Țepi înțepători

Într-o padure, printre copacii de brad, trăiau în vecinatate doi arici.

În fiecare zi ieseau aricii pe teren să culeagă ciuperci şi fructe de pădure şi să se încălzească
la soare.

Şi în fiecare noapte, fiecare dintre arici se intorcea să doarmă sub bradul lui.

Trebuie să ştiţi, că în pădure pe timpul nopţii era foarte umed şi frig. În fiecare seara se lăsa o
ceaţă groasă care îmbraca iarba, tufele şi copacii în alb.

Aricii adunau frunze ca să le fie mai cald în adapost. Însă asta nu-i ajuta, iar pe timpul nopţii
tremurau de frig.
Dis de dimineaţă, aricii ieseau să se încălzească la razele soarelui pe care-l asteptau atât de
mult. Într-o dimineaţă, a trecut pe langa ei un iepuraş şi i-a văzut cum tremurau de frig.

-“Ce se întâmplă cu voi” ? a intrebat iepuraşul.

-“Noi îngheţăm în nopţile reci”, noi, aricii tremurăm de frig.

-“Dar noi iepuraşii, nu îngheţăm deloc de frig”, a spus iepuraşul cel micut şi vesel. “Cu toţii
ne strângem în scorbura –noastră cea mare, ne lipim unul de celalalt, iar blăniţele noastre se
transformă într-o singură pătură mare de blană. Nouă ne este foarte cald şi bine !”

Iepuraşul şi-a continuat drumul lăsând în urmă aricii confuzi.

-“Dar fiecare dintre noi are propriul sau copac”, a spus unul dintre arici. 
-“Şi fiecare are sub copacul lui, propriul pat şi propria lui rezervă de fructe de padure şi
ciuperci”, a spus al doilea arici.

Aricii s-au uitat unul la altul şi fiecare s-a îndreptat spre treaba lui. 
Spre seara, cerul s-a întunecat şi s-a acoperit de nori. A început să bată un vânt puternic şi să
plouă. S-a facut foarte frig.  Aricii, au fugit fiecare sub copacul lui, dar ploaia era atât de
puternică, încât trecea prin frunzărişul des al copacilor. Noaptea s-a facut atât de frig, încât
săracii arici au îngheţat.

Deodată, unul dintre ei şi-a amintit cuvintele iepuraşului.

-“Poate într-adevăr ar trebui să mă duc la vecin, împreună ne va fi mai cald “, s-a gândit
ariciul, şi şi-a scos năsucul de sub copacul lui.
Pădurea era întunecată şi furtuna s-a dezlanţuit. Ariciul şi-a înfruntat teama şi a alergat la
vecinul lui.

-“Ce bine că ai venit!” a spus vecinul. “Şi eu am vrut să fug până la tine. Hai să încercăm să
ne apropiem unul de altul, cum fac iepuraşii şi să ne acoperim cu frunze. Poate aşa ne va fi
mai cald.” Aricii au încercat să se îmbrăţiseze.
AU !!! – A ţipat unul. Ai !!!   - A strigat celălalt.
“Tu mă înţepi cu tepii tăi !!!” Au strigat împreună şi s-au uitat unul la altul.

Însă atunci a tunat tunetul şi a luminat fulgerul, şi de frică aricii şi-au aplecat ţepii şi s-au
îmbrăţişat puternic. Au intrat sub rădăcinile copacului, au intrat repede, repede sub frunze şi
deodată…au simţit cum caldura se răspândeşte în corpul lor.
“Ouau !!!”, s-a mirat unul dintre arici.
“Incredibil !!!”, a spus celălalt .
“Tot ceea ce trebuia să facem, era doar să ne îndoim ţepii !” au strigat amândoi într-un singur
glas. Aricii încălziţi şi fericiti au adormit în ropotul picăturilor de ploaie.

A doua zi dimineaţă, au săpat amândoi o vizuină mare sub un brad frumos. Apoi au adus
iarba şi frunze şi şi-au pregătit un pat mare şi moale pentru amândoi. Pe urma au mai săpat o
vizuină mai mică, pentru fructele de pădure şi ciupercile lor. Împreună le era plăcut şi bine.

Iar când l-au întâlnit pe iepuraşul cel micuţ, nu au uitat să-i mulţumească pentru sfatul cel bun
pe care l-a dat.

Zvonul despre cei doi arici care locuiesc împreună ca prietenii, s-a răspândit în toată pădurea.
Alţi arici, care până atunci locuiau separaţi, au început să vina la ei. Aricii nostri îi învăţau pe
ceilalţi cum să-şi indoaie ţepii iar familia aricilor s-a mărit până a devenit un grup mare.

Sub bradul cel mare şi bătrân, toţi aricii au săpat o vizuină mare. Ziua adunau multe fructe şi
ciuperci pentru familia lor cea mare, iar noaptea adormeau fericiţi simţind căldura şi grija
unuia pentru celalalt.

Când a venit iarna, lor nu le-a mai fost frig. Şi-au petrecut împreună toată iarna în caldură şi
belșug şi cel mai important - în grija şi dragoste reciprocă.
Ei stăteau împreună şi se gândeau doar unul la celălalt. Şi toate animalele pădurii puteau simţi
căldura lor, căldura dragostei, binele şi prietenia.