Non Dualismul Vedantin Metafizica Si Mis

IOAN DURA
NON-DUALISMUL VEDANTIN. METAFIZICĂ ȘI MISTICĂ ÎN GÂNDIREA LUI ŚAṄKARA
1
Non-dualismul vedantin. Metafizică și mistică în gândirea lui Śaṅkara
IOAN DURA (n. 1983) este cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă a
Universității „Ovidius” din Constanța, unde predă Istoria și filosofia religiilor.
Doctor în teologie al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a mai
publicat numeroase studii și articole de specialitate.
2
IOAN DURA
NON-DUALISMUL VEDANTIN.
METAFIZICĂ ȘI MISTICĂ ÎN GÂNDIREA
LUI ŚAṄKARA
Prefață de
Prof. univ. dr. pr. NICOLAE ACHIMESCU
Editura „Astra Museum”

2015
3
Referenți științifici:
Prof. univ. dr. pr. Nicolae Achimescu
Prof. univ. dr. Dan Chițoiu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DURA, IOAN
Non-dualismul vedantin : metafizică și mistică în
gândirea lui Śankara / Dura Ioan. - Sibiu : Astra Museum,
2015
Bibliogr.
ISBN 978-606-733-068-7
11
©2015 Autorul volumului. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală

sau parțială a textului, prin orice mijloace, fără acordul autorului, este interzisă și
se pedepsește conform legii.
4
Cuprins
Mamei și soției mele
5
6
Cuprins
CUPRINS
PREFAȚĂ 13
INTRODUCERE 17
Argument. Obiectivele cercetării ................................................................................17
Relevanța temei în contextul cercetării actuale ...........................................................19
Scurt cadru al lucrării .................................................................................................22
Metodele și abordarea utilizate ...................................................................................24
CAPITOLUL I - ŚAṄKARA ȘI FILOSOFIA RELIGIOASĂ A NON-DUALISMULUI
VEDĀNTIN 27
1.1. Vedānta - paradigma filosofico-religioasă a identității Ātman-Brahman..............27
1.2. Ādi Śaṅkarācārya - viața și opera ........................................................................31
1.2.1. Referințe biografice asupra vieții lui Śaṅkara ............................................ 31
1.2.2. Opera lui Śaṅkara - un monument al gândirii religioase vedāntine ............ 37
1.3. Advaita. Precizări conceptuale .............................................................................40
1.4. Filosofia non-dualismului în religiile orientale - o abordare comparativă ............42
1.4.1. Negația gândirii dualiste în budismul Mahāyāna ....................................... 43
1.4.2. Non-pluralitatea lumii în daoism ................................................................ 45
1.4.3. Non-dualitatea subiect - obiect în Advaita-Vedānta ................................... 46
1.5. Non-dualismul vedāntin (advaita), dualismul și parametrii monismului filosofic 49
CAPITOLUL II - BRAHMAN EKAM-EVA-ADVITĪYAM - PERSPECTIVA METAFIZICĂ
ŚAṄKARIANĂ A LUI „UNUL-FĂRĂ-AL-DOILEA” 55
2.1. Brahman - Realitatea ultimă în Upaniṣade ..........................................................55
2.1.1. Precizări etimologice ale termenului Brahman .......................................... 56
2.1.2. Caracterul antinomic al lui Brahman în Prasthānatrayī (Upaniṣade,
Bhagavad-Gītā și Brahma-Sūtra) ......................................................................... 59
2.1.3. Identitatea Brahman-Ātman - teza fundamentală în Upaniṣade ................. 64
2.1.4. Două „momente apologetice” în dezvoltarea conceptului Brahman în
Advaita śaṅkariană................................................................................................ 69
2.1.5. Brahman: Realitatea ultimă sau Absolutul? ............................................... 72
2.2. Brahman ekam-eva-advitīyam - teza non-dualismului vedāntin...........................75
2.2.1. Ekam-eva-advitīyam: ecuația non-dualismului absolut .............................. 77
2.2.1.1. Unul și multiplul: analogia reflecției soarelui în apă - Brahma-Sūtra-Śaṅkara-
Bhāṣya III.2.18 .............................................................................................................. 83
2.2.1.2. Unul și multiplul: analogia proiecțiilor magice - Brahma-Sūtra-Śaṅkara-Bhāṣya
II.1.9.............................................................................................................................. 84
2.2.2. Ekam-eva-advitīyam sau critica diferenței (bheda) .................................... 85
2.3. Brahman - Realitatea transcendentă în perspectiva śaṅkariană ............................89
7
2.3.1. Transcendența sau problematica lui dincolo ..............................................90

2.3.2. Brahman ca Tyad („Celălalt”) - hermeneutica śaṅkariană la
Bṛhadāraṇyaka-Upaniṣad III.9.9 .........................................................................94
2.3.3. Transcendența lui Brahman în perspectiva comentariului la Chāndogya-
Upaniṣad VIII.4.1 .................................................................................................98
2.3.4. Brahman - unica Entitate transcendentă ...................................................102
CAPITOLUL III - PARADIGMA CELOR „DOI BRAHMANI” ÎN GÂNDIREA
ŚAṄKARIANĂ 109
3.1. Teoria śaṅkariană a celor două adevăruri: pāramārthika (absolut) și vyāvahārika
(relativ).................................................................................................................... 109
3.2. Parā-vidyā (cunoașterea superioară) și aparā-vidyā (cunoașterea inferioară) ... 115
3.3. Paradigma celor „doi Brahmani” în Upaniṣade ................................................ 119
3.4. Terminologia śaṅkariană în ecuația celor „doi Brahmani” - nirguṇa, saguṇa, parā-
Brahman, aparā-Brahman, Parameśvara, Īśvara.................................................... 126
3.5. Nirguṇa și saguṇa denotă una și aceeași entitate: Brahman .............................. 131
3.6. Brahman nirguṇa - Realitatea ultimă nediferențiată și non-relațională ............. 136
3.6.1. Negația ca unică posibilitate de discurs despre Brahman nirguṇa ...........154
3.6.1.1. Negația în tradiția indiană ............................................................................... 154
3.6.1.2. Negația - realitatea ultimă? ............................................................................. 164
3.6.1.3. Negația cvadripartită în perspectiva advaitină................................................ 165
3.6.2. Adhyāropāpavāda - falsa atribuire de proprietăți sau calități și negarea
subsecventă .........................................................................................................169
3.6.3. Premisele apofatismului neti, neti.............................................................177
3.6.4. Negația neti, neti nu reduce pe Brahman la vid ........................................197
3.7. Valabilitatea lui Brahman saguṇa (Īśvara) ca obiect al meditației și al venerării
................................................................................................................................ 207
CAPITOLUL IV - BRAHMAN CA SAT-CĪT-ĀNANDA 215
4.1. Definiția bivalentă în Advaita Vedānta: taṭastha-lakṣaṇa și svarūpa-lakṣaṇa .. 215
4.1.2. Definiția în logica indiană ........................................................................216
4.1.3. Taṭastha-lakṣaṇa - definiția accidentală a lui Brahman ...........................219
4.1.4. Svarūpa-lakṣana - definiția esențială a lui Brahman ................................224
4.1.4.1. Sat-jñānam-anantam sau sat-cit-ānanda - compoziția definiției svarūpa-lakṣaṇa
la Śaṅkara și advaitinii post-śaṅkarieni........................................................................ 224
4.1.4.2. Svarūpa-lakṣana - repere hermeneutice śaṅkariene la Taittirīya-Upaniṣad II.1.1
.................................................................................................................................... 230
4.1.4.3. Conotația negativă a termenilor satyam-jñānam-anantam .............................. 240
4.2. Brahman ca Sat................................................................................................. 246
4.2.1. Traducerile termenului satyam - „Ființa”, „Realitate”, „Adevăr” ............246
4.2.2. Brahman ca ens a se .................................................................................252
4.2.3. Dialectica Ființă (Sat) - Non-Ființă (a-Sat) în Chāndogya-Upaniṣad-
Śaṅkara-Bhāṣya VI.2.1.......................................................................................264
4.2.4. Brahman - Ființa pură (sadeva sadityastitāmātraṃ vastu) .......................273
4.2.5. Metafizica celor „patru sferturi (pāda)” ale lui Brahman în Maitreyī-
Upaniṣad VII.11 - de la nemanifestat la manifestat ...........................................278
8
Cuprins
4.3. Brahman ca Jñānam ..........................................................................................286

4.3.1. Jñāna - precizări conceptuale în hermeneutica śaṅkariană ...................... 287
4.3.2. Jñānam Brahma și cunoașterea empirică: absența cunoscătorului (pramatṛ),
obiectului cunoscut (prameya) și a cunoașterii rezultate (pramiti) în Brahman 291
4.3.3. Brahman este Conștiința pură (Cīt) dincolo de dualitatea subiect-obiect 297
4.3.4. Cīt este svayaṁprakāśa - auto-luminozitatea lui Brahman ...................... 305
4.4. Brahman ca Anantam ........................................................................................313
4.4.1. Anantam - negația tuturor limitărilor empirice ......................................... 313
4.4.2. Anantam și ānanda sunt termeni interșanjabili? ....................................... 317
CAPITOLUL V – ONTOLOGIA REALULUI ȘI A IREALULUI ÎN ADVAITA
ŚAṄKARIANĂ 329
5.1. Māyā - posibilitatea relației între Brahman și univers ........................................330
5.1.1. Precizări etimologice ale termenului māyā............................................... 330
5.1.2. Semnificațiile conceptului māyā în gândirea lui Śaṅkara ......................... 336
5.1.2.1. Māyā ca śakti (energie creativă) ...................................................................... 336
5.1.2.2. Māyā ca avyakta (starea potențială înaintea manifestării sau a creației) ........... 339
5.1.2.3. Māyā ca marcă ontologică a universului ......................................................... 341
5.1.3. Māyāvāda este improprie în calificarea metafizicii sankariane? .............. 343
5.1.4. Māyā este indeterminabilă logic (anirvacanīya) ...................................... 344
5.2. Avidyā în perspectiva metafizică advaitină ........................................................347
5.2.1. Avidyā - precizări conceptuale .................................................................. 347
5.2.2. Avidyā și māyā sunt sinonime la Śaṅkara? ............................................... 351
5.2.3. Corespondența între avidyā și adhyāsa (supraimpoziție) ......................... 355
5.2.3.1. Definiția supraimpoziției (adhyāsa) în Brahma-Sūtra-Śaṅkara-Bhāṣya -
Samanvayādhyāya ....................................................................................................... 357
5.2.3.2. Condițiile posibilității supraimpoziției ............................................................ 358
5.3. Statutul ontologic al universului ........................................................................361
5.3.1. Brahman - fundamentul universului (adhiṣṭhāna) ................................... 361
5.3.1.1. Brahman este upādāna kāraṇa (cauza materială) și nimitta kāraṇa (cauza
eficientă) a universului ................................................................................................ 361
5.3.1.2. Relația cauză - efect în non-dualismul vedantin .............................................. 366
5.3.1.3. Upādhi - adaos sau condiție limitativă a lui Brahman ..................................... 372
5.3.2. Nāma-rūpa („nume-și-forme”) - țesătura universului fenomenal ............ 374
5.3.2.1. Relația dintre nāma-rūpa și Brahman/Ātman .................................................. 375
5.3.2.2. Stările nemanifestate și manifestate ale numelor-și-formelor........................... 379
5.3.2.3. Preexistența numelor-și-formelor ca sămânță potențială (bījaśaktiḥ) în Brahman
.................................................................................................................................... 383
5.3.2.4. Realitatea ontologică a numelor-și-formelor ................................................... 384
5.3.2.5. Ontologia advaitină nu denotă o perspectivă panteistă..................................... 386
5.3.3. Non-diferența (ananyatva) dintre Brahman și univers: interpretarea
śaṅkariană la Muṇḍaka-Upaniṣad II.2.11 - „totul este Brahman” ..................... 387
5.3.4. Universul - un flux între este și nu este sau între real și ireal .................. 392
5.3.5. Abādhitatva (non-contradicția) - criteriul adevărului ............................... 395
5.3.6. Universul ca mithya .................................................................................. 400
5.3.7. Trei niveluri de realitate: pāramārthika, vyāvahārika, prātibhāsika........ 404
9
5.3.8. Universul nu este śūnya ............................................................................406

5.3.8.1. Corespondențe semantice între māyā și śūnya ................................................ 406
5.3.8.2. Śūnya este diametral opus lui Sat .................................................................... 408
CAPITOLUL VI - BRAHMĀNUBHAVA - EXPERIENȚA NON-DUALĂ. PARADIGMA
ŚAṄKARIANĂ DE LA „A CUNOAȘTE PE” LA „A FI” BRAHMAN 411
6.1. Advaita Vedānta- „școală a cunoașterii mistice” ............................................... 411
6.2. Ātman - autenticul ființial al sinelui individual ................................................. 414
6.2.1. Jīva (sinele individual) - coordonate antropologice în Advaita Vedānta ..414
6.2.2. Non-diferența între Ātman și pluralitatea jīva-urilor: teoria limitării
(avaccheda-vāda) și teoria reflecției (pratibimba-vāda) ....................................419
6.2.3. Ātman este Brahman .................................................................................422
6.2.4. Ātman sălășluit în inimă............................................................................425
6.2.5. Antinomia lui Ātman: transcendență și imanență .....................................427
6.2.6. Ātman sākṣin - Conștiința martor .............................................................434
6.2.7. Ātman - Conștiința invariabilă în cursul experiențelor jāgrat, svapna și
suṣupti .................................................................................................................439
6.3. Mukhya-antaraṅga-sādhana - exercițiul contemplativ ..................................... 445
6.3.1. Meditația la Om (AUM) ca simbol al lui Brahman ...................................452
6.3.2. Tat tvam asi („Tu ești Acesta”) – interpretarea śaṅkariană ......................454
6.4. De la cunoașterea empirică (vṛtti-jñāna) la cunoașterea supremă (vidyā): premise
ale experienței non-duale ......................................................................................... 457
6.4.1. Epistemologia în gândirea indiană............................................................457
6.4.2. Pramāṇa - mijloacele valide ale cunoașterii? ...........................................458
6.4.3. Śruti și anubhāva - sursele valide ale cunoașterii lui Brahman
(Brahmajñāna)....................................................................................................460
6.4.4. Brahman este aprioric cunoașterii ............................................................464
6.4.5. Relativitatea și probabilitatea cunoașterii empirice - Brahman nu e cunoscut
ca un obiect .........................................................................................................468
6.5. Apofatismul advaitin - „de la [Brahman], cuvintele se întorc înapoi, împreună cu
mintea” (Taittirīya-Upaniṣad II.4.1)........................................................................ 473
6.5.1. Definind Indefinibilul. Insuficiența radicală a limbajului în a cuprinde pe
Brahman .............................................................................................................473
6.5.2. Brahman avācya (negrăit) și anirukta (inexprimabil) – tăcerea (upashānta)
ca experiență plenară ..........................................................................................482
6.5.3. Brahman - misterul ultim insondabil ........................................................487
6.6. Brahmanubhava sau realizarea Sinelui - dimensiunea mistică a experienței non-
duale ........................................................................................................................ 491
6.6.1. Experiență mistică - note definitorii .........................................................491
6.6.2. Anubhava - experiența intuitivă imediată și directă a lui Ātman/Brahman
............................................................................................................................497
6.6.3. Brahmaveda brahmaiva bhavati - „cunoscătorul lui Brahman devine
Brahman” (Muṇḍaka-Upaniṣad III.2.9) .............................................................507
6.6.4. Turīya - inefabilitatea experienței Brahmanubhava .................................512
10
Cuprins
6.6.5. Brahma-sākṣātkāra: vederea Celui în care „[...] nu este văzut nimic altceva”
............................................................................................................................ 514
6.6.6. Brahmanubhava - eliberarea finală (mokṣa)............................................. 518
6.6.7. Brahmanubhava nu este nirvikalpasamādhi din Yoga ............................. 519
6.6.8. Jīvanmukta - „cel eliberat în viață” .......................................................... 524
CAPITOLUL VII - EVALUARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI CREȘTIN-
ORTODOXE A NON-DUALISMULUI VEDĀNTIN. CONVERGENȚE ȘI DEOSEBIRI 529
7.1. Există convergențe între non-dualismul vedāntin și teologia creștină?...............529
7.2. Brahman ekamevādvitīyam și realitatea universului în creștinism .....................530
7.3. Brahman nirguṇa ca Realitate ultimă impersonală și Dumnezeu ca Realitate
treimică personală supraexistentă .............................................................................532
7.4. Jīvātman ca formă obturată a lui Brahman - omul ca ființă comunitară și subiect
participant în relația personală cu Dumnezeu ...........................................................535
7.5. Cunoașterea ca act de participare al omului la relația personală cu Dumnezeu ..537
7.6. Cursul de la ignoranță (avidyā) la cunoaștere (vidyā) și centralitatea lui Hristos ca
sens al vieții creștine.................................................................................................539
7.7. Apofatismul neti, neti și apofatismul creștin ......................................................540
7.8. Brahma-sākṣātkāra - vederea intuitivă a non-dualității și vederea lui Dumnezeu în
lumină ......................................................................................................................543
7.9. Brahmanubhava și îndumnezeirea creștină........................................................546
7.10. Există premisele unui posibil dialog interreligios între Advaita Vedānta și
creștinism? ...............................................................................................................547
CONCLUZII 551
BIBLIOGRAFIE 555
1. IZVOARE ............................................................................................................555
1.1. Izvoare hinduse ............................................................................................ 555
1.1.1. Texte śruti .......................................................................................................... 555
1.1.2. Texte smṛti......................................................................................................... 556
1.2. Lucrări ale lui Śankara ................................................................................. 556
1.3. Lucrări advaitine .......................................................................................... 556
1.4. Izvoare budiste și taoiste.............................................................................. 557
1.5. Izvoare creștine ............................................................................................ 557
2. DICȚIONARE ȘI ENCICLOPEDII .....................................................................558
3. LITERATURĂ SECUNDARĂ ...........................................................................559
3.1. Literatură advaitină și alte lucrări de Istoria și filosofia religiilor .............. 559
3.2. Literatură teologică ...................................................................................... 571
3.3. Studii și articole ........................................................................................... 572
11
12
Prefață
Prefață
Este un fapt incontestabil că întreaga cultură filosofico-religioasă hindusă fas-

cinează o parte a lumii occidentale prin subtilitatea și densitatea filosofică, dar și prin
înalta speculație teologică. Ca expresie a unei autentice tradiții milenare, gândirea reli-
gioasă indiană se propune în atenția cercetătorilor occidentali printr-un constant
element de noutate și, totodată, inepuizabil în interpretare, ceea ce a dus la conturarea
unei masive literaturi de specialitate, care valorifică diferite elemente de doctrină ale
hinduismului. Mai trebuie precizat faptul că gândirea religioasă hindusă nu cunoaște
procesul fracționării, înregistrat în creștinism, între filosofie și teologie, între filosofic
și religios.
Prezenta lucrare, susținută ca teză de doctorat în cadrul Facultății de Teologie
Ortodoxă din Iași, ne introduce în universul gândirii hinduse, mai precis în Advaita
Vedānta, una din cele șase darśana (sistem filosofic sau mai corect spus „punct de
vedere, înțelegere, doctrină, mod de a privi lucrurile”) ale hinduismului: Nyāya,
Vaiśeṣika, Sāṁkhya, Yoga, Mimāmsā, Vedānta. Fiecare din aceste școli filosofice pro-
pune o anumită paradigmă în abordarea Realității Ultime și a scopului existenței uma-
ne, perspective care, deși la o primă vedere se situează antagonic una față de cealaltă,
se află într-o „perfectă complementaritate”, cum subliniază S. Radhakrishnan. Trebuie
menționat faptul că o asemenea întreprindere este anevoie din mai multe motive. În
primul rând, datorită faptului că ceea ce numim „filosofie” în spațiul hindus prezintă
importante diferențe față de semnificația exercițiului filosofic în tradiția de sorginte
greacă. Aceste școli de filosofie hindusă sunt, în fapt, tot atâtea moduri de interpretare
a Vedelor, dar scopul actului interpretativ este mai degrabă unul existențial-sote-
riologic, decât unul de clarificare exegetică. Miza filosofiei hinduse este una care ține
de realizarea adevărului într-un mod existențial. Filosofia este un fapt experiențial,
având ca finalitate existențială eliberarea din circuitul samsaric. O altă serioasă pro-
blema rezultă din dificultățile privind explicitarea conceptelor filosofiei hinduse prin
terminologia constituită de tradiția reflecției europene. Toate aceste dificultăți sunt și
mai evidente atunci când este abordată metafizica vedantină. Autorul lucrării de față,
Ioan Dura, este conștient de toate aceste serioase dificultăți pe care le întâmpină orice
proiect de investigare a gândirii filosofice hinduse, mai ales atunci când analiza vine
dinspre orizontul culturii europene.
Profilul doctrinar al Advaitei Vedānta a fost trasat de Śaṅkara (788-820), poate
cel mai reprezentativ și complex gânditor din istoria filosofiei Indiei, despre care
13
Rudolf Otto afirma că reprezintă „o imensă referință în filosofia și religia indiană”,

fondul gândirii sale evidențiindu-se ca „una dintre marele tendințe metafizice în în-
treaga istorie a gândirii umane”. Śaṅkara se încadrează în parametrii principiilor ve-
dantine ca un continuator și sistematizator al acestora, valorificând din acest cadru
complex doctrinar teza non-dualității sau a lui Brahman ekam-eva-advitīyam („Unul-
fără-al-doilea”), ecuație în care filosoful indian explică existența universului fenomenal
ca o supraimpoziție iluzorie (upadhi) fundamentată pe Realitatea ultimă, valoarea de
realitate a acestui univers în relație cu Brahman și perspectiva „identității” dintre sinele
individual (jīvātman) și Brahman în realizarea eliberării (mokṣa).
În analiza cercetătorilor occidentali, non-dualismul vedantin este definit atât sub
aspectul metafizicii, cât și al misticii. Din aceste rațiuni metodologice, putem extrage
ideea factorului unitar al filosofiei și teologiei în gândirea śaṅkariană, întrucât este
insuficient a ne opri doar la analiza metafizică a lui Brahman non-dual, analiză care so-
licită în același timp și explicația mistică a identității subiectului și obiectului. Śaṅkara
nu este un filosof în sensul occidental al cuvântului, propunând un sistem metafizic
prin care realitatea este explicată sau interpretată, și cu atât mai puțin autorul unei
teorii științifice a naturii realității. Non-dualitatea nu este o descriere obiectivă a
existenței fenomenale, dar nici o respingere a unei asemenea descrieri obiective. Cu-
noașterea non-duală este cea care transcende înțelegerea rațiunii, de aceea suportul
ultim al non-dualității nu este rațiunea, ci experiența directă anubhava. Cunoașterea
non-duală este cunoașterea absolută (vidyā), nu este cunoașterea a sau cunoașterea
despre, asemenea cunoașterii empirice care implică polaritatea subiectul cunoscător și
obiectul cunoscut, ci este cunoașterea față de care se pune semnul egal cu a fi: „a cu-
noaște pe Brahman înseamnă a fi Brahman”.
Dificultatea accederii la o înțelegere adecvată a acestor aspecte nu doar în
contextul hindus, dar mai ales din perspectiva culturii europene, dă măsura com-
plexității traseului pe care a evoluat spiritualitatea și filosofia hindusă odată cu desfă-
șurarea a ceea ce poartă numele de Advaita Vedānta. Avem aici o măsură a limitei cul-
turale și lingvistice care desparte Europa de Asia, în special în modul în care s-a
constituit raționalitatea filosofică în intervalul post-vedic. Nu poate fi vorba de ceea ce
numim speculație teoretică aici, ci de modalități de a experia cu sine și față de sine
Realitatea ultimă. Este motivul nevoii unei precauții hermeneutice speciale în comen-
tariul literaturii vedantine, fiind de recomandat evitarea oricăror echivalări termino-
logice facile, de care Ioan Dura este conștient.
Iată, așadar, doar câteva argumente care justifică valoarea acestei lucrări, care se
completează prin deschiderea interdisciplinară a cercetării, care angajează teologia și
filosofia, dar și prin bogatul aparat bibliografic, cules de autor pe parcursul a două sta-
gii doctorale la British Library din Londra în 2010, respectiv 2011.
14
Prefață
Noutatea și actualitatea acestui demers științific sunt subliniate de faptul că în

spațiul academic românesc lipsește o lucrare care să afișeze într-o sumă de detalii teza
doctrinară a Advaitei Vedānta, iar în mediul internațional semnalăm absența, până în
momentul de față, a unei teze de doctorat care să pună într-o perspectivă comparativă
non-dualismul vedantin și teologia ortodoxă. Evaluarea din unghiul teologiei ortodoxe
a elementelor esențiale ale învățăturii sankariene, în scopul de a contura un resort care
să constituie baza unui dialog interreligios, ca prilej al comunicării Evangheliei lui
Hristos, este o necesitate în societatea globalizată, în care pluralismul religios repre-
zintă o realitate. Evidențierea unor posibile convergențe sau deosebiri între non-dualis-
mul vedantin și teologia creștin-ortodoxă este mai mult decât necesară într-un demers
științific de cercetare. Aici se pot verifica capacitatea interpretativă și, în același timp,
putințele critice ale lui Ioan Dura. Este, într-adevăr, o chestiune sensibilă, pentru că se
poate aluneca ușor în asocieri inadecvate ori în ratarea evidențierii acelor aspecte doc-
trinare care chiar permit o analiză comparativă. Miza e absolut semnificativă, bunul
rezultat fiind o mai bună înțelegere nu doar a ceea ce este cu adevărat important în
articulațiile unei spiritualități cu totul diferite, ci și o mai temeinică reflectare asupra a
ceea ce este deosebit de relevant în propriul orizont spiritual.
Limitându-ne la aceste aprecieri, recomandăm parcurgerea acestei lucrări pentru
o înțelegere corectă a conceptelor și tezelor non-dualismului vedantin, prezente în spa-
țiul hermeneuticii filosofico-teologice occidentale, așteptând din partea autorului și alte
lucrări la fel de reprezentative care să provoace, într-o dinamică misionară, teologia
ortodoxă la dialog.
Prof. univ. dr. pr. NICOLAE ACHIMESCU
15
16
Introducere
INTRODUCERE
Argument. Obiectivele cercetării
Întâlnirea Occidentului cu Orientul a adus, în planul filosofico-religios, opor-

tunitatea cunoașterii reciproce a celor două culturi și, implicit, verificarea valorilor pe-
rene ale gândirii religioase umane. Aceasta constituie resortul unor curiozități din ambele
părți, cea a occidentalilor fascinați de gândirea filosofică hindusă, de simplitatea și sacra-
litatea vieții sociale, și cea a indienilor fascinați de civilizația avansată tehnologic și de
pragmatismul societății europene. Întâlnirea celor două culturi a ocazionat un vast interes
din partea cercetătorilor occidentali pentru studiul gândirii filosofico-religioase hinduse,
în mod special pentru metafizica vedantină.
Un studiu exhaustiv al întregului compartiment al filosofiei și religiei hinduse este
imposibil de realizat în limita unei lucrări de doctorat. Complexitatea de credințe și
direcții filosofice care intră în structura a ceea ce în mod general numim hinduism face
imposibilă încadrarea într-o cercetare sistematică a fiecărui element în parte. Din aceste
rațiuni metodologice, ne-am oprit asupra Advaitei Vedānta, una din cele șase darśana,
respectiv Nyāya, Vaiśeṣika, Sāṁkhya, Yoga, Mimāmsā, Vedānta, cu cea mai mare
generalitate în spațiul indian. Ca să fim mai preciși, în atenția noastră va fi Advaita așa
cum a fost precizată de Śaṅkara pe fundamentul scripturilor hinduse.
Motivația alegerii temei propusă spre cercetare rezidă, în primul rând, în tendința
de a clarifica în spațiul filosofico-teologic românesc receptarea corectă a principiilor non-
dualismului vedantin, care, în diverse situații, au fost prezentate trunchiat prin inter-
mediul noilor mișcări religioase de factură orientală sau sunt total absente. Trebuie să
recunoaștem faptul că școala românească de Istoria Religiilor, în ceea ce privește in-
dologia, nu are un profil și o direcție de analiză pe baza unui program de cercetare care să
se impună în atenția internațională. În preocuparea cercetătorilor români în indologie –
apreciind în acest context aportul incontestabil al lui Mircea Eliade, Sergiu Al-George,
Nicolae Achimescu – Advaita Vedānta a fost prea puțin abordată sau chiar cu totul
absentă. Notăm faptul că, deși înregistrăm în ultimii 20 de ani o serie de traduceri în
limba română la diverse Upaniṣade1 și la unele lucrări atribuite celor mai importanți
advaitini2, nu beneficiem până în prezent de o traducere a unei bhāṣya (comentariu)
1
Cele mai vechi Upaniṣade. Bṛhadāranyaka-Upaniṣad și Chāndogya-Upaniṣad, traducere din limba
sanscrită, studiu introductiv, note și comentarii de Radu Bercea, Editura Științifică, București, 1993;
Swami LOKESWARANANDA, Īśa Upaniṣad. Kena Upaniṣad. Kaṭha Upaniṣad. Praśna Upaniṣad. Traducere
și note bazate pe comentariile lui Śaṅkara, traducere de Dana Șugu, Editura Ritam, București, 1998;
Upaniṣad (Taittirīya, Aitareya, Kauṣītaki-Brāhmaṇa, Śvetāśvatara, Muṇḍaka, Māṇḍūkya, Maitreya,
Vajrasūcika, Kaivalya, Jābāla, Kali-Santaraṇa, Yogarāja), traducere din limba sanscrită, note introductive
și comentarii: Ovidiu Cristian Nedu, Editura Herald, București, 2006.
2
Śaṅkarācārya, Upadeśa-Sāhasri (Cartea celor o mie de învățături), traducere din limba sanskrtită:
Florina Dobre și Vlad Șovărel, Editura Herald, București, 2001; Advaita Vedānta. Guadapāda-Śaṅkara-
17
śaṅkariene la Upanișade sau la Brahma-Sūtra și nu regăsim în cercetarea indianistică

românească o lucrare sistematică despre învățătura advaitină, care s-a propus ca her-
meneutica „ortodoxă” a scripturilor hinduse. Din acest considerent, lucrarea noastră va fi
una de pionierat și ne vom asuma completările și precizărilor celor aplecați spre studiul
Advaitei-Vedānta.
În al doilea rând, cercetarea noastră vizează și mecanismul de raportare și evaluare
din perspectiva teologiei creștin-ortodoxe a Advaitei Vedānta śaṅkariene, căutând să
subliniem, în perspectiva unui dialog interreligios, convergențele, corespondențele, dar și
diferențele pe baza cărora se poate construi un posibil dialog. Teologul creștin nu trebuie
să stea în izolare, ci este mandatat să transmită cuvântul Evangheliei lui Hristos, să
împărtășească valorile sale unice și celuilalt care își etalează la rându-i propriile valori.
Or, a sta în izolare în contextul actual al pluralismului religios și al secularizării, din ce în
ce mai agresive, este un risc pe care Biserica nu trebuie să și-l asume. Mai mult decât
atât, Biserica, printr-o cunoaștere corectă și completă a elementelor religiilor necreștine,
va articula un răspuns matur capabil să completeze ceea ce lipsește oricărei alte religii
necreștine: afirmarea unui Dumnezeu Personal care intră în cadrul istoric într-un dialog
personal și de comuniune cu omul. Din aceste considerente teologice, cercetarea noastră
nu trebuie privită cu reticență sau suspiciune, în sensul că ar viola principii de bază ale
valorii religiei creștine, ca singura care garantează mântuirea. S-a ajuns la un punct în
care discursul Bisericii în societate trebuie să vizeze atât pe credincioșii ei, cât și pe cei
de alte religii. Hristos nu este un Dumnezeu particularizat, ci este Logosul creator și mân-
tuitor al întregii umanități.
Ceea ce ne propunem în mod evident în prezenta lucrare de doctorat este să
cercetăm valențele și sensul non-dualismului vedantin în orizontul filosofico-religios al
culturii indiene. Ne interesează să investigăm fundamentele metafizice și religioase ale
învățăturii Advaitei Vedānta, asupra cărora se va focaliza cercetarea noastră, încercând o
abordare cât mai detaliată și comprehensivă a fiecărui punct: 1) Absolutul Brahman este
nirguṇa, unica Realitate ekam-eva-advitīyam („Unul-fără-al-doilea”), absolut tran-
scendent e prezentat exclusiv în termeni negativi: niravayava (infinit și indivizibil),
nirdharmaka (necalificat), asaṅga (independent, fără legătură), avikārī (neschimbător),
avyabhicārī (imuabil), akriyā (fără activitate), ahrasva, adīrgha (nu scurt, nu lung),
nirākāra (fără forme), aṇoraṇiyān (fără mărime), avināśī (indestructibil), avyakta
(nemanifestat), avyakṛita (nediferențiat), niṣprapañcha (acosmic), anirvachanīa (indeter-
minat); 2) În ce raport stă universul fenomenal cu Brahman nirguṇa, univers înzestrat cu
un anumit grad de realitate relativă; 3) Cunoașterea (jñāna, vidyā) este premisa non-
dualității subiect-obiect și unica metodă acceptată în perspectiva debarasării de ignoranță
(avidyā), ca factor al condiției existenței samsarice; 4) Valențele experienței
brahmanubhava ca stare de eliberare (mokṣa).
Menționăm faptul că atenția noastră în cercetarea temei se va centra în mod
special pe gândirea lui Śaṅkara (788–820), ca fiind cel care a sistematizat într-o logică
argumentativă referințele textelor śruti și smṛti la învățătura advaita (în traducerea
curentă europeană non-dualism sau non-dualite). Aceste referințe care statuează relația
Sadānanda (Doctrina și tratatele clasice), studiu asupra doctrinei, traducere din limba sanscrită, note și
comentarii de Ovidiu Cristian Nedu, Editura Herald, București, 2002.
18
Introducere
dintre Brahman și universul experienței noastre3, cu precizarea că Brahman este ekam-

eva-advitīyam („Unul-fără-al-doilea”), sunt prezente atât în Upaniṣade, cât și în
Bhagavad-Gītā. Încadrarea acestor referințe într-un sistem coerent, cu o fizionomie
filosofico-religioasă care s-a impus în peisajul gândirii indiene, aparține lui Śaṅkara.
Acolo unde ne lovim de imprecizii în argumentarea śaṅkariană, vom face recurs la gân-
ditorii post-śaṅkarieni și la cercetătorii contemporani. Nu în ultimul rând, ca obiectiv al
cercetării noastre va fi și încercarea unei evaluări din perspectiva teologiei creștin-orto-
doxe a învățăturii advaitine. În acest sens, vom trasa principalele premise ale unui posibil
dialog inter-religios și afișarea într-o perspectivă comparativă a elementelor esențiale ale
învățăturii śaṅkariene și corespondențele acestora în teologia creștină (de exemplu,
apofatismul neti, neti - apofatismul creștin, experiența brahmanubhava - experiența
mistică a îndumnezeirii).
Relevanța temei în contextul cercetării actuale
Advaita Vedānta s-a impus în studiul comparativ al cercetării academice din

Occident, fapt dovedit de numărul publicațiilor pe piața de specialitate, ceea ce confirmă
actualitatea și interesul crescând pentru cultura filosofico-religioasă indiană. Practic, este
un interes din ambele părți, întrucât înregistrăm o serie de lucrări din partea gânditorilor
vedantini care pun în paralel elemente din filosofia religioasă occidentală cu cele adva-
itine: menționăm aici pe J. Grimes 4, Francis X. Clooney5, Vensus A. George6, Bosco
Correya7.
În ceea ce privește tezele de doctorat dedicate la nivel mondial temei non-
dualismului vedāntin, putem semnala aici mai multe contribuții extrem de importante,
precum: John Myers, The Journey of Self-Knowledge: A Comparative Study of Meister
Eckhart`s Concept of Detachement and Śaṅkaracarya`s Concept of Knowledge, Domi-
nican School of Philosophy and Theology, 1990; Bruce Kenneth Hanson, Mystical
Realism:Epsitemology and Nondual Awareness, 1991; Brock Travis, Awarenes itself:
The non-dual view, The Union Institute, 1994; Carl F. Severance, A Study of the Meta-
physic-Epistemic Relationship in Advaita Vedānta Philosophy, Denver Seminary, 1995;
Amy Maline Wright, Knowing the Knower: An Investigation into Contemporary
Enlightenment Claims in View of the Epistemology of Classical Advaita Vedānta, 1996;
John J. Thatamanil, Nonduality and Ecstasy: Śaṅkara and Tillich on Theological
Anthropology, Boston University, 2000; Travis D. Webster, Discourse of Advaita:
3
Problema relaţiei dintre Brahman și universul fenomenal este teza centrală a metafizicii indiene. Cf. R.
K. TRIPATHI, „The Central Problem of Indian Metaphysics”, în Philosophy East and West, Vol. 19, No. 1
(1969), p. 43.
4
J. GRIMES, Quest for Certainty. A Comparative Study of Heidegger and Sankara, Peter Lang Publishing,
New York, 1989.
5
Francis X. CLOONEY, Theology after Vedānta. An Experiment in Comparative Theology, Sri Satguru
Publications (Indian Books Centre), Delhi, 1993.
6
Vensus A. GEORGE, Authentic Human Destiny. The Paths of Śaṅkara and Heidegger, The Council for
Research in Values and Philosophy, Washington, 1998.
7
Bosco CORREYA, Heidegger and Sankara. A Comparative Study of „Thinking of Being” and „Advaita”,
Jyotir Dharma Publication, Kerala, 2003.
19
Hinduism and the Vedānta Myth, University of Sydney, 2009; Neil Akshay Dalal, Texts
beyond words contemplation and practice in Śaṅkara`s Advaita Vedānta, University of
Texas at Austin, 2009 etc.
Menționăm faptul că până în momentul de față nu am regăsit nicio teză de
doctorat care să pună într-o perspectivă comparativă anumite elemente din Advaita și
teologia creștin-ortodoxă.
Având un grad mare de generalitate, titlul prezentei teze de doctorat, Non-dualis-
mul vedāntin. Metafizică și mistică în gândirea lui Śaṅkara, anticipează și metoda de
lucru pe care o vom urma și situează Advaita Vedānta atât pe planul metafizicii, cât și al
misticii. Din perspectiva gânditorului occidental, acest fapt ar putea scandaliza la prima
vedere. În argumentarea titlului trebuie să ținem cont de faptul că, în India, religia și
filosofia nu reprezintă două segmente, două tipologii separate ale gândirii umane. Este
regretabil faptul că Occidentul a pierdut această dimensiune integratoare a unității filo-
soficului și a religiosului, cu excepția teologiei ortodoxe care o păstrează. Din aceste ra-
țiuni, s-au conturat în cercetarea Advaitei Vedānta două direcții distincte: 1) în primul
rând, constatăm o direcție care cercetează Advaita exclusiv ca metafizică8, în optică filo-
sofică și 2) o altă direcție care corectează poziția anterioară, prin faptul că Advaita trebuie
observată concomitent atât ca filosofie, cât și ca o cale de realizare spirituală.9 Notăm în
acest sens remarca lui Eliot Deutsch: „Advaita Vedānta este o religie, la fel cum este și o
filosofie tehnică; este o cale de realizare spirituală, după cum este și un sistem de gândire.
Cu toate acestea, accentul preponderent al Vedāntei pe desăvârșirea spirituală nu-i
diminuează cu nimic aspectul de filosofie tehnică.”10 Pentru același E. Deutsch, Advaita
8
Trebuie remarcat faptul că atât metafizica și mistica sunt termeni care aparțin vocabularului occidental.
Din aceste rațiuni se poate contesta aplicarea lor în definirea Advaitei Vedānta. Desigur, o scurtă
perspectivă asupra definiției metafizicii va evidenția că nu este cu nimic eronat în a califica Advaita ca
metafizică: „Metafizica este un domeniu larg al filosofiei, marcat de două tipuri de cercetare. Primul își
propune să fie cea mai generală investigaţie posibilă în natura realităţii: există principii care se aplică la
tot ceea ce este real, la tot ceea ce este? - dacă facem abstracţie de natura particulară a lucrurilor existente,
pe care le distingem unele de altele, ce anume putem cunoaște despre acestea doar în virtutea faptului că
acestea există? Al doilea tip de cercetare își propune să descopere ceea ce este în mod ultim real, oferind
frecvent răspunsuri într-un contrast evident cu experienţa de zi cu zi a lumii. Înţeleasă în funcţie de aceste
două răspunsuri, metafizica este foarte strâns legată de ontologie, care implică atât «ce este existenţa
(fiinţa)» și «ce tipuri (fundamental distincte) de lucruri există».” (Concise Routledge Encyclopedia of
Philosophy, Taylor & Francis Routledge, London and New York, 2000, p. 567).
Cităm și remarca lui R. BALASUBRAMANIAN (Advaita Vedānta, Centre for Advanced Study in Philosophy
University of Madras, 1976, p. 30), care redimensionează conceptul de metafizică în note particulare
atunci când este aplicat Advaitei Vedānta: „Metafizica este cercetare în natura realităţii care trebuie să
analizeze datele experienţei noastre cu scopul de a descoperi realul în ea, ceea ce înseamnă că realul care
este imanent în experienţa noastră rămâne ascuns în ea. Ceea ce ne împiedică să vedem realul este falsul;
realul rămâne obturat de ceea ce nu este real. Metafizica, prin urmare, are ca scop descoperirea realului
prin eliminarea vălului stabilit de fals. Ceea ce înseamnă că realul nu poate fi descoperit dacă nu suntem
capabili să identificăm falsul și să-l îndepărtăm prin cercetare. Discriminarea realului de non-real se poate
realiza pe baza criteriului de real și fals. De asemenea, criteriul în sine trebuie să fie fundamentat tran-
scendental, dacă este să fie acceptat.”
9
N. K. DEVARAJA, „Contemporary Relevance of Advaita Vedānta”, în Philosophy East and West, Vol. 20,
No. 2 (1970), p.131: „Advaita Vedānta, așa cum este privită în tiparul śaṅkarian, se constituie într-un
sistem complet în toate detaliile, atât ca o teorie de cunoaștere, cât și ca o doctrină a salvării”.
10
Eliot DEUTSCH, Advaita Vedānta: A Philosophical Reconstruction, University of Hawaii Press,
Honolulu, 1973, pp. 4-5.
20
Introducere
Vedānta răspunde la patru întrebări care îi confirmă profilul filosofico-religios: 1)

metafizic: ce este Brahman? ce este lumea? care este relația dintre Brahman și lume?; 2)
meta-psihologic: care este statutului Sinelui în relație cu Brahman? 3) epistemologic:
Cum poate fi Brahman cunoscut? 4) axiologic: Cum poate omul să obțină eliberarea?11
Cu toate acestea trebuie precizată inadecvarea termenilor occidentali cu care
operăm în definirea Advaitei Vedānta: filosofie, metafizică, mistică. Considerăm că
trebuie lărgită sfera semantică a acestor termeni atunci când îi aplicăm în cercetarea
Advaitei. În această ordine de idei, Joseph Milne este foarte acid în critica cercetării oc-
cidentale în ceea ce privește problema în discuție:
Sensul corect al non-dualității a fost deseori interpretat greșit, în mod special de filosofii
occidentali. Sensul său esențial a fost deseori doar parțial înțeles sau simplificat și destul de
frecvent distorsionat. Aceste neînțelegeri sunt reflectate în utilizarea unor termeni precum
„absolut impersonal”, „non-teist” și „monism”, când se face referire al învățătura śaṅka-
riană. Am putea observa aceste neînțelegeri prin identificarea a două cauze principale: (1)
în primul rând, non-dualitatea este considerată a fi o doctrină sau o credință a lui Śaṅkara
și (2) în al doilea rând, advaita este abordată ca teorie metafizică sau filosofică a realității.
În ambele cazuri, advaita este scoasă din contextul ei original religios, unde are o funcție
soteriologică. Aceste moduri diferite de a aborda non-dualitatea au apărut în principal din
metodologiile cercetătorilor occidentali de religie comparată, metodologii în care accentul
a fost pus pe clasificarea și compararea „sistemelor de gândire și credință” ale religiilor lu-
mii, care tinde să fie reductiv. Pentru Śaṅkara, Advaita nu trebuie luată nici ca credință și
nici ca sistem filosofic, care să fie demonstrat, dovedit sau justificat prin argumente
raționale.12
Śaṅkara nu este un filosof în sensul occidental al cuvântului propunând un sistem

metafizic prin care realitatea este interpretată sau explicată, cu atât mai puțin propune o
teorie științifică a naturii realității. Non-dualitatea nu este o descriere obiectivă a exis-
tenței fenomenale, nicio respingere a unei asemenea descrieri obiective. Cunoașterea
non-duală este cea care transcende înțelegerea rațiunii, de aceea suportul ultim al non-
dualității nu este rațiunea, ci autoritatea scripturilor, în special Upaniṣadele, dar și ex-
periența directă, intuitivă anubhava. Cunoașterea non-duală este cunoașterea absolută
(brahma-jñāna), nu este cunoașterea a sau cunoașterea despre, asemenea cunoașterii
raționale care implică polaritatea cunoscător și cunoscut.
Este important să înțelegem că abordarea śaṅkariană trimite în primul rând la o
problemă experiențială. În experiența subiectivă a separării, a incompletitudinii și a
relativității ființei apare dualitatea. Noțiunea dualității nu este o noțiune filosofică sau
metafizică, ci este un fapt experiențial. Realitatea este Una, aceasta este baza termenului
advaita și totuși este un termen negativ, intenționat să nege realitățile multiple de ordin
empiric. Neagă o distincție ontologică absolută între subiect și obiect, între cel care per-
cepe și obiectul perceput. În egală măsură este greșit a traduce advaita prin monism, așa
cum în general s-a încetățenit în timpul traducerilor primelor scrieri sankariene în limbile
11
Eliot DEUTSCH & J. A. B. VAN BUITENEN, A Source Book of Advaita Vedānta, The University Press of
Hawaii, Honolulu, 1971, pp. 73-76.
12
Joseph MILNE, „Advaita Vedānta and Typologies of Multiplicity and Unity: An Interpretation of
Nondual Knowledge”, în International Journal of Hindu Studies, Vol. 1, No. 1 (1997), p. 165.
21
occidentale. Deși acest termen este folosit în încercarea de a traduce termenul negativ
advaita într-un echivalent pozitiv din filosofia occidentală, din aceasta rezultă o de-
naturare a conceptului advaita. Se confundă negarea diferenței cu contopirea în Unul.13
Scurt cadru al lucrării
Prezenta lucrare de doctorat este structurată în șapte capitole. Respectând ordinea

metodologică, în primul capitol - Śaṅkara și filosofia religioasă a non-dualismului în
Vedānta - am încadrat în primă fază Advaita Vedānta în peisajul filosofico-religios
indian, subliniind faptul că are cea mai generală receptare în hinduism (I.1). Obiectul cer-
cetării noastre îl constituie gândirea lui Śaṅkara (788–820), fapt pentru care, într-o schiță
rezumativă, am prezentat biografia și opera sa (I.2). Nu puteam trece mai departe fără a
preciza valențele conceptuale ale termenului advaita (I.3), tradus în câmpul filosofic
occidental prin non-dualism sau non-dualitate. În continuare, am subliniat, pe baza
cercetării lui D. Loy, faptul că non-dualismul are ecouri și în budismul Mahāyāna sub
forma negației gândirii dualiste (I.4.1), în daoism sub forma non-pluralității lumii
(I.4.2). Particularitatea tipologiei non-dualismului în Advaita Vedānta este întreținută de
depășirea polarității subiect-obiect în actul cognitiv (I.4.3). În ultima parte a acestui
capitol (I.5) am încercat să corectăm receptarea învățăturii advaitine în gândirea
filosofică occidentală prin faptul că nu putem echivala monismul cu advaita.
Capitolul II - Brahman ekam-eva-advitīyam - perspectiva metafizică śankariană a
lui „Unul-fără-al-doilea” - se deschide cu precizările etimologice ale termenilor Brahman
și Ātman (II.1.1). Dat fiind faptul că Advaita este o interpretare la Upaniṣade și la
Brahma-Sūtra lui Badārāyana, într-o scurtă prezentare am subliniat caracterul antinomic
al lui Brahman în Prasthānatrayī (Upaniṣade, Bagavad-Gītā și Brahma-Sūtra) (II.1.2),
pentru a putea observa cum s-a raportat și ce anume a accentuat Śaṅkara în profilul
hermeneuticii sale. Din acest cadru nu putea lipsi precizarea identității Ātman-Brahman,
teza fundamentală în Upaniṣade (II.1.3). Nu puteam omite faptul că profilul în care
Brahman - Realitatea ultimă - este prezentat în Advaita se fundamentează metodologic
pe două criterii: în primul rând, pe cele două aspecte Nirguṇa și Saguṇa, Śaṅkara
accentuând pe aspectul necalificat, nediferențiat al Realității ultime, iar în al doilea rând,
pe polemica în care vedantinul s-a angajat cu Sāṁkhya, școala care promovează dua-
lismul puruṣa-praktri și care exclude pe Brahman din ecuația originii universului, pro-
punând drept cauză materială a universului pradhāna (II.1.4).
Ultimele două părți ale acestui capitol (II.2 și II.3) sunt rezervate perspectivei
sankariene asupra lui Brahman ca ekam-eva-advitīyam și a transcendenței sale și propune
o dialectică paradoxală a Unului și a multiplicității (universul fenomenal al numelor și
formelor). Ca „Unul-fără-al-doilea”, Brahman este unica Realitate nediferențiată, în
sensul că anulează orice raport cu un altul. Brahman este ekam-eva-advitīyam (Unul-
fără-al-doilea), nediferențiat, non-relațional, Existența și Ființa în sens plenar,
transcendent, Celălalt. Cele trei cuvinte înscrise în expresia compusă ekam-eva-
13
Ibidem, pp. 167-168.
22
Introducere
advitīyam angajează critica celor trei diferențe: sajātīya-bheda, vijātīya-bheda și svagata-

bheda, respectiv diferența omogenă, diferența eterogenă și diferența internă.
Capitolul III este rezervat polarității Brahman nirguṇa - Brahman saguṇa în
justificarea de a evidenția că Śaṅkara nu admite doi Brahmani, două Entități absolute, ci
una și aceeași Realitate ultimă, privită din unghiul celor două adevăruri: pāramārthika
(absolut) și vyāvahārika (relativ) (III.1). În linia acestor precizări am făcut un recurs la
terminologia śaṅkariană în ecuația celor „doi Brahmani”, încercând să prezentăm într-o
notă explicativă semnificația termenilor nirguṇa, saguṇa, parā-Brahman, aparā-
Brahman, parameśvara, Īśvara (III.4). În gândirea śaṅkariană, Brahman nirguṇa are
prioritate, Realitatea nediferențiată și non-relațională, conjugată într-un apofatism
absolut (neti, neti). Brahman nirguṇa depășește sfera limbajului și a gândirii discursive,
iar în această ecuație negația joacă rolul decisiv: negăm tot ceea ce nu este Brahman, dar,
în mod incorect, din unghiul ignoranței (avidyā) i se atribuie atribute și caracteristici
(III.6). Brahman saguṇa este Absolutul calificat de calitatea de a fi creator, susținător al
universului și are valabilitate doar în sfera ignoranței, ca obiect al meditației și al
venerării (III.7).
Capitolul IV - Brahman ca Sat-Cit-Ānanda - vine în completarea precedentului
capitol. Deși complet indefinibil, Brahman este indicat prin termenii sat, cīt (jñānam) și
ānanda (anantam). În această ordine de idei, am precizat funcția definiției în gândirea in-
diană în cele două moduri: taṭastha-lakṣaṇa - definiția accidentală a lui Brahman,
respectiv svarūpa-lakṣana - definiția esențială a lui Brahman, cu mențiunea că termenii
sat-jñanam-anantam din Taittirīya-Upaniṣad II.1.1 reprezintă svarūpa-lakṣana, com-
portând o conotație negativă: sat neagă ceea ce este ireal, jñānam neagă ecuația empirică
a cunoașterii în cei trei factori – cunoscător, cunoaștere, cunoscut, iar ānamtam tot ceea
ce este finit (IV.1). Următoarele secțiuni le-am dedicat analizei în detaliu a fiecărui
termen (IV.2-IV.4).
Raportul universului fenomenal cu Brahman și precizarea statutului ontologic al
acestuia reprezintă tema capitolul V: Ontologia Realului și a irealului în Advaita
śaṅkariană. Ne-am propus în această secțiune să analizăm termenii cheie ai metafizicii
advaitine, respectiv māyā (V.1), avidyā (V.2), adhyāsa (V.2), upādhi și nāma-rūpa
(V.3). Universul nu este o entitate de la sine, nu are ființă decât în raport cu Brahman,
upādāna kāraṇa (cauza materiala) si nimitta kāraṇa (cauza eficienta) a universului.
Definit ca māyā (iluzoriu), universul nu trebuie redus la non-existență, la irealitate sau la
vid (V.3.8). Acest lucru se explică prin referirea la cele trei niveluri de realitate:
pāramārthika, vyāvahārika, prātibhāsika (V.3.7), care ne ajută să clarificăm faptul că
universul are o realitate relativă, valabilă până când este atinsă eliberarea (mokśa). Pentru
a certifica statutul ontologic intermediar al lumii, am folosit ecuația următoare: universul
este un flux între real și ireal sau între este și nu este (V.3.4).
Atenția noastră se mută din planul ontologic, pe cel cognitiv în capitolul VI:
Brahmānubhava - experiența non-duală. Paradigma śankariană de la „a cunoaște” la „a
fi”. Ne-am propus ca în această secțiune să evidențiem premisele eliberării (mokṣa) sau,
în termenii sankarieni, realizarea experienței brahmanubhava, experiența non-duală su-
premă. Pentru o mai bună prezentare a acestei probleme am împărțit tema în șase sec-
țiuni. În primul rând, am argumentat că Advaita Vedānta nu poate fi abordată dintr-o per-
spectivă reducționistă doar ca metafizică. Prin excelență, Advaita este „o școală a
23
cunoașterii mistice” (VI.1). Posibilitatea experienței mistice în Advaita se fundamentează

pe următoarele premise: non-diferența între Ātman si pluralitatea jīva-urilor (sinele
individuale), Ātman este Brahman, Ātman este sākṣin (Conștiința martor), Ātman este
Conștiința invariabilă în cursul experiențelor jāgrat, svapna si suṣupti (VI.2). La
fundamentul tuturor existențelor stă Ātman, sinele interior, or realizarea lui Ātman
coincide cu procesul cunoașterii discriminative între Sine și non-Sine, între Real și non-
Real, prin negarea factorilor empirici, a adaosurilor limitative stabilite pe Ātman prin
ignoranță. Singura cale propusă de Śaṅkara în perspectiva eliberării este cunoașterea
(jñānamarga). Deși cu un rol secundar, dar necesar în procesul realizării stării non-duale,
se situează și exercițiul contemplativ - mukhya-antaraṅga-sādhana (VI.3). Aspirantul
angajat în regăsirea propriei identități autentice (Ātman) trebuie să urmeze cursul de la
cunoașterea empirică (vṛtti-jñāna) la cunoașterea supremă (vidyā) (VI.4). Apofatismul
advaitin (VI.5) creează premisele experienței non-duale: deși Brahman este avācya
(negrăit), anirukta (inexprimabil), nirguṇa (necalificat) acesta poate fi experiat plenar în
brahmanubhava (VI.6). În acest scop, am încercat să argumentăm că brahmanubhava
întreține particularitățile experienței mistice (VI.6.1). În această experiență inefabilă are
loc vederea Celui în care „[…] nu este văzut nimic altceva” (Chāndogya-Upaniṣad
VII.24.1), prin faptul că - „cunoscătorul lui Brahman devine Brahman” (Muṇḍaka-
Upaniṣad III.2.9). Această devenire nu trebuie tradusă ca o unire mistică și nici ca o
schimbare în ființă a sinelui individual. Este vorba despre identitate (tādmya), nu între
sinele empiric și Brahman, ci între Ātman - sinele interior debarasat de adaosurile limi-
tative prin cunoaștere - și Brahman. Nu în sensul că doi devin unul, ci unul este unul: tat
tvam asi.
Ultimul capitol al prezentei lucrări (VII) se vrea o evaluare în linii mari din
perspectiva teologiei creștin-ortodoxe a non-dualismului vedantin, prin punerea în paralel
a pretinselor corespondențe între cele două tradiții: Brahman ekamevādvitīyam și
realitatea universului în creștinism (VII.2), Brahman nirguṇa ca realitate ultimă imper-
sonală și Dumnezeu ca realitate treimică personală supraexistentă (VII.3), jīvātman ca
formă obturată a lui Brahman - omul ca ființă comunitară și subiect participant în relația
personală cu Dumnezeu (VII.4), cunoașterea ca act de participare a omului la relația per-
sonală cu Dumnezeu (VII.5), cursul de la ignoranță (avidyā) la cunoaștere (vidyā) și cen-
tralitatea lui Hristos ca sens al vieții creștine (VII.6), apofatismul neti, neti și apofatismul
creștin (VII.7), Brahma-sākṣātkāra - vederea intuitivă a non-dualității și vederea lui
Dumnezeu în lumină (VII.8) și Brahmanubhava și îndumnezeirea creștină (VII.9).
Metodele și abordarea utilizate
În dezvoltarea temei noastre am urmărit acele direcții advaitine care sunt

revendicate de anumiți cercetători ca fiind corespondente unor elemente ale teologiei și
spiritualității creștin-ortodoxe. Tema a fost elaborată sistematic, în scopul de a preciza
elementele care conjugă non-dualismul vedantin în plan ontologic (Brahman este
Realitatea, „Unul-fără-al-doilea”, universul are o existență relativă), în plan cognitiv
(identitatea cunoscător-cunoaștere-cunoscut, subiect-obiect) și în plan mistic (identitatea
24
Introducere
Ātman-Brahman), dar și comparativ, care ne va permite analiza într-o perspectivă com-

parativă a elementelor corespondente în cele două tradiții.
Această analiză sistematică și comparativă are avantajul de a putea oferi po-
sibilitatea anumitor concluzii ca premise ale unui posibil dialog interreligios, în ceea ce
privește posibila convergență și corespondență a spiritualității creștine cu spiritualitatea
advaitină, în mod special cele privitoare la mistica śaṅkariană. S-ar putea crede că o
asemenea reflecție asupra învățăturii sankariene comportă o foarte mare obiectivitate. În
calitate de teolog creștin nu pot trata această temă făcând abstract de adevărurile de
credință creștine, revelate deplin în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu și Om
adevărat, venit într-o maximă proximitate ontologică față de noi prin Întrupare. Fiind o
teză de pionerat, care își propune să deschidă, prin studiul comparativ al religiilor,
interesul teologic în vederea realizării dialogului interreligios, ca șansă reală de mărturie
a lui Iisus Hristos, nu ne propunem să facem un raport de valoare și calitate a învățăturii
vizavi de Advaita Vedānta. Gândirea śaṅkariană este specifică unei culturi, unei identități
diferite de cea creștină, este tributară unei tradiții milenare cu propriile valori.
Un real factor de ghidare în tratarea temei au fost precizările lui R. Guénon, care a
criticat maniera incorectă și defectuoasă a unor orientaliști occidentali de a traduce și
aborda elementele de învățătură ale hinduismului prin optica termenilor și categoriilor
gândirii filosofico-religioase orientale: „[...] eroarea capitală a acestor orientaliști lăsând
la o parte chestiunea metodei, e de a vedea totul din punct de vedere occidental și prin
propria lor mentalitate, pe când prima condiție pentru a putea interpreta corect o doctrină
oarecare este firește să faci efortul de a o asimila și de a te situa, pe cât posibil, în punctul
de vedere al celor ce au conceput-o.”14
Între izvoarele utilizate pentru prezentarea învățăturii advaitine am folosit în
primul rând textele śruti și smṛti, respectiv Upaniṣadele (Bṛhadāraṇyaka, Chāndogya,
Aitareya, Muṇḍaka, Māṇḍūkya, Praśna, Īśa, Kena, Kaṭha, Taittirīya), Bhagavad-Gītā în
traducere în limba engleză. Atenția noastră s-a centrat pe citarea lucrărilor sankariene a
căror autenticitate a fost admisă: pentru comentariile la Upaniṣade am folosit în mod
special Eight Upaniṣads. Volume I (Īśa, Kena, Kaṭha and Taittirīya). With the
Commentary of Śaṅkarācārya, trad. Swami Gambhirananda, Advaita Ashrama, Calcutta,
1972 și Eight Upaniṣads. Volume II (Aitareya, Muṇḍaka, Māṇḍūkya & Kārikā and
Praśna), Translation by S. Gambhirananda, Advaita Ashrama, Calcutta, 1973, pentru
comentariul la Brahma-Sūtra - Brahma-Sūtra-Shānkara-Bhāshya. Bādarāyaṇā`s
Brahma-Sūtras with Shankarāchāryā`s Commentary, Translated into English by V. M.
Apte, Popular Book Depot, Bombay, 1960 și Vedānta-Sūtras. With the Commentary by
Śaṅkarākārya, Translated by Gheorge Thibaut, Part I, The Sacred Books of the East,
Max Müller (Ed.), Vol. XXXIV, At the Clarendon Press, Oxford, 1890, iar la Bhagavad-
Gītā - The Bhagavad-Gītā with the Commentary of Śrī Śaṅkarāchārya, Translated into
english by A. Mahādeva Śāstri, Samata Books, Madras, 1977.
În ceea ce privește evaluarea din perspectiva teologiei creștin-ortodoxe a non-
dualismului vedantin, am folosit, în primul rând, Sfânta Scriptură (Editura Institutului
Biblic și de Misiunea al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990) și scrierile
14
René GUÉNON, Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse, traducere din limba franceză de
Daniel Hoblea, Editura Herald, București, 2006, p. 15.
25
Sfinților Părinți (J. P. Migne (Ed.), Patrologiae cursus completus, Paris, 1844-1866).
Referitor la literatura secundară, remarcăm faptul că am folosit în general lucrări ale
filosofilor vedantini scrise în limba engleză, dar și lucrări ale cercetătorilor occidentali.
Nu în ultimul rând, menționăm faptul că interpretarea textelor vechi scrise în
limba sanscrită va implica o analiză de factură lingvistică a termenilor cheie, ceea ce ne-a
determinat să apelăm la lexicoane, dicționare și enciclopedii de specialitate. Redarea
textelor din limba sanscrită au fost redate prin transliterare în litere romanice
(International Alphabet of Sanscrit Transliteration).
26
Bibliografie
BIBLIOGRAFIE
1. IZVOARE
1.1. Izvoare hinduse

1.1.1. Texte śruti
1. BERRIEDALE KEITH, Arthur, Rigveda Brahmanas. The Aitareya and Kauṣītaki
Brāhmaṇas of the Rigveda, Motilal Banarsidass Publishers Private Limited, Delhi, 1998.
2. Cele mai vechi Upaniṣade. Bṛhadāranyaka-Upaniṣad și Chāndogya-Upaniṣad, traducere
din limba sanscrită, studiu introductiv, note și comentarii de Radu Bercea, Editura
Științifică, București, 1993.
3. Māṇḍūkya Upaniṣad with Kārikā, translated by Swami Chinmayananda, Central
Chinmaya Mission Trust, Mumbai, 2008.
4. OLIVELLE, Patrick, Upaniṣads. A new translation, Oxford University Press, New York,
1996.
5. ȘUGU, Dana, Texte vedantice. Īśā Upaniṣad. Note bazate pe comentariul lui
Śaṅkarācārya, în Verso, anul 2, numărul 25, 1-15 noiembrie 2007.
6. SWAMI LOKESWARANANDA, Īśa Upaniṣad. Kena Upaniṣad. Kaṭha Upaniṣad. Praśna
Upaniṣad. Traducere și note bazate pe comentariile lui Śaṅkara, traducere de Dana
Șugu, Editura Ritam, București, 1998.
7. The Early Upanisads. Annotated Text and Translation, translated and edited by Patrick
OLIVELLE, Oxford University Press, New York and Oxford, 1998.
8. The Principal Upaniṣads, edited with introduction, text, translation and notes by S.
Radhakrishnan, George Allen & Unwin Ltd., London, 1968.
9. The Rig-Veda and Vedic Religion. With Readings from the Vedas, A. C. CLAYTON (Ed.),
Christian Literature Society for India, London and Madras, 1913.
10. The Thirteen Principal Upanishads, Translated from the sanscrit with an outline of The
Philosophy of the Upanishads and annotated bibliography by Robert Ernest Hume,
Oxford University Press, London, 1921.
11. The Upanishads, Part. I, Sacred Books of the East, Vol. I, Translated by M. Müller,
Clarendon Press, Oxford, 1879.
12. The Upanishads, Part. II Sacred Books of the East, Vol. XV, Translated by M. Müller,
13. The Upanishads. Śvetāśvatara, Praśna, and Māṇḍūkya with Gauḍapāda`s Kārikā,
Volume II, Translated by Swami Nikhilananda, Harper and Brothers, New York, 1952.
14. Thirty Minor Upanishaḍs, Translated by K. Nārāyaṇasvāmi Aiyar, Madras, 1914.
15. Upaniṣad (Taittirīya, Aitareya, Kauṣītaki-Brāhmaṇa, Śvetāśvatara, Muṇḍaka,
Māṇḍūkya, Maitreya, Vajrasūcika, Kaivalya, Jābāla, Kali-Santaraṇa, Yogarāja),
traducere din limba sanscrită, note introductive și comentarii: Ovidiu Cristian Nedu,
Editura Herald, București, 2006.
555
1.1.2. Texte smṛti

16. Bhagavad-Gītā, traducere din limba sanscrită, comentariu și note explicative: Sergiu Al-
George, Editura Informația, București.
1.2. Lucrări ale lui Śankara

17. Aiteraya and Taittirīya Upanishads and Sri Śaṅkara`s Commentary, Translated by S.
Sitarama Sastri, The India Printing Works, Madras, 1923.
18. The Chāndogyaopanishad (A treatise on Vedānta Philosophy translated into English
with The Commentary of Śankara), Translated by Ganganatha Jha, Oriental Book
Agency, Poona, 1942.
19. The Māndūkyopanishad with Gauḍapāda`s Kārikā and Śankara`s Commentary,
Translated Swāmī Nikhilānanda, Sri Ramakrishna Ashrama, Mysore, 1949.
20. The Bṛhadāraṇyaka-Upaniṣad with the Commentary of Śaṅkarācārya, Translated by
Swāmī Mādhavānanda, Advaita Ashrama, Calcutta, 1950.
21. Eight Upaniṣads. Volume I (Īśa, Kena, Kaṭha and Taittirīya). With the Commentary of
Śaṅkarācārya, trad. Swami Gambhirananda, Advaita Ashrama, Calcutta, 1972.
22. Eight Upaniṣads. Volume II (Aitareya, Muṇḍaka, Māṇḍūkya & Kārikā and Praśna),
Translation by S. Gambhirananda, Advaita Ashrama, Calcutta, 1973.
23. The Bhagavad-Gītā with the Commentary of Śrī Śaṅkarāchārya, Translated into english
by A. Mahādeva Śāstri, Samata Books, Madras, 1977.
24. Chāndogya Upaniṣad. With the Commentary of Śri Śaṅkarācārya, Translated by Swāmi
Gambhīrānanda, Advaita Ashrama, Calcutta, 1983.
25. Śvetāśvatara Upaniṣad. With the Commentary of Śaṅkarācārya, Translated by Swāmī
Gambhīrānanda, Advaita Ashrama, Calcutta, 1986.
26. Vedānta-Sūtras. With the Commentary by Śaṅkarākārya, Translated by Gheorge Thibaut,
Part I, The Sacred Books of the East, Max MÜLLER (Ed.), Vol. XXXIV, At the
27. Brahma-Sūtra-Shānkara-Bhāshya. Bādarāyaṇā`s Brahma-Sūtras with Shankarāchāryā`s
Commentary, Translated into English by V. M. Apte, Popular Book Depot, Bombay,
1960.
28. Vivekachudamani of Sri Sankaracharya, Text with English Translation, Notes and Index
by Swami Madhavananda, Advaita Ashrama, Mayavati, 1944.
29. Atma Bodha (Self-Knowledge). An English Translation of Śaṅkarāchārya`s Ātmabodha
with Notes, Comments, and Introduction, Sri Ramakrishna Math, Nmadras, 1947.
30. A Thousand Teachings of Srī Sankarāchārya, Translated into English with Explanatory
Notes by Swāmi Jagadānanda, Sri Ramakrishna Math, Madaras, 1949.
31. Sengaku Mayeda, A Thousand Teachings: the Upadeśasāhasrī of Śaṅkara, State
Unversity of New York Press, Albany, 1992.
1.3. Lucrări advaitine

32. SWAMI VIDYARANYA, The Panchadasi, Vol. I, translated with copious annotations by
Nandalal Dhole, Calcutta, 1899.
33. Śrī-Bhāṣyam. With the Commentary, Śrutaprakāśikā, T. Srinivasa SARMA (Ed.), Nirnaya
Sagar Press, Bombay, 1916.
34. Naiṣkarmya Siddhi. With the Commentary of Jñānottama, Translated by G.A. Jacob and
revised by M. Hiriyanna, Bombay, 1925.
35. The Vedāntasāra of Sadānanda, together with the Commentaries of Nṛisiñhasarasvatī
and Rāmatirtha, Translated by G. A. Jacob, Pāndurang Jāwajī, Bombay, 1934.
556
Bibliografie
36. DHARMARAJA ADHVARIN, Vedāntaparibhāṣya, Edited with an English translation by S.

S. Suryanarayana Sastry, Adyar Library, Adyar, 1942.
37. Advaita Vedānta. Guadapāda-Śaṅkara-Sadānanda (Doctrina și tratatele clasice), studiu
asupra doctrinei, traducere din limba sanscrită, note și comentarii de Ovidiu Cristian
Nedu, Editura Herald, București, 2002.
38. VIDYĀRANYA, Panchadashi, translation by H. P. Shastri, Shanti Sadan, London, 1965.
39. CITSUKHA, Tattva-pradīpikā, Edited by R. K. Sastri, Nirnayasagar Press, Bombay, 1931.
40. DHARMARĀJA ADHVARĪNDRA, Vedānta-Paribhāṣā, Translated and Annotated by Swāmī
Mādhavānanda, The Ramakrishna Mission Sarada Pitha, Calcuta, 1942.
41. SACCHIDANANDENDRA SARASVATI, Vedānta-prakriyā-pratyabhijñā, Ashyatma Prakasa
Karyalaya, Holenarsipur, 1964.
42. The Vedantasāra of Sadānanda, together with the commentaries of Naisinghasaraswati
and Ramatīrtha, Ed. with Notes and Indices by Col. G. A. Jacob, Nirnaya Sagar Press,
Bombay, 1925.
43. MADHUSŪDANA SARASVATĪ, Advaitasiddhi, with three commentaries and critical
summary by M.M. Anantakrishna Sastri, Nirnayasagar Press, Bombay, 1937.
1.4. Izvoare budiste și taoiste

44. The Texts of Taoism, Vol. I, translated by James Legge, Sacred Books of the East, F. Max
MÜLLER (Ed.), Vol. 39, 1891.
45. The Zen Teaching of Huang Po, John BLOFELD (Ed.), Buddhist Society, London, 1958.
46. PADMA-SAMBHAVA, The Yoga of Knowing the Mind, în The Tibetan Book of the Great
Liberation, W. Y. EVANS-WENTS (Ed.), University Press, Oxford, 1959.
47. AŚVAGHOSA, The Wakening of Faith, Translated by Yoshito S. Hakeda, Columbia
University Press, New York, 1967.
48. The Complete Works of Chuang Tzu, Translated by Burton Watson, Columbia University
Press, New York, 1968.
49. The Zen Teaching of Hui Hai on Sudden Illumination, John BLOFELD (Ed.), Rider,
London, 1969.
50. INADA, K. K., Nāgārjuna: A Translation of his Mūlamadhyamakakārikā with an
Introductory Essay, The Hokuseido Press, Tokyo, 1970.
51. Chuang-Tzu. With commentary by Kuo Hsiang, translation by Fung Yu-lan, Gordon
52. Diamond Sūtra (Vajracchedikā-Prajñā-Pāramitā Sūtra), translate by Lul Kuàn-Yu,
Buddhist Book Distribuitor, Hong Kong, 1976.
53. Selected Sayings from the Perfection of Wisdom, Edward Conze (Ed.), Prajna Press,
Boulder 1978.
1.5. Izvoare creștine

54. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1990.
55. DIONISIE AREOPAGITUL, De divinis nominibus, Patrologia Graeca, III, col. 586-996, J. -
P. MIGNE (Ed.), Paris, 1857.
56. DIONISIE AREOPAGITUL, De ecclesiastica hierarchia, Patrologia Graeca, III, col. 369-
585, J. -P. MIGNE (Ed.), Paris, 1857.
57. DIONISIE AREOPAGITUL, De mystica theologia, Patrologia Graeca, III, col. 997-1065, J.
-P. MIGNE (Ed.), Paris, 1857.
557
58. DIONISIE AREOPAGITUL, Epistola V, Patrologia Graeca, III, col. 1073-1077, J. -P.
MIGNE (Ed.), Paris, 1857.
59. Sf. GRIGORIE DE NAZIANZ, Oratio XXVIII (Theologica II), Patrologia Grecae, 36, col.
25-73, J. -P. MIGNE (Ed.), Paris, 1858.
60. Sf. GRIGORIE DE NAZIANZ, Oratio XXXVIII, Patrologia Grecae, 36, col. 311-333, J. -P.
61. Sf. GRIGORIE DE NYSSA, De Vita Moysis, sive de perfectione vitae ex praescripto virtutis
institutae, Patrologia Grecae, 44, col. 297-433, J. -P. MIGNE (Ed.), Paris, 1863.
62. Sf. GRIGORIE PALAMA, Cuvânt pentru cei ce se liniștesc cu evlavie; al treilea dintre cele
din urmă. Despre sfânta lumină, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți
care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, Volumul VII, traducere,
introducere și note de Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic si de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1977, pp. 263-373.
63. Sf. GRIGORIE PALAMA, Theophanes, sive de divinitatis et rerum divinarum
communicabilitate et incommunicabilitate, Patrologia Grecae, 150, col. 909-959, J. -P.
64. Sf. GRIGORIE PALAMA, Défense des saints hésychastes. Introduction, texte critique,
traduction et notes. Tome I: Triades I, 1-3 et II, 1-2, Spicilegium Sacrum Lovaniense 30,
Louvain, 1959
65. Sf. IOAN DAMASCHIN, Expositio Fidei Orthodoxae, Patrologia Grecae, 94, col. 790-
1227, J. -P. MIGNE (Ed.), Paris, 1864.
66. Sf. MAXIM MĂRTURISITORUL, Ambiguorum Liber, Patrologia Grecae, 91, col. 1031-
1418, J. -P. MIGNE (Ed.), Paris, 1865.
67. Sf. MAXIM MĂRTURISITORUL, Capita Quinquies Centena, Patrologia Grecae, 90, col.
1178-1394, J. -P. MIGNE (Ed.), Paris, 1865.
68. Sf. MAXIM MĂRTURISITORUL, Capita Theologiæ et Œconomiæ, Patrologia Grecae, 90,
col. 1083-1178, J. -P. MIGNE (Ed.), Paris, 1865.
69. Sf. MAXIM MĂRTURISITORUL, Ejusdem S. Maximi in Librum de Divinis Nominibus
Scholia, Patrologia Graeca, IV, col. 185-415, J. -P. MIGNE (Ed.), Paris, 1889.
70. Sf. VASILE CEL MARE, Adversus Eunomium, Patrologia Grecae, 29, col. 497-773, J. -P.
2. DICȚIONARE ȘI ENCICLOPEDII
71. A Companion to Metaphysics, Jaegwon KIM, Ernest SOSA, and Gary S. ROSENKRANTZ
(Eds.), Blackwell Publishing Ltd., 2009.
72. CHAKRABORTY, Nirod Baran, Dictionary of Advaita Vedānta, The Ramakrishna Mission
Institute of Culture, Kolkata, 2003.
73. Concise Routledge Encyclopedia of Philosophy, Taylor & Francis Routledge, London,
2000.
74. Encyclopedia of Hinduism, Constance A. JONES and James D. RYAN (Eds.), Infobase
Publishing, New York, 2007.
75. Encyclopedia of Indian Philosophies, Vol. II: The Tradition of Nyāya-Vaiśeṣika up to
Gaṅgeśa, Karl H. POTTER (Ed.), Motilal Banarsidass, Delhi, 1995.
76. Encyclopedia of Indian philosophies, Vol. III: Advaita Vedānta up to Śaṃkara and His
Pupils, Karl H. POTTER (Ed.), Motilal Banarsidass Publishers, Delhi, 1981.
77. Encyclopedia of Indian Philosophies, Vol. IV: Sāṃkhya, Karl H. POTTER (Ed.), Motilal
Banarsidass, Delhi, 1993.
558
Bibliografie
78. Encyclopedia of Indian Philosophies, Vol. V: The Philosophy of the Grammarians, Karl
H. POTTER, Harold G. COWARD and K. Kunjunni RAJA (Eds.), Princeton University
Press, Delhi, 2001.
79. Encyclopedia of Indian Philosophies,Vol. VI: Indian Philosophical Analysis Nyāya-
Vaiśeṣika from Gaṇgeśa to Raghunātha Śiromaṇi, Karl H. POTTER and Sibajiban
BHATTACHARYYA (Eds.), Motilal Benarsidass, Delhi, 1993.
80. Encyclopedia of Philosophy, Donald M. BORCHERT (Ed.), Vol. IV, Thomson
Gale/Macmillan, Detroit, 2006.
81. Encyclopedia of Religion, Vol. 13, Lindsay JONES (Ed.), Thomson Gale, Farmington
Hills, 2005.
82. GRIMES, John A., A Concise Dictionary of Indian Philosophy: Sanscrit Terms Defined in
English, State University of New York Press, Alabany, 1996.
83. IANNONE, A. Pablo, Dictionary of World Philosophy, Routledge Taylor & Francis
Group, London and New York, 2001.
84. JHALAKIKAR, B., Dictionary of Technical Terms of Indian Philosophy, Bhandarkar
Oriental Research Institute, Poona, 1978.
85. MONIER-WILLIAMS, M., A Sanscrit-English Dictionary. Etymologically and
Philologicaly Arranged with Special Reference to Cognate Indo-European Languages,
Motilal Banarsidass Publishers Private Limited, Delhi, 1997.
86. NATH, Samir, Dictionary of Vedānta, Ivy Publishing House, Delhi, 2002.
87. SULLIVAN, Bruce M., Historical Dictionary of Hinduism, The Scarecrow Press, Lanham
MD, 1997.
88. THISELTON, Anthony C., A Concise Encyclopedia of the Philosophy of Religion,
Oneworld Publications, Oxford, 2002.
89. WILSON, H. H., A Dictionary in Sanscrit and English, The Education Press, Calcutta,
1832.
3. LITERATURĂ SECUNDARĂ
3.1. Literatură advaitină și alte lucrări de Istoria și filosofia religiilor

90. A MONK OF THE WEST, Christianity and the Doctrine of Non-Dualism, translated by
Alvin Moore Jr. and Marie M. Hansen, Sophia Perennis, 2004.
91. ABHISHIKTĀNANDA, Saccidānanda. A Christian Approach to Advaitic Experience,
I.S.P.C.K., Delhi, 1974.
92. ACHIMESCU, N., India. Religie și filosofie, Ed. Tehnopress, Iași, 2006.
93. ACHIMESCU, N., Religii în dialog, Trinitas, Iași, 2006.
94. Advaita. The Truth of Non-Duality. In the words of V. Subrahmanya Iyer, Mark
SCORELLE (Ed.), Epigraph Books, New York, 2009.
95. AIYAR, R. Krishnaswami, The Great Equation. An Exposition of the Doctrine of Advaita
Vedānta, Chetana Limited, Bombay, 1963.
96. ALEAZ, K. P., The Relevance of Relation in Śaṅkara`s Advaita Vedānta, Kant
Publications (Oriental Publishers), Delhi, 1996.
97. AL-GEORGE, Sergiu, Limbă și gândire în cultura indiană, Editura Paralela 45, București,
2005.
98. ALMOND, C., Mystical Experience and Religious Doctrine. An Investigation of the Study
of Mysticism in World Religions, Mouton Publishers, Berlin, New York, 1982.
559
99. ALSTON, A. J., Śaṅkara on Enlightenment, Vol. VI (A Śaṅkara Sorce Book), Shanti
Sadan, London, 1989.
100. ALSTON, A. J., Śaṅkara on the Absolute, „A Śaṅkara Source-Book”, Volume I, Shanti
Sadan, London, 2004.
101. ARAPURA, J. G., Hermeneutical Essays on Vedāntic Topics, Motilal Banarsidass, Delhi,
1986.
102. BADER, Jonathan, Conquest of the Four Quarters: Traditional Accounts of the Life of
Śaṅkara, Aditya Prakashan, New Delhi, 2000.
103. BALASUBRAMANIAN, R., Advaita Vedānta, Centre for Advanced Study in Philosophy,
University of Madras, 1976.
104. BARZEL, Bernard, Mystique de LÌneffable dans l`hindouisme et le christianisme.
Çankara et Eckhart, Les Éditions du Cerf, Paris, 1982.
105. BAYART, J., Hindu Pantheism, Clergy Monthly Supplement, October, 1956.
106. BERNARD, Theos, Hindu Philosophy, Motilal Banarsidass Publishers Private Limited,
Delhi, 1996.
107. BHARATIYA, Mahesh Chandra, Causation in Indian Philosophy, Vimal Prakashan,
Ghaziabad, 1973.
108. BHATT, Govardhan P., The Basic Ways of Knowing, Motilal Banarsidass, Delhi,1989.
109. BHATTACHARYA, Kalidas, On the Concepts of Relation and Negation in Indian
Philosophy, Sanscrit College, Calcutta, 1977.
110. BHATTACHARYYA, Hari Prosad, Status of the World in Advaita Vedānta, Bharata
Manisha, Varanasi, 1979.
111. BIARDEAU, Madeleine, Hinduismul. Antropologia unei civilizații, traducere de Ileana
Busuioc, Editura Symposion, București, 1996.
112. BOWES, Pratima, The Hindu Religious Tradition: A Philosophical Approach, Routledge
& Kegan Paul, London, 1977.
113. BRADLEY, F. H., Appearance and Reality, Clarendon Press, Oxford, 1946.
114. BURLEY, Mikel, Classical Sāṃkhya and Yoga. An Indian metaphysics of experience,
Routledge Taylor & Francis Group, London and New York, 2007.
115. CAMMANN, K., Das System des Advaita nach der Lehre Prakaśātmans, Wiesbaden,
1965.
116. CARDONA, George, Pāṇini. A Survey of Research, Motilal Banarsidass, Delhi, 1997.
117. CHAKRABARTI, Kisor Kumar, Classical Indian Philosophy of Induction. The Nyāya
Viewpoint, Lexington Books, Plymouth, 2010.
118. CHAKRABARTI, Kisor Kumar, Classical Indian Philosophy of Mind. The Nyāya Dualist
Tradition, State University of New York Press, Albany, 1999.
119. CHAKRABARTI, Kisor Kumar, Definition and Induction. A Historical and Comparative
Study, (Monographs of the Society for Asian and Comparative Philosophy, No. 13),
University of Hawaiì Press, 1995.
120. CHATTERJEE, Satishchandra, An Introduction to Indian Philosophy, Calcutta Universty
Press, Calcutta, 1948.
121. CHATTOPADHYAYA, Gauri, Advaitic Ontology and Epistemology. A Critical
Reassessment, Raka Prakashan, Allahabad, 2001.
122. CHATTOPADHYAYA, S. K., The Philosophy of Śaṅkara`s Advaita Vedānta, Sarup &
Sons, New Delhi, 2000.
123. CHAUDHURI, Anil Kumar Ray, Self and Falsity in Advaita Vedānta. With an Appendix on
Theories of Reality in Indian Philosophy, Progressive Publishers, Calcuta, 1955.
124. CHAUDHURI, Anil Kumar Ray, The Doctrine of Māyā, Das Gupta & Co., Ltd., Calcutta,
1950.
560
Bibliografie
125. CHERIAN, M. A., Advaita Vedānta and Mādhyamika Buddhism. Eastern Religions in
Western Thought, Published by Dr. M. A. Cherian, 1988.
126. CHINDEA, Gabriel, Paradoxul transcendenței la Aristotel si Plotin, Humanitas, București,
2008.
127. CLOONEY, Francis X., Theology after Vedānta. An Experiment in Comparative Theology,
Sri Satguru Publications (Indian Books Centre), Delhi, 1993.
128. COMANS, Michael, The Method of Early Advaita Vedānta. A Study of Gauḍapāda,
Śaṅkara, Sureśvara and Padmapāda, Motilal Banarsidass, Delhi, 2000.
129. COOMARASWAMY, Ananda K., Nimicirea de sine sau eliberarea Divinului din noi,
traducere din limba engleză de Alexandru Anghel, Editura Herald, București, 2005.
130. CORREYA, Bosco, Heidegger and Śaṅkara. A Comparative Study of „Thinking of Being”
and „Advaita”, Jyotir Dharma Publication, Kerala, 2003.
131. CREEL, Austin B. and Vasudha Narayanan, Monastic Life in the Christian and Hindu
Traditions: A Comparative Study, Edwin Mellen Press, New York, 1990.
132. D`SOUZA, Rudolf V., The Bhagavadgītā and St. John of the Cross. A Comparative Study
of the Dynamism of Spiritual Growth in the Process of God-Realisation, Gregorian
University Press, Roma, 1996.
133. DANDOY, G., LÒntologie du Vedānta. Essai sur làcosmisme de lÀdvaita, traduit de
làngalis par Louis-Marcel Gauthier, Desclée de Brouwer et Cie, Paris, 1932.
134. DAS, Rashvihary, Introduction to Shankara, Firma K. L. Mukhopadhyay, Calcutta, 1968.
135. DASGUPTA, S. N., Hindu Mysticism, Open Court Publishing Co., Chicago, 1927.
136. DASGUPTA, S. N., A History of Indian Philosophy, Vol. I, The Syndics of the Cambridge
University Press, Cambridge, 1957.
137. DASGUPTA, S. N., A History of Indian Philosophy, Vol. II, At the University Press,
Cambridge, 1957
138. DASGUPTA, S. N., A History of Indian Philosophy, Vol. V, Cambridge University Press,
Cambridge, 1973.
139. DAVIS, Caroline Franks, The Evidential Force of Religious Experience, Clarendon Press,
Oxford, 1989.
140. Davis, Leesa S., Advaita Vedānta and Zen Buddhism. Deconstructive Modes of Spiritual
Inquiry, Continuum International Publishing Group, London - New York, 2010.
141. Davy, M. M., Henri Le Saux, Swami Abhishiktananda, Le Passeur entre deux rives, Cerf,
Paris, 1981.
142. DEUSSEN, P., Filosofia Upaniṣadelor. Continuarea și încheierea celei de a doua
perioade a Filosofiei Indiene sau a epocii Brāhmaṇelor (până la cca. 5000 î.d.Cr.),
traducere din limba germană: Corneliu Sterian, Editura Herald, București, 2007.
143. DEUSSEN, P., The System of the Vedānta. According to Bādarāyaṇa`s Brahma-Sūtras
and Çaṅkara`s Commentary thereon set forth as a Compendium of the Dogmatics of
Brahmanism from the Standpoint of Çaṅkara, translation by Charles Johnston, Dover
Publications, Inc., New York, 1973.
144. DEUTSCH, Eliot & Rohit Dalvi, The Essential Vedānta. A New Source Book of Advaita
Vedānta, World Wisdom, Inc., Bloomington, 2004.
145. DEUTSCH, Eliot and J. A. B. van Buitenen, A Source Book of Advaita Vedānta, The
University Press of Hawaii, Honolulu, 1971.
146. DEUTSCH, Eliot, Advaita Vedānta: A Philosophical Reconstruction, University of
Hawaiì Press, Honolulu, 1969.
147. DEVANANDAN, P. D., The Concept of Māyā. An Essay in Historical Survey of the Hindu
Theory of the World, with special reference to the Vedānta, Lutherworth Press London,
1950.
561
148. DEVARAJA, N. K., An Introduction to Śaṅkara`s Theory of Knowledge, Motilal

Banarsidass, Varanasi, 1962.
149. DEVDAS, Nalini, Ānanda: The Concept of Bliss in the Upanishads, Christian Literature
Society for the Christian Institute for the Study of Religion and Society, 1974.
150. DIVATIA, Shuchita C., Idealistic Thought in Indian Philosohy, D. K. Printworld Ltd, New
Delhi, 1994.
151. ELIADE, M., Istoria credințelor și ideilor religioase, Vol. II: De la Gautama Buddha
până la triumful creștinismului, traducere de Cezar Baltag, Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1986.
152. ELIADE, M., Istoria credințelor și ideilor religioase, Vol. I: De la epoca de piatră la
misterele din Eleusis, traducere de Cezar Baltag, Polirom, Iași, 2011.
153. EMBREE, Ainslie T. (Ed.), Sources of Indian Tradition, Vol. I, Columbia Univesrity
154. FORMAN, Robert K. C., Mysticism, Mind, Consciousness, State University of New York
Press, Albany, 1999.
155. FORSTHOEFEL, Thomas A., Knowing Beyond Knowledge. Epistemologies of religious
experience in classical and modern Advaita, Ashgate, 2002.
156. FORT, Andrew O., Jīvanmukti in Transformation. Embodied Liberation in Advaita and
Neo-Vedānta, State University of New York Press, 1998.
157. GANGOLLI, D. B., The Perfect & Unique Method of Shankara`s Non-dualism, Hind
Navotthana Pratishthan, Kerala, 2001.
158. GANGULI, Hemanta Kumar, Radicalism in Advaita Vedānta. A Comparative Critique of
the theories of Vivarta, Dṛṣṭisṛṣṭi and Neo-Vedānta of Swami Vivekananda, Indian
Publicity Society, Calcuta, 1988.
159. GARDET, Louis et Olivier Lacombe, Lèxpérience du Soi. Étude de mystique comparée,
Desclée de Brouwer, 1981.
160. GEORGE, Vensus A., Authentic Human Destiny. The Paths of Śaṅkara and Heidegger,
The Council for Research in Values and Philosophy, Washington, 1998.
161. GEORGE, Vensus A., Self-Realization [Brahmaanubhava]: The Advaitic Perspective of
Shankara, The Council for Research in Values and Philosophy, Washington, 2001.
162. GLASENAPP, Helmut, Vedānta und Buddhismus, Verlag der Akademie der
Wissenschaften und der Literatur in Mainz in Kommision bei Franz Steiner Verlag
Gmbh, Wiesbaden,1950.
163. GONDA, J., Four Studies in the Language of the Veda (Disputationes Rheno-Trajectinae:
Disputationes instituti ad linguas orientales docendas atque investigandas in
Universitate Rheno-Trajectina conditi, Vol. III), Mounon &Co., 1959.
164. GONDA, J., Notes on Brahman, J. L. Beyers, 1950.
165. GOUGH, Edward, Philosophy of the Upanisads, Cosmo Publications, New Delhi, 1979.
166. GRANT, Sara, Śaṅkarcārāya`s Concept of Relation, Motilal Banarsidass Publishers
Private Limited, Delhi, 1999.
167. GRIMES, John, Quest for Certainty. A Comparative Study of Heidegger and Śaṅkara,
Peter Lang Publishing, New York, 1989.
168. GRIMES, John, An Advaita Vedānta Perspective on Language, Sri Satguru Publications,
Delhi, 1991.
169. GRIMES, John, Problems and Perspectives in Religious Discourse. Advaita Vedānta
Implications, State University of New York Press, Albany, 1994.
170. GRIMES, John, Śaṅkara and Heidegger. Being, Truth, Freedom, Indica Books, Varanasi,
2007.
562
Bibliografie
171. GUÉNON, R., Man and his Becoming according to the Vedānta, Translator Richard C.
Nicholson, Sophia Perennis, Hillsdale NY, 2001.
172. GUÉNON, R., Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse, traducere din limba
franceză: Daniel Hoblea, Editua Herald, București, 2006.
173. GUÉNON, R., The Multiple States of the Being, translator Henry D. Fohr, Sophia
Perennis, Hillsdale, 2004.
174. GUPTA, Bina, Cit: Consciousness, Oxford University Press, New Delhi, 2003.
175. GUPTA, Bina, Perceiving in Advaita Vedānta: Epistemological Analysis and
Interpretation, Motilal Banarsidass, Delhi, 1995.
176. GUPTA, Bina, The Disinterested Witness: A Fragment of Advaita Vedānta
Phenomenology, Northwestern University Press, Evanston, 1998.
177. HACKER, Paul, Untersuchungen über Texte des frühen Advaitavāda: 1. Die Schüler
Śaṅkaras, Verlag der Akademie der Wissenschaften und der Literatur in Mainz in
Kommision bei Franz Steiner Verlag Gmbh, Wiesbaden, 1950.
178. HALBFASS, Wilhelm, On Being and What There is: Classical Vaiśeṣika and the History
of Indian Ontology, State University of New York Press Albany, 1992.
179. HALBFASS, Wilhelm, India and Europe: An Essay in Understanding, State University of
New York Press, Albany, 1988.
180. HALBFASS, Wilhelm, Philology and Confrontation: Paul Hacker on Traditional and
Modern Vedānta, State University of New York Press, Albany, 1995.
181. HALBFASS, Wilhelm, Tradition and Reflection: Explorations in Indian Thought, State
University of New York Press, Albany, 1991.
182. HAPPOLD, F. C., Mysticism: A Study and an Anthology, Penguin Books, Harmondsworth,
1979.
183. HATTORI, M., Dignāga on Perception, Being the Pratyakṣapariccheda of Dignāga’s
Pramāṇasamuccaya from the Sanscrit Fragments and the Tibetan Versions, Harvard
University Press, Cambridge, 1968.
184. HIRIYANNA, M., Indian Philosophical Studies, Kavyalaya Publishers, Mysore, 1957.
185. HIRIYANNA, M., The Esentials of Indian Philosophy, Allen & Unwin, London, 1948.
186. HODGKINSON, Brian, The Essence of Vedānta, Eagle Editions Limited, Royston, 2006.
187. HOLLENBACK, Jess Byron, Mysticism: Experience, Response, and Empowerment, The
Pennsylvania State University, 20002.
188. HOULGATE, Stephen, The Opening of Hegel`s Logic. From Being to Infinity, Purdue
University Press, West Lafayette, 2006.
189. HULIN, M., Quèst-ce que lìgnorance métaphysique (dans la pensée hindoue)?, Librairie
Philosophique J. Vrin, 1994.
190. HULIN, M., Śaṅkara et la non-dualité, Bayard Éditions, Paris, 2001.
191. HUNTINGTON, C. W. & Geshe Namgyal Wangchen, The Emptiness of Emptiness. An
Introduction to Early Indian Mādhyamika, Motilal Banarsidass, Delhi, 1992.
192. INDICH, Willam M., Consciousness in Advaita Vedānta, Motilal Banarsidass Publishers
193. INGALALLI, Rachappa I., Meaning and Knowledge. An Interpretation of Indian and
Contemporary Epistemological Concepts, Sri Sathuru Publications, Delhi, 1989.
194. INGALLS, Daniel H., Materials for the Study of Navya-Nyāya Logic, Harvard University
Press, Cambridge, 1951.
195. ISAYEVA, Natalia, From Early Vedānta to Kashmir Shaivism. Gaudapada, Bhartrhari
and Abhinavagupta, State University of New York Press, Albany, 1995.
196. ISAYEVA, Natalia, Shankara and Indian Philosophy, State University of Ne York Press,
Albany, 1993.
563
197. ISERWOOD, Christofer, Vedānta for Modern Man, Vedānta Press, Los Angels, 1964.
198. ISLAM, Kazi Nurul, A Critique of Śaṅkara`s Philosophy of Appearance, Vohra Publishers
& Distributors, Allahabad, 1988.
199. IYER, M. K. Venkatarama, Advaita Vedānta. According to Śaṁkara, Asia Publishing
House, London, 1964.
200. JHA, Ram Chandra, The Vedāntic and the Buddhist Concept of Reality as Interpreted by
Śaṁkara and Nāgārjuna, Firma K. L. Mukhopadhyay, Calcutta, 1973.
201. JONES, Richard H., Mysticism Examined. Philosophical Inquiries into Mysticism, State
202. JONES, Richard H., Science and Mysticism. A Comparative Study of Western Natural
Science, Theravāda Buddhism, and Advaita Vedānta, Associated University Presses,
London and Toronto, 1986.
203. JOSHI, P. V., From Vedānta to Modern Science (Śaṅkara`s Advaitism), Ocean Books Pvt.
Ltd., 2004.
204. KALUPAHANA, David J., Nāgārjuna. The Philosophy of the Middle Way, Sate University
Press, Albany, 1986.
205. KAR, Bijayananda, The Theories of Error in Indian Philosophy. An Analytical Study,
Ajanta Publications, Delhi, 1978.
206. KARUNAKARAN, Raman, The Concept of Sat in Advaita Vedānta, Sri Śaṅkara Sanscrit
Vidyapeetham Edakkadom, Quilon, 1980.
207. KATTACKAL, Jacob, Mysticism East and West, Oriental Institute of Religious Studies
India Publications, Kerala, 1983.
208. KATTACKAL, Jacob, Religion and Ethics in Advaita, Editiones Herder, Freiburg-London-
Montreal-Roma, 1980.
209. KING, Richard, Early Advaita Vedānta and Buddhism. The Māhayāna Context of the
Gauḍapādīya-Kārikā, State University of New York Press, Albany, 1995.
210. KING, Richard, Indian Philosophy. An Introduction to Hindu and Buddhist Thought,
Edinburgh University Press, Edinburgh, 1999.
211. KRISHNAMURTHY, B. N., Advaita Vedānta. In A New Perspective: An Orientation For
The Study of The Indian Philosophical Systems, Bharatiya Vidya Prakashan, Delhi, 2004.
212. KULANGARA, Thomas, Absolutism and Theism. A Philosophical Study of S.
Radhakrishnan`s Attempt to Reconcile Śaṅkara`s Absolutism and Rāmājuna`s Theism,
MS Publications, Trivanadrum, 1996.
213. KUPPERMAN, Joel J., Classic Asian Philosophy. A Guide to the Essential Texts, Oxford
University Press, New-York, 2001.
214. LACOMBE, Olivier, LÀbsolu selon le Vedanta. Les notions de Brahman et dÀtman dans
les systèmes de Çankara et Ramanoudja, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, Paris,
1937.
215. LAL, Basant Kumar, Contemporary Indian Philosophy, Motilal Banarsidass Publishers
216. LALANDE, André, Vocabulaire Technique et Critique de la Philosophie, Presses
Universitaires de France, 1976.
217. LARSON, Gerald James, Classical Sāṃkhya, Ross/Erikson, Santa Barbara, 1979.
218. LEAMAN, Oliver, Eastern Philosophy. Key Readings, Routledge - Taylor & Francis
Group, London and New-York, 2000.
219. LEAMAN, Oliver, Key Concepts in Eastern Philosophy, Routledge - Taylor & Francis
Group, London and New York, 1999.
220. LE-SAUX, Dom, Sagesse Hindoue Mystique Chrétienne du Vedānta à la Trinité, Éditions
du Centurion, Paris, 1965.
564
Bibliografie
221. LEVY, John, Immediate Knowledge and Happines (Sadhyomukti). The Vedāntic Doctrine
of Non-Duality, Thorsons Publishers Limited, 1970.
222. LITTLE, Charles Edgar, A Grammatical Index to the Chāndogya Upaniṣad, Americam
Book Company, New-York, Cincinnati, Chicago, 1900.
223. LOKESWARANANDA, Swami, Aspects of Vedānta, Ramakrishna Mission Institute of
Culture, 1995.
224. LOTT, Eric, Vedantic Approaches to God, MacMillian Press LTD, London, 1980.
225. LOY, David, Nonduality. A Study in Comparative Philosophy, Yale University Press,
London, 1988.
226. MAHADEVAN, T. M. P. and G.V. Saroja, Contemporary Indian Philosophy, Sterling
Publishers, New Delhi, 1981.
227. MAHADEVAN, T. M. P., Advaita in the Viṣṇu-Pūrāṇa, Poona, 1971.
228. MAHADEVAN, T. M. P., Contemporary Indian Philosophy, New Delhi, 1981.
229. MAHADEVAN, T. M. P., Gauḍapāda. A Study in Early Advaita, University of Madras,
Madras, 1975.
230. MAHADEVAN, T. M. P., Invitation to Indian Philosophy, Arnold-Heinemann Publishers,
New Delhi, 1974.
231. MAHADEVAN, T. M. P., Outlines of Hinduism, Chetana Limited, Bombay, 1977.
232. MAHADEVAN, T. M. P., Pañcadaśī of Bhīratītīrtha-Vidyāraṇya, Madras, 19752.
233. MAHADEVAN, T. M. P., Ramana Maharshi and His Philosophy of Existence,
Tiruvannamalai, 1976.
234. MAHADEVAN, T. M. P., Readings from Śaṅkara, Part. I, Madras, 1960.
235. MAHADEVAN, T. M. P., Śaṅkarācārya, National Book Trust, New Delhi, 1979.
236. MAHADEVAN, T. M. P., Self-knowledge (Ātma-bodha) of Śrī Śaṅkarācārya, Myafair,
New Delhi, 1975.
237. MAHADEVAN, T. M. P., Superimposition in Advaita Vedānta, Sterling Publishers Provate
Ltd., New Delhi, 1985.
238. MAHADEVAN, T. M. P., The Insights of Advaita, Prasaranga, Univesrsity of Mysore,
1970.
239. MAHADEVAN, T. M. P., The Philosophy of Advaita. With Special Reference to
Bhāratītīrtha-Vidyāranya, Arnold-Heinemann, 1976.
240. MAHADEVAN, T. M. P., Time and the Timeless, Madras, 1953.
241. MALKANI, G. R., Metaphysics of Advaita Vedānta, The Indian Institute of Philosophy
Amalner, 1961.
242. MALKOVSKY, Bradley J., The Role of Divine Grace in the Soteriology of Samkaracarya,
Koninklijke Brill NV, Lieden, Netherlands, 2001.
243. MARTIN-DUBOST, Paul, Çankara et le Vedānta, Éditions du Seil Maîtres Spirituels, 1982
244. MATILAL, Bimal K., Logic, Language and Reality: Indian Philosophy and Contemporary
Issues, Motilal Banarsidass, Delhi, 1985.
245. MATILAL, Bimal K., The Navya-Nyāya Doctrine of Negation: The Semantics and
Ontology of Negative Statements in Navya-Nyāya Philosophy, Harvard University Press,
Cambridge, 1968.
246. MATILAL, Bimal K., Epistemology, Logic, and Grammar in Indian Philosophical
Analysis, The Hague, Mouton, 1971.
247. MATILAL, Bimal K., Perception: An Essay on Classical Indian Theories of Knowledge,
Oxford University Press, Oxford, 1986.
248. MCGINN, Bernard, The Presence of God: A History of Western Christian Mysticism, Vol.
I: The Foundations of Mysticism, New York, Crossroad Press, 1992.
565
249. MENON, Y. Keshava and Richard F. Allen, The Pure Principle. An Introduction to the
Philosophy of Shankara, Michigan State University Press, 1960.
250. MILES, Grahame, Science and Religious Experience. Are They Similar Forms of
Knowledge?, Sussex Academic Press, Eastbourne and Portland, 2007.
251. MISHRA, Ganeswar, Analytical Studies in Indian Philosophical Problems, Bhubaneswar
1971.
252. MISHRA, Ganeswar, Language, Reality, and Analysis. Essays in Indian Philosophy,
Edited by J. N. MOHANTY, E. J. Brill, Leiden, 1990.
253. MISHRA, Haramohan, A Study in Advaita Epistemology, Parimal Publications, Delhi,
1990.
254. MISHRA, Parmeshwar Nath, Era of Adi Shankaracarya: 507 BC - 475 BC, Samskriti
Rakshak Parishad, Howrah, 2003.
255. MOHAN, P. Krishna, Śaṅkara`s Concept of God, Nelanutala Publishers, Nellore, 1978.
256. MOHANTY, J. N., Gaṅgeśa`s Theory of Truth, Centre of Advanced Study in Philosophy,
Visva-Bharati, Santiniketan, 1966.
257. MOHANTY, J. N., Reason and Tradition in Indian Thought, Oxford University Press,
Oxford, 1992.
258. MONCHANIN, Jules (Swāmī Paramārubyānandam), Mystique de lÌnde. Mystère Chrétien.
Écrits et Indédits, Fayard, Paris, 1974.
259. MORETTA, Angelo, Gândirea Vedānta, traducere de Mara și Florin Chirițescu, Ed.
Tehnică, București, 1996.
260. MUDGAL, Śyā Go, Advaita of Śaṅkara. A Reappraisal: Impact of Buddhism and
Sāṁkhya on Śaṅkara`s Thought, Motilal Banarsidass, Delhi, 1975.
261. MÜLLER, F. M., The Six Systems of Indian Philosophy, Associated Publishing House,
New Delhi, 1973.
262. MÜLLER, F. M., Three Lectures on Vedānta Philosophy, Longmans, Green, and Co.,
London- New-York-Bombay-Calcutta, 1911.
263. MUKERJI, A. C., The Nature of the Self, The Indian Press, Ltd., Allahabad, 1943.
264. MURTI, T. R. V., The Central Philosophy of Buddhism. A Study of the Mādhyamika
System, George Allen & Unwin, London, 1960.
265. MURTY, K. Satchidananda, Revelation and Reason in Advaita Vedanta, Motilal
266. MYERS, Michael W., Brahman. A Comparative Theology, Curzon Press, Richmond,
2001.
267. NAGAO, Gadjin M., Mādhyamika and Yogācāra. A Study of Mahāyāna Philosophy,
Translated by Leslie S. Kawamura, State University of New New York Press, Albany,
1991.
268. NAIR, P. K. Sasidharan, Revealing Advaita Vedānta, New Bharatiya Book Corporation,
Delhi, 2004.
269. NAKAMURA, Hajime, Orient și Occident: O istorie comparată a ideilor, traducere din
engleză de Dinu Luca, Humanitas, București, 1997.
270. NAKAMURA, Hajime, A History of Early Vedānta Philosophy, Motilal Banarsidass,
Delhi, 1983.
271. NARAIN, K., The Fundamentals of Advaita Vedānta, Indological Research Centre,
Varanassi, 2003.
272. O`NEIL, L. Thomas, Māyā in Śaṅkara: Measuring the Immeasurable, Motilal
273. OBERHAMMER, G., E. Prets & J. Prandstettter, Terminologie der frühen philosophischen
Scholastik in Indien: Ein Begriffswörterbuch zur altindischen Dialektik, Erkenntnislehre
566
Bibliografie
und Methodologie, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien,

1991.
274. OLDENBERG, Hermann, The Doctrine of the Upaniṣads and the Early Buddhism,
Translated by Shridhar B. Shrotri, Motilal Banarsidass Publishers Pvt. Ltd., Delhi, 1991.
275. ORGAN, Troy Wilson, Philosophy and the Self: East and West, Associated University
Press, Cranbury, 1987.
276. ORGAN, Troy Wilson, The Self in Indian Philosophy, Mounton & Co., Hague, 1964.
277. OTTO, Rudolf, Mistica Orientului și mistica Occidentului, traducere de Mihail Grădinaru
și Friedrich Michael, Editura Septentrion, 1993.
278. OTTO, Rudolf, The Idea of the Holy. An Inquiry into the Non-reational Factor in the Idea
of the Divine and Its Relation to the Rational, Translated by John W. Harvey, Oxford
University Press, London, 1936.
279. PANDE, Govind Chandra, Life and Thought of Śaṅkarācārya, Motilal Banarsidass, Delhi,
1994.
280. PANDEY, G. R., Śaṅkara`s Interpretation of the Upaniṣad, S. N. Publications, Delhi,
India, 1988.
281. PANDEY, Sangam Lal, Pre-Śaṁkara Advaita Philosophy, Darshan Peeth, Allahabad,
1983.
282. PANDIT, Moti Lal, Śaṅkara`s Concept of Reality, Books for Better Living, New Delhi,
1981.
283. PANNEERSELVAM, S., The Problem of Meaning with Reference to Wittgenstein and
Śaṅkara. A Study in the Philosophy of Language, Radhakrishnan Institute for Advanced
Study in Philosophy, University of Madras, 1993.
284. PAYYAPPILLY, Joseph, The Concept of Man in the Advaita Vedānta of Śankara. An
Inquiry into Theological Perspectives, Peter Lang Europäischer Verlag der
Wissenschaften, Frankfurt, 2005.
285. PHILLIPS, Stephen H., Classical Indian Metaphysics. Refutations of Realism and the
Emergence of „New Logic”, Open Court, Illinois, 1995.
286. PIANTELLI, Mario, Śaṅkara e la rinascita del Brahmanesimo. Esperienze, Fossano, 1974.
287. POTTER, Karl H., Presuppositions of Indian`s Philosophies, Motilal Banarsidass
Publishers Private Limited, Delhi, 1999.
288. POUSSIN, Vallé, Brahmanismul. Cu o sinteză asupra filosofiei Vedānta, traducere din
limba franceză de Ilie Iliescu, Editura Herald, București, 2001.
289. PRABHAVANANDA, Swami, The Spiritual Heritage of India, Allen and Unwin, London,
1980.
290. PRITHIPAL, D., Advaita Vedānta (Action and Contemplation), Bhāratīya Vidyā Prakaśan,
Varanasi, 1969.
291. PULIGANDLA, Ramakrishna, Fundamentals of Indian Philosophy, Abingdon Press,
Nashville, 1975.
292. PULIGANDLA, Ramakrishna, Reality and Mysticism. Perspectives in the Upaniṣads, DK
Printtworld (P) Ltd., New Delhi, 1997.
293. PULIGANDLA, Ramakrishna, Jñāna-Yoga. The Way of Knowledge: An Analytical
Interpretation, University Press of America, Lanham and New York, 1985.
294. PUTTANIL, Thomas, A Comparative Study on the Theological Methodology of Irenaeus
of Lyon and Sankaracharya, Peter Lang, Frankfurt am Main, 1990.
295. RADHAKRISHNAN, S., An Idealistic View of Life, George Allen & Co., London, 1967.
296. RADHAKRISHNAN, S., Indian Philosophy, Vol. II, George Allen & Unwin Ltd, London,
1948.
567
297. RADHAKRISHNAN, S., Religion in a Changing World, George Allen & Unwin, London,
1967.
298. RADHAKRISHNAN, S., The Philosophy of Rabindranath Tagore, Macmillian and Co.,
London, 1919.
299. RADHAKRISHNAN, S., The Philosophy of the Upaniṣads, George Allen & Unwin Ltd.,
London, 1924.
300. RAJU, P. T., Spirit, Being and Self. Studies in Indian and Western Philosophy, South
Asian Publishers, New Delhi, Madras, 1982.
301. RAJU, P. T., Structural Depths of Indian Thought, State University of New York Press,
Albany, 1985.
302. RAJU, P. T., The Philosophical Traditions of India, George Allen & Unwin Ltd., London,
1971.
303. RAJU, P. T., Thought and Reality. Hegelianism and Advaita, George Allen & Unwin Ltd,
London, 1937.
304. RAMACHANDRAN, T. P., The Concept of the Vyāvahārika in Advaita Vedānta, Centre of
Advanced Study in Philosophy, University of Madras, 1969.
305. RAMAIAH, G. Sundara, A Philosophical Study of the Mysticism of Śaṅkara, KP Bagchi &
Company, Calcutta-New Delhi, 1982.
306. RAMAMURTI, A., Advaitic Mysticism of Śaṅkara, Centre of Advanced Study in
Philosophy - Visva-Bharati, Santiniketan, 1974.
307. RAMAMURTI, A., Advaita. A Conceptual Analysis, D. K. Printworld (P) Ltd., New Delhi,
1996.
308. RAMBACHAN, Anantanand, The Advaita Worldview. God, World and Humanity, State
309. RAM-PRASAD, Chakravarthi, Indian Philosophy and the Consequencess of Knowledge.
Themes in Ethics, Metaphysics and Soteriology, Ashgate Publishing Limited, Aldershot,
2007.
310. RANADE, Ramchandra D., A Constructive Survey of Upanishadic Philosophy: Being an
Introduction to the Thought of the Upanishads, Bharatiya Vidya Bhavan, Bombay, 1968.
311. RANGANATHAN, R., Advaita and Existentialism. A Comparative Study, Geetha
Publications, 2001.
312. RAO, K. B. Ramakrishna, Advaita Vedānta: Problems and Perspectives, Mysore
University Printing Press, Mysore, 1980.
313. RAO, K. B. Ramakrishna, Ontology of Advaita with special reference to Māyā, Vijaya
College, Mulki, 1964.
314. RAO, Srinivasa, Advaita: A Contemporary Critique, Oxford University Press, Oxford,
2012.
315. RAO, Vetury Ramakrishna, The Upaniṣads and Modern Thought, Mittal Publications,
Delhi, 1986.
316. RAPHAEL, Edwin, The Pathway of Non-duality. Advaitavada: An Approach to some key-
points of Gaudapada's Asparśavāda and Śaṁkara's Advaita Vedanta by means of a
series of questions answered by an Asparśin, Motilal Banarsidass Publishers Private
Limited, Delhi, 1992.
317. RÉNOU, L., Terminologie gramaticale du sanscrit, Champion, Paris, 1942.
318. ROODURMUN, P. S., Bhāmatī and Vivaraṇa Schools of Advaita Vedānta. A Critical
Approach, Motilal Banarsidass, 2002.
319. RUKMANI, T. S., Shankaracharya, Publications Division Ministry of Information and
Broadcasting Government of India, New Delhi, 1994.
568
Bibliografie
320. SAHA, Sukharanjan, Studies in Advaita Vedānta. Towards an Advaita Theory of

Consciousness, Jadavpur University, Kolkata, 2004.
321. SAKSENA, S. K., Nature of Consciousness in Hindu Philosophy, Benares Nand Kishore
& Bros, 1944.
322. SANKARANARAYANAN, P., What is Advaita?, BharatIya Vidya Bhavan, Bombay, 1970.
323. SANKARANARAYANAN, S., Śrī Śaṅkara. His Life, Philosophy and Relevance to Man in
Modern Times, The Adyar Library and Research Centre, Madras, 1995.
324. SARASWATI, Swami Shantidharmananda, An Advaitic View of Kantian Philosophy,
Kalpaz Publications, Delhi, 2005.
325. SARMA, Deepak, An Introduction to Mādhva Vedānta, Ashgate Publishing Limited,
Hampshire, 2003.
326. SARMA, Epistemologies and the Limitations of Philosophical Inquiry. Doctrine in
Madhva Vedanta, Routledge Curzon - Taylor & Francis Group, London and New York,
2005.
327. SASTRY, Kokilesvara, An Introduction to Advaita Philosophy, Calcutta University, 1926.
328. SATAPATHY, D. R., The Doctrine of Māyā in Advaita Vedānta, Punthi-Pustak, Calcutta,
1992.
329. SATCHIDĀNANDENDRA, Sri Swami, The Method of the Vedānta. A Critical Account of the
Advaita Tradition, Translated by A. J. Alston, Motilal Banarsidass, Delhi, 1997.
330. SATCHIDĀNANDENDRA, Sri Swami, Misconceptions about Śaṅkara, Adhyatma Prakasa
Karyalaya, Holenarsipur, 1973.
331. SATPRAKASHANANDA, Swami, Methods of Knowledge. Perceptual, Non-perceptual and
Transcendental. According to Advaita Vedanta, George Allen & Unwin LTD, London
1965.
332. SATPRAKASHANANDA, Swami, The Universe, God, and God-Realization. From the
Viewpoint of Vedānta, The Vedānta Society of St. Louis, 1977.
333. SAXENA, Lakshmi, Neo-Hegelian and Neo-Advaitic Monism. A Study in Converging
Perspectives, Bharat Bharati Bhandar, Delhi, 1980.
334. SHARMA, Arvind, A Guide to Hindu Spirituality, World Wisdom, Inc., 2006.
335. SHARMA, Arvind, Advaita Vedānta. An Introduction, Motilal Banarsidass Publishers
336. SHARMA, Arvind, Sleep as a State of Consciousness in Advaita Vedānta, State University
of New York Press, New York, 2004.
337. SHARMA, Arvind, The Philosophy of Religion and Advaita Vedānta. A Comparative
Study in Religion and Reason, The Pennsylvania State University Press, University Park
- Pennsylvania, 1995.
338. SHARMA, Arvind, The Rope and The Snake. A Metaphorical Exploration of Advaita
Vedānta, Manohar, 1997.
339. SHARMA, C., Dialectic in Buddhism and Vedānta, Nand Kishore and Bros., Banaras,
1952.
340. SHARMA, The Avaita Tradition in Indian Philosophy. A Stusy of Advaita in Buddhism,
Vedānta and Kāshmīra Shaivism, Motilal Banarsidass, Delhi, 2007.
341. SHARMA, A Critical Survey of Indian Philosophies, Motilal Banarsidass, Delhi, 2003.
342. SHARMA, Ram Murti, Some Aspects of Advaita Philosophy, Eastern Book Linkers, Delhi,
1985.
343. SHASTRI, A. B., Studies in Post-Samtkara Dialectics, University of Calcutta, Calcutta,
1936.
344. SHASTRI, Kokileswar, A Realistic Interpretation of Śaṅkara Vedānta, Calcutta
University, 1931.
569
345. SHĀSTRĪ, Prabhu Dutt, The Doctrine of Māyā in the Philosophy of Vedānta, Luzac and
Co, London, 1911.
346. SHOURIE, Arun, Hinduism: Essence And Consequence. A Study of the Upanishads, the
Gita and the Brahma-Sutras, Vikas Publishing House Pvt Ltd, Sahibabad, 1979.
347. SIDDHESWARANANDA, Swami, Some Aspects of Vedānta Philosophy, translated by Sri K.
Narayana Marar, Sri Ramakrishna Ashrama, Kerala, 1979.
348. SINGH, Jaideva, Introduction to Mādhyamaka Philosophy, Matilal Banarsidass, Delhi,
1978.
349. SINGH, R. P., The Vedānta of Śaṅkara. A Metaphysics of Value, Jaipur Publishing House,
Jaipur, 1949.
350. SINHA, Debabrata, The Metaphysic of Experience in Advaita Vedānta. A
Phenomenological Approach, Motilal Banarsidass, Delhi, 1983.
351. SINHA, Iadunath, Problems of Post-Śaṁkara Advaita Vedānta, Sinha Publishing House
Pvt. Ltd., Calcutta, 1971.
352. SINHA, K. P., The Self in Indian Philosophy, Punhi Pustak, Calcutta, 1991.
353. SINHA, Priti, The Philosophy of Advaita (A Transition from Śaṅkara to Śrī Aurobindo),
Śivarāja Publications, 1986.
354. SMART, N., Dimensions of the Sacred, Fontana, London, 1997.
355. SMART, N., Doctrine and Argument in Indian Philosophy, Allen and Unwin, London,
1964.
356. SPENCER, Sidney, Mysticism in World Religion, Allen and Unwin, London, 1966.
357. SREENIVASULU, M., The Test of Truth and Error in Indian Philosophy, Published by Dr.
M. Sreenivasulu, Tirupati, 1991.
358. SRINIVASACHARI, P. N., Studies in Vedānta, P. Varadachari & Co., Madras, 1941.
359. SRIVASTAVA, Lalit Kishore Lal, Advaitic Concept of Jīvanmukti, Bharatiya Vidya
Prakashan, Delhi and Varanasi, 1990.
360. STAAL, J. F., Advaita and Neo-Platonism: A Critical Study in Comparative Philosophy,
University of Madras, Madras, 1961.
361. STACE, W. T., Mysticism and Philosophy, MacMillian, London, 1972.
362. STACE, W. T., The Teachings of the Mystics, New American Library, New York, 1960.
363. STAFFORD-BETTY, L., Vādirāja`s Refutation of Śaṅkara`s Non-dualism. Clearing The
Way For Theism. A Translation of Vādirāja`s Nyāyaratnāvalī with a Commentary by the
Translator, Motilal Banarsidass, Delhi, 1978.
364. STCHERBATSKY, Theodore, The Conception of Buddhist Nirvāṇa. With Sanscrit Text of
Madhyamaka-Kārikā, Motilal Banarsidass Publishers Private Limited, Delhi, 20032.
365. SUNDARAM, P. K., Advaita and other Systems, The Dr. S. Radhakrishnan Institute for
Advanced Study in Philosophy, University of Madras, Madras, 1981.
366. SUNDARAM, P. K., Advaita Epistemology with special reference to Iṣṭasiddhi, University
of Madras, 1984.
367. SUNDARAM, P. K., Advaita Metaphysics, Swadharma Swaarajya Sangha, Madras, 1980.
368. SUTHREN-HIRST, J. G., Śaṃkara`s Advaita Vedānta. A way of teaching, Routledge
Curzon, London and New York, 2005.
369. TABER, John A., Transformative Philosophy. A Study of Śaṅkara, Fichte, and Heidegger,
University of Hawaii Press, Honolulu, 1983.
370. TENNENT, Timothy C., Building Christianity on Indian Foundations. The Legacy of
Brahmabandhav Upadhyay, ISPCK, Delhi, 2000.
371. THOTTACKARA, Daniel J., Emerson the Advaitin. A Study of the Parrallels between
Emerson and Samkara`s Advaita Vedānta, Asian Trading Corporation, Bangalore, 1986.
570
Bibliografie
372. TIMALSINA, S., Consciousness in Indian Philosophy. The Advaita doctrine of „awareness
only”, Routledge, London and New York, 2009.
373. TIWARI, Kapil N., Dimensions of Renunciation in Advaita Vedānta, Motilal Banarsidass,
Delhi, 1977.
374. TORWESTEN, Hans, Vedanta. Heart of Hinduism, Translation from the German by John
Phillips, Grove Press, New York, 1994.
375. TUCK, Donald R., The Concept of Māyā in Śaṁkara and Radhakrishnan, Chanakya
Publications, Delhi, 1986.
376. UNDERHILL, Evelyn, Mistica. Studiu despre natura si desoltarea constiintei spirituale a
omului, traducere de Laura Pavel, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 1995.
377. VALLOORAN, A. D., In Search of the Absolute. A Critical Study of the Advaitic
Philosophy of Religion as Intrpreted by T.M.P. Mahadevan, Vendrame Institue, Shilong,
1988.
378. VERNETTE, Jean, Secolul XXI va fi mistic sau nu va fi deloc, traducere de Cristina Jinga,
Corint, București, 2003.
379. VICTOR, P. George, Life and Teaching of Ādi Śaṅkarācārya, D. K. Printworld (P) NLtd.,
New Delhi, 2002.
380. WARRIER, A. G. Krishna, The Concept of Mukti in Advaita Vedānta, University of
Madras, 1981.
381. WILLIAMS, Paul, Mahāyāna Buddhism: The Doctrinal Foundations, Routledge, 2009.
382. WITZ, Kalus G., The Supreme Wisdom of the Upaniṣds: An Introduction, Motilal
383. ZAEHNER, R. C., The Bhagavadgītā, Oxford University Press, London, 1969.
384. ZAEHNER, R. C., Hinduism, Oxford University Press, London, 1962.
385. ZAEHNER, R. C., Mysticism Sacred and Profane: An Inquiry into Some Varieties of
Praternatural Experience, Oxford University Press, London, 1973.
386. ZILBERMAN, David B., Analogy in Indian and Western Philosophical Thought, Edited by
Helena Gourko and Robert S. Cohen, Springer, Dordrecht, 2006.
387. ZIMMER, Heinrich, Filozofiile Indiei, traducere din engleză de Sorin Mărculescu,
Humanitas, București, 1997.
3.2. Literatură teologică

388. AULÉN, Gustaf, The Faith of the Christian Curch, Muehlenberg Press, Philadelphia,
1948
389. CHIȚOIU, Dan, Repere în filosofia bizantină, Editura Fundației Axis, Iași, 2003.
390. FELMY, Karl Christian, Dogmatica experienței ecleziale. Înnoirea teologiei ortodoxe
contemporane, Introducere și traducere: Pr. prof. dr. Ioan Ică, Editura Deisis, Sibiu,
1999.
391. LOSSKY, Vladimir, Introducere în teologia ortodoxă, traducere de Lidia și Remus Rus,
Editura Enciclopedică, București, 1993.
392. LOSSKY, Vladimir,Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, traducere din limba france za
de Pr. Vasile Răducă, Editura Bonifaciu, București, 1998.
393. LOSSKY, Vladimir, Vederea lui Dumnezeu, traducere de Prof. dr. Remus Rus, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, București, 1995.
394. MEYENDORF, John, Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă, traducere de Angela
Pagiu, Humanitas, București, 2007.
395. STĂNILOAE, Pr. prof. dr. Dumitru, Teologia dogmatică ortodoxă, Vol. I, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996.
571
396. STĂNILOAE, Pr. prof. dr. Dumitru, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Editura
Omniscop, Craiova, 1993.
397. STĂNILOAE, Pr. prof. dr. Dumitru, Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2000.
398. STĂNILOAE, Pr. prof. dr. Dumitru, Ascetică și mistica Bisericii Ortodoxe, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002.
399. STĂNILOAE, Pr. prof. dr. Dumitru, Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, Editura
Scripta, București, 1993.
400. YANNARAS, Christos, Heidegger și Areopagitul, traducere Nicolae Șerban Tanașoca,
Anastasia, București, 1996.
3.3. Studii și articole

401. ACHIMESCU, Pr. Conf. Dr. Nicolae, „În căutarea Absolutului. Apofatismul upanișadic”,
în Analele Științifice ale Universității „A. I. Cuza” din Iași, „Teologie”, Tom. V, 1999-
2000, Editura Universității „Al. I. Cuza”, pp. 231-239.
402. AL-GEORGE, S., „Sign (Lakṣaṇa) and Propositional Logic in Pāṇini”, în East and West,
Vol. 19, No. 1/2 (March-June 1969), pp. 176-193.
403. AL-GEORGE, S., „The Semiosis of Zero according to Pāṇini”, în East and West, Vol. 17,
No. 1/2 (March-June 1967), pp. 115-124.
404. ALMOND, Philip, „On the Varieties of Mystical Experience”, în Sophia, Vol. 18, No. 1
(1979), pp. 1-9.
405. ANDERSON, Joshua, „An Investigation of Moksha in the Advaita Vedanta of Shankara
and Gaudapada”, în Asian Philosophy, Vol. 22, No. 3 (2012), pp. 275-287.
406. APPLEBY, Peter C., „Mysticism and Ineffability”, în International Journal for Philosophy
of Religion, Vol. 11, No. 3 (1980), pp. 143-165.
407. ARAPURA, J. G., „Māyā as Discourse about Brahman”, în The Problem of Two Truths in
Buddhism and Vedānta, Mervyn SPRUNG (Ed.), D. Reidel Publishing Company,
Dordrecht and Boston, 1973, pp. 109-122.
408. BALASUBRAMANIAN, R., „The Absolute and God”, în The Tradition of Advaita. Essays
in Honnour of Bhāṣyabhāvajña V.R. Kalyāṇasundara Śāstrī, R. BALASUBRAMANIAN
(Ed.), Munshiram Manoharlal Publishers Pvt Ltd, New Delhi, 1994, pp. 26-42.
409. BALASUBRAMANIAN, R., „The One and Many”, în The Tradition of Advaita. Essays in
Honour of Bhāṣyabhāvajña V.R. Kalyāṇasundara Śāstrī, R. BALASUBRAMANIAN (Ed.),
Munshiram Manoharlal Publishers Pvt. Ltd., New Delhi, 1994, pp. 43-72.
410. BANDYOPADHYAY, Nandita, „The Concept of Contradiction in Indian Logic and
Epistemology”, în Journal of Indian Philosophy, Vol. 16, No. 3 (1988), pp. 225-246.
411. BASTOW, David, „Otto and Numinous Experience”, în Religious Studies, Vol. 12, No. 2
(Jun., 1976), pp 159-176.
412. BAUER, Nancy F., „Advaita Vedānta and Contemporary Western Ethics”, în Philosophy
East and West, Vol. 37, No. 1 (1987), pp. 36-50.
413. BAXTER, Donald, „Many-One Identity”, în Philosophical Papers, Vol. XVII, No. 17
(1988), pp. 193-216.
414. BHARADWAJA, V. K., „Rationality, Argumentation and Embarrassment: A Study of Four
Logical Alternatives (catuṣkoṭi) in Buddhist Logic”, în Philosophy East and West, Vol.
34, No. 3 (Jul., 1984), pp. 303-319.
415. BHARATI, A., „The Self in Hindu Thought and Action”, în Culture and Self: Asian and
Western Perspectives, A. J. MARSELLA, G. De VOS, & F.L.K. HSU (Eds.), Tavistock,
New York, 1985, pp. 185-230.
572
Bibliografie
416. BHATT, S. R., „Śaṅkarācārya`s Philosophy of Advaita and His Critique of other
Schools”, în Sankarācārya. The Ship of Enlightenment, V. VENKATACHALAM (Ed.),
Sahita Akademi, 2003, pp. 45-54.
417. BHATT, S. R., „Some Reflections on Advaita Vedāntic Concepts of Māyā and Avidyā”,
în The Tradition of Advaita. Essays in Honour of Bhāṣyabhāvajña V. R. Kalyāṇasundara
Śāstrī, R. BALASUBRAMANIAN (Ed.), 1994, pp. 109-128.
418. BHATT, S. R., „The Concept of Māyā”, în Indian Philosophical Quarterly, Vol. II, No. 1,
1974, pp. 65-71.
419. BHATTACHARYA, Dipak, „The Doctrine of Four in the Early Upaniṣads and Some
Connected Problems”, în Journal of Indian Philosophy, Vol. 6, No. 1 (1978), pp. 1-34.
420. BHATTACHARYA, Gopika Mohan, „Śābdabodha as a Separate Type of Pramāṇa”, în
Journal of Indian Philosophy, Vol. 5, No. 1-2 (1977), pp. 73-84.
421. BHATTACHARYYA, Kalidas, „The Status of the Individual in Indian Philosophy”, în
Philosophy East and West, Vol. 14, No. 2 (Jul., 1964), pp. 131-144.
422. BIARDEAU, M., „La définition dans la penseé indienne”, în Journal Asiatique, 245
(1957), pp. 371-384.
423. BIARDEAU, M., „Quelques réflexions sur làpophatisme de Śaṅkara”, în Indo-Iranian
Journal, Vol. 3, No. 2 (June 1959), pp. 81-101.
424. BIDERMAN, Shlomo, „A «Constitutive» God: An Indian Suggestion”, în Philosophy East
and West, Vol. 32, No. 4 (1982), pp. 425-437.
425. BIDERMAN, Shlomo, „Śaṅkara and the Buddhists”, în Journal of Indian Philosophy, Vol.
6, No. 4, (1978), pp. 405-413.
426. BILIMORIA, Puruṣottama, „Perception (Pratyakṣa) în Advaita Vedānta”, în Philosophy
East and West, Vol. 30, No. 1 (Jan., 1980), pp. 35-44.
427. BILIMORIA, Puruṣottama, „Pramāṇa epistemology: Some recent developments”, în
Contemporary Philosophy. A New Survey, G. Fløistad, (Ed.), Volume 7: Asian
Philosophy, Kluwer Academic Publishers, 1993, pp. 137-154.
428. BLACKWOOD, R. T., „Neti, Neti: Epistemological Problems of Mystical Experience”, în
Philosophy East and West, Vol. 13, No. 3 (Oct., 1963), pp. 201-209.
429. BOBOC, Alexandru, „Ideea de transcendență: perspectiva metafizică și perspectiva
teologică”, în Credința și mărturisirea ei, Pr. Petre SEMEN (Coord.), Editura Doxologia,
Iași, 2010, pp. 17-25.
430. BOS, Abraham P., „Aristotelian and Platonic Dualism in Hellenistic and Early Christian
Philosophy and in Gnosticism”, în Vigiliae Christianne, Vol. 56, No. 3 (2002), pp. 273-
291.
431. BOWES, Pratima, „Mysticism in the Upaniṣads and in Śaṅkara`s Vedānta”, în The Yogi
and The Mystic. Studies in Indian and Comparative Mysticism, Karel Werner (Ed.),
Curzon Press, 1994, pp. 53-66.
432. BOWES, Pratima, „What is Indian about Indian Philosophy?”, în Indian Philosophy: Past
and Future, S. S. Rama Rao PAPPU and R. PULIGANDLA (Eds.), Motilal Banarsidass,
Delhi, 1982, pp. 3-35.
433. BRAINARD, F. Samuel, „Defining «Mystical Experience»”, în Journal of the American
Academy of Religion, Vol. 64, No. 2 (Summer, 1996), pp. 359-393.
434. BROOKS, Richard W., „Some Uses and Implications of Advaita Vedānta`s Doctrine of
Māyā”, în The Problem of Two Truths in Buddhism and Vedānta, Mervyn SPRUNG (Ed.),
D. Reidel Publishing Company, Dordrecht and Boston, 1973, pp. 98-108.
435. BROOKS, Richard W., „The Meaning of Real in Advaita Vedānta”, în Philosophy East
and West, Vol. 19, No. 4 (1969), pp. 385-398.
573
436. BROWNING, Don, „William James`s Philosophy of Mysticism”, în The Journal of

Religion, Vol. 59, No. 1 (1979), pp. 56-71.
437. BUCKHAM, John Wright, „Immanence Transcendence”, în The Journal of Philosophy,
Vol. 28, No. 8 (1931), pp. 204-211.
438. BUITENEN, J. A. B., „Akṣara”, în Journal of the American Oriental Society, Vol. 79, No.
3 (Jul. - Sep., 1959), pp. 176- 187.
439. BUITENEN, J. A. B., „Ānanda, or All Desires Fulfilled”, în History of Religions, Vol. 19,
No. 1 (1979), pp. 27-36.
440. BURCH, George Bosworth, „Principles and Problems of Monistic Vedānta”, în
Philosophy East and West, Vol. XI, No. 4 (1962), pp. 231-237.
441. CARDONA, G., „Negations in Pāṇinian Rules”, în Language, Vol. 43 , No. 1 (1967), pp.
34-56.
442. CARDONA, G., „Some Principles of Pāṇini`s Grammar”, în Journal of Indian Philosophy,
Vol. 1 (1970), pp. 40-74.
443. CARR, Brian, „Śaṅkara on Memory and the Continuity of the Self”, în Religious Studies,
Vol. 36, No. 4 (Dec., 2000), pp. 419-434.
444. CHAKRABARTI, Arindam, „Is Understanding Teachable?”, în The Empirical and the
Transcendental. A Fusion of Horizons, Bina GUPTA (Ed.), Roman & Littlefield
Publishers, Inc., Maryland, 2000, pp. 187-198.
445. CHAKRABARTI, Kisor Kumar, „Some Remarks on Indian Theories of Truth”, în Journal
of Indian Philosophy, Vol. 12, No. 4 (1984), pp. 339-355.
446. CHAKRAVARTI, Sitansu S., „The Mādhyamika Catuṣkoṭi or Tetralemma”, în Journal of
Indian Philosophy, Vol. 8, No. 3 (1980), pp. 303-306.
447. CHATTERJEE, Dipankar, „Skepticism and Indian Philosophy”, în Philosophy East and
West, Vol. 27, No. 2 (1977), pp. 195-209.
448. CHATTERJEE, S. C., „On Philosophical Synthesis”, în Philosophy East and West, Vol. 10,
No. 3/4 (Oct., 1960 - Jan., 1961), pp. 99-103.
449. CHATTERJEE, Tara, „The Concept of Sākṣin”, în Jurnal of Indian Philosophy, Vol. 10,
No. 4 (1982), pp. 339-356.
450. CHAUDHURI, Haridas, „Existentialism and Vedānta”, în Philosophy East and West, Vol.
12, No. 1 (1962), pp. 3-17.
451. CHAUDHURI, Haridas, „The Concept of Brahman in Hindu Philosophy”, în Philosophy
452. COMANS, Michael, „The Self in Deep Sleep according to Advaita and Viśiṣṭādvaita”, în
Journal of Indian Philosophy Vol. 18, No. 1 (1990), pp. 1-28.
453. COMANS, Michael, „The Question of the Importance of Samādhi in Modern and
Classical Advaita Vedānta,” în Philosophy East and West, 43, no.1 (1993), pp. 19-38.
454. COOMARASWAMY, Ananda K., „On Translation: Māyā, Deva, Tapas”, în Isis, Vol. 19,
No. 1 (1933), pp. 74-91.
455. COSTA, José Miguel Dias, „Relatividade Do Real No Pensamento de Shankara”, în
Revista Portuguesa de Filosofia, Vol. 48, No. 3, Existência e Sentido (1992), pp. 485 -
495.
456. COWARD, Harold, „Time (Kāla) in Bhartṛhari`s Vākypadīya”, în Journal of Indian
Philosophy, Vol. 10, No. 3 (1980), pp. 239-275.
457. CRITTENDEN, Charles, „Everyday Reality as Fiction. A Madhyamika Interpretation”, în
Journal of Indian Philosophy, Vol. 9, No. 4 (1981), pp. 323-333.
458. DAHLSTROM, Daniel, „Negation and Being”, în Review of Metaphysics, Vol. 64, No. 2
(2010), pp. 247-271.
574
Bibliografie
459. DALAL, Neil, „Contemplative Practice and Textual Agency in Advaita Vedānta”, în
Method & Theory in the Study of Religion, Vol. 21, No. 1 (2009), pp. 15-27.
460. DAS, A. C., „Advaita Vedānta and Liberation in Bodily Existence”, în Philosophy East
and West, Vol. 4, No. 2 (1954), pp. 113-123.
461. DAS, A. C., „Brahman and Māyā in Advaita Metaphysics”, în Philosophy East and West,
Vol. 2, No. 2 (1952), pp. 144-154.
462. DESMET, R., „Is the Concept of «Person» Congenial to Śaṅkara Vedānta?”, în Indian
Philosophical Annual, Vol. 8 (1972), pp. 199-205.
463. DESMET, R., „Towards an Indian View of the Person”, în Contemporary Indian
Philosophy, M. CHATTERJEE (Ed.), Allen & Unwin, London, 1974, pp. 51-75.
464. DESMET, R., „Categories of Indian philosophy and communication of the Gospel”, în
Religion and Society, Vol. 10, No. 3 (1963), pp. 20-26.
465. DESMET, R., „Forward Steps în Śaṅkara`s Research”, în Drashana International, Vol.
XXVI, No. 3, 1987, pp. 33-46.
466. DESMET, R., „Materials for an Indian Christology”, în Religion and Society, Vol. XII,
No. 4 (1965), pp. 6-15.
467. DESMET, R., „Radhakrishnan`s Interpretation of Śaṅkara”, în Radhakrishnan Centenary
Volume, G. Parthasarathi and D. P. CHATTOPADHYAYA (Eds.), Oxford University Press,
Delhi, 1989, pp. 53-70.
468. DESMET, R., „Rāmānuja et Madhva”, în La Quête de L`Éternel. Approches chrétiennes
de l`Hindouisme, R. DESMET et J. NEUNER (Eds.), pp. 76-88.
469. DESMET, R., „Spiritual Values of Advaita Vedānta and social Life”, în Indian
Philosophical Annual, XVIII (1985-1986), pp. 1-15.
470. DESMET, R., „Le non-dualisme de Śaṅkara (Advaita-vada)”, în La Quête de LÈtérnel.
Approches chrétiennes de l`Hindouisme, R. DESMET et J. NEUNER (Eds.), Desclée de
Brouwer, 1967, pp. 61-75.
471. DEVARAJA, N. K., „Contemporary Relevance of Advaita Vedānta”, în Philosophy East
and West, Vol. 20, No. 2 (1970), pp. 129-136.
472. DHAVAMONY, M., „Self and Consciousness in Śaṅkara`s Advaita”, în Self and
Consciousness: Indian Interpretations, Augustine THOTTAKARA (Ed.), Bangalore, 1989,
pp. 32-43.
473. DIGBY, Tom, „Mystical Non-duality”, în Sophia, Vol. 21, No. 2 (1982), pp. 17-22.
474. DIMOCK JR., Edward C., „On «Māyā»”, în The Journal of Religion, Vol. 71, No. 4
(1991), pp. 523-537.
475. DUPRÉ, Louis, „The Mystical Experience of the Self and Its Philosophical Significance”,
în Understanding Mysticism, Richard WOODS (Ed.), Doubleday & Co., New York, 1980,
pp. 449-468.
476. FALLON, P., „Dieu dans l`hindouisme: Brahman, Paramātman et Bhagavān”, în La Quête
de L`Éternel. Approches chrétiennes de l`Hindouisme, R. DESMET et J. NEUNER (Eds.),
Traduction française de Roger Demortier, Desclée de Brouwer, 1967, pp. 89-100.
477. FARBER, Marvin, „Experience and Transcendence”, în Philosophy and
Phenomenological Research, Vol. 12, No. 1 (1951), pp. 1-23.
478. FENTON, John Y., „Mystical Experience as a Bridge for Cross-Cultural Philosophy of
Religion: A Critique”, în Journal of the American Academy of Religion, Vol. 49, No. 1
(1981), pp. 51-76.
479. FORMAN, Robert K. C., „Mystical Knowledge: Knowledge by Identity”, în Journal of the
American Academy of Religion, Vol. 61, No. 4 (1993), pp. 705-738.
480. FORMAN, Robert K. C., „Pure Consciousness Events and Mysticism”, în Sophia, Vol. 25,
No. 1 (1986), pp. 49-58.
575
481. FORMAN, Robert K. C.,„What Does Mysticism Have to Teach Us about

Consciousness?”, în Journal of Consciousness Studies, Vol. 5, No. 2 (1998), pp. 185-
201.
482. FORT, Andrew O., „Beyond Pleasure: Śaṅkara on Bliss”, în Journal of Indian
483. FORT, Andrew O., „Dreaming in Advaita Vedānta”, în Philosophy East and West, Vol.
35, No. 4 (1985), pp. 377-386.
484. FOST, Frederic F., „Playful Illusion: The Making of Worlds in Advaita Vedānta”, în
Philosophy East and West, Vol. 48, No. 3 (1998), pp. 387-405.
485. GARSIDE, Bruce, „Language and The Interpretation of Mystical Experience”, în
International Journal for Philosophy of Religion, Vol. 3, No. 2 (1972), pp. 93-102.
486. GEEN, Jonathan, „Knowledge of Brahman as a solution to fear in the Śatapatha
Brāhmaṇa/Bṛhadāraṇyaka Upaniṣad”, în Journal of Indian Philosophy, Vol. 35, No. 1
(2007), pp. 33-102.
487. GEROW, Edwin, „Language and Symbol in Indian Semiotics”, în Philosophy East and
West, Vol. 34, No. 3 (1984), pp. 245-260.
488. GNOLI, Gherardo, „Religiile Iranului antic si Zoroastru”, în Istoria Religiilor, Vol. I:
Religiile antice, Giovanni FILORAMO (Coord.), traducere de Smaranda Scriitoru si
Cornelia Dumitru, Polirom, Iasi, 2008, pp. 441-481.
489. GRETHER, Holly, „Is There Self Identity in Sāmkhya and Śankara?”, în Theologica
Xaveriana, Vol. 57, No. 162 (2007), pp. 221-238.
490. GRIMES, John, „Radhakrishnan and Śaṅkara`s Māyā”, în Scottish Journal of Religious
Studies, Vol. 10 (1989), pp. 50-56.
491. GRIMES, John, „Some Problems in the Epistemology of Advaita”, în Philosophy East
and West, Vol. 41, No. 3 (1991), pp. 291-301.
492. GUNARATNE, R. D., „The Logical Form of Catuṣkoṭi: A New Solution”, în Philosophy
493. GUNARATNE, R. D., „Understanding Nāgārjuna`s Catuṣkoṭi”, în East and West
494. GUPTA, Anima Sen, „The Meanings of «That Thou Art»”, în Philosophy East and West,
Vol. 12, No. 2 (1962), pp. 125-134.
495. GUPTA, Bina and William C. Wilcox, „«Tat tvam asi»: An Important Identity Statement
or a Mere Tautology”, în Philosophy East and West, Vol. 34, No. 1 (1984), pp. 85-94.
496. HACKER, P., „Distinctive Features of the Doctrine and Terminology of Śaṅkara: Avidyā,
Nāmarūpa, Māyā, Īśvara” în Philology and Confrontation, Wilhelm HALBFASS (Ed.),
State University of New York Press, Albany, 1995, pp. 57-101.
497. HACKER, Paul, „Śaṅkara`s Conception of Man”, în Philology and Confruntation.
Paul Hacker on Traditional and Modern Vedānta, Wilhelm HALBFASS (Ed.), State
University of New York Press, Albany, 1995, pp. 177-186.
498. HAN, Béatrice, „Transcendence and the Hermeneutic Circle. Some Thoughts on
Marion and Heidegger”, în Transcendence in Philosophy and Religion, James E.
FAULCONER (Ed.), Indiana University Press, Bloomington and Indianapolis, 2003, pp.
120-144.
499. HATAB, Lawrence J., „Plotinus and the Upanisads”, în Neoplatonism and Indian
Thought, R. Baine HARRIS (Ed.), International Society tor Neoplatonic Studies, Norfolk,
1982, pp. 27-44.
500. HAYAT, Pierre, Philosophy Between Totality and Transcendence, în Emmanuel
Levinas, Alterity and Transcendence, Translated by Michael B. Smith, The Athlone
Press, London, 1999, pp. ix-xxiv.
576
Bibliografie
501. HICK, John, „Mystical Experience as Cognition”, în Understanding Mysticism,

Richard WOODS (Ed.), Doubleday & Co., New York, 1980, pp. 422-437.
502. INDICH, W. M., „Can the Advaita Vedāntin Provide a Meaningful Definition of
Absolute Consciousness?”, în Philosophy East and West, Vol. 30, No. 4 (1980), pp. 481-
493.
503. INGALLS, D. H. H., „The Study of Śaṁkarācārya”, în Annals of the Bhandarkar
Oriental Research Institute, 33 (1952), pp. 1-14.
504. INGALLS, D. H. H., „Śaṁkara on the Question: Whose Is Avidyā?”, în Philosophy East
and West, Vol. 3, No. 1 (1953), pp. 69-72.
505. INGALLS, D. H. H., „Śaṁkara`s Arguments against the Buddhists”, în Philosophy East
and West, Vol. 3, No. 4 (1954), pp. 291-306.
506. INGALLS, D. H. H., „Dharma and Mokṣa”, în Philosophy East and West, Vol. 7, No. 1/2
(1957), pp. 41-47.
507. ISWARANANDA, Swami, „Buddha and Śaṅkara”, în Vedānta Kesari, 1979 (June), pp.
192-197.
508. JAYATILLEKE, K. N., „The Logic of Four Alternatives”, în Philosophy East and West,
Vol. 17, No. 1/4 (1967), pp. 69-83.
509. JHA, Hari Mohan, „The Analysis of Negation în Navya-Nyāya”, în Philosophical
Quarterly India, 32, (1960), pp. 283-288.
510. JONES, Richard Hubert, „A Philosophical Analysis of Mystical Utterances”, în
511. JYOTIRMAYANANDA, S., „Meditation on the Self and Super Consciousness”, în The
International Journal of Humanities and Peace, Vol. 22, No. 1, 2006, pp. 58-61.
512. KAPLAN, Stephen, „Mind, Māyā, and Holography: A Phenomenology of Projection”, în
513. KAPLAN, Stephen, „Vidyā and Avidyā: Simultaneous and Coterminous? A Holographic
Model to Illuminate the Advaita Debate”, în Philosophy East & West, Vol. 57, No. 2
(2007), pp. 178-203.
514. KATZ, Steven T., „Language, Epistemology and Mysticism”, în Mysticism and
Philosophical Analysis, Steven J. KATZ (Ed.), Oxford University Press, New York, 1978,
pp. 22-74.
515. KATZ, Steven T., Huston Smith and Sallie B. King, „On Mysticism”, în Journal of the
American Academy of Religion, Vol. 56, No. 4 (1988), pp. 751- 761.
516. KELLENBERGER, J., „The Ineffabilities of Mysticism”, în American Philosophical
Quarterly, Vol. 16, No. 4 (1979), pp. 307-315.
517. KESARCODI-WATSON, Ian, „Is Hinduism Pantheistic?”, în Sophia, Vol. 15, No. 2 (1976),
pp. 26-36.
518. KIM, Chin-Tai, „Transcendence and Immanence”, în Journal of the American Academy
519. KING, Richard, „Brahman and the World: Immanence and Transcendence in Advaita
Vedānta. A Comparative Perspective”, în Scottish Journal of Religious Studies, Vol. 12
(1991), pp. 107-126.
520. KING, Richard, „Early Advaita and Mādhyamaka Buddhism: The Case of the
«Gauḍapādīyakārikā»”, în International Journal of Hindu Studies, Vol. 2, No. 1 (1998),
pp. 67-83.
521. KING, Winston L., „Causality: Eternal or Momentary?”, în Philosophy East and West,
Vol. 13, No. 2 (1963), pp. 117-135.
522. KING, Winston L., „Negation as a Religious Category”, în The Journal of Religion, Vol.
37, No. 2 (1957), pp. 105-118.
577
523. KITAGAWA, Joseph M., „Experience, Knowledge and Understanding”, în Religious

Studies, Vol. 11, No. 2 (1975), pp. 201-213.
524. KLOSTERMAIER, Klaus, „Mokṣa and Critical Theory”, în Philosophy East and West, Vol.
35, No. 1 (1985), pp. 61-71.
525. KNIGHT, Thomas S., „Negation and Freedom”, în The Review of Metaphysics, Vol. 13,
No. 3 (1960), pp. 407-411.
526. KOSKY, Jeffrey L., „The Birth of the Modern Philosophy of Religion and the Death of
Transcendence”, în Transcendence. Philosophy, Literature, And Theology. Approach
The Beyond, Regina SCHWARTZ (Ed.), Routledge, New York and London, 2004, pp. 13-
30.
527. KRISHNA, Daya, „Adhyāsa: A Non-Advaitic Beginning in Śaṁkara`s Vedānta”, în
Philosophy East and West, Vol. 15, No. 3/4 (1965), pp. 243-249.
528. KUMAR, U. A. Vinay, „Existentece of Self and Adhyāsa in Advaita”, în Journal of Indian
529. KVASTAD, Nils Bjorn, „Pantheism and Mysticism (I)”, în Sophia, Vol. 14, No. 2 (1975),
pp. 1-15.
530. LACOMBE, O., „Lìllusion cosmique et les thèmes apparentés dans la philosophie
indienne”, în Indianité, Belles Lettres, Paris, 1979, pp. 85-100.
531. LARSON, Gerald J., „The Notion of satkārya in Sāṃkhya: Toward a Philosophical
Reconstruction”, în Philosophy East and West, Vol. 25, No. 1 (1975), pp. 31-40.
532. LARSON, Gerald J., „Mystical Man in India”, în Journal for the Scientific Study of
533. LE BLANC, Jill, „Infinity in Theology and Mathematics”, în Religious Studies, Vol. 29,
No. 1 (1993), pp. 51-62.
534. LEVINE, P. Michael, „Pantheism, Substance and Unity”, în International Journal for
Philosophy of Religion, Vol. 32, No. 1 (1992), pp. 1-23.
535. LIPNER, Julius J., „The Christian and Vedāntic Theories of Originative Causality: A
Study in Transcendence and Immanence”, în Philosophy East and West, Vol. 28, No. 1
(1978), pp. 53-68.
536. LIPNER, Julius J., „The Self of Being and The Being of Self: Śaṁkara on «That You
Are» (Tat Tvam Asi)”, în New Perspectives on Advaita Vedānta. Essays in
Commemoration of Professor Richard DeSmet, S.J., Bradley MALKOVSKY (Ed.), pp. 51-
69.
537. LONG, Jeffery D., „Asceticism and Illumination”, în Cross Currents, Vol. 57, No.
4 (2008), pp. 603-626.
538. LOY, David, „How Many Nondualities Are There?”, în Journal of Indian Philosophy,
Vol. 11, No. 4 (1983), pp. 413-426.
539. LOY, David, „The Path of No-Path: Śankara and Dōgen on the Paradox of Practice”, în
540. LUYSTER, Robert W., „The Concept of the Self in the Upanisads: Its Origin and
Symbols”, în Philosophy East and West, Vol. 20, No. 1 (1970), pp. 51-61.
541. MAHADEVAN, T. M P., „Contemporary Relevance of the Insights of Advaita”, în
Contemporary Indian Philosophy, II, Margaret CHATTERJEE (Ed.), London, 1974, pp.
109-132.
542. MAHADEVAN, T. M P., „The Metaphysics of Śaṁkara”, în Philosophy East and West,
Vol. 3, No. 4 (1954), pp. 359-363.
543. MAHADEVAN, T. M P., „The Upaniṣads”, în History of Philosophy Eastern and Western,
Vol. I, Sarvepalli RADHAKRISHNAN (Ed.), George Allen & Unwin Ltd., London, 19572,
pp. 55-74.
578
Bibliografie
544. MAHADEVAN, T. M P., „Value and Reality: A Comparative Study”, în International

Philosophical Quarterly, VI (1966), pp. 22-32.
545. MAHARANA, Surya Kanta, „Phenomenology of Consciousness in Ādi Śamkara and
Edmund Husserl”, în Indo-Pacific Journal of Phenomenology, Vol. 9, No. 1 (2009), pp.
1-12.
546. MAJITHIA, Roopen, „Śaṅkara on Action and Liberation”, în Asian Philosophy, Vol. 17,
No. 3 (2007), pp. 231-249.
547. MALKANI, G. R., „A Note on Liberation in Bodily Existence”, în Philosophy East and
West, Vol. 5, No. 1 (1955), pp. 69-73.
548. MALKOVSKY, Bradley, „Advaita Vedanta and Christian Faith”, în Journal of Ecumenical
Studies, Vol. 36, No. 3-4 (1999), pp. 397-422.
549. MALKOVSKY, Bradley, „The Personhood of Śaṁkara`s «Para Brahman»”, în The Journal
550. MARION, Jean-Luc, „The Impossible for Man-God” în Transcendence and Beyond. A
Postmodern Inquiry, John D. CAPUTO and Michael J. SCANLON (Eds.), Indiana
University Press, Bloomington and Indianapolis, 2007, pp. 17-43.
551. MARITAIN, Jacques, „The Natural Mystical Experience and the Void”, în Understanding
Mysticism, Richard WOODS (Ed.), Doubleday & Co., New York, 1980, pp. 477-499.
552. MATILAL, B. K., „The Intensional Character of Lakṣaṇa and Saṁkara in Navya-Nyāya”,
în Indo-Iranian Journal, Vol. 8, No. 2 (1964), pp. 85-95.
553. MATILAL, B. K., „Mysticism and Reality: Ineffability”, în Journal of Indian Philosophy,
Vol. 3, No. 3-4 (1975), pp. 217-252.
554. MATILAL, B. K., „Mysticism and Ineffability: Some Issues of Logic and Language”, în
Mysticism and Language, Steven T. KATZ (Ed.), Oxford University Press, New York,
1992, pp. 143-157.
555. MATILAL, B. K., „Review: Indian Theories of Knowledge and Truth”, în Philosophy East
and West, Vol. 18, No. 4 (1968), pp. 321-333.
556. MATILAL, B. K., „Error and Truth: Classical Indian Theories”, în Philosophy East and
West, Vol. 31, No. 2 (1981), pp. 215-224.
557. MAYEDA, Sengaku, „Śaṅkara and Buddhism”, în New Perspectives on Advaita Vedānta.
Essays in Commemoration of Professor Richard DeSmet, SJ, Bradley MALKOVSKY
(Ed.), Brill, Leiden, 2000, pp. 18-29.
558. MILNE, Joseph, „Advaita Vedānta and Typologies of Multiplicity and Unity: An
Interpretation of Nondual Knowledge”, în International Journal of Hindu Studies, Vol. 1,
No. 1 (1997), pp. 165-188.
559. MOHANTY, J. N., „A Fragment of the Indian Philosophical Tradition: Theory of
Pramāṇa”, în Philosophy East and West, Vol. 38, No. 3 (1988), pp. 251-260.
560. MOHANTY, J. N., „Consciousness and Knowledge in Indian Philosophy”, în Philosophy
561. MOHANTY, J. N., „Indian Theories of Truth: Thoughts on Their Common Framework”,
în Philosophy East and West, Vol. 30, No. 4 (1980), pp. 439-451.
562. MOHANTY, J. N., „My Philosophical Position Today/Response to My Critics”, în The
Empirical and the Transcendental. A Fusion of Horizons, Bina GUPTA (Ed.), Rowan &
Littlefield Publishers, Inc., Maryland, 2000, pp. 253-280.
563. MOHANTY, J. N., „Prāmāṇya and Workability - Response to Potter”, în Journal of Indian
564. MOLLGAARD, J., „Negation, Poetry, and Philosophy: Moments between the Feng and the
Lunyu”, în Philosophy East and West, Vol. 43, No. 4 (1993), pp. 715-736.
579
565. MOORE, Peter, „Mystical Experience, Mystical Doctrine, Mystical Technique”, în

Understanding Mysticism, Richard WOODS (Ed.), Doubleday & Co., New York, 1980,
pp. 101-131.
566. MURTI, T. R. V., „Saṁvṛti and Paramārtha în Mādhyamika and Advaita Vedānta”, în The
Problem of Two Truths in Buddhism and Vedānta, Mervyn SPRUNG (Ed.), D. Reidel
Publishing Company, Dordrecht and Boston, 1973, pp. 9-26.
567. MURTI, T. R. V.,„The Two Definitions of Brahman in the Advaita”, în Studies in Indian
Thought. Collected Papers of Prof. T.R.V. Murti, Harold G. COWARD (Ed.), Motilal
Banarasidass, Delhi, 1983, pp. 72-87.
568. MYERS, Michael W., „Śaṅkarācārya and Ānanda”, în Philosophy East and West, Vol. 48,
No. 4 (1998), pp. 553-567.
569. MYERS, Michael W., „Tat tvam asi as Advaitic Metaphor”, în Philosophy East and West,
Vol. 43, No. 2 (1993), pp. 229-242.
570. NAIR, K. Maheswaran, „Dialectics in Advaita Vedānta”, în Contemporary Approaches to
Indian Philosophy, C. RAJENDRAN (Ed.), Departement of Sanscrit - Calicut University,
Kerala, 1999, pp. 127-139.
571. NAIR, Sreekala M., „From «Knowing That» to Knowing That. A Journey from
Propositional Knowledge to Knowledge of the Absolute”, în Essays on Vedānta, D.
NESY (Ed.), Departament of Philosophy, University of Kerala, 2006, pp. 126-136.
572. NAKAMURA, Hajime, „Conflict between Traditionalism and Rationalism: A Problem
with Śaṁkara”, în Philosophy East and West, Vol. 12, No. 2 (1962), pp. 153-161.
573. NAKAMURA, Hajime, „Intuitive Awareness: Issuses in Early Mysticism”, în Japanese
Journal of Religious Studies, Vol. 12, No. 2/3, (1985), pp. 119-140.
574. NAVONE, J. J., „Śaṅkara and the Vedic Tradition”, în Philosophy and Phenomenological
Research, Vol. 17, No. 2 (1956), pp. 248-255.
575. NICHOLSON, Hugh, „Two Apologetic Moments in Śaṅkara`s Concept of Brahman”, în
Journal of Religion, Vol. 87, no.4 (2007), pp. 528-555.
576. NORVIN, Hein, „Līla”, în The Gods at Play: Līla in South Asia, Oxford University Press,
New York, 1995, pp. 13-20.
577. OETKE, Claus, „Limitations of the Theories of Pramāṇa”, în Journal of Indian
Philosophy, Vol. 31, No. 1-3 (2003), pp. 199-227.
578. OLDMEADOW, Harry, „Śaṅkara`s Doctrine of Māyā”, în Asian Philosophy. An
International Journal of the Philosophical Traditions of the East, Vol. 2, No. 2 (1992),
pp. 131-146.
579. OLIVELLE, Patrick, „Orgasmic Rapture and Divine Ecstasy: The Semantic History of
Ānanda”, în Journal of Indian Philosophy, Vol. 25, No. 2 (1997), pp. 153-180.
580. ORGAN, Troy, „Polarity, a Neglected Insight in Indian Philosophy”, în Philosophy East
and West, Vol. 26, No. 1 (1976), pp. 33-39.
581. PANDEY, S. L., „Language, Meaning and Reality”, în Analysis in Śaṅkara Vedānta: The
Philosophy of Ganeswar Misra, Bijayananda KAR (Ed.), Indian Council of Philosophical
Research, New Delhi, 2006, pp. 60-70.
582. PENUMAKA, Moses P. P., „Luther and Shankara: Two Ways of Salvation in the Indian
Context”, în Dialog: A Journal of Theology, Vol. 45, No. 3 (2006), pp. 252-262.
583. PEREIRA, José, „Bādarāyaṇa: Creator of Systematic Theology”, în Religious Studies, Vol.
22, No. 2 (1986), pp. 193-204.
584. PEROVICH, Anthony N., „Mysticism and the Philosophy of Science”, în The Journal of
585. PHILLIPS, Stephen H., „Could There Be Mystical Evidence for a Nondual Brahman? A
Causal Objection”, în Philosophy East and West, Vol. 51, No. 4 (2001), pp. 492-506.
580
Bibliografie
586. PHILLIPS, Stephen H., „Padmapāda`s Illusion Argument”, în Philosophy East and West,
Vol. 37, No. 1 (1987), pp. 3-23.
587. PODGORSKI, Frank ,„Śaṃkara`s Critique of Sāṃkhyan Causality in the Brahmasūtra-
bhāṣya”, în Philosophy East and West, Vol. 25, No. 1 (1975), pp. 49-57.
588. POLITELLA, Joseph, „Meister Eckhart and Eastern Wisdom”, în Philosophy East and
West, Vol. 15, No. 2 (1965), pp. 117-133.
589. POTTER, K. H., „Does Indian Epistemology Concern Justified True Belief?”, în Journal
of Indian Philosophy, Vol. 12, No. 4 (1984), pp. 307-327.
590. POTTER, K. H., „A Fresh Classification of India`s Philosophical Systems”, în The Journal
of Asian Studies, Vol. 21, No. 1 (1961), pp. 25-32.
591. PRASAD, Rajendra, „The Concept of Moksa”, în Philosophy and Phenomenological
Research, Vol. 31, No. 3 (1971), pp. 381-393.
592. PROUDFOOT, Wayne, „Mysticism, the Numinous, and the Moral”, în Journal of Religious
Ethics, Vol. 4, No. 1 (1976), pp. 3-28.
593. PULIGANDLA, R. and D. Matesz, „Appearance and the Laws of Logic in Advaita
Vedanta”, în International Philosophical Quarterly, 26 (1986), pp. 75-86.
594. PULIGANDLA, R., „Time and History in the Indian Tradition”, în Philosophy East and
West, Vol. 24, No. 2 (1974), pp. 165-170.
595. PULIGANDLA, R., „Consciousness, Cosmology, and Science: An Advaitic Analysis”, în
Asian Philosophy, Vol. 14, No. 2 (2004), pp. 147-153.
596. RADHAKRISHNAN, S., „The Vedānta - The Advaita School: Śaṁkara”, în History of
Philosophy. Eastern and Western, Vol. I, S. RADHAKRISHNAN et al. (Eds.), George Allen
& Unwin Ltd, London, 1952, pp. 272-305.
597. RADHAKRISHNAN, S., „Intellect and Intuition in Śaṅkara`s Philosophy”, în Triven, Vol.
VI, No. 1 (1933), pp. 8-16.
598. RADHAKRISHNAN, S., „Metaphysics of Upanishads (II)”, în The Indian Philosophical
Review, Vol. 3, No. 4 (1920), pp. 346-262.
599. RADHAKRISHNAN, S., „The Vedanta Philosophy and the Doctrine of Māyā”, în
International Journal of Ethics, Vol. 24, No. 4 (1914), pp. 431-451.
600. RAJU, P. T., „Being, Existence, Reality, and Truth”, în Philosophy and
Phenomenological Research, Vol. 17, No. 3 (1957), pp. 291-315.
601. RAJU, P. T., „Indian Epistemology and the World and the Individual”, în Philosophy East
and West, Vol. 14, No. 3/4 (1964), pp. 311-332.
602. RAJU, P. T., „Intuition as a Philosophical Method in India”, în Philosophy East and West,
Vol. 2, No. 3 (1952), pp. 187-207.
603. RAJU, P. T., „The Concept of the Spiritual in Indian Thought”, în Philosophy East and
West, Vol. 4, No. 3 (1954), pp. 195-213.
604. RAJU, P. T., „The Principle of Four-Cornered Negation in Indian Philosophy”, în The
Review of Metaphysics, Vol. 7, No. 4 (1954), pp. 694-713.
605. RAJU, P. T., „The Reality of Negation”, în The Philosophical Review, Vol. 50, No. 6
(1941), pp. 585-601.
606. RAMBACHAN, Anantanand, „Hierarchies in the Nature of God? Questioning The Saguna-
Nirguna Distinction in Advaita Vedanta”, în Journal of Hindu-Christian Studies, Vol.
14, Issue 1, 2001, pp. 13-18.
607. RAMBACHAN, Anantanand, „Śaṅkara`s Rationale for Śruti as the Definitive Source of
Brahmajñāna: A Refutation of Some Contemporary Views”, în Philosophy East and
West, Vol. 36, No. 1 (1986), pp. 25-40.
581
608. RAM-PRASAD, C., „Knowledge and Action (I): Means to the Human End in Bhāṭṭa
Mīmāṃsā and Advaita Vedānta”, în Journal of Indian Philosophy, Vol. 28, No. 1 (2000),
pp. 1-24.
609. RAM-PRASAD, C., „Knowledge and the «Real» World: Śrī Harṣa and the Pramāṇas”, în
Journal of Indian Philosophy, Vol. 21, No. 2 (1993), pp. 169-204.
610. RAM-PRASAD, C., „Saving the Self? Classical Hindu Theories of Consciousness and
Contemporary Physicalism”, în Philosophy East and West, Vol. 51, No. 3 (2001), pp.
378-392.
611. RAM-PRASAD, C., „Dreams and Reality: The Śaṅkarite Critique of Vijñānavada”, în
612. RAO, K. L. Seshagiri, „On Truth: A Hindu Perspective”, în Philosophy East and West,
Vol. 20, No. 4 (1970), pp. 377-382.
613. RENOU, Louis, „Sur la notion de brahman”, în Journal Asiatique 237 (1949), pp. 7-46.
614. RICHARDS, Glyn, „Śūnyatā: Objective Referent or via Negativa”, în Religious Studies,
Vol. 14, No. 2 (1978), pp. 251-260.
615. RUEGG, D. Seyfort, „The Uses of the Four Positions of the Catuṣkoṭi and the Problem of
the Description of Reality in Mahāyāna Buddhism”, în Journal of Indian Philosophy,
Vol. 5, No. 1-2 (1977), pp. 1-72.
616. SANKARANARAYANAN, S., „Date of Śrī Śaṅkara - A New Perspective”, în Adyar Library
Bulletin, Vol. 59 (1995), pp. 132-176.
617. SARASWATHI, T. S., „Hindu Worldview in the Development of Self Ways: The «Atman»
as the Real Self”, în New Horizons in Developmental Theory and Research. New
Directions for Child and Adolescent Development, Lene Arnett JENSEN and Reed
LARSON (Eds.), Jossey-Bass, San Francisco, 2005, pp. 43-50.
618. SASTRI, Kokileswar, „The Absolute Reality and God”, în Vedānta Kesari, Vol. 17,
(1930-1931), pp. 327-335.
619. SCHLAMM, Leon, „Numinous Experience and Religious Language”, în Religious Studies,
Vol. 28, No. 4 (1992), pp. 533-551.
620. SCHLAMM, Leon, „Rudolf Otto and Mystical Experience”, în Religious Studies, Vol. 27,
No. 3 (1991), pp. 389-398.
621. SCHROEDER, Craig, „Levels of Truth and Reality in the Philosophies of Descartes and
Śaṁkara”, în Philosophy East and West, Vol. 35, No. 3 (1985), pp. 285-293.
622. SCHWARTZ, Regina, „Transcendence: Beyond...”, în Transcendence. Philosophy,
Literature, And Theology. Approach The Beyond, R. SCHWARTZ (Ed.), Routledge, New
York and London, 2004, pp. vii-xii.
623. SHARMA, Arvind, „Is Anubhava a Pramāṅa According to Śaṇkara?”, în Philosophy East
and West, Vol. 42, No. 3 (1992), pp. 517-526.
624. SHARMA, Arvind, „Sacred Scriptures and the Mysticism of Advaita Vedānta”, în
Mysticism and Sacred Scripture, Steven T. KATZ (Ed.), Oxford University Press, New
York, 2000, pp. 169-183.
625. SHARMA, Arvind, „Śaṅkara`s Life and Works as a Source for a Hermeneutics of Human
Right”, în New perspectives on Advaita Vedānta: Essays in Commemoration of Professor
Richard de Smet, Bradley J. MALKOVSKY (Ed.), Brill, Leiden, 2000, pp. 109-121.
626. SHARMA, Arvind, „The Vedāntic Concept of God”, în Perspectives on Vedānta. Essays
in Honor of Professor P. T. Raju, S.S. Rama Rao PAPPU (Ed.), E.J. Brill, Leiden-New-
York-Kobenhavn-Köln, 1988, pp. 114-131.
627. SHARMA, Ramesh Kumar, „Dreamless Sleep and Some Related Philosophical Issues”, în
582
Bibliografie
628. SHAW, J. L., „Negation and the Buddhist Theory of Meaning”, în Journal of Indian
Philosophy, Vol. 6 (1978), pp. 59-77.
629. SHAW, J. L., „The Nyāya on Cognition and Negation”, în Journal of Indian Philosophy,
Vol. 8, No. 3 (1980), pp. 279-302.
630. SHRIVASTAVA, S. N. L., „Śaṁkara on God, Religion, and Morality”, în Philosophy Eadt
and West, Vol. 7, No. 3/4 (1957-1958), pp. 91-106.
631. SHRIVASTAVA, S. N. L., „The Absolute in Bradley and Śaṁkara”, în Philosophy East
and West, Vol. 6, No. 2 (1956), pp. 99-111.
632. SIEGEL, Lee, „Commentary: Theism in Indian Thought”, în Philosophy East and West,
Vol. 28, No. 4 (1978), pp. 419-423.
633. SIMONI-WASTILA, Henry, „Māyā and Radical Particularity: Can Particular Persons Be
One with Brahman?”, în International Journal of Hindu Studies, Vol. 6, No. 1 (2002),
pp. 1-18.
634. SIMONI-WASTILA, Henry, „Unio Mystica and Particularity: Can Individuals Merge with
the One”, în Journal of the American Academy of Religion, Vol. 68, No. 4 (2000), pp.
857-878.
635. SINHA, Debabrata, „Human Embodiment: The Theme and the Encounter in Vedantic
Phenomenology”, în Philosophy East and West, Vol. 35, No. 3 (1985), pp. 239-247.
636. SKOOG, Kim, „Śaṁkara on the Role of Śruti and Anubhava in Attaining Brahmajñāna”,
în Philosophy East and West, Vol. 39, No. 1 (1989), pp. 67-74.
637. SMART, Ninian, „Interpretation and Mystical Experience”, în Religious Studies, Vol. 1,
No. 1 (1965), pp. 75-87.
638. SMART, Ninian, „Our Experience of the Ultimate”, în Religious Studies, Vol. 20, No. 1
(1984), pp. 19-26.
639. SMITH, Margaret, „The Nature and Meaning of Mysticism”, în Understanding Mysticism,
Richard WOODS (Ed.), Doubleday & Co., New York, 1980, pp. 19-25.
640. SPRUNG, Mervyn, „The Mādhyamika Doctrine of Two Realities as a Metaphysic”, în The
Problem of Two Truths in Buddhism and Vedānta, Mervyn SPRUNG (Ed.), D. Reidel
Publishing Company, Dordrecht and Boston, 1973, pp. 40-53.
641. STAAL, J. F., „Negation and the Law of Contradiction in Indian Thought: A Comparative
Study”, în Bulletin of the School of Oriental and African Studies, University of London,
Vol. 25, No. 1/3 (1962), pp. 52-71.
642. STAAL, J. F., „The Theory of Definition in Indian Logic”, în Journal of the American
Oriental Society, Vol. 81, No. 2 (1961), pp. 122-126.
643. STAFFORD-BETTY, L., „A Death-Blow to Śaṅkara`s Non-Dualism? A Dualist
Refutation”, în Religious Studies, Vol. 12, No. 3 (1976), pp. 281-290.
644. STAFFORD-BETTY, L., „Towards a Reconciliation of Mysticism and Dualism”, în
Religious Studies, Vol. 14, No. 3 (1978), pp. 291-303.
645. STĂNILOAE, Pr. D., „Formele și cauzele falsului misticism”, în Studii Teologice, IV
(1952), nr. 5-6, pp. 251-272.
646. STOEBER, Michael, „Introvertive Mystical Experiences: Monistic, Theistic, and the Theo-
Monistic”, în Religious Studies, Vol. 29, No. 2 (1993), pp. 169-184.
647. STRENG, Frederick J., „The Buddhist Doctrine of Two Truths as Religious Philosophy”,
în Journal of Indian Philosophy, Vol. 1, No. 3 (1971), pp. 262-271.
648. STRENG, Frederick J., „Reflections on the Attention Given to Mental Construction în the
Indian Buddhist Analysis of Causality”, în Philosophy East and West, Vol. 25, No. 1
(1975), pp. 71-80.
649. SUTHREN-HIRST, Jacqueline, „Images of Śaṃkara: Understanding the Other”, în
International Journal of Hindu Studies, Vol. 8, No. 1/3 (2004), pp. 157-181.
583
650. SUTHREN-HIRST, Jacqueline, „Strategies of Interpretation: Śaṃkara`s Commentary on

Bṛhadāraṇyakopaniṣad”, în Journal of the American Oriental Society, Vol. 116, No. 1
(1996), pp. 58- 75.
651. THATAMANIL, John J., „Ecstasy and Nonduality: On Comparing Varieties of
Immanence”, în Journal of Hindu-Christian Studies, Vol. 22 (2009), pp. 19-24.
652. TIMALSINA, Sthaneshwar, „The Brahman and the Word Principle (Śabda). Influence of
the Philosophy of Bhartṛhari on Maṇḍana`s Brahmasiddhi”, în Journal of Indian
653. TIWARI, D. N., „Advaitic Critique of Experience”, în Indian Philosophical Quarterly,
Vol. XXVII, No. 1-2 (2000), pp. 133-150.
654. TOLA, Fernando and Carmen Dragonetti, „Nāgārjuna`s Conception of «Voidness»
(Śūnyatā)”, în Journal of Indian Philosophy, Vol. 9, No. 3, (1981), pp. 273-282.
655. TRIPATHI, Chhote Lal, „The Problem of Negation in Indian Philosophy”, în East and
West, Vol. 27, No.1/4 (1977), pp. 345-355.
656. TRIVEDI, M. M., „Citsukha`s View on Self-Luminosity”, în Journal of Indian
657. TYAGANANDA, Swami, „The Heart beyond Hearts”, în Religion and the Arts, Vol. 12,
No. 1-3 (2008), pp. 186-189.
658. UPADHYAYA, K. N., „Indian Tradition and Negation”, în Philosophy East and West, Vol.
38, No. 3 (1988), pp. 281-289.
659. VATTIMO, Gianni, „Nihilism as Postmodern Christianity”, în Transcendence and Beyond.
A Postmodern Inquiry, John D. CAPUTO and Michael J. SCANLON (Eds.), Indiana
University Press, Bloomington and Indianapolis, 2007, pp. 44-50.
660. WAINWRIGHT, William J., „Interpretation, Description, and Mystical Consciousness”, în
Journal of the American Academy of Religion, Vol. 45, No. 3 (1977), pp. 989-1010.
661. WAYMAN, Alex, „Notes on the Sanscrit Term Jñāna”, în Journal of the American
Oriental Society, Vol. 75, No. 4 (1955), pp. 253-268.
662. WAYMAN, Alex, „The Buddhist Not This, Not This”, în Philosophy East and West, Vol.
11, No. 3. (1961), pp. 99-114.
663. WAYMAN, Alex, „Two Traditions of India: Truth and Silence”, în Philosophy East and
West, Vol. 24, No. 4 (1974), pp. 389-403.
664. WERNER, Karel, „Symbolism in the Vedas and Its Conceptualisation”, în Numen, Vol.
24, No. 3 (1977), pp. 223-240.
665. WERNER, Karel „Mysticism as Doctrine and Experience”, în The Yogi and The Mystic.
Studies in Indian and Comparative Mysticism, Karel WERNER (Ed.), Curzon Press, 1994,
pp. 1-18.
666. WESTERHOFF, J., „Nāgārjuna`s Catuṣkoṭi”, în Journal of Indian Philosophy, Vol. 34, No.
4 (2006), pp. 367-395.
667. WHALING, Frank, „Śaṅkara and Buddhism”, în Journal of Indian Philosophy, Vol. 7,
No.1 (1979), pp. 1-42.
668. WILLIAMS, Kyle Lee, „Understanding Oṃ (Aum), Turīya, and the Three States of
Consciousness in the Māṇḍūkya Upaniṣad”, în Psychological Perspectives, Vol. 51, No.
2 (2008), pp. 287-315.
669. WOOD, Ledger, „The Paradox of Negative Judgment”, în The Philosophical Review 42,
No. 4 (1933), pp. 412-423.
670. WOODBURNE, A. S., „The Idea of God in Hinduism”, în The Journal of Religion, Vol. 5,
No. 1 (1925), pp. 52-66.
671. WYSCHOGROD, Edith, „The Concept of the World in Śaṁkara: A Reply to Milton K.
Munitz”, în Philosophy East and West, Vol. 25, No. 3 (1975), pp. 301-308.
584
Bibliografie
672. YADAV, Bibhuti S., „Negation, Nirvāṇa and Nonsense”, în Journal of the American
Academy of Religion, Vol. 45, No. 4 (1977), pp. 451-471.
585

Non Dualismul Vedantin Metafizica Si Mis

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Non Dualismul Vedantin Metafizica Si Mis

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IOAN DURA

NON-DUALISMUL VEDANTIN. METAFIZICĂ ȘI MISTICĂ ÎN GÂNDIREA LUI ŚAṄKARA

Editura „Astra Museum”

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

©2015 Autorul volumului. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală

Mamei și soției mele

2.3.1. Transcendența sau problematica lui dincolo ..............................................90

4.3. Brahman ca Jñānam ..........................................................................................286

5.3.8. Universul nu este śūnya ............................................................................406

Este un fapt incontestabil că întreaga cultură filosofico-religioasă hindusă fas-

Rudolf Otto afirma că reprezintă „o imensă referință în filosofia și religia indiană”,

Noutatea și actualitatea acestui demers științific sunt subliniate de faptul că în

Prof. univ. dr. pr. NICOLAE ACHIMESCU

Argument. Obiectivele cercetării

Întâlnirea Occidentului cu Orientul a adus, în planul filosofico-religios, opor-

śaṅkariene la Upanișade sau la Brahma-Sūtra și nu regăsim în cercetarea indianistică

dintre Brahman și universul experienței noastre3, cu precizarea că Brahman este ekam-

Relevanța temei în contextul cercetării actuale

Advaita Vedānta s-a impus în studiul comparativ al cercetării academice din

Vedānta răspunde la patru întrebări care îi confirmă profilul filosofico-religios: 1)

Śaṅkara nu este un filosof în sensul occidental al cuvântului propunând un sistem

Scurt cadru al lucrării

Prezenta lucrare de doctorat este structurată în șapte capitole. Respectând ordinea

advitīyam angajează critica celor trei diferențe: sajātīya-bheda, vijātīya-bheda și svagata-

cunoașterii mistice” (VI.1). Posibilitatea experienței mistice în Advaita se fundamentează

Metodele și abordarea utilizate

În dezvoltarea temei noastre am urmărit acele direcții advaitine care sunt

Ātman-Brahman), dar și comparativ, care ne va permite analiza într-o perspectivă com-

1.1. Izvoare hinduse

1.1.2. Texte smṛti

1.2. Lucrări ale lui Śankara

1.3. Lucrări advaitine

36. DHARMARAJA ADHVARIN, Vedāntaparibhāṣya, Edited with an English translation by S.

1.4. Izvoare budiste și taoiste

1.5. Izvoare creștine

3.1. Literatură advaitină și alte lucrări de Istoria și filosofia religiilor

148. DEVARAJA, N. K., An Introduction to Śaṅkara`s Theory of Knowledge, Motilal

und Methodologie, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien,

320. SAHA, Sukharanjan, Studies in Advaita Vedānta. Towards an Advaita Theory of

3.2. Literatură teologică

3.3. Studii și articole

436. BROWNING, Don, „William James`s Philosophy of Mysticism”, în The Journal of

481. FORMAN, Robert K. C.,„What Does Mysticism Have to Teach Us about

501. HICK, John, „Mystical Experience as Cognition”, în Understanding Mysticism,

523. KITAGAWA, Joseph M., „Experience, Knowledge and Understanding”, în Religious

544. MAHADEVAN, T. M P., „Value and Reality: A Comparative Study”, în International

565. MOORE, Peter, „Mystical Experience, Mystical Doctrine, Mystical Technique”, în

650. SUTHREN-HIRST, Jacqueline, „Strategies of Interpretation: Śaṃkara`s Commentary on

S-ar putea să vă placă și