Tema si viziunea despre lume

in romanul “Ion”

Oprea literara “Ion” este un roman traditional, obiectiv, social, realist. Romanul
este o specie a genului epic, de mare intindere, cupersonaje numeroase, cu o actiune
complexa, ampla, desfasurata pe mai multe planuri narative, cu un conflict puternic.
Considerat de Eugen Lovinescu “cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii
romane”, romanul prezinta drama unui taran ardelean integrat intr-o societate pentru
care pamantul este, mai mult decat un mijloc de subzistenta, un criteriu al valorii
individuale.
Opera “Ion” este un roman, prin amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe
planuri, cu un conflict complex, personaje numeroase si realizarea unei imagini ample
asupra vietii. Este un roman de tip obiectiv prin specificul naratorului si al relatiei
narrator – personaj; naratorul omniscient stie mai mult decat personajele sale si,
omnipresent, dirijeaza evolutia lor ca un regizor universal, conform unui destin
prestabilit.
Desi trateaza o tema deja abordata in literature romana, anume problematica
taranului roman intr- societate dominata de suprematia bunurilor materiale, romanul
se remarca prin originalitate, depasind maniera samanatorista a prezentarii vietii
rurale sub aspect idilic.
Complexitatea mesajului textului poate fi dedusa dupa atitudinile pe care
romanul le genereaza la nivelu receptorului. In acest sens, sunt cunoscute
interpretarile diferite ale criticilor Eugen Lovinescu si George Calinescu.
Astfel, pentru Lovinescu, romanul este unul modern, actiunile personajului Ion
punand n valoare inteligenta ascutita de care da dovada, mobilitatea deosebita pe
care mintea sa o are: “Ion e expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba
caruia pune o inteligenta ascutita, (…) si, mai ales, o vointa imensa”. La polulnopus,
George Calinescu interpreteaza textul intr-un sens traditionalist, afirmand ca Ion nu
este nimic altceva decat o bruta, un individ primar, lipsit de inteligenta, avand doar
viclenie: “Ion nu e insa decat o bruta, careia siretenia ii tine loc de desteptaciune… Nu
din inteligenta a iesit ideea seducerii, ci din viclenia instinctuala, caracteristica oricarei
finite reduse”.
Un prim element al textului narativ, semnificativ pentru tema si viziune, este
titlul romanului “Ion”, care pune in evidenta personajul eponim. Ion devine exponentul
taranimii prin dragostea lui pentru pamant, individualizand insa prin relatia cu acesta.
In satul Pripas, casatoria “sarantocului” Ion cu Ana, o fata cu zestre, nu este defapt
deosebit, pentru ca Vasile Baciu si Ion dobandisera averea in acelasi mod.
Echilibrul compositional din “Ion surprinde vizunea despre lume a autorului si
evolutia personajului central. Romanul este format din doua parti: “Glasul pamantului”
si “Glasul iubirii”. Astfel, romanul nu este doare echilibrat, ci si simetric, pentru ca
titlurile celor doua parti surprind cele doua mari obsesii ale eroului: pamantul si
iubirea. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra
si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului. Personificat, drumul are semnificatia
simbolica a destinului.
Descrierea drumului, supusa conventiei realiste a veridicitatii, prin detalii
toponimice, il introduce pe cititor in viata satului ardelean de la inceput pana la
sfrasitul romanului.
In opinia mea, romanul “Ion” este unul care impresioneaza, atat prin structura
narativa, cat si prin contructia personajului. Consider ca Ion este un rezultat al
instinctelor launtrice, mereu dominat de dorinta de a stapanii si de a urca pe scara
sociala.
“Aparitia lui <<Ion>> a fost privita apropae de unanimitatea criticei ca o data in
istoria literaturii romane contemporane si ca prima mare creatie obiectiva.” ( Eugen
Lovinescu )