Sunteți pe pagina 1din 2

Nuvela moara cu noroc este o epera epica in rpoza, cu un singur gir narataiv, urmarind un conflict interior si unul exterior

care-I confera un character psihologic. Presonaje putine, conturate succinct si riguros, accentual este pus mai mutlt pe definirea personajului decat pe actiune avand o evident tendintaspre obictivizarea perspective narrative si detassarea naratorului fara de actiune, prin narat la pers. aIIIa. Nuvela este ralista, de facture clasica, avand o structura vigurosa, cu 17 capitole care s inlantuies in oridine cronologica a desf actiunii si sunt integrate cuvintele batrneu la inceputul si finalul oprei : Se vede c-au lasat ferestrele deschiseSimteam eu ca nu are ia iasa vine; dar asa le-a fost odata. Structura psihologica a nuveneli esre argumentat de conflictul social si psihological personajelor, reliefand un destin tragic previzibil. Naratorul omniscient la persoana aIIIa apeleaza ala cele mai variate mijloace artistice de analiza psihologica : dialogul, introsspectia constiintei si a sufletului, autoanaliza si autointrospectia si monologul interior .care scot in avidenta zbuciumul din ce in ce mai distructiv al protagonistului. Titulul anticipeaza locul unde se vor desfasura majoritatea intamplarilor, are o formulare ironica spre finalul textului acest loc nefast va determina tragedia familiai Ghita. Tema romanului este patima banuui care determina decaderea personajului principal Ghita. Perspectiva temporal de defineste inntr-un timp real in preajma zilei d Sf gheorhe si terminandu-se la Paste, intru-un an d la f sec 19. Persp spatiaala este reprezentata pe de o parte de un spatiu exterior real, hanul aflat la o rascruce de drumuri pe unde treceau turde de porci spre si dinspre Ineu, iar p d alta partade un spatiu interior , psihologic, care reflecta conflictul interior a protagonistului. Actiunea nuvelei se desf in zona Ardealului. Pe parcursul unui an intreg de la sf sec 19, intre Sf Gheorge si Paste, naratorul obictiv relatand intamp la pers a3a prin focalizarea din spate.

Junimea este o grupareculturala de intelectuali precum : Petre Carp, Theodor Rosetti, Vaile Pogor, Iacob Negruzzi, avand ca mentor la Titu Maiorescu. Prin-tro bizara coincidenta, Titu Maiorescu la infintarea Junimii avea aceeasi vartsa ca Mihail Kogalniceanu knd a infiintat Dacia Literata , adica 23 ani. Societatea CULturala Junimea a luat fiinta la Iasi in 1963 si a avut 2 directii importante: una literara una cultural. Pentrua promova ideiile jinimii se infiinteaza tot la iasi la 1 martie 1867 revista Convorbiri literare in care se vor publica principalele oprele ale scriitorilor de valoare ai epocii. Etapele Junimii: 63-74 activitatea s-a desp la Iasi sia fost importanta mai ales prin caract ei polemic in domeniiul limbii, literaturii si al culturii. 74-85 cv s desp al iasi si buc, se consolideaza o noua directive in lit romana prin aparritia operelor de maturitatea ale lui Eminescu, CReaga, Slavici , Cragiale. Dupa 89 societatea junimea si revista conv literare se mjuta la buc. Activitatea junimistilo se orientezacatre preocupari universitare, capatand un character academic. In acesta etapa junimistii se intereseaza de dezv altor deomenii cultural : filozifie, istor, geografie. Obiectivele junimii: - raspandirea spiritului critic, - incurajarea literaturii nationale, - neatarnarea intelectuala a pop romana, -originalitatea culturiisi a lit romane, crearea si impunerea vaorilor nationale, - educarea oamenilor prin cultura, - unificarea limbii romane literare. Manifestarile junimii, organizate cu scopul concretizarii obiectivelor. Educarea publicului reuseste sa impuna o mentalitate jinumista in epoca , fara dogme sis a dezv spiritual oratoric pe care il considerau o arta. Unificarea limbii romane literare incepe prin propunerea junimistilor privind inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin. In acest send Titu Maiorescu publica articolul : Despre scrierea limbii rom, in care sustine ideile junimiste privitoare la limba : ortografia sa fie fonetica, inlocuirea lababetului chirilic cu cel altin. Ca urmare a eforuluilor, Acedemia Romana aproba si oficializeaza aceasta scriere pentru intreaga tara. Interesul pentru literature se manifesta inca de la infiintarea societatii sia revistei. Titu Maiorescu publica O cercetare critica asupra poeziei de la 1867 care il va consacra definitive ca indrumator si critic literar. Privind poezia se vorbeste despre eminescianism, este aprecial V Alecsandri, in proza este remarcat Creganga si Slavici, iar ca dramaturg Cragiale.

Poezia romantic : Floarea albastra: face parte din tema iubirii sia naturii. Poezia este alvcatuita din 4 secv lirice , 2 ilustrand monologul lyric al iubitei , iar celelete 2 monologil liric-filozofic al poetului, imbinand lirismul subiectiv cu cel obiectiv. Incipitul este o interogatie retorica a iubitei, adresate barbatului visitor Iar te-ai cumfundata in stele/ Si in nori si-n ceruri nalte? . Semnificatie titlului- morivul florii albastre il intalnim al germanul Novalis care inseamna implinirea iubirii ideale dupa moarte, iar in optele italiane la Leopardimorivul florii albastre sugereaza puritatea iubirii si candoare iubitei. La eminescu morivul florii albastre semnifica aspiratia spre iubirea ideala posibila, proiectata in viitor, dar si imposibilitatea implinirii cuplului. Prima secv (primele 3 srt) exprima monologul iubitei care incepe prin situarea iubitului intr-o lume superioara, el fiind cufundata in stele/ si in cori in ceruri-nalte semnificand un portert al omului de geniu. Iubita il cheama in lumea reala ofereindu-I fericirea terestra Nu cata in departare/ fericitarea ta iubite! Ghilimele care delimiteaza primele 3 strofe evidentiaza vb directa. Lirismul subictiv din aceasta secventa atesta prezenta eului liric prin adresarea directa a fetei, care ar dori ca iubitul sa apartine lumii obisnuite sa sa-si gaseasca fericiraea laturi de ea. Marcile lexicogramaticale sun preznetate la vocativul iubite , si de vb si pronumle la pers a2a sing : ai cufundat, ai uita, nu cata, te, ta. Secv a doua ( str 4) este monologul liric el eului poetic, in care se accentueaza superioritatea preocuparilor si a gandirii sale, prevestind finalul poeziei. Lirismul este subiectiv , repreznetatade marcile lexico- gramaticale ale vb si pronumelor la pets I : am ras, eu . mi. Urmatoarea sev poetica ( str 5-12) monologul liric al fetei , incepe printr-o chemare a iubitului in mijlocul naturii, ale carei motive romantic sunt specific lirii eminesciene : codru, izvor, stanci, prapastii care sunt in armonie cu starile indragostitilor : Hai in codru cu verdeazta/ und-izvoarele plang in vale/ stranca sta sa se pravale, in prapastia mareata. Natura este umanizate si vibreaza emotional impreuna cu cei 2 este accentual prin personificarea Izvoarele plang in vale . Jocul dragostei este present in aceasta poezie, gesturile tandre, soaptele, declaratiile erotice, toate acestea impreuna cu sarutul constituie un adevarat ritual erotic Ne-om sa sarutari pe cale/ Dulci ca florile ascunde. Iubita isi face un autroportret din din care reiese amotia prin epitetele cromatice : Voi fi rosie ca marul/ Mi-oi desface de-aur parul. Ideea izolarii cup;ului de indragostiti de restul lumii. Dorinta de intimidate a indragostitilor, intalnita frecvent sin in alte poezii erotice car este accentual printr-un ton poznas DE mi-I da o sarutare/ Nime-n lume n-a s-o stie,/ Caci va fi sub palarie. A patra secv poetica ( ultimile 2 strofe) sontituie monologul liric al sinelui poetic incarcat cu profunde idei filozofice. Uimirea eului liric pentru frumusetea si perfectiunea ferei care este sugereta printr-o prop exclamativa Ca un stalp eu stam in luna!, iar superlativul Ce frumoasa, ce nebuna sugereaza miracolul pe care il traise in vis intragostitul pentru iubita ideala. Punctele de suspensie aflate inaintea ultimei strofe ideamna la meditatie privind implinirea iubirii absolute, ce nu poate fi realizata. Moartea iubirii sugereaza neputinta implinirii cuplului intrucat cei 2 apartin unor lumi diferite : ea este o femeie obisnuita, iar el intruchipeaza omul d egeniu aspira catre absolute, catre fericirea ideala. Ultimul vers Totusi este trint in lume! acest torusi este specific simtirii poetului care ste melancholic si scpetic si lasa mereu o raza de speranta pentru viitor.

Romanul Enigma Otiliei este o specie a genului epic in proza, cu o actiounea complexa si organizata pe mai ulte planuri narrative, cu puternice conflicte si o complicate intriga, la care participa numeroase personaje bine individualizate .Principalul mod de expunere este naratiunea iar personajele se conrureaza direct prin descriere si tehnica teliului, iar indirect, pri propriile fapte , ganduri vorbe, prin dialog, monolog interior. Romanul enigma otiliei intruneste spiritual classic balzacian cu elemente de facture romantic si cu trasaturi puternice ae romanului modetn , realist si obiectiv prin introspectia si luciditatea analizei psihologice a personajelor. Perspectiva narativa este moderna , naratorul este omniscient evenimete sunt relatate la pers a3a si omnipresent iar fozalizarea este zero sau viziunea dindarat, argumentand caracterul obiectiv al romanului. Cel de al 2 lea naratori esre Felix, in ipostaza de martor al evenimentelor, este mediatorul intre naratorul obiectiv si cititorul fictive, facandu-I cunostinta acestuia cu personajele si intamplarile actiunii, prin relatarea la pers a3a. Titlul anunta numele pers principal si dezvaluie o caracteristica a cesteui personaj feminism prin care se resfrange in sufletul altor personaje, precum Felix si Pascalopol. Romanul are 2 planuri care se intrepatrund . Primul plan priveste destinul lui Felix Sima , care inaite de a-si face o cariera stralucita de medic , parcurge o criza erotica l vasrta adolescentei, al 2 lea plan ilustreaza istoria unei mosteniri. Persp temporal este inlantuita chronologic in ordinea intamplarilor relatete, iar cea psatiala reflecta un spatiu real , acela a caselor , a strazilor si unul imaginar inchis prin care se contureaza trairile interioare ale personajelor. Persp realista a romanului este configurata de precizare timpului si a spatiului desf actiunii, realizata de tehnica detaliului, care const incipitul romanului Intr-o seara de la inceputul lunii iulie 1909, cu purin inaite de ora 10 , Felix Sima , un tanar de vreo 18 ani, absolvent al Liceului Internat, sosteste d la Iasi pe strada Antimo din Bucuresti, acasa la Costrache Giurgiuveanu. Fiul doctorului Iosif Sima ramasese orfan si venise la Capitala ca sa urmeze facultatea de medicina, fiind lasa in grija tutorelui sau Giurgiuveanu. Naratorul face un portret detaliat tanarului cu fata juvenila, cu obrazul de culoare maslinie, imbracat intr-o uniforma neagra, avand un aer barbatesc si elegant. Naratorul omniscient descrie in maniera balzaciana strada Antim, cu aspect bizar din cauza caselor aproximativ de acceasi inaltime, construite intr-un aspect ridicol de stiluri arhiecturale. Casa lui Giurgiuveanu sugerireaza avaritia propietarului, peretii erau : grosolan tencuiti si zugraviti cu sablonul si cu mana , scara scartaia. Finalul este simetric cu incipitul se face referire la aspectul casei , la aparitia straina alui mos ostache, la replica mosneagului Aici nu sta nimeni: care i-a marcat existent, deoarece la momentul respective i-a creat un moment de deruta, de teama, de spaima. Finalul este inchis, deoarece sonflictul de rezolva.