PREDAREA

CARE
SCHIMBĂ
VIEŢI
Dr. Howard Hendricks

2
 Publicată în limba româna de Editura Shalom
Oradea, 1999
Originally published in English under the title Teaching to Change
Lives © 1987 by Dr. Howard Hendricks Published by Multnomah
Publishers, Inc. 204 W. Adams Ave., PO Box 1720 Sisters, Oregon
97759 USA All rights reserved.
PREDAREA CARE SCHIMBĂ VIEŢI de Howard Hendricks
© 1999, BEE International

În afara cazurilor specificate, toate citatele biblice sunt luate din

Biblia, versiunea Cornilescu, 1923.
Traducere: Rodica Bogdan Editare: Fidelia Stroie
Tehnoredactare: Vasile Gabrian Coperta: Cornelia Costi
ISBN 973-98494-5-8

Tipărită la S.P.M.C.R. Oradea, Tel.: 059/136 841, 136 027,

Fax: 059/432 778

3
 Studenţilor mei
celor mai interesaţi învăţători ai mei cea mai intensă provocare,
cea mai trainică împlinire a mea.

...ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu,

Tatăl Nostru,
dragostei deşilucrarea
voastre credinţeiînvoastre,
de tăria nădejdii Domnul de osteneala
nostru Iisus
Hristos.

1 Tesaloniceni 1:3

4
 CUPRINS
.....................................................................................1

PREDAREA....................................................................1

VIEŢI.............................................................................1

PREFAŢĂ.....................................................................................7

1.LEGEA ÎNVĂŢĂTORULUI....................................................15

2. LEGEA EDUCAŢIEI..............................................................40

3. LEGEA ACTIVITÂŢII...........................................................57
40

5
6
 PREFAŢĂ

În sânul cercurilor educaţionale evanghelice, adevăratul

titlu al cărţii ar fi: „învăţătura creştină". Dr. Hendricks s-a aflat
în prima linie a mişcării educaţionale creştine moderne, dar,
mai mult decât atât, el este un predicator plin de putere şi
dinamism, iar mesajele sale au drept rezultat vieţi schimbate.
Pentru mine, personal, el reprezintă şi mai mult, este un prieten

extraordinar şi un mentor plin de provocări.

Prietenia noastră a început pe vremea când eram student la
seminar şi am fost impresionat în mod deosebit de dinamismul
predării lui. Sincer să fiu, „m-am specializat1 în Howard
Hendricks!
Oare de ce şi eu, şi mulţi, mulţi alţi studenţi ne-am înscris
la cât mai multe cursuri ale acestui om? Fiindcă lui îi păsa de
noi. Avea grijă de noi ca persoane şi ca viitori mesageri. Ii
păsa de adevărurile pe care urma să le învăţăm la orele lui.
Avea grijă ca întregul proces al comunicării să fie excelent.
Da, îi păsa de noi, şi ne-a arătat acest lucru prin fiecare cuvânt
rostit şi fiecare gest făcut. Adevărul este că, mai mult decât să
predea efectiv un curs, el purta de grijă studenţilor lui.
De aceea, când mi-am redactat teza de masterat, referitoare
la metodele revoluţionare de învăţare, prezentând o privire de
ansamblu a Vechiului Testament, l-am ales pe dr. Hendricks ca
îndrumător. Şi tot
Thru the Bible din aceleaşi
Ministries", în motive, când teze,
urma acestei am lansat
i-am „Walk
cerut
profesorului să facă parte din bordul de conducere al lucrării.
El reprezintă pentru mine o sursă de inspiraţie şi o continuă
provocare în îndeplinirea acestui rol crucial.

7
 Fiecare oră pe care a susţinut-o acest om de-a lungul celor
patru ani de seminar a fost atât de motivantă şi de folos, încât
noi, studenţii, ne-am obişnuit să ne gândim că poate, în anii
terminali, îl vom prinde măcar o dată să fie plictisitor. „Poate
astăzi o va da-n bară", glumeam noi între noi. Ei bine, încă mai
aşteptăm.

să îlCătre
pun lasfârşitul ultimului
încercare meu an Hendricks.
pe profesorul la seminar, Am
m-am hotărât
intrat în
sala de cursuri, m-am aşezat în ultimul rând, hotărât fiind să nu

îi acord atenţie. Mă uitam doar pe fereastră, spre locul de

parcare. Încercam să văd cât de mult rezistă profesorul în
prezenţa unui student care nu-1 urmăreşte.
Ei bine, profesorul avea un obicei la începutul fiecărei ore.
Se aşeza îndărătul catedrei şi-i puteam urmări bătaia piciorului
timp de aproximativ trei minute înainte ca să înceapă ora, gata
parcă să se ridice şi să vină printre noi. Când suna ceasul, îşi
deschidea gura şi începea să vorbească. Timp de aproximativ
opt minute ne preda aşa. Apoi îl vedeam că se ridică de pe
scaunul său, merge la tablă şi ne desenează o schemă
importantă. Iar apoi ne spunea câte o glumă bună şi-şi continua
prezentarea.
În acea zi, eu mă uitam pe geam. Şi el s-a ridicat din
spatele catedrei în mai puţin de un minut. Ne-a desenat pe
tablă nişte scheme foarte importante, iar eu faceam eforturi să
nu mi le scriu pe caiet. Atunci a început să ne spună glume.
Glume
a venitmulte.
înspreŞicolţul
eu mă sălii,
străduiam
directdinînspre
răsputeri să nu
mine, râd. Apoi
gesticulând
sălbatic. Dar eu mă faceam că rămân cu privirea pierdută pe
fereastră.
În minutul trei, secunda treize ci şi şapte, s-a apucat să alerge
pe culoar înspre mine, strigând: „Wilkinson! Unde te uiţi?" Mi-

8
am cerut iertare şi am început să fiu atent la oră. Şi nu i-am spus
nimic despre micul meu experiment, decât câţiva ani mai târziu.
Profesorul Hendricks era atât de hotărât să-şi vadă studenţii
învăţând, încât l-ar fi scos din minţi orice eşec în această privinţă.
Şi ar fi făcut orice ar fi fost necesar pentru a readuce un student
pe fagaşul procesului de învăţare. Asta înseamnă dedicare. Nu,
înseamnă şti să-i
de a învăţaa foarte rarînveţi peînalţii.
întâlnit Dar,
zilele sincer vorbind, e un mod
noastre.
În şcoli, biserici, temple, seminare — oricare ar fi moda-

litatea învăţării, ţinta procesului nu pare a fi astăzi aceea de a

învăţa, ci de a parcurge un material. Prin urmare, avem de-a face
cu studenţi nemotivaţi, care, în loc să fie absorbiţi de lecţie şi să
se bucure de ea, pur şi simplu, o îndură... în cel mai fericit caz.
Avem de-a face cu studenţi care nu pot fi mai ignoranţi în
privinţa modului în care adevărurile pe care le-ar afla ar putea să
le schimbe vieţile.
De vreme ce aţi ales această carte, îmi dau seama că sunteţi
genul de profesor care îşi doreşte să progreseze în mod permanent
pentru a vedea cum viaţa elevilor, studenţilor dumneavoastră se
dezvoltă şi propăşeşte, aşa cum Dumnezeu a intenţionat.
Dacă lucrul acesta este adevărat, atunci aţi ales cartea cea
bună. Pentru că, de la început, dr. Hendricks şi-a expus experienţa
sa de decenii în domeniul comunicării în şapte legi practice —
„Cele şapte legi ale învăţătorului”. Ele sunt scrise exact pentru
dumneavoastră — pentru a vă ajuta să produceţi un impact mai

mareCartea
în vieţile celorepe
aceasta careo îi
doar învăţaţi.
parte a unei serii de exemple practice
de vieţi schimbate, prezentate pentru predicatori în seminarii
video, dar şi în direct, pe care le-am numit „Principii aplicate ale
învăţării” sau, pe scurt, PAI. Cele şapte legi ale profesorului
Hendricks au fost înregistrate pe video, aşa cum le-a prezentat

9
mai întâi unei audienţe de sute de învăţători din toate colţurile
ţării — care, exact ca voi, au dorit să-şi perfecţioneze practicile
pedagogice.
Aceste şapte casete video, care pun de asemenea în relief
experienţe dramatice, pot fi achiziţionate de biserica dvs. sau de
grupurile de studiu de la „Walk Thru the Bible Ministries”. Pe
lângă
pentruaceastă carte,
a vă ajuta să cursul mai conţine
luaţi notiţe în timpcaiet colorat de
ce urmăriţi notiţe,tot
casetele,
aşa cum vă încurajează să puneţi în aplicare, în situaţiile pe care

le întâlniţi, legile pe care le-aţi învăţat. De asemenea, mai puteţi

folosi ghidul pentru lideri, prin care să-i încurajaţi pe cei din grup
să profite la maximum din aceste materiale.
Contribuţia mea la seria „Principiilor aplicate ale învăţării”
completează legile profesorului Hendricks şi se numeşte „Cele
şapte legi ale elevului". Seminariile mele în direct vă sunt oferite
pe casete video, ca o completare a cursului său, cu un caiet de
curs, textul cărţii şi un ghid pentru lideri. Ştiu că vă va fi de folos
întreaga serie, fie că urmăriţi sesiunile înregistrate pe video, fie
că, pur şi simplu, citiţi cartea.
Puteţi folosi seria video a dr. Hendrikcs în studiul personal
sau în cadrul unui program de învăţare în biserică sau şcoală.
Urmăriţi fiecare sesiune o dată pe săptămână, timp de şapte
săptămâni, ori programaţi o reuniune a celor care predau, într-un
sfârşit de săptămână. Folosiţi materialele din manualul care vă
ajută personal să înţelegeţi legile şi să le aplicaţi în predarea

voastră. Astfel,aleaceastă
lecţiilor video carte vă—vaunservi
dr. Hendricks izvorcalaocare
recapitulare a
puteţi reveni
din când în când pentru a vă fixa aceste adevăruri biblice
incitante în vieţile voastre.
Daţi-mi voie să vă garantez că, în momentul în care începeţi
să puneţi în practică legile prezentate în seria PAI, veţi descoperi

10
că predarea voastră va fi mult mai incitantă şi satisfăcătoare decât
aţi fi crezut vreodată, pentru că veţi vedea vieţile schimbate ale
celor pe care-i învăţaţi.
Aşa ceva mi s-a întâmplat mie, câtă vreme am urmărit modul
de predare la clasă al acestui om. Şi vi se poate întâmpla şi vouă
acelaşi lucru, pe măsură ce întoarceţi paginile sau porniţi aparatul
videorezultatele
mei, şi urmăriţivor
experienţele
fi radicale.împărtăşite de dr. Hendricks. Dragii
Bruce H. Wilkinson

Preşedinte şi fondator al
Walk Thru the Bible Ministries, Inc.
Atlanta, Georgia

11
 PASIUNEA DE A COMUNICA
După cum mi-am început eu viaţa, sunt convins că puteam să
mor repede şi să ajung în iad, fără să-i pese cuiva în mod deosebit
de mine. M-am născut într-o familie dezmembrată, părinţii mei
erau divorţaţi încă înainte de a veni eu pe lume. Singura dată când
i-am văzut împreună a fost după optsprezece ani, când am fost
chemat ca martor în procesul de divorţ.
Mi-am petrecut copilăria într-o regiune din Philadelphia de

Nord, unde se zicea că niciodată nu ar putea fi plantată o biserică

evanghelică. Dar Dumnezeu are un fantastic simţ al umorului de
fiecare dată când cineva hotărăşte că un lucru nu s-ar putea
întâmpla cu nici un chip. El ne-a trimis un grup de câţiva creştini
care s-au adunat împreună, au cumpărat aici o căsuţă şi au început
o biserică.
Walt era unul dintre membrii bisericii. N-avea decât şase
clase. Intr-o zi, Walt i-a spus conducătorului şcolii duminicale că
vrea să aibă o clasă de elevi.
— Este minunat, Walt, i-a răspuns acesta, dar n-avem nici o
clasă pentru tine.
Walt a insistat şi, până la urmă, conducătorul i-a spus:
— Bine. Du-te şi fa-ţi o clasă. Oricine vine e al tău.
Walt a venit atunci în cartierul nostru. Prima dată când
l-am văzut, eu mă jucam şotron pe asfalt.
— Fiule, mi-a zis, n-ai vrea să vii la şcoala duminicală?

vesteNu mă interesa. Orice veste despre şcoală trebuia să fie o

proastă.
Aşa că m-a întrebat:
— Dar un şotron?
Asta era altceva. Aşa că am început să ne jucăm şi ne-am
distrat de minune împreună, chiar dacă m-a bătut de fiecare dată.

12
(Acuma ştiţi un secret de-al meu: mi-am pierdut fiecare biluţă
încă de mic). De atunci l-aş fi urmat oriunde pe acest om.
Walt a adunat în total treisprezece băieţi din cartier pentru
şcoala duminicală, dintre care nouă proveneau din familii
despărţite. Unsprezece dintre cei treisprezece sunt acum implicaţi
în mod voluntar în misiuni creştine.
De fapt, nu vă pot spune prea multe din ceea ce Walt ne-a
transmis nouă, dar pot să vă spun totul despre el... pentru că m-a
iubit de dragul lui Isus. El mi-a arătat mai multă dragoste decât

părinţii mei.
Avea obiceiul să ne scoată în aer liber şi nu voi uita niciodată
acele timpuri. Sunt convins că lucrul acesta nu i-a făcut bine la
inimă, dar alerga cu noi prin păduri pentru că îi păsa de noi.
Nu era el cea mai strălucită persoană din lume, dar era o
persoană reală. Eu ştiam asta, şi toţi ceilalţi din clasă o ştiau.
Aşa că, interesul meu în predare este mai mult decât
profesional. Este chiar foarte personal — şi, de fapt, o pasiune —
pentru că singurul motiv pentru care sunt astăzi în lucrare este
pentru că Dumnezeu mi-a scos în cale un profesor devotat.
Această carte se referă la şapte concepte strategice în predare şi
veţi observa că noi le numim „legi” — principii, reguli: Legea
învăţătorului, Legea Educaţiei, Legea Activităţii, Legea
Comunicării, Legea Inimii, Legea Încurajării, Legea Pregătirii.
Reduse la esenţial, mesajul celor şapte legi reclamă în mod
implicit dorinţa de a comunica.

Acum
nicale câţiva ani,
la Biserica am participat
„Moody Memorial” la odin
Convenţie
Chicago.a În
Şcolii
pauzadumi-
de
masă, am luat-o pe stradă în jos până la un mic magazin cu
hamburgeri, împreună cu încă doi bărbaţi care au luat cuvântul la
Convenţie. Localul era plin, dar s-a eliberat destul de repede o
masă de patru persoane. Am zărit o doamnă mai în vârstă, care

13
participase şi ea la manifestare; ne-am dat seama de asta după
geanta pe care o avea, şi am rugat-o să stea cu noi la masă.
Am aflat că avea optzeci şi trei de ani şi venea dintr-un orăşel
din nordul Peninsulei Michigan. Ea preda la o clasă de
treisprezece băieţi de liceu, la o biserică ce nu avea decât şaizeci
şi cinci de oameni la şcoala duminicală. Călătorise cu
autobuzul
De ce? în Greyhound
cuvintele ei:la„Ca
Chicago în noaptea
să învăţ ceva cedinaintea Convenţiei.
să mă facă o
învăţătoare mai bună".

M-am gândit atunci că mulţi dintre cei care ar fi avut

treisprezece băieţi la o şcoală duminicală de numai şaizeci şi cinci
de oameni şi-ar fi ridicat braţele pentru a se lăuda: „Cine, eu? Să
merg la o Convenţie de şcoală duminical ă? Aş putea preda acolo
chiar eu!” Dar această femeie nu era aşa.
Optzeci şi patru dintre băieţii care au avut-o ca îndrumătoare
pe această femeie se implică acum în mod voluntar în lucrarea
evanghelică. Douăzeci şi doi dintre ei au absolvit seminarul la
care predau eu.
Dacă m-aţi întreba care este secretul impactului pe care îl are
această femeie, v-aş da acum un răspuns cu totul diferit faţă de
cel pe care vi l-aş fi dat în urmă cu treizeci de ani. Pe atunci, aş fi
apreciat metodologia ei.
Acum, consider că impactul se datora pasiunii ei de a
comunica.
Îmi doresc ca Dumnezeu să vă dea o astfel de pasiune... şi să

nu oŞi
lăsaţi niciodatăcăsănu
nădăjduiesc se veţi
stingă.
uita niciodată emoţia că cineva vă
ascultă cu adevărat şi are ceva de învăţat de la dumneavoastră.

14
 Învăţătorul trebuie să cunoască
orice ar preda....
Cunoaşterea imperfectă
se reflectă într-o predare imperfectă.
John Milton Gregory

1. LEGEA ÎNVĂŢĂTORULUI

Adevăratul învăţător predă întotdeauna din prisosul unei vieţi

pline.
Legea învăţătorului, simplu formulată, este aceasta: Dacă
astăzi încetezi să mai creşti, mâine vei înceta să mai predai.
Nici o personalitate, nici o metodologie nu pot înlocui acest
principiu. Nu poţi comunica din neant. Nu poţi să împărtăşeşti
ceva ce nu ai. Dacă nu ştii ce înseamnă asta — cu adevărat — nu
poţi dărui aşa ceva.
Legea aceasta îmbrăţişează o filozofie al cărei adept sunt,
aceea că eu, ca dascăl, sunt în primul rând o persoană care învaţă,
ca oricare dintre elevi. Eu continuu procesul de învăţare; şi mă
menţin pe aceeaşi cale. Fiind din nou elev, dar în calitate de
învăţător voi vedea procesul educaţional cu totul altfel — şi, în
mod vădit, foarte ataşat, personal.
Trebuie să continuu să cresc şi să mă schimb. Desigur,
Cuvântul lui Dumnezeu nu se schimbă, dar capacitatea mea de a-l

înţelege
De aceea,sePetru
schimbă,
ne-a pentru
scris lacă sunt o celei
sfârşitul persoană
de-a care
douaseepistole:
dezvoltă.
„Şi
creşteţi în harul şi cunoştinţa Domnului nostru Isus Hristos.”
O astfel de filozofie necesită o anumită atitudin e — aceea că
încă nu „ai ajuns" la capăt. O persoană care aplică acest principiu
al predării se întreabă mereu cum se poate perfecţiona.

15
 Gândeşte-te aşa: „Câtă vreme trăieşti, înveţi, şi câtă vreme
înveţi, trăieşti.”
Când eram student la colegiu — acum un car de ani —
lucram la cantina colegiului şi, în fiecare dimineaţă, pe la 5:30
treceam pe lângă casa unuia dintre profesorii mei. Puteam zări
printr-o fereastră lumina de la biroul său în fiecare dimineaţă.
Noaptea rămâneam până târziu la bibliotecă, profitând de
orele de la seral, şi mă întorceam acasă în jurul orelor 22:30- 23,
când vedeam din nou lumina aprinsă la biroul său. Era

întotdeauna absorbit de cărţile sale.

Într-o zi, m-a invitat să iau masa la el acasă şi, după ce am
terminat de mâncat, i-am spus:
— Vă deranjează dacă vă pun o întrebare?
— Bineînţeles că nu.
— Ce vă determină să studiaţi atât? Se pare că nu vă opriţi
deloc.
Răspunsul său, după cum am aflat mai târziu, erau de fapt
cuvintele altcuiva — dar veneau direct din sufletul său:
— Fiule, aş vrea mai degrabă ca studenţii mei să se adape
dintr-o apă curgătoare, decât dintr-o băltoacă.
A fost unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am avut
vreodată — un om care m-a marcat în permanenţă.
Cum sunt cei cărora le predai? De unde se adapă?
Dă-mi voie să te provoc cu o formulare din Luca 6, din
ultima parte a versetului 40: „Dar orice ucenic desăvârşit va fi ca

învăţătorul lui."
Unii îmi spun că nu pot crede că Isus a făcut o astfel de
afirmaţie. De-a lungul anilor în care au citit evangheliile, n-au
reţinut niciodată acest verset. Dar acum sunt motivaţi să-I ceară
lui Dumnezeu să le schimbe vieţile prin harul Său — şi să le
schimbe în mod radical. Dar tu? Reprezintă pentru tine principiul

16
din Luca 6 o perspectivă extraordinară, sau una
înspăimântătoare?
Indiferent de ceea ce simţi referitor la acest verset, dacă vrei
să-i înveţi pe alţii, cere-I mai întâi Domnului să te înveţe El pe
tine. El vrea să lucreze prin tine, dar nu o poate face până nu
lucrează în tine. El te va folosi ca pe o unealtă în mâna Lui, dar
vrea să te
eficient în cizeleze şi să te curăţească pentru a deveni cât mai
mâinile Lui.
Toate acestea sunt adevărate pentru că personalitatea umană

este calea unei predări eficiente.

Nu-mi cereţi să vă explic. Pot doar să-I mulţumesc lui
Dumnezeu că am experimentat acest lucru. Multă vreme am fost
convins că Dumnezeu Se poate folosi de instrumente mult mai
eficiente decât mine sau decât tine pentru a împlini această
lucrare; cu toate acestea, El a ales să lucreze prin noi. Cei mai
mulţi dintre noi pot accepta această realitate numai prin credinţă.
Dar este adevărat. Minunea slujirii este că Dumnezeu ne-a ales pe
noi ca reprezentanţi ai Lui pentru această generaţie. El vrea să
înfăptuiască schimbarea şi, făptuind-o, tu vei fi unul din
instrumentele hotărâtoare ale schimbării. Cât de mult te atrage
această perspectivă?
Dacă vrei deci ca predarea ta să aibă putere — şi acesta este
în mod limpede motivul pentru care citeşti această carte — atunci
să faci tot ce îţi stă în putinţă pentru a te întări ca dascăl.
Aş vrea să te ajut în acest sens.

Căutarea învăţătorilor
În urmă cu câţiva ani, se difuzau nişte desene animate cu
două secvenţe, în care un anumit domn Brown stătea de vorbă cu
o tânără în biroul său.
În prima secvenţă, funcţia lui era de inspector la o şcoală
publică, şi-i zicea tinerei: „îmi pare cu adevărat rău, domnişoară

17
Smith, dar, după ce am revăzut dosarul dvs. pentru ocuparea
postului, am hotărât că nu sunteţi persoana de care avem noi
nevoie. Am dori pe cineva care să aibă cel puţin cinci ani de
experienţă în predare şi, de preferat, cu masterat în învăţământ."
În a doua secvenţă, dl. Brown era inspector de şcoală
duminicală şi zicea: „Veţi fi o persoană minunată, domnişoară
Smith.
impresiaÎmi
cădau seama că aţi
nu cunoaşteţi devenit
prea creştinădar
bine Biblia, de nu
puţin timpcale
există şi aveţi
mai
bună de a învăţa Biblia, decât predând-o. Şi chiar dacă nu aveţi o

experienţă în a lucra cu copiii, sunt convins că înţelegerea şi

iubirea pentru ei vor creşte. Domnişoară Smith, noi căutăm o
persoană care să dorească cu adevărat acest lucru."
Ce trist, dar cât de adevărat comentariu în ce priveşte
căutarea oamenilor care să predea Cuvântul lui Dumnezeu.
Pentru a-i învăţa pe copii că doi plus doi fac patru, ai nevoie de
cel puţin patru ani de liceu. Pentru a-i învăţa despre bogăţiile
nebănuite ale lui Isus Hristos, oricâtă şcoală este suficientă... şi,
chiar din această cauză, procesul acesta degenerează de multe ori
într-o lucrare mediocră.
Întotdeauna când caut învăţători care să fie buni, mă uit după
CDI — oameni care să fie Credincioşi, Disponibili şi Învăţabili1.
Nu cunoştinţele lor multe sunt factorul decisiv. Problema
care se pune este dacă ei sunt credincioşi în lucrarea pe care o fac.
Sunt ei dispuşi să predea, fără a se răzgândi? Există în ei dorinţa
de a învăţa?

Descoperim
profesorii căsunt
devotaţi în multe şcoli
cei pe careduminicale, cei mai
i-am implicat mulţi
pur şi dintre
simplu în
mod treptat în procesul predării. După aceea prind ei singuri

1
în engleză, joc de cuvinte: „I always look for FAT people" — reunind iniţialele din
engleză de la credincios, disponibil şi învăţabil, am obţine „caut oamenii «graşi»"; în română,
nu se poate reda acest joc (n.tr.).

18
momeala. Vin să studieze programele pentru liceeni, de exemplu.
Şi, aflându-se în preajma acestor adolescenţi, se conving că (1)
pot să lucreze la zidirea vieţilor lor şi (2) investiţia lor este cu
adevărat răsplătită.
Majoritatea adulţilor se tem să se implice, pentru că nivelul
lor de încredere este foarte scăzut. Sarcina noastră este să le
ridicăm
timpul şimoralul
energiaşinoastră.
asta nu se poate face decât dacă le dăruim din
În treacăt fie spus, dacă aş avea responsabilitatea de a alege

oameni care să predea la o şcoală duminicală, aş elimina din start

trei lucruri:
Mai întâi, orice anunţuri de genul: „ Dragii noştri! Nu aţi dori,
VĂ RUGĂM, să predaţi în şcoala noastră duminicală? Încercăm
de câteva SĂPTĂMÂNI să găsim învăţători, şi NIMENI nu ne
ajută!"
În al doilea rând, orice răzgândire: „Răzgândeşte-te şi vino să
predai la noi, ce zici? Nu-ţi ia timp deloc. Avem o programă
trimestrială pentru profesori. Poţi citi, nu-i aşa? Dacă o poţi citi,
poţi să o şi predai, aşa că, încearcă! O.K.?"
În al treilea rând, aranjamentele de ultim moment. Un
conducător de şcoală duminicală aleargă cuprins de panică la
clasa de adulţi, în primul sfert de oră duminică dimineaţa, îl
înşfacă pe cel care stă mai aproape la capăt de rând şi îl con-
damnă pe viaţă să predea la departamentul de tineri. Morala: Nu
te aşeza la capătul rândului.

Şi produce schimbarea
Ia, te rog, un creion şi notează undeva, pe marginea acestei
pagini, răspunsul tău la întrebarea: Cum te-ai schimbat... în
ultima vreme? în ultima săptămână? Sau lună? în ultimul an? Poţi
fi foarte exact ? Sau vei da un răspuns incredibil de vag? Vei

19
spune că ai progresat. Bine..., dar cum? „Păi, în toate felurile şi în
toate domeniile", vei zice. Minunat! Numeşte unul singur.
Vedeţi dumneavoastră, numai o persoană schimbată poate să
predea în mod eficient. Cu cât mai mult te schimbi, cu atât mai
mult devii un instrument al schimbării din viaţa semenilor tăi.
Dacă doreşti să fii un agent al schimbării, şi tu trebuie să te
schimbi. Permiteţi-mi
— reprezentând să vă întrebările,
limitele, schiţez viaţa.interesele,
Dacă săgeţile din figură
energiile tale
mentale — se mişcă astfel,

20
 înseamnă că eşti pe moarte. Dar, dacă săgeţile din viaţa ta se
mişcă în aceste direcţii,
atunci progresezi.

Asta nu are nimic de-a face cu vârsta, în paranteză fie spus, ci

are de-a face cu atitudinea ta.

21
 M-am săturat să alerg printre oameni care spun: „Ei bine,
frate Hendricks, eu sunt prea bătrân."
— Cât de bătrân înseamnă prea bătrân? l-am întrebat. Ai
murit deja?
-— Oh nu, nu chiar, mai trăiesc.
— Bine. Atunci învaţă — altfel capacitatea ta de gândire va
muri
aşezaîncetul cu încetul. Şi vei putea să te întinzi, iar noi te vom
în sicriu.
Oamenii mai în vârstă pot fi elevi excelenţi, dar, de cele mai

multe ori, ei nu sunt dispuşi să înveţe. Într-un fel, ei au fost

contaminaţi de zicala că nu poţi învăţa pe un câine bătrân trucuri
noi — ceea ce este adevărat — dar numai dacă sunteţi dresori de
câini sau profesori de trucuri.
Noi însă nu avem de-a face nici cu una, nici cu alta. Noi îi
învăţăm pe oameni, îi învăţăm adevărul.
Cei mai extraordinari şi mai plini de credinţă oameni pe care
îi vei întâlni sunt cei mai în vârstă, care s-au hotărât să continue
să înveţe. Cunosc stude nţi de douăzeci de ani, morţi din punct de
vedere mental. Dar am şi prieteni de şaizeci şi cinci, şaptezeci şi
cinci sau optzeci şi cinci de ani, care sunt foarte plini de viaţă.
Am invitat odată la un seminar de-al meu pe un om în vârstă
de nouăzeci şi trei de ani, care de optzeci şi trei de ani era un
slujitor al lui Isus Hristos, după ce îl primise în inima lui. El le-a
spus studenţilor:
— În ceea ce mă priveşte, singurul meu regret este că am

numai o viaţă
Şi sala s-asă I-o dau
ridicat lui Isus Hristos.
în picioare şi l-a aplaudat multă vreme.
Cu puţin timp în urmă, mi-am pierdut o foarte bună pri etenă,
o doamnă de optzeci şi şase de ani, una dintre cele mai
extraordinare profesoare laice pe care le-am avut vreodată.

22
 Ultima dată când am văzut-o pe planeta Pământ a fost la una
dintre plictisitoarele întruniri creştine. Stăteam ca pe ghimpi, cu
pioşenie, iar ea s-a îndreptat spre noi, spunând:
— Ei bine, Hendricks, nu te-am văzut de multă vreme. Care
sunt cele mai bune cinci cărţi pe care le-ai citit anul trecut?
Ea avea un fel anume de a schimba modul de desfăşurare a
întâlnirilor. Filozofia
hai să discutăm, ei era:
iar dacă Hai sănimic
nu găsim nu nede
plictisim
discutat,unii pe alţii;un
să găsim
subiect de ceartă.

Avea optzeci şi trei de ani când a călătorit ultima dată în

Palestina. A mers acolo cu un grup de fotbalişti (din Liga
Naţională de Fotbal). Una dintre cele mai vii amintiri pe care o
păstrez cu ea este momentul în care se întoarce spre ei şi ţipă:
„Haideţi, oameni buni, la treabă!"
A murit în somn, pe când se afla la casa fetei ei din Dallas.
Fiica ei mi-a spus mai târziu că exact înainte să moară şi-a
întocmit obiectivele pe următorii zece ani.
Fie să se-nmulţească seminţia celor ca ea!
Apostolul Pavel este un alt exemplu. Către sfârşitul vieţii
sale, când cei mai mulţi oameni de vârsta sa caută balansoare în
care să lâncezească, el a spus: „uitând ce este în urma mea şi
aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru
premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Hristos Isus"
(Filipeni 3:13-14, sublinierea aparţine autorului).
Priviţi cu atenţie pasajul şi veţi vedea că Pavel relata propriu-

zis la trecut
doborât — nu era
de eşecuri. nicidinîndrăgostit
Înveţi trecut, dardenusuccesele
trăieşti însale,
el. nici
El a făcut de asemenea referire la viitor. Aici se plasează
ţinta sa, nădejdea pe care o are.
Dar şi la prezent s-a referit în egală măsură. Aici şi acum,
zice el, „alerg". El voia să primească premiul.

23
 Câţi oameni din bisericile noastre, la vârsta la care ar fi
capabili să ia lumea în piept, stau în schimb acasă, lâncezind?
Evident, cum îmbătrâneşti, ca mine, e mai greu să-ţi aminteşti
lucrurile pe care le-ai învăţat, pentru că devii greu de cap. Eu am
învăţat Psalmii împreună cu soţia mea. Câteodată o întreb:
— Poţi să-mi spui Psalmul 40?
Ea
— îlMinunat,
repetă şidraga
eu îi răspund:
mea, numai că ai uitat versetul 7.
Atunci urmează să mă asculte ea, şi, după ce termin, îmi

răspunde:
— Howie, faci progrese uimitoare. Dar ai uitat versetele de
la patru la şaisprezece.

Creşterea: imaginea cuprinzătoare

Unul dintre cele mai extraordinare lucruri când lucrezi cu

noii convertiţi mi s-a părut acela că ei se grăbesc să pună ime diat
în practică ceea ce au înţeles din Cuvântul lui Dumnezeu.
Vedeţi, ei nu au stat prin preajma noastră destul pentru a
învăţa toate „jocurile" pe care le jucăm noi, creştinii mai vechi.
Noi avem atâtea modalităţi de a ne învârti în jurul adevărului!
Când ajungem la ceva care nu ne convine să schimbăm în viaţa
noastră, dăm alte explicaţii. De genul: „Ei bine, asta îi priveşte pe
evrei". Este uimitor, dragii mei, cum putem să ne ţinem atât de
mult de asemenea lucruri.
Pentru a-ţi întări hotărârea de a te schimba şi de a progresa,
aminteşte-ţi că şi Domnul Isus a acceptat să crească. Luca 2:52
explică procesul de creştere din viaţa Lui: „Isus creştea", aflăm,
în patru direcţii:

24
 El creştea „în înţelepciune". Este vorba de dezvoltarea
intelectuală a Sa.
El creştea „în statură" — dezvoltarea fizică.
El creştea „în cunoaşterea lui Dumnezeu" — dezvoltarea
spirituală.
El creştea „în cunoaşterea oamenilor" — dezvoltarea socială
şi afectivă.
Reţineţi că dezvoltarea spirituală este o parte a procesului
mai cuprinzător. Nu ne priveşte numai pe noi. Creşterea

spirituală nu ar trebui împărţită pe compartimente, ci integrată în

fiecare aspect al vieţii.
Acest lucru ne lipseşte nouă.
Ca profesor de seminar teologic, predau unor studenţi dintre
cei mai motivaţi şi mai sinceri din întreaga lume — tineri şi
tinere care urcă pe culmi cu multă convingere. Ei nu sunt nici
afacerişti, nici jucători.
Dar, în mod ciudat, mulţi dintre aceştia n-au fost niciodată
ajutaţi să înţeleagă că ei nu se vor putea dezvolta spiritualiceşte
pe deplin, decât dacă-şi dezvoltă la fel de bine şi alte domenii ale
vieţii — intelectual, fizic, social şi afectiv. Nu poţi neglija nici
unul din aceste domenii, iară a pune în pericol creşterea ta în
toate celelalte. Adică, nu te poţi dezvolta în nici una din aceste
direcţii, fară a le afecta pe fiecare în parte.
Aşa că, nu reduce comportamentul lui Isus Hristos la cel
religios, spunându-ţi: „Un capitol pe zi îl ţine pe diavol la dis-

tanţă".
Domnului Incearcă
tău îţisă-ţi
aducedaimai
seama
multăcăprezenţă
fiecare azi Sa
peîncare I-o dai
fiecare aspect
al existenţei tale. De aceea viaţa de creştin este dinamică şi nu
statică. Aşa te menţii plin de viaţă pe linia de plutire.
Reţine însă de la bun început că acesta este un proces pu-
ternic individualizat. Fiecare dintre noi provine din medii diferite

25
şi se află pe diferite trepte de dezoltare a vieţii creştine. De aceea,
a face comparaţii înseamnă a fi firesc. Nu-ţi irosi timpul
încercând să te compari cu el sau cu ea, pentru că nu eşti în locul
lor. Tu eşti tu.
Să ne întoarcem aşadar la schema noastră şi, pentru fiecare
domeniu major al vieţii tale, întreabă-L pe Dumnezeu care este
starea
Petaunele
în acel
dindomeniu.
aceste câmpuri de bătălie ale creşterii, te vei
descurca foarte bine şi vei dovedi că faci paşi uriaşi către per-

fecţionare. În altele, vei vedea că eşti destul de slab şi mai ai

multe de făcut.
Vei descoperi că unele din valorile şi obiceiurile tale trebuie
păstrate.
Altele trebuie regăsite.
Iar altele trebuie părăsite.
Dar ne aflăm cu toţii în aceeaşi barcă, pentru că fiecare
trecem printr-un proces.
Iar în acest proces, cât de minunat este să te întrebi: „Fac eu
bine ceea ce fac?" Una dintre cele mai mari temeri ale mele
legate de studenţi, pentru perioada de după absolvire, nu era că ei
vor falimenta, ci că ei vor continua să facă lucruri rele — şi vor
ajunge la capătul drumului şi vor descoperi că n-au ajuns la
destinaţia dorită, iar ce au obţinut nu-i împlineşte.
Am fost mai demult implicat într-o lucrare cu foşti sportivi
de performanţă şi mi-am dat seama că fiecare dintre ei ajunge să

se confrunte
o putere cu realitatea
de influenţă că, şi dacăşiarfemei
extraordinară, avea care
un munte
să li sedeaşeze
bani,laşi
picioare, până la urmă ajunge să nu mai îşi dea seama cine este cu
adevărat. Mai există viaţă după ce ţi se termină cariera de
fotbalist? Sau se sfârşeşte totul cu o frumoasă colecţie de trofee şi

26
cu un sertar plin de tăieturi din reviste de sport? Atunci nu există
nimic mai putred decât un fost sportiv.

Dimensiunea intelectuala

Permiteţi-mi
dimensiunii să văîndau
intelectuale viaţatrei sugestii pentru dezvoltarea
dumneavoastră.
1. Un program de studiu şi de lectură consistent. Trebuie să

înţelegi că liderii sunt cititori şi cititorii sunt lideri.

Eu am întâlnit mulţi oameni care spuneau: „Ştiţi, d-le
Hendricks, eu citesc foarte mult, dar, sincer să fiu, nu mi se pare
că mă schimbă prea mult sau că îmi foloseşte prea mult."
Există o soluţie: dacă ai la dispoziţie o oră pentru lectură,
încearcă să-ţi foloseşti prima jumătate din această oră pentru
lectură, iar cealaltă jumătate foloseşte-o pentru a medita la
ceea ce ai citit. Sesisează diferenţele! Citeşti mai mult dacă
meditezi cât de cât la ce citeşti.
Căutaţi să citiţi nu numai cât mai multe cărţi, ci şi să-i
citiţi pe oameni. Cele două lucruri care vă vor influenţa cel mai
mult în anii care urmează sunt cărţile le care le-aţi citit şi
oamenii pe care i-aţi avut în jurul vostru.
Oamenii sunt stimulativi — şi descoperi asta mai uşor
dacă te implici şi experimentezi o adevărată fascinaţie a acestei
implicări.
Unameu
la tatăl dintre celeaceasta:
a fost mai minunate lecţii când
întotdeauna pe care am învăţat-o
te afli în preajmade
unui om care cunoaşte multe, nu-ţi deschide gura, decât ca să
pui întrebări profunde. Dacă te afli în preajma cuiva care
cunoaşte mai mult decât tine, caută să profiţi de cunoştinţele

27
pe care le are. Lasă-l să vorbească şi să-ţi spună tot ceea ce
ştie.
M-a mirat întotdeauna cât de puţin profităm de resursele
individului. Am colindat întreaga Americă şi am plătit con-
sultaţii, numai pentru a sta cu oameni care îşi petrec o mare
parte din timpul lor pentru a aduce argumente pro şi contra.

care2.îţiInscrie-te la cursuri
vor dezvolta permanente
nu numai de învăţare
cunoaşterea, — cursuri
ci şi abilităţile. În
zilele noastre există mult mai multe posibilităţi de îmbogăţire a

cunoştinţelor şi de dezvoltare a talentelor proprii decât

altădată.
Cel mai important curs este însă programul tău propriu de
studiere a Bibliei. Niciodată în viaţa mea nu am întâlnit pe
cineva care să facă o lucrare spirituală importantă şi care să nu
fie puternic ancorat în Cuvântul lui Dumnezeu.
Mulţi dintre noi ne aflăm „sub" Cuvântul lui Dumnezeu,
dar nu „în" el — pătrunzând în el şi lăsându-l să ne pătrundă.
O femeie mi-a spus odată:
— Domnule Hendricks, am trecut prin Biblie de douăzeci
şi nouă de ori.
— Minunat, i-am răspuns. Dar de câte ori a trecut Biblia
prin dumneavoastră?
Când Cuvântul lui Dumnezeu devine centrul procesului de
învăţare, nimeni nu-şi poate imagina pe deplin impactul pe
care acesta îl poate avea. Pavel ne oferă semnificaţia bine-
cuvântată a acestui
Timotei: Ţi-am adevăr
făcut în 2 Timotei
de cunoscut 2:2. El
adevărul îi spune
care lui
mi-a fost
descoperit şi pe care ţi l-am încredinţat... „Şi ce-ai auzit de la
mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de
încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii" (parafrazarea
autorului).

28
 Este o lucrare de midtiplicare. De fiecare dată când înveţi
pe alţii, lansezi un proces care nu se sfârşeşte niciodată la
modul ideal, generaţie după generaţie.
3. Cunoaşte-ţi studenţii! Caută să devii o autoritate pentru
nevoile şi caracteristicile generale ale vârstei lor. Şi du-te mai
departe; cunoaşte-l pe fiecare în mod individual. Încearcă să
afli cât mai multe
În urmă lucruri
cu câţiva ani,despre fiecare. dificultăţi pentru a
am întâmpinat
găsi un învăţător la o clasă de băieţi de liceu, la o biserică din

Dallas. Lista cu cei propuşi avea un singur nume — iar când

mi-au spus despre cine era vorba, le-am răspuns: „Cred că
glumiţi." Dar m-am înşelat amarnic în privinţa acelui tânăr. El
a luat clasa şi a făcut cu ei lucruri extraordinare.
Am fost atât de impresionat de el încât l-am invitat la mine
la masă şi l-am întrebat care era secretul succesului său. El a
scos o cărticică neagră, care avea pe fiecare pagină o fotografie
cu câte unul dintre băieţii lui, iar sub fiecare fotografie era
trecut un comentariu, de genul: „are probleme cu matematica",
sau „vine la biserică fără voia părinţilor", sau „ar vrea să
devină misionar, dar nu crede că are ceea ce îi trebuie pentru
asta".

Mi-a spus că se roagă în fiecare zi pentru fiecare din

paginile acelea şi că abia aşteaptă să vină duminica la biserică
şi
lui.să vadă ceea ce a mai împlinit Dumnezeu în vieţile elevilor
Vă îndemn să vă rugaţi în acelaşi mod pentru cei cărora le
predaţi — indiferent că sunt copii de creşă sau oameni mari.
Dar, pot să vă avertizez, din prea multa mea experienţă: nu
uitaţi că, atâta vreme cât lucrăm cu oamenii, etichetele pe care

29
le punem pot fi calomnii. De multe ori îi etichetăm pe elevi —
„ea nu vorbeşte niciodată", „el nu-mi face decât probleme" şi
aşa mai departe. Nu pune niciodată asemenea etichete în cârca
cuiva.
Pe când eram în clasa a cincea la şcoală, am avut o
profesoară pe nume Simon. N-am s-o uit niciodată pe dom-
nişoara
am spusSimon... şi,prima
numele în mă îndoiesc că ea mă
zi de şcoală, va putea uita. Când i-
a exclamat:
— Oh, Howard Hendricks. Am auzit multe despre tine.

Am înţeles că tu eşti cel mai rău copil din şcoala asta.

M-am gândit în sinea mea: „Ce provocare! Dacă ea crede
că eu sunt cel mai rău copil din şcoală, promit că nu voi trece
niciodată pe locul doi!" Şi nu am dezamăgit-o.
Îi întreb câteodată pe profesori:
— Care copii din clasă vă plac cel mai mult?
Şi ei îmi răspund:
— Oh, este acolo o fetiţă drăguţă, cu păr lung, care nu face
niciodată gălăgie şi nu-mi creează probleme.
Ei bine, s-ar putea să nu mai scoată o vorbuliţă încă două-
zeci de ani de acum înainte. Dar, copiii care se urcă acum pe
pereţi pot deveni mâine pastori sau misionari. Copiii care au
suficientă energie creativă pentru a da de bucluc pot avea sufi-
cientă convingere să trăiască mai târziu pentru Isus Hristos în
mod deosebit de semnificativ. Ei vin câteodată la noi la oră la
şcoala duminicală atât de energici, şi interesaţi, şi curioşi, iar

enoi ce facem?
şcoală " tot elanul: „Hei, afară! Nu ştiţi că aici
Le tăiem
duminicală?

Dimensiunea fizică
Există oare în dimensiunea fizică a vieţii tale ceva ce, în
supunere faţă de Hristos, să nu poţi controla?

30
 Vai! Dimensiunea fizică este de multe ori domeniul pe care
creştinii îl neglijează cel mai mult. Motivul: avem tendinţa de
a ne tăgădui umanitatea. Aşa că, de multe ori ne pângărim
trupul,chiar dacă există şi pentru trupurile noastre la fel de
multă speranţă ca pentru sufletele noastre. Biblia are atât de
multe învăţături în acest sens, că mă mir că nu le-am observat.
(Dar, dacă
creştin, vrei osăprivire
aruncă cunoştiasupra
cele mai mari nevoi
pasajelor dinnu
pe care viaţa ta de
ţi le-ai
subliniat în Biblie.)

Vorbim atât de mult despre a fi plini de Duhul Sfânt, dar

este fascinant să vedem în care domenii ale vieţii tindem să
aplicăm acest concept — şi pe care le ocolim în mod constant.
Să vedem cum stăm fiecare în parte. Sunt banii tăi sub
control? Cei mai mulţi consilieri financiari creştini vă vor
spune direct că suntem pe nicăieri la acest capitol. Ştiaţi că
80% dintre americani datorează mai mult decât ceea ce au? Şi
încă alte sume incredibile ne trec prin mână! La tronul de
judecată a lui Dumnezeu, în special creştinii americani vor
avea mult de dat socoteală, fiindcă celui ce i se dă mult i se va
cere mult.
Dar bunurile noastre materiale? Împreună cu Jeanne, soţia
mea, am luat odată cina cu un bogătaş, dintr-o familie cu
„sânge albastru" din Boston, şi l-am întrebat:
— Cum e posibil să fi crescut în mijlocul unei asemenea
bunăstări şi să nu fii contaminat de materialism?

lucru—dinPărinţii mei, mi-a

casa noastră răspuns
era ori el,ori
un idol, ne-au învăţat că fiecare
o unealtă.
Deci, cum priveşti tu bunurile personale?
Şi cum îţi foloseşti timpul pe care îl ai? Ai un control
asupra lui? Pentru că, dacă tu nu îl controlezi,o va face
altcineva — cineva care nu are acelaşi sistem de priorităţi ca şi

31
tine. Oriunde mă duc dau peste oameni care îmi spun că au un
plan minunat pentru viaţă şi că acesta este şi planul lui
Dumnezeu pentru ei.
Oare se află viaţa ta sexuală sub control, în mocirla acestei
societăţi în care trăim? Există atâţia oameni care nu L-au lăsat
pe Isus Hristos să fie stăpân în acest domeniu al vieţii lor. Şi
când
lor, îşiîşirisipesc
dau seama că ceva
timpul scârţâie
căutând în acest aspect
noi metode, pentru alcăcăsătoriei
şi-au
neglijat domeniul relaţiei. Ei nu L-au lăsat niciodată pe Isus să

îi elibereze de ei înşişi, de aceea se simt liberi să descindă în

viaţa partenerului lor în cea mai intimă relaţie de pe pământ.
Cum se-mpacă starea de a fi creştin cu viaţa gândurilor
tale? Atât la seminar, cât şi în timpul călătoriilor mele, am avut
ocazia să întâlnesc oameni care îşi umpleau minţile cu mizerii,
iar apoi mă întrebau de ce nu sunt plini de Duhul Domnului.
Nu de mult l-am întrebat pe un tânăr care citea cu regularitate
revistele Playboy şi Penthouse:
— Chiar crezi că acestea te vor face să fii un om al lui
Dumnezeu?
Dar voi, cu ce vă hrăniţi? Dacă mi-aş fi programat un
seminar la biserica dumneavoastră şi aş fi venit beat, m-aţi fi
respins imediat. Dacă aş fi avut în schimb câteva zeci de kilo-
grame în plus, mi-aţi mai fi dat să mănânc, nu-i aşa? Şi normal
— până la urmă, nu poţi organiza o întrunire creştină fără
mâncare. Te-ai întrebat vreodată cum s-a descurcat biserica
primară fărălucruri
grijă de alte cafea şi
—gogoşi? Vă spun
de exemplu eu: ei trebuiau
persecuţiile. să aibă
Mai degrabă v-
ar uni acest lucru. Dar poate pentru voi sună prea ameninţător
în comparaţie cu orice altceva.
Cum staţi cu exerciţiile fizice? Dr. Kenneth Cooper, care a
popularizat conceptul de aerobic, are o foarte serioasă mărturie

32
creştină. El le-a spus odată studenţilor de la seminarul nostru, o
audienţă de vreo trei sau patru sute de studenţi, că, printr-un
program disciplinat, sistematic, de exerciţii fizice, ar putea să-
şi prelungească perioada de lucru cu cinci până la
cincisprezece ani. Gândiţi-vă la implicaţiile acestui lucru!
Mai ai nevoie şi de odihnă — nu numai de somn, ci şi de o
schimbare
interesantă, de
careritm. Eu am
m-a ajutat dat peste
să găsesc o grilă în
un echilibru simplă,
viaţă: dar
Cât timp Cât timp petrec

petrec cu singur?
ceilalţi?

Cât timp
Cât timp petrec
petrec
relaxându-mă?
muncind?

Cei mai mulţi dintre noi caută să menţină echilibrul măcar

într-unul dintre aceste domenii.
Am fost odată în vizită la unul dintre studenţii mei, pentru
a lua parte la o săptămână de întruniri. De cum am intrat în
casă, soţia lui m-a luat deoparte şi mi-a spus:
— Te-aş ruga să-i spui ceva soţului meu. Se odihneşte în
medie cinci ore pe noapte, iar mai nou numai patru. Sinceră să
fiu, nu mai putem trăi cu el. Îi înnebuneşte pe copii.
Către sfârşitul săptămânii, m-am dus cu el cu maşina şi,
cum conducea, l-am întrebat:
— Băiete, cum de nu fumezi?
Pe când eram aproape să ieşim de pe drumul principal, mi-
a răspuns:
— Dom'profesor, eu nu fumez.

33
 — Da, i-am răspuns, am remarcat că nu ai aprins nici una
toată săptămâna.
Dar mi-a aruncat nişte priviri foarte ciudate, de parcă aş fi
luat-o razna.
— De ce nu fumezi, l-am întrebat?
— Pentru că trupul meu este templul Duhului Sfânt, pro-
fesore.
— Da, e adevărat, am spus. Excelent! Bine gândit! Apoi
am adăugat: tot acesta este motivul pentru care dormi în medie

cinci ore pe noapte, sau chiar patru, exasperându-ţi familia?

Nu cred că l-ar fi călcat mai tare pe nervi dacă i-aş fi
scăpat în cap o scândură.

Dimensiunea socială
Cum stai cu dimensiunea socială a vieţii tale? Cu cine te
întovărăşeşti?
Ai părtăşie numai cu evanghelicii? („în definitiv, ei sunt
aleşii Domnului; ceilalţi sunt uitaţi de Dumnezeu.")
Ai prieteni care nu sunt mântuiţi?
Studiile pe care le avem despre evanghelismul relaţional
eficient arată că un proaspăt convertit e bine numai vreo doi
ani. După aceasta îşi regăseşte toţi foştii prieteni. Sau îl
regăsesc ei. De obicei el este primul.
Cunoşti oameni pierduţi? Vei spune: „Păi, sunt preot".
Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fii creştin. Încearcă să fii
mai mult decât îţi oferă poziţia ta şi nu lăsa să îţi scape acest
lucru. Caută să fii o persoană, o bucată de vreme.
Nu ştiu dacă experienţa ta seamănă cu a noastră, dar eu şi
soţia mea am descoperit că, dacă avem în vedere dimensiunea
socială, cel mai greu lucru este să te implici în mod constructiv

34
într-un grup de creştini. Există unele grupuri în care atmosfera
e atât de stupidă, încât ajungem să ne insultăm reciproc
inteligenţa.
Aşa că, te încurajez să faci ceva creativ pentru prietenii şi
cunoştinţele tale şi să vezi ce ar face Dumnezeu în această
privinţă.

copiiCum staiVreau
mici? cu prietenii din alte
să zic să-i grupe
cunoşti cude vârstă? să-ţi
adevărat, Cunoşti
spună
„unchiul Dan" sau oricum te-ar chema şi să te considere cel

mai bun?
Cunoşti adolescenţi? Cei mai mulţi se tem de moarte de
adolescenţi. Pe vremea când aveam patru adolescenţi în casă şi
am invitat nişte cunoştinţe la noi, eu şi soţia mea le-am spus de
la bun început:
— Uite, trebuie să înţelegeţi că atunci când veniţi, vor fi
patru perechi de ochi de adolescenţi care se vor holba la voi
din cap până-n tălpi. Dacă vedeţi în asta o ameninţare, poate aţi
dori să renunţaţi de pe acum.
— Da de unde, e în regulă... Muşcă?
— Nu ştiu. Veniţi şi o să vedeţi.
Lărgeşte-ţi deci cercul de prieteni. Şi, dacă tot veni vorba,
am să vă sugerez un test al adevăratei prietenii. Un prieten
adevărat este cineva care
... cunoaşte totul despre tine şi te acceptă în totalitate;
... îţi va asculta până şi cele mai eretice idei, fără a te res-

pinge;
... şi va şti să te critice în aşa fel încât să primeşti de la el.
Mi-au trebuit zece ani până să o las pe Jeanne să-mi devi-
nă cea mai bună prietenă, fiindcă mă temeam de moarte să o
las să mă cunoască aşa cum eram în realitate şi care-mi erau

35
cele mai adânci temeri şi nelinişti. Mă gândeam că, dacă o dată
le va afla, după aceea mă va respinge.
Până la urmă mi-a trecut prin cap că ea ştia de fapt totul!...
Și mă accepta aşa cum eram. Asta m-a liniştit.

Cum mă descurc?
Aminteşte-ţi, în cele din urmă, că o viaţă pe care nu ţi-o
analizezi nu merită trăită.

Noi aveam acasă, ceva ce cred că ai şi tu dacă eşti părinte

— o hartă a creşterii, care să indice înălţimea copiilor. Harta
noastră era pe partea din spate a uşii de la cameră. De fapt,
când am vândut casa, am scos uşa respectivă şi am înlocuit-o
cu una nouă, luând cu noi uşa care era însemnată.
Odată, Bev, cea de-a doua fată a noastră, care era destul de
mică, dar îşi dorea să crească mai mare, mi-a promis că va
creşte câtă vreme voi fi eu plecat într-o lucrare, unde urma să
stau două săptămâni. Când m-am întors şi am păşit pragul
casei, m-a întâmpinat cu următoarele cuvinte:
— Tati, hai repede! Hai să vezi ce mult am crescut! Aşa că
ne-am dus la uşă şi am măsurat-o. N-am putut să măsor mai
mult decât câţiva milimetri, dar ea sărea de bucurie:
— Ţi-am spus, tati, am crescut!
Apoi am intrat în camera de zi ca să povestim împreună şi
mi-a pus acel gen de întrebare pe care nu îţi doreşti să ţi-o
pună—copiii:
Tati, de ce voi, oamenii mari, nu mai creşteţi?
Nu ştiu ce i-am răspuns, dar cred că a fost ceva superficial,
ceva de genul:

36
 — Ei bine, Bev, trebuie să înţelegi, ei încetează să crească
în înălţime, dar se maturizează — ştii, ca o măsuţă frumoasă,
la care sertarul din mijloc e scos în afară.
Dar, mult timp după ce ea a plecat, Dumnezeu m-a cercetat
prin cuvintele ei. De ce nu mai cresc oamenii mari? Ce se
întâmplă cu mine? De ce nu mai cresc profesorii de seminar?
Ei oAceasta
fac adeseori, să pericol
este un ştiţi, darpentru
ca oricare altul.
oricare De ce?Au existat
profesor.
oameni care mi-au spus: „Frate Hendricks, eu sunt profesor la

acest departament de douăzeci şi trei de ani". Oare ce

dovedeşte aceasta cu prisosinţă? Am să vă spun eu: harul lui
Dumnezeu şi nimic mai mult. Cu mult timp în urmă am învăţat
că, dacă îl înmulţeşti pe zero cu oricare alt număr, rămâi tot cu
zero.
În definitiv, experienţa nu te face în mod necesar mai bun;
de fapt, tinde să te înrăutăţească, dacă nu este o experienţă
evaluată.
Cea mai mare ameninţare pentru profesori este auto-
mulţumirea — faptul că nu se întreabă în permanenţă: „Cum
pot să mă perfecţionez?" Cea mai mare ameninţare pentru
lucrarea ta este lucrarea ta.
Nu te ocupa deci cu lucruri care nu te vor face să devii
semnificant. Nu ezita să te întorci la grilă şi să întrebi:
„Doamne, cum mă descurc — în lumina a ceea ce Tu vrei ca
eu să devin?"

bazăCatreioricare evaluare,
întrebări: orice
(1) Care îmiauto-evaluare
sunt puncteleartari?
trebui
(2)să aibăîmi
Care la
sunt slăbiciunile? (3) Ce trebuie să schimb?
Şi nu uita: procesul schimbă rii este esenţialmente procesul
alterării modelelor tale de gândire. Dacă faci o dată un lucru,

37
poţi să-1 faci şi a doua oară. Dacă-1 faci şi a doua oară, fă-1 şi
a treia oară. După a treia oară, va deveni pentru tine un obicei.

Piedestale goale
Nu de mult, într-o frizerie, am început o conversaţie cu un
băiat pe care îl mai văzusem pe-acolo. La un moment dat, l-am
întrebat:
— Cu cine ţi-ar plăcea să semeni?
— Domnule, mi-a răspuns, n-am găsit pe nimeni cu cine să

vreau să mă aseamăn.

38
 El nu este o excepţie. Şi dacă te confrunţi cu asta, ştii bine
la ce mă refer. Copiii nu caută un profesor perfect, ci doar unul
cinstit şi unul care să crească. Cu toate acestea, pentru mulţi,
piedestalele sunt goale.
În ţara noastră există astăzi peste tot foarte mulţi tineri —
şi tot atâţia adulţi — care nu au un fundament religios, care n-au
habar de ce a venit Iisus pe pământul nostru, care nu ştiu că Biblia
are răspunsuri la problemele lor. Nevoia lor cea mai mare este să
vadă bărbaţi şi femei care să cunoască cuvântul plin de viaţă al lui
Dumnezeu, care să fíe în permanenţă elevii acestei Cărţi şi care să

o accepte ca pe o autoritate, pentru ca ei să crească, urând ceea ce

Dumnezeu urăşte şi iubind ceea ce iubeşte El. Şi pe măsură ce
acest adevăr — experimentat în mod personal — începe să îi
transforme, ei vor avea impact.

39
 Adevărata îndatorire a învăţătorului este să creeze
condiţiile cele mai favorabile pentru autoînvăţare. Adevărata
predare nu este aceea care oferă cunoştinţe, ci aceea care îi
stimulează pe elevi să şi le câştige. S-ar putea spune că predă cel
mai bine cel care predă mai puţin.
John Milton Gregory

2. LEGEA EDUCAŢIEI

Pentru a fi un învăţător eficient, trebuie să cunoşti nu

numai ceea ce vrei să-i înveţi pe alţii — adică conţinutul — ci
şi să-i cunoşti pe cei cărora vrei să le predai. Nu eşti interesat
numai de a fixa nişte principii; trebuie să-i contaminezi pe
oameni. De aceea, modul în care învaţă oamenii va determina
modul tău de predare. Aceasta este legea educaţiei.

Milton Conceptul
Gregory, care stă la baza
în clasica acestei legi
sa lucrare Celeeste ceealegi
şapte ce John
ale
predării, numeşte „Legea procesului de învăţare". Asta
înseamnă să stimulezi şi să direcţionezi iniţiativa proprie a
celui ce învaţă, autodidacticismul — aceasta este expresia
cheie.
De fapt, am mai putea formula această lege astfel:
învăţătorul trebuie să-1 provoace şi să-l direcţioneze pe auto-
didact şi ca o regulă (ale cărei excepţii vi le voi spune mai
târziu), nu-i spuneţi nimic celui ce învaţă — şi nu faceţi nimic
pentru el — dacă poate face şi singur respectivele lucruri. Prin
urmare, nuci ceea
important, faciceiînpecalitatea
ceea ce fac ta decaprofesor
care-i înveţi, este
rezultat al
muncii tale.
Această definiţie fixează atât profesorului cât şi
elevului roluri bine definite:

40
 Profesorul este mai întâi o persoană care stimulează şi
care motivează; nu un jucător, ci un antrenor care-i incită şi îi
direcţionează pe jucători.
Elevul este înainte de toate o persoană care
investighează, descoperă şi pune în practică.
Deci, nu uitaţi, piatra de încercare a unui profesor nu
este ceea
bine îl va ce face
face celsau
pe cât de bine
care-1 înva țface
ă. un lucru, ci cum şi cât de
Fata mea cea mai mare, Barb, lua lecţii de vioară de la

prim-violonistul Orchestrei Dallas Symphony şi plăteam o

groază de bani pentru asta. Când a avut loc concertul, cine
credeţi că a cântat? în nici un caz el. Nu l-am auzit cântând
nici măcar la un concert... nici nu l-am auzit spunând: „Doam-
nelor şi domnilor, am să vă arăt cât de bine stăpânesc acest
instrument." Nu, eu nu-1 plăteam pentru a-1 auzi cum cântă, ci
pentru a o învăţa pe Barb să cânte la vioară, iar ceea ce mă
interesa pe mine era să văd cât de bine ştie ea să cânte, ca
rezultat al muncii lui de predare.
Profesorii buni se concentrează nu asupra a ceea ce fac
ei, ci asupra a ceea ce fac elevii lor.
Platon a făcut o afirmaţie pe care ţi-ai putea propune să
o memorezi: „Ceea ce este de onoare într-o ţară este sădit
acolo." Ce anume te împlineşte din ceea ce predai? Te
mulțumește ideea că elevii îţi dau toate răspunsurile corecte şi
rostesc toate adevărurile creştine? Te simţi astfel împlinit?
Unii dintre studenţii mei de la seminar erau supăraţi că
nu mă lăsam impresionat în mod deosebit de cât de mult ştiau.
Ei dădeau mereu replici în greacă şi ebraică pentru a mă
impresiona cu cunoştinţele lor iar eu le-am spus:
— Mare scofală. Cum vă schimbă aceste lucruri viaţa?
De multe ori însă punem accentul greşit în sistemul
nostru educaţional, crezând că a preda înseamnă a spune ceva,
iar a verifica înseamnă practic a evalua câtă materie a tocit

41
elevul — profesorii sunt interesaţi de cât de mult poate
acumula un elev în capul lui, pentru ca apoi să pună totul pe o
coală de hârtie. Am întâlnit odată pe coridor un student care
mergea la un examen. Părea a fi în transă, iar eu l-am luat pe
după umeri şi am început să-i vorbesc.
— Domn' profesor, a glumit el, nu mă atingeţi! Va ieşi din
mine totAsta
ce am
nu învăţat până acum.
este educaţie.
Există mulţi oameni care nu au stat niciodată într-o sală

de clasă a vreunui colegiu dar care sunt educaţi strălucitor.

Există bărbaţi şi femei, oameni ai înţelepciunii, care au primit -
şi mai primesc — educaţie. Chiar dacă nu cunosc toate lu-
crurile, ei şi trăiesc ceea ce cunosc — iar Dumnezeu îi
foloseşte ca instrumente în mâna Sa pentru a-Şi îndeplini
planurile Lui.

Psihologul Abraham TENSIUNEA

Maslow a stabilit patru nivele de
învăţare.
Nivelul începătorilor, nivelul de bază de la care
porneşte oricine, este cel al incompetenţei inconştiente — unde
nu cunoşti, dar nici nu ştii acest lucru.
Următorul nivel este cel al incompetenţei conştiente —
unde realizezi că de fapt nu ştii prea mult. Cum afli? De obicei
îţi spune cineva, dar se poate întâmpla şi să descoperi tu însuţi.
Al treilea nivel este competenţa conştientă — după cc
ai învăţat ceva, ca atunci când ai priceput pentru prima dată
cum
apliciscceconduce o maşină, eşti perfect conştient de asta dar şi
ai învăţat.
Ultimul nivel este competenţa inconştientă — eşti atât
de competent că ni ci măcar nu e ști con știent de ace st lucru:
intri în maşină, învârţi cheia în contact, tragi frâna de mână,
bagi în viteză şi acţionezi o serie întreagă de mecanisme

42
coordonate, fără ca măcar să te gândeşti la ele. De fapt, în cea
mai mare parte din timpul pe care-1 petreci conducând te
gândeşti la cu totul altceva decât la condus.
Arta de a preda — şi dificultatea de a învăţa — este de
a-i face pe oameni să se plaseze ei înşişi la începutul acestui
ciclu, să ajungă la bază, pentru a putea începe procesul de
învăţare.
Nu va fi uşor — nici pentru tine, nici pentru ei. Dar nu
poate exista creştere, dezvoltare, învăţare fără tensiune.

Încordarea este absolut necesară procesului.

Fără îndoială că prea multă tensiune duce la frustrare,
stres, anxietate. Dar prea puţină tensiune produce apatie.
De aceea, Dumnezeu lucrează în vieţile noastre potrivit
planului Său divin, aşa încât echilibrul nostru este perturbat în
mod periodic. Aşa ne creşte El pe noi.
Noi ne rugăm: „Doamne, fa-mă ca pe Fiul Tău", apoi
ne ridicăm de la rugăciune şi ieşim, dar totul în viaţa noastră
este atât de fragmentat. Atunci ne întrebăm: „Doamne, ce se
întâmplă?" Ceea ce se întâmplă este că El ne răspunde la
rugăciune. Să nu uităm că Iisus Hristos, cu toate că era copil, a
învăţat să fie ascultător prin ceea ce a suferit.
Le permiţi elevilor tăi o stare de confort? Sau îngădui
ca echilibrul lor să fie perturbat, pentru ca ei să realizeze că
trebuie să studieze mai mult Cuvântul lui Dumnezeu şi să se
gândească mai mult că trebuie să aplice acest cuvânt în viaţa
de zi cu zi?
Unul dintre lucrurile pe care le aplic din ce în ce mai
mult ca profesor este jocul pe roluri. Am format odată
împreună cu Jeanne o echipă care preda la o clasă de
aproximativ cinci sute de soţii ale celor de la seminar. Le
predam pe rând, fiecare dintre noi luând câte o secţiune scurtă,
urmată de secţiunea celuilalt. La un moment dat, când Jeanne a
început să vorbească, m-am uitat la ea şi i-am spus cu asprime:

43
 — Jeanne, n-am stabilit că nu facem partea asta?
— Howie, a răspuns ea tăios, exact asta am hotărât înainte
de a ajunge aici. Am început să ne certăm.
O stare de tensiune a pus imediat stăpânire pe cei din
sală. Sala era plină. Dacă s-ar fi aprins un chibrit acolo, am fi
lost următorii oameni trimişi pe Lună.
Când
că cearta am încetat,
a făcut parte dinîntr-un
plan —târziu
sala — iar ei şi-au
a explodat dat seama
în aplauze.
Nu ne-a fost teamă să ne arătăm aşa cum suntem; îndrăznesc

să spun că am ştiut cum să ne certăm unul cu celălalt, iar

tensiunea rezultată a intensificat învăţarea.
Câteodată, o situaţie de predare pe roluri poate cu
adevărat să îl provoace pe cel care învaţă să se implice. Unul
dintre studenţii mei a aplicat acest mod de predare la o lecţie
despre comunicarea în căsnicie, la o biserică baptistă. El a
invitat o familie de la seminar, soţ şi soţie, pe care nimeni din
sală nu-i cunoştea, ca vizitatori. În timp ce el citea, cei doi au
început să şuşotească aprins între ei.
— De ce m-ai adus aici? spuse bărbatul.
— Taci din gură! răspunse ea.
— Ţi-am spus că nu vreau să aud nici un fel de tâmpenii
din astea religioase, i-a aruncat el.
Dintr-o dată, un alt bărbat din sală s-a aplecat şi i-a spus
soţului:
— Dă-i pace, omule! — ceea ce nu prea făcea parte din
program.

Ceodată
Am fost încercaţi să faceţi
să predic la oînbiserică
viaţa asta?
de pe Coasta de
Vest şi cum m-am ridicat să vorbesc, am zărit în faţa mea, pe
amvon, această întrebare: „Ce încercaţi să faceţi cu aceşti
oameni?" Aproape că mi-a schimbat cursul mesajului.

44
 După aceea, l-am întrebat pe pastorul bisericii ce era cu
acea întrebare. El mi-a spus:
— Hendricks, am predicat vreme de doisprezece ani fără a
avea un obiectiv şi, până la urmă, m-am lămurit într-o zi că
dacă eu nu ştiu ce vreau să fac, există o mare probabilitate ca
nici ei să nu ştie ce le-ar reveni lor să facă. De aceea am
începutCum
să vinstai
la tu?
amvon
Ai tucuscopuri
obiective foarteînprecise.
precise predare? Ştii tu să
oferi o adevărată educaţie?

Ţi-aş sugera trei scopuri de bază dar pe care nu aş vrea

să le iei de-a gata; cred că ar trebui să le analizezi şi tu. Dacă te
gândeşti suficient de mult la ele şi devin un instrument per-
sonal în predarea ta, atunci vor exista în generaţiile următoare
oameni care se vor ridica şi te vor numi binecuvântat.
Scopul numărul unu: învaţă-i pe oameni cum să
gândească.
Dacă vrei să schimbi în permanenţă o persoană,
asigură-te că modul său de gândire se schimbă şi nu numai
comportamentul său. Dacă tu îi schimbi numai
comportamentul, el nu va înţelege de ce s-a schimbat, ceea ce
este doar superficial şi, de obicei, de scurtă durată.
Datoria ta de profesor este să „întinzi" gândirea unor
oameni — care, într-un fel, este ca o bandă elastică. O dată ce
ai întins-o, nu va mai reveni niciodată la forma srcinală.
Am cunoscut mulţi studenţi care se temeau că-şi vor
solicita prea mult creierii, că îşi vor folosi mintea până la
epuizare. Pentru aceştia am o veste bună. L-am întrebat odată
pe un prieten de-al meu din Philadelphia, care era medic, dacă
a văzut în viaţa lui multe creiere.
— Câteva sute, mi-a răspuns.
— Ai văzut vreunul care să fi fost complet uzat?
— N-am văzut nici unul care să fi fost câtuşi de puţin
folosit, mi-a răspuns el.

45
 Aşa că, mergeţi înainte şi asumaţi-vă acest risc.
Când vorbim despre a-ţi stoarce creierii, nu ne referim numai
la reorientarea prejudecăţilor. Cei mai mulţi percep aşa
lucrurile. Noi ne referim la un proces pretenţios, un proces de
plantare a seminţelor care vor germina mai târziu şi care,
într-un mod destul de interesant, vor deveni fructe. Când
anume?Unii
Nu ştim
dintreniciodată.
studenţiiAceasta
mei din este provocarea
primii predării.
ani au venit la mine
şi mi-au spus:

— Mi-aţi schimbat întregul curs al vieţii.

— Oh, e de-a dreptul încurajator, le-am răspuns. Oare ce
am spus eu ca să vă schimb cursul vieţii? Şi-atunci ei mi-au
redat câteva fundamente profunde pe care le-am spus eu şi a
trebuit să le spun:
— Nu-mi prea amintesc să vă fi spus aşa ceva, dar este
extraordinar. Daţi-mi voie să-mi notez şi eu.
Dacă te gândeşti la asta, oamenii pe care-i consideri cei
mai buni profesori din viaţa ta au fost probabil aceia care au
plantat seminţe — iar tu continui să aduni roade în urma lor.
Nu te lăsa niciodată atât de prins de o lecţie încât să uiţi
că: o predare bună — şi adevărata educaţie — este formată
pur şi simplu dintr-o serie de momente de învăţare. Aceasta
presupune o dialectică a lucrurilor imprevizibile, pentru ca
atunci când răzbaţi până la mintea şi inima celui căruia îi
predai, el să fie gata pentru a învăţa.
Ilustraţia clasică pentru aceasta este Marcu 4 — pilda
semănătorului. Citind această pildă, descoperim că există o
singură variabilă în flecare situaţie pe care o descrie Iisus.
Semănătorul este acelaşi, sămânţa este aceeaşi, dar de fiecare
dată solul — răspunsul individual — este diferit. Totul ţine de
răspunsul individual.
Orice faceţi, fiţi pregătiţi să exploataţi aceste momente
de învăţare, ajutându-i pe cei entuziaşti să înveţe să gândească.

46
Şi nu uita ți: dacă-i învă țaţi cum să gândească, asta presupune
că voi în șivă şti ți cum să gândi ți.
Eu m-am schimbat în permanenţă datorită unora dintre
profesorii mei de la colegiu şi de la seminar şi de multe ori nu
s-a întâmplat din cauza subiectului pe care ei îl tratau. Dar a
avut întotdeauna de-a face cu faptul că mă aflam în faţa unor
oameni
idee carepot
că mă ştiau cumşisăpegândească
învăţa şi care au avut incredibila
mine să gândesc.
Creştinismul — şi în special creştinismul evanghelic — a

fost aspru criticat din punct de vedere intelectual. Nimic nu

este mai adevărat decât că foarte mulţi văd creştinismul ca un
filtru al persoanelor care nu gândesc. Pentru ei, a deveni
creştin înseamnă să te autoanulezi. (Acesta este în special
punctul de vedere în privinţa femeilor. Dacă aş fi membru al
unora dintre comunităţile evanghelice locale şi aş fi femeie, aş
plânge, ştiind că, dacă mă duc la biserică şi întreb: „Ce pot
face eu pentru Iisus Hristos", mi se răspunde numai să fac
prăjituri.)
Isus ne-a învăţat în schimb că trebuie să-L iubim pe Domnul
Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată puterea şi cu
toată mintea noastră. Aşa că, ni ci un cre ştin nu poate să-L
urmeze pe Hristos şi să rămână într-o stare de indiferenţă la nivel
mental.
Al doilea scop: învaţă-i pe oameni cum să înveţe. Educă
elevii în aşa fel încât să continue procesul învăţării toată viaţa.
Gândeşte-te pentru moment la ce presupune învăţarea. Ea
este întotdeauna un proces, care are loc în permanenţă. În fiecare
clipă ai ce învăţa; şi, aşa cum înveţi, aşa trăieşti. Dacă încetezi
astăzi să înveţi, mâine vei înceta să mai trăieşti.
De aceea vă recomand să citiţi această carte. Este cel mai
frumos compliment pe care mi l-aţi face mie despre voi înşivă.
De cele mai multe ori, oamenii din bisericile noastre care au cel

47
mai mult nevoie să înveţe sunt aceia care foarte rar încearcă să o
facă. Nu-i aşa că-i interesant? Dar voi aţi ales altfel. Felicitări!
Sunteţi implicaţi în proces, un proces care îţi dă fiori, te ţine în
viaţă.
Iar acest proces, nu numai că este incitant, dar este şi raţional.
La modul ideal, el urmează trei paşi: porneşte de la întreg, ajunge
la parte, Este
sinteză. iar apoi dindenou
vorba la întreg.
a porni de laNoi numimdeacest
imaginea procesla
ansamblu
analizarea părţilor — descompunerea lor şi urmărirea sensului lor

în lumina întregului — şi punerea lor împreună, aşa încât fiecare

să fi trecut prin filtrul gândirii: ,,Acum înţeleg totul şi pot folosi
aceste lucruri."
Pentru a implica oamenii în procesul învăţării, oferă-le mai
întâi o imagine de ansamblu. Unii oameni — ageri la minte, care
se exprimă limpede, capabili — îşi petrec întrega viaţă în biserică
şi tot nu percep înţelesul lucrurilor, pentru că suntem buni să
descompunem lucrurile în părţi.
Am fost odată invitat să vorbesc la o biserică, iar cei mai în
vârstă mi-au spus:
— Hendricks, ai putea să ne faci o favoare? Promite-ne că nu
vei predica din Efeseni.
M-am hotărât să îi tachinez puţin şi le-am spus:
— Ştiţi ceva, eu nu merg niciodată la o biserică la care mi se
spune ce pot şi ce nu pot să predic.
— Oh, nu! N-aţi înţeles! mi-au răspuns ei. Noi studiem

cartea Efesenieste
Tendinţa de trei
camaniaceeaşi,
încoacedeşi aceea,
abia ammajoritatea
început capitolul doi.
oamenilor
din bisericile noastre sfârşesc prin a vedea nu mai mult decât
douăsprezece părţi sau fragmente. Ei nu pot percepe întreaga
imagine.

48
 Procesul învăţării nu numai că este incitant şi logic, dar este
şi un proces de descoperire. întotdeauna adevărul va fi mai de
folos şi va aduce roade când ajungi să îl descoperi tu însuţi.
Vreme de peste trei decenii am susţinut la Seminarul din Dallas
un curs intitulat: „Cum să studiezi Biblia tu însuţi?” Este cel mai
minunat curs pe care am avut vreodată ocazia să-1 susţin. După
ce
nu studiază
ne ajungeunniciodată
anume pasaj fiecare
timpul în aparte,
pentru studenţii
împărtăşi vin la
tot ceea ceoră
au şi
descoperit.

De multe ori vine câte-un student la mine şi-mi spune:

— Domnule Hendricks, pot pune pariu că dumneavoastră n-
aţi mai văzut asta până acum. (El se gândeşte că nici John Calvin
sau Martin Luther n-au avut habar despre acele lucruri.) Şi, după
ce îmi redă o bijuterie de adevăr spicuită din text, nu există
profesor de seminar care să se manifeste mai entuziast ca mine.
Ce fac însă cei mai mulţi dintre noi cu un astfel de student? îi
răspundem:
— Foarte bine, Bill. De fapt, acum cincizeci şi trei de ani,
când L-am întâlnit pe Isus, am descoperit şi eu acest adevăr.
Prin urmare, ascultătorul de rând din bisericile evanghelice
nu mai este stimulat de adevăr, ci îl ascultă în mod pasiv.
Programul de educare din biserici este de multe ori o insultă la
inteligenţa umană. Le oferim flori veştejite în loc să îi învăţăm
cum să crească în adâncirea Cuvântului lui Dumnezeu, care este
o realitate vie. Ei nu mai ajung să trăiască experienţa învăţării

prin —
descoperire a Cuvântului
Asta a spus Dumnezeu. lui El
Dumnezeu...
îşi doreşte şicasăeuexclame:
să fac asta.
Cineva a mai auzit acest lucru şi a experimentat schimbările pe
care le trăiesc eu în viaţă!
Al treilea obiectiv:Învaţă-i pe oameni cum să muncească.

49
 Revenim astfel la principiul că nu trebuie să facem pentru un
student nimic din ceea ce poate face el singur. Dacă o faceţi, ei
vor deveni învăţaţi invalizi... slăbăn ogi pedagogici. Dacă aţi fost
vreodată la Yellowstone National Park, aţi primit probabil o
bucată de hârtie la intrarea în parc. Pe ea era scris, cu litere mari,
un avertisment: „Nu daţi de mâncare la urşi!” Dar, puţin mai
încolo, ajungeţi
urşii. Prima datăîncând
centrul
am parcului şi vedeţi
sesizat acest lucruoameni care hrănesc
l-am întrebat pe
portar de ce se întâmplă asta. Şi el mi-a răspuns:

-Domnule, nu vedeţi decât o mică parte din întregul

adevăr. Şi mi-a povestit cum, toamna şi iarna, personalul de
deservire a parcului trebuie să scoată afară trupurile urşilor morţi
din cauză că şi-au pierdut capacitatea de a-şi căuta singuri hrana.
Tot aşa ni se întâmplă şi nouă.
Aş pune o întrebare care s-ar putea să fíe convingătoare, aşa
că puneţi-vă centura de siguranţă.
Eşti unul dintre acuzaţi? Eşti parte a problemei sau cauţi
soluţii?
Nu uita niciodată că datoria ta este să formezi oameni care să
fie în stare să se descurce singuri, să fie disciplinaţi, să facă ceva
pentru că au ales să facă acel lucru. De aceea vă sfătuiesc să
petreceţi mai mult timp punând întrebări şi găsind apoi
răspunsuri. Datoria noastră nu este să dăm răspunsuri uşoare şi
rapide, să găsim soluţii miraculoase care nu se potrivesc deloc cu
realitatea vieţii. Mult, mult mai indicat este să plece studenţii de

la curs cu întrebări
gândească şi desprecare
caresăsălivorbească,
se învârtă şiîncu
minte, la carela să
probleme se să
care
dorească să găsească soluţii până săptămâna următoare.
Abia atunci veţi educa în mod eficient — şi e mai bine decât
căscatul politicos pe care-1 sesizaţi de obicei.

50
 Şi, înainte de a trece la altceva, fiţi siguri că vă va lua ceva
muncă să-i puneţi pe alţii să muncească.
Abilităţi fundamentale
Dacă-i înveţi pe studenţi să gândească, să înveţe şi să
muncească, ajută-i să stăpânească patru abilităţi de bază: citit,
scris, ascultat şi vorbit.
Bisericile noastre evanghelice au nevoie disperată de oameni
care să citească. Vreau să fac o profeţie: la sfârşitul acestui secol,
tot mai multe din bisericile noastre vor fi nevoite să-şi înveţe din

nou oamenii să citească ca remediu la problemele lor.

Am spus într-o zi la o oră de seminar că problema unui
individ care termină o facultate este că nu mai poate citi, scrie sau
gândi. Iar dacă nu poţi citi, scrie sau gândi, ce altceva poţi să faci.
— Să te uiţi la televizor, mi-a răspuns cineva.
Exact aşa este. Iar televiziunea ne mănâncă prânzul
educaţional. Ca învăţător creştin, şi mai ales ca părinte, ar trebui
să fii pe deplin conştient de adevărul că oamenii sunt dominaţi de
dorinţa de a se droga, iar ce poţi face mai util pentru ei ar fi să îi
ajuţi să se lase. Această predispoziţie rea poate să le năruie nu
numai capacitatea de a citi, ci şi abilitatea de a gândi şi de a crea
— care este cea mai importantă abilitate pe care vrei să le-o
dezvolţi elevilor tăi, în calitatea ta de învăţător.
Există desigur o mulţime de practici pedagogice comune care
nu reuşesc să dezvolte la fel de bine aceste abilităţi. Băiatul meu
mai mare, Bob, era atât nerăbdător să înceapă primul an de

şcoală,
— încât mi-asăspus:
Tati, am învăţ să citesc!
Şi după prima zi de şcoală a venit acasă dezamăgit şi mi-a
spus:
— Tati, nu ştiu să citesc.

51
 I-am spus că îi va lua ceva timp până va învăţa să citească,
dar să persevereze.
După o vreme însă, când am văzut că trec luni de zile şi el nu
ştia să citească, m-am îngrijorat. M-am luat să mă duc să vorbesc
cu învăţătoarea lui, o tânără tare drăguţă, proaspăt ieşită din
şcoală.
— Oh,estedomnule
Important Hendricks,
ca el să fie fericit, numi-a spus
ca el să ea, sănucitească.
înveţe înţelegeţi.
„Oh, nu, m-am gândit eu, noi suntem împotriva cultului

fericirii”. Ne-am împăcat cu situaţia până la sfârşitul anului când

am întrebat-o pe învăţătoare:
— Doamnă, v-aţi gândit măcar un moment că el ar fi mai
fericit dacă ar şti să citească? Se pare că asta nu-i trecuse
niciodată prin cap.
Am cheltuit apoi şase sute de dolari ca să urmeze un curs de
învăţare a cititului — şi aceşti bani au fost investiţi cum nu se
putea mai bine, pentru că el poate să citească astăzi chiar mai
repede decât mine (deşi eu citesc foarte repede), iar când suntem
împreună, purtăm discuţii extrem de interesante despre ceea ce
citim.
Dincolo de abilitatea de a citi se află aceea de a scrie. Oferă-
le elevilor tăi oportunităţ i creative de a exprima pe hârtie ceea ce
gândesc. Vei fi fascinat de ceea ce realizează unii dintre ei.
Dintre celelalte două abilităţi — ascultarea şi vorbirea —
ascultarea este cea mai dificilă, cea mai mare artă şi abilitatea

crucială pentru fiecare.

despre ascultare, Deşi le vorbim
nu îi modelăm cu înţelepciune
pentru aşa ceva. oamenilor
Un om de afaceri obişnuit îşi petrece şaptezeci la sută din
timpul său ascultând, fără a beneficia în acest sens de o anumită
educaţie. Du-te la oricare colegiu şi vei vedea că nu poţi să-1

52
termini fără să urmăreşti un curs despre vorbire. Dar aproape nici
un colegiu nu te va constrânge să faci cursuri despre ascultare.
Ani de zile i-am învăţat pe alţii să vorbească şi vă pot spune
că este relativ uşor să înveţi o persoană vorbindu-i. Dar încearcă
să o înveţi să asculte!
Noi predăm în seminare homiletica — ştiinţa întocmirii şi
rostirii unei că
Bineînţeles predici — iar
a predica esterezultatul acesteiaNueste
cu totul biblic. predicarea.
putem să nu ne
supunem textului biblic. Aici nu este vorba de o opţiune. Dar, la

ce bun să predici, dacă nimeni nu te ascultă?

Mai mult, un învăţător bun este şi un ascultător bun. Nu mulţi
oameni îţi vor spune asta, dar merită să mă crezi.
Ca să nu mai vorbim că avem aici de-a face cu un domeniu
de pregătire pe care, la modul ideal, părinţii ar trebui să-1 înceapă
mai devreme, acasă. Eu îi îndemn să încerce să-şi pună copiii pe
picioare şi să vorbească încă de la vârsta de trei, patru sau cinci
ani. Mai târziu, ajungi să-i scoţi din spitale sau din închisoarea
locală, sau din alte locuri unde au ocazia să îşi rostească crezul.
înveţi să vorbeşti vorbind.
Un fundament numit eşec
Eşecul este o parte necesară a procesului de învăţare.
Eu am patru copii. Ştiţi cum au învăţat ei să meargă? într-o
zi, pe când stăteau în ţarc, s-au uitat atent la cineva care traversa
camera. Şi s-au gândit: „Hei, uite ce minunat este să mergi!” Aşa
că s-a ridicat fiecare spunându-şi: „Acum am să încep să merg.”
Şi din acel moment au început să meargă.
Desigur că nu credeţi aşa ceva. Aţi urmărit un copil mic care
se ridică să meargă, porneşte, face câţiva paşi clătinându-se, iar
apoi cade. El se ridică din nou, iar în mijlocul camerei îţi întinzi
braţele şi-i spui: „Haide, Billy”. Şi el începe să vină, dar imediat
picioarele i-o iau înaintea corpului şi cade lat pe podea.

53
 Oare îşi spune el atunci: „Ptiu! Cred că nu voi avea niciodată
vocaţia de a merge?” Nu, el se ridică din nou şi porneşte, şi cade,
şi se ridică, şi cu cât învaţă mai mult să meargă, cu atât cade mai
puţin — chiar dacă nu va mai avea în viaţă ocazia să opteze
pentru a cădea.
Imaginaţi-vă scena: ucenicii au fost trimişi doi câte doi şi au
avut—
sorţi de izbândă.
Doamne, chiarEişi se întorc la
demonii ni Isus şi îi spun:
se supun!
Dar, ajung într-o bună zi să se confrunte cu un caz dificil. Ei

nu reuşesc să scoată dracul dintr-un băiat. Tatăl copilului vine

exasperat la Isus şi îi spune:
- Le-am cerut ucenicilor Tăi să-1 scoată, dar n-au putut. Iar
Isus scoate dracul din băiat.
Fireşte, ucenicii îl iau pe Isus deoparte şi-L întreabă:
- Doamne, ce s-a întâmplat?
Iar El le răspunde:
— Soiul acesta nu iese decât cu post şi rugăciune.
Şi, aşa cum s-a-ntâmplat deseori, gustul eşecului le-a oferit
ucenicilor o experienţă extraordinară din care au avut ce învăţa.
Unul dintre cei mai strălucitori studenţi pe care i-am avut
vreodată este acum profesor la o universitate de prim rang şi a
devenit repede o autoritate mondială de frunte în domeniul său. El
a învăţat de la mine o lecţie la care a căzut cu brio. Şi, până în
ziua de azi, vă va spune că a fost cea mai utilă experienţă din
viaţa sa.

Situaţii speciale

54
 A preda este în egală măsură o ştiinţă şi o artă. Ca ştiinţă, ca
presupune legi de bază. Ca artă, presupune cunoaşterea excepţiilor
de la reguli.
Există excepţii de la principiul de a nu spune niciodată
studenţilor — sau de a face pentru ei — ceea ce pot învăţa sau face
ei înşişi, iar dacă cunoşti excepţiile, vei fi ferit de anumite frustrări.
Una dintre excepţii presupune pur şi simplu chestiunea salvării
timpului. Nu e nevoie să pierzi ore pentru a reinventa roata. Şi dacă
clădirea în care ne aflăm ia foc, nu mai avem timp pentru o şedinţă

de meditat la ce urmează să facem. Este nevoie de cineva care să

strige: „Pe aici se iese!” La fel se întâmplă şi în predarea corectă.
A doua excepţie se referă la studenţii care au nevoie în mod
special de a fi încurajaţi şi ajutaţi. Din diferite motive, pe măsură ce
aceşti studenţi se implică în fascinantul proces al învăţării — care
implică în mod necesar experienţa eşecului — ei sunt tot mai tentaţi
să renunţe. În procesul eşecurilor, este foarte uşor pentru ei să
afirme: „Ştiu că asta nu pot face.”
Într-un interviu pentru televiziune, am fost odată întrebat ce am
învăţat în treizeci şi cinci de ani de predare la seminar. Am răspuns
că am învăţat că principala mea îndatorire este să-i spun studentului
cu convingere că „Eu cred în tine. Vei reuşi!” Studenţii seminarului
— tineri şi tinere pe care îi poţi considera crema într-o comunitate
evanghelică — sunt astăzi adeseori chinuiţi de sentimente de
inferioritate.
Aşa că, în predarea voastră, fiţi mai atenţi cu oamenii care spun:

„Eu
spunenu„Mi-ar
cred că Dumnezeu
plăcea mă poate
să fiu avocat sau folosi”, saudarcunucopilul
misionar, care
cred că am
ce-mi trebuie pentru aceasta”. Este foarte uşor să dărâmi moralul
unor astfel de oameni.
Cea de-a treia excepţie este când studenţii sau elevii tăi sunt
mult prea motivaţi şi iau tot ce le dai, dar mai cer. Ei sunt atât de

55
porniţi şi interesul lor este atât de mare, încât cu greu se pot
stăpâni.
I-am dat odată un Nou Testament unui fost fotbalist
profesionist, care îl găsise pe Isus şi a cărui viaţă se schimbase în
mod radical. La o săptămână după ce i l-am dat ne-am întâlnit din
nou şi mi-a spus:
—
— Am citit. i-am răspuns, acum vei vrea să-1 păstrezi pentru
Minunat,
a-1 citi până la capăt.

— Nu, a zis el, am citit tot textul, şi Psalmii de la sfârşit. Am

înţeles, a continuat, că mai există o a doua jumătate. De aceea i-
am dat o Biblie întreagă şi după patru săptămâni el citise deja tot
Vechiul Testament. (Eu cunosc oameni bătrâni din bisericile
evanghelice care n-au citit toată Biblia în întreaga lor viaţă!)
Aşa că, atunci când întâlneşti un student sau un elev atât de
înfometat de cunoaştere, spune-i tot ce poţi să-i spui.
Nu te întoarce
În final, un avertisment: chiar dacă ia timp, o dată ce ai trecut
cu studenţii peste bariera şi prin adevărata bucurie a descoperirii
şi a învăţării, ei nu vor mai putea niciodată să se împace cu o
educaţie mai puţin interesantă. Ei nu vor mai fi mulţumiţi
niciodată cu altceva decât cu o implicare adâncă în procesul
învăţării.

56
 Cunoaşterea nu poate fi transferată ca o substanţă materială
de la o minte la alta, pentru că gândurile nu sunt obiecte care pot
fi ţinute şi mânuite... Ideile trebuie regândite, experienţa trebuie
re-experimentată.
John Milton Gregory

3. LEGEA ACTIVITÂŢII

Ca vorbitor, datoria ta nu este să impresionezi oamenii, ci să-

i influenţezi; nu doar să-i convingi, ci să-i schimbi.
În zilele noastre, educaţia creştină a devenit întru totul pasivă,
ceea ce este nefiresc, pentru că, creştinismul este cea mai
revoluţionară forţă de pe planetă. Această forţă schimbă oamenii.
Dar noi am luat această deosebit de revoluţionară forţă pe
pământ şi am concretizat-o. Atitudinea creştinului obişnuit este
foarte bine exprimată în cântecul său: „Cum a fost la început este
acum şi aşa va fi întotdeauna". Bisericile şi creştinismul nu se pot
împotrivi deseori marilor schimbări pe care trebuie să le aducă.
Romani 8 ne spune că fiecare om care crede este predestinat
să devină asemenea chipului lui Isus Hristos. Dacă lucrul acesta
este adevărat, efectiv adevărat, atunci cât de multă schimbare
suntem îndreptăţiţi să aşteptăm?
Implicare maximă — învăţare maximă
Dacă predarea ar însemna numai a spune, copiii mei ar fi
incredibil de strălucitori; le-am spus tot ceea ce trebuie să ştie.
Probabil că acest lucru este adevărat pentru majoritatea părinţilor.
Pot să aud un tată strigând: „De câte ori ţi-am spus asta, Hule?",

57
şi adolescentul său să-i răspundă aiurea: „Nu ştiu, tată, mi s-a
stricat computerul".
Dar procesul de predare-învăţare înseamnă ceva mai mult.
Legea activităţii ne spune că învăţarea maximă este întotdeauna
rezultatul implicării maxime . Ceea ce este adevărat, dar cu o
condiţie. Activitatea în care cel care învaţă este implicat trebuie
să fieAceastă
plină decondiţie
înţeles. presupune o importantă caracteristică în
învăţare: activitatea de învăţare nu are niciodată sfârşit în ea

însăşi; este întotdeauna un sens al unui sfârşit.

— Am reuşit să-i facem pe studenţi să fie preocupaţi!, spune
profesorul cu mândrie.
— Făcând ce anume? întreabă observatorul.
— Nimic, dar sigur au o minge de jucat.
Nu-ţi uita niciodată scopul. Obiectivul pe care îl ai îţi
determină rezultatul. Realizezi obiectivul pe care ţi l-ai fixat.
Timp de câţiva ani am fost membru al unei organizaţii care
n-avea nici un scop şi care a existat un sfert de veac. Probabil că
am început să mă gândesc: „Care ar putea fi pe lumea asta scopul
unei asemenea organizaţii?"
Până la urmă, la o întrunire a conducerii organizaţiei, am
întrebat:
— Oameni buni, care este scopul acestei organizaţii?
— Păi, frate Hendricks, asta-i o-ntrebare bună. Frate Brown,
aţi făcut parte din organizaţie mai mult decât oricare dintre noi.

CareNe-am
ar fi, după dumneavoastră,
învârtit scopul
în jurul mesei acesteisăorganizaţii?
încercând găsim un răspuns
la această întrebare, dar nimeni nu a putut să dea un răspuns clar
şi convingător. Aşa că am spus:
— Pot să fac o propunere?
— Oh, da! O propunere este întotdeauna binevenită.

58
 — Propun să îngropăm afacerea!
— Dar, frate Hendricks, activăm de peste douăzeci şi cinci
de ani.
— Atunci, acesta este al douăzeci şi cincilea dintre cele mai
bune motive pe care le pot invoca pentru a pune capăt acestei
activităţi. Eu am ieşit din conducerea organizaţiei, dar ea mai
există încă, din motive
Activitatea care arepeuncare
ţel,n-am să le ştiu
presupune a finiciodată.
o activitate de
calitate. Gândeşte-te o clipă la următoarele trei afirmaţii şi

întreabă-te cum ai putea să le valorifici pe fiecare:

1. Practica te perfecţionează.
2. Experienţa este cel mai bun profesor.
3. Invăţăm făcând.
Pentru prima afirmaţie — nu, practica nu te face perfect decât
dacă este făcută în permanenţă. Dacă joci tenis sau golf, poţi
exersa ani întregi, dar nu poţi niciodată să-ţi îmbunătăţeşti jocul,
dacă exersezi într-un mod greşit. Ai nevoie de un antrenor care
să-ţi arate care-i cea mai bună poziţie pentru piciorul tău, sau cum
să-ţi roteşti încheietura mâinii, sau cum să ţii racheta cel mai
bine. Atunci vei putea să-ţi îmbunătăţeşti jocul. Deci, afirmaţia
corectă ar trebui să fie: Bine ghidată, practica te perfecţionează.
In ceea ce priveşte cea de-a doua afirmaţie, experienţa este,
cu siguranţă, cel mai bun profesor. Dar nu trebuie să fi apucat
momeala cocainei pentru a fi conştient de dezastrul pe care-1
aduce. Există mulţi oameni care au fost prinşi de cârligul ei şi tot

nu înţelegeste
realitate pericolul. Deci, cel
că experienţa pemai
carebun mod de aînexprima
o evaluezi această
mod conştient
este cel mai bun profesor.
După câte cunosc eu, Platon a fost primul care ne-a lăsat cea
de-a treia afirmaţie, după cum consemnează istoria. Da, putem
învăţa multe lucruri făcându-le, dar putem învăţa lucruri greşite.

59
De aceea, mai corect ar fi să spunem că învăţăm făcând lucruri
bune. Cu siguranţă că uneori învăţăm făcând lucruri rele, dar se
poate foarte bine ca o astfel de învăţare să fie distructivă, şi nu
constructivă.
Există aşadar o corelaţie directă între a învăţa şi a face. Cu
cât se implică mai mult cel care învaţă, cu atât mai mare devine
potenţialul
participă; eisăunudesunt
a învăţa.
numai Cei mai buni
privitori elevi ai
din afară suntactului
cei care
de
învăţare, ci se simt adânc absorbiţi de el, implicaţi până la culme

în acest proces. De asemenea, ei se bucură să înveţe mai mult

decât elevii care nu se implică.
Să presupunem că eu aş dori ca tu să înveţi mai multe despre
Ţara Sfântă şi ţi-aş propune trei variante metodice pentru aceasta.
În primul rând, o carte despre Ţara Sfântă. Nu respinge din
start această metodă. Eu sunt o autoritate în domeniu şi am studiat
despre această ţară timp de mai mulţi ani. Deţin dovezi istorice şi
arheologice care cred că te-ar impresiona.
Opţiunea a doua este prezentarea unui material fotografic, îţi
pot pune la dispoziţie poze foarte reuşite şi chiar şi o muzică ce se
potriveşte cu imaginile. Spectacolul se poate termina chiar cu un
apus de soare mediteranean.
Cea de-a treia opţiune: să mă însoţeşti într-o excursie prin
Palestina şi să o descoperi tu însuţi. Cred că ştiu care opţiune o
vei alege.
Eu fac — şi eu schimb
Această Lege a Activităţii este confirmată de o bună
înţelegere a cercetării moderne în psihologia educaţională, ca şi
de un vechi proverb cihnezesc:
Eu aud şi eu uit.
Eu văd şi eu îmi amintesc.
Eu fac şi eu înţeleg.

60
 Aş aduce o completare acestui proverb. După raţionamentul
meu, atunci când faci, rezultatul este ceva mai mult decât
înţelegerea, rezultatul este schimbarea.
Psihologii ne spun că avem un potenţial de numai 10%
pentru a ne reaminti ceea ce auzim. Iar acest procent este virtual,
nu actual. De fapt, dacă îţi aminteşti 10% din ceea ce auzi, intri în
categoria geniilor.cea mai mare parte a educaţiei creştine este
Din păcate,
ascultarea orientata. De aceea este de cele mai multe ori îne-

ficientă.
Dacă adăugăm şi văzul la auz, psihologii spun că potenţialul
de reamintire creşte până la 50%. De aceea, ajutorul vizual este
foarte important. Trăim într-o societate vizual orientată. Studentul
căruia îi predau în mod obişnuit este o persoană care a petrecut
mai mult timp la televizor decât în sala propriu-zisă de clasă, de
la grădiniţă şi până la facultate. Este vorba de o mare cantitate de
timp petrecut la televizor — care poate fi mortală, pentru că e
vorba despre ceva foarte subtil şi generalizat. Şi, datorită
consecinţelor reale ale văzului combinat cu auzul, cei care se uită
în mod frecvent la televizor ajung , în mod treptat, cu creierul
spălat de ceea ce văd.
Ce-ar fi dacă la auz şi la văz am adăuga fapta? Psihologii
afirmă că această combinaţie ridică procentajul actului de
memorare până la 90% — şi deceniile de predare în diferite
instituţii m-au convins că acest lucru este perfect adevărat.

Timpintitulat
cursului de peste„Cum
treizeci de ani nuBiblia
să studiezi am dat examen
singur". la seminarul
Asta i-a intrigat
pe ceilalţi profesori. Cum poţi să predai fără a da un examen?
Foarte simplu: doar implicându-i pe studenţi în procesul de
învăţare.

61
 Am învăţat destul de repede că studenţii pot memora
materialele în orice mod le ceri să o facă, iar la examen pot să le
reproducă în întregime. Şi, pentru asta, poţi să le dai un mare şi
minunat 10. Strălucitor! Dar, daţi-le aceleaşi subiecte trei zile mai
târziu şi veţi vedea că nu vor mai trece testul, dacă vieţile lor nu
au depins de el.
Insă, după
douăzeci ce de
şi cinci i-am
aniimplicat pe studenţi
mai târziu în proces,
şi încă ştiau, i-am testat
cunoşteau şi
foloseau aceleaşi principii de studiere a Bibliei pe care le-am

predat în orele mele — şi pe care nu le-au memorat niciodată. Le-

au învăţat în timp ce le foloseau. Au învăţat în procesul activităţii.
Acest lucru este adevărat şi în alte aspecte ale vieţii creş-
tine. Cea mai bună cale de a învăţa înţelepciunea, de exemplu,
este prin înţelepciune, nu citind cărţi despre înţelepciune.
Ai citit vreodată vreuna din cărţile despre evanghelizare? Ele
sunt întotdeauna pline de ilustraţii. Un bărbat urcă într-un
avion, se aşează pe locul său şi, cincisprezece minute mai
târziu, omul care stătea lângă el îl primeşte pe Isus Hristos.
Încă o jumătate de oră şi oamenii de pe întregul rând sunt
născuţi din nou. Mai trece o oră şi tot echipajul de zbor se
converteşte. După aceea aterizează, iar toată lumea este
salvată.
Omul de rând care citeşte aceste rânduri se gândeşte:
„Ştii, ar fi mai bine să încerc şi eu." Aşa că procedează exact
cum a citit în carte, dar eşuează, ca un balon de plumb. Se

târăşte
darul deînapoi în vizuina lui şi îşi spune: „Nu prea cred că am
a evangheliza."
Nu-i bine! Dacă vrei să înveţi să mărturiseşti, pur şi
simplu fă-o! Implică-te în proces. Este cea mai bună cale de a
învăţa orice.

62
 Adevărul şi viaţa merg mână-n mână în Scriptură. Îmi place
cum vorbeşte Pavel despre ele în Tit 1:1: „...adevărul care este
potrivit cu evlavia".
Isus spune: „Cine are urechi de auzit să audă." Când am citit
prima dată acest lucru, m-am gândit: „Doamne, cred că glumeşti.
Ce altceva mai poţi face cu urechile? Să strângi ceară? Să
împiedici auzul?" Isus Se gândea însă la ceva mai mult.
Când citeşti cuvântul a auzi în Noul Testament, poţi la fel de
bine să citeşti a face pentru că Domnul Isus a pus laolaltă aceste

cuvinte când a spus: „Căci cine ascultă cuvintele Mele şi le

împlineşte, acela Mă iubeşte... De ce Mă numiţi «Doamne,
Doamne» şi nu faceţi lucrurile pe care vi le spun." Ce presupune
aceasta? Mai bine încetaţi să-Mi spuneţi Doamne", sau începeţi
să faceţi ceea ce vă spun.
Pentru educaţia creştină, erudiţia nu este mai importantă
decât ascultarea activă.
Eu polemizez în permanenţă cu Dumnezeu. Vezi, eu încerc
tot timpul să-L impresionez cu ceea ce cunosc eu din Cuvântul
Său, dar, nu ştiu din ce cauză, El nu pare niciodată impresionat.
De ce oare să fie impresionat? Tot ceea ce ştiu este ceea ce El
mi-a revelat. Şi îmi aminteşte în permanenţă cât de mic sunt eu
pe lângă Isus Hristos.
Pe tărâm spiritual, opusul ignoranţei nu este cunoaşterea, ci
supunerea. în înţelesul pe care îl are Noul Testament, a şti şi a nu
face echivalează cu a nu cunoaşte pe deplin.
Aşa că, Domnulînţelegi
— Hendricks, spune:acestea?
— Da, Doamne, înţeleg.
— Bine, spune El. Următorul pas este al tău.
Activitate plină de sens

63
 Să ne mai uităm o dată la Legea Activităţii: învăţarea
maximă este întotdeauna rezultatul unei implicări maxime. Am
afirmat că această lege este adevărată, dar cu o condiţie:
activitatea trebuie să fie încărcată de sens. Ce tipuri de activităţi
sunt semnificative?
Aş dori să dau cinci răspunsuri la această întrebare — cinci
forme ale activităţii pline de sens. Fiecare dintre ele sunt valabile
pentru tine, indiferent care este grupa de vârstă la care predai sau
care este subiectul.

1. Activitatea care îţi dă o direcţie, fără să o impună.

Când dai teme pentru acasă — şi ar trebui să dai — pentru a-i
implica pe elevi cât mai mult în procesul de învăţare, aminteşte-ţi
întotdeauna să asiguri o sferă de libertate. Tu doreşti să
structurezi, nu să-i pui pe ei în cămaşă de forţă.
Eu cer adeseori studenţilor să studieze un anume pasaj din
Scriptură şi să extragă principiile din el. Şi atunci mi se pune
întrebarea:
Eu cer adeseori studenţilor să studieze un anume pasaj din
Scriptură şi să extragă principiile din el. Şi atunci mi se pune
întrebarea:
— Domnule Hendricks, câte principii doriţi să extrag?
— Nu ştiu, spun eu. Câte ai dori tu să găseşti?
— Uff, se bâlbâie el, dar dumneavoastră sunteţi profesorul.
— Şi tu eşti studentul. Tu eşti cel care plăteşti pentru
educaţia ta. Şi aşa l-am lăsat fără replică.

unuiÎmi trebuie
astfel de în generalpentru
student, doi saucătrei
el ani să schimb
provine gândirea
dintr-un mediu
educaţional în care conta mai mult ceea ce dorea profesorul.
Niciodată nu i-ar putea trece prin cap că îşi aruncă ce are mai bun
pe apa sâmbetei. Studenţii noştri muncesc pentru cine nu trebuie
— pentru profesorii lor, în loc să muncească pentru ei înşişi.

64
 Aşadar, ultima întrebare pentru cel care învaţă ar fi: „Ce
doreşti tu si nu „Ce doreşte profesorul?" Invăţarea îi revine celui
care învaţă. Tu, ca profesor, nu poţi să-l educi cu de-a sila.
Trebuie să o faci să iasă la iveală. Şi, de fapt, să o faci să iasă la
iveală este sensul de bază al cuvântului educaţie.
Am predat un curs într-o tabără pentru studenţii de la
seminar,
începeam un
princurs distractiv,
a urmări care oferea
ceva teorie momente
în sala de curs dininteresante,
tabără,
după care făceam o ieşire în canoe pe râul Brazos.

— Şi acum, ţineţi minte, le-am spus în clasă, unul din

principiile de bază în canoe este să-ţi prinzi toate lucrurile, aşa
încât, dacă se răstoarnă barca, să nu-ţi cadă lucrurile din ea. Aţi
priceput?
— Da, Dom' profesor. Am notat totul aici.
— Mă bucur că v-aţi notat totul. Foarte bine. Dar aş vrea să
ştiu dacă chiar veţi face cum v-am spus. Ştiţi cu toţii cum e să
dormi în saci de dormit uzi.
— Da, Dom' profesor, am priceput.
Aşa că am pornit către râul Brazos şi am lansat zece canoe.
Şi, de necrezut..., am mers pe râu doar trei minute, pentru că patru
bărci s-au răsturnat, iar trei dintre ele nu aveau lucrurile bine
prinse de barcă.
După ce am petrecut o seară nu prea grozavă pentru cei care
aveau sacii de dormit umezi, a doua zi ne-am trezit cu toţii pentru
micul dejun. Apoi, în sala de cursuri, ne-am împărţit în grupuri
mici şi le-am cerut la fiecare să îşi stabilească meniul pentru
excursie
diferenţă,—de„ce consideraţi
vreme ce marecăparte
e maidinbun. Nu este
ce gătiţi vade faptoricum!
fi ars nici o
Dar, indiferent ce decideţi să gătiţi, asiguraţi-vă că v-aţi gândit în
amănunţime la tot ce vă trebuie."
Cei care nu dormiseră toată noaptea erau acuma gata să-şi
pregătească clătitele pentru micul dejun, dar uitaseră să aducă

65
aparatul de copt clătite. Mai mult decât atât, focul pe care-1 aveau
nu era suficient, aşa că au avut nişte cătite tare lipicioase.
Aţi văzut vreodată pe cineva să folosească rămurele,
încercând să întoarcă clătite cleioase? Cele mai multe ajung în
foc. Celelalte sunt, eventual, scăpate pe jos.
Vă garantez că nici unul dintre aceşti oameni nu vor mai
merge vreodată în tabără fără să-şi ia aparatul de clătite cu ei.
Deci, asigură o direcţie, nu urmări să fii dictatorial. Lasă-i pe
ei să se zbată în laţ, dacă se întâmplă să se prindă în el. Aşa va

învăţa foarte bine din această experienţă.

2. Activitatea care pune accentul pe funcţionalitate şi
aplicare.
Aceasta înseamnă o activitate care îl pune imediat pe cel care
învaţă să aplice tot ceea ce tocmai i-a fost predat. Şi aceasta
presupune că nu este bine ca să predai o dată mai mult decât
poate fi asimilat şi pus în aplicare.
Noi folosim întotdeauna ceea ce eu numesc Educarea prin
Acumulare de Date. Noi ne gândim că ei trebuie să primească
toate aceste informaţii de la MINE, şi trebuie să le afle toate
ACUM. Aşa că forţăm nota.
Am putea la fel de bine să numim această procedură
Tratamentul Hamburgerul şi Elicea, îţi pui toată carnea pe
rotativ şi când îl porneşti, împroşti pe toată lumea.
Exact cum a procedat Isus, nu-i aşa? Vă amintiţi când le-a
spus ucenicilor Săi: „Oameni buni, am să fiu cu voi numai trei
ani, aşa că,
amintiţi, faceţi-vă
pentru plinul
că Isus acum!" Nu, bineînţeles
— întruchiparea Adevărului că
— nu
n-avăspus
niciodată aşa ceva. De fapt, El le-a spus: „Mai am să vă spun
multe lucruri, dar nu le puteţi purta acum. Când va veni
Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot
adevărul-"

66
 4. Activitatea cu un scop planificat.
Aşa cum am afirmat mai înainte, obiectivele determină
rezultatele. Atingi obiectivul spre care ai năzuit.
Reţine: uita de „munca de rutină". Nu-i implica pe cei care
învaţă în activităţi care nu au pentru ei un obiectiv plin de
semnificaţie. Nu există nimic mai neplăcut pentru fiinţa umană
decât munca de rutină. Şi, sincer vorbind, de aceea multe din
publicaţiile trimestriale ale Şcolii duminicale ar putea fi folosite
mai profitabil ca surcele de foc.

Dacă predai o lecţie în care sunt implicate „necesităţile",

întreabă-te singur: „Care îmi sunt obiectivele?" Ce poate fi
îndeplinit citind toate aceste cărţi, sau făcând această cercetare,
sau scriind aceste rapoarte? Oare mai multe cuvinte scrise şi mai
multe cărţi citite fac ca învăţătura să fie mai bună? Sau avem
aceste nevoi, pur şi simplu pentru că întotdeauna le-am avut?
Multe lucruri care sunt făcute în numele erudiţiei sunt lipsite de
sens.
In aceeaşi „barcă" cu munca de rutină se află amuzamentul.
Aşa cum a scris un student într-o lucrare: „Oare când va înceta
biserica să se ocupe de spectacol? Eu nu mă duc la biserică
pentru spectacol. Dacă chiar mă interesează aşa ceva,
pot să merg la un spectacol de calitate în Dallas."
Am fost profund impresionat de o programă pentru liceu de
la o biserică din apropiere. Este una din puţinele pe care le-am
văzut şi care lansează, în mod constant, o provocare copiilor.
Ceea ce fac ei este mai mult decât o simplă distincţie. Nu sunt
trataţi doar ca nişte copii. Aceşti copii fac în fiecare an o ieşire de
pregătire foarte serioasă în Mexic. Fiecare dintre cei care merg
trebuie să înveţe limba spaniolă şi o mulţime dintre celelalte
cerinţe îi solicită pe copii la maximum. Dar lor le place. Iau un

67
autobuz cu numai 25 de locuri, deşi anul trecut au semnat să
meargă optzeci şi şapte de copii.
5. Activitate care e interesată atât de proces, cât şi de
rezultatele lui.
Studenţii nu numai că ştiu CE cred, dar şi DE CE cred.
Dacă le oferi studenţilor tăi numai rezultatul — în ce tindem
să ne specializăm — îi limitezi pe studenţi la propriile tale
limitări. Dacă le oferi procesul, atunci îi lansezi pe un drum care
nu cunoaşte limite. De fapt, ei pot să te depăşească şi să devină

mai eficienţi decât tine.

Unul dintre motivele pentru care am rămas atât de mult să
predau la seminar a fost împlinirea simţită la vederea atâtor
studenţi care termină şcoala şi merg mult mai departe decât aş fi
putut eu vreodată. După ce investeşti în ei şi îi vezi cum
asimilează şi merg mai departe cu ce le-ai dat, mult mai departe
decât aş putea eu, aceasta este adevărata împlinire.
Multe organizaţii creştine de tineret au sponsorizat studii ale
căror rezultate au indicat, în mod surprinzător, o similaritate între
copiii creştini şi cei necreştini în ce priveşte sistemul lor de
valori, morala şi comportamentul lor. Diferenţa majoră dintre ei
este una verbală. Creştinii răspund „nu” când sunt întrebaţi dacă
ar minţi, sau înşela, sau fura, sau dacă s-ar culca cu cineva, în
timp ce necreştinii răspund: „Bineînţeles, dacă asta m-ar
avantaja". Dar, la nivelul comportamental de azi,
aceasta nu este o diferenţă esenţială.
Pare convingător, să spui cel puţin. Gândiţi-vă la implicaţii.
Acceptăm lucrurile rele. Ne împăcăm cu cuvintele. Copiii creştini
cunosc toate parolele pentru a trece dincolo de Iordan, dar ratează
această experienţă.
6. Activitate realistă ce include situaţii care să ofere răspuns
problemelor.

68
 Un student caută răspunsuri la care întrebări? Ale tale? Nu,
ale sale. Dacă ne aducem propriile proble me în faţa clasei pentru
a le rezolva studenţii, ei nu stăpânesc bine soluţiile, şi ne aflăm în
pericolul de a produce creştini impostori.
Noi eşuăm adeseori în a sesiza problemele reale pe care
oamenii le au. Deci, să aflăm: Unde sunt ei? Cu ce anume se
luptă?
UnLa ce ispită
număr trebuie
tot mai maresădefacă ei faţă?
oameni din bisericile noastre au
chiar acum moralul la pământ, ca untura topită. Cât de mult

vorbim noi despre asta — şi îi învăţăm despre aşa ceva?

De câte ori îi învăţăm despre personajele din Biblie ca şi cum
ar fi scăpat dintr-un muzeu de ceară? Există o colecţie întreagă de
creştini de carton care nu au cu adevărat problemele şi
sentimentele pe care le avem noi.
Aşa că, faceţi ca activitatea voastră să semene cu viaţa şi
căutaţi să deschideţi sesamul către inima oamenilor. Dar nu
încercaţi să acoperiţi realitatea. Am auzit de multe ori profesori
care spun: „Şi acum, copii, ce doriţi? Doriţi voia lui Dumnezeu în
viaţa voastră, cu pace, satisfacţie, împlinire şi succes? Sau
preferaţi voinţa voastră proprie, cu nefericire, sărăcie şi
neîmplinire?" Mulţi dintre noi n-au ajuns niciodată să înţeleagă
câtă distracţie poate oferi păcatul.

Mergând mai departe

Amintiţi-vă că am spus că învăţarea este un proces. Nu pune

pe umărul oamenilor o experienţă şi apoi să spui:
— Ei, bine, acum o aveţi. Terminaţi-o pe asta. Ce altceva vă
mai pot învăţa acum?
Evangheliile ne relatează cum au hrănit ucenicii şi Isus pe cei
cinci mii de oameni. Cunoaşteţi povestea: ei au început cu (cinci

69
pâini şi doi peşti, şi cu aceştia a fost Isus în stare să hrănească
cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii. După ce s-au
săturat cu toţii, s-au strâns douăsprezece coşuri cu fărâmituri —
sfârşind prin a avea mai multă mâncare decât au avut la început.
Ce minune măreaţă!
Dar puţin mai încolo citim: „Ucenicii nu au înţeles înmulţirea
pâinilor."
Şi a urmat hrănirea celor patru mii. Aceeaşi poveste, numai
că de data asta au avut de la început şapte pâini şi câţiva peştişor.

Dar fiecare este săturat şi se ridică şapte coşuri cu fărâmituri.

Puţin mai încolo, s-a văzut clar că ucenicii nu au înţeles ce
anume voia Isus ca ei să înveţe din aceste minuni.
— Nu vă amintiţi? i-a întrebat Isus, când am frânt pâinea
pentru cei cinci mii de oameni, câte coşuri s-au strâns?
— Douăsprezece, au răspuns ei.
— Şi când am frânt cele şapte pâini pentru cei patru mii de
oameni, câte coşuri s-au strâns?
— Şapte, au răspuns ei.
Şi Isus le-a spus:
— Cum se face că nu înţelegeţi?
Amintiţi-vă la fel de incidentul cu umblarea pe ape. Ucenicii
erau pescari profesionişti, în largul mării, şi se uită la acea arătare
care părea o nălucă. Ei se sperie de moarte. Dar Isus le zice:
— Eu sunt!
Petru, tipic, spune:
— Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin.
Isus îi zice:
— Vino!
Şi, să treacă peste bordul bărcii a fost pentru Petru, probabil,
cel mai greu lucru pe care 1-a făcut vreodată. Dar 1-a făcut, iar

70
Filip şi Andrei se aflau probabil în spate în barcă spunându-şi:
„Oau, uite cum merge Petru!"
Dar când Filip a strigat: „Uită-te la valul acela, Petru!", Petru
1-a văzut, a îngheţat de frică şi a căzut în val. Şi atunci a rostit
cea mai frumoasă şi concisă rugăciune din Biblie: „Doamne,
scapă-mă!". Nu puteţi scoate nici un cuvânt din ea fără a-i
schimba
fi rostit înţelesul. Vă puteţi
una din acele imaginacucecare
rugăciuni s-ar fisunteţi
întâmplat dacă arla
obişnuiţi
întâlnirile de rugăciune, când cineva îşi relatează propria viaţă, şi

răzuieşte Milky Way, şi mai face o raită a câmpului de misiune,

şi îşi reconstituie teologia? Petru ar fi ajuns în adâncul apei până
s-ar fi terminat rugăciunea.
Daţi-mi voie să vă întreb: Cum credeţi că s-a întors Petru în
corabie? Credeţi că 1-a dus Isus? Nu, el a mers pe ape înapoi, dar
vă asigur că nu şi-a mai luat ochii de la Mântuitorul.
Asta înseamnă a învăţa.
Am văzut de multe ori pe cineva care se scufunda, exact ca
golul din apă, pentru ca apoi să se ridice ca o persoană care crede
în Dumnezeu. Ei şi-au dat seama că nu pot merge mai departe
fără Dumnezeu. Domnul le-a arătat acest lucru prin eşecul avut în
urma experienţei lor.
Studiind viaţa Mântuitorului, marele nostru învăţător, vedem
bine că El nu a îngrămădit o colecţie de fapte teologice în mintea
ucenicilor. Nu, Isus i-a implicat pe ucenici în proces, aşa încât
mai târziu lumea păgână să fie chemată să mărturisească:

„Aceştia sunt cei

Iată deci care au întors
provocarea pentrulumea pe dos." creştin, la acest
învăţământul
sfârşit de secol.

71
 Misiunea profesorului este ca, prin afecţiune, prin exemplul
propriu sau prin orice mijloace de influenţă — fie obiecte pentru
simţuri, fie fapte pentru raţiune — să stârnească gândirea elevilor
săi, să le stimuleze raţionamentul. Cel mai mare dintre profesori a
spus că „sămânţa este cuvântul". Adevăratul învăţător ară
pământul şi pune sămânţa.

John Miton Gregory

4. LEGEA COMUNICĂRII
Malcolm Muggeridge a observat o trăsătură surprinzătoare a
aproape tuturor cărţilor referitoare la comunicare — „o
incapacitate singulară de a comunica."
Nu cu mult timp în urmă, am citit un volum -— 850 de pagini
— despre procesul comunicării, pe care vi-1 recomand dacă aveţi
probleme cu insomnia. Este absolut paralizant.
După aceea însă, comunicarea nu va mai fi floare la ureche Şi
dacă priveşti cu un respect sănătos dificultatea acestui proces, te
vei ruga mai la obiect, vei studia şi munci mai mult , vei învăţa să
te încrezi în Dumnezeu la un nivel mai profund.
O companie din Chicago a dat faliment numai după un an,
după ce a realizat un profit de 2 milioane de dolari. Motivul: ei nu
au înţeles în ce afacere au intrat la început. Ei credeau că afacerea
lor constă în producerea şi vânzarea agrafelor, nu în coafură. Când
femeile au încetat să mai folosească agrafe, compania a

falimentat.
Nu uitaţi niciodată aşadar în ce afacere sunteţi — afacerea
comunicării. Comunicarea este motivul existenţei noastre ca
profesori. Comunicarea este, de asemenea, problema numărul
unu a predării.

72
 Construind poduri

Cuvântul comunicare provine din latinescul communis, care

însemna „comun". Înainte de a putea comunica, trebuie să
stabilim ceea ce este comun. Şi, cu cât există mai multe lucruri în
comun, cu atât mai mult potenţial avem pentru comunicare.
Luaţi exemplul lui Mike: Mike şi soţia sa au o căsnicie
fericită, au patru copii, doi băieţi şi două fete. Mike este de
asemenea profesor la o clasă de adulţi la şcoala duminicală. În

clasa sa, sunt mulţi ca şi Mary. Ea este divorţată şi îşi creşte

singură cei doi copii. Îndatorirea principală a lui Mike este să
atingă viaţa lui Mary şi a celor ca ea. Dar el nu poate să presupună
că Mary provine din acelaşi mediu de viaţă ca al său şi al lui Beth.
Astfel că Mike şi Beth trebuie să petreacă un timp cu Mary,
pentru a-şi dezvolta partea comună, afinitatea, pentru a descoperi
cu ce anume se confruntă ea. Ei o invită pe Mary şi pe cei doi
băieţi ai ei la un grătar în spatele grădinii şi încep să vorbească.
Mai târziu, o invită pe Mary la un concert simfonic. Pe urmă,
apare o ieşire la pescuit, când Mary şi cei doi băieţi ai ei sunt din
nou invitaţi să petreacă timp cu Mike şi băieţii lui.
Pe parcursul acestui proces, Mike şi Beth realizează o
profundă afinitate cu Mary. De aceea Mike şi-a câştigat dreptul de
a comunica cu Mary în dimineţile de duminică. Şi-a câştigat un
ascultător.
O ilustraţie clasică din Biblie o găsim în Ioan 4 — Isus şi
femeia din Samaria. Observaţi ce au ei în comun. Amândurora le
este sete.
— Dă-mi să beau, îi cere El.
Ea a tresărit:
— Cum se face că tu, un evreu, îmi ceri mie, o samariteancă, să-ţi
dau să bei?
Isus preia toată iniţiativa şi nu presupune nimic. El începe să
rupă orice barieră: fie ea rasială, religioasă, sexuală, socială, sau
morală — pentru a stabili o bază în comunicare.

73
 Aceasta este şi îndatorirea ta. La aceasta suntem noi
chemaţi.
Este ca un proces de construire a unui pod.
Legea Comunicării impune exact acest proces: pentru a
împărtăşi cu adevărat informaţii, se cere să construieşti punţi.
În urmă cu câţiva ani, am luat-o cu mine pe mătuşa mea, la
o întâlnire de evanghelizare — a fost pentru prima dată când ea a
auzit predicându-se evanghelia. La sfârşitul mesajului său,
evanghelistul a spus:
— Aş dori ca toată lumea să se ridice în picioare. Şi toată lumea

s-a ridicat. Atunci el a spus:

— Acum aş dori ca toţi credincioşii să se aşeze.
Am privit la faţa mătuşii mele pe măsură ce ochii i s-au aprins şi
maxilarul i-a înţepenit de supărare şi ruşine.
Mi-a luat cam trei ani ca să o conving să mai vină să asculte
Cum se predică evanghelia, şi a acceptat numai pentru că i-am
spus că voi predica eu.
— Ştiu că tu nu mi-ai face aşa ceva, a spus ea.
Prietene, trebuie să ne gândim la cum se simt oamenii care
sunt în faţa noastră. Le este frică să vină în bisericile noastre şi îi
înţeleg.

Gândul—Sentimentul—Acţiunea

Aş dori să găsesc pentru acest proces complicat al comu-

nicării o formă mai pe înţelesul tuturor. Dar, vă rog să înţelegeţi
că va trebui să-1 învăţaţi şi să-1 stăpâniţi, pentru a vă fi la
îndemână. O lectură de mântuială nu va fi de ajuns.
Comunicarea are trei componente esenţiale: intelectul, emoţiile şi
voinţa, — cu alte cuvinte, gândul, sentimentul şi acţiunea. Orice
aş dori să comunic cu cealaltă persoană, asta implică
... ceva ce ştiu,
... ceva ce simt,
... şi ceva ce fac.

74
 Dacă ştiu ceva în întregime, dacă simt ceva în profunzime,
şi dacă fac ceva în mod constant, am un potenţial minunat pentru
a fi o persoană care comunică în mod excelent. De fapt, cu cât
mai bine cunosc conceptul... cu cât îl simt mai profund... şi cu cât
îl aplic mai constant... cu atât mai mare este potenţialul meu de a
fi un om care comunică. Toate aceste trei componente trebuie însă
să fie prezente.
Este ca şi cum aş fi un agent comercial — numai că de data
asta vând concepte, nu obiecte de uz; vând idei, nu produse. Şi,
pentru a le vinde, trebuie să le cunosc foarte bine, trebuie să fiu

convins că sunt valoroase şi trebuie să le folosesc eu mai întâi.

înainte de toate, trebuie să-mi fie folositoare mie.
Acesta este punctul de pornire pentru procesul comunicării.
Ca şi creştini care credem în autoritatea şi inspiraţia
Scripturii, deţinem un adevăr care ni s-a dat prin revelaţie, adevăr
ce trebuie comunicat lumii. De aceea noi nu trebuie să fabricăm
mesajul, trebuie doar să-1 rostim. Acesta este lucrul cel mai de
preţ pe care-1 avem, şi totuşi, putem observa o mică problemă în
comunicarea din sânul comunităţii evanghelice.
De ce? Pentru că cei mai mulţi dintre noi ne rezumăm la
comunicarea mesajului punând în evidenţă numai componenta
intelectuală. Ne bazăm prea mult numai pe cuvinte. Suntem
convinşi că, dacă spunem oamenilor ceea ce trebuie, problemele
lor se vor rezolva automat. Suntem prea slabi ca să comunicăm
aspectele emoţionale şi volitive — componentele sentiment şi
acţiune — pentru că ne înspăimântă.
Când pomenesc
asprime. Credeţide
căemoţii, de exemplu,
eu vorbesc despre s-aremoţionalism,
putea să mă priviţi cu
dar asta
înseamnă pierderea controlului asupra emoţiilor şi voi trebuie să
vă feriţi de aşa ceva. Orice se află în afara controlului nostru este
periculos. Dar eu vorbesc de emoţia aflată sub control: „Pentru că
atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat..."

75
 Comunicarea cea mai eficientă include întotdeauna un
ingredient emoţional — factorul sentiment, elementul emoţional.
Dacă eu pretind că sunt supus adevărului etern al lui Dumnezeu,
atunci acest adevăr trebuie să fie reflectat în valorile mele, în ceea
ce eu preţuiesc, în lucrul în care îmi investesc timpul şi banii mei,
în ceea ce mă emoţionează.
Deci,
Aveamceun vecintecare
anume emoţionează?
îşi petrecea timpul liber lustruindu-şi
barca. De fiecare dată când treceam pe lângă el, îmi spunea:

— Hei, Howie, hai să-mi vezi barca! Într-o zi, mi-a spus că a
avut treizeci şi opt de straturi de ceară pe barca lui. Acolo era
inima lui. Luaţi-i jucăria din mână şi îi veţi lua anestezicul care îi
alină durerea unei vieţi fără sens.
Dar tu? Ce anume te împlineşte? Să fie oare munca ta de
profesor?
N-aş vrea să fiu dur, dar sunt obligat să fiu cinstit: dacă toţi
cei care sunt implicaţi în predarea creştină ar fi trebuit să devină
agenţi comerciali ca să-şi ducă traiul, cei mai mulţi dintre ei ar fi
murit de foame. Noi predăm cel mai emoţionant adevăr din
întreaga lume — adevărul etern — şi o facem ca şi când acesta ar
fi cartofi zdrobiţi şi reci.
Ascultă pe cineva care vorbeşte despre un lucru presupus a fi
cel mai important lucru din întreaga lume şi îl spune de parcă ar fi
produsul nr. 21 de pe o listă cu numai 20 de produse. Eşti sigur că
el nu simte ceea ce spune în adâncul inimii lui. Şi te gândeşti:

„Dacă acestvăd
deloc să-1 lucru
cândeste
esteemoţionant
plictisit." pentru el, nu mi-ar plăcea
Însă, dacă tu îţi crezi şi simţi mesajul într-adevăr, aceasta se
va vedea. De exemplu, vei folosi gesturi potrivite. Toate cărţile
despre cum să vorbeşti în public îţi vor furniza idei pentru a face
gesturi pline de semnificaţie, dar nimeni din lumea aceasta, nici

76
măcar cea mai mare autoritate, nu te poate învăţa mai bine decât
tine gesturile pe care le faci în mod natural şi confortabil, dacă
într-adevăr simţi ceea ce spui. Iar dacă nu simţi, adăugarea
gesturilor va transforma discursul tău într-o performanţă
născocită. Tot ce ai face tu ar fi de natura unui teatru, iar oamenii
ar putea să te citească dincolo de gestul tău.
Veiînmai
ce spui zâmbitău.
mesajul din Vei
cândştiîncăcând,
viaţadacă într-adevăr
e prea scurtă casimţi
să nuceea
te
bucuri de ea. Din păcate, când unii dintre noi vom ajunge în

ceruri, Dumnezeu ne va spune:

— Îmi pare rău că nu te-ai bucurat mai mult de viaţa ta. Eu
nu am avut niciodată intenţia să fiu atât de neîndurător, de aspru.
Oriunde merg, mă pot aştepta să dau de vreun creştin care
are un bagaj serios de tâmpenii. Faţa lui arată ca şi introducerea
la Cartea Plângerilor. Eu l-aş întreba:
— Ce mai faci?
— Oh, destul de bine în aceste împrejurări, mi-ar răspunde
el.
— Şi cum te descurci, l-aş întreba din nou, în astfel de
împrejurări?
Nu numai că adevărul nu ne mai emoţionează, dar de prea
multe ori nici nu ne mai schimbă comportamentul. În 2 Corinteni
5:17 citim că oricine crede în Cristos este o făptură nouă şi
înţelegem că asta reprezintă începutul unui proces de creştere.
Deci, care este schimbarea pe care o aduce Isus în casa mea, de

exemplu? Sunt eu un
fel de respingător ca tată mai bun,
înainte? Dacăsau un soţ mainu
creştinismul bun,
se sau
vedesunt
în la
propria mea casă, atunci nu se vede deloc, punct.
Dar afacerile? Cineva îmi spune că este un om de afaceri
creştin, dar el înşeală. L-am întrebat cum califică el acest lucru în
termeni ai principiilor creştine.

77
 — Hendricks, îmi spune el, tu nu înţelegi. Suntem în Roma!
Şi versetul spune: „Dacă eşti în Roma, fă ce fac romanii."
— Mai am un verset pentru tine, îi spun eu. „Când eşti în
Roma ca şi creştin, nu fă ceea ce fac romanii."
— Pe ăsta de unde-1 ştii?, mă întreabă el şi continuă să-1
caute în Biblie.
Acest decât
important fapt merită
ce spuirepetat: ceeaDumnezeu
sau faci. ce tu eşti este mult
foloseşte mai
metoda
întrupării. Lui îi place să ia adevărul Său şi să-1 pună într-o

persoană. El alege o persoană curată şi o lasă sau îl lasă în

mijlocul unei societăţi corupte, şi acea persoană — prin ceea ce
ştie, simte şi face — demonstrează într-un mod convingător
puterea harului lui Dumnezeu.
Cu mulţi ani în urmă, când m-am mutat pentru prima dată in
Texas, am citat o dată proverbul: „Poţi să duci un cal la apă, dar
nu-1 poţi face să bea." Un texan înalt, srcinar din vest, mi-a
răspuns:
- Băiete, aici greşeşti. Poţi să-1 hrăneşti cu sare.
Dă-mi voie să te întreb: ţi se întâmplă vreodată ca oamenii să
se depărteze de învăţăturile tale fiind atât de dornici să-şi
astâmpere setea prin citirea cuvântului lui Dumnezeu atunci când
sunt singuri?
De fiecare dată când predai aşadar, pune-ţi întrebarea: „Ce
ştiu — şi ce doresc ca aceşti elevi să ştie? Ce simt — şi ce doresc
ca şi ei să simtă? Ce fac — şi ce doresc ca ei să facă?"

Un exemplu:
studenţii predarea
tăi să decidă Regulii
mental: de Aur.
„Acum Nu trebuie
voi începe să-i Regula
să aplic faci pe
de Aur. Acum că o cunosc, pot automat să o trăiesc."
Dar, ce înseamnă Regula de Aur? Ce anume presupune cu
adevărat: „fa celorlalţi ce ţi-ar plăcea să-ţi facă ei ţie?" Ajută-i pe
cei din clasă să analizeze împreună:

78
 ♦ Cum arată Regula de Aur în înţelegerea unui grup de
vârsta noastră, în experienţa noastră, în cultura noastră?
♦ Cum n e raportăm la ea? Ni se pare acceptabilă? Este
radicală?
♦ Cum reacţionăm într-o situaţie tipică în care trebuie să
aplicăm Regula de Aur? Care este răspunsul nostru

♦ obişnuit?
Haideţi să explorăm nivelul sentimentelor, ca să înţelegem
de ce trăim aşa cum trăim şi care sunt alternativele. Şi, în

sfârşit, haideţi să ne ocupăm de munca fascinantă de a găsi

modalităţi de aplicare a Regulii de Aur. Haideţi să ne
fixăm un scop pentru a o pune în practică săptămână
viitoare. Şi când vom fi din nou împreună, ne vom
împărtăşi unii altora ce s-a întâmplat — reuşitele şi
eşecurile, cum am dat greş şi de ce, şi despre cât este de
dificil, dar cât de mult merită să încercăm.

Calea cuvintelor
Deci, am un adevăr în mintea mea, îl simt profund, îmi
controlează acţiunile în totalitate — şi doresc să vi-1 împărtăşesc
şi vouă.
Următorul pas: iau acel concept-sentiment-acţiune şi îl
traduc în cuvinte.
Cuvintele sunt simboluri; noi luăm aceste simboluri, le aranjăm
sistematic într-o ordine anume — o sintaxă, o gramatică — şi
avem astfel
opri aici. limba ca instrument
Simbolurile de —
-— cuvintele comunicare. Dar ce
nu "sunt ceea nunoi
ne vrem
putem
să transmitem. Noi nu comunicăm un mesaj al cuvintelor, ci un
mesaj al vieţii. Suntem în afacerea vieţii, nu în afacerea
cuvântului. Cei necredincioşi sunt plictisiţi de cuvintele noastre,

79
dar disperat înfometaţi după adevăr, şi se vor alinia la uşa noastră,
dacă vor simţi că noi îl avem.
Şi totuşi, cuvintele au un rost. De multe ori sunt întrebat dacă
este mai important să mărturiseşti cu gura sau cu viaţa ta.
— Dă-mi voie să-ţi pun o întrebare! spun eu. Tu zbori cu
avionul?
—
— Da,
Ce de ce? este mai important pentru tine: aripa dreaptă
anume
sau cea stângă?

Dacă mărturia prin viaţa noastră ar fi fost de ajuns, atunci

oricine L-a întâlnit pe Isus Cristos pe când trăia pe pământ ar fi
trebuit să fie transformat. El a fost singura persoană care a trăit o
viaţă fără păcat, dar El a transmis mesajul Său şi verbal.
Deci, comunicarea este atât verbală (vorbirea, scrierea), cât şi
non-verbală (acţiunea şi „limbajul trupului"), şi amândouă
formele trebuie să fie puse de acord: ceea ce spui trebuie să
corespundă cu ceea ce văd ei.
Isus Cristos nu a făcut niciodată ceva ce să contrazică ceea ce
zicea. Acţiunile şi cuvintele Sale se aflau mereu într-o armonie
perfectă.
Ca şi profesor al vostru, aş putea spune:
- Ştiţi, sunt foarte interesat de voi; de fapt, vă iubesc. Dar,
dacă nu mă pregătesc niciodată când predau clasei voastre şi nu
sunt niciodată dispus să vorbesc cu voi în afara orelor, mesajul
meu verbal, care sună aşa de bine, este zădărnicit de mesajul meu
non-verbal.
Oricum, cercetările au arătat că, cuvintele noastre măsoară
doar 7% procente din tot ceea ce noi comunicăm altora. Asta ar fi
cam greu de înţeles, dacă eşti ca soţia Răţoiului cel Bătrân:
vorbesc-vorbesc aici, vorbesc-vorbesc acolo, peste tot vorbesc-
vorbesc. (Aceasta este o avertizare pentru mulţi dintre cititorii

80
noştri: poate că te faci vinovat că predici fără a avea o diplomă.
Fii atent, altfel cei din conducerea bisericii te vor opri.).
Predarea aşadar presupune un echilibru delicat şi o relaţie
între conţinut şi comunicare, între fapte şi formă, între ceea ce
predai şi cum predai.
Este metoda ta potrivită cu natura mesajului? Pe de o parte,
nu
altădoreşti să vorbeşti
parte, cât de tragicfrumos,
este să dar să nubogăţiile
îmbraci ai nimicdedenepreţuit
spus. Peale
de
lui Isus Cristos în zdrenţe.

Perfecţiunea comunicării tale

Haideţi să revedem procesul: luăm conceptele, şi senti-
mentele, şi acţiunile şi le traducem în cuvinte, iar apoi le
comunicăm prin vorbire — care cere două lucruri: pregătire şi
prezentare.
1. Pregătirea este cea mai bună asigurare pe care o poţi avea

în ceea ce
mesajului priveşte
formă comunicarea
şi trăsături. Mesajul ta.
tău Prin pregătire,
are nevoie tu dai
de structură;
are nevoie să fie împachetat, şi abilitatea de a împacheta
conţinutul este ceea ce separă bărbaţii de băieţi, şi femeile de fete
în comunicare.
Ai nevoie de introducere — ceva ce să le capteze atenţia —
oau! Poate fi o întrebare, un citat, o problemă, ceva din viaţa lor
care îi va atrage. Nu presupune doar că îi va interesa.
Dacă începi astfel:
— Aş vrea să vă spun o ilustraţie pentru început. Este o
ilustraţie foarte importantă. De fapt, a însemnat foarte mult
pentru mine. Ziua trecută citeam din Vechiul Testament şi, dintr-
o dată mi-a sărit în ochi, şi m-a atras... şi deci....
Ce am spus până aici? Nimic. Iată un început mai bun:
— Elisei locuia în Dothan. S-a trezit într-o dimineaţă
devreme, a mers să-şi cumpere ziarul „Dothan Daily", şi a văzut

81
ceva ce a fost oribil. Deja aţi ajuns la miezul povestirii, şi clasa
este împreună cu voi.
Ei bine, acest sfat de a avea o bună introducere presupune că
voi ştiţi ce urmează să spuneţi şi felul în care veţi spune, în
intervalul de timp ce-1 aveţi la dispoziţie. După părerea mea,
aproape fiecare mesaj pe care l-am auzit putea fi puţin redus in
lungime,
mult, dacămăcar pe sfert,
vorbitorul ar fişiştiut
în cele
mai mai
bine,multe cazuri
cum să spunăchiar mai de
ce avea
spus.

De asemenea, aveţi nevoie de o concluzie — cea mai puţin

pregătită parte a celor mai multe predici şi mesaje. De câte ori am
auzit pe un predicator spunând la sfârşitul predicii sale — şi
parcă-1 văd încercuind câmpul, căutând o cale de ieşire:
— În cele din urmă... şi în concluzie... şi mai departe... şi fie
ca Dumnezeu să binecuvânteze acest adevăr în inimile voastre, —
ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte: „Nu am nici o idee cum să
închei această predică."
Între introducere şi concluzie ai nevoie de ilustraţii în mesajul
tău (atât de bune încât să fie de un ajutor vizibil, să le poţi include
în orice moment). Acestea sunt nişte ferestre care pun în lumină
totul în aşa fel încât audienţa să poată spune: „Aha, înţeleg!" Nu
furaţi ilustraţii de la altcineva; luaţi-le din propria voastră viaţă şi
din modul de viaţă al celor pe care-i învăţaţi. Vorbiţi în termeni
pe care ei să-i înţeleagă, ceea ce înseamnă că trebuie să-i
cunoaşteţi bine si să fiţi sensibili la ceea ce ei simt în inima şi

mintea lor.
Pe măsură ce lucrez cu un învăţător, unul dintre jocurile mele
preferate este să îl invit la micul dejun sau la prânz şi să-1 întreb
simplu:
— Ce te frământă? Cu ce probleme te confrunţi la birou?
Eu nu vorbesc. Eu doar ascult şi iau notiţe cât pot.

82
Oameni ca şi el sunt învăţătorii mei.
Nu uitaţi niciodată: Un vorbitor bun are sensibilitatea unui
receptor.
De aceea îmi place să lucrez cu diferiţi oameni — oameni de
afaceri, casnice, tâmplari, instalatori, doctori, avocaţi, jucători
profesionişti de fotbal — oameni care, după ce au fost învăţaţi
despre
care se adevăr, îl vor exprima
simt confortabili, în propriile
folosind propriilelorlorcuvinte, în Ei
expresii. mediul în
fac din
adevăr proprietatea lor personală, tradusă în propriul lor

vocabular. Cuvintele lor nu sunt cuvintele profesorilor lor.

Astfel că, testul comunicării nu este ceea ce tu ca şi profesor
spui, ci ceea ce elevii tăi spun; nu ceea ce tu gândeşti, ci ceea ce
ei gândesc; nu ceea ce tu simţi, ci ceea ce ei simt; nu ceea ce tu
faci, ci ceea ce ei fac.
2. Prezentarea implică, printre alte lucruri, enunţarea —
vorbirea clară, astfel ca oamenii să înţeleagă exact ceea ce spui.
Am fost crescut în partea de nord-est a ţării noastre, unde
aveam tendinţa să neglijăm trei lucruri esenţiale privind enun-
ţarea — buzele, dinţii, şi limba. Mai târziu, ca şi student la
Colegiul Weathon, am luat câteva ore de muzică în particular.
Profesoara mea a început să-şi stâlcească limba în timp ce-mi
dădea indicaţii şi m-am gândit: „Această doamnă are probleme."
Dar într-o zi m-am lămurit că ea îmi vorbea aşa cum vorbeam eu
cu ea. Aşa că am început să-mi formulez propoziţiile, şi prietenii
mei din campus mi-au spus:

— Howie, pentru prima dată începem să înţelegem despre ce

vorbeşti.
Alt factor este volumul vocii voastre. Dacă ai o clasă
numeroasă, întotdeauna imaginează-ţi că persoana care stă în
ultimul rând are un aparat pentru auz şi că bateria tocmai i s-a
terminat. Aceasta este în parte adevărat când începi să predai la

83
fiecare oră. Asta nu înseamnă că trebuie să strigi, deşi uneori mi-
aş dori ca unii vorbitori să o facă— m-ar putea convinge că sunt
interesaţi de ceea ce spun. Vor exista şi ocazii când, pentru a
accentua ceva, veţi dori să vorbiţi foarte încet.
Un alt punct: modifică-ţi tonul vocii — nu fi cântăreţ pe
aceeaşi notă — şi ritmul. Ridică-i în picioare când vrei să exprimi
emoţia. Aşează-i când vrei să accentuezi un punct important.
Distragerea atenţiei

Dacă ar fi fost după mine, fiecare persoană care voia să

înveţe să predea trebuia să predea întâi la preşcolari. Este, în
definitiv, o artă liberă a educaţiei.
Mergi în faţă cu ideea bine conturată în mintea ta —
I. Scopul rugăciunii
II. Puterea rugăciunii
III. Produsul rugăciunii
şi începi. Spui ceva în limba greacă, pentru a-i impresiona:
euchomai, proseuchomai, erotao. Dintr-o dată, o vrăbiuţă se
aşează pe pervazul din afara ferestrei, şi — bravo — toată clasa
sare în sus şi te lasă pentru a privi vrăbiuţa mai de aproape.
Bineînţeles, adulţii fac acelaşi lucru. Poate nu se vor ridica să
plece. Vor sta aşezaţi, politicoşi şi-şi vor scutura capul, uneori
cum nu trebuie. Dar adevărul problemei este că mintea lor se află
deseori la mii de kilometri depărtare. Distragerea atenţiei este de
obicei cauza acestei atitudini.
Distragerea atenţiei apare în două forme. Una vine din
interiorul ascultătorului şi nu poate fi controlată:
...femeia care a fost prea stresată ca să doarmă noaptea
trecută;
...bărbatul al cărei soţii moare de cancer;
...altul căruia compania i-a adus la cunoştinţă că se va putea

84
 descurca şi fără el — şi el are doi copii de trimis la colegiu;
...cei doi care au intrat în biserică având feţe de creştini după
ce s-au certat pe drum către biserică (amândoi în mintea lor îşi
ascut acum armele pentru runda următoare).
Toate aceste distrageri sunt nişte paraziţi serioşi. Nu poţi face
nimic împotriva celor mai mulţi dintre ei, doar să ştii ca vor fi
acolo.
Alte distrageri sunt cele pe care de obicei le poţi controla,
cum ar fi temperatura încăperii, pe care nimeni nu o bagă în

seamă decât atunci când este prea cald sau prea frig, ori aranjarea
încăperii. Încearcă să ajungi la clasă mai repede şi să aranjezi
scaunele. Asta poate că o să-i uimească pe unii sfinţi (Acum a
călcat în direcţia greşită — a devenit liberal!), dar alţii îşi vor da
seama că se va întâmpla ceva diferit astăzi, ceva ce poate va fi
emoţionant.
Ce-ar fi dacă te-ai strădui să îţi pui în ordine materialul
vizual? Nu este nimic mai distractiv decât să priveşti cum o
profesoară lucrează cu flanelograful fără să-şi fi făcut timp să-şi
aranjeze figurile în ordine.
Astăzi vom auzi povestea lui Avraam, spune ea — dar unde
este Avraam? Aşa că face o expediţie arheologică pentru a-1 găsi.
Sau are tabla aşezată într-un unghi greşit când spune povestea lui
Iosua. Ajunge la punctul culminant al povestirii, când— buf!,
toată planşa cade. Copiii încep să facă gălăgie, şi profesoara se
gândeşte: „Copiii ăştia fără Dumnezeu!" Nu, ei nu sunt fără

Dumnezeu,
şi Dumnezeueiîlsunt
are, dumnezeieşti. Au un simţ al umorului pe care
şi le place să râdă.
Apoi, se întâmplă uneori să vorbiţi unui grup numeros, în
timp ce un trimis vine încet pe culoar şi şopteşte un mesaj cuiva
în particular... şi TOATĂ LUMEA îl priveşte. Ştiţi ce voi face

85
data viitoare când mi se întâmplă aşa ceva? Mă voi opri şi voi
zice:
Doamnelor şi domnilor, un om vine pe culoar. Priviţi-1 atent.
Acum se apropie de platformă. Priviţi-1 cu atenţie. Acum îi
înmânează un bileţel fratelui Gumball. Fratele Gumball acum îi
şopteşte câteva cuvinte. Omul se depărtează de platformă. Şi
pleacă...
continuu.înapoi pe culoar.
Eliminaţi Iardin
cât puteţi apoi măacesta
genul întorcdeladistrageri.
mesajul meu şi

Reacţia elevilor
Iată şi pasul final în procesul comunicării, şi să nu-1 pierdeţi,
că pierdeţi totul: produceţi o reacţie.
Ca profesor, doresc să aflu ce ştiu ascultătorii, ce simt, şi ce
fac.
Trebuie să-i determin pe ascultătorii mei să-mi spună ce
învaţă. Aşa că, poate le voi pune întrebări. Întrebarea cea mai
importantă, pusă într-o formă sau alta, este „înţelegi?" Şi dacă
răspunsul este „Nu, nu am nici o idee", trebuie să te întorci la
partea întâi.(Nu ar fi grozav dacă, în bisericile noastre, oamenii s-
ar ridica pur şi simplu în picioare când nu înţeleg ceea ce vor-
bitorul încearcă să le comunice şi să-i spună: „Numai o clipă. Nu
am nici o idee despre ce vorbeşti?" Asta ar fi desigur o garanţie
că nimeni nu ar mai adormi!)
Pot de asemenea să provoc reacţie dacă le cer elevilor să scrie
cu propriile lor cuvinte: cum poţi să aplici aceasta în sfera ta de
influenţă?
Sau pot să-i întreb:
— Aveţi întrebări? Şi ei vor lua cuvântul, ridicând probleme
care îmi vor arăta dacă am reuşit să predau aşa încât să înţeleagă
ce doresc eu ca ei să ştie, să simtă, şi să facă. Voi realiza care sunt
golurile din comunicarea mea.

86
 La seminar aş putea aduce un grup mic de studenţi şi, la
sfârşitul orei, să-i întreb:
— Ce trebuie schimbat la acest curs? Ce v-a plăcut? Ce nu
v~a plăcut? Ce nu a avut nici o logică? Nu-mi spuneţi ce vreau să
aud; spuneţi-mi ce am nevoie să aud. Şi ei îmi vor spune. Am
predicat odată la serviciul de duminică seara la o biserică de pe
Coasta de Vest. Locul era aglomerat până la uşi. Înainte să intru,
pastorul mi-a spus:
— Dr. Hendricks, am uitat să vă spun: imediat ce intraţi,

veţi vedea o masă la stânga. În seara asta veţi vedea aşezaţi acolo
un instalator, un doctor, o casnică, un licean şi un misionar....
După ce aţi terminat de vorbit, ei vă vor pune întrebări. Nu vă
supăraţi, nu-i aşa?
— Acum îmi spune! mă gândesc eu.
Niciodată nu mi-au fost puse întrebări atât de inteligente ca
în seara aceea. Ele au surprins lipsurile din prezentarea mea, care
reflectau cele mai profunde nevoi ale audienţei. Membrii juriului
se aflau acolo ca să mă asigure că vorbesc în termenii ceruţi de
acele nevoi.
Dacă sunteţi dornic să ascultaţi şi să provocaţi o asemenea
reacţie, nu se poate să nu vă perfecţionaţi ca profesor. Reacţia ne
aduce înapoi, la punctul de plecare: conceptul - sentiment-acţiune
este transpus în cuvinte. De data asta însă, nu este conceptul –
sentimentul - acţiunea ta şi cuvintele tale, ci ale lor — ale
ascultătorilor.

Mai Ei nu sunteipapagali
degrabă, carecum
înţeleg, aşa repetă exact
tu ai ceeaSimt
înţeles. ce tuadânc
le-ai mesajul
spus.
tău, aşa cum l-ai simţit şi tu. Şi, asemenea ţie, permit adevărului
să afecteze acţiunile lor într-un mod semnificativ.

87
 Cum poate un profesor să nu fie convingător şi inspirat când
subiectul pe care îl predă reprezintă o realitate atât de
copleşitoare?
John Miton Gregory

5. LEGEA INIMII
Predarea care are impact este aceea de la inimă la

inimă, nu de la inteligenţă la inteligenţă.

Aceasta este Legea Inimii, şi este adevărată atâta vreme
cât înţelegi sensul biblic al cuvântului inimă.
Este unul din acele cuvinte ca argintul viu, dar plin de
afecţiune. Noi tindem astăzi să folosim imprecis acest cuvânt,
dar autorii Vechiului Testament nu l-au folosit niciodată aşa.
Deutoronom 6:4-6 este unul din pasajele care revelează
contextul spiritual al acestui cuvânt. Moise spune: „Ascultă,
Israele! DOMNUL Dumnezeul nostru este singurul DOMN. Să
iubeşti pe DOMNUL, Dumnezeul Tău, cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care
ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta" (subl. autorului).
Pentru evrei, cuvântul inimă cuprindea totalitatea
personalităţii umane — intelectul, emoţiile, voinţa.
De aceea, procesul de predare este cel prin care o
persoană total transformată prin harul lui Dumnezeu caută să
schimbe alte personalităţi prin acelaşi har. Ce mare privilegiu!
Cel mai simplu lucru din lume este să urmezi numai calea
raţiunii. Să urmezi drumul inimii este mult mai dificil. Dar este
şi mai profitabil. De fapt, înseamnă schimbarea vieţii.
Caracter — Compasiune — Conţinut
Socrate a rezumat esenţa comunicării cu trei concepte
fascinante pe care le-a numit ethos, pathos şi logos. Ethos
cuprindea caracterul. Pathos se referea la compasiune. Logos

88
era conţinutul.
Ethos, după cum 1-a gândit Socrate, însemna consacrarea
credibilităţii profesorului — acreditarea sa. El a înţeles că este
mult mai important cine eşti decât ce anume spui sau faci,
pentru că aceasta determină ceea ce spui sau faci. Ceea ce eşti,
ca persoană, este marea pârghie a ta atunci când vorbeşti, când
cauţi să convingi
atrăgător pecare
pentru cei cineva sau când
ar vrea predici.
să înveţe de laTu trebuie
tine. să fii
Ei trebuie
să aibă încredere în tine şi cu cât mai mult au încredere în tine,

cu atât mai mult ajungi să comunici realmente cu ei.

Pathos, sau compasiunea se referă la modul în care
profesorul stârneşte pasiunea celor care îl ascultă şi le trezeşte
emoţiile. Socrate a ştiut că emoţiile trebuie să urmeze direcţia
acţiunii voastre. Acesta este secretul motivării, pentru că
Dumnezeu ne-a creat ca fiinţe dotate cu emoţii, cu sentimente.
Socrate mai ştia că cei care iau cuvântul, profesorii, au
nevoie de conţinut şi îl numeşte — destul de interesant —
logos, acelaşi cuvânt grecesc folosit de Isus în Ioan 1: „La
început a fost logosul, Cuvântul. Şi logosul S-a făcut trup şi a
locuit printre noi plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava
Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl"
(subl. autorului). Când Dumnezeu vrea să comunice cu noi, El
Îşi întrupează mesajul într-o persoană. Exact la aceasta suntem
şi noi chemaţi.
Conceptul de logos aşadar implică prezentarea mărturiei.
Aceasta angajează mintea şi oferă înţelegere. Furnizează
motive pentru acţiune, pe care aţi dori să le aibă cei care învaţă,
pentru ca ei să vadă cât de logică şi rezonabilă este acţiunea.
Ca profesor, poţi preda, bineînţeles, fără caracter,
compasiune, conţinut, dar gândeşte-te cum mă gândesc eu, ce
va produce aceasta celui care învaţă.
Pentru că ceea ce aduce încrederea celui care învaţă este
caracterul profesorului. Când văd calitatea vieţii tale, ştiu că ai

89
avut un profesor care a contribuit semnificativ la aceasta. Pot
avea încredere în tine. Ştiu că nu m-ai minţi.
Acest factor al încrederii, această încredere în tine este
cea mai mare deschidere pentru comunicare. Ai grijă să nu ţi-o
spulbere nimeni. Cel mai greu lucru este să o construieşti din
nou.
Să înţelegem
din interior. deci în
Întreabă-te cămod
bazaperiodic:
oricărei comunicări reale
„Ce fel de om vine
sunt?"
În al doilea rând, compasiunea ta va oferi motivaţie

elevilor. Dacă simt că mă iubeşti, sunt nerăbdător să fac orice

fel de lucruri pe care mi le-ai cere.
De ce oare L-au urmat ucenicii pe Isus? E simplu: El i-a
iubit. Evangheliile ne spun: „Când a văzut Isus mulţimile, i-a
fost milă de ele." Bărbaţi şi femei, tineri şi copii au urmat cu
toţii o persoană care îi iubea.
Ce reacţie vă provoacă oamenii? Vă supără? Vă
provoacă? Iubiţi oamenii sau vă simţiţi ameninţaţi de ei?
În al treilea rând, conţinutul tău determină percepţia celui
care învaţă. Tu, ca profesor, ai văzut lucrurile într-un anume
fel, acum eu le văd ca unul care învaţă. Înţeleg, am descoperit
chiar eu acest lucru. Este vorba despre mine, ţesut în fabrica
vieţii mele.
Cei mai mari predicatori — cei mai buni profesori — nu
sunt în mod necesar cei care se află în faţă la mare vedere. Sunt
oamenii care au o inimă mare. Ei comunică exact ca o persoană
totală şi cu persoana totală a ascultătorilor lor.
Procesul de predare-învăţare
Haideţi să ne gândim puţin ce înseamnă cu adevărat
predarea şi învăţarea.
A preda înseamnă a stârni. A stârni ce? A stârni interesul
oamenilor pentru învăţătură. Aceasta este cea mai simplă
definiţie pe care o cunosc.

90
 Există o corelaţie foarte importantă între predare şi
învăţare. Este procesul de predare-învăţare şi reţineţi cratima.
Aceste cuvinte sunt inseparabile. Dacă elevul nu a învăţat,
înseamnă că noi nu am predat.
Reţineţi, vă rog: Predarea este ceea ce faci tu; învăţarea
este ceea ce fac elevii tăi. Noi am păstrat această distincţie în
limba engleză.
pentru că este Nu spunem niciodată
imposibil.(N.tr. — în „L-am învăţat peverbul
limba română, el", a
învăţa este dublu tranzitiv, aşa că acceptă şi un complement

direct al persoanei, şi unul al lucrului, ceea ce în engleză este

imposibil. De aceea, enunţul de mai sus este corect în limba
română, dar nu şi în engleză.) Elevul este cel care efectuează
partea de învăţare; tot ceea ce poate face profesorul este să
predea.
Esenţa predării este aşadar ceea ce tu faci, ca profesor, iar
în învăţare esenţialul este ceea ce face elevul. Dar eficienţa
predării tale nu este verificată de ceea ce faci tu, ci de ceea ce
face elevul, ca rezultat al acţiunii tale.
Cea mai simplă definiţie a învăţării pe care o ştiu eu este:
învăţarea este schimbare.
În esenţă, învăţarea înseamnă o schimbare în gândirea ta,
în simţirea şi în comportamentul tău. Învăţarea înseamnă că are
loc o schimbare la nivelul minţii, emoţiilor şi voinţei tale.
Dacă cineva a învăţat ceva, acel cineva a fost schimbat.
Pavel afirmă acest lucru în Romani 8:29 — „Căci pe aceia pe
care i-a cunoscut mai dinainte i-a şi hotărât mai dinainte să fie
asemenea chipului Fiului Său." Subliniaţi-vă pe textul vostru
biblic cuvântul asemenea.
Reamintiţi-vă procedeul. Dacă luaţi praf de jeleu, îl
amestecaţi cu apă, îl turnaţi într-o formă şi îl aşezaţi în frigider,
după câteva ore îl scoateţi din frigider, îl întoarceţi cu susul în
jos pe o farfurie şi obţineţi forma vasului în care l-aţi pus.

91
Pavel spune: „Sunteţi făcuţi să fiţi turnaţi în tiparul lui Isus
Hristos. "Ce radicală schimbare necesită acest lucru!
Câteva pagini mai încolo, în Romani 12:2, Pavel
foloseşte din nou acelaşi cuvânt: „Nu vă potriviţi chipului
veacului acestuia" (subl. autorului). Sau, în parafrazarea lui J.
B. Phillips: „Nu lăsaţi ca lumea dimprejurul vostru să vă
preseze înuntiparul
descoperi ei. "Dacă
scop divin: puneţi
sunteţi laolaltă
sortiţi să vă aceste
potriviţipasaje, veţi
chipului
lui Isus — aşa că nu lăsaţi ca lumea să vă închidă în tiparele ei,

pentru că aceste două procese sunt diametral opuse.

Şi cum vom păstra cuvântul pentru a ne modela? Pavel ne
răspunde: „Să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre." Adică
prin transformare. O metamorfoză. Nu este o transformare din
afară, ci una dinlăuntru — „prin înnoirea minţii voastre, ca să
puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi
desăvârşită."
Schimbare. Schimbare radicală. Până ce vom ajunge să
fim asemănarea chipului Fiului lui Dumnezeu.
Tu vii aşadar la oră şi îi provoci pe elevi să mediteze la
facerea de ucenici. Citeşti Luca 14 şi alte pasaje. Şi spui:
— Doriţi să vă schimbaţi viaţa?
— Bineînţeles, răspund ei.
— Atunci jertfiţi-o.
— Să ne-o jertfim ? exclamă careva. Dar nu ştiţi că nu
avem decât una? Trebuie să o foloseşti cu cât mai mult
entuziasm.
Este interesant cum oameni care nu s-ar atinge niciodată
de o bere pot fi şocaţi de o astfel de filosofie. Când ne expunem
la doze mari de gândire lumească, suntem turnaţi într-un tipar
lumesc. Dar, deschidem calea schimbării când întoarcem
spatele la aceste lucruri şi lăsăm ca adevărul viu al lui
Dumnezeu să ne pătrundă mintea, emoţiile şi purtarea noastră.

92
 Cu toate acestea, adeseori nu vedem responsabilitatea in
relaţie cu cunoaşterea noastră. Noi supralicităm circuitele cu
cunoaştere, şi eşuăm în a-i învăţa pe oameni că atunci când
Dumnezeu ni S-a revelat, am devenit răspunzători. Mingea este
în terenul tău.
Datorită faptului că aţi citit această carte, sunteţi datori,
credeţi-mă.
faceţi Dumnezeu
cu lucrurile vă le-aţi
pe care va socoti
auzit.răspunzători pentru ceea ce
Unde începe învăţarea

Orice învăţare porneşte de la nivelul simţirii.

Oamenii acceptă ceea ce simt că sunt dispuşi să accepte şi
resping ceea ce simt că sunt dispuşi să respingă.
Dacă atitudinea lor este pozitivă, ei tind să primească
ceea ce aud. Dacă atitudinea lor este negativă, caută să se
îndepărteze de aceasta.
Dacă aş avea sentimente negative faţă de tine, aş respinge
ceea ce spui tu, pentru că resping persoana ta.
Dar dacă îmi placi — şi dacă ştiu că te interesează
persoana mea — vei putea să mă determini să fac cele mai
incredibile lucruri din lume. Şi există o mare probabilitate ca
eu să ajung să-L iubesc pe Dumnezeul tău, Cel care te-a făcut
să fii aşa cum eşti.
Nimănui nu-i va păsa de ceea ce ştii până nu vor şti că ţie
îţi pasă.
Dar elevii tăi? Sunt receptivi sau ostili?
Probabil că, ascultându-te, se gândesc: „Am mai auzit
asta; sau, mai mult, bănuiesc că te prefaci la fel de mult ca
ultimul care mi-a oferit acest lucru." Dacă-i aşa, cred că va
trebui să încetezi să mai lucrezi.
S-ar putea să-ţi ajute, cum stai înaintea lor, să ţi-i
imaginezi pe fiecare cu câte un pistol în mână. Sarcina ta este
să-i determini să renunţe la arme şi să le pună deoparte. Asta
trebuie să faci prin relaţia pe care o stabileşti cu ei, stabilind un

93
raport de aşa natura, încât ascultătorii tăi să fie liberi să
comunice cu tine despre subiectul pe care îl predai.
Pune suflet în predarea ta.
Gândeşte-te ce s-ar întâmpla duminica viitoare unui
adolescent obişnuit de la ora ta, dacă l-ai prinde din urmă cum
iese pe uşă, te-ai apropia de el şi i-ai spune: „Hei, băiete, vreau
să ştii că-s
nevoie de partea
de ceva, dă-mita.unMă rog pentru
telefon, O.K.?tine.
SuntDacă ai line."
pentru vreodată
El n-ar uita niciodată cine eşti. De unde ştiu? Aşa mi s-a

întâmplat mie.
Aş putea să mă întorc la biserica mea din Philadelphia şi
ei m-ar îmbrăţişa şi mi-ar spune: „Oh, Howard, suntem atât de
mândri de tine!" Dar pe unii din ei i-am surprins spunând: „Cu
adevărat că nu eşti de nici un ajutor." Puţini dintr e cei de acolo
m-au văzut altfel decât puştiul de pe Strada 7. Dar Îi
mulţumesc lui Dumnezeu nespus de mult pentru cei câţiva care
m-au văzut altfel! Îi mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare zi
pentru acei oameni, cărora, într-un fel sau altul, le-a păsat de
mine şi mi-au spus: „E bine, Howie. Suntem alături de tine. Te
iubim. Ne rugăm pentru tine."
Să presupunem că predai la o clasă de copii din anii I şi II
de liceu şi ai un copil căruia nu-i place să vină la şcoală, dar
este adus cu de-a sila.
Nu poţi să nu ţii cont de atitudinea lui. Aşa că îi spui:
— Hei, Phil, aş putea să trec pe la tine mâine după şcoală
ca să bem o Coca-Cola?
A doua zi vă aşezaţi să discutaţi si-1 întrebi:
— Aşa-i că-i groaznic că trebuie să vii la şcoala
duminicală?
— Da...
— De fapt, dacă ai putea alege, nu ai veni, aşa-i?
— Aşa este.

94
 — Eu aş vrea să-ţi spun că mi se pare excelent să te am
clasă. Mă bucur mult că te pot cunoaşte. Îţi mulţumesc ca ai
fost sincer şi te înţeleg. Şi eu am fost copil cândva, chiar dacă
ţi-e greu s-o crezi. Ştiu care-i starea ta. Dar, nu-i nimic oricum
te iubesc.
Să vedem cum îşi schimbă atitudinea! Chiar dacă este
obligat înnucontinuare
profesor, să vină la
mai ai probleme cu şcoala
el. Vă duminicală, tu, ca
aflaţi amândoi de
aceeaşi parte a baricadei.

S-ar putea să predai la o clasă de copii mici şi micuţa

Joanne vine la clasă cu pantofiori noi. Dacă nu îi remarci
imediat, ştii când vei auzi despre ei? Chiar la mijlocul
povestioarei din Biblie. Creezi climatul propice, fiecare copil
este numai ochi şi urechi, şi, dintr-o dată, micuţa Joanne sare în
picioare şi strigă: „Mi-aţi văzut pantofiorii cei noi?"
(Bineînţeles, dacă aţi fi atât de încântaţi de pantofii voştri cum
era Joanne de ai ei, aţi vorbi cu siguranţă despre ei.)
De aceea, când ea intră în clasă, trebuie să-i spui: „Salut,
Joanne. Ia te uită ce pantofiori noi ai!" Şi ai grijă ca în
povestioara ta să faci cumva aluzie la cineva care şi-a luat
pantofi noi — „exact ca ai Joannei". Şi ea te va urmări întru
totul.
Nu uita niciodată evenimentele
Nu spun că nu este important conţinutul.
Din când în când cineva îmi spune: „Ştii, Hendricks,
chiar că nu prea contează ce crezi. Important este cum crezi."
Dar, acest lucru nu are sens din punct de vedere biblic.
Contează foarte mult ceea ce crezi, pentru că ceea ce tu crezi
determină purtarea ta. Desigur, poţi crede corect şi să te porţi
incorect. Dar nu te poţi purta corect în mod constant, numai
dacă crezi corect.
Dumnezeu a vorbit, dar nu S-a bâlbâit. Biblia este o
revelaţie, nu o ghicitoare.

95
 Unii îmi spun: „Ştii, nu pot înţelege cartea asta. Mi se
pare că Domnul Se joacă cu mine. "Ei se tem că vor pierde
jocul şi când vor ajunge în cer, Dumnezeu Se va bucura: „Aha!
N-ai înţeles jocul!"
Eu le spun că Dumnezeu este mult mai preocupat ca noi
să înţelegem această carte. Dar noi înţelegem acest lucru
studiind
pentru a-o. Nu-i ca
produce o blăniţămiraculoase
schimbări de iepure, pe care să
în viaţa ta.o foloseşti
Ţi-a trecut vreodată prin minte că atunci când Dumnezeu

Si-a revelat mesajul în Cartea Sa, a făcut-o cu intenţia

conştientă de a-ţi vorbi ţie în mod direct, chiar în aceste zile de
sfârşit de secol douăzeci?
Dumnezeu vrea să comunice cu noi şi Şi-a scris mesajul
intr-o Carte care conţine tot ceea ce avem nevoie pentru acum
şi pentru eternitate. Acesta este darul nostru. Acesta este
mesajul pentru noi.
Îngăduiţi-mi să vă amintesc că creştinismul are la bază nu
doar experienţa (deşi el generează experienţa), ci şi
evenimentele istorice.
Pavel ne reaminteşte acest adevăr în 1 Corinteni 15. Care
este esenţa evangheliei? Pavel spune că e vorba de patru
evenimente istorice:
Hristos a murit.
El a fost îngropat.
El a înviat.
El S-a arătat câtorva oameni.
Cum ştim că a murit Hristos? Pentru că a fost îngropat.
Cum ştim că a înviat? Pentru că S-a arătat unora.
Conţinutul este aşadar deosebit de important dintr-un
punct de vedere biblic. Trebuie să cunoaştem adevărul pe care
ni 1-a revelat Dumnezeu. Însă nu acesta este sfârşitul jocului.
Mai există ceva. Există un nivel al sentimentelor, al emoţiilor,

96
dar mai există un nivel al voinţei — acţiunea şi
comportamentul.
Până ce nu s-a schimbat mintea, nu au fost schimbate
emoţiile, nu a fost schimbată voinţa, nu putem vorbi de predare
şi învăţare conform Bibliei.
Fii o persoană care are impact
Sper
Este un că văminunat,
adevăr spuneţi: dar
„Mare
cumscofală
îl voi ,transpune
Hendricks,
în şipredarea
ce dacă?
mea?"

Am să vă sugerez trei lucruri pe care să le aplicaţi pentru

a deveni persoane care au impact. Nimeni dintre cititorii acestei
cărţi nu este în imposibilitate de a face aceste trei lucruri
1. Am amintit acest lucru înainte şi îl repetăm insistând
asupra lui: Cunoaşte-ţi elevii! Cu cât le cunoşti mai bine
nevoile, cu atât eşti mai apt să stai în faţa lor.
Aceasta cere, desigur, dedicare, timp, şi aici pierdem
mulţi profesori. Nu există însă formulă magică. Predarea
eficientă are un preţ: trebuie să doreşti să-ţi dai viaţa.
Asta înseamnă să te implici în mod personal în
comunicarea cu elevii tăi, atât în clasă cât şi în afara ei, atât
pentru a-i forma, cât şi pentru a-i informa. Asta înseamnă să vii
la clasă devreme şi să stai până târziu, numai pentru a vorbi cu
ei. Înseamnă să-i inviţi la tine acasă.
Unii dintre profesori sunt educaţi peste măsura
inteligenţei noastre. Un profesor tipic vine în faţa clasei, la
colegiu, pregătit la culme. El ţine mult la subiectul său şi poate
vorbi despre el, jos pălăria. însă, după ce se termină ora,
dispare şi nu-1 mai vezi până la ora următoare. Dacă vrei să-1
ajungi din urmă ca să vorbeşti cu el, trebuie să-i pui piedică la
ieşire.

97
 Soţia mea ia cuvântul adeseori la întrunirile femeilor. Noi
ne străduim să ne punem de acord planurile de lucrare pentru a
putea călători împreună, dar, din când în când, ea se află
departe de mine. Şi-atunci cer o cameră cu un singur pat la
căminul seminarului şi întreb dacă pot să petrec week-end-ul
acolo şi mi se răspunde:

— Nu
Nu,glumiţi?
şi promiteţi-mi că nu mă trageţi pe sfoară. (Nu v-
ar veni să credeţi ce încearcă să-mi facă.)

Aşa că mă duc în week-end şi mă bucur de fiecare clipă,

stând de vorbă ore întregi cu zece cincisprezece oameni,
îngrămădiţi în dormitorul meu. Este ca la zoo, dar ne simţim
minunat.
Unii dintre noi trăiesc în lumea viselor, fără a şti exact
unde sunt studenţii lor. De aceea vă îndemn să pătrundeţi în
vieţile lor.
Poţi să-i impresionezi pe oameni de la distanţă, însă
impactul asupra lor nu-1 poţi avea decât de aproape.
Şi cu cât eşti mai aproape de ei, cu atât este mai mare şi
permanent impactul tău.
Le permiţi întotdeauna oamenilor să te vadă când nu eşti
în gardă? Le-am cerut odată studenţilor să urmărească la
televizor un meci de fotbal. La o fază, am dat cu pumnul din
exces de zel şi mi-a căzut ceasul de pe mână — care s-a făcut
până la urmă ţăndări. „Ah, e şi el om!", a spus unul dintre
băieţi. Da, dezgustător de adevărat.
De obicei, ne punem o mască şi numai după aceea îi
lăsăm pe oameni să ne vadă. Dar ei au cu adevărat nevoie să te
vadă când eşti descurajat, când ţi-ai pierdut răbdarea. Ei nu-ţi
vor tăgădui atunci umanitatea, ci îşi vor da seama că eşti din
acelaşi aluat ca ei.
2. Câştigă-ţi dreptul de a fi ascultat . Nu poţi merge pe
stradă şi să-i spui primei persoane pe care o întâlneşti că îi

98
cunoşti problemele. Probabil că ţi-ar îngădui să vezi o parte din
gândirea sa pe care nu îşi permite să o piardă. Dar, chiar dacă
ai cunoaşte problema lui, te asigur că nu vei convinge acea
persoană.
Încrederea precede întotdeauna comunicarea.
De aceea sunt convins că unii dintre cei mai obişnuiţi
oamenicădinşi-au
pentru bisericile noastre
câştigat acest fac celeNu
drept. mai extraordinare
sunt oamenii pelucrări,
care îi
vezi pe cel mai înalt piedestal, dar sunt oamenii care schimbă

vieţi şi societatea noastră cea vestită nu a putut real iza acest

lucru.
Câştigă-ţi aşadar ascultătorii!
3. Fii doritor să fii văzut de elevi când eşti vulnerabil.
Permite-le să vadă ce te frământă şi cu ce te lupţi de ani de zile.
Dacă ai o clasă de copii, spune-le cu ce te luptai la vârsta
lor. Vor pricepe ce le spui şi le va plăcea. Dacă sunt
adolescenţi, fă-i să vadă că ai fost odată de vârsta lor şi
împărtăşeşte-le problemele pe care le-ai avut. (Dacă nu crezi că
ai avut probleme, întreabă pe cineva care te-a cunoscut la
vremea respectivă; îţi va furniza el câteva date.)
Unul dintre cele mai bune răspunsuri pe care le-am avut
de la studenţii mei a fost când le-am spus despre problema mea
cu depresia. Ei s-au putut uşor identifica cu mine, dar nu şi cu
succesele mele.
Nu uita că majoritatea oamenilor vor avea tendinţa să te
vadă aşa cum eşti acum, nu în lumina a ceea ce ai fost cândva
sau a ceea ce vei fi. Ei nu văd procesul. Totuşi, prin harul lui
Dumnezeu, ai străbătut un drum lung. Ajută-i pe ceilalţi să
vadă cum pot trece prin toate, aşa cum Dumnezeu ţi-a vorbit
prin toate aceste experienţe constrângătoare şi toate eşecurile
agonizante — experienţe care te-au făcut să fii ceea ce eşti.

99
 Natura minţii umane, atât cât o putem noi înţelege, este o
forţă sau o putere susţinută de motivaţii. S-ar putea să vă sune
în urechi gongul ceasului şi să defileze prin faţa ochilor voştri
imaginea obiectelor, dar o minte care nu este atentă, nici nu
vede, nici nu aude.
John Milton Gregory

6. LEGEA ÎNCURAJĂRII
În interiorul cutiei din josul acestei pagini, se află toate
secretele motivării. Mă credeţi? Cutia este închisă, dar, din
fericire, am cheia. Deci, haideţi să ne uităm înăuntru.
Primul lucru pe care îl scot din cutie este o mică pungă
de hârtie, plină de pietre interesante. Un băiat de şapte ani a
petrecut trei ore, într-o duminică dimineaţa, adunându-le.
Nimeni nu i-a spus să facă acest lucru. Nu era temă de casă
pentru nici o materie. Dar,
dintr-un motiv sau altul, el a ales să facă aceasta. De ce credeţi
că a procedat aşa?
Al doilea lucru pe care îl iau din cutie este o carte foarte
uzată despre îngrijirea copiilor ; cu tot felul de pete pe ea şi cu
pagini care se desprind. Eu şi soţia mea am crescut patru copii,
urmând sfaturile ei. Nimeni nu îi spusese să citească această
carte, şi totuşi, ea a citit-o iar şi iar. Oare de ce a procedat aşa?
Următorul lucru pe care îl scot este un pachet de
cartonaşe cu versete din Biblie. Aţi început vreodată un
program de memorare a Bibliei. Dacă da, de ce? Dacă aţi
început, aţi renunţat la el vreodată? De ce?

100
 Următorul obiect este un fel de cărţulie cu informaţii
despre impozitele de stat. Oare are fiecare un plan de rugăciune
într-una din astea? Interes ant — mai amuzant decât să ai lepră.
Dar cineva mi-a spus odată:
— Hendricks, dacă citeşti cartea asta, vei economisi
şase sute de dolari! Credeţi că am citit-o? Da! şi am
economisit
Acum şase sutedindecutie
scot dolario şi chiar mai
cămaşă de lamulţi.
uniforma băiatului
meu Bill, din perioada când făcea parte din Christian Service

Brigade, o organizaţie similară cu Cercetaşii, dar cu orientare

creştină. Pe unul dintre buzunare sunt patru insigne. Nici nu v-
ar veni să credeţi cât de mult a muncit pentru a le obţine.
Fiecare insignă a costat numai treizeci şi cinci de cenţi, dar cât
de mult credeţi că au însemnat ele pentru Bill? Cine ar putea să
pună vreodată o etichetă cu preţ pe ele?
Cred că am citit tot ce s-a scris despre cum să-i
motivezi pe oameni. Dar niciodată nu am întâlnit o metodă
viabilă care să nu fi fost reprezentată prin obiecte ca acelea din
cutie : concepte ca proprietate, curiozitate, satisfacerea
nevoilor, utilitate, provocare, recunoaştere, aprobare.
CM
Problema numărul unu a educaţiei din zilele noastre
este insuccesul în motivarea celor care învaţă... Să-i faci să
treacă la acţiune.
Cu cât predau mai mult, cu atât sunt mai convins că
CM-ul unei persoane — Coeficientul lui de Motivare — este
mai important decât coeficientul lui de inteligenţă.
Am văzut studenţi care la terminarea studiilor erau
perfect calificaţi pentru a fi cu totul nefolositori. Problema nu
este lipsa de capacitate, doar stabilisem că au capacitate înainte
de a-i primi ca studenţi. Problema lor era lipsa de practică. Nu
exista nimic care să le capteze şi direcţioneze capacitatea şi
energia. Nu erau motivaţi pentru a munci din răsputeri.

101
 Legea încurajării este aceasta: Predarea tinde să fie mai
eficientă atunci când studentul este motivat în mod
corespunzător.
Subliniaţi cuvintele în mod corespunzător în definiţia
de mai sus, deoarece ele ne spun că există şi motivare
necorespunzătoare — motivare greşită, care poate duce la
rezultateOdezastruoase.
formă a acesteia este ceea ce eu numesc motivarea cu
bomboanele pe băţ: „Fiule, fii cuminte la biserică în dimineaţa

asta şi am să-ţi cumpăr o îngheţată." Sau: „învaţă două sute de

versete din Scriptură şi te voi trimite în tabără pentru o
săptămână." Acestea sună bine şi îi pot determina pe studenţi
să facă lucruri bune, însă este perfect posibil ca aceste lucruri
bune să nu dea rezultate bune.
Când am fost pastor de tineret într-o biserică din
Illinois, un băiat de la grupele de copii învăţase pe de rost şase
sute de versete şi le ştia perfect. A luat parte chiar la un
program creştin de radio şi a fost testat în direct.
Mai târziu, ni s-a spus că cineva, probabil, fura bani din
colecta duminicală a grupului de copii. A fost numit un comitet
care să se ocupe de acest caz şi , aşa cum aţi ghicit, vinovatul
era copilul care ştia cele şase sute de versete.
L-am chemat în biroul meu şi i-am repetat un verset din
Scriptură (copilul chiar mi-a spus că l-am citat greşit). I-am
spus:
— Vezi vreo legătură între acel verset şi furtul tău din
colectă?
— Nu, a spus el mai întâi.
Apoi a zis:
— Poate că este.
— Şi care crezi că este legătura?
— Că am fost prins, a răspuns el.

102
 Deci, a face lucruri bune nu garantează rezultate bune.
Totul depinde de ce motivaţie ai.
O altă motivaţie necorespunzătoare este vina. Acesta
este un alt motiv pentru care mulţi oameni învaţă pe de rost din
Scriptură. Nu pot fi bun creştin dacă nu ştiu versetele acestea.
De fapt, aceasta este una dintre cele mai obişnuite mecanisme
de permanenţă
în motivare folosite de predicatorii
să se simtă creştini.
din ce în ce Ei îi faciar
mai vinovaţi, peoamenii
oameni
fac ceea ce li se spune şi reacţionează reflexiv când aud

clopoţelul. Şi toate acestea, din cauza unor motive greşite.

Încă o motivare necorespunzătoare aplică înşelăciunea
— intenţionată sau involuntară. Dacă eu ţi-aş spune că ştiu o
formulă de succes şi te-aş convinge că, dacă o încerci imediat,
ea ţi-ar schimba cu totul viaţa, probabil că ai încerca-o... dar
numai o dată. Dacă nu funcţionează de prima dată, probabil că
niciodată n-o să mai crezi ceea ce spun eu.
Deci, prietene, haide să ne oprim din a le promite
oamenilor mai mult decât le promite creştinismul, mai mult
decât le promit Scripturile. Nu spune:
— Dacă vii la Hristos, toate problemele ţi se vor
rezolva.
Aşa se întâmplă că oamenii îşi pierd nădejdea. Desigur,
Hristos le va satisface nevoile, dar nu după scenariul
tău, atunci când vrei tu, sau aşa cum vrei tu.
Am condus la Hristos oameni care au descoperit că au
probleme de care nu ştiuseră înainte că le au. De exemplu, un
bărbat care nu ştia că trebuie să depună eforturi pentru bunul
mers al căsniciei sale, până nu a venit la Isus Hristos, şi a
început să studieze Scripturile, şi Dumnezeu i-a zis:
— Vreau s-o iubeşti pe soţia ta, aşa cum Hristos Îşi
iubeşte biserica. Atunci a înţeles: era o experienţă cu totul
nouă.
Deci, fii atent ce motivare le oferi oamenilor!

103
 Conştientizarea nevoii

Există două nivele ale motivării. Primul este motivarea

extrinsecă — motivarea din exterior. Al doilea nivel este mai
important — motivarea intrinsecă, cea care vine din interior.
Datoria ta în condiţiile unei motivări exterioare este să
produci apariţia motivării interioare. Uneori doreşti să intri

într-un student, să dibui împrejur, să găseşti butonul potrivit şi

să-1 apeşi. Dar nu poţi. Trebuie să lucrezi cu exteriorul pentru
a face ca ceva să se întâmple în interior.
Putem vedea cum Dumnezeu obţine această motivare
interioară într-un verset din Scriptură pe care presupun că îl
ştiţi pe de rost -— Romani 12:1.
Începe astfel: „De aceea..." — şi ori de câte ori vezi
cuvintele acestea în Scriptură, vrei să afli „de ce". Pavel
continuă: „pentru îndurarea lui Dumnezeu". Ce îndurare?
Îndurările pe care tocmai vi le explicase în unsprezece capitole.
Deci, pentru îndurările lui Dumnezeu, pentru ceea ce El a făcut
pentru tine, Pavel spune: „Vă îndemn să vă daţi trupurile
voastre ca o jertfă vie."
Convingerea mea adâncă este că unul dintre motivele
pentru care nu obţinem o angajare mai fermă din partea
credincioşilor comunităţii evanghelice este că le cerem
oamenilor să facă lucruri pentru Dumnezeu . Dar Dumnezeu nu
îţi cere niciodată să faci ceva pentru El, până când te
informează deplin despre ceea ce a făcut El pentru tine. Când,
în cele din urmă, eşti pătruns de tot ce El a făcut pentru tine,
răspunsul tău cel mai logic, rezonabil, inteligent şi natural este
să-I dai, la rândul tău, tot ce ai — mintea, emoţiile, voinţa —
lui Dumnezeu. Acum eşti motivat interior şi eşti pe calea spre
maturitate.

104
 Există prea mulţi părinţi şi profesori care cred că
principalul lor scop în ce priveşte un copil este să crească un
băiat bun sau o fetiţă bună. Dar, datoria lor este să crească un
bărbat bun sau o femeie bună — adică, un om pe picioarele lui.
Există prea mulţi oameni de patruzeci şi şase de ani care sunt
încă copii.

oameni Ca profesorindependenţi.
să devină — şi motivator
Vrei—ca doreşti să-iceea
ei să facă ajuţicepe
fac
nu pentru că tu le-o ceri sau le forţezi mâna, ci pentru că ei

înşişi aleg să facă aceasta.

Una din cele mai bune metode pentru a provoca această
alegere este să îl ajuţi pe student să devină conştient de nevoia
lui.
Să presupunem că eu îţi ofer lecţii de oratorie. Tu
răspunzi:
— Hm! Hendricks, dar nu cred că mă interesează cu
adevărat. Vezi, nu sunt un vorbitor chiar aşa slab.
— Bine, spun eu. Aş dori să vorbeşti la masa oamenilor
noştri de afaceri joia următoare. Vor fi acolo trei sau patru sute
de oameni, în cea mai mare parte necreştini şi aş dori să ai o
mărturie de vreo trei minute.
Nu mai ai cum să dai înapoi.
— Hmmm!... sigur, sigur. Trei minute?
— Da. Asta înseamnă de trei ori şaizeci de secunde.
— Ha, ha... sigur, desigur, bineînţeles.
Joia următoare te ridici şi priveşti la toţi oamenii aceia
şi te simţi paralizat. Îţi strângi în mână notiţele de parcă te temi
să nu o ia la fugă. Spui o glumă şi uiţi poanta. Începi mărturia
şi pui sfârşitul la început. Totul este ca în ceaţă. Nu vezi pe
nimeni dincolo de rândul al treilea. Dezastru. în cele din urmă,
te aşezi.
— Cred că am depăşit un pic timpul, şopteşti tu.

105
 — Doar cu nouă minute, spun eu. Apropo, ce-ar fi să-ţi
dau nişte lecţii de oratorie?
— Când începem?
Nevoia a fost conştientizată. De aceea, mare parte din
metoda ta de predare ar trebui să constea în a-i aduce pe
studenţi faţă în faţă cu experienţe din viaţa de toate zilele.
Timp
Un student de câţiva
a venit odatăanidupă
am oră
predat un curs
şi mi-a despre consiliere.
spus:
— Dom' profesor, n-aveţi ceva mai greu?

— Ba da, am zis. Cred că pot să găsesc ceva. L-am

sunat pe un prieten de la centrul de delicvenţă juvenilă din
Dallas şi i-am spus:
— Am un student care are nevoie de o lecţie.
— Am înţeles, mi-a răspuns el.
Aşa că, l-am trimis pe student. L-au pus într-o celulă cu
un copil de patrusprezece ani împotriva căruia existau douăzeci
şi şase de acuzaţii grave. Statul aştepta doar ca el să crească,
pentru a-1 putea închide permanent.
Stătea cu picioarele proptite de pervazul geamului când
studentul meu a fost condus înăuntru şi uşa s-a trântit în spatele
lui. Copilul s-a întors şi i-a zis:
— În fiecare zi îmi trimit pe cineva cu câte o predică.
Tu ce-ai de zis?
— Dom' profesor, mi-a spus studentul mai târziu, până
aici mi-a fost. S-a întors la ore să înveţe mai mult.
Altădată, am întâlnit un alt student de la seminarul
teologic, care se pregătea să ţină o predică la o casă de
rugăciune din campus. Mi-a cerut să mă rog pentru el.
— Pentru ce anume ai dori să mă rog, l-am întrebat.
— Roagă-te să nu mă desfiinţeze, spuse el.
I-am spus că mă voi ruga exact pentru ca să-1
desfiinţeze.
A doua zi, mi-a spus:

106
 — Domnul ţi-a ascultat rugăciunea.
Îl făcuseră harcea-parcea. Dar, astăzi este unul dintre
cei mai buni pastori pentru studenţii din America şi îşi
aminteşte de ziua aceea din casa de rugăciune ca de momentul
în care a înţeles esenţa — când a descoperit cât de multe nu ştia
încă.

Buna pregătire

Îi motivezi pe oameni, structurându-le în mod corect

ceea ce au de studiat.
Predarea implică patru etape mari. Prima este etapa
spunerii, şi, de regulă, suntem cei mai tari aici. Întotdeauna
recomand ca în această etapă, conţinutul să fie înregistrat atât
în scris, cât şi pe casetă. Nu îi face pe studenţi să depindă de un
singur mod de expunere a conţinutului, ci pune-1 într-o formă
la care să poată reveni mereu. Doar atunci le vei putea capta
atenţia. Cercetările noastre au arătat, incidental, că pentru o
învăţare eficientă, femeile sunt mai înclinate să citească. în
vreme ce bărbaţii preferă să asculte casete — desigur, există şi
excepţii.
Următoarea etapă este etapa prezentării. Prezinţi un
model. Cum arată acesta? Dezvoltă-1. Lasă-i să te vadă în
groapa cu lei, punând teoria în practică. Când vor vedea
modelul în acţiune, vor spune: „Hei, asta-i ceea ce vreau."
De multe ori suntem deficienţi aici. La cursurile noastre
de şcoală duminicală pentru profesori spunem:
— Veniţi săptămâna viitoare pentru o lecţie foarte
importantă despre pilde.

107
 Săptămâna următoare ei vin, învăţătorul se ridică şi
spune:
— Pildele sunt foarte importante. Isus a spus pilde. Toţi
marii învăţători au spus pilde. Există patru etape importante în
a relata o întâmplare, şi anume...
Apoi se ajunge la sfârşitul prezentării şi învăţătorul
spune: — Doriţi să puneţi întrebări? Cine să dorească?
N-ar mai recunoaşte o pildă nici dacă s-ar împiedica de

ea.
— Reveniţi săptămâna viitoare pentru o altă lecţie
interesantă pentru profesori, spunem noi — iar pe ei nu-i aduci
nici cu arcanul.
A treia şi a patra etapă implică a face — dar, în diferite
moduri: mai întâi într-o situaţie supravegheată, apoi în situaţii
nesupravegheate, de viaţă.
Niciodată nu am auzit de un curs de înot făcut prin
corespondenţă. Nu. Înveţi să înoţi înotând, nu citind cărţi sau
privindu-i pe profesionişti făcând bazinul. Trebuie să intri în
apă.
Obişnuiam să-i trimit pe studenţii mei să audieze
cursuri universitare de la şcoala de drept, ţinute de unul dintre
cei mai strălucitori profesori pe care i-am cunoscut, un om care
scotea mai mulţi avocaţi de succes decât orice alt profesor de
drept din Texas. Era cunoscut ca fiind un pic dur, dar studenţii
ştiau că îi iubeşte, şi că îşi dăruieşte toate cunoştinţele şi
talentul pentru a-i ajuta.
Îşi organiza orele de drept penal după modelul unui
tribunal; acuzarea era de o parte, apărarea de cealaltă parte, iar
judecătorul era un student, în timp ce ceilalţi erau juraţii. Toată
lumea era în acţiune.
Judecata începea şi, la puţin timp, profesorul începea să
strige din mijlocul sălii, desfiinţând acuzarea:

108
 — Sper că nu vrei să pretinzi că o să judeci un caz în
felul acesta, sau da?
După ce le arăta greşelile una câte una, obişnuia să-i
provoace pe studenţii din cealaltă tabără:
— Ştiţi ce aş face cu o apărare aşa de slabă ca aceasta?
Aş măcelări-o.

spună: Când ora se sfârşea, obişnuia să tragă cu ochiul şi să

— Vreţi să ştiţi cum să câştigaţi cazul acesta? Veniţi

după mine. Traversa campusul cu douăzeci de studenţi după el

şi, la o cafea, vorbeau despre aceasta.
Odată l-am întrebat care este filosofía lui despre
educaţie. Mi-a spus:
— Prefer ca studenţii mei să piardă aici, dar să câştige
în viaţă, decât să câştige aici, şi să piardă în rest.
Dar noi? Câştigă elevii noştri în biserică şi pierd cu
nemiluita în viaţa de toate zilele.
Cred că am urmat şapte cursuri de evanghelizare
personală — m-am gândit la asta într-o zi şi le-am numărat. Ca
să fiu cinstit, trebuie să spun că nici unul dintre ele nu m-a
ajutat cu nimic.
Într-unul dintre cursurile de la colegiu am învăţat pe de
rost o listă de versete din Scriptură şi obiecţiile pe care oamenii
le au de obicei faţă de Biblie. Apoi ne-au trimis la Union
Station din Chicago. Primul om cu care am vorbit a adus o
obiecţie care nu era pe listă şi m-a terminat.
Desigur, în zilele studenţiei mele la colegiu şi la
seminarul teologic, aveam toate răspunsurile pentru a preda
eficient. Obişnuiam să stau în clasă şi să mă gândesc:
„Doamne, ce trist! Acesta este cel mai slab curs la care am
participai până acum. Şi mai şi plătesc pentru el." Aveam aşa o
amărăciune în mine, că nici nu v-ar veni să credeţi.

109
 Apoi, într-o zi, mi-am exprimat gândurile faţă de un
misionar care ne vizita, iar el mi-a spus:
— Howie, am o soluţie la problema ta. Tu eşti critic în
mod distructiv, nu constructiv. Când eşti la oră, încearcă să
tragi o linie la mijlocul hârtiei pe care scrii. De o parte, scrie-ţi
notiţele de la oră, aşa cum faci de obicei. De cealaltă parte,
scrie ceNu
ai face
era în
o mod diferit,
sugestie readacă ai predacătul-am
şi, pentru cursul.
ascultat, pot
privi în urmă şi văd cum, în acele ore, mi-am format şi conturat

filosofía despre învăţământul teologic. Nici nu-mi trecea prin

minte că voi preda vreodată la un seminar teologic, dar ştiam
că trebuie să existe o cale mai bună de a preda decât cea care
mi se oferea adesea.
Când am predat homiletică la seminar, ne-am distrat
bine cu o temă pe care o dădeam adesea la începutul cursului:
— Alegeţi-vă un subiect— orice doriţi, care să ilustreze
ceva — şi pregătiţi-vă să-1 prezentaţi oral data viitoare.
La ora următoare, câţiva studenţi se piteau în scaunele
lor, sperând că nu-i voi vedea.
- O.K. prietene, îi spuneam vreunuia. Începe.
- Eu, dom'profesor?
- Chiar tu.
Se ridica cu greu, începea să-şi spună povestea şi se
oprea.
— Gata, dom'profesor, am uitat sfârşitul. Lăsaţi-mă să
mă aşez.
— Nici gând, nu poţi să te aşezi. Vrea cineva ca el să ia
loc?
Din clasă se auzea un cor de nu-uri.
— Nimeni nu vrea să iei loc.
În cele din urmă, şi-a amintit restul povestirii. Clasa 1-a
aplaudat, el a luat loc şi a zâmbit.
— E prima dată când faci aşa ceva?

110
 — Prima, prima, dom'profesor.
— Ţi-a plăcut?
— Nu, râdea el. A fost oribil.
Aş putea să menţionez studenţi ca el care sunt acum
faimoşi în lumea întreagă pentru predicile pe care le ţin,
oameni pe care îi admiraţi. Dar, ar fi trebuit să le auziţi primul
discurs Desigur,
din clasă.mă
Stânjenitor.
trec şi acum sudorile când îmi amintesc
cum a trebuit să-i salut pe oameni când plecau de la primul

serviciu religios la care am predicat în viaţa mea. „Doamne, de

ce?" mă gândeam. Aş fi vrut să existe o trapă sub amvon ca să
pot să dispar pe acolo. „Oh, Howard, a fost minunat", spuneau
oamenii în bunătatea lor. Iar eu ştiam că mint. Dar, cu toţii
trebuie să începem o dată.
Un alt semn al unei bune educaţii este să le încredinţezi
oamenilor atribuţii cu răspundere. Problema noastră este că nu
facem asta în biserici. Guvernul Statelor Unite dă avioane de
milioane de dolari pe mâna unor copii de 19 ani, iar când
aceiaşi copii vin la biserică, nu îi lăsăm nici măcar să adune
colecta.
Cu cât pui mai mult în ceva, cu atât mai mult apreciezi
acel ceva.
Cu cât mai mare e investiţia, cu atât mai mare e
dobânda.
O autoritate în domeniul predării mi-a spus că una din
cele mai bune activităţi de instruire se desfăşoară în cadrul
diferitelor grupări religioase minoritare.
Într-o duminică dimineaţa eram acasă, refăcându-mă
după o operaţie. Doi oameni, frumos îmbrăcaţi, care nu mă
cunoşteau, mi-au bătut la uşă. (Evanghelicii nu fac niciodată
vizite de evanghelizare duminică dimineaţa, cu toate că atunci
e timpul cel mai potrivit pentru a-i găsi pe necredincioşi acasă.)

111
Unul era mai în vârstă, iar celălalt mai tânăr. I-am invitat
înăuntru şi s-a încins o conversaţie destul de aprinsă.
Analizam câteva pasaje din Biblie, iar ei repetau în mod
destul de frecvent:
— Textul în greacă spune aşa şi aşa...
— Textul în greacă? am zis eu. Dar ce-are a face textul
în greacă
—cuSetoate astea?
pare, domnule Hendricks, spuse bărbatul mai
tânăr, că nu ştiţi prea multe despre Noul Testament. A fost scris

în greacă.
— Fascinant. Citeşti greaca?
— Păi, da, face parte din cursurile noastre.
— Bun, am zis eu. Am întins mâna după Noul
Testament în limba greacă şi i l-am dat. A început să facă feţe-
feţe.
La puţin timp, omul mai în vârstă a încercat să-1 scoată
pe cel tânăr din încurcătură, dar eu am început să le demolez
argumentele.
— După cum vedeţi, textul grec nu zice deloc ceea ce
spuneţi voi că ar zice.
Aşa că s-au ridicat să plece.
Şi unde s-au dus? La vecini? Nu, nu imediat. Erau prea
şmecheri pentru aşa ceva. Acesta era un moment din care se
putea profita din punct de vedere pedagogic. I-am urmărit pe
cei doi mergând puţin mai departe pe stradă şi oprindu-se. Apoi
au vorbit o oră. Omul mai în vârstă, profesorul, îi spunea fără
îndoială învăţăcelului cum să evite altă dată astfel de incidente.
Abia apoi s-au dus 1a vecinul meu. L-am întrebat a
doua zi:
— Jim, care dintre ei a vorbit?
— Tânărul, a spus el.
Desigur. Doar el era la şcoală.

112
 Amprenta personală
Aţi fost vreodată la tribunal când se citea un testament?
Persoana care citeşte mormăie în jargonul juridic, iar toată
lumea din sală e pe jumătate adormită — toată lumea, cu
excepţia moştenitorilor.
Aplicaţia: când ceea ce predai implică numele
studenţilor tăiîn—
pretutindeni şi când
Carte şi căeievăd că,personal
ceva realmente,
— numele
aceasta lor apar
va aduce
o diferenţă mare în nivelul lor de motivare.

Predau de mai bine de treizeci şi cinci de ani în aceeaşi

şcoală şi mă smeresc la gândul impactului pe care îl au
predicile sau activitatea unora dintre studenţii pe care
Dumnezeu mi i-a dat în viaţa mea. Cred că motivul pentru care
Dumnezeu S-a folosit de mine este că, în harul Său, Duhul
Sfânt a dezvoltat în mine o încredere nemărginită în puterea
Lui de a schimba oameni.
Sper că Duhul v-a dat aceeaşi încredere, deoarece , dacă
nu o aveţi, impactul vostru va fi întotdeauna limitat. Duhul lui
Dumnezeu vrea să vă folosească drept instrumente care îi
motivează din exterior pe oameni, în timp ce El lucrează din
interior.
Unii dintre cei mai buni motivatori pe care îi ştiu n-au
lucrat niciodată în sala de clasă. Ei sunt profesori fără titlu
bărbaţi şi femei care fac ucenici şi schimbă vieţile şi
perspectivele altor oameni. De ce? Pentru că ei sunt dispuşi să
se investească în vieţile altor oameni.
Sunt convins că fiecare — fără excepţie — poate fi
motivat să înveţe.
Dar nu în acelaşi timp... şi nu de către aceeaşi
persoană... şi nu în acelaşi mod...
Alegerea momentului este crucială. Predarea înseamnă
asamblarea în clasă a unei bombe programate să explodeze mai

113
târziu şi într-un alt loc. De aceea, pentru a fi un bun profesor,
trebuie să ai credinţă şi trebuie să ai multă răbdare.
În plus, tu nu eşti răspunsul lui Dumnezeu pentru
fiecare persoană. Asta înseamnă trupul lui Hristos. Tu ajungi la
oameni pe care eu nu i-am putut atinge nici cu un par de
douăzeci de picioare, iar altcineva poate să ajungă la alţii la
care nici tu nici eu nu am putut ajunge.
Motivarea creativă

Oamenii din biserica mea aveau un moto: „Mergeţi în

lume şi faceţi fotografii.”
Înainte de a ne duce în Orient, ne-au spus — aşa cum
spuneau tuturor celor care călătoreau:
— Vă rugăm să faceţi fotografii.
Deci aşa am făcut şi le-am arătat fotografiile când ne-
am întors.
— Acum, i-am spus lui Jeanne, trecem la Pasul Doi.
După serviciul de seara din duminica următoare, i-am invitat la
noi pe trei medici din comunitatea noastră. Acasă la noi am
început să le arăt fotografiile.
— Aceasta este de la o clinică dintr-o regiune de triburi,
îndepărtată.
— Cum a fost pusă pe picioare clinica? au întrebat ei.
— De către un profesor de chirurgie care, într-o zi, a
plecat de la Harvard Medical School şi i-a lăsat pe toţi gură-
cască; el a căutat aventura.
Am continuat:
— Fotografia care urmează arată farmacia.
Se uitau la interiorul farmaciei — nimic altceva decât
rafturi goale.
— Farmacia? au spus ei. Dar unde sunt medicamentele?
— Nu ştiu, însă aşa arată farmaciile acolo.

114
 — Stai puţin, a spus unul dintre ei, ce farmacie e aceea
fără medicamente?
— Nu ştiu, dar asta e tot ce au.
Am trecut la următoarea fotografie. Ne-am uitat la
toate, însă prima lor întrebare, când am ajuns la capăt, a fost:
— Doamne, cum e posibil să fie o farmacie fără
medicamente?
Începând din seara aceea, doctorii şi alţi oameni au
trimis medicamente de mii de dolari în locurile unde e nevoie

de ele în lume. Cum s-au prins de acea nevoie? În acelaşi fel în

care tu, ca profesor, poţi face pe oricine conştient de ceva: o
dată ce ajungi să-ţi cunoşti studenţii, lasă-i să te cunoască şi ei
pe tine, iar apoi, construieşte creativ, pornind de la acea
cunoaştere.
De vreme ce Dumnezeu îi motivează pe oameni în
diferite feluri, noi trebuie să fim creativi şi să folosim metode
cât mai variate.
Am avut privilegiul de a preda elevilor de liceu, dar şi
adulţilor de toate vârstele. Am predat la profesionişti de
carieră, precum şi la oameni defavorizaţi. Am predat la grupuri
de bărbaţi şi la grupuri de femei. Am predat la doctori şi
avocaţi şi am predat copiilor. Fiecare din aceste grupuri aduce
la oră un set diferit de abilităţi şi un set diferit de interese, care
pot fi folosite în mod creativ.
Adolescenţii, de exemplu. Am auzit de multe ori:
— E imposibil să-i faci pe puştii ăştia să fie interesaţi
de Cuvântul lui Dumnezeu, dar eu nu cred asta. Problema
noastră este că nu suntem destul de dispuşi să ne folosim
abilităţile creative în ariile lor de interes şi în ceea ce ei ştiu să
facă. Condamnăm tot ceea ce ei fac, în loc să-i ajutăm să
găsească alternative. Ar fi trebuit să învăţăm până acum să nu
interzicem fără să oferim ceva în schimb; nu ajunge să spui:
„Nu fă aia!", fără a spune şi: „Poţi face asta!"

115
 Avem biserici, de exemplu, care-i persecută pe copii,
din cauza muzicii pe care ei o ascultă. De aceea le spun
adulţilor:
— V-aţi gândit vreodată să le daţi copiilor şansa de a-şi
folosi muzica?
Ei rămân şocaţi când aud asta.

— În
DarBISERICĂ,
ce credeaţivrei
că să spui?să spun — pe o scenă, în
vreau
oraş? Bineînţeles că în biserică.

Am văzut copii care-şi petreceau ore întregi studiind un

pasaj din Scriptură pentru a putea scrie un cântec, care să fie
folosit în timpul programului.
Unul dintre lucrurile care mă întristează cel mai mult în
legătură cu comunitatea noastră evanghelică este tendinţa
noastră de a ucide orice creativitate. Creativitatea există, dar
noi nu-i creăm condiţii să se manifeste.
Cunosc un tânăr genial în domeniul muzicii, care a
dirijat orchestra simfonică locală la o premieră, pe când era
încă adolescent, şi care, la douăzeci şi ceva de ani a fost invitat
să dirijeze Filarmonica din New York. El provenea dintr-o
biserică evanghelică din oraşul său, dar acea biserică nu a
folosit nici măcar o dată talentul său muzical. Astăzi, el este
foarte departe de Isus Hristos.

Puterea dezlănţuită

Unii oameni îmi spun că trebuie să dovedească faptul

că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, înainte de a avea un
impact în mărturisire. Cred că aceştia se amăgesc singuri. Ei n-
au lăsat niciodată ca puterea Cărţii să se manifeste în viaţa cea
de toate zilele, nu au lăsat-o să se dezlănţuie şi să arate tuturor
schimbările radicale şi supranaturale pe care le poate aduce.
Mi s-a pus de multe ori următoarea întrebare:

116
 — Oare cum pot să motivez pe cineva?
Obişnuiam să răspund:
— Când conectezi pe cineva la tensiune electrică de
douăzeci de mii de volţi, omul acela nu se mai întoarce să te
întrebe: „Ai spus ceva?” Nu, ci se mişcă.
Întrebarea-cheie este... Tu eşti motivat?
Deoarece
În oamenii
cartea sa motivaţi
intitulată „Crizadevin agenţi ai schimbării.
universitară", Sir Walter
Moberly menţionează eşecul evanghelicilor de a aduce mesajul

Bibliei în campusurile universitare. El le spune acelora care

pretind că-1 urmează pe Hristos: „Dacă o zecime din ceea ce
voi credeţi este adevărat, ar trebui să fiţi de zece ori mai
entuziaşti decât sunteţi.”
Aşadar, mulţi oameni din bisericile noastre nu devin
pasionaţi de singurul lucru care, la urma urmei, merită să te
pasioneze.
Deci, dacă e pasionant... fii pasionat!

117
 Cei mai mulţi profesori merg la ore fie pregătiţi parţial, fie

total nepregătiţi. Ei sunt ca mesagerii fără mesaj. Lor le lipseşte în

întregime puterea şi entuziasmul necesare pentru a da roadele pe

care am fi îndreptăţiţi să le vedem din eforturile pe care le fac.

John Milton Gregory

7. LEGEA PREGĂTIRII
Înainte de o cursă, alergătorii îşi încoardă muşchii. Înainte de
un concert, orchestra îşi acordează instrumentele.
Atât pentru profesor, cât şi pentru elev, este nevoie de o
pregătire prealabilă.
Legea Pregătirii este aceasta: Procesul de predare-învăţare
va fi mult mai eficient atunci când atât profesorul cât şi elevul
sunt pregătiţi în mod adecvat. Una dintre cele mai mari
probleme ale profesorilor este că elevii lor vin la oră nepregătiţi.
Să presupunem că predai cartea Isaia la o clasă de adulţi de la
Şcoala duminicală. Şi, într-o duminică, se-ntâmplă o minune: tu
vei susţine şaizeci de minute de predare exclusivă (in primul rând
pentru că în acea zi ei renunţă la „exerciţiile deschise” — un
termen excelent, de vreme ce cei mai mulţi deschid puţin şi fac
exerciţii şi mai puţine).
Aşa că ai o oră bună în faţă, iar tu începi prin a zice:
„Deschideţi-vă, vă rog, Bibliile la Isaia 27!” Ei se gândesc
imediat:
— Ce-o fi în Isaia 27?
— Cine ştie? Sau chiar:
— Cui îi pasă?

118
 Tu însă eşti un profesor competent, tu crezi cu tărie în va-
loarea mesajului din Isaia 27 pentru ziua respectivă. Tu consideri
că acest capitol este unul care trebuie nu numai studiat, ci şi răs-
tudiat.
Încetul cu încetul, clasa începe să fie prinsă de studiul
capitolului 27 din Isaia. De fapt, ora e aproape gata, iar ei se
gândesc la întrebări.
nevoi şi probleme alePasajul
vieţilorpelor.
care l-aţi stârnit
Le-aţi studiatun
a atins
mareanumite
interes,
dar ora s-a scurs. Ora s-a încheiat.

După o săptămână, reveniţi la oră şi le spuneţi:

— Deschideţi-vă Bibliile la Isaia 28!
— Ce-i cu Isaia 28?
— Cui îi pasă?
În felul acesta parcurgeţi cartea. Împreună.
Aş vrea să vă propun o abordare alternativă, care să vă
permită să investiţi cel mai bine timpul acelei ore, pe care o
petreceţi împreună: nu vă gândiţi la începutul orei ca şi cum ar fi
punctul de stârnire a interesului faţă de subiect. În schimb, căutaţi
să daţi puţin înapoi acest moment în aşa fel încât momentul în
care vă începeţi ora să fie continuarea unei acţiuni deja începute.
În felul acesta, la sfârşitul orei, elevii vor avea răspunsurile la
întrebările ridicate şi soluţii la problemele lor şi vor fi motivaţi să
continue studierea pasajului pe cont propriu sau împreună cu
ceilalţi.

Teme cu succes
Această Lege a pregătirii asigură baza filosofică a... temelor
de casă. La cea dintâi menţionare a cuvântului, v-ar putea apuca
„damblaua" şi mi-aţi zice: „Dar, frate Hendricks, tu nu-mi

119
cunoşti clasa! Ei nu vor să primească teme acasă. E pierdere de
vreme."
Pot să vă asigur că, atâta vreme cât nu dai teme de casă,
elevii tăi nu vor lucra acasă. De ce însă nu ai căuta să vezi ce li se
potriveşte? Îngăduie-mi să te ajut.
Să ne gândim din nou la o situaţie tipică la clasă: tu eşti
perfect pregătit, ţi-ai stors mintea cu un anumit pasaj din
Scriptură. Ei — sau cel puţin cei mai mulţi dintre ei — nici
măcar n-au lecturat pasajul respectiv în ultimele şase luni. Tu vii

plin de entuziasm, pentru că în acel pasaj ai găsit răspunsuri şi

soluţii la anumite probleme. Ei vin fără interes.
Situaţia este aproape la fel şi cu predica de duminica
dimineaţa şi, după părerea mea, asta este cea mai mare slăbiciune
a predicării: există prea puţină pregătire a ascultătorilor pentru o
predică şi chiar mai puţin studiază ei după aceea.
Aşa că, să rezumăm pe scurt valoarea temelor de casă. Reţin
îndeosebi trei beneficii:
1. Ele te determină să gândeşti. Temele sunt un fel de
încălzire a minţii. Pregătesc mintea pentru a fi în formă la oră.
2. Ele clădesc o bază, o fundaţie pe care să se poată construi.
Elevul este conştient de problemele şi concluziile legate de text şi
în ce măsură îl priveşte în mod direct. întrebările prind contur.
Curiozitatea este stârnită.
3. Ele dezvoltă obişnuinţa studiului independent — şi acesta
este cel mai mare beneficiu al temelor de casă. Ele îi încurajează
pe
prinoameni să trăiască
el. Şi uitaţi-vă nuîntâmplă
ce se numai sub
cândautoritatea Cuvântului,
ei procedează aşa! ci şi
Nu uita că scopul tău ca profesor este să formezi învăţăcei
pentru mult timp. Predarea ta trebuie să fie un stimul, nu un
substitut. Singura ta cale de a-i face pe oameni interesaţi de

120
Cuvântul lui Dumnezeu este să-i motivezi în primul rând să
rămână în contact cu această realitate.
Care sunt caracteristicile temelor cu succes?
În primul rând, trebuie să fie creative, nu muncă de rutină.
Asta înseamnă că tu ai nevoie de un obiectiv clar pentru teme; ele
trebuie date cu un anumit scop. Îţi ia mult timp să le formulezi,
pentru
În că lecţiilerând,
al doilea creative nu-ţisăpică
trebuie din cer. de incitante. Ele ar
fie deosebit
trebui să ceară mai multe întrebări decât să răspundă la mai multe

întrebări. Forţează minţile celor care învaţă. Ştiu că a gândi este

dureros, dar poate să fie şi cu folos, dacă ne aflăm
sub îndrumarea Duhului Sfânt.
În al treilea rând, temele trebuie să fie rezolvabile. Nu trasa
sarcini nerealiste.
Dacă însă tu faci totul pentru a da teme creative, incitante şi
realizabile, ce anume faci în clasă dacă — din indiferent ce
motive — elevii nu şi le fac?
O soluţie simplă: fa o temă în clasă, atunci şi acolo. Scrie pe
tablă o întrebare deosebit de incitantă, apoi pune-i să citească un
pasaj care să aducă lumină asupra acesteia. (Urmăreşte această
ordine — prima dată ridică întrebarea, apoi citeşte pasajul —
pentru ca ei să ştie ce caută.)
O altă abordare: fă apel la experienţele lor. Întreabă-i cu ce
probleme se confruntă acum acasă, la lucru, la şcoală. Eu am
încercat această abordare la două clase despre care am fost

avertizat:
teme." Nu„Aceştia nu vor
vor, nu vor, să vorbească în clasă, nu vor să-şi facă
nu vor.
„Mulţumesc pentru informaţie", am spus. Şi-am luat apoi cu
mine un teanc de cartonaşe la prima clasă la care am predat, le-
am dat şi am spus: „Ştiţi, am multă încredere în voi. Ştiu că
proveniţi din medii diferite, aveţi afaceri şi alte activităţi, şi aşa

121
mai departe. De aceea am să iau unul din aceste cartonaşe —- dar
nu vă scrieţi numele pe el — ci numai răspunsul la întrebarea:
dacă aţi şti că primiţi un răspuns chiar acum, la orice problemă a
vieţii voastre, nu contează care, care ar fi primele trei probleme la
care aţi dori un răspuns? Care sunt trei dintre problemele care vă
frământă îndeosebi?"
Au scrissăcâteva
am început citesc miute,
câteva.apoi au trimis
Destul în faţă
de repede, cartonaşele,
cineva şi
a sesizat:
„Cam despre aşa ceva ar trebui să vorbim aici." Şi, la scurt timp

după aceea, abia am reuşit să fac să înceteze discuţia.

Odată, un tânăr a spus la oră: „Nu ştiu dacă acesta este locul
potrivit pentru a vorbi despre asta, dar, sincer să fiu, am stat cu
soţia mea joi noaptea de vorbă şi am spus că dacă nu ne mai
potrivim în relaţia intimă, ne vom despărţi." Acesta e genul de
comentarii care îi provoacă pe oameni. Şi din nou discuţia noastră
s-a înteţit.
În orice caz, dacă oamenii nu pot vorbi despre aceste lucruri
la ora ta de şcoală duminicală sau la grupul de studiu biblic, unde
oare ar putea să vorbească despre aşa ceva?
Studiile au arătat că există, destul de interesant, o corelaţie
directă între anticipare şi impact. Cu cât este mai mare
anticiparea, cu atât este mai mic impactul. Şi invers, cu cât e mai
mică predictibilitatea, cu atât impactul este mai mare. (Reţine, te
rog, că aici este vorba de metodologie, nu de morală.)
Exemplul clasic este din viaţa lui Iisus. Ei nu au cum să-L
ignore.
Într-o zi, irodienii şi fariseii s-au adunat laolaltă — oameni
care niciodată nu ar fi făcut ceva împreună. Ei nu puteau fi văzuţi
pe aceeaşi parte a drumului, decât dacă aveau unul şi acelaşi
duşman. Dar, din cauza acestui aducător de tulburare, care era
Iisus, s-au adunat laolaltă şi şi-au zis:

122
 — Haideţi să-L atacăm cu problema birului. În orice caz,
irodienii erau pro-Roma, iar fariseii anti-Roma. Să-L întrebăm
despre bir. Dacă spune că acceptă birul, e ţinta noastră. Dacă
spune că este împotriva birului, devine ţinta voastră. Să mergem.
L-au găsit pe Iisus şi L-au întrebat:
— Învăţătorule, se cuvine să plătim bir Cezarului?
— Daţi-mi un ban, a zis Iisus.
— Un ban? sigur, uite-aici.
Şi I-au dat o monedă.

— Al cui este chipul acesta?

— Păi... al Cezarului.
— Atunci daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui
Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.
Buimăciţi, L-au lăsat în pace şi s-au retras în alt loc. În fine,
unul dintre ei a întrebat:
— Cine a venit cu ideea asta prostească?
Ceea ce spunea Iisus era departe de a putea fi anticipat, aşa
că nu-i putea plictisi.
Este atât de greu să iei parte la multe dintre orele noastre de
şcoală duminicală sau la grupele de studiu biblic. Totul este atât
de previzibil încât poţi să aţipeşti, să te trezeşti peste zece minute
şi să vezi că se află exact unde te aşteptai să fie.
Este aşa cum s-a exprimat un episcop din Anglia:
— Ştiţi, oriunde s-a dus apostolul Pavel, era ori o răscoală,
ori o renaştere spirituală. Oriunde merg eu, ei servesc ceai.
Ce fac oamenii acolo unde mergi tu?

Lupta cu tăcerea
V-aţi uitat vreodată la faţa câinelui când îi puneţi câte o
întrebare serioasă?

123
 Cam aşa reacţionează elevii dintr-o clasă când îi întreb ceva
pentru prima dată: cu nişte priviri de căţeluşi cuminţi.
Aşa că mă gândesc că poate nu au înţeles ce i-am întrebat şi
reformulez întrebarea — dar răspunsul este acelaşi. Ba chiar mi s-
a răspuns:
— Noi nu vorbim aici, dumneavoastră sunteţi profu',
dumneavoastră
— Dar voi săsunteţi
vorbiţi.profesori în devenire, i-am răspuns, am
încredere în voi şi aştept de la voi să-mi vorbiţi aici şi să-mi

spuneţi ce gândiţi. Dacă aveţi un răspuns în sinea voastră, aş vrea

să-1 aud şi eu. Am mai pus încă o dată întrebarea şi am tăcut.
Ei au devenit teribil de conştienţi de tăcere. Câţiva au tuşit.
Dar eu eram foarte răbdător — puteam să aştept cât puteau şi ei.
Până la urmă, cineva a spus:
— Ei bme, am să vă spun ce gândesc. S-ar putea să nu fíe
corect, dar mă gândesc...
Bariera fusese trecută.
Ştiu acum, după ani de experienţă, că adulţii — fie oameni ai
legii, fie sportivi, fie muncitori, orice ar fi ei (am vorbit cu oricare
dintre ei şi este adevărat pentru fiecare) — au un nivel de
încredere foarte redus în folosirea şi înţelegerea Bibliei şi, de
aceea, ei au foarte mare nevoie de încredere pentru a vorbi la oră.
Ce poţi face tu în acest caz?
La începutul lucrării mele de la Dallas Cowboys, le-am spus.
— Oameni buni, vom învăţa cum să studiem Biblia.
Răspunsul
— Mulţumim lor afrumos,
fost un Doctore,
tărăboi mare
dar —nu şi de văzutmi-au
pricepeţi, şi de auzit.
spus.
Noi suntem jucători de fotbal.
Unul dintre mijlocaşi a insistat că înaintaşii nu puteau citi.
Însă eu i-am introdus în textul Scripturii şi i-am ajutat să înveţe ce

124
să caute în el. De fiecare dată când descopereau câte ceva, oricât
de elementar ar fi fost, le arătam că eram în al nouălea cer.
De fapt, aceasta este cheia în studiul biblic: învaţă-i ce să
caute şi atunci vor găsi.
Dacă oamenii au încredere în tine, datoria ta este să te
foloseşti de acest privilegiu şi să-i ajuţi să transfere asupra
propriei lor persoane această încredere. Şi, cu cât au mai multă
încredere în tine, cu atât este mai mare potenţialul de a zidi în ei
această auto-încredere.

Nu-i uşor, pentru că unii dintre ei şi-au fixat unele lucruri de

ani de zile. Ei şi-au zidit un sistem al categoriilor.
Când oamenii se tem să participe la oră, una dintre cele mai
bune soluţii este (1) să-i încurajezi să participe şi (2) să-i lauzi
când o fac.
Eu le spun de multe ori:
— Trebuie să înţelegeţi că singura întrebare prostească la
această oră este cea pe care nu o puneţi, pentru că este ca un
ganglion neextirpat care va ajunge să supureze. De aceea noi nu
râdem la nici o întreabre pusă sau la nici un comentariu făcut aici.
Noi le luăm în serios.
— Fantastic, mulţumesc! Sau:

— Cred că în tot timpul cât am studiat Biblia n-am sesizat

esenţa acestui pasaj. Este extraordinar, mulţumesc! Sau:
— Este cea mai profundă întrebare pe care am auzit-o
vreodată referitor la ceea
Voi sărbătoriţi acestce
pasaj.
spun ei. Fă un erou din fiecare care ia
cuvântul.
Când cineva va spune într-o zi la ora ta:
— Probabil că aceasta este o întrebare stupidă, dar am vrut
de multă vreme să o pun..., fă-i unul din cele mai minunate

125
complimente. Vei crea astfel o atmosferă în care fiecare se va
simţi liber să întrebe ceea ce s-a temut să întrebe.

A face fata intrebarilor

Ce faci dacă ţi se pune o întrebare la care nu poţi răspunde?

Răspunsul
din clasă tău este
este: „Mai bineimportant,
îţi ţii gurapentru
închisăcăşilaitmotivul multora
eşti considerat prost
decât să ţi-o deschizi şi să dovedeşti acest lucru." De aceea, caută

să spui:
— Este o întrebare extraordinară, mulţumesc! Nu pot acum
să-ţi răspund, dar am să caut un răspuns pentru tine.
Poate că vă amintiţi de vreun profesor, la colegiu poate, care
răspundea elevilor bâlbâindu-se: „Ei bine, ... aşadar... prin
urmare... după aceea... cum s-a-ntâmplat... celor mai mulţi elevi
le-ar plăcea..." şi aşa mai departe, şi între timp ţie ţi-a trecut prin
minte: „Acum ştiu sigur că nu avea un răspuns limpede."
Cel mai minunat profesor pe care l-am avut vreodată a fost
un renumit specialist în Noul Testament. Odată la oră, un student
i-a pus o întrebare la care el i-a răspuns:
— Tinere, este cea mai profundă întrebare care mi s-a pus
vreodată în treizeci şi şase de ani de predare şi nu pot să-ţi
răspund acuma la ea, pentru că ţi-aş răspunde foarte superficial.
Dar am să mă informez şi am să revin cu un răspuns. Mai există
vreo întrebare ca asta?
Nu trebuie
niciodată greu săaşadar să arunci
recunoşti praf în ochii cuiva. Să nu-ţi fie
că nu ştii.
Cum te descurci cu întrebările care caută să te ameninţe?
Cred că în asta constă puterea celor mai eficiente grupuri în
atragerea celor necreştini: ei se simt în stare să facă faţă
întrebărilor ameninţătoare şi nu adoptă o atitudine defensivă.

126
 Eu am vorbit o dată la o clasă de studiu biblic destinată
necredincioşilor şi am parcurs cu ei Evanghelia după Marcu, când
un tip şi-a ridicat mâna şi m-a întrebat:
— Hei, nu-i aşa că nu încerci să-mi spui mie că Isus Hristos
este Dumnezeu?
Cum s-ar putea răspunde la o astfel de întrebare în biserici?
Răspunsul său este foarte important. De el depinde mântuirea pe
vecie a cuiva.
I-am răspuns:

— Jim, este o întrebare incredibilă, care merge drept la

inimă. Ea ne confruntă cu lucrurile despre care vorbim aici. A mai
auzit cineva ce a întrebat Jim? Jim, repetă, te rog, ce ai întrebat!
Ceea ce este destul de interesant este că după ce continui
discuţia folosind o astfel de abordare a elevului, un tip ca Jim nici
nu mai aude răspunsurile care i se dau, ci este atât de stimulat de
atitudinea ta încât l-ai câştigat.
În schimb, dacă-1 pui pe jar, aceasta va fi ultima lui întrebare
şi poate şi ultima lui participare la ora ta.

Controlul discuţiilor dominatoare

Ce faci dacă altcineva domină discuţia la oră — la fel de greu
de stăvilit ca şi cascada Niagara.
Am să vă dau un plan format din trei paşi:
In primul rând, exprimă-ţi aprecierea faţă de contribuţia lui.
Spune-i în particular:
— M-aş bucura să ştii cât de mult apreciez interesul tău la

această
clasă să oră.
fie laDacă aş interesat
fel de reuşi să-icum
determin
eşti tu,pear fiecare din această
fi o reuşită pentru
mine. Poate că nimeni nu i-a mai spus aşa ceva înainte. Cei mai
mulţi oameni îi aruncă un fel de privire care spune: „De ce nu
taci?" Nu că i-ar băga în seamă, desigur, dar nu-i are la inimă.
In al doilea rând, cere-i să-ţi facă o favoare:

127
 — N-ai remarcat că multă lume din clasă nu participă la
discuţie? Nu mă ajuţi să-i determin să se implice? Aşează-te
puţin, ajută-mă şi să vedem dacă reuşim amândoi să-i facem pe
ceilalţi din clasă să fie la fel de implicaţi ca şi tine, în această
discuţie. Acest mod de a proceda are de obicei un efect fascinant.
In fine, în timpul orei, cere-i lui să-ţi răspundă la o întrebare.
S-ar putea să fie pentru prima dată când i se întâmplă aşa ceva şi
va dovedi cu prisosinţă că tu apreciezi cu adevărat ceea ce are el
de spus.

Eu am procedat o dată aşa cu un tânăr care domina ora şi l-

am pus în încurcătură.
— Oh, vreţi ca să răspund eu!
Ceva mai târziu mi-a spus:
— Ştiţi, cred că m-am purtat puţin insuportabil.
— Chiar? Ce te-a făcut să crezi asta?
— Oh, zise el, ceilalţi vă transmit mesaje. însă eu vreau să vă
mulţumesc că aţi vrut să ştiţi ce aveam eu de spus. Nimeni nu a
procedat până acum aşa cu mine.
Până la urmă, în loc să-1 îndepărtez, l-am câştigat de partea
mea.
Exact asta dorim. Predarea devine distractivă dacă tu îţi dai
seama de ceea ce trebuie să faci: câştigă-i de partea ta.
Un student mi-a spus odată că s-a hotărât să se căsătorească
într-o bună zi.
— Ei bine, i-am spus, asta-i încurajator. Şi m-am gândit că
facem progrese cu studenţii.
— Ştii ce fel de soţie ţi-ai dori? l-am mai întrebat.
El a scos trei pagini scrise cu ceea ce şi-ar dori.
— Văd că te-ai gândit la asta, i-am zis. Ştii, eu scriu o carte
despre căsătorie. Te-ar deranja dacă aş împrumuta lista ta?
A rămas aproape împietrit.

128
 -— Nu, bineînţeles că nu, dom'profesor! Vă stau la dispoziţie
cu tot ce am.
II câştigasem. M-am uitat apoi pe lista lui şi l-am întrebat:
— Câte din aceste standarde îndeplineşti tu?

Dezvoltarea aptitudinii de a lua notiţ e

In fine, trebuie să îţi dai seama că nu prea mulţi dintre cei din
clasă ştiu să ia notiţe, sau să le înţeleagă valoarea. Dacă nu mă

credeţi, luaţi o foaie pe care o lasă ei după ce s-a terminat ora. Eu

procedez aşa în mod regulat când mă duc să vorbesc la vreo
biserică — o muncă ce seamănă puţin cu cea a omului de serviciu
şi care nu face parte din contract, dar care este foarte interesantă
pentru mine. Dacă aş folosi o ilustraţie cu un câine eschimos
pentru a le explica ceva, aş găsi o bucată de hârtie cu un singur
cuvânt pe ea: „câine". Probabil că fusese scris de către vreo
doamnă care m-a aşteptat la uşă la terminarea programului ca să-
mi spună:
— Ştiţi, şi eu am avut odată un câine eschimos.
Poţi să-i ajuţi pe elevi să ia notiţe mai bune arătându-le o
schiţă de bază a fiecărei lecţii. De la o săptămână la alta poţi
încerca să le dai notiţe mai puţine şi mai puţin detaliate, pentru ca
ei să înceapă să şi le contureze singuri. Va trece puţin timp până
ce vor pricepe că nu trebuie să-şi noteze numai „câine", ci şi ceea
ce pot învăţa de la ilustraţia cu câinele. Tu îi ajuţi aşadar pe elevi,
în mod treptat, să asculte lecţia în mod inteligent.
Le-am vorbit odată la o lecţie biblică unor profesionişti din
Dallas, unul dintre ei absolvise Massachusetts Institute of
Technology — un om cu cunoştinţe foarte avansate, foarte
articulate şi foarte apreciat ca şi consultant. Avea o minte
strălucită.

129
 Cu toate acestea, obişnuia să vină la ora noastră şi stătea
ascultând şi privind cu ochi mari, dar cu mâinile încrucişate.
La o lecţie de seară, într-o pauză de cafea, i-am spus:
— Am înţeles că aţi frecventat MIT (Massachusetts Institute
of Technology).
— Aşa este.
— V-a plăcut?
— Oh, a fost foarte stimulativ.
— V-aţi luat notiţe la cursuri?

— Adică la MIT?
— Da.
— Bineînţeles. Un morman de cursuri.
— Vi se par de folos?
— Oh, foarte utile. Sunt ca pâinea şi untul pentru mine,
ghidul meu de viaţă.

Minunat.
— Aici, V-aţibiblică?
la lecţia gândit vreodată să luaţi notiţe aici?
— Da.
— Nu, spuse el, nu m-am gândit niciodată la asta. Este o idee
bună.
— Cred că era.
Săptămâna următoare a venit cu o mapă şi şi-a luat notiţe.
Abia începusem ora când a sărit în picioare şi a spus:
— Hei, Hendricks. Am o întrebare.
Şi de-atunci nu s-a mai oprit din a pune întrebări. Fusese
dintr-o dată catapultat de la margine direct în centrul procesului
de învăţare.
profesie El a şiînvăţat
şi viaţă este cusăadevărat
facă o legătură întreplin
un creştin adevărul biblic şi
de viaţă.

130
 A INVESTI

Şi acum, o recapitulare finală. Pentru tine, ca învăţător -

pentru a-ţi stimula gândirea, pentru a-ţi înflăcăra sentimentele
şi pentru a te îndemna la acţiune - am prezentat în această carte
şapte principii fundamentale, sub formă de acrostih*2:

Legea Învăţătorului - Dacă astăzi încetezi să mai creşti,

mâine vei înceta să mai predai.

Legea Educaţiei - Modul în care învaţă oamenii îţi va

determina modul de predare.
Legea Activităţii - Învăţarea maximă este întotdeauna
rezultatul unei implicări maxime.
Legea Comunicării - Pentru a împărtăşi cu adevărat
informaţii, trebuie să construieşti punţi.
Legea Inimii - Predarea care are impact este aceea de la
inimă la inimă, nu de la inteligenţă la inteligenţă.
Legea Încurajării - Predarea tinde să fie mai eficientă
atunci când studentul este motivat în mod corespunzător.
Legea Pregătirii - Procesul de predare-învăţare va fi mult
mai eficient atunci când atât profesorul cât şi elevul sunt
pregătiţi în mod adecvat.

Aceste „legi" sunt principii - principii de bază împletite

pentru totdeauna în realizarea unei predări eficiente. Indiferent
la ce grupăcedeinformaţii
indiferent vârstă predai, indiferent
culturale careînţelegerea
foloseşti, este subiectul,
ta şi

2
In engleză, iniţialele celor şapte legi formează cuvântul
teacher care înseamnă „învăţător, profesor" (n.tr.)

131
punerea în aplicare a acestor legi te pot ajuta să aduci o schim-
bare permanentă în vieţile celorlalţi.
Dar nu uita că acestea sunt numai principii. Când este
vorba de a-Şi duce la îndeplinire planurile, Dumnezeu nu
foloseşte principii ci foloseşte oameni.
Succesul dorin ței tale de a fi un învăţător eficient nu
depinde
mai mult,dedecunoaşterea
deschidereaacestor
ta pentru de tine
legicaciputerea lui ca persoană să
Dumnezeu şi,
lucreze în viaţa ta. Cheia nu este ceea ce faci tu pentru

Dumnezeu ci ceea ce îi îngădui tu lui Dumnezeu să lucreze prin

persoana ta. Dumnezeu vrea să te folosească drept un
catalizator al Său iar dacă-L laşi să-ţi transforme şi să-ţi
reînnoiască gândirea, vei fi gata pentru a fi folosit.
Prin urmare, vrei tu ca Dumnezeu să te schimbe pentru ca
tu să ai eu adevărat un impact asupra celorlaţi? Această dorinţă
și această hotărâre s-ar putea să fie cel mai mare pas pentru
succesul predării tale.
Un veteran al câmpului misionar a descris odată creşti-
nismul est-european ca fiind bogat în hotărâre şi sărac în
informaţie, iar pe credincioşii din Vest ca fiind bogaţi în infor-
maţie dar săraci în hotărârea lor. Foarte mulţi credincioşi din
bisericile din Vest au o statură subdezvoltată, gârbovită, din
cauza deficienţelor de decizie.
Întrebarea care ne sâcâie este deci: suntem noi gata să
plătim preţul dezvoltării? Până la urmă, aceasta are un preţ.
Predarea eficientă nu este disponibilă la orice preţ de vânzare.
Dacă
înainte şi ai
veiînfivedere urmările,
bucuros suntorice
să plăteşti convins
preţ.căExtazul
vei merge
şi
împlinirea predării eficiente sunt mult prea satisfăcătoare
pentru a fi sacrificate în favoarea unei trăiri limitate şi a unor
scopuri mărunte.

132
 Pe măsură ce continui să investeşti în vieţile celorlalţi,
cred că te vei întoarce la această carte ca la un îndreptar util de
punere în practică a teoriei - adică exact ceea ce se cuvine să
facem.
PLANURI DE LECŢII

Învăţarea înseamnă schimbare şi puţine lucruri facilitează

transformarea individuală ca responsabilitatea individuală de a

studia cu alţii. Conceptele acestei cărţi vor fi întărite şi

acceptate pe măsură ce învăţătorii dialoghează şi aplică aceste
principii împreună cu colegii lor. Planurile de lecţii care
urmează vă sunt oferite pentru a vă ajuta să conduceţi un grup
de-a lungul întregului proces.
Schiţele interactive sunt împărţite în trei secţiuni - abor-
dare, analiza conţinutului şi aplicaţia personală. Acest plan va
fi folosit pentru toate cele şapte legi.

ABORDARE
Adulţii care vin la seminarul tău au multe lucruri în minte,
dar puţine dintre ele au tangenţă cu obiectivul de a deveni un
învăţător mai bun. Scopul acestui segment din oră este de a le
capta atenţia. Activităţile sunt menite să-i atragă şi să le
călăuzească gândurile spre tema ce va fi discutată la secţiunea
de analiză.
ANALIZĂ
Scopul acestei părţi a seminarului este de a clarifica şi
înţelege şi mai bine conceptele din capitol. Se pot utiliza o
varietate de metode pentru a explora şi a dobândi profunzime
în ce priveşte legile predării eficiente.

133
 APLICAŢIE
După ce elevii au înţeles elementele conceptuale ale predării,
urmează să trecem la implicaţii. Este nevoie de o reac ție. Acest
segment al planului se referă la faptul că elevii vor pune în
practică aceste principii de predare, în contextul slujbei fiecăruia.

Lecţia 1: Legea învăţătorului

ABORDARE
Scrie pe tablă următoarele patru afirmaţii ale doctorului

Hendricks. Pune-i pe fiecare învăţător/învăţătoare să o aleagă

pe aceea care i se pare mai importantă şi să facă o schiţă pentru
o prezentare de două minute a conceptului respectiv,
1. „Întotdeauna când caut învăţători care să fie buni, mă
uit după CDI — oameni care să fie Credincioşi, Disponibili şi
Învăţabili (deschiși pentru învățătură)" (p. 22).
2. „... numai o persoană schimbată poate să predea în mod
eficient. Cu cât te schimbi mai mult, cu atât mai mult devii un
instrument al schimbării din viaţa semenilor tăi. Dacă doreşti
să fii un agent al schimbării, şi tu trebuie să te schimbi" (p. 23-
24).
3. „Cele două lucruri care vă vor influenţa cel mai mult în
anii care urmează sunt cărţile pe care le-aţi citit şi oamenii pe
care i-aţi avut în jurul vostru" (p. 30).
4. „... experienţa nu te face în mod necesar mai bun; de
fapt, tinde să te înrăutăţească, dacă nu este o experienţă eva-
luată. Cea mai mare ameninţare pentru profesori este auto-
mulţumirea - faptul că nu se întreabă în permanenţă: «Cum pot
să mă perfecţionez?»" (p. 38)

134
 ANALIZĂ
Pune-i pe elevi să-şi prezinte unii altora schiţele, în grupuri
de trei sau patru elevi. Dacă ai mai puţin de şase participanţi,
pune-i pe toţi într-un singur grup.

PENTRU DISCUŢII ÎN GRUP LĂRGIT

Care credeţi
1. Care
2. au fost că
ideile
suntinteresante ale prezentărilor?
cele mai importante moduri în care
v-aţi dezvoltat convingerile şi atitudinile voastre despre

predare?
3. Cum credeţi că este afectată dezvoltarea spirituală a
unui individ de creşterea lui personală - sau lipsa creşterii - în
fiecare din aceste patru domenii: fizic, intelectual, social,
emoţional? Sunt unele dintre acestea mai importante decât
altele? De ce?
4. Dacă oamenii nu se pot dezvolta spiritual decât dacă îşi
dezvoltă dimensiunile fizice, intelectuale, sociale şi emoţionale
ale vieţii, în ce fel putem noi facilita creşterea în aceste
domenii esenţiale? Discutaţi despre aceste patru dimensiuni şi
faceţi pe tablă o listă de modalităţi practice prin care cineva
poate stimula creşterea în fiecare din aceste domenii ale vieţii.

APLICAŢIE
O viaţă pe care nu ţi-o analizezi nici nu merită trăită. O
astfel de viaţă
nificativă. nu poate
Pentru să producăsăosecreştere
ca o schimbare personală
producă, sem-
ea are nevoie
de o punere sub interogaţie conştientă a dimensiunilor funda-
mentale ale vieţii noastre.

135
 Pune-i pe toţi membrii grupului să completeze următorul
tabel cu unul până la trei puncte tari şi puncte slabe în fiecare
din următoarele domenii.

DOMENIILE VIEŢII PUNCTE TARI

PUNCTE SLABE

136
FIZIC

INTELECTUAL

SOCIAL

EMOŢIONAL

PLAN DE ACŢIUNE
Cere-i fiecărui profesor să scrie un plan de acţiune pentru
a îmbunătăţi unul dintre aceste patru domenii în următoarele
treizeci de zile. Pune-i să împărtăşească acest plan cu un pro-
fesor
gresulcoleg şi săînseluna
planului angajeze să se întrebe reciproc despre pro-
următoare.

137
 Lecţia 2: Legea Educaţiei

ABORDARE
Pune-1 pe fiecare membru al grupului să ia o foaie de
hârtie şi să realizeze o reprezentare grafică a învăţării. Folosind

figuri sau
grafic desene,despre
gândurile ei trebuie
„Cumsă-şi ilustreze
învaţă sau să-şi
cineva?" Puteţireprezinte
folosi
ilustraţiile de mai jos pentru a vă ajuta să începeţi să vă

dezvoltaţi propriile voastre ilustraţii.

ANALIZA
Pune-1 pe fiecare să vorbească despre figurile sale cu
cineva. Ascultă ideile şi conceptele din aceste desene despre
cum învaţă studenţii sau elevii şi readu-le în discuţie în faţa
întregului grup.

PENTRU DISCUŢII ÎN GRUP LĂRGIT

1. Ce învăţături profunde despre a învăţa aţi descoperit din
exerciţiul cu desenele? (Scrie-le pe acestea pe tablă şi adaugă
altele pe parcursul discuţiei.)
2. Gândeşte-te la ceva ce ai învăţat în ultimul an, o învă-
ţătură, o nouă abilitate sau o schimbare de atitudine. Care fac-
tori te-au ajutat în procesul de învăţare? Ce ţi-a împiedicat
învăţarea?

138
 3. În procesul de învăţare, care a fost rolul profesorului?
Dar rolul elevului? Dacă ți-ai imagina o clasă ce ai vedea că
face profesorul şi ce fac elevii?

4. Cum se încadrează eşecul în experienţa de învăţare a

cuiva? Când ţi-a fost eşecul folositor ţie personal, în creşterea

ta?

PENTRU DISCUŢII ÎN GRUP MIC

Împarte clasa în grupuri de două până la patru persoane
(organizate pe domenii de lucru - profesori de copii, de tineri şi
de adulţi) şi pune-i să răspundă la următoarea întrebare despre
Luca 9:1-17: „Dacă dorim să-i ajutăm pe studenţii noştri să
stăpânească abilităţile fundamentale de a citi, scrie, asculta şi

vorbi, ce
pentru fel de activităţi
a comunica de descoperire
acest pasaj am putea să folosim
din Scriptură?"

APLICAŢIE
Pune-i pe cei dintr-un grup să facă în mod individual
următorul exerciţiu de scriere: alege doi elevi cărora le predai
şi analizează diferenţele dintre ei. Ce pare să fie unic în modul
în care gândesc şi învaţă ei? În ce fel diferă ei în modul lor de
a înţelege Biblia şi în viaţa lor de creştini? Ce diferenţe cunoşti
în ce economic
nivel priveşte viaţa
etc.?lor - familie, geografie, cultură, educaţie,
Elev 1:

139
 Elev 2:

În lumina acestor informaţii, cum ai aborda predarea

pasajului din Luca 9:1-17 acestor doi elevi? În decursul
următoarelor luni, încearcă să faci acest exerciţiu pentru fiecare
elev din grupul tău.

140
 Lecţia 3: Legea Activităţii

ABORDARE
ACTIVITATE DE ACORD-CONTRA
Scrie pe tablă următoarea afirmaţie sau afişează-o pe
perete.„Învăţarea maximă este întotdeauna rezultatul implicării
maxime a elevului, pentru că întotdeauna învăţăm din ceea ce

facem.”
Pune-i pe cei care sunt de acord cu această afirmaţie într-
o parte a sălii, şi pe cei care nu sunt de acord cu ea în cealaltă
parte (nimeni nu are voie să rămână neutru). Printr-o dezbatere
liberă, lasă-i pe fiecare să-i convingă pe ceilalţi de poziţia pe
care şi-au ales-o. Unii pot să-şi schimbe locurile în timpul
discuţiilor, trecând de la o tabără la alta.

ANALIZĂ
PENTRU DISCUŢII GENERALE
Sunt câteva lucruri care trebuie ţinute minte cu privire la
Legea Activităţii. Discută cu clasa care sunt întrebările pe care
trebuie să ni le punem fiecare ca să-i angajăm pe elevii noştri în
procesul de învăţare. Dă-i fiecăruia o listă cu câteva idei de la
care să pornească:

Sunt activităţile potrivite pentru vârsta şi interesele

elevilor mei?
Au aceste activităţi un scop bine definit sau este numai o
muncă de rutină care să le ocupe timpul sau sa-i amuze fără un
scop precis.
Ce parte îi revine profesorului în facilitarea acestei
activităţi?

141
 V-aţi gândit la orice activităţi care ar putea împiedica
predarea eficientă? Discută-le cu ei şi de ce sunt acestea un
obstacol.
Pune-i pe învăţători să-şi împărtăşească experienţele po-
zitive de implicare activă a elevilor în activităţile de învăţare.
Ce au învăţat ei despre procesul de predare-învăţare din aceste
experienţe?
STUDIU DE SITUAŢIE

Împarte clasa în grupe mici de trei sau patru elevi.

Fiecare dintre ei să urmărească situaţiile care urmează şi să
facă o listă cu trei sau patru activităţi specifice (cercetare,
artizanat, muzică, artă, conversaţie, compuneri creative, dramă
etc.) pentru a-i implica pe deplin pe elevi în acestea.

1. Predai la o grupă de vârstă de opt-zece ani pilda din

Marcu 4:1-9. Ce activităţi ar fi potrivite şi pentru care parte a
lecţiei (introducere/captarea atenţiei, explorarea pasajului biblic
sau la aplicaţie)?
2. O clasă de elevi de liceu a avut de pregătit textul din
Judecători 6 şi fiecare dintre ei a mai studiat pasajul în copi-
lărie. Identifică ce fel de activităţi de învăţare ai putea folosi
pentru a-i ajuta să aplice în vieţile lor învăţătura acestui pasaj
atât de familiar.
3. Lecţia din Efeseni 2:1-3 urmăreşte „să definească firea
pământească, să amintească manifestările firii pământeşti la
credincioşi şi să identifice o faptă a firii pe care i-o încredinţăm
lui Dumnezeu ca să o schimbe în această săptămână.” Ce
activităţi ai putea folosi pentru a preda această lecţie la o clasă
de oameni căsătoriţi?

142
 APLICAŢIE
Experienţa bine evaluată este cel mai bun profesor. Cere
învăţătorilor să evalueze ei înşişi scala Legii Activităţii,
încercuind numărul care reflectă cât mai exact propria lor expe-
rienţă. Apoi pune-i să scrie un plan de perfecţionare într-un
singur domeniu.
SCALA LEGII ACTIVITĂŢII

1=Întotdeauna
2=De obicei
3=Jumătate din timp
4=Rar
5=Niciodată

1. Fac un efort inten ţionat ca s ănu le

citesc/spun elevilor acele lucruri pe care 1234
le-ar putea înv ăţa mai bine 5
descoperindu-le singuri.
2. Am un obiectiv fixat pentru a folosi
activităţile de înv
ăţ are cu elevii mei, nu 1234
doar ca distrac ţie, nici ca munc ă de 5
rutină.
3. Meditez la cum ar facilita aceast ă
1234
activitate înv ăţarea şi-i ajut pe el evi s ă
5
aplice adev ărul biblic.
4. Mă întreb dac ă aceast ă activitate îmi va
lua prea mult timp sau se va dovedi 1234
nerealistă ţăfa ţ
de cerin ele acestei 5
îndatoriri.
5. Folosesc diferite tipuri de activit ăţi de 1234
învăţare în fiecare din lecţiile mele. 5
6. Le dau el evilor posibilitatea de a alege 1234

143
 activităţile de înv
ăţ are şi libertate în a-şi
5
alege temele potrivit nevoilor lor.
7. Urmăresc s ă-mi l ărgesc repertoriul
personal de metode de predare şi de 1234
activităţi de învăţ are pentru a f ace mai 5
eficientă predarea la clas ă.

144
 Lectia 4: Legea comunicării

ABORDARE
Pune-i pe membrii grupului să-şi amintească de un
moment din ultimele luni când au încercat o emoţie puternică
— mânie,
câteva bucurie,
minute, necaz.
cu un coleg,Permite
o astfelfiecăruia să împărtăşească
de întâmplare, în
amintindu-şi
de câţiva dintre factorii comunicării prezentaţi în acest capitol

de către Dr. Hendricks.

ANALIZĂ
După ce fiecare dintre cei doi a avut ocazia să-şi împăr-
tăşească întâmplările lor, treci la analiză cerându-le să arate
fiecare în ce mod a trecut partenerul lor efectiv puntea emo-
ţională a comunicării (de exemplu gesturile, expresia feţei,
tonul, variaţia intonaţională a vocii etc.).
PENTRU DISCUŢII GENERALE
1. În opinia ta, ce fel de punţi de comunicare ar trebui să
construiască învăţătorul cu fiecare individ care învaţă în parte
şi ce fel de punţi să stabilească cu întreaga clasă?
2. De ce este important ca expresia ta verbală (rostită şi
scrisă) şi cea non-verbală (limbajul trupului, acţiunile şi atitu-
dinile) să fie congruente? Poţi să-ţi aminteşti de momentele în
care asta nu s-a întâmplat? Care au fost rezultatele?

PENTRU GRUPURI MICI

Dr. Hendricks ne-a furnizat un exemplu (pag. 84) în ce
priveşte folosirea componentelor intelectuală, emoţională şi
voliţională în interacţiune cu ceea ce înseamnă „Legea de aur".
Împarte-i pe grupe de lucrare (copii, tineri sau adulţi) şi
pune-i pe fiecare să-şi încerce aptitudinile parcurgând acelaşi

145
proces într-una din următoarele variante şi chiar să aleagă patru
elevi sau lucrători drept audienţă:
1. Ce înseamnă a împărtăşi altora credinţa ta?
2. Ce înseamnă a experimenta puterea lui Dumnezeu
(Efeseni 3:14-19)?
Care întrebări ar putea fi folosite la fiecare categorie a
cunoaşterii,
credinţa sau simţirii
pentru a şianaliza
acţionării pentru
Efeseni (1) Împărtăşeşte
3:14-19? a-ţi împărtăşi
rezultatele cu celelalte grupuri.

MEDITAŢIE PERSONALĂ
Cere-le să se gândească la câteva din lecţiile pe care le-au
predat. Ce cred ei că au văzut şi auzit elevii lor legat de intro-
ducerea/concluzia lecţiei; gesturile/mişcarea; folosirea vocii;
ocazii de a afla reacţia lor? Cere-le învăţătorilor să-şi noteze
câteva lucruri despre cum se descurcă ei în aceste domenii.

EXERCIŢIU DE APLICAŢIE
Împarte câteva din următoarele domenii fiecăruia dintre
grupurile mici. Pune-i să întocmească o listă cu căile practice
prin care învăţătorii pot să-şi perfecţioneze comunicarea în
următoarele domenii:

1. Introducerea lecţiei
2. Concluzia lecţiei
3. Folosirea vocii
4. Folosirea gesturilor
5. Depăşirea distragerii din exterior
6. Obţinerea reacţiilor la predare

Întocmeşte pe tablă o listă de idei practice la fiecare

categorie.

146
 APLICAŢIE

Pentru a aplica ideile acestui capitol, pune pe fiecare să

se angajeze să facă în următoarele două săptămâni una dintre
aceste activităţi.
•

lecţiile tale şi să-ţiCere altuipărerea

spună învăţătorreferitor
să participe la una din
la câteva din
domeniile mai sus amintite.

• Pune-i pe studenţi să răspundă la un

chestionar anonim — „Scrisori de la Elevi". Pune-le întrebări
din domeniile la care ai vrea să le cunoşti reacţia, cum ar fi:
Ce vă place la oră?
Ce trăsături personale ale învăţătorului le găsiţi folositoare,
care vă distrag?
Ce vi se pare plictisitor la ora noastră?
Dacă aţi putea schimba ceva din ora noastră, ce anume aţi
schimba?
• Inregistrează (audio sau video) una din
lecţiile tale, fiind foarte atent la introducerea şi la concluzia
lecţiei. După ce asculţi sau urmăreşti caseta, scrie două lucruri
prin care ai putea să-ţi îmbunătăţeşti eficienţa predării.
Urmăreşte un învăţător care-şi foloseşte în mod efectiv
vocea şi gesturile. Compară modul tău de a-ţi folosi vocea şi
gesturile cu felul lui de a o face şi fă-ţi o listă cu câteva lucruri
pe care le-ai putea face pentru perfecţionarea abilităţilor tale

147
 Lecţia 5: Legea Inimii

ABORDARE
Cere-le celor din clasă să se gândească la o experienţă
pozitivă de la o oră pe care au avut-o pe când aveau vârsta
elevilor din clasa lor. Ce anume i-a făcut să-şi amintească de acea
experienţă?

ANALIZĂ
Pune-i pe cei din grup să-şi împărtăşească aceste experienţe

într-un cerc şi să vadă în ce categorii s-ar putea clasifica aceste

elemente pozitive:
1. Ethos — caracterul şi credibilitatea învăţătorului
2. Pathos — cum a stârnit învăţătorul interesul sau
cum a afectat el planul emoţiilor
3. Logos — stăpânirea logică şi intrinsecă a
conţinutului de către profesor
PENTRU DISCUŢII ÎN GRUP LĂRGIT
1.Cum aţi descrie cu cuvintele voastre predarea de la „inimă
la inimă"?
2.Ce rol are vulnerabilitatea învăţătorului sau propriile-i
destăinuiri în predare? în ce privinţe ar trebui să avem grijă cu
împărtăşirea propriilor noastre lupte elevilor? Care ar fi câteva
din acţiunile practice care l-ar face pe învăţător mai vul nerabil în
faţa elevilor săi?
3. De ce este esenţial să ne „cunoaştem" elevii? Care ar fi
câteva dintre modalităţile de a ne cunoaşte mai bine elevii?

PROIECTE DE „A TE CUNOAŞTE"
1.Cunoaşterea clasei — învăţătorii eficienţi îşi cunosc elevii
în mod personal. împarte clasa în două grupe şi pime- i să
dezvolte un dialog pentru a se cunoaşte, o grupă pentru învăţătorii
de copii şi cealaltă grupă pentru învăţătorii de adolescenţi şi
adulţi. Cunoaşterea lor poate include câteva din următoarele

148
puncte, dar pune-i să contribuie cu noi idei la această listă de
pornire.
Nume, adresă, număr de telefon
Responsabilităţi la şcoală/serviciu
Familie
Fapte de creştin
Preocupări individuale şi activităţi recreative
Interese şi abilităţi
Mâncarea preferată, locurile de agrement
Ce alte lucruri ar mai putea face învăţătorii pentru a-şi

cunoaşte mai bine elevii?

2.Topul nevoilor — Pune-i pe învăţători să întocmească o
listă cu care cred ei că ar fi primele zece nevoi ale elevilor lor, şi
să treacă aceste nevoi în ordinea priorităţilor lor. Apoi pune-i pe
învăţători să dea un astfel de test de cunoaştere fară nume
săptămâna următoare, punându-i pe elevi să-şi scrie primele zece
nevoi sau interese, în ordinea priorităţii lor. Invăţătorii să-şi
compare apoi propriile lor liste cu listele făcute de elevii lor.
La întâlnirea următoare, pune în discuţie următoarele
întrebări: „Cât de bine îţi cunoşti elevii?" „Cum vor afecta aceste
informaţii predarea ta?"

APLICAŢIE
Incheie întâlnirea punându-i pe învăţători să facă un
excerciţiu de completare a frazelor de mai jos. Imparte-i apoi în
grupuri de trei ca să se roage pentru nevoile elevilor lor.
„Trebuie să mai lucrezi la aceste aspecte ... legate de
ethos, pathos şi logos."
„Voi face aceasta în următoarele săptămâni prin..."

149
 Lecţia 6: Legea încurajării

ABORDARE
Pune-i pe învăţători să se gândească la zilele lor de liceu sau
de colegiu. Care oameni i-au influenţat şi motivat? Cere-le să-şi
amintească şi să scrie ce au făcut aceşti oameni pentru a-i ajuta
să-şi formuleze o motivaţie.
ANALIZĂ
Fă pe tablă o listă sau proiectează-o pe perete cu „Motivatorii

în lucrarea de predare" de la secţiunea de abordare. Adaugă

motive la lista întocmită de învăţători.
PENTRU DISCUŢII GENERALE

1. Care dintre „Motivatorii în lucrare" a fost extrinsec?

intrinsec?
2. Care dintre motivaţii este cea mai eficientă în vieţile
elevilor — cea intrinsecă sau cea extrinsecă?
3. Există căi pentru a transforma metodele motivării
extrinseci în metode intrinseci? Care ar fi acestea?
4. Ce semne urmăreşti la oră pentru a vedea dacă elevii tăi se
plictisesc sau nu?
5. Cum îţi îmbunătăţeşti cursul pentru a le recâştiga atenţia?
6. Ce fel de lucruri antrenante poţi face pentru a-i încuraja pe
elevi să-şi împărtăşească credinţa şi să se concentreze asupra
fazelor de a spune, de a arăta şi de a acţiona?
7. Care dintre aceste etape este cea mai grea pentru
învăţători? De ce?
PENTRU GRUPURI MICI

Imparte clasa pe grupe de lucrare — copii, tineri şi adulţi —

şi pune-i pe fiecare să formuleze idei concrete şi specifice la
următoarele categorii care ar putea fi folosite pentru un
„Instrumentar motivaţional" al învăţătorilor.
Proprietate —

150
 Curiozitate -—
Nevoi de întâlnire —
Folosinţă —
Recunoaştere —
Aprobare —
Mai există alte categorii pe care le-ai putea adăuga la lista
Dr. Hendricks?
APLICAŢIE
INSTRUMENTAR PERSONAL

Pune-i pe învăţători să arunce o privire către propriul lor

„Instrumentar motivaţional" şi să se întrebe:
1. Există „unelte ruginite" care stau în calea învăţării şi
aplicării de către elevi a principiilor predate la ora mea?
2. Ce unealtă lipseşte din instrumentarul meu personal? Care
ar fi două căi specifice pentru a deveni mai eficient în a-i motiva
pe elevii mei?

151
 Lecţia 7: Legea Pregătirii

ABORDARE

EXERCIŢIU DE SCRIERE
De cum intră pe uşă învăţătorii tăi, afişează-le pe tablă sau pe
un stativ schema următoare, lăsând mult loc liber pentru
comentarii:
PREGĂTIREA LECŢIEI Plina de stres
ESTE.
Interesanta
Cere O aventura a
timp invatarii
Deosebit de creativa
chinuitoare

Dă-le învăţătorilor cu ce să scrie şi lasă-i să termine

secvenţele
sentimenteleculor
cuvinte
legate sau fraze carelecţiei.
de pregătirea să exprime gândurile şi

ANALIZĂ
INTERVIU
Alege trei sau patru dintre cei mai experimentaţi
învăţători şi interoghează-i cu privire la lucruri generale. Poţi
să-i întrebi:
Ce paşi urmezi în pregătirea lecţiei? Care dintre aceşti paşi
sunt cei mai utili? cel mai puţin folositori?
Care este cel mai frustrant aspect al pregătirii lecţiei? Cum te
împaci cu această provocare?
Dacă ar fi să mai predai o dată aceeaşi lecţie, ce anume ai
face diferit în pregătirea ei?
Dacă ai vrea să dai sfaturi profesorilor noi, ce anume le-ai
spune?
Permite apoi şi altora din sală să participe la discuţie!
PENTRU GRUPURI MICI

152
 Împărţiţi pe grupuri de lucrare (învăţători pentru copii, tineri şi
adulţi), pune-i să aleagă una dintre următoarele trei activităţi:
Teme — Ce teme prealabile ai putea da clasei pentru a-i pregăti
să studieze Psalmul 23? Asigură-te că ei stăpânesc criteriile
prezentate de Dr. Hendricks.
Întrebări — Dezvoltă şase sau şapte întrebări din Luca 15:11-32
(pilda fiului risipitor) pe care le-ai putea folosi la oră pentru a
explora mai profund această pildă. Asigură-te că lista ta este
echilibrată în privinţa tipurilor de întrebări, informaţionale, analitice
şi aplicabile.

Conducerea discuţiilor — Când conduci discuţiile de la ora ta,

ce poţi face când:
Nimeni nu răspunde la întrebare;
Cineva monopolizează discuţia;
Comentariile sunt irelevante pentru discuţie;
Participanţii nu sunt de acord;
Cineva dă un răspuns „greşit" sau chiar eretic?
Pune grupurile laolaltă şi lasă-i să-şi împărtăşească rezultatele.
APLICAŢIE
Pune-i pe învăţători să dezvolte un plan de acţiune pentru a-şi
îmbunătăţi sau schimba una din dimensiunile pregătirii lecţiei. Cere-
le de asemenea să-şi găsească un coleg învăţător şi fiecare dintre cei
doi să fie răspunzător pentru etapa pregătitoare a lecţiei. Ca parte a
acestui parteneriat, ei ar trebui să cadă de acord asupra timpului
necesar pentru pregătire şi pentru când speră să aibă lecţia pregătită.
Ei pot să se roage împreună în mod constant şi să verifice tot timpul
ce face celălalt.

RUGĂCIUNI
Dă-le SCRISE
învăţătorilor cartonaşe de 5x8 cm. şi pune-i să-I scrie lui
Dumnezeu o rugăciune, în care să-I mulţumească pentru schimbările
care s-au produs în predarea lor în ultimele luni şi să noteze unul sau
două domenii în care şi-ar dori ca Domnul să îi îndrume pentru ca
predarea lor să schimbe vieţi.Încheie lecţiile printr-un timp de
rugăciune, permiţându-le să-şi citească rugăciunile de mulţumire de

153
pe cartoanşe, precum şi să-şi exprime dorinţa ca Domnul să lucreze
în vieţile elevilor lor.

DEZVOLTĂ PREDAREA PRIN VIZIONAREA CASETEI

„CELE ŞAPTE LEGI ALE ÎNVĂŢĂTORULUI"

cum Lasă-i pe Howardabilităţile

să revoluţionezi Hendricksdeşicomunicare
Brace Wilkinson să-ţi arate
prin intermediul
seriei „Walk Thru the Bible's Teacher Training".

Această carte a fost dezvoltată ca parte a seriei de „Principii

aplicate ale învăţării", un îndreptar unic de instruire desemnat să
ajute pe oricine doreşte să devină un bun vorbitor, fie ca păstor,
fie ca învăţător de şcoală duminicală, fie lider de studiu biblic, fie
consilier sau părinte.
„Walk Thru the Bible Ministries" a pus laolaltă eforturile
creative ale Dr. Howard Hendricks şi Bruce H. Wilkilson,
fondator şi preşedinte al organizaţiei, pentru a vă ajuta să
stăpâniţi secretele unei predări rodnice. Fiecare dintre ei sunt
apreciaţi în întreaga ţară pentru predarea lor care schimbă vieţi.
Seria Dr. Hendricks „Cele şapte legi ale învăţătorului" se
concentrează asupra celor şapte principii descrise în această carte.
Casetele video ale cursurilor sale, alături de un caiet pentru elevi
şi un ghid pentru lideri sunt recomandate pentru a fi folosite în
biserici, şcoli sau alte grupuri. Seria lui Bruce Wilkinson „Cele
şapte legi ale elevului" este oferită de asemenea pe video, însoţită
de un caiet pentru elevi, un ghid pen tru lideri şi un îndreptar.
Din experienţa lor practică de ani de zile, aceşti doi maeştri ai
comunicării au pus la punct acest curs unic care să vă ajute să vă
dezvoltaţi abilităţile de a preda cu măiestrie. Pentru mai multe
informaţii despre cum puteţi să comandaţi seria video şi
materialul care însoţeşte această carte, contactaţi:

Video Division

154
Walk Thru the Bible Ministries, Inc.
420! N. Peachtree Rd. P.O. Box 80587
Atlanta, Georgia 30366
Telefon 1-800-763-5433

155