Legea atractiei universale

Legea atractiei universal a fost formulate de Newton, care a prezentat-o in cartea sa “Philosophiae
Naturlais Principia Mathematica”(1687)

Rationamentul lui Neewton este prezentat in cele ce urmeaza.

Deoarece o planeta se mentine pe o anumita orbita curbilinie, rezulta ca ea are o acceleratie

centripeta. Aceasta acceleratie centripeta se datoreaza atractiei planetei de catre Soare, adica exercitarii
unei forte centripete de catre Soare asupra planetei.

Conform principiului al 2 al dinamicii si tinand seama de expresia acceleratiei centripete a cp rezulta

(admitand, intr-o prima aproximatie ca traiectoria este circulara a=b=r):

4 π2
F=mp acp = mpω r=mp 2 r
2
Tr

Unde: mp este masa Pamantului; r-raza traiectoriei circulare; ω- viteza unghiulara de rotatie a
Pamantului in jurul Soarelui, iar T R- Perioada de revolutie in jurul Soarelui.

Intrucat atractia dintre soare si pamant este reciproca, (conform princiipiului actiunii si reactiunii) se
poate trage concluzia ca forta de atractie trebuie sa fie proportionala si cu masa, m s , a Soarelul, ddeci se
poate scrie relatia:

msmp
F=K 2
r
Prin urmare, forta de atractie dintre Soare si Pamant este direct proportionala cu produsul maselor
acestor corpuri si invers proportionala cu patratul distantei dintre ele.

Newton a generalizat concluziile extrase din studiul miscarii planetelor si al caderii corpurilor si a emis
o ipoteza revolutionara, la acea vreme, conform careia toate corpurile, indifferent de natura si
marimea lor, se atrag reciproc, introducand conceptul de atractie universala( atractie gravitationala).

In multe cazuri, forta de atractie este neseminificativ de mica (de exemplu forta de atractie dintre
doua granule de nisip, in comparative cu forta de atractie dintre Soare si planete, cee ace, insemana ca
factorul constant de proportionalitate, K, trebuie sa fie foarte mic.

Newton nu i-a putut determina valoarea acestei constante la vremea respectiva

Newton a generalizat de asemenea si formula extinzand-o descrierii fortelor de interactiune dintre

oricare doua corpuri de naturi oricat de diferite de mase m 1 si, respective m2, aflate la distanta, r12 dintre
ele, prin relatia:

m1 m2
F 12=K 2
=F21
r 12