CENTRUL JUDETEAN PENTRU CONSERVAREA SI PROMOVAREA CULTURII TRADITIONALE GORJ

«TOAMNA GORJEANA» - POEZII - FABULE - ION CANAVOIU

ILUSTRATII DE CARTE - GRIGORE HAIDAU

FESTIVALUL NATIONAL DE UMOR «ION CANAVOIU», TARGU-JIU, 2023
«Mårit Paharnic!
Mare pivnicer!
E noaptea scurtå.
Sunå clopotarii
ªi-n cramå aud
Concert cristal de carii
Trudind în butii
De stejar ¿i cer.
(Marea peniten¡å – Ion Cånåvoiu)
TOAMNÅ GORJEANÅ
Pårea så vinå dinspre munte.
Dar trebuia, de¿i târziu,
Cam multe piedici så înfrunte
Ca så ajungå-n Târgu-Jiu.

A fost la Baia-de-Aramå
Dar s-a trezit a doua zi
Cå-i sechestratå într-o cramå
Cu must, mujdei ¿i poezii

Pornind din nou la drum, mai cruntå

A încercat prin Polovragi
Dar a-ntâlnit prin sat o nuntå
Cu oameni ¿i pahare dragi.

A încercat ¿i prin Tismana,

Prin Pe¿ti¿ani ¿i prin Gureni,
Dar a oftat cumplit sårmana:
E greu så treci printre gorjeni!

Porni apoi la drum frumos ca

Acel ce datoria-¿i ¿tie
Dar s-a cinstit prea mult cu plosca
În Motru, la o cumetrie.

Apoi s-a încurcat un pic

ªi n-a mai nimerit uli¡a,
Cu ¡uica din Bumbe¿ti-Pi¡ic
ªi vin albastru de Dobri¡a.
Mai vru så intre prin Clo¿ani,
Dar cum så treci peste fruntarii
Când stå de pazå, peste ani,
Un neam de oameni: Argintarii.

ªi iatå cå ne cere viza.

Ar mai fi stat la „Sohodol”
Dar ¿i-a fåcut urgent valiza,
Fiind restaurantul gol.

Gåsi prin Câmpofeni un hat

Prin care se-ndreptå spre noi,
Prea mul¡i fiind pleca¡i din sat,
Plecat fiind ¿i Ion Rådoi.

Påtrunså, totu¿i, de-un principiu,

Cu mare-alai de frunze bej,
Trecu apoi prin municipiu
Ca echipajul Val-Vârtej!

ªi, ca så-¿i potoleascå-aleanu,

Acum, ajunså-n ºân¡åreni,
La casa Silviu Ardeleanu
Bea zilnic ceai de buruieni

ªi strigå, plinå de venin

Jucând prin curte tontoroiu:
- Mai bun e un pahar de vin
Cu amicul meu
Ion Cånåvoiu
VREME BUNÅ, VREME REA
Coborând direct din vie
Cu alai ¿i strigåturi,
Toamna asta na¿parlie
Calcå drept pe ....båtåturi.

Nop¡i senine, stele, lunå

Tot ce mâ¡ele ¿i-ar vrea
Unii spun cå-i vreme bunå,
Al¡ii spun cå-i vreme rea.

Ploaia ne cam ocole¿te,

Rar mai cade câte-un strop.
Dac-o ¡ine-a¿a, fire¿te,
Vom bea apå de la ...shop.

Vråbii dau autografe

Pe cåciuli ¿i pe cojoc.
Trece un ins. Abia-abia
Se mai ¡ine pe picioare.
- “Fra¡ilor, ce vreme rea!
ªlibovi¡å ¿i ninsoare!”
PURÅ ÎNTÂMPLARE
Într-o zi de toamnå, Rilå-Iepurilå
Slab ca o låcustå de-i plângeai de milå,
Cum på¿ea cu teamå-n codru, pe cårare,
Întâlni Ariciul. Purå întâmplare!
-Ce-i cu tine, Rilå? Pari îngândurat.
Tot cu... locuin¡a? N-ai mai rezolvat?
Parcå, în consiliu, stabilisem, frate:
Tu, cu... iepuroaica, ai prioritate.

Am prioritate, frate-al meu Arici,

Dar n-am locuin¡å, cå... aici e-aici:
Când så intru-n prima, vine Veveri¡a
Cu trei nuci de... cocos ¿i for¡å “porti¡a”.
La a doua vine Râsul råu de gurå,
Aducând în gheare niscai... prospåturå.
Chiar cumåtrå Vulpe, ve¿nica iscoadå,
A primit îndatå doar mi¿când din... coadå.
Iar a patra oarå Lupul, chiar ¿i el,
mi-a trecut în fa¡å, încårcat cu-un... miel.
Din boschetu-n care se afla la pândå,
Se ive¿te Lupul, cu-o figurå blândå,
De ascet hrånit cu frunze de copaci.
-Bun gåsit, prieteni! Rilå, ce mai faci?
-Ce så fac, cumetre? Parcå tu nu ¿tii?
Iar am chef de fugå ¿i vorbesc... prostii.
GREIERELE ªI FURNICA
... ªi-uite-a¿a trecurå anii.
Când se despleteau castanii
ªi prin iarba îmbrumatå
Toamna apåru deodatå,
“Brrr! Furnica se gândi,
Greierele unde-o fi?
Pe ce câmp? Pe ce maidan?
Cå nu l-am våzut de-un an?”
ªi-a pornit-o singurea
Så-l aducå iar la ea.
A-ncercat la un azil,
Pe la un gândac umil,
Pe sub poduri, pasarele
ªi prin alte locuri rele,
Chiar la un modest hotel.
Totu¿i nu a dat de el.
Pânå-i spuse un Bondar:
- Du-te, cå-l gåse¿ti la Bar!
Furnica s-a minunat:
“Asta nu-i lucru curat!
Ce så caute el la Bar
Fårå bani în buzunar?!”
A intrat ea, cam sfioaså,
S-a apropiat de maså
ªi i-a zis: - Ce faci? Nu vii?
Am gråun¡e aurii.
Unde-o så-nnoptezi acu¿i?
Bate iarna pe la u¿i.
El råspunse insolent:
-De-acum am apartament!
-Bine, zise-ncet Furnica
ªi-o cuprinse-ndatå frica,
Dar ¿tiam cå e¿ti sårman
ªi cå n-ai måcar un ban...
El, de-acum într-o ureche:
Asta-i placa ta cea veche.
Cum så n-am?! Am foarte mul¡i
De când cânt mereu la nun¡i!
CORBII
Erau doi corbi prieteni foarte,
Lega¡i pe via¡å ¿i pe moarte,
În bucurii, ca ¿i-n nevoi.
Deci: Corbul Unu, Corbul Doi
Un singur cuib, un singur gând:
Så nu se supere nicicând.
Zburau alåturi prin påduri,
Se înfruptau cu prospåturi
(O parantezå-mi sare-n cale:
Sunt... hoituri vechi ¿i trufandale),
Tot ciuguleau, dupå tipic,
ªi nu le mirosea nimic.
Când, deodatå,-n calea lor
S-a abåtut un meteor
Cu trup ca tras printr-un inel,
Cu ochi serafici sub rimei,
Picior sub¡ire, mini-pene,
Un soi modern de... Cosânzene,
Iar pe sub puf purta, cochet,
Doar lucruri fine, din “pachet”.
Ce s-a-ntâmplat? Cum s-a-ntâmplat?
E greu de spus ¿i de aflat,
Dar se repede corb la corb
ªi... Corbul Doi råmâne orb.
Din vremea stråbunicei Dochii
E-un tâlc ¿i-aici, cåci, vorba-ceea,
Cum corb la corb nu-¿i scoate ochii,
De s-a-ntâmplat, cåuta¡i... femeia.
PUNCTUL PE “i”
De la-nceput vreau så vå spun
-ªi nu e lucru de mirare! -
Cå ¿i-n pådure se mai pun
Probleme de... organizare,
Într-o sâmbåtå, pe înserate,
Animalele au fost convocate
Într-o ¿edin¡å extraordinarå:
Participarea la muncå voluntarå.
Îndatå,
La ora fixatå,
S-au adunat cu toatele-ntr-un lumini¿
De aluni¿
Iar la mijloc
Au luat loc
Cei ale¿i în prezidiul ad-hoc.
Pre¿edintele anun¡å rituos:
-Cunoa¿te¡i ordinea de zi.
Så aråtåm cå ¿i noi ¿tim munci
ªi cå nu suntem, decât al¡ii, mai prejos.
Deci, mâine, la ¿apte,
Sau chiar mai denoapte,
Veni¡i cu târnåcoape, cazmale, lope¡i,
Fiecare, må rog, cu ce-ave¡i,
Så amenajåm pådurea în lung ¿i în lat.
Are cineva de obiectat?
Se ridicå Ursul, greoi:
-Ce mult a¿ vrea så vin ¿i eu cu voi!
Dar... am prea multe sarcini, de care
Numai eu må ocup.
De pildå, mâine fac o verificare
De fond, la un stup...
- Sunt sarcini multe ¿i delicate,
ºâ¿ne¿te ¿i Vulpea, din spate.
Mâine sunt ¿i eu ocupatå
La prima poiatå
Cu o problemå nu la-ndemâna oricui:
E vorba despre recensåmântul de... pui.
Expune ¿i Lupul ni¿te col¡i sidefii:
- Antevorbitorii au pus punctul pe i.
Munca voluntarå e o mare plåcere,
Dacå se cere.
Dar... Vede¡i, mai existå ¿i-un “dar”.
Dupå grafic, agendå ¿i calendar
ªi a¿a mai departe,
Mâine trebuie så iau parte
La lucrårile ¿edin¡ei sindicale
De la stâna din vale...
Membrii prezidiului se consultarå discret
Într-un secret
Alfabet,
Apoi, la un îndemn,
Pre¿edintele conchide solemn:
- Tovarå¿ii au perfectå dreptate.
De-aceea noi, în unanimitate,
Am hotårât urmåtoarele:
Vor ie¿i la muncå numai iepurii
ªi cåprioarele!

Povestea dacå vi se pare

Pu¡in hazlie, pu¡in tristå,
Så ¿ti¡i cå ¿i-n påduri existå
Probleme de... organizare.
GªTELE
În fiecare diminea¡å,
O gâscå cu un glas de precupea¡å
Lansa tuturor în auz
Un “Gaaa!” ca un fel de obuz
Pornit dintr-o gurå de foc.
ªi toate gâ¿tele îi råspundeau pe loc.
A¿a, pe nemâncatele,
Se porneau så ¡ipe cu toatele.
Nici nu se lumina prea bine ograda,
Cå dumnealor ¿i începeau... parada
ªi tot a¿a,
Cu ga-ga-ghi ¿i ghi-ga-ga,
Canonada nu se mai termina
Pânå ce ¿i ultima vie¡uitoare
Ie¿ea nåucå din ascunzåtoare
ªi, asemenea unor nåluci,
Gåini, bibilici, ra¡e ¿i curci
Zburau peste garduri, peste uluci,
Dispårând, må rog, undeva,
Numai så scape de teribilul lor ghi-ga-ga.
Pânå când, într-o zi, mâniat,
Curcanul spre gâ¿te s-a-nfoiat:
-Toantelor! Mai ¿ti¡i ¿i-altceva
Decât ga-ga-ghi, ghi-ga-ga?
Toatå ziua face¡i prin ogråzi tåråboi
ªi... numai gura-i de voi!
Gâ¿tele l-au ascultat încordate,
Apoi, ca-ntre surate,
ªu¿otirå,
Se sfåtuirå
ªi când curcanul ajunse în dreptu-le,
Îl asaltarå toate:
-Ia ascultå, de¿teptule!
Te legi de noi a¿a, din senin?
-Mai bine ai bea mai pu¡in.
Nu vezi cum ¡i-a ro¿it mo¡ul pe frunte?
-Auzi, dragå, cine vrea så ne-nfrunte?!
-Te-nfoi ca un fante prin curte,
Ca un ministru care ¿i-a pierdut portofoliul...
-Tu ¿tii cå noi am salvat Capitoliul?
La aceastå replicå “tare”,
Mo¡ul curcanului s-a schimbat la culoare,
Dar, ståpânindu-se, le råspunse:
-ªtiu, da!
Dar mai ¿tiu ¿i-altceva:
Cå, de douå mii de ani ¿i mai bine,
Capitoliul s-a pråbu¿it de ru¿ine.
OUL ªI GÅINA
Fabula-ncepe cu “a fost odatå”
Într-o poiatå.
Având nevoie de un adjunct
În locul celui defunct
ªi negåsindu-l pe moment,
Coco¿ul-¿ef convoacå ¿edin¡å urgent.
Dupå dezbateri lungi ¿i sterile
Care s-au prelungit câteva zile
ªi-n care, fire¿te,
S-a vorbit... påsåre¿te,
Un coco¿ cu o func¡ie mare
La “personal” sau la “planificare”
Aduce, în sfâr¿it, o razå de luminå:
- Tovarå¿i, så promovåm o gåinå.
Solu¡ia fiind o noutate,
A fost acceptatå în unanimitate
Iar gåina, de-acum promovatå,
A fost deîndatå mutatå
Într-un birou somptuos
Cu persane pe jos, Curând nu vor mai fi nici pui.
Cu telefoane, minibar, sonerii, ªi, cum ¿i vorba zboarå,
Cå una e gåinå promovatå så fii. Oråtåniile toate aflarå.
Apoi, oricâte locuri libere-au råmas, În panicå, chemarå a¿adar
N-au mai stat la taifas: Pe un båtrân coco¿ pensionar.
Cum poiata era încå plinå, Båtrânul coco¿, cu-ndråznealå,
Mai promovau o gåinå. Le spuse un fel de moralå:
ªi lucrurile, astfel, au mers strunå. -Stima¡i confra¡i ¿i pintena¡i!
Numai cå dupå-o lunå Nu-i cazul så vå alarma¡i.
S-au auzit o voce sau douå: În neamul nostru de coco¿i
ªtii c-a scåzut produc¡ia de ouå? Este o vorbå din stråmo¿i:
-De ouå, zici? Gânde¿te-te ce spui! Gåina de birou Nu face ou!
CACIALMAUA
Cangurul vorbea tare ¿i rar
Am fost numit, aici, gestionar.
Nu vreau så ¿tiu ce s-a-ntâmplat pân-acum.
Cu mine-ncepe¡i alt drum,
De cinste, de muncå ¿i - fie! -
De... omenie.
Lua¡i aminte
Aici, de acum înainte,
Nimeni nu furå
Nici o fårâmå, nici o picåturå,
Nimeni nu vorbe¿te de råu
Pe-aproapele såu!
Vå spun pentru ultima datå.
ªi så ¿ti¡i: n-am mamå, n-am tatå!
“- Ce integru e!”
“- Ce iste¡!”
“- Ce seme¡!”
Nici cå se putea un gestionar mai de pre¡!”
Îi ridicau osanale
Cele câteva subaltern-animale.
Doar Vulpea, într-un col¡, medita:
“- Cacialma!
N-are mamå, n-are tatå...
Mie-mi spui?
E o specie ciudatå Dumnealui.
Dar semnul lui distinctiv îmi aminte¿te-o zicalå
Pe care unii ar numi-o

MORALÅ
La a¿a gestionar,
A¿a... buzunar!”
NUMÅRÅTOARE INVERSÅ
Era o zi însoritå de toamnå
care te-ndeamnå
så zåbove¿ti peste câmpuri haihui,
fårå så dai seamå nimånui.
ªi micul Arici - Pogonici,
sau cum vrei så-i zici,
måsura alene câmpia.
Când, deodatå, se porni vijelia:
iepurii, care mai de care,
cu urechile pe spinare,
cu nårile adulmecând påmântul,
zburau ca vântul,
pierzându-se care-ncotro.
Zise Ariciul: - O-ho-ho!
Aici nu-i lucru curat.
De ce fugi¡i a¿a? Ce s-a-ntâmplat?
Mai e încå varzå,
¿i morcovi mai sunt în påmânt...
-Sunt, nene. ªi necazuri mai sunt.
Iatå, vin ni¿te vânåtori care
împu¿cå to¡i iepurii cu cinci picioare.
-Bine, dar voi nu ave¡i!
-Ehei, nu-i cuno¿ti pe båie¡i!
Ei trag mai întâi ¿i numai apoi,
când câmpul se gole¿te de noi
¿i nimic nu mai doare,
trec la... numåråtoare.
VULPEA PÅCÅLITÅ
Cå-i ro¿catå sau ¿ireatå
ªtiu ¿i firile naive.
Dar cå-i proastå Vulpea, iatå
Cå am probe decisive.
Cobora u¿or pe plai,
Cu ochii-mpår¡i¡i în trei,
Fluturând din evantai
Dupå vechiul obicei,
Suplå, mândrå ¿i cochetå,
Cu un aer de vedetå,
ªoldul legånând u¿or,
Pas-de-deux sau pas-de-sol,
Expunându-¿i, goalå, gamba
Ca pe scenå la Alhambra,
Când s-a fost rånit, în fine,
În banalul måråcine.
A-ncercat leacuri alese:
Extracte, frec¡ii, comprese,
Alifii... Dar, vai de ea,
Cå infec¡ia cre¿tea!
În concluzie, fire¿te,
Vulpea brusc se hotårå¿te:
- De o ranå så må-mpiedic?! - Så vorbim fårå dichis.
ªi s-a dus la Ursul-medic, Eu sunt medic, nu sunt vraci.
Încårcatå, cum e-n uz. Trebuie så te dezbraci!
Dar era un urs ursuz, Morala? Unde-i morala
Pus pe... miere, nu pe pulpe Într-un joc de-a ala-bala?
Sau ademeniri de vulpe, Când capåtå Vulpea ranå
Ce i-a declarat deschis: Råmâne ¿i fårå... blanå!
URSUL LA MIERE
Dupå o lungå hibernare
La loc de umbrå ¿i råcoare
Dotat cu gratii ¿i zåvoare,
Pornise ursul la plimbare.
Era prin iunie, se pare.
Mergea pe câmp, nu chiar haihui,
Vâna... un post pe “gustul” lui,
Fårå båtåi de cap ¿i friguri,
Ceva cu bani nu mul¡i dar siguri,
Vreo magazie, vreun bufet
Cu surse de câ¿tig discret,
Pe lângå eticå ¿i lege.
ªi fårå muncå, se-n¡elege.
Cum råtåcea din loc în loc
Martin cel plin de nenoroc,
Cu gândul numai la parale
A întâlnit un stup în cale.
“Acum så våd ce po¡i s-arå¡i”,
se linse dânsul pe mustå¡i,
c-un zâmbet pânå la urechi,
“Cå mierea-i miere, nu-i fier
vechi”.
Privi de sus, privi de jos,
Apoi rosti cu glas mieros:
- Stimate-albine, ursul sunt.
Cu plecåciuni pânå-n påmânt.
Cå sunte¡i harnice, se ¿tie.
Ave¡i ¿i miere aurie,
ªi låpti¿or, chiar ¿i nectar.
Dar... nu ave¡i gestionar.
Primi¡i-må, cât må ofer,
Cå platå multå nici nu cer!
Se-aude-un zumzet cristalin
-Pofte¿te-ncoace, mo¿ Martin!
-Ei, zise ursul, iaca, vin.
Dar, cum intrå în stupul lor,
Strigå cu disperare: - Mor !

Morala o ghice¿te-oricine:
E greu så-n¿ele pe albine
Un mo¿ Martin råtåcitor,
Cå stupul lor e munca lor.
„S-A IVIT PE CULME TOAMNA”
Cu discre¡ia specificå multor creatori ¿i veritabilelor acte de
culturå, Grigore Haidåu a deschis, de curînd, o expozi¡ie de artå
graficå, satiricå ¿i umoristicå, sub auspiciile Comitetului jude¡ean
de culturå ¿i educa¡ie socialistå ¿i ale Casei personalului didactic,
în sala de expozi¡ii a Muzeului jude¡ean.
Titlul, inspirat împrumutat din lirica lui Topîrceanu, este doar un
pretext, vag sus¡inut, pentru cå exponatele trateazå situa¡ii ¿i
caractere atemporale, vizînd - ¿i realizînd - universalitatea, de la
ambientalul fragil al copilåriei ¿i pînå la acela „înråit” al adul¡ilor.
Artistul î¿i manifestå disponibilitå¡ile fie ilustrînd o epigramå, fie
surprinzînd momente ¿i situa¡ii, fie îngro¿înd vicii ¿i tare, totul înså
în limitele bonomiei, ale acelui „homo sum”... al lui Teren¡iu, care
apropie omul de oameni ¿i oamenii de om.
Cu o mînå tot mai sigurå (nu se aflå la prima „ie¿ire” în public)
¿i o intui¡ie remarcabilå a esen¡ialului, a semnificativului, Grigore
Haidåu apeleazå ¿i la mijloacele moderne asumate de grafica
contemporanå, precum acela al colajului, „lipind” capete ¿i trupuri
decupate din reviste, alb-negru sau color, ¿i ståruind cu peni¡a doar
asupra datelor, „arealului” în care se mi¿cå personajul, asupra
amånuntelor care-1 pun în rela¡ie cu semenii, cu situa¡iile. În ultimå
instan¡å cu arta. Uneori, aceste elemente de colaj sînt numai
func¡ionale, dar alteori, prin curajul cu care sînt introduse,
„pluseazå” în peisajul umoristic ¿i doar austeritatea sålii de expozi¡ie
zågåzuie¿te hohotul de rîs, råmînînd så fie consumat în afarå.
Vizitatorii se pot regåsi, real sau virtual, în multe din exponatele
lui Grigore Haidåu, cu dreptul ¿i deplina libertate de a-¿i påstra
zîmbetul pe buze integral ¿i autentic, chiar tonic, reconfortant. Ceea
ce, så recunoa¿tem, poate constitui o bunå recomandare.
ION CÅNÅVOIU
«GORJEANUL» - 1986