Biserica Podeanu

Biserica Podeanu îşi are numele provenind de la Podeanu Nicolae, principalul ei ctitor,
care, împreună cu soţia sa Ecaterina, au donat nu numai terenul unde se află Biserica, ci şi
toată agoniseala lor.
Adresa din actele de donaţie: comuna Griviţa, str. Vlad Ţepeş nr. 17. Numele parohiei vechi:
Puţul lui Crăciun (a fost acoperit timp de 70 de ani cu o lespede mare şi descoperit în faţa
Bisericii în timpul săpăturilor la fundaţia pridvorului). 

Biserica a fost proiectată ca urmare a unei minuni: “…această femeie pe numele ei Pascalopol,
era oarbă şi, trecând prin dreptul unde acum se află Biserica, a vazut o lumină şi o Biserică. Pe
acest loc s-a construit Biserica de pe strada Dornei.” 

Acest înscris de mână, aparţine Preotului Mihail Şerpoianu, cel care a şi înfăptuit Minunea Lui
Dumnezeu, şi apare pe spatele unei fotografii tip carte postală, cu chipul femeii. 

Lucrările de construcţie au început în anul 1928 şi au durat 2 ani. 

Vremurile grele, cutremurul din 1940 care a avut ca urmare căderea turlelor, reconstrucţia lor
din beton greu pe structură de caramidă simplă, au făcut ca biserica să sufere în decursul
vremii. Prin urmare, cutremurul din 1977 a determinat ca Biserica Podeanu să fie strivită practic
de propria greutate. 

Toate acestea au dus, de altfel, la hotărârea de mai tarziu a Ministerului Lucrărilor Publice, de a
DEMOLA actuala Biserică in 1996, propunându-se construirea unei alte Biserici pe terenul
alăturat.
Sarcina grea de salvare a Bisericii Podeanu şi a anexelor parohiale a revenit Preotului Vasile
Ailioaei, numit paroh în anul 1990. 

În 1992 a început construirea unei case parohiale, s-au introdus gaze, s-a rezolvat problema
încălzirii, s-au întocmit memoriile şi documentele necesare reparaţiei Bisericii. 

În 1996, când Ministerul Lucrărilor Publice a hotărât demolarea Bisericii Podeanu, s-a
descoperit acea fotografie a femeii oarbe, aceasta făcând ca Pr. Paroh Vasile Ailioaei să lupte
pentru salvarea Bisericii. Pr. Paroh Vasile Ailioaei, împreună cu Consiliul parohial, au înfiinţat un
“Comitet de salvare a Bisericii” din care au facut parte: vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist
Arăpaşu, Presedintele României Emil Constantinescu, ing. Victoria Cosmin – Director al fabricii
Textila S.A., arh. Victor Nedriţă – mare maestru, om de suflet, care a intocmit documentaţia
“fără de arginţi” ş.a. 

Toată manopera lucrărilor de subzidire, restaurare şi reparaţii, restaurare pictură, a fost

suportată de Pr. Vasile Ailioaei şi soţia sa, Lorica – Parascheva cu toată agoniseala lor, alături de
fam. Victoria şi Adrian Cosmin, devenind astfel ctitorii principali ai salvării Bisericii. 

Alături le-au fost preoţii slujitori Pr. Constantin Draguşin şi Pr. Constantin Strugariu împreună cu
mulţimea de credincioşi, timp de 8 ani de reparaţii. 

Restaurarea picturii: pictorul Dimitrie Banică.

După salvarea Bisericii Podeanu, între timp devenită neincăpătoare, s-a hotărât extinderea
până în stradă şi construirea unei capele la subsolul extinderii. Lucrarea a durat 2 ani. Pictura
din extindere: renumitul profesor de arte Dan Gogu, care a respectat stilul şi nuanţele din
interiorul Bisericii. Alături au fost Societatea Cris-Tim prin Dir. Gen. Radu Timiş cu familia şi
colaboratorii săi. 

Împrejmuirea: un gard trainic din piatră. S-au refacut anexele.

Clipa resfinţirii a fost hotărâtă pentru ziua de 24 octombrie 2004 de vrednicul de pomenire
Patriarhul Teoctist Arăpaşu care, fiind mereu in preajmă a numit Biserica Podeanu, “O NOUA
CATEDRALĂ”. 

Şi asa a voit Dumnezeu să fie, de vreme ce, timp de aproape 20 de ani, într-una din casele
parohiale a locuit, iar din 1996 îşi odihneşte rămăşiţele sale pământeşti alături de noua sa
“catedrală”, regretatul nostru Episcop Valerian Zaharia, fost Episcop al Oradei, pensionat forţat
de către comunişti, şi care ar fi fost mândru de cum arată astăzi “catedrala sa” căreia i-a lăsat ca
scump odor, parte din Moaştele Sfântului Apostol Simon Zilotul, care din 1996 sunt depuse in
Biserică. 

Socotim că rugăciunile Sfântului Apostol Simon Zilotul, închinate Mântuitorului au salvat Sfânta
noastră “Catedrală”. 

Mulţumind Lui Dumnezeu pentru sprijinul dat, vă regăsim în tot ceea ce am făcut, pe voi cei ce
jertfind, ne-aţi fost alături în toată vremea şi în tot ceasul. 

Tot în Biserica Podeanu se află o părticică din Lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, scoasă spre închinare doar în zilele în care se sărbătoreşte în
mod special Sfânta Cruce, conform calendarului Ortodox.
Sf. Simion Zilotul
Sfantul Apostol Simon Zilotul nu este altul decat mirele de la Cana Galileii. Este cinstit pe
10 mai. La nunta acestuia, Iisus a facut prima minune - prefacerea apei in vin. I s-a dat
numele de "Canaanitul" si de "Zilotul" spre a-l deosebi de Sfantul Petru si de Sfantul
Simeon "fratele Domnului", urmasul Sfantului Iacob la Episcopia Ierusalimului.
Sfantul Simon Zilotul, numit si Natanael, este cel care si-a lasat casa, parintii si mireasa
pentru Mirele cel ceresc. Sfantul Simon Zilotul era de neam din Cana Galileei, cunoscut
Domnului nostru Iisus Hristos si Preacuratei Maicii Sale, deoarece Cana nu este
departe de Nazaret. Odata cu Pogorarea Duhului Sfant, mirele cel din Cana a inceput a
propovadui si el, alaturi de Apostoli, Evanghelia in toata lumea. El a propovaduit in
Mauritania, Africa si Britania, unde si-a dat si sufletul sau, fiind rastignit si ingropat.

Moastele Sfantului Simon Zilotul

In Bucuresti, la Biserica Podeanu aflata pe strada Dornei (in apropierea Pietei Chibrit)
se afla o particica din sfintele sale moaste. Moastele Sfantului Simon Zilotul sunt
acoperite de un baldachin construit dupa modelul celui aflat la Roma, intr-una din
catacombele unde se afla moastele Sfintilor Chiril si Metodiu.

Cele mai multe persoane vin aici sa sa ceara ajutorul in casatorie. Sfantul Simon Zilotul
este grabnic ajutator celor care vin cu aceasta rugaminte.

Despre felul minunat in care moastele Sfantului Simon Zilotul au ajuns la biserica
Podeanu, parintele paroh Vasile Ailioaei ne-a marturisit: "Moastelor Sfantului Simon
Zilotul au fost aduse aici din 1971, atunci cand episcopul Valerian (n.r. Prea Sfintitul
Valerian Zaharia - episcop al Oradiei) a venit si s-a salasluit intr-una din casele
parohiale ale acestei parohii. Preasfintitul Valerian ajunge in Bucuresti pentru ca s-a
opus autoritatilor comuniste care doreau inchiderea manastirilor in urma decretului 410.
Din 1971 si pana in 1996 a fost cu adevarat o taina. Episcopul Valerian era cel care
pastra moastele Sf. Apostol Simon Zilotul, se inchina lor si nu lasa pe nimeni sa intre in
acea camera, decat numai pe cei apropiati. Inainte de a-si da sfarsitul in mainile lui
Dumnezeu a lasat ca aceasta taina sa fie cunoscuta.