Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacău

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII, SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII

SPECIALIZAREA: KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE SPECIALĂ

VERIFICARE PRACTICĂ
ANALIZA MIȘCĂRILOR DE DUCERE A LINGURII LA GURĂ

STUDENT: COORDONATOR
OPREA VASILICĂ-FLORINEL conf univ.dr. MARINELA RAȚĂ
GRUPA: 5112 C
 1. INTRODUCERE
Ducerea mâinii în extremitatea superioara a corpului, lingura la gură pentru hrănire
reprezintă din punct de vedere funcțional mișcarea a doua articulații diferite: una in raport cu
mișcările de flexie-extensie și una în raport cu mișcările de pronație-supinație ale cotului
Cotul este deci o articulație cu dubla funcție. Pe de o parte permite membrului superior să se
replieze pe el însuși sau să se întindă, multiplicând posibilitățile de orientare ale mâinii în spațiu.

2. TERMENI ȘI DEFINIȚII

Pentru analiza funcționalității articulației cotului, este necesar sa definim o serie de noțiuni
generale, precum:

 axul articular - linie teoretica împrejurul căreia se executa mișcările unei articulații. O
articulație poate avea unul sau mai multe axe. De exemplu: articulația cotului prezinta un
singur ax, articulația gatului mâinii are doua axe, iar articulația umărului, trei.
Întotdeauna într-o articulație cu mai multe axe vor fi posibile mișcări mai ample si mai
variate decât într-una cu un singur ax.
 mișcarea de flexie este mișcarea prin care doua segmente ale unui membru se apropie
intre ele sau un membru întreg se deplasează, față de planul frontal al corpului, in sagital
anterior (caz in care se mai numește si antepulsie sau anteductie );
 mișcarea de extensie este mișcarea contrarie, prin care segmentele respective se
îndepărtează, respectiv, prin care un membru se deplasează fata de planul frontal al
corpului, in sagital posterior (caz in care se numește retropulsie sau retroductie);
 mișcarea de adductie este mișcarea prin care un segment de membru sau un membru, se
apropie de planul sagital al corpului, in frontal;
 mișcarea de abductie este mișcarea in sens contrariu, de îndepărtare de planul sagital al
corpului;
 circumducția rezulta din executarea succesiva a celor patru mișcări precedente: abducția,
extensia, adducția, flexia. Segmentul de membru sau membrul întreg execută o mișcare
rotativă, care ar descrie in spațiu un con, cu vârful în articulație (circumducția brațului,
mâinii, coapsei etc);
 mișcarea de rotație este răsucirea in jurul axului unui segment sau membru, in raport cu
segmentul proximal, care nu se mișcă. Rotația poate fi externa (laterala)- când capătul
osos care se răsucește are tendința de 'a ieși' din articulație si interna (mediala), când
capătul osos are tendința de 'a intra' in articulație;
 pronația este mișcarea de răsucire a antebrațului cu ducerea palmei in jos;
 supinația este mișcarea de răsucire a antebrațului cu ducerea palmei in sus.
 3. ROLUL ARTICULAȚIEI COTULUI ÎN ANALIZA MIȘCĂRII

La formarea articulației cotului participa 3 oase: humerusul, ulna si radiusul. Teoretic la acest
nivel se pot descrie 3 articulații:

- humeroulnară
- humeroradială
- radioulnară proximală

În vederea analizei mișcării de ducere a lingurii la gură din considerentele functionale se pot
clasifica doua articulații componente ale cotului responsabile:

a) articulația humerusului cu oasele antebrațului (HUMERO-ANTEBRAHIALA) ce include

articulația humeroulnara (in balama) și articulația humeroradiala (elipsoidala). Dintre acestea cea
mai importanta pentru mișcările de flexie-extensie este cea humeroulnara. Mișcarea reprezentând
prinderea și aducerea bolului alimentar de pe suprafața de referință către partea superioară a
corpului concomitent cu

b) articulația radioulnara proximală responsabila de mișcarea de pronatie-supinatie, mișcarea

de răsucire către în sus a lingurii și introducerea în gură.

Responsabilitatea executării mișcării și a preciziei în executare sunt mușchii membrului

superior:

Bicepsul brahial este poziționat pe partea anterioară a brațului, are două capete superioare şi
unul inferior. Rolurile bicepsului sunt: flexia antebrațului pe braț și mișcarea de supinație (rotirea
antebrațului). Sub biceps este poziționat brahialul anterior, cu rol de flexor al antebrațului pe
braț.
Tricepsul brahial este poziționat pe partea posterioară a brațului, are trei capete superioare şi
unul inferior. Rolul său este de a face extensia antebrațului pe braț. Tricepsul este mușchiul care
dă volum brațului, fiind mai mare decât antagonistul său, bicepsul.
Antebrațele sunt alcătuite din 20 de mușchi, mușchii flexori, pe partea anterioară a
antebrațului și mușchii extensori pe partea posterioară. Rolul acestora este de a face flexia,
respectiv, extensia degetelor.

3.1 ARTICULATIA HUMEROANTEBRAHIALĂ (sinovală, în balama, uniaxială) permite

mișcări de flexie-extensie. Aducerea ligurii la gură reprezintă o mișcare de flexie ce permite
apropierea fetelor anterioare ale brațului si antebrațului. Flexia activa este ușor limitata prin
întâlnirea masei mușchilor flexori. In flexia pasiva acești mușchi se lasă comprimați; de aici
puțin mai multa amplitudine. Revenirea postflexie la poziția anatomica se numește extensia
cotului. In același timp trebuie sa notam ca nu exista nici o posibilitate de extensie posterioara
din poziția anatomica. La sfârșitul extensiei cele doua oase se afla unul in prelungirea altuia
datorita unui blocaj datorat formei osoase a cotului.

3.2 ARTICULATIA RADIOULNARA PROXIMALĂ (sinoviala, trohoida, uniaxială)

permite mișcările de pronație-supinație care se realizează in același timp in articulația cotului si
intre oasele antebrațului permițând ghidarea lingurii cu precizie la gură precum și reluarea
mișcării.
Suprafețe articulare si mijloace de unire: pe ulna există o incizură radială (o suprafață
concava dintre anterior spre posterior situata pe fata laterala a procesului coronoidian). Ea este
completata de un ligament inelar care se atașează pe marginile anterioara si posterioara. Fata sa
profunda e tapițată de cartilaj. Ansamblul formează un inel in care este inclusa circumferința
capului radial. Inelul este întărit la baza prin ligamentul pătrat care se întinde de la incizura
radiala a ulnei la colul radiusului. Acest ligament e relaxat când antebrațul se afla in poziție
intermediara, este întins in mișcarea de pronație sau supinație. Dispozitivul descris permite
capului radiusului sa se rotească in jurul sau cu un joc lejer datorat părții deformabile a inelului
(ligamentară). Este de asemeni o frâna a mișcării de extensie. Inelul este mai îngust la baza,
aceasta permițând o buna menținere a capului radial in timpul tracțiunilor axiale ale antebrațului.