NOTIUNI GENERALE DE DINAMICA SI CINEMATICA LOCOMOTORIE

Miscarea rezulta pe de o parte din participarea tuturor

segmentelor aparatului locomotor si ale sistemului nervos care
pun in actiune o serie de forte interne si pe de alta parte din
interventia unei serii de forte externe ,in ultima instanta
miscarea fiind rezultanta intercatiunii dintre aceste forte .
Mersul este deprinderea motrica prin care se realizeaza in
mod obisnuit locomotia corpului omenesc.Mecanismul principal
pe care se bazeaza mersul este miscarea alternative a celor
doua membre inferioare ,care isi asuma pe rand functia de
support si de propulsor.
Miscarile care realizeaza locomotia corpului omenesc sunt
rezultatul actiunii combinate a unui ansamblu de componente
biomecanice active si pasive, care fac parte integranta din
alcatuirea aparatului locomotor. In acest sens intra in joc
elemente anexate aparatului locomotor (receptori, nervi, centri
nervosi) si pe de alta parte, a unor componente proprii ale
acestuia (muschi, parghii osoase, articulatii).
Incepand cu mesajul senzitiv, mesajul motor (voluntar sau
reflex), contractia musculara si terminand cu mobilizarea sau
fixarea pozitionala a componentelor osteo-articulare.

Implicati in realizarea miscarilor voluntare,

semivoluntare sau reflexe, in exercitarea unui act motor
intervin, in afara muschilor principali (agonisti), si alte grupe
musculare, deosebim:
- Motorul primar este muschiul care controleaza efectuarea
continua si gradata a miscarii.
- Muschii de fixare sustin segmentul in pozitia cea mai utila.
- Muschii neutralizatori sunt antagonistii care suprima miscarea
"motorului principal", intervenind dupa terminarea miscarii.
Interactiunea dintre muschii sinergici si antagonisti
mareste supletea si precizia miscarii, care creste odata cu
cresterea numarului de muschi antrenati in miscare. Cu cat
relaxarea antagonistilor este mai mare, cu atat miscarea
este mai rapida si mai puternica.

Muschii motori ai mersului

Fesierul mare intervine foarte putin sau de loc,cu

exceptia cazurilor in care omul merge pe un teren
alunecos;
Abductorii soldului
Adductorii soldului
Cvadricepsul
Muschii posteriori ai coapsei(ischio-gambierii)
Tricepsul sural
Grupul tibial anterior(gambierul anterior,extensorul propiu
si extensorul comun)
Muschii peronieri

Scheletul poate fi considerat ca o combinatie de parghii ce

alcatuiesc dispozitivul pasiv osteo-articular. Tipul, amplitudinea
si forta miscarilor sunt guvernate de lungimea parghiilor osoase
si natura articulatiilor care leaga segmentele mobile de
dispozitia, forma si numarul muschilor care actioneaza asupra
acestora si de sarcinile care trebuie sa fie mobilizate.
Se precizeaza 3 puncte de aplicare a fortelor la nivelul
parghiei: doua apartin fortelor statice de sprijin (S) si rezistenta
(R); al treilea punct apartine fortei motorii (F).
La parghia reprezentata de un oarecare segment osos,
sprijinul (S) este reprezentat de axa biomecanica a miscarii sau
de punctul de sprijin pe sol; rezistenta (R) este data de
greutatea corpului sau a segmentului care se deplaseaza, la
care se poate adauga si greutatea sarcinii de mobilizat, iar forta
(F) este reprezentata de insertia pe segmentul osos a
muschiului care realizeaza miscarea. Parghiile se clasifica in:
parghii de gradul I (cu sprijinul la mijloc), de gradul II (cu
rezistenta la mijloc) si de gradul III (cu forta la mijloc).

Analiza cinematica a miscarii porneste de la stabilirea

reperelor de miscare (planuri si axe), a tipurilor, directiilor si
amplitudinii miscarilor. Planurile anatomice sunt suprafete
care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita
incidenta:
- planul sagital dispus pe directia suturii sagitale a craniului, pe
directiile verticala si antero-posterioara imparte corpul in
doua jumatati, dreapta si stanga.
- Planul frontal urmeaza directia suturii fronto-parietale sau
coronare a craniului. Dispus vertical si imparte corpul in intro parte anterioara si o parte superioara.
- Planul transversal, orizontal imparte corpul in doua parti:
superioara si inferioara.
Punctul de intersectie a celor trei planuri reprezinta
centrul de greutate al corpului.

Articulatiile mobile (in special diartrozele) pot reprezenta

unul, doua sau chiar trei grade de libertate.
Axa de miscare reprezinta linia situata intr-un anumit
plan (sagital, frontal sau transversal), in jurul caruia unul din
segmentele osoase se deplaseaza fata de celalalt.
Exista trei axe fundamentale perpendiculare una pe
alta: axa sagitala, axa frontala, si axa longitudinala.
- axa sagitala este orientata si dirijata dinainte inapoi,
permitand miscari de abductie si adductie in plan frontal;
- axa frontala situata in plan frontal, in directie orizontala si
dirijata transversal; permite miscari de flexie si extensie in
plan sagital;
- axa longitudinala este verticala, permite miscari de rotatie
interna si externa in plan transversal.

In functie de planurile si axele de referinta deosebim:

flexia si extensia
abductia si adductia, ;
inclinarea (inflexia) laterala. Desemneaza miscari de lateralitate
ale capului, gatului si trunchiului, intr-un plan frontal, in jurul axei
sagitale. La aceste miscari se asociaza si o rotatie;
rotatia. Se efectueaza in jurul axului longitudinal si in plan
transversal pentru toate partile corpului, in afara de omoplat si
clavicula.
bascula se utilizeaza pentru a defini anumite miscari ale bazinului
si omoplatului. In cazul omoplatului, bascula traduce o rotatie in
jurul axei sagitale, in timp ce pentru bazin aceasta poate fi in
anteversie (anterior), retroversie (posterior) sau laterala (spre
stanga sau dreapta).
circumductia - miscarea care se executa simultan pe mai multe
planuri, fiind o combinatie succesiva de miscari de flexie,
extensie, abductie si adductie, care descriu o miscare circulara
particulara;
glisarea si hiperextensia. Sunt miscari care depasesc limitele
fiziologice.

Fazele mersului
Primul impuls in pornirea mersului este declansat in
apropierea centrului de greutate, cand trunchiul se apleaca
inainte pentru ca proiectia centrului de greutate sa treaca
inaintea bazei de sustinere; aproape concomitent, membrul
inferior de sprijin se extinde si corpul este proiectat inainte si
putin mai sus, celalalt membru inferior, care devine pendulant,
paraseste solul si este proiectat inaintea membrului de sprijin si
fixat din nou pe sol. Fazele se repeta apoi cu membrele in
pozitie inversa.
Mersul se compune astfel dintr-o serie de perioade de sprijin
unilateral(semipasul posterior,momentul verticalei,semipasul
anterior), separate intre ele prin perioade de sprijin dublu.

Cupluri cinematice

Doua segmente mobile apropiate

realizeaza un cuplu cinematic:gamba cu
piciorul ,antebratul cu mana etc.In mecanica
se descriu trei tipuri de cupluri cinematice:de
translatie ,de rotatie si elicoidale.In
biomecanica corpului omenesc cuplurile de
translatie nu se intalnesc ,cele elicoidale sunt
rare(articulatia gleznei),dar cele de roatatie
sunt numeroase.De astfel ,miscarile cuplurilor
cinematice ale corpului omenesc sunt miscari
de rotatie.

Lanturi cinematice

Cuplurile cinematice se leaga intre ele realizand lanturile

cinematice ,care pot fi deschise sau inchise.Lantul
cinematic deschis se termina liber.Intr-o aruncare de
exemplu ,membrul superior actioneaza ca un lant
cinematic deschis.In lovirea mingii cu piciorul ,membrul
inferior actioneaza tot ca un lant cinematic deschis.

Lantul cinematic inchis are ambele capete fixate .In pozitia

atarnat sau atarnat cu sprijin ,de exemplu membrul
superior actioneaza ca un lant cinematic inchis.In pozitia
stand ,membrul inferior actioneaza ca un lant cinematic
inchis.
Se pot descrie trei tipuri de lanturi cinematice principale ale
corpului omenesc: lantul cinematic al trunchiului ,gatului si
capului;lantul cinematic al membrului superior si lantul
cinematic al membrului inferior.