Poluarea

Poluarea este contaminarea mediului înconjurător cu materiale care

interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a
ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă
uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor
naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor
poluante provine din activitățile umane. Se disting următoarele
categorii: poluare fizică (incluzând poluarea fonică și poluarea
radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în
mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare
biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice putrescibile etc.).

Învelișul gazos care înconjoară Pământul fără o limită superioară

precisă, trecând treptat în spațiul interplanetar, se numește atmosferă.
Masa acesteia reprezintă 0,000001 din masa globului pământesc, și
densitatea sa scade cu creșterea altitudinii. Compoziția atmosferei se
modifică de asemenea cu altitudinea. Amestecul de gaze ce formează
atmosfera este numit aer.

Compoziția aerului nu este aceeași în orice loc de pe planetă. Aceasta

variază de la o zi la alta și de la un loc la altul.

Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme

și a existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru
agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În timpul revoluției industriale
(secolele XVIII și XIX), poluarea aerului a devenit o problemă majoră.

Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”.

Smogul este în general un amestec de monoxid de carbon și compuși
organici proveniți din combustia incompletă a combustibililor fosili cum
ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili. În
timp ce smogul reacționează cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se
condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul al XX-
lea smogul devenise deja un pericol major pentru sănătate.