Cum ne place

Prolog

Vreau să aflați ce gând m-a psălmuit

Și de sfadă nici nu-ncape loc acum
Când cel dintâi Adam închipuit
Adânc sădeste în al ei atrium.

Se-ntamplă aievea adeseori

Purtând seducătoarele amăgiri
S-apară-n loc de rapizi meteori
Doar dezamăgitoarele prelungiri.

Pot pune slove mai dezgolite

Decât insăși zeița-mi fermecată
Căci eu n-o fac pentru carmelite
Sunt insăși Afrodita evocată.

Actul I
Scena I

Helene: Mărturisesc că trăit-am file

De poveste când întâia oară
Zăream chipul unui Ahile
Prefăcând din mine o fecioară,
Făra niciun soi de meteahnă.
Vezi bine cum pieptu-mi crește,
Iar tot ce parcă părea că-i de prisos
Aprinde puterea unei tempeste
Ce face a fi un legământ clisos.

Roberto: Dar, vai mie! Ce sunet, ce mireasmă!

Simțul mă lasă ca pe un zalud
În preajma-mi când imi e ca o mireasă
Cred că doar eu-s cel ce asud!

Helene: Judecata sa dreaptă mă arată

A fi vădit femeie fără cusur
Dar după mai mult de o serată
Dăinuind în odaia-mi așa de singur,
Va fi convins că-n a mea latrină
Lucruri turpide nu se-ntamplă
Că pentru el sunt ca-n vitrină
Zeiță ce neprețuit o contemplă.
 Scena II

Helene: Și de-ajuns nu-i un singur rendez-vous

Să pecetluiești făgaș lung în doi
Cum poți să socotești un semizeu tu
Dacă nu-l indrepți spre razboi?!
Le este parcă din toată vremea
Sortit, în luptă să fie cutezători
Dar apar ca șoricei pe dușumea
Fară să ne fie de mult ajutor.

Valentino: Întâietate are onoarea ta,

Măiastră, și crede-n robu-acesta
Că negreșit acum te-o ajuta
Să prefacă miere din gura ta!

Helene: Așa deseori vulturu-mi cânta!

Valentino: Alinare trupului găsi-voi

Fac jilț din al copacului trunchi
Iar cand apele or curge șuvoi
Vei sade sus ori pe ai mei genunchi,

Fi-vom goi, dar tot noi!

Helene: Plină-i Luna cum sunt și eu de tine

Parc-aud si n-aud gândurile
Mă îmbată miros de foaltine
Dar ce-mi văd ochii? Văd bine?
Doi ochi pare-mi-se că-ntrezăresc,
Dinți de adamant rânjind cu jind
In a nopții pătură ei licăresc,
Ale noastre miscari sigur urmăresc!
O, ce fiară-nverșunată se arată
Ăsta-i lup si nu-i doar un vis de-al meu
Nu-nțeleg de ce mie, fată curată
Mi se arată!
Întocmai când al meu zmeu voia a fi leu.

Valentino: Viteaz sunt in ale iubirii mreje,

Dar primejdia asta nu o socoteam
Ca-n gheara unei hudubleje
Fost-am prins și uit cum clocoteam!
Prea-frumoasă fată, picioarele-mi fug
Așa și așa și păzește-ți tu viața
Neșovăielnic, alta îmi va fi soața!
 Rămasă în amara solitudine
Plecat-a pană și lupul cu haita
Trecută parcă sub furci caudine
În jurul altuia eu voi orbita!
Cum ne place rămâne un mister
și suntem menite in a tot gusta
Căci decât s-ajungi la dicaster
Mai bine regină-n toate ca Augusta!
Deci zeci de intalniri de-or fi
Cu unul sigur m-oi potrivi!