Eficienta economica a energiilor regenerabile

0
Cuprins

1.DESPRE ENERGIILE REGENERABILE……………………………………………………….. 2

1.1 SCURT ISTORIC………………………………………….……………………………...……… 2
1.2 CLASIFICAREA ENERGIILOR REGENERABILE…….……………………...………………3
2.ENERGIA SOLARA…………………………………………………………..……………………. 4
2.1 ASPECTE GEOGRAFICE. ZONAREA ENERGETICA SOLARA. HARTA SOLARA A
ROMANIEI……………………………………………………………….…………………………… 4
3. ENERGIA EOLIANA ……………………………………………………………………………… 7
3.1 POTENTIALUL EOLIAN AL ROMANIEI.ZONAREA RESURSELOR DE VANT. HARTA
EOLIANA A ROMANIEI …………………………………………………………………………..… 8
4. ANALIZA TEHNICO ECONOMICA …………………………………………………............... 11
4.1 ELEMENTE DE PROGNOZA PENTRU VIITORUL APROPIAT …………………………. 11
5. FLUXURI DE INVESTIȚII – NIVEL GLOBAL ………………………………………………… 25
5.1 INVESTIȚII IN ECONOMIE ……………………………………………………………….…… 26
5.2 INVESTIȚII IN TEHNOLOGIA ENERGIILOR REGENERABILE …………………………. 29
5.3 INVESTIȚII IN CERCETARE SI DEZVOLTARE ……………………………………………. 30
5.4 INVESTIȚII ENERGETICE RESPONSABILE ÎN PERSPECTIVĂ …………………..…… 32
5.5 SURSE DE INVESTIȚII ………………………………………………………………………… 32
5.6 TENDINȚE PRIVIND INVESTIȚIILE ÎN 2017 ……………………………………………..… 33
6. EFICIENȚA ENERGETICA ………………………………………………………………..…… 35
6.1 PREZENTARE GLOBALĂ ……………………………………………………………….…… 35
6.2 PRODUCȚIA DE ELECTRICITATE .…………………………………………….…………… 37
6.3 CLĂDIRI …………………………………………………………………………………………. 38
6.4 TRANSPORT …………………………………………………………………………………… 42
7. FINANȚE ȘI INVESTIȚII ………………………………………………………………………… 43
8. POLITICI ȘI PROGRAME …………………………………………………………………….… 46
9. CONCLUZII ……………………………………………………………………………………..… 53

10. BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………….… 54

1
 1. Despre energiile regenerabile

1.1 Scurt istoric

Noţiunea de “energie” a fost introdusă în secolul XVIII-lea, în studiul fizicii, dar principiile
ştiinţifice au început să se contureze la începutul secolului al XIX-lea, suferind multe modificări
până în secolul al XX-lea, când Albert Einstein a arătat că între masă unui corp şi energia să
există o relaţie de tipul: E=mc2. Din punct de vedere ştiinţific, energia este o mărime ce
caracterizează capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic atunci când trece printr-
o transformare din starea sa iniţială într-o altă stare aleasă ca stare de referinţă.

In timpurile actuale energia constituie o problemă cheie, sursele noi şi regenerabile de energie
având un rol însemnat în condiţiile în care combustibilii fosili nu mai constituie rezerve sigure şi
ieftine de energie. [1]

O resursa neregenerabila este o resursa naturala, care nu poate fi reprodusa, cultivata,

generata sau utilizata pe o scara care poate sustine rata de consum. Odata epuizata nu mai
este disponibila pentru nevoile viitoare. De asemenea, resursele neregenerabile sunt resursele
care sunt consumate mult mai repede decat natura le poate crea, ca de exemplu combustibilii
fosili (cum ar fi carbunele, petrolul si gazele naturale), energia nucleara (uraniul) si anumite
exemple acvifere. Minereurile metalifere sunt primele exemple de resurse non-regenerabile.[3]

Prin energii regenerabile se înțeleg toate acele tipuri de surse de energie care care se
regenerează datorită proceselor naturale sau sunt inepuizabile (din perspectiva temporală a
vieții omenești). vnu poluează sau au un impact extrem de mic asupra mediului sau sănătății
viețuitoarelor, fiind, în același timp, surse Pe fondul amenințărilor induse de poluarea din ce în
ce mai mare (rezultată în principal din arderea combustibililor fosili - cărbuni, petrol, gaze
naturale), interesul pentru energii regenerabile a crescut vertiginos în ultimul deceniu, ceea ce
s-a concretizat într-un nivel istoric al investițiilor pentru valorificarea acestora. Deși sistemul
energetic convențional consideră sursele de energie regenerabile ca fiind surse alternative,
vorbim, de fapt, de surse care, într-o formă sau alta, au fost utilizate de umanitate de mii de ani
- față de combustibilii fosili, pentru care tehnologia de exploatare s-a dezvoltat doar în ultimii
150-200 de ani. Principalele surse de energie regenerabilă sunt cea eoliană (datorată curenților
de aer și vânturilor), solară (care captează și transformă energia soarelui în electricitate și
căldură), diversele tipuri de energie a apei (hidraulică - energia apelor curgătoare; mareelor -
energia obținută din fluxul/refluxul mărilor și oceanelor; osmotică - energia valurilor), geotermală
(energia câștigată din căldura de adâncime a Pământului) sau energia obținută din biomasă
(carburanți obținuți din procesarea plantelor sau masei lemnoase).[2]

2
Dezvoltarea resurselor regenerabile de energie că o resursă energetică semnificativă şi
nepoluantă este unul dintre principalele obiective ale politicilor energetice mondiale care, în
contextul dezvoltării durabile, au că scop creşterea siguranţei în alimentarea cu energie,
protejarea mediului înconjurător şi dezvoltarea la scară comercială a tehnologiilor energetice
viabile. [1]

Figura 1: “Ponderea diferitelor tipuri de surse regenerabile de energie (SRE) în energia

primară regenerabilă a UE” [15]

1.2 Clasificarea energiilor regenerabile

Energia poate fi clasificată din mai multe puncte de vedere, astfel:

1.2.1 Din punct de vedere al sistemului fizic căruia îi aparţine, există:

energie hidraulică: poate proveni din energia potenţială a căderilor de apă şi mareelor sau din
energia cinetică a valurilor;

energia nucleară: provine din energia nucleelor;

3
energie de zăcământ: este energia internă a gazelor sub presiune acumulate deasupra
zăcămintelor de ţiţei;

energia chimică: este dată de potenţialul electric al legăturii dintre atomii moleculelor;

energia de deformaţie elastică: este energia potenţială datorată atracţiei dintre atomi;

energie gravitaţională: este energia potenţială în câmp gravitaţional;

1.2.2 După modul de manifestare a energiei se vorbeşte despre:

energie mecanică;

energie electrică;

energie luminoasă;

1.2.3 După purtătorul de energie se vorbeşte de:

energie termică;

1.2.4 După sursa de provenienţă, poate fi:

energie stelară;

energie solară;

energie a combustibililor fosili;

energie hidraulică;

energie eoliană;

energie geotermală;

energie nucleară;

1.2.5 După faptul că urmează sau nu un ciclu, se clasifică în:

energie neregenerabila: este energia obţinută din resurse epuizabile, precum combustibili fosili
şi cei nucleari;

energie regenerabilă: energia obţinută de la soare sub formă de energie electrică , termică,
hidraulică, eoliană, geotermală sau cea provenită din biomasă; [1]

2. ENERGIA SOLARA

2.1 Aspecte geografice. Zonarea energetica solara. Harta solara a Romaniei

4
Romania este localizată într-o suprafaţă cu un potenţial solar ridicat, având aproximativ 210 zile
cu soare pe an şi flux solar anual cuprins între 1.000 kWh/m2/an şi 1.300 kWh/m2 /an. Din
aceasta, în jur de 600- 800 kWh/ m2/ an este fezabilă 100%. [6]
Pornind de la datele disponibile s-a intocmit harta cu distributia in teritoriu a radiatiei solare in
România (Fig.3.1). Harta cuprinde distributia fluxurilor medii anuale ale energiei soiare incidente
pe suprafata orizontala pe teritoriul Romaniei. Sunt evidentiate 5 zone, diferentiate prin valorile
fluxurilor medii anuale ale energiei solare incidente. Se constata ca mai mult de jumatate din
suprafata tarii beneficiaza de un flux de energie mediu anual de 1275 kWh/m2 . Harta solara a
fost realizata prin utilizarea si prelucrarea datelor furnizate de catre: ANM precum si NASA,
JRC, Meteotest. Datele au fost comparate si au fost excluse cele care aveau o abatere mai
mare decat 5% de la valorile medii. Datele sunt exprimate in kWh/m2 /an, in plan orizontal,
aceasta valoare fiind cea uzuala folosita in aplicatiile energetice atat pentru cele solare
fotovoltaice cat si termice. Zonele de interes (areale) deosebit pentru aplicatiile
electroenergetice ale energiei solare in tara noastra sunt:

-Primul areal, care include suprafeţele cu cel mai ridicat potenţial acoperă Dobrogea şi o mare
parte din Câmpia Română

-Al doilea areal, cu un potential energetic solar bun, include nordul Câmpiei Române, Podişul
Getic, Subcarpatii Olteniei şi Munteniei o bună parte din Lunca Dunării, sudul şi centrul
Podişului Moldovenesc şi Câmpia şi Dealurile Vestice şi vestul Podişului Transilvaniei, unde
radiaţia solară pe suprafaţă orizontală se situează între 1300 şi 1400 MJ / m2 .

-Al treilea areal, cu potenţialul energetic solar moderat, dispune de mai puţin de 1300 MJ / m2 şi
acoperă cea mai mare parte a Podişului Transilvaniei, nordul Podişului Moldovenesc şi Rama
Carpatică. Indeosebi în zona montană variaţia pe teritoriu a radiaţiei solare directe este foarte
mare, formele negative de relief favorizănd persistenţa ceţii si diminuând chiar durata posibilă
de strălucire a Soarelul, în timp ce formele pozitive de relief, în funcţie de orientarea în raport cu
Soarele şi cu direcţia dominantă de circulaţie a aerului, pot favoriza creşterea sau, dimpotrivă
determina diminuarea radiaţiei solare directe.[11]

5
[6]

6
În data de 7 mai 2018, peste o treime din consumul naţional de energie electrică a provenit de
la turbinele eoliene. România a fost prima ţară din Europa la acest capitol, cu o pondere a
eolienelor în consum de aproape cinci ori mai mare decât media europeană.

35% din cantitatea totală de energie electrică consumată în România în data de 7 mai a
provenit de la turbinele eoliene, România detinand recordul European la acest capitol, potrivit
datelor RWEA – Asociaţia Română pentru Energie Eoliană.

Astfel, în condiţiile unui vânt susţinut, dar şi absenţei unui reactor de la Cernavodă, oprit
planificat pentru revizii, turbinele eoliene din România au produs 54 GWh de electricitate, ceea
ce, potrivit calculelor reprezentanţilor industriei, ar acoperi consumul a circa 5 milioane de
gospodării medii din UE.

În aceeaşi zi, la nivelul întregii Europe, ponderea producţiei de energie eoliană în consumul de
electricitate a fost de doar 7,5%, deci ponderea energiei eoliene din România raportat la
consum a fost de aproape cinci ori mai mare. [7]

3. Energia Eoliana

Prima turbina eoliana a fost montata in judetul Prahova in 2004. Era o turbina second hand de
mica putere. ANRE emite un Regulament de acordare a certificatelor verzi pentru producatorii
eolieni.
Acest lucru face ca interesul fata de eolian in Romania sa creasca si incepand cu anul 2007
incepe un masiv proces de explorarea potentialului eolian al Romaniei prin instalarea de statii
de masurarea vantului cu inaltimi medii de circa 60 de metri.
Masurarea potentialului eolian era absolut necesara pentru a se decide asupra opurtunitatii
demararii afacerii.
Pana la acel moment datele despre vant erau putine si incomplete, Institutul de Meteorologie
avand in total 3 puncte de masurare in Dobrogea cu inaltimi de de doar 12 metri, oferind astfel
date cu totul lacunare in vederea construirii de modele viabile privind intensitatea si directia
predominanta a vanturilor pe baza carora sa fie intocmite planuri de afaceri.
Rezultatele masuratorilor sunt foarte bune si se confirma ca Dobrogea este, alaturi de nordul
Scotiei, cea mai promitatoare regiune de exploatare a eolianului din Europa.
Pe langa intensitatea medie a vantului de 7,2 m/s la nivelul intregului an, Dobrogea are un profil
teritorial relativ plat si are in plus si o densitate scazuta a populatiei ceea ce permite instalalarea
unui numar important de turbine eoliene, cu pastrarea distantelor tehnologic necesare intre ele.
In noiembrie 2008 se publica in Monitorul Oficial legea 220 pentru stabilirea sistemului de
promovare a producerii energiei din surse regenabile de energie.
Legea prevedea ca sistemul de bonificare in Romania este bazat pe certificate verzi, platite de
consumatorul final, pe baza cererii si a ofertei.

Autoritatile incep tarziu, in noiembrie 2009, procesul de notificare al legii catre Comisia
Europeana. Finalmente in vara lui 2011, Comisia isi da acordul asupra formei legii 220,
specificand ca IRR pentru producatorii eolieni este de maxim 10,9% pe an.

7
Reactia industriei la rezultatele masuratorilor de vant si ale prevederilor legii din 2008 este
imediata.
Daca pana in 2009 erau instalati in Romania 14 MW, incepand cu 2010 are loc o explozie
investitionala si la finele lui 2012 se ajunge la o capacitate instalata de 1905 MW.

Anul 2012 a insemnat un varf aboslut al montarii de noi capacitati eoliene in Romania,
inregistrandu-se aproape 1000 de MW; altfel spus in fiecare zi calendaristica s-a montat o noua
turbina cu o capacitate medie de 2,5 MW

Anul 2013 aduce insa o schimbare totala de optica a autoritatilor asupra industriei de
regenerabile. In ciuda protestelor industriei, a institutiilor finnaciare international, a corpului
diplomatic guvernul emite in iunie 2013, Ordonanta de Urgenta nr 57 prin care practice se
stopeaza procesul de dezvoltare a industriei de profil.

Incepand cu 2013, toate proiectele eoliene care se finalizeaza sunt cele incepute cel tarziu in
2012. Principalul motiv este dat de conditiile financiare negative oferite de noul cadru legislativ.
In plus bancile devin opace la incercarile de finantare a proiectelor in regenerabile.

Drept urmare in ciuda conditiilor naturale favorabile, a interesului companiilor de a investi in

domeniu, in Romania in anii 2013-2016 ritmul de dare in functiune de noi capacitati scade
considerabil in raport cu perioada 2010-2012.

Practic toate campurile eoliene finalizate dupa ianuarie 2013 si pana in decembrie 2016 sunt
investitii incepute inainte de 2013, pentru ca ulterior aparitiei legislatiei restrictive bancile au
refuzat sa mai acorde imprumuturi in acest sector.[8]

La 1 ianuarie 2017 Romania inregistra 3025 MW instalati in eolian, care reprezinta investitii de
peste 5 miliarde de euro.[8]

3.1 Potentialul eolian al Romaniei.Zonarea resurselor de vant. Harta eoliana a

Romaniei .

S-a considerat necesara si oportuna abordarea unor activitati de reevaluare a potentialului

eolian al Romaniei, prin utilizarea unor mijloace si instrumente adecvate (aparatura de masura,
softuri adecvate etc.) pornind de la datele de vant masurate la 22 statii apartinand ANM.. La
staţiile meteorologice măsurarea celor doi parametri ai vântului, direcţia şi viteza, se efectuează,
conform recomandărilor OMM (Organizaţia Meteorologică Mondială), la înălţimea de 10 m
deasupra solului. Din pacate,recomandarile UE in domeniu, precum si practica actuala , a
dovedit insa că viteza de la care este rentabilă eploatarea vântului ca resursă energetică trebuie
sa se refere la viteza vântului de la înălţimea rotorului turbinelor centralelor eoliene, situat in
prezent de obicei la înălţimi mari (50, 70, 80, 90 m deasupra solului). Ca urmare, a fost
elaborata Harta eoliana a Romaniei care cuprinde vitezele medii anuale calculate la inaltimea
de 50 m deasupra solului (vezi Fig.3.2). Distribuţia pe teritoriul României a vitezei medii a

8
vintului scoate în evidenţă ca principală zonă cu potenţial energetic eolian aceea a vârfurilor
montane unde viteza vântului poate depăşi 8 m/s.

A doua zonă cu potenţial eolian ce poate fi utilizat în mod rentabil o constituie Litoralul Mării
Negre, Delta Dunării şi nordul Dobrogei unde viteza medie anuală a vântului se situează în jurul
a 6 m/s. Fată de alte zone exploatarea energetică a potenţialui eolian din această zonă este
favorizată şi de turbulenţa mai mică a vântului.

Cea de a treia zonă cu potenţial considerabil o constituie Podişul Bârladului unde viteza medie
a vântului este de circa 4-5 m/s. Viteze fa vorabile ale vântului mai sunt semnalate şi în alte
areale mai restrânse din vestul ţării, in Banat si pe pantele occidentale ale Dealurilor Vestice[11]

9
Evaluari preliminare privind zona litoralului Marii Negre, inclusiv in zona off-shore,
demonstreaza ca potentialul eolian amenajabil pe termen scurt si mediu este ridicat, cu
posibilitati de obtinere a unei cantitati de energie apreciabila

Se apreciaza ca potentialul energetic anual al vanturilor in Romania se cifreaza in jurul valorii de

23 TWh.

[10]

10
4. Analiza tehnico economica

4.1 Elemente de prognoza pentru viitorul apropiat

In figura 4.1.1 putem urmari graficul productiei de energie pentru Romania. Linia portocalie
reprezinta media acestor valori.

Fig 4.1.1 [9]

11
Graficul de mai jos – reprezinta acelasi desen al productiei de energie – de aceasta data cu o
linie de trend – tendinta- evidentiata prin culoarea verde

Fig 4.1.2

Din acest grafic putem spune ca linia de tendinta are o panta ascendenta, ce creste gradual cu
aproximativ 0.5%.

12
Comparand cele doua grafice, putem spune urmatoarele concluzii : avand in vedere trendul
crescator, si luand in calcul si productia de energie pentru fiecare resursa in parte (graficul )

putem spune ca Romania va avea din ce in ce mai multa productie de energie, energie rezultata
din resurse regenerabile – cum ar fi solara sau eoliana, concluzie ce este sprijinita si de
urmatorul grafic, valorile pentru Iunie 2018, Decembrie 2018 si Ianuarie 2019 reprezentand
date din extrapolarea celor prezente.

13
14
Un alt domeniu de interes din punct de vedere al analizei– este felul in care cresterea productiei
energiei prin aceste metode durabile poate influenta cresterea produsului intern brut, ceea ce ar
duce la un confort al populatiei mai mare – asa numita “bunastarea populatiei”
Din estimarile efectuate, putem observa ca trendul Produsului Intern Brut – ca si linia de trend
pentru productia de energie – este crescator.

[12]

Pentru a evidentia cresterea Produsului Intern Brut, punem in valoare urmatorul grafic:
Cresterea PIB in procente, in comparatie cu anul precedent .

15
[13]

Din aceste grafice, observam o crestere relativ stabila a PIB-ului, insa un punct de interes este
dat de anul 2009 – moment in care criza economica si-a facut aparitia, de unde si aceasta
scadere brusca.

Productia totala de energie electrica a Romaniei poate fi pusa in corelatie – printr-o corelograma
– cu produsul intern brut (insa si consumul de energie electrica al Romaniei poate fi supus
aceluiasi proces)

Pentru a realiza graficul ce pune in evidenta produsul intern brut al Romaniei, impreuna cu
energia, am estimat – pe baza datelor deja existente – consumul de energie al Romaniei, in
urmatorul an. Astfel, am obtinut urmatorul grafic:

16
Astfel, putem observa urmatoarele: putem spune ca exista o legatura intre Produsul Intern Brut
si celelalte marimi puse in discutie si anume Productie si Consumul de Energie Electrica

17
18
Din cele doua grafice putem spune ca Produsul Intern Brut influenteaza atat Consumul cat si
Productia de energie electrica, dar nu este singurul factor-fiind prezenti si alti factori
neidentificati. Putem baza aceasta observatie pe faptul ca punctele sunt asezate cu
neregularitate pe grafic. De asemenea, distributia punctelor poate fi aproximata cu o dreapta,
avand panta dreptei negativa.

𝑌 =𝛼+𝛽∗𝑥+𝜀

Consideram Y modelul linear, unde 𝛼 si 𝛽 sunt parametrii modelului – panta dreptei fiind
negativa avem 𝛽 < 0. Legatura dintre cele doua variabile este directa, lineara. 𝜀 reprezinta
estimatiile valorilor variabilei reziduale.
Cand exista o dependenta lineara intre cele doua variabile considerate, valorile variabilei
dependente sunt date de relatia

𝑌̂𝑖 = 𝛼̂ + 𝛽 ∗ 𝑥𝑖

iar variabila reziduala,

𝜀̂𝑖 = 𝑌𝑖 − 𝑌̂𝑖

[16]

19
[14]

Din graficul de mai sus, reiese ca populatia Romaniei este in scadere. Conform Institutului de
Statistica, Romania este o tara de emigrare. Din datele plotate, observam o crestere a
productiei de energie, insa o scadere a populatiei. Din aceste date – putem trage concluzia ca
desi exista o scadere a populatiei, totusi productia de energie este in crestere – asta inseamna
un nivel de trai mai ridicat pentru locuitorii tarii.

20
[9]

-separ cele patru grafice – hidro, eolian, nuclear, fotovoltaic – scot trendul, si prelungesc pana in
2020

In urmatorul grafic putem observa evolutia unor energii din graficul de mai sus, cu un trendline
aplicat graficelor

21
Pute

Putem observa ca linia de trend este descrescatoare – putem spune ca hidro-energia pierde
teren in fata altor surse regenerabile, cum ar fi cea solara si cea eoliana.
Panta de descrestere este de aproximativ 10%

22
De asemenea trendul pentru energia nucleara este tot descrescator – cu pana la 6 %.

Mai jos, observam trendul crescator al energiei eoliene in Romania, ceea ce inseamna o din ce
in ce mai multa productie de energie provenind din resurse eoliene.

23
Productia de energie solara se afla de asemenea pe un trend crescator. Este adevarat ca in
lunile de iarna, valoarea energiei solare nu este la fel de puternica ca in celelalte luni – dar
acest lucru nu este valabil in cazul energiei eoliene, lucru ce ar putea compensa eventuala
lipsa.

24
5. FLUXURI DE INVESTIȚII – NIVEL GLOBAL

Rețele de transmisie și distribuție robuste sunt esențiale pentru echilibrarea ofertei și a

cererii într-un sistem de alimentare. Flexibilitatea poate fi sporită prin creșterea capacității liniilor
de rețea și prin utilizarea tehnologiilor de rețea avansate pentru optimizarea utilizării transmisiei.
Consolidarea interconexiunilor regionale ale sistemelor energetice învecinate extinde efectiv
zonele de echilibrare, facilitând o integrare ulterioară a generațiilor variabile de energie
regenerabilă.

Investițiile globale noi în domeniul energiei regenerabile și al combustibililor (fără a

include proiecte hidroenergetice mai mari de 50 MW) au fost în valoare de 241,6 miliarde USD
în 2016, conform estimărilor Bloomberg New Energy Finance (BNEF). Deși aceasta reprezintă
o scădere de 23% față de anul precedent, declinul a însoțit o instalație record de capacități de
energie regenerabilă la nivel mondial în 2016. Investițiile în energie regenerabilă și combustibili
au depășit 200 de miliarde de dolari pe an în ultimii șapte ani.

25
 Pentru al cincilea an consecutiv, investițiile în capacități noi de energie regenerabilă
(inclusiv toate energiile hidroelectrice) au fost aproape dublate față de capacitatea de generare
a combustibililor fosili.

Investițiile în energii regenerabile au continuat să se concentreze asupra energiei solare,

urmate îndeaproape de energia eoliană, deși investițiile în ambele sectoare au scăzut față de
2015. Finanțarea activelor proiectelor de utilitate, cum ar fi parcurile eoliene și parcurile solare,
au dominat investițiile în cursul anului - 187,1 miliarde de dolari. Instalațiile fotovoltaice solare la
scară mică (sub 1 MW) au reprezentat 39,8 miliarde USD în întreaga lume, avand un declin de
28%.

Investițiile în energie regenerabilă în țările dezvoltate, luate ca grup, au scăzut cu 14% în 2016, la
125 miliarde USD. În timp ce investițiile în Japonia și Statele Unite au scăzut, Europa a înregistrat o ușoară
creștere. Printre țările în curs de dezvoltare și cele emergente, investițiile în energii regenerabile au scăzut
cu 30%, ajungând la 116,6 miliarde USD. China a jucat un rol dominant în acest proces, rupand o tendință
de creștere de 11 ani. Chile, Mexic, Maroc, Pakistan, Filipine, Africa de Sud, Turcia și Uruguay au devenit
piețe în valoare de miliarde de dolari în 2015, dar în 2016, fiecare dintre aceste țări a înregistrat o scădere
drastică a investițiilor datorată în parte licitațiilor întârziate sau întârzierilor în asigurarea echității pentru
proiectele care au câștigat capacitatea în cadrul licitațiilor. Argentina, Bolivia, Egipt, Indonezia, Iordania,
Kenya, Mongolia, Peru, Thailanda și Vietnam au înregistrat o creștere a investițiilor în 2016..
Există două motive principale pentru scăderea investițiilor globale în domeniul energiei
regenerabile în 2016. Una a fost încetinirea investițiilor în Japonia, China și în alte țări emergente. Cealaltă
a fost reducerea semnificativă a costurilor energiei solare PV și a energiei eoliene offshore și onshore,
ceea ce a îmbunătățit, de asemenea, competitivitatea acestor tehnologii în ceea ce privește costurile.
Rezultatul a fost că, în 2016, investitorii au putut să achiziționeze mai multă capacitate de energie
regenerabilă pentru mai puțini bani.

5.1 INVESTIȚII IN ECONOMIE

Economiile in curs de dezvoltare și cele emergente au depășit pentru prima dată țările
dezvoltate în domeniul energiei regenerabile în 2015, dar țările dezvoltate au reluat conducerea
în 2016. Tendințele investițiilor în energie regenerabilă au variat în funcție de regiune, cu
investiții crescand în Europa și Australia; scazand în China, Statele Unite, Orientul Mijlociu,
Africa, Asia-Oceania (cu excepția Austriei) și America Latină; și stabil în India. În ceea ce
privește finanțarea energiei regenerabile (cu excepția hidrocentralelor mai mari de 50 MW),
China a reprezentat 32%, urmată de Europa (25%), Statele Unite (19%) și Asia-Oceania
(exceptie facand China și India, 11%); America (cu excepția Braziliei și Statelor Unite), Brazilia

26
și Orientul Mijlociu și Africa au reprezentat câte 3% fiecare.

Primii 10 investitori naționali au constat din trei țări emergente (toate din țările BRICS) și șapte
țări dezvoltate. În plus față de China și Statele Unite, topul tarilor a inclus Regatul Unit, Japonia
și Germania. Următoarele cinci țări au fost India, Brazilia, Australia, Belgia și Franța.
Deși China a reprezentat din nou cele mai mari angajamente în dolari pentru investiții noi în
domeniul energiei regenerabile, valoarea totală de 78,3 miliarde USD a scăzut cu 32% față de
2015, cel mai scăzut nivel din 2013. Majoritatea acestui total (72,9 miliarde USD) a fost in
finante active, in scadere cu 34% față de 2015. Cu toate acestea, investițiile în dezvoltarea
proiectelor fotovoltaice la scară redusă au crescut cu 32%, până la 3,5 miliarde USD, iar R & D
guvernamental a crescut de asemenea cu 7% până la 1,9 miliarde USD. În general, China a
investit aproximativ aceeași sumă atât în energia solară, cât și în cea eoliană. Țara a investit, de
asemenea, sume importante în hidroenergii la scară largă, deși în scădere față de 2015; China
a comandat aproape 9 GW de capacitate pe parcursul anului, o mare parte din aceasta fiind
proiecte mai mari de 50 MW

Investițiile în Europa au totalizat 59,8 miliarde USD (în creștere cu 3%) în 2016, în
principal datorită investițiilor semnificative în energia eoliană offshore. Capitalul de investiții a
reprezentat 78% din investiția regiunii, la 46,9 miliarde USD, din care 40,6 miliarde USD au fost

27
investiți în energia eoliană (în creștere cu 10% față de 2015) și 1,6 miliarde USD au fost investiți
în energia solară (în scădere cu 75%). Capacitatea distribuită la scară mică în Europa a atras
6.7 miliarde USD în 2016 (în scădere cu 18%), Germania, Marea Britanie și Țările de Jos fiind
cei mai mari trei contribuabili.

În Europa, Regatul Unit a fost cel mai mare investitor național în domeniul energiei regenerabile
pentru al doilea an consecutiv, la 24 miliarde USD. Cele mai multe dintre acestea au fost
finanțate din active (22,5 miliarde USD), cu patru proiecte de energie eoliană offshore,
reprezentând 14,2 miliarde USD. Germania a fost cel de-al doilea cel mai mare investitor
european, la 13,2 miliarde USD, în scădere cu 14% față de 2015. Din acest total, finanțarea
germană a activelor a fost de 8,4 miliarde USD (în scădere cu 34%) și a fost dominată de
energia eoliană offshore și onshore.

Statele Unite au rămas cel mai mare investitor individual în rândul economiilor dezvoltate. Țara
a investit 46,4 miliarde USD în 2016, o scădere cu 10% față de 2015. În ciuda acestei reduceri,
s-a înregistrat o creștere puternică (cu 33%) a investițiilor de capacitate distribuită la scară mică,
cu investiții de 13,1 miliarde USD în proiecte fotovoltaice solare la scara mica. . Valoarea
activelor pe scară largă a scăzut cu 2%, la 29,8 miliarde USD, energia eoliană și solară
reprezentând fiecare câte o cotă egală. Investițiile pe piețele publice din Statele Unite au scăzut
cu 87%, până la 1,3 miliarde USD, cel mai mic nivel în ultimii cinci an

Investiția Japoniei a scăzut cu 56%, până la 14,4 miliarde USD. Reducerea a rezultat în mare
parte din dificultățile de acces la rețea și de la o schimbare a politicii de la un FIT generos la
licitație. Investițiile în capacități la scară mică au scăzut cu 69%, până la cel mai scăzut nivel din
2011 (8,5 miliarde USD). Investițiile în India au rămas stabile în comparație cu 2015, cu un total
de 9,7 miliarde USD. Aproximativ 5,5 miliarde de dolari au fost investiți în capacități noi de
energie solară, iar în anul 2016 au fost investiți 3,7 miliarde USD în energia eoliană. Brazilia a
fost cea de-a treia economie emergenta printre primii 10 investitori in 2016, investitiile totale
ajungand la 6,8 miliarde USD, o scadere fata de 2015. In timp ce finantarea activelor de energie
eoliana a scazut cu 15% pana la 4,9 miliarde USD, cele solare au crescut cu 75% la 1 miliard
de dolari americani

În alte părți ale Americii (dincolo de Brazilia și Statele Unite), investițiile au totalizat 6,1 miliarde
USD (în scădere cu 54%), cu variații mari între țări. Unele țări au înregistrat scăderi
semnificative: de exemplu, investițiile în Chile (800 milioane USD), Mexic (600 milioane USD) și
Uruguay (400 milioane USD) au scăzut cu peste 70% față de 2015. În Honduras, investițiile au
scăzut cu 32% pana la 300 milioane USD. Alte țări au înregistrat însă o creștere semnificativă,
inclusiv Argentina (cu 356% până la 400 milioane USD) și Peru (cu 151%, până la 400 milioane
USD). Bolivia, care nu a înregistrat investiții în energie regenerabilă în 2015, a ajuns la 800
milioane USD în 2016.

Investițiile în Orientul Mijlociu și Africa au scăzut cu 32% până la 7,7 miliarde USD, cel mai

28
scăzut nivel al investițiilor începând cu 2011. Declinul s-a datorat, în principal, pauzelor de
finanțare în Africa de Sud (900 milioane USD) și Maroc (700 milioane USD); ambele țări au
înregistrat o scădere a investițiilor cu 75% față de 2015. În același timp, investițiile au crescut în
cursul anului în Iordania (cu 148% până la 1,2 miliarde USD), Kenya (cu 31% până la 600
milioane USD) și Egipt, investiția în energie în 2015 și a ajuns la 700 milioane USD în 2016.

În Asia-Oceania (cu excepția Chinei și Indiei), investițiile au scăzut cu 42%, ajungând la 26,8
miliarde USD, cel mai scăzut după 2011, în mare parte datorită scăderii în Japonia. Alte țări din
regiune cu scăderi au inclus Filipine (cu 47% până la 1 miliard USD), Pakistan (cu 58% până la
900 milioane USD) și Taipeiul chinezesc (cu 2%, până la 700 milioane USD). Cu toate acestea,
unele țări au înregistrat creșteri semnificative ale investițiilor, inclusiv în Singapore (de 14 ori
până la 700 milioane USD), Vietnam (cu 143% până la 700 milioane USD) și Indonezia (cu 84%
până la 500 milioane USD). Mongolia, care nu a înregistrat investiții în domeniul energiei
regenerabile în 2015, a ajuns la 200 milioane USD. Thailanda a înregistrat o investiție de 1,4
miliarde USD (în creștere cu 4%), cel mai înalt nivel din regiune (după China și India)

5.2 INVESTIȚII IN TEHNOLOGIA ENERGIILOR REGENERABILE

Investițiile noi în energia regenerabilă în 2016 au continuat să fie dominate de energia solară
(în cea mai mare parte fotovoltaică) și energia eoliană, care au reprezentat aproximativ 47% din
totalul investițiilor. Ambele tehnologii au înregistrat scăderi ale investițiilor în dolari în 2016, cu o
scădere cu 34% a energiei solare până la 113,7 miliarde de dolari și reducerea cu 9% a
energiei eoliene până la 112,5 miliarde USD. Reducerea semnificativă a costurilor a avut un rol
important în aceste scăderi ale numărului de investiții, în special în ceea ce privește PV-ul solar,
care a înregistrat o creștere a pieței de aproape 50% față de 2015.
Investițiile în biomasă / deșeuri în energie și hidroenergie la scară redusă au rămas stabile la
6,8 miliarde USD, respectiv 3,5 miliarde. Investițiile în biocombustibili (în scădere cu 37%) și
energia oceanică (în scădere cu 7%) au scăzut la 2,2 miliarde USD, respectiv 200 milioane
USD. Singura tehnologie care a înregistrat creșteri ale investițiilor noi în 2016 a fost puterea
geotermală, care a crescut cu 17% până la 2,8 miliarde USD. (→ vezi figura 43.)

În 2015, economiile emergente și în curs de dezvoltare au reprezentat mai mult de jumătate din
investițiile globale atât în energia eoliană, cât și în energia solară, însă în 2016 au pierdut
conducerea în domeniul energiei eoliene și au menținut-o doar în puterea solară. Investițiile în
energia eoliană au crescut cu 13%, ajungând la 60,6 miliarde USD în țările dezvoltate, dar în
scădere cu 27%, până la 51,9 miliarde USD în țările în curs de dezvoltare. Investițiile în energie
solară au scăzut în țările dezvoltate și în țările în curs de dezvoltare și în țările emergente, cu
33% (până la 56,2 miliarde USD) și 35% (la 57,5 miliarde USD).

29
Proiectele hidroelectrice de mari dimensiuni, de peste 50 MW, reprezintă cel de-al treilea sector
(după energie solară și eoliană) cele mai importante pentru investițiile în energie regenerabilă în
2016. Translația adaosurilor de capacitate hidroenergetică în dolari SUA pe an nu este simplă
deoarece proiectul mediu durează patru ani a construi. Deși BNEF nu urmărește statistici
detaliate pentru proiectele hidroelectrice de mari dimensiuni, estimează că finanțarea activelor
pentru proiectele hidroelectrice de mari dimensiuni care au atins un avans financiar în 2016 a
totalizat cel puțin 23,2 miliarde USD, în scădere cu 48% față de 2015.

5.3 INVESTIȚII IN CERCETARE SI DEZVOLTARE

Cheltuielile globale în domeniul cercetării și dezvoltării (R & D) au scăzut cu 7% în 2016, până

la 8 miliarde USD, ca urmare a scăderii sectorului corporativ. În timp ce R & D al guvernului a
crescut cu 25% față de 2015, la un record de 5,5 miliarde de dolari, R & D a scăzut cu aproape
40%, deoarece producătorii de energie solară și de energie solară și-au redus cheltuielile.
Europa a fost din nou cel mai mare investitor regional în cercetare și dezvoltare, în ciuda unei
scăderi de 8%, până la 2,2 miliarde USD. Investițiile chineze au scăzut cu 2%, până la 2
miliarde de dolari, dar s-au menținut cu mult înaintea Statelor Unite, unde cheltuielile au crescut
cu 13% până la 1,5 miliarde USD. În anul 2016, totalul cheltuielilor pentru C & D a scăzut atât în
cazul energiei solare (cu 20% până la 3,6 miliarde USD), cât și al energiei eoliene (în scădere
cu 13% până la 1,2 miliarde USD). În ciuda prețurilor scăzute ale petrolului și a unui mediu de
reglementare provocator, cheltuielile de cercetare și dezvoltare privind biocarburanții au crescut
cu 11%, pana la 1,7 miliarde USD.

30
Fig. 43 – Investitia globala in energii regenerabile, dupa tehnologii, Tari dezvoltate si in curs de
dezvoltare

Finanțarea activelor proiectelor la scară utilitară a reprezentat marea majoritate a investițiilor

totale în energie regenerabilă. Suma a constituit 187,1 miliarde USD în cursul anului, o scădere
de 21% față de 2015, datorită costurilor instalate mai mici pe MW pentru energia eoliană și
solară, precum și unei încetiniri a ritmului de creștere în China și America Latină. Investițiile de
capacitate distribuită la scară mică, în mare parte sistemele solare fotovoltaice de mai puțin de
1 MW, au scăzut cu 28% până la 39,8 miliarde USD. Statele Unite au condus investiții în
această categorie cu 13,1 miliarde USD, urmate de Japonia cu 8,5 miliarde USD (în scădere de
la 27,9 miliarde USD) și China cu 3,5 miliarde USD. Investițiile pe piața publică în companiile și
fondurile de energie regenerabilă au scăzut cu 53%, până la 6,3 miliarde USD. Fondurile
generate de ofertele publice inițiale (IPO) au crescut cu 12%, până la 2,6 miliarde USD. În
Statele Unite, investițiile pe piețele publice în "societățile cu randament" (yieldcos) au fost mult
mai puțin active în 2016 decât în 2015 și nu au fost lansate noi fonduri. În ansamblu, companiile
de energie solară și fondurile aferente au strâns 1,7 miliarde USD (mai puțin de o cincime din
totalul anului precedent), în timp ce energia eoliană a strans 4,2 miliarde USD (o creștere cu
66% față de 2015).
Capitalul de risc și investițiile de capital privat (VC / PE) în domeniul energiei regenerabile au

31
scăzut cu 4%, până la 3,3 miliarde USD în 2016. Ca și în anii precedenți, companiile de energie
solară au atras cele mai mari investiții de capital de risc și investiții de capital privat, cu mai mult
de două treimi total, deși finanțarea a scăzut cu 2% până la 2,3 miliarde USD. Creșteri au fost
înregistrate atât în cazul vântului (cu 41% până la 539 milioane USD), cât și al energiei
hidroelectrice de dimensiuni reduse, cu o investiție de aproape 165 milioane USD, datorată în
principal unei singure tranzacții. Biocombustibilii au scăzut cu 60%, până la 254 milioane USD.
Statele Unite au rămas centrul investițiilor globale de energie regenerabilă, reprezentând mai
mult de două treimi din total, cu 2,3 miliarde USD (în scădere cu 2% față de 2015).

Activitatea de achiziție - care nu este calculată ca parte a investițiilor noi de 241,6 miliarde USD
- a crescut cu 17%, până la un nou record de 110 miliarde USD. Creșterea a fost determinată,
în principal, de fuziunile și achizițiile corporative (fuziuni și achiziții, cumpărarea și vânzarea de
societăți), care au crescut cu 58% până la 27,6 miliarde USD, iar ieșirile investitorilor de pe
piața publică, care au crescut de patru ori la 6,7 miliarde USD. Achizițiile și refinanțările
imobiliare au rămas cea mai mare categorie de activitate de achiziție, tranzacții în valoare de
72,7 miliarde USD, echivalentul a 66% din total. În această categorie, activitatea a crescut în
Statele Unite (cu 14% până la 29,2 miliarde USD), Europa (cu 8%, până la 28,6 miliarde USD)
și China (cu 7%, până la 4,4 miliarde USD). În toate celelalte regiuni, achizițiile de active și
refinanțarea au scăzut. Achizițiile de acțiuni private au scăzut cu 2% față de 2015, până la 3,4
miliarde USD.

5.4 INVESTIȚII ENERGETICE RESPONSABILE ÎN PERSPECTIVĂ

În 2016, tehnologiile de energie regenerabilă au continuat să atragă mult mai mulți investitori
decât au făcut combustibilii fosili sau centralele generatoare de energie nucleară. Conform
estimărilor, 249,8 miliarde de dolari au fost angajați în construirea de noi centrale electrice
regenerabile (inclusiv 226,6 miliarde USD fără hidrocentrale de mari dimensiuni, plus 23,2
miliarde USD pentru proiecte hidroenergetice mai mari de 50 MW). Aceasta se compară cu
aproximativ 113,8 miliarde USD angajați pentru capacitatea de generare a combustibililor fosili
și 30 de miliarde USD pentru capacitatea de producție a energiei nucleare. În ansamblu,
energia din surse regenerabile a reprezentat aproximativ 63,5% din suma totală aferenta noii
capacitate de generare de energie în 2016.

5.5 SURSE DE INVESTIȚII

Datoria reprezintă majoritatea investiției care intră în mai multe proiecte de energie
regenerabilă la scară utilă, fie la nivel de proiect sub formă de împrumuturi fără obligații de
recurs, obligațiuni sau leasing; sau la nivel corporativ sub formă de împrumuturi de către

32
dezvoltatorul de utilități sau proiect. În 2016, băncile comerciale au oferit cea mai mare parte a
datoriei la nivel de proiect pentru proiectele de energie regenerabilă. Obligațiunile verzi
reprezintă o clasă activă în creștere pentru investitorii din întreaga lume. Acestea includ titluri de
creanță eligibile emise de băncile de dezvoltare, guvernele centrale și locale, băncile
comerciale, agenții și corporații din sectorul public, titluri garantate cu active și titluri garantate
cu ipotecă verde și obligațiuni pentru proiecte. În 2016, emisiunea de obligațiuni verzi la nivel
global sa dublat aproape la 95,1 miliarde USD. Aceasta a inclus prima obligațiune verde
suverană, emisă de Polonia. China a crescut emisiunea sa la 27,1 miliarde USD, depășind
Statele Unite cu 15,5 miliarde USD. Pe lângă băncile comerciale și emisiunile de obligațiuni,
cealaltă sursă majoră de datorii pentru activele din surse regenerabile este împrumutată direct
din gama largă de bănci de dezvoltare naționale și multilaterale. Cifrele agregate pentru
împrumuturile acordate de bancă pentru dezvoltarea surselor regenerabile de energie în 2016
nu erau încă disponibile la data publicării. Printre cei care au publicat date la începutul anului
2017, KfW din Germania a acordat echivalentul în euro de 39 miliarde USD pentru "finanțarea
protecției mediului și a climei" (cu 20% mai mare față de 2015) 23,5 miliarde USD pentru
eficiența energetică. ADB a aprobat 3,7 miliarde USD pentru investiții în finanțarea schimbărilor
climatice, o creștere de 42% față de 2015, pentru a sprijini eforturile în dezvoltarea țărilor
membre. Companiile de utilități electrice au continuat să fie o sursă importantă de finanțare în
bilanț și capitaluri proprii la nivel de proiect în 2016. Nouă dintre cele mai mari companii
europene de utilități au investit în anul 2015 un total de 11,5 miliarde USD în surse regenerabile
și au fost pe cale să investească 10,2 miliarde USD 2016. Investitorii instituționali, cum ar fi
companiile de asigurări și fondurile de pensii, tind să fie mai atenți la riscuri și, prin urmare, sunt
interesați de fluxurile de trezorerie previzibile ale unui proiect deja în funcțiune. În Europa,
investițiile directe ale investitorilor instituționali în domeniul energiei regenerabile au totalizat 2,8
miliarde USD în 2016, în comparație cu recordul stabilit în 2014, mai mult decât dublul nivelului
din 2015 și de aproape 10 ori mai mare decât în 2010.

5.6 TENDINȚE PRIVIND INVESTIȚIILE ÎN 2017

Investițiile globale în energie regenerabilă au fost de 50,84 miliarde USD în primul trimestru al
anului 2017, în scădere cu 20,9% față de trimestrul I în 2016 (64,25 miliarde USD). Acest declin
reflectă scăderea investițiilor în cele mai mari două piețe, Statele Unite și China. Investițiile
americane în T1 2017 au scăzut cu 42% față de trimestrul I în 2016, până la 6,9 miliarde USD,
iar investițiile Chinei au scăzut cu 11%, la 17,2 miliarde USD. De asemenea, investițiile în
Europa au scăzut semnificativ (în scădere cu 61,7%): în Regatul Unit, unde nu existau noi
finanțări în domeniul energiei eoliene offshore, investițiile au scăzut cu 92% până la 1,1 miliarde
USD în primul trimestru. Contrar acestei scăderi, investițiile în Germania și Franța au crescut cu
94%, respectiv cu 138%

33
Fig. 44 – Investiti globala in capacitatea de power, dupa tip (Regenerabil, combustibil fosil,
putere nucleara)

Țările în curs de dezvoltare au prezentat modele de investiții variabile în trimestrul I al anului

2017. Investițiile au scăzut ușor în India (cu 2% până la 2,8 miliarde USD) și Brazilia (cu 3%
până la 1,8 miliarde USD), în timp ce investițiile Mexicului au crescut de 47 ori, până la 2,3
miliarde USD.

Investițiile în energia solară și eoliană, care au reprezentat ponderea leului, au scăzut în T1

2017 față de T1 2016, cu 6,7%, respectiv 40,6%. Investițiile în energia eoliană offshore au
scăzut cu 60% față de trimestrul I al anului 2016, până la 4,6 miliarde USD. Biomasa și energia
reziduală, energia hidro și geotermală la scară redusă au înregistrat o creștere a investițiilor în
T1 2017.

Finanțarea activelor proiectelor de energie regenerabilă la scară utilă sa ridicat la 39 miliarde

USD în T1 2017, în scădere cu 27,5% față de trimestrul I al anului 2016. Proiectele solare la
scară mică (sub 1 MW) au reprezentat cea de-a doua categorie de cheltuieli, miliarde în primul
trimestru, în creștere cu 8% față de trimestrul I în 2016 [4]

34
6. EFICIENȚA ENERGETICA

Managementul pe partea de cerere este urmărirea unor măsuri de eficiență energetică eficiente
din punct de vedere al costurilor pe partea clientului, precum și a diferitelor măsuri de
conservare, pentru optimizarea optimă a sistemului energetic. De asemenea, poate include
răspunsul dinamic al încărcăturii la semnalele pieței în timp real sau controlul direct al sarcinii
de către utilități pe baza unor criterii predeterminate.

6.1 PREZENTARE GLOBALĂ

Mulți factori de decizie consideră că eficiența energetică este o prioritate pentru atingerea
diverselor obiective energetice, inclusiv îmbunătățirea securității energetice și a accesului la
energie, poluarea aerului redusă și sărăcia alimentară, creșterea ocupării forței de muncă și
competitivitatea industrială.

Mai mult, scenariile pentru reducerea emisiilor de CO2 recunosc că eficiența energetică va juca
un rol critic.Eficiența energetică are, de asemenea, sinergii semnificative cu energia
regenerabilă; împreună pot realiza mai mult decât suma părților lor. De exemplu, economiile de
energie ajută energiile regenerabile să satisfacă o cotă mai mare a cererii de energie la un cost
mai mic și să deschidă noi piețe. Deplasarea de la energia termică la regenerabile non-termice
îmbunătățește și eficiența energetică primară.

Politicile privind eficiența energetică sunt principalul motor al investițiilor în eficiența energetică,
inovațiile în domeniul tehnologiei și al finanțării jucând, de asemenea, roluri importante. Astfel,
în ciuda prețurilor scăzute ale petrolului în 2015 și mare parte din 2016, gospodăriile,
întreprinderile și guvernele au continuat să investească puternic în eficiența energetică. Din
cauza lipsei unor indicatori exacți ai eficienței energetice, intensitatea energetică este adesea
utilizată ca un proxy pentru tendințele de eficiență energetică, chiar dacă este afectată și de
schimbările structurale ale economiei și de schimbările survenite în mixul energetic. Intensitatea
energiei primare este măsurată ca sursă totală de energie primară (TPES) pe unitate de produs
intern brut (PIB). Alternativ, intensitatea energetică finală este măsurată ca consum final final
(TFC) pe unitate de PIB. Intensitatea TFC poate reflecta mai bine tendințele în eficiența
energetică la utilizarea finală decât intensitatea TPES, deoarece exclude pierderile de generare
a energiei sau de conversie a combustibililor. Cu toate acestea, datele despre energia primară
sunt de obicei disponibile mai devreme și, în general, sunt mai fiabile. De asemenea,
intensitatea TPES este mai relevantă pentru monitorizarea cererii globale de energie și a
emisiilor de gaze cu efect de seră asociate.

35
În 2015, intensitatea globală a energiei primare s-a îmbunătățit cu 2,6% . Aceasta este rata
medie care trebuie realizată între 2010 și 2030 pentru a atinge Obiectivul 7 de Dezvoltare
Durabilă - de a dubla rata de îmbunătățire a eficienței energetice. Cu toate acestea, între 2010
și 2015, intensitatea energetică a scăzut cu doar 10,2% în ansamblu - o rată medie anuală de
2,1% . În aceeași perioadă, TPES a crescut cu 1,3% pe an, reprezentând o creștere totală de
6,8%. )

Intensitatea energiei, primară sau finală, variază foarte mult în funcție de regiuni și țări. În 2015,
îmbunătățirea intensității primare a energiei a fost mai puțin pronunțată în economiile dezvoltate
decât în economiile în curs de dezvoltare și în țările emergente, dintre care majoritatea continuă
să crească rapid și au un potențial mai mare de eficiență. De exemplu, intensitatea energetică
primară a Chinei sa îmbunătățit cu 5,8% în 2015, pe măsură ce TPES-ul țării a crescut cu 0,9%
(cea mai mică rată din 1997), chiar dacă PIB-ul a crescut cu 6,9% .Economia Indiei a devenit,
de asemenea, în ultimul deceniu, mai putin consumatoare de energie. Brazilia, pe de altă parte,
a înregistrat o creștere a intensității energiei primare începând cu 2012, iar intensitatea
energetică a generării de energie electrică în Vietnam a crescut cu 70% între 2004 și 2014
(determinată în parte de o creștere a ponderii producției de energie electrică pe bază de
cărbune )

36
Fig. 53 – Intensitatea energetica primara si oferta primara de energie, la nivel global

Nivelurile ridicate de intensitate a energiei primare se datorează unei combinații între: o parte
relativ mare a activităților economice intensive din punct de vedere energetic, utilizarea unor
tehnologii mai puțin eficiente din punct de vedere energetic, subutilizarea capacității de
producere a energiei electrice și o proporție relativ mare de producere a energiei termice , în
special cărbunele. De exemplu, declinul primar al intensității energetice a Chinei în ultimii ani se
datorează, în mare parte, schimbărilor structurale din economie în afara industriei majore și a
serviciilor și a producției cu valoare adăugată mare (în conformitate cu politica globală de
creștere a Chinei), precum și mai mult mix energetic cu emisii reduse de carbon. Cea de-a 13-a
plan cincinal din China vizează reducerea ponderii cărbunelui în 2020 a energiei primare de la
62% la 58%. Schimbările structurale au fost importante pentru reducerea intensității energetice
în mai multe țări, inclusiv în Statele Unite și Canada.

Consumul final total în țările membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică (OCDE) în ansamblul său a atins punctul culminant în 2007. Izolarea eficienței
energetice în funcție de activități și efectele structurale necesită date detaliate care nu sunt
întotdeauna disponibile. Cu toate acestea, analiza descompunerii țărilor AIE pentru care sunt
disponibile date constată că, în 2015, eficiența energetică a fost responsabilă pentru mai mult
de 80% din presiunea scăzută asupra consumului de energie.
TPES global în 2014 (cele mai recente date disponibile) a fost de 13,699 milioane tone de
echivalent petrol (Mtoe), din care aproape 38% a fost alocată pentru producerea de energie
electrică. TFC global în 2014 a fost de 9,425 Mtoe; din acest total, mai mult de 32% au fost
consumate în clădiri, 29% în industrie și aproape 28% în transport, restul fiind consumat în alte
sectoare și pentru aplicații neenergetice. Electricitatea reprezintă o parte din consumul final de
energie în toate sectoarele de utilizare finală, iar eficiența energetică în generarea de energie
trebuie să fie măsurată în funcție de consumul de energie primară. În schimb, eficiența
sectoarelor de utilizare finală este mai bine măsurată în contextul utilizării finale a energiei.

Următoarele secțiuni examinează eficiența energetică primară în producerea energiei electrice,

urmată de eficiența utilizării finale a energiei în sectoarele clădirilor, industriei și transporturilor.
Capitolul acoperă, de asemenea, tendințele și evoluțiile recente privind investițiile și finanțarea
în domeniul eficienței energetice, precum și politici și programe.

6.2 PRODUCȚIA DE ELECTRICITATE

Eficiența energetică primară în sectorul energetic poate fi îmbunătățită în principal prin

schimbări în mixul energetic și prin îmbunătățirea eficienței tehnologiilor de producere a energiei
electrice. Creșterea suplimentară a eficienței poate fi realizată prin combinarea căldurii și puterii
(CHP), care captează căldura reziduală pentru aplicații termice, precum și pierderile reduse de
transport și distribuție.

37
Instalațiile termoelectrice convertesc doar aproximativ o treime din energia electrică (38% în
medie pentru generarea OCDE), în timp ce pierderile de conversie pentru energia regenerabilă
non-termică, cum ar fi energia hidro, eoliană sau solară, sunt scăzute și, în general, în balanțele
energetice. Prin urmare, obținerea unor cote mai mari de energie regenerabilă non-termică
mărește eficiența energetică primară.

Eficiența generării de energie electrică variază de la aproximativ 30-35% în Federația Rusă și

Orientul Mijlociu la aproape 55% în America Latină, unde o parte semnificativă a energiei
electrice este generată de hidrocentrale. Eficiența generării de energie electrică s-a îmbunătățit
între anii 2000 și 2014 în toate regiunile, cu excepția Americii Latine, unde a scăzut cu 0,6%,
deoarece producția de hidrocentrale a scăzut și a fost înlocuită cu generarea de combustibili
fosili. În Europa și America de Nord eficiența sa îmbunătățit odată cu creșterea ponderii gazelor
naturale și creșterea utilizarea CHP.

Pe lângă schimbarea combustibilului, eficiența sectorului de producere a energiei electrice se

poate îmbunătăți prin progresele înregistrate în eficiența tehnologiilor de generare în sine.
Eficiența centralelor pe bază de combustibili fosili a crescut în toate regiunile între anii 2000 și
2014. Plantele pe gaz au înregistrat cea mai mare rată de îmbunătățire, creșterea eficienței
depășind 20% în America de Nord și Africa.

De asemenea, energia se pierde prin disiparea energiei electrice în rețea și prin pierderi
netehnice. În 2014, pierderile globale de transport și distribuție au fost în medie de 8,6%, cu rate
mai scăzute în regiunile dezvoltate și pierderi mult mai mari în unele țări în curs de dezvoltare.
Transformatoarele și cablurile mai eficiente pot reduce pierderile de transmisie și distribuție,
precum și gestionarea cererii și automatizarea. În anumite circumstanțe, utilizarea sporită a
energiei distribuite poate reduce pierderile de transmisie și distribuție prin producerea de
electricitate mai aproape de locul unde este utilizată. Pierderile non-tehnice pot fi abordate
printr-o mai bună gestionare a rețelei și a sistemului de facturare.

6.3 CLĂDIRI

Clădirile reprezintă aproape o treime din TFC la nivel mondial, din care aproape trei sferturi sunt
consumate în clădiri rezidențiale, restul fiind utilizat în spații comerciale (servicii). Cea mai mare
parte a TFC din sector este reprezentată de electricitate (30%), urmată îndeaproape de
utilizările moderne și tradiționale ale biomasei pentru încălzire și gătit (29%) și de gazele
naturale (21%). Eficiența utilizării energiei în clădiri este afectată de anveloparea cladirilor, de
design și de orientare, precum și de eficiența dispozitivelor consumatoare de energie, inclusiv
sistemele de control al climatizării, iluminatul, aparatele și echipamentele de birou. Intensitatea
energiei pe metru pătrat în sectorul clădirilor s-a îmbunătățit în multe regiuni, însă nu suficient

38
de rapid pentru a compensa dublarea suprafeței din 1990. Piețele pentru materiale, tehnologii și
echipamente de construcție mai eficiente cresc în întreaga lume, atât pentru renovări, cât și
pentru construcții noi. Cea mai mare piață este în Europa, unde este condusă de construirea de
coduri energetice și de prețuri la energie. America de Nord și Oceania sunt și ele piețe majore.
Clădirile cu consum zero de energie (NZEB) profită din plin de sinergiile dintre eficiența
energetică și energia din surse regenerabile prin facilitarea utilizării energiei regenerabile la fața
locului pentru a face față încărcărilor energetice ale clădirilor. Numărul NZEB rămâne mic, dar
continuă să crească, în special în Europa, dar și în Statele Unite și Canada. Sectorul clădirilor
reprezintă aproximativ jumătate din cererea mondială de energie electrică. În clădirile
rezidențiale, consumul mediu global de energie electrică a fost aproape liniar între 2010 și 2014
(creștere anuală medie de 0,2%). În America de Nord, Europa și Pacific, consumul de energie
electrică pe gospodărie a scăzut între 2010 și 2014, parțial rezultatul unei îmbunătățiri a
eficienței energetice. Aceste scăderi au fost depășite de creșterea în altă parte.Cererea de
energie electrică pentru aparate a crescut constant timp de decenii, în mare parte datorită unei
creșteri rapide a numărului de unități pe gospodărie, pe lângă numărul tot mai mare de
gospodării electrificate. În țările dezvoltate, creșterea TFC pentru aparate a încetinit semnificativ
în ultimul deceniu, pe măsură ce piețele anumitor produse s-au apropiat de saturație, iar
eficiența energetică a crescut. Cu toate acestea, îmbunătățirile legate de eficiența energetică nu
au anulat încă cererea în creștere pentru anumite categorii, cum ar fi telefoanele mobile,
televizoarele și dispozitivele în rețea.

39
Fig. 54 – Consumul mediu de electricitate, per locuinta electrificata, Regiuni selectate si Global

De asemenea, cota de piață a soluțiilor eficiente de iluminare este în creștere rapidă, ca urmare
a scăderii prețurilor la diode luminoase (LED), a inițiativelor internaționale, a politicilor de
achiziții ecologice și a politicilor de eliminare treptată a lămpilor cu incandescență. Controalele
de iluminare inteligente au potențialul de a îmbunătăți energia eficiența sistemelor de iluminare
chiar mai departe.

Eficiența energetică în sectorul serviciilor (comercial) poate fi indicată de raportul dintre

consumul de energie electrică și valoarea adăugată în activitatea comercială, în paritatea puterii
de cumpărare (PPP). Între 2010 și 2014, intensitatea electricității din sectorul serviciilor a scăzut
în fiecare regiune, cu excepția Orientului Mijlociu și a Americii Latine.

Ca și în alte sectoare, intensitatea energetică a serviciilor este rezultatul mai multor factori.
Acestea includ schimbări structurale în cadrul sectorului (de exemplu, între subsectoare mai
mari consumatoare de energie, cum ar fi spitalele și cele mai puțin consumatoare de energie,
cum ar fi depozitele) și în întreaga economie, creșterea dimensiunii clădirilor în raport cu PIB-ul
sectorului și utilizarea tehnologiilor mai eficiente. INDUSTRIE

Raportul industriei TFC cu valoarea adăugată a industriei (PPP) este un indicator al intensității
sectorului industrial în ansamblul său. Acesta poate fi îmbunătățit prin schimbări structurale,
cum ar fi inlocuirea industriei grele, creșterea ratei de utilizare a echipamentelor pe parcursul
unei perioade de activitate economică puternică sau creșterea subsectoarelor cu consum redus
de energie, precum și îmbunătățirea eficienței energetice. Măsurile intensitatea energetică
industrială bazată pe producția fizică ar fi mai bună, dar ar necesita date care lipsesc de multe
ori.

Între 2010 și 2014, intensitatea TFC a sectorului industrial mondial a scăzut cu o medie de 1,5%
anual și s-a îmbunătățit în toate regiunile, cu cea mai rapidă îmbunătățire observată în Asia.

În China, schimbările structurale în sectoarele mari consumatoare de energie în ultimii ani au

avut tendința de a se echilibra reciproc. Cu toate acestea, schimbările structurale sunt de
așteptat să fie un factor important care influențează consumul de energie.40 India, condusă de
politică (de exemplu, Make in India) , înregistrează o creștere în sectorul de producție. Un
accent pe fabricație aduce beneficii economice, dar, de asemenea, tinde să crească
intensitatea energetică a economiei, făcând din ce în ce mai importante îmbunătățirile în
materie de eficiență energetică.

40
Eficiența energetică industrială poate fi influențată de modificările proceselor industriale și de
modificările utilizării capacității. De exemplu, intensitatea energetică a sectorului siderurgic al
UE sa înrăutățit după anul 2007 din cauza recesiunii economice, în mare parte datorită faptului
că consumul de energie al echipamentelor producătoare de oțel nu a scăzut proporțional cu
utilizarea redusă a capacității instalațiilor.

Fig. 55 – Intensitatea electrica din sectorul serviciilor, Regiuni selectate si Global

În general, performanțele variabile ale sectoarelor de oțel din diferite țări sunt explicate în mare
parte prin amestecurile lor de procese. De exemplu, utilizarea cuptoarelor cu arc electric în
producția și reciclarea oțelului necesită de două până la trei ori mai puțină energie decât
procesul cu oxigen.

41
Fig. 56 – Intensitatea energetica a industriilor, Regiuni selectate si Global

6.4 TRANSPORT

Există un potențial neexploatat semnificativ de eficiență energetică în sectorul transporturilor.

Intensitatea energetică a sectorului este afectată de îmbunătățirea eficienței energetice în
cadrul modurilor de transport (transportul feroviar, rutier, aviație, transportul maritim) și de
schimbările dintre modurile de transport (de exemplu, de la utilizarea autoturismelor private la
transportul public, de la transportul rutier de marfă la cel feroviar). În perioada 2010-2014,
intensitatea energetică finală a transportului mondial în ansamblu a scăzut cu o medie anuală
de 2,5%, determinată în principal de avansurile în transportul rutier. Majoritatea regiunilor au
înregistrat o îmbunătățire pe parcursul celor patru ani, cu excepția Africii (1,3% creștere anuală)
și America Latină (practic neschimbate) .

Transporturile rutiere reprezintă 75% din consumul de energie din transport. Îmbunătățirile
economiei globale de combustibil (combustibilul utilizat pe unitatea de distanță) a vehiculelor
ușoare au fost în medie de 1,5% pe an pentru decada 2005-2015, scazand treptat până la 1,1%

42
2015. Îmbunătățirile în țările OECD și UE au scazut după o îmbunătățire relativ rapidă de 2,8%
anual între 2008 și 2010, scăzând la 0,5% în 2015. În schimb, îmbunătățirile anuale în țările
non-OCDE au crescut de la 0,3% anual între 2008 și 2010, până la 1,6% în 2015.

Progresul a fost mult mai lent în sectorul transportului de mărfuri decât în cazul autoturismelor,
datorită lipsei relative a standardelor de economie de combustibil. Vehiculele grele reprezintă
doar 11% din flota vehiculelor mondiale, dar consumă în jur de jumătate din totalul carburanților
pentru transport .

Vehiculele electrice, inclusiv vehiculele hibride plug-in, pot conduce la îmbunătățiri ale
economiei de combustibil pe baza unei baze energetice finale. Odată cu creșterea ponderii
energiei regenerabile non-termice în electricitate, contribuția acestor vehicule la eficiența
energetică primară va crește și ea. Cu toate acestea, deoarece ponderea EV-urilor este încă
extrem de redusă, progresele în ceea ce privește eficiența arderii interne sunt încă o
componentă esențială a îmbunătățirii eficienței energetice în transportul rutier.

Aviația reprezintă aproximativ 13% din utilizarea combustibililor fosili în transport în întreaga
lume. Eficiența combustibilului din aviație poate fi sporită prin măsuri operaționale, cum ar fi
reducerea greutății echipamentelor de la bord și îmbunătățirea designului și materialelor
aeronavei. Transportul maritim consumă aproximativ 4% din consumul total de energie din
transport. Inovarea lanțului de tehnologie și de aprovizionare poate aduce economii în acest
sector.

Eficiența transportului se îmbunătățește și prin răspândirea unor moduri mai durabile, cum ar fi
tramvaiele electrice și tranzitul rapid al autobuzelor (BRT). La începutul lui 2016 cel puțin 200 de
orașe au avut sisteme BRT, transportând peste 33 de milioane de pasageri pe zi. Sistemul BRT
din Bogota (Columbia) a înlocuit autobuzele publice îmbătrânite cu modele mai eficiente, oferind
economii de 47% în consumul de combustibil.

7. FINANȚE ȘI INVESTIȚII

În 2015, investițiile globale incrementale în eficiența energetică în clădiri, industrie și transporturi

au crescut cu 6%, până la 221 miliarde USD. Sectorul clădirilor a condus cu aproximativ 53%
din total, urmat de transporturi (29%) și industrie (18%). Investițiile în active și tehnologii
eficiente din punct de vedere energetic generează venituri estimate de două până la patru ori

43
mai mari fata de investitie pe întreaga durată de viață. Cele mai multe investiții în eficiența
energetică se realizează utilizând banii și economiile persoanelor fizice și ale întreprinderilor
sau direct din bani publici. Restul este finanțat în principal de băncile comerciale tradiționale prin
împrumuturi și contracte de leasing. Cu toate acestea, din ce în ce mai mult, finanțarea provine
din alte surse, inclusiv fondurile naționale dedicate energiei, băncile verzi, instituțiile de finanțare
a dezvoltării (DFI) și obligațiunile ecologice.

În 2016, cel puțin 40 de țări au finanțat fonduri de eficiență energetică, conduse de banca
germană de dezvoltare KfW. Pe parcursul anului, au fost înființate noi facilități în Polonia, unde
un parteneriat multilateral a creat o facilitate de finanțare a eficienței energetice a clădirilor
rezidențiale de 214 milioane USD (200 milioane EUR), a elaborat un raport de evaluare a
costurilor de exploatare în clădirile comerciale și a creat o platformă pentru dialog si actiune
public-privat; și în Letonia - a creat un fond de eficiență energetică, ca parte a legislației sale de
punere în aplicare a Directivei privind eficiența energetică. În plus, Ucraina a lucrat pentru
dezvoltarea unui fond de eficiență energetică pentru încălzirea urbană și activitățile legate de
eficiența energetică. O sumă de 31 milioane USD a fost alocată fondului, iar fonduri
suplimentare în valoare de până la 110 milioane USD ar urma să vină de la parteneri
internaționali; fondul a fost programat să înceapă operațiunile în 2017. Băncile verzi de la nivel
național (de exemplu, Marea Britanie) și sub-naționale (de exemplu, statele americane
Connecticut și New York) au continuat să-și majoreze împrumuturile în 2016 și mai mult de o
duzină de bănci erau operaționale în întreaga lume la sfârșitul anului. Aceste bănci au un
accent deosebit pe eficiența energetică și oferă fonduri - precum și consiliere și claritate privind
riscul de nerambursare - pentru programe în domenii precum modernizarea eficienței
energetice și iluminatul stradal.

DFI joacă, de asemenea, un rol important în investițiile în eficiența energetică prin acordarea de
împrumuturi, garanții, linii de credit și alte produse. În 2015, băncile multilaterale de dezvoltare
au investit aproximativ 2,9 miliarde USD în eficiență energetică (o ușoară scădere față de 2014)
. DFI-urile au întreprins o serie de inițiative semnificative și în 2016.

În 2016, Fondul pentru Climă Verde a alocat 378 milioane USD pentru sprijinirea finanțării de
către Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) în Armenia, Egipt, Georgia,
Iordania, Moldova, Mongolia, Maroc, Serbia, Tadjikistan și Tunisia. În noiembrie, BERD a
anunțat extinderea mecanismului de finanțare a energiei durabile de la Kyrgyzstan, alături de
subventii din partea UE, în valoare de 35 milioane USD, pentru îmbunătățirea eficienței
energetice și a resurselor. Un pachet de 122 milioane USD acordate de BERD va permite
companiei CEZ din Bulgaria să îmbunătățească infrastructura de distribuție, ceea ce va reduce
pierderile din rețea.

44
În plus, BERD și Banca Europeană de Investiții (BEI) au anunțat Tunisiei împrumuturi de 49
milioane USD pentru ca statul sa îmbunătăeasca eficiența infrastructurii de transport energetic
a țării. BEI a aprobat două programe de creditare în cadrul Fondul pentru investiții strategice
pentru clădirile cu consum redus de energie (nZB) în Finlanda, pentru un total de 337 milioane
USD. De asemenea, în 2016, BEI a confirmat contribuția suplimentară de 26 milioane USD
pentru Fondul Verde pentru Creștere, pentru a sprijini proiectele de eficiență energetică și de
energie regenerabilă din Africa de Nord, precum și în Iordania, Liban și statul Palestina.

Banca Asiatică de Dezvoltare a anunțat intenția de a împrumuta India 200 milioane USD pentru
a instala pompe de apă eficiente energetic pentru ferme și milioane de LED-uri printr-o societate
mixtă public-privată. Banca Africană de Dezvoltare a aprobat un împrumut de 948 milioane USD
Algeriei pentru a îmbunătăți eficiența sectorului său energetic și pentru a promova energia
regenerabilă. AfDB a aprobat, de asemenea, 19 milioane USD pentru reforma sectorului
energetic din Madagascar, inclusiv îmbunătățirea eficienței producției de energie electrică a
țării. De asemenea, în 2016, Corporația Internațională pentru Finanțe (IFC) a oferit asistență
tehnică Belgradului (Serbia) pentru a imbunatati eficienta termica a clădirilor publice, încălzirii
urbană și iluminatului stradal.

În ultimii ani, obligațiunile verzi au apărut ca o sursă importantă de capital pentru proiectele de
eficiență energetică. În noiembrie 2016, 19,6% din proiectele finanțate prin obligațiuni verzi au
fost pentru îmbunătățirea eficienței energetice. DFI au dominat finanțarea unor astfel de
îmbunătățiri prin emiterea de obligațiuni ecologice. Numai în prima jumătate a anului 2016, IFC
a emis 1 miliard de dolari de obligațiuni verzi pentru a finanța proiecte în 22 de țări, cele mai
importante două sectoare fiind banking-ul verde și clădirile verzi. Cu toate acestea, utilitățile și
alte întreprinderi, autoritățile locale, universitățile și guvernele joacă un rol din ce în ce mai
important. Luxemburg și Nigeria au anunțat ambele emiteri viitoare, iar guvernele Franței și
Poloniei au emis obligațiuni verzi în decembrie 2016, respectiv în ianuarie 2017. De asemenea,
în 2016, statul american din California a fost principalul investitor într-o obligatiune, de doi ani, in
valoare de 200 milioane USD emisa de Banca Internațională pentru Reconstrucție și
Dezvoltare.

Grupul de sarcini G20 privind eficiența energetică și finanțare a început să mobilizeze factorii
de decizie politică și instituțiile financiare în 2016, în special prin elaborarea unui set de principii
de investiții privind eficiența energetică voluntară pentru a spori fluxurile de capital. În plus, UE a
lansat o inițiativă de îmbunătățire a transparenței și de reducere a riscurilor pentru investitori în
domeniul eficienței energetice: Platforma de eficiență energetică (DEEP) este o bază de date
online care conține mai mult de 7.800 de proiecte orientate catre industrie și clădiri.

45
8. POLITICI ȘI PROGRAME

Pe parcursul anului 2016, guvernele - la nivel regional, național, de stat și local au continuat să-
și extindă și să-și consolideze politicile de îmbunătățire a eficienței energetice în sectoarele
clădirilor, industriei și transporturilor. Ceea ce a condus la astfel de politici sunt creșterea
securității energetice, avansarea creșterii economice și a competitivității, reducerea sărăciei de
combustibil și atenuarea schimbărilor climatice. În țările în curs de dezvoltare, creșterea
eficienței poate facilita furnizarea de servicii energetice celor care nu au acces. Politicile privind
eficiența energetică - obiective și planuri; standarde, etichete și coduri; programe de
monitorizare și audit; mandate; și stimulente fiscale - vizează să abordeze o serie de obstacole
în calea accelerării acțiunilor de eficiență energetică. Acestea includ lipsa de cunoștințe și
capacități, subvențiile energetice și barierele de reglementare și stimulentele pierdute în rândul
diferiților factori interesați. Obiectivele contribuie la elaborarea politicilor și la evaluarea
implementării politicilor. Acestea variază în orizonturile lor de timp, zone geografice, definiții,
sectoare și niveluri de ambiție. Obiectivele sunt articulate în ceea ce privește economiile de
energie sau reduceri ale consumului de energie, îmbunătățiri ale intensității energetice sau
vânzări sau diseminarea de produse mai eficiente din punct de vedere energetic. Multe
obiective nu oferă detalii suficiente cu privire la modul în care și când vor fi realizate și multe țări
(în special economii în curs de dezvoltare și economii emergente) nu raportează în mod regulat
despre progresele înregistrate în atingerea obiectivelor naționale. În 2015 și 2016, s-a
înregistrat o creștere a țintelor de eficiență energetică, în special în economiile in curs de
dezvoltare și emergente. Din cele 140 de țări care au ratificat acordul privind schimbările
climatice de la Paris și au prezentat Contribuții naționale determinate la sfârșitul lunii martie
2017, 107 au mentionat eficienta energetica inclusiv Statele Unite și China. Printre toate NDC-
urile depuse de economiile în curs de dezvoltare și cele emergente, in 79 au fost incluse
obiective privind eficiența energetică. Brazilia a promis, de exemplu, obiectivul de creștere cu
10% a eficienței în sectorul energiei electrice până în 2030. Membrii Asociației Națiunilor din
Asia de Sud-Est (ASEAN) au stabilit un obiectiv de reducere a intensității energetice cu 20% în
2020 față de 2005. Până la sfârșitul anului 2016, cel puțin 137 de țări au adoptat o politică de
eficiență energetică și cel puțin 149 de țări au adoptat unul sau mai multe obiective privind
eficiența energetică. Dintre aceste țări, 48 a adoptat o politică nouă sau revizuită în 2016, iar 56
de țări au adoptat o nouă țintă în 2015 sau 2016. China și-a consolidat cadrul politic pentru
realizarea economiilor de energie în planuri cincinal succesive. Cel de-al 13-lea plan cincinal
(2016-2020) vizează, până în 2020, o îmbunătățire a intensității energetice cu 15% (față de
2015) și o economie anuală de 560 Mtoe. Se prevede ca restructurarea economică sa
contribuie cu pana la 65% din economiile energetice planificate; imbunatatiri in cadrul eficientei
energetice sa contribuie cu restul. Norvegia a prezentat o nouă politică energetică care vizează
o îmbunătățire a intensității energetice de 30% între 2015 și 2030. La sfârșitul anului 2016,
Belarus a solicitat îmbunătățiri ale eficienței energetice în toate etapele furnizării de energie, ca
parte a efortului său de a spori securitatea energetică națională și, la inceputul lui 2016, țara a
aprobat o politică energetică de stat pentru perioada 2016-2020 care include obiective și
programe de economisire a energiei. Obiectivele privind eficiența energetică au fost adoptate și

46
la nivel regional. La sfârșitul anului 2016, Comisia Europeană a publicat un nou pachet de
propuneri de politică energetică care include până în 2030 un obiectiv obligatoriu de 30% de
economisire a energiei. Obiectivul anterior (neobligatoriu) al UE a cerut economii de energie de
27% până în 2030 față de 1990, conditii pe care regiunea este pe cale sa le implineasca.
Factorii de decizie europeni au adoptat, de asemenea, un principiu al "eficienței în primul rând",
care prioritizează îmbunătățirea rentabilității eficiente a utilizării finale față de cheltuielile din
partea ofertei. Un număr mare de obiective privind eficiența energetică sunt formulate în
Planurile naționale de acțiune privind eficiența energetică (PNAEE) în UE, dar și în alte țări din
Europa de Est și Africa. De exemplu, Nigeria a publicat PNAEE în iulie 2016 și eforturile s-au
desfășurat în cursul anului pentru a coordona PNAEE (și planurile naționale de acțiune în
domeniul energiei regenerabile) în Africa.Obiectivele care abordează mai mult de un sector de
utilizare finală sunt cele mai comune, însă sunt adoptate multe obiective specifice sectorului. De
exemplu, India intenționează să înlocuiască până în 2019 770 de milioane de lămpi cu
incandescență cu becuri LED; începând din martie 2016, programul funcționa în 12 state și
peste 170 de milioane de LED-uri au fost vândute. Uganda și alte țări au ținte si programe
similare de distribuție cu LED-uri. La mijlocul anului 2016, în cadrul efortului Japoniei de a-și
îndeplini angajamentele NDC, țara și-a anunțat obiectivul de a face mai mult de jumătate din
locuințele construite la comandă sa consume zero energie, pana in 2020, iar guvernul acordă
subvenții pentru a-și atinge acest obiectiv.

Fig. 57 – Tari cu obiective privind eficienta energetica

47
Multe alte țări au obiective atât pentru energia regenerabilă, cât și pentru eficiența energetică,
deseori definită prin foi de parcurs și planuri naționale de acțiune. În 2016, cel puțin 103 țări au
abordat eficiența energetică și energia regenerabilă în cadrul aceleiași agenții guvernamentale,
si alte 81 de tari duceau politici sau programe ce le combină

Pentru a-și atinge obiectivele, guvernele introduc noi reglementări sau le actualizează pe cele
existente pentru a stimula îmbunătățirea eficienței în toate sectoarele economice. De exemplu,
la sfârșitul anului 2016, statul american din Illinois a introdus noi mandate de reducere a cererii
de energie electrică pentru utilități, ca parte a standardului de portofoliu al resurselor
regenerabile. În 2016, Comisia Europeană a propus o actualizare a Directivei UE privind
eficiența energetică care a inclus măsuri ca noile obiective de eficiență energetică propuse
(îmbunătățirea cu 30% până în 2030) sunt îndeplinite. Mai multe guverne din Europa și din alte
părți - inclusiv China, India și statul australian Victoria - au experimentat utilizarea certificatelor
tranzacționabile pentru a îndeplini mandatele sau obiectivele privind eficiența energetică
.Provocările de proiectare cu astfel de sisteme includ verificarea și riscul de scurgere.

În 2016, mai multe țări au dezvoltat coduri de construcție, care stabilesc, în general, standarde
minime de eficiență energetică pentru a ghida construcția sau modernizarea. De exemplu,
Norvegia și statul american Alabama au introdus coduri de construcție cu cerințe mai stricte de
eficiență energetică. Până la sfârșitul anului, Indonezia a fost în curs de elaborare a unui Cod
privind construcția ecologică și mai multe țări din Africa de Vest au implementat coduri
energetice pentru clădiri, in urma directivei Comunității Economice a Statelor Africii de Vest
(ECOWAS) .La nivel local, orașul Santa Monica (Statele Unite) a aprobat un mandat care
impune ca toate noile case de o singură familie să se califice drept energie netă zero. Incepand
cu 2017 cel puțin 139 de coduri energetice pentru clădiri au fost în vigoare la nivel mondial,
inclusiv multe la nivel subnațional.

48
Figura 58 – Tari cu politici de eficienta energetica

De asemenea, standardele și programele de etichetare sunt utilizate pentru a muta piețele spre
aparate și echipamente mai eficiente. Începând cu 2015, 30% din cererea finală de energie la
nivel global a fost acoperită de politici obligatorii de eficiență, de la 11% în 2000; cerințele medii
de performanță ale acestor politici au crescut cu 23% în ultimul deceniu. Mai mult de 50 de tipuri
de aparatură și echipamente comerciale, industriale și rezidențiale au fost acoperite de astfel de
programe în mai mult de 80 de țări până în 2015.

În sectorul transporturilor, standardele de economie de combustibil contribuie la îmbunătățirea

eficienței energetice a vehiculelor de pasageri. Potrivit unei estimări, standardele privind
economia de combustibil din întreaga lume au economisit 2,3 milioane de barili de petrol pe zi
în 2014 sau 2,5% din cererea globală de petrol, presupunând că eficiența ar fi rămas stagnantă
în absența unor noi standarde. Cel puțin opt țări (Brazilia, Canada, China, India, Japonia, Mexic,
Republica Coreea și Statele Unite) plus UE au stabilit standarde de economie de combustibil
pentru vehiculele de pasageri și vehicule utilitare ușoare, precum și camioanele ușoare. În timp
ce majoritatea standardelor de eficiență din sectorul transporturilor se concentrează pe
vehiculele ușoare, China, Japonia și Statele Unite au stabilit, de asemenea, standarde de
economie de combustibil pentru vehiculele grele. În 2016, Statele Unite au anunțat o nouă

49
reglementare pentru camioanele de transport medii și grele, iar China și-a actualizat
regulamentul privind consumul de combustibil pentru vehiculele grele. Începând cu 2015,
Canada și Japonia au pus în aplicare reglementări privind eficiența vehiculelor grele.

Monitorizarea și auditarea utilizării energiei ajută guvernele și întreprinderile să creeze o bază

pentru sistemele de gestionare a energiei în clădiri și în industrie. Auditurile energetice
analizează fluxurile de energie din cadrul unei clădiri, analizeaza procese sau sisteme pentru a
identifica modalități de reducere a consumului de energie fără a afecta negativ producția.
Auditurile sunt obligatorii pentru statele membre ale UE în cadrul punerii în aplicare a Directivei
privind eficiența energetică. În plus, multe economii emergente și in curs de dezvoltare, cum ar
fi Mali și Maroc, necesită audituri energetice pentru marii consumatori industriali de energie.
Singapore cere mai multor companii industriale (peste 165) intens consumatoare de energie sa
implementeze programe de management al energiei. Necesitatea unui design atent și a
monitorizării standardelor și a programelor de etichetare poate pune probleme în implementare,
în special în cazul în care lipsesc fondurile adecvate și sprijinul politic. De exemplu, Uganda are
standarde minime de performanță energetică (MEPS) pentru cinci grupuri de produse (frigidere,
aparate de aer condiționat, motoare, iluminat și congelatoare), dar a întâmpinat dificultăți în
implementarea și implementarea lor deoarece țara nu dispune de fonduri, personal și
echipamente de testare. Mecanismele fiscale - inclusiv rabaturile, reducerile fiscale și
împrumuturile cu dobândă redusă - au fost utilizate, de asemenea, pentru stimularea
îmbunătățirii eficienței energetice. În 2016, de exemplu, Irlanda a pus în aplicare o schemă pilot
de trei ani pentru căldură și bunăstare, cu un buget de aproximativ 21 milioane USD, pentru a
îmbunătăți eficiența energetică la domiciliu pentru persoanele care trăiesc în sărăcie energetică
și suferă de boli respiratorii cronice. În plus, reducerea subvențiilor pentru combustibilii fosili, în
timp ce este dificil din punct de vedere politic, face ca îmbunătățirea eficienței energetice (și
utilizarea energiei regenerabile) să devină mai atrăgătoare și să reducă povara asupra
bugetelor naționale. Dimpotrivă, o mai mare eficiență energetică poate face ca reforma
subvențiilor să fie mai fezabilă. Până la sfârșitul anului 2016, mai mult de 50 de țări s-au angajat
să elimine treptat subvențiile pentru combustibilii fosili în cadrul proceselor G20 și Asia-Pacific
Cooperare Economică (APEC). Pe lângă politicile și programele guvernamentale, au fost
întreprinse de comunitatea internațională mai multe activități de colaborare pentru promovarea
eficienței energetice în 2016. Platforma SEforALL Global Energy Efficiency Accelerator a
dezvoltat proiecte de implementare în 110 de țări. În plus, Inițiativa privind eficiența globală a
combustibilului a continuat să colaboreze cu țările în curs de dezvoltare pentru a dezvolta
abordări și obiective naționale adecvate pentru o mai bună economie de combustibil a flotei
auto. Conferinta Building Efficiency Accelerator a avut loc în mai multe orașe în 2016, printre
care Belgrad (Serbia), Bogota (Columbia), Da Nang (Vietnam), Eskisehir (Turcia) și Rajkot
(India). Fiecare oraș va fi sprijinit în 2017 pentru a dezvolta și implementa cel puțin o politică și
un proiect privind eficiența energetică a clădirilor, pentru a urmări progresul și a împărtăși lecțiile
învățate. Inițiativa privind sectorul energiei în orașe, coordonată de Programul ONU pentru
mediu și lansată în 2015, are drept scop dublarea ratei de îmbunătățire a eficienței energetice
pentru încălzire și răcire până în 2030. În 2016, inițiativa a funcționat în mai multe țări, inclusiv

50
Bosnia și Herțegovina, Chile, China, India și Serbia. Noua finanțare anunțată de Italia în 2016
va fi folosită pentru a extinde inițiativa în Africa.

Organizațiile neguvernamentale, sectorul privat și entitățile regionale și locale au devenit o parte

intrinsecă a procesului de elaborare a politicilor, iar orașele se numără printre principalii lideri.
Autoritățile orașului joacă un rol tot mai important în accelerarea eficienței energetice, în unele
țări miscandu-se mai rapid decât administrațiile naționale. De exemplu, activitatea locală în
domeniul eficienței energetice este în creștere în Statele Unite - șapte orașe adoptă legi privind
evaluarea energetică și transparență în 2016. Orasele continuă, de asemenea, să coopereze la
nivel internațional prin inițiative precum Agenda urbană nouă a Habitatului III și organizații
guvernelor locale precum ICLEI pentru durabilitate, Compactul primarilor și C40.

Orașele reprezintă 65% din consumul mondial de energie și pentru mai mult de jumătate din
populația lumii. În general, urbanizarea a determinat creșterea eficienței energetice, deoarece
conectivitatea și densitatea conduc la beneficii de scară și de specializare. Unde este posibil,
sistemele de răcire permit o mai mare eficiență energetică și o penetrare a surselor
regenerabile de energie decât este posibilă pentru o singură clădire. Cu toate acestea, persistă
provocări în ceea ce privește continuarea urbanizării, în special în Africa, unde multe orașe pot
fi vulnerabile la extindere și unde dezvoltarea infrastructurii poate să rămână în urmă.[5]

51
Investitia globala in energii regenerabile poate ajunge pana la 153 de miliarde de dolari
americani, pana in anul 2019, daca urmarim trendul de-a lungul anilor – ceea ce inseamna ca
acum va urma o investitie stabila in aceste domeniu – conform liniei de tendinta –trendline- cu
pana la 2% pentru urmatorii ani.

Utilizand datele deja prezente, putem estima ca Investitia globala in energii regenerabile pentru
China si alte tari in curs de dezvoltare va fi de aproximativ 193 de miliarde de dolari americani
pentru anul 2017, 223 de miliarde de dolari americani pentru anul 2018 si circa 258 de miliarde
de dolari americani pentru anul 2019, adica avem o crestere procentuala cu pana la 14,5%

52
9. CONCLUZII
Scopul acestei lucrari este de a realiza o analiza din punct de vedere economic al energiilor
regenerabile, conform datelor de specialitate, de a evidentia necesitatea unei sau unor
alternative pentru problema energetica, in contextul in care combustibilii fosili si resursele
clasice tind sa se diminueze, chiar sa se epuizeze sau noile reglementari date de Consiliul
European, de exemplu, obliga la reducerea drastica a acestora.

Astfel, din primele trei capitole, putem concluziona ca, in Romania, energiile regenerabile
sustenabile vor avea un real impact asupra felului in care Romania isi asigura necesarul de
energie electrica – dar si asupra starii generale a populatiei. Dezvolatarea metodelor pentru a
genera energie solara era evidenta, Romania situandu-se intr-o locatie cu potential solar ridicat.
De asemenea, Romania are si potential eolian, insa nu in aceeasi masura ca cel solar – zone
propice amenajarii parcurilor de turbine sunt in special pe varfurile montane dar sip e litoralul
Marii Negre, Delta Dunarii si podisul Dobrogei.

Incepand cu al patrulea capitol, am realizat o analiza tehnico-economica, incluzand elemente de

prognoza pentru viitorul apropiat, constand intr-o serie de grafice, realizate cu ajutorul datelor
disponibile dar si unele calculate pe baza celor disponibile (calculul a fost realizat cu ajutorul
uneltelor si formulelor disponibile in Microsoft Excel). De asemenea, am corelat Produsul Intern
Brut al Romaniei, cu productia de energie electrica – desi Produsul Intern Brut al Romaniei se
afla in relatie cu productia de energie electrica, nu este singurul factor ce il influenteaza. Putem
spune ca desi observam o crestere a PIB-ului, acelasi lucru nu este valabil si in cazul corelarii
acestuia cu consumul dar si productia de energie electrica.
Totusi, am spus ca PIB-ul este in crestere, iar conform unor date de la Institutul de Statistica,
populatia Romaniei este in descrestere, fiind o tara de emigrare, iar productia de energie este in
crestere – putem spune ca bunastarea populatiei este pe o tendinta crescatoare,
In urmatoarele capitole, am urmat o analiza a rapoartelor GSR – “Renewables 2017 – Global
Status Report” pentru stadiul economic, tendinte, si investitii la nivel global. In urma datelor
disponibile, dar si a calculelor efeectuate pentru aproximarea datelor in viitorul apropiat –
observam ca investitia globala in energii regenerabile se afla pe o panta ascendenta.

53
10. BIBLIOGRAFIE

[1] - Mihai Octavian Popescu, Claudia Laurenta Popescu, “Surse regenerabile de energie.
Vol. I. Principii şi aplicaţii”, 2010, Editura ELECTRA

[2] - http://stiintasitehnica.com/pamant/energii-regenerabile/

[3] - https://en.wikipedia.org/wiki/Non-renewable_resources

[4] – http://www.ren21.net/gsr-2017/chapters/chapter_04/chapter_04/

[5] - http://www.ren21.net/gsr-2017/chapters/chapter_07/chapter_07/

[6] - http://add-energy.ro/potentialul-tehnic-si-economic-solar-amenajabil-pe-teritoriul-romaniei/

[7] - http://www.gds.ro/Actualitate/2018-05-08/romania,-liderul-europei-la-energie-eoliana/

[8] - http://rwea.ro/energia-eoliana/energia-eoliana-in-romania/

[9] - http://version1.sistemulenergetic.ro

[10] -http://free-energy-monitor.com/index.php/energy/harta_potential_eolian

[11] - http://www.minind.ro/domenii_sectoare/energie/studii/potential_energetic.pdf

[12] - https://www.google.ro/publicdata/ - cuvinte cheie : “Gross domestic product”

[13] - https://www.google.ro/publicdata/ - cuvinte cheie : “ Rata crestere PIB”

[14] - https://www.google.ro/publicdata/ - cuvinte cheie : “ Populatie”

[15] - Adrian Badea, Horia Necula, “Surse regenarabile de energie”,2013, Editura AGIR

[16] - http://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-
content/uploads/2016/05/RRSS_04_2016_A02_ro.pdf

54