II. Laboratoare 1 - 7

Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem.
2 – L1
Laborator Nr. 1
Construirea curbelor parametrice
Vom exemplifica cele studiate la capitolul curbe parametrice cubice 3D prin două aplicaţii reduse la cazul 2D.
1. Construcţia unei curbe Bezier

1.2. Enunţul temei
Se dau punctele B1(0,0), B2(1,1), B3(3,-1) şi B4(4,0) care constituie poligonul de control al unei curbe Bezier.
Să se construiască curba.
2.2. Elemente teoretice

Un segment de curbă Bezier are nevoie de 4 puncte pentru a fi definit şi are expresia:
K (t ) = [T ] ⋅ [M b ] ⋅ [Gb ] (1)
În formula (1) K este un polinom de grad 3 în t:
K (t ) = at 3 + bt 2 + ct + d (2) , şi:
−1 3 − 3 1  B1 
 3 −6 3 0 B 
[M b ] =  (3) [Gb ] =  2  (4)
− 3 3 0 0  B3 
   
1 0 0 0  B4 
iar [T] este vectorul linie [t3 t2 t 1] (5)
2.3. Realizarea aplicaţiei

Se foloseşte o foaie de lucru EXCEL pentru calcule şi o foaie de diagrame pentru construcţia poligonului de
control şi a segmentelor de curbă.
Foaia de lucru numită Bezier_Data are aspectul din figura 1 iar diagrama este redată în figura 2.
Fig.1.
2
Fig.2.
Pentru realizarea aplicaţiei se parcurg următoarele etape:

- Se realizează tabelul din celulele A2:B5 pentru punctele B1...B4;
- Se realizează tabelul din celulele D2:H5 care conţine indicii i ai punctelor Bi folosite şi matricea Bezier din
relaţia (3);
- Se selectează domeniul E2:H5 şi se denumeşte Mbez (matricea Bezier Mb – vezi relaţia (3)) folosind
comanda de meniu Insert>Name>Define;
- Urmează o acţiune multiplă de selectare şi denumire de domenii, astfel:
= domeniul A2:A5 se denumeşte Px
= domeniul B2:B5 se denumeşte Py
Aceste domenii desemnează coordonatele punctelor care vor constitui vectorii geometrici Gb (vezi relaţia (4)).
- Se generează tabelul din celulele K2:L5. Formulele care se introduc în aceste celule sunt:
= În celula K2 se introduce formula =INDEX(MMULT(Mbez;Px);$D2) şi se extinde până la celula K5
inclusiv;
= În celula L2 se introduce formula =INDEX(MMULT(Mbez;Py);$D2) şi se extinde până la celula L5
inclusiv;
- Se generează tabelul din domeniul A8:C28;
- Domeniul A8:A28 se completează cu valorile parametrului t între 0 şi 1 cu pas de 0.05;
- În celula B8 se introduce formula: =K$2*$A8^3+K$3*$A8^2+K$4*$A8+K$5 şi se extinde şi peste
celula C8;
- Se selectează domeniul B8:C8 şi i se extinde conţinutul pe verticală în jos până la rândul 28;
- Domeniile A2:A5 pentru x şi B2:B5 pentru y se folosesc pentru trasarea diagramei poligonului de control
al curbei Bezier;
- În foaia de diagramă, folosind comanda de meniu Chart>Source Data, se selectează pagina de dialog
Series şi, cu butonul Add, se adaugă o serie nouă de date pentru segmentul curbei Bezier, cu domeniul B8:B28
pentru x şi C8:C28 pentru y;
Cu aceasta generarea curbei Bezier este terminată.
2. Construcţia unei curbe Spline

2.1. Enunţul temei
Se dau punctele B1(0,0), B2(1,1), B3(3,-1) şi B4(4,0) care constituie poligonul de control al unei curbe Spline
parametrice. Să se construiască curba.
2.2. Elemente teoretice
Un segment de curbă Spline cubică are nevoie de 4 puncte pentru a fi definit şi are expresia:
Dumitru Dragomir 3 TCCN – Sem. 2 – L1
K i ,i +1 (t ) = [T ] ⋅ [M s ] ⋅ [Gs ] (6)
i , i +1
Indicii i,i+1 semnifică utilizarea formulei pentru aproximare între punctele de control Bi şi Bi+1 ale seriei Bi-
1...Bi+2.
În formula (6) K este un polinom de grad 3 în t:
K (t ) = at 3 + bt 2 + ct + d (7 ) , şi:
−1 3 − 3 1  Bi−1 
 0 B 
1  3 −6 3
[M s ] = (8) [Gs ]i ,i+1 = i  (9)
6 − 3 0 3 0  Bi+1 
   
1 4 1 0  Bi+2 
iar [T] este vectorul linie [t3 t2 t 1] (10)
2.3. Realizarea aplicaţiei

Se foloseşte o foaie de lucru EXCEL pentru calcule şi o foaie de diagrame pentru construcţia poligonului de
control şi a segmentelor de curbă.
Foaia de lucru numita Spline_Data are aspectul din figura 3 iar diagrama este redată în figura 2.
Fig.3.
Pentru realizarea aplicaţiei se parcurg următoarele etape:

- Se realizează tabelul din celulele A1:B9 pentru punctele B1...B4. Se observă că punctele de capete B1 şi B4
sunt menţionate de câte trei ori. Acesta constituie un artificiu al cărui scop va fi explicat ulterior;
- Se realizează tabelul din celulele D2:H5 care conţine indicii i ai punctelor Bi folosite şi matricea Spline din
relaţia (8);
- Se selectează domeniul E2:H5 şi se denumeşte Mspl (matricea Spline Ms – vezi relaţia (8)) folosind
comanda de meniu Insert>Name>Define;
- Urmează o acţiune multiplă de selectare şi denumire de domenii, astfel:
= domeniul A2:A5 se denumeşte Px0
= domeniul B2:B5 se denumeşte Py0
Aceste domenii desemnează coordonatele punctelor care vor constitui vectorii geometrici Gs (vezi relaţia
(9)).
- Se generează tabelul din celulele K2:P5. Formulele care se introduc în aceste celule sunt:
= În celula K2 se introduce formula =INDEX(MMULT(Mspl;Px0);$D2)/6 şi se extinde până la celula K5
4
inclusiv;
= În celula L2 se introduce formula =INDEX(MMULT(Mspl;Py0);$D2)/6 şi se extinde până la celula L5
inclusiv;
= În celula M2 se introduce formula =INDEX(MMULT(Mspl;Px1);$D2)/6 şi se extinde până la celula M5
inclusiv;
= În celula N2 se introduce formula =INDEX(MMULT(Mspl;Py1);$D2)/6 şi se extinde până la celula N5
inclusiv;
= În celula O2 se introduce formula =INDEX(MMULT(Mspl;Px2);$D2)/6 şi se extinde până la celula O5
inclusiv;
= În celula P2 se introduce formula =INDEX(MMULT(Mspl;Py2);$D2)/6 şi se extinde până la celula P5
inclusiv;
= În celula Q2 se introduce formula =INDEX(MMULT(Mspl;Px3);$D2)/6 şi se extinde până la celula Q5
inclusiv;
= În celula R2 se introduce formula =INDEX(MMULT(Mspl;Py3);$D2)/6 şi se extinde până la celula R5
inclusiv;
= În celula S2 se introduce formula =INDEX(MMULT(Mspl;Px4);$D2)/6 şi se extinde până la celula S5
inclusiv;
= În celula T2 se introduce formula =INDEX(MMULT(Mspl;Py4);$D2)/6 şi se extinde până la celula T5
inclusiv;
- Se generează tabelul din domeniul A13:K23;
- Domeniul A13:A23 se completează cu valorile parametrului t între 0 şi 1 cu pas de 0.1;
- În celula B13 se introduce formula: =K$2*$A13^3+K$3*$A13^2+K$4*$A13+K$5 şi se extinde peste
întregul domeniu B13:K23;
- Domeniile A4:A7 pentru x şi B4:B7 pentru y se folosesc pentru trasarea diagramei poligonului de control
al curbei Spline (numai dacă folosiţi alte puncte de control decât cele pentru curba Bezier);
- În foaia de diagramă, folosind comanda de meniu Chart>Source Data, se selectează pagina de dialog
Series şi, cu butonul Add, se adaugă serii noi de date pentru:
= segmentul 0 al curbei Spline, cu domeniul B13:B23 pentru x şi C13:C23 pentru y;
= segmentul 1 al curbei Spline, cu domeniul D13:D23 pentru x şi E13:E23pentru y;
= segmentul 2 al curbei Spline, cu domeniul F13:F23 pentru x şi G13:G23pentru y;
= segmentul 3 al curbei Spline, cu domeniul H13:H23 pentru x şi I13:I23pentru y;
= segmentul 1 al curbei Spline, cu domeniul J13:J23 pentru x şi K13:K23pentru y;
Cu aceasta generarea curbei Spline este terminată.
4. Discuţie
S-a observat că primul şi ultimul punct al seriei care defineşte poligonul de control au fost triplate. Dacă nu
s-ar fi făcut acest lucru şi s-ar fi folosit numai seria B1, B2, B3, B4 ar fi fost obţinut numai segmentul 2 al curbei
Spline, deci o configuraţie incompletă care nu cuprindea tot spaţiul de la începutul până la sfârşitul poligonului
de control ci numai o mică parte a acestuia.
Pentru a extinde curba Spline au fost folosite în plus şi seriile B1, B1, B2, B3 şi B2, B3, B4, B4. Procedeul
constă în dublarea punctelor de capete prin care rezultă 3 segmente Spline. Cu toate acestea curba tot nu este
completă. Se poate observa că ea porneşte tangentă de la prima latură şi se termină tangentă la ultima latură a
poligonului de control, din şi la puncte situate la 1/6 din lungimea primului şi ultimului segment ale poligonului
de control.
Folosindu-se şi seriile B1, B1, B1, B2 şi B3, B4, B4, B4, adică procedeul triplării punctelor de capete, a rezultat
un total de 5 segmente Spline, primul şi ultimul segment fiind linii drepte egale cu 1/6 din lungimea segmentelor
de capete ale poligonului de control. În practica proiectării formelor acest lucru poate crea inconveniente. De
aceea programele generatoare de curbe Spline au incluse în ele procedee speciale de corecţie care reduc aceste
segmente de dreaptă la zero, ajustându-le corespunzător pe celelalte.
Aceste constatări vă pot da o idee despre complexitatea programelor generatoare de curbe şi suprafeţe
Spline.
Laborator Nr. 2 - Generarea curbelor suprafeţei corpului navei folosind

posibilităţile de lucru din AutoCAD
Fig.1.
Fig.2.
1. Enunţul temei
În lucrarea de faţă ne propunem să generăm o parte din curbele componente ale formei corpului navei al cărei
transversal al planului de forme este prezentat în figura 1.
Întreaga suprafaţă de generat are aspectul din figura 2, imaginea de sus a figurii fiind reprezentarea wire-
frame (cadru de sârmă) iar cea de jos fiind o redarea fotorealistă.
Ne vom rezuma la reprezentarea unei porţiuni din suprafaţa prova, fără parapet, până la coasta 4, conform
datelor din tabelul 1.
Tabelul 1.
Nr. Semilăţimi la plutirile: Punte Punte
coastă 0 1/2 1 2 3 4 5 6 7 princ. teuga
0 - - - - - - 0 261 855 479 1671
1 - - - - 140 303 502 740 1370 953 2231
2 - - 140 376 560 757 973 1216 1879 1424 2729
3 - 318 521 763 978 1198 1432 1680 2356 1884 3182
4 133 651 883 1155 1397 1629 1875 2134 2812 2327 3600
2
Datele din acest tabel nu sunt suficiente pentru a genera forma corpului. În figura 3 sunt prezentate
dimensiunile reţelei de control folosită la generarea formelor transversalului. Dreptele înclinate reprezintă forma
punţii care, la acest tip de navă are formă de plan, înclinat de la planul diametral spre bord, dar paralel cu axa
longitudinală a navei. Alte dimensiuni necesare generării sunt date în figurile 4 şi 5.
Deoarece AutoCAD nu are facilităţi de prelucrare a suprafeţelor care să permită obţinerea de curbe din
suprafeţe, o serie de construcţii vor fi aproximări ale construcţiilor exacte.
Fig.3.
Fig.4. Fig.5.
2. Lansarea programului, crearea fişierului şi stabilirea setărilor generale de lucru

Programul se lansează în lucru din meniul Start>Programs>AutoCAD XXXX> AutoCAD XXXX, sau
folosind pictograma AutoCAD XXXX de pe Desktop.
La lansare se deschide cutia de dialog pentru gestionarea şablonului de desen în funcţie de versiune. Este
recomandabil să se aleagă şablonul Acad.dwt dacă el nu este setat automat ca implicit.
Se accesează comanda View> Viewports>4 Viewports. Ca urmare sunt create 4 ferestre de vedere (aşa
numitele porturi de vedere) care vizează toate planul x-y.
Pentru a face ca fiecare dintre cele 4 porturi să vizualizeze proiecţii diferite se procedează astfel:
- Se aplică un clic în portul din stânga sus pentru a-l activa. Activarea se recunoaşte prin evidenţierea cu linie
groasă a chenarului portului de vedere. Se selectează comanda de meniu View>3D Views>Front.
- Se aplică un clic în portul din stânga jos şi se selectează comanda de meniu View>3D Views>Top.
- Se aplică un clic în portul din dreapta sus şi se selectează comanda de meniu View>3D Views>Left.
- Se activează portul din dreapta jos şi se selectează comanda de meniu View>3D Views>NW Isometric.
3. Etapele generării formei.

La crearea fişierului lucrul se desfăşoară în stratul 1 ca singur strat existent şi activ. Acesta va fi stratul
(Layer) folosit pentru generarea reţelei de linii de reper.
Se generează reţeaua transversală din figura 3. Vom exemplifica procedeul de desenare a reţelei prin
următoarele elemente:
Pentru desenarea unei linii orizontale a reţelei:
- Mai întâi se activează portul de vedere Left.
Fig.6.
- Apoi se scrie comanda Line sau se selectează pictograma Line de pe bara cu scule din stânga.
- La apariţia mesajului From point: se indică coordonatele 0,0,0
- La apariţia mesajului To point: se indică coordonatele 0,7500,0
- La apariţia mesajului To point: se încheie comanda prin apăsarea tastei Enter.
Pentru copierea liniei orizontale cu un deplasament pe verticală:
- Mai întâi se procedează la încadrarea completă în portul de vedere Left a geometriei existente (linia
generată) scriind comanda Zoom urmată de opţiunea All (sau prescurtat Z şi A), sau se foloseşte meniul
View>Zoom>All. Se poate folosi şi pictograma Zoom Realtime de pe bara cu scule aflată imediat sub
meniul scris, din care se selectează opţiunea Zoom Extents.
- Se stabileşte modul de intercepţie selectivă a punctelor caracteristice de pe entităţile geometrice astfel:
= Se accesează meniul Tools>Drafting Settings>Object Snap ceea ce deschide cutia de dialog Drafting
Settings (figura 6) din care se selectează pagina Osnap Snap în care se aplică un clic pe caseta de opţiune
Endpoint. Aceasta va avea ca efect agăţarea interceptorului de punctele de capăt ale entităţilor geometrice, cu
afişarea simbolului specific şi a inscripţiei EndPoint. Se închide această cutie de dialog apăsând butonul OK.
- Se scrie comanda Copy sau se selectează pictograma Copy de pe bara cu scule din stânga.
- La apariţia mesajului Select objects: se interceptează linia de copiat folosind interceptorul pătrat care este
afişat în locul cursorului obişnuit.
- La apariţia unui nou mesaj Select Objects: se apasă tasta Enter pentru a se încheia faza de selectare a
obiectelor de copiat.
- La apariţia mesajului <Base point or displacement>/Multiple: se apasă tasta M pentru a se putea opera o
copiere multiplă.
- La apariţia mesajului Base point: se plasează cursorul pe linia de copiat în apropierea unui capăt şi, la
apariţia simbolului de interceptare a punctului de capăt se aplică un clic cu butonul stânga al mouse-ului.
- La apariţia mesajului Second point of displacement: se scrie deplasamentul relativ @0,0,225
- Mesajele Second point of displacement: vor continua şi se va răspunde succesiv cu deplasamentele
relative @0,0,∆z unde ∆z va avea valorile 450, 900, 1350, 1800, …, etc., conform înălţimilor plutirilor din
figura 3.
- Încheierea secvenţei de copiere multiplă se face prin apăsarea tastei Enter la o nouă cerere de indicare a
deplasamentului.
Pentru trasarea liniilor verticale ale reţelei se procedează analog. cu deosebirea că la operaţia de copiere multiplă
pe direcţie orizontală se vor indica succesiv deplasamente de forma @0,∆y,0 cu ∆y=937.5, 1875, 3750, 5625, 7500.
4
Fig.7.
Dacă se doreşte reducerea spaţiului ocupat de desen în cadrul portului de vedere se selectează comanda
Zoom cu opţiunea S de la Scale şi indicând apoi valoarea scării (de exemplu pentru a reduce scara reprezentării
la jumătate se indică 0.5x).
Trasarea proiecţiilor punţilor (cele două linii înclinate din partea de sus a reţelei) se face astfel:
- Cu comanda Line, la cererea From point: se introduc coordonatele punctului cel mai de sus, de exemplu
pentru linia de sus 0,0,4800
- La cererea To point: se introduc coordonatele relative @0,7500,-300
- Se încheie secvenţa de trasare apăsând tasta Enter la o nouă cerere To point:.
Deoarece este paralelă cu prima, cea de a doua linie se poate obţine copiind-o pe prima cu deplasamentul
indicat sub forma @0,0,-1700.
Trasarea liniei de bază longitudinale pe intervalul intercostal 0…4 se face similar cu indicarea
coordonatelor de capete ale liniei de 0,0,0 şi 2400,0,0.
Trasarea reperelor verticale ale coastelor, vizibile în portul Front, se poate face prin copierea multiplă a
primului reper deja trasat pentru coasta 0 (linia cu capetele de coordonate 0,0,0 şi 0,0,3700), aplicând
deplasamente de forma @∆x,0,0 cu ∆x=600,1200,1800 şi 2400.
Trasarea etravei.
Etrava se compune din două elemente: o porţiune dreaptă şi una în formă de arc de cerc de racordare a etravei
cu linia de bază.
Trasarea porţiunii drepte a etravei se face astfel:
- Se trasează linia care uneşte intersecţia dintre verticala coastei 0 şi linia de plutire 5 cu punctul de coordonate cu
valorile -1200,0,4800. Se pot folosi fie coordonate (obligatoriu pentru punctul de sus al liniei etravei) fie setarea
Intersection din cutia de setări Osnap Settings (posibil la punctul de intersecţie menţionat anterior).
- Se extinde linia astfel trasată până la intersecţia cu linia de bază. Extinderea nu este posibilă dacă portului
de vedere Front nu i se asociază un sistem de coordonate x-y particular. Aceasta se face scriind comanda UCS şi
apoi opţiunea V, sau folosind meniul Tools>UCS>View. Revenirea la sistemul de coordonate iniţial se face
scriind comanda UCS urmată de apăsarea tastei Enter la cererea de opţiune, sau folosind meniul
Tools>UCS>World. Ambele operaţii trebuie executate cu portul de vedere dorit în stare activată.
- Racordarea liniei etravei cu linia de bază se face folosind scula Fillet din bara de scule din stânga
ferestrei AutoCAD, sau comanda scrisă Fillet, opţiunea R, şi valoarea 1200 pentru raza de racordare. Pentru a
face racordarea se acţionează din nou comanda Fillet şi se aplică câte un clic pe fiecare dintre liniile de racordat.
Pentru a uşura trasarea ulterioară a curbelor B-Spline ale coastelor, se desenează o serie de segmente
verticale intersectante cu proiecţiile punţilor şi situate la distanţele de intersecţie cu punţile specificate în tabelul
1, aşa cum apar în portul de vedere Left din fig.7.
De exemplu, pentru a trasa linia de reper pentru coasta 0 în raport cu proiecţia punţii teuga se procedează astfel:
- Se activează modurile de intercepţie (Snap) Endpoint şi Perpendicular
- Se iniţiază comanda Line

- La apariţia mesajului From point: se scriu de la tastatură caracterele .xz . Aceasta obligă interpretorul de
comenzi din AutoCAD să reţină de la punctul care va fi indicat prin intercepţie numai coordonatele x şi z.
- Se poziţionează interceptorul în apropierea liniei proiecţie a punţii teuga şi, la apariţia simbolului de punct
de capăt (ca în figura 9) se aplică un clic.
- La apariţia mesajului of (need y): se scrie coordonata 1671 (extrasă din tabelul 1 de la coasta 0 şi din
coloana Punte teuga).
- La apariţia mesajului To point: se plasează cursorul în apropierea liniei orizontale a plutirii 7. Modul de intercepţie
Perpendicular fiind activ va apare simbolul de perpendicularitate, ca în figura 9, moment în care se aplică un clic.
-Trasarea liniei de reper se încheie prin apăsarea tastei Enter.
Fig. 8. Fig.9.
Fig.10.
Trasarea coastelor.
Coastele vor fi generate folosind butonul Spline pentru trasare de curbe Spline situat pe bara cu scule
din partea stângă a ferestrei AutoCAD.
În funcţie de modul de definire a capetelor unei curbe Spline se deosebesc trei cazuri de trasare:
- Cu ambele capete libere. Acesta este cazul coastelor 0, 1, 2 şi 3 care pornesc de pe linia planului diametral.
- Cu ambele capete cu tangente impuse. Acesta este cazul unei coaste din zona cilindrică care are tangentă
orizontală în punctul de cuplare cu linia fundului şi tangentă verticală în punctul de cuplare cu linia bordajului.
- Cu condiţii la capete mixte, deci cu un capăt liber şi cu unul cu tangentă impusă. O astfel de coastă este
coasta 4, la care curba Spline porneşte din punctul de coordonate 2400,133,0, şi se termină fără condiţie de
tangenţă pe linia proiecţiei punţii teuga.
Pentru simplificarea construcţiilor, toate porţiunile curbe ale coastele vor fi construite în planul reţelei
transversale şi apoi vor fi mutate la cota x corespunzătoare.
Din motive de gestiune diferenţiată a geometriilor generate, se va crea un strat nou în care va avea loc
generarea coastelor.
Acest lucru se realizează astfel:
- Se acţionează meniul Format>Layer şi se deschide cutia de dialog Layer Properties Manager prezentată
parţial în figura 10.
- Se apasă butonul New. Va apare pictograma Layer 1 în stare editabilă şi se va scrie textul Coaste după care
se apasă tasta Enter.
- Cu inscripţia Coaste selectată se apasă butonul Current şi apoi butonul OK pentru a închide cutia de
dialog. Acum stratul Coaste este cel activ, iar entităţile geometrice desenate îi vor aparţine acestuia.
Pentru coastele care se sprijină pe etravă trebuie determinat punctul de intersecţie dintre etravă şi verticala
în plan diametral a coastei, adică punctul I, şi apoi trebuie proiectat acest punct pe verticala centrală din planul
reţelei transversale, pentru a obţine punctul P (a se vedea figura 11). Pentru aceasta mai întâi se activează setările
Intersection şi Perpendicular ale modului Snap, şi apoi se trasează o linie cu scula Line din punctul I în
6
punctul P. Cele două puncte se identifică singure prin mişcarea cursorului în jurul punctului I şi în apropierea
liniei verticale centrale pentru punctul P. În acest mod se dispune de punctul P de pornire a curbei Spline a
coastei. Pentru a se elimina confuziile provenite din suprapunerea de linii imposibil de identificat distinct, se
recomandă realizarea construcţiei de mai sus în portul de vedere izometrică.
Fig.11. Fig.12.
La anumite construcţii este necesară trecerea de la un port de vedere la altul. Aceasta se poate face în cursul execuţiei unei
comenzi printr-un clic în portul de vedere care trebuie activat. Acest clic nu este luat în considerare de către comanda în curs
şi nu afectează derularea corectă a comenzii. Atenţie, ca nu cumva din greşeală să se aplice un clic în portul de vedere deja
activat, pentru că, în acest caz, clic-ul aplicat va fi interpretat conform procedurii normale de derulare a comenzii.
Trasarea unei coaste cu punctul de pornire pe etravă se realizează astfel:
- Se reţine ca activ numai modul de intercepţie Intersection.
- Se activează scula Spline
- În portul de vedere izometrică se plasează primul punct al curbei Spline a coastei în punctul de intersecţie P
din figura 11.
- Un punct oarecare al coastei, situat pe o plutire şi de semilăţime indicată se plasează astfel:
= Cu setarea de intercepţie Intersection activă, la apariţia mesajului Enter point: sau a mesajului Close/Fit
Tolerance/<Enter point>: se scrie de la tastatură şirul de caractere .xz . Aceasta va impune reţinerea de la punctul
care urmează să se indice, numai a coordonatelor x şi z, coordonata y urmând să se indice explicit numeric.
= La apariţia mesajului of: se aplică un clic în punctul de intersecţie care serveşte ca reper de măsurare a
semilăţimii (de exemplu punctul I4 din figura 12).
= La apariţia mesajului (need Y): se scrie coordonata necesară (în acest caz 303 – a se vedea tabelul 1).
- Punctele de intersecţie cu punţile se interceptează tot cu setarea Intersection activă la intersecţia cu liniile
de reper verticale trasate anterior.
- Când toate punctele curbei Spline au fost introduse, la o nouă cerere Close/Fit Tolerance/<Enter point>:
se apasă tasta Enter.
- Ca urmare, se intră în faza de definire a tangentelor la capete, prin mesajele Enter start tangent: şi Enter
end tangent:. La fiecare dintre aceste cereri se va răspunde prin indicarea a câte unui punct care să determine
împreună cu punctul capătului respectiv direcţia tangentei la acel capăt. Dacă, în loc de indicarea punctului
direcţional, se răspunde prin apăsarea tastei Enter, acel capăt este considerat liber (fără tangentă impusă).
După trasarea coastei, se procedează la mutarea ei la cota x corespunzătoare, lucru care se realizează folosind
scula Move şi indicarea deplasării corespunzătoare sau folosirea modului de intercepţie Intersection sau
Endpoint, după caz, pentru a indica un punct caracteristic al unui element unde trebuie realizată mutarea.
Această operaţie poate fi efectuată într-o proiecţie ortogonală (portul Front – figura 13) sau într-una spaţială
(portul de vedere izometric – figura 14). La ambele figuri se observă folosirea punctului de capăt al liniei
ajutătoare pentru a indica punctul destinaţia el mutării.
Când segmentele verticale ajutătoare nu mai sunt necesare, ele pot fi şterse cu scula Erase.
Pentru coastele cu porţiune dreaptă, se procedează astfel:
- Se generează mai întâi porţiunile drepte, ca entităţi liniare distincte, folosind scula Line. Generarea acestor
porţiuni se va face chiar la poziţia lor de destinaţie pentru a nu avea suprapuneri de elemente liniare şi pentru a
economisi o operaţie de mutare. De asemenea, punctele de capete ale porţiunilor drepte astfel generate vor putea
fi folosite ca puncte de destinaţie la operaţia de mutare a porţiunii de coastă curbă Spline. De exemplu, pentru
coasta 4, se lansează comanda Line indicându-se ca prim punct al liniei capătul de jos al verticalei de reper a
coastei, ca în figura 16. Pentru cel de al doilea punct, la mesajul To point: se va răspunde scriind de la tastatură
@0,133,0 ceea ce, în coordonate relative la ultimul punct indicat, are ca rezultat trasarea unui segment de
lungime 133 pe direcţia y începând de la primul punct indicat pentru segmentul de dreaptă. Se încheie trasarea
liniei cu apăsarea pe tasta Enter la o nouă cerere To point:.
Fig.13. Fig.14.
Fig.15. Fig.16.
- Trasarea porţiunii de curbă Spline a coastei 4 se face folosind comanda (scula) Spline. Când este cerut
primul punct al curbei se va răspunde mai întâi prin scrierea caracterelor .yz apoi, la cererea of prin tastarea
caracterului @, ceea ce înseamnă "ultimul punct introdus" după care, la cererea (need x) se specifică coordonata
0. Aceasta este valabil dacă se acţionează imediat după trasarea liniei, altfel ultimul punct ar putea fi altul. Mai
simplu este să se specifice direct coordonatele absolute ale punctului de pornire în forma 0,133,0. Pentru
celelalte puncte ale curbei Spline se procedează la fel ca mai înainte.
- Pentru a se specifica orizontalitatea tangentei în punctul de start al curbei Spline a coastei, după a fost
încheiată secvenţa de introducere a punctelor curbei Spline prin apăsarea tastei Enter, la cererea Enter start
tangent: se indică punctul de capăt din planul diametral
al liniei de bază a grilei transversale, ca în figura 16.
- Pentru a se specifica condiţia de capăt liber al
celuilalt capăt al curbei Spline, la cererea Enter end
tangent: se răspunde prin apăsarea tastei Enter.
- În final se mută coasta generată de la punctul ei de
capăt inferior până la capătul segmentului orizontal de
pe linia de bază.
În figura 17 se prezintă imaginea care apare la
operaţia de mutare a curbei din poziţia iniţială (curba
trasată cu linie întreruptă) în poziţia destinaţie (curba
continuă). Atât punctul de origine al operaţiei de mutare
Fig.17. cât şi cel de destinaţie pot fi interceptate cu setarea
Endpoint activă.
Este evident că, la coastele care au şi porţiune verticală trebuie făcută şi specificarea tangentei la capătul al
doilea. Aceasta se poate face prin metoda filtrării coordonatelor folosind specificarea .xy iar la cererea de
specificare a punctului se indică capătul final al curbei spline a coastei. Apoi, când se cere precizarea (need z) se
specifică un punct relativ situat cu, de exemplu, 100 de unităţi mai sus, adică @0,0,100.
Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem. 2 – L3,L4, L5
Laborator Nr. 3, 4, 5
Tehnici de modelare folosind MultiSurf
Tema: Proiectarea unui corp de navă folosind curbe master
Etapa 1. Generarea curbei de secţiune maestră
În tabelul 1 sunt descrise, în ordinea generării lor, entităţile care determină existenţa curbei master de
secţiune maestră CMCv, aşa cum se observă din figura 1.
Tabel 1.
Nume Semnificaţie Tip Suporţi şi valori
BP Base Point AbsPoint x=0, y=0, z=0
HP Height Point RelPoint dx=0, dy=0, dz=25
SP Side Point RelPoint dx=0, dy=12, dz=0
SPl Side Plane Plane2 SP, BP
HL Height Line Line BP, HP
CTL Center Transversal Line Line BP, SP
DB Depht Bead ArcLenBead HL, Location=9.5
DkB Deck Bead ArcLenBead HL, Location=14.6
DkB1 Deck Bead 1 ArcLenBead DkB, Location=4
SHP Side Height Point ProjPoint DkB1, SPl
SVL Side Vertical Line Line SP, SHP
BgB Bilge Bead AbsBead CTL, t=0.7
BgL Bilge Line Line BgB, SP
MBgB Middle Bilge Bead AbsBead BgL, t=0.5
BgA Bilge Arc Arc Type=6, BgB, SP, SHP
MBgA Middle Bilge Arc Arc Type=6, MBgB, SP, SHP
SBgB Side Bilge Bead IntBead BgA, SPl, SP
MSBgB Middle Side Bilge Bead IntBead MBgA, SPl, SP
SVB Side Variable Bead IntBead SVL, t=0.5
CMCv Central Master Curve BCurve Divisions=32x4, Type=3, BgB, MBgB, MSBgB,
SBgB, SVB, SHP
Fig.1. Fig.2.
Etapa 2. Generarea curbelor de prova

Din motive legate de tehnologia formelor executate din table fasonate (deformate mecanic) cele două prime
curbe din prova se generează intercorelat. În tabelul 2 sunt descrise, în ordinea generării lor, entităţile care
determină existenţa curbelor master de prova FBbSMCv şi BbSMCv, aşa cum se observă din figurile 2 şi 2a.
Tabel 2.
FP Fore Point RelPoint BP, dx=100, dy=0, dz=0
SFP Side Fore Point ProjPoint FP, SPl
CBL Center Base Line Line BP, FP
2
SBL Side Base line Line SP, SFP

FPl Fore Plane Plane2 FP, BP
FHP Fore Height Point ProjPoint DkB1, FPl
CHL Center Height line Line DkB1, FHP
FVL Fore Vertical Line Line FP, FHP
FDB Fore Depth Bead IntBead FVL, *Z=0, DB
FBwB Fore Bow Bead AbsBead CBL, t=0.94
FBwL Fore Bow Line Line FBwB, FDB
FHB Fore Height Bead IntBead FBwL, *Z=0, DkB1
FHBbB Fore Height Bulb Bead AbsBead CHL, t=1.05
FBBbP Fore Base Bulb Point ProjPoint FHBbB, *Z=0
Fig.2a.
Tabel 2 (continuare)
FVBbL Fore Vertical Bulb Line Line FVBbP, FVBbB
StBwB Starting Bow Bead RelBead FBwB, Location=-0.04
FBwB1 Fore Bow Bead 1 AbsBead FBwL, Location=0.84
FBbB1 Fore Bulb Bead 1 AbsBead FVBbL, t=0.025
FBbB2 Fore Bulb Bead 2 AbsBead FVBbL, t=0.485
FBbL1 Fore Bulb Line 1 Line FBwB1, FBbB2
FBbB3 Fore Bow Bead 3 AbsBead FBbL1, t=0.25
SStBwP Side Start Bow Point ProjPoint StBwB, SPl
SFBwP Side Fore Bow Point ProjPoint FBwB, SPl
SFBbP1 Side Fore Bulb Point 1 ProjPoint FBbB1, SPl
SFBwP1 Side Fore Bow Point 1 ProjPoint FBwB1, SPl
SFDP Side Fore Depht Point ProjPoint FDB, SPl
SFHP Side Fore Height Point ProjPoint FHB, SPl
FHBwL1 Fore Horizontal Bow Line 1 Line StBwB, SStBwP
FHBwL2 Fore Horizontal Bow Line 2 Line FBwB, SFBwP
FHBbL3 Fore Horizontal Bulb Line 3 Line FBbB1, SFBbP1
FHBbL6 Fore Horizontal Bulb Line 6 Line FBwB1, SFBwP1

FHBbL8 Fore Horizontal Bulb Line 8 Line FDB, SFDP
FHBbL10 Fore Horizontal Bulb Line 10 Line FHB, SFHP
SFBwB1 Side Fore Bow Bead 1 AbsBead FHBwL1, t=0.05
FBbSMCv Fore Bulb Side Master Curve BCurve Divisions=32x4, Type=3, SFBwB1, SFBwB2,
SFBwB3, SFBwB4, SFBwB5, SFBwB6, SFBwB7,
SFBwB8, SFBwB9
BbSMCv Bulb Side Master Curve ProjCurve Divisions=32x4, FBbSMCv, *Y=0
Fig.3.
Fig.3.a.
4
Etapa 3. Generarea curbelor de pupa

Din motive legate de generarea formelor caracteristice pupei oglindă şi cele două curbe din pupa se
generează intercorelat. În tabelul 3 sunt descrise, în ordinea generării lor, entităţile care determină existenţa
curbelor master de prova PpMCv1şi PpMCv2, aşa cum se observă din figurile 3 şi 3a.
Tabel 3.
AP After Point MirrPoint FP, *X=0
ADP After Depth Point MirrPoint FDB, *X=0
AHP After Height Point MirrPoint FHP, *X=0
AVL After Vertical Line Line AP, ADP
ATB After Transom Bead AbsBead AVL, t=0.9
PpB1 Poop Bead 1 AbsBead CBL, t=-0.9
ADL After Depth Line Line DB, ADP
PpB2 Poop Bead 1 IntBead ADL, *X=0, PpB1
PpB3 Poop Bead 3 AbsBead CBL, t=-0.93
PpB4 Poop Bead 4 IntBead ADL, *X=0, PpB3
PpVL1 Poop Vertical Line 1 Line PpB1, PpB2
PpVL2 Poop Vertical Line 2 Line PpB3, PpB4
PpB5 Poop Bead 5 IntBead CBL, t=-0.85
PpB6 Poop Bead 6 IntBead CBL, t=-0.87
PpB7 Poop Bead 7 IntBead PpVL1, t=0.08
SPpP5 Side Poop Point 5 ProjPoint PpB5, SPl
SPpP12 Side Poop Point 12 ProjPoint ATB, SPl
SPpP13 Side Poop Point 13 ProjPoint AHP, SPl
STL Side Transom Line Line SPpP12, SPpP13
STB Side Transom Bead AbsBead STL, t=0.06
PpTL5 Poop Transversal Line 5 Line PpB5, SPpP5
PpTL12 Poop Transversal Line 12 Line ATB, STB
PpTL13 Poop Transversal Line 13 Line AHP, SPpP13
SAPpB5 Side After Poop Bead 5 AbsBead PpTL5, t=0.04
STL1 Side Transom Line 1 Line SAPpB12, SAPpB13
SAPpB14 Side After Poop Bead 14 AbsBead STL1, t=0.085
SPpCv Side Poop Curve BCurve Divisions=16x4, Type=3, SAPpB5, SAPpB6,

SAPpB7, SAPpB10, SAPpB11, SAPpB8,
SAPpB9, ATB
TCv Transom Curve BCurve Divisions=16x4, Type=3, ATB, SAPpB12,
SAPpB14, SAPpB13
CAPpCv Central After Poop Curve ProjCurve Divisions=16x4, SPpCv, *Y=0
PpMCv1 Poop Master Curve 1 PolyCurve Divisions=32x4, CAPpCv, TCv, End t-values:
0.5, 1
PpMCv2 Poop Master Curve 2 PolyCurve Divisions=32x4, SPpCv, TCv, End t-values:
0.5, 1
Etapa 4. Generarea curbelor master din zona prova

Din motive legate de cuplarea formelor din prova cu cele din pupa aceste curbe master se generează (ca şi
curbele master din zona pupa despre care vom discuta mai târziu) corelate cu curba master din secţiunea maestră.
În tabelul 4 sunt descrise, în ordinea generării lor, entităţile care determină existenţa curbelor master de zonă
prova FMCv1 şi FMCv2, aşa cum se observă din figura 4.
Fig.4.
Tabel 4.
MFB1 Master Fore Bead 1 AbsBead CBL, t=0.2
MFPl1 Master Fore Plane 1 Plane2 MFB1, BP
MFPl2 Master Fore Plane 2 Plane2 MFB2, BP
SHL Side Height line Line SHP, SFHP
FSVP Fore Side Variable Point ProjPoint SVB, FPl
FSVL Fore Side Variable Line Line SVB, FSVP
MFBgP1 Master Fore Bilge Point 1 ProjPoint BgB, MFPl1
MFMBgP1 Master Fore Middle Bilge ProjPoint MBgB, MFPl1
Point 1
MFMSBgP1 Master Fore Middle Side ProjPoint MSBgB, MFPl1
Bilge Point 1
MFSBgP1 Master Fore Side Bilge Point 1 ProjPoint SBgB, MFPl1
MFSVB1 Master Fore Side Variable AbsBead FSVL, t=0.31
Bead 1
MFSHB1 Master Fore Side Height Bead 1 AbsBead SHL, t=0.353
MFBgP2 Master Fore Bilge Point 2 ProjPoint BgB, MFPl2
MFMBgP2 Master Fore Middle Bilge ProjPoint MBgB, MFPl2
Point 2
MFMSBgP2 Master Fore Middle Side ProjPoint MSBgB, MFPl2
Bilge Point 2
MFSBgP2 Master Fore Side Bilge Point 2 ProjPoint SBgB, MFPl2
6
MFSVB2 Master Side Variable Bead 2 AbsBead FSVL, t=0.555

MFSHB2 Master Fore Side Height Bead 2 AbsBead SHL, t=0.595
FMCv1 Fore Master Curve 1 BCurve Divisions=32x4, Type=3, MFBgP1, MFMBgP1,
MFMSBgP1, MFSBgP1, MFSVB1, MFSHB1
FMCv2 Fore Master Curve 2 BCurve Divisions=32x4, Type=3, MFBgP2, MFMBgP2,
MFMSBgP2, MFSBgP2, MFSVB2, MFSHB2
Etapa 5. Generarea curbelor master din zona pupa

Din motive legate de cuplarea formelor din prova cu cele din pupa aceste curbe master se generează corelate
cu curba master din secţiunea maestră. În tabelul 5 sunt descrise, în ordinea generării lor, entităţile care
determină existenţa curbelor master de zonă prova AMCv1 şi AMCv2, aşa cum se observă din figura 5.
Fig.5.
Tabel 5.
MAB1 Master After Bead 1 AbsBead CBL, t=-0.2
MAPl1 Master After Plane 1 Plane2 MAB1, BP
MAPl2 Master After Plane 2 Plane2 MAB2, BP
MABgP1 Master Fore Bilge Point 1 ProjPoint BgB, MAPl1
MAMBgP1 Master Fore Middle Bilge ProjPoint MBgB, MAPl1
Point 1
MAMSBgP1 Master Fore Middle Side ProjPoint MSBgB, MAPl1
Bilge Point 1
MASBgP1 Master Fore Side Bilge Point 1 ProjPoint SBgB, MAPl1
MASVB1 Master Fore Side Variable AbsBead FSVL, t=0.-0.413
Bead 1
MASHB1 Master Fore Side Height Bead 1 AbsBead SHL, t=-0.455
MABgP2 Master Fore Bilge Point 2 ProjPoint BgB, MAPl2
MAMBgP2 Master Fore Middle Bilge ProjPoint MBgB, MAPl2
Point 2
MAMSBgP2 Master Fore Middle Side ProjPoint MSBgB, MAPl2
Bilge Point 2
MASBgP2 Master Fore Side Bilge Point 2 ProjPoint SBgB, MAPl2
MASVB2 Master Fore Side Variable AbsBead FSVL, t=-0.612
Bead 2
MASHB2 Master Fore Side Height Bead 2 AbsBead SHL, t=-0.645
AMCv1 Fore Master Curve 1 BCurve Divisions=32x4, Type=3, MABgP1, MAMBgP1,
MAMSBgP1, MASBgP1, MASVB1, MASHB1
AMCv2 Fore Master Curve 2 BCurve Divisions=32x4, Type=3, MABgP2, MAMBgP2,
MAMSBgP2, MASBgP2, MASVB2, MASHB2
Etapa 6. Generarea curbelor de tranziţie din zona prova

În tabelul 6 sunt descrise, în ordinea generării lor, entităţile care determină existenţa curbelor master de
tranziţie prova FMCv3 şi FMCv4, aşa cum se observă din figura 6.
Fig.6.
Tabel 6.
SMFB3 Side Master Fore Bead 3 IntBead SHL, *X=0, MFB3
SMFP3 Side Master Fore Point 3 ProjPoint MFB3, SPl
FMTL3 Fore Master Transversal Line 3 Line MFB3, SMFP3
FMTB3 Fore Master Transversal Bead 3 AbsBead FMTL3, t=0.38
FMTB3a Fore Master Transversal Bead 4 AbsBead FMTL3, t=0.875
FMSL3 Fore Master Side Line 3 Line FMTB4, SMFB3
FMSB3 Fore Master Side Bead 3 AbsBead FMSL3, t=0.33
FMHB3 Fore Master Height Bead 3 AbsBead SHL, t=0.8
FMCv3 Fore Master Curve 3 BCurve Divisions=32x4, Type=3, FMTB3, FMTB3a,
FMSB3, FMHB3
MFCB4 Master Fore Center Bead 4 AbsBead CHL, t=0.93
MFSB4 Master Fore Side Bead 4 AbsBeas SHL, t=0.92
FCL4 Fore Center Line 4 Line MFB4, MFCB4
MFCLB4 Master Fore Center Line Bead 4 AbsBead FCL4, t=0.23
MFSP4 Master Fore Side Point 4 ProjPoint MFB4, SPl
MFSP4a Master Fore Side Point 4a ProjPoint MFCLB4, SPl
MFSP4b Master Fore Side Point 4b ProjPoint MFCLB4a, SPl
FMTL4 Fore Master Transversal Line 4 Line MFB4, MFSP4
FMTL4a Fore Master Transversal Line 4a Line MFCLB4, MFSP4a
FMTL4b Fore Master Transversal Line 4b Line MFCLB4a, MFSP4b
FMTL4c Fore Master Transversal Line 4c Line MFCB4, MFSB4
FMTB4 Fore Master Transversal Bead 4 AbsBead FMTL4, t=0.05
FMTB4a Fore Master Transversal Bead 4a AbsBead FMTL4, t=0.18
FMTB4b Fore Master Transversal Bead 4b AbsBead FMTL4a, t=0.27
FMTB4c Fore Master Transversal Bead 4c AbsBead FMTL4b, t=0.34
FMTB4d Fore Master Transversal Bead 4c AbsBead FMTL4c, t=0.9
FMCv4 Fore Master Curve 4 BCurve Divisions=32x4, Type=3, FMTB4, FMTB4a,
FMTB4b, FMTB4c, FMTB4d
Etapa 7. Generarea curbei de tranziţie din zona pupa

În tabelul 7 sunt descrise, în ordinea generării lor, entităţile care determină existenţa curbei master de
tranziţie pupa AMCv3, aşa cum se observă din figura 7.
8
Fig.7.
Tabel 7.
MACB3 Master After Center Bead 3 AbsBead CHL, t=-0.76
MASB3 Master After Side Bead 3 AbsBead SBL, t=-0.83
MASB3a Master After Side Bead 3a AbsBead SHL, t=-0.84
ATL3 After Transversal Line 3 Line MAB3, MASB3
ATL3a After Transversal Line 3a Line MACB3, MASB3a
ASL3 After Side Line 3 Line MASB3, MASB3a
MAVB3 Master After Variable Bead 3 AbsBead ATL3, t=0.05
MAVB3a Master After Variable Bead 3a AbsBead ATL3, t=0.24
MAVB3b Master After Variable Bead 3b AbsBead ATL3a, t=0.59
AVL3 After Variable Line 3 Line MAVB3, MAVB3a
MAVB3c Master After Variable Bead 3c AbsBead AVL3, t=0.25
MAVB3d Master After Variable Bead 3d AbsBead ASL3, t=0.64
AVL3a After Variable Line 3a Line MAVB3c, MAVB3d
MAVB3e Master After Variable Bead 3e AbsBead AVL3a, t=0.53
AMCv3 After Master Curve 3 BCurve Divisions=32x4, Type=3, MAVB3, MAVB3a,
MAVB3c, MAVB3e, MAVB3d, MASB3a
Etapa 8. Generarea suprafeţei laterale a navei

În tabelul 8 sunt descrise, în ordinea generării lor, entităţile care determină existenţa suprafeţei laterale a
navei SideHullSf, aşa cum se observă din figura 8.
Fig.8.
Tabel 8.
SideHullSf Side Hull Surface BLoftSurf Divisions: u=32x4, v=128x4, Type=3, PpMCv1,
PpMCv2, AMCv3, AMCv2, AMCv1, CMCv,
FMCv1, FMCv2, FMCv3, FMCv4, FBwSMCv,
BbSMCv.
Etapa 9. Generarea suprafeţei oglindă pupa

În tabelul 9 sunt descrise, în ordinea generării lor, entităţile care determină existenţa suprafeţei oglindă pupa
a navei TSf, aşa cum se observă din figura 9.
Fig.9.
Tabel 9.
CTCv Central Transom Curve ProjCurve Divisions=16x4, TCv, *Y=0
TSf Transom Surface RuledSurf Divisions: u=16x1, v=1x1, CTCv, TCv
Etapa 10. Generarea suprafeţei de fund plat

În tabelul 10 sunt descrise, în ordinea generării lor, entităţile care determină existenţa suprafeţei de fund plat
a navei BSf, aşa cum se observă din figura 10.
Fig.10.
Tabel 10.
BtSn Bottom Snake EdgeSnake SideHullSf, Divisions=128x4, Type=-4 (u=0+)
CBtCv Central Bottom Curve ProjCurve Divisions=128x4, BtSn, *Y=0
BtSf Bottom Surface RuledSurf Divisions: u=128x4, v=1x1, CBtCv, BtSn
10
Etapa 11. Generarea planului de forme

În tabelul 11 sunt descrise, în ordinea generării lor, entităţile care determină existenţa curbelor planului de
forme, aşa cum se observă din figura 11, 11.a şi 11.b.
Fig.11.
Fig.11.a.
Fig.11.b.
Tabel 11.
BtSn Bottom Snake EdgeSnake SideHullSf, Divisions=128x4, Type=-4 (u=0+)
CBtCv Central Bottom Curve ProjCurve Divisions=128x4, BtSn, *Y=0
BtSf Bottom Surface RuledSurf Divisions: u=128x4, v=1x1, CBtCv, BtSn
Redarea fotografică din figura 11.a se obţine cu comanda View>Render cu opţiunile Show contours şi Show
snakes activate, iar planul de forme din figura 11.b se obţine cu comanda View>Shiplines cu opţiunile Body plan
division (xbody)=0, Body plan factor (bfac)=1, Style=1 Body plan above, different scale.
Elemente de variabilitate ale modelului

Deşi volumul de muncă necesar generării în Multisurf a unui model relaţional poate fi apreciabil, avantajul
indiscutabil al acestui tip de model este acela de a permite efectuarea uşoară a modificărilor de formă. Tabelul 12
prezintă entităţile asupra cărora se poate acţiona, tipul operaţiei de modificare şi efectul obţinut.
Tabel 12.
Entitate Tip de modificare Efect
FP Editare dx, dy=0, dz=0 Modificarea lungimii navei
DB Editare Location Modificarea pescajului navei
DkB Editare Location Modificarea înălţimii de construcţie a navei
SP Editare dy, dx=0, dz=0 Modificarea lăţimii navei
BgB Editare t Modificarea zonei de gurnă a navei
ATB Editare t Modificarea adâncimii oglinzii pupa
SVB Editare t Modificarea corelată a curbelor master AMCv2, AMCv1,
CMCv, FMCv1, FMCv2
MFSVB1 Editare t Modificarea curbei master FMCv1
MFSHB1 Editare t Modificarea curbei master FMCv1
MFSVB2 Editare t Modificarea curbei master FMCv2
MFSHB2 Editare t Modificarea curbei master FMCv2
MASVB1 Editare t Modificarea curbei master AMCv1
MASHB1 Editare t Modificarea curbei master AMCv1
MASVB2 Editare t Modificarea curbei master AMCv2
MASHB2 Editare t Modificarea curbei master AMCv2
FMTB3
FMTB3a Editare t Modificarea curbei FMCv3
FMSB3
FMHB3
FMTB4
FMTB4a… Editare t Modificarea curbei FMCv4
…FMTB4d
SFBwB1… Editare t Modificarea curbelor FBwSMCv şi BbSMCv
…SFBwB10
MAVB3
MAVB3a… Editare t Modificarea curbei master AMCv3
…MAVB3d
MASB3a
SAPpB5…
…SAPpB11 Editare t Modificarea curbei master SPpCv
SAPpB12…
…SAPpB14 Editare t Modificarea curbei master TCv
PpB1
PpB3 Editare t Modificarea extinderii bulbului pupa
Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem. 2 – L6, L7
Laborator Nr. 6, 7
Tehnici de modelare folosind FreeShip
Tema 1: Proiectarea unui corp de navă folosind reţele de puncte, feţe şi muchii
Etapa 1. Generarea reţelei brute
În scopul generării corpului de navă se execută următoarele operaţii:
- Se lansează programul FreeShip;
- Se aplică comanda File>New.
- În cutia de dialog New model se stabilesc următoarele setări: No. points in longitudinal direction=10, No.
points in vertical direction=9, Length=100, Beam=16, Draft=7, Units=Metric;
Ca rezultat programul generează automat o ambarcaţiune a cărei suprafaţă este definită de reţeaua de puncte
din figura 1.
Fig. 1.
Etapa 2. Manipularea punctelor bordajului

Ceea ce urmează este expunerea comprimată a rezultatului unei serii întregi de operaţii de manipulare a
punctelor în vederea modelării formei corpului navei, operaţii care ţin de simţul formelor, cunoştinţe geometrice,
imaginaţie şi experienţă. În final coordonatele punctelor sunt cele din tabelul 1 în care punctele sunt
identificabile prin combinaţia Literă Coloană – Indice Rând. De exemplu, punctele A1…A9 sunt punctele
coloanei de la pupa începând de la fund până la copastie, iar punctele J1…J9 corespund coloanei de la prova din
planul diametral, în aceeaşi ordine, de la cel mai mic la cel mai mare z.
Tabel 1.
2
Tabel 1 – continuare
Punctele A1, A6, A9, J1 şi J9 se declară puncte de colţ.

Ca urmare, se va obţine corpul de navă cu forma din figura 2.
Fig. 2
Etapa 3. Stabilirea setărilor proiectului

La iniţializarea proiectului, acestuia i s-au atribuit automat caracteristicile prin preluarea celor indicate în
cutia de dialog New model. Este bine să se verifice dacă ele sunt cele dorite. Setările sunt cele din pagina Main
dimensions a cutiei de dialog Project settings din meniul Project şi ele au valorile Length=100, Beam=16,
Draft=7, Midship location=50, Default at 0.5*L.
Etapa 4. Stabilirea distribuţiei curbelor de secţiune ale planului de forme

La iniţializarea proiectului, acestuia i s-a atribuit automat distribuţia curbelor de seţiune ale planului de forme
(coaste, longitudinale şi plutiri). Este cel mai probabil că ele nu sunt întotdeauna convenabile.
Se aplică comanda Calculations >Intersections ceea ce deschide cutia de dialog Intersections (fig. 3).
Fig. 3
Dacă există stabilite curbe care nu sunt dorite ele se vor şterge. Ştergerea se face în grup folosind butonul
Delete (coşul de gunoi) sau individual plin clic pe denumirea curbei dorite şi apoi apăsarea butonului Delete.
Crearea de noi curbe se poate face:

- individual, apăsând pe butonul +1, ceea ce deschide cutia de dialog New intersection;
- în grup, apăsând pe butonul +N, ceea ce deschide cutia de dialog New range of intersections.
Astfel se vor stabili: 41 de coaste la distanţă de 2.5 metri una de alta, 6 longitudinale la 1.6 metri distanţă, 11
plutiri la 1.4 metri distanţă şi o diagonală la 450 şi la z=7m.
Fig. 4
Ca urmare a acestor setări suprafaţa bordului navei apare ca în figura 4.
Etapa 5. Crearea fundului navei

Aşa cum se prezintă acum, navei îi lipsesc fundul şi oglinda pupa.
Fig. 5
Pentru ca operaţiile de selecţie ulterioare să fie corecte, trebuie ca mai întâi să se deselecteze orice altă
entitate preselectată. Acest lucru se face aplicând comanda Deselect all din meniul contextual, sau pur şi simplu
apăsând tasta ESC.
Pentru a crea fundul se procedează la selectarea setului de muchii de frontieră de la partea inferioară a
bordajului. Aceasta se face apăsând tasta CTRL şi aplicând un clic pe una dintre muchiile de frontieră inferioară.
Ca urmare, setul de muchii dintre punctele A1, B1, …, J1 vor deveni selectate şi se vor colora în galben.
Apoi, se aplică comanda Edge>Extrude, cu valoarea Transverse direction=6 în cutia Extrusion vector din
figura 5.
Rezultatul operaţiei de mai sus este vizibil în figura 6.
4
Fig.6
În continuare, se selectează fiecare punct în parte din seria A0, …, J0, şi se operează asupra coordonatelor
punctului din cutia de dialog pentru coordonate. Punctelor A0 şi J0 li se dezactivează proprietatea Corner
moştenită de la punctele A1 şi J1 în urma extrudării.
În urma modificărilor coordonatele punctelor vor fi cele din tabelul 2 iar forma va fi cea din figura 7.
Tabel 2
Fig. 7
Etapa 6. Crearea oglinzii pupa

Procedura este asemănătoare cu aceea descrisă la etapa anterioară. Se selectează muchiile delimitate de
punctele A6, A7, A8, A9.
Fig. 8 Fig. 9
Se operează extrudarea muchiilor, rezultând punctele K6, K7, K8, K9.

Se dezactivează proprietarea Corner a punctului K6. Punctul K9 îşi menţine această proprietate.
Se modifică valorile coordonatelor punctelor. Toate coordonatele x şi y sunt egale cu 0. Coordonatele z ale
punctelor vor fi următoarele: zK6=7.3, zK7=7.6, zK8=8.5, zK9=14.
Ca urmare, oglinda pupa va avea forma din figura 9.
Etapa 7. Generarea planului de forme

Pentru generarea planului de forme se aplică comanda Project>Linesplan. Ca urmare se deschide fereastra
Linesplan cu aspectul din figura 10.
Fig. 10
Dacă se doreşte, planul de forme astfel obţinut se poate exporta ca fişier imagine (bitmap), ca fişier DXF
exploatabil apoi cu AutoCAD, sau poate fi trimis direct la imprimantă.
Etapa 7. Determinarea caracteristicilor hidrostatice

Până la această etapă determinarea hidrostaticii corpului de navă proiectat nu era posibilă deoarece nava nu
era etanşă la apă (dată fiind lipsa fundului şi a oglinzii) şi calculul de volumetrie nu era posibil. Acest lucru se
poate verifica aplicând comanda Tools>Check model. Programul raportează existenţa unui număr de puncte de
spărtură sau de scurgere (Leak points), iar dacă unul sau mai multe dintre ele sunt situate sub linia de plutire de
plină încărcare, calculul hidrostatic este raportat ca imposibil de a fi făcut.
În cazul de faţă, puncte de spărtură sunt numai cele situate la copastie, dar acestea sunt deasupra liniei de
plutire de plină încărcare. Dacă ar fi fost aplicată şi o punte (prin extrudarea copastiei) volumul navei ar fi fost
complet închis şi fără puncte de scurgere.
Dacă este necesar, se aplică comanda Visibility>Hydrostatic features pentru a activa afişarea caracteristicilor
hidrostatice principale ale navei.
Ca urmare vederea de profil a navei va avea aspectul din figura 11.
Fig. 11
Calculele detaliate pentru datele de proiectare nominale (pescaj nominal) se pot obţine aplicând comanda
Calculations>Design Hydrostatics.
Pentru o gamă variabilă de pescaje se aplică comanda Calculations>Hydrostatics.
Etapa 8. Determinarea unor caracteristici hidrodinamice

Folosind meniul Calculations>Resistance se pot obţine diferite estimări ale rezistenţei la înaintare şi puterii
necesare folosind diferite metode de calcul statistic.
În figura 12 este dată fereastra obţinută cu subcomanda Delft yacht series or Holtrop – 88 for sea ships, iar în
figura 13 este dată fereastra obţinută cu subcomanda Holtrop – 1988(84) method for sea ships.
6
Fig. 12
Fig. 13
Calculele au fost efectuate pentru o viteză de marş de 18 noduri.
Comparaţie cu metodologia din MultiSurf

Comparativ cu metodologia din MultiSurf, în FreeShip se lucrează mai uşor din punct de vedere conceptual.
Dificultăţile ies la iveală la testele calitative de netezime (fairing) care sunt mult mai greu de obţinut,
fairingul manual, obţinut prin tatonare din FreeShip fiind imperfect. Vă puteţi convinge uşor utilizând
instrumentele de verificare a curburilor.
În afară de aceasta, modificările de formă în FreeShip aplicându-se asupra unei geometrii nerelaţionate
implică un efort deosebit de restaurare a coerenţei modelului.
Tema 2: Modelarea unei ambarcaţiuni simple în vederea obţinerii desfăşuratelor

tablelor corpului
Se parcurg aceleaşi etape ca la tema 1, cu câteva mici deosebiri.
Corpul iniţial se generează cu setările: No. points in longitudinal direction=6, No. points in vertical direction=5,
Length=10.8, Beam=3.7, Draft=0.5, Units=Metric. Rezultă reţeaua de puncte A1, A2, …B1, B2, …, F1, F2, …, F5,
din figura 14, ale căror coordonate se modifică la valorile din tabelul 3. Punctele A1, A5 şi F5 sunt puncte de colţ.
Fig. 14
Tabel 3
Prin selectarea muchiilor serie de puncte A1, …, A5 şi extrudare se obţin feţele mărginite de seria de muchii
determinate de punctele K1, K2, …, K5. Coordonatele acestor puncte se găsesc în tabelul 3. Atributul Corner al
punctului K1 se dezactivează.
Se selectează seria de muchii delimitate de punctele A2, B2, …, F2 şi A4, B4, …, F4 şi se aplică comanda
Edge>Crease pentru a crea curbe muchie.
Se deschide cutia Layer properties şi se redenumeşte stratul Layer 0 cu numele Fund. Se activează
proprietatea Developable.
În aceeaşi cutie se foloseşte butonul Create a new empty layer pentru a crea straturile Bord inferior, Bord
superior şi Pupa, toate cu atributul Developable activat, apoi se închide cutia.
Se selectează feţele Fd1, …, Fd5 (aveţi grijă să nu mai fie selectat nimic altceva) şi se face clic pe lista de
straturi alegând din listă stratul Fund. După aceasta se apasă tasta ESC pentru a deselecta feţele. Prin aceasta
feţele anterior selectate sunt introduse în stratul Fund.
Analog, feţele Bi1, …, Bi10 se introduc în stratul Bord inferior, feţele Bs1, …, Bs5 se introduc în stratul
Bord superior, iar feţele T1, …, T4 se introduc în stratul Pupa.
Se pot atribui diferite culori celor 4 straturi pentru a identifica mai uşor apartenenţa suprafeţelor.
Folosind comanda Calculations>Intersections se deschide cutia de dialog Intersections. Aici se şterg toate
curbele de intersecţie generate automat de program şi se stabilesc:
8
- Pentru coaste (Stations) o serie cu distanţa intercostală 0.54 m;

- Pentru longitudinale (Buttocks) o serie cu distanţa de 0.37 m;
- Pentru plutiri (Waterlines) o serie cu distanţa de 0.125 m;
- O diagonală (Diagonals) la distanţa de 1.7 m.
Ca urmare, aspectul modelului devine cel din figura 15.
Fig. 15
Fig. 16
În figura 16 este reprezentat planul de forme al navei.

Pentru a se obţine desfăşuratele se aplică comanda Tools>Develop plates.
Fig. 17
Interfaţare FreeShip – Multisurf

Datorită existenţei unor facilităţi de import/export între FreeShip şi Multisurf pot fi schimbate manual date de
natură geometrică.
Cea mai simplă modalitate de import/export este cea prin fişiere de tip IGES.
Fig. 18 Fig.19
În figura 18 este prezentat rezultatul importului în MultiSurf a fişierului IGES exportat din FreeShip.
Obs.: Acurateţea transferului prin fişiere IGES trebuie verificată de fiecare dată deoarece există diferenţe de
structură şi de precizie ale fişierelor IGES în funcţie de implementarea în programul generator al exportului.
De asemenea, este posibil exportul de suprafeţe de tip DXF meshes (înfăşurători DXF).
În figura 19 este prezentat rezultatul importului în MultiSurf a unei asemenea suprafeţe provenită din
FreeShip.
Diferenţele dintre cele două modalităţi (excepţie făcând culorile rezultate) ţin de precizia de detaliu şi nu sunt
vizibile decât la o analiză prin zoom puternic.
Este recomandabil ca exportul de modele geometrice să nu se facă în scopul direct de modelare ci numai
pentru scopuri auxiliare, legate de calcule conexe geometriei corpului, unde micile imprecizii nu au un efect
sensibil.
Altfel, pentru scopuri geometrice pot apare surprize legate de neînchiderea unor componente de formă,
abateri de la traseul real al unei curbe, etc., lucruri care, la operaţii de execuţie (fabricaţie) pot genera probleme,
uneori destul de mari.
Obs.: deoarece varianta pentru uz didactic a Multisurf nu posedă un modul pentru desfăşurate (Aerohydro are
unul dar nu îl furnizează pentru uz academic) se poate genera un corp în MultiSurf şi apoi se poate exporta în
FreeShip în vederea desfăşurării componentelor sale. Nu trebuie uitat că modulul de desfăşurare din FreSurf este
totuşi unul cu un grad destul de mare de aproximaţie şi care nu ţine cont de proprietăţile de material. Exportul
din MultiSurf în FreeShip este posibil în format VRML.

II. Laboratoare 1 - 7

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

II. Laboratoare 1 - 7

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem.

1. Construcţia unei curbe Bezier

2.2. Elemente teoretice

2.3. Realizarea aplicaţiei

Pentru realizarea aplicaţiei se parcurg următoarele etape:

2. Construcţia unei curbe Spline

2.3. Realizarea aplicaţiei

Pentru realizarea aplicaţiei se parcurg următoarele etape:

Laborator Nr. 2 - Generarea curbelor suprafeţei corpului navei folosind

2. Lansarea programului, crearea fişierului şi stabilirea setărilor generale de lucru

3. Etapele generării formei.

- Se iniţiază comanda Line

Etapa 2. Generarea curbelor de prova

SBL Side Base line Line SP, SFP

FHBbL7 Fore Horizontal Bulb Line 7 Line FBwB2, SFBwP2

Etapa 3. Generarea curbelor de pupa

SPpCv Side Poop Curve BCurve Divisions=16x4, Type=3, SAPpB5, SAPpB6,

Etapa 4. Generarea curbelor master din zona prova

MFSVB2 Master Side Variable Bead 2 AbsBead FSVL, t=0.555

Etapa 5. Generarea curbelor master din zona pupa

Etapa 6. Generarea curbelor de tranziţie din zona prova

Etapa 7. Generarea curbei de tranziţie din zona pupa

Etapa 8. Generarea suprafeţei laterale a navei

Etapa 9. Generarea suprafeţei oglindă pupa

Etapa 10. Generarea suprafeţei de fund plat

Etapa 11. Generarea planului de forme

Elemente de variabilitate ale modelului

Etapa 2. Manipularea punctelor bordajului

Punctele A1, A6, A9, J1 şi J9 se declară puncte de colţ.

Etapa 3. Stabilirea setărilor proiectului

Etapa 4. Stabilirea distribuţiei curbelor de secţiune ale planului de forme

Crearea de noi curbe se poate face:

Ca urmare a acestor setări suprafaţa bordului navei apare ca în figura 4.

Etapa 5. Crearea fundului navei

Etapa 6. Crearea oglinzii pupa

Se operează extrudarea muchiilor, rezultând punctele K6, K7, K8, K9.

Etapa 7. Generarea planului de forme

Etapa 7. Determinarea caracteristicilor hidrostatice

Etapa 8. Determinarea unor caracteristici hidrodinamice

Calculele au fost efectuate pentru o viteză de marş de 18 noduri.

Comparaţie cu metodologia din MultiSurf

Tema 2: Modelarea unei ambarcaţiuni simple în vederea obţinerii desfăşuratelor

- Pentru coaste (Stations) o serie cu distanţa intercostală 0.54 m;

În figura 16 este reprezentat planul de forme al navei.

Interfaţare FreeShip – Multisurf

S-ar putea să vă placă și