Anexa la O.M.T.C.T.

Nr. …….. din ………………

INSTRUCŢIUNI
PENTRU
REVIZIA ŞI REPARAREA
INSTALAŢIILOR E.L.F.

Nr. 352

2005

1
 CUPRINS
GENERALITĂŢI.................................................................................................................................4
DEFINIŢII............................................................................................................................................5
Definirea unor termeni generali........................................................................................................5
Definiţii referitoare la instalaţiile E.L.F...........................................................................................6
Definirea stărilor operative ale echipamentelor sau instalaţiilor....................................................8
Definiţii cu privire la conducerea prin D.E.F. a instalaţiilor de electrificare................................10
Definiţii privitoare la manevrarea echipamentelor electrice..........................................................11
DISPOZIŢII ŞI OBLIGAŢII GENERALE DE SERVICIU..............................................................13
Condiţii pentru îndeplinirea funcţiilor, ce realizează revizia şi repararea instalaţiilor E.L.F......13
Reguli de comportare în serviciu şi obligaţii de ordin general.......................................................13
Răspunderea personalului pentru serviciul executat......................................................................14
ATRIBUŢIILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSONALULUI PRIVIND EXPLOATAREA
INSTALAŢIILOR E.L.F....................................................................................................................16
Atribuţiile şi obligaţiile şefului centrului........................................................................................16
Atribuţiile şi obligaţiile şefului de centru adjunct...........................................................................16
Atribuţiile şi obligaţiile inginerului de specialitate.........................................................................17
Atribuţiile şi obligaţiile şefului de district.......................................................................................18
Atribuţiile şi obligaţiile electromecanicului IA, specialist şi I........................................................19
Atribuţiile şi obligaţiile electromecanicului II................................................................................20
Atribuţiile şi obligaţiile electromecanicului III...............................................................................20
Atribuţiile şi obligaţiile mecanicului de grup electrogen................................................................21
Atribuţiile şi obligaţiile personalului care asigură serviciul de intervenţie...................................21
CONDIŢII TEHNICE MINIME PENTRU EXPLOATAREA ŞI FUNCŢIONAREA
INSTALAŢIILOR E.L.F....................................................................................................................23
Condiţii generale.............................................................................................................................23
Linii aeriene de energie electrică de joasă tensiune.......................................................................24
Linii electrice aeriene cu tensiuni peste 1 KV.................................................................................25
Linii electrice în cablu.....................................................................................................................26
Protecţia reţelelor electrice împotriva influenţei căii ferate electrificate.......................................28
Motoare electrice.............................................................................................................................30
Grupuri electrogene........................................................................................................................31
Generatoare electrice şi grupuri convertizoare rotative de 75 Hz.................................................31
Instalaţii de curent continuu............................................................................................................32
Instalaţii şi echipament electric din posturi de transformare.........................................................32
Instalaţii de protecţie prin legare la pământ...................................................................................34
Instalaţii de protecţie împotriva supratensiunilor electrice............................................................39
Aparate, echipamente si receptoare electrice.................................................................................40
ORGANIZAREA LUCRĂRILOR DE REVIZIE ŞI REPARAŢII...................................................51
Verificarea îndeplinirii condiţiilor tehnice minime şi măsurile necesare pentru aducerea la
îndeplinire........................................................................................................................................51
Tipuri de lucrări de revizie şi reparaţii...........................................................................................51
Programarea şi organizarea revizilor şi reparaţiilor.....................................................................54
Măsuri de siguranţă la executarea lucrărilor de revizie tehnică şi reparaţii.................................56
Verificarea instalaţiilor E.L.F. noi..................................................................................................58
LUCRĂRI ÎN CADRUL REVIZIEI TEHNICE ŞI REPARAŢIILOR INSTALAŢIILOR E.L.F....61
Linii electrice aeriene de joasă şi medie tensiune...........................................................................61
Linii electrice de joasă şi medie tensiune în cablu subteran...........................................................62
Instalaţii de iluminat şi de forţă interioare şi exterioare................................................................63
Motoare şi generatoare electrice şi grupuri convertizoare rotative...............................................63
Grupuri electrogene........................................................................................................................64
Instalaţii de curent continuu............................................................................................................66
Posturi de transformare şi puncte de alimentare............................................................................67
2
 Instalaţii de protecţie prin legare la pământ...................................................................................69
Instalaţii de protecţie contra supratensiunilor atmosferice............................................................69
Aparate, echipamente şi receptoare electrice.................................................................................69
Măsurători electrice........................................................................................................................70
EVIDENŢA INSTALAŢIILOR E.L.F..............................................................................................71
URMĂRIREA, ANALIZA ŞI EVIDENŢA EVENIMENTELOR ELECTRICE ACCIDENTALE 72
Scopul analizei şi evidenţei evenimentelor electrice accidentale....................................................72
Clasificarea evenimentelor electrice accidentale...........................................................................72
Constatarea şi avizarea evenimentelor electrice accidentale.........................................................72
Urmărirea şi lichidarea evenimentelor electrice accidentale.........................................................73
Analiza şi evidenţa evenimentelor electrice accidentale.................................................................73
DISPOZIŢII FINALE........................................................................................................................75
ANEXA 1...........................................................................................................................................76
ANEXA 2...........................................................................................................................................77
ANEXA 3...........................................................................................................................................78
ANEXA 4...........................................................................................................................................81
ANEXA 5...........................................................................................................................................81
ANEXA 6...........................................................................................................................................82
ANEXA 7...........................................................................................................................................84
ANEXA 8...........................................................................................................................................90
ANEXA 9...........................................................................................................................................90
ANEXA 10.........................................................................................................................................90
ANEXA 11.........................................................................................................................................91
ANEXA 12.........................................................................................................................................92
ANEXA 13.........................................................................................................................................93
ANEXA 14.........................................................................................................................................95
ANEXA 15.........................................................................................................................................97
ANEXA 16.........................................................................................................................................99
ANEXA 17.........................................................................................................................................99
ANEXA 18.......................................................................................................................................100
ANEXA 19.......................................................................................................................................101
ANEXA 20.......................................................................................................................................103

3
 CAPITOLUL I
GENERALITĂŢI

Art.1. Prezentele instrucţiuni stabilesc principiile şi regulile de bază pentru executarea

lucrărilor de revizie şi reparare a instalaţiilor electrice aparţinând unităţilor feroviare prevăzute în
anexa 1, instalaţii denumite în continuare instalaţii E.L.F., în scopul asigurării continuităţii în
alimentarea cu energie electrică a consumatorilor respectivi.
Art.2. Prevederile instrucţiunilor asigură, de asemenea, prevenirea apariţiei întreruperii în
alimentarea cu energie electrică a respectivilor consumatori, precum şi aducerea instalaţiilor în
condiţii normale de funcţionare, conform standardelor, normativelor, prescripţiilor şi instrucţiunilor
în vigoare.

4
 CAPITOLUL II
DEFINIŢII

SECŢIUNEA 1
Definirea unor termeni generali
Art.3. Pentru o mai bună înţelegere a prezentei instrucţiuni se definesc următorii termeni:
a) unitate - formă organizatorică – societate, filială, sucursală şi altele asemenea -
căreia îi revine obligaţia prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare sau prin
statut să execute lucrări în instalaţiile electrice sau să exploateze, să revizuiască şi/sau să
repare instalaţiile electrice pe care le gestionează sau le-a preluat prin convenţie;
b) subunitate - formă organizatorică din cadrul unităţii care execută lucrări în
instalaţiile electrice şi/sau exploatează, revizuieşte şi/sau repară instalaţiile electrice care i-
au fost încredinţate în gestiune sau convenţie, care poate fi secţie, centru, laborator,
district, punct de lucru şi altele asemenea, având nivele ierarhice stabilite prin reglementări
proprii;
c) element – un aparat, maşina electrică precum separator, întreruptor, transformator
de măsură, descărcător, siguranţă şi altele asemenea care pot fi parte constitutivă a unui
echipament;
d) echipament – o unitate constitutivă a unei instalatii sau reţele electrice, în
totalitatea elementelor sale inclusiv celulele. În această categorie intră: bara,
transformatorul, linia.
e) echipament – ansamblul de în aparate, maşini, dispozitive, conexiuni, accesorii
aparţinând unei instalaţii sau reţele electrice şi îndeplinind anumite funcţiuni în cadrul
acesteia. În această categorie intră separatoarele, întreruptoarele, transformatoarele de
măsură şi altele asemenea;
f) celula unui echipament – ansamblul elementelor de comutaţie primară prin care
echipamentul respectiv se leagă la barele colectoare;
g) instalaţie electrică – ansamblu de echipamente, celule şi elemente legate funcţional
între ele, amplasate într-un teritoriu comun şi care sunt servite de aceeaşi formaţie de
servire operativă; excepţie fac elementele telecomandate pentru perioada cât sunt în
regimul de telecomandă;
h) revizie – ansamblul operaţiilor periodice planificate sau accidentale, cu caracter
preventiv sau corectiv, efectuate asupra unui element/echipament/instalaţie şi care are ca
scop menţinerea/readucerea parametrilor de funcţionare ai acestuia/acesteia în cadrul
condiţiilor tehnice minim admisibile şi de funcţionare;
i) întreţinere – activitatea de menţinere a unei instalaţii în limita condiţiilor tehnice
minime impuse şi în condiţii de funcţionare;
j) reţea electrică – ansamblu de echipamente şi instalaţii electrice dispersate
teritorial, legate între ele;
k) protecţie – ansamblu de prevederi pentru detectarea defectelor sau a altor situaţii
anormale din instalaţiile şi reţelele electrice pentru a permite eliminarea defectelor,
limitarea situaţiilor anormale şi emiterea de comenzi sau semnale; Termenul este generic
pentru dispozitive şi sisteme de protecţie şi se utilizează pentru a descrie protecţia atât a
unui sistem cât şi a unei părţi din acesta;
l) eveniment electric accidental –acel eveniment întâmplător din exploatarea
instalaţiilor de electrificare care conduce la modificarea stării operaţionale sau ale schemei
de funcţionare a acestora sau la abateri ale unor parametri sau caracteristici de funcţionare
în afara limitelor stabilite, cu sau fără repercusiuni privind alimentarea cu energie electrică
a consumatorilor;
m) deranjament sau incident – acel eveniment electric accidental produs în instalaţiile
de electrificare şi care se manifestă prin modificarea stării anterioare a ansamblurilor
funcţionale, prin abateri ale parametrilor funcţionali ai acestora, în afara limitelor
5
 prevăzute prin reglementările în vigoare;
n) avarie – este deranjamentul însoţit de deteriorarea sau distrugerea unor
echipamente sau părţi din instalaţii;
o) defecţiune tehnică – acel eveniment electric accidental produs în instalaţiile de
electrificare constând în abateri ale unor parametri funcţionali sau defectări ale unor
componente ale ansamblurilor funcţionale şi care nu produc consecinţe asupra acestor
ansambluri şi nu afectează consumatorii inclusiv linia de contact;
p) întrerupere de scurtă durată – acel eveniment electric accidental produs cu ocazia
acţionării automatizărilor şi al cărui efect în timp privind modificarea stării anterioare de
funcţionare a instalaţiilor sau a parametrilor funcţionali ai acestora, are o durată mai mică
de 30 secunde. În această categorie se înregistrează funcţionările reuşite ale reanclanşărilor
automate rapide şi anclanşările automate ale rezervei, pornirea până la debitare a
grupurilor electrogene şi alte asemenea situaţii;
q) reglementări în vigoare – totalitatea regulamentelor, ordinelor, instrucţiunilor, şi
dispoziţiilor specifice activităţii sau domeniului la care se face referire;
r) dispecer energetic feroviar denumit în continuare DEF – ansamblul de instalaţii şi
echipamente de telemecanică şi telecomunicaţii, amplasate într-un punct central, care
asigură telemecanizarea şi controlul operativ al instalaţiilor fixe de tracţiune electrică şi
eventual al altor instalaţii din gestiunea unui centru de electrificare. Termenul este generic
definind atât instalaţia în sine, cât şi personalul de comandă operativă;
s) centru dispecer – structura organizatorică a personalului ce exploatează instalaţia
DEF şi asigură comanda operativă a instalaţiilor de electrificare;
t) circuite primare – circuite de înaltă şi medie tensiune care asigură circulaţia puterii
de la furnizorul de energie electrica către consumatorul final. În aceeaşi categorie intră şi
unele legături şi aparate auxiliare care au legătură directă cu circuitele menţionate anterior,
precum transformatoare de măsură, descărcătoare şi alte asemenea;

SECŢIUNEA a 2-a
Definiţii referitoare la instalaţiile E.L.F.
Art.4. În vederea înţelegerii prevederilor prezentei instrucţii, se definesc următorii termeni
privitori la instalaţiile E.L.F.:
a) alimentare normală cu energie electrică – alimentare cu energie electrică dintr-o
sursă de energie electrică prevăzută pentru a se asigura funcţionarea receptoarelor electrice
ale unui consumator, în regim normal;
b) alimentare de rezervă cu energie electrică – alimentare cu energie electrică
prevăzută pentru a se asigura menţinerea în funcţiune, neîntreruptă sau o perioadă de timp,
a unor receptoare electrice ale consumatorilor, la întreruperea alimentării normale;
c) putere instalată a unui consumator – suma puterilor instalate ale receptoarelor fixe
sau mobile ale consumatorului;
d) putere instalată a unui receptor – putere nominală a receptorului înscrisă pe
plăcuţa indicatoare a receptorului;
e) putere instalată a unei coloane sau a unui circuit – suma puterilor instalate ale
receptoarelor fixe sau mobile alimentate din coloana sau circuitul respectiv;
f) putere reală (P ) a unui receptor – mărime electrică egală cu produsul dintre
puterea instalată (Pi) şi coeficientul de încărcare (Ci) al acestuia;
g) putere absorbită (Pa) a unui receptor – mărime electrică egală cu raportul dintre
puterea reală (Pr) şi randamentul real al receptorului (ηr);
h) coeficient de simultaneitate (Cs) – valoare a raportului dintre suma puterilor
nominale ale receptoarelor consumatorului alimentate din acelaşi circuit sau aceeaşi
coloană care funcţionează simultan şi suma puterilor nominale ale tuturor receptoarelor
consumatorului racordate la circuitul sau coloana respectivă;
i) coeficient de încărcare (Ci) – valoare a raportului dintre puterea reală şi puterea
instalată a unui consumator sau receptor;

6
j) curent diferenţial rezidual (curent de defect, IΔ) – mărime a sumei fazoriale a
valorilor instantanee ale curenţilor care parcurg toate conductoarele active ale unui circuit
într-un punct al instalaţiei electrice;
k) curent diferenţial nominal (de funcţionare, IΔn) – curentul diferenţial rezidual ce
provoacă declanşarea unui dispozitiv de protecţie diferenţial;
l) curent nominal de sarcină (In) – curentul pe care îl suportă aparatul în funcţionare
normală şi care este stabilit în general de producător;
m) întreruptor automat – aparat mecanic de comutaţie capabil să stabilească, să
suporte şi să întrerupă automat curenţi, în condiţii normale de funcţionare pentru circuit,
precum şi să stabilească, să suporte o durată specificată de timp şi să întrerupă curenţi, în
condiţii anormale de funcţionare pentru circuit;
n) anclanşare – acţiunea de conectare a unui întreruptor prin automatizare;
o) declanşare – acţiunea de deconectare a întreruptorului prin funcţionarea protecţiei
circuitului asociat;
p) conectat – poziţie a separatorului sub sarcină, întreruptorului sau disjunctorului în
care se asigură continuitatea circuitului în care este legat;
q) închis – poziţie a separatorului în care se asigură continuitatea circuitului în care
este legat;
r) deconectat – poziţie a separatorului sub sarcină, întreruptorului sau disjunctorului
în care se asigură întreruperea circuitului în care este legat;
s) deschis – poziţie a separatorului în care se asigură întreruperea circuitului în care
este legat;
t) dispozitiv de reanclanşare automată – dispozitiv care realizează automat
reanclanşarea unuia sau mai multor întreruptoare după funcţionarea protecţiei circuitului
asociat; Când durata de deschidere înaintea reanclanşării prezintă interes, aceasta este
menţionată în termen – reanclanşare automată rapidă – prescurtat în continuare RAR;
u) tensiune foarte joasă de securitate – diferenţa de potenţial care nu depăşeşte 50 V,
valoare eficace în curent alternativ, între conductoare sau între un conductor oarecare şi
pământ, într-un circuit la care separarea de reţeaua de alimentare este asigurată printr-un
transformator de separare sau un convertizor cu înfăşurări separate. Se foloseşte abrevierea
TFJS pentru circuite nelegate la pământ şi TFJP pentru circuite legate la pământ;
v) tablou general de distribuţie – tablou electric racordat direct la reţeaua furnizorului
de energie electrică, la un post de transformare sau la o sursă proprie a consumatorului de
energie electrică şi care distribuie energia electrică la alte tablouri de distribuţie sau direct
la anumite receptoare ale consumatorului;
w) tablou principal de distribuţie – tablou electric alimentat dintr-un tablou general şi
care distribuie energia electrică la tablouri secundare sau direct la anumite receptoare ale
consumatorului;
x) tablou secundar de distribuţie – tabloul electric alimentat dintr-un tablou principal
şi de la care energia electrică se distribuie la receptoarele consumatorului;
y) coloană electrică – calea de curent care alimentează tabloul principal de distribuţie
de la tabloul general sau secundar de la tabloul principal;
z) coloană electrică magistrală – calea de curent care alimentează pe parcursul ei cel
puţin două tablouri de distribuţie, în derivaţie;
aa) coloană electrică colectivă – calea de curent din care se alimentează mai mulţi
consumatori;
bb) circuit electric – calea de curent ale cărei echipamente şi materiale electrice sunt
alimentate de la aceiaşi origine şi sunt protejate împotriva supracurenţilor prin aceleaşi
dispozitive de protecţie;
cc) şoc electric – efectul patofiziologic care apare la trecerea unui curent electric prin
corpul omului sau prin corpul unui animal;
dd) electrocutare – şocul electric fatal;

7
ee) atingere directă – contactul nemijlocit sau prin intermediul unui element conductor
al persoanelor sau animalelor domestice sau de crescătorie cu părţi active ale unei instalaţii
electrice;
ff) atingere indirectă – contactul persoanelor sau animalelor domestice sau de
crescătorie cu mase puse accidental sub tensiune datorită unui defect electric;
gg) curent de şoc electric – curentul care, traversând corpul uman sau al animalelor,
poate provoca efecte patofiziologice;
hh) tensiune de atingere – tensiunea care apare la producerea unui defect între părţi
simultan accesibile;
ii) tensiune limită admisă de atingere (UL) – valoare maximă a tensiunii de atingere
care este permisă a se menţine timp nelimitat în condiţii de influenţe externe specificate;
jj) măsură de protecţie completă – ansamblu de măsuri care împiedică pe om să
atingă părţile active sau îl protejează împotriva curenţilor periculoşi în cazul atingerilor
admise ale părţilor active;
kk) măsură de protecţie parţială – ansamblu de măsuri care protejează omul împotriva
şocurilor electrice prin atingere accidentală a părţilor active;
ll) schemă de protecţie sau schemă de legare la pământ – schemă în care se
reprezintă situaţia punctului neutru al sursei de tensiune şi a maselor echipamentelor sau
utilajelor electrice în raport cu pământul;
mm) stabilitate termică – însuşirea unui element conducător electric sau a unui aparat
electric de a suporta efectul termic al unui curent electric în regim permanent, intermitent
sau de scurtcircuit, fără a depăşi temperatura admisă corespunzătoare regimului respectiv;
nn) stabilitate dinamică – însuşirea unui element conducător electric sau a unui aparat
electric de a suporta efectul electrodinamic al unui curent de scurtcircuit, la parametrii de
fabricaţie, fără să-şi modifice calităţile funcţionale;
oo) parte activă – conductorul sau orice parte conductoare din punct de vedere electric
destinate a fi sub tensiune, în funcţionare normală, inclusiv conductorul neutru (N), însă
prin convenţie, exclusiv conductorul PEN;
pp) părţi intermediare – părţile conductoare inaccesibile care, în funcţionare normală,
nu sunt sub tensiune, dar care pot fi puse sub tensiune în caz de defect;
qq) masă a unui echipament – partea conductoare accesibilă a unui echipament electric
sau a unui element de construcţie care poate fi atinsă, dar care în mod normal nu este sub
tensiune şi care poate ajunge sub tensiune în caz de defect;
rr) impedanţă a buclei de defect – impedanţa totală a traseului de trecere a unui curent
rezultat dintr-un defect;
ss) pardoseală izolantă electric sau pardoseală electroizolantă – pardoseala la care
stratul de uzură nu prezintă crăpături şi rosturi care depăşesc 3 mm şi care nu este
străpunsă la tensiuni de cel puţin 1000V, care acoperă întreaga suprafaţă şi este din
materiale izolante electric lipite pe suport;
tt) arie periculoasă datorită atmosferelor explozive gazoase – spaţiu în care, în
condiţii normale de funcţionare sau avarie, se pot acumula permanent sau accidental gaze,
vapori de lichide sau pulberi combustibile în concentraţii suficiente pentru a da naştere
unei atmosfere potenţial explozive;
uu) protecţie antiexplozivă a unui echipament electric – execuţia specială pentru
echipamentele care funcţionează în zone cu pericol de explozie în vederea reducerii
pericolului de aprindere a amestecurilor explozive de către echipamentele respective;
vv) temperatură maximă de suprafaţă – temperatura cea mai înaltă care este atinsă la
funcţionarea în condiţiile cele mai defavorabile de funcţionare, de către orice parte sau
suprafaţă a unui echipament electric şi care este susceptibilă să producă o aprindere a
atmosferei potenţial explozive înconjurătoare;
ww) durată tE – timpul necesar pentru ca o înfăşurare , alimentată în curent alternativ să
atingă, sub curentul său de pornire, temperatura limită, plecând de la temperatura
stabilizată în regim normal, când funcţionează la o temperatură ambiantă maximă admisă;
xx) ulei în exploatare – uleiul din echipamentele aflate în funcţiune;
8
 SECŢIUNEA a 3-a
Definirea stărilor operative ale echipamentelor sau instalaţiilor

Art.5. Stările operative de bază ale elementelor, echipamentelor sau instalaţiilor electrice
sunt:
a) în exploatare;
b) retrase din exploatare.
Art.6. (1)În exploatare se consideră elementul, echipamentul sau instalaţia electrică care se
află în gestiunea unităţii, este în autoritatea unei trepte de conducere operativă sau a personalului de
servire operativă şi este legat la un alt element, echipament aflat în exploatare.
(2) Un element, echipament sau instalaţie electrică aflată în exploatare poate fi:
a) disponibil/ă;
b) indisponibil/ă.
(3) Disponibil/ă se consideră elementul, echipamentul sau instalaţia electrică care este sau
poate fi folosit în funcţionarea sistemului energetic, reţelei sau instalaţiei respective. Acesta poate
fi:
a) în funcţiune - este elementul, echipamentul sau instalaţia electrică la care sunt închise
separatoarele, sunt conectate întreruptoarele şi există o legătură continuă normală între bară
- sau alt echipament - şi echipamentul respectiv, pentru a permite circulaţia curentului
electric;
b) în rezervă - este elementul, echipamentul sau instalaţia electrică care nu este în
funcţiune, dar care poate fi pus în funcţiune în orice moment, pentru a fi folosit în
funcţionarea reţelei sau instalaţiei. În această stare, elementul, echipamentul sau instalaţia
electrică pot fi:
- în rezervă caldă atunci când întreruptoarele sunt deconectate şi broşate,
separatoarele sunt închise şi există posibilitatea ca, prin conectarea întreruptoarelor,
echipamentul să fie adus în starea în funcţiune;
- în rezervă rece atunci când întreruptoarele sunt deconectate - şi debroşate în cazul
în care nu există separatoare -, separatoarele sunt deschise spre toate părţile de unde se
poate primi tensiune şi există posibilitatea ca, prin închiderea separatoarelor-sau
broşarea întreruptoarelor, echipamentul să fie adus în starea în rezervă caldă.
(4) Indisponibil se consideră elementul, echipamentul sau instalaţia electrică care nu poate
fi folosit ca urmare a unei defecţiuni sau altor cauze care la momentul respectiv, îl fac impropriu
unei funcţionări normale. Acesta poate fi:
a) în stare caldă - se consideră starea operativă a echipamentelor şi cuplelor
indisponibile, care se defineşte la fel ca şi starea operativă în rezervă caldă a acestora, cu
menţiunea că toate automatizările care pot provoca anclanşarea întreruptoarelor acestora –
dispozitive RAR, de anclanşare automată a rezervei şi altele asemenea - şi pot provoca
punerea în funcţiune a echipamentului şi cuplei indisponibile vor fi anulate;
b) în stare rece - se consideră starea operativă a echipamentelor, celulelor şi cuplelor
indisponibile, care se defineşte la fel ca şi starea operativă în rezervă rece a acestora.
Art.7. (1)Retras din exploatare se consideră elementul, echipamentul sau instalaţia
electrică care, pentru o durată determinată, în baza unei programări, este scos din exploatare pentru
lucrări, probe şi altele. el nemaiputând fi folosit în orice moment în funcţionarea reţelei sau
instalaţiei. Redarea în exploatare are loc conform timpilor stabiliţi prin cerere.
(2) Elementul, echipamentul sau instalaţia electrică retras/ă din exploatare poate fi:
a) în stare deconectat –dacă toate întreruptoarele sunt deconectate şi toate
automatizările care pot provoca anclanşarea acestora sunt anulate, iar separatoarele sunt
închise. El nu poate fi pus în funcţiune până nu va fi redat în exploatare;
b) în stare separat vizibil atunci când:
– sunt deconectate toate întreruptoarele şi este verificată poziţia deconectat a
acestora;
– sunt luate toate măsurile stabilite de gestionar prin instrucţiuni tehnice interne -
9
 anularea automatizării, întreruperea circuitelor de comandă etc. - conform normelor de
protecţia muncii, pentru a împiedica acţionarea voită sau accidentală a acestora;
– sunt afişate indicatoare de securitate de interdicţie a manevrării acestora;
– sunt executate separaţiile vizibile dinspre toate părţile de unde se poate primi
tensiune - deschidere separatoare, debroşare întreruptoare, scoatere siguranţe etc. -
conform normelor de protecţia muncii, şi s-a verificat vizual că s-au realizat separaţiile
vizibile;
– sunt afişate indicatoare de securitate de interdicţie a manevrării acestora;
– sunt luate toate măsurile pentru a împiedica apariţia tensiunii prin alte căi decât
cele separate vizibil - este executată separarea vizibilă şi pe partea secundară a
transformatoarelor de tensiune legate la echipament, celulă etc. - conform normelor de
protecţia muncii.
O celulă care nu este prevăzută cu separatoare şi/sau siguranţe spre toate părţile de
unde poate primi tensiune nu poate fi adusă în starea separat vizibil.
c) în stare legat la pământ – atunci când, în afară de măsurile luate pentru starea separat
vizibil, se execută şi legături la pământ conform normelor de protecţie a muncii, în vederea
executării de lucrări. Exprimarea stării operative în stare legat la pământ trebuie însoţită de
indicarea locurilor unde sunt efectuate legăturile la pământ când echipamentul respectiv
depăşeşte cadrul unei instalaţii.
Executarea de lucrări la elemente, echipamente sau instalaţii electrice, retrase din
exploatare se poate face numai cu trecerea lor în stare legat la pământ.
Elementele, echipamentele sau instalaţiile electrice retrase din exploatare care au mai
multe posibilităţi de racord pot avea la capete stări operative diferite, care trebuie indicate
obligatoriu;
d) nenominalizabile – sunt stările operative care nu se încadrează în cele definite
anterior. În acest caz, starea operativă se exprimă prin enumerarea detaliată a poziţiei
aparatajului de comutaţie, a măsurilor care împiedică apariţia tensiunii şi a situaţiei
automatizărilor şi a legăturilor la pământ.

SECŢIUNEA a 4-a
Definiţii cu privire la conducerea prin D.E.F. a instalaţiilor de electrificare

Art.8. Pentru înţelegerea termenilor ce stabilesc ierarhia şi subordonarea personalului în

vederea exploatării şi executării de lucrări la instalaţiile de electrificare, se definesc:
a) personal de exploatare – este personalul care face parte din subunitatea de
exploatare şi care execută o activitate de servire operativă sau lucrări de revizie şi reparaţii
în instalaţiile de electrificare;
b) personal de servire operativă – este personalul care are ca sarcină de serviciu
supravegherea funcţionării şi executarea operaţiilor şi manevrelor în mod nemijlocit, într-o
instalaţie electrică sau într-un ansamblu de echipamente şi instalaţii electrice;
c) personal de revizie şi reparaţii - este personalul de exploatare care execută
lucrările de revizie tehnică şi reparaţiile necesare întreţinerii instalaţiilor de electrificare;
d) autoritate de comandă operativă – atribuţia cu care este investit D.E.F. în scopul
comenzii operative a instalaţiilor de electrificare. Prin reglementări interne aprobate de
conducerea unităţii gestionare, autoritatea de comandă operativă poate fi atribuită şi
personalului de servire operativă;
e) activitate de servire operativă – ansamblul operaţiilor, manevrelor şi lucrărilor pe
care le execută personalul de servire operativă conform atribuţiilor;
f) autoritate de decizie – atribuţia de a lua decizii privind stabilirea sau modificarea
regimului de funcţionare, precum şi de realizare a siguranţei în funcţionare pentru
echipamentele si instalaţiile precizate prin convenţiile de exploatare;
g) convenţie de exploatare – documentul care se încheie între unităţile ce exploatează
instalaţiile de electrificare şi unităţile care furnizează energie electrică, prin care se

10
 stabilesc punctele de delimitare a instalaţiilor de graniţă, responsabilitatea privind
funcţionarea normală a instalaţiilor respective, modul de efectuare a manevrelor şi
modalitatea de comandă prin dispecer la aceste instalaţii, precum şi modul de colaborare a
unităţilor; Convenţiile de exploatare se încheie obligatoriu şi între unităţile ce exploatează
instalaţiile de electrificare şi care au autoritate de comandă operativă;
h) convenţie de lucrări – documentul care se încheie între unitatea ce exploatează
instalaţiile de electrificare şi unităţile ce furnizează servicii căii ferate;
i) gestiune – echipamentele si instalaţiile încredinţate prin inventar sau în convenţie
de lucrări, în exploatarea şi revizia unei unităţi sunt în gestiunea respectivei unităţi; În
sensul prezentelor instrucţiuni se consideră în gestiunea unei unităţi şi echipamentele şi
instalaţiile care nu sunt in inventarul ei, dar care sunt exploatate de aceasta în baza unor
convenţii de lucrări;
j) subordonare operativă – relaţiile ce se stabilesc din punct de vedere operativ între
D.E.F. şi personalul de servire operativă, între D.E.F. şi dispecerul energetic al
furnizorului, precum şi între D.E.F. şi personalul de mişcare şi tracţiune, prin reglementări
şi convenţii de exploatare;
k) instalaţie electrică în exploatare – este instalaţia care a fost pusă sub tensiune cel
puţin o singură dată şi care poate fi repusă sub tensiune prin manevrarea aparatajului de
comutaţie, prin legare de cordoane, conductoare, bare, cabluri, la aparataj;
l) instalaţie electrică cu supraveghere – este instalaţia în care personalul de servire
operativă asigură supravegherea, controlul, executarea manevrelor electrice şi/sau lucrări
în baza atribuţiilor de serviciu, dispoziţiilor verbale sau instrucţiunilor tehnice interne prin
prezenţa directă în instalaţie sau într-un alt loc stabilit unde primeşte informaţii din
instalaţia respectivă;
m) lucrare –ansamblul de operaţii al căror scop este executarea, modificarea,
repararea sau revizia unei instalaţii electrice;
n) coordonator de lucrări –persoana împuternicită de conducătorul subunităţii, prin
nominalizare în convenţia sau programul de lucrări, pentru a răspunde de pregătirea şi
coordonarea executării lucrărilor;
o) executant de lucrări - persoana din compunerea unei formaţii de lucru,
subordonată din punct de vedere al protecţiei muncii şefului de lucrare.

SECŢIUNEA a 5-a
Definiţii privitoare la manevrarea echipamentelor electrice

Art.9. Pentru a exista o unitate de exprimare privitoare la modul de manevrare a

elementelor şi echipamentelor electrice, definim următorii termeni:
a) operaţie – acţionarea detaliată de către personalul de servire operativă a
elementelor de comutaţie primară şi reglaj ale unui element, echipament, celulă, a
elementelor de comutaţie secundară, precum şi executarea unor măsuri speciale sau
formalităţi ce derivă din aceste acţionări. La executarea operaţiilor personalul nu are
voie să atingă direct părţile conductoare aflate sau destinate a se afla sub tensiune;
b) manevră – ansamblul unor operaţii, operaţii distincte, grupe distincte de operaţii,
prin care se schimbă starea operativă a echipamentelor electrice sau schema de
conexiuni în care funcţionează acestea, însă la care personalul nu are voie să atingă
părţile conductoare, aflate sau destinate a se afla sub tensiune şi nici să se apropie faţă de
ele la distanţe mai mici decât cele de protecţie;
c) foaie de manevră – document scris care stabileşte tema şi scopul manevrei, starea
operativă iniţială şi finală a echipamentului sau instalaţiei succesiunea operaţilor ce
urmează a se efectua, notaţii în legătură cu dispunerea şi îndeplinirea operaţiilor,
persoanele care au legătură cu manevra şi responsabilitatea acestora;
d) responsabil de manevră - persoana care asigură conducerea efectivă a manevrelor
atât din punct de vedere tehnologic cât şi al protecţiei muncii;

11
e) executant de manevre - persoana competentă a unei formaţii de manevră,
subordonată din punct de vedere al protecţiei muncii responsabilului de manevră;
f) manevre curente - au ca scop modificarea regimului de funcţionare a sistemului de
tracţiune electrică – realizarea unor niveluri de tensiuni,reducerea unor circulaţii de
putere, reducerea pierderilor şi altele asemenea - sau sunt determinate de schimbarea
regimului de funcţionare a sistemului de tracţiune electrică – trecerea consumului pe alt
transformator. Aceste manevre au în general un caracter repetitiv şi frecvent şi se
execută fără înaintarea unei cereri, fiind convenite pentru situaţiile când apare
necesitatea efectuării lor;
g) manevre programate - au ca scop modificarea configuraţiei sistemului, instalaţiei,
reţelei, fără ca acestea să aibă un caracter frecvent şi periodic, precum şi cele care au
drept scop retragerea din exploatare a echipamentelor, elementelor, celulelor, pentru
lucrări sau probe. Manevrele programate se efectuează în baza unei cereri a personalului
de servire operativ, caz în care acesta este obligat să întocmească foaie de manevră;
h) manevre de lichidare a incidentelor - sunt manevrele care se execută cu ocazia
apariţiei unui incident pentru izolarea defectului şi restabilirea alimentării
consumatorilor sau pentru prevenirea unui incident. Manevrele de lichidare a
incidentelor se execută sub comanda celui care are în comandă de coordonare
echipamentele şi/sau instalaţiile respective;
i) manevre cauzate de accident de muncă - sunt manevrele care se execută pentru
scoaterea victimei de sub acţiunea curentului electric, conform prevederilor normelor de
protecţia muncii;
j) manevre de execuţie – sunt manevrele ale căror operaţii se desfăşoară în cadrul
unei instalaţii şi sunt îndeplinite în totalitate nemijlocit de acelaşi personal de servire
operativă aflat în instalaţia respectivă sau acelaşi personal delegat special în acest scop;

12
 CAPITOLUL III
DISPOZIŢII ŞI OBLIGAŢII GENERALE DE SERVICIU

SECŢIUNEA a 1-a
Condiţii pentru îndeplinirea funcţiilor, ce realizează revizia şi repararea instalaţiilor E.L.F.

Art.10. Personalul care îndeplineşte funcţii în legătură cu revizia şi repararea instalaţiilor

E.L.F. trebuie:
a) să fie apt din punct de vedere medical şi psihologic, să aibă aptitudini pentru
funcţia deţinută;
b) să posede calificarea profesională şi îndemânarea necesară pentru lucrările ce i se
încredinţează;
c) să cunoască, să-şi însuşească şi să respecte normele de protecţia muncii şi de
acordare a primului ajutor, tehnologiile şi procedurile care privesc funcţia sa şi locul de
muncă în care îşi desfăşoară activitatea;
d) să cunoască în permanenţă prevederile cuprinse în reglementările în vigoare ale
autorităţilor feroviare, energetice şi a altor organisme abilitate a emite reglementări
referitoare la exploatarea, revizia şi repararea instalaţiilor din gestiune.
Art.11. (1) Personalul care lucrează la revizia şi repararea instalaţiilor E.L.F. trebuie să fie
instruit şi autorizat în funcţie, conform reglementărilor în vigoare.
(2) Cu ocazia autorizării în funcţie şi a examinărilor periodice se va face şi încadrarea în
grupa de calificare din punct de vedere al protecţiei muncii, potrivit reglementărilor în vigoare.

SECŢIUNEA a 2-a
Reguli de comportare în serviciu şi obligaţii de ordin general
Art.12. Personalul de exploatare a instalaţiilor E.L.F. trebuie să respecte întocmai normele şi
regulile de comportare în serviciu stabilite prin reglementările în vigoare, îndeplinind la timp şi
corect sarcinile care îi revin.
Art.13. (1) Este interzisă executarea serviciului sub influenţa băuturilor alcoolice.
(2) De asemenea este interzisă introducerea de băuturi alcoolice în unităţile de cale ferată,
precum şi transportul acestora în timpul executării serviciului.
(3) Personalul găsit sub influenţa băuturilor alcoolice în timpul serviciului vor fi
îndepărtaţi imediat de la executarea lucrului şi vor fi traşi la răspundere conform reglementărilor în
vigoare.
Art.14. Personalul care îndeplineşte o funcţie în legătură cu revizia şi repararea instalaţiilor
E.L.F. mai are următoarele obligaţii:
a) să păstreze secretul de serviciu şi să nu dea nici unei persoane străine de calea ferată
sau străine de serviciu, fără aprobarea organelor ierarhic superioare, informaţii în legătură
cu serviciul pe care-l execută;
b) să ia măsuri de acoperire a punctelor periculoase ori de câte ori constată o defectare
a construcţiilor sau a instalaţiilor care ameninţă siguranţa circulaţiei, a călătorilor şi a
instalaţiilor, să ia măsuri şi să intervină, in limitele competentei, pentru înlăturarea urgentă
a defectelor, pentru prevenirea deranjamentelor;
c) să dea semnale de oprire unui tren sau unui convoi de manevră în toate cazurile în
care este ameninţată siguranţa circulaţiei, viaţa oamenilor sau integritatea mărfurilor
transportate.
Art.15. (1) Personalul este obligat să presteze serviciul pe întreaga durată a orelor de serviciu
stabilite prin programul de lucru.
(2) În cazuri excepţionale, personalul nu va părăsi serviciul, iar la solicitarea şefilor
ierarhici se va prezenta fără întârziere la serviciu, la orice oră, în conformitate cu reglementările în
vigoare.
(3) Cazurile justificate, care ar împiedica prezentarea la serviciu, se vor comunica imediat
şefului ierarhic.

13
 Art.16. (1) Personalul de revizie şi reparare a instalaţiilor E.L.F., la prezentarea la serviciu,
va fi verificat de şeful districtului, de înlocuitorul acestuia sau de conducătorul formaţiei de revizie
şi reparare, care va consemna starea personalului în registrul de lucrări zilnice.
(2) Personalul care nu se prezintă la serviciu în stare normală - sub influenţa băuturilor
alcoolice, drogurilor sau altor substanţe ce afectează capacitatea de lucru, neodihnit, bolnav şi altele
asemenea - nu va fi primit în serviciu.
(3) Verificarea stării personalului de servire operativă care execută serviciul permanent se
va face de către şeful de district, înlocuitorul acestuia sau, acolo unde nu este posibilă prezenţa
acestora, personalul care predă serviciul.
(4) Dacă personalul prezentat pentru luarea în primire a serviciului permanent nu este în
stare normală, acesta nu va fi primit la serviciu, situaţie care va fi anunţată şefului ierarhic, pentru a
lua măsuri de înlocuire a personalului ce nu este în stare normală şi pentru asigurarea continuităţii
serviciului.
(5) La locurile de muncă unde verificarea se face de către personalul care predă serviciul,
menţiunea asupra stării personalului care preia serviciul se va face în registrul operativ.
Art.17. (1) După executarea serviciului, conducătorii formaţiilor ce efectuează revizii şi
reparaţii sunt obligaţi să raporteze şefului de district sau înlocuitorului acestuia, modul cum s-au
executat sarcinile primite.
(2) La locurile de muncă cu personal de servire operativă permanent, persoana care predă
serviciul este obligată să consemneze într-un proces verbal de predare – primire a serviciului înscris
în registrul operativ, toate observaţiile şi lămuririle necesare pentru continuarea activităţii în bune
condiţii.
(3) După terminarea serviciului, personalul rămâne răspunzător pentru urmările informaţiilor
greşite, nesigure, neclare sau incomplete pe care le-a transmis.
Art.18. Personalul este dator să vegheze cu atenţie asupra bunurilor unităţii şi să avizeze
orice furt sau devastare a acestora conform reglementărilor în vigoare.
Art.19. Personalul este obligat ca, în timpul cât îşi execută serviciul, să aibă asupra lui scule
şi unelte, aparate şi rechizite specifice funcţiei şi instalaţiilor pe care le întreţine şi le repară.

SECŢIUNEA a 3-a
Răspunderea personalului pentru serviciul executat
Art.20. Personalul care asigură servirea operativă, revizia şi repararea instalaţiilor E.L.F.
răspunde personal de felul cum execută aceste lucrări, în limitele atribuţiilor proprii.
Art.21. (1) Prezenţa personalului cu funcţie superioară nu scuteşte personalul aflat în
serviciu de răspunderea pentru faptele sale.
(2) Personalul este dator să execute dispoziţiile verbale sau scrise ale conducătorilor
direcţi şi, totodată, să ţină seama de orice aviz care priveşte starea instalaţiilor, siguranţa circulaţiei
şi protecţia oamenilor.
(3) Dispoziţiile conducătorilor se execută integral şi la termen. În cazul primirii unui ordin
neclar, personalul este obligat să ceară lămuriri.
(4) În cazul primirii unei dispoziţii care contravine vădit reglementărilor în vigoare sau a
unei dispoziţii a cărei execuţie poate avea ca urmare producerea de pagube, defectarea instalaţiilor
şi a mijloacelor de transport, distrugerea proprietăţilor sau a bunurilor unităţii, personalul nu va
executa această dispoziţie şi va raporta de îndată conducătorului ierarhic superior celui de la care a
primit dispoziţia.
(5) Pentru îndeplinirea unei astfel de dispoziţii, personalul poartă răspunderea împreună cu
conducătorul care a dat-o.
Art.22. (1) Au dreptul să execute lucrări de revizie, reparaţii, modificări sau înlocuiri la
instalaţiile E.L.F. sau orice alte lucrări care ar provoca sau nu scoaterea temporară din funcţiune a
instalaţiilor, numai personalul autorizat în acest scop şi numai la instalaţiile pentru care este
autorizat, din raza lor de activitate şi în timpul cât sunt în serviciu.
(2) Personalul care face stagiu de practică poate fi admis la executarea lucrărilor de mai
sus, numai sub supravegherea şi răspunderea personală a personalului autorizat să execute lucrările
respective.
14
 Art.23. Personalul nu trebuie să admită accesul persoanelor neautorizate în încăperile şi
locurile unde se află instalaţii electrice şi nici in spaţiile de lucru ale unităţii.
Art.24. Personalului îi este interzis să părăsească locul de muncă sau să se presteze serviciu
în locul altor persoane fără aprobarea şefului de district. În toate cazurile, salariatul care este
înlocuit trebuie să dea celui care-l înlocuieşte toate lămuririle necesare asupra serviciului, pentru a
evita producerea de anomalii sau perturbaţii în exploatare.
Art.25. Personalul este obligat ca, după primirea unui ordin, să raporteze conducătorului
ierarhic modul de îndeplinire a acestuia.

15
 CAPITOLUL IV
ATRIBUŢIILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSONALULUI PRIVIND EXPLOATAREA
INSTALAŢIILOR E.L.F.

SECŢIUNEA 1
Atribuţiile şi obligaţiile şefului centrului
Art.26. Şeful centrului de electrificare are următoarele atribuţii şi obligaţii:
a) să cunoască în permanenţă şi exact starea instalaţiilor E.L.F. aflate pe raza centrului
său, să le verifice în mod sistematic atât prin personalul din subordine cât şi personal,
asigurând funcţionarea lor corespunzătoare. În acest scop, va verifica personal, cel puţin o
dată la şase luni instalaţiile E.L.F. care alimentează instalaţii de siguranţa circulaţiei din
staţii şi de la sediile regionalelor de căi ferate şi cel puţin o dată la doi ani celelalte
instalaţii E.L.F. şi va dispune măsuri de remediere a neregulilor constatate;
b) să dispună măsuri de aducere a instalaţiilor la condiţiile minime fixate prin prezenta
instrucţie în urma constatărilor proprii, ale personalul subordonat sau ale structurilor
superioare;
c) să verifice organizarea reviziei şi reparării instalaţiilor E.L.F. de pe raza centrului
conform prezentei instrucţii şi să aprobe programele anuale şi lunare de lucru;
d) să analizeze rezultatele măsurătorilor şi încercărilor electrice executate la instalaţiile
aflate în gestiunea centrului şi să ia măsuri pentru remedierea deficienţelor depistate;
e) să cunoască reglementările în vigoare din domeniu, să ia măsuri pentru multiplicarea
şi difuzarea lor la subunităţi şi aplicarea lor în activitate;
f) să verifice documentaţia pentru lucrările de reparaţii curente ce se vor executa la
instalaţiile E.L.F. de pe raza centrului;
g) să verifice personal sau prin personalul subordonat mersul lucrărilor de reparaţii
curente, reparaţii capitale şi lucrărilor de investiţii în toate fazele care se execută în
cuprinsul centrului. Verificarea se va face cel puţin o dată pe lună în lunile în care sunt
programate astfel de lucrări;
h) să ia parte, personal sau prin delegat, la comisiile de organizare a lucrărilor la
instalaţiile căii ferate ce pot afecta funcţionarea instalaţiilor E.L.F.;
i) să ia parte personal sau prin şeful de centru adjunct la recepţia lucrărilor de reparaţii
capitale sau de investiţii în comisiile stabilite conform reglementărilor în vigoare;
j) să urmărească restabilirea funcţionării instalaţiilor în caz de evenimente electrice
accidentale şi să facă analiza operativă şi tehnică a acestora;
k) să ia măsuri, conform competenţelor şi reglementărilor în vigoare, pentru asigurarea
aprovizionării cu materiale, cu piese e schimb şi cu aparate necesare întreţinerii şi reparării
instalaţiilor E.L.F.;
l) să organizeze instructajul personalului pentru însuşirea normelor de protecţia muncii
şi de apărare împotriva incendiilor, să verifice periodic, personal sau prin personalul
subordonat, felul în care se face acest instructaj, modul în care se aplică şi se respectă
aceste norme la executarea lucrărilor de revizie şi reparare a instalaţiilor E.L.F.;
m) să organizeze şi să verifice - conform reglementărilor în vigoare – instruirea
profesională a personalului, în vederea îmbunătăţirii nivelului profesional;
n) să participe - conform reglementărilor în vigoare – în comisiile de examinare şi
autorizare a personalului subordonat;

SECŢIUNEA a 2-a
Atribuţiile şi obligaţiile şefului de centru adjunct
Art.27. Şeful de centru adjunct are următoarele atribuţii şi obligaţii:
a) să cunoască în permanenţă şi exact starea instalaţiilor E.L.F. aflate pe raza centrului,
să le verifice în mod sistematic conform programului aprobat de către şeful centrului,
asigurând funcţionarea lor corespunzătoare. Şeful de centru adjunct va verifica personal
cel puţin o dată pe an instalaţiile E.L.F. care alimentează instalaţii de siguranţa circulaţiei
16
 din staţii şi de la sediile regionalelor de căi ferate şi va dispune măsuri de remediere a
neregulilor constatate;
b) să organizeze revizia şi repararea instalaţiilor E.L.F. prin inginerii de specialitate,
conform prevederilor instrucţiunilor de faţă, urmărind întocmirea programelor de revizie
anuale şi lunare, corelarea lucrărilor la care este necesară participarea personalului
celorlalte specialităţi din electrificarea căii ferate;
c) să coordoneze întocmirea documentaţiei pentru lucrările de reparaţii curente ce se
vor executa la instalaţiile E.L.F. din gestiunea centrului;
d) să cunoască reglementările în vigoare din domeniu, să ia măsuri de aplicare a lor în
activitate, să organizeze multiplicarea, difuzarea şi instruirea personalului în această
privinţă;
e) să coordoneze întocmirea planului de aprovizionare cu materiale, piese de schimb,
aparate şi alte dotări necesare întreţinerii şi reparării instalaţilor E.L.F. şi să urmărească
aprovizionarea acestora;
f) să ia parte personal la recepţia finală a lucrărilor de reparaţii curente în comisia
aprobată de şeful centrului;
g) să analizeze funcţionarea instalaţiilor E.L.F., cauzele deranjamentelor, să elaboreze
măsuri pentru prevenirea şi lichidarea focarelor;
h) să coordoneze realizarea evidenţei instalaţiilor conform prevederilor prezentelor
instrucţiuni;
i) să coordoneze întocmirea instrucţiunilor proprii de lucru pentru lucrările şi locurile
de muncă unde sunt necesare;

SECŢIUNEA a 3-a
Atribuţiile şi obligaţiile inginerului de specialitate
Art.28. Inginerul de specialitate are următoarele atribuţii şi obligaţii:
a) să cunoască în permanenţă şi exact starea instalaţiilor E.L.F. aflate pe raza centrului,
să le verifice în mod sistematic conform programului aprobat de către şeful centrului,
asigurând funcţionarea lor corespunzătoare. Inginerul de specialitate va verifica personal o
dată la şase luni instalaţiile E.L.F. care alimentează instalaţii de siguranţa circulaţiei din
staţii şi de la sediile regionalelor de căi ferate şi o dată pe an celelalte instalaţii E.L.F. şi va
stabili măsuri de menţinere sau aducere a instalaţiilor la condiţiile minime stabilite prin
prezenta instrucţie sau standardele în vigoare;
b) să întocmească programele anuale de revizie, reparare şi măsurători electrice a
instalaţiilor E.L.F. conform prevederilor instrucţiunilor de faţă, să verifice programele de
revizie lunare întocmite de districte şi să le supună aprobării conducerii centrului, să
urmărească corelarea lucrărilor de revizie şi reparaţii cu măsurătorile electrice efectuate de
personalul P.R.A.M. sau lucrările efectuate de personalul celorlalte specialităţi din
electrificarea căii ferate;
c) să programeze şi să urmărească realizarea măsurilor stabilite prin notele de
constatare ale personalului cu sarcini de control, să raporteze în termen rezolvarea lor;
d) să ia parte la verificarea pe teren a instalaţiilor, în vederea stabilirii volumului şi
programului de lucrări de reparaţii curente, să întocmească documentaţia pentru
executarea lor;
e) să cunoască reglementările în vigoare din domeniu, să ia măsuri de aplicare a lor în
activitate, să multiplice, difuzeze şi instruiască personalul în această privinţă;
f) să urmărească completarea, actualizarea şi arhivarea documentaţiilor tehnice ale
instalaţiilor la centru, districte şi puncte de lucru;
g) să verifice, cel puţin lunar în lunile în care sunt programate, mersul lucrărilor de
reparaţii curente, capitale şi de investiţii, să sesizeze imediat conducerea centrului despre
neregulile şi dificultăţile întâmpinate;
h) să ia parte personal la recepţia lucrărilor de reparaţii curente, capitale şi de investiţii
în comisiile stabilite de şeful centrului;
i) să analizeze rezultatul măsurătorilor electrice din buletinele de încercare a
17
 instalaţiilor şi să stabilească măsurile pentru remedierea defecţiunilor depistate şi
prevenirea deranjamentelor;
j) să analizeze funcţionarea instalaţiilor şi să întocmească evidenţele în legătură cu
aceasta;
k) să ţină evidenţa deranjamentelor şi defecţiunilor tehnice, să analizeze cauzele
acestora şi să elaboreze măsuri şi propuneri pentru îmbunătăţirea funcţionării instalaţiilor,
prevenirea şi lichidarea focarelor de deranjament;
l) să participe la instruirea profesională al personalului de specialitate conform
reglementărilor în vigoare;
m) să urmărească aprovizionarea, distribuirea şi consumul materialelor, pieselor de
schimb şi aparatelor de verificare necesare lucrărilor de revizie şi reparaţii;
n) să întocmească instrucţiunilor proprii de lucru pentru lucrările şi locurile de muncă
unde sunt necesare.

SECŢIUNEA a 4-a
Atribuţiile şi obligaţiile şefului de district
Art.29. Şeful districtului are următoarele atribuţii şi obligaţii:
a) să organizeze activitatea personalului din subordine după programele de lucru
aprobate de centru şi în conformitate cu prevederile prezentelor instrucţiuni, să verifice în
mod sistematic activitatea acestuia şi să asigure funcţionarea corectă şi fără deranjamente
a instalaţiilor E.L.F.;
b) să verifice personal instalaţiile E.L.F. din gestiunea districtului, o dată la trei luni
instalaţiile E.L.F. care alimentează instalaţii de siguranţa circulaţiei din staţii şi de la
sediile regionalelor de căi ferate şi o dată pe an celelalte instalaţii E.L.F. şi să dispună
măsuri de menţinere sau aducere a instalaţiilor la condiţiile minime stabilite prin prezenta
instrucţie sau reglementările;
c) să verifice o dată pe an, pe timp de noapte, iluminatul din triajele şi staţiile cu
activitate intensă pe timp nopţii. În acest sens, şeful centrului va nominaliza triajele şi
staţiile ce vor fi verificate pe timp de noapte;
d) să organizeze activitatea zilnică a personalului din subordine, să emită autorizaţii de
lucru echipelor de revizie şi reparaţii când acestea lucrează în instalaţiile de pe raza
districtului, conform prevederilor de protecţia muncii;
e) să consemneze rezultatele verificărilor şi măsurile ce trebuie luate pentru eliminarea
defectelor constatate în Registrul de control şi lucrări al instalaţiilor - anexa 2 -, acolo unde
este înfiinţat conform prevederilor prezentelor instrucţiuni, inclusiv termenele de
înlăturare şi lucrările necesare;
f) să facă instructajul pe probleme de protecţia muncii sau apărare împotriva
incendiilor personalului din subordine, conform reglementărilor în vigoare, să completeze
fişele de instruire sau alte evidenţe în acest sens;
g) să verifice săptămânal în perioada când sunt programate, mersul lucrărilor de
reparaţii care se execută pe raza districtului şi să sesizeze conducerea centrului asupra
neregulilor sau dificultăţilor întâmpinate;
h) să ia parte la verificarea şi recepţia lucrărilor de reparaţii de pe raza districtului;
i) să ţină evidenţa şi să analizeze rezultatele măsurătorilor electrice din buletinele de
încercare la instalaţiile din cuprinsul districtului şi să ia măsuri pentru remedierea
deficienţelor ce cad în sarcina sa. Când deficienţele constatate nu se pot remedia cu
posibilităţile districtului, va aviza şeful centrului electrificare;
j) să ţină evidenţa deranjamentelor şi defecţiunilor tehnice la instalaţiile de pe raza
districtului, să analizeze cauzelor lor, să ia măsuri şi să organizeze remedierea şi lichidarea
acestora şi a focarelor ce le determină, să facă propuneri centrului pentru cazurile
complexe;
k) să întocmească zilnic carnetul de lucrări şi să ţină la zi evidenţa instalaţilor,
inventarului, materialelor şi a cheltuielilor, conform reglementărilor în vigoare;
l) să ia parte – împreună cu membrii comisiei stabilite de către şeful centrului - la
18
 verificarea pe teren a instalaţiilor, în vederea stabilirii volumului şi programului de lucrări
de reparaţii şi să facă propuneri de îmbunătăţire a stării tehnice a instalaţiilor;
m) să ţină evidenţa verificărilor periodice ale echipamentelor şi mijloacelor de protecţie,
a echipamentelor aflate sub incidenţa I.S.C.I.R., a aparatelor de măsură din inventarul
districtului;
n) să verifice de două ori pe lună starea utilajelor, sculelor şi inventarului de protecţie
din dotarea districtului şi a personalului;
o) să întocmească şi să ţină la zi documentele de evidenţă a instalaţiilor E.L.F.
prevăzute de prezentele instrucţiuni sau dispoziţii în vigoare;
p) să analizeze personal posibilitatea racordării/branşării unor subconsumatori racordaţi
în instalaţiile aflate în gestiune, propunând măsuri tehnice ce se impun;
q) să ia măsuri de debranşare la termenele dispuse, a subconsumatorilor racordaţi în
instalaţiile aflate în gestiune care nu respectă prevederile contractuale sau care pun în
pericol integritatea instalaţiilor căii ferate;
r) să ţină evidenţa şi să actualizeze gabaritele instalaţiilor E.L.F. situate în vecinătatea
căii şi a supratraversărilor şi subtraversărilor căii ferate de linii de energie electrică.

SECŢIUNEA a 5-a
Atribuţiile şi obligaţiile electromecanicului IA, specialist şi I
Art.30. Electromecanicul I are următoarele atribuţii şi obligaţii, pe care le execută pe proprie
răspundere:
a) să execute, cu îndeplinirea formalităţilor de lucru, lucrările de revizie şi reparaţie a
instalaţiilor E.L.F. şi măsurătorile electrice, după programul de lucru stabilit de şeful
districtului, în conformitate cu prezentele instrucţiuni, asigurând funcţionarea instalaţiilor
fără întrerupere;
b) să cunoască starea instalaţiilor E.L.F. de pe raza districtului,să depisteze abaterile de
la condiţiile minime tehnice prevăzute în prezentele instrucţiuni, să ia măsuri de remediere
a deficienţelor constatate sau semnalate la aceste instalaţii;
c) să conducă formaţia de lucru formată din personal cu calificare inferioară sau egală
ce-i este încredinţată, să îndeplinească formalităţile necesare executării rapide şi în bune
condiţii a lucrărilor;
d) să anunţe imediat şeful de district şi D.E.F., în cazul în care constată sau este avizat
despre un deranjament la instalaţiile E.L.F.;
e) să organizeze, în lipsa şefului de district, şi ia măsurile necesare pentru înlăturarea
deranjamentului;
f) să nu părăsească, fără aprobarea şefului ierarhic superior, locul deranjamentului
înainte de a se convinge că instalaţiile rămân în bună stare de funcţionare şi să avizeze
şeful de district şi D.E.F. în cazul în care nu poate înlătura deranjamentul;
g) să urmărească starea traversărilor liniilor electrice aeriene peste calea ferată şi să
sesizeze şefului de district orice abateri sau deficienţe;
h) să aibă asupra sa cleştele de sigilat cu semn distinctiv propriu, să sigileze elementele
sau instalaţiile prevăzute de prezenta instrucţie;
i) să verifice, din dispoziţia şefului de district, instalaţiile electrice ale
subconsumatorilor alimentaţi din instalaţia electrică a căii ferate, respectarea condiţiilor
stabilite prin contractele de furnizare, să avizeze şefului de district abuzurile şi încălcările
condiţiilor stabilite prin contracte, să branşeze/debranşeze acestor subconsumatori în
condiţiile dispuse de şeful districtului;
j) să facă manevrarea aparatajului legat de executarea lucrărilor, în conformitate cu
reglementările în vigoare şi pe baza dispoziţiilor D.E.F., la instalaţiile fără personal
permanent de exploatare;
k) să facă instructajul personalului din echipă înainte de începerea lucrului asupra
măsurilor de protecţia muncii legate de operaţiile ce trebuie executate la lucrarea
respectivă şi să nu permită personalului din echipă să se abată de la aceste măsuri;
l) în conformitate cu prevederile normelor de protecţia muncii şi documentele necesare
19
 executării lucrării respective, să îndeplinească şi să verifice luarea tuturor măsurilor de
protecţia muncii pentru desfăşurarea în siguranţă a lucrării, să îndeplinească formalităţile
de desfăşurare a lucrărilor, să facă supravegherea permanentă a personalului component al
echipei pe care o conduce, să îndeplinească şi să verifice îndeplinirea măsurilor pentru
terminarea şi redarea în exploatare a instalaţiilor.
Art.31. Electromecanicul IA sau specialist, pe lângă atribuţiile electromecanicului I, au în
plus următoarele obligaţii:
a) să înlocuiască şeful de district, în baza deciziei semnate de şeful de centru, situaţie în
care preia atribuţiile acestuia;
b) să verifice şi să efectueze măsurători şi reglaje la instalaţii complexe (circuite
secundare din posturi de transformare, instalaţii de automatizare aferente grupurilor
electrogene şi convertizoarelor rotative de 75 Hz);
c) să soluţioneze operativ problemele legate de alimentarea cu energie electrică a
instalaţiilor feroviare de siguranţă a circulaţiei.
Art.32. Electromecanicul, ca şef al unui punct de lucru, preia atribuţiile funcţiei de şef
district stabilite de către şeful centrului.

SECŢIUNEA a 6-a
Atribuţiile şi obligaţiile electromecanicului II
Art.33. Electromecanicul II, în funcţie de autorizările proprii de protecţia muncii, are
următoarele atribuţii şi obligaţii:
a) execută lucrări de revizie şi reparaţie a instalaţiilor E.L.F. după programul stabilit de
şeful de district, participă efectiv la lucrările încredinţate formaţiei de lucru din care face
parte;
b) execută în formaţia de lucru măsurători legate de revizia şi repararea instalaţiilor
E.L.F.;
c) conduce formaţii de lucru formate din personal cu calificare inferioară sau egală
pentru executarea de lucrări de revizie şi reparaţii;
d) în conformitate cu autorizările proprii pe linie de protecţia muncii şi documentelor
pe baza cărora se realizează lucrarea, execută sau manevrează aparatajul legat de lucrările
la care participă, la dispoziţia D.E.F., supraveghează în permanenţă echipa încredinţată;
e) să aibă asupra sa cleştele de sigilat cu semn distinctiv propriu, să sigileze elementele
sau instalaţiile prevăzute de prezenta instrucţie;
f) efectuează instructajul asupra măsurilor de protecţia muncii şi de apărare împotriva
incendiilor legate de lucrarea respectivă atunci când este desemnat ca şef de lucrare;
g) avizează imediat şeful de district şi D.E.F. în cazul în care constată sau este avizat
despre apariţia unui deranjament la instalaţiile E.L.F. şi participă cu echipa pentru
înlăturarea deranjamentului;
h) nu părăseşte fără aprobarea şefului ierarhic superior locul deranjamentului înainte de
a se convinge că instalaţiile rămân în bună stare de funcţionare şi avizează şeful de district
şi D.E.F. în cazul în care nu poate înlătura deranjamentul;
i) aprovizionează locul de muncă cu materiale, scule şi mijloace de protecţie necesare
executării lucrării respective. După terminarea lucrării, participă la curăţirea locului de
muncă şi la strângerea materialelor şi sculelor respective.

SECŢIUNEA a 7-a
Atribuţiile şi obligaţiile electromecanicului III
Art.34. Electromecanicul III, în funcţie de autorizările proprii de protecţia muncii, are
următoarele atribuţii şi obligaţii:
a) execută lucrări de revizie şi reparaţie a instalaţiilor de energoalimentare după
programul stabilit de şeful de district, participă efectiv la lucrările încredinţate formaţiei de
lucru din care face parte, ajută personalul cu calificare superioară la executarea lucrărilor
de revizie, reparaţii şi măsurătorilor electrice;
20
 b) execută, sub supravegherea personalului cu calificare superioară sau pe proprie
răspundere, măsurători legate de revizia şi repararea instalaţiilor E.L.F.;
c) avizează imediat şeful de district şi D.E.F. în cazul în care constată sau este avizat
despre apariţia unui deranjament sau defecţiune tehnică la instalaţiile E.L.F. şi participă cu
formaţia de intervenţie la înlăturarea deranjamentului;
d) nu părăseşte, fără aprobarea şefului ierarhic superior, locul deranjamentului;
e) execută transportul, pregătirea şi întreţinerea sculelor şi aparatelor necesare realizării
lucrărilor, aprovizionează locul de muncă cu materiale, scule şi mijloace de protecţie,
execută curăţarea locului de muncă la terminarea lucrărilor, strângerea materialelor şi
sculelor folosite;;
f) execută, corespunzător autorizării pe linie de protecţia muncii, manevre cu
elementele şi echipamentele electrice, sub supravegherea personalului cu calificare
superioară manevre cu aparatajul de comutaţie.

SECŢIUNEA a 8-a
Atribuţiile şi obligaţiile mecanicului de grup electrogen
Art.35. Mecanicul de grup electrogen are următoarele atribuţii şi obligaţii:
a) execută revizii şi reparaţii, după programul stabilit de district, la instalaţiile de
motoare termice şi generatoare electrice, convertizoare rotative de 75 Hz, inclusiv
instalaţiile aferente, pentru care este autorizat;
b) completează registrul de control şi lucrări şi cartea maşinii după orice lucrare
efectuată într-o instalaţie;
c) înlătură neregulile din instalaţiile pentru care este autorizat, când le constată singur
sau când primeşte dispoziţii în acest sens.
d) dacă este avizat despre deranjament la instalaţii, anunţă pe orice cale şeful
districtului, înlocuitorul acestuia sau electromecanicul responsabil cu revizia grupurilor
electrogene cât şi DEF şi se deplasează la faţa locului pentru remedierea instalaţiilor la
care este autorizat;
e) nu părăseşte locul deranjamentului înainte de a se convinge că instalaţiile au rămas
în stare bună de funcţionare sau înainte de a primi aprobarea şefului său ierarhic;
f) verifică, la terminarea lucrărilor, starea instalaţiilor la care a făcut revizie şi reparaţii,
pentru a le lăsa funcţionabile;
g) respectă normele de protecţie a muncii şi apărare împotriva incendiilor la lucrările pe
care le efectuează;
h) execută lucrări specifice calificării proprii şi la alte utilaje decât cele prevăzute la pct.
a) conform dispoziţiilor conducerii centrului electrificare;
Art.36. Mecanicul de grup electrogen, sub supravegherea conducătorului formaţiei de lucru,
cu respectarea normelor de protecţie a muncii în vigoare, participă la lucrările de revizie şi reparaţii
şi la măsurătorile la instalaţii efectuate de personalul districtului, după programul stabilit.

SECŢIUNEA a 9-a
Atribuţiile şi obligaţiile personalului care asigură serviciul de intervenţie
Art.37. (1) Atribuţiile şi obligaţiile personalului care asigură serviciul de intervenţie vor fi
stabilite de şeful centrului, în funcţie de condiţiile concrete şi operaţiile pe care le are de executat în
timpul serviciului, pe baza reglementărilor în vigoare.
(2) Acestea vor include şi următoarele:
a) răspunde, în timpul serviciului, pentru respectarea disciplinei în muncă şi a tuturor
normelor de protecţie a muncii şi de apărare împotriva incendiilor legate de activităţile
desfăşurate;
b) întocmeşte complet şi corespunzător formalităţile de predare – primire a serviciului;
c) execută curăţenia zilnică în spaţiile de activitate ale districtului;
d) păstrează în bune condiţii echipamentul de protecţie a muncii şi mijloacele de
intervenţie;
21
 e) primeşte şi după caz transmite note telefonice, informează şeful de district despre
acestea;
f) realizează alte sarcini dispuse de şeful de district;
Art.38. Personalul de intervenţie, privitor la organizarea şi asigurarea permanentă a
serviciului acolo unde este organizat, are următoarele atribuţii şi obligaţii:
a) execută serviciul conform programului întocmit de şeful de district şi aprobat de
şeful centrului electrificare. Înlocuirea în serviciu se admite în cazuri excepţionale şi
numai cu acordul anticipat scris al şefului de district, dat pentru fiecare caz în parte, acord
ce va fi ulterior supus aprobării şefului centrului. Este interzis schimbul de tură fără
acordul şefului de district şi efectuarea serviciului în două ture consecutive;
b) raportează imediat şefului ierarhic când schimbul următor nu se prezintă, rămânând
însă la postul său până la sosirea celui desemnat să-l înlocuiască;
c) avizează şeful districtului în caz de accidentare sau îmbolnăvire proprie pe durata
serviciului şi care îl pune în imposibilitatea executării corespunzătoare a atribuţiilor sale;
d) îi este interzisă predarea serviciului personalului prezentat în stare anormală (sub
influenţa băuturilor alcoolice, drogurilor, neodihnit, bolnav şi altele asemenea), situaţie pe
care o anunţă imediat şefului ierarhic;
e) nu părăseşte serviciul fără îndeplinirea formelor de predare – primire;
f) îi este interzisă primirea şi predarea serviciului în timpul lichidării avariilor. Excepţii
de la această dispoziţie sunt admise numai cu aprobarea şefului de district.
Art.39. (1) Predarea, respectiv primirea serviciului se face în scris pe baza procesului verbal
de predare – primire consemnat în registrul operativ, cu toate lămuririle necesare, pentru
continuarea activităţii fără neajunsuri.
(2) Personalul care predă serviciul este obligat:
a) să facă verificarea personalului care primeşte serviciul;
b) să informeze personalul care primeşte serviciul despre starea instalaţiilor şi
eventualele abateri de la schema normală a instalaţiilor din gestiunea districtului, a
mijloacelor de intervenţie şi comunicaţie şi altele asemenea;
c) să informeze personalul care primeşte serviciul despre eventualele nereguli în
funcţionarea instalaţilor districtului, mijloacelor de intervenţie şi comunicaţie;
d) să redacteze procesul verbal şi celelalte documente şi evidenţe operative stabilite
prin reglementări interne şi să confirme predarea serviciului prin menţionarea datei, orei,
funcţiei, numelui în clar şi semnare.
(3) Personalul care ia în primire serviciul este obligat:
a) să se prezinte la locul de muncă cu cel puţin 15 minute înainte de ora intrării în
serviciu;
b) să ia la cunoştinţă despre informaţiile din registrul operativ;
c) să ia cunoştinţă de ordinele şi dispoziţiile date;
d) să se informeze de la cel ce predă serviciul asupra stării instalaţiilor din gestiunea
districtului, asupra eventualelor modificări în schema normală de funcţionare, precum şi
asupra eventualelor lucrări ce urmează a le realiza pe durata serviciului său;
e) să se informeze referitor la starea mijloacelor de comunicaţie;
f) să se informeze referitor la eventualele nereguli, deranjamentele şi anomalii în
funcţionarea instalaţiilor, mijloacelor de comunicaţie şi să ceară celui care predă serviciul
completarea tuturor omisiunilor în procesul verbal;
g) să confirme efectuarea predării - primirii a serviciului, prin înscrierea în registrul
operativ, cu indicarea datei, orei la care s-a făcut, menţionarea funcţiei şi numelui în clar şi
semnare;
h) să comunice imediat D.E.F. numele, funcţia şi ora preluării serviciului.

22
 CAPITOLUL V
CONDIŢII TEHNICE MINIME PENTRU EXPLOATAREA ŞI FUNCŢIONAREA
INSTALAŢIILOR E.L.F.

SECŢIUNEA 1
Condiţii generale
Art.40. (1) Instalaţiile E.L.F. trebuie să corespundă întocmai prescripţiilor şi condiţiilor
tehnice aprobate.
(2) Este interzisă orice modificare a construcţiilor, instalaţiilor şi utilajelor, fără aprobarea
organelor competente.
(3) În zona căii ferate, precum şi în unităţile acesteia, lucrările la instalaţiile E.L.F. se vor
executa. de unităţi specializate şi autorizate.
Art.41. (1) Darea în exploatare a construcţiilor şi instalaţiilor E.L.F. noi sau reparate curent
sau capital se face numai după recepţia acestora de către comisia de recepţie constituită conform
reglementărilor.
(2) Darea în exploatare a instalaţiilor noi sau reparate capital se face numai după aprobarea
documentaţiilor tehnice care stabilesc modul de lucru şi garantează siguranţa circulaţiei, precum şi
după verificarea cunoaşterii acestor documente de către personalul care urmează să asigure revizie
funcţionarea instalaţiilor E.L.F..
(3) Înainte de darea în exploatare a instalaţiilor care, prin natura lor, trebuie să fie verificate
în ansamblu, acestea vor funcţiona în condiţii de supraveghere pe o durată stabilită prin ordine,
după care vor fi date definitiv în exploatare.
(4) Recepţia construcţiilor şi instalaţiilor E.L.F. noi, reconstruite sau reparate capital se
execută potrivit reglementărilor în vigoare.
Art.42. (1) Construcţiile şi instalaţiile E.L.F. situate lângă calea ferată nu trebuie să
depăşească, cu nici o parte a lor, limitele gabaritului de liberă circulaţie, conform standardelor.
(2) Traversările liniilor de cale ferată cu linii aeriene şi subterane pentru transportul energiei
electrice se aprobă de către Regionalele de cale ferată, pe baza avizelor de specialitate, în condiţiile
care sunt stabilite pentru fiecare fel de traversare, cu executarea lucrărilor de protecţie a liniilor şi
instalaţiilor de cale ferată, conform reglementărilor în vigoare.
(3) Supravegherea îndeplinirii acestor condiţii cade în sarcina personalului de specialitate.
Art.43. (1) În staţii se va asigura iluminarea electrică a încăperilor de serviciu, a spaţiilor
pentru servirea călătorilor şi publicului, precum şi a liniilor sau locurilor cu activitate permanentă.
(2) Iluminatul trebuie să corespundă standardelor, să prezinte siguranţă pentru activitatea de
circulaţie şi manevră, să asigure lucrul fără întreruperi şi în condiţii optime a personalului de
serviciu.
(3) Iluminatul exterior se va realiza astfel încât să nu fie împiedicată vizibilitatea şi
perceperea corectă a semnalelor pentru circulaţia trenurilor.
Art.44. Alimentarea cu energie electrică a staţiilor de cale ferată pentru consumul necesar la
funcţionarea de regim a instalaţiilor şi iluminatului trebuie să se facă din surse sigure.
Art.45. (1) Alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor de centralizare electrodinamică
sau electronică, ale dispecerului energetic feroviar şi ale blocului de linie automat se va face de la
racorduri sigure şi surse diferite, una de bază şi una sau mai multe de rezervă, astfel încât să se
asigure continuitatea alimentării cu energie electrică.
(2) În lipsa celui de-al doilea racord sigur, se va prevedea ca sursă de rezervă un grup
electrogen cu pornire şi oprire automată sau alimentare din linia de contact.
(3) Trecerea pe sursa de rezervă şi revenirea pe sursa principală se va face automat.
Art.46. Alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor de telecomunicaţii se face de la
aceeaşi sursă ca şi instalaţiile de centralizare electrodinamică sau electronică sau direct de la reţea.
Art.47. Instalaţiile E.L.F. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) nivelurile tensiunilor electrice să se încadreze în limitele stabilite pentru instalaţia şi
circuitele respective;
b) regimurile de lucru vor fi dimensionate astfel încât să nu depăşească încălzirea
admisibilă a siguranţelor, cablajelor, cablurilor sau aparatajelor;
23
 c) să fie protejate prin siguranţe calibrate de tipul şi valoarea corespunzătoare, stabilită
prin proiect;
d) aparatajul electric folosit trebuie să fie de tipul prevăzut în documentaţia tehnică şi
să funcţioneze în limitele nominale stabilite prin proiect.
Art.48. Pentru asigurarea funcţionării fără întrerupere a instalaţiilor de alimentare cu energie
electrică precum şi a întreţinerii şi reparării instalaţiilor, unităţile E.L.F. trebuie dotate cu clădiri,
ateliere, înzestrate cu materiale şi mijloace proprii de transport auto pentru intervenţii, precum şi cu
utilajul corespunzător necesar.

SECŢIUNEA a 2-a
Linii aeriene de energie electrică de joasă tensiune
Art.49. Liniile aeriene de energie electrică de joasă tensiune, prescurtat în continuare LEA
de joasă tensiune trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice minime prevăzute în Normativul pentru
construcţia liniilor aeriene de joasă tensiune PE 106 în vigoare.
Art.50. Protecţia LEA de joasă tensiune din zona căii ferate electrificate trebuie să
corespundă normativului pentru protecţia împotriva influenţelor căilor ferate electrificate monofazat
25 kV, 50 Hz.
Art.51. (1) LEA de joasă tensiune trebuie să îndeplinească următoarele condiţii tehnice
minime:
a) dimensiunile stâlpilor de lemn şi de beton armat pentru liniile electrice până la 1 kV
vor fi cele stabilite în documentaţiile aprobate;
b) lungimea stâlpilor şi plantarea lor trebuie să asigure gabaritele minime pe orizontală
şi verticală între stâlpi şi conductorii electrici şi alte construcţii şi instalaţii, în conformitate
cu precizările din anexa 3;
c) la utilizarea in comun a stâlpilor pentru linii de energie electrica ,linii de tracţiune
electrică, instalaţii de telecomunicaţii, reţele de televiziune prin cablu si alte utilităţi
precum si încrucişările intre liniile de energie electrica si liniile de telecomunicaţii vor
respecta SR 831/2002 si STAS 6290/2004, extrase din acestea fiind redate în anexa 3;
d) încrucişările L.E.A. de joasă şi înaltă tensiune trebuie-să respecte condiţiile
prevăzute în anexa 3;
e) secţiunile minime ale conductorilor montaţi în exteriorul clădirilor pe izolatori, vor
respecta precizările din anexa 4;
f) deschiderile între stâlpii liniilor electrice, nu vor fi mai mari de 40 m în zona I şi de
50 m în zona II, zonarea fiind stabilite prin reglementările specifice în vigoare;
g) în zonele macazurilor şi peroanelor se pot planta la distanţe mai mici de 40 m, în
scopul asigurării unui iluminat corespunzător;
h) consolidarea LEA trebuie asigurată cu ancore sau proptele corespunzătoare;
i) adâncimea de îngropare a stâlpilor de susţinere a LEA cu tensiune până la 1 kV va
respecta indicaţiile din anexa 5. Adâncimile de îngropare trebuie mărite cu 5% în cazul
stâlpilor de întindere şi cu 20% în cazul stâlpilor terminali şi de colţ;
j) în caz de amplasare a stâlpilor pe porţiuni inundabile ale traseului, sau unde sunt
posibile degradări ale solului, terenul în jurul stâlpilor trebuie întărit prin adaosuri de
pământ sau prin pavaje. Stâlpii de lemn amplasaţi în aceste porţiuni de traseu se vor
prevedea cu socluri din beton sau beton armat;
k) intensităţile maxime admisibile ale curenţilor în regim permanent pentru conductorii
neizolaţi montaţi în aer nu vor depăşi valorile prevăzute în anexa 6;
l) conductorii aceluiaşi circuit trebuie să fie omogeni, neadmiţându-se intercalări de
conductori din alt material sau chiar din acelaşi material, dar de secţiuni diferite;
m) stâlpii folosiţi la traversări peste căi ferate vor fi stâlpi de întindere, cu dublă
suspensie;
n) echipamentele stâlpilor trebuie să corespundă dimensiunilor standardizate;
o) secţiunile conductorilor aerieni, la traversări peste calea-ferată, vor respecta
dimensiunile minime de 25 mm2 cupru: şi 35 mm2 aluminiu;

24
 p) de-a lungul aceluiaşi traseu stâlpi trebuie să aibă aceeaşi înălţime, cu excepţia
stâlpilor din panoul de traversare;
q) în punctele terminale sau în punctele de schimbare a direcţiei traseului cu mai mult
de 25° se vor utiliza izolatori de tracţiune corespunzători tensiunii şi secţiunii
conductorilor;
r) ancorele vor fi executate conform standardelor în vigoare;
s) în panourile de traversare, conductorii să nu fie înnădiţi, iar la cinci deschideri nu
mai mult decât o dată;
t) distanţele de la stâlpii LEA de joasă tensiune, la liniile căii ferate paralele şi între
liniile de cale ferată în incinta staţiilor, până la axa liniei ferate vor fi de minimum 2 200 m
(conform STAS 4392);
(2) Liniile electrice aeriene de joasă tensiune trebuie să îndeplinească şi condiţiile de mai
jos:
a) stâlpii să nu fie înclinaţi şi ieşiţi din aliniament, să nu aibă rupturi laterale. Stâlpii de
beton să nu aibă goluri şi crăpături, armătura descoperită pe porţiuni mai mari de 5 cm şi
cel mult o dată la 5 m;
b) ancorele să nu fie rupte sau slăbite;
c) traversele, consolele şi suporturile să nu fie deformate sau înclinate;
d) izolatorii trebuie să fie bine fixaţi, să nu aibă fusta în contact cu traversa sau cu
suportul curb, să nu fie murdari, să nu fie sparţi, crăpaţi sau săriţi din suport;
e) stâlpii să fie numerotaţi;
f)să nu existe iarbă în jurul stâlpilor, pe o rază de 1 m;
g) să nu existe racorduri electrice neasigurate prin siguranţele aeriene amplasate la
stâlpul de racord;
h) să nu existe corpuri străine aruncate peste conductori;
Art.52. Suportul de acoperiş, montat pe clădiri cu acoperiş accesibil, trebuie să asigure
gabaritul la acoperiş, să fie legat la pământ sau la neutrul reţelei, dacă acesta este pus la pământ.
a) peste acoperişurile accesibile cu pantă mai mică de 45°, distanţa măsurată pe
verticală trebuie să fie de 1,70 m, iar de la conductor la panta acoperişului să fie de
minimum 1,50 m;
b) pe acoperişuri neaccesibile cu panta egală sau mai mare decât 45°, distanţa de la
conductor la pantă trebuie să fie 1 m;
c) pe acoperişuri în terase (orizontale) şi coamele acoperişurilor accesibile distanţa
trebuie să fie 3 m;
d) peste coamele acoperişurilor inaccesibile distanţa trebuie să fie 0,5 m.

SECŢIUNEA a 3-a
Linii electrice aeriene cu tensiuni peste 1 KV
Art.53. (1) LEA cu tensiuni peste 1 kV trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice minime
prevăzute în Normativul pentru construcţia liniilor aeriene de energie electrică cu tensiuni peste
1000 V NTE 003/04.
(2) LEA cu tensiuni peste 1 kV trebuie să îndeplinească condiţiile de gabarite prevăzute
în anexa 7, precum şi condiţiile minime de mai jos :
a) să fie protejate contra descărcărilor atmosferice cu dispozitive de protecţie, iar stâlpii
să aibă puneri la pământ conform STAS 12604/4 şi 12604/5 şi a proiectelor de execuţie. În
funcţie de rezistivitatea solului, prizele de pământ vor avea valorile prevăzute în anexa 8;
b) protecţia de bază a LEA contra supratensiunilor este realizată cu descărcătoare cu
rezistenţă variabilă. În afara acesteia se mai pot monta protecţii suplimentare realizate cu
conductor de protecţie, paratrăsnete;
c) diametrul şi lungimea stâlpilor trebuie să respecte datele din proiecte şi să asigure
gabaritele minime menţionate mai sus;
d) deschiderile între stâlpi ca şi consolidarea liniei si săgeţile conductorilor, să fie
conform proiectelor;

25
 e) conductorii aceluiaşi circuit să fie omogeni, neadmiţându-se intercalări de conductori
din alt material sau din acelaşi material dar de secţiuni diferite şi să nu aibă uzuri care să
micşoreze secţiunea iniţială cu mai mult de 17%;
f) echipamentul liniei (traverse, console, suporturi, izolatori) să corespundă tipului de
linie respectiv;
g) rotirea conductorilor şi a circuitului să corespundă schemelor proiectate;
h) să nu existe stâlpi ai liniilor electrice de înaltă tensiune folosiţi în comun cu reţele de
joasă tensiune, decât numai în condiţiile din proiecte;
i) în zona LEA cu tensiune peste 1 kV să nu existe lucrări noi sau începute
(terasamente de drumuri, clădiri, căi ferate, fântâni, căi de telecomunicaţii aeriene şi în
cablu, funiculare, linii de energie electrică aeriene şi în cablu) la distanţă mai mică de 15
m faţă de conductorii exteriori ai liniei electrice, precum şi alunecări de teren sau
inundaţii care ar periclita situaţia liniei electrice;
j) să nu existe copaci în zona conductorilor, nici căpiţe de fân, stive de lemne şi orice
alte depozite ridicate care prin înălţimea lor ar putea da naştere atât la perturbaţii, în
funcţionarea liniei cât şi la accidente.
Art.54. Stâlpii LEA cu tensiune peste 1 kV trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
tehnice minime:
a) să fie strânse buloanele şi piuliţele de la cleştii de beton;
b) să nu aibă vegetaţie pe o rază de 1 m în jurul stâlpului, pentru a se evita pericolul de
aprindere a stâlpilor;
c) să nu fie buloane scurte la cleştii de beton;
d) să fie strânse bandajele de sârmă de la adaosuri;
e) să existe numerotarea şi tăbliţele avertizoare pe stâlpii liniei electrice;
f) să nu existe cuiburi de păsări;
g) stâlpii de beton să nu prezinte spărturi şi crăpături.
Art.55. Conductorii activi şi cei de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
tehnice minime:
a) să nu existe obiecte aruncate pe conductori;
b) să nu existe defecţiuni la clemele de întindere şi la buclele stâlpilor de întindere;
c) să nu se producă luminiscenţe la contacte sau fenomene de licărire la lanţurile de
izolatori şi să nu existe defecţiuni la cleme.
Art.56. Izolatori să nu fie sparţi sau crăpaţi.
Art.57. La instalaţiile de punere la pământ şi la aparatura de protecţie contra
supratensiunilor:
a) conductorii de punere la pământ să nu fie întrerupţi;
b) conductorii de punere la pământ să fie fixaţi pe stâlpi;
c) să nu existe în linie descărcătoare cu rezistenţe variabile sau descărcătoare tubulare
avariate.
Art.58. Încrucişările de L.E.A, cu tensiune de cel mult 0,66 kV şi cele de telecomunicaţii,
precum şi la încrucişări L.E.A, cu tensiuni mai mari de 0,66 kV şi cele de telecomunicaţii se vor
respecta condiţiile din anexa 7.

SECŢIUNEA a 4-a
Linii electrice în cablu
Art.59. Liniile electrice în cablu trebuie să fie proiectate şi construite în conformitate cu
Normativul pentru proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri electrice PE 107 şi să îndeplinească
condiţiile tehnice minime prevăzute în Normativul de încercări şi măsurători la echipamente şi
instalaţii electrice PE 116.
Art.60. Liniile electrice în cablu subteran trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
minime :
(1) Rezistenţa de izolaţie minimă admisă, măsurată cu megohmmetrul trebuie să fie:
a) 1 MΩ/km pentru cablurile cu tensiuni de 1 kV ;
b) 2 MΩ/km pentru cablurile cu tensiuni de 3 kV ;
26
 c) 50 MΩ/km pentru cablurile cu tensiuni de 6—35 kV.
(2) Încărcările maxime pentru cablurile de joasă tensiune cu conductori de cupru şi
aluminiu nu vor depăşi valorile din proiecte, iar pentru cazul când acestea nu se cunosc, se vor
respecta valorile prevăzute în Normativul I 7 în vigoare.
(3) Cablurile subterane să nu fie descoperite pe nici o porţiune, iar pe poduri, viaducte,
tuneluri şi în interiorul clădirilor să aibă permanent protecţia mecanică în bună stare. Protecţia în
clădiri contra conductelor termice se asigură prin distanţa de minimum 1 m.
(4) Adâncimea de aşezare a cablurilor în pământ, măsurată de la suprafaţa pământului
până la învelişul cablului, trebuie să fie minimum 0,7 m pentru cablurile de tensiuni până la 15 kV
şi de minimum 1 m pentru cablurile de tensiuni de 20—35 kV.
(5) Aşezarea cablurilor la o adâncime mai mică de cel mult 0,5 m se admite numai pe
porţiuni scurte, până la maximum 5 m şi anume : la intrarea cablurilor în clădiri şi la locurile de
intersecţie a cablurilor cu construcţiile subterane.
(6) Când traseele de cablu şi subterane intersectează diferite alte trasee trebuie respectate
următoarele condiţii :
a) la traversarea căilor de acces carosabile din incinta unităţilor, cablurile se pozează în
tuburi de protecţie de beton, ţevi de oţel sau alte materiale special destinate, la o adâncime
de cel puţin 1 m de la suprafaţa părţilor carosabile;
b) la intersecţia traseului cu calea ferată cablurile se pozează protejat, la cel puţin 1,40
m sub suprafaţa superioară a balastului căii ferate protejându-se în tuburi de ciment sau în
ţevi de oţel; traversarea se va face perpendicular pe axa căii ferate. Se recomandă ca
traseele de cablu care trec pe sub calea ferată să se execute cu cablu de cupru;
(7) La intersecţia a două cabluri cu conductele termice sau cu conductele de petrol sau
de gaz, acestea să fie despărţite printr-un strat de pământ cu o grosime de minimum 0,5 m.
(8) Armăturile cablurilor, manşoanelor de cabluri, precum şi capetele de cabluri trebuie
să fie puse la pământ.
(9) Cablurile montate pe stâlpi de lemn sau beton vor fi protejate împotriva loviturilor
metalice la ieşirea lor din pământ pe o lungime de cel puţin 2,5 m deasupra solului şi minimum 30
cm în pământ.
(10) Capetele de cabluri să fie etanşe şi să nu aibă lipsă de masă izolantă.
(11) Să nu aibă intercalări de cabluri cu alte caracteristici electrice.
(12) Liniile electrice în cablu trebuie să fie repetate astfel : manşoanele cu indicaţia M;
derivaţiile cu indicaţia T; la cotiri se va indica abaterea prin săgeată, iar în aliniament se va monta,
la fiecare 100 m, câte un reper cu indicaţia C. De regulă, reperele se vor poza.
(13) Manşoanele de plumb ale cablurilor subterane trebuie să fie protejate în manşoane de
fontă.
(14) Manşoanele termocontractabile, termoretractibile şi altele asemenea vor respecta
condiţiile de montaj impuse de producător.
Art.61. (1) La intersecţia traseului de cabluri cu căi ferate electrificate în curent alternativ de
25 kV şi 50 Hz, cablurile se vor poza în tuburi de beton la cel puţin 1,5 m în ţevi de oţel, la 3 m
adâncime sub talpa şinei de cale.
(2) Tuburile de protecţie vor depăşi şinele externe cu cel puţin trei metri de o parte şi de alta
a terasamentului.
(3) Cablurile ce subtraversează calea ferată electrificată se vor proteja la stâlpii ce
încadrează subtraversarea, atunci când sunt de lemn, astfel :
a) se va proteja cablul de pe stâlp pe o porţiune de circa 2,5 m de la sol cu un jgheab de
vinilin sau altceva similar;
b) nulul nu se va lega la capătul terminal de pe stâlp şi nici la mantaua sau armătura
cablului.
(4) Cablurile ce subtraversează calea ferată electrificată se vor proteja la stâlpii ce
încadrează subtraversarea, atunci când sunt stâlpi de beton sau metalici astfel:
a) se va izola nulul de pe stâlpii ce încadrează subtraversarea;
b) se va măsura rezistenţa de trecere la pământ a stâlpului cu cablul legat pe el;

27
 c) dacă valoarea obţinută este mai mare de 4 ohmi, se va lega stâlpul la o priză de pământ
suplimentară, astfel ca valoarea rezultată să fie mai mică sau egală cu 4 ohmi;
d) în caz că ansamblul stâlp - cablu are o rezistenţă de punere la pământ sub 4 ohmi, nu se
vor lua măsuri speciale de protecţie împotriva influenţelor căii ferate electrificate.
(5) Pentru alte cazuri de pozare se vor respecta condiţiile din normativul pentru protecţia
instalaţiilor din zona căii ferate electrificate în curent alternativ de 25 kV şi 50 Hz.

SECŢIUNEA a 5-a
Protecţia reţelelor electrice împotriva influenţei căii ferate electrificate
Art.62. Reţelele electrice de joasă tensiune din zona căii ferate electrificate vor trebui să
corespundă Normativului privind protecţia instalaţiilor din zona căii ferate electrificate în curent
alternativ 25 kV, 50 Hz.
Art.63. Reţelele electrice de joasă tensiune din zona căii ferate electrificate trebuie să
îndeplinească condiţiile minime de bază :
a) vor funcţiona cu neutrul legat, la pământ o singură dată, şi anume la plecarea din
transformatorul de alimentare sau din tabloul de distribuţie;
b) rezistenţa de legare la pământ a nulului trebuie să aibă valoarea de minimum 4 Ω.
Art.64. (1) Mantaua metalică şi armătura metalică a fiecărui cablu pozat de–a lungul liniei
ferate electrificate, în staţii sau linie curentă, trebuie să fie legate între ele într-un circuit continuu
pentru asigurarea continuităţii galvanice.
(2) În cablurile izolate cu manta PVC se leagă numai armătura.
Art.65. Cablurile cu manta din PVC care intră în cutii sau dulapuri metalice nu mai au
nevoie de izolaţie suplimentară dacă mantaua PVC rezistă la o tensiune de străpungere de 2000 V.
Art.66. Cablurile E.L.F. se vor poza separat faţă de cablurile SCB şi TTR.
Art.67. (1)Armătura şi mantaua metalică a cablurilor care intră în cutii, construcţii, dulapuri
metalice şi alte asemenea, protejate prin legarea la circuitul de întoarcere al curenţilor de tracţiune
se vor izola de acestea conform prescripţiilor în vigoare cu izolaţie care să reziste la o tensiune de
străpungere de cel puţin 2000 V.
(2) Nu este permisă folosirea armăturii cablului ca priză de pământ pentru legări de
protecţie.
Art.68. (1) Pozarea cablurilor se va face astfel încât să nu intre în contact cu construcţiile
metalice, cu prizele de pământ, cu conductoarele prizelor de pământ sau cu conductoarele de legare
la şină, păstrându-se faţă de aceasta o distanţă de cel puţin 1 m.
(2) Dacă această distanţă nu se poate respecta, se vor lua măsuri suplimentare de izolare.
Faţă de prizele de pământ ale instalaţiilor energetice se va păstra o distanţă astfel încât cablurile să
nu intre în zona de influenţă a acestora.
Art.69. Cablurile, indiferent de modul cum sunt izolate, nu se vor poza la o distanţă mai
mică de 5 m de fiderul subteran de întoarcere al substaţiei de tracţiune electrică feroviară, evitându-
se subtraversările.
Art.70. (1) Cablurile pozate pe construcţii metalice se izolează de acestea cu o izolaţie care
să reziste la o tensiune de cel puţin 5000 V.
(2) Dacă pozarea este executată în aşa fel încât este posibilă o atingere directă a cablului cu
catenara liniei de contact în cazul ruperii acesteia, cablul se va acoperi cu o protecţie metalică care
se leagă la construcţia metalică de susţinere.
Art.71. Cablurile pozate pe poduri şi viaducte din zidărie, nu se vor izola electric faţă de
acestea.
Art.72. (1) Cablurile pozate pe pereţii tunelurilor, pe poduri metalice sau pe sol protejate cu
ţeava de protecţie trebuie să aibă o izolaţie faţă de acesta care să reziste la o tensiune de
străpungere de cel puţin 5000 V.
(2) Ţeava de protecţie se leagă la circuitul de întoarcere.
Art.73. (1) Traversarea căii ferate electrificate cu cabluri se va face pe sub calea ferată.
(2) În cazuri excepţionale, traversarea se va putea face şi deasupra în condiţiile:
a) elementul care suportă cablul să fie o construcţie rigidă calculată în acest scop sau o
traversă rigidă;
28
 b) izolaţia cablului faţă de construcţia rigidă să reziste la minimum 5000 V; până la
distanţă de 5 m faţă de axa căii ferate electrificate cablurile să fie protejate împotriva
atingerii directe;
c) construcţia rigida se va lega dublu la circuitul de întoarcere al curentului de tracţiune.
Art.74. (1) Cablurile care trec pe lângă substaţia de tracţiune sau pe lângă locul unde fiderul
de întoarcere se leagă la şină, se vor poza izolat faţă de sol.
(2) Izolaţia trebuie să reziste la o tensiune de străpungere de 2000 V .
(3) În cazuri excepţionale când nu se poate executa pozarea izolată a cablurilor, acestea se
vor lega la prize de pământ de cel puţin 10 ohmi din 50 în 50 m pe distanţele supuse influenţelor
galvanice.
Art.75. (1) Reţelele de joasă tensiune din zona de influenţă a căii ferate electrificate vor
funcţiona cu nulul transformatorului legat la o priză de pământ amplasată într-o zonă de potenţial
nul.
(2) Fac excepţie, instalaţiile de siguranţa circulaţiei care pot funcţiona cu neutrul izolat faţă
de pământ numai dacă sunt prevăzute cu transformator de separare.
Art.76. (1) Conductorul neutru al instalaţiei influenţate, va avea acelaşi grad de izolaţie ca şi
conductorii de fază.
(2) El nu va fi legat la pământ decât la nulul transformatorului sau la tabloul general şi nu va
avea montat pe el nici întreruptoare şi nici siguranţe.
Art.77. (1) Siguranţele şi întreruptoarele pe conductorul neutru se vor monta numai la
intrare într-o clădire, asigurându-se continuitatea electrică a nulului circuitului de alimentare.
(2) În zona destinată circulaţiei publicului, se interzice montarea de cofrete, dulapuri
metalice, corpuri de iluminat şi altele asemenea pe stâlpii liniei de contact dacă prin modul lor de
amplasare pot fi atinse de către persoane neinstruite.
Art.78. Toate echipamentele de joasă tensiune montate la o distanţă mai mică de 5 m faţă de
axa căii ferate electrificate vor fi protejate prin legare la circuitul de întoarcere conform
normativului sus menţionat.
Art.79. Toate echipamentele de joasă tensiune, montate la distanţă mai mare de 5 m faţă de
linia de contact, care în mod normal se leagă la nul, se vor proteja prin legare la prize de pământ
conform normativului sus menţionat.
Art.80. Tensiunea de străpungere a cablurilor de joasă tensiune va fi 2000 V.
Art.81. In cazul când tensiunile induse depăşesc limitele din normativ, iar măsurile
recomandate nu satisfac, pe liniile electrice de joasă tensiune se vor monta transformatori de
separare care să reziste la o tensiune de străpungere de cel puţin 5000 V.
Art.82. În cazul echipamentelor în care intră circuite de joasă tensiune şi care sunt protejate
prin legare la reţeaua de şine se vor monta transformatoare de separare sau izolarea echipamentelor
cu o izolaţie care să reziste la o tensiune de străpungere de 5000 V.
Art.83. (1) Pentru protecţia împotriva influenţelor prin cuplaj capacitiv, la plecarea din
clădire a circuitelor aeriene în care se găseşte tabloul de distribuţie, la derivaţii ca şi la intrarea în
clădire, se vor monta între fiecare fază şi nul cate un bec cu incandescenţă de minimum 25 W,
astfel încât pe fiecare circuit să se găsească minimum două becuri.
(2) Măsura va fi luată dacă se depăşesc valorile din normativ.
Art.84. Este interzis să se monteze conductori aerieni de joasă tensiune pe stâlpii liniei de
contact. Pe aceşti stâlpi se pot monta numai corpuri de iluminat.
Art.85. Conductorii aerieni de joasă tensiune, trebuie să aibă o distanţă de minimum 10 m
între orice punct al lor şi cel mai apropiat cablu purtător sau fir de contact.
Art.86. La diferite curbe pe care le face traseul, conductorii vor trebui să fie montaţi astfel
ca la o eventuală rupere a unei legături de la un izolator sau a unui suport de izolator, firul respectiv
să nu se apropie la mai puţin de 10 m de cel mai apropiat cablu purtător sau fir de contact.
Art.87. (1) Traversarea căii ferate electrificate cu conductorii aerieni de joasă tensiune este
interzisă.
(2) Traversarea cu cabluri de joasă tensiune se va face în canale de beton.
Art.88. Lampadarele metalice şi pilonii metalici pentru iluminat, amplasaţi la o distanţă mai
mică de 5 m faţă de axul căii ferate electrificate, se vor proteja prin legare la circuitul de întoarcere.
29
 Art.89. Lampadarele metalice care se găsesc în zona de influenţă la distanţă mai mare de 5
m faţă de axa liniei de contact se vor proteja prin legare colectivă sau individuală la o priză de
pământ.
Art.90. Circuitele de joasă tensiune care intră în lampadare, piloni metalici, dispozitive de
acţionare a separatorilor şi altele asemenea, care se găsesc la mai puţin de 5 m de axa liniei de
contact se vor proteja conform normativului sus menţionat.

SECŢIUNEA a 6-a
Motoare electrice
Art.91. (1) Motoarele electrice trebuie să îndeplinească standardele republicane în vigoare.
(2) Motoarele electrice se vor amplasa avându-se în vedere asigurarea spaţiului necesar
pentru verificări, revizie şi reparaţii.
(3) Puterea nominală a unui motor se alege din scara de puteri nominalizate la valoarea
imediat superioară aceleia stabilite prin calcul.
Art.92. (1) În cazul consumatorilor racordaţi direct la reţeaua de joasă tensiune a
furnizorului, pornirea motoarelor electrice se va face:
a) direct, pentru:motoare monofazate cu puteri până la 4kW inclusiv;
b) motoare trifazate cu puteri până la 5,5kW inclusiv cu aparate de pornire, la
tensiunile respective.
(2) La consumatorii racordaţi direct la reţeaua de joasă tensiune a furnizorului, cu motoare
de puteri mai mari de 5,5kW, condiţiile de pornire ale acestor motoare se vor stabili de la caz la caz
în funcţie de natura consumatorului.
(3) La consumatorii alimentaţi din posturi de transformare proprii, puterea motoarelor ce pot
fi pornite direct se va determina prin calcul pe baza verificării stabilităţii termice şi dinamice a
transformatoarelor de alimentare, dacă nu va depăşi 20% din puterea transformatoarelor aflate în
funcţiune.
(4) La consumatorii alimentaţi din surse proprii de energie electrică, puterea motoarelor care
pot fi pornite direct se va determina pe bază de calcul, verificându-se satisfacerea condiţiei de
cădere de tensiune admisă.
(5) Densitatea maximă de curent în conductori de pornire a motoarelor nu trebuie să
depăşească :
a) 35 A/mm2 pentru cupru ;
b) 20 A/mm2 pentru aluminiu.
Art.93. (1) Motoarele electrice alimentate prin circuite separate vor fi prevăzute pe toate
fazele cu dispozitive automate de protecţie la scurtcircuit şi cu dispozitive de comandă şi detecţie
automată a suprasarcinilor.
(2) Protecţia împotriva suprasarcinilor nu este obligatorie la motoarele cu puteri mai mici de
1,1 kW, alimentate prin circuite separate, când supraîncărcarea lor nu este posibilă, caz in care se
prevede numai protecţia la scurtcircuit.
(3) Protecţia la tensiune nulă sau la tensiune minimă se prevede:
a) la motoarele electrice care pornesc prin aparate de pornire cu acţionare manuală;
b) la motoare electrice a căror pornire automată nu este permisă din motive de
siguranţă pentru personalul de exploatare sau datorită condiţiilor impuse de procesul
tehnologic.
(4) Motoarele de curent continuu cu excitaţie serie se prevăd cu dispozitive de protecţie
împotriva creşterii turaţiei peste valoarea admisă în cazul în care condiţiile tehnice de funcţionare
permit o asemenea creştere a turaţiei sau când această creştere poate periclita personalul.
Art.94. Motoarele electrice trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime generale:
a) rezistenţa de izolament a înfăşurărilor între ele şi faţă de corpul motorului să fie de
cel puţin 1 MΩ.
b) atât colectoarele şi inelele colectoare ale motoarelor electrice de curent alternativ, cât
şi cele de curent continuu să nu prezinte ovalizări şi să fie în perfectă stare de curăţenie.
c) să fie protejate împotriva curenţilor de suprasarcină şi scurtcircuit.
d) să aibă ventilaţia asigurată şi să nu supraîncălzească la sarcina nominală.
30
 e) palierele să nu aibă uzură care să conducă la neuniformizarea întrefierului, să fie
unse şi să nu producă zgomote anormale.
f) periile trebuie să asigure un contact suficient şi uniform pe toată suprafaţa de contact
a colectoarelor şi inelelor.
g) carcasele motoarelor şi ale dispozitivelor de protecţie şi pornire trebuie să fie puse la
pământ.
h) să nu aibă depus praf şi murdărie pe bobinaje, borne şi alte elemente.

SECŢIUNEA a 7-a
Grupuri electrogene
Art.95. Motorul care acţionează generatorul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
minime:
a) să poată fi pus în funcţiune imediat şi pe orice timp;
b) să nu se supraîncălzească pe durata funcţionării la încărcări normale;
c) să nu aibă crăpături, ştirbituri, filete rupte la bloc, chiulasă, bielă sau la alte piese;
d) să aibă asigurată răcirea;
e) să aibă asigurată ungerea;
f) să nu funcţioneze cu zgomote anormale;
g) să aibă asigurat combustibilul şi lubrifianţii prevăzuţi în cartea maşinii;
h) să aibă strânse toate şuruburile de fixare de la placa de fundaţie, chiulasa şi altele;
i) să aibă apărătoare de protecţie a pieselor în mişcare împotriva accidentelor;
j) să fie asigurate mijloacele de stingere a incendiilor conform dispoziţiilor în vigoare;
k) să posede prescripţii de revizie tehnică şi de exploatare, în raport cu condiţiile locale.
Art.96. Grupurile electrogene ca sursă de rezervă cu pornire automată trebuie să
îndeplinească, pe lângă condiţiile de la art. 95, şi următoarele condiţii minime:
a) să pornească automat la căderea totală a reţelei, la căderi de tensiune a reţelei de
minimum 20 % din tensiunea de serviciu şi să se oprească la revenirea tensiunii din reţea,
la depăşirea temperaturii prescrise de producător şi în condiţiile de ungere
nesatisfăcătoare;
b) instalaţiile de protecţie să funcţioneze corect;
c) în încăperile grupului să se asigure o temperatură de minimum + 5 º C;
d) conductele de eşapament să aibă cel puţin acelaşi diametru cu porţiunea dintre
colectorul gazelor de eşapament şi ţevile de eşapament şi să aibă cât mai puţine cotiri şi
curbe;
e) conductele de eşapament trebuie să fie termoizolate până la o înălţime de 2,5 m, iar
la trecerea prin pereţi, să nu fie fixate rigid în zidărie şi eventualele etanşări să nu
rigidizeze conducta de eşapament;
f) buteliile de aer comprimat să fie montate conform prescripţiilor în vigoare referitoare
la recipiente sub presiune şi puse în funcţiune cu aprobarea ISCIR;
g) conducta de legătură dintre buteliile de aer şi motor să fie prevăzută cu o clapetă de
reţinere şi să nu prezinte uzuri peste limitele admise în prescripţiile pentru revizia şi
exploatarea motoarelor respective.
Art.97. În încăperea grupului electrogen trebuie să fie afişate schemele electrice ale acestuia,
schema cu consumatorii pe care îi alimentează, instrucţiunile de manipulare, instrucţiunile de
lichidare a avariilor.

SECŢIUNEA a 8-a
Generatoare electrice şi grupuri convertizoare rotative de 75 Hz
Art.98. (1) Generatoarele electrice şi grupurile convertizoare trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii minime:
a) să nu dea fluctuaţii de tensiune şi frecvenţă în limitele normale de sarcină;
b) să nu se supraîncălzească pe timpul funcţionării la încărcări normale;

31
 c) frecvenţa şi tensiunea generatorului să fie în limitele admise atât pentru starea
încărcat, cât şi pentru cea neîncărcat,
d) periile colectoare trebuie să asigure un contact suficient şi uniform pe toată suprafaţa
de contact a lor,
e) carcasele generatoarelor şi convertizoarelor electrice trebuie să fie legate la pământ,
f) să nu aibă depus praf şi murdărie pe înfăşurări, pe borne, pe colector şi altele;
g) să. aibă asigurată ventilaţia;
h) palierele să fie unse şi să nu prezinte uzuri care să ducă la trepidaţii, la frecarea
rotorului de stator, la zgomote anormale şi altele;
i) încărcarea pe faze trebuie să fie echilibrată. Nu se admite funcţionarea pe timp
îndelungat în plină sarcină a generatoarelor şi convertizoarelor cu un dezechilibru al
curenţilor pe faze mai mare de 10 % din curentul nominal;
j) protecţia să fie asigurată prin dispozitive de protecţie calibrate corespunzător sarcinii
maxime a grupului;
k) să posede prescripţii de revizie tehnică şi de exploatare;
l) să aibă aparataj pentru controlul tensiunii curentului, frecvenţei;
m) să nu prezinte uzuri la colectoare, la inele, la paliere;
n) să nu aibă rezistenţe de izolaţie la înfăşurări - între ele şi faţă de masă - mai mici de
1MΩ;
( 2) În lipsa indicaţiilor exprese date de producător, se admite o suprasarcină de scurtă
durată a generatorului faţă de curentul nominal, în limitele de timp prezentate în anexa 9.

SECŢIUNEA a 9-a
Instalaţii de curent continuu
Art.99. (1) Instalaţiile de curent continuu - acumulatoare şi redresoare - trebuie să
îndeplinească condiţiile tehnice minime prevăzute în Normativul pentru proiectarea şi executarea
instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c., I 7 şi respectiv, Normativul
pentru proiectarea instalaţiilor de curent continuu în centrale şi staţii PE 112 în vigoare.
(2) De asemenea, trebuie să îndeplinească şi următoarele condiţii tehnice minime:
a) să asigure continuitatea alimentării instalaţiilor E.L.F. prevăzute cu asemenea instalaţii;
b) tensiunea electrică furnizată de acumulatoare să nu varieze mai mult de +/- 10%;
c) redresoarele să debiteze tensiuni normale fără ca transformatoarele şi celulele
redresoare să se supraîncălzească;
d) redresoarele trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de protecţie calibrate.
Art.100. (1) Acumulatoarele care funcţionează în regim tampon se menţin încărcate
permanent la acelaşi grad de încărcare.
(2) Densitatea electrolitului va fi menţinută conform prescripţiilor producătorului.
Art.101. Acumulatoarele folosite pentru pornirea automată a grupurilor electrogene trebuie să
aibă capacitatea necesară acţionării demaroarelor şi a instalaţiilor de automatizare pe timpul
demarajului.

SECŢIUNEA a 10-a
Instalaţii şi echipament electric din posturi de transformare
Transformatoare de putere şi bobine de reactanţă
Art.102. Transformatoarele de putere şi bobinele de reactanţă trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii tehnice minime:
a) cuva, radiatoarele şi robinetul de golire să fie etanşe;
b) valorile caracteristicilor electrice ale uleiurilor de transformator trebuie să fie în
conformitate cu prevederile Normativului PE 116;
c) comutatoarele de ploturi să nu prezinte degradări din cauza comutaţiilor;
d) rezistenţa de izolaţie a înfăşurărilor trebuie să respecte prevederile Normativului PE
116;

32
 e) transformatoarele să aibă dispozitive de protecţie contra supratensiunilor şi
trăsnetelor, prevăzute în proiecte;
f) să nu aibă ulei sub nivelul admis;
g) uleiul să nu prezinte urme de carbonizare în culoare;
h) să nu se încălzească peste limitele admise;
i) nu sunt admise crăpături la izolatoarele electrice sau urme de conturnare;
j) să nu funcţioneze cu zgomote anormale;
k) să fie asigurată răcirea transformatorului şi a bobinelor de reactanţă.

Întreruptoare şi separatoare
Art.103. Întreruptoarele din instalaţiile E.L.F. trebuie să corespundă, din punct de vedere al
caracteristicilor lor nominale, condiţiilor în care sunt puse să lucreze, atât în regim normal de
funcţionare cât şi în caz de scurtcircuit sau de suprasarcină garantat de producător.
Art.104. Întreruptoarele şi dispozitivele lor de acţionare trebuie să fie prevăzute cu
indicatoare pentru semnalizarea poziţiei “conectat” sau “deconectat”.
Art.105. Piesele de contact mobile ale întreruptoarelor trebuie să intre, la închiderea acestora,
în centrul pieselor corespunzătoare de contact fix. Orice mişcare a suprafeţelor de contact ale
întreruptoarelor în cazul când închiderea se face excentric, se va înlătura cu ocazia lucrărilor de
reparaţii.
Art.106. Este interzis a se da în exploatare un întreruptor în cazul în care:
a) nu a declanşat prin protecţie la probele efectuate;
b) nu corespunde la probele funcţionale şi măsurătorile electrice;
c) are pierderi ale agentului de stingere a arcului;
d) are nivelul uleiului sub limita indicatorului;
e) are izolatoare fisurate, ştirbite sau conturnate;
f) are alte defecţiuni mecanice;
g) are alte defecţiuni prevăzute în cartea tehnică.
Art.107. (1) Separatoarele trebuie să fie prevăzute cu un sistem de blocare care să nu permită
acţionarea separatoarelor, atunci când întreruptoarele corespunzătoare sunt închise.
(2) Separatoarele prevăzute cu dispozitive de punere la pământ vor avea şi un sistem de
blocaj, care să nu permită închiderea contactelor principale atunci când dispozitivul de punere la
pământ este închis.
(3) Separatoarele trebuie să conecteze şi să deconecteze în mod vizibil şi cu izolaţie, pentru
ca poziţia deconectată sau deconectată a separatorului să se poată constata fără dubiu.
(4) Curentul maxim care se poate întrerupe prin manevrarea separatoarelor nu trebuie să fie
mai mare de 4A la tensiuni de 6 – 10 kV şi 2A la tensiuni de 15 – 30 kV.
(5) Separatorul închis în regim permanent trebuie să suporte intensitatea nominală a
circuitului, fără să se producă o încălzire a părţilor componente ale separatorului.
(6) Separatorul trebuie să reziste în stare închisă solicitărilor mecanice şi termice ale
curenţilor de scurtcircuit care pot trece prin instalaţia unde sunt montate.
(7) Separatorul trebuie să suporte un număr de închideri repetate de cel puţin 2000, pentru
separatoare folosite la tensiuni până la 35 kV.
(8) Separatorul nu trebuie să se închidă sau să se deschidă singur, necondiţionat, ori sub
acţiunea dinamică a curenţilor de scurtcircuit.
(9) Contactele şi mecanismele mobile ale separatoarelor nu trebuie să fie acoperite cu praf
sau alte impurităţi.
(10) Separatoarele nu trebuie să formeze arcuri electrice între cuţitele şi furcile de contact la
deschiderea lor, ceea ce poate produce scurtcircuit între faze.
(11) Separatoarele nu trebuie să se manevreze sub sarcină.
(12) Dispozitivele de acţionare a separatoarelor acţionate manual trebuie să fie prevăzute cu
posibilitatea de a fi încuiate.

Instalaţii electrice de distribuţie

33
 Art.108. (1) Instalaţiile electrice de distribuţie trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice
minime prevăzute în Normativul I 7 şi, condiţiile prevăzute în proiectele tehnice aferente.
(2) Instalaţiile de distribuţie trebuie să îndeplinească şi următoarele condiţii tehnice minime:
a) încăperile care adăpostesc celulele instalaţiilor de distribuţie trebuie să fie etanşe,
fără umiditate şi cu o bună ventilaţie;
b) porţiunile de teren de la instalaţiile de distribuţie exterioare, unde sunt amplasate
instalaţii de distribuţie cu ulei mult trebuie să fie acoperite cu un strat de pietriş de 250 mm
grosime;
c) echipamentul electric trebuie să aibă inscripţii indicatoare asupra destinaţiei şi
inscripţii indicatoare de electrosecuritate;
d) separatoarele să fie prevăzute cu sisteme de blocare pe poziţie;
e) separatoarele având cuţit de legare la pământ vor avea interblocaje adecvate pentru
evitarea accidentărilor;
f) să existe îngrădiri de protecţie şi încuietoare la celule, conform proiectului şi
normelor de protecţie a muncii în vigoare;
g) orificiile de ventilaţie vor fi prevăzute cu jaluzele şi plase metalice;
h) canalele şi orificiile de trecere a cablurilor să fie acoperite cu material necombustibil;
i) în catul celulelor deschise de interior, gabaritele plaselor şi ale uşilor din plase, vor fi
conform standardelor în vigoare;
j) uşile celulelor vor fi prevăzute cu plăcuţe indicatoare şi de electrosecuritate.

Instalaţii de protecţie prin relee, automatizare, măsură şi instalaţiile de alimentare a acestora

Art.109. În instalaţiile E.L.F. deservite de personal de servire operativ, zilnic se vor verifica:
a) starea generală a întregii instalaţii prin urmărirea funcţionării releelor, a lămpilor de
semnalizare;
b) starea alimentării circuitelor;
c) existenţa sigiliilor la releele de protecţie şi aparatele de măsură de panou.
Art.110. (1) Instalaţiile de protecţie prin relee şi cele de automatizare date în
exploatare trebuie să fie conectate şi în stare de funcţ ionare .
(2) Semnalizările de avarii şi de prevenire trebuie să fie totdeauna gata de funcţionare.
(3) Reglajele sistemelor de protecţie şi de automatizare trebuie stabilite de către
personalul PRAM în aşa fel încât, atunci când se schimbă schema de funcţionare a instalaţiilor
E.L.F., de regulă; să nu fie necesare modificări ale reglajelor.
(4) Scoaterea din funcţiune a dispozitivelor de protecţie şi de automatizare se face de
către personalul PRAM, cu excepţia cazurilor impuse de cerinţele exploatării, în care
personalul de servire operativ sau de revizie şi reparaţii poate executa această operaţie pe baza
dispoziţiei D.E.F..

Instrumente electrice de măsurare

Art.111. Instrumentele electrice de măsurare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
minime:
a) să dea indicaţii corecte asupra mărimilor măsurate;
b) să aibă sigiliul verificării metrologice aplicat vizibil;
c) să fie respectate condiţiile de montaj, precum şi limitele maxime impuse de
caracteristicile aparatelor;
d) amplasarea contoarelor de energie electrică trebuie să permită înregistrarea şi citirea
consumului, fără ca aceasta să fie condiţionată de prezenţa sau acceptul abonatului.

SECŢIUNEA a 11-a
Instalaţii de protecţie prin legare la pământ
Art.112. Legarea la pământ a instalaţiilor electrice de joasă şi înaltă tensiune trebuie să fie
realizată în conformitate cu prevederile STAS 12604 – Protecţia împotriva electrocutării.
Art.113. (1) În cazul în care legarea la pământ constituie mijlocul principal de protecţie
împotriva accidentelor de atingere indirectă, se vor racorda la instalaţii de legare la pământ de
34
protecţie toate elementele conductoare care nu fac parte din circuitele curenţilor de lucru, dar care
accidental ar putea intra sub tensiune cum sunt:
a) Carcasele şi elementele de susţinere, metalice sau din beton armat ale instalaţiilor şi
echipamentelor electrice;
b) Părţile metalice ale panourilor şi pupitrelor de comandă şi de măsură;
c) Dispozitivele de acţionare a aparatelor electrice cu excepţia celor construite din
materiale izolante corespunzătoare tensiunii de lucru;
d) Îngrădirile de protecţie metalice fixe sau mobile, dacă nu au o legătură sigură în
exploatare cu alte elemente legate la pământ;
e) Părţile metalice ale suporturilor liniilor aeriene pentru transportul şi distribuţia energiei
electrice; în cazul în care, prin construcţie, suporturile izolatorilor, traverselor sau
consolelor sunt în contact cu armătura metalică a stâlpilor de beton armat sau cu stâlpul
metalic, nu mai este necesară o legare suplimentară la pământ; în cazul stâlpilor de lemn,
legarea la pământ a acestor elemente este obligatorie numai dacă stâlpul de lemn este
şuntat prin elemente metalice;
f) Învelişurile şi armăturile metalice ale cablurilor.
(2) Nu este obligatorie legarea la pământ a următoarelor:
a) carcasele metalice ale aparatelor de măsură, ale releelor şi ale altor aparate montate pe
tablouri, panouri, dulapuri, pupitre sau pereţi, care au o legătură conductoare sigură cu
elementele lor de susţinere, iar acestea sunt legate la instalaţiile de legare la pământ de
protecţie;
b) construcţiile metalice care susţin cablurile de orice tensiune, dacă aceste cabluri au
învelişurile metalice legate la capete la pământ şi dacă la cutiile de îmbinare şi de derivaţie
se realizează continuitatea armăturilor şi a învelişurilor metalice ale cablurilor;
c) elementele metalice demontabile sau care se pot deschide, dacă sunt în legătură printr-o
rezistenţă neglijabilă cu construcţiile metalice legate la pământ, când instalaţiile respective
sunt în funcţiune;
d) elementele aparţinând instalaţiilor electrice cu tensiuni nominale până la 380V curent
alternativ şi 440V inclusiv curent continuu în încăperi cu grad mic de pericol, cu condiţia
ca distanţa minimă dintre echipamentele electrice şi dintre acestea şi obiectele metalice
legate la pământ să fie de 0,8 m pentru locuinţe şi încăperi administrative şi 1,25 m pentru
încăperi industriale;
e) armăturile metalice ale izolatorilor, traversele, consolele şi corpurile de iluminat
metalice aşezate pe stâlpii de lemn ai liniilor electrice aeriene şi pe construcţiile de lemn,
dacă legarea lor la pământ nu este cerută de condiţiile de protecţie contra supratensiunilor
atmosferice şi dacă stâlpul de lemn nu este şuntat cu elemente metalice.
Art.114. (1) O priză de pământ poate fi utilizată în comun pentru următoarele categorii de
instalaţii:
a) instalaţii de legare la pământ de protecţie şi de pe partea de tensiune nominală sub
1000V;
b) instalaţii de legare la pământ de exploatare cu condiţia ca tensiunea să fie mai mică sau
egală cu 65V;
c) instalaţia de legare la pământ pentru firme;
d) instalaţia de legare la pământ pentru aparate medicale de joasă şi înaltă tensiune;
e) alte instalaţii de legare la pământ admise de prescripţiile departamentale pentru a fi
racordate la priza de pământ de protecţie.
( 2) Se admite de asemenea legarea directă la priza de pământ, de protecţie a instalaţiilor de
paratrăsnet, cu condiţia ca rezistenţa de dispersie a prizei de pământ folosită în comun să fie de cel
puţin de 1 Ω iar materialele de execuţie trebuie să fie:
a) electrozii orizontali să fie din bandă de oţel zincat cu grosimea minimă de 4 mm şi
secţiunea de 100 mm² sau oţel rotund cu diametrul de minimum 11 mm;
b) electrozii verticali ţeava din oţel trebuie să aibă o grosime minimă a peretelui de 3,5
mm şi secţiunea minimă de 150 mm² sau profiluri de oţel cu grosimea minimă de 4 mm şi
secţiunea minimă de 100 mm²;
35
 c) în cazul folosirii electrozilor de cupru pentru prize orizontale sau verticale, banda din
cupru trebuie să aibă grosimea minimă de 2 mm şi secţiunea minimă de 50 mm² sau
conductor de cupru cu secţiunea minimă de: unifilar 25 mm²; multifilar 35 mm².
( 3) La folosirea în comun a unei prize de pământ, conductorii de legare la pământ a
instalaţiei de paratrăsnet vor fi separaţi faţă de celelalte categorii de instalaţii până la priza
de pământ.
( 4) De la această prevedere fac excepţie clădirile cu pereţi metalici şi cele cu schelet de
oţel sau din beton armat, la care scheletul de oţel, pereţii metalici sau armătura metalică pot
fi utilizate drept conductori de legare la priza de pământ comun pentru toate categoriile de
instalaţii.
Art.115. În cazul reţelelor electrice legate la pământ se va putea aplica protecţia prin legare la
pământ, numai dacă se prevede o protecţie care să deconecteze rapid echipamentul defect.

Rezistenţe ale instalaţiilor de legare la pământ

Art.116. (1) Valorea maximă admisă a rezistenţei de legare la pământ este de 4 Ω.
( 2) În cadrul instalaţiilor de înaltă tensiune, rezistenţele de dispersie ale instalaţiilor de
legare la pământ se vor determina în funcţie de condiţiile impuse de reglementările în vigoare.
Art.117. (1) Prizele de pe pământ artificiale se vor executa de regulă din oţel zincat din cupru,
în care condiţiile locale nu impun utilizarea unui alt material.
(2) Secţiunile şi grosimile minime ale electrozilor şi ale conductorilor vor fi cele
menţionate în art.114.
(3) Se admite executarea prizelor de pământ artificiale din oţel ne zincat având secţiunea
şi grosimea menţionată, dar numai în cazul instalaţiilor electrice care au o durată de
funcţionare sub 4 ani.
(4) În cazul instalaţiilor cu durata de funcţionare peste 4 ani se admite executarea
prizelor de pământ artificiale din oţel ne zincat , dar cu secţiunea şi grosimea măsurată cu
50% faţă de cele prevăzute în art.114.
(5) În cazul solurilor agresive care atacă electrozii indiferent de durata de funcţionare, se
vor folosi numai electrozi din oţel zincat cu secţiunea şi grosimea majorată cu 50%faţă de
prevederile nominale.
(6) În cazul solurilor foarte agresive, dacă este posibilă o corodare rapidă a electrozilor
din oţel zincat, se vor folosi electrozi din cupru.
(7) Este interzisă folosirea pentru executarea prizelor de pământ a următorilor electrozi:
a) electrozi din funie de oţel;
b) electrozi din aluminiu;
c) electrozi înnădiţi prin legături prin legături neconductoare sau care au acoperiri
izolante.
(8) Prizele verticale se folosesc de regulă în cazul când straturile solului de la adâncime
au rezistivităţi mai mici decât cele de la suprafaţă.
(9) Distanţa de la partea superioară a electrodului îngropat până la suprafaţa solului va fi
de cel puţin 0,5 m. Dacă distanţa este mai mică, se va considera ca lungime utilă numai
partea de la 0,5m adâncime de îngropare până la capătul inferior al electrodului.
(10) Prizele orizontale se folosesc de regulă în cazul când straturile solului de la suprafaţa
au o rezistivitate mai mică decât cele de la adâncime. Adâncimea de îngropare va fi de
regulă 0,6-1 m, iar lungimea electrozilor va fi mai mare de 3 m.
Art.118. (1) Conductorii de legare la pământ, în general, trebuie să reprezinte o rezistenţă
electrică cât mai mică posibilă, dar maximum de 0,5 Ω.
(2) Este interzis a se monta pe conductorii de montare la pământ siguranţe fuzibile,
întreruptoare sau separatoare.
(3) Este interzisă folosirea drept conductor de legare la pământ a conductorilor de
aluminiu.
(4) În cazul utilajelor mobile şi portative conductorul de legare de pământ va fi cuprins
în învelişul comun al cablului de alimentare şi anume:

36
 a) sârmă de oţel sau oţel rotund cu diametrul minim de 11 mm şi secţiunea minimă de 95
mm²;
b) bandă sau profiluri de oţel cu grosime de 3 mm, secţiunea minimă fiind de 100 mm²;
c) conductor unifilar din cupru, secţiunea minimă fiind de 25 mm²;
d) conductor multifilar de cupru, secţiunea minimă fiind de 35 mm².
Art.119. (1) Secţiunea minimă a conductorilor principali de legare la pământ, care însoţesc
conductorii de lucru şi sunt protejaţi împotriva solicitărilor mecanice, este menţionată în anexa 10.
( 2) Conductorul de legare la pământ de protecţie va fi marcat pentru a se distinge de
conductorii de lucru, având o culoare a izolaţiei. Conductorii de oţel montaţi separat de cei
de lucru vor avea culoarea neagră.
( 3) Conductorul principal de legare la pământ va fi legat la priza de pământ prin cel puţin
două legături diferite.
( 4) Secţiunea conductorului principal de legare la pământ va fi mai mare sau cel puţin
egală cu cea indicată la art.118.
( 5) Conductorul principal de legare la pământ va trece prin toate încăperile în care există
utilaje care trebuie protejate. În clădire conductorul principal de legare la pământ se va
monta pe perete sau în canale şi va face un circuit închis.
( 6) Dacă conductorul principal de legare la pământ nu poate fi montat aparent, el va însoţi
în acelaşi tub conductorii de alimentare cu energie electrică a utilajelor electrice. În acest
caz, se vor folosi conductori de lucru, având secţiunea indicată la articolul de mai sus.
( 7) Conductorii de ramificaţie se vor executa din oţel sau din cupru având secţiunea din
tabelul de mai sus. Pentru cele montate aparent indiferent de secţiunea conductorului de
lucru se va lua pentru conductorul de ramificaţie din oţel minimum 50 mm2, iar pentru
conductor de cupru minimum 16 mm2.
( 8) De la prevederile de mai sus privind conductorii de ramificaţie fac excepţie:
a) utilajele mobile şi portative alimentate prin cabluri flexibile din cupru la care legarea la
conductorul principal de legare la pământ se va executa prin al treilea conductor al cablului,
în cazul utilajelor monofazate şi prin al patrulea conductor al cablului, în cazul utilajelor
trifazate;
b) instalaţiile electrice de iluminat la care secţiunea conductorilor de legare la pământ,
aparenţi poate fi de minimum 6 mm2 cupru.
Art.120. (1) Legăturile de ramificaţie la conductorul principal de legare la pământ se vor face
pentru fiecare echipament în parte.
(2) Este interzisă legarea în serie a două sau mai multe echipamente şi apoi legarea lor la
conductorul principal.
Art.121. Legătura dintre priza de pământ şi conductorul principal de legare la pământ se va
face prin intermediul piesei de reparaţie pentru a se putea efectua măsurătorile prizei.
Art.122. (1) Legăturile dintre elementele componente ale instalaţiei de legare la pământ se
face de preferinţă prin sudare.
(2) În cazurile când legăturile se realizează prin şuruburi, acestea vor fi asigurate
împotriva deşurubării, iar toate suprafeţele de contact vor fi curăţate, după care vor fi cositorite sau
zincate.
(3) Secţiunea şuruburilor va trebui să fie cel puţin egală cu cea a conductorilor cu care se
realizează legătura.
(4) Toate legăturile trebuie să fie protejate contra corodărilor prin vopsire cu vopsea
protectoare.
(5) Legarea la pământ a echipamentelor supuse deplasării frecvente sau la vibraţii va fi
realizată prin conductori flexibili.
(6) Legătura între utilaj şi instalaţia de legare la pământ se va executa înaintea legării
conductorilor de lucru la bornele utilajelor.

Instalaţii de legare la nul de protecţie

37
 Art.123. Protecţia prin legare la nul, se va aplica obligatoriu dacă nu se poate realiza o
instalaţie de legare la pământ prin care se impune deconectarea rapidă a sectorului defect.
Art.124. Sistemul de protecţie - legarea la nul sau la pământ - pentru consumatorii alimentaţi
din reţele publice se va stabili numai cu avizul distribuitorului de energie electrică.
Art.125. Prezentele condiţii nu se referă la instalaţiile electrice de utilizare casnică şi la
corpurile de iluminat din clădiri social-culturale şi administrative, pentru care se vor respecta
prevederile normativului I-7 în vigoare.
Art.126. Pentru evitarea pericolului ce s-ar ivi datorită unei întreruperi în reţeaua
conductorului de nul pentru protecţie, acesta se va lega la pământ în următoarele puncte:
a) în apropierea sursei de alimentare;
b) în cazul reţelelor aeriene la capetele liniilor şi ramificaţiilor şi pe traseu în locurile alese
astfel încât distanţa dintre două prize de pământ de pe oricare traseu să nu fie mai mare de
1000 m;
c) în sectoarele productive şi în instalaţiile electrice interioare sau exterioare la toate
tablourile de distribuţie generale principale, intermediare şi secundare, o instalaţie de
legare la pământ poate servi mai multe tablouri de distribuţie.
Art.127. De la ultimul tablou de distribuţie, în sensul transportului de energie electrică, la
care bara sau borna de nul este legată direct la o instalaţie de legare la pământ şi până la carcasele
receptoarelor alimentate de la acest tablou; conductorul de nul de lucru va fi separat de conductorul
de nul de protecţie.
Art.128. De la ultimul tablou de distribuţie până la receptor, în sensul transportului de energie
electrică, conductorul de legare la nul de protecţie va fi izolat şi protejat pe tot parcursul lui până la
receptor ca şi conductorii de fază. În continuare în restul reţelei conductorul de nul de protecţie
poate fi neizolat.
Art.129. Este interzisă racordarea la receptor la o bornă comună a conductorului de nul de
lucru şi a conductorului de nul de protecţie. Fiecare conductor se leagă la o bornă proprie.
Art.130. Este interzisă montarea de siguranţe fuzibile sau de întreruptoare pe conductorul de
nul de lucru în reţele în care conductorul de nul este folosit şi drept conductor de nul de protecţie.
Art.131. În cazul receptoarelor alimentate prin prize şi fişe cu contacte de protecţie trebuie să
se respecte următoarele condiţii:
a) se vor folosi numai prize şi fişe cu contacte de protecţie. În acest caz este necesar a se
stabili contactul părţilor metalice cu conductorul de nul de protecţie înaintea conductorilor
de fază, iar la deconectare, legătura de protecţie să se întrerupă după conductorii de fază;
b) conductorul de nul de protecţie va face parte din cablul de alimentare.
Art.132. Pentru instalaţiile alimentate de la aceeaşi sursă este interzisă folosirea pentru o
parte din instalaţie a protecţiei prin legare la nul, iar pentru altă parte din instalaţie, a protecţiei prin
legare la pământ propriu-zisă.
Art.133. În cazul când conductorii de nul sunt executaţi din materiale identice cu conductorii
de fază, secţiunile conductorilor de nul de protecţie vor fi cel puţin egale cu cele din anexa 9.
Art.134. Instalaţiile de legare la pământ care deservesc instalaţia de legare de nul trebuie să
îndeplinească condiţia ca rezistenţa de dispersie a instalaţiei de legare la pământ să nu depăşească
valoarea de 4 Ω. În cazul reţelelor de distribuţie la care distanţa dintre două prize de pământ de pe
orice traseu este mai mare de 200 m, dar mai mică decât 500 m, rezistenţa oricărei prize de pământ
de la capetele liniilor, ramificaţiei sau traseului va fi de cel mult 10 Ω.

Condiţiile legării la pământ în instalaţii cu tensiuni peste 1000 V

Art.135. În instalaţiile cu curenţi mari de punere la pământ - peste 500 A, rezistenţa prizei de
pământ nu trebuie să depăşească 0,5 Ω, iar în instalaţiile cu curenţi mici - sub 500 A - de punere la
pământ, rezistenţa prizei de pământ va fi în funcţie de valoarea curentului de punere la pământ, însă
nu trebuie să depăşească 10 Ω.
Art.136. (1) La liniile aeriene cu tensiune peste 1000V trebuie să fie prevăzută legarea la
prize de pământ numai pentru:

38
 a) stâlpi metalici şi părţile metalice ale stâlpilor de beton armat şi de lemn de toate
tipurile, dacă pe ei sunt instalate dispozitive de protecţie contra supratensiunilor sau dacă
susţin conductori de protecţie;
b) stâlpi metalici şi părţile metalice ale stâlpilor de beton armat din liniile cu tensiuni
peste 20 kV în reţelele cu curenţi mici de punere la pământ şi din liniile cu tensiuni de 3-20
kV, însă numai în zone locuite.
( 2) Rezistenţele prizelor de pământ ale stâlpilor, menţionaţi mai sus vor avea valori între
10-30 Ω, în funcţie de rezistivitatea solului.
( 3) Stâlpii ce mărginesc panoul de traversare al unei L.E.A. peste liniile c.f. electrificate
trebuie prevăzuţi cu prize de punere la pământ cu rezistenţă de maximum 10 Ω.
Art.137. Legarea la pământ a echipamentului electric montat pe stâlpi trebuie să se facă la
prize de pământ cu valori în funcţie de curenţii de punere la pământ, în caz accidental de cel mult 10
Ω.

Realizarea instalaţiilor de legare la pământ

Art.138. Realizarea instalaţiilor de legare la pământ trebuie să fie executată conform
proiectelor de execuţie.
Art.139. Instalaţiile de legare la pământ menţionate în prezenta secţiune vor fi aduse la
valoarea şi condiţiile minime menţionate mai sus în termenul cel mai scurt de la constatarea
abaterilor de la condiţiile tehnice minime.

SECŢIUNEA a 12-a
Instalaţii de protecţie împotriva supratensiunilor electrice
Art.140. (1) Instalaţiile de protecţie a LEA şi posturilor de transformare împotriva
supratensiunilor de trăsnet şi a celor de comutaţie trebuie să fie realizate în conformitate cu
prevederile Normativului privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor
electroenergetice împotriva supratensiunilor NTE 001/03.
(2) Protecţia LEA şi posturilor de transformare împotriva supratensiunilor are în vedere
punctele mai expuse: stâlpii care au un nivel de izolaţie scăzut precum stâlpi de traversare, stâlpi
metalici sau de beton armat, intercalaţi pe linii cu stâlpi de lemn, stâlpi de rotire a fazelor, cei de la
intersecţia cu alte linii, când distanţa între linia care traversează şi linia traversată sau redusă,
trebuie protejaţi conform NTE 001/03.
(3) Protecţia de bază se realizează prin descărcătoare cu rezistenţă variabilă; aceasta poate fi
completată cu montare de conductor de protecţie, paratrăsnete sau descărcătoare cu rezistenţă
variabilă cu prize de pământ suplimentare în punctele expuse. Domeniul de utilizare a fiecăruia din
aceste mijloace de protecţie va corespunde prevederilor NTE 001/03.
Art.141. Instalaţiile de protecţie contra supratensiunilor electrice şi contra loviturilor de
trăsnet ale liniilor electrice şi ale posturilor de transformare trebuie să respecte condiţiile tehnice
minime expuse mai jos:
a) instalaţiile de distribuţie de la 3-35 kV să fie protejate cu descărcătoare cu rezistenţă
variabilă pe bază de oxizi metalici. Suplimentar, suporturile izolatoarelor liniilor electrice
aeriene se leagă de pământ pe o distanţă de minimum 200 m de post, prizele de pământ
ale stâlpilor având o rezistenţă de maximum 10 . Adaptarea instalaţiilor existente în care
au fost instalate descărcătoare cu coarne se va face treptat, în cazul acţiunilor de
retehnologizate/ reabilitare a instalaţiilor respective. În cazul în care sunt instalate
descărcătoare cu coarne în cadrul instalaţiilor existente trebuie respectate următoarele
condiţii tehnice pentru optimizarea funcţionării reţelei
 folosirea reanclanşării automate rapide (RAR) cu unul-două cicluri şi a protecţiei
rapide;
 folosirea protecţiei maximale sensibile la duble puneri la pământ;
 verificarea stabilităţii termice la scurtcircuite a descărcătoarelor cu coarne;
 valoarea rezistenţei prizei de pământ a descărcătoarelor cu coarne nu trebuie să
depăşească 10 ;
39
 b) valorile minime ale intervalelor de străpungere exterioare pentru descărcătoare cu
coarne trebuie să fie conforme cu anexa 10;
c) Posturile de transformare din cabine de zid trebuie să fie protejate cu paratrăsnete
contra loviturilor directe de trăsnet;
d) Distanţa dintre un paratrăsnet şi conductorii sub tensiune cei mai apropiaţi –
respectiv construcţiile cele mai apropiate – trebuie să fie de cel puţin 5 m, iar rezistenţa
prizei de pământ la care se leagă, să nu depăşească 25 Ω;
e) Să fie asigurată continuitatea conductorilor de punere la pământ;
f) Descărcătoarelor de protecţie să aibă tensiunea nominală egală cu tensiunile de
serviciu ale liniilor electrice de transport şi de distribuţie protejate.

SECŢIUNEA a 13-a
Aparate, echipamente si receptoare electrice
Prevederi comune

Art.142. Aparatele, echipamentele şi receptoarele electrice care se instalează sau se utilizează

în încăperi sau spaţii de influenţe externe diferite de cele obişnuite – vezi anexa 11 - vor fi alese în
funcţie de caracteristicile încăperilor şi spaţiilor respective sau vor fi luate măsuri pentru protejarea
lor.
Art.143. (1) Alegerea gradului de protecţie al aparatelor, echipamentelor şi receptoarelor
electrice, inclusiv a racordurilor acestora în funcţie de categoria de influenţe externe în care se
încadrează încăperea sau spaţiul respectiv, se va face pe baza prevederilor generale ale anexei 12.
( 2) Se consideră condiţii obişnuite cele corespunzătoare clasei 4, parametrul AA
( temperatura) şi clasei 1, pentru ceilalţi parametri.
Art.144. În încăperile din clasele de mediu AE5 (PC) cu depuneri de particule, se vor
respecta pe lângă prevederile din Normativul I 7 şi următoarele condiţii de alegere şi montare a
aparatelor, receptoarelor şi echipamentelor electrice :
a) construcţia lor să nu favorizeze depunerea de praf, scame sau fibre nici în exterior
nici în interior şi să nu permită scăparea în afara a scânteilor, a materialelor incandescente
sau a metalelor calde;
b) conectarea aparatelor de protecţie, echipamentelor şi receptoarelor să se facă prin
prize cu contact de protecţie, la care orificiile prizei sunt prevăzute cu capace de protecţie
mobile;
c) se interzice amplasarea în astfel de încăperi de aparate, echipamente şi receptoare
electrice cu lichide combustibile.
Art.145. În încăperile cu pericol de incendiu, categoriile C ( BE2) şi în încăperi construite din
materiale combustibile, de clasa C1 ( CA 2b), C3 (CA 2c) şi C4 (CA2d) se vor respecta la
alimentarea aparatelor şi receptoarelor electrice următoarele condiţii:
a) aparatele şi receptoarele prevăzute cu bornă de legare la pământ alimentate prin
distribuţii mobile, vor avea conductorul de protecţie cuprins în cordonul de alimentare,
distribuţiile mobile trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi distribuţiile fixe;
b) aparatele şi receptoarele electrice mobile vor fi prevăzute cu cordoane speciale, de
tip greu, cu izolaţia de cauciuc.
Art.146. În încăperile cu temperaturi ridicate din clasa T ( AA5, AA6) se utilizează aparate,
echipamente şi receptoare electrice în execuţie rezistente la temperaturile respective sau se prevăd
măsuri suplimentare de răcire ( de ex. ventilaţie forţată ).
Art.147. (1) În încăperile cu prezenţa apei din clasa U2 (AD3), U3 (AD4), , a factorilor
corozivi K (AF2b, AF3 şi AF4), în exterior şi în zona litoralului (AF2a) se utilizează aparate,
echipamente şi receptoare electrice în execuţie rezistentă la coroziune, în funcţie de natura agenţilor
corozivi.
(2) Se admite utilizarea aparatelor, echipamentelor şi receptoarelor prin care să li se
asigure protecţia împotriva agenţilor corozivi şi care să nu afecteze buna lor funcţionare.

40
 Art.148. (1) Se interzice amplasarea aparatelor, echipamentelor şi receptoarelor electrice în
locuri în care ar putea fi expuse direct la apă, ulei, substanţe corozive, căldură, aburi sau şocuri
mecanice dacă această amplasare poate fi evitată prin montarea la distanţă.
(2) În cazul în care nu se poate evita amplasarea în poziţii expuse, se vor lua măsuri
corespunzătoare de protecţie.
Art.149. În încăperile cu pericol de incendii şi explozii din categoria C (BE3) se utilizează
aparate, echipamente şi receptoare electrice care prin execuţie sau prin modul de instalare nu pot
contribui la producerea sau propagarea incendiilor în timpul funcţionării lor normale sau în caz de
avarie, cu grad de protecţie stabilit conform Normativului I 7.
Art.150. Aparatele şi echipamentele electrice protejate în carcase metalice cu grad de
protecţie IP 54 pot fi montate în contact direct cu elementele de construcţie din materiale
combustibile C1-C4 (CA2a- CA2d).
Art.151. Echipamentele electrice, cu excepţia tablourilor de apartament, trebuie instalate în
încăperi cu destinaţie speciala în care lucrează persoane calificate, de clasa EE (BA5) în firide,
dulapuri, carcase şi altele asemenea la care este permis numai accesul persoanelor însărcinate cu
exploatarea lor.

Aparate de comutaţie pentru instalaţie electrice de lumina , prize

Art.152. (1) Instalaţiile electrice interioare se alimentează din reţeaua de joasa tensiune printr-
un disjunctor de branşament.
(2) Disjunctorul de branşament trebuie sa aibă următoarele caracteristici:
a) poziţia de funcţionare indiferentă;
b) posibilitatea de blocare şi sigilare pe poziţia deschis a aparatului;
c) butonul de acţionare este de tip „prin apăsare” astfel încât să permită o acţionare
rapidă în caz de urgenţă;
d) posibilitatea de sigilare a capacelor de borne la intrarea şi ieşirea din aparat;
e) semnalizatorul poziţiei contactelor este solidar cu axul contactelor mobile care sunt
de asemenea solidar fixate pe ax, astfel încât să fie exclusă o semnalizare eronată a poziţiei
reale a contactelor;
f) întreruperea circuitului să se facă pe toţi polii;
g) tensiunea nominală de ţinere la impuls să fie de min. 6kV ;
h) capacitatea de rupere este de min. 4,5 kA ;
i) bornele corespunzătoare conectării neutrului sunt marcate distinct;
j) sunt prevăzute cu compensare termică;
k) poate să aibă sau nu şi funcţie diferenţială.
Art.153. (1) Întreruptoarele, comutatoarele şi butoanele de lumină se montează numai pe
conductele de fază.
(2) Întreruptoarele, comutatoarele şi butoanele se montează la înălţimea de 0,6 – 1,5 m,
măsurată de la axul aparatului până la nivelul pardoselii finite.
Art.154. (1) Întreruptoarele si comutatoarele din circuitele electrice pentru alimentarea
lămpilor fluorescente se aleg pentru un curent nominal de min. 10A.
(2) În cazul în care circuitul alimentează un corp de iluminat cu o singură lampă
fluorescentă se admit întreruptoare cu un curent nominal de 6 A.
Art.155. În clădirile de locuit se prevăd în fiecare încăpere de locuit cel puţin două prize. În
dependinţe se prevăd prize după necesităţi.
Art.156. Prizele se montează la peste 0,1 m în alte încăperi decât grupuri sanitare , duşuri ,
băi, spălătorii indiferent de natura pardoselii.
Art.157. Prizele dintr-o instalaţie electrică utilizate pentru diferite tensiunii, intensităţi de
curent sau scopuri, trebuie să fie distincte ca formă sau să aibă culori diferite sau să se marcheze
distinct în mod vizibil.
Art.158. În depozite de materiale combustibile se pot instala prize cu condiţia ca acestea să
fie prevăzute cu dispozitiv de protecţie diferenţială şi de limitare a puterii, amplasate la minim
1metru de materialele combustibile.
41
 Art.159. (1) Este obligatorie folosirea prizelor cu contact de protecţie în încăperi cu
pardoseală conductoare electric precum mozaic, ciment, gresie şi altele, în încăperi din clasa PC
(AE5 ) şi în încăperi în care se utilizează aparatură de calcul.
(2) Prizele din încăperi din clasa PC trebuie să îndeplinească şi condiţiile de la art. 144.
Art.160. La montarea aparatelor de comutaţie pe verticală unele sub altele, ordinea de
montare începând de jos în sus trebuie să fie următoarea : întreruptor, comutator sau buton de
lumină, priză de curenţi tari, priză de curenţi slabi, înălţimea de montare a primului aparat de sus
fiind conform art. 153 şi 156, după caz.
Art.161. (1) Întreruptoarele, comutatoarele în carcasă metalică nelegată la pământ sau nul
precum şi prizele fără contact de protecţie, se instalează fată de elemente metalice în legătură cu
pământul la o distanţă de cel puţin:
a) 1,25 m în încăperi „periculoase” sau „foarte periculoase la soc electric ” definite
conform STAS 2612 şi în încăperi de producţie sau de lucru;
b) 0,8 m, în alte tipuri de încăperi.
(2) Prizele în carcasa metalică dacă fac parte din instalaţii electrice în care s-au aplicat
pentru protecţie tensiunea redusă sau separarea de protecţie, se pot instala la orice distanţă faţă de
elementele metalice în legătură cu pământul.
Art.162. Elementele conductoare de curent ale aparatelor de comutaţie pentru montaj
îngropat în elemente de construcţie se instalează în doze de aparat care trebuie să asigure protecţia
împotriva şocurilor electrice.

Aparate de comutaţie, de pornire şi reglaj pentru instalaţii electrice de forţă

Art.163. (1) Alimentarea cu energie electrică direct din reţea până la o intensitate de 30 A se
poate executa monofazat. La instalaţiile electrice de intensitate, mai mari de 30 A, alimentarea
trebuie să se execute trifazic.
(2) Fac excepţie instalaţiile pentru alimentarea aparatelor monofazate speciale precum
transformatoare de sudură şi altele asemenea cu un curent mai mare de 30 A, acestea putându-se
racorda numai cu avizul furnizorului de energie electrică.
Art.164. (1) Aparatele de comanda a conectării şi deconectării circuitelor de forţă se aleg şi se
montează astfel încât să întrerupă simultan toate conductele de fază ale circuitului.
(2) Se admite şi întreruperea conductei de nul de lucru numai dacă ea nu este utilizată şi
pentru protecţie şi numai dacă întreruperea ei se realizează simultan sau după întreruperea
conductelor de fază.
Art.165. Întreruptoare comutatoare şi separatoare cu pârghie se folosesc atunci când este
necesar să se asigure posibilitatea unui control vizual, direct şi rapid al separaţiei.
Art.166. Întreruptoarele automate care servesc şi pentru protecţia la supracurenţi se aleg şi se
instalează ţinându-se seama de prevederile din Normativul I 7, ediţia în vigoare şi de norma de
produs.
Art.167. (1) Întreruptoarele se montează astfel încât contactele lor mobile să nu poată închide
sau deschide sub efectul unor vibraţii sau datorita greutăţii proprii a parţilor mobile sau lovirii
aparatelor.
(2) Montarea întreruptorului se va face astfel încât contactele mobile sa nu fie sub tensiune
atunci când întreruptorul este deschis.
Art.168. Prizele şi fişele de tip industrial se aleg şi se montează respectându-se condiţiile
pentru prizele instalaţiilor electrice şi fişe.
Art.169. La alegerea şi montarea aparatelor de comandă, de reglaj şi de protecţie pentru
montare, se respectă şi condiţiile din Normativul I 7, ediţia în vigoare.

Siguranţe fuzibile şi întreruptoare

Art.170. Pentru instalaţiile de iluminat, intensitatea curentului nominal al fuzibilului sau a

aparatului de protecţie a circuitului împotriva suprasarcinii trebuie să se aleagă la treapta imediat
inferioară faţă de intensitatea maximă admisibilă a curenţilor din conductoare, în regim permanent,
însă cel mult egală cu 0,8 şi nu mai mică de 0,6 din valoarea acestuia.
42
 Art.171. Pentru instalaţiile de iluminat, intensitatea curentului nominal al fuzibilului sau a
aparatului de protecţie a circuitului împotriva suprasarcinii trebuie să se aleagă la treapta imediat
inferioară faţă de intensitatea maximă admisibilă a curenţilor din conductoare, în regim permanent,
însă cel mult egală cu 0,8 şi nu mai mică de 0,6 din valoarea acestuia.
Art.172. Pentru instalaţiile de forţă, dispozitivele de protecţie se aleg după următoarele
criterii:
a) intensitatea curentului nominal al fuzibilelor, siguranţelor pentru protecţia împotriva
scurtcircuitelor să fie egală cu cel mult de 3 ori intensitatea maximă admisibilă a
curentului în regim permanent din conductoarele pe care se montează.
b) pentru întreruptoarele automate, reglajul releelor maximale temporizate de curent
poate să fie făcut pentru o intensitate de curent egală cu cel mult de 1,5 ori intensitatea
curentului maxim admisibil în mod permanent în conductoare.
c) pentru întreruptoarele automate având numai relee maximale cu acţionare
instantanee, reglajul poate şi trebuie făcut la o intensitate de curent egală cu cel mult de
4,5 ori intensitatea curentului maxim admisibil în mod permanent în conductori.
d) la dimensionarea siguranţelor şi reglarea releelor trebuie ca protecţia la consumator
să fie pusă de acord cu protecţia instalaţiei de racord, în ceea ce priveşte selectivitatea.
Art.173. (1) Sensibilitatea siguranţelor şi timpul de declanşare al întreruptoarelor automate
trebuie să se aleagă astfel încât în cazul unei avarii să se topească siguranţa cea mai apropiată de
locul avariei sau să declanşeze întreruptorul automat cel mai apropiat de acestea.
(2) Sensibilitatea siguranţelor trebuie să fie deci în descreştere de la receptor spre sursă, iar
timpul de declanşare, în creştere în acelaşi sens.
Art.174. Se interzice montarea siguranţelor:
a) pe conductorul utilizat ca nul de lucru la circuitele trifazate cu trei conductori şi la
circuitele trifazate cu patru conductori;
b) pe conductorii instalaţiei de protecţie – nul sau pământ.
Art.175. Siguranţele fuzibile se folosesc numai calibrate şi în execuţie închisă. Se interzice
folosirea siguranţelor fuzibile ca aparate de conectare şi deconectare.
Art.176. Siguranţele automate cu filet şi întreruptoarele automate se pot utiliza atât pentru
separarea cât şi pentru conectarea şi deconectarea sub sarcină
Art.177. La montarea siguranţelor cu filet, conductorul de fază se leagă la contactul central al
soclului.
Art.178. Legătura electrică intre mai multe socluri de siguranţe se dimensionează pentru cel
mai mare curent de regim posibil în circuitele electrice racordate.
Art.179. Caracteristicile electrice şi de funcţionare ale aparatelor de protecţie împotriva
supracurenţilor se stabilesc respectându-se condiţiile de la subcapitolul aferent.

Tablouri electrice

Art.180. Tablourile de distribuţie se pot executa în construcţie protejată prin instalare, după
necesităţi, în cutii, dulapuri sau nişe cu grad de protecţie stabilit conform prezentelor Instrucţiuni şi
Normativului I 7.
Art.181. (1) Tablourile de distribuţie în execuţie deschisă se pot instala în încăperi de clasa
EE.
(2) Se admite instalarea lor şi în încăperi din clasa U0 din clădiri încadrate în categoriile D,
E dacă sunt respectate prevederile din Normativul I 7, referitoare la protecţia împotriva şocurilor
electrice.
Art.182. (1) Se interzice amplasarea tablourilor de distribuţie în poduri şi în subsoluri de
cabluri, cu excepţia cazurilor prevăzute în Normativul PE 107.
(2) Se interzice, de asemenea, amplasarea tablourilor de distribuţie în încăperi de depozitare
a materialelor sau substanţelor combustibile.
Art.183. (1) Se recomandă să nu se amplaseze tablouri de distribuţie care conţin aparate de
măsură, în încăperi cu temperaturi sub 0 grade Celsius şi peste + 40 grade Celsius sau în alte
condiţii decât în acelea permise de producătorul aparatelor respective.
43
 (2) În cazurile în care nu pot fi respectate prevederile de mai sus, se iau măsuri pentru a se
asigura funcţionarea corectă a aparatelor de măsură (de exemplu realizarea unei încălziri locale,
reducerea încărcării circuitelor electrice, folosirea de aparate speciale corespunzătoare condiţiilor
deosebite şi altele asemenea).
Art.184. (1) Tablourile de distribuţie se amplasează la cel puţin 30 mm de elementele din
materiale combustibile.
(2) Fac excepţie tablourile metalice în execuţie IP 54 care pot fi montate direct pe elemente
din materiale combustibile.
Art.185. (1) Se evită instalarea tablourilor de distribuţie în încăperi din categoria C (BE2) şi
din categoria PC (AE2).
(2) În cazul în care se impune totuşi o astfel de amplasare trebuie luate măsuri pentru
prevenirea şi împotriva propagării incendiilor, utilizându-se tablouri de distribuţie din materiale
incombustibile, cu grad de protecţie stabilit conform prezentelor Instrucţiuni şi Normativului I 7.
Art.186. (1) Tablourile de distribuţie se prevăd cu întreruptoare generale.
(2) Fac excepţie tablourile din locuinţe şi tablourile pentru instalaţii electrice de importanţă
redusă la care necesitatea prevederii întreruptoarelor generale se stabileşte pe baza unei analize
tehnico-economice.
Art.187. (1) Tablourile generale de distribuţie ale consumatorilor industriali se amplasează
cât mai aproape de racorduri de branşament, în spaţiile de acces ale halelor industriale sau în
încăperi speciale.
( 2) Tablouri cu puteri instalate mai de 20 kW se prevăd cu întreruptor general, dacă sunt
racordate direct la reţeaua de joasă tensiune a furnizorului de energie electrică sau dacă sunt
alimentate din posturi de transformate proprii.
( 3) Nu necesită întreruptor general, tablourile generale ale cvartalurilor de locuinţe, a căror
putere instalată este de cel mult 5 kW cu condiţia ca toate receptoarele de forţă ale acestora să se
prevadă cu protecţie la scurtcircuit şi suprasarcină.
( 4) În aceste cazuri, la intrarea în tablouri se montează siguranţe fuzibile generale.
Art.188. Întreruptorul general automat al tabloului general de distribuţie se alege astfel încât
să nu declanşeze la lipsa de tensiune cauzată de funcţionarea AAR –urilor din amonte.
Art.189. La clădirile cu săli aglomerate, tabloul de distribuţie al acestora se prevede cu
posibilitatea de întrerupere a alimentării cu energie electrică a instalaţiilor electrice aferente,
întreruptorul respectiv fiind amplasat într-un loc în care nu are acces publicul, marcat şi uşor
accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu.
Art.190. (1) Pentru depozitele de materiale combustibile şi depozitele de importanţă
deosebită, precum şi în toate cazurile cu risc de incendiu fără personal permanent de exploatare,
tabloul general de distribuţie se prevede cu posibilitate de întrerupere şi din exteriorul clădirii
respective.
(2) Întreruptoarele se instalează într-un loc marcat, protejat şi accesibil pentru intervenţii în
caz de incendiu.
Art.191. (1) La confecţionarea tablourilor de distribuţie se folosesc materiale incombustibile,
din clasa C0 (CA1) sau greu combustibile, din clasa C1 (CA2a) şi nehigroscopice.
( 2) Materialele electroizolante utilizate se aleg cu caracteristici corespunzătoare care
asigură stabilitatea în timp în condiţii de lucru normale şi de avarie în interiorul tablourilor de
distribuţie.
( 3) Pentru realizarea unor elemente de protecţie împotriva atingerilor directe se admite
folosirea de materiale greu combustibile din clasă C1(CA2a) şi C2 ( CA2b) de ex. textolit, pertinax,
PVC şi altele asemenea.
Art.192. La tablourile de distribuţie ale receptoarelor prevăzute cu alimentare de bază şi cu
alimentare de rezervă se prevăd măsuri constructive de separare între panourile celor două
alimentări astfel încât un incendiu de la unul dintre panouri să nu-l poată afecta pe cel de - al doilea.
Art.193. (1) Separarea panourilor se poate realiza de ex. prin instalarea între ele a unui panou
cu rezistenţă la foc de min. o oră, limitat în spate până la peretele încăperii, în jos, până la fundul
canalelor de cabluri şi depăşind cu min. 150 mm în faţă, linia frontală şi de sus, partea superioară a
panourilor.
44
 ( 2) Ecranul antifoc se realizează din zidărie, beton sau cu panouri anti-foc, similare
constructiv cu uşile antifoc.
( 3) Trecerea barelor prin ecranul antifoc se execută prin izolatoare de trecere de interior,
iar trecerile cablurilor se protejează în canal la trecerea prin ecrane în condiţiile prevăzute în
Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri electrice PE 107.
Art.194. În tablourile capsulate, separaţia între cutiile alimentării de bază şi cele ale
alimentării de rezervă se consideră realizată prin pereţii cutiilor respective iar golurile de trecere
necesare se etanşează conform prevederilor de la aliniatul anterior.
Art.195. (1) Se recomandă să se evite gruparea la acelaşi tablou a aparatelor de curent
alternativ împreună cu aparatele de curent continuu sau a aparatelor alimentate la tensiuni diferite
între fază şi pământ.
( 2) În cazurile în care nu se pot respecta aceste condiţii, aparatele pentru acelaşi tip de
curent sau acelaşi tip de tensiuni se instalează separat şi se marchează distinct.
( 3) Fac excepţie aparatele care necesită pentru funcţionarea lor curenţi de natură diferită
sau tensiuni cu valori diferite, pentru care nu se impune respectarea condiţiilor de mai sus.
Art.196. (1) Se interzice instalarea tablourilor de distribuţie a aparatelor cu dielectrici
combustibili ( de exemplu ulei).
(2) Se admite montarea în tablouri a aparatelor cu dielectrici a căror incombustibilitate
este garantată de către producător.
Art.197. Legăturile electrice între elementele din tablourile de distribuţie, pentru curenţi mai
mari de 100 A, se execută în mod obişnuit prin bare.
Art.198. La executarea legăturilor electrice din tablouri se respectă, pe lângă prevederile din
Normativul I 7 şi următoarele:
a) Conductorii de legătură să fie izolaţi corespunzător pentru a nu se degrada izolaţia din
cauza temperaturii, în timpul funcţionării;
b) Îmbinarea conductorilor de aluminiu să fie executată prin cleme, iar a celor din Cu-Al,
prin cleme CupAl.
Art.199. Se interzice utilizarea în tablouri a elementelor de racord sau a conectorilor din
materiale combustibile clasa C1 – C4 ( CA2a – CA2d) .
Art.200. La tablourile capsulate pentru curenţi până la 200 A, se admite asamblarea fără cutii
de bare.
Art.201. Între părţile fixe sub tensiune ale diferitelor faze dintr-un tablou precum şi între
acestea şi elemente şi părţi metalice legate la pământ se prevede o distanţă de conturnare de min. 30
mm şi o distanţă de izolare în aer de 15 mm.
Art.202. Distanţa liberă între bare în tablouri se stabileşte conform STAS 7944.
Art.203. (1) Distanţa de izolare în aer între părţile sub tensiune neizolate ale tabloului trebuie
să fie de cel puţin :
a) 50 mm până la elementele de construcţie ( uşi pline, pereţi, etc.);
b) 100 mm până la pereţi sau uşi din plasă;
c) 200 mm până la bariere de protecţie.
(2) Pereţii şi îngrădirile de protecţie şi uşile pline sau din plasă se execută cu înălţimea de
min. 1,7 m , iar barierele cu înălţimea de min. 1,2 m.
Art.204. Distanţele de izolare în aer, de conturnare şi de protecţie împotriva şocurilor
electrice în cazul tablourilor de distribuţie prefabricate se stabilesc conform prevederilor din STAS
R9321.
Art.205. (1) Distanţa dintre elementele metalice de protecţie sau susţinere care nu sunt legate
la pământ sau la neutru ale unui tablou de distribuţie din încăperi puţin periculoase la şocuri
electrice şi elementele metalice legate la pământ, trebuie să fie de min. 0,8 m.
( 2) În încăperi industriale, această distanţă trebuie să fie de cel puţin 1,25 m . În cazul în
care se iau măsuri prin care elementele metalice în legătură cu pământul devin inaccesibile pe
întreaga suprafaţă din zona de manipulare, nu se mai impune respectarea acestor distanţe.
( 3) Tablourile de distribuţie se instalează astfel încât înălţimea laturii de sus a tablourilor
faţă de pardoseala finită să nu depăşească 2,3 m.
( 4) Fac excepţie tablourile din locuinţe la care se admite o înălţime de cel mult 2,5 m.
45
 Art.206. (1) La tablourile capsulate, înălţimea laturii de jos a tabloului faţă de pardoseala
finită se stabileşte avându-se în vedere posibilitatea de realizare a razei de curbură admisă pentru
cablul cu cel mai mare diametru care se racordează la tablou.
(2) La tablourile de distribuţie amplasate în încăperi din clasa EE (BA5), înălţimea de
montaj nu se normează.
Art.207. Aparatele de măsură cu înregistrare sau citire directă ale tablourilor se amplasează
pe uşa acestora cu recomandările din Instrucţiunilor pentru proiectarea staţiilor de conexiuni şi
transformare PE 111.
Art.208. Coridorul de acces din faţa sau din spatele unui tablou, se prevede cu o lăţime de cel
puţin 0,8 m măsurată între punctele cele mai proeminente ale tabloului şi elementele neelectrice de
pe traseu coridorului ( pereţi, balustrade de protecţie, etc.)
Art.209. Coridorul de acces între două tablouri de distribuţie şi coridorul dintre un tablou şi
părţi metalice proeminente care nu sunt sub tensiune ale unui alt echipament sau receptor electric,
trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 1 m.
Art.210. În încăperi de clasa EE (BA5) între elementele sub tensiune, neizolate şi protejate
împotriva atingerilor directe ale tablourilor aşezate pe ambele părţi ale unui coridor de acces şi între
aceste elemente şi alte elemente şi utilaje electrice, se prevede o distanţă de cel puţin 1,4 m.
Art.211. În încăperi de clasa EE (BA5) între elementele sub tensiune neizolate din spatele
unui tablou de distribuţie şi elementele ne-electrice de peretele opus, se prevede o distanţă de cel
puţin 1 m.
Art.212. (1) Între pardoseala finită a coridorului din faţa sau din spatele tabloului de
distribuţie, plafonul încăperii sau elemente metalice care nu fac parte din circuitele curenţilor de
lucru, se prevede o distanţă liberă pe verticală de cel puţin 1,9 m.
( 2) Aceste elemente se protejează împotriva atingerilor directe dacă se găsesc la mai
puţin de 2,5 m de pardoseală.
( 3) Distanţa până la elemente care fac parte din circuitele curenţilor de lucru şi care în
exploatare se găsesc sub tensiune şi nu sunt protejate împotriva atingerilor directe trebuie să fie de
cel puţin 2,5 m.
Art.213. (1) La coridoarele de acces ale tablourilor de distribuţie, formate din mai multe
panouri având o lungime totală mai mare de 10 m se va prevedea accesul pe la ambele capete.
(2) În cazul coridoarelor de servire cu o lăţime mai mare de 3 m prevederea a două accese
nu este obligatorie.
Art.214. (1) Tablourile cu acces prin spate şi care nu sunt instalate în încăperi de clasa EE
(BA5) , se prevăd cu îngrădiri de protecţie pe partea laterală a tablourilor.
(2) Îngrădirile de protecţie se execută din panouri pline din materiale incombustibile sau
din rame cu plasă cu ochiuri de cel mult 20 x 20 mm, amplasate astfel încât să nu fie posibilă
atingerea părţilor aflate sub tensiune.
Art.215. (1) Aparatele de protecţie, de comandă, de separare, elementele de conectare şi
altele, circuitele de intrare şi plecările din tablourile de distribuţie se etichetează clar şi vizibil astfel
încât să fie uşor de identificat pentru manevre, reparaţii şi verificări.
(2) La siguranţe se notează pe etichete şi curenţii nominali ai fuzibilelor.
Art.216. Manetele de pe tablouri, care trebuie manevrate în caz de incendiu, calamitate
naturală şi altele, se marchează distinct, vizibil şi clar astfel încât să poată fi identificate rapid la
necesitate.
Art.217. Tablourile de distribuţie se montează vertical şi se fixează sigur pentru a se evita
vibraţiile.
Art.218. Tablourile şi stelajele lor se protejează împotriva coroziunii.

Receptoare electrice

Art.219. Alegerea şi alimentarea cu energie a receptoarelor electrice şi aparatelor montate pe

ele, se face respectând prevederile din prezentul capitol şi din normele de produs sau agremente
tehnice.

46
 Art.220. (1) Puterea nominală a receptoarelor electrice legate de un proces tehnologic se
alege in funcţie de necesităţile acestui proces, pe baza considerentelor tehnico-economice.
(2) Puterea nominală a motoarelor electrice (puterea disponibilă la axul motorului) se
alege din scara de puteri normalizate, la valoarea imediat superioară aceleia stabilită prin calcul.
Art.221. În cazul receptoarelor care în timpul funcţionării pot produce perturbaţii în reţeaua
furnizorului de energie electrică trebuie luate măsuri pentru limitarea acestor perturbaţii, conform
Normativului privind combaterea efectului fliker în reţelele de distribuţie PE 142 şi Normativului
privind limitarea regimului deformant PE 143.
Art.222. (1) Receptoarele electrice cu putere nominală până la 2kW se pot racorda prin prize
la circuitul de alimentare.
(2) Receptoarele cu puteri peste 2kW, se racordează prin prize sau prin racorduri fixe iar
pentru conectarea şi deconectarea acestora, receptoare se prevăd cu dispozitive de comandă pe
circuitul fix de alimentare dacă receptorul nu este echipat cu întreruptor de către producător.
Art.223. Alimentarea receptoarelor electrice din clasele 0, II şi III de protecţie împotriva
şocurilor electrice - definite conform SR CEI 536 - se face din circuite fără conductor de protecţie,
iar a receptoarelor din I de protecţie prin circuite cu conductor de protecţie.
Art.224. Receptoarele electrice monofazate, mobile şi portabile, a căror carcasă se leagă la un
conductor de protecţie, se alimentează prin cordoane cu trei conductoare din care unul pentru
protecţie.
Art.225. În încăperile din categoria C (BE2) sau din clasă PC (AE5), receptoarele electrice se
alimentează prin cordoane flexibile alese în funcţie de pericolul de deteriorare mecanică la care
acestea pot fi supuse în exploatare.
Art.226. Distanţele dintre receptoarele electrice, precum şi distanţele dintre acestea şi
elementele de construcţie, obiecte fixe din încăperi sau altele, se aleg astfel încât manevrarea,
revizia, verificarea şi repararea acestora să se poată desfăşura în bune condiţii respectându-se şi
prevederile din "Normele generale pentru protecţia muncii".
Art.227. (1) La receptoarele electrice mobile conductoarele electrice de alimentare se
introduc în tuburi flexibile fixate cu un capăt în tubul rigid de protecţie al instalaţiei electrice fixe la
alimentare cu energie electrică şi cu celălalt capăt în cutia de borne a receptorului electric.
(2) Lungimea tuburilor flexibile se alege astfel încât să se asigure deplasarea receptoarelor
electrice pe toată lungimea necesară.

Instalaţii electrice de prize şi iluminat normal

Art.228. (1) Circuitele iluminatului normal trebuie să fie distincte de circuitele de prize.
(2) Se admit doze comune pentru circuitele de iluminat normal, de prize, de comandă şi de
semnalizare, dacă circuitele respective funcţionează la aceeaşi tensiune.
(3) Circuitele şi dozele iluminatului normal trebuie să fie distincte de cele ale iluminatului
de siguranţă.
Art.229. Dimensionarea conductelor circuitelor de iluminat normal se face respectând
prevederile din Normativul I 7, ediţia în vigoare.
Art.230. (1) Stabilirea numărului circuitelor de iluminat normal se face cu condiţia de a nu se
depăşi o putere totală instalată de 3kW pe un circuit monofazat şi de 8 kW pe un circuit trifazat.
(2) Fac excepţie, circuitele de lumină din spaţiile comune ale clădirilor de locuit (de ex.
holuri, scări şi altele) unde puterea totală instalată este de 1 kW.
Art.231. Dimensionarea conductoarelor circuitelor de priză monofazate se face respectându-
se prevederile din I 7, ediţia în vigoare.
Art.232. (1) Stabilirea numărului de prize monofazate în clădirile de locuit şi social-culturale
se face considerând o putere instalată pe circuit de 2kW.
( 2) Secţiunea conductoarelor se dimensionează corespunzător puterii receptorului
respectiv.
( 3) Prizele cu contact de protecţie se vor prevedea atunci când în instalaţie este distribuit
conductorul de protecţie (PE).

47
 Art.233. Dimensionarea circuitelor de priză trifazate se face respectând condiţiile din
Normativ I 7- în vigoare, referitoare la condiţiile de alimentare a receptoarelor de forţă.
Art.234. Dimensionarea circuitelor care alimentează prize de tensiuni reduse sau prize de
separaţii se face pe baza puterii nominale a transformatorului de protecţie, respectiv de separaţie.
Art.235. Condiţiile pentru dimensionarea coloanei de alimentare a tablourilor de lumină şi
prize sunt următoarele:
a) Secţiunile minime admisibile ale conductoarelor montate în interiorul clădirilor care
asigură rezistenţele mecanice minime pentru diferite categorii de conductoare sunt
precizate în anexa 15.
b) Intensităţile maxime admisibile ale curenţilor în regim permanent, stabilite conform
criteriului încălzirii maxime admisibile pentru diferite tipuri de conductori, bare şi cabluri,
în funcţie de materialul din care este confecţionat conductorul, felul izolaţiei, modul de
montaj (liber, în tub, etc.) şi temperatura mediului ambiant sunt precizate în anexa 6.
c) Secţiunile conductorilor utilizaţi, pentru protecţia contra electrocutărilor vor fi alese
în conformitate cu capitolul „Instalaţii de legare la nul de protecţie".
d) Pierderile de tensiune faţă de tensiunea nominală de utilizare între tabloul general
sau contor şi ultimul receptor(lampă, motor şi altele.) la sarcina maximă, să nu depăşească
valorile:
 3 % în instalaţiile de iluminat;
 5% în instalaţiile de alimentare ale altor tipuri de receptoare.
e) În cazul alimentării de la posturi de transformare sau centrale proprii (grupuri
electrogene), pierderile de tensiune faţă de tensiunea nominală a sursei (post transformare,
grup electrogen) până la ultimul receptor la sarcina maximă, să nu se depăşească valorile ;
 8% în instalaţiile de iluminat;
 10% în instalaţiile de alimentare ale altor tipuri de receptoare.
Art.236. (1) Trebuie evitată traversarea încăperilor din clasele de mediu U1 (AD2),
U2(AD3), U3 (AD4), K (AF2, AF3, AF4), T (AA5), PC (AE5),şi din categoria C (BE2) cu circuite
electrice care deservesc alte încăperi.
(2) Fac excepţie cazurile justificate de către proiectant în care se admit astfel de traversări.
Art.237. (1) Conductoarele electrice trebuie să satisfacă condiţiile de rezistenţă mecanică,
stabilitate termică, pierdere de tensiune.
(2) Conductoarele trebuie să aibă o rezistenţă mecanică suficientă, astfel încât să nu se
deterioreze din cauza eforturilor la care sunt supuse în timpul exploatării.
(3) Curbura tuburilor pentru cotiri să nu aibă o rază interioară mai mică de cinci ori
diametrul exterior al tubului respectiv la instalaţiile aparente şi de minimum zece ori la
cele îngropate.
(4) Instalaţiile electrice executate pe suporţi combustibili să fie protejate prin tuburi
metalice.

Corpuri de iluminat. Condiţii de alegere, de montaj şi de alimentare

Art.238. (1) Corpurile de iluminat se aleg şi se montează respectându-se pe lângă prevederile

din această instrucţiune şi condiţiile din STAS 6646/1,2,3 şi din SR 12294.
(2) Pentru corpurile de iluminat din încăperi de baie, grupuri sanitare, din staţii de baterii
de acumulatoare, se vor respecta şi condiţiile Normativul I 7 în vigoare.
Art.239. Corpurile de iluminat se vor alege în funcţie de influenţele externe, respectându-se
prevederile cu privire la gradul de protecţie şi clasele de protecţie conform anexelor 13 şi 14.
Art.240. Corpurile de iluminat se vor alege în funcţie de măsurile de protecţie de aplicat
pentru tensiunile de lucru maxime admise conform prevederilor din Normativul I 7 în vigoare.
Art.241. (1) Alegerea corpurilor de iluminat şi a surselor de lumină se face şi în funcţie de :
a) influenţele externe;
b) destinaţia încăperilor şi a construcţiei;
c) cerinţele lumino-tehnice;
d) măsurile de protecţie împotriva şocurilor electrice;
48
 e) regimul de funcţionare;
f) criterii economice.
(2) Corpurile de iluminat din încăperi pentru băi, grupuri sanitare şi altele se aleg, se
amplasează şi se alimentează conform prevederilor Normativul I7 în vigoare.
Art.242. În încăperi cu aglomerări de persoane se folosesc corpuri de iluminat executate din
materiale incombustibile de clasa CA1 (Co) sau greu combustibile de clasa CA2a (C1).
Art.243. (1) Corpurile de iluminat echipate cu lămpi incandescente, fluorescente sau cu
descărcări in vapori metalici care se instalează în depozite de materiale combustibile, trebuie să fie
prevăzute cu glob, respectiv cu difuzor şi dacă există şi pericol de şocuri mecanice vor avea şi grătar
protector.
(2) Aceste corpuri de iluminat trebuie amplasate astfel încât un eventual scurtcircuit la ele
să nu poată provoca un incendiu.
(3) Corpurile de iluminat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii tehnice minime :
a) corpurile de iluminat, care sunt alimentate cu tensiune de 220 V şi amplasate la o
înălţime sub 2,5 m de la podea, vor avea carcasele corpurilor legate la pământ sau la nul;
b) corpurile de iluminat amplasate în încăperi umede, cu vapori de apă sau acizi, vor
fi alimentate cu tensiunea de 12 sau 24 V, în funcţie de gradul de periculozitate.
(4) Instalaţiile de iluminat fluorescente trebuie:
a) să nu aibă scânteieri luminoase în timpul funcţionării, produse din cauza căderilor de
tensiune sau din alte cauze;
b) să nu aibă bobine de şoc în exploatare care să producă zgomote anormale;
c) corpurile de iluminat să fie menţinute în stare corectă.
(5) Proiectoarele să nu producă efecte de orbire printr-o orientare defectuoasă,
respectându-se înălţimile de suspendare din proiect.
Art.244. Legarea carcasei corpurilor de iluminat la un conductor de protecţie se face în
cazurile şi în condiţiile date în STAS 12604/4.
Art.245. Corpurile de iluminat cu elemente metalice accesibile (de ex. cu soclu metalic)
nelegate la un conductor de protecţie trebuie instalate faţă de elemente în legătură cu pământul la
distanţa de cel puţin 0,8 m în încăperi "puţin periculoase la şocuri electrice" şi la cel puţin 1,25 m,
în cele"periculoase sau foarte periculoase la şocuri electrice" (definite în STAS 2612).
Art.246. Conductorul de fază se leagă în dulia lămpii la borna din interior, iar conductorul
neutru la borna conectată la partea filetată a duliei.
Art.247. Corpurile de iluminat echipate cu lămpi incandescente se amplasează, astfel încât să
fie respectate distanţele măsurate între axa optică a sursei de lumină şi materialul combustibil,
prevăzute în Tabelul 1:
Tabelul 1
Puterea sursei (W) Distanţa (m)
maximum 100 0,5
intre 100 şi 300 0,8
intre 300 şi 500 1,0
Art.248. Instalaţiile de iluminat fluorescente trebuie:
a) să nu aibă scânteieri luminoase în timpul funcţionării, produse din cauza căderilor de
tensiune sau din alte cauze;
b) să nu aibă bobine de şoc în exploatare care să producă zgomote anormale.
c) corpurile de iluminat să fie menţinute în stare corectă.
Art.249. Corpurile de iluminat echipate cu lămpi cu descărcări în vapori metalici vor fi
prevăzute cu dispozitive pentru îmbunătăţirea factorului de putere.
Art.250. Montarea corpurilor de iluminat pe elemente de construcţie din materiale
combustibile se face în condiţiile prevăzute în Normativul I 7 în vigoare.
Art.251. Dispozitivele pentru suspendarea corpurilor de iluminat se aleg astfel încât să poată
suporta fără deformări o greutate egală cu de 5 ori greutatea corpului de iluminat respectiv, dar nu
mai puţin de 10 kg.
49
 Circuite, coloane şi tablouri de distribuţie pentru iluminatul de siguranţă

Art.252. (1) Circuitele iluminatului de siguranţă se dispun pe trasee diferite de cele ale
iluminatului normal sau distanţate la cel puţin 10 cm faţă de traseele acestora.
(2) Se admit trasee comune şi nu se normează distanţa în cazurile în care circuitele
iluminatului normal şi ale iluminatului de siguranţă sunt executate îngropat sub tencuială sau
înglobate în beton, dacă pentru protecţia conductelor electrice se folosesc tuburi metalice sau când
circuitele se execută în cabluri electrice armate.
Art.253. (1) Tabloul de distribuţie pentru iluminatul de siguranţă se prevede distinct de
tabloul iluminatului normal. Acest tablou se amplasează într-o încăpere diferită de aceea în care este
instalat tabloul pentru iluminatul normal.
(2) Se admite şi amplasarea în aceeaşi încăpere cu condiţia luării de măsuri constructive sau
de montaj prin care să se evite afectarea tabloului iluminatului de siguranţă.
(3) Dimensionarea conductoarelor circuitelor şi coloanelor iluminatului de siguranţă se face
respectându-se condiţiile prevăzute în Normativul I 7 în vigoare.
(4) Corpurile de iluminat utilizate în instalaţiile de iluminat de siguranţă trebuie să se distingă
de restul corpurilor de iluminat prin culoare, formă sau manevrare.

Instalaţii electrice de forţă

Art.254. (1) Alimentarea cu energie electrică a fiecărui receptor electric de forţă trebuie să se
facă prin circuit separat.
(2) Se admite alimentarea mai multor receptoare electrice de forţă de aceeaşi natură (de
ex. motoare etc.) printr-un circuit prevăzut cu protecţie comună la scurtcircuit, dacă puterea totală
instalată a acestor receptoare nu depăşeşte 15kW.
Art.255. (1) Dimensionarea conductelor circuitelor de alimentare se face conform condiţiilor
prevăzute în Normativul I 7 în vigoare, ţinându-se seama în cazul motoarelor de simultaneitatea
sarcinilor în regim normal şi la pornire.
(2) Alegerea caracteristicilor dispozitivelor de protecţie se va face conform prevederilor
proiectantului - protecţia la curenţi de suprasarcină şi/ sau la curenţi de scurtcircuit.

Condensatoare pentru îmbunătăţirea factorului de putere

Art.256. Bateriile de condensatoare statice şi monofazate trebuie să fie montate, întreţinute şi

exploatate în conformitate cu normele prevăzute de fabrica constructoare astfel:
a) la instalaţiile de condensatoare cu tensiune de 1000 V între faze sau mai mare,
dispozitivul de descărcare trebuie să fie în orice moment gata de a fi conectat automat, în
cazul când bateria respectivă rămâne fără tensiune. În circuitul de descărcare a bateriei de
condensatoare nu trebuie să existe aparate de conectare sau siguranţe.
b) pentru instalaţiile de condensatoare cu tensiune până la 1000 V, între faze se admite
manevra manuală a dispozitivului de descărcare, pe baza unei semnalizări optice sau
acustice a lipsei de tensiune.
c) în cazul în care bateria de condensatoare este împărţită în mai multe secţiuni, care
pot fi scoase de sub tensiune fiecare în parte, fiecare secţiune trebuie să fie echipată cu un
dispozitiv de descărcare separat.
d) pentru condensatoarele legate direct la bornele motoarelor electrice nu este nevoie de
dispozitiv de descărcare.

Conductoarele din instalaţiile E.L.F.

Art.257. Conductoarele interioare şi exterioare trebuie să asigure continuitatea alimentării cu

energie şi să fie alese conform precizărilor din Normativul I 7 în vigoare.

50
 CAPITOLUL VI
ORGANIZAREA LUCRĂRILOR DE REVIZIE ŞI REPARAŢII

SECŢIUNEA 1
Verificarea îndeplinirii condiţiilor tehnice minime şi măsurile necesare pentru aducerea la
îndeplinire
Art.258. Verificarea îndeplinirii condiţiilor minime de funcţionare şi de exploatare a
instalaţiilor E.L.F. se face după cum urmează:
a) cu ocazia controalelor preventive planificate efectuate de către personalul centrului
conform obligaţiilor din prezentele instrucţiuni sau a personalui cu sarcini de control din
activitatea de electrificare;
b) cu ocazia efectuării lucrărilor de revizie şi reparaţii, a măsurătorilor electrice
Art.259. (1) Controalele preventive planificate constau în verificarea îndeplinirii condiţiilor
minime de funcţionare şi exploatare a instalaţiilor E.L.F.. Ele se execută de către şeful centrului,
şeful centrului adjunct, inginerul de specialitate, şi şeful districtului,la periodicităţile minime
prevăzute în prezentele instrucţiuni.
(2) Toate instalaţiile E.L.F. din gestiunea centrului vor fi verificate pe baza programelor
anuale şi lunare întocmite conform prevederilor prezentelor instrucţiuni şi coordonate de şeful
centrului.
(3) Programul de verificare a instalaţilor E.L.F. pentru conducerea centrului se întocmeşte
de şeful centrului şi se aprobă de către şeful său ierarhic. Pentru restul personalului din centru cu
atribuţii în verificarea instalaţiilor E.L.F. şi a personalului de exploatare a acestora programul se
aprobă de către şeful centrului.
(4) În afară de controalele planificate, se mai pot executa verificări ale stării tehnice la
instalaţiile E.L.F. după calamităţi naturale.
(5) În cadrul controalelor, în afara verificării îndeplinirii condiţiilor minime, se mai
controlează:
a) starea generală a instalaţiilor, starea de curăţenie, modul cum sunt respectate normele
de protecţie a muncii, apărare împotriva incendiilor şi protecţia mediului;
b) modul în care personalul îşi îndeplineşte sarcinile ce-i revin.
Art.260. Neregulile constatate, care nu au putut fi remediate pe loc vor fi aduse imediat la
cunoştinţa organelor ierarhice superioare.
Art.261. (1) Toate lucrările rezultate ca necesare în urma controalelor preventive planificate
sau a altor controale şi verificări efectuate, precum şi a controalelor efectuate de către alt personal
cu sarcini de control din activitatea de electrificare, se execută ori de câte ori se constată necesitatea
lor.
(2) Pe baza analizei constatărilor,şeful centrului stabileşte măsurile şi organizează programul
de readucere la condiţiile minime a instalaţiilor.
Art.262. Organele de control şi de execuţie răspund, în limitele atribuţiilor lor fixate prin
prezentele instrucţiuni, de luarea măsurilor necesare pentru îndeplinirea condiţiilor minime de către
instalaţiile din raza lor de activitate.

SECŢIUNEA a 2-a
Tipuri de lucrări de revizie şi reparaţii
Art.263. Revizia şi repararea instalaţiilor E.L.F. se realizează prin:
a) diagnoza instalaţiilor E.L.F.;
b) revizie tehnică;
c) reparaţii curente;
d) reparaţii capitale şi modernizări;
e) reparaţii şi intervenţii accidentale;
f) măsurări şi încercări electrice.

51
 Diagnoza instalaţiilor E.L.F.
Art.264. (1)Diagnoza instalaţiilor E.L.F. constă în urmărirea vizuală a stării şi funcţionalităţii
acestora, fără retragerea lor din exploatare, în vederea depistării neregulilor şi prevenirii
deranjamentelor sau defecţiunilor tehnice.
(2) Abaterile de la condiţiile tehnice minime se vor înscrie de către personalul care conduce
formaţia de lucru, în Registrul privind starea tehnică a instalaţiilor E.L.F. – anexa 16 – deschis la
fiecare district şi punct de lucru.
(3) Cu ocazia diagnozei se efectuează şi mici reparaţii, care nu presupun retragerea din
exploatare a instalaţiilor.
(4) În cazul în care , cu ocazia diagnozei se depistează abateri de la condiţiile minime ce pun
în pericol integritatea şi funcţionalitatea instalaţilor, securitatea oamenilor şi/sau siguranţa
circulaţiei, personalul care efectuează diagnoza este obligat să avizeze şeful districtului sau
înlocuitorul acestuia şi D.E.F. în vederea stabilirii măsurilor ce se impune.
(5) Periodicitatea executării diagnozei instalaţiilor este redată în anexa 17. Aceste termene pot
fi reduse atunci când împrejurările o impun.

Revizia tehnică
Art.265. (1) Revizia tehnică are ca scop menţinerea în limitele de bună funcţionare a
instalaţiilor, atât prin prevenirea producerii unor defecte, cât şi prin înlăturarea defecţiunilor care se
pot remedia pe loc.
(2) În cadrul reviziei tehnice se efectuează reglări ale aparatelor, mici reparaţii la instalaţii,
curăţarea şi ungerea acestora; reajustări ale pieselor uzate din echipamente, analize de ulei şi altele
asemenea.
(3) Când reajustarea pieselor, accesoriilor şi aparatelor nu mai este posibilă, se pot face
înlocuiri.
(4) Revizia tehnică execută la toate instalaţiile E.L.F. la perioadele indicate în anexa 17 de
către personalul cu calificarea prevăzută. Dacă natura instalaţiilor şi volumul de lucrări impun
executarea lucrărilor de revizie, de către mai multe persoane, formaţia de lucru se va spori după
necesitate.
(5) Revizia tehnică se poate executa cu sau fără retragerea din exploatare a instalaţiilor E.L.F..
(6) În cadrul lucrărilor de revizie tehnică programate cu periodicităţi diferite care se suprapun
se vor executa lucrările prevăzute cu periodicitatea cea mai mare, incluzându-se în acesta şi
operaţiile prevăzute la lucrările cu periodicităţile cele mai mici.
(7) Toate lucrările şi măsurătorile executate la instalaţiile de grup electrogen ce alimentează
instalaţii de siguranţa circulaţiei, la posturile de transformare în clădire zidită şi la instalaţiile
prevăzute cu sisteme de protecţie, comandă-control, automatizare, se consemnează în Registrul de
control şi lucrări la instalaţiile E.L.F.(anexa 2).
(8) Abaterile de la condiţiile tehnice minime neremediate în cadrul lucrărilor de revizie
tehnică se vor înscrie în Registrul privind starea tehnică a instalaţiilor E.L.F. anexa 16 deschis la
fiecare district şi punct de lucru şi va fi adusă la cunoştinţa şefului ierarhic.
(9) La instalaţiile prevăzute cu sisteme de protecţie, comandă-control, automatizare şi de
măsură, în cadrul lucrărilor de revizie tehnică se va executa obligatoriu şi verificarea funcţională.

Reparaţii curente
Art.266. Reparaţia curentă cuprinde ansamblul de lucrări şi operaţii care se execută la
echipamentele şi instalaţiile E.L.F., prin care se remediază toate defecţiunile apărute în perioada
exploatării ce nu mai pot fi readuse la condiţiile minime prin revizie tehnică, în scopul asigurării
funcţionării sigure până la următoarea reparaţie.
Art.267. Reparaţiile curente se execută la instalaţiile şi periodicităţile precizate în anexa 15.
Art.268. În afară de operaţiile prevăzute la reviziile tehnice, reparaţiile curente cuprind şi
lucrări mai ample precum înlocuiri de conductoare subdimensionate şi de stâlpi uzaţi, aducerea la
gabaritele corespunzătoare, înlocuiri de echipamente cu uzură peste limită, reparaţii la motoare,
generatoare şi altele asemenea.

52
 Art.269. Reparaţiile curente la instalaţiile electrice interioare de iluminat şi forţă se execută pe
bază de documentaţie la periodicităţile de reparaţie a clădirilor, cu fonduri puse la dispoziţie de
către proprietarul clădirii.
Art.270. Lucrările de reparaţii periodice la clădiri care necesită şi reparaţii sau refaceri de
instalaţii electrice vor fi propuse de către deţinători cu cel puţin un an înainte, pentru întocmirea
documentaţiei şi includerea în programul de lucru.

Reparaţii capitale şi modernizări

Art.271. Reparaţiile capitale şi modernizările au ca scop aducerea instalaţiilor la starea
tehnică corespunzătoare normelor şi prescripţiilor în vigoare, atât în ceea ce priveşte caracteristicile
electrice cât şi cele mecanice, realizându-se atât sistematizarea cât şi modernizarea acestora (cablări
şi înlocuiri de stâlpi de lemn cu stâlpi de beton, înlocuiri de L.E.A. cu conductor în cablu torsadat şi
altele asemenea.
Art.272. Reparaţiile capitale şi modernizările se execută pe baza documentaţiei întocmite de
unităţi de specialitate, conform reglementărilor în vigoare.
Art.273. Pe timpul lucrărilor de reparaţii capitale şi modernizărilor, se va asigura alimentarea
instalaţiilor E.L.F. folosind şi alte reţele sau alte scheme de alimentare provizorii.
Art.274. Periodicitatea reparaţiilor capitale şi modernizărilor va fi conform reglementărilor în
vigoare.
Art.275. Modificările şi completările la instalaţiile electrice interioare, care nu se pot executa
în cadrul planului de investiţii, dar care sunt impuse de necesităţi de exploatare, se pot executa de
către personalul de revizie şi reparaţii, cu întocmirea documentaţiei de rigoare şi cu fonduri puse la
dispoziţie de unitatea solicitantă.

Reparaţii şi intervenţii accidentale

Art.276. (1) Reparaţiile şi intervenţiile accidentale au ca scop remedierea neregulilor
constatate cu ocazia controalelor preventive planificate, diagnozelor, măsurătorilor sau determinate
de evenimente, calamităţi şi altele.
(2) Operaţiile ce se execută în cadrul acestor reparaţii şi intervenţii au un caracter de
urgenţă, iar volumul lor depinde de amploarea avariilor produse.
(3) În cazuri de forţă majoră precum accidente feroviare, calamităţi, necesitatea reluării
circulaţiei feroviare, reparaţiile şi intervenţiile accidentale pot fi executate provizoriu, fără
respectarea integrală a condiţiilor minime, din prezentele instrucţiuni, dar respectarea obligatorie a
prevederilor privitoare la gabarite, protecţiile instalaţiilor, securitatea personalului şi siguranţa
circulaţiei.
(4) Readucerea instalaţiilor la condiţiile tehnice minime se va face ulterior, în termenul cel
mai scurt şi în intervale care să nu afecteze circulaţia trenurilor

Măsurători electrice
Art.277. (1) Măsurătorile electrice au ca scop constatarea stării tehnice a instalaţiilor, din
punct de vedere electric, în vederea asigurării funcţionării normale a acestora şi prevenirii
deranjamentelor şi defecţiunilor tehnice.
(2) Deoarece măsurătorile şi încercările electrice necesită, în general, retragerea din
exploatare a instalaţiilor, ele se vor executa, de regulă, o dată cu reviziile tehnice, reparaţiile curente
şi după reparaţii şi intervenţii accidentale.
(3) Periodicităţile la care se execută măsurările şi încercările electrice sunt conform
Normativul de încercări şi măsurători la echipamentele şi instalaţiile electrice PE 116, cu excepţia
cazurilor în care prezentele instrucţiuni, Instrucţiunile pentru organizarea, executarea încercărilor şi
măsurătorilor la echipamentele electroenergetice feroviare nr. 357 şi cărţile tehnice ale
echipamentelor prevăd alte periodicităţi.

53
 SECŢIUNEA a 3-a
Programarea şi organizarea revizilor şi reparaţiilor
Art.278. Programul anual de revizii şi reparaţii se întocmeşte, în conformitate cu prevederile
prezentelor instrucţiuni, de către inginerul de specialitate din cadrul centrului de electrificare, se
verifică de către şeful de centru adjunct şi se aprobă de către şeful de centru.
Art.279. (1) Programul lunar de revizii şi reparaţii se întocmeşte de către şeful districtului, pe
baza programului anual, ţinând seama şi de constatările făcute cu ocazia diagnozei instalaţiilor şi de
neregulile constatate cu ocazia controalelor efectuate anterior de personalul având aceste atribuţii.
(2) Programul lunar se verifică de către inginerul cu probleme E.L.F. din cadrul centrului
de electrificare şi se aprobă de către şeful centrului de electrificare.
(3) În baza programului lunar, şeful de district întocmeşte programul de lucru zilnic pentru
personalul din subordine.
Art.280. Reviziile şi reparaţiile instalaţiilor E.L.F. se programează ţinându-se seama de
următoarele condiţii:
a) lucrările cu periodicitate mai mare să se suprapună cu lucrările cu periodicitate
mai mică;
b) în cadrul lucrărilor cu periodicitate mai mare se vor executa şi lucrările cu
periodicitate mai mică;
c) la instalaţiile la care se fac într-un an reparaţii capitale să nu se mai facă în acel
an reparaţii curente;
d) la instalaţiile nou construite, reconstruite sau reparate capital, reparaţiile curente
să fie programate cel mai devreme după scurgerea intervalului dintre două reparaţii
curente; excepţie fac grupurilor electrogene şi a convertizoarelor rotative 75 Hz la care
programarea reparaţiilor;
e) lucrările să afecteze cât mai puţin alimentarea instalaţiilor de siguranţa
circulaţiei.
Art.281. (1) Programul de reparaţii curente se întocmeşte de către inginerul de specialitate şi
se aprobă de către şeful centrului. Reparaţii curente se pot executa tot timpul anului şi vor cuprinde
operaţiile prevăzute de prezentele instrucţiuni. La cablurile subterane acestea trebuie executate la
temperaturi de peste 00 C.
(2) Documentaţia necesară executării reparaţiilor curente se întocmeşte de către inginerul
de specialitate, pe baza verificărilor pe teren efectuate de către şeful de district, inginerii de
specialitate energoalimentare şi PRAM.
(3) Termenul de întocmire este de 15 octombrie a anului pentru instalaţiile programate în
anul următor, cu excepţia cazului când, prin alte dispoziţii, se stabilesc alte termene necesare
promovării lucrărilor.
(4) Înaintarea documentaţiei către forurile superioare se va face cu avizul şefului centrului.
Art.282. Documentaţia de reparaţii curente va cuprinde cel puţin următoarele documente:
a) centralizator cu substaţiile şi posturile prevăzute pentru lucrări de reparaţii curente pe
districte, cumulat pe centre şi centralizate cu rubricile: instalaţia, unitatea fizică de
măsură,manopera, materiale, total;
b) graficul de lucrări planificate,pe luni şi zile pe instalaţii;
c) referatul tehnic prin care se justifică reparaţiile curente;
d) lista lucrărilor ce urmează a se executa cu ocazia reparaţiilor curente pe instalaţii,
întocmită de inginerul de specialitate din centru electrificare;
e) deviz de calcul al manoperei raportată la unităţile fizice de măsură şi componenţa
echipelor;
f) nota. de constatare a stării tehnice a instalaţiilor E.L.F. (antemăsurătoarea) la care
urmează a se executa reparaţii curente, întocmită de inginerul de specialitate şi şeful de
district, însuşită de şeful centrului;
g) necesarul de materiale pentru efectuarea lucrărilor de reparaţii curente conform
devizului şi prezentele instrucţiuni, defalcat pe instalaţii şi totalizat pe district.

54
 Art.283. Intervalul de timp dintre reviziile tehnice şi reparaţii poate fi modificat cu
aprobarea forurilor competente când starea instalaţiilor sau solicitarea lor impune acest lucru.
Art.284. (1) Lucrările de revizii şi reparaţii la circuitele secundare, precum şi
încercările şi măsurătorile electrice ale instalaţiilor E.L.F. se execută de către personalul
specializat PRAM, constituit în formaţii organizate după necesităţile impuse de volumul
lucrărilor pe care le efectuează.
(2) Repartizarea atribuţiilor şi delimitarea responsabilităţilor personalului PRAM în
legătură cu prestaţiile executate se stabilesc prin document scris de către şeful laboratorului
P.R.A.M şi şeful centrului ce deţine instalaţiile.
Art.285. Înainte de scoaterea în reparaţie a echipamentului electric, trebuie luate
următoarele măsuri pregătitoare:
a) stabilirea volumului de lucrări, pe baza observaţiilor făcute cu ocazia
reparaţiilor anterioare completate cu observaţiile din timpul exploatării şi cu
observaţiile făcute cu ocazia reviziilor;
b) întocmirea graficului lucrărilor de reparaţii dacă este cazul;
c) pregătirea materialelor şi a pieselor de schimb necesare conform volumului de
lucrări;
d) completarea şi punerea la punct a sculelor, aparatelor, dispozitivelor şi
mecanismelor de manipulare, de ridicare şi de transport;
e) completarea şi instruirea formaţiilor de reparaţii, îndeplinirea formalităţilor de
protecţia muncii şi difuzarea documentaţiei tehnice necesare.
Art.286. (1) Recepţia reparaţiilor curente se face în comisii constituite de către şeful
centrului la maxim o săptămână de la terminarea lucrărilor.
(2) Din comisie fac parte şeful de centru adjunct ca preşedinte, şeful de district,
ingineri de specialitate din cadrul centrului şi, după caz, conducătorul lucrărilor.
Art.287. (1) Reparaţiile capitale şi investiţiile se stabilesc conform reglementărilor în
vigoare la propunerea gestionarului instalaţiilor.
(2) Ele se execută pe baza de documentaţie întocmită şi aprobată conform
reglementărilor în vigoare.
(3) Recepţia lucrărilor de reparaţii capitale şi investiţii se face de către comisia de
specialitate, constituită conform reglementărilor în vigoare, în funcţie de natura lucrărilor
Art.288. (1) Reparaţiile şi intervenţiile accidentale se execută în urma constatărilor făcute
pe teren de către personalul de revizie şi exploatare şi personalul cu sarcini de control.
(2) Dacă este cazul, întocmirea şi aprobarea documentaţiei se fac conform
reglementărilor în vigoare.
(3) Recepţia reparaţiilor şi intervenţiilor accidentale se face de aceeaşi comisie care
recepţionează lucrările cu care sunt asimilate.
Art.289. (1) Măsurătorile electrice se execută de către personalul districtului E.L.F. sau
personalul compartimentului P.R.A.M., potrivit reglementărilor organizatorice dispuse, în baza
programelor anuale şi lunare întocmite.
(2) Rezultatele măsurărilor electrice efectuate de către personalul compartimentului
PRAM se vor consemna în buletine de încercare, un exemplar fiind înaintat districtului E.L.F.
(3) Rezultatele măsurărilor electrice efectuate de către personalul districtul E.L.F. se vor
consemna în evidenţele districtului.
(4) Măsurătorile electrice se vor programa, pe cât posibil, simultan cu lucrările de revizie
şi reparaţii. Personalul compartimentului P.R.A.M. va fi admis pentru efectuarea măsurătorilor
electrice de către personalul districtului E.L.F. pe raza căruia se execută măsurarea, conform
reglementărilor în vigoare.
Art.290. Persoanele care autorizează şi participă la punerea în funcţiune sau redarea în
exploatare a instalaţiilor E.L.F. s un t următoarele:
a) şeful sau şeful adjunct al centrului, pentru instalaţiile noi;
b) inginerul de specialitate şi seful districtului pentru elemente, echipamentele reparate
în unităţi specializate;
c) şeful districtului, conducătorul lucrării sau acolo unde există, personalul de servire
55
 operativă pentru instalaţiile retrase din exploatare pentru revizii sau reparaţii.

SECŢIUNEA a 4-a
Măsuri de siguranţă la executarea lucrărilor de revizie tehnică şi reparaţii
Art.291. (1) Reviziile şi reparaţiile instalaţiilor E.L.F., precum şi măsurătorile electrice
trebuie să se facă fără a produce perturbaţii în funcţionarea instalaţiilor legate de circulaţia trenurilor
şi de activitatea din staţii şi din triaje.
(2) În cazul în care aceasta nu se poate realiza, instalaţiile se vor scoate din funcţiune pe
cât posibil pe o durată cât mai mică şi în intervale de timp cu cea mai redusă circulaţie şi cu
respectarea reglementărilor în vigoare.
Art.292. (1) Retragerea din exploatare planificată a instalaţiilor E.L.F. care alimentează
instalaţii în legătură cu circulaţia trenurilor - C.E.D., B.L.A., Dispecer, centrale telefonice R.C.,
instalaţii de sonorizare – se face în baza programelor anuale/lunare, cu avizarea consumatorului;
(2) Aprobarea de retragerea din exploatare pentru instalaţiile E.L.F. care alimentează
instalaţii în legătură cu circulaţia trenurilor - C.E.D., B.L.A., Dispecer, centrale telefonice R.C.,
instalaţii de sonorizare – se dă de către:
a) impiegatul de mişcare, pentru instalaţiile din staţii şi de către regulatorul de circulaţie
pentru toate cazurile în care nu se provoacă anulări sau modificări în mersul trenurilor;
b) regionala de cale ferată, în cazurile în care se produc anulări şi/sau modificări în
mersul trenurilor de orice fel, cu excepţia cazurilor în care este afectat mersul trenurilor
interregionale şi internaţionale, pentru care se cere aprobarea compartimentului de
specialitate din centralul gestionarului infrastructurii feroviare, conform procedurilor
stabilite prin instrucţiunile feroviare.
Art.293. (1) Retragerea din exploatare accidentală a instalaţiilor E.L.F. care alimentează
instalaţii în legătură cu circulaţia trenurilor - C.E.D., B.L.A., Dispecer, centrale telefonice R.C.,
instalaţii de sonorizare – se face când , cu ocazia lucrărilor de revizie şi reparaţii se constată
defecţiuni care periclitează funcţionarea instalaţiilor, cu avizarea IDM sau şefului staţiei şi a
consumatorilor.
(2) În acest caz, circulaţia se va face conform prevederilor instrucţiei de manipulare a
instalaţiilor respective, în cazul întreruperii alimentării cu energie electrică.
(3) După retragerea din exploatare a instalaţiilor, personalul E.L.F. este obligat să ia
imediat măsurile necesare pentru restabilirea funcţionării normale a instalaţiilor, în limita
atribuţiilor funcţiei pe care o are.
Art.294. Pentru instalaţiile E.L.F. care alimentează echipamente ce asigură comunicaţiile
interurbane, retragerea din exploatare se face cu acordul administratorului central al instalaţiilor de
telecomunicaţii pentru orice interval de timp cuprins între orele 7-17, iar pentru intervalul 17-7 de
către administratorului regional al instalaţiilor de telecomunicaţii.
Art.295. Pentru celelalte instalaţii E.L.F., retragerea din exploatare se face cu avizarea şefului
staţiei, şefului unităţii respective sau înlocuitorii acestora, pentru orice interval de timp.
Art.296. (1) Lucrările planificate sau accidentale de revizie tehnică, reparaţii sau măsurători
la instalaţiile E.L.F., se consemnează de către persoana desemnată cu organizarea şi realizarea
lucrării, în registrul de revizie a liniilor si instalaţiilor de siguranţă a circulaţiei în continuare
RRLISC, notându-se ora începerii lucrărilor, instalaţiile retrase din exploatare, intervalul de timp
necesar efectuării lucrărilor, tipul lucrărilor şi operaţiile ce se execută, starea alimentării instalaţiilor
consumatorilor pe durata retragerii din exploatare a instalaţiilor E.L.F., numele şi prenumele propriu
în clar.
(2) În halte şi la posturile de pază a barierelor, executarea lucrărilor se va nota în condica
de la halte şi posturile de pază.
(3) În cazul lucrărilor de revizie şi reparaţie a instalaţiilor aflate între două staţii de cale
ferată, înscrierea lucrării se va face în staţia de unde pleacă echipa, iar staţia vecină va fi avizată
telefonic.
(4) Pentru lucrările care necesită retragerea din exploatare sau care afectează
regimul de funcţionare al instalaţiilor, înscrierea va fi transmisă la DEF pentru aprobarea
prealabilă a acestuia.
56
 (5) Lucrările vor începe doar după luarea la cunoştinţă de către IDM care va consemna
numele şi prenumele în clar, ora luării la cunoştinţă şi va semna.
(6) La terminarea lucrării, personalul nu va părăsi locul de muncă, decât după ce
conducătorul lucrării a verificat instalaţia şi s-a convins de buna funcţionare a tuturor instalaţiilor
afectate.
(7) După aceste verificări, conducătorul lucrării va consemna în RRLISC sau, după caz
condica, ora terminării lucrărilor, starea finală a instalaţiilor E.L.F. şi a alimentării consumatorilor,
starea sigiliilor acolo unde sunt obligatorii, numele şi prenumele propriu în clar şi v-a informa IDM
pentru luare la cunoştinţă sub semnătură, privitor la starea finală a instalaţiilor.
(8) După luarea la cunoştinţă de către IDM, conducătorul lucrării va furniza DEF aceleaşi
informaţii privitoare la terminarea lucrărilor.
Art.297. (1) Este obligatorie sigilarea următoarelor aparate şi încăperi:
a) releele de pe panoul comutaţiei secundare din posturile de transformare acolo unde
există;
b) panoul de automatizare al grupurilor electrogene şi convertizoare rotative de 75 Hz;
c) cheile de acces ale încăperilor posturilor de transformare, grupurilor electrogene şi
convertizoare rotative de 75 Hz;
d) încăperile grupurilor electrogene, convertizoarelor rotative 75 Hz şi ale posturilor de
transformare;
e) contoarele;
f) dulapurile tablourilor de distribuţie, de alimentare a instalaţiilor de siguranţă a
circulaţiei şi a panourilor de automatizare a grupurilor electrogene C.E.D., B.L.A.,
Dispecer, în cazul în care sunt accesibile şi personalului străin de E.L.F.
(2) Se vor încuia tablourile principale şi generale de distribuţie pentru iluminat, cu lacăte
sau chei.
Art.298. (1) Ruperea sigiliilor precum şi aplicarea altor sigilii sunt permise numai
personalului autorizat, în cadrul lucrărilor de revizie şi reparaţii.
(2) În caz de nefuncţionare a instalaţiilor sau când necesităţile exploatării impun
suprimarea anumitor blocaje, sigiliile pot fi rupte la dispoziţia D.E.F. transmisă personalului de
exploatare.
(3) Când după ruperea sigiliilor şi deblocarea instalaţiei se constată că aceasta
funcţionează normal, se vor aplica alte sigilii.
(4) Dacă se constată că instalaţia nu funcţionează normal, ea se va retrage din exploatare
până la înlăturarea defectului de către personalul însărcinat cu aceasta.
(5) Ruperea sigiliilor şi aplicarea altora va fi consemnată în registrul operativ sau
RRLISC.
(6) Sigiliile de control trebuie revizuite de către personalul de servire operativă şi de
revizie şi reparaţii.
Art.299. În posturile de transformare din clădiri zidite, în încăperile grupurilor electrogene şi
convertizoarelor vor fi afişate prescripţiile tehnice de funcţionare şi exploatare adaptate la condiţiile
locale, întocmite de către centrele de electrificare şi avizate de structurile competente.
Art.300. Executarea lucrărilor de revizie şi reparaţii a instalaţiilor E.L.F. se face conform
programelor de lucru aprobate şi organizării zilnice a activităţii de către şeful de district, cu
îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute în normele de protecţia muncii.
Art.301. Măsurile pentru asigurarea funcţionării normale pe timp de iarnă a instalaţiilor
E.L.F. vor fi luate în conformitate cu prevederile pentru asigurarea pregătirilor de iarnă.
Art.302. (1) Personalul de revizie şi reparaţii a instalaţiilor E.L.F. şi, unde este cazul, de
servire operativă nu are dreptul să execute, fără aprobarea DEF, lucrări, deconectări, conectări sau
încercări ale echipamentelor şi nici modificarea reglajelor dispozitivelor de protecţie şi de
automatizare.
(2) Este interzis a se executa orice lucrare prin care se modifică schema principală
de conexiuni a circuitelor primare sau principiul de funcţionare al sistemelor de protecţie şi
de automatizare, fără aprobarea structurilor competente.

57
 Art.303. Dacă în timpul verificării sistemelor de protecţie, acolo unde există, se
constată că ele nu îndeplinesc una sau mai multe condiţii esenţiale a cărei sau a căror
neîndeplinire nu permite redarea sau menţinerea în funcţiune a instalaţiilor, personalul care a
constatat defecţiunea este obligat să ceară D.E.F. retragerea din exploatare sau din rezervă a
echipamentului şi luarea imediată a măsurilor de remediere.

SECŢIUNEA a 4-a
Verificarea instalaţiilor E.L.F. noi
Art.304. Prezenta secţiune se referă la verificările utile în timpul execuţiei şi înainte de
punerea în funcţiune a unei instalaţii E.L.F. noi, verificări efectuate de către executant.
Art.305. (1) În timpul execuţiei instalaţiei se va face o verificare preliminară.
(2) După executarea instalaţiei, dar înainte de punerea în funcţiune, se va face verificarea
definitivă, pe baza documentaţiei instalaţiei.
Art.306. (1) Verificarea preliminară a instalaţiei noi presupune:
f) verificare înainte de montaj a continuităţii electrice a conductoarelor;
g) verificarea după montaj a continuităţii electrice a instalaţiei, înaintea acoperirii cu
tencuială sau a turnării betonului de egalizare sau de rezistenţă;
h) verificarea calităţii tuburilor ce se montează în cofraje;
i) verificarea aparatelor electrice.
(2) In proiectul de execuţie se vor stabili lucrări de verificare preliminară dictate de
specificul construcţiei sau al modului de execuţie precum continuitatea şi corecta pozare a tuburilor
montate în cofraj înaintea turnării betonului, prevederea golurilor şi şliţurilor necesare executării
instalaţiei electrice şi altele asemenea.
Art.307. Verificarea definitivă cuprinde:
a) verificări prin examinare vizuală;
b) verificări prin încercări.
Art.308. Verificările prin examinări vizuale se vor executa pentru a stabili dacă:
a) au fost aplicate măsurile pentru protecţia împotriva şocurilor electrice prin atingere
directă precum distanţele prescrise, bariere, învelişuri şi altele, prevăzute în proiect;
b) au fost instalate barierele contra focului sau alte elemente care trebuie să împiedice
propagarea focului;
c) alegerea şi reglajul dispozitivelor de protecţie s-a executat corect, conform
proiectului;
d) dispozitivele de separare şi comandă au fost prevăzute şi amplasate în locurile
corespunzătoare;
e) materialele, aparatele şi echipamentele au fost alese şi distribuţiile au fost executate
în conformitate cu condiţiile impuse de influenţele externe;
f) culorile de identificare a conductoarelor electrice au fost folosite conform condiţiilor
din normativ;
g) conexiunile conductoarelor au fost realizate corect;
h) materialele, echipamentele şi utilajele au fost amplasate astfel încât sunt accesibile
pentru verificări şi reparaţii, asigură funcţionarea fără pericole pentru persoane şi instalaţii.
Art.309. Verificările prin încercări, în măsura în care sunt aplicabile, se vor executa de
preferinţă în următoarea ordine:
a) continuitatea conductoarelor de protecţie şi a legăturilor echipotenţiale principale şi
secundare;
b) rezistenţa de izolaţie a conductoarelor;
c) separarea circuitelor;
d) rezistenţa pardoselilor;
e) protecţia prin deconectare automată a alimentării;
f) încercări funcţionale pentru echipamente neasamblate în fabrică.
Art.310. Verificarea lucrărilor ascunse se realizează pe parcursul executării acestora şi se
întocmesc procese verbale care se ataşează la procesele verbale de recepţie.

58
 Art.311. Încercarea continuităţii conductoarelor de protecţie a legăturilor şi de egalizare a
potenţialelor, se va efectua cu o sursă de tensiune de 4-24V (în gol) în curent continuu sau alternativ
şi în curent de minimum 0,2A.
Art.312. Rezistenţa de izolaţie a instalaţiei electrice se va măsura:
a) între conductoarele active luate două câte două;
b) între fiecare conductor activ şi pământ.
Art.313. (1) Rezistenţa de izolaţie se va măsura în curent continuu cu tensiunile de încercare
având valorile din anexa 18 şi un curent de 1mA. Valorile rezistenţei de izolaţie măsurate vor fi cel
puţin egale cu acelea din aceeaşi anexă.
(2) Dacă instalaţia are în componentă dispozitive electronice, se va măsura rezistenţa de
izolaţie între conductoarele de fază şi conductorul neutru, legate împreună la pământ.
(3) Toate măsurătorile se vor face cu instalaţia deconectată de la alimentare.
Art.314. Separarea de protecţie a unor circuite faţă de altele şi faţă de pământ va fi verificată
prin măsurarea rezistenţei de izolaţie, în condiţiile din tabelul 4, receptoarele fiind conectate în
măsura posibilităţilor.
Art.315. (1) Rezistenţa de izolaţie a pardoselii se va măsura în toate cazurile in care se
impune ca pardoseala să fie izolantă.
(2) Se va măsura rezistenţa pardoselii în cel puţin trei locuri, unele dintre ele fiind la circa
1m de la elementul conductor accesibil în încăpere.
(3) Dacă mai există suprafeţe de podea importante în încăpere se va măsura şi rezistenţa
lor.
(4) Măsurarea rezistenţei se face cu doi electrozi de forme discoidale, cu diametrul de 250
mm cu o greutate de 40 kg fiecare amplasaţi la distanţă de 0,8 m. între electrozi şi pardoseală se
aşează o pânză bine udată cu diametrul minim 270 mm. Se măsoară rezistenţa între cei doi electrozi.
(5) Măsurarea rezistenţei pardoselii se va efectua în curent continuu la tensiunea de 500 V
(dacă tensiunea nominală a instalaţiei este mai mică de 500V) şi de 1000V (dacă tensiunea
nominală a instalaţiei este mai mare de 500V).
(6) Rezistenţa de izolaţie măsurată între electrozi trebuie să fie de cel puţin 0.5M ohmi
pentru tensiunea de măsurare de 500V şi de cel puţin 1Mohm pentru tensiune mai mare de 1000V.
Art.316. Verificarea protecţiei prin întreruperea automată a alimentării se va face:
a) verificându-se funcţionarea dispozitivelor de protecţie prin simulări de defecte;
b) verificându-se continuitatea electrică a legăturilor de protecţie;
c) verificându-se valoarea rezistentei de dispersie a prizei de pământ.
Art.317. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ se va măsura conform prevederilor din
prescripţiile specifice(STAS 12604/5).
Art.318. Ansamblurile de aparate care nu au fost montate la producător, ci la faţa locului, vor
fi supuse unor încercări dielectrice pentru a se constata dacă se produc străpungeri sau conturnări.
Art.319. (1) Tensiunea de încercare în curent alternativ este dată în anexa 18 pentru valori ale
tensiunii de izolare cuprinse între 60 V şi 1200V.
(2) Ea se aplică între conductoarele active şi masă la început cu 50% din valoare şi apoi se
creşte până la 100% şi se menţine timp de 1 minut.
(3) Echipamentele vor fi supuse încercării înaintea legării lor definitive în instalaţie.
Art.320. Dacă o instalaţie electrică a suferit modificări parţiale, se admite ca înainte de darea
în funcţiune să se verifice numai partea modificată din instalaţie iar pentru instalaţia existentă să se
prezinte ultimele buletine.
Art.321. (1) La verificarea instalaţiilor electrice ale construcţiilor se vor respecta şi
prevederile din "Normativul privind verificarea lucrărilor de construcţii şi instalaţiilor aferente" -
indicativ C56 şi "Ghidul criteriilor de performanţă pentru instalaţii electrice".
(2) La verificarea sistemelor de protecţie împotriva şocurilor electrice, trebuie respectate şi
prevederile din STAS 12604/4 şi 5 şi din normativul PE 116.
(3) Punerea sub tensiune a unei instalaţii electrice la consumator se poate face numai după
verificarea ei de către furnizorul de energie electrică conform prevederilor din Regulamentul de
furnizare a energiei electrice.

59
 Art.322. (1) Noile tipuri de echipamente şi sisteme de protecţie şi automatizare, care nu au fost
cunoscute în exploatare, se supun unor încercări şi verificări suplimentare în exploatare, de
preferinţă în instalaţiile ce lucrează în condiţiile cele mai defavorabile, pe o durată de timp şi la un
regim de funcţionare care să permită evaluarea şi comportarea lor în diferite situaţii de exploatare.
(2) Echipamentele şi sistemele de protecţie şi automatizare care sunt supuse unor
încercări şi verificări suplimentare vor fi supravegheate în mod deosebit.
(3) La utilizarea unor noi sisteme de protecţie şi automatizare sau a unor noi relee, pe
perioada supravegherii, funcţionarea acestora trebuie să fie confirmată de către dispozitive martor
existente în exploatare.
Art.323. (1) Răspunderea pentru întreţinerea instalaţiilor în perioada de supraveghere o are,
conform prezentelor instrucţiuni, personalul care a luat în primire instalaţia respectivă.
(2) Personalul care a montat echipamentul, în perioada de probe tehnologice,
remediază deficienţele de montaj constatate, sub supravegherea personalului de întreţinere care îl
ajută la restabilirea funcţionării instalaţiilor, în caz de deranjamente.
Art.324. Toate încercările şi verificările echipamentelor vor fi consemnate în buletinele
de încercare emise de către personalul PRAM care a efectuat încercările, buletine care v o r
cuprinde toate datele obţinute şi concluziile în legătură cu starea echipamentelor.

60
 CAPITOLUL VII
LUCRĂRI ÎN CADRUL REVIZIEI TEHNICE ŞI REPARAŢIILOR INSTALAŢIILOR E.L.F.

SECŢIUNEA 1
Linii electrice aeriene de joasă şi medie tensiune
Art.325. (1) În cadrul diagnozei liniilor aeriene de energie electrică se efectuează operaţiile:
a) verificarea ancorelor şi proptelelor şi remedierea defecţiunilor uşoare;
b) verificarea stării stâlpilor, a niturilor, sudurilor pilonilor;
c) verificarea gabaritelor şi a poziţiei stâlpilor;
d) verificarea poziţiei armăturilor;
e) îndepărtarea vegetaţiei din jurul stâlpilor, pe o rază de cel puţin 1 m;
f) verificarea îngrădirilor de protecţie;
g) verificarea orientării proiectoarelor de iluminat exterior;
h) verificarea calibrării siguranţelor;
i) verificarea vegetaţiei ce poate afecta coronamentul liniei (intrare în spaţiul de
conturnare, risc de rupere conductoare şi altele.);
j) verificarea fundaţiilor şi a strângerii buloanelor;
k) verificarea stării izolatoarelor şi a fixării corespunzătoare a conductoarelor în
acestea;
l) verificarea integrităţii şi a săgeţii conductoarelor;
m) existenţa inscripţiilor avertizoare şi a numerotării stâlpilor;
n) verificarea integrităţii legăturii la priza de pământ;
o) verificarea racordurilor / branşamentelor.
(2) În plus, la liniile aeriene de energie electrică de medie tensiune, se urmăreşte:
a) se vor observa şi se vor sesiza toate lucrările noi sau începute - terasamente, drumuri,
clădiri, căi ferate, fântâni, căi de telecomunicaţii aeriene şi în cablu, conducte de apă - care
se execută la distanţă mai mică de 15 m faţă de traseul liniei electrice, precum şi alunecări
de teren, inundaţii şi orice alte situaţii care ar periclita starea liniei.
b) se va depista vegetaţia din zona liniei, care, prin răsturnare, ar putea atinge
conductoarele, precum şi lucrările noi de plantare a copacilor care, prin creştere, ar putea
provoca deranjamente.
c) de asemenea, se vor observa căpiţele de fân, stivele de lemne şi alte depozite ridicate
în cuprinsul zonei, care, prin înălţimea lor, ar putea da naştere la accidente atât în ceea ce
priveşte exploatarea liniei, cât şi pentru persoanele ce s-ar urca pe ele.
Art.326. În cadrul reviziei tehnice la liniile aeriene de energie electrică, se execută
următoarele operaţii:
a) îndreptarea stâlpilor şi numerotarea lor;
b) strângerea buloanelor slăbite la console, adausuri, cleştii de beton;
c) revizuirea îngrădirilor de protecţie;
d) strângerea bandajelor de sârmă la adausuri;
e) completarea numerotării şi a tăbliţelor avertizoare;
f) îndepărtarea cuiburilor de păsări;
g) înlocuirea izolatoarelor sparte sau crăpate, curăţarea izolatorilor murdari;
h) îndreptarea traverselor, a consolelor şi a suporturilor;
i) refacerea legăturilor necorespunzătoare la izolatoare şi a nodurilor şi verificarea
clemelor de legătură electrică;
j) curăţarea vegetaţiei care intră în gabaritul liniei electrice aeriene;
k) fixarea izolatoarelor şi a suporturilor slăbite;
l) consolidarea – prin adausuri – a stâlpilor care au depăşit limita de uzură admisibilă,
astfel încât ei să poată rezista până la prima reparaţie curentă, înlocuirea adausurilor
necorespunzătoare; completarea penelor;
m) îndreptarea stâlpilor, consolidarea cu ancore sau proptele a celor slăbiţi;

61
 n) înlocuirea sau consolidarea stâlpilor de lemn necorespunzători şi a celor de beton
avariaţi, cu pericol de rupere;
o) muşuroirea stâlpilor;
p) reparaţii mici la stâlpii de beton (sclivisiri) şi la fundaţiile acestora;
q) înlocuirea buloanelor şi a niturilor rupte la pilonii metalici şi vopsirea lor;
r) asigurarea prin siguranţe aeriene a racordurilor;
s) reconsolidarea consolelor şi a nişelor în zidărie;
t) refacerea dispozitivelor de protecţie mecanică la baza stâlpilor;
u) verificarea instalaţiilor de protecţie, prin legarea la pământ;
v) îndepărtarea obiectelor aruncate pe conductoare;
w) înlocuirea clemelor de înnădire şi întindere defecte;
x) reglarea spaţiilor disruptive la descărcătoarele cu coarne.
Art.327. (1) În cadrul lucrărilor de reparaţii curente se execută următoarele operaţii:
a) înlocuirea clemelor, buloanelor şi armăturilor care nu mai pot fi recondiţionate;
b) înlocuirea stâlpilor uzaţi, degradaţi;
c) înlocuirea conductoarelor degradate şi a izolatoarelor cu nivel de izolaţie
necorespunzător;
d) vopsirea construcţiilor metalice şi a stâlpilor metalici;
e) refacerea suspensiilor duble (a legăturilor de siguranţă, dacă este cazul);
f) introducerea izolatoarelor de tracţiune, unde este cazul;
g) refacerea ancorelor şi proptelelor necorespunzătoare;
h) curăţarea şi tratarea izolaţiei;
i) readucerea la gabaritele regulamentare a L.E.A.;
j) înlocuirea conductoarelor subdimensionate din punct de vedere electric şi mecanic;
k) refacerea prizelor de pământ necorespunzătoare.
(2) În cadrul reparaţiilor curente se va urmări şi executarea de lucrări de sistematizare
precum: înlocuiri de stâlpi de lemn cu stâlpi de beton, înlocuirea conductoarelor existente, izolate
sau nu cu conductor torsadat, schimbări de trasee şi modificări în instalaţii impuse de exploatare, de
standarde şi altele asemenea.
Art.328. (1) Vor fi verificate de asemeni supratraversările şi subtraversările căii ferate de linii
de energie electrică, din incinta staţiilor şi în linie curentă.
(2) În cazul depistării unor supratraversări sau subtraversări necorespunzătoare sau a unei
traversări noi, neautorizate, se va raporta şefului ierarhic prin raport de eveniment.
Art.329. Examinarea şi lucrările de consolidare a pilonilor metalici, inclusiv fundaţiile,
scările, platformele şi cuştile acestora se pot executa şi de unităţi de specialitate.

SECŢIUNEA a 2-a
Linii electrice de joasă şi medie tensiune în cablu subteran
Art.330. (1) În cadrul diagnozei liniilor electrice în cablu subteran se efectuează verificările şi
încercările prevăzute de Normativul PE 116 în vigoare.
(2) În cadrul reviziei tehnice se execută următoarele operaţii:
a) verificarea traseelor pentru depistarea deplasărilor de teren şi luarea măsurilor de
înlăturare a lor;
b) verificarea şi remedierea încălzirii cablurilor, manşoanelor şi a cutiilor terminale
accesibile observaţiilor, inclusiv etanşeitatea acestora;
c) montarea reperelor de cablu acolo unde sunt prevăzute, verificarea şi îndreptarea
reperelor deplasate, înlocuirea reperelor deteriorate şi vopsirea lor;
d) acoperirea porţiunilor de cabluri dezvelite sau tasate;
e) verificarea şi refacerea protecţiei exterioare a cablurilor pe poduri, în tuneluri şi
altele;
f) completarea cu masă izolantă a cutiilor terminale;
g) verificarea legăturilor electrice la cutiile terminale şi reglementarea lor;

62
 Art.331. Nu se vor executa lucrări la cabluri atât timp cât temperatura este sub 0 0 C. În cazuri
excepţionale , când sunt necesare lucrări la cabluri şi la temperaturi sub 0 0 C, se vor lua măsuri de
protejare cu corturi, în care trebuie să se asigure o temperatură superioară lui 00 C.

SECŢIUNEA a 3-a
Instalaţii de iluminat şi de forţă interioare şi exterioare
Art.332. (1)În cadrul reviziei tehnice la instalaţiile exterioare, se execută operaţiile:
a) verificarea siguranţelor şi înlocuirea celor defecte sau necalibrate;
b) refacerea contactelor slăbite;
c) înlocuirea starterelor defecte, la lămpile fluorescente;
d) înlocuirea duliilor defecte;
e) înlocuirea becurilor, tuburilor şi lămpilor arse;
f) înlocuirea sau repararea întreruptoarelor sau a prizelor defecte;
g) curăţarea şi revizuirea armăturilor exterioare şi interioare de la instalaţiile de
iluminat;
h) revizuirea şi repararea aparatelor de comandă şi comutare pentru liniile electrice de
forţă şi de lumină de pe tablourile de distribuţie;
i) verificarea şi reglarea dispozitivelor pentru comanda iluminatului exterior din staţii;
j) înlocuirea conductoarelor electrice cu izolaţie necorespunzătoare, depistate cu ocazia
măsurărilor electrice;
k) strângerea bornelor şi a legăturilor la contoarele din tablourile de distribuţie;
l) curăţarea izolatoarelor şi a barelor de la tablourile de distribuţie;
m) strângerea buloanelor de legătură între bare şi de la bare la aparate;
n) înlocuirea tuburilor de protecţie degradate;
o) verificarea încărcării circuitelor;
p) repararea, curăţarea şi fixarea corpurilor de iluminat;
q) înlocuiri de echipamente de iluminat.
(2) La proiectoare de iluminat exterior se va executa:
a) înlocuirea garniturilor de etanşare, a geamurilor de protecţie şi a oglinzilor uzate;
b) orientarea corectă a reflectoarelor pentru asigurarea unui iluminat corespunzător şi
înlăturarea efectelor de orbire;
c) verificarea şi înlocuirea contactoarelor defecte;
d) verificarea şi înlocuirea condensatoarelor defecte;
e) înlocuirea conductoarelor de legătură deteriorate de la proiectoare.
Art.333. În cadrul reparaţiilor curente, la instalaţiile interioare şi exterioare se execută în plus
şi operaţiile următoare:
a) înlocuirea clemelor, a buloanelor şi a armăturilor necorespunzătoare;
b) înlocuiri de echipamente uzate şi de corpuri de iluminat;
c) vopsirea armăturilor corpurilor de iluminat;
d) refacerea izolaţiei din mărgele de ceramică la conductoarele din interiorul
proiectoarelor;
e) vopsirea pilonilor metalici şi a stelajelor de susţinere a bateriilor de proiectoare;
f) readuceri la gabarite a corpurilor de iluminat pe stâlpii utilizaţi în comun;
g) refacerea legăturilor de pământ ale cablurilor şi continuitatea acestora;
h) la reparaţiile ce se vor executa la instalaţiile electrice interioare se vor respecta
prevederile normativului I-7/2002.

SECŢIUNEA a 4-a
Motoare şi generatoare electrice şi grupuri convertizoare rotative
Art.334. (1) În cadrul reviziei tehnică se execută următoarele operaţii:
a) verificarea regimului de lucru şi a corespondenţei între putere şi sarcina maximă la
care este supus utilajul respectiv;

63
 b) verificarea bunei funcţionări a aparatajului de comandă şi protecţie, inclusiv a
instalaţiilor aferente de automatizare.
(2) La panoul de automatizare se va examina în mod amănunţit starea tehnică generală a
contactoarelor şi, dacă este cazul, se vor curăţa contactele.
(3) Se vor efectua probe funcţionale ale instalaţiilor de automatizare, cu respectarea
prescripţiilor de exploatare.
(4) Se vor mai executa:
a) operaţii de curăţare şi gresare;
b) curăţarea colectoarelor şi a inelelor colectoare;
c) verificarea suporturilor de perii şi a arcurilor de presiune;
d) verificarea legăturilor de punere la pământ a carcasei şi remedierea defectelor;
e) controlarea dispozitivelor de pornire (stea-triunghi, reostat etc.);
f) ajustarea periilor pe colectoare şi pe inele;
g) verificarea contactelor şi a legăturilor.

SECŢIUNEA a 5-a
Grupuri electrogene
Art.335. La diagnoza stării tehnice se efectuează următoarele:
a) verificarea capacităţii bateriei de acumulatoare a nivelului de electrolit şi a
curentului de tampon;
b) verificarea etanşeităţii panourilor de automatizare şi a indicaţiilor afişate;
c) controlul nivelului şi al presiunii uleiului, existenţa şi remedierea pierderilor;
d) verificarea conductelor de alimentare, precum şi funcţionarea instalaţiilor de răcire;
e) verificarea alimentării cu combustibil, existenţa şi remedierea pierderilor;
f) verificarea nivelului lichidului de răcire şi a funcţionării instalaţiei de răcire,
existenţa şi remedierea pierderilor;
g) strângerea buloanelor de fixare pe plăcile de fundaţie;
h) examinarea generală a motorului;
i) examinarea dispozitivului de reglaj (angrenaje, axe, pârghii, came, bolţuri);
j) urmărirea funcţionării fără zgomote, vibraţii şi bătăi anormale;
k) controlul tobei de eşapament şi a conductelor de evacuare;
l) probe funcţionale, cu trecerea de pe o sursă pe alta;
m) verificarea dispozitivelor de preîncălzire, acolo unde există;
n) verificarea ventilaţiei încăperii.
Art.336. În cadrul reviziei tehnice, se vor executa verificările şi operaţiile prevăzute în
instrucţiunile de exploatare şi revizie întocmite de producători;
Art.337. (1) Acolo unde nu există astfel de instrucţiuni, se vor executa în general următoarele
operaţii:
a) verificarea şi reglarea jocului la culbutoare, a supapelor;
b) verificarea pistoanelor, segmenţilor, curăţarea şi eventual înlocuirea lor;
c) verificarea şi curăţirea injectoarelor;
d) strângerea buloanelor de fixare pe plăcile de fundaţie;
e) examinarea generală a motorului;
f) verificarea filtrelor de combustibil şi de ulei, curăţarea şi/sau înlocuirea acestora;
g) verificarea conductelor de ulei, a nivelului uleiului şi înlocuirea acestuia, dacă este
cazul;
h) curăţarea de piatră a camerei de răcire a capacului cilindrului şi a chiulasei;
i) curăţarea pompei de combustibil, înlocuirea duzelor şi a garniturilor uzate;
j) verificarea şi curăţarea conductelor şi a rezervoarelor de combustibil;
k) repararea apărătoarelor transmisiilor, a volanţilor şi pieselor în mişcare, pentru
evitarea accidentelor, în caz de rupere a transmisiilor;
l) verificarea funcţionării manometrelor de aer, de ulei, de apă, a termometrelor, a
termostatelor şi altele;
m) verificarea tobei de eşapament şi a ţevilor de racord;
64
 n) verificarea ventilaţiei încăperilor.
Art.338. (1) Pentru fiecare grup electrogen se vor stabili şi prescripţii de exploatare specifice,
ce se vor întocmi de centrul care are instalaţia în întreţinere şi se vor verifica şi aproba de
compartimentul ierarhic superior.
(2) Aceste prescripţii se vor afişa în sala grupurilor.
(3) Prescripţiile vor cuprinde modul de exploatare adaptat la condiţiile locale.
(4) În cazul grupurilor electrogene cu panouri de automatizare cu circuite imprimate
tranzistorizate, se va ţine cont şi de recomandările prevăzute în anexa 19.
Art.339. (1) Tipul de combustibil şi ulei întrebuinţat trebuie să corespundă indicaţiilor
producătorului.
(2) Când lipsesc indicaţiile producătorului, trebuie întrebuinţat tipul de combustibil stabilit
de o comisie tehnică.
Art.340. (1) În cadrul reviziei tehnice la panourile de automatizare, se vor executa verificări
vizuale şi anume:
a) starea lămpilor de semnalizare;
b) existenţa şi starea sigiliilor la relee;
c) verificarea existenţei inscripţiilor pe panoul de protecţie şi completarea lor.
(2) La verificarea releelor din panourile de automatizare ale grupurilor electrogene de
către personalul compartimentului P.R.A.M., va lua parte şi personal din cadrul districtului
E.L.F..
(3) Se vor mai efectua următoarele operaţii:
a) verificarea instalaţiilor destinate să asigure temperatura normală în încăperea
grupului;
b) verificarea acumulatorilor de curent continuu conform prevederilor art. 347
c) probe de funcţionare a grupului.
(4) În cadrul lucrărilor de revizie la panourile de automatizare cu circuite imprimate
tranzistorizate, se va verifica semnalizarea optică şi acustică făcându-se probe de funcţionare.
Art.341. Un grup electrogen va fi scos din funcţiune când se vor constata defecţiuni din cauza
nefuncţionării instalaţiilor de răcire, de ungere, protecţie, la producerea de zgomote anormale, la
deteriorarea fundaţiilor, precum şi în toate cazurile în care se constată stări care pot duce la
distrugerea instalaţiilor şi la accidente.
Art.342. (1) În cadrul lucrărilor de reparaţii curente, se vor executa, dacă este cazul, şi
următoarele lucrări la motoarele diesel:
a) înlocuirea cuzineţilor;
b) înlăturarea jocurilor la inelele palierului de sprijin;
c) măsurarea uzurii cilindrilor şi schimbarea segmenţilor uzaţi;
d) înlocuirea supapelor şi rectificarea scaunelor supapelor;
e) curăţarea şi repararea pieselor la mecanismul de distribuţie şi la cel de la regulator,
spălarea şi verificarea tuturor angrenajelor;
f) înlocuirea injectoarelor;
g) curăţarea, repararea şi reglarea pompelor de injecţie;
h) curăţarea şi repararea pompelor de ungere, a conductelor de lubrifianţi, curăţarea
carterului, curăţarea şi spălarea conductelor;
i) curăţarea, spălarea şi ungerea cu ulei a lagărelor;
j) demontarea compresorului, ajustarea lagărelor, înlocuirea segmenţilor uzaţi,
înlocuirea supapelor, revizia şi curăţarea serpentinelor;
k) spălarea tuturor conductelor şi a spaţiilor de răcire, verificarea şi spălarea oalelor de
condensare;
l) verificarea şi curăţarea tobelor şi a conductelor de eşapament;
m) controlul buteliilor de aer comprimat, revizia şi ajustarea supapelor de la butelii;
n) verificarea funcţionării motorului, la mers în gol şi în sarcină.
(2) La generatoarele electrice şi la convertizoarele rotative de 75 Hz cu instalaţii aferente,
operaţiile ce se execută în plus, la lucrările de reparaţii curente, sunt următoarele:
a) demontarea, curăţarea părţilor componente şi gresarea palierelor;
65
 b) strunjirea colectoarelor şi a inelelor colectoare ovalizate;
c) ajustarea suporturilor portperii şi înlocuirea periilor colectoare deteriorate;
d) înlăturarea defectelor la paliere cu înlocuirea lagărelor sau a rulmenţilor, dacă este
cazul.
(3) La instalaţiile de automatizare şi de alimentare cu energie electrică se vor executa:
a) înlocuirea conductoarelor cu izolaţie necorespunzătoare;
b) înlocuirea releelor care nu prezintă siguranţă;
c) refacerea contactelor la întreruptoarele automate, contactoare, eventual înlocuirea
lor.
(4) În cadrul reparaţiei curente, dacă este cazul, se vor executa în plus lucrări de
recondiţionare pentru a asigura buna funcţionare a grupurilor, ca de exemplu:
a) strunjirea fisurilor la manetoane şi paliere, şlefuirea lor;
b) verificarea etanşeităţii radiatoarelor;
c) demontarea pistoanelor, înlocuirea segmenţilor de piston.
(5) Operaţiile ce nu se pot executa cu dotările districtului se pot executa prin ateliere de
specialitate.

SECŢIUNEA a 6-a
Instalaţii de curent continuu
Art.343. (1) Revizia şi repararea acumulatoarelor se execută conform instrucţiunilor generale
specifice şi instrucţiunilor tehnice interne pentru fiecare instalaţie, în care se precizează amănunţit
operaţiile de verificare, precum şi valorile şi datele corespunzătoare tuturor regimurilor de
funcţionare.
(2) În cadrul reviziei tehnice, la acumulatoare, ce se programează odată cu instalaţiile pe
care le deservesc, se execută următoarele operaţii:
a) controlul nivelului densităţii şi completarea electrolitului;
b) verificarea tensiunii în gol şi în sarcină;
c) reglajul tensiunii şi al curentului de încărcare;
d) verificarea bornelor şi ungerea lor cu vaselină neutră;
e) verificarea degajării gazelor şi a stării elementelor şi a depunerilor;
f) controlul izolaţiei şi al conexiunilor.
(3) La prepararea electrolitului se va ţine cont de prevederile din anexa 20.
(4) Defecţiunile constatate la acumulatoare care nu se pot remedia pe loc vor fi avizate
şefului ierarhic pentru stabilirea de măsuri în consecinţă.
(5) În cadrul reviziei tehnice la redresoare, ce se programează odată cu revizia bateriilor
de acumulatoare, se execută următoarele operaţii:
a) controlul temperaturii celulelor redresoare, transformatoarelor şi dispozitivelor de
filtraj;
b) verificarea tensiunilor şi intensităţilor de funcţionare şi a încadrării acestora în
limitele prescrise;
c) verificarea şi reglarea curentului de încărcare pentru menţinerea încărcată a bateriilor
de acumulatoare în funcţie de regimul de sarcină;
d) schimbarea celulelor sau diodelor deteriorate ale redresoarelor.
Art.344. (1) În cadrul lucrărilor de reparaţii curente la acumulatoare, în plus faţă de lucrările
de revizie tehnică, se execută următoarele operaţii:
a) înlocuirea plăcilor deformate sau rupte;
b) curăţirea plăcilor cu început de sulfatare;
c) eliminarea depunerilor de pe fundul vasului;
d) refacerea barelor şi punţilor de legătură necorespunzătoare;
e) înlocuirea bacurilor crăpate.
(2) În cadrul lucrărilor de reparaţii curente la redresoare, în plus faţă de lucrările de revizie
tehnică, se execută următoarele operaţii:
a) rebobinarea transformatoarelor, dacă este cazul;
b) repararea sau schimbarea aparatelor de măsură şi control, dacă este cazul.
66
 SECŢIUNEA a 7-a
Posturi de transformare şi puncte de alimentare
Art.345. În cadrul diagnozei instalaţiilor se execută următoarele:
a) verificarea existenţei fuzibilelor şi siguranţelor calibrate, conform sarcinii din
instalaţie;
b) verificarea ventilaţiei în încăperile posturilor de transformare sau a punctelor de
alimentare;
c) revizia exterioară şi verificarea etanşeităţii cuvei transformatorului;
d) verificarea nivelului uleiului din transformator şi, eventual, completarea lui;
e) verificarea silicagelului din filtrul de aer al transformatorului;
f) verificarea îngrădirilor de protecţie a celulelor instalaţiilor de distribuţie şi a
încuietorilor la celule;
g) verificarea inscripţiilor indicatoare de la uşile celulelor asupra destinaţiei
echipamentului;
h) verificarea indicatoarelor mecanice de la întreruptoare şi a dispozitivelor de acţionare
pentru semnalizarea, corectă a poziţiilor “închis” şi “deschis”;
i) verificarea sistemului de blocare de la separatoare;
j) la posturile de transformare de interior se va verifica şi starea uşilor, a zăvoarelor,
acoperişului, iluminatului de siguranţă, orificiilor de ventilaţie, canalelor şi orificiilor de
trecere a cablurilor;
k) la posturile de transformare aeriene se va verifica şi starea suporturilor, a stâlpilor, a
cadrelor, a podelelor, a dispozitivelor de acţionare a separatoarelor, a lanţurilor de
izolatoare.
Art.346. În cadrul reviziei tehnice, în plus faţă de diagnoză se execută şi următoarele operaţii:
a) curăţarea gropilor colectoare de ulei şi a straturilor de pietriş acolo unde există;
b) verificarea gabaritelor la elementele conductoare de curent;
c) verificarea nivelului de ulei la întreruptoarele cu ulei, la transformatoarele de
măsură, precum şi la izolatoarele de trecere umplute cu ulei;
d) verificarea stării tehnice a prizelor de pământ;
e) verificarea, repararea şi reglarea întreruptoarelor automate şi a dispozitivelor de
acţionare mecanică şi electrică, inclusiv a contactoarelor de poziţie;
f) verificarea, curăţarea şi reglarea întreruptoarelor şi dispozitivelor de acţionare a
acestora;
g) verificarea stării mecanice şi electrice a barelor şi conexiunilor şi aducerea lor în
stare corespunzătoare;
h) verificarea încuietorilor la dispozitivele de acţionare ale separatoarelor de exterior;
i) verificarea şi repararea dispozitivelor mobile de punere la pământ şi a mijloacelor de
protecţie a personalului;
j) curăţarea aparatajului;
k) refacerea rezistenţei de izolaţie a circuitelor secundare şi a bobinelor de acţionare
acolo unde este cazul;
l) verificarea mijloacelor de stingere a incendiilor;
m) reglarea contactelor unde este cazul;
n) înlocuiri de arcuri la tijele întreruptoarelor unde este cazul;
o) înlocuirea izolatoarelor-suport din instalaţiile de distribuţie, dacă prezintă fisuri şi
rezistenţa slabă de izolaţie.
Art.347. (1) La posturilor de transformare şi punctele de alimentare prevăzute cu sisteme de
protecţie şi automatizare, măsurătorile şi reglajele se stabilesc şi se realizează de către personalul
compartimentului PRAM.
(2) Măsurătorile, verificările şi încercările care se realizează la posturile de transformare şi
punctele de alimentare prevăzute cu sisteme de protecţie şi automatizare sunt cele stabilite prin
Instrucţiunile pentru organizarea, executarea încercărilor şi măsurătorilor la echipamentele şi

67
instalaţiile de electrificare feroviare nr. 357 şi reglementările în vigoare din domeniul energetic,
valabile pentru echiparea respectivelor instalaţii.
(3) În urma efectuării de măsurători, verificări şi încercări, personalul compartimentului
PRAM va emite buletine de încercări conform prevederilor din Instrucţiunile proprii.
(4) Toate lucrările, măsurătorile, verificările şi încercările efectuate în cadrul lucrărilor de
revizie tehnică la posturi de transformare şi punctele de alimentare prevăzute cu sisteme de protecţie
şi automatizare, vor fi notate în registrul de control al instalaţiei respective împreună cu numărul
buletinelor de încercări emise.
Art.348. (1) La posturile de transformare şi punctele de alimentare echipate cu întreruptoare
de medie tensiune, în cadrul reviziei tehnice, se execută operaţiile prevăzute în carte tehnică ale
producătorului.
(2) Înainte de începerea reviziei tehnice a întreruptorului, este obligatorie executarea unei
verificări şi măsurări profilactice cuprinzând următoarele operaţii:
a) rezistenţa de izolaţie;
b) aspectul uleiului, impurităţi mecanice şi rigiditatea dielectrică a uleiului;
c) rezistenţa ohmică a căii de curent primar (de contact) a întreruptorului.
(3) În caz de neîncadrare în valorile normate, se va efectua reparaţie accidentală cu
decuvarea întreruptorului şi se vor efectua operaţiile prevăzute în cartea tehnică a produsului sau, în
lipsa acesteia, cel puţin următoarele operaţii:
a) verificarea şi reglarea poziţiei clichetelor de înzăvorâre ale dispozitivului de
acţionare;
b) verificarea şi reglarea cursei electromagneţilor dispozitivului de acţionare;
c) verificarea centrării dispozitivului de acţionare pe placa de fixare;
d) curăţarea reductorului de viteză şi schimbarea uleiului;
e) verificarea şi schimbarea contactelor de lucru;
f) completarea sau schimbarea uleiului;
g) recondiţionarea sau înlocuirea elementelor mecanice uzate, deformate, defecte etc.;
h) ajustarea elementelor de transmisie dintre dispozitivul de acţionare şi corpul
întreruptorului;
i) verificarea şi curăţarea îmbinărilor de contact şi a legăturii la priza de pământ;
j) curăţarea suprafeţelor degradate;
k) verificarea şi înlocuirea inelului de protecţie;
l) verificarea şi înlocuirea camerei de stingere.
Art.349. (1) Instrumente electrice de măsurat, din posturile de transformare şi punctele de
alimentare, tablouri de distribuţie şi alte instalaţii E.L.F. se vor revizui odată cu instalaţia din care
fac parte.
(2) La intervalele stabilite de reglementările în vigoare din domeniul metrologic,
instrumentele de măsură, se vor verifica şi repara de personal specializat şi autorizat metrologic
aplicându-se sigiliul şi parafa de verificare.
Art.350. (1) În cadrul reparaţiilor curente ale instalaţiilor din posturile de transformare şi
punctele de alimentare, în afara lucrărilor prevăzute la revizia tehnică, se realizează şi următoarele
operaţii:
a) vopsirea integrală a părţilor metalice;
b) înlocuirea componentelor echipamentelor ce nu mai pot fi aduse la condiţiile minime
prevăzute de prezentele instrucţiuni sau reglementările în vigoare, prin lucrări de
întreţinere;
c) reglarea tuturor echipamentelor ce au piese în mişcare, înlocuirea pieselor în mişcare
ce prezintă uzuri sau jocuri;
d) curăţarea şi eventual înlocuirea contactelor principale şi eventual auxiliare;
e) completări sau schimbări de ulei;
f) alte lucrări prevăzute de reglementările în vigoare din domeniul energetic sau cărţile
tehnice ale elementelor şi echipamentelor din instalaţiile respective.
(2) La terminarea lucrărilor de reparaţie curentă, este obligatorie efectuarea de verificări
funcţionale cu echipamentele reparate.
68
 (3) Lucrările ce nu se pot executa în subunităţile proprii se vor executa în ateliere şi
laboratoare specializate.

SECŢIUNEA a 8-a
Instalaţii de protecţie prin legare la pământ
Art.351. Diagnoza, reviziile tehnice şi reparaţiile la instalaţiile de protecţie prin legare la
pământ se execută odată cu lucrările la instalaţiile pe care le protejează;
Art.352. În cadrul reviziei tehnice la instalaţiile de protecţie prin legare la pământ, se
realizează operaţiile:
a) verificarea integrităţii conductoarelor de legătură, inclusiv a îmbinărilor şi
remedierea defecţiunile constatate;
b) refacerea prizelor de pământ depistate ca necorespunzătoare prin măsurătorilor
electrice prin dezgropări parţiale;
c) curăţarea contactelor părţilor şi ungerea părţilor filetate.
Art.353. (1) În cadrul reparaţiilor curente se realizează înlocuirea prizelor de pământ depistate
ca necorespunzătoare prin măsurătorilor electrice;
(2) De asemeni se refac îmbinările şi conductoarele de legătură necorespunzătoare.

SECŢIUNEA a 9-a
Instalaţii de protecţie contra supratensiunilor atmosferice
Art.354. Diagnoza, reviziile tehnică şi reparaţiile la instalaţiile de protecţie contra
supratensiunilor atmosferice se execută odată cu lucrările la instalaţiile pe care le protejează;
Art.355. (1) În cadrul reviziei tehnice la instalaţiile de protecţie contra supratensiunilor
atmosferice, se realizează operaţiile:
a) verificarea stării generale a descărcătoarelor, reglarea spaţiilor disruptive;
b) verificarea integrităţii conductoarelor de legătură între elementele instalaţiei, inclusiv
a îmbinărilor şi remedierea defecţiunile constatate;
c) refacerea prizelor de pământ depistate ca necorespunzătoare prin măsurătorilor
electrice prin dezgropări parţiale;
d) curăţarea contactelor părţilor şi ungerea părţilor filetate.
(2) Aceste lucrări, cât şi măsurătorile prevăzute de normativele în vigoare, se programează
şi se realizează înaintea perioadei de descărcări atmosferice şi după fiecare avarie produsă de
descărcările atmosferice.
Art.356. (1) În cadrul reparaţiilor curente se execută următoarele operaţii:
a) înlocuirea prizelor de pământ depistate ca necorespunzătoare prin măsurătorilor
electrice;
b) refacerea îmbinările şi conductoarele de legătură necorespunzătoare;
c) înlocuirea paratrăsnetelor necorespunzătoare;
d) repararea şi înlocuirea descărcătoarelor necorespunzătoare.

SECŢIUNEA a 10-a
Aparate, echipamente şi receptoare electrice
Art.357. Diagnoza, reviziile tehnică şi reparaţiile la aparate, echipamente şi receptoare
electrice se execută odată cu instalaţiile din care fac parte; Reparaţiile care nu pot fi făcute în cadrul
districtelor se vor executa în ateliere de specialitate.
Art.358. În cadrul reviziilor tehnice a aparatelor, echipamentelor şi receptoarelor, se execută
următoarele lucrări cu caracter general:
a) reglarea mecanismelor şi organelor componente;
b) verificarea funcţionării corecte a aparatelor;
c) înlocuirea întreruptoarelor, prizelor, duliilor, becurilor şi cordoanelor defecte sau
uzate;
d) strângerea clemelor, şuruburilor, reglarea contactelor, curăţarea şi ungerea pieselor
mobile;
69
 e) curăţarea periilor colectoare de la servomotoare şi motoare mici.
Art.359. Reparaţiile curente cuprind în plus şi următoarele operaţii:
a) înlocuirea pieselor şi accesoriilor uzate care nu se mai pot repara;
b) refacerea cablajului şi conexiunilor interioare uzate;
c) revopsirea aparatelor, curăţarea, ungerea şi remontarea pieselor;
Art.360. (1) Aparatele care nu mai pot fi aduse în condiţii normale de funcţionare se
înlocuiesc;
(2) În vederea înlocuirii aparatelor ce se scot din instalaţii pentru a fi reparate sau
înlocuite, fiecare district trebuie să posede rezerve minimale de aparate, în funcţie de durata
normală de utilizare, de periodicitatea diverselor lucrări, de perspectivele modernizării instalaţiilor.

SECŢIUNEA a 11-a
Măsurători electrice
Art.361. (1) Măsurătorile electrice se execută în scopul determinării parametrilor de
funcţionare a instalaţiilor, iar în cazul în care aceşti parametri nu sunt în limitele normale, să se
aducă în aceste limite.
(2) Se execută măsurători electrice şi în scopul determinării locului şi naturii
deranjamentelor.
(3) Măsurarea parametrilor este, de asemenea, obligatorie la darea în exploatare sau după
executarea lucrărilor de reparaţii.
Art.362. (1) Măsurătorile electrice se execută de către personalul districtelor E.L.F. sau a
compartimentului PRAM conform prezentelor instrucţiuni.
(2) Măsurătorile electrice se execută în conformitate cu prevederile reglementărilor în
vigoare din domeniul energetic, a cărţilor tehnice ale elementelor şi echipamentelor, cu respectarea
prevederilor din reglementările în vigoare din domeniul feroviar şi al protecţiei muncii privitoare la
organizarea şi realizarea lucrărilor.

70
 CAPITOLUL VIII
EVIDENŢA INSTALAŢIILOR E.L.F.

Art.363. Evidenţa instalaţiilor E.L.F. se ţine prin:

a) fişa tehnică de evidenţă a instalaţiilor E.L.F.;
b) darea de seamă statistică privind evidenţa globală a unităţilor fizice şi echivalente;
c) dosarele tehnice ale instalaţiilor;
d) registre de control şi lucrări la instalaţiile de grup electrogen ce alimentează instalaţii
de siguranţa circulaţiei şi la posturile de transformare şi de alimentare prevăzute cu
sisteme de protecţie, comandă şi automatizare.
Art.364. (1) Fişa tehnică de evidenţă a instalaţiilor E.L.F. trebuie să conţină toate datele
tehnice ale echipamentelor componente.
(2) Fişa tehnică de evidenţă a instalaţiilor se întocmeşte de către şeful districtului,
imediat după luarea în primire a noilor instalaţii, făcând corecturi după fiecare lucrare care
aduce modificări în instalaţii.
(3) Centrele electrificare întocmesc aceeaşi evidenţă până la data de 15 ianuarie a
fiecărui an, pentru instalaţiile electrice din cuprinsul centrului.
(4) Semestrial, fişele se vor confrunta cu cele ale districtelor.
Art.365. Darea de seamă statistică privind evidenţa globală a unităţilor fizice şi echivalente
din cuprinsul instalaţiilor se întocmeşte la nivel de centru până la data de 15 ianuarie a fiecărui an,
la nivel regional până la 31 ianuarie şi se transmite la nivel central.
Art.366. (1) Dosarele tehnice ale instalaţiilor trebuie să conţină planurile, schemele,
instrucţiunile producătorilor echipamentelor, evidenţa reparaţiilor, buletinele de încercare şi altele;
(2) Aceste dosare se întocmesc şi sunt ţinute la zi de către şeful districtului.
(3) Un dosar cumulativ se va ţine la centru de către inginerul de specialitate, cu excepţia
buletinelor de încercări.
Art.367. Registrele de control şi lucrări trebuie să conţină toate datele în legătură cu
verificarea şi lucrările executate la instalaţii de către personalul cu sarcini de control şi de către
personalul de revizie, care face şi înregistrările respective.
Art.368. (1) Buletinele de încercări trebuie să conţină toate datele privind verificarea
completă a instalaţiei şi a echipamentului, el constituind – totodată – un program judicios al
modului cum trebuie efectuată o încercare.
(2) Buletinul de încercare constituie documentul de bază în întreţinerea şi repararea
instalaţiilor, servind la analiza stării şi comportării lor.
(3) Modelele buletinelor de încercări se stabilesc prin Instrucţiunile pentru
organizarea, executarea încercărilor şi măsurătorilor la echipamentele şi instalaţiile de
electrificare feroviare nr. 357.

71
 CAPITOLUL IX
URMĂRIREA, ANALIZA ŞI EVIDENŢA EVENIMENTELOR ELECTRICE ACCIDENTALE

SECŢIUNEA a 1-a
Scopul analizei şi evidenţei evenimentelor electrice accidentale
Art.369. Scopul efectuării analizelor şi ţinerii evidenţelor privind evenimentele electrice
accidentale îl constituie:
a) cunoaşterea gradului de siguranţă în funcţionare a instalaţiilor E.L.F.;
b) cunoaşterea modului de asigurare a continuităţii în alimentare şi a asigurării
parametrilor calitativi a reţelei de contact;
c) cunoaşterea gradului de pregătire a personalului de exploatare şi a modului in care se
efectuează lucrările de revizii, reparaţii, încercări şi măsurători;
d) stabilirea măsurilor cu caracter tehnic şi/sau economic pentru creşterea fiabilităţii
echipamentelor, îmbunătăţirea activităţii de exploatare, revizie, reparaţii, proiectare,
execuţie şi dezvoltare a sistemului energetic feroviar, precum şi pentru creşterea nivelului
de pregătire a personalului;
e) stabilirea unor măsuri care să conducă, odată cu creşterea siguranţei în funcţionare,
la diminuarea costurilor de exploatare şi de mentenanţă.

SECŢIUNEA a 2-a
Clasificarea evenimentelor electrice accidentale
Art.370. Eveniment electric accidental se caracterizează prin:
a) loc - elementul, echipamentul, instalaţia - în care s-a manifestat evenimentul;
b) cauză - deficienţa sau fenomenul ce a determinat apariţia evenimentului;
c) efect - cumulează consecinţele asupra celorlalte instalaţii de electrificare, inclusiv
repercusiunile asupra circulaţiei trenurilor;
d) durată - cumulează perioada cât elementul, echipamentul, instalaţia aflate în
exploatare este indisponibilă.
Art.371. (1) După cauzele care le produc, evenimentele electrice accidentale se clasifică în
următoarele grupe principale:
a) datorate accidentelor sau evenimentelor feroviare;
b) datorate calamităţilor naturale;
c) datorate personalului propriu de exploatare, revizie şi reparaţii a instalaţiilor E.L.F.;
d) datorate personalului, altul decât cel din activitatea de exploatare, revizie şi reparaţii
a instalaţiilor E.L.F.;
e) datorate unor cauze tehnice care nu puteau fi prevenite prin lucrări de revizie şi
reparaţii;
f) datorate furnizorilor şi constructorilor pentru elemente, echipamente şi instalaţii
aflate în termen de garanţie.
(2) În vederea unei mai complete analize, clasificare cauzelor evenimentelor electrice
accidentale poate fi detailată printr-o reglementare specifică.
Art.372. După efectul pe care îl produc în exploatare, evenimentele electrice accidentale se
clasifică:
a) categoria I, care afectează circulaţia trenurilor, în această categorie intrând conform
definiţiei, în general, deranjamentele (incidentele);
b) categoria a II a, care nu afectează circulaţia trenurilor, în această categorie intrând
conform definiţiei, în general, defecţiunile tehnice şi întreruperile de scurtă durată.

SECŢIUNEA a 3-a
Constatarea şi avizarea evenimentelor electrice accidentale
Art.373. Constatarea şi avizarea evenimentelor electrice accidentale se face de către
personalul de exploatare, precum şi de personalul cu atribuţii de control.
Art.374. Orice eveniment electric accidental va fi comunicat imediat D.E.F. care va dispune
72
măsurile ce trebuie luate şi va conduce operativ restabilirea funcţionării instalaţiilor.
Art.375. Avizarea evenimentelor electrice accidentale se va face conform reglementărilor în
vigoare.

SECŢIUNEA a 4-a
Urmărirea şi lichidarea evenimentelor electrice accidentale
Art.376. După avizarea unui eveniment electric accidental, personalul însărcinat cu
restabilirea funcţionării instalaţiei, se va deplasa la faţa locului, astfel încât durata deranjamentului
să fie redusă la minim.
Art.377. Şeful centrului va urmări organizarea lichidării evenimentului electric accidental,
îndrumând îndeaproape personalul din subordine şi analizând împreună cu D.E.F. măsurile cele mai
eficiente pentru reducerea consecinţelor în circulaţia trenurilor.
Art.378. În cazuri grave de distrugeri ale instalaţiilor provocate de calamităţi şi accidente
feroviare, ordinea de restabilire a funcţionării instalaţiilor este următoarea:
a) instalaţii de alimentare a centralelor de convorbire pentru asigurarea circulaţiei;
b) instalaţii de alimentare a instalaţiilor de centralizare, B.L.A., dispecer;
c) instalaţii de alimentare a circuitelor locale precum birou IDM, acari, instalaţii de
sonorizare;
d) instalaţii de alimentare a centralelor telefonice automate, frecvenţe, repartitoare;
e) restul instalaţiilor

SECŢIUNEA a 5-a
Analiza şi evidenţa evenimentelor electrice accidentale
Art.379. (1) Toate evenimentelor electrice accidentale vor fi înregistrate în registrele de
evidenţă de la districtul şi centrul în sarcina cărora cade exploatarea şi revizia instalaţiei respective.
(2) Este obligaţia şefului centrului şi a districtului completarea corespunzătoarea a
evidenţei evenimentelor electrice accidentale.
Art.380. Centrele şi toate celelalte structuri din activitatea de electrificare sunt obligate să
cunoască starea instalaţiilor şi a evenimentelor electrice accidentale. În acest scop, se vor face:
a) zilnic analiza operativă a evenimentelor electrice accidentale care au afectat
circulaţia trenurilor sau au constituit avarii;
b) lunar, analiza tehnică a tuturor evenimentelor electrice accidentale.
Art.381. (1) Analiza operativă se face la toate nivelurile, de la districte, până la
compartimentul de electrificare din centralul unităţii.
(2) Analiza operativă trebuie să fie precedată de culegerea următorului material:
a) examinarea instalaţiei după defect;
b) date cu privire la funcţionarea sistemelor de protecţie şi de automatizare şi
înregistrările aparatelor, dacă este cazul;
c) date în legătură cu ultima verificare, reparaţie şi altele;
d) notările din registrele operative şi interogarea personalului dacă se solicită;
e) raportul întocmit de către dispecerul energetic feroviar şef pe baza elementelor
acumulate la punctul de comandă dacă se solicită;
f) raportul persoanei desemnate cu analiza.
Art.382. (1) Analiza operativă a evenimentelor electrice accidentale se face imediat după
lichidarea lor.
(2) Din această analiză trebuie să rezulte următoarele:
a) dacă lichidarea s-a făcut la timp, ţinând seama de mijloacele de transport, de
materialele existente, de natura defectului, de condiţiile atmosferice şi altele asemenea;
b) dacă există o corelaţie corectă între deranjament, cauza care l-a produs şi acţiunea
dispozitivelor de protecţie şi de automatizare;
c) dacă a fost corect clasificat;
d) dacă provine dintr-un focar;
e) dacă a fost provocat din vina personalului sau independent de acesta;
73
 f) dacă s-a respectat metodologia de lichidare şi în ce măsură este instruit personalul;
g) dacă sculele, materialele şi mijloacele folosite pentru lichidare au fost cele adecvate.
(3) În urma analizei, subunităţile din activitatea de electrificare vor lua măsuri de
prevenire şi de îmbunătăţire a siguranţei în funcţionare a instalaţiilor.
Art.383. (1) Analiza tehnică se face pentru fiecare lună, trimestru şi an, de către centre şi
structurile superioare.
(2) Din analiza tehnică trebuie să rezulte:
a) care sunt cauzele care provoacă cel mai mare număr de evenimente electrice
accidentale, pe tipuri de instalaţii;
b) repercusiunile asupra circulaţiei trenurilor;
c) care este tendinţa de variaţie a numărului şi a duratei de remediere;
d) eficacitatea măsurilor luate de unitatea respectivă în perioadele precedente ca urmare
a analizelor efectuate;
e) un plan de măsuri în scopul prevenirii deranjamentelor - când este cazul.
Art.384. (1) Pentru cazul în care, în urma analizei zilnice operative, se dispune întocmirea
unui dosar de cercetare, în afara documentelor solicitate pentru analiza operativă prevăzute la art.
381, acesta trebuie să cuprindă următoarele documente:
a) procesul verbal de constatare tehnică;
b) explicaţiile personalului în cauză;
c) referatul tehnic al organului care a făcut cercetarea, însoţit, dacă este posibil, de
schiţe, fotografii sau de piesele în cauză;
d) referatul şefului centrului şi al şefului ierarhic al acestuia, împreună cu măsurile ce s-
au luat şi care se propun pentru prevenire;
e) stabilirea vinovaţilor şi sancţiunile aplicate.
(2) La întocmirea dosarelor pentru deranjamentele care au provocat întârzieri de trenuri se
vor respecta şi reglementările specifice în vigoare.

74
 CAPITOLUL X
DISPOZIŢII FINALE

Art.385. Instalaţiile E.L.F care nu îndeplinesc condiţiile minime tehnice din prezentele
instrucţiuni trebuie să fie aduse la aceste condiţii o dată cu executarea lucrărilor de reparaţii.
Art.386. Pentru instalaţiile noi, până la darea lor în exploatare,se vor întocmi instrucţiuni de
exploatare şi de revizie, avizate şi aprobate conform reglementărilor în vigoare.
Art.387. Dacă diferite aspecte ale aceleiaşi probleme sunt cuprinse în mai multe articole, ele
trebuie să fie înţelese şi aplicate în totalitatea lor.
Art.388. Prezentele instrucţiuni sunt obligatorii pentru instruirea personalului care participă la
exploatarea, revizia şi repararea instalaţiilor E.L.F.
Art.389. Anexele 1 - 20 fac parte integrantă din prezentele instrucţiuni.
Art.390. Începând cu data intrării în vigoare a prezentelor instrucţiuni, Instrucţia pentru
întreţinerea şi repararea instalaţiilor E.L.F. nr. 352/1986, precum şi orice alte prevederi contrare îşi
încetează valabilitatea.

75
 ANEXA 1

INSTALAŢIILE ELECTRICE CARE SE ÎNTREŢIN DE SUBUNITĂŢILE E.L.F.

a) instalaţiile de electroalimentare - linii electrice aeriene şi subterane de joasă şi medie

tensiune, posturi de transformare, grupuri electrogene şi convertizoare rotative de 75 Hz care
asigură alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor şi echipamentelor legate de comanda,
controlul şi semnalizarea circulaţiei şi anume instalaţii de centralizare şi B.L.A., instalaţii
dispecer circulaţie, instalaţii de telecomunicaţi. Delimitarea dintre instalaţiile electrice ELF –
în calitate de distribuitor şi furnizor de energie electrică - şi instalaţiile de centralizare,
instalaţii BLA, instalaţii dispecer circulaţie şi instalaţiile de telecomunicaţii – în calitatea de
consumator de energie electrică - se face la bornele de intrare ale tabloului de intrare şi de
distribuţie (TID) al consumatorului, conexiunea capătului de cablul la bornele de intrare TID
intrând în sarcina consumatorului.
b) instalaţiile electrice care realizează iluminatul exterior al peroanelor, pieţelor de
manevră, zonelor de macazuri, rampelor de încărcare-descărcare, pasajelor la nivel din staţii,
triaje şi halte, precum şi al celor de la posturile de pază şi tuneluri din linie curentă;
c) branşamentele electrice racordate la tablourile de distribuţie aparţinând subunităţilor de
instalaţii, până la grupurile de măsură – contoare – inclusiv;
d) instalaţiile electrice de iluminat ale coloanelor de apă din incinta staţiilor cu excepţia
celor aparţinând depourilor;
e) instalaţiile electrice interioare de iluminat şi forţă din clădirile de exploatare şi tehnico-
administrative aparţinând unităţilor şi subunităţilor regionalei de căi ferate;
f) instalaţiile electrice care alimentează inscripţiile iluminate electric din staţii de cale
ferată;
g) instalaţiile electrice de iluminat şi forţă din centralele termice ale subunităţilor de
instalaţii şi de trafic, cu excepţia echipamentelor propriu zise ale centralei;
h) instalaţiile electrice care alimentează instalaţiile pentru topirea zăpezii şi a gheţii din
zona macazurilor; în acest caz, delimitarea instalaţiilor ELF de instalaţiile SCB fiind
conexiunea de intrare în pichetul de alimentare aferent macazului, transformatorul de separare
fiind în întreţinerea consumatorului.

76
 ANEXA 2

CENTRUL ELECTRIFICARE ...................

DISTRICTUL .............................................
Staţia ………………………………….

REGISTRUL DE CONTROL ŞI LUCRĂRI

LA INSTALAŢIA __________________________

Data şi ora Controlul sau lucrarea Măsurile luate,

Personalul care a
Denumirea executată. Constatările lucrările
Nr executat lucrarea
instalaţiei, rezultate, defectele executate, starea
. începerii terminării (numele, funcţia,
circuitului depistate, măsurile finală a
semnătura)
necesare instalaţiei

77
 ANEXA 3

CONDIŢII DE COEXISTENŢĂ A L.E.A. CU TENSIUNI PÂNĂ LA 1 KV INCLUSIV CU

DIVERSE CONSTRUCŢII SAU INSTALAŢII, CĂI DE TRANSPORT ŞI TERENURI

Traversări şi apropieri de căi ferate

TRAVERSARI APROPIERI

pe orizontala intre
interior al L.E.A.

fundaţia stâlpului
Distanta

Distanta minima
pe verticala intre

Distanta minima
conductorul
minima ‘D’

si şina

şi şină
Tipul caii ferate Masuri de intre axul Masuri de
siguranţă liniei si cea siguranţă
mai apropiata
şina
Cale ferata :
- electrificată sau in Nu se vor lua
Nu se admit traversări.
curs de electrificare ; D> 10 m masuri de
Se vor executa subtraversări in cablu.
-electrificabilă siguranţă

- Siguranţă
Cale ferata ne- mărită
electrificabila cu - Unghiul de
7m Hst Hst<D<10 m ‘Siguranţă’
trafic permanent sau traversare
intermitent de minimum
450
Hst este înălţimea deasupra solului a stâlpului.

Traversări si apropieri fata de drumurile din afara localităţilor

TRAVERSARI
Distantele minime
Pe verticala, intre
Pe orizontala, intre
Masurile de siguranţă conductorul
Categoria drumului fundaţia stâlpului si
inferior al L.E.A.
ampriza
si carosabil
Nu se admit traversări.
autostrăzi
Se vor executa subtraversări in cablu
drumuri naţionale * ’’Siguranţă mărită ’’ 7m
Stâlpii se vor
drumuri judeţene * ’’Siguranţă ’’ 7m amplasa in afara
zonei de siguranţă a
străzi urbane si drumului
- 6m
comunale
drumuri de
* ’’Siguranţă ’’ 6m
exploatare
APROPIERI
Stâlpii liniei se vor amplasa in afara zonei de protecţie a drumului .
Se admite amplasarea stâlpilor in zona de protecţie , cu acordul unităţii care administrează
drumul si luarea masurilor stabilite de comun acord.

78
 Încrucişări si apropieri intre LEA cu tensiuni mai mici sau egale cu 1000 V

Distanta minima,
Tipul liniei
(m)
Linia care traversează Linia traversata Traversare Apropiere
Conductoare izolate
Conductoare izolate torsadate 0,05
torsadate
Conductoare izolate torsadate Conductoare neizolate 0,3
Conductoare izolate
Conductoare neizolate 0,3
torsadate
Conductoare neizolate Conductoare neizolate 0,5
Nota : Aceste distante se vor respecta si pentru mai multe circuite de joasa tensiune montate pe
acelaşi stâlp.

Traversări si apropieri de conducte supraterane

TRAVERSARI
Distantele minime
Tipul conductei Masurile Pe verticala, intre Pe orizontala, intre fundaţia
de siguranţă conductorul inferior stâlpului si conducta
al L.E.A. si
conducta
Conducta supraterana de ’’Siguranţă ’’ 2m Hst
fluide neinflamabile
Conducta Conducta
supraterana magistrala NU SE ADMIT TRAVERSARI
de de transport
fluide Conducta de Traversările se realizează de comun acord intre unităţile care
inflamabile distribuţie administrează linia si conducta * )
sau gaze
naturale
APROPIERI
Distanta minima pe
orizontală intre axul liniei Tipul conductei Măsura de siguranţă
si
peretele conductei
Conducta supraterană de fluide
D > Hst neinflamabile Nu se iau masuri de siguranţă
Conducta supraterane de fluide
inflamabile sau gaze naturale
Conducta supraterană de fluide Se vor lua masuri de siguranţă
neinflamabile specifice liniei sau la conducta
D < Hst Conducta supraterana de fluide stabilite de comun acord intre
inflamabile sau gaze naturale unităţile care administrează
linia si conducta.
*)
Se vor adopta masuri de siguranţă specifice atât la linie , cat si la conducta ca de exemplu :
- linia se va realiza cu conductoare izolate si se vor lua masuri de ’’siguranţă ’’ ;
- conducta se va lega la pământ ;
- in cazuri obligate se vor monta dispozitive de garda.

79
 Traversări si apropieri de conducte subterane

Distante minime pe
orizontala intre fundaţia celui
Tip conducta mai apropiat stâlp sau orice Masuri de siguranţă
elemente al prizei de pământ
si peretele conductei
Conducta subterana de fluide
2m Nu se iau masuri de siguranţă
neinflamabile
Conducta subterana Conducta Înălţimea deasupra solului a
de fluide magistrala de celui mai înalt stâlp de ,, Siguranţă ’’
inflamabile sau transport apropiere
gaze naturale Conducta de
5 m *) ,, Siguranţă ’’
distribuţie

Aceasta distanta poate fi redusa in cazuri obligate pana la 2 m , cu acordul unităţii care
*)

administrează conducta.

80
 ANEXA 4

SECTIUNI MINIME ADMISIBILE LA CONDUCTOARE MONTATE IN EXTERIOR, PE

PERETII CLADIRILOR

Secţiuni,
Nr.
Destinaţia conductoarelor mm2
crt.
Cu Al

Pentru instalarea pe pereţi, pe

1 izolatoare la distanta de 4 10
maximum 4m intre suporturi

Pentru interiorul corpului de

2 1 -
iluminat montat pe perete

ANEXA 5

ADÂNCIMI DE ÎNGROPAREA STÂLPILOR DE SUSŢINERE DIRECT ÎNCASTRAŢI

(fără stâlpi sau rigle de fundare)
(Extras din Prescripţia 12 MEE )

Adâncimea de îngropare , in m
Secţiunea Înălţimea totala a stâlpului peste
totala maxima suprafaţa solului în m
Caracteristicile solului Sub 8,5 11-12
a conductorilor
montaţi pe
Cu săparea manuala a gropii
stâlp in mm2
Argila nisipoasa,soluri nisipo-lutoase, 150 1,8 2,15
argile saturate de apa, la o solicitare 300 2,3 2,5
teoretica asupra solului de 1 kg/cm2 500 2,7 2,9
Argila, argila nisipoasa si soluri nisipo- 150 1,5 1,8
lutoase cu umiditate naturala, loess 300 1,9 2,2
uscat, nisip umed fin, la o solicitare
teoretica asupra solului de I,5-2 kg/ cm2 500 2,3 2,5
Argila densa, argila cu pietriş si 150 1,35 1,6
bolovăniş, pietriş cu nisip, piatra 300 1,7 2,0
sparta,sol stâncos, cu solicitare teoretica
asupra solului de 2,5 kg/ cm2 500 2,1 2,2

81
 ANEXA 6

CURENŢI MAXIMI ADMISIBILI ÎN REGIM PERMANENT PENTRU CONDUCTOARE

A. Pentru conductoare neizolate, montate în aer
Temperatura mediului ambiant: + 25°C
Temperatura maximă admisa pe conductor: +70˚C
Secţiunea
Intensităţile curenţilor, A
nominală
a Felul montajului
conductoarelo Cupru Aluminiu Oţel-aluminiu Oţel
r Exterio Interio Exterio Interio Exterio Interio Exterio
[mm2] r r r r r r r
6 70 50 - - - - -
10 95 80 75 60 80 50 -
16 130 100 105 75 105 75 45
25 180 140 135 105 130 100 60
35 220 170 170 130 175 135 75
50 270 215 215 165 210 165 90
70 340 270 265 210 265 210 125
95 415 335 320 255 330 260 140
120 485 393 375 300 380 305 -
150 570 465 440 355 445 365 -
185 640 530 500 410 510 425 -
240 760 635 590 490 610 505 -
300 880 740 680 570 690 585 -
400 1050 895 815 690 835 715 -
500 - - 980 820 - - -
600 - - 1070 930 - - -

B. Pentru conductoare izolate, montate în aer

Temperatura mediului ambiant: + 25°C
Temperatura maximă admisa pe conductor: +70˚C la izolaţie de PVC
+60˚C la izolaţie de cauciuc

Intensităţile curenţilor, A
Secţiunea
Conductoare de cupru cu izolaţie Conductoare de aluminiu cu
nominală
de PVC sau de cauciuc FY, FcTi izolaţie de PVC sau cauciuc, AFY
a
conductoarelor Montate în tub.
Montate în tub. Numărul
[mm2] Numărul conductoarelor Libere Libere
conductoarelor în tub
în tub în aer în aer
2 3 4 5,6 2 3 4 5,6
1 14 12 11 10 20 - - - - -
1,5 17 14 13 11 25 - - - - -
2,5 24 20 18 16 34 18 16 15 13 27
4 31 26 24 21 45 23 20 18 16 35
6 40 34 31 27 57 30 27 25 21 45
10 55 49 45 39 78 41 38 33 29 61
16 73 64 58 51 104 55 47 43 38 82
25 100 84 76 67 137 74 66 60 53 107
35 125 108 98 87 168 95 83 76 65 132
50 150 135 123 109 210 118 103 94 82 165

82
 70 200 171 156 137 260 155 131 119 104 205
95 241 218 198 174 310 187 166 151 133 245
120 272 250 228 196 365 217 191 174 153 285
150 310 280 255 224 415 238 214 195 171 330
185 - - - 475 - - - - 375
240 - - - 560 - - - - 440
300 - - - - 645 - - - - 510
400 - - - 750 - - - - 605

OBSERVAŢII
1. Intensităţile curenţilor pentru trei conductoare în tub sunt valabile şi pentru circuite trifazate
(echilibrate sau nu) cu patru sau cinci conductoare (3F + N, 3F + N + PE).
2. Pentru conducte punte cu două conductoare, respectiv trei conductoare, se folosesc valorile
intensităţilor date pentru două conducte, respectiv trei conducte în tub.

C. Pentru cordoane de cupru, cu izolaţie şi manta de PVC sau cauciuc, în execuţie uşoară,
medie sau grea, pentru instalaţii electrice mobile, montate în aer.
Temperatura mediului ambiant: + 25°C

Secţiunea nominală a Intensităţile curenţilor, A

conductoarelor Numărul de conductoare ale cordonului
[mm2] 1 2 3
0,5 - 12 -
0,75 - 16 14
1.0 - 18 16
1,5 - 23 20
2,5 40 33 28
4 50 43 36
6 65 55 45
10 90 75 60
16 120 95 80
25 160 125 105
35 190 150 130
50 235 185 160
70 290 235 200

83
 ANEXA 7
CONDIŢII PENTRU COEXISTENŢA ÎNTRE L.E.A. PESTE 1kV ŞI DIVERSE
CONSTRUCŢII, INSTALAŢII, CĂI DE TRANSPORT ŞI TERENURI

Traversările şi apropierile faţă de căile ferate

Traversări
Distanţele minime
Distanţa pe verticală
Tipul căii Condiţiile între conductorul
ferate de calcul inferior al LEA şi Distanţa pe orizontală
Măsurile de
ale cablul între marginea stâlpului
siguranţă ciuperca
distanţei purtător şi cea mai apropiată
şinei
pe al LC şină(2) D1(m)
verticală Un  1kVUn20
110kV kV

- siguranţă
Cale Săgeata
mărită H1 3.00 - Înălţimea stâlpului
ferată maximă
conform deasupra solului plus
electrificat pct. 10.2 3m.
ă sau în - lanţuri În cazuri obligate
curs de duble de Săgeata această distanţă poate fi
electrificar H1 - 11.50
izolatoare( maximă redusă până la 6.00m
e 1)
, dar numai cu acordul
respectiv MTTc. În acest caz, la
Cale legături LEA cu Un110kV şi
ferată duble, în izolatoare suport, stâlpii
electrifica cazul de traversare vor fi de
bilă izolatoarel tip întindere sau
Săgeata
or suport H1 - 7.50 terminal.
maximă
- unghi de
permanent
cu trafic

traversare
minim  =
45o (50G)
Cale ferată neelectrificată

- siguranţă
mărită
conform
cu trafic intermitent

- nivel de
izolaţie
mărit Săgeata
H1 - 5.50
conform maximă Dma – distanţa minimă
tabelului de apropiere egală cu :
- unghi de 7.50m ……
traversare 1kVUn110kV
minim  =
30o (34G)
Note:
(1) – Exceptând cazurile în care sunt prevăzute lanţuri multiple din considerente mecanice
(2) – La căile ferate simple se ţine seama de posibilităţile de dublare

84
 Traversările şi apropierile faţă de drumurile situate în afara localităţilor

Traversări Apropieri
Distanţa pe verticală (m) Distanţa Distanţele minime
Distanţa minimă pe
Condiţii minimă orizontală
le de între cond. între
Categoria calcul interior al marginea
drumului Măsurile de siguranţă ale Simb LEA şi celui mai
Distanţe Măsurile de siguranţă
distanţe olul partea apropiat
i pe carosabilă stâlp şi
vertical axul
Un  drumului
ă
110kV D1(m)

D
-
- siguranţă mărită Da
conform pct. 10.2;
Categoria Pentru drumurile de
- lanţuri duble de
I cat. I şi II, siguranţă
izolatoare1;
- autos

d  Dma
respectiv legături mărită excluzând
trăzi Săgeata măsura privitoare la
duble în cazul H1 7.00 22
- drum maximă D tipul stâlpului şi al
izolatoarelor
uri Da clemelor pentru LEA
suport;
naţio cu izolatoare suport şi
- unghi de traversare
nale cea privitoare la
de4 minim 60o
(67G)2 înnădirea
conductoarelor.
Aceste apropieri se
vor evita. În cazuri
obligate cu acordul
organelor
- siguranţă mărită
competente, se vor
conform pct. 10.2
Categoria trata ca o traversare,
- nivel de izolaţie
a II-a Săgeata d  Dma exceptând măsura
mărit conform H1 7.00 20
- drumuri maximă pentru tipul stâlpilor
tabelului 10.2
judeţene LEA cu izolatoare
- unghi de traversare
suport şi cea
minim 30o (34o)2
privitoare la
interzicerea înnădirii
conductoarelor.
- nivel de izolaţie
D – distanţa de la axul LEA la
mărit conform
Categoria limita amprizei drumului;
tabelului 10.2
a III-a Săgeata Da – distanţa de apropiere egală cu
- interzicerea H1 7.00 18
- drumuri maximă înălţimea celui mai înalt stâlp din
înnădirilor în
comunale zona de apropiere plus 3 m
deschiderea de
d – distanţa pe orizontală între
traversare
conductorul extrem al LEA la
Categoria
deviaţia lui maximă şi limita a a
a IV-a
- interzicerea înnădirilor amprizei drumului
- drumuri Săgeata
în deschiderea de H1 7.00 Dma – distanţa minimă de apropiere
de maximă
traversare egală cu :
exploatar
0.00m…..1Un110 kV
e
Note:
(1) – Exceptând cazurile în care sunt prevăzute lanţuri multiple din considerente mecanice
(2) – În cazuri excepţionale se admit unghiuri mai mici cu acordul organelor în administrarea cărora
se găseşte drumul

85
 Traversările şi apropierile faţă de drumurile situate în interiorul localităţilor

Traversări Apropieri
Distanţele minime (m)
Distanţa pe
Condiţi verticală între
ile de conductorul
Categoria
calcul inferior al LEA şi Măsurile de Distanţele
drumului Măsurile de siguranţă Simbol
ale partea carosabilă siguranţă minime
ul
distanţ
ei pe
Un  110kV
vertical
ă
Categoria - siguranţă mărită
I conform pct. 10.2 Săgeat
- - lanţuri duble în cazul a
H1 7.00
autostrăzi izolatoarelor suport; maxim
- drumuri - unghi de traversare ă
naţionale minim  = 60o (67G)2
- siguranţă mărită
conform pct. 10.2;
Categoria - lanţuri duble de Săgeat
a II-a izolatoare, respectiv a
H1 7.00
- drumuri legături duble în cazul maxim
judeţene izolatoarelor suport ă
- unghi de traversare
minim  = 30o (34G)2
- siguranţă mărită Stâlpii vor fi
conform pct. 10.2 Se vor respecta amplasaţi în
exceptând prevederea măsurile de afara zonei de
referitoare la tipul siguranţă siguranţă a
stâlpului în cazul prevăzute drumului, ZS =
Categoria pentru zone cu 0.75 – 1.00 m
liniilor cu izolatoare
a III-a Săgeat circulaţie măsurată de o
suport;
- drumuri a frecventă parte şi de alta
- lanţuri duble de H1 7.00
comunale maxim conform a drumului, de
izolatoare, respectiv
ă tabelului 11.11 la ampriza
legături duble în cazul
izolatoarelor suport; acestuia a.
- unghi de traversare
minim  = 15o (17G)
- siguranţă mărită
conform pct. 10.2
exceptând prevederea
referitoare la tipul
Categoria stâlpului în cazul
Săgeat
a IV-a liniilor cu izolatoare
a
- drumuri suport; H1 7.00
maxim
de - lanţuri duble de
ă
exploatare izolatoare, respectiv
legături duble în cazul
izolatoarelor suport;
- unghi de traversare
minim  = 13o (15G)

86
Încrucişările şi apropierile faţă de LEA cu tensiunea nominală sub 1000V şi cel mai apropiat
conductor al LEA

Încrucişări
Distanţele minime (m)
Distanţa pe verticală, Distanţa pe
H1 între conductorul orizontală
Tensiu
inferior al liniei peste de la orice
nea
1000V şi conductorul element al
nomina Condiţiile
superior al liniei sub stâlpului
lă a de calcul
Măsurile de 1000V LEA peste
liniei ale Simb
siguranţă 1000V, la
care distanţelor olul
cel mai Apropieri5
travers pe
apropiat
ează verticală
l4  40m l4  40m conductor
al LEA
sub
1000V5, d
- Se recomandă
ca distanţa între
1kV  Un Regim
H1 2.00 1.00 3.00 axele celor două
 20kV normal
linii, D, să fie cel
puţin egală cu
înălţimea deasupra
20kV  Un Regim solului a celui mai
H1 3.00 4.00 5.00 înalt stâlp din zona
 110kV normal
de apropiere plus
3m.
- În cazuri
Un = Regim obligate, această
Generale: H1 4.00 5.00 7.00
220kV normal distanţă poate fi
Linia cu tensiune
redusă astfel ca
mai mare trebuie
distanţa orizontală,
să traverseze
L, între orice
linia cu tensiune
element al LEA
mai mică.
sub 1000V şi cel
La linia care
mai apropiat
traversează:
conductor al LEA
- siguranţă
peste 1000V, la
mărită conform
deviaţia maximă,
pct. 10.2
să fie de minimum:
- lanţuri duble
- 2.00m…..1kV
de izolatoare2,
 Un 20kV
respectiv legături
- 3.00m…..20k
duble în cadrul
Un = Regim V  Un  110kV
izolatoarelor H1 5.00 6.00 10.00
400kV normal - 5.00m…..Un =
suport
220kV
- 7.00m…..Un =
400kV
- - În toate
cazurile se vor lua
măsuri pentru
evitarea
influenţelor
electromagnetice şi
prin cuplaj rezistiv
asupra LEA sub
1000V.

87
 Încrucişările şi apropierile faţă de LEA cu tensiunea nominală peste 1000V

Caracteristicile LEA
Încrucişări Apropieri
care traversează
Distanţele minime
Distanţa pe verticală, H112, între Distanţa pe
conductorul inferior al liniei care orizontală d, - Se recomandă ca
traversează şi conductorul între cel mai distanţa între axele
inferior al liniei care traversează apropiat liniilor, D, să fie cel
Tensiu şi conductorul superior al liniei conductor al puţin egală cu
nea Lungimea traversate, când distanţa de la liniei înălţimea deasupra
nomina deschideri Măsurile de siguranţă locul de încrucişare la axul celui traversate, la solului a celui mai
lă a i a (m) mai apropiat stâlp al liniei care deviaţia lui înalt stâlp din zona de
liniei traversează este: maximă şi apropiere plus 3m,
orice respectiv 100m când
una din LEA are: Un =

l  100m

l  120m

l  120m
element al

l  30m

l  50m

l  70m
stâlpului 400kV
liniei care - În cazuri obligate,
traversează pe porţiuni scurte,
1kV  a  100 2 2 - - - - astfel încât distanţa
Un  2.50 poate fi redusă astfel
a  100 Generale: 2 2.5 2.5 - - - încât distanţa între
20kV - trecerea LEA cu
20kV  a  200 3 3 3 4 - - conductoarele extreme
tensiunea mai mare ale liniilor în poziţie
Un  peste LEA cu 4. 3.00
a  200 3 3 4 5 - normală, L, să fie cel
110kV tensiunea mai mică 5
puţin:
a  200 (cu excepţia CF 4 4 4 4 - -
3.00m…..1kV  Un 
electrificate). 4. 5.
Un = a  300 4 4 4 5 20kV
La LEA care 5 5 4.00
220kV 5.00m…..20kV  Un 
traversează: 6.
a  300 4 4 5 6 7 110kV
- mărimea 5
10.00m…..Un =
nivelului de izolaţie, 5.
a  200 5 5 5 - - 220kV
conform tabelului 5
15.00m….. Un =
10.2, exceptând 6.
a  300 5 5 5.5 6 7 400kV
cazurile în care sunt 5 - În astfel de cazuri
prevăzute lanţuri
deschiderile reale la
multiple din
vânt şi sarcini
considerente
verticale nu vor depăşi
mecanice;
90% din cele de
- interzicerea
calcul, fiind necesară
Un = înnădirilor în
5.00 totodată verificarea
400kV deschiderea de
distanţei la înclinarea
traversare. 7.
A  300 5 5.5 6 7 8 conductorului unei
- Lanţurile simple 5 linii faţă de stâlpul
de izolatoare cu
celeilalte linii; se vor
elemente capă-tijă se
calcula, de asemenea,
vor verifica la
influenţele
capacitatea reziduală
electromagnetice şi
în cadrul spargerii
prin cuplaj rezistiv.
unei pălării.

(1) – În cazul liniilor pe stâlpi de lemn fără conductor de protecţie atât pentru cele care
traversează, cât şi pentru cele traversate, aceste distanţe rămân valabile doar dacă se
montează pe stâlpii adiacenţi traversări descărcătoare cu coarne (dacă l  40m, se vor monta
descărcătoare numai pe stâlpul cel mai apropiat); în caz contrar, distanţele se majorează cu
2m.
(2) – Aceste distanţe trebuie respectate când ambele conductoare se află la t = +15oC.

88
 Traversările şi apropierile faţă de conductele supraterane de fluide necombustibile

Traversări
Distanţele minime
Tensiu Distanţa pe
Condiţiil
nea verticală între Distanţa pe
e de
nomina Măsurile de conductorul orizontală, D1, între Apropieri
calcul ale
lă a siguranţă inferior al LEA baza celui mai
distanţei
liniei şi conductă apropiat stâlp şi
pe
Simbo Valoar peretele conductei
verticală
l e
Măsurile de
Distanţe
siguranţă
D  Da -
La LEA: Deschiderile
- siguranţă mărită reale la vânt
conform pct. 10.23; şi sarcini
d  Dma
- lanţuri duble de Se recomandă ca D  Da verticale nu
izolatoare1, respectiv distanţa să fie mai vor depăşi
legături duble în mare decât 90% din cele
cazul izolatoarelor înălţimea stâlpului de calcul.
suport. deasupra solului Aceste apropieri se vor
La conductă: plus 3m. evita. În cazuri obligate,
- conducta se va Această distanţă se vor trata ca o
lega la pământ pe poate fi redusă în d  Dma
traversare, exceptând
toată lungimea cazuri obligate măsura pentru tipul
traversării, plus câte până la 5m, cu stâlpilor LEA.
3m de o parte şi de precizarea că, în D – distanţa între axul LEA şi
1kV 
alta, prin Săgeata cazul liniilor noi, peretele conductei;
Un  H1 3.50
intermediul unei maximă deschiderile reale Da – distanţa de apropiere = înălţimea
20kV platbande de legare la vânt şi sarcini deasupra solului a celui mai înalt
la pământ, montate verticale nu vor stâlp din zona de apropiere plus 3m;
la partea superioară depăşi 90% din D – distanţa pe orizontală între
a conductei, cele de calcul. conductorul extrem al LEA la
prevăzută la capete În toate cazurile deviaţia lui maximă şi peretele
cu două prize cu Rp distanţa între cea conductei;
= 102; mai apropiată Dma – distanţa minimă de apropiere
- instalaţia de fundaţie sau priza egală cu:
legare la pământ a de legare la pământ 5.00m…………………1kV  Un 
conductei se va a conductei va fi 110kV
verifica la stabilitate minimum 20m. 6.00m…………………………Un =
termică, conform 220kV
prevederilor STAS 7.00m…………………………Un =
12604/4 şi 5. 400kV
Se vor lua măsuri pentru evitarea
influenţelor electromagnetice în
conductă.

(1) – Exceptând cazurile în care sunt prevăzute lanţuri multiple, din considerente mecanice.
(2) – În cazurile în care conducta este protejată catodic sau există alte motive ale proiectantului
sau beneficiarului, pentru care conducta nu poate fi legată la pământ, se va monta un
dispozitiv de gardă, prin asimilare cu STAS 6290
(3) – Se exceptează liniile existente la care nu se realizează condiţia ca deschiderile reale la vânt
şi încărcări verticale să fie mai mari decât 90% din cele de calcul; în aceste cazuri, protecţia
se va realiza prin montarea unui dispozitiv de gardă prin asimilare, cu STAS 6290.

89
 ANEXA 8

Rezistenţa prizelor de pământ ale stâlpilor liniilor electrice aeriene în funcţie

de rezistivitatea solului

Rezistivitatea solului ( cm) Rezistenţa maximă de legare la pământ

pentru tensiunea ()
U  110 kV U > 110 kV
- până la 104 inclusiv 10 101)
- peste 104 până la 5.104 inclusiv 15 10
- peste 5.104 până la 105 inclusiv 20 15
- peste 105 30 202)
Note: 1) Se recomandă adoptarea unei rezistenţe de până la 5  dacă aceasta nu impune greutăţi
deosebite de realizare.
2) În cazuri excepţionale, când condiţiile impun prize costisitoare, se admite valoarea maximă
de 30 .

ANEXA 9

Durata maximă de funcţionare în suprasarcină a generatoarelor electrice

ale grupurilor electrogene
Multiplul curentului de sarcină în raport
1,1 1,15 1,20 1,25 1,3 1,4 1,5 2,5
cu cel nominal
Durata suprasarcinii corespunzătoare, în
60 15 6 5 4 3 2 1
minute

ANEXA 10

Secţiunea minimă a conductorului principal de legare la pământ

Tipul Secţiunea conductorului de lucru în mm²
conductorului
Cu 2,5 6 10 >16
Al 4 10 16 >25
Conductori de Secţiunea minimă în mm2 a conductorului principal în
cupru unifilari sau tub de protecţie însoţind conductorul de lucru
multifilari
4 6 10 16

90
 ANEXA 11

SECŢIUNEA CONDUCTOARELOR DE NUL DE PROTECŢIE

Secţiunea conductorului Secţiunea conductorului de nul de protecţie

de fază În tub şi conducte sau în cabluri cu mai În linii aeriene şi în instalaţii cu
mm2 mulţi conductori în mm2 conductori neizolaţi în mm2
1,5
2,5 2,5 -
4 4 4
6 6 6
10 10 10
16 16 16
25 16 25
35 16 35
50 25 50
70 35 50
95 50 50
120 70 70
150 70 70
185 95 95
240 120 120
300 150 150
400 185 185

91
 ANEXA 12

Reglajele pentru descărcătoarele cu coarne montate la posturile de transformare

şi pe liniile electrice aeriene ca protecţie suplimentară
Tensiunea nominală Reglajul conform tipului de descărcător (mm)
a reţelei (kV) În postul de transformare Pe linie pentru protecţia
suplimentară
Tipul d1+d2 *)
Tipul d **)
Tipul d1+d2*) Tipul d**)
6 10+10 10 20+20 20
10 18+18 20 25+25 30
15 23+23 30 30+30 40
20 30+30 40 40+40 55
25 40+40 65 55+55 85
35 50+50 80 60+60 110
Note: *) Descărcătoare cu coarne cu două intervale cu electrod antipasăre
**) Descărcătoare cu coarne cu un singur interval disruptiv.

Reglajul intervalului de amorsare pentru descărcătoare cu coarne folosite

în instalaţiile cu tensiuni nominale de 6 35 kV, la protejarea intrărilor
Tensiunea Nivelul de ţinere al Valoarea Tensiunea Tensiunea
nominală izolaţiei intervalului de de de amorsare la
a reţelei amorsare amorsare frecvenţă industrială
la impuls la frecv. Tip Tip la impuls Tip Tip
1,2/50 s de 50 Hz d1 + d2 1)
d2) 1,2/50 s d1+d2 d
(kV) (kV) (kV) (mm) (mm) (kV) (kV) (kV)
6 60 27 29 16 45 1718 2225
10 75 35 40 25 62 1922 2832
15 95 45 52 35 82 2324 3237
20 125 55 66 46 105 2628 3642
25 150 65 - 100 80130 - 4565
35 195 85 100110 150 100160 - 6590

Note: 1) descărcătoare cu coarne cu două intervale de amorsare cu electrod antipasăre;

2) descărcătoare cu coarne cu un singur interval de amorsare.

92
 ANEXA 13
Categoriile influenţelor externe în funcţie de natura lor şi gradul de influenţă (clasa)
conform clasificării internaţionale din SR CEI 364-3 (extras)

Cod Cod
actual român internaţional Clasa influentelor extreme

1 2 3
A. CONDIŢII DE MEDIU
A.A. Temperatura mediului ambiant
- AAl -60°C +5°C (frigorific)
- AA2 -40°C +5°C (f. frig)
- AA3 -25 °C +5°C (frig)
- AA4 -5°C +40°C (temperat)
T AA5 +5°C +40°C (cald)
- AA6 +5°C +60°C (f. cald)
- AA7 -25 °C +55°C (fără control al temperaturii)
- AA8 -50°C +40°C (foarte scăzute şi foarte ridicate)
A.D. Prezenţa apei
U0 ADl neglijabilă
cădere de picături de apă de condensaţie (vertical cu
U1 AD2
intermitenţe)
U2 AD3 apă în ploaie (unghi sub 60° cu verticala)
U3 AD4 apă proiectată (stropi în toate direcţiile)
U4 AD5 jet de apă (apă sub presiune, din toate direcţiile)
A.E. Prezenţa corpurilor străine
- AEl neglijabilă
corpuri străine mici incombustibile(cu dimensiuni sub
PI AE2 2,5mm)
corpuri străine foarte mici incombustibile (cu
PI AE3
dimensiuni sub 1mm)
depuneri de praf incombustibil cuprinse între 10 şi
PI AE4 35mg/m2 pe zi (praf, fibre, scame incombustibile)
194
depuneri de praf combustibil cuprinse între 35 şi
PC AE5
350mg/m2
depuneri de praf cuprinse între 350 şi 1000 mg/m2 pe
- AE6
zi
A.F. Prezenţa substanţelor corozive sau poluante
- AFl neglijabilă
ZL, atmosferică
AF2a AF2b
K agenţi corozivi şi poluanţi atmosferici
K Intermitentă sau accidentală (zone de manipulare a
AF3
produselor chimice în cantităţi mici)
93
K permanentă (acţiune permanentă a substanţelor
AF4
chimice corozive sau poluante în cantităţi mari)

B.A. Competenţa persoanelor

EE BA4 instruiţi
EE BA5 calificaţi
B.C. Contacte cu potenţialul pământului
- BCl nul (mediu conductor)
- BC2 slabe (în mod obişnuit fără contact cu elemente
conductoare)
CE BC3 frecvente (contact cu elemente conductoare)
CE BC4 continuu permanent cu pereţi metalici de exemplu
incinte metalice, rezervoare, boilere
B.E. Natura materialelor prelucrate
D,E BEla riscuri neglijabile
BElb
C BE2 riscuri de incendiu (utilizare, manipulare, prelucrare,
fabricare, depozitare de materiale combustibile)
A,B BE3a riscuri de explozie
BE3b

94
 ANEXA 14
Caracteristici şi grade de protecţie ale aparatelor şi echipamentelor în funcţie de influenţele
externe (extras Normativ I - 7)

Caracteristicile
Categorii şi clase de
aparatelor şi Observaţii
influente externe
echipamentelor
1 2 3
A. Condiţii de mediu
AA. Temperatura Condiţii speciale
AA1,AA2,AA3 Normale De exemplu lubrifiere
AA4,T(AA5) Condiţii speciale
AA6 De exemplu lubrifiere

AD. Prezenţa apei

U0 (ADI) IPXOX
U1(AD2) IPXIX
U2 (AD3) IPX3X
U3(AD4) IPX4X In exterior
U4(AD5) IPX5X
AD6 IPX6X
AD7 IPX7X
AD8 IPX8X
AE. Prezenţa corpuri
Solide
IPOXX
AE1 IP3XX
PI(AE2) IP4XX Valorile superioare pentru
PKAE3) IP5XX, IP4XX prafurile metalice bune
IP6XX, IP5XX
PI(AE4) conducătoare din punct de
IP6XX
PC(AE5) vedere electric
AE6
AF. Prezenţa substanţe
corozive
Normale
AFl
După natura agenţilor
ZL(AF2a) În mediu marin, salinitate
atmosferici
până la cca.3 km de ţărm
Protecţie contra coroziunii după
K(AF2b)
cerinţele materialelor de
K(AF3)
execuţie
În execuţie specială De ex. în materiale rezistente la agenţi
K(AF4) corozivi, cu acoperiri speciale,
după natura agenţilor
tratarea suprafeţelor, etc.

95
B. Utilizare
BA. Competenţa
persoanelor
BAl Normale
BA2 Minimum IP 3XX Suprafeţele cu temperaturi
BA3 Normale peste 80°C vor fi inaccesibile
EE(BA4),EE(BA5) Fără protecţie contra
contactelor directe

BE Natura materialelor
prelucrate sau depozitate
D ( BE1A), E (BE1b) Normale
C (BE2) Instalate a.î. să nu provoace
incendii
A(BE3a), B(BE3b) Materiale şi echipamente
antiexplozive
BE4 Materiale şi echipamente etanşe
C. Construcţia clădirilor
CA. Materiale de
construcţie
C0(CA1) Normale
C1(CA2a),C2(CA2b), Normale instalate cu măsuri de Condiţii de instalare : protecţii şi
C3(CA2c), C4(CA2d) protecţie, de izolare sau speciale ecrane din materiale incombustibile.
în carcase metalice, etc.

96
 ANEXA 15

Secţiunile minime admisibile ale conductoarelor montate în interiorul clădirilor

Secţiunile minime
ale
Nr. Destinaţia
conductoarelor
crt. conductoarelor
[mm2]
Cu Al
1 Pentru interiorul corpurilor de iluminat:
- conductoare multifilare; 0,50 -
- conductoare unifilare. 0,75 -
2 Pentru un singur corp de iluminat, conductor de faza 1 2,5
3 Pentru o singura priză, conductor de fază 1,5 2,5
4 Pentru circuite de lumină, conductor de fază 1,5 2,5
5 Pentru circuite de priză, conductor de fază 2,5 4
Pentru circuitul unui receptor electrocasnic cu putere cuprinsă între 2 şi 4,5
6 2,5 4
kW, conductor de fază
Pentru circuite primare ce alimentează firmele cu lămpi cu descărcări in
7 2,5 4
gaze
8 Pentru circuite de forţă, conductor de fază 1,5 2,5
Pentru circuite monofazate, conductorul de nul de lucru va avea aceeaşi
9 - -
secţiune ca şi conductorul de fază.
Pentru circuite trifazate cu patru conductoare, până la o secţiune de 16 mm.
10 pătraţi a conductoarelor de fază, secţiunea conductorului de nul de lucru va - -
fi egală cu aceea a conductoarelor de fază
Pentru circuite trifazate cu patru conductoare, conductorul de nul de
11
lucru pentru secţiuni ale conductorului de fază de:
25 mm 2 16 25
35 mm 2 16 25
50 mm 2 25 25
70 mm 2 35 35
95 mm 2 50 50
120 mm 2 70 70
150 mm 2 70 70
185 mm 2 95 95
240 mm 2 120 120
300 mm2 150 150
400 mm 2 185 185
> 400 mm 2 , sN = 0,5 sF
12 Pentru coloane din clădiri de locuit, conductorul de protecţie:
6 (sau 100
- la coloane colective, -
mm2 Ol)
- la coloane individuale 4 -
13 Pentru circuite din apartamente, conductorul de protecţie: 2,5 -
Pentru coloane, intre tabloul principal şi tabloul secundar, se va
14 2,5 4
determina prin calcul, dar minimum :
Pentru conductoare de legătura între contor şi tabloul de distribuţie al
15 6 6
instalaţiei interioare din locuinţe, se va determina prin calcul, dar minimum:
16 Pentru conductoare de legătură din interiorul tablourilor electrice:
- legături lipite 0,5 -
- legături cu cleme sau la borne 0,75 2,5
17 Pentru circuitele secundare ale transformatoarelor de curent pentru măsură 2,5 -
Pentru cordoane de alimentare ale receptoarelor mobile sau
18 portabile, secţiunea conductorului de fază va fi, pentru un curent nominal al
aparatului:
- până la 2 A 0,5 -
97
 - până la 6 A 0,75 -
- peste 6 A până Ia 10 A 1 -
- peste 10 A până la 16 A 1,5 -
- peste 16 A până la 25 A 2,5 -
- peste 25 A până la 32 A 4 -
- peste 32 A până la 40 A 6 -
- peste 40 A până la 63 A 10 -
Pentru cordoane de alimentare ale corpurilor de iluminat portabile,
19 secţiunea conductorului de fază va fi, pentru un curent nominal al aparatului
:
- până la 4 A 0,5 -
- peste 4 A până la 10 A 0,75 -
Pentru instalaţii de automatizare, măsură şi control, destinate unor
20 1 -
receptoare sau instalaţii importante
Pentru legături electrice de automatizare, măsură şi control între aparatele
21 montate intr-un echipament şi pentru legăturile dintre aceste aparate şi 0.5 -
conectaţi

98
 ANEXA 16

Registrul privind starea tehnică a instalaţiilor E.L.F.

STAŢIA CF ......................................................

Remedieri
Nr. crt.

Data Conducătorul Văzut,

Instalaţia Deficienţele constatate în cadrul
constatării lucrării şef district
lucrării

1 2 3 4 5 6 7

Conducătorul
Văzut,
Data remedierii Deficienţe remediate lucrării de
şef district
remediere

8 9 10 11

ANEXA 17

Periodicitatea lucrărilor de revizie şi reparaţii la instalaţiile E.L.F.

Lucrări de
Lucrări de
Tipul instalaţiei Diagnoză reparaţii Observaţii
revizie
curente
1 2 3 4 5
La diagnoză
Instalaţii de iluminat şi forţă participă
Anual Anual 6 ani
interioare maximum
două persoane
Instalaţii de iluminat şi forţă
Semestrial Anual 6 ani Idem
exterioare
Linii electrice aeriene de JT şi MT Anual Anual 6 ani Idem
Linii electrice subterane cf. PE 116 Anual -
Posturi de transformare şi puncte de
Semestrial Anual 6 ani Idem
alimentare
Participă şi
750 ore de 1500 ore de
Grupuri electrogene – motor termic Lunar maşinist
funcţionare funcţionare
centrale diesel
Grupuri electrogene – generator şi
panou de automatizare, motoare Lunar Anual 6 ani
electrice
Grupuri convertizoare rotative Lunar Anual 6 ani
Instalaţii de legare la pământ şi Conform PE
Anual -
protecţie contra supratensiunilor 116

99
 ANEXA 18

Valorile rezistenţei de izolaţie la instalaţiile noi

Tensiune de Rezistenţa de
Tensiune nominală a circuitului, (V)
încercare izolaţie
1 2 (Mohmi) 3
Tensiune foarte joasă de protecţie şi funcţională, circuitul
250 0,25
fiind alimentat printr-un transformator de protecţie
Tensiune mai mică sau egală cu
500 0,50
500V, cu excepţia celei anterioare
Peste 500V 1000 1,00

Tensiuni de încercare a instalaţiilor noi

Tensiune nominală de izolare Ul, (V) Tensiune de încercare (V)
Ui < 60 1000
60 < Ui <= 300 2000
300 < Ui <= 660 2500
660 < Ui <= 800 3000
800 < Ui <= 1000 3500

100
 ANEXA 19

INDRUMARI LA VERIFICARI DE PANOURI ELECTRICE

TRANZISTORIZATE

In cadrul verificărilor se executa următoarele operaţii :

- Verifica daca circuitele imprimate sunt închise, folosind tensiunile prescrise de funcţionare
normala a circuitelor.
- Verifica daca intensitatea curentului in diferite porţiuni ale circuitului electric, fără
ramificări , este aceeaşi ştiind ca curentul trebuie sa-si schimbe valoarea la trecerea succesiva prin
elementele circuitelor neliniare.
- Verifica elementele de circuite electrice :
a. Valoarea nominala a rezistentelor măsurate in curent continuu , înscrisa pe rezistente ,
care poate varia datorita modificării temperaturii mediului , îmbătrânirii acestora sau neuniformităţii
de fabricaţie. Tolerantele rezistentelor de fabricaţie sunt cuprinse intre +/- 10 %….+/- 0,5 %.
b. Verifica daca puterile disipate ale rezistentelor au valorile iniţiale prescrise in schema sau
pe rezistente ; aceasta numai in cazul când se observa schimbări de culoare ale rezistentelor.
c. Verifica raportul de transformare al transformatoarelor , determinate de numărul de spire
al înfăşurărilor.
d. Verifica polaritatea tensiunii pe condensatoarele electrolitice ştiind ca ele funcţionează
numai in circuite in care condensatorului respectiv i se aplica simultan cu tensiunea alternativa si o
tensiune continua. Plusul tensiunii trebuie aplicat totdeauna pe electrodul de aluminiu, cunoscând ca
in caz contrar condensatorul se deteriorează.
e. Verifica ca tensiunea de lucru indicata pe condensator sa nu depăşească tensiunea de lucru
, care conduce la străpungerea condensatoarelor.
f. Verifica capacitatea condensatoarelor electrolitice cunoscând ca de regula tolerantele sunt
cuprinse intre +/- 50 %….+/- 20 %.
g. Verifica temperatura de lucru a condensatorului electrolitic , care trebuie sa fie cuprinsa
intre limitele de 500 C…800 C.
h. La verificările rezistentelor si condensatoarelor se va tine seama de valorile înscrise pe
fiecare piesa , iar când acestea lipsesc valoarea se va deduce din codul valorilor, ştiind ca fiecare
cifra se însemnează printr-o culoare.
In tabelul de mai jos se indica semnificaţiile valorilor, după locul pe care îl ocupa pe corpul
piesei.
i. La diode se verifica daca pun in evidenta prezenta unui curent de sens invers diferit de
zero , verificarea facondu-se la temperatura normala de 200 C.
Se verifica de asemenea daca la o anumita valoare a tensiunii inverse , curentul invers
variază in limite foarte largi la o tensiune practic constanta.
Se verifica daca diodele stabilizează tensiunea. Se mai verifica raportul dintre rezistenta in
sens invers si rezistenta in sens direct , care trebuie sa fie cu atât mai mare cu cit si dioda este de
calitate mai buna.
j. La transistoare se verifica următoarele :
- Polaritatea tensiunii de alimentare , observându-se ca joncţiunea emitor-baza , sa fie
polarizata in sens direct , iar joncţiunea baza-colector in sens invers.
- Se verifica daca prin variaţia tensiunii aplicate pe baza se poate modifica valoarea
curentului de colector si anume cu cit se aplica o tensiune mai importanta pe baza, cu atât si
curentul de colector trebuie sa fie mai mare.
- Se mai verifica valoarea curentului de emitor , care trebuie sa fie practic egala cu valoarea
curentului de colector , iar curentul bazei sa fie de valoare foarte mica , aproape de zero. Cu cit
circuitul de emitor este mai mare , cu atât rezistenta joncţiunii de colector devine mai mica , ceea ce
duce la mărirea corespunzătoare a curentului de colector.
La verificarea transistoarelor se va tine seama de cazul joncţiunilor conectate cu baza
comuna si apoi cu emitorul comun , neţinându-se seama de polarităţile tensiunilor aplicate întrucât
acestea diferă de la un tranzistor P.N.P. la unul N.P.N. in funcţie de caracteristicile de intrare , care
101
ilustrează dependenta curentului de emitor de tensiunea emitor-baza pentru diverse tensiuni dintre
colector si baza. Astfel ca la creşterea curentului de emitor trebuie sa apară o creştere a curentului
de colector practic egala cu valoarea curentului de emitor, ştiind ca valoarea curentului de colector
(curent de saturaţie) reprezintă curentul invers , al joncţiunii colector –baza.
Se va avea in vedere, la verificări, ca la schimbarea polarităţii tensiunii de colector, valoarea
curentului scade , trece prin zero si apoi creste repede in sens opus, întrucât in aceasta situaţie
joncţiunea baza-colector este polarizata in sens direct , iar curentul de emitor are influenta foarte
redusa in aceasta situaţie si niciodată sa nu se lucreze in aceasta porţiune a caracteristicii , întrucât
exista pericolul distrugerii tranzistorului , prin depăşirea valorii admisibile a curentului colector.
La verificări pentru curenţi se considera ca sens pozitiv (+) sensul de intrare către tranzistor
in circuitul de intrare si respectiv sensul de ieşire din tranzistor in circuitul de ieşire (-) negativ.
Se va verifica ca in funcţionarea transistoarelor sa nu se depăşească valoarea puterii
disipate , ceea ce conduce la încălzirea tranzistorului din cauza creşterii curentului de colector ,
chiar daca tensiunea aplicata se menţine neschimbata. La rândul sau aceasta creştere a curentului de
colector provoacă o încălzire suplimentara a tranzistorului si fenomenul conduce la distrugerea
tranzistorului (ambalare termica).

102
 ANEXA 20

Cantităţile de acid sulfuric pur si de apa pentru prepararea unui electrolit de o anumita
densitate

Cantitatea de Cantitatea de Cantitatea de Cantitatea de

Densitatea Densitatea
apa necesara apa necesara apa necesara apa necesara
electrolitului electrolitului
la 1l de acid pentru 1 kg la 1l de acid pentru 1 kg
la 200 C la 200 C
in l de acid in kg in l de acid in kg

1,10 9,70 5,35 1,23 3,60 1,99

1,11 8,70 4,80 1,24 3,40 1,90
1,12 7,93 4,39 1,25 3,21 1,80
1,13 7,25 4,00 1,26 3,04 1,70
1,14 6,63 3,65 1,27 2,90 1,59
1,15 6,09 3,35 1,28 2,76 1,50
1,16 5,67 3,10 1,29 2,60 1,40
1,17 5,25 2,90 1,30 2,50 1,33
1,18 4,90 2,70 1,32 2,25 1,21
1,19 4,60 2,50 1,34 2,03 1,10
1,20 4,30 2,39 1,36 1,88 1,00
1,21 4,03 2,21 1,38 1,70 0,90
1,22 3,80 2,10 1,40 1,55 0,86

Transformarea gradelor BEAUME in scări de densitate

Grade Densitatea Grade Densitatea Grade Densitatea

Beaume g/cm2 Beaume g/cm2 Beaume g/cm2
8 1,058 20 1,160 32 1,283
9 1,066 21 1,169 33 1,295
10 1,074 22 1,179 34 1,306
11 1,082 23 1,188 35 1,318
12 1,090 24 1,198 36 1,330
13 1,098 25 1,208 37 1,342
14 1,107 26 1,218 38 1,355
15 1,115 27 1,229 39 1,368
16 1,124 28 1,239 40 1,381
17 1,133 29 1,250 41 1,394
18 1,142 30 1,261 42 1,408
19 1,151 31 1,272 43 1,421

103
 Densitatea electrolitului la 150 C

Tensiunea elementului Densitatea electrolitului la 150 C

Starea
La încărcare cu
acumulatorului Iarna Vara
voltmetrul special
Încărcat 1,7-1,8 1,270-1,280 1,240-1,250
Descărcat 20 % 1,6-1,7 1,230-1,240 1,200-1,215
Descărcat 50 % 1,6-1,7 1,205-1,215 1,160-1,170

104