucureºti ne-a spus cum organiza sesiuni de
video. Închiria aparatul pentru 500 lei/noapte ºi apoi cerea
o taxã (bilet) de la colegii care voiau sã vinã la eveni-
ment. Programul standard al vizionãrii includea o come-
die, un film de acþiune/horror ºi un film porno. El oferea
totodatã servicii adiþionale, precum þigãri bune ºi bere. În
general, institutele politehnice, dar ºi Medicina sau IEFS-ul
ori alte facultãþi ce aveau studenþi strãini (din Grecia,
Iran, Irak, Egipt, Siria, Israel sau, mai rar, Iugoslavia) se
aflau într-o poziþie privilegiatã pentru a gãsi blugi, tricouri,
adidaºi, þigãri, cafea, valutã, cosmetice sau casete.
Mediul studenþesc avea o culturã foarte originalã ºi
adaptativã, cel puþin din punctul de vedere al obþinerii de
bunuri de consum rare. Mai existau ºi cãrþile care, în
diferite contexte, erau închiriate pe bani.”
Liviu Chelcea, Puiu Lãþea, „Cultura penuriei: bunuri,
strategii ºi practici de consum în România anilor ’80”,
în Viaþa cotidianã în comunism, 2004
Texte cenzurate ale grupului „Geof”
Prima paginã a unui text cenzurat al grupului satiric „Geof”
n Identificaþi în sursa 7 elemente care, din punctul de
vedere al cenzurii comuniste, nu puteau fi spuse în
public.
VIAÞA COTIDIANÃ n 135
„Cu totul senzaþional mi s-a pãrut un spectacol al trupei
«Divertis» din anii ’80, pe vremea când se rupea mereu
electricitatea. Spectacolul începea pe întuneric cu replica
«Cine a stins lumina?», iar rãspunsul era «E stinsã de la
tablou!». Doar cã, în momentul în care se aprindea
lumina, mâna actorului – nu mai ºtiu dacã era Toni Grecu
ori Greþcu – era îndreptatã spre «tabloul» cu Nicolae
Ceauºescu, agãþat parcã dintotdeauna pe scena Casei
Studenþilor! Îmi amintesc ºi acum feþele mamoreene ale
activiºtilor, securiºtilor ºi profesorilor conformiºti din acea
salã. Slavã Cerului, toþi politrucii au fost atât de speriaþi,
încât au acoperit toatã povestea.”
Liviu Antonesei, „Cenzura noastrã cea de toate zilele”,
în Viaþa cotidianã în comunism, 2004
n Citiþi cele douã texte, rememoraþi-vã copilãria (anii
de ºcoalã primarã ºi din gimnaziu) ºi comparaþi
elementele care definesc cele douã perioade de
referinþã: anii ’70-’80 ºi România postcomunistã.
„ªtiu cã nu aº fi conceput sã nu fiu fãcutã pionierã în
prima serie: ar fi fost ceva împotriva normalitãþii unui copil
din RSR care învãþa bine. […] Glumesc, dar totuºi: ar fi
fost un soi de nerecunoaºtere socialã… În privinþa
semnificaþiei ºi a conotaþiilor cravatei de pionier, puþin îmi
pãsa de ele… Nici prin minte nu mi-a trecut vreodatã,
prin clasa a II-a, când se petrecea evenimentul cã ar fi
vreunele. Nu m-au deranjat nici textele poeziilor patriotice
care se recitau cu ocazia respectivã, din simplul motiv cã
nu le-am observat vreodatã, în mod real, conþinutul. Tot
ce îmi amintesc din ceremonie este un bãiat cu pãrul
blond ºi ondulat, care îmi plãcea în perioada de atunci.
În clasa a VIII-a, nu mai purtam cravatele de pionier, le
luam doar în geantã în caz de… Zãceau acolo fãcute
varzã, ºifonate ca vai de ele. În toate pozele apãream
fãrã. La sfârºitul clasei a VIII-a, mi-am pus-o pe a mea,
împreunã cu inelul transparent, cred, într-o cutie metalicã
cu cheiþã în care îmi þineam comorile. (Avusesem multe
amoruri purtând cravata aia la gât sau în buzunar…)”
Iaromira Popovici, „Fiorul primei serii” (Dilema veche, 2008)
„Scurta ºi ambiþioasa mea carierã pioniereascã a fost
recompensatã, chiar în vara lui ’89, cu o invitaþie la Forumul
Pionieresc de la Crevedia. […] Programul pionierilor foru-
miºti era încãrcat. Vizite de lucru la APACA ºi la alte fabrici
ºi întreprinderi, întâlniri ºi schimb de experienþe cu forumiºtii
din judeþele Ialomiþa ºi Dâmboviþa. Ne plãcea pentru cã
oriunde mergeam ni se dãdea ceva, de obicei de mâncare.
La ferma de vaci, inginerul agronom ne-a dat lapte prins
ºi dupã aceea a avut proasta inspiraþie sã ne îndoape cu
caise, aºa cã peste puþinã vreme sute de cravate roºii
înfloreau ca macii în lanul de porumb din apropiere.”
Adina Popescu, „God is dead…” (Dilema veche, 2008)
136 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
n Priviþi imaginea de mai jos, citiþi textul ºi alcãtuiþi
un eseu cu tema „Coada – ieri ºi azi.”
Foto: Andrei Pandele
Coadã la mãcelãrie
„Tupeul, minciuna de la obraz, violenþa încãpãþânatã,
abilitatea de a te fofila, tenacitatea erau arme redutabile
în aceastã junglã a luptei pentru existenþ㠖 bãtrâni care
se plângeau cã sunt operaþi se luptau vitejeºte cu
bastoanele, se împingeau congestionaþi în faþa ta, înjurau
cu ochii cât cepele, izbeau cu coatele, lupta era pe viaþã
ºi pe moarte, mulþi strigau dupã ajutor, se sufocau împinºi,
erau cãlcaþi în picioare. Cei mai slabi nu rezistau. Când
venea marfa, coada creºtea ca viteazul din poveste, se
miºca paroxistic, apãreau toþi membrii familiei, oameni
rãsãriþi din alte pãrþi – «acum ori niciodatã» – ºi pe lângã
ei se fofilau alþii. […] Intelectualii din cartier, cei fãrã pile
în sistem, precum ºi scãpãtaþii de veche familie bunã
resimþeau aici din plin umilirea ºi revolta neputincioasã.”
Paul Cernat, „Cozi ºi oameni de rând în anii ’80”,
în Viaþa cotidianã în comunism, 2004
REUªITA SOCIALÃ
Reuºita socialã este unul dintre criteriile de apre-
ciere, de valorizare a persoanei. Contextul social –
descris în paginile anterioare – a modelat un profil
uman profund ancorat în schemele cognitive ale
ideologiei comuniste ºi în practicile sociale dobân-
dite în viaþa cotidianã. Oamenii au fost siliþi, în lipsa
alternativelor, s㠄înveþe” cã nu existã decât o sin-
gurã realitate socialã: cea a societãþii comuniste.
Astfel, reuºita ºi succesul au fost apreciate doar în
funcþie de setul de valori, opþiuni ºi reprezentãri
sociale care le-au fost livrate de sistem.
n Televiziunea îndeplineºte, de regulã, trei funcþii
sociale importante: informare, educaþie ºi diver-
tisment. Analizaþi programul TVR prezentat mai
jos ºi vizionaþi „O zi la Televiziunea Românã în
Epoca Ceauºescu” pe www.emisiunitvr.iiccr.ro.
Comentaþi mãsura în care aceste funcþii erau pre-
zente în spaþiul televizual românesc în anii ’80.
Vineri, 27 noiembrie 1987
20,00 – Telejurnal. În întâmpinarea Conferinþei Naþionale
a partidului
20,20 – Strãlucitã solie de pace, prietenie ºi colaborare.
Vizita tovarãºului Nicolae Ceauºescu împreunã cu
tovarãºa Elena Ceauºescu în Republica Arabã Egipt
20,40 – Þara întreagã întâmpinã Conferinþa Naþionalã a
partidului. Angajamente onorate (documentar)
20,55 – Cadran mondial – România ºi problemele lumii
contemporane
21,10 – Serial ºtiinþific : „Univers, materie, viaþã”.
Emisiune de educaþie materialist-ºtiinþificã
21,40 – Laureaþi ai Festivalului Naþional „Cântarea
României”
21,55 – Telejurnal
22,00 – Închiderea programului
Privaþiunile de tot felul au creat însã o societate
paralelã, cu relaþii sociale tipice pentru orice peri-
oadã de crizã. Principiile de funcþionare erau la anti-
podul celor oficiale, dar erau eficiente fiindcã asigurau
supravieþuirea ºi chiar o oarecare prosperitate.
Admiraþia socialã, dar ºi invidia ºi suspiciunea
erau dobândite, spre exemplu, de cãtre oricine purta
haine din Occident – blugi ºi adidaºi în principal –
(filierele maghiarã ºi iugoslavã fiind cele mai acce-
sibile); sau de cãtre cei care erau favorizaþi de func-
þionarea sistemului „PCR”, adicã Pile, Cunoºtinþe,

Relaþii, în obþinerea de bunuri „de lux” (cafea, þigãri,
whisky, cosmetice, electronice – produse strãine,
de regulã) sau chiar de hranã; sau de cãtre cei care
afiºau însemnele prosperitãþii ºi ale unei poziþii sociale
privilegiate: maºin㠄cu numãr mic”, acces la case
de vacanþã, bijuterii, blãnuri, excursii (în þãrile socia-
liste). Numãrul persoanelor care fãceau parte din
ultimul grup descris era însã destul de mic.
Cartea – semn de distincþie socialã
Unul dintre bunurile „de lux” din perioada regimului
comunist a fost cartea. Ea era disputatã nu pentru
cã lumea româneascã ar fi fost profund preocupatã
de culturã (deºi o mare parte a intelectualilor ºi a
oamenilor simpli ºi-a gãsit refugiul în lecturã), ci
pentru simplul motiv cã era distribuitã în deficit. Pe
de altã parte, unii dintre clienþii librãriilor erau per-
soane care doar în mod excepþional ar fi cumpãrat
cãrþi: gestionari de Aprozar sau Alimentarã, miliþieni,
securiºti, frizeri, mecanici auto etc. ºi care, în virtu-
tea faptului c㠄puteau”, acumulau chiar ºi produse
culturale. Ele erau semnul, mai discret, dar recu-
noscut public, al reuºitei ºi distincþiei sociale. De la
apariþia unor romane considerate subversive (cele
mai cãutate erau cãrþile lui Marin Preda, Delirul ºi
Cel mai iubit dintre pãmânteni), pânã la publicarea
Istoriei literaturii române a lui George Cãlinescu,
totul a fãcut obiectul unui trafic asemãnãtor cu cel
al hranei sau al produselor „de lux” enumerate în
aceastã paginã. În plus, ele erau vândute „la pachet”
cu alte cãrþi care zãceau în librãrii fãrã cumpãrãtori.
n Care consideraþi cã sunt astãzi produsele care con-
fer㠄distincþie socialã”? Cartea se mai aflã printre
acestea?
Caricaturã de Dan Perjovschi, 2008
VIAÞA COTIDIANÃ n 137
n Textele urmãtoare fac referire la ocupaþii ºi meserii
în timpul regimului comunist. Alcãtuiþi o listã cu
elemente care justificã, în ochii oamenilor obiºnuiþi,
prestigiul acestora.
„Comunismul a dat un sens aparte ideii de reuºitã
socialã. Tot ceea ce era interzis sau dificil de obþinut
devenea criteriu al reuºitei sociale. Un loc la o cantinã, la
un restaurant, la un magazin sau proximitatea unor
persoane plasate în aceste poziþii producea invidie,
admiraþie, pentru cã acest lucru era la vedere. Când
cineva mergea pe stradã cu o pungã relativ transparentã
din care se vedeau portocale, banane, un salam sau
altceva se nãºtea imediat gândul: de unde le are?
Exista chiar ºi un banc: un taximetrist aduce acasã un
bãrbat beat. Nevasta lui îi plãteºte, dându-i un bacºiº
care nu l-a mulþumit pe taximetrist. El îi reproºeazã
nevestei, spunându-i cã se aºtepta la mai mult de la un
gestionar. La aceste vorbe, nevasta, amuzatã, dar ºi
amãrâtã, îi rãspunde:
– Nici vorbã, dom’ne! E inginer. Când se îmbatã se dã
drept gestionar.
Iatã ce visa bietul inginer sã fie, pentru a se bucura de
puterea ºi prestigiul contextual al gestionarului.”
Aurora Liiceanu, „Cotidianul comunist”,
în Viaþa cotidianã în comunism, 2004
„Din colecþia de mituri reunite în mitologia comunistã, nici
unul nu a beneficiat de un prestigiu mai mare ca mitul
inginerului. El a concentrat imaginea idealã a intelectua-
lului nou, a omului nou în genere, cãci acesta trebuia sã
fie ºi intelectual. Explicaþia cuprinde douã elemente
principale.
[…] Meseria de inginer se prezenta ca trãsãtura de unire
dintre munca fizicã ºi munca intelectualã. Inginerul este
în acelaºi timp un muncitor ºi un savant, un muncitor care
ºtie sã întreprindã calcule complicate ºi un savant care
ºtie sã punã în miºcare o maºinã. Dacã meseria aceasta
n-ar fi existat, ar fi inventat-o cu siguranþã comunismul.
Un muncitor care ajungea la un anume nivel de culturã,
devenea aproape obligatoriu inginer. Una dintre marotele
comunismului – contrastul dintre munca fizicã ºi intelec-
tualã ºi necesara lichidare a acestuia – îºi gãsea astfel
soluþia definitivã. Muncitorul se înãlþa fãrã a-ºi trãda clasa,
fãrã sã se îndepãrteze de producþie, de practicã, criteriile
unice ale adevãrului.”
Lucian Boia, Mitologia ºtiinþificã a comunismului, 1999
Priviþi caricatura ºi rezolvaþi urmãtoarele cerinþe:
n Identificaþi elementele simbolice care ilustreaz㠄reu-
ºita social㔠în perioada comunistã.
n Care este mesajul pe care aceastã imagine îl trans-
mite privitorului de astãzi?
 POLITICA EXTERNÃ

10.1. Politica externã a României în timpul

lui Gheorghiu-Dej
În memoriile sale, fostul premier britanic, Winston Churchill, reda
dialogul sãu cu Stalin din octombrie 1944 :
„...Armatele voastre se gãsesc în România ºi Bulgaria [...] Vom
evita sã ne ciocnim pentru chestiuni care nu au valoare de sancþiuni. n Acordul de procentaj – Acord încheiat
În ceea ce priveºte Marea Britanie ºi Rusia, ce ziceþi de o prepon- între Stalin ºi Churchill, în octombrie
derenþã de 90% în România pentru dumneavoastrã, 90% în Grecia 1944, prin care s-a stabilit, procentual,
pentru noi ºi o egalitate de 50% în Iugoslavia [...] Eu am pus hârtia influenþa sovieticã în þãrile din Europa
în faþa lui Stalin, cãruia i s-a tradus. El s-a oprit un timp lung. Apoi Centralã ºi de Est.
a luat un creion, a trasat o linie groasã în semn de aprobare ºi ne-a
înapoiat-o”. n Cominform – Biroul partidelor comu-
niste ºi muncitoreºti cu sediul la
Reprezintã aceastã întâlnire începutul procesului de sovietizare Moscova.
a României? Se putea opune societatea româneascã Moscovei?
n Rãzboi Rece – starea de neîncredere
Era Europa capabilã sã treacã printr-un nou rãzboi?
ºi ostilitate reciprocã, între lumea
Constituirea guvernului Groza în martie 1945 a reprezentat
comunistã ºi cea occidentalã, între
începutul unei noi orientãri în diplomaþia româneascã. Schim- 1945 ºi 1989.
barea a fost fãcutã treptat, mai ales cã, pânã în noiembrie 1947,
Ministerul de Externe a fost condus de Gheorghe Tãtãrescu, n Politica de îndiguire – doctrina SUA
vãzut de cãtre occidentali ca un garant al continuitãþii cu vechea de stãvilire a expansiunii comunis-
mului în lume.
direcþie interbelicã. Imediat dupã eliberarea sa din funcþie ºi
concomitent cu înlocuirea unor diplomaþi importanþi cu activiºti
de „origine sãnãtoasã”, politica externã româneascã devine total
pro-moscovitã.
Anul 1947 a marcat ºi o schimbare radicalã a politicii ameri-
cane în ceea ce priveºte Europa, prin lansarea doctrinei Truman
ºi a planului Marshall (sursele 4 ºi 5 ). Moscova a
reacþionat însã imediat ºi a respins Planul Marshall,
impunând aceeaºi linie ºi þãrilor-satelit, inclusiv
României. De acum înainte, URSS îºi va întãri
controlul asupra acestora, prin rapida implemen-
tare a instituþiilor de tip sovietic, încercând astfel
o contraofensivã la politica SUA.
Ca alternativã la NATO (sursa 7 ), la 14 mai
1955, statele comuniste (mai puþin Iugoslavia)
semneazã în capitala Poloniei un pact de alianþã
militarã cunoscut sub numele de Tratatul de la
Varºovia (sursa 8 ). Prin crearea acestuia, URSS
a obþinut un instrument-cheie privind intensifica-
Sursa: ANIC
rea integrãrii þãrilor satelit ºi menþinerea lor sub
ascultare. Churchill, Roosevelt ºi Stalin la întâlnirea de la Ialta în 1945

Decesul lui Stalin, în 1953, nu a fost de naturã sã determine
vreo schimbare substanþialã în atitudinea liderilor români faþã de
Moscova. Fideli sovieticilor, conducãtorii PMR au continuat sã
scoatã în evidenþã rolul jucat de Kremlin pe scena internaþionalã,
cu accent pe tematica Rãzboiului Rece. În 1955, România adera
totuºi la Organizaþia Naþiunilor Unite. Implicarea lui Gheorghiu-
-Dej în evenimentele ulterioare înfrângerii revoluþiei maghiare
din 1956 (facilitarea tranzitului Armatei Roºii spre Ungaria ºi
reþinerea la Snagov a fostului prim-ministru maghiar Imre Nagy)
(sursa 9 ) a constituit totuºi un avantaj în vederea retragerii mili-
tare sovietice din România. Plecarea Armatei Roºii din România
ºi apoi a consilierilor sovietici fãcea însã parte dintr-un plan mai
vast, prin care Moscova înlocuia controlul militar cu pârghii de
control politico-economice.
Izbucnirea conflictului sovieto-chinez în 1962, precum ºi de-
clanºarea crizei rachetelor din Cuba, au permis autoritãþilor de
la Bucureºti o distanþare treptatã de Kremlin. Pe mãsurã ce
„schisma” cãpãta vizibilitate, diplomaþia româneascã ºi-a atribuit
tot mai pronunþat un rol de mediator între Moscova ºi Beijing,
fãrã ca rezultatele sã fie însã unele importante.
La presiunea Kremlinului, în 1962, CAER a lansat aºa-numitul
Plan Valev (sursa 12 ), care propunea o diviziune a muncii în
cadrul blocului socialist, între anumite complexe supranaþionale,
fie agrare, fie industriale. Punctul culminant al tensionãrii relaþiei
cu URSS l-a reprezentat „Declaraþia din aprilie 1964” (sursa 13 )
a conducerii PMR, ce a relevat dezacordul evident cu Moscova,
pe fondul neacceptãrii Planului Valev. Devierea PMR de la linia
moscovitã a reprezentat momentul
de debut al comunismului naþional,
care asimila o seamã de valori ºi
precepte naþionaliste, fãrã a repudia
însã, de manierã categoricã, inter-
naþionalismul proletar. Aceastã nouã
linie avea sã întãreascã legitimitatea
PMR-ului în rândul populaþiei româ-
neºti, pe fondul creºterii pretenþiilor
sale de „patriotism”.
POLITICA EXTERNÃ n 139
Winston Churchill – discurs la Fulton,
Missouri (5 martie 1946) (fragment):
„De la Stettin, în Baltica, la Trieste, în
Adriatica, o cortinã de fier s-a lãsat peste
Continent. În spatele acestei linii se aflã
toate capitalele vechilor state din Europa
centralã ºi rãsãriteanã. Varºovia, Berlin,
Praga, Viena, Budapesta, Bucureºti ºi
Sofia, toate aceste oraºe faimoase ºi
populaþiile din jurul lor se aflã în ceea ce
eu trebuie sã numesc sfera sovieticã; ºi
toate se aflã, într-o formã sau alta, nu
numai sub influenþa sovieticã, ci ºi sub
un control foarte strict de la Moscova ºi,
în multe alte cazuri, în creºtere. [...]
Partidele comuniste, care erau extrem
de modeste în toate aceste state
rãsãritene ale Europei, au fost aduse la
putere în ciuda numãrului redus al
membrilor lor ºi încearcã, prin orice
mijloace, sã obþinã un control totalitar”.
Lucian Leuºtean, „Câteva documente
fundamentale pentru începutul
Rãzboiului Rece”, în Analele ªtiinþifice
ale Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza”
din Iaºi, Seria Istorie,
tomuri XLVIII-XLIX, 2002-2003
140 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
n Pe baza lecþiei ºi a surselor 1-3, identificaþi con-
textul internaþional în care comuniºtii din România
au ajuns la putere.
Winston Churchill – discurs la Fulton, Missouri
(5 martie 1946) (fragment):
„Atena singurã, Grecia cu splendorile sale nemuritoare,
este liberã sã-ºi decidã viitorul în cadrul unor alegeri aflate
sub observaþie britanicã, americanã ºi francezã. Guvernul
polonez, dominat de ruºi, a fost încurajat sã comitã
abuzuri enorme ºi greºite asupra Germaniei, iar acum are
loc expulzarea în masã a milioane de germani, la o scarã
dureroasã ºi de neimaginat. […] Dacã acum guvernul
sovietic încearcã, printr-o acþiune separatã, sã constru-
iascã o Germanie procomunistã în zonã, aceasta va cauza
noi dificultãþi serioase în zonele americanã ºi britanicã ºi
va da Germaniei învinse posibilitatea de a se oferi la
licitaþie sovieticilor sau democraþiilor occidentale. Oricare
ar fi concluziile ce pot fi trase din aceste fapte – ºi faptele
exist㠖, aceasta cu siguranþã nu este Europa Eliberatã
pe care noi am luptat sã o realizãm [...]”.
Lucian Leuºtean, „Câteva documente fundamentale
pentru începutul Rãzboiului Rece”, în Analele ªtiinþifice
ale Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaºi,
Seria Istorie, tomuri XLVIII-XLIX, 2002-2003
Replica lui Stalin la discursul lui Churchill:
„Nu trebuie uitate circumstanþele. Nemþii au invadat
Uniunea Sovieticã prin Finlanda, Polonia ºi România.
Nemþii au putut sã-ºi organizeze invazia prin aceste þãri
pentru cã în acel moment guverne ostile Uniunii Sovietice
erau acolo la putere. Ce este atât de surprinzãtor în
faptul cã Uniunea Sovieticã, dorindu-ºi un viitor sigur,
încearcã sã vadã în aceste þãri guverne loiale, prin
atitudinea lor, Uniunii Sovietice?”.
Ben Walsh, Modern World History, 2002
Preºedintele SUA, Harry
Truman (1884-1972), ar-
tizanul „politicii de îndi-
guire”, la masa de lucru
din „Biroul oval”
n Analizaþi sursele 4-6 ºi identificaþi interesele SUA
în sud-estul Europei
n De ce credeþi cã Stalin a impus statelor rãsãritene
refuzul Planului Marshall? Pentru economia Româ-
niei, acest refuz a fost o mãsurã beneficã?
n Aplicarea Planului Marshall ºi a Doctrinei Truman
au afectat interesele Kremlinului? Cum?
Doctrina Truman
(Washington, 12 martie 1947) (fragment):
„Grecia trebuie ajutatã, dacã se doreºte ca ea sã devinã
o democraþie capabilã sã se ajute singurã ºi sã se res-
pecte. Statele Unite trebuie sã furnizeze aceastã asistenþã.
[...] Viitorul Turciei ca stat independent ºi sãnãtos din
punct de vedere economic este în mod limpede nu mai
puþin important pentru popoarele doritoare de pace din
lume decât viitorul Greciei. [...] Dacã vom eºua sã ajutãm
Grecia ºi Turcia în acest moment hotãrâtor, efectele asupra
Occidentului, ca ºi cele asupra Orientului vor fi serioase
pe termen lung. Trebuie sã acþionãm imediat ºi hotãrât!
De aceea, rog Congresul sã ofere autoritatea de a ajuta
Grecia ºi Turcia cu suma de 400 milioane $ în perioada
de pânã la 30 iunie 1948”.
Lucian Leuºtean, art. cit.
Planul Marshall (fragment din discursul secretarului
de stat al SUA la Universitatea Harvard, 5 iunie 1947):
„Este logic ca Statele Unite sã facã tot ce le stã în putinþã
pentru a ajuta la restaurarea unei sãnãtãþi economice
normale în lume, fãrã de care nu va putea exista stabi-
litate politicã ºi nici pace. Politica noastrã nu este direc-
þionatã împotriva vreunei þãri sau doctrine, ci împotriva
foamei, sãrãciei, disperãrii ºi haosului. Scopul ei trebuie
sã fie renaºterea în lume a unei economii funcþionale,
astfel încât sã permitã apariþia condiþiilor sociale ºi poli-
tice în care instituþiile libere pot exista. Asistenþa noastrã,
în opinia mea, nu trebuie conceputã pe bazã fragmen-
tarã, în funcþie de crizele care apar. Orice asistenþã pe
care guvernul nostru o poate oferi în viitor trebuie sã fie o
curã, nu un paleativ”.
Lucian Leuºtean, art. cit.
„Marshall a sugerat cã era nevoie de aproape 17 miliarde
de dolari pentru a reclãdi prosperitatea Europei. «Politica
noastrã», declara el, «este orientatã împotriva foametei,
sãrãciei, disperãrii ºi haosului». În decembrie 1947,
Truman a trimis planul cãtre Congres pentru votare.
Pentru scurt timp, Congresul american a refuzat sã dea
aceºti bani ºi mulþi americani deveniserã îngrijoraþi de
implicarea lui Truman în afacerile europene. 17 miliarde
însemnau totuºi foarte mulþi bani.”
Ben Walsh, Modern World History, 2002
 POLITICA EXTERNÃ n 141

n Analizaþi sursele 7 ºi 8. Existã diferenþe de limbaj

semnificative? Tratatul de la Varºovia (fragment):
n Realizaþi un dosar de presã, din cotidienele peri- „Art. 3. Pãrþile contractante se vor consulta între ele
oadei, despre crearea acestor alianþe. asupra tuturor problemelor internaþionale importante care
n Pe baza povestirilor de familie, care credeþi cã au afecteazã interesele lor comune, cãlãuzindu-se dupã
fost aºteptãrile populaþiei faþã de „venirea ameri- interesele întãririi pãcii ºi securitãþii internaþionale. Ele se
canilor”? vor consulta neîntârziat în interesul asigurãrii apãrãrii
n Astãzi, NATO are obiective identice ca în urmã cu comune ºi menþinerii pãcii ºi securitãþii ori de câte ori,
50 de ani? Argumentaþi rãspunsul. dupã pãrerea oricãreia dintre ele, se va ivi primejdia unui
atac armat împotriva unuia sau mai multor state semna-
tare ale tratatului...”.
„Art. 7. Pãrþile contractante se obligã sã nu ia parte la nici
un fel de coaliþii sau alianþe ºi sã nu încheie nici un fel de
acorduri ale cãror scopuri ar fi în contradicþie cu scopurile
Tratatul Atlanticului de Nord (fragment): prezentului tratat. Pãrþile contractante declarã cã obliga-
„Art. 5. Pãrþile convin cã un atac armat împotriva uneia þiile decurgând din tratatele internaþionale în vigoare nu
sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de sunt în contradicþie cu prevederile prezentului tratat”.
Nord, va fi considerat un atac îndreptat împotriva tuturor
ºi, în consecinþã, sunt de acord ca, dacã are loc un ase-
menea atac, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la
autoapãrare individualã sau colectivã recunoscutã prin
art. 51 din Carta Naþiunilor Unite, va asista Partea sau
Pãrþile atacate, prin efectuarea imediatã, individual sau
de comun acord cu celelalte pãrþi, a oricãrei acþiuni pe
care o va considera necesarã, inclusiv folosirea forþei
armate, pentru restabilirea ºi menþinerea securitãþii zonei
nord-atlantice. Orice astfel de atac armat ºi toate mãsu-
rile adoptate ca rezultat al acestuia vor trebui raportate
imediat Consiliului de Securitate. Aceste mãsuri vor
înceta dupã ce Consiliul de Securitate va adopta mãsurile
necesare pentru restabilirea ºi menþinerea pãcii ºi
securitãþii internaþionale”.
Manualul NATO, 2001 Sursa: ANIC

Reuniunea liderilor militari ai Tratatului de la Varºovia

„România a fost cel mai activ aliat al Uniunii Sovietice în

Citiþi sursele 9-11 ºi rãspundeþi la întrebãri:
n Care a fost atitudinea liderilor comuniºti Gheorghe
Gheorghiu-Dej ºi Emil Bodnãraº cu privire la repri-
marea Revoluþiei maghiare?
n Care au fost cauzele retragerii trupelor sovietice
de pe teritoriul românesc?
n Care credeþi cã au fost efectele retragerii trupelor
sovietice din România pentru politica externã a
þãrii?
n În ce mãsurã contextul internaþional era favorabil
dupã retragerea din 1958 unei distanþãri a României
faþã de Uniunea Sovieticã?
timpul crizei ungare. Sprijinul dat Uniunii Sovietice a trecut
dincolo de arena politicã, în domeniul asistenþei practice
ºi al încurajãrilor deschise. Gheorghiu-Dej ºi Bodnãraº au
fost primii conducãtori strãini care au vizitat Budapesta
dupã invazia sovieticã, iar în comunicatul oficial ºi-au
exprimat pãrerea cã acþiunea sovieticã «era necesarã ºi
corectã». Guvernul român s-a fãcut ecoul propagandei
sovietice, denunþând «contrarevoluþia» ca operã a «fas-
ciºtilor reacþionari» provocaþi de «imperialiºtii occidentali».
Forþelor sovietice li s-au oferit baze suplimentare pe
pãmânt românesc, drumurile au fost lãrgite, iar traficul
feroviar a fost întrerupt pentru a permite transporturile
militare. Satisfacþia sovieticã faþã de rolul României în
timpul lunilor octombrie ºi noiembrie 1956 a fost în
avantajul þãrii doi ani mai târziu, când Hruºciov a hotãrât
sã retragã trupele sovietice.”
Dennis Deletant, „Impactul revoltei maghiare în România”,
în Analele Sighet nr. 8, Fundaþia Academia Civicã, 2000
142 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
„Convergenþa intereselor cu Uniunea Sovieticã, ºi nu doar
o obedienþã servilã, a determinat poziþia adoptatã de
Gheorghiu-Dej ºi de tovarãºii sãi. Aceºtia aveau douã
mari preocupãri: o revoltã victorioasã la Budapesta
împotriva regimului comunist s-ar fi putut întinde pânã la
comunitatea celor douã milioane de maghiari din Transil-
vania, ceea ce ar fi constituit scânteia unei revolte anti-
comuniste în România [...]. Temerile lor erau alimentate
de participarea studenþilor ºi muncitorilor maghiari la
demonstraþiile de la Cluj, de la Timiºoara ºi din Regiunea
Autonomã Maghiarã. Hruºciov ºi Malenkov au efectuat o
vizitã secretã la Bucureºti la 1 noiembrie 1956, pentru a
discuta criza ungarã cu conducãtorii români, bulgari ºi
cehoslovaci ºi, potrivit unor rapoarte occidentale, Hruºciov
a cerut ca trupele române sã fie folosite pentru zdrobirea
revoltei de la Budapesta. Gheorghiu-Dej ºi Bodnãraº se
pare cã au replicat cã, datoritã numãrului mare de maghiari
din armata românã, precum ºi simpatiei generale pentru
Ungaria, armata nu prezenta suficientã încredere pentru
astfel de operaþiuni. [...] Un lucru este clar: Gheorghiu-Dej
ºi Bodnãraº au insistat pentru o intervenþie militarã fermã
împotriva guvernului lui Imre Nagy, iar trupele sovietice,
staþionate în România, au fost printre primele care au
trecut graniþa ungarã la 26 octombrie, pentru a consolida
prezenþa sovieticã acolo. Unul dintre principalii sprijinitori,
din cadrul Partidului Comunist Roman, ai unei intervenþii
în Ungaria a fost Emil Bodnãraº. [...] Se pare, de aseme-
nea, cã a avut un rol în aranjamentele pentru deþinerea
lui Imre Nagy în România, întrucât la 21 noiembrie, atât
el, cât ºi Gheorghiu-Dej, i-au fãcut o vizitã lui Janos Kadar,
noul prim-secretar al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar,
iar a doua zi Nagy a fost rãpit de ofiþeri KGB ºi a fost
transportat cu avionul la Bucureºti, unde i s-a acordat ceea
ce ministrul de Externe român, Grigore Preoteasa, numea
«azil». De fapt, Nagy a fost deþinut împreunã cu alþi
membri ai guvernului sãu într-un imobil al Securitãþii,
într-o localitate din nordul Bucureºtiului.”
Dennis Deletant, România sub regimul comunist, 1997
Sursa: ANIC
Premierul maghiar Matyas Rakosi (1892-1971)
ºi Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe aeroportul
Bãneasa, cu un an înainte de Revoluþia din 1956
Sursa: Rompres
Retragerea trupelor sovietice – Galaþi, 1958
„Potrivit memoriilor lui Hruºciov, Bodnãraº a fost cel care,
în calitate de ministru al Forþelor Armate, a ridicat primul
problema retragerii trupelor sovietice din România, în
timpul vizitei liderului moscovit din iunie 1955. [...] A sugera
o astfel de mãsurã atât de curând dupã moartea lui Stalin
era un act de extremã cutezanþã ºi ar fi putut implica, aºa
cum scrie Sergiu Verona, «o oarecare clarviziune ºi poate
chiar un joc politic». Situaþia internaþionalã din anul 1955
nu-i permitea conducãtorului sovietic sã reacþioneze
imediat la aceastã propunere, dar ideea retragerii îi
fusese inoculatã. [...]
Elementul-cheie de politicã externã a fost mãsura unila-
teralã sovieticã de a retrage un numãr limitat de trupe din
întreaga Europã Rãsãriteanã care, aºa cum spera Hruºciov,
ar fi putut provoca un rãspuns similar din partea NATO.
Nu este nici o coincidenþã faptul cã sovieticii au anunþat
retragerea din România la 24 mai 1958, în aceeaºi zi când
au fost reduse cu 119.000 de oameni efectivele sovietice
din Europa Rãsãriteanã. Poziþia strategicã a României,
flancatã de alte state membre ale Tratatului de la Varºovia,
a fãcut ca propunerea de retragere a trupelor sã nu
neliniºteascã Uniunea Sovieticã din punct de vedere al
securitãþii, orice temeri legate de calitatea României de a
fi un aliat demn de încredere fiind risipite de acþiunile
acesteia din timpul revoluþiei ungare. [...]
Impactul cel mai semnificativ al retragerii sovietice asupra
conducerii române a fost unul de naturã psihologicã.
România era încã prinsã în blocul sovietic, bazele navale
ºi aeriene sovietice rãmãseserã pe teritoriul românesc,
iar diviziile sovietice din Ucraina de Sud ºi de dincolo de
Prut, din Republica Sovieticã Socialistã Moldoveneascã,
puteau sã intre oricând în caz de necesitate. Cu toate
acestea, oricare ar fi fost raþiunile sovietice pentru retra-
gere, Gheorghiu-Dej putea s-o priveascã ca pe o conce-
sie obþinutã de la sovietici ºi, cu încrederea astfel obþinutã,
putea sã se angajeze, deºi cu prudenþã, într-o politicã ce
plasa România deasupra intereselor sovietice.”
Dennis Deletant, România sub regimul comunist, 1997

Pe baza surselor 12-14 rãspundeþi la urmãtoarele
întrebãri:
n De ce credeþi cã România nu a acceptat planul Valev?
n La ce stat face referire declaraþia lui Gheorghe
Gheorghiu-Dej din sursa 13?
n De ce credeþi cã au fost reluate relaþiile cu Iugo-
slavia ºi promovatã apropierea de China?
n Analizaþi poziþia României pe plan extern în primii
ºi ultimii ani ai regimului Dej. Existã diferenþe?
„În 1964, pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, se
publica la Moscova «Planul Valev». Valev era un econo-
mist agreat la Moscova. Planul detalia transformarea
României într-un stat exclusiv orientat spre furnizarea de
materii prime ºi specializat în agriculturã. Aceasta însemna
eliminarea industriei de toate tipurile ºi integrarea, practic,
subordonarea economicã a României în sistemul econo-
miei sovietice. Planul a fost respins imediat de regimul
comunist de la Bucureºti prin «Declaraþia din aprilie»
(30 aprilie 1964). Aceastã Declaraþie fixa poziþia de inde-
pendenþã a României faþã de tutela Moscovei, dar ºi de
respingere a unor reforme de destalinizare aplicate
nomenclaturii de partid.”
Virgiliu Toma, „Rãzboiul Rece ºi Cortina de fier –
coºmarul þãrilor supuse Moscovei”, România liberã,
14 octombrie 2005
„Declaraþia din aprilie 1964”:
„Suveranitatea statului socialist presupune ca el sã dispunã
efectiv ºi integral de mijloacele îndeplinirii practice a acestor
atribuþii, deþinând în mâinile sale totalitatea pârghiilor de
conducere ale vieþii economice ºi socialiste. Trecerea unor
asemenea pârghii în competenþa unor organe suprastatale
sau extrastatale ar transforma suveranitatea într-o noþiune
lipsitã de conþinut [...] Orice ºtirbire sau încãlcare a lor nu
poate decât sã creeze surse de neînþelegeri ºi disensiuni
[...] Sunt afectate relaþiile economice, se reduc schimburile
comerciale, se înrãutãþesc relaþiile politice reciproce, se
creeazã o atmosferã de neîncredere ºi tensiune între þãrile
respective, ceea ce slãbeºte unitatea ºi forþa întregului
sistem mondial socialist. [...] Nu existã ºi nu poate exista
un partid pãrinte ºi un partid fiu, partide superioare ºi
partide subordonate, dar existã marea familie a partidelor
comuniste ºi muncitoreºti egale în drepturi, nici un partid
nu are ºi nu poate avea un loc privilegiat, nu poate
impune altor partide linia ºi pãrerile sale. […]
Datã fiind diversitatea condiþiilor de construcþie socialistã
nu existã ºi nu pot exista tipare sau reþete unice, nimeni
nu poate hotãrî ce este just ºi ce nu pentru alte þãri sau
partide. Elaborarea, alegerea sau schimbarea formelor ºi
metodelor construcþiei socialiste constituie un atribut al
fiecãrui partid marxist-leninist, un drept suveran al fiecãrui
partid socialist […]”.
Declaraþie cu privire la poziþia Partidului
Muncitoresc Român în problemele miºcãrii
comuniste ºi muncitoreºti internaþionale, adoptatã la
Plenara lãrgitã a CC al PMR din aprilie 1964, 1964
POLITICA EXTERNÃ n 143
Vasile ªandru, martor la întrevederea Gheorghe
Gheorghiu-Dej – Iosif Broz Tito din 7 septembrie 1964:
„În timpul vizitei sale oficiale în Iugoslavia, în luna noiem-
brie 1963, Gheorghiu-Dej a evitat orice aprecieri de naturã
ideologicã la adresa socialismului iugoslav, stabilind o
relaþie bunã cu Tito. Liderul iugoslav manifesta, de altfel,
un respect deosebit faþã de conducãtorul PCR.
În vara anului 1964 (iunie), cei doi lideri s-au vãzut din
nou: Gheorghiu-Dej l-a invitat pe Tito la o vânãtoare în
Banat. A fost, de fapt, o substanþialã întâlnire de lucru.
Conducãtorul român l-a informat pe Tito despre «planul
Valev» ºi reacþia PCR de a-l respinge, datã fiind intenþia
URSS de a-i rezerva României rolul de furnizor de materii
prime ºi produse agricole neprelucrate. În urma acestor
contacte, Tito […] fãrã ton de reproº, i-a spus liderului
român cã are «impresia cã PCR îi cam mângâie» pe
chinezi, susþinând necesitatea unei atitudini critice faþã de
«dogmatismul» PC Chinez. Gheorghiu-Dej nu s-a lãsat
convins, explicându-i lui Tito poziþia principialã hotarâtã
de conducerea PCR, exprimatã în Declaraþia din aprilie
1964. […] Evoluþia evenimentelor a confirmat corectitu-
dinea poziþiei lui Gheorghiu-Dej. La 14 octombrie 1964,
deci dupã cinci sãptãmâni […], Hruºciov a fost debarcat.
La conducerea PCUS a venit Leonid Brejnev. Relaþiile
iugoslavo-sovietice au cunoscut o anumitã rãcealã, ca
urmare a reînnoirii poziþiei critice a PCUS faþã de «revi-
zionismul» iugoslav. În acelaºi timp, conducerea iugo-
slavã ºi-a modificat treptat poziþia faþã de PC Chinez. La
începutul anilor ’70, relaþiile pe linie de stat dintre cele
douã þãri, serios deteriorate în anii anteriori, s-au norma-
lizat. Au contat ºi influenþa ºi prestigiul de care se bucura
China în rândul miºcãrii þãrilor nealiniate. În final, poziþia
Iugoslaviei faþã de China a devenit practic asemãnãtoare
celei a României”.
Vasile ªandru, „7 septembrie 1964.
Martor la întrevederea Gheorghe Gheorghiu-Dej –
Iosif Broz Tito”, Magazin istoric, nr. 5/1998
Sursa: ANIC
Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi Nikita Hruºciov
(1894-1971) în 1960
144 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

10.2. Regimul Nicolae Ceauºescu

de la disidenþã la izolare diplomaticã
Odatã cu venirea la putere a lui Nicolae Ceauºescu, politica de
distanþare a Bucureºtiului faþã de linia moscovitã este acceleratã.
Teoria „cãii naþionale a comunismului românesc” a fost repede
îmbrãþiºatã de statele democratice, care aveau interesul de a
lãrgi breºa României faþã de Moscova.
Denunþarea de cãtre Bucureºti a invaziei sovietice în Ceho-
slovacia în 1968 (Primãvara de la Praga) a adus un important
capital de imagine Partidului Comunist Român ºi liderului sãu.
Ceauºescu a jucat cu mare abilitate cartea antisovietismului ºi a
n BIRD – Banca Internaþionalã pentru
Reconstrucþie ºi Dezvoltare.
politicii de independenþã ºi, prin discursul þinut la 21 august
1968, a fundamentat naþional-comunismul (sursele 1 ºi 2 ). n FMI – Fondul Monetar Internaþional.
Noua orientare a României pe scena relaþiilor internaþionale a
fost încurajatã de Statele Unite. Prima vizitã a unui preºedinte n GATT – Acordul General pentru Tarife
american la Bucureºti, Richard Nixon, în 1969, a avut loc odatã ºi Comerþ.
cu amplificarea politicii de individualism în cadrul blocului sovie- n Glasnost – tentativã de democra-
tic. Nu întâmplãtor, România a beneficiat de o serie de favoruri tizare în URSS, prin promovarea
economice, în urma cãrora þara era acceptatã în GATT ºi în FMI, adevãrului despre realitãþile sovietice.
încheind ulterior acordul cu BIRD (dicþionar ).
Perestroika – încercare de restruc-
Relaþiile cu statele democratice au fost reflectate ºi de vizitele
n

turare ºi modernizare a sistemului

lui Nicolae Ceauºescu la Washington ºi Paris, unde, în cadrul economic din URSS, prin introducerea
întrevederilor cu preºedinþii Richard Nixon ºi Georges Pompidou iniþiativei private.
a fost subliniat rolul jucat de România pe scena europeanã.
Semnarea Actului Final de la Helsinki în 1975 (sursa 3 ) a dat
populaþiei din România speranþele unei importante liberalizãri.
În anii urmãtori, Ceauºescu a urmãrit consolidarea poziþiei
sale în arena internaþionalã, prin menþinerea relaþiilor cu Israelul
ºi prin reluarea relaþiilor diplomatice cu Germania Federalã.
Niciodatã nu s-a pus însã problema pãrã-
sirii Tratatului de la Varºovia sau a CAER,
aºa cum a fost pusã în timpul evenimentelor
de la Budapesta din 1956 sau de la Praga
din 1968.
Dupã anul 1980 însã, contactele diplo-
matice cu lumea occidentalã s-au restrâns.
Nicolae Ceauºescu a încercat sã se implice
în rezolvarea tensiunilor dintre Israel ºi sta-
tele arabe, precum ºi în conflictele din Africa,
fãrã prea mare succes însã. Ultimii ani ai
regimului comunist s-au caracterizat din punct
de vedere diplomatic prin relaþii cu þãri din
lumea a treia ºi din Liga Arabã, care le-au
înlocuit treptat pe cele cu Occidentul. Sursa: Muzeul Naþional de Istorie

1969 – Richard Nixon (1913-1994) la Bucureºti

 POLITICA EXTERNÃ n 145

Venirea lui Mihail Gorbaciov la conducerea

URSS a condus la o liberalizare în cadrul regi-
murilor comuniste ºi la o relaxare a relaþiilor dintre
cele douã blocuri separate de Cortina de Fier.
Politica de destindere ºi dialog promovatã de liderii
sovietici în relaþiile cu statele democratice avea
sã constituie, de altfel, factorul esenþial în prã-
buºirea sistemului comunist ºi în destrãmarea
URSS, fapt ce a marcat sfârºitul Rãzboiului Rece.
Cu diferite ocazii însã, Ceauºescu a criticat noul
curs în orientarea Moscovei, refuzând deschi-
derea promovatã de Gorbaciov. Între timp, poli-
tica de „independenþ㔠a Bucureºtiului cãpãtase ºi
accente anti-occidentale, cancelariile vestice pier- Sursa: Muzeul Naþional de Istorie

zându-ºi interesul pentru relaþiile privilegiate cu Nicolae Ceauºescu, primit cu onoruri de regina Elisabeta
România. Ultimii ani ai regimului Ceauºescu s-au a II-a a Marii Britanii (n. 1926) la Londra, în 1978
caracterizat, pe de o parte, prin izolarea României
de cãtre Occident ºi, pe de altã parte, prin relaþiile
dificile cu þãrile care îmbãþiºaserã linia gorba-
cevistã.
„Denunþarea invaziei Cehoslovaciei
de cãtre Ceauºescu a fost un act de
curaj, pentru care el ºi þara au
câºtigat respectul lumii întregi […]
Puþini ar fi putut prezice cã dupã trei
n Pe baza surselor 1 ºi 2, identificaþi poziþia României faþã de invazia ani de la triumful sãu din 1968,
Cehoslovaciei, în 1968. Ceauºescu îºi va dezvãlui tendinþele
n Ce se înþelege prin pericolul contrarevoluþiei în Cehoslovacia? autocrate, intolerante ºi capricioase,
n Acest discurs poate fi considerat o continuare a „Declaraþiei din aprilie care mai târziu vor deveni dominante.”
1964”? Dennis Deletant, România sub
n Ce beneficii a avut, pe plan internaþional, regimul Ceauºescu dupã regimul comunist, 1997
anul 1968?
n Realizaþi un portofoliu de istorie oralã despre starea de spirit a populaþiei
în acele zile.

„Pãtrunderea trupelor celor cinci þãri socialiste în Ceho-

slovacia constituie o mare greºealã ºi o primejdie gravã
pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în
lume. Dupã noi, a fost comisã o mare ºi tragicã eroare,
care nu poate decât sã aibã urmãri grave, pentru soarta
unitãþii sistemului socialist, a miºcãrii comuniste ºi
muncitoreºti internaþionale. Este de neconceput în lumea
de astãzi ca un stat socialist – ca state socialiste – sã
încalce libertatea ºi independenþa altui stat. Nu existã nici
o justificare, nu poate fi acceptat nici un motiv pentru a
admite, pentru o clipã numai, ideea intervenþiei militare în
treburile unui stat socialist frate. […] S-a spus cã în Sursa: ANIC
Cehoslovacia existã pericolul contrarevoluþiei; se vor gãsi
poate mâine unii care sã spunã cã ºi aici, în aceastã Nicolae Ceauºescu ºi Alexander Dubèek (1921-1992) la
adunare, se manifestã tendinþe contrarevoluþionare.” Praga, cu doar câteva zile înainte de ocuparea Cehoslovaciei
de cãtre trupele Tratatului de la Varºovia, în august 1968
Nicolae Ceauºescu, Cuvântarea rostitã la 21 august 1968
146 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
n Analizaþi sursa 3 ºi identificaþi cele mai importante
principii ale Actului Final de la Helsinki.
n Pe baza lecþiei ºi a surselor 4 ºi 5, explicaþi de ce a
dorit Ceauºescu întãrirea relaþiilor cu Occidentul?
n Identificaþi în sursa 5 motivele acordãrii ºi ridicãrii
Clauzei naþiunii celei mai favorizate.
Actul Final al Conferinþei pentru securitate ºi coope-
rare în Europa, elaborat la Helsinki, 1 august 1975:
„VII. Respectarea drepturilor omului ºi libertãþilor funda-
mentale, inclusiv a libertãþii de gândire, conºtiinþã, religie
sau de convingere.
Statele participante vor respecta drepturile omului si
libertãþile fundamentale, inclusiv libertatea de gândire,
conºtiinþã, religie sau de convingere pentru toþi, fãrã
deosebire de rasã, sex, limbã sau religie.
Ele vor promova ºi încuraja exercitarea efectivã a dreptu-
rilor ºi libertãþilor civile, politice, economice, sociale,
culturale ºi altele care decurg toate din demnitatea
inerentã persoanei umane ºi sunt esenþiale pentru libera
ºi deplina sa dezvoltare.
În acest cadru, statele participante vor recunoaºte ºi
respecta libertatea individului de a profesa ºi practica,
singur sau în comun, religia sau convingerea acþionând
dupã imperativele propriei sale conºtiinþe.
Statele participante pe teritoriul cãrora existã minoritãþi
naþionale vor respecta dreptul persoanelor care aparþin
acestor minoritãþi la egalitate în faþa legii, le vor acorda
posibilitatea deplinã de a se bucura în mod efectiv de
drepturile omului ºi libertãþile fundamentale ºi, în acest
mod, vor proteja interesele lor legitime în acest domeniu.
Statele participante recunosc importanþa universalã a
drepturilor omului ºi libertãþilor fundamentale, a cãror
respectare este un factor esenþial al pãcii, justiþiei ºi
bunãstãrii necesare pentru a asigura dezvoltarea relaþiilor
amicale ºi a cooperãrii între ele, ca ºi între toate statele.
Ele vor respecta în mod constant aceste drepturi ºi libertãþi
în relaþiile lor reciproce ºi se vor strãdui, individual ºi în
comun, inclusiv în cooperare cu Naþiunile Unite, sã
promoveze respectarea universalã ºi efectivã a lor.
Ele confirmã dreptul individului de a cunoaºte
drepturile ºi îndatoririle sale în acest domeniu ºi de
a acþiona în consecinþã.
În domeniul drepturilor omului ºi libertãþilor funda-
mentale, statele participante vor acþiona în confor-
mitate cu scopurile ºi principiile Cartei Naþiunilor
Unite ºi cu Declaraþia universalã a drepturilor
omului. Ele îºi vor îndeplini, de asemenea, obliga-
þiile aºa cum sunt enunþate în declaraþiile ºi
acordurile internaþionale în acest domeniu, inclusiv,
între altele, pactele internaþionale referitoare la
drepturile omului, prin care ele ar putea fi legate”.
Buletinul Oficial al României,
nr. 92, 13 august 1975
Semnarea Actului Final de la Helsinki, 1 august 1975
„În ideologia regimului comunist român s-au amestecat
populismul naþionalist, demagogia socialã ºi ataºamentul
ferm faþã de preceptele de bazã ale stalinismului. Acest
conglomerat era impregnat de o ambiguitate care îºi avea
originea în ambiþia lui Ceauºescu de a poza într-un diplomat
cu vederi largi, imun faþã de interpretãrile dogmatice sau
sectare ale vieþii internaþionale. Mai mult, secretarul gene-
ral a înfruntat Uniunea Sovieticã în legãturã cu anumite
probleme [...], iar pãrerile sale polemice cu privire la aceste
subiecte au fost transformate în doctrinã oficialã de partid.”
Vladimir Tismãneanu, Stalinism pentru eternitate, 2005
„Oficial, «CLAUZA» a pãrut un semn de preþuire al ameri-
canilor pentru suita de «succese» pe care Ceauºescu le
înregistrase în culisele unei politici externe foarte inspi-
rate. Obþinerea clauzei venea, într-adevãr, în trena unor
veritabile victorii în politica externã, adevãrate lovituri de
maestru date de Ceauºescu. […] Clauzã care avea sã fie
reînnoitã an de an. Pânã în 1988. Atunci când, sub
pretextul încãlcãrilor flagrante ºi repetate ale drepturilor
omului, «regimul Ceauºescu» nu a mai primit clauza. […]
Neoficial, în spatele ridicãrii clauzei stau mai multe «bile
negre» înregistrate de Ceauºescu, dar, de fapt, încasate
de poporul român: de la atitudinea obraznicã a lui Ceau-
ºescu faþã de atacarea Libiei prietene de cãtre regimul
Reagan pânã la pariul nebunesc de a-ºi plãti datoriile
cãtre SUA pe spatele suferinþelor ºi înfometãrii sistema-
tice a poporului român. ªi de la dãrâmarea satelor ºi a
bisericilor pânã la îngrãdirea unor drepturi ºi înãbuºirea
unor revolte. Pânã la urmã, Ceauºescu a denunþat
clauza, înainte de publicarea oficialã a hotãrârii SUA.
Pe 26 februarie 1988, guvernul SUA a anunþat oficial cã,
începând cu 3 iulie acelaºi an, «va înceta acordarea
clauzei naþiunii celei mai favorizate».”
Christian Levant, „Cum a pierdut România clauza”,
Adevãrul, 23 februarie 2008
Sursa: ANIC
 POLITICA EXTERNÃ n 147

Citiþi sursele 6 ºi 7 ºi rezolvaþi sarcinile:

n Explicaþi schimbarea atitudinii Occidentului faþã de
Ceauºescu, mai ales dupã venirea la putere a lui
Mihail Gorbaciov.
n Identificaþi care era poziþia lui Ceauºescu faþã de
perestroika. Formulaþi un punct de vedere cu pri-
vire la aceastã poziþie.
n Realizaþi o cercetare pe tema „Ce a adus nou în
Europa de Est politica lui Mihail Gorbaciov?”.

„Ceauºescu a fost încurajat sã fie «partenerul indiscipli-

nat» din Tratatul de la Varºovia ºi CAER. El a refuzat sã
participe la mecanismele de integrare militarã ºi econo-
micã a þãrilor din blocul sovietic, refuzând «imixitiunea în
treburile interne». Fireºte, Occidentul a privit cu aprobare
aceste atitudini. Pragmatismul a fãcut ca asupra politicii
sale interne, din ce în ce mai capturatã de cultul persona-
litãþii ºi naþionalism extremist, ºi care înregistra un eºec
economic de proporþii, acelaºi Occident sã pãstreze
tãcerea. Dar odatã cu apariþia lui Mihail Gorbaciov la
vârful PCUS, aceastã atitudine complezentã s-a schimbat
radical. [...] Rolul lui Ceauºescu scade simþitor. Numãrul
vizitelor lui în capitalele strãine se reduce radical. Cel al
vizitelor de grad înalt la Bucureºti, de asemenea. Mass-
-media occidentalã, favorabilã pânã la un punct, îºi schimbã
tonul. Comparaþia nu se mai face între obositul ºi neosta-
linistul, coruptul Leonid Brejnev ºi mai tânãrul Ceauºescu,
«liderul unei þãri mici care se opune curajos unui gigant
ameninþãtor» [...], ci între Ceauºescu, care de 20 de ani
se aflã la putere, neostalinistul, naþionalistul, rigidul
Ceauºescu ºi tânãrul, dinamicul, reformatorul Gorbaciov.
Ceauºescu îºi pierde toate atuurile, iar Occidentul nu
întârzie sã îºi manifeste interesul. Ceauºescu este izolat
pe plan internaþional, suportul pentru atitudinile noncon-
formiste scade. Plata datoriei externe, la care se anga-
jase din 1982, nu este menitã sã încurajeze legãturile
economice, atâta vreme cât erau interzise alte credite ºi
importurile de tehnologie, know-how, astfel încât acestea
se reduc drastic. [...]
Mihail Gorbaciov vine în vizitã oficialã în România între
25 ºi 27 mai 1987. Este ultima þarã din blocul sovietic pe
care o viziteazã. În cadrul convorbirilor, Ceauºescu
pretinde cã România nu are nevoie de reformã, pentru cã
politica sa corespunde intereselor poporului român ºi
pentru cã a introdus reforme încã din anii ’60. Gorbaciov
îi spune lui Ceauºescu într-o discuþie particularã «Dum-
neavoastrã þineþi þara într-o stare de fricã, dupã ce aþi
izolat-o de lume».”
Stelian Tãnase, „Anii comunismului târziu”,
în Sfera Politicii, nr. 126-127
Sursa: Muzeul Naþional de Istorie
Bucureºti, 25 mai 1987 – Nicolae Ceauºescu ºi
Mihail Gorbaciov (n. 1931) pe aeroportul Otopeni
„Gorbaciov, dupã ce a aplicat ºi a eºuat cu perestroika în
URSS, s-a gândit cã reformele sale nu puteau sã funcþio-
neze în Rusia dacã nu erau aplicate ºi în celelalte þãri ale
Pactului de la Varºovia. De fapt, nici mãcar el nu ºtia
foarte bine ce vroia cu perestroika. Ceauºescu a pornit
de la ideea cã direcþia aleasã de Gorbaciov avea sã dis-
trugã comunismul. ªi i-a spus acest lucru în faþã. ªi a avut
dreptate. Chiar dacã intenþiile lui Gorbaciov nu au fost
acestea, pânã la urmã a reuºit sã distrugã comunismul.
[…] De altfel, noi fãcuserãm deja astfel de reforme în anii
’60 ºi rezultatele nu fuseserã extraordinare. Deschiderea
prea largã a sistemului putea sã însemne pierderea
controlului. […] ªi mai trebuie ºtiut cã românii au avut
mereu rezerve în privinþa Rusiei. Deja comunismul fusese
impus de forþele sovietice. Existau deci reticenþe faþã de
orice model sovietic. În plus, naþional-comunismul era
foarte iubit de români. Totuºi, venirea la putere a lui
Gorbaciov a însemnat pentru celelalte þãri est-europene
un moment de destindere a tensiunii legate de ocupaþia
militarã sovieticã. Gorbaciov a avut o politicã externã
foarte inteligentã, care i-a adus susþinere în multe þãri
comuniste. Dar pentru România nu era cazul. Trupele
sovietice nu mai erau aici, noi ne eliberaserãm deja
într-un fel.”
Interviu cu ªtefan Andrei, aprilie 2002, arhivã personalã
148 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
REPATRIERI CONTRA VALUTÃ
„Pentru noi evreii, germanii ºi petrolul sunt cele mai
profitabile produse de export”. Aºa estima Nicolae
Ceauºescu situaþia comerþului exterior al României
dupã 1975. Numai cã petrolul era aproape epuizat.
Vânzarea cetãþenilor români, de altã naþionalitate,
pe sume consistente, a reprezentat una dintre cele
mai cinice acþiuni ale sistemului comunist. Pentru
regimul de la Bucureºti plecarea evreilor ºi germa-
nilor a reprezentat o problemã complexã, în care
conjuctura politicã internaþionalã ºi interesele finan-
ciare de moment au primat.
Deþinând cea mai numeroasã comunitate evre-
iascã din blocul sovietic, dupã URSS, România a
facilitat, între 1950-1952, emigrarea evreilor, permi-
þându-se plecarea a aproximativ 100.000 de per-
soane spre Þara Sfântã. Tratativele dintre Israel ºi
România, pentru aprovizionarea celei din urmã cu
diverse utilaje, precum ºi nevoia crescândã de valutã,
au influenþat creºterea numãrului de vize acordate.
Emigrãrile au avut de la început un caracter politic
ºi economic, statul român urmãrind un câºtig mate-
rial substanþial. Motivaþia economicã nu privea numai
încasãrile de valutã, ci ºi importul preferenþial de
tehnologie, procurarea de îngrãºãminte pentru agri-
culturã, construirea unei fabrici de antibiotice ºi
obþinerea de credite în condiþii preferenþiale.
Odatã ajuns la putere, Nicolae Ceauºescu a apli-
cat politica „evrei contra valutã”. Acordurile dintre
România ºi Israel, purtate prin intermediul servi-
ciilor secrete, umpleau trezoreria statului român,
Sursa: ANIC
întrucât plãþile erau de cel puþin 2000 $ pentru o
persoanã, putând ajunge în anumite cazuri pânã
la 50.000 $.
Odatã ce dificultãþile economice ale României
creºteau, preþul cerut pentru fiecare emigrant evreu
se mãrea, în funcþie de vârstã, ºcolarizare, funcþie
deþinutã. Aceste sume intrau în diferite conturi se-
crete ale Securitãþii, deschise la bãnci din Occident.
Sistemul comunist din România nu ºi-a vândut
doar evreii. Încurajat de succesul trocului cu Israelul,
Nicolae Ceauºescu a iniþiat o operaþiune similarã
cu etnicii germani, vânzarea lor urmând în linii mari
aceleaºi direcþii. România a fost de acord sã per-
mitã emigrarea anualã a circa 11.000-13.000 de
etnici germani în schimbul a aproximativ 4.000-
-8.000 de mãrci germane de persoanã. În plus,
România primea pentru fiecare 10.000 de etnici
germani plecaþi un bonus de 1 milion de mãrci ger-
mane, dar ºi împrumuturi fãrã dobândã din RFG.
Din 1965, dar mai ales dupã 1980, taxelor pe
cap de persoanã emigratã plãtite oficial de statul
german li s-au adãugat bunuri materiale sau sume
de bani plãtite de familie pentru a urgenta acor-
darea vizei de plecare. În încercarea de a stoarce
ºi mai mulþi bani de la familiile celor care doreau sã
pãrãseascã România, aflate în RFG, s-a adoptat
„Decretul privind obligaþiile persoanelor care cer ºi
li se aprobã sã se stabileascã definitiv în strãinãtate
de a plãti integral datoriile pe care le au faþã de
stat...” Sumele exorbitante cerute prin aplicarea
acestui decret au provocat proteste internaþionale,
astfel încât s-a renunþat la unele dintre plãþile ce-
rute. Potrivit unor calcule, în perioada lui Nicolae
Ceauºescu au fost plãtite, pentru persoanele emi-
grate în RFG, taxe totalizând aproape 1,5 miliarde
mãrci germane, la care s-au adãugat taxele de ºco-
larizare, consulare, precum ºi mita acordatã ofi-
þerilor superiori din Securitate pentru accelerarea
acordãrii vizelor.
Ministrul de externe Corneliu Mãnescu (1916-2000)
ºi cancelarul german Willy Brandt (1913-1993)

n Formulaþi un punct de vedere despre atitudinea
României, Israelului ºi a Germaniei federale faþã de
chestiunea emigrãrii etnicilor evrei ºi germani.
n Realizaþi un portofoliu de istorie oralã referitor la
modalitatea de obþinere a paºaportului de cãtre cetã-
þenii români în perioada Ceauºescu.
„Deºi iniþial Dej dãduse ordine prin care interzicea comer-
þul efectiv cu fiinþe umane, încasãrile din astfel de vânzãri
mergeau strunã ºi profiturile se tot acumulau în Trezore-
ria românã. Alexandru Drãghici, fost membru al Biroului
Politic ºi ministru de Interne, a declarat în 1969, în timpul
unei anchete privind activitatea biroului sãu: «În momentul
în care am plecat de la Ministerul de Interne am vãrsat în
cont la Banca de Stat 6.250.000 dolari de la cei care
plecau afarã ºi plãteau în valutã. […] În perioada trocului,
Israelul depunea anual anumite sume de bani în conturile
guvernului român în schimbul emigrãrii. La începutul anilor
’60, moment în care exporturile României cãtre Israel erau
mai mici decât exporturile Israelului în România, banii
gheaþã plãtiþi de Israel erau folosiþi pentru a echilibra
balanþa comercialã dintre cele douã þãri. […]»
În 1961, 12.150 de persoane au primit permisiunea de a
emigra în Israel. Tot în 1961, România a exportat în Israel
bunuri evaluate la 1 milion de dolari ºi a importat altele în
valoare de 2,2 milioane de dolari. «Balanþa de plãþi se
considera însã echilibratã, socotindu-se ºi suma de peste
un milion de dolari existentã la 31 decembrie în Banca
Israelului în favoarea RPR. Suma provine din încasãri
necomerciale, legate de unele cheltuieli cu cei ce pleacã
în Israel.» [...] Vânzarea de evrei români era de-acum
integratã în balanþa comercialã dintre cele douã þãri.”
Radu Ioanid, Rãscumpãrarea evreilor, 2005
„Este adevãrat, a fost Alia (plecarea evreilor în Israel) ºi
înainte de 1975. Au plecat în cei 30 de ani, înainte de
1975, sute de mii de evrei, dar cu multe ºi chinuitoare
greutãþi.
Numeroºi solicitanþi de paºapoarte îºi pierdeau serviciul
ºi nici nu li se aproba plecarea. Era deci un risc sã te
înregistrezi pentru plecare. Puteai rãmâne muritor de
foame, copiii sã fie eliminaþi din universitãþi ºi pânã la
urmã nici sã nu poþi pleca.
Acordarea clauzei cu sprijinul nostru a dus la înlãturarea
acestor piedici ºi de atunci fiecare evreu care voia sã
plece nu întâmpina nici o piedicã la obþinerea paºaportului.
Acordarea clauzei ne-a uºurat în acelaºi timp marea
acþiune de ajutorare pentru evreii sãraci, bãtrâni, bolnavi
din România.”
Moses Rosen, Primejdii, încercãri, miracole, 1991
POLITICA EXTERNÃ n 149
Sursa: www.agonia.ro
Dr. Moses Rosen (1912-1994), ºef-rabin al cultului mozaic
între 1948 ºi 1994, „un evreu pentru comuniºti, un comunist
pentru evrei”
„Adevãrul este cã un borcan de dulceaþã de prune româ-
neascã se putea cumpãra din Israel la preþul unui borcan
gol. Guvernul israelian dãdea uneori instrucþiuni întreprin-
derilor sã facã afaceri cu România, chiar dacã era nepro-
fitabil. Sã luãm, de exemplu, cazul negocierilor dintre
firma românã de comerþ exterior Industrial Export ºi
compania israelianã de transport ZIM. ZIM avea nevoie
de patru nave maritime de marfã. Dupã cum relateazã
ambasadorul român V. Georgescu, directorul de la ZIM
i-a mãrturisit cã primise instrucþiuni de la guvernul þãrii
sale sã nu cumpere nave de la companiile iugoslave sau
norvegiene care ofereau un preþ mai mic. Cargoboturile
trebuiau cumpãrate din România, deoarece existau
interese speciale, mai importante decât cele economice.”
Radu Ioanid, Rãscumpãrarea evreilor, 2005
„Minoritatea evreiascã din România s-a redus drastic în
urma emigrãrii. Pânã în 1988, populaþia de evrei rãmasã
în þarã scãzuse la aproximativ 23.000, dintre care jumã-
tate aveau 65 de ani sau mai mult. Autoritãþile române
ajunseserã sã improvizeze gãsirea de candidaþi evrei la
emigrare pentru a-ºi îndeplini cota. În 1989, Ceauºescu
a ordonat CIE sã permitã ºi persoanelor de etnie românã
cãsãtorite cu evrei sau cu evreice sã plece în Israel, cerând
sume mai mari de persoanã. […] În acel an, 941 de evrei
români au plecat în Israel, iar Banca Leumi a depus
2,2 milioane de dolari în trei rate în contul TN-75 contro-
lat de Ceauºescu ºi în contul AA al Securitãþii.”
Radu Ioanid, Rãscumpãrarea evreilor, 2005
 REZISTENÞÃ ºI DISIDENÞÃ
ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST

11.1. Rezistenþa armatã anticomunistã

(1944 – începutul anilor ’60)
Probabil cã voi percepeþi perioada comunistã ca fiind, în cea mai
mare parte, una a adeziunilor ºi a laºitãþilor generalizate. Aþi ºtiut
pânã acum cã în anii ’40-’60 au existat totuºi oameni care au îndrãz-
nit sã spun㠄Nu!” regimului comunist? Opoziþia lor deschisã faþã
de regimul totalitar a fãcut ca partizanii anticomuniºti sã nu-ºi Discursul þinut de Ion Gavrilã la
gãseascã locul în manualele de istorie decât dupã 1989, aºa cã cabana Bâlea Cascadã, în faþa unor
excursioniºti, 17 august 1952:
bunicii ºi pãrinþii voºtri nu au putut învãþa la ºcoalã despre rezis- „Spuneþi, vã rog, oamenilor din þarã cã
tenþa armatã anticomunistã. Voi aveþi acum posibilitatea sã învãþaþi mai existã un colþ din regatul României
despre ceea ce, multã vreme, copiii nu au putut afla în România. care nu ºi-a plecat capul înaintea
Rezistenþa armatã anticomunistã s-a manifestat în România comuniºtilor. ªi-atâta timp cât ne vor sta
capetele pe umeri, acest colþ de þarã va
între anii 1944-începutul anilor 1960, însã cu maximã intensitate fi liber. Spuneþi-le sã-ºi pãstreze încre-
pânã la începutul anilor ’50. Începutã în ultimul an al celui de-al derea cã într-o zi toatã România va fi
doilea rãzboi mondial ca o luptã contra ocupaþiei sovietice – liberã. Rugaþi-vã sã vã ajute ºi sã ne
fenomenul a fost cunoscut în diverse þãri din estul Europei – ajute Dumnezeu”.
rezistenþa s-a transformat repede ºi a continuat mai bine de un Ion Gavrilã-Ogoranu, Brazii se frâng,
dar nu se îndoiesc. Din rezistenþa
deceniu ºi jumãtate ca o luptã împotriva regimului de inspiraþie
anticomunistã în Munþii Fãgãraº,
sovieticã de la Bucureºti. vol. I, 1993
Între anii 1944-1947 au existat mai multe grupuri înarmate.
Cele mai importante ºi mai cunoscute s-au dovedit organiza-
þiile „T”, iniþiatã de Remus Þeþu, „Tinerimea
Liberã”, condusã de Mircea ªtefanovici,
„Haiducii lui Avram Iancu – Divizia Suma-
nelor Negre”, iniþiatã de Gavrilã Olteanu,
„Miºcarea Naþionalã de Rezistenþã”, avân-
du-l în frunte pe generalul Aurel Aldea etc.
Distruse de sovietici ºi de comuniºti, aceste
organizaþii aveau sã lase locul în perioada
urmãtoare unor grupuri de gherilã propriu-
-zisã, care au activat dupã anul 1948 mai
ales în regiunile montane ºi împãdurite ale
þãrii, unde condiþiile geografice pentru re-
zistenþã erau în mod evident favorabile.
Pe aproape întreg teritoriul României, s-au
evidenþiat numeroase grupuri, printre care Sursa: CNSAS
cele conduse de Gavril Vatamaniuc ºi Vasile
Motrescu în Bucovina, locotenent-colonelul Generalul Aurel Aldea (1887-1949),
lider al organizaþiei „Miºcarea
Gavril Vatamaniuc (n. 1926),
lider al unui grup de rezistenþã
Ion Uþã în Banat, maiorul Nicolae Dabija ºi Naþionalã de Rezistenþã”, a fost din Bucovina, a supravieþuit
Theodor ªuºman în Munþii Apuseni, Nicolae arestat ºi condamnat de comuniºti, anchetelor, detenþiei ºi
murind în Penitenciarul Aiud prãbuºirii comunismului
Pop ºi Atanasie Oniga în Munþii Þibleºului,
 REZISTENÞÃ ºI DISIDENÞÃ ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST n 151

locotenent-colonelul Gheorghe Arsenescu, locotenentul Toma

Arnãuþoiu ºi grupul Ion Gavrilã-Ogoranu în Munþii Fãgãraº etc.
Momentul de vârf al rezistenþei armate a fost atins la sfârºitul
anilor ’40 ºi începutul anilor ’50. Ultimele grupuri constituite –
aflate însã de câþiva ani în pasivitate – au fost lichidate în
1957-1958, iar ultimii partizani-fugari izolaþi au fost anihilaþi la
începutul anilor ’60.
În rezistenþã s-au implicat deopotrivã oameni care fãcuserã
parte din diferite partide politice, precum ºi oameni fãrã aparte-
nenþã politicã, cei din urmã fiind în majoritate. Conducãtorii gru-
purilor de rezistenþã au avut în general un capital simbolic în
regiunile în care au acþionat, nu însã la nivelul întregii þãri. Nu a
existat un centru de comandã, cu toate cã s-au fãcut încercãri în
vederea constituirii unor comandamente care sã coordoneze
acþiunile rezistenþei. Grupurile de rezistenþã au încercat sã supra-
vieþuiascã pânã la apariþia unui context favorabil înlãturãrii siste-
mului comunist, existând speranþa cã va începe un rãzboi între
occidentali ºi sovietici, iar aceºtia din urmã vor fi alungaþi din
România. Mitul salvaþionist „Vin americanii!” a fost rãspândit în
Sursa: CNSAS
România anilor ’40-’50, întreþinând speranþele (sau iluziile) unei
pãrþi, se pare, destul de extinse a populaþiei. Lucreþia Jurj (1928-2004) a luptat timp de
Membrii grupurilor anticomuniste de rezistenþã au fost etiche- patru ani în rezistenþa armatã din Munþii
Apuseni, fãcând parte din grupul ªuºman.
taþi de cãtre PCR ºi Securitate drept „bandiþi”, „reacþionari”, Aici este înfãþiºatã imediat dupã capturare,
„legionari”, „duºmani ai poporului”, „agenþi ai imperialismului” în anul 1954. A fost eliberatã dupã zece
º.a.m.d., în vreme ce ei s-au considerat partizani sau luptãtori ani de detenþie, bolnavã de tuberculozã.

anticomuniºti. Numãrul partizanilor nu a fost niciodatã prea ridi-

cat, iar resursele de care au dispus aceºtia au fost ºi ele reduse:
arme uºoare, mai ales din cele rãmase din timpul celui de-al
doilea rãzboi mondial, echipament improvizat, alimente ºi medi-
camente oferite de localnici. Ajutorul acordat partizanilor a venit
de la o parte a populaþiei care locuia în aºezãrile din zonele
montane, mai ales din partea mem-
brilor familiei, a prietenilor ºi a unor
oameni care aveau simpatii politice,
iar în unele locuri ºi convingeri relig-
ioase asemãnãtoare. Acþiunile contra
partizanilor au fost duse de Securi-
tate ºi Miliþie, ajutate de largi reþele
de informatori. În cele din urmã, dupã
confruntãri armate, dupã distrugerea
reþelelor de sprijin, grupurile de par-
tizani au fost anihilate. Numeroºi
partizani au fost uciºi în luptã, alþii
au ajuns în faþa tribunalelor militare
care i-au condamnat la moarte sau
la ani grei de închisoare, la fel cum Sursa: CNSAS
s-a întâmplat ºi cu mulþi dintre susþi- Maiorul Nicolae Dabija (1907-1949) ºi locotenent-colonel Gheorghe Arsenescu
nãtorii lor. (1907-1962), lideri ai unor grupuri de rezistenþã din Munþii Apuseni, respectiv
Munþii Fãgãraº
152 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Analizaþi sursele 2-6 ºi rãspundeþi la întrebãri:
n Care erau scopurile ºi speranþele acþiunilor parti-
zanilor?
n Cum trãiau luptãtorii anticomuniºti în clandesti-
nitate, îndeosebi în munþi?
Cele 30 de principii ale Organizaþiei „T”,
1945 (fragmente):
„1. «T» este o organizaþie politicã. 2. «T» are un caracter
naþionalist. 3. «T» vede în rege simbolul naþiunii. 4. «T»
are ca fundament ideologic liberalismul social. 5. «T» luptã
pentru libertatea omului ºi a societãþii în care acesta
trãieºte. [...] 9. «T» propovãduieºte o concepþie socialã:
ridicarea omului la [un] nivel cultural ºi un standard de
viaþã cât mai înalt ºi nu socialismul, care vizeazã coborâ-
rea tuturor la un nivel atât de jos încât sã nu mai poatã
înþelege tragedia unei atari vieþi. 10. «T» apãrã familia.
11. «T» garanteazã proprietatea. 12. «T» respinge ine-
galitãþile sociale. 13. «T» respinge intoleranþa religioasã.
14. «T» sprijinã formarea unui stat iudeu. [...] 19. «T» nu
recunoaºte regimurile ajunse la putere pe alte cãi decât
votul universal ºi secret; le socoteºte pe acestea ca
instaurate prin fraudã publicã. [...] 21. «T» nu este o
organizaþie teroristã. [...] 24. «T» luptã pentru libertate,
fãrã sã fie anarhistã. 25. «T» nu este, nici prin idei, nici
prin metode [pentru] revoluþie, ci [pentru] evoluþie. [...]
27. «T» are un singur duºman: autoritarismul dictatorial ºi
despotic, orice hainã ar îmbrãca ºi ori de unde ar veni.
[...] 30. «T» luptã pentru o Românie constituþionalã,
social-liberalã ºi naþionalistã”.
Petre Þurlea, Procesul organizaþiei „T”, 2000
Sursa: CNSAS
Grup de partizani anticomuniºti din comuna
Bârseºti, Munþii Vrancei, care, în iulie 1950,
au înlãturat, pentru scurt timp, administraþia
comunistã din localitatea lor.
Mãrturia lui Gavril Vatamaniuc despre scopul
ºi speranþele partizanilor:
„Eram conºtienþi cã forþele noastre erau prea slabe pentru
a putea înlãtura regimul instaurat de sovietici. Era o dispro-
porþie uriaºã de forþe în defavoarea noastrã. Scopul nostru
era de a întreþine vie flacãra speranþei în rândurile maselor
de þãrani exploataþi ºi batjocoriþi de comuniºti, speranþa în
izbãvirea României prin venirea americanilor pe care-i
aºteptam ca eliberatori. Declanºarea rãzboiului între
americani ºi sovietici era momentul potrivit pentru a trece
cu adevãrat la acþiune. Aveam sute de sprijinitori care
abia aºteptau acest moment pentru a ni se alãtura. Unii
dintre aceºtia aveau ºi arme, pe care le þineau ascunse,
în acest scop. Abia atunci urma sã înceapã adevãratul
rãzboi de partizani”.
Adrian Briºcã, „O zi din viaþa unui partizan. Documente...”,
în Arhivele Totalitarismului, VI, nr. 3/1995
Mãrturia Lucreþiei Jurj-Costescu
despre viaþa partizanilor:
„A fost o viaþã care nu se poate imagina […] Trebuie sã fii
tare ºi sã ai credinþã foarte adâncã în suflet ca sã duci
crucea pe care am dus-o noi acolo. [...] Eram ºi supãraþi
de multe ori… Mai plângeam… Mai ales ªuºman bãtrânu’.
A avut o familie aºa de frumoasã, gospodãrie ºi s-a ras
de pe faþa pãmântului: soþia i-a murit, pã copii i-o trimis
cu domiciliu obligatoriu, când i-o murit soþia nu s-a putut
duce la înmormântare”.
Octavian Coman, „Trebuie sã ai curaj,
trebuie sã spui nu”, Memoria, nr. 49, 4/2004
Mãrturia lui Ion Sculici, zis Micºoni, despre suferinþa
celor din rezistenþã:
„A fost atâta suferinþã cã nu poate fi spus[ã] în cuvinte.
Chiar dacã am povesti nu ne-ar crede nimeni pentru cã
oamenii nu înþeleg suferinþa decât dacã o trãiesc pe
pielea lor. Dacã am povesti tot ce ni s-a întâmplat s-ar
putea scrie trei Evanghelii. Dar pe cine mai intereseazã
sã mai vorbeºti despre suferinþã?”.
Ion-Traian ªtefan, „Mercina – satul arestat”,
Analele Sighet, vol. 9, 2001
Ion Mâþ, zis „Haiducul”, despre adãposturile de iarnã
ale partizanilor din Munþii Þibleºului:
Arãta „[c]a un bârlog încãpãtor, sãpat în pãmânt, acoperit
cu lobe din lemn de fag, peste care am pus pãmânt, peste
pãmânt frunze ºi am plantat boscheþi. Era imposibil sã fie
descoperit, doar dacã cineva venea ºi dãdea cu nasul în
uºa bordeiului […] Înãuntru, buncãrul era podit, tot cu lobe,
peste care am pus cetinã de brad, iar peste cetinã piei de
oaie. Dormeam [partizanii] aºezaþi pe douã rânduri”.
ªtefan Bellu, Pãdurea rãzvrãtitã, 1993
 REZISTENÞÃ ºI DISIDENÞÃ ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST
Citiþi sursele 7-8 ºi rezolvaþi sarcinile:
n Care au fost forþele implicate în lupta împotriva
rezistenþei armate anticomuniste ºi cum s-au com-
portat acestea cu partizanii capturaþi?
n Sesizaþi diferenþe între limbajul documentelor în-
tocmite de Securitate ºi mãrturiile care provin de la
foºtii partizani?
n Dupã citirea sursei 7, cine credeþi cã a avut o ati-
tudine demnã, securiºtii – aºa cum se menþioneazã
în document – sau partizanii? Motivaþi rãspunsul.
Raport al Securitãþii privind execuþia condamnaþilor
la moarte din grupul maiorului Nicolae Dabija, Sibiu,
28 octombrie 1949:
„Raportãm cã în dimineaþa zilei de 28 octombrie 1949, în
urma respingerii cererilor de graþiere a celor 7 condam-
naþi la moarte din lotul Dabija ºi anume: Dabija Nicolae,
Onea Titus, Scridon Ioan, Opriþã Gheorghe, Mihãlþan
Traian, Raþiu Augustin ºi Bolfea Silvestru. Susnumiþii au
fost ridicaþi din Penitenciar[ul Sibiu] la orele 4,30 fãrã a li
se spune motivul ºi au fost transportaþi de organele
noastre [ale Securitãþii] la locul execuþiei. La orele 5, au
fost aºezaþi în linie condamnaþii Dabija Nicolae ºi Scridon
Ioan, cãrora li s-a citit degradarea, primul din gradul de
Maior de rezervã, iar al doilea din gradul de Plutonier de
rezervã. Dupã aceea au fost aºezaþi în linie [...] au fost
legaþi la ochi, în care moment Dabija s-a exprimat cã el
nu vrea sã fie legat la ochi, fãrã a i se îndeplini aceastã
dorinþã. Au fost aºezaþi pe locul execuþiei ºi, înainte de
deschiderea focului, condamnaþii au început pe rând sã-ºi
manifeste anumite exprimãri astfel: Mihãlþan Traian a
spus: «Cu aceeaºi monedã vã vom plãti!»; Bolfea Silvestru
a spus: «Doamne ajutã!»; iar Dabija Nicolae a strigat:
«Trãiascã România!».
A urmat apoi împuºcarea lor [...] Plutonul de execuþie s-a
comportat conform instrucþiunilor primite de la comandan-
tul de pluton care, dupã execuþie, a spus ostaºilor: «Tova-
rãºi, ne-am îndeplinit datoria faþã de clasa muncitoare».
Cadavrele celor 7 au fost transportate de la locul execu-
þiei ºi au fost îngropate de cãtre organele de Securitate
sub supravegherea noastrã directã”.
***, „Grupul de rezistenþã «maior Nicolae Dabija»”,
în Memoria, nr. 13/1995
n 153
Simbol al rezistenþei armate din
Munþii Fãgãraº, Elisabeta Rizea
(1912-2003) a fost o susþinã-
toare a grupului Arsenescu-
-Arnãuþoiu. A fost arestatã ºi
torturatã de Securitate în nenu-
mãrate rânduri, dar, cu toate
acestea, nu i-a trãdat pe partizani.
A fãcut 12 ani de închisoare, iar,
dupã decembrie 1989, a depus
mãrturie despre istoria rezisten-
þei din Munþii Fãgãraº, pentru
prima datã în serialul documentar
Memorialul Durerii. Sursa: IICCR
Torturile aplicate susþinãtorilor partizanilor de cãtre
Securitate:
„Când m-a bãtut cel mai rãu Cârnu [un securist], m-a dus
la miliþie [în Nucºoara, judeþul Muscel], într-o camerã. A
tras o masã. Avea un cârlig mare la mijloc acolo. [...]
Miliþia era þinutã în casele lui Arnãuþoiu. ªi a tras Cârnu
un scaun lângã masã, m-a legat cu mâinile la spate dupã
spãtar, cu frânghie, aºa, dupã aia a suit scaunul pe alt
scaun ºi, aveam coadã, [...] ºi a urcat scaunele pe masã
ºi mi-a legat coada acolo sus în cârlig. ªi era un lanþ ºi a
bãgat lanþul aici, dupã frânghie, cum eram legatã la
mâini. ªi mi-a fost fricã [...], cã atunci eram ºi eu grãsuþã,
nu prea tare [...], ºi stam ºi þineam ºi spuneam – dom-
nule, împuºcaþi-mã, tãiaþi-mi capu’, scoateþi-mi ochii,
tãiaþi-mi limba, nu ºtiu de ei [de partizani, nota noastrã],
nu mã întrebaþi, cã nu ºtiu! Nu mã chinuiþi, nu mã lãsaþi
fãrã mâini, mai bine împuºcaþi-mã! [...] Când m-a urcat de
tot acolo, mi-a dat drumu’ la coadã, mi-a dezlegat pãru’ ºi
m-a lãsat numa-n mâni. Da’ pãr tot nu am... ºi dupã aia
[...], m-a dat jos, m-a dezlegat la mâni, era o cãldare de
apã pã sobã acolo ºi a muiat un sac în apã, l-a stors,
mi-a luat fota aia dupã mine ºi-a pus sacu aºa, peste
mine. ªi a bãgat pã mâna dreaptã un d-ãla dã cauciuc,
aºa, cu ºnur. [...] ºi m-a fãcut toatã numai dungi groase
cât mâna. [...] Ce sã fac? Am rãbdat. Am rãbdat”.
Povestea Elisabetei Rizea din Nucºoara. Mãrturia lui
Cornel Drãgoi, culese ºi editate de Irina Nicolau ºi
Theodor Niþu, prefaþã de Gabriel Liiceanu, 1993
1958 – Cadavrele carbonizate
ale fraþilor Avisalon (1928-1958)
ºi Toader ªuºman (1923-1958),
fotografiate de Securitate. Tatãl lor,
Teodor ªuºman (1895-1951),
murise cu ºapte ani înainte, în
Sursa: CNSAS Munþii Apuseni.
154 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

VASILE MOTRESCU ºI REZISTENÞA ARMATÃ ANTICOMUNISTÃ

DIN BUCOVINA

La sfârºitul anului 1944, la numai 24 de ani, Vasile Sursa: CNSAS

Motrescu – un tânãr þãran din comuna Vicovu de
Jos, judeþul Suceava – se alãturã partizanilor din
pãdurile din zona Rãdãuþiului pentru a lupta împo-
triva invaziei sovietice ºi a comunismului. Timp de
14 ani avea sã participe la numeroase acþiuni îm-
potriva autoritãþilor ºi sã trimitã sistematic scrisori
Miliþiei ºi Securitãþii, în care denunþa neajunsurile
ºi nedreptãþile trãite de þãranii din Bucovina din
cauza colectivizãrii. În ianuarie 1958 va fi însã prins
de Securitate ºi executat, la vârsta de 38 de ani.

Crâmpei din viaþa lui Vasile Motrescu,
conform propriului jurnal:
„3 aprilie 1953 (Vinerea Paºtilor): Amãrât ºi plin de
gânduri am petrecut ºi aceastã zi, de cum m-am sculat
am ieºit la soare ºi citesc în Biblie ºi mã gândesc cã vin
Sfintele Paºti ºi sunt aicilea. Paºti petrecut în necaz. Sunt
disperat ºi fãrã nici o nãdejde ºi eu în mila Domnului,
pânã se va îndura Dumnezeu ºi mã va strânge de pe
pãmântul celor vii. Stau la soare ºi mã gândesc la cei
dragi de acasã, cum de Paºti orice suflet cât de sãrac ºi
tot se bucurã cel puþin de libertate ºi e la un loc cu toþi
oamenii. Numai eu stau pe Rustii [pustii] ºi îmi plâng
pãcatele singur ºi fãrã nici o mângâiere, flãmând, trist,
deznãdãjduit, cu mintea încordatã, acuzând ºi iertând tov.
de viaþã ºi pe toþi vrãjmaºii sufletului meu. Cât necaz,
câtã trudã, durere, suferinþã, obosealã ºi gânduri fãrã nici
un rost am întâmpinat într-aceºti 4 ani de prigoanã,
temniþã ºi captivitate, trupul meu istovit ºi mintea mea
istovitã [...]. În vârful Gruetului, pe un fag am gãsit scris
numele meu, încã din 1944 toamna de când stam fugar
pe aceste meleaguri de frica ruºilor ºi atunci am trãit tot
greu, dar nu ca acum. Atunci eram prigonit de ruºi, acum
sunt de fraþii mei, de români [...]”.
„4 aprilie 1953: M-am sculat de dimineaþã ºi mi-am fãcut
mâncare, am mâncat ºi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am
pornit spre sat […] De la Sleagan la Leon am venit prin
Altonca Pataieta ºi în cot la Petrea lui Anton stau ºi scriu
aceste rânduri uitându-mã pe þarina dezbrãcatã de
zãpadã, trist, amãrât dau târcoale afarã pe marginea
satului, aºteptând sã vinã întunericul sã mã duc sã
gãsesc o bucatã de pascã ºi un ou roºu ºi tot noaptea sã
mã întorc înapoi ºi sã le mãnânc cu lacrimi în vãgãunile
munþilor, acestea sunt Paºtile anului 1953, al cincilea
Paºti petrecut în prigoanã. [...]
Dar totuºi mã simt fericit când mã gândesc la cei de prin
temniþe cãci mulþi ar dori sã aibã fericirea aceasta cu
toate cã eu nu o doresc nici vrãjmaºilor mei.”
Jurnale din rezistenþa anticomunistã.
Vasile Motrescu, Mircea Dobre, 1952-1953, 2006
Vasile Motrescu
(1920-1958), fotografiat
de Securitate în adãpostul
sãu în momentul capturãrii
Un partizan înaintea morþii (scrisoarea lui George
Ungureanu cãtre Sofia-Silvia Chirilã [Motrescu]):
În 1958, Vasile Motrescu se afla în celula „zero” de la
penitenciarul Botoºani, iar un coleg de detenþie i-a obser-
vat comportamentul: „[M]ereu se ducea într-un colþ al
celulei ºi se ruga, plângând, în genunchi. Avea mustrãri
de conºtiinþã cã atrãsese dupã el, în închisoare, zeci de
oameni nevinovaþi, printre care pe mama ºi pe tatãl lui,
pe cei trei fraþi ai sãi, precum ºi pe soþia sa pe care o
auzea plângând, într-o celulã alãturatã. Se gândea la
copiii lui ºi se întreba ce veþi fi fãcând fãrã mamã ºi fãrã
tatã, printre strãini […] Cât am stat cu el, n-a mâncat
altceva decât surogatul de cafea, fãrã pâine. Mâncarea
lui mi-o dãdea mie: «Pentru ce sã mãnânc, pentru
viermi? Mie nu-mi mai trebuie nimic!»”. Ultima dorinþã
exprimatã de Motrescu a fost sã fie înmormântat în
comuna sa natalã, Vicovu de Jos, iar copiii sãi, Sofia ºi
George, sã aibã Biblia în casã.
Adrian Briºcã, „O zi din viaþa unui partizan.
Documente...”, în Arhivele Totalitarismului, nr. 3/1995
n Dacã în localitatea voastrã mai sunt în viaþã foºti
partizani sau susþinãtori ai acestora, încercaþi sã
realizaþi un interviu cu unul dintre ei ºi apoi sã-i
prezentaþi mãrturia în faþa colegilor.
n Credeþi cã lupta partizanilor a avut un sens?
 REZISTENÞÃ ºI DISIDENÞÃ ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST n 155

11.2. Disidenþa (anii ’70-’80)

În afara rezistenþei armate din anii ’40-’50, au
existat ºi alte forme de opoziþie care au evitat
deliberat sã atace elementele constitutive ale regi-
mului comunist, unii oameni exprimându-ºi totuºi
protestele faþã de abuzurile acestuia. Disidenþa
(dicþionar ) a constituit o opoziþie în interiorul siste-
mului comunist în vederea transformãrii acestuia,
folosind orice pârghie juridicã posibilã pentru a
obþine slãbirea de cãtre partidul-stat a controlului Sursa: Academia Civicã

asupra cetãþenilor. A fost vorba de aplicarea aºa- Doina Cornea (n. 1929), figurã emble-
-numitei „tactici legaliste”. De pildã, Constituþia maticã a disidenþei româneºti din anii ’80
României, care includea unele principii moderne –
libertatea cuvântului, dreptul de asociere etc. –, a
fost invocatã de disidenþi, cerându-se punerea în
practicã a prevederilor ei.
Spre deosebire de alte þãri din regiune, în
România, disidenþa a fost redusã, pe de o parte
din cauza lipsei unei tradiþii civice, iar pe de altã Disident – persoanã integratã într-un sistem politic, care
parte din cauza cooptãrii masive a intelectuali- la un moment dat îºi declarã dezacordul faþã de funda-
mentele ideologice sau faþã de practicile acelui sistem.
tãþii de cãtre partidul-stat. Momentul fondator ºi Exprimarea publicã a acestei poziþii, ºi nu doar într-un
totodatã cel mai important al disidenþei româneºti spaþiu privat restrâns, constituie o condiþie esenþialã a
este considerat cel al „Miºcãrii Goma”. Iniþiatã ºi statutului de disident.
coagulatã în jurul scriitorului Paul Goma, aceastã
miºcare s-a manifestat în 1977. Spre deosebire
de alte fenomene asemãnãtoare din þãrile cen-
tral-europene, „Miºcarea Goma” (studiul de caz )
a fost înãbuºitã foarte repede, prin emigrarea
forþatã a liderului. Un alt grup organizat de contes-
tatari a activat la sfârºitul anilor ’70. Comitetul
Creºtin Român pentru Apãrarea Libertãþii Reli- Scrisoare deschisã a lui Dorin Tudoran
gioase ºi de Conºtiinþã (ALRC) a fost iniþiat în cãtre Nicolae Ceauºescu, 1 august 1984:
„Ca scriitor, cetãþean ºi pãrinte m-am convins definitiv cã
1978 de pastorul baptist Pavel Nicolescu ºi milita
între credinþele mele cele mai profunde despre Om ºi
pentru libertatea religioasã (sursa 4 ). Drepturile sale inalienabile, Libertate ºi Democraþie, Dialog
La sfârºitul anilor ’70 ºi în anii ’80, împotriva ºi Opinie, Cinste ºi Echitate, Culturã ºi Educaþie, Patrio-
regimului comunist s-au manifestat în mod indi- tism ºi Sacrificiu etc. ºi realitãþile româneºti de azi existã
o prãpastie de netrecut. Ani la rând, am luptat din greu cu
vidual diverse persoane. Chiar dacã nu au putut
mine însumi spre a gãsi o soluþie, o cale onorabilã de a
coagula în jurul lor grupuri semnificative de oameni, mã adapta unui climat strãin convingerilor mele, fãrã a
disidenþii au reuºit sã obþinã notorietatea atât de leza fundamental aceste credinþe. Inutil. Ceea ce nu
necesarã deopotrivã pentru diseminarea ideilor înþeleg ºi nu pot accepta în aceste realitãþi mi-a devenit
din ce în ce mai strãin”.
ºi acþiunilor lor, cât ºi pentru propria protecþie.
Dorin Tudoran, Kakistocraþia, 1998
În afarã de cei amintiþi mai sus, cele mai im-
portante voci ale disidenþei individuale au fost:
filologul Doina Cornea, matematicianul Mihai
Botez, istoricul Vlad Georgescu, preotul ortodox
156 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Gheorghe Calciu Dumitreasa, scriitorul Dorin

Tudoran, inginerul Radu Filipescu, fizicianul Gabriel
Andreescu, scriitorul Dan Petrescu, poetul Mircea
Dinescu, inginerul Gh. Ursu (asasinat din cauza
jurnalului sãu, în arestul de la Rahova), muncitorul
Iulius Filip, grupul de jurnaliºti de la România
Liberã, Liviu Babeº (schiorul care ºi-a dat foc
pe pârtie în semn de protest faþã de politica lui
Nicolae Ceauºescu) etc. La sfârºitul anilor ’80
nemulþumirile împotriva regimului Ceauºescu au
început sã se manifeste ºi în rândurile membrilor
nomenclaturii comuniste. Cel mai cunoscut caz a
fost cel al „Scrisorii celor 6” (capitolul 3 ).
Pentru combaterea disidenþei, Securitatea a
acþionat cu brutalitate, recurgând la intimidare,
discreditare, arestare, uneori la judecarea ºi con-
damnarea contestatarilor, în alte cazuri la forþarea
emigrãrii acestora etc. În apãrarea disidenþilor din
România s-au implicat unele guverne occidentale,
organizaþii internaþionale pentru apãrarea dreptu-
rilor omului, cercuri de intelectuali din Vest, posturi
de radio strãine (Europa Liberã, Vocea Americii,
BBC etc.) ºi nu în ultimul rând exilul politic româ-
nesc, acesta din urmã jucând un rol important în
sensibilizarea opiniei publice apusene.
Rolul istoric al disidenþei a fost important în þãrile
din Europa Centralã, însã marginal în România.
În timp ce în Polonia ºi Cehia foºtii disidenþi au
ajuns la putere în momentul prãbuºirii regimurilor
comuniste, în România ei au avut de purtat o
luptã de lungã duratã ºi dupã 1989, de aceastã
datã împotriva liderilor din eºalonul doi al PCR.
n Pe baza surselor 1-3, identificaþi ce drepturi re-
vendicau Dorin Tudoran, Mircea Dinescu ºi Radu
Filipescu?
Manifest lansat de Radu Filipescu
în Bucureºti, mai 1983:
„Manifest
Oameni, care vreþi sã înlãturaþi regimul catastrofal al lui
Ceauºescu, veniþi duminicã, 22 mai ºi în toate duminicile
urmãtoare între orele 13 ºi 21 în centrul Bucureºtiului.
Arãtaþi-vã nemulþumirea mergând pe stradã. Aºa veþi
prinde curaj sã vã strigaþi hotãrârea. Duminica sã devinã
o zi a rezistenþei, pânã când vom ajunge la o viaþã mai
bunã! Veniþi cât mai mulþi în centrul oraºului!
Strada”.
www.cronicaromana.ro
Radu Filipescu (n. 1956) ºi Mircea Dinescu (n. 1950),
disidenþi ai anilor ’80. Primul a fost condamnat în 1983, la zece
ani de închisoare, pentru rãspândire de manifeste. În 1986, a
fost eliberat la presiunile oragnizaþiei Amnesty International.
Cel de-al doilea a criticat regimul Ceauºescu, motiv pentru
care a fost þinut sub o atentã supraveghere la domiciliu, pânã
la 22 decembrie 1989.
Mircea Dinescu despre situaþia din România
într-un interviu acordat ziarului Libération ºi publicat
pe 17 martie 1989:
„Pãrerea personalã a fost abolitã. Orice încercare de a
rosti adevãruri neplãcute este etichetatã drept erezie ºi
este prompt pedepsitã. Astãzi, când citeºti Constituþia, þi
se pare un basm din O mie ºi una de nopþi. Nu numai cã
drepturile fundamentale ale omului nu au permis de rezi-
denþã în România, dar toate acele organe care ar trebui
sã le apere, fãrã sã mai amintim de poliþie ºi serviciul de
securitate, au devenit instrumente de intimidare ºi tero-
rizare a populaþiei...
Întrebaþi de ce tac artiºtii? În aceastã parte de lume n-o
sã gãsiþi mulþi fanatici sau kamikaze. Chiar ºi poeþii noºtri
erau capi de familie la locul lor care puteau sã scrie
poezii ºi articole antimonarhice în perioade de maximã
putere a regelui. Când vremurile sunt întrucâtva mai
blânde, unii dintre noi au curajul sã exprime realitatea.
Dar redevenim laºi ºi josnici de îndatã ce vremurile se
înrãutãþesc. Oamenii s-au obiºnuit sã urmãreascã, sã
aºtepte ca statuile sã fie date jos, cãci ce altceva credeþi
cã este socialismul decât dãrâmarea statuilor. Soþii
Ceauºescu colecþioneazã titluri de doctor ºi titluri acade-
mice întocmai cum unii colecþioneazã pãlãrii englezeºti...
ºi probabil sunt mai familiarizaþi cu istoria fotbalului decât
cu istoria marxismului, pe care îl susþin... κi închipuie cã
Manifestul Partidului Comunist este o foaie pe care Marx
obiºnuia sã o lipeascã pe ziduri noaptea... Îi învaþã pe
þãrani cum sã apuce sapa, le explicã muncitorilor în care
parte a cuiului sã batã... ºi îi învaþã pe scriitori sã scrie de
la stânga la dreapta”.
Dennis Deletant, Ceauºescu ºi Securitatea, 1998

Herma Köpernik Kennel, Jogging cu Securitatea.

Rezistenþa tânãrului Radu Filipescu, 1998
 REZISTENÞÃ ºI DISIDENÞÃ ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST
n Valorile ALRC expuse în sursa 4 erau dezirabile
doar în societatea comunistã sau ºi într-o socie-
tate liberal-democraticã?
Program de revendicãri al Comitetului Creºtin Român:
„Apãrarea Libertãþii Religioase ºi de Conºtiinþã”
(ALRC), 5 iulie 1978:
„Ca cetãþeni loiali, care-ºi iubesc patria ºi neamul din
care fac parte, precum ºi în calitate de creºtini [...] dorim
sã ne aducem modesta noastrã contribuþie la apãrarea
drepturilor fundamentale ale omului, la respectarea
prevederilor constituþionale [...] [Î]n poziþia Partidului
Comunist Român faþã de religie nu s-a produs în principiu
nici o schimbare, ºi astãzi fiind folosite aceleaºi metode ºi
practici neschimbate de 30 de ani. /
[...C]erem organelor centrale de partid ºi de stat [...]:
1. Dreptul asociaþiilor religioase de a exista nestin-
gherite ºi de a fi recunoscute de lege. [...]
2. Dreptul de-a practica religia ºi asocierea în Biserici,
case particulare ºi în public, fãrã a fi nevoie de apro-
bare oficialã [...]. Încetarea amestecului departamen-
telor cultelor în problemele interne ale bisericii [...].
5. Dreptul de a manifesta în mod public opinia religioasã
aºa cum existã în prezent pentru propaganda anti-
religioasã. Dialog liber între creºtini ºi marxiºti la
radio, televiziune ºi în presã. [...]
16. Necesitatea unei reforme care sã aºeze relaþiile
dintre stat ºi bisericã pe o nouã bazã, în care arbi-
trariul ºi persecuþia sã fie înlocuite cu respectul
reciproc, loialitatea faþã de constituþie [...] Noi nu
suntem marxiºti, ci creºtini [...] Idealul partidului ºi
guvernului român este un stat liber. Idealul nostru, al
creºtinilor, este o bisericã liberã într-un stat liber”.
Arhivã personalã
Membri ai Comitetului Creºtin Român pentru
Apãrarea Libertãþii Religioase ºi de Conºtiinþã
n 157
Sursa: Fundaþia Memorialul Durerii
Grupul jurnaliºtilor de la România Liberã (de la stânga la
dreapta: Gheorghe Chivoiu, Mihai Creangã, Petre Bãcanu,
Anton Uncu) în faþa Muzeului Presei de la Washington. În 1989
au încercat sã scoatã un ziar liber, la o tiparniþã clandestinã,
fabricatã cu litere sustrase, una câte una, de Alexandru Chivoiu
ºi alþi tipografi. Au fost trãdaþi ºi arestaþi. Matriþa ziarului editat
de ei este expusã în prezent în muzeul din Washington.
Citiþi sursele 5-6 ºi rãspundeþi la întrebãri:
n Care credeþi cã sunt explicaþiile accentului pus de
Doina Cornea pe eticã ºi necesitatea apelului la
adevãr ca valoare socialã, nu doar filosoficã?
n Credeþi cã valorile democratice ºi liberale la care
fãcea apel Doina Cornea în sursa 6 erau cunoscute
de populaþia României?
Doina Cornea despre bazele renaºterii naþiunii române,
într-un text transmis la radio Europa Liberã, 1984:
„Poporul român trãieºte, de vreo patruzeci de ani, în scã-
dere spiritualã, tocmai datoritã faptului cã, dupã atâtea
compromisuri ºi falsuri acceptate, a pierdut sensul exis-
tenþei ºi orientarea înspre Adevãr. Dar pierderea valorilor,
pierderea adevãrului înseamnã devitalizare, sterilitate,
lipsã de speranþã, de afectivitate, de creaþie. [...]
[C]a un prim pas, dar totodatã ºi ca un
imperativ categoric, se cere reaºezarea
noastrã în adevãr ºi în autenticitate.
Numai redând spaþiului nostru interior
adevãratele sale dimensiuni, numai aºa
se va schimba ceva în viaþa noastrã
comunã. Numai eliberându-ne, în interior,
de falsuri, de laºitãþi ºi de teamã, vom
redobândi libertatea dupã care tânjim.
Odatã instalaþi în adevãr, în centrul nostru
spiritual, ne vom simþi apãraþi, vom fi mai
puþin vulnerabili, viaþa noastrã va cãpãta
o orientare care ne va feri de toate înstrãi-
nãrile ºi ne va da tãria sã înfruntãm toate
agresiunile”.
Doina Cornea,
Puterea fragilitãþii, 2006
158 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Doina Cornea – Scrisoare deschisã cãtre Nicolae Ceauºescu, 23 august 1988:
„Pe mãsurã ce abuzurile, represiunile, corupþia, nedrep-
tatea, falsul ºi dezinformarea se înteþesc, de sus ºi pânã
jos, creºte ºi îngrijorarea, jalea, nesiguranþa populaþiei.
Deoarece atât prin politica dvs. internã cât ºi prin cea
externã actualã, atât prin politica economicã cât ºi prin
cea socialã expuneþi la mari riscuri viitorul þãrii, securita-
tea ei, bunul ei renume internaþional, dar ºi integritatea
fizicã, moralã ºi spiritualã a populaþiei, îndrãznim sã vã
adresãm urmãtoarea rugãminte, care ar cuprinde de fapt
o alternativã, douã soluþii posibile pentru evitarea unui
dezastru iminent ºi ireparabil:
a) fie sã renunþaþi, împreunã cu nomenclatura care vã
susþine, la conducerea þãrii, în cazul în care nu vreþi
sã renunþaþi la linia de guvernare adoptatã pentru a nu
recunoaºte cã este greºitã; ar fi un act prin care aþi da
într-adevãr dovadã de responsabilitate ºi abnegaþie,
iar poporul român v-ar fi recunoscãtor, aºa cum v-a
fost recunoscãtor când – prin anii ’60 – i-aþi redat un
fel de respiraþie, de speranþã;
b) fie sã procedaþi la introducerea unor reforme – începând
cu principiul pluralismului democratic, cel al separãrii
puterii administrative ºi juridice de puterea de partid,
cel al competenþei ºi al moralitãþii în alegerea cadrelor
PAUL GOMA ºI ROLUL SÃU ÎN DISIDENÞA DIN ROMÂNIA
Paul Goma a intrat în atenþia Securitãþii în anii ’50,
când a ºi fost arestat ºi întemniþat pentru „vina” de
a fi fost în dezacord cu regimul comunist. În august
1968, în contextul invaziei sovietice în Cehoslo-
vacia ºi a temerii cã ºi România va fi atacatã, Goma
s-a înscris în PCR pentru a putea intra în gãrzile
patriotice ºi a avea astfel posibilitatea de a lupta cu
sovieticii, care cu aproape trei decenii înainte ane-
xaserã provincia sa natalã, Basarabia. Goma s-a
dovedit în continuare un personaj incomod pentru
regimul comunist, el exprimându-ºi în diferite rân-
duri opiniile critice la adresa regimului comunist.
În ianuarie 1977, când în Cehoslovacia s-a con-
stituit miºcarea disidentã Carta ’77, Paul Goma i-a
trimis o scrisoare liderului acesteia, Pavel Kohout, în
care îºi exprima solidaritatea cu disidenþii cehi ºi
slovaci. Dupã doar o lunã, Goma i-a trimis o scri-
soare lui Nicolae Ceauºescu, în care îl invita sã
semneze împreunã documentul programatic al
Cartei ’77. De asemenea, Paul Goma ºi alte ºapte
persoane au adresat participanþilor la Conferinþa
pentru Securitate ºi Cooperare, care se þinea la
Belgrad, în februarie 1977, o scrisoare deschisã, în
de rãspundere, indiferent de apartenenþa lor politicã,
pânã la cel al liberalizãrii societãþii, economiei,
instituþiilor ºi culturii. [...]
[C]erem reorientarea – de principiu – a societãþii pe alte
baze: în primul rând, pe baza adevãrului, a adevãrului
istoric, în vederea plasãrii identitãþii noastre, apoi pe baze
democratice ºi liberale. Doar un climat de libertate
farorizeazã ecloziunea forþelor spirituale creative ale
individului ca fiinþã responsabilã, cu o realã conºtiinþã de
sine. Nu poate exista o responsabilitate colectivã. Simþul
rãspunderii nu poate fi viu decât în individ ºi prin individ.
De asemenea, cerem reorientarea societãþii noastre pe
baze religioase: numai religia cultivã legãtura omului cu
adevãrul ontologic (esenþa lumii) ºi totodatã cu Dumnezeu;
ºi tot religia întemeiazã ºi cultivã virtuþile ºi valorile
spirituale, fãrã de care o societate decade. Ideologiile
reducþioniste, maniheiste sãrãcesc ºi debiliteazã fiinþa
umanã, slãbindu-i virtuþile. Dorim deci o societate clãditã
pe adevãr, dreptate, libertate, pe credinþã ºi încredere
între oameni. O societate bazatã pe raporturi de simpatie,
de solidaritate ºi de iubire, nu de suspiciune, de teamã ºi
de adversitate”.
Doina Cornea, Puterea fragilitãþii, 2006
Scriitorul Paul Goma (n. 1935),
figurã emblematicã a disidenþei
româneºti din anii ’70
care protestau împotriva opresiunii ºi a încãlcãrii
drepturilor constituþionale în România. Ulterior, scri-
soarea a fost semnatã de mai mult de 200 de per-
soane, dintre acestea doar câteva fiind nume
cunoscute. Textele redactate de Paul Goma au fost
expediate ºi posturilor de radio occidentale, care
le-au difuzat ulterior. Arestat ºi interogat de Securi-
tate, hãrþuit dupã punerea în libertate, Paul Goma a
fost nevoit sã emigreze. Aceasta a însemnat ºi
sfârºitul miºcãrii iniþiate de scriitorul român.
 REZISTENÞÃ ºI DISIDENÞÃ ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST
Analizaþi sursele 7-9 ºi rãspundeþi la întrebãri:
n De ce au trimis Paul Goma ºi ceilalþi semnatari
scrisoarea lor cãtre Conferinþa pentru Securitate ºi
Cooperare în Europa, în februarie 1977?
n Cum apreciaþi limbajul ºi atitudinea lui Nicolae
Ceauºescu faþã de acþiunea lui Paul Goma?
Scrisoare deschisã adresatã de Paul Goma ºi alte
ºapte persoane participanþilor la Conferinþa pentru
Securitate ºi Cooperare în Europa, de la Belgrad,
februarie 1977:
„Scrisoare deschisã adresatã participanþilor la Conferinþa
de la Belgrad [...P]rotestãm împotriva tuturor formelor de
opresiune – fizicã, moralã, intelectual㠖, forme prin care
în închisori politice, în lagãre, în spitale de psihiatrie, în
GULAG-uri mai vechi sau mai noi, prin violenþã ºi minciunã,
se calcã în picioare noþiunile de libertate ºi demnitate. [...]
[D]repturile garantate prin legile interne ºi convenþiile
internaþionale ratificate de guvernele statelor totalitare nu
sunt respectate; articolele din Constituþia RSR [Republica
Socialistã România] referitoare la drepturile civice (art. 17);
dreptul la muncã (art. 18); dreptul la instruire (art. 21); la
asociere (art. 27); libertatea cuvântului, a presei, a întru-
nirii, a mitingurilor, a demonstraþiilor (art. 28); libertatea
conºtiinþei (art. 30); inviolabilitatea persoanei (art. 31); a
domiciliului (art. 32); secretul corespondenþei ºi al convor-
birilor telefonice (art. 33). De asemenea, nu este respec-
tat dreptul la libera circulaþie a persoanelor, a ideilor, a
informaþiei, iar dreptul la cetãþenie este transformat într-o
obligaþie care nu serveºte cauza progresului. [...] Consi-
derãm [...] cã este inadmisibilã extinderea principiilor
neamestecului în treburile interne (ale unui stat) asupra
drepturilor (individuale) cetãþeneºti fundamentale”.
Paul Goma, Culoarea curcubeului ’77..., 2005
Nicolae ºi Elena Ceauºescu despre mãsurile luate cu privire la Paul Goma ºi miºcarea condusã de acesta
Nicolae Ceauºescu:
„[...] De altfel, acesta este un mãgar, aºa de ultimã speþã
ºi eu le-am dat aprobare sã-l aresteze, dar cu întârziere,
dupã ce a depus documentele, la ambasada americanã.
De ce trebuia sã staþi sã depunã documentele [?] Avem
din acest punct de vedere niºte carenþe foarte serioase în
activitatea organelor noastre de securitate. [...] Am
convocat întreaga conducere, pânã la ºefii de secþie din
Ministerul de Interne, din direcþiile acestea, pentru cã
trebuie sã punem foarte serios ordine aici. În primul rând,
trebuie pus capãt oricãror activitãþi ºi legãturi ale lui Goma
cu orice legãturi cu ambasade strãine. Trebuie arestat ºi
trimis în judecatã pentru spionaj”. Cu referire la Vlad
Georgescu: „sã-l trântim 20-25 de ani ºi sã munceascã
pânã o învãþa istoria bine. Aºa sã le facem la toþi aceºtia,
imbecili; nici un fel de inimã faþã de asemenea oameni”.
n 159
Scrisoarea lui Paul Goma cãtre Pavel Kohout,
lider al Cartei 77, ianuarie 1977:
„Mã declar solidar cu acþiunea voastrã. Situaþia voastrã
este ºi a mea; situaþia Cehoslovaciei este – cu deosebiri
fundamentale – ºi a României. Trãim, supravieþuim în
acelaºi Lagãr, în aceeaºi Biafra (capitalã: Moscova). Voi,
cehii ºi slovacii, aþi avut un ’68; ungurii, un ’56; polonezii:
’56, ’71 ºi... mereu; germanii din Est au avut un Berlin ºi
au un Biermann. Noi, românii, nu avem asemenea repere.
Dar nu totdeauna suferinþa este direct proporþionalã cu
intensitatea strigãtului de revoltã. Voi (ca, de altfel, polo-
nezii, germanii din Est, ungurii ºi bulgarii) voi sunteþi sub
ocupaþie ruseascã; noi, românii, ne aflãm sub ocupaþie
româneasc㠖 la urma urmei, mai dureroasã, mai eficace
decât una strãinã. Trãim cu toþii sub acelaºi cãlcâi [...].
Aceeaºi lipsã de drepturi elementare, aceeaºi batjocorire
a omului, aceeaºi neruºinare a minciunii – peste tot.
Peste tot: sãrãcie, haos economic, demagogie, nesigu-
ranþã, teroare. Ciomag-Cãluº-Corupþie – iatã (în limba
românã) cei trei C cu care cei doi C [eauºescu] ne-au
împins concetãþenii, pe scara istoriei, cu mii de ani îndãrãt.
[...] Dar iatã, s-a dovedit (ºi se va dovedi în continuare)
cã se poate lupta împotriva degradãrii programatice la
care este supus omul la noi, în socialismul-stalinist. [...]
Sunt alãturi de voi – cehi ºi slovaci, unguri, polonezi,
germani”.
Paul Goma, Scrisori întredeschise.
Singur împotriva lor, 1995
Elena Ceauºescu: „Libertatea este libertate, dar pentru
a-ºi bate joc de popor (sic!), de eforturile lui, pentru
aceºtia nu existã nici un fel de libertate”.
Nicolae Ceauºescu: „Trebuie loviþi, propriu-zis, fãrã
cruþare. Aceasta ca mãsurã generalã, tovarãºi, care sã
fie luate peste tot unde avem asemenea oameni. Sã
discutãm pe aceea (sic!), care nu au asemenea mani-
festãri, sã-i facem sã înþeleagã, sã-i determinãm ca
fiecare sã-ºi vadã de treabã acolo unde este pus. Cu
acesta care este aici, cu Goma, nici un fel de miºcare.
Întrerupt telefonul, orice legãturi, cum încearcã sã ia
legãtura cu ambasadorul, arestat public, pentru spionaj ºi
trimis în judecatã. Fãrã nici un fel de discuþii ºi cu toþi
care vor proceda aºa”.
ANIC, fond CC al PCR –
Cancelarie, dosar nr. 42/1977
160 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

11.3. Miºcãrile muncitoreºti (anii ’70-’80)

Peste tot în lume, partidele comuniste s-au pre- Sindicatele libere
tins reprezentantele clasei muncitoare. Condiþiile
În anii ’70-’80, câteva sindicate libere s-au opus
grele de viaþã, fixarea unor norme de muncã difi-
înregimentãrii oficiale a muncitorilor din România.
cile i-au determinat însã deseori pe muncitorii din
Iniþiat de medicul Ionel Canã ºi economistul
þãrile comuniste sã se revolte. Nici regimul co- Gheorghe Braºoveanu, Sindicatul Liber al Oame-
munist din România nu avea sã fie scutit de astfel nilor Muncii din România (SLOMR) a atras, în
de proteste. 1979, 2.000 de membri, fiind însã desfiinþat în
scurt timp de intervenþia Securitãþii. În iunie 1988,
Protestele muncitoreºti ºase muncitori din Zãrneºti au constituit un sindi-
La 1 august 1977, sub conducerea inginerului cat liber. O voce criticã a avut ºi Vasile Paraschiv,
Constantin Dobre, minerii din Valea Jiului au intrat un muncitor care a trecut de la convingeri comu-
în grevã, solicitând îmbunãtãþirea condiþiilor de niste la anticomunism, dovedindu-se un personaj
lucru ºi mãrirea salariilor. Sosit la Lupeni ºi huiduit incomod, motiv pentru care a fost arestat, bãtut
de mineri, Ceauºescu a fost nevoit sã îndeplineascã de Securitate ºi internat în spitale de psihiatrie.
o parte din cereri, declanºând însã, în paralel, o
represiune mascatã. Circa 4.000 de greviºti au
fost obligaþi sã pãrãseascã Valea Jiului, unii dintre Protestul anticomunist de la Motru:
„Pe lopeþile tip «inima lui Stalin» se inscripþioneazã lozinci:
ei fiind arestaþi, anchetaþi ºi condamnaþi.
«Vrem pâine», «Ceauºescu – PCR, pâinea noastrã unde
Ca urmare a lipsurilor alimentare ºi a condiþiilor e?», «Jos Ceauºescu», «Jos dictatorul» etc. […] Alte
dificile de muncã, în anii ’80 au avut loc mai multe lozinci sunt strigate de sutele de participanþi: «Dãm cãrbune
proteste în diverse centre industriale din România, ºi vrem pâine, pentru ziua cea de mâine»; «Noi suntem
cu toþi ortaci, toþi minerii suntem fraþi»; «Au avut dreptate
fãrã ca ele sã capete însã amploarea grevei din
Petroºanii»; «Ceauºescu – PCR, pâinea noastrã unde e,
1977 (Motru, bazinul minier Maramureº, Timiºoara, ai dat-o peste hotare, ca noi sã murim de foame» etc.”.
Iaºi, Cluj ºi Turda). Gheorghe Gorun, Rezistenþa la comunism.
Cel mai important protest muncitoresc din anii Motru ‘981, 2005
’80 s-a desfãºurat însã la Braºov, în 15 noiembrie
1987. Ieºirea în stradã a muncitorilor de la Uzina
de Autocamioane „Steagul Roºu”, determinatã de
revendicãri de ordin economic, a atras sprijinul
populaþiei braºovene. Mãrºãluind pe strãzile ora-
ºului, peste 8.000 de oameni au strigat lozinci
explicit anticomuniste, precum „Jos Ceauºescu!”
ºi „Jos dictatura!”. Pentru prima datã, o manifes-
taþie politicã anti-regim avea loc în România lui
Nicolae Ceauºescu. Intervenþia forþelor de Securi-
tate ºi de Miliþie a condus la reprimarea demon-
straþiei ºi la arestarea a 500 de persoane. Dupã
ce au fost anchetaþi în mod violent, 61 de mun-
citori au fost judecaþi, condamnaþi ºi deportaþi, în
vreme ce alþii au fost obligaþi sã-ºi schimbe locul
de muncã.
În noiembrie 1987, presa francezã acorda pagini întregi
evenimentelor de la Braºov, într-un articol intitulat
„«Geniul Carpaþilor» îi înspãimântã pe români”
 REZISTENÞÃ ºI DISIDENÞÃ ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST
n Care erau principalele revendicãri ale minerilor din
Valea Jiului?
n Autoritãþile îºi asumau sau nu responsabilitatea în
vreun fel pentru lipsurile semnalate de muncitori?
Selecþii din cele 17 revendicãri ale minerilor greviºti
din Valea Jiului:
„[R]eintroducerea programului de ºase ore; reducerea
vârstei de pensionare la cincizeci de ani; revenirea la
acordarea de ajutoare sociale ºi pensii de invaliditate
anulate de Legea 3/1977; îmbunãtãþirea condiþiilor de
lucru ºi de securitate în minã; îmbunãtãþirea aprovizionãrii
cu alimente ºi a îngrijirii medicale în Valea Jiului; crearea
de locuri de muncã în industria uºoarã din Valea Jiului
pentru femei (cu alte cuvinte, crearea de locuri de muncã
pentru soþiile ºi fiicele minerilor); eliminarea corupþiei la
toate nivelurile; autorizarea transferurilor fãrã penalizãri;
înlocuirea medicilor care erau în subordinea directã a
secretarului de partid; revenirea la drepturile pe care le
aveau minerii în 1955-1957 (salopete ºi echipament de
lucru gratuite, douã mese calde pe zi gratuite); suprima-
rea penalitãþilor salariale; crearea de comitete muncito-
reºti la nivel de întreprindere abilitate sã destituie directorii
incapabili sau corupþi; informaþie corectã prin mass-media
despre cauzele ºi desfãºurarea grevei; semnarea unui
acord prin care Ceauºescu în persoanã sã se angajeze
cã nici un grevist nu va avea de suferit [de pe urma
participãrii la grevã]”.
CPADCR, Raport final, 2007
Nicolae Ceauºescu la tribuna greviºtilor din Valea Jiului (1977),
încercând sã calmeze spiritele
n 161
Mãrturia unui activist PCR despre întâlnirea lui
Nicolae Ceauºescu cu greviºtii de la Lupeni:
„Ceauºescu a început sã vorbeascã aºa cum îl ºtiam noi:
cu partidul, cu creºterea nivelului de trai º.a.m.d. Dar
lumea bâzâia. Nu þipa nimeni. Dupã aceea a început sã
arate ce-l durea mai tare, programul nou de lucru de
6 ore. Aºa cum l-au cerut greviºtii. Cicã în þãrile mai
dezvoltate se lucreazã 8 ore. Ei, aici, lumea de aproape
n-a strigat dar a fost un murmur total de neaprobare. [...]
Ceauºescu a vorbit cã se vor îmbunãtãþi aprovizionarea
ºi sãnãtatea. [...] Ceauºescu, vorbind aºa, a fost de
foarte multe ori dezaprobat. Puternic dezaprobat, ºi ca
om mã gândeam cã pentru prima datã se întâmpla aºa
ceva. Vreau sã spun cã lui Ceauºescu îi lipseau coerenþa
ºi siguranþa. [...] La fiecare problemã pe care a spus-o
Ceauºescu, n-a fost nici semn de aprobare. Ba, chiar, au
fost foarte multe proteste. Un nuuuuuuu prelung. Chiar
dacã nu s-a urlat, un zumzet general a fost tot timpul.
Cine ºtie în spate ce s-o fi strigat. Erau, cred, 40.000 de
oameni. Discursul a fost scurt. N-a vorbit mult. A împãcat
spiritele, asta a fost realitatea. Pânã la urmã a fost de
acord cu programul”.
Marian Boboc, Mihai Barbu,
Strict secret. Lupeni 1977..., 2007
Nicolae Ceauºescu despre greva minerilor
din Valea Jiului:
„Nemulþumirile care s-au manifestat în Valea Jiului au fost
rezultatul unei proaste activitãþi de conducere a ministeru-
lui, a conducerii ministerului, a tovarãºului Almãºan, care
ani de zile a dezinformat despre felul în care s-au aplicat
mãsurile stabilite de Comitetul Central. Cu trei ani în urmã
am elaborat un program de mecanizare în Valea Jiului
care nu s-a realizat. Am stabilit prin lege un program de
lucru, este adevãrat ºi cel cu 6 ore în trecut ºi acesta nu
era definitiv, experimental, þinând seama cã pregãteam
aceasta, dar în loc sã se lucreze 42 ore pe sãptãmânã,
s-a lucrat foc continuu. [...] Dacã ar fi sã spun aºa, faptul
cã s-au manifestat aceste stãri de lucruri, eu l-aº consi-
dera pozitiv cã ne-a atras atenþiunea asupra unor stãri de
lucruri din Valea Jiului, inadmisibile, tovarãºi. Ele demon-
streazã controlul nostru prost, ºi de partid ºi de stat, ºi
organele noastre care nu-s nici de interne, nici controlul
muncitoresc, dar, desigur, principalul, controlul nostru de
partid, care s-a dovedit cã e formal ºi lucreazã la supra-
faþã, pentru cã nu se putea ca o perioadã îndelungatã sã
nu se realizeze toate acestea, cele stabilite, ºi noi sã nu
cunoaºtem ºi sã nu putem interveni”.
ANIC, fond CC al PCR-Secþia Cancelarie, dos. 121/1977
162 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
n Care credeþi cã a fost semnificaþia evenimentelor
de la Braºov (1987) pentru regimul lui Nicolae Ceau-
ºescu?
n Ce ºtiþi despre condiþiile de lucru din fabricile din
România comunistã? Întrebaþi-vã pãrinþii ºi bunicii
despre cum se trãia ºi cum se muncea atunci, apoi
realizaþi un scurt eseu pe aceastã temã.
Manifestaþia de la Braºov, 15 noiembrie 1987, în
memoria unui participant (Marius Nicolãescu):
„A început lumea sã cânte Deºteaptã-te, române! – ºi chiar
nu-l mai auzisem de mult –, am ajuns în centru, la Comi-
tetul judeþean de partid sau cum îi zicea, apoi la Primãrie.
Acolo, datoritã furiei împotriva sistemului, nu împotriva
unor oameni – pentru cã, pe vremea aceea, oamenii de
rând nu mai aveau nici cea mai vagã idee cine e primar
sau cine e consilier judeþean –, am izbucnit cu toþii. ªi nu
eram doar muncitori, se strânseserã oameni de tot felul.
Revolta nu a fost doar a uzinei noastre sau a unui grup
oarecare, ci a braºovenilor. Am vãzut lângã noi ºi copii, ºi
bãtrâni, oameni care nu mai aveau de-a face cu vreo
presupusã organizare muncitoreascã a revoltei, cetãþeni
ai oraºului care s-au alãturat grupului iniþial de protesta-
tari. Ne era foame ºi deveniserãm niºte oameni însin-
guraþi, pentru cã în regimul comunist erai chiar un om
singur. Nu puteai sã ai încredere nici mãcar în soþia ta,
nu ºtiai niciodatã cine e informatorul de lângã tine. Se
ajunsese atât de departe…
Când am ajuns în centrul oraºului, am aruncat tabloul lui
Ceauºescu de pe clãdire împreunã cu cineva. Dupã care
am coborât, voiam sã-i dau foc”.
Marius Oprea, Stejãrel Olaru, Ziua care nu se uitã, 2002
Muncitori braºoveni participanþi la manifestaþiile din 15 noiembrie
1987 (fotografie realizatã dupã cãderea comunismului)
Manifestaþia din 15 noiembrie 1987 în memoria
unui ofiþer de Securitate:
„[Î]n anul 1987 situaþia în rândul populaþiei judeþului
B[raºov], ca de altfel la nivelul întregii þãri, ajunsese
extrem de tensionatã: alimentele erau din ce în ce mai
greu de procurat, marile uzine lucrau în pierdere, pieþele
de export se pierdeau una dupã alta ºi, colac peste pupãzã,
dificultãþile economico-financiare se agravaserã pânã
într-atât încât chiar ºi salariile muncitorilor se plãteau cu
reþineri substanþiale ºi cu mare întârziere. […N]emulþumi-
rile ºi tensiunile, în mare aceleaºi ca ºi în restul þãrii, erau
provocate de mizeria cruntã în care se zbãtea majoritatea
populaþiei, adusã în aceastã stare de «politica înþeleaptã
a marelui cârmaci», bazatã pe raþionalizarea alimentelor
ºi a benzinei (cotele acordate fiind ridicol de mici), interzi-
cerea circulaþiei autoturismelor private tot a doua dumi-
nicã, frecventele ºi îndelungatele întreruperi de curent
electric, frigul din apartamente datorat economisirii dincolo
de orice limite raþionale a combustibililor, la care în ultimul
timp se adãugaserã ºi consecinþele nefaste ale falimen-
tului economiei socialiste reflectate în creºterea enormã a
stocurilor de produse industriale nevandabile ºi, implicit,
în imposibilitatea efectuãrii la timp ºi în integralitate a
plãþii salariilor pentru zeci de mii de muncitori. […E]ra
evident cã în mod inexorabil ºi iminent o astfel de stare
generalã de nemulþumire va degenera în manifestãri
colective de protest. ªi, într-adevãr, nemulþumirea a irupt
în toamna anului 1987 [15 noiembrie], într-o zi de dumi-
nicã în care se desfãºura mascarada simulacrului de
alegeri pe care periodic regimul ceauºist o punea în
scenã. Iar amploarea revoltei a fost pe mãsura profun-
zimii tensiunilor acumulate. Aceasta a pornit sub forma
unui marº de protest a câtorva sute de muncitori, dar
cãrora, pe traseu, li s-au alãturat mii de oameni care au
asediat efectiv clãdirile Comitetului judeþean de partid ºi
Primãriei. O parte dintre manifestanþi au pãtruns cu forþa
în sedii, au spart uºile birourilor, au aruncat pe geam
steagurile partidului, portretele iubiþilor conducãtori [ale
soþilor Ceauºescu], lozincile conþinând vestitele sloganuri
comuniste, dar ºi obiecte neutre ºi nevinovate cum ar fi
televizoare, calculatoare, cãrþi, dosare conþinând docu-
mente etc. Grupurile de persoane aflate în stradã au dat
foc steagurilor, portretelor ºi lozincilor, au strigat lozinci
anticomuniste ºi au mâzgãlit pereþii celor douã sedii cu
inscripþii aºa-zis ostile, de genul: Jos Ceauºescu!, Jos
comunismul!, Vrem libertate ºi pâine! ºi altele asemã-
nãtoare”.
Simion Airinei, Un sfert de veac de Securitate, 2002
 REZISTENÞÃ ºI DISIDENÞÃ ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST
n În ce mãsurã sindicaliºtii liberi din România au
constituit o ameninþare pentru regimul comunist?
n Cãutaþi informaþii despre sindicatul polonez Soli-
daritatea ºi comparaþi activitatea lui cu cea a sindi-
catelor libere din România.
n Interesaþi-vã dacã în oraºul vostru au existat pro-
teste ale muncitorilor. Dacã da, în ce au constat
acestea?
Programul SLOMR
Sindicatul îºi propunea „sã lupte împotriva concedierilor
ºi pensionãrilor abuzive, a condiþiilor mizere de lucru,
igienã ºi securitate la locul de muncã, a ridicãrii normelor,
a programului de lucru prelungit neplãtit ºi a mobilizãrii la
muncã aºa-zis «voluntarã», la mitinguri ºi manifestaþii”.
De asemenea, cerea „revizuirea legilor pensiilor, respec-
tarea timpului liber ºi reducerea sãptãmânii de lucru”.
CPADCR, Raport final, 2007
Notã a Securitãþii despre activitatea
lui Vasile Paraschiv la Paris, iunie 1978:
„Vasile Paraschiv doreºte sã «dovedeascã» factorilor
responsabili din þarã cã prin tot ce s-a întreprins împotriva
lui – arestãri, «persecuþii», «nedreptãþi» – au fost «încãl-
cate» Constituþia ºi Codul principiilor eticii ºi echitãþii
comuniste. [...] Vasile Paraschiv, împreunã cu un grup
de aºa-ziºi muncitori liberi din URSS, R.P. Polonã,
R.S. Cehoslovacã, precum ºi reprezentanþi ai celor patru
centrale sindicale din Franþa, a participat la un «interviu-
-dialog» organizat de Radio-televiziunea francezã pe
tema pretinsei lipse a libertãþii sindicale ºi încãlcarea
drepturilor muncitorilor în þãrile din Est. Participanþii au
lansat un «apel» cãtre organizaþiile sindicale occidentale
pentru «sprijinirea sindicatelor libere ºi indepedente din
þãrile din Est în lupta lor pentru apãrarea drepturilor
muncitorilor». La conferinþa organizatã au participat ºi
ziariºti de la principalele cotidiene ºi reviste din Franþa
care, preluând declaraþiile celor intervievaþi, au lansat o
propagandã publicitarã ostilã împotriva þãrilor vizate”.
Vasile Paraschiv, Lupta mea pentru
sindicate libere în România, 2005
Ionel Canã, unul dintre liderii SLOMR, ºi Vasile Paraschiv,
dupã violentele anchete la care a fost supus de Securitate
n 163
Declaraþia lui Vasile Paraschiv în ancheta Securitãþii
cu privire la poziþia sa politicã, 13 noiembrie 1976:
„Subsemnatul Paraschiv Vasile [...d]eclar cã în anul 1946
am intrat în rândurile Partidului Comunist Român ºi am
participat activ la toate acþiunile ce au fost iniþiate de
PCR ºi în mod deosebit la succesul alegerilor de la
19 noiembrie 1946. Pe parcursul anilor, respectiv pânã
[...] când am ieºit din partid, eu am urmãrit cu atenþie
modul cum Partidul Comunist Român ca partid de guver-
nãmânt a aplicat în practicã ºi a respectat principiile ºi
propria sa linie politicã, legile þãrii ºi drepturile legale ale
muncitorilor în general, drepturile omului, astfel cã, în
1969, am ajuns la concluzia c㠖 dupã atâþia ani de guver-
nare – legile þãrii ºi drepturile omului în þara noastrã nu
sunt respectate în fapt, ci doar în vorbe ºi s-a continuat
cu abuzuri la toate nivelurile, de jos ºi pânã sus ºi se
continuã ºi azi, pe linie de partid ºi de stat. La început am
avut mare încredere în Partidul Comunist Român, în politica
sa, în idealul ºi scopul declarat ºi m-am consacrat fãrã
rezerve atingerii acestui scop. Dar toate aceste abuzuri ºi
ilegalitãþi ce au fost sãvârºite de organele de stat ºi de
partid de jos ºi pânã sus mi-au zdruncinat în mod grav
încrederea în Partidul Comunist Român, iar în urma
dezvãluirilor publice a abuzurilor sãvârºite de conducerea
partidului ºi statului la Plenara CC al PCR din aprilie
1968 ºi fãcând o legãturã ºi cu abuzurile dezvãluite de
Congresul al XX-lea al PCUS în anul 1962, am ajuns la
concluzia cã în aceste condiþiuni eu nu mai pot sã rãmân
în rândurile Partidului Comunist Român, locul meu nefiind
în acest partid în condiþiile arãtate mai sus ºi astfel în
anul 1969 am hotãrât sã mã retrag din partid. [...] [E]u mã
consider nevinovat, deoarece acestea sunt ideile ºi
pãrerile mele ºi am dreptul sã mi le exprim oral ºi în scris
ºi sã le difuzez cui doresc, în conformitate cu prevederile
Constituþiei þãrii, cu celelalte norme juridice ºi cu preve-
derile actului final de la Helsinki”.
Vasile Paraschiv, Lupta mea pentru
sindicate libere în România, 2005
164 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
11.4. Alte forme de opoziþie
Miºcãrile studenþeºti din 1956
În Europa de Est au avut loc miºcãri politice ºi
sociale de amploare în anii ’50, mai întâi în
Germania de Est/RDG (1953), apoi în Polonia ºi
în Ungaria (1956). Cele mai importante au fost
cele din Ungaria, populaþia înlãturând regimul de
extracþie stalinistã în toamna anului 1956. Noul
guvern, condus de Imre Nagy, anunþa un program
de reforme politice, care prevedea inclusiv neu-
tralitatea Ungariei, ceea ce implica retragerea din
Tratatul de la Varºovia. Aceastã miºcare a deter-
minat intervenþia în forþã a trupelor sovietice care,
dupã lupte grele purtate îndeosebi în Budapesta,
au înãbuºit Revoluþia maghiarã, guvernul-mario-
netã instalat de Kremlin dezlãnþuind teroarea.
Evenimentele din Ungaria au devenit repede
cunoscute, îndeosebi prin intermediul posturilor
de radio strãine, în celelalte þãri din Est, inclusiv
în România. Printre cele mai informate medii din
România erau cele studenþeºti, tinerii acumulând
nemulþumiri specifice faþã de condiþiile de studiu,
cele din cãmine, cantine etc. sau de ordin general,
considerate de PCR monopolul sãu, spre exem-
plu, relaþiile cu URSS, prezenþa trupelor sovietice
în România, colectivizarea forþatã a agriculturii,
dar ºi ipocrizia liderilor comuniºti. Regimul comu-
nist cunoºtea starea de spirit a studenþilor atât
datoritã organizaþiilor politice, de partid ºi UTM,
cât ºi informatorilor. Partidul considera cã, la
Cei trei lideri principali ai miºcãrii studenþeºti de la Timiºoara (de la stânga: Aurel Baghiu,
Caius Muþiu ºi Teodor Stanca) (Sursa: Fundaþia Academia Civicã)
Analizaþi sursele 1-3 ºi realizaþi urmãtoarele activitãþi:
n Precizaþi care dintre revendicãrile studenþilor sunt
de ordin social ºi care sunt revendicãri politice?
(sursa 1)
n Cum explicaþi atitudinea profesorilor care s-au dezis
de studenþii protestatari? (sursa 2)
n În ce mãsurã studenþii din România anului 1956
erau „copiii regimului”? (sursa 3)
Memoriu al studenþilor din Timiºoara,
30 octombrie 1956:
„I. În vederea asigurãrii dezvoltãrii continue a vieþii
economice în þara noastrã ºi cointeresãrii oamenilor
muncii în problema construirii socialismului cerem:
a) Lichidarea definitivã a cultului personalitãþii prin
asigurarea autoconducerii de cãtre clasa muncitoare,
dându-se posibilitatea fiecãrui om al muncii sã-ºi
exprime deschis nemulþumirile asupra problemelor
interne ale þãrii, fãrã a-i fi periclitatã integritatea
personalã.
b) Desfiinþarea actualului sistem de norme ce nu cores-
punde utilajului de care dispune economia noastrã ºi
depãºeºte posibilitãþile fizice ale muncitorilor.
c) Reducerea considerabilã a cotelor ºi impozitelor care
ruineazã þãranii cu gospodãrie individualã. [...]
e) Pentru dezvoltarea continuã a învãþãmântului din þara
noastrã, sã se asigure existenþa materialã a fiecãrui
elev ºi student prin atribuirea de burse fãrã a þine cont
de situaþia profesionalã ºi atribuirea de burse speciale
pentru învãþãturã”.
Arhiva CNSAS, Fond Penal, dosar 799, vol. 5
 REZISTENÞÃ ºI DISIDENÞÃ ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST
jumãtatea anilor ’50, studenþii erau de partea sa,
fiind în bunã mãsurã propria creaþie prin sistemul
de selecþie ºi prin micile avantaje oferite.
La sfârºitul lunii octombrie – începutul lunii
noiembrie a anului 1956 au avut loc acþiuni de pro-
test ale studenþilor din Cluj, Timiºoara ºi Bucureºti,
cu participarea tinerilor de diferite etnii, dar ºi a
câtorva profesori, tineri ºi ei, nonconformiºti. În
toate cele trei locuri, studenþii au insistat pentru
slãbirea controlului ideologic al regimului, pentru
condiþii de viaþã ºi de studiu mai bune, dar ºi
pentru retragerea trupelor sovietice din România,
ei fãcând legãtura între regimul de la Bucureºti ºi
cel de la Moscova. Cea mai mare ºi mai coerentã
adunare de protest a avut loc la Timiºoara, în 30
octombrie 1956, unde au participat circa 3.000 de
studenþi.
Din pãcate, populaþia nu s-a solidarizat nicãieri
cu studenþii protestatari, nici mãcar studenþii din
alte centre universitare nu au fãcut-o, în parte
pentru cã nu existau informaþii despre miºcãrile
acestora, dar ºi din cauza fricii care pusese în
bunã mãsurã stãpânire pe societatea româneascã.
Represiunea a fost durã, numeroºi studenþi fiind
exmatriculaþi, arestaþi, anchetaþi, mulþi au fost
bãtuþi, zeci dintre ei fiind condamnaþi de tribu-
nalele militare la diferite termene de detenþie.
Centrele universitare au fost supuse unui control
ºi mai strict, inclusiv condiþiile de admitere în fa-
cultãþi devenind mai dure. În general, miºcãrile
studenþeºti din 1956 au marcat o recrudescenþã a
represiunii în România.
Revoluþia din Ungaria – rãsturnarea
statuii lui Stalin din Budapesta Sursa: Fundaþia Academia Civicã
n 165
(continuare)
Memoriu al studenþilor din Timiºoara,
30 octombrie 1956:
„II. Pentru întãrirea continuã a relaþiilor de prietenie, cola-
borare ºi ajutor reciproc între toate statele, relaþii bazate
pe principiul egalitãþii în drepturi ºi respectãrii suvera-
nitãþii fiecãrui stat, cerem:
a) Retragerea imediatã a trupelor sovietice staþionate pe
teritoriul patriei noastre întrucât, neexistând pericolul
încercuirii capitaliste ºi a unei eventuale agresiuni,
prezenþa lor este nemotivatã. [...]
III. Cerem Partidului Muncitoresc Român ºi Guvernului
RPR ca în opera de construire a socialismului sã se
conducã dupã situaþia specificã þãrii noastre fãrã a se
imita un sistem sau altul.
Considerãm cã problemele sus menþionate sunt în
asentimentul oamenilor muncii din þara noastrã ai cãrei fii
suntem ºi cerem ca Partidul ºi Guvernul sã ia notã de ele
ºi sã caute sã le satisfacã pentru a evita situaþia creatã în
Republica Popularã Ungarã. [...]
1. Limba rusã desfiinþatã sau facultativã. [...]
3. Pentru studenþii þãrani [de origine þãrãneascã] – sã li se
acorde burse fãrã a þine cont de starea materialã. [...]
5. Libertatea presei ºi a cuvântului”.
Arhiva CNSAS, Fond Penal, dosar 799, vol. 5
166 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
Exilul românesc
Ca urmare a instalãrii comunismului în România,
numeroºi români au fost nevoiþi sã plece sau au
încercat sã se salveze în Occident, spre exemplu,
regele Mihai, fostul premier Nicolae Rãdescu,
politicienii Grigore Gafencu, Constantin Viºoianu,
Alexandru Cretzianu, Mihail Fãrcãºanu, scriitorii
Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mircea Eliade
etc. Exilaþii români au considerat la început cã
rãmânerea lor acolo va fi temporarã. Însã destul
de repede au realizat cã ºederea avea sã fie de
lungã duratã. Pentru a-ºi eficientiza acþiunile,
aceºtia au constituit de-a lungul timpului diferite
asociaþii, unele fiind ºi rezultatul diferenþelor de
opinie, orgoliilor, disputelor interne º.a.m.d. Prin-
tre cele mai cunoscute asociaþii politice ale exilului
românesc au fost Comitetul Naþional Român, Liga
Românilor Liberi ºi, ulterior, Uniunea Mondialã a
Românilor Liberi. De asemenea, exilaþii au înfiin-
þat numeroase publicaþii cu caracter informativ,
cultural ºi ºtiinþific. În cadrul posturilor de radio
Europa Liberã, BBC, Vocea Americii º.a. s-au
constituit secþii de limbã românã, în care au acti-
vat reputaþi analiºti ºi jurnaliºti, ce au jucat un rol
important în informarea corectã a cetãþenilor
români asupra evenimentelor din propria þarã sau
din lume, într-o vreme în care accesul la informaþii
era atent controlat de partidul-stat.
Atmosfera din cadrul exilului anticomunist de la Paris, sfârºitul anilor ’40 – începutul anilor ’50:
„[N]oi toþi, studenþi sau de abia ieºiþi din studenþie, care Moscova era un fel de Meccã a antifascismului. Printre
ne aflam la Paris destul de numeroºi pentru a transforma
Boulevard St. Michel într-un fel de Calea Victoriei desþã-
ratã, împãrtãºeam aceeaºi inconºtienþã a vârstei. Nu
cunosc decât o singurã excepþie, pe Virgil Ierunca. κi
plimba printre noi pesimismul activ ºi era unicul pe care
nu l-am vãzut vreodatã ciocnind de Anul Nou sau la o
sãrbãtoare cu rituala formulã «la anul la Bucureºti!». Eu
însãmi sosisem aici cu ferma credinþã cã trebuie convins
Malraux sã alcãtuim brigãzi internaþionale pentru elibe-
rarea României. Cãzusem într-un Paris convalescent
dupã rãzboi ºi incapabil sã se pregãteascã pentru un
altul, printre intelectuali marxiºti, marxizanþi, marxieni, lui foarte maturi, un Grigore Gafencu fãcea, la alt nivel,
comuniºti, tovarãºi de drum ºi de ideologie pentru care
Scrisoare a membrilor corpului didactic de la
Institutul Politehnic din Timiºoara cãtre Comitetul
Central al PCR ºi cãtre Gheorghe Gheorghiu-Dej,
prin care erau condamnate protestelor studenþeºti,
2 noiembrie 1956:
„Membrii Corpului Didactic al Institutului Politehnic din
Timiºoara, adunaþi în ºedinþã, azi 2 nov. 1956 au luat la
cunoºtinþã cu indignare de acþiunea huliganicã a unor
studenþi inconºtienþi, îndreptatã împotriva ordinii din
oraºul nostru.
Ne luãm angajamentul sã muncim cu ºi mai multã
abnegaþie, pentru a creºte ingineri bine pregãtiþi politic ºi
profesional, ataºaþi de Partid, de regimul de Democraþie
Popularã.
Ne exprimãm ataºamentul faþã de Partidul Muncitoresc
Român”.
Mihaela Sitariu, Oaza de libertate.
Timiºoara, 30 octombrie 1956, 2004
Protestele studenþilor din Timiºoara, octombrie 1956,
în memoria unui participant (Heinrich Drobny):
„Se ºtia cã noi am fost lideri ºi studenþi buni […], pentru
cã 1956 a fost, de fapt, una dintre primele miºcãri anti-
regim nu venitã din vechile structuri, ci tocmai dinspre
noi, care eram «copiii noii orânduiri». Asta am sesizat-o
ºi noi, cã suntem copiii regimului ºi ne ridicãm împo-
trivã… Societatea socialistã se revolta, nu fostele forme
de organizare…”.
Mihaela Sitariu, Oaza de libertate.
Timiºoara, 30 octombrie 1956, 2004
reprezentanþii marilor puteri care alcãtuiau tribunalul de la
Nürnberg, reprezentanþii Gulagului judecau pe respon-
sabilii lagãrelor naziste.
Nu puteai invoca satelizarea Estului fãrã a fi tratat de
fascist. Dar îndârjirea noastrã de a nu admite împãrþirea
Europei ºi nedreptatea flagrantã a pãcii nu se lãsa
întinatã de contactul agresiv cu realitatea. Scoteam ziare,
ne agitam, þineam reuniuni, bãteam la toate porþile, voiam
sã deschidem niºte ochi care aleseserã, în deplinã
cunoºtinþã de cauzã, sã rãmânã închiºi. Nu doar vitalitatea
vârstei explica o astfel de atitudine în contratimp. La anii
acelaºi lucru […].
Monica Lovinescu,
prefaþã la Adriana Georgescu, La început a fost
sfârºitul. Dictatura roºie la Bucureºti, 1992
 REZISTENÞÃ ºI DISIDENÞÃ ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST n 167

n Din ce motive s-au ridicat studenþii împotriva re-

gimului?
n Credeþi cã acþiunile studenþilor din România anului
1956 au fost expresia disperãrii sau manifestarea
spiritului de frondã?
n Realizaþi un eseu despre rolul exilului românesc în
lupta împotriva regimului comunist din România.

DESTINUL UNUI DEMOCRAT – CORNELIU COPOSU

Fost secretar politic al lui Iuliu Maniu, arestat ºi

condamnat alãturi de acesta ºi de alþi lideri ai Parti-
dului Naþional-Þãrãnesc în 1947, Corneliu Coposu
(1914-1995) a fost deþinut în diverse închisori pânã
în 1962, iar din acel moment ºi pânã în 1964 în
domiciliu obligatoriu. Atent supravegheat de Securi-
tate dupã eliberare, Corneliu Coposu ºi-a menþinut
crezul politic democratic, întreþinând relaþii cu foºti
politicieni þãrãniºti care supravieþuiserã detenþiei.
În anul 1987, a afiliat PNÞ, din clandestinitate, la
Internaþionala Creºtin-Democratã. Imediat dupã prã-
buºirea regimului comunist, în decembrie 1989, a
anunþat revenirea în viaþa politicã a PNÞ, la al cãrui
nume a alãturat ºi precizarea ideologicã, Creºtin ºi
Democrat. La începutul anilor ’90, Corneliu Coposu
avea sã devinã un simbol al luptei pentru demo-
cratizarea României, pentru scãparea ei din braþele
comunismului rezidual. Sursa: Fundaþia Corneliu Coposu

Corneliu Coposu urmãrit de Securitate, alãturi de alþi indezirabili anticomuniºti, într-o notã a poliþiei politice,
28 februarie 1978:
„Un […] anturaj […] din Bucureºti este al lui Coposu aceºtia Coposu Cornel o realizeazã de regulã, individual,
Cornel, format din Hudiþã Ion, Radocea Cornel, Petcu în cerc restrâns, cu diferite ocazii, însã cu destulã pru-
ªtefan, Demetrescu Camille, ªerban Ghica, Diaconescu denþã. În anturajul acestuia s-au fãcut aprecieri pozitive
Ion, Cernovodeanu Dan, Huiu Ioan din Arad, Boilã Matei asupra curajului ºi acþiunilor ostile ale lui Paul Goma, dar
din Cluj – cunoscuþi la rândul lor – cu poziþie duºmãnoasã au regretat faptul cã o astfel de activitate nu a fost între-
faþã de politica statului ºi partidului nostru. Legãtura cu prinsã de o persoanã cu trecut politic”.
Tudor Cãlin Zarojanu, Viaþa lui Corneliu Coposu. Cu
documente din Arhiva fostei Securitãþi, 2005

n Întrebaþi-i pe pãrinþii ºi bunicii voºtri ce ºtiu despre

Corneliu Coposu, apoi prezentaþi în clasã ceea ce aþi
aflat. Existã divergenþe de opinie? Cum le explicaþi?
 ANUL 1989

12.1. Evenimentele din România

Nu existã eºec absolut ºi nici succes deplin. Anul 1989 nu a
însemnat sfârºitul total al comunismului ºi nici victoria completã
a democraþiei ºi liberalismului. Imaginea de mai jos poate fi o
bunã metaforã pentru ceea ce au reprezentat evenimentele din
decembrie 1989 în România. Ce vedem? Un soldat – îmbrãcat
într-o uniformã care-i cade rãu, în faþa unei linii de tancuri care
apãrã o clãdire în ruine ce încã mai fumeg㠖 mãturã. Poate fi
mizeria comunismului…? Poate îºi mãturã propriile iluzii sau
coºmarul din ultimele zile…? Sau, pur ºi simplu, face curãþenie
Sursa: ANIC
prin ograda de la þarã… vine duminica…! Gãsiþi voi o poveste care
sã se potriveascã cel mai bine cu „decembrie 1989, în România”! Mihail Gorbaciov, conducã-
tor al Uniunii Sovietice între
1985-1991
Contextul internaþional
În Europa de Est, timp de jumãtate de secol, regimurile comu-
niste s-au menþinut la putere datorit㠄sperietoarei” sovietice.
Pericolul intervenþiei ruseºti a fost iminent ºi ameninþãtor în toatã
Doctrina Brejnev vine de la numele lui
aceastã perioadã. Exemplul acþiunilor din 1956 în Ungaria ºi din Leonid Ilici Brejnev, secretar general al
1968 în Ceholsovacia a limitat mulþi ani iniþiativele locale de PCUS între 1964-1982. „Slãbirea oricã-
revoltã anticomunistã ºi de reformare din interior a sistemului. Pe reia dintre verigile sistemului mondial al
de altã parte, resemnarea generatã de aranjamentele interna- socialismului afecteazã direct toate þãrile
þionale din 1945 a subþiat serios rândurile celor care ar fi dorit sã socialiste, care nu pot rãmâne indepen-
dente. Fiecare partid comunist e respon-
se integreze într-o miºcare de opoziþie faþã de comunism. sabil nu numai în faþa propriului popor,
În 1985, instalarea la putere în URSS a lui Mihail Gorbaciov dar ºi în faþa tuturor þãrilor socialiste, a
nu anunþa nimic spectaculos. Renunþarea sa la doctrina Brejnev întregii miºcãri comuniste.”
(dicþionar ) ºi mãsurile de a reforma sistemul nu erau rezultatul Pravda, 26 septembrie 1968
unui impuls liberal, ci o încercare de regenerare a unui sistem
birocratic incompetent ºi corupt. Reformele
iniþiate de Gorbaciov sunt cunoscute sub
numele de perestroika. Aceastã politicã a
fost efectul iniþiativei sale de a acorda o mai
mare libertate de expresie privind deciziile
de reformare a sistemului. Perestroika ºi
glasnost (ceea ce se traduce prin „deschi-
dere” sau în cuvintele consacrate la noi
„faþa umanã a socialismului”) au dus la
un discurs politic care a oscilat între do-
rinþa de schimbare ºi teama cã reformele
ar putea destabiliza sistemul (sursa 3 ).
Gorbaciov pãrea a fi un comunist prag-
Sursa: www.revolutie.ro
matic ºi disciplinat.
 ANUL 1989 n 169

În vara anului 1989, el a þinut un

discurs la Strasbourg care a fost in-
terpretat ca o deschidere faþã de ac-
þiunea datã reformatorilor din Europa
de Est (sursa 2 ). Efectul de domino
a fost imediat. În Polonia, Ungaria,
Republica Democratã Germanã,
Cehoslovacia, Bulgaria, liderii ºi par-
tidele comuniste au fost înlãturaþi de
la putere. La 9 noiembrie 1989, Zidul
Berlinului este dãrâmat ºi astfel sim-
bolul material al „cortinei de fier” se
prãbuºeºte.

Decembrie 1989, România Sursa: Rompres

La jumãtatea lunii decembrie 1989, în Manifestaþii de protest pe strãzile Capitalei în dimineaþa de 22 decembrie 1989
România, nimic nu anunþa ceea ce
avea sã urmeze. Ceauºescu pãrea sã reziste în faþa presiunii
externe generatã de contextul internaþional. El continua sã-ºi
susþinã ideile antisovietice care, în urmã cu douã decenii, îi
aduseserã succesul în Occident. Însã autonomia faþã de URSS
era interpretatã acum ca o expresie a stalinismului dur. Eveni-
mentele l-au surprins nepregãtit, incapabil sã înþeleagã reali-
tatea, confuz ºi neinspirat în decizii. Iatã mai jos o cronologie a
evenimentelor. Activitãþile de învãþare vã vor completa imaginea Bilanþul uman al evenimentelor din
despre evenimentele din decembrie 1989 din România. decembrie 1989 în România:
n 16 decembrie: la Timiºoara, s-a încercat evacuarea din oraº n 1104 morþi
a pastorului Bisericii Reformate (calvine) – Laszlo Tökes. Cre- – dintre care 543 în Bucureºti;
– 162 înainte de 22 decembrie;
dincioºii, dar ºi alþi locuitori ai oraºului, se opun, iar protestul se – 942 dupã 22 decembrie;
transformã într-unul anticeauºist ºi anticomunist. Revolta ia n
3352 rãniþi
proporþii, iar în zilele urmãtoare represiunea forþelor de ordine – 1879 la Bucureºti;
se soldeazã cu zeci de morþi ºi sute de rãniþi ºi arestaþi. 40 de – 1107 înainte de 22 decembrie;
cadavre sunt incinerate fãrã bazã legalã ºi fãrã ca familiile – 2245 dupã 22 decembrie;
victimelor sã fie anunþate. n Ministerul Apãrãrii Naþionale (MApN)
n 21 decembrie: la Bucureºti, Ceauºescu convoacã un miting a avut 260 de morþi ºi 545 de rãniþi;
în care condamnã acþiunile populaþiei din Timiºoara (catalogate 333 de morþi ºi 648 de rãniþi au
rezultat din acþiunile personalului
drept acte de „huliganism”) ºi pretinde apãrarea în continuare MApN;
a „cuceririlor socialismului”. Adunarea este întreruptã ºi o n
Ministerul de Interne (MI) a avut
parte a participanþilor se regrupeazã în Piaþa Universitãþii. 65 de morþi ºi 73 de rãniþi;
Noaptea are loc o violentã reprimare a manifestanþilor. 63 de morþi sunt urmarea acþiunilor
n 22 decembrie: populaþia Bucureºtiului ocupã centrul capi- personalului MI.
talei. Ceauºescu fuge din Bucureºti, dar este prins ºi arestat n 708 morþi au rezultat din acþiuni care
la Târgoviºte. Puterea este preluatã de Consiliul Frontului nu au fost lãmurite încã.
Salvãrii Naþionale. Urmeazã trei zile de confruntare cu „tero- Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89.
riºtii”, presupuºi partizani ai lui Nicolae Ceauºescu, niciodatã Deconstrucþia unei revoluþii, 2004
identificaþi, într-un rãzboi de gherilã urbanã, soldat cu nume-
roase victime.
n 25 decembrie: Nicolae ºi Elena Ceauºescu sunt judecaþi
sumar de un tribunal militar excepþional, condamnaþi la moarte
ºi executaþi.
170 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

n Analizaþi sursele 2 ºi 3 ºi precizaþi rolul lui Mihail Analizaþi sursele 4-9 ºi fotografiile din timpul eve-
Gorbaciov în prãbuºirea regimurilor comuniste din nimentelor din decembrie ’89 ºi evaluaþi:
Europa de Est. n starea de spirit a populaþiei în zilele de 16-25 de-
cembrie 1989;
n reacþia autoritãþilor faþã de evenimentele de la
Timiºoara ºi Bucureºti;
n proiectele politice care erau avute în vedere de cãtre
participanþii la evenimente. În ce mãsurã documen-
„Faptul cã statele Europei aparþin unor sisteme sociale tele fac referire la eliminarea sistemului comunist
diferite este o realitate. Recunoaºterea acestui fapt istoric în ansamblu sau doar a regimului Ceauºescu?
ºi respectarea dreptului suveran al fiecãrui popor de a-ºi Argumentaþi rãspunsul.
alege sistemul social în funcþie de propria dorinþã sunt
cele mai importante premise pentru un proces european Cum interpretaþi articolul din ziarul Scînteia Poporului
normal. În unele þãri, ordinea politicã ºi socialã s-a (sursa 7), care în 23 decembrie doreºte continuarea
schimbat în trecut ºi, la fel de bine, se poate schimba ºi socialismului în România?
în viitor, dar aceasta este exclusiv o problemã a popoare-
lor în cauzã ºi a opþiunii lor. Orice amestec în afacerile
interne, orice încercare de a limita suveranitatea statelor –
prietene, aliate sau alte state – este inadmisibilã.”
Mihail Gorbaciov, Pravda, 7 iulie 1989
Programul politic al Frontului Democratic Român,
iniþiat de revoluþionarii de la Timiºoara
în 21 decembrie 1989

„Orice dictaturã birocraticã se prãbuºeºte în întregul ei ori

de câte ori o parte a întregului nu mai funcþioneazã
într-un sens represiv – economia, politicul sau mediile de
informare. Acesta e motivul pentru care într-o dictaturã
birocraticã e imposibil sã adaugi pur ºi simplu libertãþi
constituþionale, drepturile omului sau o economie pros-
perã, la funcþia de represiune existentã, care e dominantã.
Este un lucru imposibil democratizarea unei dictaturi –
indiferent de nobleþea motivelor. Sistemul funcþioneazã ca
un întreg ºi se prãbuºeºte ca un întreg.”
Ivan Svitak, Perestroika prematurã

Sursa: Rompres

„Noi sîntem poporul,/ Jos cu dictatorul!”, unul dintre

sloganurile strigate în toate oraºele României

Comunicatul cãtre þarã al CFSN (22 decembrie 1989):
„Cetãþeni ºi cetãþene,
Trãim un moment istoric. Clanul Ceauºescu, care a dus
þara la dezastru, a fost eliminat de la putere. Cu toþii ºtim
ºi recunoaºtem cã victoria de care se bucurã întreaga
þarã este rodul spiritului de sacrificiu al maselor populare
de toate naþionalitãþile. […]
În acest moment de rãscruce am hotãrât sã ne constituim
în Frontul Salvãrii Naþionale, care se sprijinã pe armata
românã ºi care grupeazã toate forþele sãnãtoase ale þãrii,
fãrã deosebire de naþionalitate, toate organizaþiile ºi
grupãrile care s-au ridicat cu curaj în apãrarea libertãþii ºi
demnitãþii în anii tiraniei totalitare.
Scopul FSN este instaurarea democraþiei, libertãþii ºi
demnitãþii poporului român. Din acest moment se dizolvã
toate structurile de putere ale clanului Ceauºescu.
Guvernul se demite, Consiliul de Stat ºi instituþiile sale îºi
înceteazã activitatea. Întreaga putere în stat este preluatã
de Consiliul FSN.
Ca program, Frontul propune urmãtoarele:
1. Abandonarea rolului conducãtor al unui singur partid
ºi statornicirea unui sistem democratic pluralist de
guvernãmânt.
2. Organizarea de alegeri libere în cursul lunii aprilie.
3. Separarea puterilor legislativã, executivã ºi judecãto-
reascã în stat ºi alegerea tuturor conducãtorilor
politici pentru unul sau, cel mult, douã mandate.
Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe viaþã. […]
4. Restructurarea întregii economii naþionale pe baza
criteriilor rentabilitãþii ºi eficienþei. Eliminarea metode-
lor administrativ-birocratice de conducere economicã
centralizatã ºi promovarea liberei iniþiative ºi a compe-
tenþei în conducerea tuturor sectoarelor economice.
5. Restructurarea agriculturii ºi sprijinirea micii producþii
þãrãneºti.
6. Reorganizarea învãþãmântului românesc potrivit
cerinþelor contemporane. […] Trecerea presei,
radioului, televiziunii, din mâinile unei familii despo-
tice în mâinile poporului.
7. Respectarea drepturilor ºi libertãþilor minoritãþilor
naþionale ºi asigurarea deplinei lor egalitãþi în drepturi
cu românii. […]
9. Întreaga politicã externã a þãrii sã serveascã promo-
vãrii bunei vecinãtãþi, prieteniei ºi pãcii în lume, inte-
grându-se în procesul de construire a unei Europe
unite […]. Vom respecta angajamentele internaþionale
ale României ºi, în primul rând, pe cele privitoare la
Tratatul de la Varºovia.
10. […] Respectul deplin al drepturilor ºi libertãþilor omului,
inclusiv al dreptului de deplasare liberã. […]”.
Bucureºti, 22 decembrie – mulþimea de protestatari,
luând cu asalt sediul Comitetului Central al PCR
ANUL 1989 n 171
Sloganuri lansate la Timiºoara ºi Bucureºti:
„Jos dictatorul!”; „Jos Ceauºescu!”; „Jos cizmarul!”; „Jos
dictatura!”; „Jos analfabeta!”; „Moarte tiranului!”; „Liber-
tate, libertate!”; „Azi în Timiºoara / mâine-n toatã þara!”;
„Nu plecãm acasã / morþii nu ne lasã!”; „Noi suntem
poporul!”; „Trãim, murim / dar liberi vrem sã fim!”; „Nu vã
fie fricã, / Ceauºescu picã!”; „Jos comunismul!”; „Asasinii!”;
„ªi noi am fost soldaþi / ªi nu am tras în fraþi!”; „Fãrã
violenþã!”; „Timiºoara! / Timiºoara!”; „Timiºoara-n sânge /
Bucureºtiul plânge!”; „Armata e cu noi!”; „Ole, ole, Ceau-
ºescu nu mai e!”; „Ceauºescu judecat pentru sângele
vãrsat!”; „Ceauºescu nu uita / vrem pantofi din pielea ta!”;
„Ceauºescu Anul Nou / o sã-l facã în cavou”.
Trãiascã libertatea, trãiascã rãspunderea:
„S-a încheiat una dintre cele mai oribile dictaturi din isto-
ria poporului român. Sub presiunea poporului, dictatorul a
fugit în mod laº din faþa judecãþii. […]
Noi românii nu copiem ceea ce neapãrat au fãcut unii sau
alþii dintre vecinii noºtri, mai aproape sau mai departe.
Marile demonstraþii din aceste zile au avut ca lozinci
îndepãrtarea dictaturii lui Ceauºescu, libertate, demo-
craþie ºi s-au pronunþat ferm pentru socialism, pentru
principiile socialiste cinstite, curate, pentru proprietatea
poporului, pentru normele de eticã ºi echitate reale,
neîntinate de spiritul aventurier ºi de demagogia politicã a
lui Ceauºescu, precum ºi a celor care i-au fost atâþia ani
sfetnici. Nimeni n-a strigat jos socialismul, ci jos dictatura
lui Ceauºescu. […]
Socotim cã este imperios necesar ca organizaþiile de bazã
ale partidului sã dezbatã în deplinã libertate [...], cauzele
care au dus la actuala situaþie politicã, economicã ºi
socialã ºi sã decidã asupra drumului pe care trebuie sã
meargã partidul. Concluziile dezbaterilor largi democra-
tice ale comuniºtilor, la care, firesc, normal este sã participe
toþi cei care doresc sã spijine procesul de reînnoire socia-
listã, sã fie sintetizate cu maximã rãspundere, în vederea
unui apropiat congres extraordinar al partidului, chemat
sã defineascã liniile directoare, programul de luptã ºi
acþiune pentru înfãptuirea neabãtutã a principiilor socia-
liste alãturi de toate forþele progresului din România […]”.
Scînteia Poporului, 23 decembrie 1989
Sursa: Muzeul Naþional de Istorie
172 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Cuvântare rostitã de Nicolae Ceauºescu la posturile

de radio ºi televiziune (20 decembrie 1989)
„[…] Populaþia din Timiºoara cunoaºte ºi a vãzut toate
aceste distrugeri de tip fascist care au avut loc. […]
Scopul acestor acþiuni antinaþionale a fost acela de a
provoca dezordine în vederea destabilizãrii situaþiei
politice, economice, de a crea condiþiile dezmembrãrii
teritoriale a României, distrugerii independenþei ºi suvera-
ªedinþa Comitetului Politic Executiv nitãþii patriei noastre socialiste. […] Scopul – repet, […] –
(17 decembrie 1989) este acela de a distruge independenþa, integritatea, de a
Nicolae Ceauºescu: „O mânã de derbedei pusã la cale opri cursul dezvoltãrii socialiste a României, de a întoarce
de cei care vor sã distrugã socialismul, ºi voi de fapt le România înapoi sub dominaþia strãinã, de a lichida
faceþi jocul. […] De ce nu au fost scoase gãrzile patriotice dezvoltarea socialistã a patriei noastre.”
cu armament, cã au armament. În felul acesta punem
oamenii sã stea cu mâna în sân, iar ceilalþi vin cu rãngi,
iar noi stãm ºi le þinem predici. Duºmanul nu cu predici îl
potoleºti, ci trebuie sã-l arzi. Socialismul nu se con-
struieºte cu dezinformare, cu închinãciune, ci cu luptã.
Cu luptã trebuie sã-l construim. Acum, în Europa este o
n Priviþi imaginea lui Nicolae Ceauºescu în timpul
situaþie de capitulare, de pactizare cu imperialismul,
discursului din 21 decembrie 1989 ºi descrieþi în
pentru lichidarea socialismului.
câteva cuvinte starea de spirit a acestuia.
Elena Ceauºescu: Este laºitate! […]
Iulian Vlad: Aveþi dreptate, tovarãºe secretar general,
aºa este! […]
Nicolae Ceauºescu: […] Trebuia sã-i omoare pe huli-
gani, nu sã-i batã. Tu crezi cã huliganii aceia n-au ºtiut
care e situaþia cu voi, de ce au intrat în sediu? Intrarea în
sediul organului de partid nu este admisã! Cine v-a dat
drumul sã vã consultaþi voi; sã nu luaþi mãsurile care se
impun, pentru cã eu am discutat cu voi ºi v-am dat ordin?
ªtiþi ce ar trebui sã fac?… Sã vã pun în faþa plutonului de
execuþie! Asta meritaþi pentru ce aþi fãcut voi, pentru pac-
tizare cu inamicul! […]
Manea Mãnescu: Suntem de acord cu dumneavoastrã ºi
cu toate mãsurile luate. […]
Tudor Postelnicu: Mult stimate tovarãºe secretar gene-
ral, mult stimatã tovarãºã Elena Ceauºescu, raportez în
faþa Comitetului Politic Executiv, în faþa dumneavoastrã,
cã sunt întru totul de acord cu mãsurile care vor fi luate
împotriva mea. Vreau sã vã mãrturisesc în modul cel mai
simplu, ca activist al partidului, trimis sã-mi desfãºor
activitatea în acest sector, cã nu vreau sã mã disculp cu
nimic. Port întreaga rãspundere ºi, repet, nu vreau sã mã
disculp cã nu puteam face ºi mai mult. Vã raportez cã
sunt un ostaº corect ºi cinstit al partidului, dar vã mãrturi-
sesc, cã nu am cunoscut cã unitãþile trebuie sã iasã cu
armament, cu cartuºe de rãzboi. Indiferent ce mãsuri se Sursa: www.redholocaust.org
vor lua împotriva mea, aceasta este situaþia. […]”

n Alcãtuiþi un portofoliu pe una din urmãtoarele teme:

„Timiºoara – 16-20 decembrie 1989”, „Bucureºti –
21 decembrie 1989”, „Procesul Ceauºeºtilor”.
n Reconstituiþi cu ajutorul unor martori evenimen-
tele din decembrie 1989 din localitatea voastrã de
reºedinþã.

Sursele 10-13 vã prezintã posibile interpretãri ºi eva-
luãri ale evenimentelor din 1989 din România ºi, în
sens mai larg, din Europa.
n Cum explicaþi perspectivele diferite pe care autorii
acestor texte le au asupra evenimentelor din 1989?
n Formulaþi argumente care sã susþinã un punct de
vedere personal cu privire la evenimentele din
România!
„O revoluþie implicã violenþã. […] De fapt, întotdeauna
trebuie sã îi mai adãugam un calificativ, o numim de
«catifea», «paºnicã», «evoluþionarã», unul dintre parti-
cipanþii la conferinþã a numit-o chiar «renaºtere» ºi nu
revoluþie, iar eu o numesc «refoluþie» – o combinaþie între
revoluþie ºi reformã. În mod surprinzãtor, momentul în
care occidentalii au avut convingerea cã este vorba de o
revoluþie a fost când au vãzut la televizor imagini din
România: mulþimi, tancuri, împuºcãturi, sânge pe strãzi.
S-a spus atunci: «Aceasta, da, ºtim cã este o revoluþie»
ºi, desigur, ironia face cã tocmai acestea au fost singu-
rele evenimente care nu au reprezentat o revoluþie.”
Timothy Garton Ash, „Concluzii”, în De la utopie
la istorie. Revoluþiile din 1989 ºi urmãrile lor, 2006
„Revoluþia Românã din decembrie 1989 este un moment
controversat al istoriei noastre. Disputele privesc atât
aprecierea sinteticã a evenimentului (a fost revoluþie,
revoltã popularã sau loviturã de stat?), cât ºi reconsti-
tuirea unora dintre aspectele sale particulare ºi, mai ales,
rolul jucat de participanþi, fie ei indivizi sau instituþii. […]
Acest fapt se datoreazã nesiguranþei ce pluteºte asupra
agenþilor provocatori, asupra cauzelor ºi efectelor politice
ale evenimentelor majore din decembrie 1989. Ruxandra
Cesereanu [în volumul Decembrie 89. Deconstrucþia unei
revoluþii, n.n.] a încercat sã încadreze diferitele povestiri
despre Revoluþie în trei categorii: prima categorie – a
celor ce cred în forma purã a unei mase care s-a revoltat
cu succes împotriva dictaturii; a doua – a celor care cred
în existenþa unei lovituri de stat duse la îndeplinire de
forþe din interior sau exterior; a treia – a celor care cred
într-o formã întreþesutã a acestor doi poli opuºi.”
Bogdan Murgescu, „Reprezentarea Revoluþiei
din 1989. Câteva consideraþii”, în Revoluþia Românã
din decembrie 1989. Istorie ºi memorie, 2007
ANUL 1989 n 173
„Evenimentele din 1989 nu au fost o revoluþie […] Ele nu
au fost simple reforme sau o restauraþie. Au fost însã o
renaºtere, iar renaºterile (ºi nu revoluþiile, dupã cum ar
dori marxiºtii) sunt locomotivele istoriei. […] Revoluþiile
sunt întreruperi ale continuitãþii. Astfel, renaºterile sunt
opusul revoluþiilor; ele restabilesc continuitatea […] Primele
revoluþii ale epocii moderne au fost vãzute în general ca
restaurãri. Cromwell a luptat pentru restaurarea «vechilor
libertãþi englezeºti». În fazele sale timpurii, Revoluþia
francezã a fost ºi ea o luptã pentru restaurarea vechilor
drepturi ºi privilegii. […] Dacã renaºterile sunt motoarele
istoriei, atunci evenimentele fundamentale sunt restaurãri
ale continuitãþii, nu scindãri. […] Aceeaºi distincþie este
fundamentalã ºi în înþelegerea evenimentelor din 1989.”
Karol Soltan, „1989 ca renaºtere”,
în De la utopie la istorie, 2006
„Tendinþa generalã exprimatã prin revoluþia din 1989 a
avut un caracter pronunþat anticomunist manifestat prin
urmãtoarele: scandarea lozincilor anticomuniste, distru-
gerea steagurilor comuniste (steagurile roºii cu «secera ºi
ciocanul»), arborarea simbolicã a drapelului naþional din
care a fost decupatã stema comunistã a þãrii (în majori-
tatea covârºitoare a localitãþilor României), eliminarea
atributului «comunist»/«socialist» în înscrisurile publice,
eliminarea din spaþiile publice a statuilor ºi a monumen-
telor comuniste româneºti sau sovietice, eliminarea
numelor proprii de activiºti comuniºti sau a lozincilor
comuniste din denumirile publice etc. […] În perioada
care a urmat imediat dupã 22 decembrie 1989, grupul
care a preluat puterea a deturnat caracterul pronunþat
anticomunist al revoluþiei, prin subminarea demonstraþiilor
spontane populare anticomuniste, prin cenzurarea
mesajelor anticomuniste în cadrul emisiunilor televiziunii,
care devenise «cartierul general» al unei «telerevoluþii» în
premierã mondialã. Prin televiziune s-au fãcut majoritatea
diversiunilor, cea mai eficientã fiind reprezentatã de «peri-
colul de moarte» omniprezent întruchipat de «teroriºtii
fideli dictatorului Ceauºescu» [...]. Pericolul pãrea total
credibil întrucât în perioada 22-27 decembrie au fost
înregistraþi 942 de morþi ºi mii de rãniþi. [...] Ulterior, nu a
fost acuzat ºi judecat nici un terorist.”
CPADCR, Raport final, Bucureºti, 2006
n Alcãtuiþi un dosar de presã (româneascã ºi inter-
naþionalã) cu privire la evenimentele din România
din 1989.
n Realizaþi o investigaþie (personalã sau în echipã)
pe tema „teroriºtilor din decembrie”.
174 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
ION ILIESCU DESPRE EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989
Dupã 20 de ani, existã încã nelãmuriri ºi controverse
cu privire la momente importante din desfãºurarea
evenimentelor din decembrie 1989: circumstanþele
procesului lui Nicolae Ceauºescu, „teroriºtii”, origi-
nea Frontului Salvãrii Naþionale, vinovãþia pentru
victimele de dupã 22 decembrie 1989, rolul armatei,
rolul Securitãþii ºi altele. Nu existã nici mãcar un
consens general cu privire la desfãºurarea exactã
a evenimentelor.
Unul dintre actorii acelor evenimente a fost Ion
Iliescu. Membru al conducerii tineretului comunist
în anii ’50 ºi membru supleant al Comitetului Politic
Executiv între 1969 ºi 1979, a intrat în dizgraþia lui
Ceauºescu, fiind marginalizat din ierarhia partidului
în anii ’80 pentru apropierea sa faþã de URSS. Ulte-
rior a fost ales preºedinte al României (1990-1992,
1992-1996, 2000-2004). Rolul sãu în evenimentele
din decembrie 1989 este unul controversat, iar tex-
tele prezentate aici evocã atât propriul sãu punct de
vedere, cât ºi alte opinii contrare, unele acuzându-l
pentru haosul creat în acele zile ºi pentru cã a dorit
sã redeschidã politica de fidelitate faþã de Moscova.
n Analizaþi sursele 14-19, comparaþi-le cu alte surse
istorice ºi aprecieri despre acele evenimente, ºi
formulaþi un punct de vedere personal cu privire la
rolul jucat de Ion Iliescu în evenimentele din 1989.
„Sã luãm, de pildã, momentul decembrie 1989: ce ar fi
fost dacã eu nu aº fi fost prezent atunci? Vreau sã cred
cã am reprezentat un factor coagulant, spre care s-au
îndreptat niºte speranþe, în jurul cãruia s-au adunau niºte
forþe ºi am evitat, poate, o situaþie foarte periculoasã
pentru þarã; pentru cã acesta a fost lucrul care m-a
preocupat imediat: cum sã asigurãm continuitatea statului
român, siguranþa cetãþenilor ºi revenirea la democraþie.
[…] Dacã ar fi reuºit sã se impunã, sã spunem, niºte
capete înfierbântate de atunci, care, de altfel, au rãbufnit
imediat dupã. Ca ºi în ianuarie, deci dacã s-ar fi gãsit un
nebun ºi ar fi tras când eu eram pe tanc ºi aº fi fost
eliminat fizic, cum ar fi evoluat lucrurile?”
Marele ºoc din finalul unui secol scurt.
Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismãneanu
„În legãturã cu constituirea CFSN-ului, eu zic cã a fost o
operã la fel de spontanã ca ºi miºcarea de masã care a
caracterizat Revoluþia Românã. N-a fost nimic prestabilit.
Sunt tot felul de rãstãlmãciri rãuvoitoare, cã a venit Iliescu
cu echipa lui. Care echipã, domnilor? N-am avut nici un
fel de echipã. Dovadã cã foarte mulþi din cei cu care am
mers atunci ºi cãrora le-am acordat un mare credit s-au
despãrþit dupã aceea. Am vãzut comentariile lui Petre
Roman. El spune cã Iliescu a venit cu Bârlãdeanu,
Corneliu Mãnescu, Brucan, Dan Marþian – cunoºtinþele lui
din rândul vechilor nomenclaturiºti. Eu pe domnii aceºtia
nu-i mai vãzusem de ani de zile.”
Stenograma convorbirii dintre Ion Iliescu ºi Comisia
Senatorialã pentru cercetarea evenimentelor din
decembrie 1989 (16 decembrie 1994)
„De fapt, principala sursã de instabilitate în România
post-revoluþionarã a fost încercarea comuniºtilor refor-
miºti de a pãstra puterea politicã ºi economicã în mâinile
aceleiaºi clase de nomenklaturiºti care administraserã ºi
ruinaserã þara vreme de mai bine de patru decenii. Pe
mãsurã ce presa ºi grupãrile civice independente au
ajuns sã-ºi dea seama de uriaºa gogoriþã a FSN-ului ca
«emanaþie» a revoluþiei, spectrul politic s-a polarizat din
ce în ce mai mult. La un capãt era Frontul, condus de Ion
Iliescu, personalitate cu convingeri comuniste recu-
noscute de toatã lumea. La celãlalt, erau partidele de
opoziþie, dominate de cele trei «noi partide vechi» (Naþio-
nal-Liberal, Naþional-Þãrãnesc ºi Social Democrat).”
Vladimir Tismãneanu, Reinventarea politicului, 1997
„Atunci am apelat la o formulã revoluþionarã, ca sã spunem
aºa, de organizare, în condiþii improvizate, în garnizoana
militarã Târgoviºte, a procesului celor doi. […] Sigur, apoi,
s-a discutat dacã a fost bine sau nu; cã a fost o improvi-
zaþie. Improvizat a fost – dar nu putea fi decât improvizat.
ªi eu cred cã nu a fost o greºealã; a fost o judecatã în
condiþii excepþionale, în context revoluþionar, pentru cã
aºa erau condiþiile. În revoluþii se întâmplã ºi asemenea
lucruri. Cred cã a fost un act de dreptate ºi, totodatã,
singura soluþie care se impunea. Repet, consider cã nu a
fost o greºealã.”
Marele ºoc din finalul unui secol scurt.
Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismãneanu
 ANUL 1989 n 175

„În noaptea de 23 ne-am dat seama cã Guºã este

depãºit. […] A venit la mine (mai erau câþiva de faþã, nu
mai ºtiu bine cine era cu mine), foarte agitat, foarte
tulbure, sã-mi cearã sã ies la Televiziune ºi sã cer
populaþiei Bucureºtiului sã pãrãseascã strãzile, sã se
retragã toþi în case ºi întreprinderi. În condiþiile acestea,
de anarhie totalã din oraº, spunea el, armata nu poate sã
facã ordine. Am cãutat sã stau de vorbã cu el, sã-i explic
cã asta ar fi o mare gafã, o mare greºealã politicã.
Revoluþia Românã a fost înfãptuitã de oamenii care au
ieºit în stradã; a veni cu o asemenea idee ºi cu motivaþia
cã armata trebuie sã facã ordine, ar fi fost un semnal cã
armata vrea sã punã mâna pe putere. ªi, inclusiv, cei
care vin cu asemenea argumente. Cum putea sã fie Ion Iliescu, preºedinte al României
receptatã o asemenea chestiune de cãtre populaþie?”. (1990-1992; 1992-1996; 2000-2004)
Stenograma convorbirii dintre Ion Iliescu ºi Comisia
Senatorialã pentru cercetarea evenimentelor din
decembrie 1989 (16 decembrie 1994)

„Revoluþia românã a fost un amestec de fals ºi real, mai

„În legãturã cu teroriºtii. Este problema poate cea mai
delicatã la care, dupã câte vedem, nici dumneavoastrã nu
aveþi ºanse sã ajungeþi la o finalizare ºi probabil cã este
foarte dificil de descifrat acest lucru. În ce mã priveºte,
nu m-am amestecat, nici nu puteam, chiar sã fi vrut, în
anchete ºi procese. Tot ce am fãcut, în faze succesive, a
fost sã cer organelor de anchetã ºi oamenilor pricepuþi,
de meserie, sã ducã lucrurile pânã la capãt.
Stenograma convorbirii dintre Ion Iliescu ºi Comisia
Senatorialã pentru cercetarea evenimentelor din
decembrie 1989 (16 decembrie 1994)
exact un «corolar al perestroikãi». [...] Un loc aparte l-a
avut Ion Iliescu: în studioul 4 al TVR, acesta are o atitu-
dine de lider incontestabil, dând ordine, convocând, anun-
þând programe. [...] Iliescu ºi grupul sãu lanseazã psihoza
«teroriºtilor» ºi iluzia unui microrãzboi civil. [...] Victimele
continuã sã aparã ºi dupã 22 decembrie, întrucât noua
putere s-a bazat pe sacrificarea inocenþilor, victime pentru
care grupul Iliescu se face direct vinovat.”
Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89.
Deconstrucþia unei revoluþii, 2004

„Este de notorietate dorinþa fostului preºedinte Iliescu,

„Când Ion Iliescu iese la balconul Comitetului Central în
22 decembrie ºi se adreseazã mulþimii cu «Stimaþi tova-
rãºi», manifestanþii îi rãspund scandând «Nu suntem
tovarãºi, fãrã comuniºti». Este un moment-cheie, în care
Ion Iliescu înþelege cã revoluþionarii nu ar fi acceptat un
comunist la conducerea þãrii. ªi atunci, împreunã cu alþi
membri ai nomenclaturii regrupaþi în jurul sãu pune în apli-
care diversiunea teroristo-securistã [...]. A fost o instigare
la rãzboi la nivel naþional, în care s-a încercat declanºarea
unei lupte violente între Securitate ºi Armatã, în care s-au
dat arme populaþiei, pentru a lupta împotriva unor fantome.
Scopul acestei diversiuni a fost salvarea ºi menþinerea la
putere a foºtilor comuniºti.”
Interviu cu Teodor Mãrieº, Preºedintele Asociaþiei
„21 Decembrie”, Bucureºti, arhivã personalã
care ºi-a exprimat de mai multe ori poziþia fermã de a-i
disculpa pe potenþialii vinovaþi, argumentând cã au avut
un rol important începând cu ziua de 22 decembrie. [...]
Iliescu a dus aceastã politicã de disculpare, considerând
cã au avut un rol deosebit începând cu preluarea puterii
de cãtre FSN, el erijându-se în emanat preºedinte al FSN,
ulterior al Consiliului Naþional al FSN. Noi considerãm însã
cã susþinerea pe care unii generali ai Armatei i-au acor-
dat-o nu justificã disculparea lor pentru crimele pe care
le-au comis înainte de 22 decembrie.”
Interviu cu Traian Orban, Preºedintele
Memorialului Revoluþiei din Timiºoara, arhivã personalã
176 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

12.2. Moºtenirea comunismului

în anii ’90
În ianuarie 1990, o declaraþie a fostului militant comunist Silviu
Brucan isteriza întreaga societate româneascã. Acesta estima cã
democraþia ºi valorile ei vor fi învãþate de români abia în 20 de
ani ºi cã moºtenirea fostului regim va continua sã afecteze timp
de douã decenii mentalitãþile populaþiei, viaþa politicã, economicã
ºi socialã. Afirmaþia lui Brucan a fost atunci combãtutã vehement
de numeroase personalitãþi, care susþineau cã România deve-
nise democraticã ºi europeanã în primul moment dupã cãderea
dictaturii. Evenimentele care au urmat, dificultãþile de a opera re-
forme instituþionale ºi de a consolida o culturã civicã a populaþiei
au arãtat însã cã moºtenirea trecutului comunist era omnipre-
zentã în societatea româneascã.

Societatea româneascã în tranziþie

Ieºirea din comunism n-a fost nicãieri ºi niciodatã experimentatã
pânã în anii ’90. Istoricii ºi cercetãtorii ºtiinþelor sociale susþin cã
perioada post-comunistã este, mai degrabã, un amestec de
atitudini ºi comportamente democratice ºi totalitare, care evo-
lueazã permanent ºi care poate duce fie la democraþie, fie la un
regim autoritar.
În 1990, experienþa democraticã a României era aproape nulã.
Practicile politice ºi sociale exersate pânã atunci fuseserã exclusiv
cele specifice regimurilor autoritarist/totalitare (sursa 1 ). În plus,
violenþa schimbãrii de regim politic din 1989 ºi faptul cã eveni-
mentele s-au limitat la lumea urbanã au fost factori care au
influenþat negativ evoluþia spre democraþie. Contactul majoritãþii
populaþiei cu revoluþia a fost intermediat de televiziune. Din acest
punct de vedere, populaþia s-a situat în vechea poziþie de a fi
manipulatã de interesele politice ale noii conduceri a þãrii, care
ºi-a menþinut multã vreme controlul asupra mijloacelor de comu-
nicare în masã. Calitãþile principale ale publicului sunt pasivitatea
ºi emoþia în faþa a ceea ce se întâmplã. Astfel, românii au rãmas
o lungã perioadã de timp manipulaþi de putere (sursa 1 ). Aceste
atitudini sunt exact opusul comportamentelor proactive ºi raþio-
nale specifice democraþiilor.
Evenimentele din anii ’90 demonstreazã cã a existat o perma-
nentã competiþie între cei care au condus România transmiþând
populaþiei emoþie, certitudini, „liniºte ºi consens” (sursa 4 ), ºi cei
care au susþinut nevoia de implicare civicã ºi de guvernare demo-
craticã, raþionalã. Scorul a fost clar, pânã în 1996, în favoarea
„publicului” pasiv (sursa 2 ). Una dintre explicaþii poate fi deficitul
de educaþie civicã din societatea româneascã. Altele sunt repre-
zentate de atracþia spre „etatism” ºi cãtre „conducãtorul provi-
denþial” – atitudini specifice categoriilor sociale cu nivel scãzut
Foto: Andrei Pandele
În 1990, a început demolarea simbolurilor
comunismului. Statuia lui Lenin era amplasatã
în faþa actualei Case a Presei din Bucureºti
(fostã Casa Scînteii)
„Supuºii imperiului comunist au fost
educaþi în ura faþã de celãlalt («duºma-
nul de clasã»). Nu te poþi scutura de la
o zi la alta de acest sentiment întãrit de
ani lungi de propagandã ºi mai ales de
practicile socialiste. [...] Douã sunt
cauzele ce explicã aceastã dispoziþie:
cetãþeanul unei þãri comuniste are
întotdeauna ceva sã-ºi reproºeze: o
slãbiciune în faþa organelor, combinaþii
nu tocmai onorabile pentru a obþine
ceva, participarea la minciunã, indife-
renþa faþã de victima unei persecuþii etc.
Sistemul comunist a scos în mod meto-
dic în evidenþã ºi cultivat pasiunile ºi
acþiunile cele mai josnice: invidia, trãda-
rea, prefãcãtoria, ipocrizia, laºitatea.
Cea de-a doua cauzã a mizantropiei
comuniste este sistemul comunist de
redistribuire: statul repartizeazã bunurile
în deficit ºi fiecare îl percepe pe celalalt
ca pe un rival în stare de orice pentru a
cãpãta din pradã.”
Françoise Thom, Sfârºiturile
comunismului, 1996
 ANUL 1989 n 177

de educaþie ºi lumii rurale (sursa 5 ) – sau chiar de atitudinile

naþionaliste (îmbrãcate în haine patriotice), care au fost o rampã
de lansare cãtre intoleranþã, autoiluzionare ºi egoism. Lozinci de
tipul „Nu ne vindem þara!” (împotriva privatizãrii prin contribuþia
capitalului strãin) sau „Noi muncim, nu gândim!” (împotriva intelec-
tualilor din opoziþie), sunt exemple ale reticenþei populare faþã de
schimbare ºi ale inerþiei de a menþine economia de comandã ºi „Observatorii României anului 1990 din
de a se înscrie în continuitatea ideologicã a fostului regim. Occident au pãstrat întipãritã în minte
mai ales imaginea, mediatizatã de
De partea cealaltã, societatea civilã activã s-a autodefinit ca televiziunea francezã, a femeilor din
anticomunistã ºi a militat de la începutul anului 1990 pentru o Bucureºti aplaudându-i pe minerii care
tranziþie rapidã la democraþie ºi la economia de piaþã, precum ºi rupeau oasele intelectualilor ºi studen-
pentru pedepsirea crimelor comunismului ºi pentru excluderea þilor «restabilind ordinea”. Aceastã ima-
din viaþa publicã a foºtilor demnitari comuniºti. Cele mai impor- gine ºi votul copleºitor de la 20 mai în
favoarea unei puteri dovedite ca prea
tante proiecte ale sale (elaborarea Proclamaþiei de la Timiºoara puþin democraticã aveau sã acrediteze
ºi manifestaþiile din Piaþa Universitãþii), deºi au mobilizat sute de foarte devreme ideea cã problema
mii de oameni, nu au reuºit sã obþinã consensul românilor ºi sus- României erau atitudinile de masã de tip
þinerea politicã. Ameninþãrile ºi violenþele la care noua guvernare autoritar, pe care se sprijinea grupul
a apelat în anii ’90 împotriva opoziþiei, precum ºi dezinformarea interesat de la putere. Analiºti ca Trond
Gilberg aveau sã sintetizeze aceastã
realizatã de televiziune cu privire la proiectele societãþii civile au chestiune, dându-i o perspectivã isto-
fost, alãturi de mentalitãþile proliferate în timpul fostului regim, ricã. Conform autorului citat, þãrãnimea
factori determinanþi ai lipsei acestui consens. din România nu a avut niciodatã acel
grad de încredere într-o conducere care
Elitele politice decidea nu cu ea, ci peste ea, iar
regimurile precomuniste au fost totuºi
Lipsa culturii politice democratice în rândul populaþiei a fost autoritare în esenþa lor. Comunismul
speculatã cu abilitate de primii lideri politici ai României post- avea sã se instaleze mai uºor pe aceste
atitudini, profitând de ºi dezvoltând atitu-
-comuniste (sursa 3 ). Cea dintâi preocupare a acestora a fost
dinile autoritofile ale maselor þãrãneºti.”
obþinerea legitimitãþii în faþa celor pe care îi conduceau. Ei s-au
Alina Mungiu, Românii dup㠒89.
prezentat ca fiind „emanaþii” „revoluþiei” din decembrie 1989. Istoria unei neînþelegeri, 1995
Grupaþi în Frontul Salvãrii Naþionale (devenit partid politic încã
din iarna lui 1990), considerându-se îndreptãþiþi sã conducã
România, noii lideri erau, de fapt, reprezentanþi ai elitelor comu-
niste marginalizate de Ceauºescu, iar susþinãtorii lor proveneau,
în cea mai mare parte, dintre fostele cadre din administraþia ºi
întreprinderile de stat, care îºi asigurau
astfel supravieþuirea în elita socialã,
economicã ºi politicã (sursa 7 ). FSN
apãrea, mai degrabã, ca fiind rezulta-
tul unei conspiraþii, în care se adãpos-
teau foºtii comuniºti (sursa 8 ). Alþi lideri
comuniºti ºi-au construit diferite identi-
tãþi politice încercând sã se poziþio-
neze pe scena politicã fie în raport cu
partidele istorice, fie chiar în interiorul

Timp de douã luni ºi jumãtate (aprilie-iunie 1990),

mii de oameni s-au adunat în Piaþa Universitãþii
din Bucureºti pentru a cere abandonarea totalã
a comunismului ºi instaurarea unui sistem pe
deplin democratic Foto: Andrei Pandele
178 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
noilor formaþiuni pe care le-au creat sau din care
fãceau parte. Aºa se explicã reacþia anticomu-
nistã a opoziþiei exprimatã prin Proclamaþia de la
Timiºoara (sursa 9 ).
Practicile politice din primii ani ’90 au evoluat
între populism ºi demagogie (sursa 6 ), manipulare
ºi agresivitate. Dezinformarea ºi diversiunea (acti-
vitãþile de învãþare), utilizarea instituþiilor statului
(poliþie, servicii secrete, justiþie, armatã) sau a
unor grupuri profesionale (minerii ºi muncitorii de
pe platformele industriale de stat), precum ºi folo-
sirea televiziunii publice ca purtãtor de mesaj, au
fost principalele mijloace ºi instrumente în lupta
politicã.
Temele preferate în lupta politicã au fost pre-
luate din inventarul pe care ºi Ceauºescu îl utili-
zase chiar în 1989. „Þara în pericol” a fost lozinca
preferatã a noii puteri în timpul campaniilor elec-
torale ºi dupã. Diabolizarea opoziþiei politice (s-au
folosit termeni precum: huligani, fasciºti, golani,
anarhiºti), prezentarea drept „mituri” a economiei
de piaþã sau a democraþiei occidentale (era pre-
ferat㠄democraþia originalã”), pericolul reîntoar-
cerii la monarhie (în decembrie 1990, Regele
Mihai, sosit pentru o scurtã vizitã în þarã, a fost
expulzat – sursa 5 ), pericolul dezmembrãrii þãrii
(evenimentele violente din martie 1990 de la
Târgu Mureº au fost pretextul înfiinþãrii Serviciului
Român de Informaþii) sau conspiraþia internaþio-
nalã îndreptatã împotriva României sunt câteva
exemple de mesaje simple adresate unui public-
-þintã încã îmbibat de ideologia comunistã.
Gestionarea trecutului comunist
La începutul anilor ’90, statul român a acordat
totuºi compensaþii materiale foºtilor deþinuþi poli-
tici, sumele fiind însã foarte mici. În 1997, sub
egida Fundaþiei Academia Civicã a fost inaugurat
Memorialul Victimelor Comunismului ºi al Rezis-
tenþei de la Sighetu Marmaþiei. În 1999, la iniþia-
tiva senatorului Constantin Ticu Dumitrescu a fost
votatã o lege de deconspirare a foºtilor colabora-
tori ai Securitãþii ºi de acces la dosarul întocmit de
fosta poliþie politicã. Pentru aplicarea acestei legi
a fost constituit Consiliul Naþional de Studiere a
Arhivelor Securitãþii. În 2005, guvernul condus
de premierul Cãlin Popescu Tãriceanu a înfiinþat
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului
în România, cu scopul investigãrii ºtiinþifice ºi
În 1990, primii trei oameni în stat proveneau din fosta
nomenclaturã comunistã.
Ion Iliescu
A ocupat în anii ’50 funcþii de conducere în organizaþia
tineretului comunist (membru al CC al UTM între 1949 ºi
1956 ºi preºedinte al Consiliului UASR între 1957 ºi 1959),
devenind în 1969 prim-secretar al CC al UTC ºi ministru
pentru Problemele Tineretului. În 1969, a fost ales membru
al CC al PCR ºi membru supleant în Comitetul Politic
Executiv, funcþii pe care le pierde în 1979. În anii ’70 este
trimis ca secretar pe probleme de propagandã în judeþul
Timiº ºi apoi prim-secretar al Comitetului de Partid Iaºi.
Preºedinte al Consiliului Naþional al Apelor (cu rang de
ministru), intrã într-o perioadã de relativã dizgraþie în 1985.
Pânã la 22 decembrie 1989, director al Editurii Tehnice.
Alexandru Bârlãdeanu
Preºedinte al Senatului României. Membru al CC din 1955,
a intrat în Biroul Politic al PCR în timpul lui Gheorghiu-Dej.
În 1965, a devenit membru al Comitetului Politic Executiv
ºi al Prezidiului MAN. A fost marginalizat la sfârºitul anilor
’70, iar în martie 1989, a semnat „Scrisoarea celor 6”.
Dan Marþian
Preºedinte al Camerei Deputaþilor. A fost în anii ’60
prim-secretar al CC al UTC, ministru pentru Problemele
Tineretului, membru supleant al CC al PCR ºi secretar al
Comitetului Municipal al PCR Bucureºti. În 1989, era
profesor de socialism ºtiinþific la Universitatea Bucureºti.
„Mass-media naþionalã înfãþiºa România de la acea orã
ca pe o þarã a consensului absolut. […] Un consens
comportamental, deoarece aceiaºi oameni care trãiau
agãþându-se de gândul morþii dictatorului erau cei care
participau la manifestãrile dedicate Congresului al XIV-lea,
în mod disciplinat. […] Un al doilea element la fel de im-
portant ca ºi consensul pentru a defini starea în care era
þinut publicul la acea orã este, fãrã îndoialã, monotonia.
Un cetãþean al unei þãri occidentale nu va înþelege nici-
odatã ºi nici nu-ºi va putea mãcar imagina liniºtea care
domneºte într-un regim totalitar. ªi totuºi, în România
anului 1989, în care programul de televiziune avea doar
douã ore ºi nimeni nu îl mai urmãrea, iar posturile teri-
toriale de radio fuseserã desfiinþate din motive obscure,
domnea aceastã liniºte de neimaginat.”
Alina Mungiu, Românii dup㠒89.
Istoria unei neînþelegeri, 1995

identificãrii crimelor, abuzurilor ºi încãlcãrilor drep-
turilor omului pe întreaga duratã a regimului tota-
litar. În decembrie 2006, cu câteva zile înainte de
aderarea României la Uniunea Europeanã, pre-
ºedintele Traian Bãsescu a condamnat în faþa
Parlamentului regimul comunist drept ilegitim ºi
criminal. Discursul sãu a fost formulat pe baza
Raportului final, elaborat în cursul anului 2006 de
Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii
Comuniste din România.
„Câtã diferenþã între votul dat lui Havel de cetãþenii
europeni ai Cehoslovaciei ºi cel dat lui Iliescu de vãrul
meu de la þarã, din România! «Dar de ce?» am întrebat
uimit, «nu þi-ai dat seama încã, nici dupã doi ani, cu cine
ai de-a face?»
Rãspunsul a venit ca un trãznet: «Ne convine!»
«Ce vrei sã spui?»
«Iliescu nu ne va da afarã din servicii, iar asta ne convine.
Cu el, avem pace. L-ai vãzut pe liderul Partidului Þãrã-
nesc, Raþiu, cum a venit la votare, purtând costum popular
ºi papion. Vrei sã aºteptãm dreptate de la el? Sau poate
de la Rege, de fapt, fostul rege, care vrea sã împartã þara
cârdului sãu de fete?»
«Bine, dar ce are a face papionul lui Raþiu cu democraþia
ºi dreptatea?» [...]
«Nouã chiar ne-a plãcut sub comuniºti, intervine mãtuºa
mea. Ne-am purtat foarte bine de grijã. Aveam tot ce ne
trebuie. Iar acum Iliescu ne-a dat ºi pãmânt. Era mai bine
la ferma colectivã, totuºi.»”
Mircea Mihãeº, „Vecinii lui Kafka...”,
în Revoluþiile din 1989, între trecut ºi viitor, 2005
„Într-un interviu apãrut în The Independent, Silviu Brucan,
ideologul FSN, afirma cã societatea post-comunistã, pe
care intenþioneazã s-o construiascã în România, va avea
douã clase: oamenii inteligenþi ºi oamenii proºti (stupid
people), apreciind cã în România existã cam 2 milioane
de intelectuali ºi 20 milioane de proºti. Întrebat cum ar
putea fi convinºi proºtii sã voteze pentru puterea celor
inteligenþi, Brucan rãspunde: «li se va asigura mâncare,
cãldurã, medicamente»; în final, face precizarea: «Eu
spun aceasta intelectualilor de la The Independent, nu
oamenilor din România. Ei nu ar înþelege. Va trebui sã
prezentãm aceste idei într-o manierã popularã.»”
www.gid-romania.com
ANUL 1989 n 179
„Primii ani de dupã cãderea regimului comunist par a fi
dominaþi de figurile foºtilor nomenclaturiºti […]. În fapt
[pânã în anul 2004, n.n.], 2,6% dintre miniºtrii post-comu-
niºti au deþinut funcþii similare înainte de 1989, iar alþi 10,3%
au ocupat funcþii de secretari de stat sau de miniºtri ad-
juncþi. La aceºtia se adaugã 8,8% dintre miniºtrii care au
ocupat funcþii de directori sau directori adjuncþi în ministere.
În afara acestei categorii, putem, de asemenea, sã între-
vedem un alt tip de resursã ce vizeazã directorii institutelor
de cercetare sau directorii de întreprinderi care corespund
unui procent de 12,9% dintre miniºtrii de dupã 1989.”
Alexandra Ionaºcu, „Perenitatea moºtenirii comuniste?”, în
Elite comuniste înainte ºi dupã 1989, Anuarul IICCR, 2007
„În ceea ce priveºte partidul condus de Ion Iliescu, pot fi
reperate mai multe categorii de elite comuniste. Pe de o
parte regãsim o nomenclaturã de partid care activase în
timpul lui Gh. Gheorghiu-Dej ºi care fusese treptat margi-
nalizatã sub Nicolae Ceauºescu. Aparþinând fostei elite
staliniste din anii ’50, persoane precum Silviu Brucan sau
Alexandru Bârlãdeanu optaserã în ultimii ani ai regimului
pentru ideile reformatoare promovate de Gorbaciov. Acest
grup, la care se alãturau oameni mai tineri, precum Ion
Iliescu ºi Dan Marþian, reprezentaserã o formã de disi-
denþã pasivã la dictatura lui Nicolae Ceauºescu, fãrã sã fi
pus sub semnul întrebãrii fundamentele sistemului comu-
nist. Un al treilea grup era format din cadrele didactice de
la «ªtefan Gheorghiu» […]. Acest grup avusese acces la
schimburi profesionale internaþionale ºi la literatura occi-
dentalã a domeniului în care activau. […] Nu în ultimul
rând, negocierea antamatã în decembrie 1989 între
nomenclatura marginalizatã ºi generalii armatei a condus
la cooptarea unor cadre militare în interiorul partidului.”
Raluca Grosescu, „Traiectorii de conversie politicã
a nomenclaturii din România, în Elite comuniste
înainte ºi dupã 1989, Anuarul IICCR, 2007
„7. Timiºoara a pornit Revoluþia împotriva întregului regim
comunist ºi întregii sale nomenclaturi ºi nicidecum pentru
a servi ca prilej de ascensiune politicã unui grup de
disidenþi anticeauºiºti din interiorul PCR-ului. Prezenþa
acestora în fruntea þãrii face moartea eroilor din Timiºoara
zadarnicã. […].
8. Ca o consecinþã a punctului anterior, propunem ca
legea electoralã sã interzicã pentru primele trei legislaturi
consecutive dreptul la candidaturã, pe orice listã, al foºtilor
activiºti comuniºti ºi al foºtilor ofiþeri de Securitate.
Prezenþa lor în viaþa politicã a þãrii este principala sursã a
tensiunilor ºi suspiciunilor care frãmântã astãzi societatea
româneascã. Pânã la stabilizarea situaþiei ºi reconcilierea
naþionalã, absenþa lor din viaþa publicã este absolut
necesarã.”
Extras din Proclamaþia de la Timiºoara (11 martie 1990)
180 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
„… suntem martorii unei bizare stãri de lucruri: societatea
s-a eliberat, este adevãrat, dar în anumite privinþe
reacþioneazã mai rãu decât atunci când a fost înlãnþuitã.
Criminalitatea a crescut rapid ºi obiºnuitele murdãrii care,
în vremuri de rãsturnãri istorice, ies întotdeauna la ivealã
din zonele inferioare ale subconºtienului colectiv ajung sã
inunde mass-media, în special presa de scandal. Dar
existã ºi alte simptome, mult mai primejdioase: urã între
naþionalitãþi, suspiciune, rasism, chiar semne de fascism,
demagogie coruptã, intrigi ºi minciuni cu bunã ºtiinþã;
politicianism, o goanã continuã ºi nemiloasã pentru
propriile interese personale, o foame de putere, o ambiþie
nemãsuratã, fanatism de orice tip imaginabil; noi ºi
nemaiauzite feluri de jaf, apariþia diferitelor clanuri
mafiote; lipsa generalã de toleranþã, înþelegere, gust,
moderaþie, raþiune. ªi, desigur, existã o nouã atracþie
pentru ideologii, de parcã marxismul ar fi lãsat în urmã un
gol mare ºi însetat care trebuie umplut cu orice preþ.”
Vaclav Havel, Paradisul pierdut, 1992
„Au eºuat oare revoluþiile din 1989? Rãspunsul e cã
dacã judecãm dupã un standard abstract de perfecþiune,
ele n-au reuºit sã distrugã complet fostul regim. Dar, la
urma urmelor, istoric vorbind, nici o revoluþie n-a abolit
total vechea ordine. […] Trãsãtura cea mai importantã a
acestor revoluþii a fost blândeþea, refuzul lor de a acþiona
în mod terorist asupra exponenþilor fostelor despotisme.
Cu toatã slãbiciunea ºi ezitãrile, ele au atins un þel major:
sentimentul de fricã din trecut, sentimentul general de
frustrare moralã ºi neputinþã politicã, precum ºi convinge-
rea subiectivã cã individul nu înseamnã nimic au dispã-
rut. Departe de a se fi încheiat, aceste revoluþii traduc o
caracteristicã a timpurilor moderne: diversitate, lipsa
omogenitãþii, absenþa grandioaselor proiecte ideologice.”
Vladimir Tismãneanu, Reinventarea politicului, 1997
Sursa: Fundaþia Memorialul Durerii
n Analizaþi sursele 11-12 ºi argumentaþi faptul cã revo-
luþiile din 1989: 1. au eºuat; 2. au fost victorioase.
„Schimbãrile [de dupã 1989] au fost democratice în sensul
de «populare», adicã elitele conducãtoare au devenit mult
mai largi ºi mult mai accesibile decât înainte. De aseme-
nea, aceste schimbãri au însemnat cã elitele birocratice
erau înlocuite, pur ºi simplu, de noile grupuri de bogaþi
ºi însetaþi de putere, pe care nu îi intereseazã reforma,
ci îmbunãtãþirea propriului lor statut ºi a poziþiei lor în ierarhie.
Societãþile est-europene au fost inundate de mase de
homines novi, care nu gândesc în termenii modificãrilor
sistemice (cum nici conducãtorii vizigoþi sau vandali nu se
gândeau la o reformare profundã a societãþii romane; nu
era societatea lor), ci în termeni de câºtiguri, prestigiu ºi
plãceri. Noile elite, semidelicvente, extrem de violente ºi
complet lipsite de scrupule nu îºi privesc statul-naþiune ca
pe o realitate imuabil㠖 acesta le e complet indiferent
(de aceea sunt numite «iresponsabile») – vor puterea
acum pentru ei ºi pentru lacheii ºi clienþii lor, pentru a se
bucura de viaþã pe loc, fãrã a se lovi de obiecþiile de
legalitate ºi moralã formulate de liberali ºi de foºti comu-
niºti, pe care îi considerã intruºi demodaþi.”
G.M. Tamás, Politicã ºi societate în Estul Europei, 1999
n Imaginea alãturatã reprezintã Cimitirul Eroilor Revo-
luþiei din Bucureºti. Cum vã explicaþi faptul cã nici
pânã astãzi responsabilii victimelor revoluþiei de la
Bucureºti nu au fost identificaþi ºi judecaþi?
n Sursele 13-14 reprezintã un fragment dintr-o ana-
lizã comparativã a mentalitãþilor ºi atitudinilor din
România postcomunistã, respectiv Uniunea Euro-
peanã. Rezolvaþi urmãtoarele cerinþe:
– descoperiþi în ºcoala voastrã, în familie sau în
comunitatea în care trãiþi situaþii în care se ex-
prim㠄mentalitãþi CONTRAPRODUCTIVE” ºi „men-
talitãþi PROACTIVE”;
– alcãtuiþi o listã cu elemente de mentalitate gene-
ratoare de corupþie în societatea româneascã.

Mentalitãþi
Mentalitãþi
Domeniu CONTRAPRODUCTIVE
predominante în România
Calitatea este problema statului,
ºefilor etc.
Calitate Calitate = ceea ce vrem, putem ºi
ºtim sã facem.
Calitatea costã mult.
Acumulãrile cantitative determinã
Obþinerea calitãþii
întotdeauna salturi calitative.
Orice greºealã are cel puþin un
Responsabilitatea autor – vinovat care trebuie sã fie
pentru greºealã identificat, criticat ºi pedepsit în
mod exemplar de fiecare datã.
Ordinul ºefului este lege pentru
Relaþia ierarhicã subordonat ºi trebuie executat
întocmai ºi la timp, fãrã comentarii.
Autoritatea ºefilor se bazeazã pe
Autoritatea ºefilor puterea acestora de a distribui re-
compense ºi sancþiuni.
Nivelul salariului (cauzã) determinã
Nivelul salariului
productivitatea muncii (efect).
A face profit este imoral întrucât
mai toþi cei care au reuºit aºa ceva
au acþionat pe cãi necinstite.
Profit
Banii se obþin mai uºor prin
inginerii financiare, corupþie, greve,
forþã, plãþi compensatorii etc.
Atitudini
Atitudini CONTRAPRODUCTIVE
Domeniu
predominante în România
Noi muncim, nu gândim!
(Munca fizicã este mult mai im- important decât efortul fizic ºi munca la
portantã decât munca intelectualã.)
Faþã de muncã
Munca este o corvoadã.
ANUL 1989 n 181
Mentalitãþi PROACTIVE predominante în
statele membre ale Uniunii Europene
Calitatea este afacerea noastrã, a tuturor ºi a
fiecãruia.
Calitate = aptitudinea de a satisface cerinþe
explicite ºi implicite
Calitatea genereazã profit.
Acumulãrile cantitative nu determinã întotdea-
una salturi calitative, dar calitatea se obþine în
mod sistematic doar prin managementul ei.
Prima ºi a doua oarã, de vinã pentru greºeala
unui angajat este întotdeauna ºeful sãu direct,
pentru cã a fost incapabil s-o previnã. Dar un
angajat care a comis pentru a treia oarã
aceeaºi greºealã este exclus din echipã.
Managerii stabilesc obiectivele ºi termenele,
asigurã resursele ºi verificã realizarea obiecti-
velor; dar modul în care obiectivele sunt rea-
lizate este la latitudinea subalternilor acestora,
ei având astfel posibilitatea sã-ºi demonstreze
creativitatea.
Autoritatea managerilor se bazeazã pe com-
petenþele profesionale, metodologice ºi so-
ciale ale acestora.
Productivitatea ºi calitatea muncii (cauze) de-
terminã nivelul salariului (efect).
A face profit este moral întrucât se respectã
toate legile scrise ºi nescrise ale afacerilor.
Profitul se obþine cel mai uºor dacã ºi atunci
când sunt satisfãcute toate cerinþele explicite
ºi implicite ale clienþilor.
Atitudini PROACTIVE predominante în
statele membre ale Uniunii Europene
A munci în mod inteligent (cu planificare,
organizare, programare, etc.) este mult mai
întâmplare.
Munca este generatoare de satisfacþii dacã ºi
atunci când permite manifestarea creativitãþii
ºi sociabilitãþii oamenilor.
182 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA

Atitudini (continuare)

Atitudini CONTRAPRODUCTIVE Atitudini PROACTIVE predominante în

Domeniu
predominante în România statele membre ale Uniunii Europene
Nu merge decât dacã facem CEEA CE ºi
Faþã de calitate Las' cã merge ºi-aºa!
CUM trebuie, CÂND ºi UNDE trebuie.
ªtiu cã dacã nu-mi pasã de greºelile mele ºi
Faþã de greºealã Dupã mine potopul! de ceilalþi voi fi imediat marginalizat ºi conce-
diat.
Legea este o barierã peste care Legea este aceeaºi pentru toþi, dar, pentru a fi
Faþã de lege trec leii, pe sub care trec cãþeii ºi în respectatã de toþi, ea trebuie sã fie în prealabil
faþa cãreia se opresc boii. accesibilã, înþeleasã ºi liber acceptatã.
A da dovadã de responsabilitate socialã în-
seamnã ºi a te îmbunãtãþi continuu, a nu-þi
Noi ne facem cã muncim, ei se fac precupeþi eforturile la locul de muncã ºi a te
Muncã implica permanent în soluþionarea probleme-
cã ne plãtesc!
lor apãrute. Salariul este corelat cu perfor-
manþele obþinute individual ºi în echipã.
Selecþie din Nicolae George Drãgulãnescu, Standarde româneºti
sau standarde europene în cultura noastrã organizaþionalã?

MINERIADELE

n Imaginile de mai jos prezintã instantanee din timpul intervenþiei autoritãþilor ºi a minerilor împotriva mani-
festanþilor din Piaþa Universitãþii (13-15 iunie), iar textele furnizeazã interpretãri ale rolului ºi ale efectelor
mineriadelor din ianuarie 1990, februarie 1990 ºi iunie 1990.
n Alcãtuiþi un portofoliu cu privire la desfãºurarea diverselor mineriade.
n Analizaþi evenimentele din perspectiva situaþiei drepturilor omului în România în anii 1990.

Sursa: www.21decembrie.wordpress.com Sursa: TVR

Forþele de ordine intervenind în Imagine din timpul mineriadei din 14-15 iunie
Piaþa Universitãþii în iunie 1990 1990, ilustrând un civil bãtut de mineri

„Manifestaþia din 28 ianuarie 1990 a fost pregãtitã cu mare
atenþie de partidele istorice. [...] Avea un caracter organi-
zat, disciplinat, urmãrind revendicãri politice precise. [...]
La manifestaþie s-au alãturat numerose grupuri de inte-
lectuali, studenþi, elevi, funcþionari, în general oameni
îngrijoraþi de alunecarea FSN pe panta confiscãrii puterii
ºi a tuturor resurselor statului în beneficiul propriei
campanii electorale. [...] Recent constituitele organizaþii
FSN locale ºi din întreprinderi au convocat rapid munci-
torii bucureºteni de la «Republica», «23 August», «Griviþa
Roºie», «Vulcan» etc. Succesul mobilizãrii muncitorimii
se explicã prin manipulare. [...] La fel cum oamenii
fuseserã convocaþi pe strãzi, ºi la «Televiziune» ca sã
apere «revoluþia» de «teroriºti», acum puterea trebuia
apãratã împotriva «duºmanilor de clasã», a elementelor
«contrarevoluþionare», care încercau «sã dea o loviturã
de stat». [...] Odatã Piaþa Victoriei pãrãsitã de cãtre repre-
zentanþii partidelor istorice ºi manifestanþii antifeseniºti,
[...] în noaptea de 28 spre 29 ianuarie ºi în cursul zilei de
29 ianuarie, au apãrut în Bucureºti minerii, însoþiþi de
muncitori bucureºteni ºi din provincie (Fãlticeni, Iaºi,
Constanþa etc.). A fost prima mineriadã din istoria postco-
munistã a României, pusã la cale de liderii CFSN. [...]
Manifestanþii pro-FSN au luat cu asalt sediile partidelor
istorice, scandând «Afarã cu vânzãtorii de þarã», «Jos
intelectualii, studenþii la muncã!» etc. Cu aceastã ocazie
a fost lansatã celebra lozincã «Noi muncim, nu gândim!».
Unii dintre aceºtia au luat cu asalt Institutul de Arhitec-
turã; [...] În faþa sediului PNÞCD din Piaþa Rosetti, minerii,
muncitorii ºi simpatizanþii frontiºti au primit cu ovaþii un
grup de tineri ce purtau un coºciug pe care era scris
«Pentru domnul Coposu». [...] Evenimente asemãnãtoare –
în care muncitorimea ataca sediile partidelor politice
istorice – au avut loc la Botoºani, Iaºi, Râmnicu-Vâlcea ºi
în alte oraºe.”
Dan Pavel, Iulia Huiu, Nu putem reuºi decât
împreunã. O istorie analiticã a Convenþiei
Democratice, 1989-2000, 2003
„În 18-19 februarie, în timpul unei manifestaþii paºnice
organizate de partidele istorice în Piaþa Victoriei, un grup
de provocatori ia cu asalt sediul guvernului, fãrã ca forþele
de ordine, prezente în numãr mare, sã se împotriveascã
în mod serios. Câteva ore mai târziu, ordinea este resta-
bilitã ºi sunt operate numeroase arestãri. Evenimentul, ca
ºi cel din 28 ianuarie, este calificat de cãtre autoritãþi drept
tentativã de loviturã de stat împotriva democraþiei. A doua
zi, numai minerii din Valea Jiului rãspund apelului guver-
nului, muncitorii nemaimobilizându-se. Dotaþi cu bâte ºi
alte „arme”, se dedau la acþiuni dintre cele mai amenin-
þãtoare pe strãzile capitalei.”
Mihnea Berindei, Ariadna Combes,
Anne Planche, Roumanie le livre blanc.
La réalité d’un pouvoir néo-communiste, 1990
ANUL 1989 n 183
Procurorul Dan Voinea despre mineriade:
„În dimineaþa de 14 iunie, când au venit minerii, au fost
aºteptaþi în Gara de Nord de persoane care le-au oferit
tuturor sandviºuri ºi bãuturi. Toatã aceastã operaþiune era
dirijatã prin structuri ale puterii de stat. [...] Atunci a avut
loc o manipulare a acestor muncitori, nu numai a mineri-
lor, pentru cã nu numai minerii au venit în Bucureºti. Au
venit muncitori din judeþele Teleorman, Cãlãraºi, mineri
de la Filipeºtii de Pãdure, muncitori de la Ploieºti, Piteºti,
au venit persoane aduse special sã-i aplaude pe mineri,
femei ºi tot felul de activiste. [...] Pe lista persoanelor ce
urmau sã fie terorizate nu întâmplãtor s-au aflat Ana
Blandiana sau Mihai Bãcanu, Gabriel Liiceanu, Teodor
Mãrieº, Sorin Ilieºiu, toþi cei care în Piaþa Universitãþii
ºi-au expus ideile. […] A fost vorba despre un grup care
trebuia înlãturat în orice mod ºi teroarea a fost folositã
împotriva lor. [...] Minerii s-au dus la adrese precise, l-au
atacat pe Ion Raþiu acasã, l-au atacat pe Mihai Bãcanu
acasã, au cãutat-o pe Ana Blandiana acasã. ªtiau minerii
din Valea Jiului unde stã Bãcanu? Chiar Miron Cozma
spune în declaraþiile luate cã el a stat toatã noaptea la
Sala Polivalentã, era Campionatul Mondial de Fotbal, ºi
spune cã veneau mereu niºte civili care cereau: «vreau 5
mineri», «vreau 10 mineri». ªi la un moment dat el s-a
enervat: «unde îi tot duceþi?». La alt nivel s-a discutat ºi
s-a organizat aceastã dirijare a minerilor”.
http://www.revista22.ro/mineriadele-3866.html
Ion Iliescu despre mineriada din iunie 1990:
„Se dã pe seama minerilor, pe nedrept, violenþa. Nu
minerii au provocat atunci violenþa, ei au fost efectul ºi nu
cauza. Minerii meritau sã le spun mulþumesc, pentru cã
poliþia capitalei dispãruse, iar ei fãceau un act civic, de
solidaritate cu instituþiile statului ºi cu populaþia capitalei.
Le-am mulþumit minerilor ca sã plece din capitalã. Din
mineriade am învãþat cum sã construim statul de drept”.
http://ro.wikiquote.org/wiki/Ion Iliescu
„Mineriadele au fost unul dintre cele mai perverse
instrumente folosite de putere pentru anihilarea opoziþiei
ºi întãrirea legãturilor cu masele de simpatizanþi, pentru
cã ele au îndepãrtat România pentru mulþi ani de clubul
þãrilor civilizate din Europa. [...] Indiferent de paternitatea
organizãrii mineriadelor, de caracterul lor «spontan» ori
provocat, un lucru era cert în legãturã cu organizarea
puterii postcomuniste din România: se constituise o forþã
paramilitarã, situatã aparent de partea puterii feseniste,
cu o puternicã orientare împotriva partidelor istorice ºi a
unor organizaþii independente ale societãþii civile, care îºi
aroga dreptul de a interveni arbitrar în treburile statului ºi
în cele publice, substituindu-se astfel organelor ºi autori-
tãþilor recent înfiinþatului stat de drept.”
Dan Pavel, Iulia Huiu, Nu putem reuºi decât
împreunã. O istorie analiticã a Convenþiei
Democratice, 1989-2000, 2003
Cronologie comparativ㠖 1945-1989
ANUL ROMÂNIA
1945 • La Bucureºti, sub presiunea sovieticilor, se instaleazã
guvernul condus de Petru Groza ºi controlat de
comuniºti.
1946 • Partidul Comunist falsificã alegerile din noiembrie ºi
preia controlul asupra Parlamentului României.
1947 • Regele Mihai I este silit sã abdice ºi alungat din þarã;
România se proclamã republicã popularã.
1948 • Guvernul comunist decide confiscarea proprietãþilor
private ºi transformarea acestora în proprietate a
statului (naþionalizarea).
• Autoritãþile comuniste decid desfiinþarea Bisericii
Greco-Catolice.
1949 • Începe procesul de cooperativizare a agriculturii.
• Se înfiinþeazã Securitatea – poliþia politicã din
România.
• Începe construcþia Canalului Dunãre – Marea Neagrã.
1953 • George Cãlinescu publicã jurnalul de cãlãtorii Am fost
în China nouã.
1955 • România devine membrã a ONU.
1956 • România colaboreazã cu URSS pentru înfrângerea
revoluþiei maghiare.
• Televiziunea românã îºi începe oficial emisia.
1958 • Trupele sovietice sunt retrase din România.
• Iolanda Balaº stabileºte într-un concurs atletic la
Bucureºti primul sãu record mondial la sãritura în
înãlþime: 1,78.
1959 • Ziua de 25 octombrie devine ziua Armatei României.
Între anii 1951 ºi 1959, ziua Armatei României fusese
2 octombrie, data care marca aprobarea primitã de la
Stalin de prizonierii români de pe teritoriul URSS, în
1943, pentru a întemeia Divizia de voluntari „Tudor
Vladimirescu”.
1961 • În România este introdus învãþãmântul general
obligatoriu de 8 ani.
EUROPA RÃSÃRITEANÃ
• În Polonia este descoperit lagãrul de exterminare a
evreilor de la Auschwitz.
• Gheorghi Dimitrov devine ºeful guvernului comunist
de la Sofia.
• În Polonia se constituie Cominformul, un birou de
coordonare a partidelor comuniste aflat sub condu-
cerea Moscovei.
• Stalin ordon㠄blocada Berlinului”.
• Datoritã politicii independente a lui Tito faþã de
Moscova, Iugoslavia este exclusã din Cominform.
• La Moscova se constituie Consiliul de Ajutor
Economic Reciproc (CAER).
• Se constituie Republica Democratã Germanã.
• Moartea lui Stalin.
• Armata Roºie reprimã grevele muncitorilor din Berlinul
de Est.
• Sovieticii experimenteazã prima bombã cu hidrogen.
• Nikita Hruºciov devine prim-secretar al PCUS.
• Statele aflate sub controlul politic al Moscovei
constituie alianþa militarã Tratatul (Pactul) de la
Varºovia.
• La Budapesta are loc revoluþia maghiarã
anticomunistã; revolta maghiarilor este lichidatã de
Armata Roºie.
• Sub presiunea statului sovietic, Boris Pasternak
refuzã premiul Nobel pentru literaturã, care îi fusese
acordat pentru romanul Doctor Jivago.
• „Scrisoarea celor 34”, petiþie a unor intelectuali polo-
nezi care solicitã revizuirea politicii culturale, limitarea
cenzurii ºi asigurarea hârtiei pentru tipãrituri.
• Pentru a opri exodul germanilor spre Berlinul de Vest
autoritãþile est-germane decid construcþia unui zid
care izoleazã Berlinul de Vest.
• Cosmonautul sovietic Yuri Gagarin este primul om
care zboarã în cosmos.
 CRONOLOGIE COMPARATIVà – 1945-1989 n 185

EUROPA ª I SUA RESTUL LUMII

• La San Francisco, 50 de state semneazã Carta Naþiunilor • SUA folosesc bomba atomicã împotriva Japoniei.
Unite, actul de naºtere al ONU.
• Partidul Comunist Francez obþine 26% în alegerile parla-
mentare ºi deþine mai multe portofolii în guvern.
• În urma unui referendum. Italia se proclamã republicã. • Unul dintre protagoniºtii loviturii de stat militare din 1943
• Întoarcerea Regelui George al II-lea declanºeazã în din Argentina, Juan Perón, este ales preºedinte.
Grecia un rãzboi civil între regaliºti ºi comuniºti.
• În Franþa, Renault, Air France ºi Banque de France sunt
naþionalizate.
• Generalul George Marshall propune un plan financiar de • La ONU este adoptat planul de împãrþire a Palestinei între
reconstrucþie a Europei. evrei ºi palestinieni.

• Americanii organizeaz㠄podul aerian” pentru aprovizio- • Se constituie Republica Popularã Democratã Coreea
narea Berlinului de Vest. (Coreea de Nord).
• George Orwell publicã în Marea Britanie romanul O mie • Coreea de Sud se proclamã republicã.
nouã sute optzeci ºi patru. • Proclamarea independenþei statului Israel.

• Se constituie Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord • Se proclamã Republica Popularã Chinezã cu Mao Zedong
(NATO). preºedinte.

• Soþii Rosenberg, acuzaþi cã au livrat secrete americane • Egiptul se proclamã Republicã.

sovieticilor, sunt executaþi în SUA în ciuda protestelor
internaþionale.
• Primul zbor al unui avion Boeing 707.

• La Los Angeles este inaugurat parcul de distracþii • În Indonezia, 29 de state ale lumii a treia îºi proclamã
Disneyland. „nealinierea” faþã de blocurile militare existente deja
• RFG devine membrã NATO. (Miºcarea de Nealiniere).
• Rockul lui Elvis Presley ia cu asalt Statele Unite. • Egiptul naþionalizeazã Canalul Suez.

• În SUA este creatã NASA (National Aeronautics and • Lovitura de stat din Irak în urma cãreia se proclamã
Space Administration). republica.
• În Franþa este aprobatã Constituþia celei de-a V-a • Egiptul primeºte un ajutor de 100 de milioane de dolari de
Republici. la URSS pentru construcþia barajului de la Assuan.
• Claude Lévi-Strauss publicã Antropologia structuralã.
• Alaska ºi Hawai devin statele al 49-lea, respectiv al 50-lea • Revoluþia cubanezã condusã de Fidel Castro triumfã la
al SUA. Havana.
• Se inaugureazã la New York Muzeul Guggenheim.
• În cadrul Consiliul Europei ia fiinþã Curtea Europeanã a
Drepturilor Omului.

• În SUA se creeazã organizaþia de voluntari Corpul Pãcii. • Miºcarea anticastristã susþinutã de americani eºueazã în
• Regizorul spaniol Luis Buñuel primeºte Palme d’Or pentru „Golful Porcilor”.
filmul Viridiana. La intervenþia Vaticanului, filmul este
interzis în Spania.
186 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
ANUL ROMÂNIA
1962 • În prezenþa a 11.000 de participanþi se sãrbãtoreºte la
Bucureºti încheierea colectivizãrii agriculturii.
1964 • „Declaraþia cu privire la poziþia PMR în problemele
miºcãrii comuniste ºi muncitoreºti internaþionale”.
1965 _ Nicolae Ceauºescu devine secretar general al PCR.
_ Filmul Pãdurea spânzuraþilor, în regia lui Liviu Ciulei,
primeºte premiul pentru regie în cadrul Festivalului de
la Cannes.
1967 _ Nicolae Ceauºescu devine preºedintele Consiliului de
Stat (ºef al statului).
_ România stabileºte relaþii diplomatice cu RFG.
1968 _ Apogeul puterii lui Ceauºescu la Bucureºti.
_ Este inauguratã Uzina de Autoturisme de la Piteºti.
_ Are loc prima ediþie a Festivalului Internaþional de
muzicã uºoarã Cerbul de Aur.
1969 _ La Bucureºti are loc prima Conferinþã naþionalã a
cadrelor didactice la care este adoptat proiectul de
Statut al personalului didactic.
1971 _ Nicolae Ceauºescu lanseazã noul program ideologic
al PCR – Tezele din iulie.
1974 _ Nicolae Ceauºescu devine Preºedinte al Republicii
Socialiste România.
_ România devine campioanã mondialã la handbal.
1975 _ România semneazã acordul de la Helsinki.
_ Marin Preda publicã romanul Delirul.
1976 _ Nadia Comãneci, prima gimnastã din lume care a
obþinut o notã de 10, devine campioanã olimpicã la
Montreal.
1977 _ Un puternic cutremur devasteazã Bucureºtiul ºi alte
oraºe ale þãrii.
_ Miºcarea Paul Goma.
_ Greva minerilor din Valea Jiului.
1978 _ Virginia Ruzici, jucãtoare de tenis, câºtigã turneul de
la Roland Garros.
1979 _ Este inaugurat metroul din Bucureºti.
_ Constantin Pîrvulescu contestã, în cadrul Congresului
al XII-lea al PCR, cultul personalitãþii lui Ceauºescu.
1980 _ Marin Preda publicã romanul Cel mai iubit dintre
pãmânteni.
EUROPA RÃSÃRITEANÃ
• URSS ºi SUA se confruntã în conflictul numit „criza
rachetelor”.
• Leonid Ilici Brejnev preia puterea la Moscova în cadrul
PCUS.
• Episcopii polonezi adreseazã o scrisoare omologilor
lor germani în care se gãseºte fraza celebrã: „Vã ier-
tãm ºi vã cerem iertare”. Scrisoarea a provocat reacþia
violentã a autoritãþilor comuniste.
• Iugoslavia eliminã vizele de intrare în þarã pentru
vizitatorii strãini.
• În Polonia au loc violenþe între studenþii care mani-
festeazã pentru libertate ºi forþele de ordine.
• Trupele Pactului de la Varºovia invadeazã Cehoslo-
vacia înãbuºind în sânge „Primãvara de la Praga”.
• Studentul ceh Jan Palach îºi ia viaþa la Praga pentru a
denunþa ocupaþia sovieticã a þãrii sale.
• Sovieticii pun în funcþiune cea mai mare centralã
hidroelectricã din lume la Krasnoiarsk.
• Alexander Soljeniþîn este deposedat de cetãþenia
sovieticã ºi expulzat din þarã.
• Sovieticul Anatoli Karpov devine campion mondial
la ºah.
• Au loc tulburãri sociale în Polonia.
• În Cehoslovacia se constituie miºcarea dizidentã
Carta 77. Documentul este semnat de 261 de
intelectuali care cer respectarea Acordului de la
Helsinki.
• Scriitorul Alexandre Zinoviev este deposedat de
cetãþenia sovieticã ºi constrâns la exil din cauza
scrierilor sale.
• URSS intervine cu trupe în Afghanistan ºi instaleazã
la putere o conducere favorabilã Moscovei.
• În Polonia au loc greve pe ºantirele navale din
Gdañsk; se constituie Sindicatul „Solidaritatea”.
• Andrei Saharov este arestat la Moscova.

EUROPA ª I SUA
• Doi avocaþi, Peter Benenson ºi Seán MacBride,
întemeiazã Amnesty International.
• În SUA se instituie egalitatea tuturor cetãþenilor în drepturi • Nelson Mandela este condamnat la închisoare pe viaþã de
ºi interzicerea oricãrei discriminãri pe criterii rasiale.
• La Los Angeles au loc violenþe rasiale soldate cu 34 de
morþi.
• În SUA, boxerul Cassius Clay refuzã sã plece în rãzboiul
din Vietnam ºi este condamnat la cinci ani de închisoare.
• Dupã un puci militar, în Grecia se instaleazã la putere
„dictatura coloneilor”.
• În SUA este asasinat Martin Luther King.
• Au loc manifestaþii studenþeºti de amploare în universitã-
þile din Franþa.
• Ciclistul belgian Eddy Merckx câºtigã pentru prima datã
Turul Franþei.
• Neil Armstrong devine primul om care pãºeºte pe Lunã.
• În SUA, la festivalul de la Woodstock, artiºtii de pe scenã
îºi exprimã opoziþia faþã de rãzboiul din Vietnam ºi faþã de
societatea de consum.
• Regizorul american Stanley Kubrick lanseazã filmul
Portocala mecanicã.
• Suedezul Björn Borg câºtigã la 18 ani primul sãu turneu
de la Roland Garros.
• Preºedintele SUA Richard Nixon demisioneazã în urma
scandalului Watergate.
• Dupã moartea generalului Franco, Juan Carlos devine
rege al Spaniei.
• Alexander Soljeniþîn publicã în Statele Unite Arhipelagul
Gulag.
• Debutul serialului Dallas în SUA.
• Sonda americanã Voyager II este lansatã în spaþiu pentru
explorarea sistemului solar.
• Karol Wojty³a, arhiepiscop de Cracovia, este ales papã
sub numele de Ioan Paul al II-lea.
• La Bonn, 100.000 de persoane protesteazã contra înar-
mãrii nucleare.
• Umberto Eco publicã romanul Numele trandafirului.
• Marguerite Yourcenar este prima femeie membrã a
Academiei Franceze.
• SUA boicoteazã Jocurile Olimpice de la Moscova.
• John Lennon este împuºcat la New York.
CRONOLOGIE COMPARATIVà – 1945-1989 n 187
RESTUL LUMII
• La ONU este adoptatã o rezoluþie care condamnã politica
de apartheid din Africa de Sud.
regimul sud-african.
• Primele bombardamente americane asupra Vietnamului.
• Rãzboiul de ºase zile din Orientul Mijlociu
• Gabriel Garcia Márquez publicã romanul O sutã de ani de
singurãtate, o parabolã despre istoria sud-americanã.
• La Olimpiada din Mexic, sportivii de culoare sunt aclamaþi
pentru rezultatele excepþionale obþinute în probele de
atletism.
• Au loc lupte violente la graniþa sovieto-chinezã.
• China devine membrã a ONU.
• La Sapporo, în Japonia, Maria Callas susþine ultimul
concert public.
• Începutul rãzboiului civil din Liban.
• Moare Mao Zedong.
• Opoziþia ideologicã dintre Vietnamul prosovietic ºi
Cambodgea prochinezã duce la conflicte de frontierã ºi la
ruperea relaþiilor diplomatice.
• Acordul de pace de la Camp David constituie prima recu-
noaºtere de cãtre arabi a statului Israel.
• Semnatarii acordului de la Camp David (preºedintele
Egiptului ºi primul ministru israelian) primesc premiul
Nobel pentru Pace.
• Maica Teresa primeºte premiul Nobel pentru Pace pentru
acþiunile sale umanitare desfãºurate în India.
• Iranul se proclamã republicã islamicã.
• Irakul atacã Iranul, declanºând un rãzboi care va dura
8 ani.
• În Japonia, regizorul Akira Kurosawa realizeazã filmul
Kagemusha – umbra rãzboinicului, o frescã a Japoniei din
secolul al XVI-lea.
188 n O ISTORIE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
ANUL ROMÂNIA
1981 _ Dumitru Prunariu devine primul cosmonaut român
care a zburat în spaþiu.
1984 _ Este finalizat Canalul Dunãre-Marea Neagrã.
_ Dorin Tudoran adreseazã o scrisoare deschisã lui
Nicolae Ceauºescu, în care denunþã încãlcarea drep-
turilor omului în România.
1985 _ La Bucureºti începe distrugerea Mãnãstirii Vãcãreºti.
1986 _ Steaua Bucureºti câºtigã Cupa Campionilor Europeni.
1987 _ Mihail Gorbaciov vine în vizitã la Bucureºti.
_ La Braºov au loc manifestaþii anticomuniste.
1988 _ Guvernul SUA retrage României clauza naþiunii celei
mai favorizate. În replicã, România anunþã cã renunþã
la clauza naþiunii celei mai favorizate în relaþiile cu
SUA.
1989 _ „Scrisoarea celor ºase”.
_ Regimul Ceauºescu se prãbuºeºte.
EUROPA RÃSÃRITEANÃ
• În Polonia, sub presiunea Moscovei, noul ºef de stat,
generalul Jaruzelski, proclamã starea de necesitate.
• Arestarea ºi uciderea preotului Popie³uszko în Polonia
pune în evidenþã amploarea represiunii împotriva
sindicatului „Solidaritatea”.
• Mihail Gorbaciov este ales secretar general al PCUS.
• Începe în URSS politica de perestroika (restructurare).
• Explozie la centrala nuclearã de la Cernobîl.
• Mihail Gorbaciov publicã Perestroika, o criticã adusã
sistemului sovietic care confirmã politica de glasnost
(transparenþã).
• În Armenia ºi Azerbaidjan au loc manifestaþii în favoa-
rea autonomiei.
• Cãderea „Zidului Berlinului”.

EUROPA ª I SUA
• Papa Ioan Paul al II-lea susþine fãrã rezerve acþiunile
sindicatului „Solidaritatea”.
• Steven Spilberg realizeazã filmul E.T.
• Se lanseazã postul MTV.
• Ronald Reagan este reconfirmat în funcþia de preºedinte
al Statelor Unite.
• Miloš Forman realizeazã filmul Amadeus.
• Pe stadionul Heysel din Bruxelles au loc ciocniri violente
între suporterii italieni ºi cei englezi, cu ocazia finalei
Cupei Campionilor Europeni, încheiate cu 38 de morþi.
• Începe construcþia Eurotunelului.
• Ronald Reagan ºi Mihail Gorbaciov semneazã primul
acord veritabil cu privire la dezarmarea nuclearã.
• George Bush este ales preºedinte al SUA.
• Firma IBM realizeazã primul personal computer.
CRONOLOGIE COMPARATIVà – 1945-1989 n 189
RESTUL LUMII
• Între Argentina ºi Marea Britanie izbucneºte rãzboiul din
insulele Falkland.
• Indira Gandhi este asasinatã în India.
• Un raid aerian israelian asupra Tunisiei distruge cartierul
general al Organizaþiei pentru Eliberarea Palestinei din
aceastã þarã, soldat cu 60 de morþi.
• Argentina câºtigã Cupa Mondialã la fotbal.
• La Mecca, 25.000 de pelerini iranieni poartã mesajul inte-
grist al ayatolahului Khomeini cãtre lumea musulmanã;
izbucnesc violenþe soldate cu 500 de morþi.
• Se încheie rãzboiul dintre Iran ºi Irak. Bilanþul: un milion
de morþi.
• Scriitorul Salman Rushdie este condamnat la moarte în
Iran în urma publicãrii romanului Versetele satanice.
• O amplã manifestaþie a studenþilor la Beijing este repri-
matã cu cruzime în Piaþa Tiananmen.
www.emisiunitvr.iiccr.ro

O zi la TVR în Epoca Ceauºescu

Exemple de emisiuni difuzate la TVR în ultima perioadã a
regimului Ceauºescu
n Telejurnal
n Tribuna TV: exigenþele programului economico-social
n O patrie a muncii – România. Versuri ºi cântece patriotice
n Lumea contemporanã ºi confruntãrile de idei
n Universul familiei. Copiii de azi – oamenii maturi ai secolului XX
n Ctitorii cu care ne mândrim ºi Magistralele albastre
Mulþumiri
Atunci când închizi ochii începe o altã istorie – este a voastrã, ca ºi a noastrã în egalã mãsurã, a
autorilor acestei cãrþi, care pot fi ºi pãrinþii voºtri. O istorie care pare sã nu mai semene cu nimic din
ceea ce aþi citit pânã acum. Trãim în aceastã lume ºi respirãm în ea. O lume care pentru noi este cu
siguranþã mai bunã decât cea de dinainte de 1989, pentru cã azi suntem liberi. Nu cunoaºtem încã
toate sensurile acestei lumi. Printr-un paradox, aºa cum un fluture se naºte dintr-o omidã, ea vine din
moºtenirea trecutului. Un trecut pe care aceastã carte a încercat sã-l descrie. A reuºit? E un verdict
pe care îl puteþi da numai voi.
ªi dacã verdictul va fi în favoarea acestui manual, trebuie sã mulþumim împreunã urmãtorilor:
n Ambasadei Regatului Þãrilor de Jos la Bucureºti;
n Fundaþiei KONRAD ADENAUER;
n Ambasadei SUA la Bucureºti;
n Ambasadei Germaniei la Bucureºti.
Mulþumim de asemenea Comisiei Prezidenþiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste
din România a cãrei contribuþie la iniþierea ºi finalizarea acestui proiect a fost foarte importantã.
Le suntem recunoscãtori, de asemenea:
n pentru consultanþã referitoare la didacticã, metodologie ºi conþinut:
– Centrului Educaþia 2000+,
– Arhivelor Naþionale ale României,
– Muzeului Naþional de Istorie,
– Consiliului Naþional de Studiere a Arhivelor Securitãþii,
– Fundaþiei Memoria ºi memoriei lui Banu Rãdulescu, care ºi-a dorit mult acest manual,
– Fundaþiei Academia Civicã,
– Fundaþiei Memorialul Durerii,
– Muzeului Naþional de Artã Contemporanã;
n fotografilor Andrei Pandele, Dia Radu ºi Guillaume Herbault, care ne-au pus la dispoziþie numeroase
fotografii;
n artiºtilor Dan Perjovschi ºi Mihai Stãnescu, pentru caricaturile realizate ºi cedate acestui manual;
n doamnei Dana Deac de la Televiziunea Românã ºi colegei noastre Lucia Hossu-Longin de la
Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România, pentru sprijinul în obþinerea
materialelor postate pe site-ul www.emisiunitvr.iiccr.ro;
n colegului nostru Florin Soare, pentru munca de colectare a fotografiilor din arhive.
Mulþumirile noastre se îndreaptã cãtre toþi cei care au contribuit la îmbunãtãþirea acestei ediþii a
manualului: Liviu Antonesei, Adrian Cioflâncã, Dan Duca, George Enache, Radu Filipescu, Alexandru
Florian, Iuliana Gatej, Armand Goºu, Lucia Hossu-Longin, Radu Ioanid, Florea Ioncioaia, Nicoleta
Ionescu Gurã, Stejãrel Olaru, Horaþiu Pepine, Florin ªperlea, Vladimir Tismãneanu, Cristian Vasile,
Rãzvan Mihai Vintilescu, ªerban Rãdulescu Zoner º.a.
 www.polirom.ro

Redactor : Cãtãlina Popovici

Coperta : Radu Rãileanu
Tehnoredactor : Constantin Mihãescu

Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 • P.O. Box 266

700506, Iaºi, Tel. & Fax : (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;
(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E-mail : office@polirom.ro
Bucureºti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A,
sc. 1, et. 1, sector 4, 040031, O.P. 53
Tel. : (021) 313.89.78 ; E-mail : office.bucuresti@polirom.ro

Tiparul executat la S.C. Tipo-Lidana S.R.L.

Calea Unirii nr. 35, Suceava
Tel.: 0230/517.518; Fax: 0330/401.062
E-mail: office@tipolidana.ro; www.tipolidana.ro