- Foaie verde-un dedetel, Mergea calu-mbostrand,
Colo-n vale-n cornatel,
S-a iscat d-un voinicel
Cu cismele de vitel
Si cu cojocul de miel,
Ma duc, mama, dupa el!
- Nu te duce, fata mea,
C-ala e om cu belea,
Vine potera si-l ia
Si tu ramai, fata mea;
Vine potera si-l ia
Si tu ramai singurea,
C-ala e Iancu Jianu
Care-a-nspaimantat Ardealul
Si tine pisma cu anu!
Mai sta Iancu ce mai sta,
Venea potera si-l lua.
El in crasma ca intra
Si potera mi-l afla.
Capitanu ce-mi facea?
Cu potera se ducea
Si crasma mi-o-nconjura.
Capitanu ce-mi facea?
Inauntru ca-mi intra:
- Mai Iancule, dumneata,
Te dai, Iancule, legat,
Ori de nu mori impuscat,
Din bainete junghiat
Si e mai mare pacat!
- Capitane, dumneata,
Eu imi beau bautura,
Nu-s femeie cu naframa
Sa ma dau de buna sama,
Si-s voinic cu palarie
N-am grija de voi o mie!
Mai bea Iancu ce mai bea,
Bautura termena
Si-nspre use sa tragea,
D-un fluieras fluiera,
Calu ca s-apropia,
Pan' la use ca-mi venea,
Iancu pe el s-arunca,
Pinteni calului ca-i da,
Peste garduri imi sarea
Si de potera-mi scapa.
Din copite foc lasand.
El la Olt s-apropia
Si la podar ca-mi striga:
- Mai podare, dumneata,
Trage podu mai de-a drept,
Ca-ti racesc un glonte-n piept!
Iar podaru ce-mi facea?
Se facea ca n-auza.
Iara Iancu ce facea?
Cand asa ca el vedea,
Cu calu-n Olt s-arunca.
Mergea calu-mboiestrand
Si frumusel inotand.
Cand fu la mijloc de Olt,
Trage Iancu cate-un foc,
Potera-mi statea pe loc.
Mergea Iancu ce mergea
Si la margine-mi iesia
Si pe mal ca s-arunca,
Toti baietii mi-i strangea
Si cartuse le-mpartea,
Salva de foc ca-mi tragea.
N-ati auzit d-un oltean,
Un oltean, un craiovean,
Ce nu-i pasa de sultan,
De ia miei de la ciobani
Si vin di la carciumari,
Nu plateste nici un ban!
Caci de-as sta sa tot platesc,
Ce haiduc ma mai numesc?
Ma-nchinai cu cantecu,
Ca si lupu cu crangu.
Soarele pune s-apune,
Cuvinte tot s-o mai spune,
Sa-mi dati un pahar de vin,
Sa va fac altu mai bun.
(Iancu Jianul- balada populara)
 .

Pers Un element specific baladei populare este acela de a propune modele

comportamentale i exemple.
Astfel eroul este un voinic, un viteaz , care izbindeste datorita calitatilor sale razboinice
exceptionale. Trasaturile eroului sint exagerate, atingind uneori supranaturalul. Specific
baladei, personajul principal este hiperbolizat, atribuindu-i-se calitati iesite din comun, totul
pentru a scoate in evidenta anumite valori morale precum: vitejia, puterea, adevarul, curajul.
Haiducul nsemna aspiratie spre libertate si spre dreptate sociala a celor multi.n prima parte a
baladei, ntlnim o situatie conflictuala reprezentativa pentru acea perioada: Pintea cel voinic
slujeste la un stapn haiduc, care l face sa ndure multe suferinte. Caracterul deosebit al
eroului se afirma n urma conflictului cu stabnul nedrept: el alege calea libertatii, adica a
codrului. Din acest moment, Pintea devine un proscris social. mpreuna cu fratii sai de
haiducie, lupta mpotriva stapnului nedrept, facnd bine celor sarmani.
Putem spune ca atit intimplarile cit si personajele sint exemplare. Aceasta exemplaritate a
personajelor principale este o trasatura importanta acestei specii epice

Ca orice balad Pintea viteazul prezint nfruntarea ntre dou sau mai multe personaje, de
fapt nfruntarea ntre bine i ru. Primul conflict pune fa n fa pe Pintea i pe Stupu, dar cel
de-al doilea conflict capt o amploare mai mare. Pintea se confrunt cu reprezentanii
ornduirii sociale pandurii. Acetia nu sunt ns individualizai, deoarece simbolizeaz
forele rului.
III.
Spatiul si timpul sunt vag precizate, ca in orice balada. Lipsesc atat coordonatele temporale, cat si cele
geografice. Prin enumerarea substantivelor pe campia verde-ntinsa, la poalele muntelui se face
decorul specific spatiului romanesc.
IV.
In actiune se reliefeaza intr-o maniera exceptionala felul in care fantasticul se confunda cu realul. Eroul
pozitiv are o putere fizica neobisnuita, este ajutat de un animal credincios, care il intelege si ii
indeplineste dorintele. Eroul se afla in stransa legatura cu natura care il iubeste si il protejeaza.
Balada se aseamana mult cu basmul. Intalnim cu precadere animale care tin de domeniul fantasticului prin
atributiile lor supranaturale, insa aceste puteri ce tin de fabulos nu sunt foarte dezvoltate in balada,
lasand sa para totul cat mai real posibil. Intervin personificari ca si in basm; de exemplu, corbul, care il
ajuta pe erou. Actiunea baladei este insa mult mai simpla, intimplarile mult mai apropiate de realitate,
mai putin fantastice
finalul Unele balade au un final deschis, lipsind deznodmntul, altele au un final tragic,
sngeros.
Dezvluind secretul tovarilor si de haiducie, va fi n cele din urm omort mielete de
ctre panduri.
Chiar dac Pintea este ucis, amintirea sa a rmas vie n sufletul poporului, prin intermediulul
creaiei artistice.
 Caracteristici ale baladei populare: Implicarea afectiv a poetului anonim prin
utilizarea de interogaii retorice i abundena diminutivelor;

Balada se bazeaza mult pe contraste; cel mai evident este contrastul dintre calitatile eroilor
(vitejia, curajul Novacestilor) si lasitatea, lacomia, viclenia turcilor. ...
In modul de compunere al baladelor un rol important il are repetitia. Prin repetitie se pun in
evidenta anumite scene sau trasaturi.
Portretul celor doi eroi este realizat prin exagerari voite de autor, din entuziasm fata de faptele
lor cu neputinta de uitat. Pentru a se arata iuteala si curajul luptatorului, se spune ca sarea pe
sapte cai". Versul: De striga Craiova vai!" este o formula care exprima in cea mai mare
masura vitejia eroului care inspaiminta pe omul obisnuit. Aceasta formula apare si in alte
balade, numar ca in loc de Craiova se folosesc alte denumiri geografice.
Un brad nalt, seme, voinic,
Privind un fir de iarb mic,
Zicea-ngmfat: n zece ani ct m-am suit,
Srmane fir nenorocit,
i tu eti tot cum te-am lsat
Pe cnd alturi petreceam;
n umbra ta necunoscut,
Abia c-o palm te-ntreceam
i astzi te ntrec c-o sut.
i vezi, sunt bun c-mi amintesc
i-am drept s fiu orgolios,
Cci ai rmas att de jos,
Abia, abia te mai zresc.

Firul de iarb i zise: Bine,

Eti mai nalt, e drept, vecine,
i totui ntre noi, mi pare
C e grozav-asemnare:
Orict te-ai nla n vnt,
Cu fruntea-n nori sau n lumin,
O, nu uita ai rdcin
Tot ca i mine, n pmnt

(Bradul si firu de iarba- Cincinat Pavelescu)

Fost-a, cica, un Novac,
Un novac, Baba Novac,
Un viteaz de-al lui Mihai
Ce sarea pe sapte cai
De striga Craiova vai!
El un fecioras avea
Si tot astfel ii zicea:
"Fecioras, Gruiutul meu!
Asculta de ce-ti zic eu,
Sa nu cazi la vreun loc rau,
La loc rau si mult departe
In neagra strainatate.
Daca sortii te-or purta
Tarile de-a vantura
Si-n Stambul de a intra,
Tu de asta nu uita:
Vama dreapta sa platesti,
Armele sa-ti otelesti,
Hainele sa-ti primenesti
Ca sa pari un biet sarac,
Sa nu semeni a Novac,
Ca nu-i turcilor pe plac."
Grue-n Tarigrad intra,
Vama dreapta el nu da,
De haine nu se schimba,
Ci pe uliti se primbla
Tot in haine novacesti
Cum e drag ca sa-l privesti!
Turcii toti cat il zareau,
Intre dansii se graiau:
"Ista-i Gruia lui Novac,
Lui Novac Cara-Iflac!"
Si pe loc ei s-adunau,
Si de Grue s-aninau,
Si cu Grue se luptau
Si pe Grue mi-l legau
Cu trei funii de matasa,
Din ele sa nu mai iasa!
Dar cand Grue se-ntindea,
Doua funii se rupea,
Numai una ramanea,
Una lunga noduroasa,
Cat un brat voinic de groasa!
Turcii iute-l cuprindeau
Si-ntr-un beci il inchideau,
Plans de jale mi-l ineaca,
Cand zareste despre soare
Carduri, carduri de cocoare,
Calatoare zburatoare
Si de el nepasatoare.
Iata, mari, cum plangea
Ca departe, sus zarea
Un corb negru, corbisor
Ce zbura incetisor
Si din aripi tot batea
Si cu jale croncanea.
Iar Grue se amara
Si din gura-amar zicea:
"Caci n-am durda, pui de corb,
Zilele sa ti le sorb!
Ce tot tipi si croncanesti,
Ori de mine te gatesti?"
Corbul se apropia,
Pe fereastra se punea
Si din pliscu-i raspundea:
"Gruisor, dragutul meu!
Ce ma blestemi asa rau
Cand umblu de randul tau?"
"Alei! corbe, corbisor,
De vrei tu sa-mi faci pe dor,
Tine inelusul meu
Si du-l unde voiesc eu,
In muntii Catrinului,
In padurea Pinului
La condacul lui Novac,
Lui Novac, Baba-Novac.
Si ma jur ca de-oi scapa,
Pe tine te-oi adapa
Nu cu sange pasaresc,
Dar cu sange paganesc!"
Corbul vesel croncanea,
Inelu-n plisc il punea,
Aripile-si intindea,
Si pe cer el se zarea,
Intai ca un porumbas,
Apoi ca un lastunas,
Apoi ca un bondaras
Si-n zare daca-ajungea,
El din zare se stergea.
Capului Novacului:
Corbuletul usurel
Avea-n pliscu-i un inel
Care jos cadea din el
Chiar in barba lui Novac,
Lui Novac, Baba-Novac.
Adormitul se trezea,
Si inelul cat vedea,
Scotea haine novacesti,
De punea calugaresti,
Scotea cuca de Novac
Si punea un comanac,
Si-ncaleca voiniceste,
Si purcedea vultureste,
Cu desagi, cu buzdugele
Pline de mahmudele.
El mergea si iar mergea,
In Tarigrad ajungea,
La divan ca se ducea
Si din gura-asa zicea:
"Auzit-am, auzit
De-un voinic ce mi-ati robit,
Iata-ma-s ca am sosit
Sa vi-l platesc indoit".
El desagii deserta,
Turcii toti navala da,
Si pe jos se tavalea,
Unul pe-altul se-mpingea.
Iar Novac ca alerga,
Pe Grue mi-l dezlega,
Un palos in mana-i da
Si din gura cuvanta:
"Bate tu marginile,
Eu sa bat mijloacele,
Ca le stiu soroacele."
El taia la turci, taia
Pan' ce bine ostenea,
Apoi iute purcedea
Amandoi de se ducea
In codrii Catrinului,
In padurea Pinului,
Unde corbii locuiesc
Si ca frunza se-nmultesc
Si bine haladuiesc!
Lumea sa n-o mai priveasca,
Soare sa nu mai zareasca!
Grue zace la-nchisoare
De trei ani lipsiti de soare
Si prin gratii lung priveste
Cerul care straluceste
Si de dansul nu-ngrijeste!
Dor cumplit inima-i seaca,
In muntii Catrinului,
In padurea Pinului (Corbul si Novac)
Odihnea Baba-Novac
La umbra unui copac,
Si prin vis el tot vedea
Pe feciorul sau Gruia.
Iata-un corb ca se ivea
Si pe-o creanga se punea
Chiar deasupra capului,