Liviu Rebreanu este considerat creatorul romanului romanesc modern, intrucat “Ion” este privit ca “cea

mai puternica creatiei obiectiva a literaturii romane” de pana atunci, iar “Padurea spanzuratilor” este
primul roman de analiza psihologica din proza romaneasca.

Ca orice roman, “Ion” este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa
desfasurata pe mai multe planuri narative, organizate prin alternanta sau inlantuire, cu o intriga ampla si
complicata. Personajele numeroase, de diverse tipologii dar bine individualizate sunt angrenate in
conflicte puternice. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct
prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului, al monologului
interior.Perspectiva narativa defineste punctual de vedere al naratorului omniscient si omnipresent
asupra evenimentelor relatate la persoana a 3-a.

Perspectiva temporala este reala si cronologica, bazata pe povestirea faptelor in ordinea derularii lor, iar
cea spatiala reflecta un spatiu real deschis, al satului Pripas, si unul imaginar inchis, al trairilor interioare
din sufletul si constiinta personajelor.

Romanul este structurat in doua parti, “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”.

Tema. Romanul “Ion” este o monografie a realitatilor satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea,
ilustrand evenimentele importante din viata omului, obiceiuri, relatii de familie, destine individuale.
Conflictul central il constituie lupta apriga pentru avere, intr-o lume in care statutul social al omului este
stabilit in functie de pamantul sau starea materiala a fiecaruia, fapt ce justifica actiunile personajelor.