Seminar 1: Calculul debitelor de apă uzată

Calculul gradului de epurare necesar

Pentru consumatorii casnici, publici și industrie locală, rata de restituție la

canalizare a apei potabile distribuite se consideră 100%; pentru consumatori
industriali, rata de restituție la canalizare a apei potabile distribuite se consideră
funcție de profilul activității.
Pentru consumatorii care au surse proprii de alimentare cu apă și descarcă apa
uzată în sistemul centralizat de canalizare, determinarea cantităților de apă uzată
descărcată se face punctual, pe baza măsurătorilor de debite.
Stabilirea cantităților de apă uzată preluată de la consumatorii industriali mari,
și care obligatoriu respectă cerințele de descărcare în sistemul centralizat de
canalizare impuse de NTPA 002, se face obligatoriu pe baza măsurătorilor
debitelor descărcate în rețeaua de canalizare de aceștia.

Debitele caracteristice ale apelor uzate se calculează cu relaţiile :

∙
- debitul zilnic mediu 𝑄 = (m3/zi)

- debitul zilnic maxim 𝑄 = 𝑘 ∙ 𝑄 (m3/zi)

k0
- debitul orar maxim Quz or max   Quz zi max (m3/h)
24
Quz zi max
- debitul orar minim Quz or min  p  (m3/h)
24
în care,
 qrest - debitul specific al restituţiei de apă (în l/LE,zi); (adoptat prin studii
efectuate „in situ” pe bază de măsurători).
 NLE - numărul de locuitori echivalenţi ;
 k zi  1,30 - coeficientul de variaţie zilnică a debitului;
 k 0 - coeficientul de variaţie orară a debitului;
 Nr. de Coeficient de variație
consumatori orara Ko

15000 1,55

25000 1,50

50000 1,45

100000 1,40

200000 1,35

>200000 1,25

Pentru valori intermediare ale numărului de consumatori coeficientul Kor se calculează prin
interpolare; odată cu reducerea numărului de locuitori crește valoarea coeficientului de variație
orară (valoare maximă 5,0 la un număr de 25 de locuitori).

 p - coeficient adimensional, care are următoarele valori orientative:

- 0,05 pentru localităţi sub 1000 locuitori;
- 0,10 pentru localităţi între 1001 şi 10000 locuitori;
- 0,25 pentru localităţi între 10001 şi 50000 locuitori;
- 0,35 pentru localităţi între 50001 şi 100000 locuitori;
- 0,40 pentru localităţi peste 100000 locuitori.

Gradul de epurare necesar

Gradul de epurare necesar reprezintă eficiența, ce trebuie realizată obligatoriu de către
stația de epurare pentru reținerea unui anumit poluant. Se calculează cu o relație de forma:

d= ∙ 100 (%) (1)

În care:
d - gradul de epurare necesar, (%);
Ki – cantitatea (sau concentrația) de substanță poluantă influentă în SE, (kg S.U./an);
Ke – cantitatea (sau concentrația) de substanță poluantă efluentă din SE, (kg S.U./an);
Pentru epurarea apelor uzate urbane, gradul de epurare necesar se determină pentru indicatorii:
MTS, CBO5, CCO-Cr, N, PT. Cunoscându-se concentrațiile substanțelor poluante la intrarea
și la ieșirea din stația de epurare, gradul de epurare necesar se determină cu relația (1). În funcție
de valorile gradului de epurare necesar calculat pentru parametrii menționați se aleg procesele
din schema tehnologică de epurare.
Se consideră că pentru valorile gradului de epurare necesar indicate mai jos, este suficientă
treapta de epurare mecanică:
 d = 40 ... 60 % – pentru MTS;
 d = 20 ... 40 % – pentru CBO5;
 d = 20 ... 40% – pentru CCO-Cr;
 d = 5 ... 10 % – pentru NT;
 d = 5 ... 10 % – pentru PT.
Pentru valori mai mari ale gradului de epurare necesar pentru unul sau mai mulți poluanți față
de valorile din relațiile de mai sus se impune completarea schemei de epurare cu treapta
biologică cu /fără eliminarea pe cale biologică și/ sau chimică a poluanților.
 concentraţiile substanţelor poluante efluente din staţia de epurare (valorile impuse
efluentului conform NTPA 001)

- cuzadm  35 mg/l

uz  25 mg/l
- x5adm
adm
- xCCO  120 mg/l

- cNadm  15 mg/l

- cPadm  2 mg/l