Prichici Alina Ionela II/ER2

Parcurs ILR

Tema.1-In legătură cu două lucrări de critica literara si trei romane. Formulează o

intrebare/problemă/apreciere și încearcă să oferi răspunsuri/punctual tău de vedere /motivarea
aprecierii tale.

1. Protopopescu, Al., Romanul psihologic românesc, Editura Eminescu, Bucureşti, 1978

Atunci când vorbim de romanul psihologic românesc din perioada interbelică,nu este un secret
faptul ca acesta a fost influenţat atât de creaţiile literaturii universale, cât şi de ultimele descoperiri
din domeniul psihologiei. Dacă putem afirma că romanul psihologic românesc se ridică la nivelul
celor din literatura universală este o intrebare pe care şi Alexandru Protopopescu şi-o pune in
lucrarea sa. Acesta aduce in discuţie reprezentanţi de seamă ai acestui domeniu, Joyce, Flaubert,
V.Wolf. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt cunoscuţi la acelaşi nivel, nu inseamnă ca romancierii
români nu sunt capabili să creeze o operă la fel de profundă şi originală, în care nevoile fizice şi
dorinţa de supravieţuire să se afle într-un conflict permanent cu valorile morale. Din acest punct de
vedere putem afirma că literatura romanească interbelica este la fel de valoroasă ca cea universală.

2. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, Editura Minerva, Bucureşti, 1981
Liviu Rebreanu va reprezenta intotdeauna parintele realismului romanesc in literatura. Operele sale
prezintă o parte esenţiala in istoria noastră culturală. Cu toate acestea, aşa cum se întreabă şi Eugen
Lovinescu in opera sa, este acesta un adevărat geniu sau un scriitor de duzină? Rebreanu îşi incepe
activitatea după razboi şi ramâne cunoscut ca unul dintre cei mai prolifici scriitori români. Operele
sale prezinta situaţii realiste şi au in centru personaje obişnuite, cu care cititorul simplu să poată
relaţiona mai uşor. Cu toate acestea nu putem nega faptul ca, oricat de simpliste ar fi personajele
sale, acestea trec printr-o transformare continuă şi se afla într-un conflict psihologic permanent. În
final, deşi putem inţelege opinia lui Lovinescu, nu putem să-i negăm în întregime talentul literar lui
Rebreanu, acesta rămânând unul dintre cei mai apreciaţi scriitori români.

3. Pădurea spânzuraților-Liviu Rebreanu

Romanul lui Rebreanu reprezinta un punct de interes în literatura psihologica româneasă. Spre
deosebire de celălalt roman atât de cunoscut al scriitorului, acesta prezintă povestea unui soldat
român înăuntrul căruia se dă o luptă între datorie şi moralitate. Aici vine întrebarea, este Pădure
spanzutaţilor un roman mai valoros decat Ion? Ar fi inutil să incercăm să analizăm acest lucru
deoarece amândouă reprezintă opere literare extrem de importante, chiar dacă tratează subiecte
diferite. Conflictul interior cu care se confruntă Apostol Bologa de- a lungul romanului este un
exemplu foarte bun al influenţei razboiului asupra minţii umane, care ajunge la cumpana dintre
dorinţa de supravieţuire şi respectarea propriilor principii. Asemeni lui Ion, acesta nu este un
 personaj bun sau rau, ci pur si simplu o reprezentare a unui om, cu defecte şi calitaţi totodata, iar
acest lucru nu poate decât să fie reyultatul realismului lui Rebreanu.
4. Patul lui Procust-Camil Petrescu
Acest roman reprezintă o lucrare de referinţă in literatura română. Daca in "Ultima noapte de
dragoste, intaia noapte de razboi", autorul se substituie personajului Stefan Gheorghidiu, ilustrand
realitatea printr-o singura constiinta, in "Patul lui Procust", vocea auctoriala se face auzita prin fluxul
constiintei naratorilor care se confeseaza, a celorlalte personaje secundare şi a autorului insusi.
Această tehnică ajută cititorul să relaţioneze mai bine cu personajele şi să le înţeleagă mai bine
motivaţiile. Romanul "Patul lui Procust" este construit pe axa fundamentala a autenticitatii, Camil
Petrescu ilustrand substanta vietii, fie prin valori existentiale ca iubirea si demnitatea, fie prin tabloul
realitatilor sociale. Daca in "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" se manifesta
fictiunea ca modalitate de ilustrare a sentimentului de iubire, in "Patul lui Procust" Camil Petrescu
respinge total fictiunea, preferand redarea reala a evenimentelor "ca intr-un proces-verbal", cu
exactitatea faptelor si cu sinceritatea trairilor.

5. Drumul Ascuns-Hortensia Papadat Bengescu

Romanul urmărește destinul principalelor personaje din Fecioarele despletite și Concert din muzică
de Bach , fiind cel de-al treilea volum din Ciclul Hallipilor. Spre deosebire de primele două volume ale
ciclului, Drumul ascuns renunță la personajele-reflector, cedând controlul naratorului omniscient
care descrie și analizează faptele, pătrunzând în conștiința personajelor. Subiectul romanului îl
reprezintă organizarea burgheziei românești sub formă de clasă socială și descrierea relațiilor
convenționale care se stabilesc între membrii ei sau mai pe scurt „mondenitatea pură. Scriitoarea nu
insistă asupra acțiunii, încercând să analizeze resorturile psihologice care manevrează personajele.
Dramele se desfășoară, potrivit criticului Eugen Lovinescu, „în aceeași gravă amplitudine ritmică și
magistrală analiză”, autoarea notând evoluția progresivă a bolilor fizice și tulburărilor psihologice.

Tema 2. Citează un fragment (2-5 fraze) care ți se pare interesant sub un aspect oarecare și,
comentându-l, motivează-ti alegerea (numai în cazul lucrărilor de critică și istorie literară).

,,Dupa o producţie de pagini de jurnal vaporoase, interesante pentru psihologia şi mai ales fiziologia
femeii, Hortensia Papadat-Bengescu s-a dedicat unei serii de romane ,,proustiene’’. Oricât s-ar zice că nu
femeia e cea mai indicată pentru observaţia obiectivă, Hortensia Papadat-Bengescu aduce incontestabil
un material mai bogat decât orice alt romancier, ceea ce se explică prin chiar condiţia feminina.
Scriitoarea crede in valorile sociale, le trăieşte şi le scrutează, se coboară la acel infinit mic care e marea
materie a romanului.’’- Călinescu George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent,
Editura Minerava, Bucureşti, 1982

Am ales acest fragment deoareceprin intermediul sau ne este prezentat geniul unei personalitaţi
remarcabile din istoria literară romanească. Deşi nu este la fel de cunoscută şi apreciată precum
contemporanii ei, Hortensia Papadat-Bengescu ramane unul dintre reprezentanţii de baza ai acestei arte,
reuşind să facă faţa prejudecaţilor vremii. Mai mult decât un o personalitate literara, ea rămâne in istorie
şi ca o reprezentantă a feminismului românesc. Desi membră intr-o comunitate predominant masculină
aceasta reuşeşte să-şi surprindă cititorii cu romanele sale si mai ales, prin pasiunea cu care îşi
construieşte personajele. Complexitatea acestora reprezintă deliciul poveştii, majoritatea făcând parte
dintr-o categorie a grotescului (schilozi,depravaţi,paralitici,copii nelegitimi,hibrizi) şi totuşi fiind dominaţi
de o pasiune puternică şi înclinaţie spre împlinire sufletească. Tocmai statutul de femeie al scriitoarei
constituie o cauză a apariţiei acestor personaje fascinante, iar un bun exemplu in această afirmaţie il
reprezintă personajele feminine din roman. Acestea nu doar ca domină numeric personajele masculine,
dar spre deosebire de alte opere din aceaşi perioada, personalitatea acestora este mult mai dezvoltata,
punându-se accent pe dorinţele, frustrările şi suferinţele acestora.

În concluzie, opera Hortensiei Papadat-Bengescu reprezinta o cercetare a psihicului uman, in special

a celui feminin, dominat de insatisfacţia pentru propria existenţă.

Tema 3-. Citează o judecată critică (dintr-un volum, revistă de specialitate – indicând autorul și sursa) în
legătură cu un roman interbelic la alegere si redactează un comentariu pe marginea respectivei judecăți

,,Prin Concert din muzică de Bach (1927), o nouă literatură română începe printr-o afirmaţie definitivă;
sub ochii noştri se înfăptuieşte o mare frescă a vieţii orăşeneşti, unde toate straturile sociale sunt
reprezentate, de la acel Lica Trubadurul, crai de maha-la, în care germinează virtualităţile ascensiunilor
fulgerătoare, şi până la prinţul Maxenţiu, floarea de seră a unei rase istovite, între care nimic nu-i lăsat la
o parte, nici intelectualitatea, nici senzua-litatea, nici arta”- Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române
contemporane, Editura Minerva, Bucureşti, 1981

Opera Hortensiei Papadat-Bengescu reprezintă o ilustrare a societatii înalte din perioada interbelică, o
lume dominată de personaje colorate şi diverse, dominate de dorinţe arzătoare şi suferinţe sfâşietoare.
Aşa cum afirmă şi Eugen Lovinescu, personajele sale îşi au originile in diferite spaţii ale teritoriului urban,
de la mahala la cea mai inalta treaptă a societaţii. Literatura scriitoarei aduce o notă de francă
senzualitate, de exaltare păgână cu aspecte de narcisism. Când nu se exaltă pe sine, ea se apleacă asupra
misterului feminin pentru a-l sfâşia. Romanele ei se deosebesc de tot ceea ce apăruse până atunci.
Hortensia Papadat-Bengescu scrie o literatura fundamental feminina ,in care personajele sunt mai ales
femei coborate din inaltimea la care le situau, de multe ori, operele scrise de barbati. Cum bine observa
Lovinescu, eroinele autoarei sunt, de multe ori, bolnave, integrandu-se unei lumi in care aspectele
maladive sunt frecvent intalnite, ca urmare a acestui fapt, in locul unor tipuri umane diverse, in romanele
scriitoarei intalnim doua categorii de oameni: sanatosi si bolnavi.

Tema 4- Realizează (consultând bibliografia de specialitate de nivel academic și în legătură cu romanul

românesc interbelic) fișe pentru următoarele concepte de teorie literară: realism, naturalism, psihologic
(psihologism), analiză psihologică, personaj, temă (tematică, tematism), narator-narațiune, autor-
auctorial, proustianism, balzacianism.
 Realism-Realismul este curentul literar în care se susține crezul că arta este chemată să reflecte
realitatea obiectiv, veridic, fără să o înfrumusețeze. Ca doctrină estetică și modalitate artistică,
realismul s-a născut ca o reacție împotriva romantismului. În literatura română, creația de
tiprealist corespunde celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea și primei jumătăți a secolului
XX (parțial). Printre trasaturile realismului se numară: perspectiva narativă obiectivă şi naratorul
omniscient conferă veridicitate operei, interesul pentru problematica socială reflectă, cu
predilecţie, realitatea contemporană, creează iluzia de realitate, prin ilustrarea unor imagini
verosimile ale societăţii, în care banalul cotidian, aspectele traiului obişnuit sunt semnificative şi
tipide, acţiunea se defineşte prin accentul pus pe fapte, întâmplări şi personaje luate din
realitate, incipitul operei având rolul de a induce cititorului iluzia vieţii reale
 Naturalismul- este o ramură a realismului, o mișcare literară proeminentă la sfârșitul secolului
XIX în Franța și în restulEuropei.Scriitorii naturaliști au fost influențați de către teoria
evoluționistă a lui Charles Darwin. Aceștia credeau că ereditatea unei persoane și mediul decid
caracterul acesteia. În timp ce realismul încearcă doar să descrie subiecții așa cum sunt ei în
realitate, naturalismul radicalizează principiile estetice ale realismului în direcția reprezentării
aspectelor dure, brutale ale realității. Ambele sunt opuse Romantismului, în care subiecții au o
simbolistică profundă, sunt idealistici și cu puteri supranaturale. Naturalismul considera că
mediul socio-cultural exercită o influență absolut covârșitoare în apariția și dezvoltarea
personalității umane. De asemenea studiau elemente umane tarați, alcoolici, criminali, sau
persoane alterate genetic de un mediu social viciat.Observațiile lor în materie de psihologie erau
totuși rudimentare având în vedere că psihologia se dezvoltă abia după apariția teoriilor
lui Sigmund Freud. Naturaliștii au adoptat de asemenea tehnica descrierii detaliate de la
predecesorii lor imediați, realiștii.

 Psihologic-Romanul psihologic este o specie literară a genului epic în proză care urmărește un
singur plan narativ cu accent pe analiza stărilor sufletești ale personajelor. Particularitățile
romanului psihologic: importanța acordată trăirilor interioare,transformarea personajelor pe
parcursul textului,dublarea conflictului exterior de unul interior,modificarea radicală a relațiilor
dintre personaje,schimbarea interioară a individului datorita mediului impropriu acestuia
 Personaj-Personajul literar este un tip uman semnificativ, o individualitate cu trăsături fizice şi
morale distincte, pusă în lumină printr-un şir de întâm- plări situate într-un anumit cadru
temporal şi social. Personajul literar reprezintă o categorie principală a unei opere epice sau
dramatice alături de acţiune, narator, timp şi spaţiu. Personajul poate fi definit din perspectiva
morală (raport între om şi el însuşi), sociologică (raport între individ şi colectivitate), ontică sau
filo- sofică (raport între individ şi univers), estetică (raportul dintre realitate şi convenţia literară).
Portretul personajului se realizează printr-o caracterizare directă sau indirectă. Mijloacele de
caracterizare directă sunt: caracterizarea făcută de narator, de către alte personaje sau
autocaracterizarea. Mijloacele indirecte de caracterizare sunt: felul de a gândişi a simţi al
personajului, comporta- mentul, vestimentaţia, mediul în care trăieşte.
 Temă-este un subiect central al unei opere literare și unul dintre principalele aspecte
ale studiilor literare contemporane. Prin temă se poate înțelege un subiect principal al unei
 opere, un caz preponderent în operele de non-ficțiune sau ce semnificație dă opera unui anumit
subiect. În ambele cazuri, teme multiple pot coexista în aceeași operă.
 Narator -este persoana care povestește o anumită întâmplare, fiind inventat odată cu textul de
către autor. El este o „voce” căreia autorul îi încredințează misiunea de a povesti faptele, de a
descrie locurile și personajele. Se regăsește înoperele epice (a nu se confunda cu eul liric, care se
gaseste in operele lirice).
 Proustianism-Inovaţia esenţială a romanului proustian constă în noutatea raportului narator -
lume creată în creaţia artistică. Dacă în romanul de tip balzacian şi obiectiv naratorul avea o
poziţie transcendentă, extradiegetică, în raport cu lumea inventată, demiurgică deci (omniscient,
omniprezent), iar lumea creată de el făcea concurenţă tipurilor umane reale, romanul proustian
propune un narator integrat universului creat (narator intradiegetic), el luând cunoştinţă de
personaje, de locuri şi de fapte doar odată şi numai din perspectiva personajului devenit narator.
Naraţiunea, prin subiectivismul ei, este adesea fragmentară, confuză, contradictorie, în funcţie
de claritatea sau acuitatea percepţiei naratorului. Proust promovează un procedeu literar nou,
analiza psihologică modernă, care, opunându-se analizei psihologice tradiţionale, impusă de
Dostoievski şi de romanul obiectiv, prezintă trăirile personajului din interior, în manieră
subiectivă, sugerând autenticitatea şi spontaneitatea fenomenelor şi trăirilor descrise.
Dostoievski analiza şi el psihologii complexe, imprevizibile, dar acestea nu convingeau, fiind
prezentate obiectiv, oarecum neautentic şi detaşat.
 Balzacianism- este un concept estetic ce a impus un model literar prin care seanalizează
imaginea dramatică a societății franceze după revoluția de la 1789, subtoate aspectele ei,
societate în care banul și puterea acestuia prevalează asupraaltor privilegii și valori
reale. ermenul provine de la autorul !onor" de Balzac, scriitor care consideră căromancierul
trebuie să #e un istoric al societății prin e$actitatea și rigoareainformațiilor, un medic ce consultă
su%etul, dar nu ignoră corpul, un pictor caredescrie cadrul în care evoluează persona&ele, un
om al legii, martor al e$ceseloroamenilor și un #losof și un savant întruc't arta nu este doar o
copie banală arealității, ci solicită imaginația scriitorului care are talentul de a pune cap
la capelementele pentru a realiza un tot unitar. (n felul acesta, Balzac devine istoriculascensiunii
burg)eziei

Tema 5- Identifică alte 5 concepte relevante pentru studiul romanului romanesc interbelic și realizează
fișe pentru fiecare dintre ele în condițiile precizate la pct. 4.

 Romanul ionic -se manifesta prin interiorizare. Lumea e vazuta prin ochii unui personaj, ce este
naratorul si reprezentantul autorului.Se scrie la persoana I, se foloseste adesea fluxul
amintirilor.Se foloseste scrisoarea, jurnalul (redarea unor asemenea pseudo-creatii ale
personajelor), pentru a le deduce sentimentele. Metoda poarta numele de "dosar de existente".
Nu mai sunt prezentate sentimentele altora, eventual cele care sunt deduse de "personajul
cheie", nu mai exista omniprezenta, totul rezultând fie din dosarul de existente, fie din întâlnirile
directe ale personajelor. Romanul e mult mai veridic.
  Modernism- este un curent literar, întemeiat de Eugen Lovinescu, a carui doctrina porneste de la
ideea ca exista un "spirit al veacului" care impune procesul de sincronizare a literaturii române
cu literatura europeana, cunoscut si ca principiul sincronismului. Ideea progresista a
modernizarii literaturii române s-a manifestat în jurul gruparii de la Sburatorul, formata din
revista si cenaclul literar cu acelasi nume. Revista a aparut la Bucuresti între 1919-1922 si 1926-
1927. Cenaclul a functionat între 1919-1947.Ideea de la care porneste Eugen Lovinescu este
aceea ca civilizatiile mai putin dezvoltate sufera influenta pozitiva a celor avansate, mai întâi prin
imitatia civilizatiei superioare, iar dupa implantarea acesteia prin stimularea crearii unui fond
literar propriu.
 Traditionalismul - este un curent cultural care pretuieste, apara si promoveaza traditia,
perceputa ca o însumare a valorilor arhaice, traditionale ale spiritualitatii si expuse pericolului
degradarii si eroziunii.În perioada interbelica, directia traditionalista s-a regasit, la nivel ideatic, în
programul promovat de doua reviste cu orientari politice distincte:
 Romanul fantastic- Abordează teme precum moartea, lumea de dincolo și angoasele. fantasticul
începe printr-o alunecare de sens a realității care decalează istoria realismului la fantastic.
Tzvetan Todorov plasează la baza literaturii fantastice fenomenul îndoielii. După el, fantasticul se
naște în momentul în care personajul, naratorul sau cititorul pune la îndoială realitatea
evenimentului povestit. Imposibilitatea de a decide dacă evenimentul narat aparține lumii
cunoscute, raționale și creditabile sau mai degrabă unei lumi în care domnesc forțe necunoscute
și misterioase determină, potrivit acestui teoretician, apartenența la genul fantastic.
 Roman autobiografic- e un roman care pornește de la elemente împrumutate din viața
autorului său. El se deosebește de o autobiografie sau de memorii prin stipularea expresă a
faptului că e o operă de ficțiune. Dacă faptele relatate sunt departe de evenimentele reale el mai
poate fi numit și roman semi-autobiografic.Fiind o operă cu intenționalitate artistică elementele
biografice pot fi distorsionate, nu există pretenție de neutralitate, de exprimarea unor adevăruri.
Selecția elementelor se face potrivit dorinței autorului, iar personajele și sentimentele lor pot
părea mai intense în comparație cu cele din viața reală.

Tema 6- Rezolvă câte un exercițiu pentru fiecare din propunerile următoare:

a)enumeră și organizează în logica și în regimul de rigori al discursului de specialitate aspectele care crezi
că se cer discutate în mod obligatoriu în comentarea romanului….(se schițează, din perspectiva
considerată optimă, comentariul unui roman la alegere din programa cursului);

Liviu Rebreanu-,,Pădurea spânzuraţilor’’

-Geneza. Romanul este inspirat dintr-o tragedie personala, fratele scriitorului, Emil, ofiter in armata
austro-ungara, fusese condamnat si spanzurat pentru ca incercase sa treaca linia frontului la romani

-Structura:Structural, romanul este alcatuit din patru parti, fiecare avand cate 11 capitole, cu exceptia
ultimei, care are doar 8 capitole
-Perspectiva temporala este cronologica, bazata pe relatarea evenimentelor in ordinea derularii lor, iar
cea spatiala reflecta un spatiu real, targusorul Parva, frontul, spitalul etc. si unul imaginar inchis, al
framantarilor si zbuciumului din constiinta personajului.

-Apostol Bologa este personajul principal al romanului "Padurea spanzuratilor", primul erou din literatura
romana .intruchipat de intelectualui ce traieste o drama de constiinta, un tragic conflict interior
declansat de sentimentul datoriei de cetatean fata de legile statului austro-ungar si apartenenta la etnia
romaneasca.

b) enumeră și organizează în logica și în regimul de rigori ale discursului de specialitate aspectele care
crezi că se cer discutate în mod obligatoriu în realizarea sintezei cu titlul… (se stabilește subiectul sintezei
– pe baza programei și obiectivelor cursului – , se formulează titlul, se concepe conținutul sintezei și se
realizează schița acestuia);

,, Patul lui Procust’’-Camil Petrescu

Titlul este o metaforă, face trimitere la o poveste mitologică din antichitate, conform căreia tâlharul
Procust din Atica aducea oaspeţii la han şi îi silea să încapă perfect în singurul paf existent, socotit de el
ca spaţiu ideal. Orice nepotrivire a călătorului în patul lui Procust, atrăgea după sine ciuntirea omului,
dacă acesta era prea lung, ori, dimpotrivă, întinderea lui, dacă acesta era prea scurt, până când individul
se potrivea exact măsurării impuse. Titlul romanului imaginează societatea ca pe un „pat al lui Procust”,
ca spaţiu limitat, în care valorile intelectuale şi orice aspiraţie către un ideal respins de societate sunt
ostracizate. Ea impune tuturor oamenilor un tipar fix de existenţă şi oricine se abate de la regulile sociale
stricte este supus deformărilor chinuitoare, cărora nu le rezistă.

c) enumeră și organizează în logica și în regimul de rigori ale discursului de specialitate apectele care
crezi că se cer discutate în mod obligatoriu în analiza uni fapt la alegere (ex.: personaj, particularitate
epico-narativă, problemă de ordin tematic, de viziune etc.) dintr-un roman din programa cursului.

Particularitate epico-narativa: Adela-GARABET IBRĂILEANU

“Adela“• e printre puţinele romane de dragoste din literatura noastră, fiind un roman-jurnal povestea ne
este spusă de către doctorul Emil Codrescu care îşi ascunde sentimentele pentru fata devenină femeie,
întrucât se crede prea bătrân pentru ea, incapabil să-i ofere o dragoste eternă. Autorul impune o serie de
norme ale raţiunii care, în ciuda afectivităţii ridicate ce dă senzaţia de instabilitate emoţională venită din
partea protagonistului, nu sunt în niciun fel încălcate – în esenţă, romanul este lipsit de contact fizic
concret, în antiteză cu beletristica contemporană. Se observă la Ibrăileanu un paradox uimitor, legat
evident de felul în care episoade aparent neînsemnate. In concluzie, putem defini Adela ca pe un etalon
al afectivităţii, o metafizică a unei iubiri aparent neîmplinite din cauza unor norme sociale puse în rigoare
de epoca descrisă, cu puternice inserţii ale unei ideologii mai apropiate de contemporaneitate, aici
amintindu-se gândirea complexă a domnului Codreanu, la care avem deplin acces prin intermediul
jurnalului ca mod de scriere a romanului ales de autor