Versuizări

 
 
Pocalizare
 
Să nu ne mai ciocnim, dulce cupă
Brațele noastre prea strâns se ocupă!
Să nu ne mai sorbim, dulce crupă
Am ajunge o nărăvașă trupă!
 
 
Castelizare
 
Veghează la aripile acestui castel!
Nu vezi cum iau forma unui rastel?
E banal, ai zis, e banal
Aceeași apă se scurge și la canal
Aceeași țigară o fumează
Îngerul și dracul care urmează
Dar nu mă duc, nu mă duc
Să mă arunc într-un triplu nuc
E banal, spui, nici un pastel
Nu rămâne urmă cioturilor lui Farbe Castel
 
 
Pre-li-ti-giuire
 
Un singur dumnezeu domnește pretutindeni
E forța ca sihastru pe ne-ntinderi
Voința primă doamnă fiind a firii
Mama fecioară a Unirii
Cristic și Strict vitregi siamezi
La dreapta tronului balon îi armezi!
 
 
Nespuneri
 
Îi spun stiloului: scrie!
El pune mâna pe mână și face norduri
I-am spus degetului: fă semn!
El pune mâna pe frunte și tace golduri
Îi spun iubitei: declară!
Ea pune mâna pe mine și face ploduri
 
 
 
Nevreme
 
Nu-i vreme de timp, ora secundar-minutară
Veciei tot aleator îi e tributară
Nu-i spațiu pentru locuri, careuri, cercuri ale inimii
Pierdut cum trec în fotoliul mulțimii
Nu e culoare pentru fuga din verde
Oricât azur în movul nostru se pierde
Deplasarea prin galben adânc primează
Moartea în viață iar se exilează
Tot mai stins pâlpâind, nici vibrează
Din lumină doar întunericul se mai vede
Nu doar membrele ajung multipede
Torcând laolaltă împletit-despletitul
Tot mai personal non-ineditul
Sugând tot mai sec își cresc apetitul
 
 
Vrere
 
Natură, tu
De nu mă vrei
Eu te doresc din plin
Și-i reverie orice chin
Care-n plăceri napoi mă-ațin
Slăvit e orice paradox
Ce dă năvală-n strâmtul rost
Ce-abia croiește mărginirea
Sleindu-ne tot nouă firea
 
Damian Luz