Universitatea „Ștefan cel mare „ din Suceava

Facultatea de Economie, Administrație și Afaceri

Globalizare și Diplomație Economică

Proiect la disciplina: Geopolitică și Geostrategie

Coordonator:
Conf. univ. dr.
Carmen Boghean Masterand:
Mironesccu (Negușeri) Maria
Rolul marilor puteri in gestionarea
crizei resurselor energetice
Introducere

În ultimele trei decenii securitatea globală a fost modelată de o serie de

evenimente cu importanță strategică: încheierea Războiului Rece, destrămarea
URSS, atacurile teroriste de la 11 septembrie de pe teritoriul SUA şi criza
financiar-economică din perioada anilor 2008-2010. Fiecare dintre aceste
evenimente a condus la schimbări ale comportamentelor statelor pe scena
internațională şi, implicit la modificări strategice care au redesenat harta politică,
economică şi militară a lumii.

Un rol major în realizarea intereselor strategice ale unui stat îl are

strategia, percepută ca relația dintre mijloace şi obiective. În contextul creat de
declanşarea crizei, actorii statali importanți şi-au concentrat eforturile în scopul
obținerii accesului sau a consolidării pozițiilor de influență în regiunile bogate în
resurse energetice. Principalele evenimente strategice au avut loc în regiunea
Africii de Nord şi a Orientului Mijlociu, cu implicații posibile asupra unor
regiuni precum Caucazul şi Asia Centrală, acestea fiind regiunile care
concentrează majoritatea rezervelor mondiale de hidrocarburi, dar şi găzduiesc
rutele de transport terestre şi maritime dinspre statele furnizoare către statele
consumatoare.

Resurse energetice - furnizori şi consumatori

Relațiile dintre statele producătoare şi statele consumatoare, pe de o
parte, şi dintre cele consumatoare, pe de altă parte, sunt cele care stau la baza
tendințelor geostrategice ale acestora. Astfel, identificăm grupul unor state
precum Rusia sau Arabia Saudită, țări cu un grad ridicat de independență fară de
resursele energetice, independență fundamentată pe bogatele 11 rezerve de
hidrocarburi şi pe infrastructura de transport a acestora. Alt grup distinct este cel
al statelor cu un grad ridicat de suficiență a resurselor energetice, format din
Franța şi SUA, care datorită rezervelor bogate de cărbune, în cazul celei dintâi,
şi al energiei nucleare, în cazul celei de a doua, îşi pot asigura necesarul de
energie electrică, de exemplu, însă sunt puternic dependente de importurile de
petrol necesar combustibililor pentru domeniul transporturilor. În acelaşi grup
poate fi inclusă şi Brazilia, care însă îşi poate asigura combustibilul necesar
transporturilor datorită trecerii la alimentarea cu etanol (alcool etilic produs din
trestie de zahăr), dar e dependentă de importurile de gaz natural şi lichefiat din
Argentina, Algeria, Nigeria şi Orientul Mijlociu. Cel de al treilea grup de state
este acela al țărilor cele mai vulnerabile din punct de vedere al asigurării
securității energetice, care nu numai că sunt obligate să importe resurse
energetice, precum cărbune sau gaze naturale, pentru asigurarea electricității şi
transporturilor. Din acest grup cele mai vulnerabile sunt acele state care depind
de producători externi, şi se confruntă cu constanta amenințare a întreruperii
furnizării acestora (este binecunoscut cazul Rusiei care a întrerupt, în repetate
rânduri, furnizarea de gaze naturale către Ucraina, care la rândul său a redus
furnizarea acestui tip de hidrocarburi către Uniunea Europeană).

Indiferent de grupul din care fac parte, în momentul în care statele se

confruntă cu aspecte de securitate energetică, acestea au tendința de a-şi
modifica comportamentul internațional. Este cazul Chinei, care în anii ’90 şi-a
sporit importurile din statele africane şi ale Orientului Mijlociu. Astfel că din
cauza costurilor mari a stabilit şi sporit relații diplomatice cu state africane şi din
Orientul Mijlociu facilitându-şi, investițiile directe în industria petrolului din
acele state.

Criza energetică Europeană – cauze și efecte

Prețurile la energie au atins niveluri record în 2022, în special ca urmare
a invadării nejustificate a Ucrainei de către Rusia și a utilizării de către aceasta
din urmă a aprovizionării cu gaze ca armă de război.

Prețul angro al energiei electrice pe piața internă a UE este  direct legat

de prețul gazelor, care sunt în cea mai mare parte importate. Reducerea
deliberată a aprovizionării cu gaze de către Rusia este principala cauză a recentei
creșteri vertiginoase a prețurilor gazelor în UE, care a avut un impact asupra
prețului energiei electrice produse în centralele electrice pe bază de gaze și a
afectat prețurile energiei electrice în general.

Se preconizează că prețul energiei va continua să rămână ridicat în UE în lunile

următoare, deoarece este nevoie de timp pentru a înlocui aprovizionarea cu gaze
din Rusia cu surse de aprovizionare din UE. Prin urmare, țările UE au adoptat
un regulament de urgență pentru a aborda problema prețurilor ridicate la energie
și pentru a ajuta cetățenii și întreprinderile care resimt cel mai mult efectele
crizei energetice.
 Criza energetică se manifestă în Uniunea Europeană prin lipsa energiei
deoarece capacitățile de producție nu au materie primă ceea ce duce la creșterea
prețurilor. Piața este organizată deficitar, chiar daca modelul s-a arătat valabil în
timp de pace. În situația actuală când Rusia a pornit un război cald împotriva
Ucrainei și un război energetic împotriva UE se demonstrează că modelul
adoptat nu mai este fiabil pentru o astfel de situație critică.

Pentru mediul extern al Uniunii Europene Federația Rusă se comportă

ca un imperiu dar fără a mai apela la forța brută a armelor ci la o agresiune
hibridă în care componentele sunt economice, energetice, informaționale și
cyber. Uniunea Europeană, ca pricipal "beneficiar" nu a reacționat în nici un fel
la capcanele intinse, vulnerabilizându-se printr-o poziție de reconciliere, bună
înțelegere și pacificare "business as usual". Era deajuns o scurtă privire pe harta
riscurilor macroeconomice de țară:

Marea problemă este că și pe plan intern decidenții UE au acționat

abulic. Nu încape îndoială că problemele de mediu și încălzirea globală sunt
probleme ce trebuie avute în vedere, numai după ce sunt întrebați cercetătorii
din mediul academic și profesioniștii industriei energetice, ascultând moderat
activiștii de mediu. Dar se pare că Bruxelles-ul este cucerit de aceștia.
În anii '80, activiștii de mediu erau organizați de agenții de influență
sovietici și pe bani rusești pentru destabilizarea politică a vestului. Nu este
exclus ca aceste legături să se fi păstrat din moment ce extrema dreaptă
europeană este sponsorizată tot de Kremlin. Să ne gândim la acțiunile de
eliminare a nuclearului și cărbunelui din mixul energetic al Germaniei și
migrarea către gazele rusești. Dar nu trebuie să excludem și faptul că aceste
organizații neguvernamentale să fi fost preluate de chinezi, deoarece marele
câștigător al politicilor de decarbonare de până acum a fost China.
Condițiile uniformizatoare cerute tuturor statelor UE nu se pot aplica. S-
a cerut reducerea treptată a emisiilor de gaze de seră. Acestea provin din arderea
combustibililor fosili: în transport derivatele din petrol, în producerea de energie
electrică și / sau termică, gazul, cărbunele și derivatele din petrol. Chiar s-a pus
și problema ca și nuclearul sa fie înlocuit. Înlocuitorii acestor combustibili au
fost impuși: soarele și vântul, uitandu-se de biomasă, agrobiomasă sau de
deșeurile solide urbane.
Uniformizarea industriilor energetice ale țărilor membre UE nu a ținut
seama de geografie: cerea de energie arată într-un fel în țările sudice, unde
soarele produce mult mai multe ore de energie într-o zi decât în țările nordice.
De asemenea pe coastele Atlanticului sau a Mării Nordului sau a Mării Baltice
sunt mult mai multe zile de vânt decât în pusta maghiară sau pe coasta Mării
Negre. Fiecare țară are un mix de resurse energetice diferit. Știm că Polonia și
Germania beneficiază de mari bazine carbonifere, că Norvegia și România dețin
resurse de a gaze. Majoritatea țărilor Europei nu au resurse semnificative de
energie primară. De asemenea într-un fel este istoria și arhitectura industriei
germane și în alt fel arată în Spania sau în fostele țări comuniste. De aici a
rezultat construcția sistemelor de transport a energiei, sisteme care nu sunt
construite pentru a suporta intermitențele regenerabilelor de care am amintit.
Banii alocați prin Green Deal sau Fit for 55, programele majore prin
care UE speră să se elibereze din dependența energetică față de Federația Rusă
au dus la o dependență față de un monopol și mai crâncen, cel al metalelor și
pământurilor rare pe care China le controlează în proporție mai mare de 80%.
Este adevărat, capacitățile de producție regenerabile sunt mai iefine pentru un
megawatt dar este de neînțeles de ce nu s-a calculat pentru un megawatt produs.
Știm că factorul de capacitate, un fel de randament ce ține cont de timpul de
funcționare, pentru regenerabile este mult mai mic decât pentru nuclear sau
pentru combustibilii fosili, de aici rezultând că de fapt investiția pentru un
megawatt pe regenerabile este de fapt de câteva ori mai mare.
Deoarece regenerabilele injectează energie intermitent, golurile de
producție sunt preluate de capacitățile de producție a energiei din cărbune, gaz și
nuclear. Centralele nucleare nu pot fi pornite - oprite pentru perioade scurte.
Centralele (românești) pe cărbune și gaz au un timp mare de pornire - oprire, de
la câteva zile la câteva ore. Acest fapt face ca să avem un consum de cărbune
sau gaz mult mai mare din cauza acestor porniri și opriri dictate de cum bate
vântul sau cum strălucește soarele. La toate acestea se adaugă și faptul că dacă o
instalație este pornită și oprită de multe ori îi scade durata de viață.
 O discuție interesantă a inițiat domnul Constantin Crânganu despre
"necesitatea" introducerii regenerabilelor în sistemul energetic pentru a scade
emisiile de CO2. Nu dau decât un citat: "Pentru a înlocui 1 mp al unei
termocentrale pe gaz sunt necesari 140 m2 de panouri solare, 370 m2 de turbine
eoliene terestre, circa 3.000 m2 de lac de acumulare sau 6.000 m2 de biomasă."

Criza energetică: Măsuri coordonate la nivelul UE pentru

reducerea facturilor a soluționa criza energetică

Unitatea din rândul statelor membre ale UE este esențială pentru a face
față crizei energetice. Colaborarea este cea mai bună modalitate prin care țările
UE pot atenua mai bine impactul crizei și scădea riscurile. De exemplu,
achizițiile comune de energie pot reduce costurile importurilor.

În contextul actual al unui nivel ridicat de incertitudine în ceea ce

privește aprovizionarea cu energie și întreruperile furnizării de energie din
partea Rusiei, este nevoie de solidaritate între țările UE inclusiv pentru a oferi
sprijin țărilor care depind în mai mare măsură de energia rusă și care sunt,
așadar, mai afectate de orice reducere a aprovizionării.

Principalele obiective ale răspunsului UE la criza energetică sunt:

 să asigure o energie competitivă și la prețuri accesibile pentru

consumatorii din UE
 să crească securitatea energetică a UE și nivelul de pregătire al acesteia în
caz de urgență
 să întărească reziliența și autonomia pe plan energetic a țărilor UE

În acest scop, țările UE lucrează împreună pentru a:

 limita prețurile excesiv de mari ale gazelor

 îmbunătăți solidaritatea și a partaja aprovizionarea
 reduce cheltuielile cu energia pentru gospodării și întreprinderi
 reduce dependența energetică a UE
 garanta aprovizionarea cu gaze
 accelera tranziția verde
Dispute și parteneriate naționale în gestionarea crizei resurselor
energetice
Guvernele României, Ungariei, Georgiei și Azerbaidjanului au semnat la
București, un acord în domeniul energetic care va permite transportul de energie
pe ruta Caucazul de Sud – Europa, via Marea Neagră. La eveniment a participat
și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Scopul parteneriatului este construirea unui cablu submarin care să

transporte energie electrică prin Marea Neagră dinspre Azerbaidjan și Georgia
înspre România și Ungaria. Cablul va fi realizat în șase ani, va ajunge până în
România și va avea o lungime de 1.195 km, din care 1.100 km submarin și 95
km terestru.

Acordul dintre cele patru guverne va oferi cadrul financiar şi tehnic

pentru realizarea proiectului cablului submarin de transport de energie electrică
din surse regenerabile între România şi Azerbaidjan, via Georgia şi Marea
Neagră, şi, ulterior, pentru transportul acestei energii către Ungaria şi restul
Europei.

Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a precizat că „acest

proiect va conecta cele două maluri ale Mării Negre şi, mai departe, către
regiunea Mării Caspice, atât în ceea ce priveşte comunicarea digitală, cât şi
energia. Cablul electric de sub Marea Neagră prezintă multiple oportunităţi.
Acest proiect ar putea aduce Georgiei, o ţară cu destin european, beneficii
considerabile. Ar putea transforma ţara într-un hub de energie electrică şi ar
putea-o integra în piaţa de electricitate a UE. Cablul de sub Marea Neagră ar
putea transporta electricitate către vecinii noştri din Moldova şi Balcanii de Vest
şi desigur către Ucraina. Va ajuta la reconstrucţia sistemului energetic ucrainean
şi la reconstrucţia ţării”.

Stadiul proiectului

În momentul de față, este în curs de realizare studiul de fezabilitate

pentru proiectul cablului submarin de transport de energie electrică prin Marea
Neagră, care are termen de finalizare septembrie 2023. În configurația inițială,
cablul va fi realizat în șase ani, va ajunge până în România și va avea o lungime
de 1195 km, din care 1100 km submarin și 95 km terestru.

Odată finalizat, cablul submarin va stimula comerțul regional de

electricitate, va augmenta oportunitățile de export ale țărilor producătoare de
energie electrică și va întări securitatea energetică în Europa și în regiunea
Caucazului de Sud.

Acordul cuprinde, de asemenea, direcții concrete de cooperare, precum:

transportul și furnizarea de energie electrică produsă din surse de energie
regenerabile, în Azerbaidjan și Georgia, către Europa; aplicarea de noi
tehnologii privind eficiența energetică și conservarea energiei; activități în
domeniile producției, transportului și comerțului de energie regenerabilă și
hidrogen verde; promovarea cooperării la nivelul autorităților și al investitorilor
pentru dezvoltarea de proiecte în domeniile energie regenerabilă și hidrogen
verde; extinderea infrastructurii existente pentru tranzitul de energie electrică
produsă din surse de energie regenerabilă.

Un alt acord este acordarea unui ajutor de stat pentru restructurarea

Societății ”Complexul Energetic Oltenia”- S.A.  Este pasul următor necesar ce
trebuia făcut după ce Comisia Europeană a autorizat, în luna ianuarie 2022,
ajutorul de stat de restructurare  în favoarea   Societății ”Complexul Energetic
Oltenia ”SA.
”CEO va deveni un producător de energie electrică pe bază de cărbune, gaz și
energie regenerabilă.

Pentru Complexul Energetic Oltenia s-au depus până acum proiecte de

investiții cu finanțare din Fondul pentru Modernizare de peste 1,4 miliarde de
euro. De asemenea, CEO îşi va creşte capacitatea de producţie din luna mai cu
300 MW”, a declarat Virgil Popescu ministrul Energiei.

Ministerul Energiei va acorda Complexului Energetic Oltenia granturi

reprezentând contravaloarea în lei a sumei de 848,6  milioane euro, ca parte a
ajutorului de restructurare  sub formă de grant autorizat în valoare totală de
1.090 milioane euro, pentru  implementarea Planului de restructurare, până în
anul 2025, în scopul finanțării  cheltuielilor cu certificatele de emisii de gaze cu
efect de seră în perioada 2021-2025, din care 1.180.446 mii lei, echivalentul a
241,4 milioane euro, grant acordat în anul 2021 pentru achiziția de certificate de
emisii de gaze cu efect de seră, aferente anului 2020.

Ajutorul de stat sub formă de granturi pentru finanțarea achiziției de

certificate de emisii de gaze cu efect de seră, se va acorda anual, de la bugetul de
stat, prin bugetul aprobat Ministerului Energiei.

Totodată, s-a aprobat participarea statului prin Ministerul Energiei la 

majorarea capitalului social al Societății Complexul Energetic Oltenia prin aport
în numerar, cu  suma reprezentand echivalentul în lei a 180 milioane euro.
 La data de 24 iunie 2021, România a prezentat Comisiei un Plan de
restructurare revizuit, pentru perioada 2021-2026, care se bazează pe planul de
decarbonizare, pentru asigurarea unei tranziții sustenabile către o producție de
energie electrică cu emisii reduse de carbon prin înlocuirea producției de energie
electrică pe bază de lignit cu energie electrică produsă din gaze naturale și din
surse regenerabile.

Prin Decizia C (2022) 553 final din 26.01.2022 privind ajutorul de stat 
SA 59974-2021/C (ex 2020/N, ex 2020/PN) care a fost implementat parțial de
către România pentru Complexul Energetic Oltenia SA, Comisia Europeană a
autorizat un ajutor de restructurare în favoarea  Complexului Energetic Oltenia 
care constă în:

 transfer nerambursabil – grant pentru finanțarea achiziției de certificate de

gaze cu efect de seră, în valoare totală de 1.090 milioane euro, din care
241,4 milioane euro, grant acordat în baza Ordonanței de urgență a
Guvernului nr.21/2021 pentru aprobarea acordării unui ajutor de stat de
restructurare Societății ”Complexul Energetic Oltenia” SA, cu
modificările și completările ulterioare,
 împrumut cu garanție de stat în valoare de 195,8 milioane euro, pentru
finanțarea capitalului de lucru,
 aport la capitalul social al Complexului Energetic Oltenia,
 transformarea în grant a ajutorului de salvare, în valoare de 251.046,025
mii euro, acordat în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr.12/2020
privind instituirea cadrului legal pentru acordarea unor ajutoare de stat
individuale de salvare, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr.128/2021;

Potrivit Deciziei C (2022) 553 final, grantul de 1.090 de milioane de

euro va finanța achiziția certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră 
aferente  perioadei 2021-2025.
 Bibliografie

https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/energy-prices-and-security-of-supply/

https://romania.europalibera.org/a/32180962.html

https://energie.gov.ro/a-fost-aprobata-ordonanta-de-urgenta-pentru-planul-de-restructurare-al-
complexului-energetic-oltenia/

https://www.energynomics.ro/romania-are-resurse-pentru-a-atenua-criza-energetica-actuala/

https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/
tendinte_strategice_ale_marilor_puteri_in_competitia_pentru_resurse_energetice.pdf