Virus-Mania

de Claus Köhnlein şi Torsten Engelbrecht

Cuvânt inainte de Etienne de Harven Această carte trebuie citită de toți

Virus Mania de Torsten Engelbrecht şi Claus Köhnlein ne prezintă un mesaj tragic, care totuşi
sperăm că va contribui la reinserarea valorilor etice în domeniul cercetării virale, în cel al politicilor de
sănătate publică, în domeniul comunicației mass-media şi în activitatea concernelor farmaceutice.
Este evident că reguli elementare de etică profesională au fost neglijate în aceste domenii de mult
prea mult timp. Cînd jurnalista americancă Celia Farber a avut curajul să publice în “Harpers
Magazine” (martie 2006) articolul “Out of control-AIDS and the corruption of medical science” (Scăpat
de sub control-AIDS şi corupția ştiinței medicale), poate că unii cititori s-au gândit că trebuie să fie
vorba despre un caz izolat. Cartea lui Engelbrecht şi
Köhnlein ne documentează cât de departe de realitate ar putea fi o astfel de supoziție. În realitate
AIDS este numai vârful icebergului.
Corupția în domeniul cercetării este un fenomen curent larg răspândit, vizibil în foarte multe boli
contagioase majore, într-o paletă mare de afecțiuni care merg de la AIDS la hepatita C, de la BSE (Bovine
spongiform encephalopathy encefalopatia spongioasă bovină, sau mai simplu boala vacii nebune) la
SARS şi gripa aviară până la practicile actuale de vaccinare (human papillomavirus - HPV adică virusul
papilloma uman).
Cercetarea virusurilor (sau prionilor în cazul BSE) în toate aceste şase afecțiuni de importanță
publică se află într-o direcție eronată, care în esență urmează aceeaşi procedură. Iar această
procedură include câțiva paşi cheie: inventarea unui risc epidemic dezatruos, incriminarea unui agent
patogen iluzoriu, ignorarea cauzelor alternative de origină toxică, manipularea epidemiologiei prin cifre
neverificabile pentru a se induce percepția publică a afecțiunilor respective ca fiind o iminentă
catastrofa şi promisiunea (de asemenea iluzorie) de a fi slavat cu ajutorul unui vaccin. Aceşti paşi
obligatorii garantează mari câştiguri financiare.
Cum de a fost posibil să se ajungă până aici? Simplu, apelând şi activând o latură sensibilă umană.
FRICA!
Nu se acreditează epidemiile virale; se acreditează epidemiile de frică. Iar principala responsabilitate
pentru amplificarea fricii o poart industria farmaceutică precum şi mass-media. Frica de „se poate
întâmpla” care aduce uriaşe profituri financiare dar şi politice.
Secolul XX poate că este într-adevăr „secolul fricii”. Războaiele mondiale, fascismul, comunismul,
Mao-Tze-Dun, Pol Poth, atentate, şi „culmea fricii”, 11 septembrie 2001. Frica, folosită atât ca armă
politică, cât şi ca sursă de venituri!
Ipotezele născute din cercetarea din domeniul virologiei nu au fost practic niciodată verificate
ştiințific de factori independenți. Aceste ipoteze sunt promulgate ca legi prin „consens”. Adică,
„presupunem”, iar dacă noi, cercetătorii din domeniul virologiei presupunem, atunci numai aşa poate fi
cum presupunem noi. Şi astfel, rapid, se transformă presupunerea în dogmă.
Ar fi interesant de făcut o paralelă între reproşurile pe care ştiința le aducei religiei, ca fiind o dogmă,
şi ştiința care s-a transformat ea însăşi în dogmă. Adică ştiința (şi mă refer aici în mod deosebit la
biologie şi medicină) vede paiul din ochiul vecinului, dar nu şi bârna din propriul ochi. Orice ipoteză
alternativă este exclusă „a priori”, nefiind conformă cu „dogma”. Exact asta a făcut religia, dacă ar fi să
luăm aici în discuție numai biserica creştină, sute şi sute de ani. Care mai este astăzi diferența. Doar
zeul la care suntem”obligați” să ne închinăm poartă un alt nume. Atâta tot. În rest.... jurămintele nu se
mai fac pe Biblie, ci pe Teoria evoluției speciilor.
Nu am învățat prea multe din experiențele trecutului. Există încă multe întrebări nesoluționate asupra
cauzelor gripei spaniole din 1918, sau a rolului virusurilor în polio,ielita de după cel de-al doilea război
mondial (neurotoxicitatea DDT-ului?). Aceste epidemii moderne ar fi trebuit să ne deschidă mințile
spre practicarea unor analize critice. Pateru şi Koch au lucrat temeinic la înțelegerea unei infecții ca
rezultat al acțiunii unor bacterii, al unei afecțiuni contagioase. Dar asta a fost cu mult timp înainte ca
primul virus să fie descoperit. Extrapolarea principiilor infecțiilor provocate de bacterii asupra
virusurilor a fost, desigur, foarte tentantă (şi comodă), dar aceasta n-ar fi trebuit să se întâmple în
detrimentul luării în considerare şi a altor cauze, cum ar fi factorii de mediu toxici, toxicitatea drogurilor,
alcoolului şi fumatului, efectele negative ale unei nutriții defectuase. Cercetarea cancerului are

1
probleme similare. Iopteza conform căreia cancerul este provocat de virusuria fost pentru prima oară
formulată în 1903, acum mai bine de o sută de ani. Şi nu s-a reuşit nici până astăzi să fie demonstrată
convingător. Marea majoritate a experimentelor de laborator sunt efectuate pe şoareci „de cultură”,
crescuți special pentru aceasta. Ceea ce duce la crearea unui fond genetic complect nenatural. Cum
pot fi aplicate concluziile acestor experimente la oameni? Încă, slavă Domnului, nu suntem special
„cultivați” în laborator!.
Adevărat, la aceşti şoareci a fost posibilă izolarea ARN-ului virusului tumoral, mai târziu denumit
retrovirus. Dar sunt oare aceste particule virale pur şi simplu asociate cu o tumoare, sau sunte ele
întradevăr vinovate pentru transformarea malignă? Sunt aceste particule întradevăr particule
infecțioase exogene (provenind din afara corpului), sau virusuri endigene (proprii corpului) defecte
ascunşi în cromozomii noştri? Întrebarea nu are încă răspuns.
Dar se ştie cu certitudine este faptul că particule virale similare cu cele relevate la şoarecii bolnavi de
cancer sau leucemie, nu au fost niciodată văzute sau izolate în formele de cancer uman! Oricum însă,
cu timpul a devenit clar, începând cu sfârşitul anilor 60, că oncologia virală a căpătat un statut
dogmatic, quasi-religios. Aşa că, dacă particulele virale respective nu puteau fi văzute în cancerul
uman cu ajutorul microscopului electronic, de vină era microscopul, şi nicidecum dogma oncologiei
virale. Mai rău ca pe vremea inchiziție!
Acesta a fost momentul în care biologia moleculară a căpătat o poziție de dominanță totală în
cercetările virale. „Markerii moleculari” ai retrovirusurilor au fost inventați (reverse transcriptase de
exemplu) şi substituită foarte convenabil particulelor virale absente, cu scopul de a salva dogma
centrală a oncologiei virale. Iar aceasta a permis ipotezei virale să supraviețuiească încă un deceniu,
până la sfârşitul anilor 70, desigur şi cu sprijinul considerabil al industriei farmaceutice. Totuşi, la
începutul anilor 80 eşecul acestei direcții de cercetare a devenit atât de evident încât a devenit
indevitabilă închiderea tuturor laboratoarelor care se ocupau cu cercetarea oncologică. Şi desigur, prin
aceasta, o mulțime de cercetători rămâneau .... pe drumuri. Era nevoie de altceva, care să justifice pe
mai departe existanța acestora. De ceva care să provoace FRICA, astfel încât dogma relicioasă virală
şi slujitorii ei să-şi recâştige locul în admirația laicilor, dar şi câştigurile financiare respectabile. Aşa că,
dacă nu mai ține figura cu virusul cancerului.... hai să căutăm ceva nou.
În 1981, cinci cazuri (doar cinci, atenție, aşa se face o pandemie!) de deficiență imunitară acută au
fost descrise de către un medic din Los Angeles, toate cele cinci persoane fiind homosexuali care
foloseau inhalații de amyl nitrit, care abuzau de droguri, de antibiotice, şi care foarte probabil sufereau
de subnutriție şi/sau de diferite boli cu transmitere sexuală. Era destul de logic de dedus că toate
aceste cinci cazuri aveau origini toxice multiple. Ar fi rezultat deci o clară condamnare a unui astfel de
„stil” de viață.
Dar aşa ceva nu era „politic” corect, însemnând o discriminare a unei anumite categorii umane. Deci
trebuia căsită o altă explicație, o altă ipoteză, de preferință o boală contagioasă cauzată eventual de
un.... retrovirus! De ce nu? Că tot nu mai aveam ce face cu el în oncologie. Şi pe deasupra,
cercetătorii şi laboratoarele puteau pe mai departe să-şi ducă liniştita, academica şi „sfânta” viață mai
departe. Date ştiințifice în sprijinul aceste iopteze lipseau, şi mai lipsesc încă cu desăvârşire. Ei şi, de
dacă. Frica, asta nu lipsea. Aşa că laboratoarele s-au salvat de cancer prin AIDS.
Nixon a declanşat războiul contra cancerului, iar Reagan cel contra AIDS (războiul a devenit o moda
la americani, din păcate). Aşa că s-au creat bugete guvernamentale speciale, industria farma a
deschis larg pungile cu gologani şi nimeni nu avea de ce să-şi mai bată capul cu stilul de viață al
unora, care deveneau victime inocente ale unui teribil virus, etichetat foarte curând de către istețul
Robert Gllo drept virusul HIV.
Iar după 25 de ani, ipoteza HIV/AIDS a eşuat lamentabil în realizarea a trei dintre cele mai
importante obiective: nu a fost descoperită o terapie contra AIDS; nici o predicție epidemiologică
verificabilă nu a fost făcută; nu a fost creat un vaccin contra HIV.
În loc de toate astea avem medicamente foarte toxice, dar care nu vindecă nimic (ba chiar dein
contră, imbolnăvesc), terapii cu efecte letale. Până în prezent nici măcar o singură particulă HIV nu a
putut fi observată în sângele pacienților bănuiți de AIDS, cu ajutorul microscopului electronic. Eişi, ce
dacă? Toate jurnalele şi magazinele cât de cât importante au prezentat imahini ale HIV, frumos
colorate, trase la computer de designeri talentați. Sute de mii de cercetători şi sute de concerne

2
farmaceutice importante contuinuă să obțină imense profituri în baza ipotezei HIV, în ciuda faptului că
nici măcar un singur pacient nu a fost vindecat de AIDS!
Da! HIV/AIDS este emblematică pentru corupția care „colcăie” în cercetarea virală, iar cartea de față
documentează tragic această realitate.
Afecțiunea AIDS este emblematică, dar nu singură. După acelaşi tipar se desfăşoară lucrurile şi în
cazul altor „virusuri fatale şi letale” cum sunt cei ai Hepatitei C, BSE, SARS, gripa aviară, mai nou şi
cea porcină (băieții au luat la răsfoit cartea de zoologie!). Se prepară vaccinuri care nu se prea ştie la
ce sunt bune, în afara faptului că se ştie sigur că aduc câştiguri grase de tot concernelor farma. Cu
cât încercăm mai mult să înțelegem cum de a fost posibilă adoptarea unor politici terapeutice
îndoielnice, cu atât descoperim mai multă corupție, conflicte de interese, lipsă de control a
experimentelor şi întotdeauna un total refuz de a acepta o dezbatere deschisă cu acei savanți care au
opinii „disidente” asupra proceselor patologice.
Manipularea statisticilor, falsificarea studiilor clinice, evitarea testelor de toxicitate a medicamentelor,
toate astea au fost în mod repetat documentate. Ei şi, ce dacă? Au fost repede „acoperite” astfel încât
să nu poată deraja logica cinică a afacerilor cu cercetarea virusurilor. Ascunderea neurotoxicității
mercurului conținut în Thimerosal, cauza foarte probabilă a autismului printre copii vaccinați, a avut foarte
probabil origini până la cele mai înalte nivele ale guvernului american (vezi articolul „Imunitatea mortală”
scris de Robert F. Kennedy Jr. Capitolul 8).
Virus-mania (mania virală) este o boală socială a societății noastre superdezvoltate. Pentru a o
vindeca, este nevoie întâi de eliminarea fricii. Frica, cel mai contagios virus letal, transmis cu ajutorul
mass-media. Errare humanum est sed diabolicum preservare…
(A greşi este omeneşte, a persevera în greşeală este diabolic.)
Etienne de Harven, MD
Profesor Emerit de Patologie la University of Toronto şi membru al Sloan Kettering Institute for Cancer
Research, New York (1956-1981); membru al Advisory Panel of South Africa, preşedinte al Rethinking
AIDS (www.rethinkaids.net)

Introducere
Omenirea sub semnul teoriei unidimensionale a microbilor

“Doctrina conform căreia o boală are o singură cauză este (începând din a doua
jumătate a sec.XIX) definițua fundamentală în medicină. Totuşi căutarea
acestor “unice” cauze ale bolilor este o întreprindere lipsită de speranță,
deoarece marea majoritate a bolilor sunt rezultatul unui complex cauzal”.
Rene Dubos, microbiolog şi laureat cu Premiul Pulitzer

“Toate datele statistice pentru mortalitatea cauzată de (aşa-zisele )boli infecțioase

ne arată că acestea erau încă de la mijlocul sec.XIX în scădere – deci cu mult
timp înainte ca medicina modernă să fi intervenit cu metodele ei. Asta înseamnă
că nu medicina modernă bazată pe teoria germenilor, ci îmbunătățirea condițiilor
de viață a dus la diminuarea treptată a pericolului bolilor infecțioase.Medicina
alopată promovează o falsă imagine asupra trecutului (şi implicit a “succeselor”
ei) şi ne oferă o falsă speranță pentru viitor.”
Michael Tracey, cercetător american

În 1660, o dată cu fondarea The Royal Society, s-a hotărât că : “ceea ce contează este dovada
ştiințifică” (the experimental proof) şi nu fantezia sau imaginația lipsită de temei. “Nullius in verba” a
denumit The Royal Society acest principiu, ceea ce ar însemna “vorbele nu înseamnă nimic”. Această
definiție a avut consecințe fundamentale la acea vreme, într-o societate în care de regulă femeile erau
acuzate (în numele Domnului) de vrăjitorie şi arse pe rug, iar culturi întregi cum ar fi Maya sau Astecă
au fost distruse în baza ideii că sunt eretice.
Astăzi privim acea epocă cu nedumerire, clătinând din cap şi întrebându-ne cum au putut oameni
face aşa ceva oamenilor. Şi este într-adevăr ştiința cu acel principiu născut atunci, în 1660, cea care

3
ne-a eliberat de ignoranță, superstiție, fanatism şi nu în cele din urmă de suferințele fizice şi sufleteşti,
mai ales în lumea țărilor bogate din Europa şi nordul Americii. Avioane, maşini şi telefonie mobilă,
televiziune şi astronautică, proteze şi transplanturi de organe, toate aceste facilități ale lumii moderne
îşi datorează la origine existența acestui principiu, cel al faptelor dovedite. Încrederea noastă în ştiința
atotputernică a devenit totală, iar acest lucru îl ştiu foarte bine şi oamenii de ştiință. Care tot oameni
sunt, ca şi noi, cu păți bune şi mai muțin bune.
Şi aşa se face că observăm astăzi că foarte multe “teorii” şi speculații (ipoteze) s-au înrădăcinat în
mintea socială fără a se mai cere vreo dovadă a valabilității lor. Oamenii se încred orbeşte în ceea ce
unii oameni de ştiință şi mass-media prezintă ca fiind “o nouă descoperire senzațională” sau un “nou
pericol major” la adresa omenirii, fără a mai cere dovezi care să fundamenteze realitatea unor astfel
de “baloane de săpun”. Ultimul şi poate cel mai caraghois exemplu este “pandemia” gripei porcine
H1N1. Dar să ne aducem aminte de gripa aviară, care urma să şteargă de pe fața pământului milioane
de vieți. Sau de teribila epidemie de AIDS care urma să lase Africa fără populație.
Credința oarbă în comunitatea cercetătorilor şi oamenilor de ştiință, care din « turnul lor de fildeş »
ne prezintă doar fapte irefutabile, certificate prin dovezi, şi care nu permit accesul niciunei înşelăciuni
în acest turn nu mai are de prea multă vreme nimic de a face cu realitatea. Nenumărate miliarde de
dolari sunt risipiți pentru « ipoteze ştiințifice », care sunt adoptate ca adevăruri de nezdruncinat de
către concernele farmaceutice, cercetători şi mass-media, deşi în realitate sunt doar simple speculații
lipsite de orice temei ştiințific. Iar atunci cânt se trezeşte câte unul care să spună adevărul, este
imediat desființat moral şi profesional, aplicânduise eticheta de « şarlatan ».
« Cu cât poporul este mai doritor, cu atât mai multe promisiuni trebuiesc făcute » spunea încă în
1978 Erwin Chargaff, cofondator al cercetării biochimice şi a tehnologiei genetice şi Profesor laureat la
Institutul de biochimie al Columbia University din New York. « O metodă rapidă pentru prelungirea
vieții, eradicarea tuturor bolilor, o terapie definitivă a cancerului, viață fără moarte.... şi mai ce încă?
Ca o cântăreață care îmi promite că, doar ascultându-i trilurile, voi deveni un om perfect.”
Începând de la sfârşitul anilor 70 acestă situație s-a agravat dramatic. « La fel ca în politică şi
economie, suntem şi noi în domeniul cercetării bombardați cu minciuni » remarca renumitul om de
ştiință Horace Judson. « Privind global, există corupție la toate nivelele sistemului de sănătate
mergând până la pacient, iar fantezia criminală nu mai are granițe » susține cunoscuta organizație
Transparency International în raportul ei anual « Global Coruption Report - 2006 ».
Concernele farmaceutice manipulează rezultatele studiilor şi cercetărilor numai cu scopul de a
obține noi şi noi profituri. Iată doar câteva din deja bine cunoscutele procedee la care apelează
industria farmaceutică:
- studiile asupra medicamentelor se efectuează în comparație cu un preparat (o metodă terapeutică)
despre care se ştie dinainte că este inferior în calitate şi eficacitate față de noul produs;
- noul medicament este testat în comparație cu un preparat concurent care este administrat în dozaj
inferior (mai mic);
- noul medicament este testat în comparație cu un alt preparat concurent care este administrat în
dozaj mare, cu scopul de a evidenția netoxicitatea noului preparat (efectele secundare);
- scopurile studiului vor fi de la bun început astfel formulate încât rezultatul pozitiv este în mod sigur
pre-programat;
- sunt publicate numai rezultatele pozitive favorabile noului produs;
- sunt publicate numai rezultatele care “impresionează”, de exemplu reducerea riscului relativ, fără a
se specicfica alte rezultate, care ar putea fi nefavorabile, ca de exemplu factorul de modificare al
riscului absolut;
Prin astfel de procedee, practic orice nou medicamet va fi “o nuoă minune” şi se vor obține astfel
substanțiale benefeicii financiare ca urmare a eliberării lui pe piață. Şi dacă ne gândim mai bine, nici
nu este de mirare. Cultura noastră economică este dominată de secretomanie, de apărarea
privilegiilor, de lipsă de răspundere juridică şi de un grav deficit în ceea ce priveşte controlul
produselor. Toate astea concomitent cu cu o rapace dorință de câştig atât din partea concernelor
farmaceutice, cât şi a cercetătorilor şi clasei medicale, ceea ce nu face decât să lase larg deschisă
uşa pentru înşelăciune şi fraudă. “Şi vom mai trăi în viitor şi zile mai negre, dacă nu se vor separa
dorința de profit de verificarea şi controlarea independentă a dovezilor ştiințifice” – se menționa în
revista engleză de specialitate “Lancet”.

4
 Dar chiar şi atunci când vom avea cercetătorii ideali şi studiile corect efectuate, totuşi va rămâne în
continuare faptul cert că medicina este “arta probabilităților” sau, cum spunea William Osler
(18491919) care este considerat părintele medicinei moderne, “ştiința incertitudunii”. Iar de la aceste
cuvinte ale lui Osler până în ziua de azi, nu s-a schimbat nimic.
Donald Miller, profesor de chirurgie la University of Washington, spunea despre cercetarea medicală
contemporană: “ Standardul dovezilor ştiințifice nu este unitar şi concret definit. Standarde false,
modalitățile de relatare a comunicărilor şi evaluarea concluziilor variază întocmai ca şi practicile
experimentale. Ştiința apreciază certitudinea obiectivă, şi totuşi prea des apar păreri subiective
precum şi un consens tacit între cercetători în locul dovezilor irefutabile.”
Pentru a eradica astfel de probleme, o soluție absolut necesară ar fi obligația efectuării, pentru
fiecare nou produs sau terapie medicală, a unor studii independente efectuate de alți cercetători, care
să verifice concluziile celor dintâi. Din păcate, reluarea şi verificarea studiilor nu mai are loc în zilele
noastre. O astfel de verificare nu este atractivă, căci nu promite câştiguri financiare substanțiale şi
rapide. Cât de utilă ar fi o astfel de procedură ne arată foarte rarele studii independente făcute asupra
unor noi medicamente sau terapii.
Astfel, spre exemplu, un studiu-control efectuat în 2005 efectuat asupra preparatului contra AIDS
Viramune (la ora respectivă cel mai important medicament din această categorie) a ajuns la concluzia
că acest medicament este o gravă eroare (medicament care era cel mai bine vândut produs al firmei
Boehringer Ingelheim şi care aducea anual acestei firme un profit de 300 milioane dolari). Printre
altele s-au constatat foarte grave efecte secundare care au dus până la cazuri de deces, lucruri
cunoscute respectivei firme dar ținute ascunse. În acelaşi timp, şeful comisiei care a desfăşurat
verificarea independentă, Jonathan Fishbein, a fost supus unor foarte mari presiuni pentru a nu face
cunoscute rezultatele, presiuni care veneau de la cele mai înalte nivele ale sistemului medical, politic
şi economic!
Medicina este o disciplină în care, la urma urmei, este vorba despre boală şi moarte, lucruri care-i
fac pe oameni extrem de sensibili, mai ales atunci când se face promisiunea unei e”mântuiri” cu
ajutorul unei pilule-minune. Astfel că medicii şi cercetătorii au preluat rolul de preoți ai unei noi religii,
care îşi propovăduieşte crezul vindecării şi care, normal, cere sacrificii. “Credința noastră în medicină
şi în capacitatea ei de a vindeca a devenit noua teologie seculară”, spune Michael Tracey. “O credință
care este atât de adânc înrădăcinată în noi, încât pentru fiecare problemă, incomoditate, durere sau
teamă cerşim mila şi îndurarea sfintei medicini”.
Şi ca să nu fim greşit înțeleşi: medicina alopată are unele realizări deosebite. Dar acestea au în
vedere medicina reparatorie, de intervenție şi chirurgie de urgență (accidente), de transplant de
organe (dar nu în totalitate) sau de corectare a prezbitismului cu ajutorul lasreului. Mult mai rău stau
însă lucrurile atunci când se face un bilanț asupra medicinei preventive şi a terapiilor medicale (bazate
pe pilule sau radiații) adică asupra medicinei care se presupune că ar trebui să vindece afecțiunile
cronice.
Spre exemplu cancerul: deja în 1971 preşedintele Richard Nixon, la “instigarea” autorităților
medicale, concernelor farmaceutice şi mai ales a virologilor, a declarat război cancerului (War on
Cancer), promițând că până în 1976 vom avea un medicamet vindecător iar acest război va fi câştigat.
Câți oameni au murit de atunci până azi de cancer (ne aflăm în 2009) ne poate spune oare cineva?
Teoriile cancerului s-au succedat într-un ritm alert şi cu eclatante contradicții, astfel încât nici în ziua
de azi nu ne poate spune nimeni cu certitudine care este originea cancerului. Ceea ce este sigur însă
este faptul că în acest “război” au fost cheltuite sute de miliarde de dolari pentru o cercetare
unilaterală şi orientată către producția de pilule-minune. Dacă doriți să ştiți unde s-au volatilizat aceşti
bani, întrebați concernele farmaceutice, cercetătorii şi medicii. Poate veți primi vreun răspuns! Există
o serie de terapii propuse de medicina alternativă (mai bine zis integrală), există cazuri concrete de
vindecare a unei tumori cancerigene, fie prin aceste terapii alternative, fie autovindecări pur şi simplu.
Există unele teorii, cum ar fi cea a terapiei cu vitamina C sau cu Letril (amigdalinvitamina B17). Dar
aceste remedii contra cancerului sunt prea ieftine, ba chiar unele nici nu pot fi patentate, fiind vorba de
produse naturale. Aşa că.... mulțumim, dar nu avem interes, căci nu iese nici un profit din asta.
Şi nici în privința altor afecțiuni, cum ar fi diabetul, bolile cardiovasculare sau reumatismul, lucrurile
nu stau mai bine. În ciuda sumelor uriaşe puse la dispoziția cercetătorilor şi oamenilor de ştiință, nu se
întrevede nici pe departe crearea unui remediu-minune. Cortizonul ajută la ameliorarea simptomelor

5
reumatismului sau alergiilor, dar aceasta doar atâta timp cât este administrat. În momentul întreruperii
administrării de Cortizon, boala (simptomele bolii, mai mine zis) îți face din nou apariția. În acelaşi
timp, Cortizonul (care este din plin folosit şi în terapiile contra diferiților viruşi) este strâns legat de
efecte secundare foarte grave.
“Mult prea multe medicamente”- spune Vera Sharav de la Organisation Alliance For Human
Research Protection (AHRP), organizație care are ca scop o ştiință medicală independentă, morală şi
etică,”sunt atât de otrăvitoare, încât tocmai prin ele sunt create noi şi noi boli, împotriva cărora sunt
create de fapt aceste medicamente, aşa cum vor să ne facă să credem reclamele publicitare ale
concernelor farmaceutice. Şi astfel sunt noi şi noi preparate aruncate pe piață, pentru a vindeca
efectele secundare ale celorlalte. Preparate noi care aduc cu ele şi efecte secundare noi”. În fond,
haideți să fim realişti; concernele farmaceutice au ca obiect de activitatea BOALA, şi nicidecum
sănătatea oamenilor. Oamenii sănătoşi nu cumpără medicamente. Cu oameni sănătoşi, concernele
farmaceutice dau faliment în două săptămâni. Şi cam acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu brealsa
medicală.
Aşa cum arată ultimele studii efectuate, lucrurile au mers atât de departe încât numai în USA anual
800.000 de decese sunt puse pe seama “nebuniei pilulelor”.Cel mai recent şi celebru caz? Michael
Jackson. Asta înseamnă locul întâi între diferitele cauze de deces, înaintea cancerului sau afecțiunilor
cardiace. În alte tări, cum ar fi de exemplu Germania, anumite crecuri de interese au reuşit până în
prezent să interzică publicarea unor astfel de date. Şi sunt convins că lucrurile nu stau nici pe departe
mai bine nici la noi, în România.
De regulă, concernele farmaceutice sacrifică anual o treime din bugetul lor (în USA numai circa 50
de miliarde de dolari) pentru a “convinge” corpul medical, jurnaliştii, pacienții şi politicienii că
preparatele lor sunt cele mai grozave. Nici măcar Organizația mondială a sănătății nu mai este de mult
“demnă de încredere, fiind infiltrată cu lobiişti ai marilor concerne”. Iar cel mai bun exemplu este noua
pandemie H1N1, gripa porcină, datorită căreia au murit câteva sute de persoane care aveau însă
certe probleme adiacente de sănătate. Acuma, nimeni nu vrea să bagatelizeze nici măcar o singură
viață, dar de aici până la a vorbi de PANDEMIE, e cam lung drumul.
Mai degrabă se poate vorbi de o încercare de a implementa o nouă ISTERIE, ca cea de recentă
amintire a gripei aviare. Vor urma deci gripa ovină, bovină, cabalină şi mandolină. În orice caz, în mod
practic toate structurile de sănătate din toate țările sunt infiltrate cu lobiişti sau persoane care îşi
primesc “salariul” de la concernele farmaceutice, lucru ştiut de foarte multă vreme. Iar conflictul de
interese nu este niciodată discutat în mod public. Căci este vorba de bani, de foarte mulți bani. Ce
exemplu mai clar poate fi dat în acest context decât legea aprobată în 1992 (la presiunea ştim noi cui
– concernele farmaceutice) sub numele de “Prescription Users Free Act”, pe scurt PDUFA, care
permite distribuirea pe piață a unor medicamente care au fost supuse unuei extrem de rapide
verificări (fast track drug approval process). Iar această “lege” benefică industriei farma este în
pregătire în multe alte țări.
Pe de altă parte se poate ridica pe bună dreptate şi întrebarea “Dacă aceste medicamente sunt
atât de grozave, pentru ce este nevoie de atâta reclamă şi un grup lobiist atât de mare?” Marcia
Angell, fosta şefă a “New England Journaj of Medicine” complectează această întrebare cu remarca
de bun simț: “Medicamentele într-adevăr eficace nu au deloc nevoie de a fi promovate pe piață.” Ca
un exemplu de astfel de (foarte rare) medicamente luați Aspirina. Există oare cineva care nu a auzit
de ea? Are nevoie de reclamă publicitară? Oare nu se ascunde cumva în spatele acestor campanii
publicitare (şi nu mai puțin în spatele naivității şi credulității oamenlilor) dorința de a provoca o supra-
medicamentație ?
În mod cert această situație este legată şi de condiționarea mentală permanentă a multor generații
succesive, cu ajutorul sistemului educațional, a necesității medicamentelor confirmată structural de
teoria germenilor a lui Pasteur (şi aici să nu-l uităm nici pe Robert Koch). Cum se poate ca un
plagiator şi un chimist atât de neinspirat ca Pasteur să devină figura principală a medicinei moderne?
La sfârşitul sec.XIX s-a produs o schimbare majoră de paradigmă, renunțându-se la medicina
integrală şi abordându-se teoria militar-imperialistă, eficientă economic dar mai ales financiar, teoria
cunoscută astăzi sub numele de teoria germenilor. Modul de gândire monocauzal şi unidimensional al
acestei teorii l-a făcut pe filozoful Herbert Marcuse să afirme despre această teorie că introduce o «

6
conştiință falsă, care este imună contra propriei falsități, deoarece îi lipseşte autocritica şi capacitatea
de a privi din diferite unghiuri (puncte de vedere) ».
Desigur însă, cauzele acestei teorii, pregătirea terenului pentru apariția ei, are origini mult mai vechi
în timp. Începutul l-a făcut Isaac Newton cu fizica sa mecanicistă. Tot universul este o maşinărie, un
mecanism, iar aşa cum este universul, este şi omul, o maşină. Se strică o rotiță, o înlocuieşti cu alta.
Cauza defectului este o “rotiță”. Deci “tratăm” rotița defectă. Poate veți întreba “dar ce are fizica
mecanicistă cu medicina?” Chimia se bazează pe fizică, biologia pe chimie iar medicina pe biologie.
Este un lanț cauzal.
Începând cu Max Planck, la începutul sec.XX, fizica mecanicistă a început să fie demontată, iar în
zilele noastre fizica cuantică a înlocuit aproape integral conceptele lui Newton. Chimia între timp a
început şi ea să se adapteze noilor principii şi modalități de gândire. Doar că biologia şi implicit
medicina se fac cum că nici n-ar fi auzit vreodată de aceste noțiuni. De ce? Nu sunt rentabile financiar!
Într-un fel pot înțelege groaza corpului medical de a arunca la lada de gunoi jumătate (cel puțin) din
ceea ce a învățat în Universitatea de Medicină şi de a o lua de la capăt. Era doar atât de comod până
acum! De ce să ne schimbăm “bunele” obiceiuri?
Microbiologia, al cărui început se situează la sfârşitul sec.XIX, a fost şi ea hotărâtoare pentru
formarea concepției monocauzale şi unidimensionale a cauzei bolilor. Atunci s-a adoptat concepția
potrivit căreia anumite microorganisme (virusuri, bacterii, ciuperci, etc) sunt cauzele obiective ale
anumitor boli. S-a încercat şi chiar s-a impus concepția conform căreia aproape fiecare boală este
cauzată de un anumit agent patogen. O idee foarte comodă atât pentru medic cât şi pentru pacient!
Medicul devine aliatul nostru care îşi pune în mişcare armata sa (medicamente, injecții, terapii, radiații,
etc.) pentru a ne ajuta să scăpăm de invadator, de agresiunea străină asupra corpului nostru. Iar noi
ne vom putea în continuare, liniştiți, duce viața noastră aşa cum am dus-o şi până acum, cu greşelile
ei de nutriție şi comportament, căci iată, nu noi suntem cei care ne-am ruinat singuri sănătatea, ci EI...
duşmanii externi, ne-au invadat “țara” (corpul), ne-am “molipsit” de la un alt bolnav, am avut “ghinion”,
iar bunul medic, aliatul nostru “militar”, îşi mobilizează forțele armate pentru a ne elibera de sub jugul
străin.
O întrebare pentru cei care au trăit sub dictatura comunistă: Nu vi se pare familiară această
concepție? Aceste cuvinte? Parcă le-am mai auzit pe undeva, prin nişte texte politico-propagandistice,
nu-i aşa?
Şi astfel a devenit teoria microbilor (sau a germenilor) piatra fundamentală a biomedicinei moderne.
O boală, o cauză, o medicamentație. Şi începe vânătoarea microbilor, bacteriilor şi virusurilor.
Totuşi, oricât de fascinantă şi de comodă ar fi această teorie, tot atât de puțin are ea legătură cu
realitatea complexă a corpului omenesc. Marea majoritate a afecțiunilor nu au numai o singură cauză
care să poată fi înlăturată ca prin farmec de un medicament-minune. Microbiologia a devenit mereu
mai complexă, şi în acelaşi timp mai încâlcită, un fel de “țara nimănui” aşa cum plastic se formula
într-un articol din revista americană “The New Yorker”. O masă infinită de microcosmosuri umplute de
bucățele de celule, de molecule şi microbi, de virusuri niciodată descoperți dar minunat desenați şi
colorați de foarte talentați graficieni.
Un lucru însă trebuie să fie clar pentru toți: bacterii, ciuperci şi virusuri (atâția câte or exista) se află
absolut peste tot, în aer, în alimente sau în mucoasele din organism, şi cu toate acestea nu suntem în
permanență bolnavi. Nici atunci când, de exemplu într-o grădiniță îşi face “apariția” o boală
contagioasă, nu toți copii se îmbolnăvesc. Ceea ce dovedeşte clar că agenții patogeni, indiferent cât
de agresivi ar fi, nu sunt singura cauză a unei boli. Să luăm doar două exemple recente: ştiți câți
medici şi/sau persoane din sistemul sanitar (asistente medicale de exemplu) care lucrează cu pacienți
infectați cu virusul HIV s-au îmbolnăvit de AIDS? Nici un singur caz nu este până astăzi cunoscut!
Bun, poate o să spuneți că HIV se transmite prin contact sexual neprotejat (o părere general
înrădăcinată ca urmare a furibundelor campanii din mass-media), ceea ce nu este cazul în această
situație. În regulă, să luăm atunci un al doilea exemplu: hepatita C, al cărui agent patogen, HCV, este
transmis tot prin sânge (susține medicina alopată).
Un studiu efectuat la Universitatea din Hanovra cu 144 de medici şi asistente medicale, care
accidental s-au înțepat cu ace de siringă folosite la pacienți cu hepatită C, a relevat un procent de
infectare de.... 0,46%. Deci, cel mult un singur caz din 144. Fapt care ne duce imediat la gîndul că
această persoană putea fi deja dinainte (în vreun fel oarecare) infectată cu acest virus. De altminteri

7
din aproape o mie de cazuri de infectare cu virus HCV, cunosc doar un singur caz în care partenerul
(soț sau soție) a fost la rândul său infectat. Iar acest caz este constituit de două persoane, soț şi soție,
care au consumat ambii droguri, iar în momentul descoperirii bolii, se aflau ambii în cură de
detoxificare.Dar despre AIDS şi hepatita C vedeți mai pe larg în următoarele capitole.
De altminteri însuşi Louis Pasteur pe patul de moarte, a recunoscut că: ”Microbii nu reprezită nimic,
totul este mediul prielnic (hrănitor) lor.” Chiar şi medicina şcolastică este nevoită în prezent să
recunoască importanța florei intestinale, de exemplu, regiune suprasaturată cu bacterii şi microbi, care
de departe constituie cea mai mare şi mai importantă parte a sistemului nostru imnuitar. Cât de “fit”
este flora intestinală, este un lucru care se află în directă legătură în primul rând cu nutriția, dar şi cu
stresul, mişcare (sau cu lipsa de mişcare), consumul de droguri sau alcool, etc. Şi foarte multe dovezi
indică faptul că starea florei intestinale este un puternic factor de influență asupra afecțiunilor mai
uşoare sau mai grele ce pot apare la un anumit moment dat.
La o privire mai atentă, iar acest lucru este deja de mult timp cunoscut (tocmai de aceea surprinde
faptul că medicina alopată, deşi ştie, se face că nu cunoaşte aceste realități) apar o serie de
contradicții crase în cadrul teoriei microbilor (sau germenilor), fapt care ne determină să vedem astăzi
în această teorie doar un mit.

Edward Kass, profesor de medicină la Harvard Universisty, într-o conferință ținuta la deschiderea
Societății americane pentru boli infecțioase în 1970 (deci acum aproape 40 de ani) a avut curajul să
prezinte date clare care certificau faptul că nu “vânătorilor de microbi” li se datorează faptul că anumite
afecțiuni de “masă” din trecut, cum ar fi tuberculoza, difteria, scarlatina, rujeola sau aprinderile de
plămâni au dispărut aproape cu desăvârşire în țările avansate economic. Conform datelor statistice,
aceste boli infecțioase au început să piardă în intensitate şi frecvență încă din a doua jumătate a
sec.XIX, cu alte cuvinte cu mult timp înainte ca “vânătorii de microbi” şi medicina alopată să devină
într-adevăr active în aceste direcții.
În realitate dispariția treptată a acestor afecțiuni precum şi creşterea duratei de viață a oamenilor se
datorează îmbunătățirii standardului de viață (alimentație mai bună, condiții sanitare şi de canalizare
corecte, instalații de purificare a apei, construcției de locuințe mai bine izolate termic şi cu ferestre -
deci lumină - din ce în ce mai mari, etc) de care au beneficiat oamenii care locuiau în țările
industrializate. De exemplu tusea convulsivă (pertusus). În 1860 rata mortalității în rândul copiilor
europeni în vârstă de până la 15 ani era de 1500 de cazuri la un milion. După 1950, atunci când a fost
introdus vaccinul contra acestei afecțiuni, rata de mortalitate scăzuse deja la sub 10 cazuri dintr-un
milion. La ora actuală, şi să fim foarte clari, acest fapt nu se datorează nicidecum vaccinelor contra
diferitelor afecțiuni infecțioase, rata mortalității, în Europa este de mai puțin de un procent la un milion.
În schimb, în țătile subdezvoltate din Africa de exemplu, unde condițiile de alimentație, igienă şi
purificare a apei sunt catastrofale, exact aceste afecțiuni (tuberculoza, lepra, etc) fac ravagii, şi asta în
ciuda programelor de vaccinare ale OMS (Organizația Mondială a Sănătății)!
Tocmai de aceea “pandemizarea” unor epidemii virale imaginare nu poate apare decât ca o isterie
mass-media lipsită de fond. Scenarii de coşmar având ca pricipal actor, gripa aviară (H5N1), virusul
SARS, Ebola, AIDS, Hepatita C, BSE sau mai nou gripa porcină (H1N1) nu urmăresc în fond decât
această isterizare a populației țărilor industrializate, cu scopul de a le face o dată mai mult
ascultătoare şi dependente de “ajutorul neprețuit” al medicinei alopate şi al concernelor farmaceutice.
Dacă bolile infecțioase vechi dispar datorită nivelului ridicat de trai, trebuiesc inventate alte boli, alte
“sperietori” pentru a putea în continuare obține frumoase profituri financiare ca şi până acum. Cred că
nu este cazul să vă mai spunem că aceste virusuri, conform Primului Postulat al lui Koch, nu au fost
niciodată găsiți.
În cazul virusului gripei aviare, a cărei secvență genetică complectă nu a fost niciodată găsită, nu se
ştie în primul rând dacă este sau nu periculos pentru om, fapt recunoscut de mulți virologi renumiți.
Cazurile de decese puse pe seama acestui virus provin din țări subdezvoltate, unde condițiile de trai
sunt mizerabile, ceea ce ne permite să presupunem orice vrem în privința cauzei decesului. Şi cu
toate acestea unele persoane responsabile pentru problemele epidemiologice din multe țări, ca de
exemplu Reinhard Kurth, şeful Institutului Robert Koch din Germania, au afirmat la vremea respectivă
că: „H5N1 este o amenințare potențială pentru toată omenirea”. Câți ani au trecut de atunci? Nu foarte
mulți, dar destui ca să ne amintim şi amuzăm pe seama unor astfel de scenarii hollywoodiene. În ceea

8
ce priveşte hepatita C, mai aştepăm încă epidemia (pandemie sună chiar mult mai „interesant”) de
ciroze.
Situația în cazul AIDS este şi mai gravă. Marea majoritate a celor decedați chipurile ca urmare a
AIDS, au murit de fapt în primul rând din cauza chemoterapiei cu AZT. Încă din anii 80, conform
statisticilor, în Germania mureau anual cîteva sute de oameni, în timp ce scenariile de „groază”
prevedeau dispariția a milioane de oameni, mai ales în Africa şi alte regiuni sărace ale lumii. Iar în
ceea ce priveşte Africa, persoane care decedează ca urmare a unor boli cunoscute şi comune în
aceste regiuni subdezvoltate, cum ar fi tuberculoza sau lepra, sunt catalogate ca fiind persoane care
au murit din cauza AIDS. Pe de altă parte, în ciuda prorocirilor conform cărora Africa se va depopula
datorită epidemiei de AIDS, rata anuală de creştere a populației continetului african este de mulți ani
încoace constantă, şi anume între 4 – 5 %.
Iar în ceea ce priveşte SARS, conform statisticilor OMS (noiembrie 2002 până ăn iulie 2003)
„pandemia” a făcut în întreaga lume „probabil 800 de victime”.
„Peste cîteva decenii, urmaşii noştri vor privi înapoi la noi şi la timpurile noastre, la teoria cum că HIV
provoacă AIDS, clătinând din cap a mirare şi stupefacție, la fel cum noi astăzi ne mirăm de cei care
ereau pregătiți să-l ardă pe rug pe Galilo Galilei în 1634. Şi pe vremea aceea pământul erea tot
rotund.” Spune Karry Mullis, unul dintre cei mai importanți laureați cu Premiul Nobel (pentru chimie)
din ultimiele decenii.
Toate aceste (micro)pandemii nu fac decât să sporeasă bugetele concernelor farmaceutice şi
salariile cercetătorilor şi oamenilor de ştiință aserviți acestora. Astfel că din 1981 doar în USA s-au
cheltuit 190 de miliarde de dolari pentru cercetarea AIDS, fără ca medicamentele rezultate să fi
prelungit viața nici măcar a unui singur pacient. Nu este deci de mirare că anul acesta la Congresul
AIDS din Mexico City, cercetătorii americani au anunțat oficial că suspendă orice încercări de a crea
un vaccin anti-AIDS, deoarece nu cunosc încă în mod suficient nici măcare „mecanica” virusului HIV.
Adică, domnilor, din 1981 până astăzi, ați cheltuit sute de miliarde de dolari pentru a crea un vaccin
contra unui virus pe care nu-l cunoaşteți? Trebuie să spun că mi se pare cel puțin suspect, dacă nu
cumva este vorba de o fraudă crasă.
Exact la fel stau lucrurile şi cu Tamiflu, antidotul contra gripei aviare, care a devenit găina cu ouă de
aur pentru concernul farmaceutic Roche, concern susținut puternic de Organizația mondială a
sănătății. Şi, apropos, banii cheltuiți de cercetători pentru a descoperi.... nimic, sunt banii plătitorilor de
impozite, ai oamenilor obişnuiți cum sunteți Dumneavoastră.
„Ce trebuie să facem noi, medicii? Primul pas ar fi cel de a ne desprinde odată de iluzii şi de a
realiza în sfârşit că neîntrerupta comercializare a ştiinței medicale nu are ca prim scop sănătatea
pacienților, ci maximalizarea profitului financiar” - declara John Abramson de la Harvard Medical
Shool. Rândurile care vor urma (şi întreg acest site) au deci ca scop readucerea dicuției asupra
medicinei şi țelurilor ei pe făgaşul dezbaterilor lipsite de prejudecăți şi dogme, pe calea analizei factice
obiective. Este necesar, poate încă o dată mai mult să arătăm clar că afecțiuni ca SARS, AIDS sau
hepatita C NU EXISTĂ. Nici un critic serios al teoriei virusurilor (care domină medicina alopată) nu se
îndoieşte că unii oameni sau animalele (ca în cazul gripei aviare) nu sunt bolnavi sau nu se pot
îmbolnăvi (deşi în marea majoritate a cazurilor ei nu sunt întradevăr bolnavi, ci doar catalogați ca
bolnavi, deseori prin redefinirea unor vechi afecțiuni ca noi epidemii).
Întrebarea este, şi vom încerca să răspundem la ea: Ce anume provoacă în realitate aceste afecțiuni
definite ca fiind gripa aviară, SARS, AIDS sau hepatita C? Este vorba despre virusuri? Sau de un virus
şi încă ceva pe deasupra? Sau nu este de fapt vorba de nici un fel de virus, ci de cu totul alte cauze?
Şi dacă da, sunt una sau mai multe cauze?
În încercarea de a da răspuns la aceste întrebări vom arăta care sunt ipotezele pe care se bazează
elita oamenilor de ştiință, politicienii şi mass-media. În acelaşi timp vom prezenta modele alternative
de soluționare a răspunsurilor la aceste întrebări, cauze alternative care sugerează alte surse foarte
probabile pentru aceste „pandemii”. Vom lua în discuție o serie de cauze cum sunt drogurile, alcoolul,
medicamentele, pesticidele, metalele grele (intoxicările) sau nutriția defectuoasă. Toate acestea pot
aduce grave daune sistemului imunitar, până la punctul în care acesta este complect distrus, moment
în care o parte a virologilor şi cercetătorilor afiliați concernelor farmaceutice sau medicinei alopate
încearcă să ne inducă „speritorile” botezate de ei SARS, AIDS sau hepatita C.

9
 În capitolul 1 vom încera să lămurim ce sunt de fapt microbii (bacteriile, virusurile, ciupercile) şi ce
rol joacă aceştia în viața omului, care este sensul acestei concepții de „luptă împotriva agresorului
străin” pe care o prezintă ca adevăr absolut medicina şcolastică.
În Capitolul 2 ne vom ocupa de perioada istorică cuprinsă între mijlocul sec.XIX şi până în zilele
noastre, cu demontarea mitului teoriei germenilor (microbilor), cu figuri ca Luois Pasteur sau Robert
Koch, devenți „monştii sacri” ai medicinei alopate în ciuda minciunii, plagiatului şi înşelăciunii la care
au făcut apel din plin respectivii domni.
În continuare vom analiza în detaliu afecțiuni cum sunt AIDS, hepatita C, gripa aviară, etc, care de
la începutul anilor 80 au creat o isterie în masă lipsită de termen de comparație în istoria de până
acum a omenirii. Vom avea ocazia în aceste capitole să aducem o serie de contra-argumente şi să
analizăm o serie de modele alternative, care au mult mai mult sens în lămurirea şi clarificarea acestor
afecțiuni care au creat o adevărată „fobie virală” în ultimele trei decenii.

Capitolul 1
Medicina alopată şi imaginea confuză a microbilor

„Zeii nu sunt vinovați pentru suferințele oamenilor.

Bolile şi durerile sunt rezultatul imoralității!”
Pitagora (570-510 î.C.)

„Microbii nu reprezintă nimic, totul este mediul hrănitor (pentri aceştia)”.

Louis Pasteur, pe patul de suferință, înaintea morții

„Acolo unde este viață, acolo sunt şi microbi”.

Robinson Verner

„Alimentația are fără îndoială o influență majoră asupra bolilor, căci ea

reglează şi condiționează sistemul de comunicare între cele aproape
100 de bilioane de microorganisme din sistemul digerstiv uman.” Jeremy
Nicholson, profesor de biochimie la Imperial College din Londra.

Microbul: țapul ispăşitor

Oamenii sunt deosebit de receptivi în fața ideii că anumiți microbi veniți „din afara” organismului sunt
răspunzători pentru afecțiuni grave cum ar fi SARS (inflamația plămânilor) sau hepatita C (inflamația
ficatului). Două lucruri ştiu psihologii de mult: că omul are întotdeauna tendința de a accepta soluțiile
simple şi că el încearcă întotdeauna să „dea vina pe altcineva sau altceva” dar că foarte greu acceptă
incomoda realitat cum că el însuşi este vinovat. „Mai degrabă omul se distruge pe el însuşi, decât săşi
schimbe obiceiurile!” spunea marele scriitor rus Lev Tolstoi.
Dorința de a găsi un „țap ispăşitor” a dus la grave erori de foarte multe ori în istoria omenirii, fie că
este vorba de domeniul privat, de cel economic sau de cel politic. Ştim deja că pescarii şi politicienii
sunt convinşi că doar focile şi delfinii sunt răspunzători pentru scăderea populațiilor de peşti din mări.
Astfel că în Canada în fiecare an focile sunt măcelărite cu miile, în timp de japonezii masacrează
delfinii. „Alții sunt de vină, noi niciodată!” este un model de gândire îngrozitor... de comod.
Conform exact aceluiaşi model de logică microbii aducători de moarte sunt vinovați pentru toate
bolile. Renumitul profesor de imunologie şi biologie Edward Golub spunea: „Dacă cineva crede că
soluția unei probleme complexe poate fi comprimată într-o frază scrisă pe un autocolant lipit pe
maşină, se înşeală. Am încercat acest lucru toată viața, şi nu am reuşit.” A da vina pe microbi este
soluția simplistă a unei probleme mult prea mari.
Lumea vie este mult prea complexă. Omul „nu este un zeu aristotelian, care să cuprindă întreaga
existență; el este o ființă cu o evoluție care reprezintă doar o frântură de realitate” spunea
sociopsiholoaga Eilsabeth Noelle-Neumann. Iar presupuşii „experți” nu sunt nici ei o excepție. Marea

10
majoritate a medicilor, de exemplu, au aproape tot atât de puține cunoştințe ca şi un novice despre
biologia moleculară şi deci despre cercetarea şi studiul microbilor şi al rolului pe care aceştia eventual
îl joacă în apariția unei afecțiuni.
Tot astfel marea majoritate a medicilor vor rămâne cu gura căscată, lipsindu-le răspunsurile
pertinente şi calificate, dacă vor fi întrebați asupra caracteristicilor de neconfundat ale aşa-numiților
retrovirusuri, din categoria cărora se presupune că ar face parte virusul HIV (AIDS) sau cel HCV
(hepatita C). Nemai vorbind despre definirea modalității de funcționare a Polymerase Chain Reaction,
cunoscută mai bine sub prescurtarea de test de viremie PCR, test prin care se „presupune” a se putea
măsura încărcătura virală a unui pacient. Această tehnologie a fost în anii 90 promovată ca fiind
tehnologia-cheie a biologiei moleculare şi folosită ca dovadă pentru existența gripei aviare, AIDS sau
hepatitei C (vezi mai mult despre acest subiect în Capitolul 3).
Necunoaşterea precum şi dorința de suprasimplificare are rădăcini adânci în ştiința medicală. Deja
în 1916 filozoful Ludwig Wittgenstein remarca în jurnalul său: „Omenirea a căutat întotdeauna o ştiință
care să conțină simplex sigilium veri (adică sigiliul adevărului simplu)”. Exact în această schemă se
potriveşte de minune teoria microbilor (sau a germenilor): O boală – un agent patogen – o terapie
minune ca soluție a bolii.
Dar o astfel de simplificare este complect falsă, mai ales atunci când avem de a face cu lumile
invizibile ale celulelor şi moleculelor. Lumea vie - în mic cât şi în mare – este cu mult mai complexă şi
mai complicată decât încearcă ştiința medicinei cât şi mass-media să ne-o prezinte. De aici „încercaea
de a conferi simetrie şi simplicitate în țesătura vie a lumii a dus cel mai adesea la concluzii eronate”
aşa cum emarcă biochimistul Erwin Chargaff. „Există chiar persoane care cred că ceea ce astăzi
numim biologie moleculară, cuprinde întreaga complexitate a vieții. Nu este adevărată, decât într-o
măsură foarte superficială, ideea că tot ceea ce vedem în lumea din jurul nostru este cuprins oarecum
în molecule. Să fie asta totul? Putem descrie musica prin totalitatea instrumenteore construite din
lemn sau alamă care au capacitatea de a emite sunete?”
Ar trebui din capul locului să ne gândim doar la simplul fapt că biologia, „şiința vieții”, nu are nici
măcar o definiție proprie şi clară asupra obiectului ei de cercetare: viața. „ Nu deținem nici o definiție
ştiințifică a vieții” spune Erwin Chargaff. „În realitate cercetările cele mai exacte sunt efectuate doar
asupra celulelor şi țesuturilor moarte”. Un fenomen care în mod deosebit în domeniul cercetării
bacteriilor şi virusurilor (şi oricum în general în întreaga cercetare farmaceutică desfăşurată pentru
creeaea de noi medicamente) ridică o problemă enormă, deoarece experimentele în laborator asupra
probelor de țesuturi, care sunt tratate cu tot felul de chimicale super-reactive, în final nu permit decât
extrem de rar să se tragă o concluzie pertinentă asupra realității vii. Şi cu toate aceste, mereu şi din
nou se trag tot felul de concluzii care duc direct la crearea de noi medicamente şi vaccinuri.
Ciupercile: precum în pădure la fel şi în om
În fapt, este imposibil să ştim exact care este acțiunea microbilor la nivel celular şi molecular atât în
omul viu cât şi în animalul viu. Ar însemna ca fiecare microb să fie urmărit şi filmat „în acțiune” cu o
microcarmeră, ceea ce este practic, cel puțin la ora actuală, de nerealizat. Şi chiar dacă ar fi posibil
aşa ceva, tot nu am putea cuprinde în totalitate întreaga situație din corp. Prin focusarea asupra
microbilor, şi condamnarea lor „a priori” ca factori primari patogeni, ca unici cauzatori ai bolilor, se
ignoră de fapt complexitatea corpului omenesc. Este, dacă putem spune aşa, o „simplificare”
iresponsabilă. De la acțiunea factorilor de mediu înconjurător, influența nocivă a toxinelor sau a
medicamentelor, până la factorii de natură psihică (stresul) şi nutritivă, toate acestea au o influență
constantă asupra organismului.
Dacă, în loc de fructe şi legume, o prea mare perioadă de timp se vor consuma dulciuri, fastfood,
băuturi răcoritoare, cafea şi alcool (şi odată cu acestea totfelul de toxine cum sunt conservanții,
coloranții, aromele sintetice, etc), se va fuma intens şi/sau se vor consuma diferite droguri, toate
acestea vor duce în timp la ruinarea sănătății. Nu avem nevoie de nici un fel de microb, şi nici de prea
multe cunoştințe ştiințifice pentru a înțelege aceste lucruri.
Un foarte interesant film realizat în 2004, „Super Size Me”, în care americanul Morgan Spurlock –în
acelaşi timp regizor şi „cobai” – ne prezintă cât se poate de concret o astfel de situație.
http://video.google.de/videoplay?docid=-
1432315846377280008&ei=y4qASvCVLaOm2wLRzoWbAw&q=super+size+me&hl=de

11
 Timp de 30 de zile, Morgan Spurlock a mâncat numai fastfood de la McDonald’s. Rezultatul : 12
kilograme greutate corporală în plus, valorile grăsimii în ficat identice cu cele ale unei persoane
bolnave, afecțiuni ale cordului şi depresiune, masive dureri de cap şi probleme de erecție. În doar 30
de zile de consum exclusiv de fastfood! Pe deauspra, omul nostru a devenit şi dependent. Dependent
de McDonald! Asta în timp ce concernele de tipul McDonald investesc anual în publicitate o sumă de
circa 1.400 de milioane de dolari. Desigur, şi guvenul american, grijuliu cu sănătatea cetățenilor săi
duce anual o campanie pentru fructe şi legume în valoare de .... 2 milioane de dolari. Bună glumă!
Studiile efectuate în laborator pe şoareci arată că produsele cum ar fi hamburger sau cartofii prăjiți
crează dependență, întocmai ca şi heroina! Această dependență este creată, conform cercetătorilor,
de ingredientele denaturate conținute de acest tip de alimentație. „O alimentație sărată, dulce şi grasă
a dus, la animalele studiate, la dependență” declară neurologul Ann Kelley de la Wiscounsin Medical
School, care s-a ocupat ani la rând cu cercetarea modificărilor chimice a ingredientelor alimentare şi
cu efectele pe care acestea le au asupra creerului.
Zahărul, pe de altă parte, „este capabil să devină un deshizător de drum pentru alte droguri, legale
sau ilegale” afirmă Thomas Kroiss, preşedintele Societății pentr mdicină integrală din Austria. Zahărul
este un „hoț de vitamine”, care pe deasupra mai influențează şi dispoziția psihică. Aici ar trebui să fim
conştienți de faptul că zahăru, aşa cum îl consumă majoriatea cetățenilor din țările dezvoltate, deci
sub formă rafinată, nu există în mod normal în natură, şi tocmai de aceea crează un dezechilibru ăn
organism, atunci când este consumat în mod regulat.
Şi aici poate ar fi interesant de aflat câți oameni au cunoştință de existența unei plante care creşte
în America de Sud, pe numele ei latin Stevia rebaudiana, ale cărei frunze sunt mai dulci decât zahărul,
fără însă a conține hidruri de carbon, fără a aduce nici un fel de prejudiciu consumatorului, şi care pe
deasupra mai este şi indulcitorul ideal pentru diabetici. Această plantă este folosită de mii de ani în
America de Sud ca îndulcitor, dar Comunitatea europeană a interzis folosirea ei ca aliment în Europa.
În Elveția în schimb, se poate găsi liberă pe piață. De ce? Interesele monopoliste ale industriei
zahărului!
În Japonia şi Israel, spre exemplu, 40% din piața îndulcitorilor este ocupată de Stevia. Iar tot în
Japonia (şi nu numai) prin lege este interzisă comercializarea zaharinei, a căriei substanță activă de
bază, ciclamatul, este TOXIC pentru ficat. Adică tocmai pentru acel organ care este în principal afectat
de deficiența pancreasului în sintetizarea insulinei, adică de diabet.
Caragiale ar fi introdus aici un „Bravos, națiune!” Eu mai bine mă abțin de la orice comentarii.
Revista de specialitate „New Scientist” cerea într-unul din numerele ei ca: „acelaşi gen de
avertismente care se găsesc pe pachetele de țigări să fie afişate obligatoriu şi în magazinele
Fastfood”. Şi cu toate aceste certificate pericole pentru sănătate, culmea ironiei, McDonald’s
sponsorizează fără jenă mari competiții sportive, cum ar fi de exemplu Campionatul mondial de fotbal
desfăşurat în Germania anii trecuți. Desigur inteligent, căci uriaşul număr de vizitatori al acestei
competiții, nefiind acasă, mergea să mănânce unde?... la McDonald. Ba McDonald a inițiat chiar şi o
acțiune de ajutor al copiilor bolnavi (bolnavi ca urmare a alimentației de tip Fastfood?) în care erau
implicate personalități sportive ca Michael Ballack, Miroslav Klose, Herny Maske sau Katarina Witt,
precum şi cunoscutul model Heidi Klum sau trio-ul de cîntăreți „Destiny’s Child“.
În orice caz „zahărul rafinat este un mediu nutritiv ideal pentru ciuperci şi bacterii dăunătoare” afirmă
medicul Thomas Kroiss. Iar o serie de studii confirmă faptul că o alimentație lipsită de fructe şi legume,
esteăn foarte mică măsură, dacă nu chiar de loc adecvată unei flore intestinale optimale. Conduita
individuală şi stilul de viață (stres, nutriție, mişcare) influențează într-adevăr flora intestinală şi astfel
poate conduce la creşterea volumului de ciuperci Candida, care pot apoi provoca sau favoriza apariția
unor afecțiuni diferite.
Corpul omenesc este asemenea unui ecosistem, unei păduri de exemplu. Are plămâni, rinichi sau
glande sudoripale, cuajutorul cărora respiră şi elimină surplusul de substanțe acide. Echilibrul
bazăacid al corpului este unul dintrecele mai importante componente ale ecosistemului numit om. O
alimentație predominant acidă, cum ar fi cea compusă din carne, ouă, peşte, brânză, pâine, unt şi
dulciuri, în detrimentul unor alimente bazice cum sunt fructele şi legumele, practicată pe o perioadă de
timp lungă, va perturba balanța-bază-acid a organismului, lucru ce nu poate să rămână fără urmări
asupra sănătății corpului uman.

12
 „În upta pentru sănătate pH-ul este hotărâtor”, afirmă nutriționistul american Gary Tunsky. În orice
caz, lucru deja de mult timp ştiut, celulele cancerigene, tumorile sunt extre de acide şi nu ar fi extrem
de comlplicat să se efectueze studii care să ce cerceteze rolul jucat de o alimentație preponderent
acidă, sau bazică asupra evoluției cancerului. Din păcate astfel de studii nu se efectuează. Totuşi,
la congresul internațional al oncologilor care a avut loc anul acesta (2009) au fost făcute publice şi
analizate rezultatele unui mare studiu nutriționist la nivel european, studiul EPIC (European
Prospective Investigation into Cancer and Nutrition = Investigatia europeana prospectiva privind
cancerul si alimentatia). În cadrul acestui studiu desfăşurat pe o durată de 35 de ani, au fost cercetate
şi sistematizate statistic obişuințele nutriționale ale peste 500.000 de persoane din diferite țări
europene în raport cu frecvența apariției diferitelor forme de cancer. „De necrezut", a exclamat
profesorul francez Michel Boiron, presedintele fondator al congresului international al cancerului.
„Scepticismul nostru este invins. Cifrele studiului EPIC sunt de necombatut. Legatura dintre cancer si
alimentatie este edificata."
Concluzia oncologilor participanți la sus-amintitul concres a fost una destul de clară: „Deşi în tracut
au fost sugerate o serie de posibile cauze provocatoare de cancer, ca urmare a studiului EPIC trebuie
să spunem că, aproape cu certitudine, cancerul este o afecțiune nutrițională.”
Într-o altă direcție, aceea a influenței nutriției asupra scheletului, formării oaselor şi a afecțiunilor a
acestora, au fost din fericire foarte multe studii efectuate, concluziile fiind şi aici foarte clare: „Pentru
menținerea unui schelet osos în bună stare de sănătate şi preântâmpinarea unor afecțiuni, îndeosebi
osteoporoza, este necesară pe cât posibil evitarea alimentelor cu conținut înalt de acizi fosfatici şi
oxalici (substanțe care „fură” calciu) cum ar fi carnea, cârnații, Coca-Cola, brânza topită, cacao sau
ciocolata.”
Alături de echilibrul pH-ului din organism, flora intestinală este şi ea unul dintre factori majori care
contribuie la menținerea unui corp sănătos, aşa cum constată Wolfgang Kruis, profesor de medicină
şi expert în probleme de digestie. Iar colegul său, cercetătorul Francisco Guarner confirmă încă o
dată: „Flora intestinală este relevantă pentru sănătatea unei persoane, fapt foarte bine documentat”.
Printre altele ea joacă un rol esențial aprovizionarea cu energie a organismului şi pentru formarea
celulelor epiteliului. Atunci când flora intestinală este dereglată sau chiar distrusă, prelucrarea
elementelor nutritive (energie) şi a substanțelor vitale pentru organism este puternic influențată în sens
negativ, fapt care nu poate să nu aibă urmări grave asupra sănătății, cum ar fi de exemplu formarea
de „colonii” de ciuperci şi bacterii în țesuturi.
În acest sens, administrarea abuzivă de antibiotice extrem de puternice, de foarte multe ori în cazuri
complect nejustificate, antibiotice care duc la dereglarea până la distrugere a florei intestinale, este un
factor major de risc pentru sănătatea oamenilor.
Din păcate există foarte puține studii serioase şi fundamentate ştiințific care să aibă ca obiectiv
influența pe care au asupra florei intestinale (şi implicit asupra stării generale de sănătate) tipul
nutrițional, dar şi o serie de alți factori cum ar fi drogurile, toxinele, pesticidele, gazele de eşapament
sau stresul.
Interesant (dar şi îngrijorător) este faptul că organizațiile răspunzătoare cu aceste probleme (cum ar
fi comisiile de sănătate şi alimentație UE sau institutele de cercetare nutrişională din diferite țări
europene) în loc să finanşeze astfel de cercetări, se ocupă cu dezvoltarea şi promovarea unor
produse „bine vandabile” cum ar fi „functional food ingredients”, „specifically designed bacterial
strains” sau probiotics and prebiotics” (ingrediente alimentare funcționale, tulpini bacteriene special
designate sau tablete pre- şi pro-biotice).
Aceste fapte certifică încă o dată (dacă mai era nevoie) că industria medicală nu are interes în
direcția cercetării preventive. Din vânzarea de preparate anti-fungice ( la fel ca şi cea de antibiotice,
de medicamente antivirale, vaccinuri, probiotice, etc) se fac bani frumoşi, se câştigă bine. Iar prin
conştientizarea riscurilor pe care le aduc cu sine cafeaua, zahărul sau drogurile legale nu se câştigă
nimic (în afară de sănătate). Din păcate există încă mult prea mulți oameni care preferă să „facă” un
dolar, decât să respire o gură de aer curat.
Faptul că în ultimele decenii infecțiile fungice devin din ce în ce mai numeroase nu se datorează
faptului că aceste fungii au devenit mai agresive (de abea dacă au survnit modificări ale lor în ultimele
milioane de ani) ci faptului că obişnuițele noastre de nutriție şi comportament sunt dăunătoare
ecosistemului „corpul uman”. Iar aici comparația corpului uman cu pădurea ne poate ajuta să

13
înțelegem aceste realități mai bine. Şi într-o pădure care este „intoxicată” şi al cărei ecositem este
dereglat apar din ce în ce mai mulți copaci bolnavi, atacați de fungii şi bacterii. Păduri, copaci, ciuperci
şi bacterii care existau cu zeci de milioane de ani înainte ca omul să înceapă să perturbeze echilibrul
natural al ecosistemelor, externe sau proprii.
Într-o pădure sănătoasă, ciupercile joacă esențialul rol de „sanitari”, de sistem de salubritate pentru
materia vegetală moartă şi de formare a humus-ului. Într-o pădure bolnavă, aceleaşi ciuperci se
dezvoltă invaziv şi distrug arborii sănătoşi. Totul în natură, indiferent că este vorba de nivelul celular
sau de peisajul botanic, totul se desfăşoară în echilibru. În fața unei plante sănătoase, bolile provocate
de ciuperci nu au nici o şansă. Este însă acest echilibru perturbat (iar responsabili pentru aceste
perturbări ştiți Dumneavoastă cine suntem) palntele devin din ce în ce mai expuse unor astfel de boli.
Un teren saturat cu substanțe acide duce la o dezvoltare anormală a ciupercilor şi la o slăbire a
rezistenței plantelor.
Se întâmplă oare altfel cu noi înşişi?
Bacteriile: începutul vieții
Natura funcționează ca întreg de milioane de ani, cu o precizie absolută. Microbii, la fel ca şi omul,
sunt părți componente ale naturii (cosmologic cât şi ecologic). Atunci însă când omul, prin tehnologia
sa, rupe acest echilibru, întreaga natură (şi odată cu ea şi oamenii) devine bolnavă. Celebrul medic
Rudolph Virchow (1821-1902) cerea încă în 1875 confraților săi să „nu uite niciodată să trateze omul
bolnav ca un întreg”. Medicul nu va înțelege niciodată boala unui pacient, dacă nu va înțelege
corelația dintre omul ca întreg cu natura şi mediul lui înconjurător.
Fără existența bacteriilor viața omului este practic imposibilă. Bacteriile au stat de la bun început la
baza evoluției vieții:
- progenot – formă de viață premergătoare bacteriilor, acum circa 3,5 miliarde de ani;
- procariote, din care s-au dezvoltat bacteriile anaerobe;
- bacteriile anaerobe de fotosinteză
- cianobacteriile de fotosinteză, care au dus la formarea atmosferei - respirația aerobă, de unde -
procariotele aerobe:
- mai apoi eucariotele (circa 3,2 miliarde de ani) care au dus la
- formarea plantelor şi animalelor într-o imensă varietate, pentru ca mai apoi să apară
- mamiferele şi - omul.
Cred că este foarte clar pentru toată lumea că bacteriile pot foarte bine exista fără om, dar omul fără
bacterii, nu. Iar de aici apare logică concluzia că bacteriile, a căror „misiune” primară este viața, nu pot
fi făcute vinovate şi acuzate ca principalul factor cauzator al bolilor şi al morții. Dar tocmai pe această
idee se bazează medicina alopată începând cu cei doi „mari eroi”, Pasteur şi Koch, şi până în zilele
noastre.
Doar la câteva ore după naştere, toate țesuturile mucoase ale unui nou-născut sunt populate de
bacterii, care desfăşoară o activitate de protecție esențială. Fără aceste colonii de miliarde de bacterii
şi germeni, un nou-născut, la fel ca şi un adult, nu poate supraviețui!
Şi încă ceva, mai puțin ştiut de către omul obişnuit: doar 1% din bacteriile din organismul uman sunt
cunoascute şi cercetate. Restul de circa 99% din germenii şi care „mişună” prin corpul uman nu sunt
cunoscute şi nici cercetate. În schimb, pentru orice fleac de răceală, unii medici „prea harnici” prescriu
antibiotice, care distrug vără discernământ nu numai eventualebacterii „rele” ci toate bacteriile.
Lucrurile merg uneori atât de departe, încât pentru otite, lis e prescriu copiilor antibiotice. Ori 40% din
formele de otite sunt provocate viral (de virusuri). Iar antibioticul DISTRUGE BACTERIA, NICIDECUM
VIRUSUL!!!
Uneori chiar te întrebi dacă nu cumva unii medici nu au alt scop în viață decât acela de a omorâ
oameni. Să-mi fie cu iertare, dar cum poți altfel gândi despre un medic care prescrie antibiotice în
cazul infecțiilor virale? Argumentul cum că antibioticele se prescriu preventiv, pentru a preveni o
eventuală apariție a unei infecții bacteriene, este la fel de amuzant ca ideea de a recomanda unui
bărbat pilule anticoncepționale pentru a nu rămâne eventual gravid.
„Marea majoritate a celulelor din corpul uman sunt cu totul altceva decât celule proprii umane:
bacteriile străine de corp au de departe supremația” constată în jurnalul de specialitate „Nature
Biotechnology” (2004) un grup de cercetători de la Londoner Imperial College sub conducerea lui

14
Jeremy Nicholson. În continuarea acestui articol se afirmă că numai în sistemul digestiv uman
(intestine) cercetătorii au idenificat „circa 100 de bilioane de microorganisme, care împreună ar forma
o masă în greutate de circa un kilogram! De aici rezultă că cele peste o 1.000 de forme de simbioză
cunoscute (în ineriorul corpului uman) posedă probabil mai mult de 100 de gene care diferă de cele
ale gazdei (din nou corpul uman, propriile gene ale omului)”. Este omul în corpul său în minoritate?
Nicholson şi colegii săi ajung la concluzia că „superorganismul uman poate fi definit ca un ecosistem
stăpânit de microorganisme”. „Ştim deja de ceva vreme”, continuă profesorul de biochimie Nicholson,
„că o serie de afecțiuni sunt provocate de factori genetici sau de mediu”. În primul rând alimentația are
o influență majoră asupra stării de sănătate sau boală, prin însăşi faptul că modulează relațiile dintre
cele 100 de bilioane de microorganisme din sistemul digestiv uman! „Microorganismele sunt parte
componentă a genomului nostru (moştenire genetică) şi sunt în mare măsură la fel de importante ca şi
propriile noastre gene” concluzionează Nicholson.
Cît de mult poate influența echilibrul bacterian dezvoltarea normală a organismului putem constata la
sugari. Copii alăptați de către mamele lor au în flora intestinală aproape în exclusivitate o anumită
bacterie (Lactobacillus bifidus), care este foarte diferită de alte bacterii, care predomină în organism ca
urmare a unei diete a copilului cu lapte de vacă. „Bacteria Lactobacillus bifidus conferă copilului hrănit
la sân o mult mai mare rezistență contra infecşiilor intestinale, de exemplu” constată microbiologul
Dubos. Acesta este doar un singur exemplu di multitudinea de exeple care cetifică efectele pozitive
ale conviețuirii dintre bacterii şi om.
Într-un experiment în laborator, femelelor de şoareci gestante au fost ajutate să nască prin
cezariană într-un mediu complect steril. La numai câteva ore de la naşterea puilor, absolut toți au
decedat, iar autopsia efectuată a constatat prezența în intestinele acestora a unui mucus alb, cleios,
steril, complect lipsit de bacterii!
„Omul şi-a făcut o regulă din a se îngriji mai mult de un stil de viață care îl pune în pericol, dacât de a
se interesa de acele forțe biologice de care depinde în mod hotărâtor existența sa. Istoria războaielor
a exercitat întotdeauna mai multă fascinație asupra omului decât istoria păcii. Şi astfel poate se
justifică şi faptul că aproape nimeni nu se interesează de coexistența „în pace” a bacteriilor din
sistemul nostru digestiv” este de părere Dubos.
Bine, veți spune, dar nu au salvat antibioticele viața atâtor oameni? Fără îndoială că da. Totuşi treuie
remarcat că abea la 12 februarie 1941 a fost prima oară administrat un antibiotic (Penicilina) unui
pacient, ceea ce înseamnă că antibioticele nu au nimic de a face cu creşterea calității vieții în țările
dezvoltate, care a început cu o sută de ani înainte.
Apoi, prin administrarea antibioticelor (eronată) au fost tot la fel şi multe vieți curmate. Pe deasupra
s-a ajuns ca în ziua de astăzi o foarte mare parte a bacteriilor „rele” să devină imune în fața
antibioticelor. Astfel în prezent 70% dintre microbii care sunt răspunzători pentru afecțiunile pulmonare
au devenit insensibili la astfel de preparate, 40% din tulpinile de Staphillococcus nu mai reacționează
la nici un fel de antibiotic.
Însuşi Alexander Fleming, descoperitorul Penicilinei, avertiza la vremea respectivă asupra riscurilor
şi pericolelor pe care le presupune folosirea irațională a acestora. Însuți termenul de antibiotic provine
din limba greacă şi se traduce textual pri „impotriva vieții”! Antibioticele nu pot face deosebire între
bacteriile bune, necesare organismului, şi cele rele. Ele distrug TOATE bacteriile!
Numai în USA sunt anual mai multe milioane de antibiotice prescrise inutil. Şi aceast cu consecințe
extrem de grave, antibioticele fiind responsabile pentru aproape o cincime din cele 100.000 de decese
anuale din USA, cauzate de medicamentații şi de efectele secundare ale acestora.
Dar în primul rând, întrebarea pricipală este „Ce anume provoacă, de exemplu, o aprindere de
plămâni sau a inflamație a urechii medii?” Răspunsul nue este încă dat cu certitudine, şi totuşi microbii
(bacteriile) sunt etichetate ca „duşmanul de moarte”. La începutul sec.XXI oamenii rămân încă
prizonierii mentalității imperialist-militariste ce avea poarte o justificare istorică, insă acum150 de ani,
cum că germenii (microbi, bacterii, etc) sunt duşmanul extern ce poate fi combătut doar cu ajutorul
armatei de pilule oferite atât de generos de bunii noştri aliați, industria farmaceutică şi medicina
alopată. O concepție fixistă depăşită nu numai istoric de mult, dar care este în continuare ținută în
viață de interesele de câştig ale unora, cu ajutorul mass-mediei subordonate.
Până şi în ceea ce priveşte infarctul miocardic, de vreo zece ani încoace, unii medici întreprinzători
consideră că este provocat de o bacterie (Chlamydia pneumoniae). Şi deci, iarăşi din motive

15
preventive sunt prescrise antibiotice de către unii medici prea grijulii unor presupuşi candidați la
infarct. Bacteriile nu trăiesc ne dunele singure, izolate, plutind prin aer peste tot (cum îți închipuia
fantezistul Pasteur) ci se intâlnesc în grupurile de celule şi țesuturi. O cultură de bacterii sau fungii
(ciuperci) nu constă din bacterii sau fungii puse frumos una lângă cealaltă, ci au nevoite de un „mediu
hrănitor”. Aici trebuie să înțelegem că 2 – 3 bacterii, singure, nu au absolut nicio şansă de a influența
nici în cea mai mică măsura organismul uman, O concentrare masivă de bacterii însă, da. Doar că
pentru aceasta este nevoie de un substrat nutritiv adecvat. Orice formă de viață, pentru a se dezvolta
şi reproduce, are nevoie de hrană pentru a obține energia necesară. Acesta este singurul adevăr pe
care Pasteur l-a rostit, pe patul de moarte. Dar până şi acest adevăr era un plagiat, fiind rostit mai
înainte de Claude Bernard (1813-1878), unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai medicinei
integrale: „Microbul nu este nimic, totul este mediul hrănitor.”
Iar acest lucru fusese deja în timpul vieții lui Pasteur demonstrat şi de Antione Bechamp. Într-o zi în
laboratorul lui Bechamp a fost adus un bărbat care, în urma unui accident violent, îi fusese amputat un
braț în zona cotului. Bechamp a constatat că, la aproximativ 8 ore de la accident, țesuturile din zona
rănii începuseră să intre în cangrenă. Dar în aceste țesuturi nu exista nici o urmă de bacterii. Abea
câteva ore mai târziu au început să-şi facă şi acestea apariția. Aveau nevoie de un mediu hrănitor, de
țesutul necrozat, pentru a se dezolta. Deci infecția nu fusese produsă de bacterii ci tocmai apariția
bacteriilor fusese favorizată de existența unui țesut mort.
În funcție de cauza pentru care un țesut „moare”, deci de toxicitatea „mediului hrănitor”, îți fac
apariția şi diferitele tipuri de bacterii (germeni). „la o observare mai atentă a bolilor, mai ales ăn
procese inflamatorii, inițial avem de a face cu o cauză de perturbare a organismului, iar abea ulterior
începe activitatea bacteriană” spune medicul Johann Loibner.
„Acest lucru ăl poate fiecare om observa la sine însuşi. Dacă o rană proaspătă va intra în contact cu
un material străin (murdărie să zicem) abea atunci apar şi bacteriile. În momentul pătrunderii unui
obiect străin în corp, (gândiți-vă la un spin în deget) apar anumite bacterii (care duc la inflamarea,
înroşirea şi umflarea locului respectiv) care după ce obiectul respectiv a fost înlăturat, dispar şi ele. Ne
afectăm mucoasa căilor respiratorii prin aer rece (iarna) atunci îşi fac apariția anumite bacterii care, în
funcție de durata şi puterea „răcelii”, precum şi în funcție de starea generală de sănătate a persoanei
respective, atacă (se hrănesc cu) respectivele celule bolnave, eliminîndu-le, fapt care conduce la
cathar.” În fapt, bacteriile au în aceste cazuri (şi de fapt în majhoritatea cazurilor) un rol benefic, de
„sanitari” ai organismului.
Acest fapt poate lămuri ceea ce medicina alopată nu poate înțelege (explica), şi anume de ce atât
de multe şi diferite microorganisme sunt în permanență prezente (printre care „extrem de periculoşii”
bacili ai tuberculozei, strptococii sau stafilococii, fără ca ele să producă daune vizibile. Deoarece ele
vor deveni active (se vor înmulți într-o măsură periculoasă) doar atunci cînd vor avea subicient
„material nutritiv” la dispoziție. Iar acest material nutritiv le poate fi pus la dispoziție prin otrăvuri
(substanțe toxice), prin produse secundare ale metabolismului, prin alimentație insuficient digerată şi
prin mulți alți factori care pun la dispoziția bacteriilor ceea ce ele au nevoie pentru a se hrăni (deci
dezvolta).
În ciuda acestor mecanisme de mult timp binecunoscute, tot timpul oamenii de ştiință au visat la aşa-
zisul „medicament-minune” care să atace becteriile selectiv, doar pe cele rele, prin mijloace (deci cu
„arme”) chimice. Şi Paul Ehrlich (1854-1915) părintele chemoterapiei, viisa acelaşi lucru: o boalăun
agent patogen-un medicament de sinteză chimică specific contra acestei boli. Această concepție sa
impus, în detrimnentul altora, pentru că, pe bună dreptate, concernele chimice şi farmaceutice au
întrezărit aici posibilitatea unor câştiguri fabuloase.
„Şi totuşi, promisiunile de vindecare, ce creere a unui - medicament-minune – nu s-au îndelpinit
niciodată” este de părere Allan Brandt, profesor de istoria medicinei de la Harvard Medical School”.
Virusurile : minimonştrii aducători de moarte?
Concepția neclară asupra bacteriilor şi ciupercilor (teoria germenilor) s-a reflectat şi asupra
virusurilor. La sfârşitul sec.XIX posibilitățile tehnice de la acel moment nu permiteau relevarea şi
studierea unor particule mai mici decât ceea ce se putea observa cu microscopul clasic. Deoarece
existau prea multe afecțiuni în care bacteriile sau ciupercile pur şi simplu nu existau, s-a presupus că
aceste afecțiuni sunt provocate de „ceva mult mai mic”, care nu se putea vedea. Acest ceva a fost
botezat „virus”, cuvânt de la origine însemna, în limba latină, otravă, şi s-a presupus că acest „virus”

16
trebuie să aibă o dimensiune foarte mică, de circa 20 până la 450 de nanometrii (1 nanometru= a
miliarda parte dintr-un metru). O supoziție foarte comodă.
Cât de multe neadevăruri conține teoria virusurilor putem exemplifica printr-un caz binecunoscut, cel
al epidemiei de variolă. Este variola o epidemie care poate fi combătută prin vaccinare? Mulți
specialişti în istoria medicinei se îndoiesc. De altminteri contra ciumei nu există vaccin şi cu toate
acestea ea parctic a dispărut.
Dacă vom arunca o privire asupra datelor statistice din Anglia anului 1853 (deci anul în care a fost
introdusă vaccinarea obligatorie) vom constata că până la acest moment variola făcea 2 victime la
10.000 de locuitori. La începutul anilor 1870, deci al 20 de ani după introducerea vaccinării obligatorii,
care fusese deja administrată la 98% din populația Angliei, în Anglia frecvența bolii se mărise la 10
victime la 10.000 de locuitori (deci de cinci ori mai mult decât înainte de introducerea vaccinului!).
„Epidemia de variolă a atins apogeul ei după ce a fost introdusă vaccinarea obligatorie”
concluzionează William Farr, responasbil cu administrarea datelor statistice în Londra. Aceeaşi
imagine ne-a oferit-o şi puternica epidemia de variolă din Filipine de la începutul sec.XX, deşi şi în
acest caz populația era vaccinată chiar în proporție de 100% . Mai mult, în 1928 a apărut un articol în
„British Medical Journal” în care se contata că pericolul de a muri ca urmare a acestei boli era de 5 ori
mai mare tocmai la persoanele care ERAU vaccinate în comparație cu persoanele nevaccinate! Nici
în Germania lucrurile nu aus tat mai bine. Satisticile concemanu pentru anii 60 ai secolului trecut o
rată a mortanității de 6.000 de persoane pe an. Însă în anii 1870/71 numărul victimelor a crescut
drastic la 85.000 (adică de 14 ori mai mult). De ce oare, ce se întâmplase? Avea locrăzboiul
francogerman, iar prizonierii francezi erau ținuți în lagăre în condiții de hrană şi igienă absolut
catasrofale, astfel că numărul cazurileo de variolă a explodat pur şi simplu, deşi toți soldații, atât cei
francezi cât şi cei germani erau vaccinați! Şi populația civilă germană, deşi în mare partre vaccinată, a
resimțit creşterea incidentței bolii, lucru explicabil în condițiile de război de atunci.
În momentul în care, după război, aceste lagăre de prizonieri au fost desființate, situația epidemică
a revenit brusc la „normalul” de dinainte de război. Deja în 1874 se raportau în Germania doar 3345
de decese datorate acestei boli. Medicii susțin că această redicală reducere a deceselor se datorează
introducerii vaccinării obligatorii pentru copii în vârstă de un an. Doar că această vaccinare obligatorie
a fost introdusă.... exact un an mai târziu, deci în 1875! Atunci când spectrul bolii devenise deja istorie.
„Ceea ce înseamnă că o serie de îmbunătățiri ale situației tehnico-igienice avuseseră între timp loc,
nemai vorbind de faptul că stresul unui război fusese înlocuit cu liniştea păcii, şi astfel rata mortalității
a scăzut drastic” susține medicul Gerhard Buchwald.
Virusologii şcolastici rămân însă mai teparte convinşi că virusurile produc boli, prin parazitarea
celulelor (cu ajutorul enzimelor şi a altor părți componente ale celulelor).Virusurii atacă celulele şi în
unele cazuri chiar le omoară. O ipoteză „de poveste” dar care nu este susținută de dovezi solide. Dacă
voi cere dovada materială, certă a exoistenței acestor „ucigaşi”, nu o vom primi.
Până în prezent nu s-a reuşit ca din sângele unei persoane bolnave să fie recoltat un virus cu
complecata sa cofugurație genetică (genom) şi cu învelişul (membrana) complectă, să fie curățat şi
izolat şi în final să fie fotografiat cu microscopul electronic. Această situație este valabilă şi pentru
„pandemiile” de gripă aviară, gripă porcinp, hepatită C sau HIV, şi pentru multe alte afecțiuni încă.
Iar aici dorim să încurajăm cititorii să verifice atent şi obiectiv valabilitatea teoriei oficiale a virusurilor,
precum şi opiniile asupra acestui subiect emise de mulți laureațiu cu Premiul Nobel, de cercetători
de elită, de către jurnaliştii serioşi şi curajoşi, etc. Desigur că şi noi încercat să aflăm părerea unor
organizații responsabile cu situaâia epidemoilogică la nivel național sau internațional, cum ar fi
Institutul Robert Koch din Berlin căruia i-am adresat în 2005 trei întrebări prin intermediul unei
scrisori oficiale:
1. Vă rugăm să ne numiți studiile care aduc dovada irefutabilă că agenții patogeni (virusurile)
SARS, Hepatita C, HIV, Ebola, Polio şi BSE au fost relevați (complect curățați şi izolați, analizați şi
fotografiați cu microscopul electronic)
2. Vă rugăm să ne numiți studiile care certifică faptul că agenții patogeni mnai sus numiți sunt cei
care provoacă afecțiunile pentru care sunt considerați răspunzători (şi nu alți factori cum ar fi nutriția
defectuoasă sau insuficientă, toxinele, drogurile, etc)

17
3. Vă rugăm numiține cel puțin două studii care să cretifice fără tăgadă că vaccinurile sunt
eficace. Din păcate nici până în ziua de azi nu am primit nici un răspuns, nu a fost nominalizat nici
un studiu, deşi am repetat întrebările noastre de mai multe ori!
Principala problemă este că virusologii au părăsit de mult timp terenul observației directe a naturii şi
acționează în baza aşa-numitelor „dovezi indirecte” cum ar fi anticorpii şi testul PCR. Iar aceste divezi
sunt ipotetice, dacă nu chiar complect irelevante. Atestul anticorpi (ELISA) relevă doar anticorpii din
organizm, dsr nu şi virusuri sau particule virale. Aceasta înseamnă că, atâta timp cât virusul, respectiv
antigenul nu a fost stabilit, nu poate nimeni spune, la ce anumer reacționează testul anticorpi (rezultă
că aceste teste sunt ne-specifice, cum se spune în limbajul de specialitate).
Iar lucrurile nu stau nici pe departe altfel în cazul testului PCR (Polymerase Chain Reaction- reacția
de polimerază în lanț) care în prezent este folosit pentru a depista şi multiplica de milioane de ori
secvențe genetice, adică mici particule genetice. La fel ca şi la testul anticorpi, testul PCR ne arată o
„oarecare reacție imunitară a coprului” sau mai neutral formulat, o „oarecare dereglare sau activitate la
nivel celular. Dar un virus, ale căror caracteristici nu au fost anterior stabilite, nu poate releva testul
PCR, el ca şi testul anticorpi. Tocmai pentru că exacta caracteristică genetică a virusurilor respective
nu a fost stabilită.
Nemai vorbind de faptul că aceste „cioturi, frânturi” genetice care sunt în laborator găsite cu ajutorul
testului PCR nu îndeplinesc cerințele impuse de genetică pri definiția genei (din care omul are între
20.000-25.000). Şi totuşi , SE PRESUPUNE că aceste bucățele, întro formă ipotetic complectă
constituie substanța genetică a unui virus. Dar nimeni nu a putut nici măcar fotografia acest virus.
Dar chiar dacă am accepta premiza că aceste particule (antigen sau fragment genetic) sunt într-
adevăr părți ale prorocitului virus, nu este nici pe departe sigur că respectivul virus provoacă
afecțiunea care se speculează că ar fi de el provocată (dacă persoana sau animalul se îmbolnăveşte
într-adevăr, ceea ce de cele mai multe ori nu este cazul). Ceea ce se poate constata „in vitro” în
laborator, nu este aproape niciodată identic cu ceea ce se petrece „in vivo”. Căci ceea ce avem sub
numele de particulă virus „in vitro” este o particulă „relevată” cu ajutorul unor componente chimice sau
a unor substanțe puternic oxidante, care modifică materialul de cercetare respectiv.
În 1995 acest aspect este luat în discuție chiar şi de revista „Der Spiegel” (care este recunoscută
pentru atitudinea foarte ortodoxă în ceea ce priveşte teoria virală) citându-l pe cercetătorul Martin
Markowitz de la New Yorker Aaron Diamond AIDS Research Center: „Culturile celulare infectate viral
sunt preparate (tratate) de către cercetători cu astfel de substanțe otrăvitoare în toate combinațiile
posibile, pentru a putea alfa care dintre acestea ucid virusurile mai eficace. Dar cât de departe ne vor
duce aceste încrucişări în retortă, nu avem habar. Ceea ce contează în ultimă instanță este pacientul.”
„Iar experiența lui Markowitz l-a învățat cât de mare este diferența între ceea ce se petrece în retortă
sau eprubetă şi ceea ce se petrece în pacientul aflat pe patul de boală. Markowitz este mai conştient
decât mulți alți cercetători din domeniul AIDS, cât de puțin se aseamănă comportamentul tulpinilor
virale în laborator cu cel al virusurilor aflați în păienjenişul de hormoni, anticorpi, celule macroface se
celule T pe care-l găsim în sistemul imunitar al omului viu” relatează în continuare Der Spiegel.
Andreas Meyerhans de la Istitutul Pasteur din Paris afirmă scurt dar concludent: To culture is to
disturb”, ceea ce am putea traduce mai clar prin „rezultatele obținute –in vitro – nu vac decât să inducă
în eroare”.
„Din nefericire timpurile noastre sunt caracterizate de o creştere a ratei mortalității, provocată de
cancer pulmonar, infarct, accidente auto şi concsecințele indirecte ale alcoolismului şi consumului de
droguri” scria în 1971 laureatul cu Premiul Nobel (1960) Frank Mcfarlane Burnest în cartea sa „Genes,
Dreams and Realities”. „Adevărata provocare a zilelor noastre este deci de a găsi un mijloc pentru a
învinge bolile civilizației. Dar nimic ce provine dintr-un laborator nu pare a avea vreo însemnătate în
această direcție; misiunea laboratorului de cecetare a ajuns practic la final” Pentru cineva, care este
pe cale a se dedica muncii de cercetare în laborator, aceste cuvinte sunt foarte neprietenoase.
Pentru biologia medicală şi pentru cei care citesc documentele acestei discipline poate fi captivantă
lectura detaliilor asupra structurii chimice a matialului genetic RNA al unei fage (virus provenind din
organisme simple) sau despre producția de anticorpi care sunt tipici pentrucercetarea biologică
modernă. Dar cercetarea modernă a formelor primare în medicină nu are aproape nici o însemnătate
în prevenirea bolilor sau în îmbunătățirea îngrijirii medicale a bolnavului” continuă Burnet. Totuşi
medicina alopată se fereşte de această tema ca dracu de tămâie. În schimb, continuă să încerce

18
demonstrarea patogenității unor astfel de particule, oricât de obscură ar fi aceasta. Iar pentru aceasta
se apelează la cele mai abracadabrante idei.
Injecatrea de substanțe-test direct în creerul animalelor (oare unde are loc aşa ceva în mod natural
pe pământul ăsta?): în acest fel se procedează în cazul cercetărilor efectuate pentru BSE şi Polio;
asta poate şi pentru că însuşi celebrul Pasteur a procedat aşa acum mai mult de o sută de ani în
cadrul experimentelor sale asupra turbării, înjectând țesuturi bolnave ăn creerul câinilor (Pasteur a
defenit celebru datorită experimentelor sale, deşi studiile efectuate ulterior au demonstrat cp toate
acestea nu au nici o bază ştiințifică). Însăşi industria farmaceutică recunoaşte astăzi că injectarea
directă de substanțe în creer este complect străină realității şi tocmai de aceea nu are nimic de spus în
privința factorilor patogeni.
Pe lîngă toate acestea, există destule motive pentru a considera că virusul sau ceea ce este
catalogat sub această denumire, este doar un simptom care urmează unei boli. Medicina şcolastică a
rămas înțepenită în imaginea „inamicului extern care ne invadează” moştenită de la Pasteur şi Koch şi
tocmai de aceea a eşuat în a înțelege faptul că celulele corpului pot singure începe să producă
particule (denumite de unii virusuri) ca urmare a reacției la unii factori externi, cum ar fi stresul. Lumea
oamenilor de ştiință a descoperit această realitate de mult timp, şi vorbeşte despre praticule formate
„endogen”, adică de particule care sunt create de către celule în însăți interiorul lor (uneori este folosit
şi termenul de „virusuri endogene”).
O piatră de hotar în această direcție o constituie activitatea cercetătoarei şi geneticienei Barbara
McClintock, care în 1983 în lucrarea ei (pentru care a primit apremiul Nobel) relatează că materialul
genetic al ființelor vii este în continuă schimbare, şi anume prin aceea că este în permanență afectat
de „şocuri”. Aceste „şocuri” pot fi de exemplu toxinele, care duc la formarea unor secvențe genetice
inexistente în organism înainte. Iar dacă ulterior vom considera aceste secvențe noi ca fiind străine de
organismul-gazdă, rezultă că ele nu pot fi decât..... urmele unui virus străin. Cam aşa gândeşte
virologia şcolastică. Iată cauza pentru care nici nu se vor descoperi vreodată medicamente eficace
contra „afecțiunilor virale” menționate mai sus. Pur şi simplu, fundamentul logic de la care pleacă
virologii şcolastici este eronat şi nu poate duce nicăieri.
Deja de multă vreme se ştie că intoxicare poate provoca în organism ceea ce medicina alopată nu
poate considera altfel decât un atac din exterior. Astfel Ralph Scobey în 1954 relata în jurnalul de
specialitate „Archives of Pediatrics”, că Herpes simplex se formează ca urmare a injectării vaccinurilor,
după consumarea de lapte sau de anumite alimente; în timp ce Herpes zoster după administrarea de
injecții care conțin metale grele cum ar fi arsenic şi bismut sau ca urmare a consumului de alcool.
Rămânând în aceast logică, ne putem foarte uşor imagina că drogruri foarte toxice cum ar fi cele
folosite de homosexuali, aşa-numitele Poppers sau medicamentațiile imunosupresoare ca de exemplu
antibioticele sau virostaticele să provoace aşa-numitul stres oxidativ. Acest lucru înseamnă că sângele
este împiedicat să transporte oxigenul atât de important pentru viața şi supraviețuirea celulelor (să ne
reamintim că celulele sănătoase sunt aerobe, în timp ce celulele cancerigene sunt anaerobe).
Concomitent se produc oxizi de nitrogen care produc grave daune celulelor. Ca urmare se va accelera
producerea de anticorpi, ceea ce se va reflecta şi în testele anticorpi, care vor deveni „pozitive”. Pe de
altă parte, se vor produce noi secvențe genetice, care vor fi apoi multiplicare prin testul PCR. Toate
acestea fără ca măcar un singur „duşman invadator din afară”, adică fără ca vreun singur virus să fie
prezent în organism. Toate aceste procese sunt în fapt bine cunoscute biologilor. Se ridică
întrebarea: „Bine, dar atunci de ce nu sunt aceste procese luate în considerare în cazul diferitelor
afecțiuni?” Pretru simplul fapt că dacă Domniile Voastre sunt agresate de un copr străin, venit din
exterior, pe de o parte nu aveți nici o vină (deci nu trebuie să vă modificați obiceiurile şi obişnuințele
„păguboase”) iar pe de altă parte deveniți dependenți de ajutorul aliatului extern, medicul alopat şi
concernul farmaceutic. Simplu.
Un lucru trebuieşte poate repetat de ori de câte ori este nevoie: „obiectul muncii” unui medic alopat,
cât şi al unui concern farmaceutic nu este sănătatea, ci BOALA! Dacă nu mai sunt bolnavi, nu se mai
fac afaceri cu medicamente, nu mai vin pacienții la cabinetul medical şi medicii dau faliment! Simplu.
Astfel încât medicina alopată califică toate aceste mecanisme concrete ca fiind o „erezie”. Nici nu este
de mirare, căci medicina alopată însăşi a devenit o dogmă. Zeci de ani conceptul lui McClitnock
despre „jumping genes” (genele schimbătoare, săritoare) a fost combătut vehement, tocmai deoarece

19
contrazicea un model (dogmatic) conform căruia genele sunt complect stabile şi nu se modifică.
McClintock nu numai că a fost ignorată, dar a fost chiar întâmpinată cu o ostilitate agresivă de către
„oamenii de ştiință” fixați în încremenirea concepțiilor şcolastice consacrate, şi asta până în 1973 când
„elita” medicală a fost nevoită să recunoască corectitudinea concepțiilor lui McClintock. „De multe ori
este nevoie să aştepți momentul potrivit pentru a spune un adevăr şi a schimba o concepție” spunea
doamna McClintock. Şi în privința AIDS, McClintock a afirmat că teoria potrivit căreia această
afecțiune este provocată de un virus (HIV) nu are justificare. Din păcate această remarcabilă şi mai
ales curajoasă femei a murit prea devreme, în 1992.
Fiecare ar trebui să-şi pună întrebarea, indiferent că este necunoscător în ale medicinei sau este
laureat cu Premiul Nobel. Cum de este posibil ca virusurile să circule prin toată lumea ca nişte
„Rambo” sălbateci, distrugând una după alta celulele umane? Virusurile, spre deosebire de bacterii,
nu dispun nici măcar de propriul metabolism. Prin definiție virusurile sunt constituite dintr-un filament
de acid nucleic (ADN sau ARN) şi o capsulă proteică. Strict vorbind, ele nu pot intra în categoria
microbilor. Dar în acest caz, cum pot fi virusurile active şi acresive, precum sunt bacteriile? Se
spune despre virusuri că ar exista de 3 miliarde de ani pe pământ. Şi întocmai ca şi bacteriile şi
ciupercile, şi virusurile pot fi găsite peste tot, din adâncul mărilor până în gheața veşnică de la poli. Un
litru de ală din mare conține peste 10 miliarde de virusuri, care sunt conținuți în organisme extrem de
simple cum ar fi algele unicelulare – aşa numitele (bacterio)fage – deci de 10 ori mai multe virusuri
decât bacterii. Dar ambele, bacteriile cât şi virusurile, care au în spate o voarte lungă evoluție şi sunt
universal prezente, ne arată clar că natura, care în permanență caută echilibrul, trăieşte în simbioză
cu aceste virusuri.
Cred că avem mare noroc că aceste fage din apa mărilor şi oceanelor nu au intrat încă în atenția
managementului concernelor farmaceutice şi al medicinei alopate, căci altfel ni s-ar fi interzis deja să
mai mergem pe litoral să facem baie în mare fără a purta un prezervativ integral, din creştet până-n
tălpi, şi fără a îngiți profilactic medicamente antivirale. Sau poate că vor iniția un program controlat (de
către UE) de dezinfectare masivă a apei mărilor.
Astăzi ne aducem aminte (cu regret) de timpurile în care, fără teamă de a fi „ars pe rug” pentru
erezie, microbiologi importanți au criticat teoria „virusurilor ucigaşi”. Într-adevăr, acestia au susținut că
bacteriofagele nu sunt virusuri, ci sunt produse endogene ale bacteriilor. Robert Doerr publica în 1938
„Handbuch der Virologie” – Manual de virologie – în care sugera că nu numai fagele, dar şi multe alte
virusuri sunt în fapt produse ale celulelor. (A se vedea aici teoriile lui Bechamp, Royal Rife, Wilhelm
Reich, Enderlein şi Naessens, pentru a aminti doar câțiva dintre cei mai însemnați.)
Iată şi unul dintre pertinentele argumente ale lui Doerr: bacteriofagele nu pot fi „unități vii”, active
independent, căci ele rezistă la temperaturi de peste 120 de grade Celsius fără a fi distruse! Ceea ce
înseamnă că nu pot fi distruse prin fierbere aşa cum se întâmplă cu toți microbii, bacteriile şi fungiile.
Dacă aceste bacteriofage ar fi active şi agresive (virusuri) atunci nu ne-am putea închipui cum de a
apărut omul pe pământ, căci ar fi trebuit să fim morți înainte de a ne naşte!

Capitolul 2
Acapararea puterii de către „vânătorii de microbi”

„Medicul viitorului nu va mai prescrie medicamente, ci va

trezi interesul pacienților săi pentru o alimentație şi o
conduită de viață corectă şi îşi va face gânduri asupra
cauzelor bolilor şi posibilităților de prevenire a acestora”.
Thomas Edison (1847-1931) unul dintre cei mai mari
inventator dinistoria omenirii

„Concluziile sunt evidente şi inevitabile: Pasteur a înşelat

atât opinia publică cât şi pe cercetători cei mai apropiați lui.”
Gerald Geison, istoric al medicinei

20
 „Metodele moderne de relevare a virusurilor cum este PCR
nu ne spun nimic despre felul în care un virus se reproduce,
despre care animal poartă acest virus sau în ce fel îi poate
îmbolnăvi pe oameni. Este tot aşa cum ar vrea cineva ca prin
amprenta digitală a unei persoane să determine cât
de tare îi miroase gura.”
Apel făcut de 14 virologi recunoscuți internațional din
„vechea gardă” către tânăra generație de cercetători, publicat
în revista „Science” din 6 iulie 2001
Pasteur şi Koch: doi dintre mulții excroci ştiințifici
Cât de mare era respectul de care se bucura Pasteur încă din timpul vieții ne arată foarte clar un
citat după medicul Auguste Lutars din 1887, deci cu şapte ani înainte de moartea „geniului”: „În Franța
cinva poate fi anarhist, comunist sau nihilist, dar nimeni nu poate fi antipasteurian.”
În realitate însă Pasteur nu a fost nici pe departe un exemplu de conduită cu cuget nepătat, ci un
cercetător dornic de celebritate şi bani, care a folosit concepte de bază false şi care „cu cele două
experimente importante pe care le-a făcut a orbit o lume întregă”, aşa cum scrie în magazinul „The
Lancet” din 2004.
Pasteur pornea, în ura sa fanatică contra microbilor, de la o premisă absurdă: țesutul sănătos steril,
lipsit de microorganisme, ceea ce nu există practic în natură. El credea că într-un corp sănătos nu pot
fi găsite bacterii şi că microbii care „zburau” prin aer erau cauza tuturor bolilor. (Personal cred că tipul
avea oarecare probleme psihice). Pe la 45 de ani, începând să fie cunoscut, îşi trâmbița peste tot
idealul: „Trebuie să fie în puterea omului ca toți microbii cauzatori de boli să dispară de pe fața
pământului!.”
Dar cât de amarnic se înşela Pasteur era deja de mult ştiut, de când se făcuseră încercări de a
menține animalele în mediu steril. Animalele fuseseră născute prin cezariană în mediu steril iar la
numai câteva zile erau toate moarte. Treaba asta pur şi simplu nu funcționa! Puii de soareci, la
autopsie, prezentau intestine, dar mai ales un apendice anormal de mare, plin cu un mucus care în
mod normal trebuia să îndepărteze (digere) microbii.
Altfel spus, organismul murea pentru că nu îşi putea exercita funcția de autoapărare, se otrăvea
singur cu substanțele care erau produse pentru propria lui apărare şi simbiozare cu mediul extern.
Procese care aparțin organismului sănătos şi naturii însăşi.
Pe deasupra „scamatorul Louis” mințea conştient în ceea ce priveau experimentele sale făcute cu
vaccinuri, experimente care urmau să-l plaseze în Olimpul zeilor-ştiinței. Astfel Pasteur afirma în 1881
că reuşise să vaccineze cu succes oile contra antraxului. Totuşi nimeni nu ştie cum s-au desfăşurat
experimentele sale în afara laboratorului. Pe lângă aceasta, însăşi formula acestui vaccin Pasteur o
furase de la colegul său de cercetări, Jean-Joseph Troussaint, a cărui carieră a avut grijă să o
desființeze prin atacuri verbale.
Şi mai groteşti sunt încercările aparent încununate de succes ale lui Pasteur de a crea un vaccin
contra turbării în 1885, vaccin care mai târziu s-a dovedit a nu respecta nici cele mai elementare
standarde ştiințifice şi care de fapt nu era bun de nimic. În realitate, ceea ce Pasteur a prezentat cu
surle şi trompete a fi super-vaccinul său, „mai degrabă declanşa turbarea decât să o împiedice” cum
spunea specialistul în istora ştiinței Horace Judson.
Faptul că toate acestea nu au fost prezentate şi discutate în public se datorează pe de o parte
penibilei secretomanii franceze din acele vremuri, iar pe de altă parte testamentului lui Pasteur, care
interzicea familiei sale să facă publice notele de laborator ale „maestrului”. Acestea au putut fi
cercetate liber abea la sârşitul anilor 70. Primul care a avut acces la ele a fost Gerald Geison, profesor
de istoria medicinei la Princeton University, care a făcut publice excrocheriile lui Pasteur în 1995.
Secretomania a fost însă repede însuşită şi de alți cercetători sau producători de medicamente, astfel
încât oamenii de ştiință independenți să nu aibe accesul şi posibilitatea de a verifica „minunatele
calități” ale unui nou preparat. Astfel s-au lăsat uşile (şi ferestrele) larg deschise posibilității de
înşelăciune. În mod practic, concret, nimeni nu poate să controleze munca unui cercetător şi să vadă
dacă datele cercetărilor sunt corect prezentate, sunt conforme realității.
Într-un chestionar prezentat în 2005 de către revista de specialitate „Nature”, o treime dintre
cercetătorii chestionați au recunoscut că nu ar ezita să îndepărteze din relatările lor oficiale asupra

21
cercetărilor efectuate, acele activități sau date care nu le convin sau care le pot pune cercetările sub
semnul îndoielii.
În ziua de astăzi, practic numeni nu îşi mai dă osteneala (şi nici nu mai investeşte resurse financiare)
să verifice adevărul datelor şi rezultatelor prezentate de un grup sau altul de cercetători. Astăzi se
consideră că o astfel de verificare nu înseamnă decât pierdere de timp şi bani. Mult mai rentabilă şi cu
mai mare profit este cercetarea permanentă a noilor preparate, mai ales că în zilele noastre
experimetele sunt atât de complex efectuate, încât practic ele nu mai pot fi verificate exact. Este ca şi
cum ai pune o persoană dubioasă (să nu spun un hoț) să-ți păzească safe-ul, dându-i pe deasupra
cheile şi cifrul.
Desigur că există aşa-numitul Peer-Review-System, conceput pentru a împiedica înşelăciunea
ştiințifică. Dar felul în care acest sistem este de ani de zile aplicat conține şi el în germene posibilitatea
înşelăciunii: experții („Peers”), care rămân anonimi, evaluează corectitudinea documentațiilor
prezentate pentru proiectele de cercetări precum şi cea a articolelor de specialitate propuse spre
publicare. În prezent se estimează că există circa 50.000 de astfel de „peer reviewed journals”, iar
toate magazinele de specialitate cunoscute, cum ar fi Nature, Science, New England Journal of
Medicine, British Medical Journal, The Lancet, etc. sunt verificate peer (peer reviewed).
Doar că Peer reviewing în zilele noastre funcționează cam aşa: firma concurentă, să zicem, cu
BMW, este rugată în mod „anonim” să-şi spună părerea despre un nou produs al lui BMW, pentru a
descoperi o eventuală încercare de fraudă, pentru a verifica dacă BMW are voie să dezvolte şi să
aducă pe piață un nou produs. O procedură în care conflictul de interese, şi implicit încercarea de
fraudă, de ambele părți, sunt evidente.
Richard Smith, şeful de la British Medical Journal între anii 1991 şi 2004 spunea: „Peer Reviewing
este uşor de manipulat, inefectiv în descoperirea deficiențelor grave şi aproape inutil în încercarea de
a descoperi fraudele.” Nici nu este de mirare că majoritatea cazurilor de înşelăciune nu sunt
descoperite prin Peer-Review-System, ci pur şi simplu întâmplător. Şi astfel apar alături de Pasteur în
lista excrocilor nume ilustre cum ar fi cel al lui David Baltimore, laureat al Premiului Nobel pentru
medicină, ca să dăm doar unul dintre cele mai celebre exemple.
Dar de ce să nemirăm oare astăzi când chiar de la început (sfârşitul se.XIX) alături de Pasteur mai
stă un foarte celebru nume: medicul german Robert Koch (1834-1910), un foarte întreprinzător „om de
afacrei”. Astfel anunța cu foarte mare infatuare celebrul vânător de microbi Koch, la al 10-lea Congres
de medicină desfăşurat în 1890 în Berlin, că a descoperit remediul-minune contra tuberculozei. Iar în
„Deutschen Medizinischen Wochenzeitschrift” Koch specula şi mai tare: încercările efectuate pe cobai
au certificat că este posibilă „oprirea complectă a bolii, fără a aduce nici un fel de daune organismului”.
Reacția publicului larg la aflarea veştii despre remediul-minine „Tuberkulin” a fost inițial enormă, astfel
că în Berlin au răsărit ca ciupercile clinicile de vindecare a bolilor de plămâni. Bolnavi din toată lumea
au pransformat Berlinul într-un loc de pelerinaj. Dar nu a durat prea mult până să se termine totul în
mod catastrofal. Vinedcări pe termen lung datorate Tuberkulinului nu au apărut, în schimb maşinile
pompelor funebre au devenit prezențe permanente în fața clinicilor respective. Iar ziare ale vremii cum
era de exemplu jurnalul satiric „Der wahre Jacob” titra: „Domnule Profesor Koch! Doriți un vaccin
contra bacilului excrocheriei?”
În aceeaşi manieră ca şi Pasteur, Koch a ținut formula remediului său minune secretă. Totuşi, în
momentul în care rata mortalității crescuse alarmant, s-a cercetat mai îndeaproape acest Tuberkulin,
constatându-se că el nu conținea nimic altceva decât o cultură de bacili distruşi prin încălzie, care nu
ar fi trebuit administrată nimănui. Toți celor cărora li se administrase „minunea” lui Koch reacționau cu
frisoane şi febră foarte mare, sau chiar pur şi simplu mureau!
În cele din urmă criticii lui Koch, printre care şi autoritatea medicală a aclor vremuri, Rudolph
Virchow, au reuşit să demonstreze că Tuberkulinul nu era în stare să oprească tuberculoza, ci din
contră, agrava starea bolii şi a bolnavului. Iar Koch nu a putu să aducă nici un fel de dovezi ale
succeselor obținute în laborator asupra cobailor.
Şi totuşi, cum de a reuşit inițial Koch să zăpăcească atâta lume? Simplu, prin promisiunile de profit
făcute guvernului Prusiei. Profitul calculat de Koch era de 4,5 milioane de mărci anual la o producție
de 500 de porții de Tuberkulin zilnic. În „socoteala” pe care a prezentat-o guvernului Prusiei putem citi
sec: „La un milion de oameni se poate în medie socoti un număr de 6.000 – 8.000 de bolnavi de

22
tuberculoză. Într-o țară cu 30 de milioane de locuitori rezultă un număr de 180.000 de pacienți.”
Promisiuni de profit care sunau foarte plăcut!
Nu vi se pare oare semnificativ pentru zilele noastre faptul că cele mai importante două institute de
cercetări medicale din Framța şi Germania se numesc Institutul Pasteur şi Institutul Robert Koch? Un
vechi proverb românesc spune că „aşchia nu sare departe de trunchi”!
Scorbut, Beriberi şi Pelagra: multiplele înfrângeri ale vânătorilor de microbi
La sfârşitul sec.XIX, când Pasteur şi Koch deveniseră celebrități, societatea nu mai avea deja nici o
şansă să se elibereze de propaganda „microbiană”. Prea strâns țineau în mână medicina alopată şi
industria farmaceutică frâiele opiniei publice, impunând ca dogmă teoria microbilor „duşmani de
moarte”. S-au pus bazele astfel unei medicini bazată pe experimente pe animale făcute cu scopul
descoperiri preparatelor-minune care să ne scape o dată pentru totdeauna de microbi.
Întregul sistem era aşa de consecvent continuat încât chiar şi un dezastru ca Tuberkulin a fost
foarte profitabil comercializat. Iar Koch însuşi nu a recunoscut niciodată ca preparatul său era o
eroare. Uzinele de coloranți Hoechst, care căutau de ceva vreme posibilitatea accesării pieții de
medicamente, au avut numai de câştigat din producerea Tuberkulin-ului.
Paradigma „o boală – un agent patogen – o terapie minune” a fost mai departe urmată, în ciuda
eşecurilor succesive. Astfel a presupus timp îndelungat medicina „stăpânitoare” că scorbutul, beriberi
şi pelagra, de exemplu sunt afecțiuni produse de agenți patogeni specifici, adică microbi. Până când
ortodoxia medicală , scrâşnind din dinți, a trebuit să recunoască că aceste afecțiuni se datorau
deficitului de vitamine.
Spre exemplu, Beriberi (afecțiune degenerativă a nervilor) a fost scoasă „cu durere în suflet” din
categoria bolilor cu cauzalitate microbiană abea în 1911, când a fost descoperită Vitamina B1
(thiamin). Atât de fascinați erau cercetătorii în goana după microbi, încât factorul nutrițional nu fusese
luat niciodată în discuție.
Hipocrate, von Pettenkofer, Bircher-Benner: înțelepciunea corpului
Teoria germenilor s-a înrădăcinat adânc în modul de gândire al oamenilor. Şi totuşi, dacă privim mai
atent istoria medicinei, constatăm că această paradigmă s-a impus abea la sfârşitul sec.XIX, o dată cu
apariția industriei farmaceutice. Credeți în coincidențe?
Până la acel moment, oamenii (şi deci şi medicii, chiar dacă unii dintre ei se cred zei ) gândeau
altfel.
„Nu concepția conform căreia „primeşti” o boală, ci cea conform căreia te „bagi” singur în ea domina
Grecia antică” scrie profesorul de bilolgie Edward Golub în lucrarea sa „Limitele medicinei: cum
formează ştiința concepția noastră despre boli”. Atât Hipocrate cu 400 de ani înainte de Christos, cât
şi Galen cu 130 de ani după Christos au reprezentat ideea conform căreia un comportament (stil de
viață) greşit ne duce la boală. „Majoritatea bolilor, credeau anticii, apăreau atunci când omul părăsea
calea stilului de viață corect” spune Golub. „Iar atunci când totuşi o boală îşi făcea apariția, ea putea fi
combătută de regulă prin modificări ale dietei, un concept de sănătate care a fost aplicat neschimbat
în Europa până la sfârşitul sec.XIX.”
Până în anii 50 ai sec.XIX, ideea că bolile sunt provocate de microbi călători „pe aripile vântului” nuşi
găsea aproape de loc susținători. Una dintre autoritățile medicale germane de la acea vreme, Max von
Pettenkofer (1818-1091), a încercat mereu să cuprindă întregul, aici incluzând şi comportamentul
individual precum şi aspectele sociale. De altfel şi homeopatia, apărută şi ea în sec.XIX, avea caunul
dintre pricipiile de bază consultarea unui pacient ca întreg individual, cu istoria sa şi evoluția sa
psihică. Modelul monocauzal al teoriei germenilor îi apărea lui von Pettekofer complect străin şi
rupt de realitate, ceea ce a făcut ca el să devină un „anticontagionist” (de la termenul de boală
contagioasă). Împtriva fărimițării medicinei în foarte multe discipline spacializate, rectorul Univesității
de Medicină din München, von Pettekofer remarca ironic: „Bacteriologii sunt persoane care nu pot privi
dincolode oala cu aburi, incubator şi microscop.”
Consecvent concepției sale, von Pettekofer a direcționat corect discuțiile despre holeră alături de
celebrul medic francez Francois Magendie (1783-1855) care spunea în 1831 într-un raport adresat
Academiei franceze, în legătură cu această afecțiune: Holera nu este nici importată şi nici
molipsitoare, ci ea este provocată de prea multă murdărie (lipsă de condiții igienice) ca urmare a
condițiilor de locuit catastrofale”. În marile oraşe, ca de exemplu Londra, cei care erau afectați
aproape exclusiv de holeră erau locuitorii cartierelor sărace.

23
 Von Pettekofer făcea răspunzătoare pentru holeră apa potabilă, mai exact lipsa stațiilor de purificare
a apei. Şi exact acest lucru îl confirmau şi statisticile. Care confirmau că în locuințele care beneficiau
de apă potabilă curată nu apăreau cazuri de holeră. Von Pettekofer nu nega prezența în cantitate
uriaşă a diferiților microbi în cloacele de apă din care se aprovizionau săracii din marile concentrații
urbane; el susținea însă pe bună dreptate că acşti agenți patogeni deveneau periculoşi doar atunci
când găsau terenul favorabil lor, terenul hrănitor pentru înmulțirea lor.
Dar chiar şi autoritatea lui von Pettekofer nu i-a putut împiedica pe fanii teoriei germenilor să preia
conducerea şi să includă şi holera în conceptul lor de vânătoare de microbi. Şi astfel a fost făcut ca
singur responsabil pentru holeră un microb (bacteria Vibrio Cholerae), iar Institutul Pasteur şi-a agățat
de piept, în mod eronat, odinul Cavalerului de Holera, adică şi-a arogat meritul de a fi „exterminat”
holera. Când de fapt îmbunătățirea treptată a condițiilor de viață după 1850 a fost reala cauză a
dispariției bolii. Iar conceptul sănătății integrale a reuşit totuşi, mai oficial sau mai puțin, să
supraviețuiească valurilor de vânători de microbi.
Laureatul cu Premiul Nobel pentru medicină, Sir Frank Macfarlane Burnett concluziona: „Sunt
sceptic în ceea ce priveşte utilitatea biologiei moleculare. Iar argumentul central în acest context este
că o structură vie, şi îndeosebi maşina informațională a celulei este infinit de complexă...
Molecularbiologii sunt extrem de mândrii de munca lor şi sunt de părere că şi-au câştigat dreptul să
cotinue mai departe pe drumul pe care au pornit. Dar banii lor vin de la politicieni, bancheri şi diferite
fundații, care nu sunt capabili să sesizeze adevărata natură a unui cercetător sau a ştiinței, şi anume a
unui cercetător care simte că cercetarea medicală are ca scop final protejarea sau vindecarea omului.
Asfel că oamenii de ştiință fac şi spun ceea ce se cere de la ei, căci doar astfel va fi reînoită subvenția
pe mai departe. Iar ambele părți, cercetătorul şi ofertantul de subvenții sunt în sinea lor conştienți că
toată povestea aste este de fapt un spectacol de teatru dezonorant.”
În acelaşi sens se exprimă şi Walter Cannon, profesor de psihologie la Harvard în cartea sa „The
Wisdom of the Body” (Înțelepciunea corpului) apărută încă în 1932. Cannon pune conceptul de
homeostază în centrul cărții sale, concept cpnform căruia procesele din corp sunt extrem de
complexe, interacționează între ele şi sunt autoregulatorii. „Wisdom of the Body este un monument
dedicat organismelor vii” scria cercetătorul israelian Gershom Zajicek în 1999 în jurnalul de
specialitate „Medical hypotheses”. „Această înțelepciune a corpului are misiunea de a păstra starea de
sănătate.
Ea are propriul ei limbaj, şi este necesar ca ea să fie implicată în discuțiile cu pacienții”
Iar biologul Gregory Bateson scria în urmă cu mai mult de 30 de ani: „Walter Cannon a scris o carte
despre înțelepciunea corpului; dar până acum nimeni nu a scris o carte despre înțelepciunea ştiinței
medicale – tocmai pentru că aceasta lipseşte.”
Clustering: cum se poate face dintr-o boală o epidemie
După cel de-al doilea război mondial, boli cum ar fi tuberculoza, difteria, pneumonia sau rujeola nu
au mai declanşat epidemii în țările dezvoltate, mai ales în Europa şi America de Nord ca urmare a
creşterii nivelului de trai, a îmbunătățirii remarcabile a condițiilor igienice, mai ales canalizărilor şi
instalațiilor de purificare a apei. Toate bune şi frumoase, doar că industria farmaceutică cât şi anumite
autorități sanitare (Cuma ar fi de exemplu CDC în USA) riscau să-şi piardă „obiectul muncii” şi să
devină inutile. În 1949 s-a răspândit ideea ca CDC să fie complect desființată. Dar CDC nu putea,
desigur, să stea impasibilă şi să privească cum este trimisă în şomaj (unde îi este locul de fapt şi
astăzi). Aşa că s-a pornit pe căutat epidemii, în strânsă colaborare cu industira farmaceutică, această
veşnică sugativă de bani. Dar cum să găseşti epidemii acolo unde nu sunt? Păi... faci un „Clustering”.
Asta înseamnă: te uiți atent în jur şi cauți câțiva oameni care s-au îmbolnăvit recent de o boală a cărei
simptome sunt asemănătoare. Atât este deja suficient pentru experimentații noşti „vânători de
microbi”, care „creează” o epidemie (mai nou se foloseşte termenul de pandemie – sună mai
amenințător). Pentru asta nu este de loc necesar ca aceste persoane să fi intrat cândva în contact una
cu alta sau faptul să ele s-au îmbolnăvit la distanță de săptămâni sau chiar luni una față de cealaltă.
În primul rând, faptul că doar câteva persoane au o simptomatică asemănătoare nu este deloc o
dovadă că un virus răuvoitor se află în acțiune. Mai degrabă înseamnă că persoanele respective au
avut o alimentație similară sau au fost intoxicate cu o otravă (substanță toxică) similară. Şi chiar dacă
ar fi vorba despre un tip anume de virus, asta nu înseamnă mai mult decât că un anumit tip de
persoane sunt mai expuse acțiunii acestuia decât restul oamenilor.

24
 De fapt, în țările civilizate nu mai apar epidemii, deoarece condițiile care permit menținerea unui
sistem imunitar puternic (suficientă hrană, apă curată, etc) sunt implementate de mult iar microbii
practic nu au în fața unui sistem imunitar robust nici o şansă.
Să luăm ca exemplu ultima „pandemie” - gripa porcină H1N1 care a izbucnit unde... tocmai în
Mexico City, oraş cu peste 20 de milioane de locuitori. Cei care locuiesc acolo, mai ales în cartierele
sărace, sunt permanent confruntați cu diferite boli infecțioase, care se răspândesc ca urmare a
condițiilor igienice catastrofale.
Aprovizionarea cu apă a oraşului se face prin văile a două râuri care sunt supraexploatate şi
aproape secate. Oraşul consumă circa 63 de metri cubi de apă pe SECUNDĂ, apă care circulă printr-
o rețea de conducte veche, plină de găuri, din care un sfert din apa transportată se scurge în pământ.
Circa 100.000 de locuințe, mai ales din cartierele sărace, nu au apă curentă nici măcar pentru băut, ce
să mai vorbim de spălat sau pentru instalațiile sanitare.
La această problemă majoră a aprovizionării cu apă se adaugă muntele uriaş de gunoi menajer (la
fiecare două zile, stadionul opimpic din Mexico City ar putea fi umplut cu gunoaiele oraşului), precum
şi poluarea excesivă a aerului (peste 12 tone de monoxid de carbon, dioxid de sulf, cadmiu şi plumb
sunt pulverizate zilnic în aerul de deasupra oraşului). Conform Organizației mondiale a sănătății,
calitatea aerului în Mexico City este una dintre cele mai rele din întreaga lume.
Este oare de mirare că, în astfel de condiții, sistemul imunitar al săracilor din mahalalele Mexicului
este extrem de slab? Este oare de mirare că în astfel de condiții catastrofale apar tot felul de boli?
Deci, unde putem să creăm o nouă „pandemie”? Exact, în Mexico City!
După acelaşi model s-au creat în trecut epidemia de AIDS (persoane bolnave dintr-o anumită
categorie socială, a homosexualilor, care foloseau regulat droguri), cea de gripă aviară, şi multe, multe
altele. Iar cel mai mare ajutor oferit creatorilor de pandemii l-au dat jurnaliştii care au umplut paginile
publicațiilor lor cu ştiri alarmante, cu fotografii apocaliptice, cu informații false, toatea astea cu scopul
de a-şi vinde mai bine gazetele şi cu rezultatul creării unei stări de panică printre cititori. În 1995
celebra revistă americană Time publica fotografii ale vânătorilor de microbi îmbrăcați în costume de
proteție care căutau pe nu se ştie unde virusul Ebola. Pe deasupra desene frumos colorate în care era
prezentat groaznicul virus. Iar prorocirea era: omenirea în pragul dispariției.
Ce s-a ales din epidemia de Ebola, cred că nimeni nu mai ştie astăzi.
Poliomielita: pesticidele ca DDT şi metalele grele
Practic, toate epidemiile care bântuiau în țările dezvoltate înaintrea celui de al doilea război mondial,
au dispărut începând cu 1945. Singura excepție a fost, pentru încă un timp oarecare, poliomielita,
despre care încă şi astăzi se mai spune că este o boală infecțioasă. În anii 50 însă această boală a
început să bată puternic în retragere, cazurile de polio scăzând drastic.
Desigur, ca întotdeauna, instituțiile care se ocupau cu sănătatea la nivel național şi-au revendicat
meritul spunând că acest fapt se datorează campaniilor de vaccinări, şi şi-ai mai dat singuri o
decorație. Statisticile însă ne arată că numărul cazurilor de polio era în „cădere liberă” deja înainte de
introducerea vaccinării împotriva polimielitei.
În acelaşi timp însă, există o serie de indicii care justifică suspiciunea conform căreia poliomielita nu
este provocată de o infecție virală. Unii experți, ca de exemplu medicul american Benjamin Sandler
văd cauza în cosumul mare de zahăr rafinat. Alții consideră ca fiind răspunzătoare campaniile de
vaccinări. Într-adevăr s-a putut observa că de la începutul sec.XX paraliziile tipice pentru polio
apăreau foarte frecvent la acea parte a corpului unde fusese administrată injecția. De asemenea,
cazurile de polio au crescut razant în anii 40 ai secolului trecut, perioadă în care au fost introduse
vaccinurile contre difteriei şi tusei convulsive (pertussus), aşa cum se documentează în jurnalul de
specialitate „Lancet”.
Polio pare a fi condiționată (ca de altfel majoritatea bolilor) de anumiți factori. Iar în cazul
poliomielitei, toxinele (otrăvurile) industriale şi cele folosite în agricultură par a fi principalii factori
favorizați. Se ştie că această boală a început să apară în sec.XIX, o dată cu industrializarea, iar în
prima jumătate a sec.XX boala era întâlnită exclusiv în țările industrializate, în timp ce în țările „în curs
de dezvoltare” nu şi-a făcut deloc simțită prezența. De ce oare, atâta timp cât acolo condițiile de trai
erau, şi sunt încă şi astăzi, mult mai proaste.
Metalele toxice grele, cum ar fi plumbul, arsenul sau mercurul sunt suspectate a fi cauza bolii. Iar
prima concentrare de cazuri depoliomielită este menționată în 1887 în Suedia, la 13 ani după

25
descoperirea DDT (otravă ce atacă sistemul nervos) şi la 14 ani după inventarea şi introducerea în
utilizare primelor maşini de stropire mecanică a plantelor, care folosea un amestec de apă, kerosin,
săpun şi arsen.
Doar cu aproape 10 ani înainte, în 1878, neuropatologul Alfred Vulpian constatase că, în
experimentele sale pe câini, aceştia prezentau în cazul unei otrăviri cu plumb exact aceleaşi simptome
ca cele ale poliomielitei la oameni. În timp ce savamtul rus Popov arătase în 1883 că şi în cazul
intoxiacării cu arsen apar aceleaşi paralizii. Studii care ar fi trebuit să pună pe gânduri atunci când
pesticidul „Paris Green” (Verde de Paris) a fost intodus, în 1870, în agricultură, ca mijloc de combatere
a dăunătorilor, cum era de exemplu larva de molie.
„Si totuşi, în loc ca insecticidul „Paris Green” să fie interzis, în 1892 a fost înlocuit în Massachusetts cu
un nou pesticid, şi mai otrăvitor, denumit Lead Arsenate” se poate citi în 2004 în magazinul britanic „The
Ecologist”. Iar catastrofa nu s-a lăsat prea mult aşteptată. Numai cu doi ani mai târziu au apărut în
Massachusetts primele cazuri documentate de poliomielită. Doctorul Charles Caverly, care era
răspunzător cu cercetarea acestor cazuri, a concluzionat că boala era provocată de o substanță toxică
şi nu de un virus: „Cu foarte mare probabilitate nu este vorba în aceste cazuri de o maladie infecțioasă,
contagioasă.”
Şi totuşi „Lead Arsenate” a devenit în scurt timp pesticidul numărul unu în livezile de fructe din
întreaga lume. Şi nu era singura substanță toxică folosită în agricultură la acea vreme. În 1907, de
exemplu, a fost introdus în Massachusetts „Calcium Arsenate” şi pe culturile de bumbac precum şi în
fabricile din industria bumbacului. Câteva luni mai târziu 69 de copii sănătoşi s-au îmbolnăvit brusc de
poliomielită. Toți aceşti copii locuiau în avalul unui râu care trecea printr-un mare câmp cultivat cu
bumbac. Simultan, în grădinile lor fusese folosit „Lead Arsenate” pentru stropirea copacilor. Dar
vânătorii de microbi nu vroiau să ştie nimic din toatea astea, continuându-şi căutarea virusului vinovat.
Un fel de „piatră de hotar” pentru teoria virală a poliomielitei a fost pusă în 1908 de către doi
cercetători austrieci, Karl Landsteiner şi Erwin Popper, prin experimente care au fost calificate ca
„hotărâtoare” în bătălia contra poliomielitei. În acest an apăruse o nouă epidemine de polio, pentru
care existau din nou dovezi clare cum că pesticidele sunt implicate în această poveste.
În loc să urmeze aceaste indicii, Landsteiner şi Popper au recoltat o bucată de măduvă de la un
copil paralizat, au tocat-o mărunt, au dizolvat-o în apă (sună a rețetă dintr-o Cartea de bucate) şi au
injectat două ceşti pline din chestia asta în burta a două maimuțe. Una dintre maimuțe a murit, iar
celeilalte i-au paralizat picioarele. Aici sunt prezente mai multe probleme: în primul rând „supa” asta
nici nu era măcar infectată! Apoi, la maimuțe şi animale „inferioare” (cum sunt iepurii sau cobaii)
cărora li s-a dat să bea chestia asta sau le-a fost injectată, nu apăreau nici unul din simptomele
poliomielitei. De murit, mureau, sau paralizau, dar nu prezentau simptomele specifice poliomielitei!
Cercetătorii Simon Flexner şi Paul Lewis s-au „prins şi ei de şmecherie” şi au început imediat
experimente cu o mixtură similară pe care au injectat-o direct în creerul unor maimuțe. Apoi au recoltat
material de la acestea şi au pus de o nouă „supă” pe care au injectat-o din nou unei maimuțe. Şi într-
adevăr aceasta s-a îmbolnăvit. În 1911 Flexner susținea, într-o conferință de presă, ca a descoperit
deja care este modalitatea de protecție contra polio şi că în curând va apare un remediu contra
acestei afecțiuni.
Dar, cu cea mai mare bunăvoință, aceste experimente nu puteau aduce dovada unei contagiozități a
bolii. Supa gătită de cercetătorii noştri bucătari nu poate fi definită ca „virus izolat şi curățat”, iar
microscopul electronic avea să fie descoperit abea 20 de ani mai târziu (1931). Pe deasupra, rețeta
„supei” cu ingredientele ei nu a fost prezentată public niciodată de către Flexner şi Lewis. Nici măcar
în 1948 nu se ştia care era calea de pătrundere în organism a „virusului poliomielitei”, aşa cum
constata expertul John Paul de la Yale University la un congres internațional asupra poliomielitei care
a avut loc la New York.
Pe de altă parte, se poate foarte bine presupune că înjectarea de țesuturi străine (fără să fie
recoltate de la un subiect bolnav) în creerul animalelor poate declanşa tot felul de simptome, printre
care şi unele similare poliomielitei (adică paralizie în primul rând). Şi dacă ne mai gândim şi la
cantitatea injectată (ceşti întregi!), nu poate fi nici o mirare că săracele animale s-au îmbilnăvit grav.
Ne mai vorbind că nu au fost efectuate experimente de control, respectiv injectarea într-un alt grup
(martor) de maimuțe a aceleiaşi „supe” obținută cu material recoltat de la persoane sănătoase. De
asemenea nu s-au efectuat nici experimente cu injectarea de metale grele direct în creer, pentru a se

26
vedea ce efecte produc acestea. Toate acestea fac ca experimente să fie lipsite de valoare. Deşi
atât aceste experimente cât şi dovezile obiective arătau că în cazul poliomielitei nu se pune
problema unei infecții virale, decenii de-a rândul toate încercările de soluționare a problemei
poliomielitei plecau de la ideea unei afecțiuni virale. Nebunia virală a dus până acolo încât în creerul
sărmanelor maimuțe au fost înjectate bucăți de creer (străin), fecale, ba chiar şi muşte, iar în pădurile
din India a început capturarea maimuțelor în masă şi trimiterea lor în Europa, cu singurul scop
nebunesc de a le provoca paralizii.
De unde bani pentru aceste animale şi respectivele experimente? Desigur că de la concernele
farmaceutice, care stăteau pe aproape, sperând la câştiguri grase. Până la sfârşitul anilor 30
cercetătorii au extras o serie de izolări ale presupusului virus. Doar că despre adevărate isolări nu
putea fi vorba. Pe deasupra mai apărea şi problema că maimuțele refuzau cu încăpățânare să se
îmbolnăvească, atâta timp cât „supa” le era administrată oral. Singura cale de a le îmbolnăvii se
obținea prin procedeul tehnic „două ceşti de supă în creer”. Mă întreb, care ființă vie, animal sau om,
pompându-i-se două ceşti de te miri ce în creier, nu s-ar îmbolnăvi?
Tot acest circ macabru a durat cam trei decenii, până în momentul în care, în 1941, experții
magazinului de specialitate „Achives of Pediatrics” au relatat că „nici un animal nu se molipsea de la
altul, indiferent căt de apropiați erau”. Pe scurt spus: dacă nu este vorba de o afecțiune infecțioasă
(căci nu se molipseşte), atunci nu poate fi un virus făcut răspunzător pentru această afecțiune, iar
căutarea unui vaccin nu are nici o logică.
Foarte interesant este aici de menționat faptul că exact la fel stau lucrurile cu Hepatita C, a cărei
cale de transmisie nu este în fapt cunoscută (ci doar speculată, transmitere prin sânge) iar din
aproape 1.000 de cazuri cunoscute mie, doar o singură pereche (soț-soție) au fost ambii depistați
pozitiv, dar ambii aflându-se la momentul respectiv în cură de dezintoxicare ca urmare a consumului
de droguri. În rest, unul are, celălalt nu, deşi trăiesc împreună şi desigur că au şi contacte sexuale, ca
în orice cuplu soț-soție. Logica îmi spune că nici în acest caz nu este vorba despre o afecțiune
contagioasă, provocată de un virus. Dar despre hepatita C mai pe larg în Capitolul 4.
Credeți însă că vânătorii noştri s-au dat bătuți? Nici vorbă, ideile fixe sunt foarte greu de scos din
cap (iar cu „două ceşti de supă” nu s-a încercat încă, din păcate). Astfel că prin anii 50 cercetătorul
Jonas Silk a lansat vestea cum că ar fi descoperit totuşi virusul polio. Deşi Silk nu putea aduce dovezi
în sprijinul afirmației că ceea ce descoperise el chiar cauza îmbolnăvirea de polio la oameni, totuşi Silk
considera că se poate obține un vaccin anti-polio.
Datorită „credinței” sale ( în virusuri, să fim bine înțeleşi) şi-au pierdut viața 17.000 de maimuțe. Dar
nu este pentru prima oară în istoria omenirii, când în numele unei credințe sunt sacrificate mii de vieți,
chiar dacă în aceste caz, vieți de maimuțe. (Se estimează la câteva sute de mii de maimuțe care au
fost omorâte în tot felul de experimente , fără ca omenirea să aibă cine ştie ce avantaje de pe urma
acestui fapt). Un an mai târziu, criticii lui Silk (printre care bacteriologul Claus Jungeblut în „Journal of
Pediatrics” din 1952) îi reproşau acestuia că ceea ce el considera a fi un virus nu este nimic altceva
decât un produs artificial de laborator. Şi astfel problema a rămas nerezolvată până în zilele noastre,
deoarece nu s-a putut găsi nici un virus acolo unde celulele nervoase erau distruse, şi anume în
măduva spinării.
Dar nu pentru Silk care, în 12 aprilie 1955 şi-a „lansat” vacinul cu surle şi trompete, fiind decorat de
însuşi preşedintele Eisenhower. Clopotele bisericilor au bătut în toată America iar ziarele au scos ediții
speciale pline cu urale şi ovații care... au durat 13 zile. Căci atât a durat până au apărut primele cazuri
de paralizie la copii sănătoşi vaccinați cu minunea lui Silk. „Copii care fuseseră vaccinați cu vaccinul
anti-polio, au dezvoltat simptome de poliomielită. Iar în zilele care au urmat, cazurile au început să se
înmulțească” relatează istoricul Beddow Bayly.
În doar 2 săptămâni au apărut 200 de cazuri de poliomielită la copii care, sănătoşi fiind, fuseseră
vaccinați anti-polio! Iar în 6 mai 1955, „News Chronicle” îl cita pe Curl Eklund, autoritatea supremă
uvenului american în materie de virusuri, cu cuvintele: „în țară numai copii vaccinați sunt loviți de
poliomielită, chiar şi în regiuni în care de peste 75 de ani nu se mai semnalase nici un caz.” În 9 din 10
cazuri, paralizia apărea la brațul în care fusese administrat vaccinul.

Panica a cuprins până şi Casa Albă, iar în 8 mai 1955 guvernul american a oprit compelct
producerea vaccinului. La scurt timp după aceea au mai fost raportate 2000 de cazuri de paralizie în

27
Boston, unde mii de copii fuseseră vaccinați. În „vaccinatul” New York numărul cazurilor s-a dublat, în
timp ce în Rhode Island şi Wisconsin acesta a crescut de cinci ori.
O singură privire aruncată statisticilor ar fi fost însă de ajuns pentru a recunoaşte faptul că vaccinul
lui Silk nu-şi avea rostul: „Pînă în 1953, cazurile de polio se reduseseră drastic de la sine, în USA cu
47% iar în Anglia cu 55%” relatează jurnalistul Nail Miller.
Doar cu câțiva ani înainte se declanşase în Filipine prima epidemie de poliomielită dintr-o țară
tropicală, şi anume simultan cu introducerea în Filipine a insecticidului DDT. La sfârşitul celui de-al
doilea război monial, trupele americane au împrăşiat asupra insule cantități uriaşe de DDT cu scopul
de a distruge muştele.
Doi ani mai târziu „Journal of the American Medical Association” relata că numărul cazurilor de polio
din rândul soldaților americani crescuse atât de mult, încât numai numărul morților de pe câmpul de
luptă îl mai întrecea. Şi asta în timp ce populația din zonele învecinate cazarmelor militare americane
nu avea nici o problemă cu poliomielita!
Generațiile tinere din țările industrializate nu cunosc DDT-ul practic de loc. Şi este bine aşa. Este
vorba despre o substanță foarte toxică, Dichlodiphenyltrichlorethan, sintetizată pentru prima oară în
1874 de către chimistul austriac Othmar Zeidler. Calitatea de distrugător al insectelor a fost definitiv
relevată de către elvețianul Paul Hermann Mueller în 1939, care a primit Premiul Nobel pentru această
descoperire în 1948. Drept urmare DDT-ul a fost introdus masiv în agricultură precum şi în
deparazitare (păduchi).
Deşi lumea ştiințifică arătase de mult că această substanță este o otravă foarte puternică pentru
sistemul nervos, care este extrem de periculoasă pentru toate finnțele vii, nu numai pentru insecte.
Asupra omului are efecte care conduc la herpes zoster, paralizie, cancer şi care sunt practic letală.
O problemă suplimentară apare în cazul DDT-ului prin aceea că liber, în natură, se descompune
foarte încet, în 10-20 de ani. Pe deasupra, prin intermediul alimentelor pătrunde în țesuturile grase ale
corpului. Abea după trezeci de ani DDT-ul a fost îndepărtat din uz în USA şi în țările din emisfera
nordică.
Astăzi folosirea lui este interzisă în marea majoritate a țărilor. DDT-ul face parte dintre cele 12
substanțe organice otrăvitoare care au fost interzise pe plan mondial prin Convenția de la Stockholm
din 22 mai 2001.
Pe lângă DDT în USA a mai fost folosit şi mult mai otrăvitorul DDE. Despre ambele toxine se ştia
deja că atacă sistemul nervos şi creerul. Totuşi se recomanda femeilor casnice folosirea DDT-ului şi
DDE-ului sug formă de spray-uri în gospodărie tocmai împotriva poliomielitei. Chiar şi tapetele din
camerele copiilor, înainte de a fi lipite pe perete, erau impregnate cu DDT!
Dacă vom privi din nou statisticile, vom vedea că epidemia de polio a atins cota maximă în 1952,
după care a scăzut rapid. Am văzut deja că pentru aceasta nu putea fi făcut răspunzător vaccinul lui
Silk, care a apărut abea în 1955. în schimb este evidentă paralela dintre evoliția poliomielitei ca
„epidemie” şi folosirea toxinelor cu grave efecte asupra sistemului nervos, aşa cum era DDT-ul, dar şi
a altor astfel de otrăvuri, ca de exemplu BHC (Benzolhexachlorid), substanță şi mai otrăvitoare decât
DDT. La începutul anilor 50 totuşi DDT-ul începe să fie din ce în ce mai des criticat în presă, ceea ce a
dus, începând cu 1954, la o reducere drastică a folosirii lui în contact direct cu omul, în timp ce BHC a
pierdut de asemenea teren datorită faptului că dădea un gust rău produselor alimentare.
Interesant este însă faptul că deşi în USA folosirea acestor substanțe pierdea rapid teren, producția
lor a crescut cantitativ, USA devenind cel mai mare exportator de astfel de substanțe pentru țările lumii
a treia, mai ales contra malariei precum şi în agricultură, după motto-ul: „Dacă nu-i mai putem otrăvi
pe ai noştrii, hai să-i otrăvim pe ai lo”. Când e vorba de afaceri.... Qui bono?
În 1962 bioloaga Rachel Carson şi-a publicat cartea „Silent Spring” (Primăvara tăcută), în care
prezenta efectele fatale ale stropirii plantelor, pe suprafețe mari, asupra insectelor, dar mai ales a
păsărilor. Se prognostica în carte o primăvară fără cântecul păsărilor, deci tăcută. Cartea a reuşit să
atragă atenția opiniei publice, dar şi reacția isterică a 800 de şefi de firme din industria chimică, care
prognozau la rândul lor foamete şi catastrofe sociale, dacă pesticidele nu vor mai fi folosite.
„Scopul era evident, de a crea panică agricultorilor, aruncându-i în brațele cuprinzătoare ale
industriei chimice” aşa cum corect observa Peter Daniel, expert în istoria pesticidelor, în cartea sa
„Toxic Drift” apărută în 2005.

28
 „Cartea lui Carson a fost bună, dar se limita la daunele provocate animalelor, în timp ce analizele şi
argumentele statistice au fost evitate” spune Jum West. „Şi cercetători ca Biskind şi Scobey, care au
descris clar daunele pe care le provoacă DDT-ul şi celelalte pesticide sănătății oamenilor, nu sunt
menționaie de Crason. Nu putem ştii la ce procedură de cenzură redacțională a fost supusă cartea
înainte de publicare.”
Dealtminteri, cartea fusese finanțată de Fundația Rockefeller, care susținea în acelaşi timp
programele de combatere a epidemiilor, printre care cercetările cum vor fi mai târziu cele contra
HIV/AIDS sau alte cercetări destinate creerii de vaccinuri. Este doar în tradiția familiei, căci străbunicul
Rockefeller făcuse avere vânzând un „leac binefăcător” de care îl prepara din venin de şarpe şi ulei
mineral.
Cu toate acestea, cartea a determinat o schimbare de opinie, ceea ce a contribuit la interzicerea, în
cele din urmă, a DDT-ului. Asta nu a însemnat însă că industria chimică s-a resemnat. Astfel că
pesticidele din generația veche au fost înlocuite cu altele, noi dar la fel de toxice, cum ar fi de exemplu
organofosfații.
„Virusul lent” al lui Gaidusek: loc liber pentru orice speculație
Dar în arsenalul vânătorilor de virusuri era foarte variat. Aşa că au introdus în „luptă” un nou
concept, cel al „virusului lent”. Conform acestei teorii, un virus era capabil de a sta în „adormire” într-o
celulă, timp îndelungat, pentru ca mai târziu, cândva, să devină brusc activ. Un fel de poveste cu
Frumoasa din Pădurea Adormită. Ideea a început să câştige în popularitate prin anii 60, când
cercetarea medicală a încput să caute virusul care provoca boala secolului, cancerul. (Se pare că
sec.XX a fost cel mai „bolnav”din istoria omenirii). Deoarece cancerul este o afecțiune cu evoluție
lentă de cele mai multe ori, ideea se potrivea întrucâtva cu afecțiunea respectivă. Totuşi
cercetătorii, oricât s-au străduit, nu au reuşit să dea peste nici un virus în tumorile cancerigene. Aşa
că, trebuia găsită o soluție, pentru a nu o lăsa pe Frumoasa noastă veşnic adormită. Aşa că... să
vedeți acum o poveste şi mai trăznită: un virus (necunoscut, desigur) putea provoca o infecție, apoi
putea rămâne pentru mulți ani „în adormire” ascuns în celulele corpului, pentru ca, în cele din urmă, să
declanşeze cancerul, şi anume chiar şi atunci când nu mai era deloc prezent în celule! Poate pricepeți
Domniile Voastre ceva, căci eu, recunosc, sunt prea prost să pricep o astfel de „teorie”.
Cred că nu mai este nevoie să vă spun că niciodată, nicăieri şi de către nimeni nu fusese ADN-ul
unui astfel de virus găsit şi nici vreun astfel de virus fotografiat cu microscopul electronic! Dar prin
această idee se pusese la dispoziția cercetătorilor o „cutie cu minuni” din care puteau scoate orice
doreau. Şi doreau multe!
Un rol major în chastia asta cu „virusul adormit” l-a jucat cercetătorul Carleton Gajdusek. Acesta
făcuse cercetări prin anii 70 în Papua Noua Guinee asupra unei afecțiuni a țesuturilor creerului care
ducea în cele din urmă la demență. Afecțiunea respectivă era destul de răspândită în regiune, mai
ales în rândul femeilor, şi purta simpaticul nume de Kuru. Bolnavii proveneau cu precădere din două
triburi ai căror membri se căsătoreau între ei, şi care pe deasupra mai practicau şi un anumit cult al
morților, în cadrul căruia mâncau creerul persoanei decedate (chestia asta macabră s-a dovedit
ulterior a fi doar o invenție a lui Gajdusek).
Această aşa-zisă encefalopatie spongioformă transmisibilă (afecțiune în care este cuprinsă şi boala
Kuru) apare extrem de rar (un caz un milion) şi se termină cu decesul bolnavului după o evoluție de
circa cinci ani. Totuşi în cadrul aceleiaşi familii frecvența este mult mai mare (1:50) ceea ce ne
determină să o considerăm ca fiind o afecțiune genetică. Cu toate acestea Gajdusek primeşte în 1976
Premiul Nobel pentru .... minciună. Adică pentru epocala sa descoperire cum că Kuru este o afecțiune
virală transmisibilă (contagioasă).
Dacă privim mai atent experimentele făcute de Gajdusek pe maimuțe cu scopul de a dovedi
contagiozitatea bolii, nu putem decât să de minunăm că o întreagă colectivitate de oameni de ştiință
au luat aşa ceva în serios, şi au mai acordat şi Premiul Nobel pentru asta.
Nesimțitele alea de maimuțe au rămas indiferente la încercările lui Gajdusek de a le îmbolnăvi, fie
prin administrare bucală de creer recoltat de la bolnavii de Kuru, fie prin administrare subcutanată
(injecții). Chestia asta l-a înfuriat tare de tot de genialul nostru cercetător, care a jurat răzbunare. Şi nu
numai că a jurat, dar chiar a şi trecut la fapte. A preparat o nouă budincă din creer „infectat” cu Kuru,
şi de data asta a turnat-o pur şi simplu printro gaură făcută în craniu, direct în creerul maimuțelor vii.

29
Normal, acestea de data asta şi-au băgat şi ele, de bună voie, mințile-n cap alături de budincă, şi s-au
îmbolnăvit.
Acuma însă, teoria lui Gajdusek spunea că boala se transmite prin ingerarea (mâncarea) de creer
infectat, şi nicidecum prin turnarea lui cu forța într-o gaură făcută în cap.
În acelaşi timp însă, o serie de cârcotaşi, invidioşi pe succesul premiantului, s-au apucat să
cerceteze mai atent obiceiurile papuaşilor, descoperind că, în afară de Gajdusek însuşi, nu mai exista
nici un papuaş carnivor. Iar pe la jumatea anilor 80 s-a constatat că fotografiile prezentate de
Gajdusek ca dovadă a canibalismului papuaş, nu arătau nimic altceva decât cum aceştia se înfruptau
dintr-un .... porc. A avut loc chiar şi o expediție antropologică, care avea ca țel studierea obiceiurilor
canibalice ale papuaşilor. Expediție care, în afară de câteva legende, n-a dat nici măcar peste un
singur canibal (în afara premiantului). Mai târziu Gajdusek a recunoscut că nici el nici altcineva nu
văzuse vreodată ritualuri canibalice în Papua, dar ce mai aconta acum, o dată ce fusese premiat.
Frații Grimm ar trebui să fie învidioşi pe un povestitor aşa talentat, pe deasupra şi Laureat cu
Premiul Nobel! Sau, cum spunea Roland Scholz, profesor de biochimie şi biologie celulară în
München: „Lumea ştiințifică pare a se baza pe poveşti”.
După cel de-al doilea război mondial: divezi concrete pentru virusuri? Nu avem nevoie!
Se pare că între vânătorii de virusuri şi vânătorii lui Yeti (Bigfoot) nu este prea mare deosebire.
Amândouă categoriile de vânători presupun existența a ceva ce de fapt nimeni nu a văzut cu
exactitate că există (virusuri făcătoare de boli sau Yeti –omul zăpezilor). La fel cum la Yeti, pentru a
cărui existență este acceptată dovada indirectă a urmelor lăsate de paşi săi (urme lungi de 43 de
centimetri) tot aşa şi virologii folosesc în loc de dovezi concrete nişte surogate (dovezi indirecte). Şi
vânătorii de virusuri, la fel ca şi ceilalți, au câteva fotografii cu obiectul muncii lor, dar ceea ce se poate
vedea în aceste fotografii, poate reprezenta orice. Şi vânătorii de virusuri fac bani frumoşi cu dovezile
lor, la fel ca şi ceilalți cu suvenirurile „autentice” pentru care fraierii plătesc. Dar oricum nu aşa de
frumoşi cum reuşesc să facă vânătorii de virusuri cu miliardele lor.
Dar cum de s-a putut ajunge atât de departe? Poate că vom înțelege ceva mai bine acest fenomen
dacă vom cerceta mai atent povestea microscopului electronic în conexiune cu găsirea şi certificarea
virusurilor. Foarte mult timp a existat concepția perfect logică de altfel, că dacă vrem să dovedim
existența unui virus, trebuie să-l şi putem vedea.Exact aşa cvum este cazul la bacterii şi ciuperci. Doar
că ceea ce putem vedea cu microscopul cu lumină (bacterii, ciuperci) nu ne ajută prea mult, virusurile
fiind foarte, foarte mici (ipoteză foarte, foarte comodă). De aceea avem nevoie de un microscop cu o
putere de mărire foarte, foarte mare; de microscopul electronic, construit pentru prima oară în 1931.
Înainte însă de a ne apuca să cercetăm ceea ce vedem prin microscopul electronic, trebule să ştim ce
punem pe lamela de observație. Asta înseamnă: particula pe care dorim s-o vedem prin microscop
trebuie să fie curățată (purificată), pentru a putea deosebi virusul de alte particule eventual
asemănătoare precum şi de foarte multele alte particule existente într-un țesut. Că acest lucru este
corect şi necesar, a fost încă în anii 50 acceptat de comunitatea ştiințifică în unanumitate. Deoarece
se ştie deja că însăşi celulele sănătoase, în anumite condiții, produc o serie de particule care pot fi
luate drept virusuri.
„Virusurile nu sunt bucățele goale de ADN sau ARN. Sunt particule cu o anumită mărime şi formă,
care sunt „blestemate” să fie dependente de celulele vii pentru a se reproduce (replica). Ele nu se pot
înmulții precum bacteriile într-un țesut mort. Iar acest fapt duce la necesitatea de a se face dovada că
ceea ce folosim în experiențele noastre sunt virusuri, şi nu altceva” spune Val Turner, medic şi
membru al grupului de cercetători australian cunoscut sub numele de „Perth Group”.
Este, dacă vreți, ca într-un test de paternitate. Pârâtul este virusul HIV (de exemplu) iar copilul este
omul. Ceea ce trebuieşte dovedit este dacă DNA-ul găsit în om este identic cu cel al presupusului tată
(virusul). Având în vedere că într-o cultură de celule se pot găsi tot felul de particule, din care doar
unele pot fi virusuri, este necesar a se dovedi:
a) că particula respectivă este un virus şi
b) că ADN-ul provine de la această particulă
Dar, cum poate fi adusă dovada a) fără a folosi o particulă izolată şi curățată (procesiul de purificare)
în vizorul microscopului electronic. Şi cum anume se poate face aşa ceva, doresc din tot sufletul să-mi
spună şi mie cineva, dacă se găseşte vreunul.

30
 Printr-o caracterizare solidă a structurii unui virus (purificarea virusului) este teoretic posibil să
diferențiem (deosebim) un anumit virus de restul eventualelor particule asemănătoare lui. Dacă acest
lucru este realizat, putem face un pas mai departe şi analiza virusul prin microscopul electronic, cu
ajutorul căruia îl putem şi fotografia (dar toate acestea nu înseamnă automat şi că virusul respectiv
este infecțios, că poate provoca o boală).
Ei bine, exact această procedură nu mai este efectuată în cercetarea modernă a virusurilor. Concret:
presupusele virusuri care amenințau în existența sa omenirea (HIV, HCV, H5N1, SARS, etc) nu au
fost niciodată, de către nimeni, văzute!
„Pe la 1960, înainte ca biologia moleculară modernă să apară, microscopul electronic era considerat
ca fiind cel mai bun instrument de identificare a virusurilor în culturile de celule” spune profesorul de
patologie Etienne de Harven, care printre altele a făcut cercetări timp de 25 de ani cu microscopul
electronic la Sloan-Kettering-Institut din New York, fondat în 1945 şi care între timp a devenit cel mai
mare centru privat de cercetări în domeniul cancerului. „La acea vreme laboratoarele din toată
lumease se străduiau să îmbunătățească metodele de microscopie electronică pentru a căuta
particule (virusuri) în celulele cancerigene”.
O temă foarte importană era la acea vreme, de altfel ca şi astăzi, tema cancerului. Şi pentru că
virologii au idei puține, dar fixe, se încerca la acea vreme descoperirea virusului răspunzător pentru
provocarea cancerului, desigur cu ajutorul microscopului electronic. Dar toată stradania a fost departe
de a fi încununată de succes. „Se găseau doar particule asemănătoare cu virusurile, şi asta doar din
când în când; dar un anumit tip specific de virus nu a fost niciodată în mod convingător făcut vizibil” îşi
aminteşte Harven.
Laureatul Premiului Nobel pentru medicină, Sir Frank Macfarlane Burnet, scria în 1971 în cartea sa
„Genele, Vise şi Realitate”: „În ultimii 12 ani comunitatea cercetătorilor s-a concentrat puternic asupra
găsirii virusurilor care ar putea fi răspunzătoare pentru leucemia provocată în şoareci, cobai şi găini. Şi
totuşi nu a putut fi găsită nici măcar o singură dovadă cum că vreo tumoare oarecare este provocată
de un virus. Deci trebuie să spune foarte clar că teoria virală în cazul cancerului este o pură
speculație. Există o majoritate între cercetătorii tineri care consideră că, eventual, cancerul poate fi
explicat prin teoria „virusului lent”, şi anume fără ca vreun virus oarecare să poată fi văzut (găsit).
Pentru mine însă această convingere este una incorectă şi neştiințifică, care se bazează pe o falsă
înțelegere asupra însemnătății cercetării virale în laborator.”
„Pricipala mea obiecție împotriva ipotezei conform căreia o anumită formă de cancer este rezultatul
unei infecții virale, constă în aceea că pur şi simplu nu pot să-mi imaginez procesele de selecție din
natură care să fie imitate în condiții de laborator. Dacă ne gândim la faptul ştiut că animalele sălbatece
se îmbolnăvesc extrem de rar de cancer, nu pot să-mi închipui nici o cale prin care să poată fi
susținută capacitatea de supraviețuire a unui anume gen de virus. În nici un fel nu pot găsi ceva în
biologia umană, care să poată crea virusuri cancerigene specific umane; cu excepția sforțărilor unora
(cercetători) de a ajunge la astfel de idei şi de a încerca să le impună. Consider că putem să uităm
definitiv posibilitatea ca fie măcar şi o singură formă de cancer să fie cauzată viral.”
Insucesele au creat îngrijorare lumii ştiințifice fixate pe ideea virală. Şi cu toate că în ştiință există o
puternică tendință de a nu publica rezultatele negative (în limbaj de specialitatea asta se cheamă
„publiction bias”) totuşi insucesele au fost prea mari pentru a împiedica apariția în presă a ştirilor
despre aceste nereuşite. Astfel cercetătorul Haguenaus în 1959 în jurnalul „Etude du Cancer” relata
despre dificultățile de a descoperi, cu ajutorul microscopului electronic, după studiul a nenumarate
probe de sânge cancerigen, a unor particule tipic virale. În timp ce Bernhard von Leplus în 1964 nu a
reuşit, cu ajutorul aceluiaşi microscop, să identifice particule de virus despre care să se poată
presupune că ar cauza Morbus Hodgkin (cancerul limfatic), leucemia limfiodică (cancerul sângelui)
sau metastazele (tumori ale diferitelor organe).
Dar neînfricații noştri vânători nu se puteau lăsa aşa uşor convinşi să renunțe la vânat, la virus. Aşa
că s-au apucat să critice metodica confirmării virale. Ca de exemplu „secțiunile subțiri”. Este aici vorba
despre probe de țesuturi care sunt extrem de fin preparate şi tăiate, astfel încât să poată fi observate
cu microscopul electronic. Această metodă se dovedise foarte eficace şi corectă. Dar, tipic omenesc,
vânătorii aveau nevoie de un Acar Păun, de cineva pe umerii căruia să arunce vina insucceselor.
Şi l-au şi găsit.

31
 Deci, metoda tăieturii subțiri este prea complicată şi necesită prea mult timp. Şi cine mai avea timp
de pierdut, când concernele farmaceutice se grăbeau şi făceau presiuni, inițiind programe Crash
pentru găsirea rapidă de răspunsuri şi soluții. Acționarii concernelor farma sunt tot ce vreți în afară de
oameni răbdători. Au investit bani, şi vor să vadă repede cum ei fac şi pui.
Aşa că s-a trecut în pas vioi pionieresc la metoda colorării, mult mai rapidă şi mai simplă, metodă
prin care anumite particule din probă (cum ar fi ADN-ul sau ARN-ul) erau marcați cu culoarte şi ulterior
fotografiați cu microscopul electronic. Dar, strict ştiințific vorbind, această metodă era un dezastru.
Deoarece particulele respective, prin uscarea la aer care urma colorării, îşi modificau forma (se
deformau complect) şi anume într-atât încăt apăreau ca nişte particule turtite şi cu o coadă lungă.
Astfel încât a apărut o adevărată „producție artistică” în laborator, în care particulele suspectate arătau
exact ca şi celelalte particule, care nu erau „chipurile”, virusuri. Logic, nu mai era posibil să ştii ce
anume vezi acolo, un virus sau o particulă non-virală.
Acuma, dacă treaba asta a dat chix, trebuia căutat un nou vinovat. Şi pe cine credeți că au găsit de
data asta? Exact! Microscopul electronic era de vină. Nu-i bun de nimic. Alți vânători au trecut şi peste
chestia asta, n au mai căutat nici un vinovat, ci pur şi simplu au PRESUPUS că chestiile alea mici cu
coadă lungă erau un anumit tip de virusuri.
Oricât de ilogice vi se pot părea toate astea, trebuie să ştiți că mulți cercetători au fost substanțial
remunerați (subvenționați) pentru poveştile lor vânătoreşti. Şi tot căutând chestii d-astea cu coadă, au
constatat că şi vaca are, ba chiar şi mamele. Pardon, este vorba de laptele de vacă şi chiar cel
matern, în care au găsit de asemenea bâzdâgănii cu coadă lungă. Ei da, chiar aşa, ați citit bine. Mama
dă pruncului ei să sugă lapte infectat cu virusuri de cancer! Mare este grădina ta, Doamne! Şi ca să
vă convingeți că nu fac glume proaste, căutați în Internet ştirile lunii octombrie 1971 şi numele
molecularbiologului Sol Spiegelman. Acesta a prezentat public pericolele pe care alăptatul le poatea
avea prin transmiterea de la mamă la făt a virusurilor cancerigene, ştire preluată de nenumărate
posturi de televiziune şi de foarte multe jurnale. Faptul că nici până astăzi nu a fost găsit nici un singur
(retro)virus în țesuturile tumorale ale cancerului de sân (de altminteri nici în alte tipuri de cancer) şi
probabil că nici nu va fi găsit vreodată, faptul acesta nu-i deranja deloc pe vânători. Încep să cred că
nici pe pescari. Şi desigur nici pe Sol Spiegelman care ceva vreme mai târziu, ca s-o mai dreagă,
spunea într-un interviu în revista „Science”: „Nu se poate produce panică din povestea asta, atâta timp
cât nu ştim cu certitudine dacă particula virală respectivă este cauza cancerului.” Deci, cu alte cuvinte:
„Pardon, a vorbit gura fără mine.”
După cum ştim însă, la vânătoare este nevoie de răbdare, dar mai ales de perseverență. Aşa că
virologii au continuat pe acelaşi drum, adică acela care-i ducea cât mai departe de dovezile certe, de
izolarea, curățarea şi fotografierea cu microscopul electronic. Iar aici a jucat un rol central descrierea
activității enzimei „reverse transcriptase” făcută în anul 1970 de cercetătorii Howard Temin şi David
Baltimore în legătură cu virusurile cancerului. Iar pe chestia asta s-a mai lăsat cu două Premii Nobel,
acordate în 1975.
Ce era însă aşa de semnificativ la această enzimă, adică la o substanță care acționează ca un
catalizator în cadrul reacțiilor biochimice în desfăşurare? Pentru a înțelege mai bine, trebuie să facem
câțiva paşi în trecut, când, prin anii 60 unii oameni de ştiință au emis ideea că virusurile nu posedau
ADN (complecta informație genetică), ci numai ARN. Ceea ce i-a zăpăcit pe cercetători, căci ei
credeau că virusuri fără ADN (respectiv doar cu ARN) nu putea fi capabile a se replica (înmulți).
Asta însă până când Frații Grimm (adică Temin şi Baltimore) au găsit o explicație, o enzimă denumită
„reverse transcriptase” care clarifica toată povestea. Căci această enzimă facilita transformarea
ARN-ului în ADN (transcrierea codului genetic) pentru virusurile ARN, care ulterior au fost denumite
retrovirusuri.
Entuziasmul provocat de această descoperire a fost uriaş. Iar vânătorii noştrii au mai ouat o idee
nouă, şi anume că „reverse transcriptase” este tipică pentru virusuri. Şi deci, dacă în experimentele de
laborator, în eprubete se va constata o activitate „reverse transcriptase”, atunci nu poate fi vorba acolo
decât de un virus (retrovirus). Şi ce dacă virusul însuşi, precum şi „reverse transcriptaze” nici măcar
nu puteau fi direct certificați în contextul HIV (de exemplu), nu face nimic, tot despre un virus este
vorba, doar ştim noi mai bine, nu?
Astfel s-a ajuns la un păienjeniş de supoziții şi de dovezi indirecte, plecând de la ideea că unde-i
„reverse transcriptaze”, acolo-i precis şi virusul prezent. Şi ajungea ca în experimete în laborator să

32
demonstrezi existența enzimei respective, pentru a demonstra prezența unei infecții virale. De acum
înainte, în capul cercetătorilor şi-a făcut rapid prezentă ideea (procedura) dovezilor indirecte. Asta
ar fi cam tot aşa ca logica unui detectiv care la locul crimei găseşte o mănuşe, pentru mâna dreaptă!
Concluzia indirectă este că asasinul era ciung de mâna stângă, căci altfel ar fi pierdut ambele mănuşi!
Aşa se face că în 1983 cercetătorul francez Luc Montaigner (care mai târziu a fost sărbătorit ca fiind
unul dintre descoperitorii HIV, alături de Robert Gallo) sugera că el şi echipa sa au descoperit un nou
retrovirus (ulteriorul HIV), căci în cultura de celule studiată a fost depistată o activitate a enzimei
„reverse transcriptase”. Concluzie care de fapt nu se poate de loc accepta. De ce?
Pur şi simplu pentru că, aşa cum constatau deja în 1972 Temin şi Baltimore: „Reverse transcriptase
este o proprietate pe care o au toate celulele şi care nu se limitează doar la retrovirusuri”. Ori asta
înseamnă că „reverse transcriptase” (ca de altfel foarte multe alte enzime) sunt procese care aparțin
corpului uman în mod normal, şi deci nu pot indica o prezență (excepțională, ocazională) a unui virus.
Şi înşişi Francoise Barre-Sinoussi şi Jean Claude Cherman, doi dintre cei mai importanți co-autori ai
lui Luc Montagnier, au ajuns, una an mai târziu, în 1984 la concluzia că „reverse transcriptase” nu este
tipică doar pentru retrovirusuri, ci pentru toate celulele. Deci clar: prezența acestei enzime nu
dovedeşte nimic în legătură cu o infecție virală şi nici cu prezența vreunui retrovirus.
Între timp însă reverse transcriptase nu mai este o dovadă indirectă importantă. Între timp au apărut
altele noi, la fel de „solide”, cum ar fi testul anticorpi, testul PCR pentru stabilirea încărcăturii virale
precum şi „recensământul” T-limfocitelor . Dar şi aceste dovezi indirecte, aceste teste ridică o serie de
întrebări şi de probleme frapante, pe care le vom clarifica în Capitolul 3, căci au directă legătură cu
retrovirusurile, iar HIV este presuspus a fi tocmai aşa ceva.
Această stare de lucruri a determinat 14 renumiți virologi din „vechea gardă” să adreseze în 2001 în
revista „Science” un apel tinerilor cercetători. Noua metodă a PCR, prin care micile fragmente
genetice sunt multiplicate şi numărate, este grozavă, spun cei din „vechea gardă”, „dar ea nu ne
spune nimic despre mecanica de reproducere a unui virus, despre animalul-gazdă care poartă acest
virus, sau despre felul în care acest virus îmbolnăveşte oamenii. Este aşa ca şi cum având doar o
amprentă digitală a unei persoane, să vrem să spunem cu exactitate cât de tare îi miroase gura.” De
remarcat în acest context este şi ceea ce se scria în „Ziarul Medicilor” (Aertzteblatt din 2006) în
legătură cu afimațiile unora conform cărora cu ajutorul testului PCR au descoperit noi bacterii „exotice”
: „ Cu ajutorul testului PCR se pot certifica doar urme genetice ale unui agent patogen. Dar din asta nu
se poate trage automat concluzia precum că agentul patogen în formă complectă este prezente în
organism.”
Dezastrul viral din anii 70 – şi HIV ca salvare în anii 80
O dată istorică reprezintă 23 decembrie 1971. Atunci preşedintele Richard Nixon a făcut cadou de
Crăciun națiunii americane războiul contra cancerului, „War to Cancer”. Nimic nou sub soare în
privința formulării belicoase, căci ne-am obişnuit de mult cu mentalitatea militar-medicinistă a
invadatorului extern, a strategiilor, arsenalelor şi armelor de distrugere în masă contra virusurilor şi
bacteriilor. Până în prezent sunt în acest „război” mai multe sute de miliarde de dolari cheltuiți, iar
rezultatele sunt zdrobitor de... proaste. În 1971 se prorocea remediul minune precum şi vaccinul
contra cancerului pentru 1976.
Ambele nu au fost nici până astăzi create, şi nici nu se întrevede vreo rezolvare. Ba mai mult,
numărul deceselor provocate de cancer a fost în toată această perioadă în permanentă creştere. În
prezent mor în fiecare an în Germania circa 220.000 de oameni, iar în USA 550.000. Experți ca
George Miklos, unul dintre cei mai renumiți geneticieni din întreaga lume, critica cercetarea în direcția
cancerului spunând că este „fundamental eronată” şi o compara cu „ştiința Voodoo”. Deja pe la
sfârşitul anilor 70 au început să se facă tot mai tare auzite vocile critice la adresa elitei cercetătorilor
cancerului. Experții „au catalogat retrovisrusurile ca sursă a răului –în primul rând ca factor patogen al
cancerului - iar drept urmare nu au reuşit să-şi atragă decât ironii şi insucese” se putea citi în revista
„Der Spiegel” din 1986.
Concepția conform căreia virusurile sunt agenți patogeni foarte periculoşi a dat greş nu numai în
cazul cancerului. Unul dintre cele mai răsunătoare eşecuri ale acestei teorii a fost ciuma porcină din
1976. În timpul unui marş, tânărul recrut american David Lewis s-a prăbuşit mort. Epidemiologii au
afirmat cum că ar fi găsit şi izolat în plămânii tânărului un virus de ciumă porcină. (Săracul porc, ba are
gripă, ba ciumă...). Chestia asta, de o extremă importanță pentru națiunea americană, a solocitat o

33
intervenție la televizor, în stil mare, din partea preşedintelui Gerald Ford. Ca urmare a sfaturilor grijulii
şi competente ale elitei medicale precum şi ale autorității americane pentru epidemii CDC, Ford a
cerut poporului american să dea fuga să se vaccineze. Şi atunci, ca şi mai recent cu gripa aviară, s-a
creat un scenariu al groazei în tipic stil hollywoodian.
Circa 50 de milioane de americani panicardizați s-au lăsat vaccinați cu un vaccin aruncat la
repezeală pe piață, şi care la 20 până la 40 la sută dintre vaccinați a declanşat puternice efecte
secundare, printre care paralizii şi chiar decese. Au urmat procese pentru daune corporale care s-au
soldat cu plata a 2,7 miliarde de dolari despăgubiri precum şi cu demisia şefului CDC, David Spencer.
În timp ce industria farmaceutică şi-a făcut plinul la buzunare. Iar ironia amară a fost că au existat în
realitate extrem de puține cazuri de îmbolnăviri cu ciumă porcină.
Ca urmare a întregii pățănii, autoritățile americane responabile pe domeniul sănătății au încput să se
clatine din temeli, CDC fiind chiar restructurată în 1980. Şi din punct de vedere politic, autoritățile
epidemiologice americane începuseră să aibe dificultăți majora. Aşa ca nu mai exista decât o singură
scăpare. Un nou război! Da unul mare, mare de tot, cu o amenințare teribilă la adresa omenirii. AIDS!
„Aşa se face că la începutul anilor 80 toată elita cercetătorilor în domeniul cancerului şi-a înlocuit vechile
plăcuțe de pe uşi cu unele noi pe care era scris -cercetare AIDS. Şi pentru că aşa este tradiția ca noului
născut să i se facă un cadou, cercetarea AIDS a primit de la Ronald Reagan un trusou de bebeluş în
valoare de un miliard de dolari”, relatează Karry Mullis, laureat cu Premiul Nobel pentru chimie şi autor
al procedeului PCR. Tot Karry Mullis este cel care a afirmat de nenumărate ori că procedeul PCR nu
este util în nici un fel stabilirii încărcăturii virale la un pacient. Dacă tocmai el, creatorul acestui procedeu
chimic, nu ştie la ce este bun, bine că ştiu alții! (Afirmația şi argumentele lui Karry Mullis le puteți vedea
în documentarul „AIDS- marea îndoială” - AIDS-Die grosse Zweifel - al cărui link îl puteți găsi în Capitolul
3.)
Unul dintre cercetătorii cu cele mai mari insucese în descoperirea virusului cancerigen, care a
schimbat de urgență macazul de la cancer la AIDS, a fost Robert Gallo, considerat a fi, alături de Luc
Montagnier, descoperitorul virusului AIDS şi devenit peste noapte milionar de renume mondial. O
schimbare salvatoare venită la momentul potrivit, căci cu cercetarea în domeniul cancerului aproape
că-i ruinase renumele stimatului domn Gallo, care vehiculase deja tot felul de teorii şi ipoteze virale
care s-au dovedit a fi doar aiureli.
„HIV nu a apărut deodată, brusc, din pădurile tropicale sau din Honolulu” spune Mullis în stilul său
ironic caracteristic „ci a sărit brusc din mâinile lui Bob Gallo exact în momentul în care avea nevoie de
o nouă carieră.”
Aici şi o mică complectare, dacă îmi este permis. Despre retrovirusuri s-a spus inițial că, având doar
ARN şi deci neputându-se reproduce singuri, foloseau celelele umane ( şi „reverse transcriptase”)
pentru a se înmulți, şi deci ei erau cei care stimulau creşterea anormală, haotică, a celulelor (tumoarea)
căci aveau nevoie de cât mai multe pentru a se înmulți! Aceasta era pe scurt explicația inițială a
tuourilor cauzate de retrovirus. Bun.
Peste noapte, retrovirusul devine din factor de stimulare a creşterii celulelor, factor de distrugere a
lor, aşa cum este retrovirusul conceput în ipoteza HIV sau în cea HCV, deci hepatita C. Adică,
deodată, retrovirusul pătrunde în celulă, o foloseşte pentru a se replica (înmulți) iar prin aceasta...
distruge celula. Adică un fel de Henric al VIII al Angliei, care, cum îi făcea nevasta un urmaş, o
trimetea la eşafod, o lăsa fără cap, şi îşi achiziționa una nouă.
Un individ care dă la poliție două declarații contradictorii, devine automat ... suspect, nu?

Capitolul 3
AIDS: de la ancoră de salvare la bussiness-ul de miliarde de dolari

„Dacă există dovezi cum că virusul HIV este cauza AIDS,

atunci trebuie să existe documente care să certifice acest fapt, cel
puțin cu o mare probabilitate.

34
 Dar astfel de documente nu există nicăieri!”.
Karry Mullis, Laureat cu Premiul Nobel pentru chimie 1993,
creatorul procedeului PCR

„Gallo nu i-a scutit de psihoanalize nici pe cei mai cunoscuți

cercetători ai fenomenului AIDS. Unul suferă de „mania
controlului”, altul este „necreativ”, şi de aceea are complexe,
iar un al treilea, zice Gallo, dacă e săvor bim deschis, e nebun.
Supărarea zgomotoasă a lui Gallo este îndreptățită, căci în
fond, în lupta pentru „Afacerea AIDS” este vorba despre mulți
bani, invidie, răzbunare şi mai ales de renume.”
Revista „Der Spiegel” 29/1995

„Nu trebuie să uităm că Galileo a fost pus sub acuzare de

către Inchiziție, deoarece în 1634 a îndrăznit să sugereze că
pământul nu este centrul universului. Lucrurile ar putea sta şi
mai rău dacă vom permite ştiinței să devină ea însăşi
inchiziție.”
Richard Smith, şeful „British Medical Journal” între1991-2004,
într-o scrisoare către revista „Nature”.

Cei care au trăit anii 80, îşi mai aduc cu siguranță aminte. Panica AIDS se răspândea fulgerător.
Isteria era atât de mare, încât nu mai era loc pentru o dezbatere „la obiect”.
Revista „Der Spiegel” anunța în 1984 (la fel ca şi „Bild der Wissenschaft” cu un an înainte), cu
binecuvântarea elitei medicale, că până la mijlocul anilor 90 până şi ultimul german se va îmbolnăvi de
AIDS, iar doi ani mai târziu va muri, dispărând astfel nația germană. În comparația cu prorocirea asta,
revista „Newsweek” în 1986 se arăta mai moderată: până în 1991 vor fi între 5 până la 10 milioane de
americani infectați cu virusul HIV. Astăzi, în 2009, populația Germaniei se ridică la peste 82 de
milioane. Sunt tari băieții aştia la prorociri. Nostradamus era mic copil pe lângă ei.
Doar că statisticile vorbesc o cu totul altă limbă. De la declararea isteriei AIDS până în prezent, în
Germania numărul deceselor atribuite AIDS nu s-a ridicat niciodată peste câteva sute anual. Spun
„atribuite” căci în realitate decesele a fost în cea mai mare parte provocate de afecțiuni cunoscute
înainte sub alte nume (de exemplu cancer limfatic sau tuberculoză) care au fost redefinite ca AIDS.
Nici Newsweek nu stă mai bine cu ghicitul în ghioc, numărul raportat statistic al cetățenilor americani
catalogați ca fiind suferinzi de AIDS se ridică la circa 750.000. Iar aceast număr este o cifră
cumulativă, adică nu ne indică numărul de noi infecții pe an, ci toate cazurile, luate împreună, de când
AIDS a început, pe la mijlocul anilor 80, să fie monitorizată. Asta fiind o altă metodă şmechereasă de a
impresiona şi înfricoşa. Căci în cazul, de exemplu, al accidentelor de circulație, nu ni se dă suma
totală a morților de când există automobilul, ci suma deceselor cauzate de accidentele de circulație
într-un an!
Dar, aşa cum vom vedea şi mai departe, în ceea ce priveşte HIV/AIDS, ne împiedicăm în
permanență de astfel de „particularități”. Căutarea dovezilor pentru existența acestui HIV este
împănată cu neregularități, contradicții şi ciudățenii. Tocmai de aceea vom aduce în discuție, la
începutul acestui capitol, îndoielile noastre asupra faptului ca HIV este cauza pentru AIDS,
argumentele care ne determină să privim astfel lucrurile, şi motivele pentru care este mult mai logic să
luăm în considerare ca factori cauzatori consumul de droguri şi/sau alimentația deficitară decât un
misterios virus de negăsit pe nicăieri.
AIDS – ce este de fapt această afecțiune?
Din capul locului definiția bolii este controversată. Acquired Immune Deficiency Syndrome, ceea
ce se traduce prin Sindromul Imunodeficienței Dobândite. Altfel decât la afecțiunile obişnuite,
această denumire nu este unitară, astfel încât şi din punct de vedere statistic ne confruntăm cu o serie
de probleme majore. Pentru țările din lumea a treia, OMS a adoptat în 1986 aşa-zisa definiție
„Bangui”, datorită căreia un mare număr de bolnavi sunt etichetați (incluşi) în categoria AIDS. Este

35
relevant poate aici faptul că acestor persoane nu li se face un test al sângelui, deci testul anticorpi,
atunci când ele suferă de anumite simptome mai vagi, cum ar fi de exemplu scăderea în greutate
impreună cu diaree şi urticarie. Ori astfel de simptome sunt frecvente şi cunoscute de foarte multă
vreme într-un continent cum este Africa, unde şi în ziua de azi o treime din populație este subnutrită.
În comparație cu situația de acolo, în țări dezvoltate cum sunt USA sau Germania, pentru a fi declarat
infectat cu AIDS este nevoie de un test anticorpi pozitiv, precum şi de prezența cel puțin a uneia din
cele circa 26 de boli asociate AIDS, cum ar fi Sarcomul Kaposi, cancerul glandelor limfatice, herpes
zoster sau tuberculoză. Acuma, un pic de atenție la următorul raționament: dacă o persoană este
negativă în urma testului anticorpi dar are Sarcomul Kaposi, ea are Sarcomul Kaposi. Clar, nu? Dar
dacă persoana respectivă este testată pozitiv şi are şi Sarcomul Kaposi, atunci ea are AIDS! Îmi
puteți spune unde este logica acestui mod de diagnostizare? Eu unul nu văd nici una.
Deci acest gen de definiție este înşelător, căci lucrează cu supoziții asupra cărora există îndreptățite
îndoieli: că HIV există (supoziție); că HIV provoacă AIDS sau o boală, cum ar fi de exemplu Sarcomul
Kaposi (supoziție); că un test anticorpi pozitiv confirmă existența virusului HIV la pacient (supoziție)
etc.
Unde este dovada existenței HIV?
Se presupune că virusul HIV face parte dintr-o categorie specifică de visrusuri, şi anume
retrovirusurile. Aşa deci, pentru a dovedi că acest virus este un retrovirus, ar fi nevoie ca virusul să fie
izolat şi curățat de alte particule străine (pure virus), astfel ca el să poată fi studiat şi fotografiat cu
microscopul electronic.Toate fotografiile luate de la mijlocul anilor 80 până acum ne prezintă însă doar
culturi de celule „aranjate”, stimulate în laborator săptămâni la rând, şi nicidecum particule din sângele
luat direct de la verun pacient.
Abea în 1997 Hans Gelderblom de la Institutul Robert Koch din Berlin a efectuat un astfel de
experiment direct pe pacienți, experiment publicat în revista „Virology”. Dar în articolul lui Gelderblom
lipseşte curățarea şi caracterizarea necesară pentru un virus (de fapt fusese găsită proteina p24) şi
deci nu se face dovada cum că particulele prezentate ar fi virusul HIV.
A doua fotografie cu particule din sângele unui pacient provine de la National Cancer Institute.
Particulele vizibile în ea (proteine, fragmente ARN) nu prezintă morfologia specifică retrovirusurilor,
nemai vorbind de un retrovirus anumte, HIV. De asemenea proteine cum ar fi p24 sau p18 (prezente
în fotografie), care conform părerii cercetătorilor consacrați în domeniul AIDS ar trebui să fie specifice
pentru HIV şi care sunt folosite ca markeri HIV (surogat-markeri) sunt în fotografie relevate într-un
număr atât de mic încât ele se încadrează în categoria „neinfecțioasă” pentru un țesut uman (deci
într-o cantitate în care nu prezintă un pericol pentru sănătate).
Astfel încât însuşi unul dintre „descoperitorii” virusului HIV, Luc Montagnier, a fost nevoit să
recunoască în 1997 într-un interviu acordat revistei de specialitate „Continuum”, că în culturile de
celule fotografiate cu microscopul electronic, şi care ar fi trebuit să ne aducă dovada existenței virusul
HIV, nu se poate vedea nici o particulă care să aibă caracteristicile specifice unui retrovirus! Ori,
dacă în aceste fotografii nu se găseşte nici măcar o particulă asemănătoare retrovirusurilor (nemai
vorbind de o particulă de retrovirus sau şi mai mult a unui retorvirus anume, special cum ar trebui să
fie HIV), consecința logică este că existența virusului HIV nu a putut fi dovedită!
„Într-adevăr, HIV nu a fost niciodată găsit şi certificat în formă pură” aşa cum confirmă foarte mulți
specialişti, printre care expertul în microscopie electronică Etienne de Harven sau medicii şi
cercetătorii Eleni Papadolulos şi val Turner din grupul australian Perth.
Cu toate acestea în 2006 ni se prezintă din nou, cu mândrie, o fotografie efectuată de un grup de
cercetători germano-britanic care declară că „au descoperit structura celui mai ucigător virus din
lume”. Dar dacă privim mai cu atenție lucrarea cercetătorilor respectiv, apărută în jurnalul de
specialitate „Structure”, constatăm că între ceea ce ni se spune şi realitate sund din nou discrepanțe
evidente:
- din capul locului trebuie să subliniem faptul că studiul respectiv a fost susținut de Wellcome
Trust, care se află sub umbrela concernului farmaceutic GlaxoSmithKline, concern care face
afaceri de miliarde de dolari anual prin vinzarea de medicamentație contra AIDS, cum ar fi
Combivir, Trizivir şi AZT. Nu văd deci cum ar „îndrăzni” cercetătorii subvenționați de acest
concern să spună că existența virusului HIV nu poate fi confirmată;

36
 - din 75 de particule vizibile în fotodocumentul respectiv, la 5 nu se poate defini clar un nucleu,
63 au un singur nucleu, 3 au un nucleu complect plus un fragment dintr-un alt nucleu, în timp
ce 4 particule au câte 2 nuclee; particulele cu 2 nuclee erau mai mari decât cele cu un nucleu;
ori „în fotografia respectivă nu se pot vedea nici un fel de particule cu două nuclee” spune
biologul canadian şi expertul în AIDS David Crowe. „Pe de altă parte se ridică întrebarea: cum
poate avea un virus două nuclee? Asta ar fi ceva absolut nou!”
- la majoritatea perticulelor cu un singur nucleu, acesta are o formă conică, în timp ce la
celelalte 23 de particule nucleul are formă tubulară, triunghilară sau nedefinibilă; deci şi aici
este greu de înțeles cum aceste particule în fond foarte diferite unele de altele ar trebui să ne
prezinte un anume tip de retrovirus;
- în altă ordine de idei, particulele sunt foarte diferite ca mărime; măsurătorile făcute de Briggs
et al. Asupra particulelor respective ne arată o variație între 106 şi 183 de nanometrii (miliarda
parte dintr-un metru), ceea ce ne determină să considerăm că aceste particule nu reprezintă
toate acelaşi tip de virus;
- pe de altă parte cercetătorul Aids Val Turner, care a efectuat la rândul lui măsurători asupra
particulelor vizibile în fotografie a observat că două particule (denumite şi „virioni”, ceea ce ar
trebui să sugereze că ele aparțin unui virus care a provenit din exterior) au un diametru mai
mic chiar decât 100 de nanometrii;
- pe lângă toate acestea, chiar autorii articolului recunosc faptul că cele două fotografii publicate
(care aparțin unuia şi aceluiaşi clişeu fotografic) „nu sunt reprezentative” pentru întreaga
probă. Ori în acest moment trebuie să ne întrebăm: ce mărime şi ce forme aveau particulele
care se aflau pe părțile nepublicate din fotografia originală? Aceste informații nu ne sunt
prezentate.
- în acest context nu trebuie de asemenea uitat faptul că diametrul particulelor retrovirale (iar
HIV se presupune a fi aşa ceva) conform surselor acceptate de către toți cercetătorii, trebuie
să aibe un diametru între 100 până la 120 de nanometrii, ceea ce diferă destul de mult față de
rezultatele măsurătorilor lui Briggs et al. De 106 până la 183!
- „Pentru claritatea articolului şi a concluziilor sale ar fi fost necesar ca cercetătorii respectivi să
fi prezentat o particulă complect curățată şi caracterizată” remarcă David Crowe, „dar din
păcate tocmai acest lucru nu arată în respectiva lucrare; însuşi autorii articolului afirmă că au
fost fotografiate numai particule cu o „impuritate minimală”.
- în articolul respectiv nu este prezentată metoda de curățare a virusului. În studiu ne se
demonstrează faptul că virusul HIV a fost fotografiat „în formă pură” adică curățat de alte
particule. Se menționează în articol chiar faptul că „analiza eletromicroscopică a arătat că
preparatele nu aveau nucleele complect curățate”.
HIV = AIDS?
Este HIV agentul patogen al AIDS? Să lăsăm elita medicală să vorbească. Astfel, Reinhard Kurth, şeful
Institutului Robert Koch din Berlin recunoaşte că: „Nu ştim nici măcar în mod exact, cum provoacă HIV
boala” (interviu în „Der Spiegel” 9/2004). În acelaşi fel se exprimă şi Luc Montagnier, care în 1996 într-
un documentar francez realizat de jurnalistul Djamel Tahi, difuzat pe canalul Arte sub titlul „AIDS-marea
incertitudine”, spune „Nu există nici o dovadă ştiințifică care să certifice faptul că HIV provoacă AIDS!”
Dacă doriți să vedeți acest documentar, ceea că vă recomand cu mare căldură, aveți mai jos linkul
(pentru versiunea în limba germană; vă reamintesc că Arte este un canal TV bilingv, francezo-german;
sunt sigur că veți putea, cu un pic de răbdare, găsi în Internet şi varianta în limba franceză, pentru cei
care se descurcă mai bine în această limbă):
http://video.google.de/videoplay?docid=-
1939176342201582669&ei=cI2ASqbHMaLa2gLBgundBg&q=aids+video&hl=de
Iar deja cu 12 ani înainte, în 1984, Montagnier spunea: „Singurul mod prin care putem să certificăm
faptul că HIV provoacă AIDS, este să demonstrăm acest lucru într-un experiment pe animale”. Ori un
astfel de experiment nu a fost niciodată realizat.
Testul anticorpi HIV, testul PCR, numărătoarea CD4: o certitudine ca la loterie
Cele mai importante mijloace de diagnostic ale medicinei AIDS sunt:
1. Testul anticorpi (testul HIV)
2. Testul PCR pentru încărcătura virală

37
3. Numărarea celulelor-T, respectiv a subgrupei CD4.
Toate aceste metode sunt metode-surogat, înlocuitoare, cu care medicii, în baza analizelor de
laborator, decid dacă o persoană este bolnavă de AIDS sau nu. Asta înseamnă că, în loc să fie
cercetate simptomele adevărate ale bolii (aşa-numitele elemente clinice finale), aşa cum este normal
în medicină, sunt luate în considerare speculativ anumite modificări. Dacă numărul celulelor T creşte
într-un anumit interval de timp, atunci scade riscul îmbolnăvirii cu AIDS. Totuşi, aşa cum am mai spus
(vezi Capitolul 2), rezultatele unei astfel de metode sunt îndoielnice mai ales în legătură cu certificarea
existenței virusului, fie că este el HIV, HCV, SARS, BSE, H5N1 sau H1N1. Foarte frecvent aceşti
markeri surogat s-au dovedit a provoca concluzii false. Dar să le luăm pe rând.
Mai întâi, testul anticorpi HIV: la baza acestui test se află teoria antigen-anticorp a medicinei alopate.
În această teorie se pleacă de la supoziția că sistemul imunitar luptă (oribil termen) împotriva aşa-
numiților antigeni (particule minuscule), care sunt recunoscute de către corp ca fiind străine lui.
Această confruntare declanşează în sistemul imunitar o reacție imunitară, care la rândul ei provoacă
formarea unor gene specifice întreptate contra antigenelor respective.
Acuma, acest aşa-numit test anticorpi HIV poate evidenția numai anticorpii, ceea ce înseamnă că o
singură dată măcar, cândva, este nevoie de găsirea virusului. Căci numai aşa, cunoscând antigenul,
putem standardiza testul anticorpi HIV la acest anumit antigen (al virusului HIV). Altfel spus, numai
aşa se poate stabili prin acest test dacă există în organism anticorpi HIV sau nu (atâta timp cât HIV nu
a fost certificat, găsit, testele nu pot „şti” ce anume să caute).
Tocmai de aceea nu poate surprinde atunci când pe instrucțiunile de folosire ale testului anticorpi,
producătorul face mențiunea: „Nu există un standard recunoscut pentru certificarea anticorpilor HIV în
sângele uman.” Sau cum titra săptămânalul „Die Woche” în 1993 în baza unui articol publicat în
„Nature Biotechnoloy” de către Grupul de la Perth (Australia): „Loteria testului AIDS”. Iar în continuare
se putea citi în articol: „Testul anticorpi nu măsoară ceea ce ar trebui să măsoare: infecția HIV. Aacest
test dă rezultatul de pozitiv şi în cazul unei foste tuberculoze.”
Păi, la ce reacționează atunci acest test, dacă la HIV nu reacționează? La fel cum am explicat atunci
când am prezentat „definiția AIDS”, exact aşa se petrec lucrurile şi aici. Se crează un test „global”, să
spunem aşa. Pe la mijlocul anilor 80 s-au selectat pur şi simplu, din sângele pacienților AIDS grav
bolnavi, anumite proteine care au fost folosite pentru standardizarea testului.
Faptul că aceste proteine au ceva în comun cu HIV sau măcar în general, aşa, cu vreun retrovirus,
acest lucru nu a fost nicodată dovedit. Şi într-adevăr testele anticorpi nici nu au fost vreodată special
calibrate pentru HIV, aşa cum avertiza Thomas Zuck de la FDA (organul de controlare şi omologare a
medicamentelor din USA) în 1986; de fapt probele de sânge au fost scanate doar pentru a fi cercetat
gradul lor de impuritate (ceea ce se potriveşte cu cele scrise în „Die Woche”, anume că testul HIV
putea reacționa pozitiv şi la persoane care avuseseră tuberculoză, dar şi o serie întreagă de alte
simptome, printre care sarcină sau o simplă gripă). Totuşi oprirea folosirii incorecte a tesului de
scanare (screening) ca test HIV „nu era practică”, ne spune Zuck. Presiunea unanimă asupra
cercetătorilor, de a prezenta în sfârşit un test HIV era mult prea mare. Aşa că... ați vrut test, na-vă test!
Nemai vorbind de faptul că cercetarea AIDS ortodoxă a răsturnat cu capul în jos şi cu partea cealaltă
în sus imunologia şcolastică, şi cu aceasta tot fundamentul ei logic, prin faptul că un test anticorpi
pozitiv putea certifica o afețiune letală. Normal ar fi ca un nivel ridicat de anticorpi să arate că o
„bătălie” contra unui agent patogen fusese câştigată şi că astfel pe viitor organismul este protejat în
fața agentului patogen respectiv (organismul devine imun). Iar deoarece la pacienții AIDS se găsesc
doar anticorpi, dar niciun HIV, este de asemenea ilogic să începi cursa pentru un vaccin.
Însuşi acelaşi Reinhard Kurth, şeful de la Robert Koch din Berlin se exprima astfel în „Der Spiegel”
din 2004: „Cinstit vorbind, nu ştim ce anume ar trebui să se întâmple în cazul unei vaccinări, pentru a
putea fi protejat de AIDS!”
Nici în cazul testului PCR (Polymerase Chain Reaction) lucrurile nu stau mai bine. Atâta timp cât HIV
nu a fost încă găsit, nici acest test nu poate fi standardizat, adică să ştie ce să caute, şi deci implicit
nu poate stabili încărcătura virală (numărul de virusuri pe mililitru de sânge). Prin această procedură
sunt într-adevăr cele mai fine particule, urme de substanță genetică (ADN, ARN), depistate, dar nu
poate spune nimeni dacă aceste urme aparțin unui virus sau provine de la o celulă sau de la orice
altceva.

38
 Hans Ludwig Sänger, profesor de biologie moleculară şi laureat al Premiului Robert Koch în 1978
spune: „HIV nu a fost niciodată izolat, şi tocmai de aceea acidul nucleic al acestuia nu poate fi folosit
ca standard pentru un test de încărcătură virală PCR.” O serie de alte studii confirmă faptul că testul
PCR este lipsit de valoare în diagnosticul AIDS, cum ar fi de exemplu lucrarea publicată în 1999 în
revista de specialitate „Annals of Internal Medicine” ( 05.01.1999, pag 5-24 ) sub titlul „Diagnoze
greşite în infecțiile HIV datorate testului de încărcătură virală PCR”. Vedeți în acest contexr ce spune
însuşi Karry Mullis despre PCR, pentru care a primit Premiul Nobel, şi cât de utilă poate vi această
procedură ca test pentru stabilirea încărcăturii virale, în documentarul mai sus amintit „AIDS-marea
îndoială”. Acuma, dacă nici Karry Mullis, părintele, creatorul acestei proceduri PCR, nu ştie cum
funcționează aceasta, şi nu-şi poate da seama dacă procedura sa este sau nu bună pentru un astfel
de scop, atunci mă întreb cine oare ştie?
Aceaşi imagine o avem în cazul numărării celulelor T. Celulele ajutătoare T sunt o grupă specială de
limfocite T care au un rol „ajutător”. În funcție de cantitatea de citokine pe care le eliberează, aceste
celule se împart în două subgrupe, care îndeplinesc funcții diferite. O grupă, denumită celule
ajutătoare T de tip 1 este implicată în răspunsul imunitar al celulelor, în timp ce celulele ajutătoare T
de tip 2 participă la răspunsul imun umoral.
Nu există nici măcar un singur studiu care să confirme enunțul (the hallmark) teoriei HIV/AIDS
conform căruia HIV, ca urmare a unei infecții, distruge celulele T. Chiar şi cel mai important studiu
asupra AIDS, studiul Concorde din 1994 pune sub semnul întrebării recensământul celulelor
ajutătoare T ca element de diagnosticare în AIDS. Iar o serie întreagă de astfel de studii confirmă
constatările studiului mai sus amintit. Printre altele lucrarea publicată în 1996 în „Annals of Interne
Medicine” ( 01.10.1996, pag.605-613 ) sub titlul „Markerii surogat în studiile clinice: inducere în
eroare?”. Toate acestea înseamnă că „recensământul celulelor ajutătoare T în HIV/AIDS aduce tot atît
de multă certitudine în diagnostic precum datul cu banul”.
„Una dintre cele mai perfide şi nesănătoase calități ale „modelelor” ştiințifice, este aceea de a da la o
parte adevărul, şi a se plasa ele în locul acestuia”. Spune Erwin Chargaff, profesor de biochimie la
Columbia University din New York. „Şi deseori astfel de „modele” joacă rolul unor „ochelari de cal”
care limitează câmpul vizual. Încrederea exagerată în „modele” a dus la crearea unui caracter artificial
şi fals în mari domenii ale cercetării naturii.”
Cât de uşor pot fi manipulate astfel de teste (markeri surogat) ne arată cazul biofirmei Serono.
Firma elvețiană a dorit, prin preparatul ei Serostim, să împiedice scăderea drastică a greutății
corporale la pacienții AIDS. Pentru aceasta Serono a încercat la sfârşitul anilor 90 o nouă definire a
reducerii gerutății (AIDS wasting), scop în care a fost creat un test medical computerizat care avea
aparent ca scop măsurarea masei celulare corporale (body cell mass). Iar testul chiar a fost pus în
aplicare de către medici.
Drept urmare medicii au prescris Serostim pacienților care conform testului respectiv prezentau o
scădere (pierdere) a masei celulare corporale. Printre altele să menționăm aici că o astfel de terapie
costa circa 20.000 dolari. Ceea ce era însă foarte ciudat, era faptul că pacienții cărora în urma testului
li se diagnostica o pieredere a respectivei mase celulare, în realitate nu slăbiseră deloc. Din contră,
chiar se îngrăşaseră!
În consecință s-a efectuat o anchetă juridică (lucru care din păcate se întâmplă prea rar) care a
constatat că peste 80% din prescrierile de Serostim erau complect inutile. Şeful investigațiilor
respective, Michael Sullivan, a calificat testul ca fiind „vrăjitorie Voodoo”, fapt pentru care firma Serono
a trebuit în final să plătească o amendă de 700 de milioane de dolari, a treia sumă ca mărime care a
fost vreodată plătită ca urmare a unui caz penal de acest gen.
Drogurile, medicamentele şi subnutriția provoacă AIDS
Există o serie de indicii care ne arată că AIDS – un conglomerat format din câteva zeci de afecțiuni
de mult cunoscute – este explicabil prin folosirea drogurilor toxice precum şi a unor medicamente
(virostatice, antibiotice, etc.) şi de asemenea ca urmare a unei nutriții deficitare. Astfel 80 % dintre
copii din USA şi Europa care au fost declarați ca pacienți AIDS provin de la mame care în timpul
perioadei de sarcină şi-au injectat intravenos droguri, despre care se ştie că distrug sistemul imunitar.
Şi deja primii pacienți care au fost diagnosticați AIDS în USA, erau consumatori de Poppers, cocaină,
LSD, heroină, Ecstasy sau amfetamine, care cu toate au acțiune devastatoare asupra sistemului
imunitar. De altminteri autoritatea antidrog americană NIDA a confirmat de foarte multă vreme

39
acțiunea substanțelor cum ar fi heroina sau drogul homosexualilor Poppers (inhalat de nitrite) ca
extrem de toxice şi imunosupresoare.
Din punct de vedere chimic nitritele sunt transformate în organism în oxid de azot. Aceasta face ca
sângele să fie împiedicat în capacitatea sa de a transporta oxigen. Deci oxidează. Iar primele zone
care au de suferit într-un astfel de caz sunt înveluşurile externe ale vaselor capilare (epiteliile). Iar
când aceste daune se transformă în cancer, atunci se vorbeşte despre afecțiunea numită Sarcomul
Kaposi, adică o tumoare a vaselor de sânge, care este diagnosticată foarte frecvent la pacienții AIDS.
Acest proces de autodistrugere este foarte uşor de remarcat mai ales în plămâni, deoarece aceşti
Poppers sunt inhalați. Tocmai de aceea țesuturile pulmonare sunt distruse, ducând la apariția de
material organic mort, care nu poate fi eliminat de sistemul de detoxificare al celulelor, care la rândul
lor sunt slăbite. Urmarea este logică, pe un țesut mort apar ciuperci şi bacterii, care digeră (se hrănesc)
cu acest „gunoi”. Prin aceasta se şi explică de ce foarte mulți bolnavi diagnosticați AIDS suferă de
afecțiunea de plămâni numită PCP (Pneumocystis carinii pneumonia), care de regulă este provocată
de un puternic atac fungic.
Sistemul imunitar al acestor persoane este slăbit, fapt care este „factorul comun al formprii PCP”,
aşa cum stă scris în cărțile de medicină. Deci acest fenomen este cunoscut! „Iar afecțiunea
(deficiența imunitară pe fondul căreia apare PCP) a fost provocată experimental la şoareci prin
subnutriție sau injectare de corticoide (Cortison) sau ciclofosfamide” deci cu substanțe, care întocmai
ca şi medicamentele folosite în terapia AIDS, acționează distrugător asupra sistemului imunitar
(imunosupresoare). Toate acestea fac evident faptul că nu avem nevoie de nici un fel de virus HI
pentru a clarifica AIDS, adică o afecțiune care este practic sinonimă cu Sarcomul Kaposi sau cu PCP.
Tocmai de aceea bolnavii etichetați ca fiind infectați cu AIDS suferă fie de subnutriție, cum este cazul
țărilor sărace din Africa, fie sunt dependenți de droguri, cum este cazul pacienților din țările dezvoltate
(USA şi Europa în special). Pe deasupra, studiile efectuate ne arată că sterssul provocat
organismului de către consumul de droguri este factorul care duce la o re-aranjare a secvenței
genetice (ADN) în celule, fenomen în timpul căruia apar particule de celule (fragmente de ARN) care
sunt de origine endogenă (adică produsul propriului organism), ceea ce contrazice fundamental
speculația industriei medicale, conform căreia aceste fragmente (particule) sunt „urmele” genetice ale
unui virus care a invadat (infectat) corpul. În sprijinul acestei „speculații” nu a fost până astăzi adusă
nici cea mai mică dovadă ştiințifică. Pur şi simplu aşa se consideră, prin consens. Mă întreb cum se
simte oare cineva, căruia i se spune că este bolnav prin „consens”? Începutul anilor 80: drogurile,
cum ar fi Poppers, şi AIDS
Cinci tineri homosexuali (Gays) bolnavi au fost factorul declanşator, în 1981, al isteriei mondiale
denumită AIDS.Cercetătorul american Michael Gottlieb de la Centrul Medical al University of California
din Los Angeles, care i-a monitorizat pe aceşti tineri, visa să devină descoperitorul unei noi maladii,
necunoscută încă, şi astfel să intre şi el în cărțile de istorie. Pacienții respectivi sufereau de PCP.
Acest fapt era neobişnuit, căci această afecțiune nu apare la tineri, ci mai degrabă la nou-născuți care
au venit pe lume cu un defect genetic al sistemului imunitar, sau la persoane în vârstă, care aveau
sistemul imunitar afectat de administrarea de medicație imunosupresivă (cu ce se terapiază
cancerul?-chemoterapia este cunoscută ca acționând imunosupresiv!).
Este clar că, din dorința de a găsi ceva nou şi spectacular, nimeni nu şi-a mai dat osteneala să
caute cauza reală a îmbolnăvirii acestor pacienți. În loc de aceasta, s-a creat impresia că avem de a
face cu ceva nou şi „misterios”, ceea ce a creat baza „descoperirii” unei noi afecțiuni, care trebuia deci
botezată (o „hot stuff” – o poveste fierbinte gen Hollywood). Astfel că la data de 5 iunie 1981
autoritatea epidemiologică americană CDC, în jurnalul ei informativ săptămânal „Morbidity and
Mortality Weekly Report” anunța descoperirea unei noi afecțiuni ucigătoare. Ştire preluată imediat de
mass-media americană, care se dă în vânt după chestii d-astea apocaliptice.
În articolul din jurnalul săptămânal respectiv se specula chiar că noua afecțiune se transmite prin
contact sexual, fiind deci vorba despre o afecțiune infecțioasă (molipsitoare). Dovezi nu existau în
sprijinul unor astfel de supoziții, dar nu face nimic, nu? Cei cinci nu aveau nici simptome identice, nici
nu avuseseră în nici un mod contact unul cu altul. Dar asta ne este relevant uneori. Mai important este
să ştim... Qui bono? Cine profită?
Şi oricum: „Sexul, poveste veche de trei miliarde de ani (în regnul animal şi nu numai), nu putea fi
specific pentru un anume grup de persoane, şi în consecință nu putea deveni un agent patogen

40
plauzibil pentru „nou desoperita boală.” Aşa cum spune Pter Duesberg de la University of California.
„În munca ştiințifică superficială a lui Gottlieb se ascundea însă un factor de risc comun celor cinci
homosexuali, neluat în considerare, şi anume consumul de droguri, în primul rând de Poppers,
inhalații cu nitriți.” Termenul de Poppers provine de la pocnetul pe care îl face deschiderea unei fiole,
un fel de „pop”.
Inhalațiile de nitriți nu ereau în nici un ceva nou. Încă de la jumătatea sec.XIX au fost folosiți în
terapia anginei pectorale, şi anume ca mijloc de relaxare a musculaturii (Muskel-Relaxans). Însă
utilizarea lor pe scena homosexualității datează de pe la 1963. Începând cu acest an s-a înregistrat un
adevărat „boom” în direcția sex-drogurilor. De altminteri, în general consumul de droguri a înregistrat o
creştere masivă în anii 60-70, perioada războiului din Vietnam şi cea hippie.
Grupările Gay s-au arătat desigur foarte interesate de proprietățile de relaxant muscular ale nitriților.
Aceasta deoarece „în timpul unui contact sexual anal, musculatura anală a partenerului pasiv se
relaxa, permițind o mai facilă penetrare pentru penis”, aşa cum relata jurnalul de specialitate „Medical
Aspects of Human Sexuality” încă în 1975. Substanța se putea prepara uşor chiar şi acasă, iar prețul,
de câțiva dolari pentru o fiolă, era foarte moderat. Astfel încă aşa-numiții „Poppers” au intrat foarte
repede în folosirea curentă a membrilor scenei homosexuale.
Conform relatărilor autorității antidrog americane NIDA, profitul adus de aceşti Poppers era în 1976
deja de 50 de milioane de dolari (3 dolari pro fiolă reprezintă 16 milioane de fiole, sau doze). În 1979
existau deja mai mult de cinci milioane de persoane care consumau regulat (mai mult de o dată pe
săptămână) Poppers.
Partea proastă a Poppers este aceea că: atacă sistemul imunitar, materialul genetic, plămânii,
ficatul, inima şi creerul, provoacă daune sistemului nervos, scleroză multiplă, acționează ca factor
cancerigen, etc. Dar şi fără „etc.” cred că este suficient de clar că aceşti Poppers sunt o otravă pentru
organism. Avertismentul „inflamabil, poate cauza moartea atunci când este inhalat” este în mod
normal imprimat pe etichetă. Dar se pare că unora nu prea le pasă de astfel de lucruri. Semnale de
alarmă au apărut în literatura de specialitate încă din anii 70. L.T.Sigell avertiza într-un articol publicat
în 1978 în
„American Journal of Psychiatry” că inhalatele de nitrit sunt recunoscute pentru acțiunea lor
cancerigenă, avertizare pe care o făcea şi Thomas Haley de la Food and Drug Administration (FDA) în
1980.
Aşa se face că „New England Journal of Medicine” (NEJM), unul dintre cele mai importante
magazine ştiințifice din lume, considera, în mai multe articole apărute în 1981, că posibila cauză a
AIDS este stilul de viață „pe banda de depăşire”. Acest stil se caracterizează printr-o nutriție extrem de
proastă şi prin folosirea pe timp lung a antibioticelor şi antifungicelor (la care se adaugă nenumărate
alte medicamente care sunt folosite în chemo-terapiile antivirale, cum ar fi chiar preparatele contra
AIDS, printre care AZT, ddc, d4T, Aciclovir sau Ganciclovir) care aveau efecte dăunătoare asupra
mitocondriilor (partea celulei care se ocupă cu producerea de energie).
Pe lângă Poppers, desigur că şi consumul de droguri bine cunoscute constituia un factor agravant
suplimentar. În „meniul” homosexualilor apăreau des Crystal Meth (metanfetamină), cocaina, Crack,
Barbiturate, Ecstasy, heroină, librium, LSD, Mendrex, MDA, MDM, Mescaline, ciuperci halucinogene,
Purple Haze, Seconal, Special K, Tuinol, Opitol, ..... lista este mult prea lungă.
David Durack ridica o întrebare relevantă în decembrie 1981, în articolul de fond apărut în acelaşi
NEJM: Cum poate AIDS să fie atât de „nou şi necunoscut până acum”, când homosexualitatea şi
virusurile sunt vechi de când lumea? Mai degrabă, după părerea lui Durack, stilul de viață al celor
dependenți, mai ales inhalatele de nitriți (Poppers) este cel care trebuie considerat ca şi cauză a
îmbolnăvirilor respective. Acest stil de viață aparținea tuturor celor etichetați ca fiind infectați cu noua
maladie.
Un aspect pe care şi autorul american Randy Shilts îl evidenția în cartea sa bine cunoscută, apărută
în 1987, „The Band Played On”: „Poppers = cauza AIDS, clarifică de ce această afecțiune se limita la
New York, Los Angeles şi San Francisco, trei dintre cele mai importante centre ale comunităților Gay.”
(element evident luat în considerare şi în raportul săptămânal din 24 septembrie 1982 publicat de
autoritatea antidrog americană ).
Durack observa că „singurii pacienți AIDS care nu sunt homosexuali consumatori de droguri, sunt
aşa-numiții Junkies, adică dependenții de droguri, injectate intravenos, fără însă a fi şi homosexuali

41
(circa 33% dintre pacienții AIDS din țările dezvoltate)”. Junkies sunt în general numite persoanele
care, prin consumul îndelungat de droguri, şi-au ruinat sănătatea.
Dacă s-ar fi adus de la bun început, în mod corect clarificările necesare în ceea ce priveşte grupul
de risc AIDS, atenția oamenilor ar fi fost îndreptată în direcția corectă, şi nu ar fi fost nevoie de nici un
fel de virusuri pentru a explica AIDS. Doar că dintr-un stil de viață sănătos nu se fac bani! Nu câştigă
nici traficanții de droguri, dar nici medicii şi industria farmaceutică, de care oamenii sănătoşi desigur că
nu au nevoie. Iar celor care nu consumă droguri nu li s-ar fi putut inocula FRICA. Deci... Qui bono?
Cine profită?
Mult mai rentabil financiar este să băgăm spaima-n toți şi să ne vindem medicamentele, să facem
cercetări în Nirvana, să ne prezentăm ca salvatorii omenirii. Aşa ca vom inventa ceva ce nu există,
virusul HI.
Cum a fost dată la o parte tema „viața pe banda de depăşire”
Este evident că au existat grupuri de interese care au încercat (şi în mare parte chiar au şi reuşit)
să şteargă din atenția opiniei publice stilul de viață haotic al categoriilor de risc respective. Primul pas
a fost făcut în direcția „coafării” statisticilor, pas făcut de către autoritățile americane CDC. În
rapoartele sale săptămânale, categoria de risc Junkers a fost intenționat redusă ca procent (din totalul
de cazuri AIDS). Într-unul dintre rapoarte acest procent a fost diminuat la 17% în timp ce homosexualii
ocupau 73%. Deci se încerca „criminalizarea” homosexualității.
Şi doar atunci când jurnalişti „încăpățânați” au insitat în aflarea adevărului, cum ar fi de exemplu
jurnalistul american John Lauritsen, CDC a recunoscut că de fapt că 25% din pacienților AIDS care
fuseseră încluşi în categoria „homosexuali” erau de fapt Junkers. Tocmai de aceea pentru Junkers era
menționat un procent de 17%, în loc de procentul real de circa 35% (deci practic fiecare al treile
bolnav).
Americanii au de foarte multe ori un mod ciudat de a gândi. Mare parte dintre Junkers proveneau din
generațiile care făcuseră războiul în Vietnam. Deci veterani, eroi care luptaseră pentru patrie. Dar
care, ca urmare a şocurilor psihice provocate de acest război, o luaseră pe calea drogurilor (poate
pentru a uita toate cele trăite acolo). Ori, cum să acuzi un veteran al războiului din Vientam. Aşa că, s-
a pus totul în cârca homosexualilor. Pe de altă parte însă, şi noi, europenii, avem mai nou prostul
obicei de a înghiți nemestecat tot ce ne prezintă americanii cum că ar fi „adevărul adevărat”.
Pe de altă parte, în general mulți homosexuali proveneau din familii privilegiate sau bogate,
permițându-şi să se trateze în clinici universitare sau private (şi de acolo deci erau preluați şi de
massmedia), în timp ce „sărăntocii” de morfinomani Junkers „dispăreau” fără să li se acorde prea
multă atenție. În jurnalele de specialitate, foarte mulți medici relatau asupra cazurilor de AIDS în
rândul homosexualilor (cum spuneam, aceştia dispuneau şi de sumele necesare pentru a fi tratați de
medici), astfel că inițial AIDS a avut şi un alt nume, GRID, adică „Gay Related Immune Deficiency”,
sau pe scurt, boala homosexualilor.
În acest moment s-a produs o refocusare a atenției opiniei publice de la tema consumului de droguri
(inclusiv Poppers) către tema sexualității. Foarte multă lume ştie cam cum se desfăşoară „viața
sexuală” a unui homosexual, dar foarte puțini ştiu ce sunt aceea „Poppers”. Corect? Foarte mulți
jurnalişti, dar desigur şi omul de rând, nu ştie ce-s aceia Poppers, în schimb se gândeşte imediat la
„sodomia” homosexualilor. Astfel se şi explică titlul primului mare articol din „Der Spiegel” din anul
1983: „O epidemie care deabea începe: molima homosexualilor, AIDS, o avecțiune a sistemului
imunitar, a ajuns în Europa!”
Se poate foarte clar observa cum întreaga concepție asupra afecțiunii respective este orientată
(canalizată) spre ideea unui „virus ucigător” care provoacă slăbirea sistemului imunitar, idee care a
fost imediat preluată de cercetători cum erau Gallo sau Montagnier, în următorul an, 1984. Pe
deasupra, industria chimică (producătoare de nitriți, Poppers) precum şi cea farmaceutică,
producătoare de medicamentație antivirală, au finanțat articole şi reclame în presă, care pe de o parte
disculpau îndrăgiții Poppers, pe de altă parte stimulau vânzarea de medicamente.
Iar aici apare, după părerea mea, latura penală a poveştii noastre: atâta timp cât cu bună ştiință,
cauzele reale ale unei „probleme de sănătate” sunt ascunse, acuzându-se alte cauze (virale) cu
intenția vădită de a vinde mai bine propriile produse (a câştiga mai mulți bani!) acest lucru implică
serioase probleme juridice!

42
 Din păcate nu a folosit la nimic nici faptul că încă de la începutul anilor 80 numeroşi oameni de
ştiință au avertizat prin scrisori redacția jurnalului „The Advocate”, cea mai importană publicație a
scenei homosexuale americane. Aceste avertismente au fost ignorate, ba pe deauspra în jurnal au
apărut o serie de noi reclame pentru Poppers produşi de firma Great Lakes Products, cel mai mare
producător de sex-droguri la acea vreme. În respectivele reclame se arăta în mod fals că studiile
oficiale au certificat aceste produse ca nefiind toxice, precum şi că ele nu aveau nimic de a face cu
AIDS. Ba chiar se sugera că Poppers, la fel ca şi vitaminele, aerul curat, mişcarea şi soarele, aparțin
unui stil de viață sănătos. Bună glumă, dar când este vorba despre bani... Qui bono? Cine profită?
Nici astăzi nu este altfel. Deşi ingredientele drogului au fost în 1988 şi 1990 interzise datorită înaltei lor
toxicități, azi putem totuşi citi pe „Allaboutpoppers.com” un site care face reclamă stilului de viață
„drogat” (dacă imi este permis să mă exprim astfel) următoarele: „ De ce se face atâta tevatură pentru
o substanță absolut sigură, care aduce atâta bucurie milioanelor de oameni? Păi, vă spunem noi de
ce: tocmai pentru că Poppers aduc bucurie acestor oameni.”
Organizațiile importante ale scenei Gay țin de decenii o mână protectoare deasupra Poppers. Şi
asta desigur din multe considerente economico-financiare. „Publicații ale scenei Gay, cum ar fi de
exemplu „AIDS Treatment News” sunt recunoscute ca fiind purtătoarele de cuvânt şi mijloacele de
răspândire ale teoriilor clasice despre AIDS, şi ele sunt citite de activişti, doctori sau cercetători” ne
spune Epstein.
O altă contribuție importantă la declararea AIDS ca fiind o infecție virală o are autoritatea
epidemiologică americană CDC (Centers for Disease Control and Prevention), care de la bun început
s-a arătat potrivnică dovezilor precum că în apariția bolii este implicat consumul de droguri. Faptul că
CDC lucrează de foarte multă vreme mână în mână cu industria farmaceutică, nu mai este de mult şi
pentru nimeni o noutate. Astfel că şi concepția precum că orice boală chipurile „nouă” are un factor
patogen de origine virală, deasemenea nu mai surprinde. Documentele şi dovezile care nu se
portivesc în acest model, sunt lăsate la o parte. Deşi în 1982 expertul CDC Haverkos a efectuat trei
sondaje în rândul pacienților AIDS, toate trei soldate cu acelaşi rezultat: drogurile, cum de exemplu
sunt Poppers, joacă un rol preponderent în apariția bolii.
Dar CDCa respins pur şi simplu aceste studii, efectuate de unul dintre importanții ei colaboratori,
Haverkos, care de altfel, în 1984 a părăsit CDC, trecând la autoritatea americană antidrog. Sondajele
sale au apărut în cele din urmă în 1985 în jurnalul „Sexually Transmitted Diseases”. Această publicare
a determinat un alt mare ziar, „Wall Street Journal” să publice un articol, în care se concluziona că
abuzul de droguri este atât de larg răspândit printre pacienții AIDS, încât într-adevăr acestui fapt, şi nu
unui virus, i se datora afecțiunea respectivă, cel puțin în faza ei primară.
Astfel de articole însă nu erau luate în seamă. Omenirea era „dresată” deja cu multe decenii înainte
în direcția „vânătorii de virusuri”. Aşa se preda ( şi se mai predă încă) în şcoli, aşa se învață în
facultățile de medicină, aşa sunt (dez)informați jurnaliştii, care la rândul lor ne (dez)informează pe noi.
Aşa că, cine să ia în seamă studiile şi articolele respective?
Deja de la al doilea raport săptămânal asupra AIDS (3 iulie 1981) al autorității americane pentru
epidemii, în care se relatau cazuri „neobişnuite” de boală, nu se scotea un cuvânt despre droguri. „La
vremea respectivă, CDC era de altfel singura sursă de informații în această direcție, astfel încât nu
aveai cu ce să compari relatările CDC.” Îşi aminteşte Hans Halter, cel care a scris primul articol de
fond pe tema AIDS în 1983, în revista „Der Spiegel”.
Halter, el însuşi medic specialist în afecțiuni genitale, a analizat la acea vreme, împreună cu un
prieten virolog, datele puse la dispoziție de CDC. „Ne-a fost clar”, presupunea la acea vreme Halter,
„că un retrovirus, care se transmitea prin spermă sau sânge, era vinovatul. Desigur că eram conştienți
şi de faptul că sistemul imunitar al homosexualilor, aşa cum arătau şi studiile efectuate până la acea
dată, era serios afectat de consumul excesiv de antibiotice, droguri şi Poppers.”
Cu atât mai ciudat apare afirmația lui Halter, din acelaşi articol mai sus amintit, precum că: „Ipoteza
Poppres nu stă în picioare: o grupă de control formată din homosexuali a inhalat aceaşi Poppers fără
a se îmbolnăvi”. Adeastă afirmație nu contrazice numai afirmațiile anterioare ale lui Halter, prin care se
recunoaşte efectul nociv asupra sistemului imunitar. Ci mai mult, dacă într-adevăr a fost efectuat un
astfel de studiu cu un grup de control, aceasta nu înseamnă că ipoteza „Poppers” nu mai este
valabilă. În primul rând trebuie să cercetăm cu atenție studiul respectiv: cât de exact a fost efectuat
acest studiu?; a fost „lucrat curat?”; argumentația finală este concludentă? Doar că această analizare

43
a amintitului studiu nu poate fi făcută, căci strudiul.... nu este de găsi! Iar Halter însuşi, în momentul în
care i-am cerut să ne dea sursa studiului, nu a putut-o face. În loc de aceasta el ne-a trimis la cartea
lui Shilts „And the Band Played On” (amintită mai sus). Ori, în această carte se poate citi exact
contrariul, căci conform lui Shilts folosirea de Poppers este o explicație plauzibilă a AIDS: „Toți cei
care s-au îmbolnăvit, au inhalat Poppers!”.
Şi oricum, există persoane care deşi consumă droguri (cum sunt de exemplu Poppers) nu se
îmbolnăvesc de cancer limfatic (care duce la diagnosticul de AIDS); lungumea perioadei în care au
fost în mod regulat regulat consumate drogurile, dozajul, stilul general de viață, caracteristicile
individuale şi genetice joacă întotdeauna un rol. Nu toți cei care într-o seară fumează foarte mult, până
li se face rău, vor muri peste un an de cancer la plămâni.
New York, februarie 2005: de la consumatorii de „Superdroguri” la pacienții infectați cu „Super
AIDS”
Pe 11 februarie 2005, Dr. Thomas Frieden, un funcționar al Departamentului sănătății din New York,
a păşit în fața microfonului şi a anunțat presupusa apariție a unui nou virus HI, care părea a fi rezistent
la circa 20 dintre preparatele anti-AIDS. Presa mondială a reacționat isteric (ce subiect gras pentru
presă, nu?). „Die Welt” titra: „Super-AIDS în New York”. Iar „Sueddeutsch Zeitung” specula: „Un
homosexual bolnav de AIDS, care s-a infectat la un „barebackparty” (ceva de genul unui party unde
participanți umblau „cu fundul gol”) a dus la descoperirea noului virus”. Printre altele însă se menționa
că respectiva persoană consuma în mod curent cocaină şi Crystal Meth (metanfetamină), şi că
participa la orgii care durau nopți întregi.
Ceea ce însă a uitat să menționeze mass-media este faptul că pacientul respectiv, în vârstă de 46
de ani, avea în spatele său o „cură” de trei luni cu Crystal Meth, astfel încât corpul său, în momentul în
care s-a prezentat la doctor, era deja o „ruină”. Această „omisiune” a fost criticată de „San Francisco
Bay Times” la sfârşitul lui februarie 2005. Respectiva persoană începuse deja la vârsta de 13 ani să
consume regulat droguri. La început marihana şi alcool, mai târziu cocaină sau Crystal Meth, droguri
cel puțin la fel de toxice ca şi Poppers, care de altfel se pare că figurau şi ei în „Meni”-ul pacientului
respectiv. Acuma, să mă ierte Dumnezeu, dar după 33 de ani de consum regulat de astfel de
substanțe, cam cum ar fi vrut să se simtă individul? Sănătos tun? La un asemenea stil de viață, mai
este nevoie de vreun virus?
Toate acestea ne arată că avem de a face cu un pacient AIDS în sensul tipic, clasic. De la primele
cazuri, relatate la începutul anilor 80, pacienții erau persoane (homosexuali) cu grave dependențe de
droguri, între 30 şi 45 de ani. Faptul că aceşti pacienți nu puteau fi ajutați printr-o chemoterapie care le
mai dădea o măciucă-n cap, prin toxicitatea înaltă a medicamentelor folosite, care aveau efect
imunosupresor (dar, Doamne, ce să mai subpreseze la sistemul lor imunitar, şi-aşa făcut zob!), pare
evident şi pentru un copil. Faptul că pacientul acesta nu răspundea la 20 de tipuri de medicamente
AIDS nu se datora faptului că el fusese infectat cu un „Super-Virus”, ci faptului că organismul său nu
putea să mai suporte şi preparatele respective, şi ele la rândul lor foarte toxice.
La scurt timp după toate acestea a apărut un articol în jurnalul „Science” în care se concluziona:
trebuie mai întâi să se dovedească faptul că ceea ce era în acest caz denumit „o nouă tulpină virală”
produce îmbolnăvirea. Iar Jacques Normand, şeful secției de cercetări AIDS din cadrul autorității
americane antidrog, confirma într-un interviu pe care i l-am luat pentru jurnalul săptămânal german
„Freitag”: „Întrebarea dacă avem de a face cu un Super-Virus sau nu, nu a primit încă nici un răspuns”.
Şi nu se poate exclude posibilitatea ca drogurile să fie principala cauză a problemelor de sănătate ale
respectivului pacient de 46 de ani”, mai recunoştea în acest interviu Normand.
Aceste opinii cântăresc foarte greu, dacă ne gândim că atât jurnalul „Science” cât şi autoritățile
americane respective, sunt de fapt purtători de cuvânt ai tezei oficial-dogmatice, cea a infectării HIV.
Gallo 1994: nu HIV, ci sex-drogurile Poppers provoacă AIDS
Cu un deceniu înaintea evenimentelor relatate mai sus, în 1994, fostul şef al departamentului AIDS
din cadrul autorității americane antidrog, Harry Haverkos, în cadrul unei conferințe la nivel înalt a
organizațiilor americane de sănătate, la întrebat critic pe Robert Gallo: „Dacă HIV este atât de uşor
transmisibil prin sânge, atunci cum se explică faptul că printre pacienții AIDS care suferă de Sarcoma
Kaposi nu sunt persoane care au primit preparate din sânge, şi desigur, invers, persoane care au
primid sânge donat de la bolnavi AIDS (înainte de a se şti de HIV) care nu au Sarcoma Kaposi?”
Iar răspunsul lui Gallo a fost: „În realitate nu avem materialul genetic al HIV şi deci nu am găsit nici

44
HIV în celulele tumorale ale paciențiloe AIDS, care au dezvoltat Sarcomul Kaposi.” În concluzie HIV
nu este agentul patogen pentru AIDS în combinație cu Sarcoma Kaposi. Pe când Poppers sunt.
Pentru a putea mai bine aprecia valoarea acestei mărturii a lui Gallo, să ne reamintim că Sarcoma
Kaposi, alături de afecțiunea pulmonară PCP, sunt cele două afecțiuni (în tările deszvoltate din
Europa şi America de Nord) care sunt luate în considerare da dovadă a unei infecții AIDS (dovadă
indirectă, desigur). Revista „Der Spiegel” în 1987, defineşte Sarcoma Kaposi ca fiind o afecțiune
provenind din lumea homosexuală!
„Der Spiegel” pe drumul jurnalismului de senzație
Deoarece nu se prea descurcă cu dovezile concrete, medicina se ocupă mai degrabă ceva mult mai
distractiv, cu sexul. Până la sfârşitul anului 1982 au apărut în USA duzini de articolecare relatau
despre „noua boală misterioasă”. Ulterior acestui an, articolele s-au înmulțit cu sutele. Şi în
permanență, în aproape toate aceste articole, se vehicula teoria unui virus transmis pe cale sexuală,
deci, un pericol pentru întreaga omenire. Sexul este vechi de când lumea, iar tema a fost întotdeauna
„picantă”. Rolul de lieder în această direcție l-a preluat în Germania revista „Der Spiegel”, care,
începând cu 1983, a publicat circa 20 de articole-titlu pe tema HIV-AIDS în paginile ei, depăşind astfel
în amploare toate celelalte articole pe teme medicale, inclusiv cele asupra cancerului.
Deja la sfârşitul anumlui 1984 „Der Spiegel” era sigur: „Bomba a fost amorsată”, articol în care se
relata: „Molima a izbucnit din ghetto-ul homosexualilor în afară, nici femeile nu mai sunt în siguranță.”
Un an mai târziu, lucrurile erau clare pentru „Der Spiegel”: „Promiscuitatea este motorul epidemiei”. Iar
mai departe în articol se putea citi: „Între timp este clar că afecțiunea a început să se răspândească în
afara grupului inițial de risc, cel al homosexualilor şi Junkies”. Desigur, celelalte jurnale importante s-
au alăturat jocului imediat. „Bild am Sonntag” titra „AIDS - acuma mor şi femeile”.
Isteria era generală, şi ajunsese deja şi la Hollywood. Linda Evans (Denver Clan) făcea în fiecare
noapte crize de isteria şi striga după ajutor, căci într-un film fusese sărutată de Rock Hudson, care
între timp fusese testat AIDS pozitiv. Lui Bo Derek îi interzisese soțul să mai sărute partenerii de film,
până când aceştia nu se prezentau cu atestatul de la medic cum că sunt... „sterili”. Mă refer desigur la
HIV. Iar exemplele pot continua la nesfârşit. Acuma, faptul că HIV nu se transmite prin sărut, era o
chestie minoră, în comparație cu frica indusă oamenilor.
La începutul anilor 90 „Der Spiegel” oscila între prevestirile sumbre şi speranțele descoperirii unei
terapii AIDS eficace. Astfel în 1991 era citat acelaşi Gallo care preconiza crearea unui vaccin anti-HIV
în cel mult 10 ani (au trecut aproape 30! şi tot nimic). După dezamăgirea provocată de AZT, în 1995
se puneau din nou speranțe în firma Hoffmann-La Roche şi în cercetările pentru preparatul
Saquinavir. Însă 1996 aduce cu sine pesimismul: „Se pare că AIDS nu poate fi ținut sub control,
posibilitățile unei terapii sau vindecări neputând fi încă întrezărite.” Un an mai târziu, în 1997, din nou
speranțe: „Newsweek şi New York Times anunță posibilul sfârşit al pericolului AIDS.” Dar după cum
ştim deja, despre sfârşit nu poate fi vorba nici azi, în 2009. Ca urmare, „Der Spiegel” îl cita în 2004 pe
şeful Institutului Robert Koch, Reinhatd Kurth, care spunea că citez: „căile către crearea unui vaccin
contra HIV sunt din păcate blocate.”
Cercetătorul fenomeneului mass-media, Michael Tracey constata: „povestea AIDS este marcată de
ignotanță şi atracția către groaznic şi sânge, de frică de moarte, agresiune şi inuman”. Aceasta este
tocmai forța motrice a jurnalismului, a mass-mediei. Poveşti care ne orbesc, ne împiedică să
descoperim adevărul, care descriu ca perfect reale situații şi cazuri care nu pot fi documentar
certificate, relatări lipsite de etică profesională, doar cu scopul de a creşte tirajul sau rateingul. Qui
bono? Cine profită?
AIDS nu este o afecțiune transmisibilă sexual
„Simplul, dar politic incorectul adevăr este doar rareori rostit: temuta epidemie heterosexuală HIV nu
a avut niciodată loc” constată Kevin Gray în jurnalul american „Details” la începutul anumlui 2004.
Procentul de răspândire a afecțiunii în populațiile țărilor dezvoltate a rămas de la începu şi până azi
practic neschimbat. În USA de exemplu, numărul celor considerați a fi infectați cu HIV a rămas
constant, de circa un milion ( 0,4% din totalul populației americane), din 1985 şi până astăzi. Ori, asta
pricepe şi un copil, nu poate fi o epidemie. Având mai ales în vedere şi calea „standard” de răspândire
a bolii, cea sexuală. Nu-mi pot închipui că americanii s-au călugărit cu toții acum 15 ani! Pe
deasupra atât în USA cât şi în Germania, din totalul pacienților AIDS, 50% sunt homosexuali

45
consumatori de Poppers, iar alte circa 30% sunt Junkers, iar alte 7% sunt pacienți care au ambele
„caracteristici”. Deci, consumul de droguri este tipic pentru aproape 90% dintre pacienți!
În schimb, în țările subdezvoltate statisicile oficiale ne prezintă o cu totul altă imagine:
- procentual există acolo mult mai mulți bolnavi;
- femeile şi bărbații sunt în măsură egală afectați de boală; - mai ales
persoanele subnutrite sunt afectate de AIDS.
Toate acestea ne arată clar că simptomele AIDS sunt condiționate de factorii de mediu cum sunt
dorgurile şi abuzul de medicamete (țările dezvoltate), precum şi de subnutriție (țările sărace). Devine
tot mai clar că teoria virală nu stă în picioare. Căci un astfel de agent patogen ar fi trebuit să-i atingă
pe toți oamenii, din toate categoriile sociale şi grupurile de risc, atâta timp cât nu cumva luăm în
considerare ideea năstruşnică precum că din 1985 încoace nimeni nu ma face sex! Cât priveşte
argumentul cum că folosirea prezervativului a stopat epidemia, haideți să fim serioşi. Limitarea
afecțiunii la anumite grupuri sociale clar definibile exclude ideea infecțiozității virale a AIDS! Toată
această poveste este foarte serioasă, dar (şi nu este deloc rău) au apărut deja şi glume pe seama
AIDS: „Cum se numeşte o persoană care afirmă că s-a infectat cu HIV de la prietena sa? Un
mincinos!”
Că AIDS nu este o boală transmisibilă sexual ne-o arată clar şi studiile mari şi bine concepute,
serioase, efectuate pe tema „Sex şi AIDS”. De exemplu atudiul din 1997 publicat în „America Journal
of Epidemiology” de către Nancy Padian, studiu desfăşurat pe o perioadă de 10 ani (1985-1995). În
acest studiu nu a fost găsită NICI MĂCAR O SINGURĂ PERSOANĂ testată ca negativă, care să fie
ulterior infectată prin contact sexual de către o altă persoană, bolnavă (deci testată pozitiv). Adică
altfel spus: rata de transitere a bolii pe calea presupusă, a fost zero, nulă. Doar că....
23 Aprilie 1284: apariția la TV a actorului Gallo a consacrat dogma virală
Virologul american Robert Gallo a apărut în 23 Aprilie 1984, alături de Ministrul Sănătății, Doamna
Margaret Heckler, în fața cemerelor de luat vederi (sau mai exact, de „luat vederea”) cu următorul
mesaj adresat întregii omeniri: „Astăzi adăugăm la lunga şi onorabila misiune a ştiinței şi medicinei
americane o nouă minune.Descoperirea de astăzi reprezintă triumful ştiinței asupra unei temute boli.
Cei are au spus că nu facm destul, nu au înțeles cât de perfect şi de solid funcționează ştiința
medicală!” Mulțam-fain, nenea Gallo. Într-adevăr, atunci nu ştiam. Acuma însă ştim: nu funcționează
deloc!
Deci, ziariştii au aflat, cu ochii şi gurile căscate şi cu pixurile tremurându-le în mână, că teribila
afecțiune a sistemului imunitar este provocată de un virus „mârşav”, care distruge celulele ajutătoarea
(celulele T) ale persoanei infectate. Totodată, cei doi „eroi” au promis un vaccin până în 1986.
Pinocchio e un mincinos foarte prost pe lângă Gallo şi mai are şi nasul mic şi cârn, nu ca al lui Gallo.
Dovezile aduse de Gallo? Păi, nu avem nevoie, din moment ce Ministerul Sănătății şi cu nenea Gallo
ne spun că aşa este. Atunci clar că aşa şi este. Nici până astăzi virologii nu ne pot explica cum de se
face că, la pacienții care se află chiar şi în stadiul final al AIDS, există totuşi atât de puține celule T
atacate de HIV? (Conform teoriei, tocmai aceste celule sunt „meni-ul preferat” al retorvirusului.)
Tocmai de aceea nici legătura HIV-AIDS în ceea ce priveşte prăbuşirea sistemului imunitar nu poate fi
plauzibil explicată. Iar jurnalul de specialitate „Proceedings of the Natoinal Academy of Science”
atrăgea atenția asupra acestui „paradox al celulelor T” încă din 1985!
Lucrarea lui Gallo în sprijinul afirmației sale a fost publicată abea câteva săptămâni bune mai târziu,
in „Science”. („Gurile rele” susțin ideea că de fapt Gallo a copiat, în cunoscutul stil pasteurian,
cercetările lui Montagnier din Franța). Astfel că nimeni nu putuse vedea dovezile sale imediat după
triumfala apriție la TV. În mod normal aşa ceva reprezintă o gravă încălcare a eticii profesionale
ştiințifice. Abea mult mai târziu, având lucrarea sa în mână, s-a putut constata că Gallo nu avea nici o
dovadă în sprijinul „gogoşii” lansate la TV. Dar obiectivul era atins: lumea era îngrozită şi tremura de
frică, dar şi de admirație.
Curios însă, nimeni nu a sesizat atunci aceste inexactități (de fapt, ilegalități). Iar jurnalişii au înghițit
cu totul, pe nemestecare, gogoşa lui Gallo. De altminteri, o poveste foarte bine vandabilă în presă.
Cuvintele „virus, cauză şi AIDS au devenit peste noapte cele mai des rostite în întreaga lume. Şi
nimeni nu a îndrăznit în acele zile să pună întrebări, să critice sau să ridice obiecții, să caute cauze
alternative. Astfel ne procopsirăm cu „simpaticul” HIV. Vorba lui nenea Iancu: „Sublim, divin, dar
lipseşte cu desăvârşire.”

46
New York Times : apropierea dintre reporterul-şef Altman şi autoritatea epidemiologică
americană
Desigur că anumite ziare mari, cu nume, pot influența nu numai opinia publică, dar şi lumea
cercetătorilor şi oamenilor de ştiință. Şi un astfel de jurnal este „New York Times”. Se ridică întrebarea,
cât de obiectiv şi fundamentat sunt redate unele teme în acest jurnal. Epstein (despre care am mai
vorbit de câteva ori în aceste pagini), a analizat şi acest aspect. Rezultatul: şi „New York Times” a
raportat în articolele sale toată problematica HIV=AIDS ca şi cum această teorie, „oficială”, ar fi fost
deja un lucru dovedit.
Ca principal autor al articolelor pe tema AIDS îl avem aici pe reporterul-şef responsabil cu rubrica
medicală, Lawrence Altman. El consideră în articolele sale „presupunerile” lui Robert Gallo ca ceva
absolut sigur, folosind deja termeni ca „AIDS-virus” sau AIDS-test” în primele zile de după
spectaculoasa apariție la TV a lui Gallo şi Heckler. În toată această perioadă care a urmat după
anunțul „descoperirii virusului HI” în articolele lui Altman terminilogia respectivă s-a impus fără
rezerve. Dar tocmai acest lucru este problematic, căci astfel se vehiculează cu fapte care nu fuseseră
dovedite (şi nici până astazi nu au putut fi dovedite), şi anume că:
- un virus pe nume HI provoacă declanşarea bolilor (sarcomul Kaposi sau PCP) care sunt
considerate a fi simptome AIDS;
- că printr-un Test-HIV se relevă într-adevăr prezența anticorpilor HIV.
Ca urmare, criticii acestei teorii au pus sub semnul întrebării obiectivitatea lui Altman. Reproşul adus
acestuia era: atunci când este vorba despre AIDS, Altman nu cunoaşte decât o singură sursă, CDC.
Astfel, medicul Altman şi-a început cariera în cadrul „Epidemic Intelligence Service –EIS” (americanii
par a suferii de mania serviciilor de inteligență, se pare că sunt în război cu toată lumea), serviciu care
fusese inființat după cel de-al doilea război mondial tocmai de către CDC. Deci Altam fusese
cercetător la EIS din primul moment. Şi desigur că EIS cânta aceiaşi melodie ca şi CDC, anume că
orice pericol vine din partea unor afecțiuni provocate de microbi sau virusuri, neluându-se nici o clipă
în considerarea existența unor alte posibilități. Singurul cuvânt de ordine era: Război total contra
virusurilor. Tipic american.
Desigur, astfel văzute lucrurile, CDC nu putea fi nici o clipă obiectivă. Şi totuşi politicienii şi jurnaliştii
se bazau pe cele decretate de CDC fără a cere nici un fel de dovezi (aşa se prezentau lucrurile chiar
şi în 2005, când în „Sueddeutschen” se putea citi : „Pe plan internațional „Centers for Disease
Controle”-CDC- din USA este considerată o instituție epidemiologică exemplară care reacționează
rapid şi eficient.” Pentru profitul cui ? Qui bono?
Datorită relațiilor sale excelente cu CDC, Altman primea mereu relatări şi informații în exclusivitate.
Iar în 1992 mărturisea în „Science” chiar în mod deschis, că s-a bazat complect pe informațiile primite
de la CDC, în care avea deplină încredere. Iar atunci cînd o anumită informație era considerată la
CDC ca nefiind reală, nici Altman nu publica nimic despre ea. Rezultă deci că opiniile prezentate într-
unul dintre cele mai recunoscute ziare, nu erau nimic altceva decât reproducerea fidelă şi neverificată
a „directivelor” CDC.
1987 : experți renumiți devin critici ai ortodoxiei AIDS
Problema principală la începutul anilor 80 a fost aceea că, dând la o parte teoria originii toxice a
AIDS, nu au existat voci critice suficient de puternice care să conteste afirmațiile lui Gallo şi ale CDC.
Aşa cum observa foarte coret social-psihologul Elisabeth Noelle-Neumann, procesul de formare a
opiniei publice era în mod hotărâtor influențat de o anumită „elită”, care dispunea şi de puterea de
influențare respectivă.
Lucrurile puteau să se modifice doar în momentul în care savanți şi cercetători recunoscuți
expuneau în public opinii critice la adresa teoriei Gallo. Primul care a păşit pe acest drum a fost Peter
Duesburg, membru în Academia Națională de Ştiințe, cel mai înalt forum ştiințific american, şi unui
dintre cei mai renumiți cercetători în domeniul cancerului şi al retrovirusurilor din întreaga lume, deci
un critic de prim rang, a cărui autoritate şi capacitate nu i se putea pune sub semnul îndoielii. Prima
critică majoră a lui Duesburg a apărut în 1987 în jurnalul „Cancer Research”, deci la 4-5 ani după ce
isteria AIDS-HIV luase amploare. Problema era la acea dată şi aceea că foarte mulți cercetători şi
oameni de ştiință se implicaseră activ de parte teoriei HIV, astfel încât a face un pas înapoi era un
lucru destul de riscant. Bani, renume, influență, toate acestea ereau în joc. „Erau deja prea multe
lucruri în joc” remarca jurnalista Celia Farber. „Dacă se dovedea că nu HIV provoacă AIDS, nu numai

47
Gallo se făcea de râs. Practic ar fi fost curată sinucidere să admiți că testul anticorpi HIV nu avea de
fapt nici o valoare.” Şi într-adevăr, au existat destul de multe cazuri de persoane care s-au sinucis
doar aflând că au fost găsite „pozitiv” ca urmare a acestui test-anticorpi.
La fel ca şi în cazul epidemiei Polio, tot aşa şi acum, o explicație toxicologică a AIDS nu fusese
deloc luată în considerare. De altfel, cu o astfel de explicație (consum de droguri, abuz de
medicamente şi antibiotice, sau pesticide) nu se puteau face bani! Din contră, se puteau pierde,
anumite substanțe chimice fiind desigur, în acest caz, interzise. Ceea ce aducea pierderi însemnate în
industrii ca cea chimică, farmaceutică, de automobile sau jucării, iar mass-media ar fi pierdut şi ea
contractele pentru reclamele publicitare respective.Deci, trebuia să rămână totul ca şi până acuma, ca
să nu sărăcească unii.
Este evident că ipoteza virală, care implică tesul anticorpi, testul PCR, medicamentația antivirală şi
vaccinarea (cel puțin un vaccin n-au reuşit încă să facă, şi se pare că nici nu mai încearcă) aduce cu
sine profituri enorme pentru concernele farma. Oare când vom înțelege că, trecând peste toate
discuțiile contradictorii dacă există HIV sau nu, AIDS este o afacere extrem de bănoasă. AIDS
înseamnă foarte, foarte mulți bani. Pentru unii. Pentru... QUI bono? Cine profită?
„În biomedicină legăturile cu industria (farmaceutică) există absolut peste tot, în schimb analizarea
obiectivă a faptelor nu există nicăeri” scria William Booth deja în 1988 în revista „Science”. Deci este
normal ca mereu şi din nou să fie inventate virususuri, botezate cu nume noi şi înfricoşătoare, care să
fie făcute răspunzătoare pentru afecțiuni vechi, de mult cunoscute. Iar în acest fel să se vândă
medicamente noi!
Îndoielile asupra dogmei virale au început însă să devină din ce în ce mai clare şi mai mari, să fie
din ce în ce mai logic fundamentate, astfel că spre sfârşitul anilor 80 au început să ia parte la ea tot
mai multe personalități din lumea ştiințifică. Charles Thomas, fost microbiolog la Harvard a fondat la
începutul anilor 90 organizația „Rethinking AIDS” (redenumită în 1994 „Reappraising AIDS”), la care
au luat parte sute de medici, molecularbiologi şi alți specialişti cu poziții critice față de HIV=AIDS.
Printre alții îi găsim aici pe Harvey Bialy co-fondator al revistei de specialitate „Nature Biotechnology”,
sau pe Serge Lang, matematicial la Yale, precum şi pe Peter Duesburg, membru al National Academy
of Science (o listă cu peste 2000 de nume ale oamenilor de ştiință critici la adresa HIV=AIDS se poate
consulta pe site-ul grupului „Rethinking-AIDS” care s-a re-format la începutul anului 2006:
www.rethinkingaids.com ).
„Este bine că ipoteza HIV este pusă sub semnul întrebării” declară laureatul cu Premiul Nobel pentru
Chimie (1989) Walter Gilbert în „Oakland Tribune”. În conformitate cu pricipiile virologiei, probate de
multă vreme, Peter Duesburg are absolută dreptate „când spune că nimeni nu a demonstrat încă
faptul că HIV provoacă AIDS. Şi Duesburg are din nou dreptate când spune că virusul cultivat în
eprubetă nu poate fi cauza AIDS, iar acolo unde nu există un model (studiu efectuat) pe animale, nu
poate fi îndeplinit nici primul Postulat al lui Koch”.
Ceva timp mai târziu Gilbert aduce, într-un documetar critic la adresa HIV=AIDS prezentat în Anglia,
noi reproşuri teoriei virale: „Întreaga societate nu vrea să audă punctele de vedere alternative. Deşi
una dintre cele mai mari lecții ale istoriei ne învață că acumularea de cunoştințe apare tocmai din
confruntarea unor puncte de vedere diferite. A stabili forțat un consens şi a-i considera pe toți ceilalți
nebuni nu va duce niciodată la rezolvarea problemei.”
Tocmai mass-media, care în mod normal are rolul de a informa obiectiv şi a prezenta diferitele
puncte de vedere, s-a instalat comod în fotoliul teoriei virale oficiale, ba mai mult, s-a alăturat tacticii
de a prezenta persoanele critice ca fiind ori nebuni, ori persoane izolate, singulare (care s-au rătăcit
de turmă!). În anul 2000 magazinul „Newsweek” se arăta stupefiat în articolul „Necredicnioşii HIV” de
faptul că aceşti critici ai teoriei virale „nu se lasă convinşi de consensul general.” În articol se aduc în
discuție numai părerile cercetătorilor ortodocşi, ale căror argumente sunt „abolut clare, fundamentate
şi evidente.” Totuşi dovezi care să susțină aceste afirmații, nu le-a putut furniza „Newsweek” nici
măcar atunci când am adresat o scrisoare oficială acestui jurnal, cerînd indicarea surselor (studiilor)
care stăteau la baza afirmațiilor din articol.
1994: cercetătorul AIDS David Ho: la fel de convingător ca o girafă cu ochelari
John Maddox, „şeful suprem” de la „Nature” între 1966-1996, a dus chiar un „război personal”
împotriva criticilor teoriei virale HIV=AIDS. Lucrurile au mers atât de departe încât un om de ştiință de
calibrul lui Duesburg a fost pur şi simplu trecut la index, cenzurat. Într-un interviu dat revistei „Der

48
Spiegel” în 1994, Maddox afirma că, după părerea sa, „este iresponsabil să consideri consumul de
droguri ca fiind cauza AIDS.” Contrazicându-se singur, Sir Maddox argumentează într-o scrisoare din
20 Septembrie 1995, adresată doctorului Claus Koehnlein, că cenzurarea lui Duesberg „nu are la bază
acest argument (cel cu drogurile) ci pur şi simmplu felul în care Duesburg îşi susține argumentele”.
Comportamentul lui Maddox, care din diferite motive personale evită o discuție bazată pe argumente
ştiințifice, este complect neserios.
Maddox şi-a făcut simțită marea sa influență asupra revistei „Nature” prin susținerea, promovarea şi
publicarea, în 1995, a lucrărilor unui cercetător AIDS, pe nume David Ho, prin care acesta încerca să
demonstreze definitiv faptul că HIV este singura cauză pentru AIDS.Doar că modelul costruit de Ho şi
calitatea datelor prezentate în lucrările sale nu aveau nici o susținere ştiințifică, şi totul arăta ca „o
girafă cu ochelari, care încearcă să se strecoare la un party al urşilor polari”, aşa cum, amuzat, a
analizat critic şi detaliat cercetătorul australian Mark Craddock.
Laureatul cu Premiul Nobel Karry Mullis este şi mai concludent în concluziile sale: „Dacă Maddox
crede într-adevăr, că publicarea acetor lucrări dovedesc că AIDS este cauzată de HIV, atunci trebuie
să iasă afară şi să-şi tragă un glonț în cap, căci dacă până acum, la apriția acestei lucrări, el nu avea
alte dovezi în sprijinul teoriei virale, pe ce motiv de ani de zile a respins toate argumentele mele
asupra teorie alternative a cauzelor AIDS? Pe ce bază până acum, toată lumea era convinsă de
cauzalitatea HIV=AIDS, dacă abea acum Ho aduce dovezile necesare? Dacă a durat până în 1995 ca
să descoperim ce anume cauzează AIDS, cum se face că unii ştiau aceast lucru cu 10 ani înainte? În
fine, acuma faptele sunt puse pe masă, şi dacă ne uităm cu atenție la ele, devine clar că NU HIV
CAUZEAZĂ AIDS. Nu există nici un motiv pentru care ar trebui să credem că toate bolile AIDS
(Sarcomul Kaposi, PCP, etc) sunt (toate) provocate de (un singur) virusul HIV.”
Această critică zdrobitoare îşi găseşte în sfârşit confirmarea şi în „Science” din Noiembie 1996, în
care este publicat un articol care desființează literalmente tezele lui Ho, la fel cum o fac şi jurnaliştii de
specialitate Kurt Langbein şi Bert Ehrgartner în cartea „Der Medizinkartell” (Cartelul medical). În
articolul din „Science” se arată că în realitate nu se poate găsi în lucrarea lui Ho nici o „urmă” care să
certifice „lupta” care se duce în organism între virusul HI şi sistemul imunitar.
Mass-media pe „linia” elitei ştiințifice
Atunci când vine vorba despre publicarea unui punct de vedere critic la adresa teoriei virale
HIV=AIDS, mass-media este foarte reținută. Curios, dar nu acelaşi lucru se întâmplă atunci când este
vorba despre „Dumnezeii” dogmei HIV.
„La început a fost Dumnezeu, iar apoi a apărut Gallo” a avut voie să anunțe Flossie Wong-Staal,
iubita şi cplaboratoarea apropiată a lui Gallo, în paginile „Los Angeles Times” în 1986 (auzisem că
iubirea orbeşte, da acum văd că-i mult mai grav, tâmpeşte chiar). Un an mai târziu „Washington Post”
îl citează pe Sam Broder, şeful de la National Cancer Institute cu următoarea inepție: „Alături de
Einstein, Freud şi ceilalți, acolo l-aş situa şi pe Gallo, într-adevăr acolo.”
Nici în cazul lui Ho nu se face economie de osanale. Pe 24 Decembrie 1996, adică la numai câteva
săptămâni după ce teoriile lui Ho fuseseră desființate în „Science”, apare în ziarul german
„Tageszeitung” un articol în care Ho este considerat „mult aşteptatul Mesia al scenei AIDS”. La câteva
zile după „sfințirea” lui Ho în „Tageszeitung”, magazinul „Times” îl alege pe acesta ca „omul anului”.
Motivația acordării premiului?: „genialitatea lui Ho a certificat corectitudinea teoriei HIV=AIDS:” Desigur
că nici „Der Spiegel” nu putea să se abțină, aşa că îl definea pe Ho ca „o nouă figură luminoasă a
cercetării ştiințifice.” (N.t.: mă scuzați, fac o pauză, trebuie să-mi fac un ceai, că am o acută senzație
de vomă).
Ghinion, dar chiar Altman în Februarie 2001 relata în al său „New York Times” , că în teoria oficială
AIDS a fost nevoie de o „modificare de concept” astfel că s-a renunțat la teoria lui Ho. Acesta
propunea printre altele inițierea terapiei medicamentoase contra AIDS cât mai timpuriu, chiar şi la
pacienții care, deşi depistați pozitiv la testul-anticorpi, ereau într-o stare de sănătate foarte bună. Doar
că în în 2001 se dovedise deja că medicamentele erau mult prea toxice, producând daune masive
ficatului şi sistemului imunitar, deci punând în pericol viața pacientului.
Ceea ce nu îi împiedica pe „foarte corect informații jurnalişti” de la „Sueddeutsche” să scrie în 2004
în mod fals, că propunerile terapeutice ale lui Ho, care au revoluționat AIDS, au făcut ca „pacienții să
aibă şanse de supraviețuire mai bune” (adică să moară mai repede, nu?).

49
Medicamentația AIDS: povestea efectului de prelungire a vieții
În 1987 a fost introdus pe piață primul medicament antiretroviral: AZT. Până la acea vreme era
normal ca într-o terapie să fie administrat un singur medicamet (substanță activă). Lucrurile s-au
schimbat în 1995/1996 când apare terapia combintă (HAART), în care sunt administrate mai multe
substanțe active simultan. Desigur, conform tradiției, şi în acest caz s-au putut auzi ovații şi urale. În
„Science” se declara apariția „unei noi arme contra AIDS”. Şi astfel se forma părerea precum că
preparatele contra AIDS „duceau la prelungirea vieții pacientului”, aşa cum titra şi „Washington Post”
în 2004.
Hans Halter de la „Der Spiegel” dădea chiar date concrete: „Cei care urmează terapia trăiesc în
medie între 10-15 ani, în timp ce ceilalți, fără terapie, doar 5-10 ani.” Deci de murit, mureau oricum cu
toții, mai devreme sau mai târziu. Rezultatul? Încasări de miliarde pentru concernele farma. În 2000
beneficiul realizat era de 4 miliarde de dolari, în 2004 era deja de 6,6 miliarde iar în 2010 se
preconizează a fi de 9 miliarde. Acuma, cinstit vorbind, cum să lase industria farmaceutică 9 miliarde
câştig din mână, acceptând ideea că AIDS este provocată de cu totul altceva decât de HIV? Doar la
concernul Hoffmann-La Roche medicamentul Fuzeon (apărut în 2004) a dus la creşterea încasărilor
cu 25% ! Să ne reamintim... Qui bono?
Doar că dovezi ale eficacității acestor substanțe nu există. Dacă analizăm mai atent doar opinia lui
Halter, aşa cum face şi „Artzteblatt” („Foaia Medicilor”) din landul german Schleswig Holstein, rata de
supraviețuire a pacienților tratați medicamentos era în 1888 de 4 luni, iar în 1997 de 24 de luni. Iar
conform celor publicate de CDC, în prezent este de 46 de luni, ceea ce este departe de cei 10-15 ani
generos acordați de Halter. Dar, indifiernt despre câte luni ar fi vorba, în fapt prelungirea vieții
persoanelor respective se datorează în primul rând „conştientizării” situației în care se află de către
pacienții înşişi, pe de o parte, şi a faptului că toxicitatea extremă a acestor preparate era deja clară
atât medicilor cât şi pacienților, ceea ce a dus la o mai pare precauție în folosirea acestor substanțe.
Ca urmare, au început să fie prescrise din ce în ce mai des dozaje pe cât posibil mai mici. Un exemplu
tipic în acest sens este preparatul AZT, care inițial (în anii 80) se administra într-un dozaj de 1.500
miligrame zilnic. În anii 90 dozajul însă fusese redus la 500 mg zilnic (ceea ce a dus automat la
creşterea prețului de vânzare al produsului), deoarece nici medicina alopată nu mai putea trece cu
vederea efectele secundare foarte grave, care au dus inițial la moartea în serie a pacienților. Pe de
altă parte însă, o prelungire a vieții cu 46 de luni nu reprezintă de fapt nimic în comparație cu
milioanele de aşa-zişi „supraviețuitor pe termen lung”. Tuturor acestor pacienți testați pozitiv le este
caracteristică respingerea medicamentației, deci a terapiei medicamentoase contra AIDS ( mulți dintre
ei au întrerupt terapia la scurt timp după începerea ei, ca urmare a efectelor secundare de
nesuportat).
Mulți dintre aceştie sunt între timp încă în viață, chiar şi după 20 de ani de la testarea pozitivă HIV.
Şi conform statisticilor CDC dinainte de 1993 se arată clar că punctul de vârf al deceselor cauzate
AIDS a fost în 1991, după care numărul acestora a început an de an să scadă, deci chiar înaintea
inițierii terapiei combinate (mai multe substanțe vândute, mai mulți bani încasați) din 1995/1996.
Rezultă că nu această terapie este răspunzătoare pentru scăderea cazurilor de deces. Iar noile
statistici CDC ne prezintă actualmente o rată de deces similară cu cea din 1995/1996. Pai, atunci la ce
sunt bune combinațiile astea? Cum se poate aşa ceva? Se poate, dacă ne gândim... Qui bono?
Cercetătorul Vladimir Koliadin ne explică: „Aids în USA, începând cu 1993, a fost redefinită ca
afecțiune de mai multe ori de către CDC.” După 1993, o persoană era definită ca pacient AIDS atunci
când era detectată pozitiv la testul anticorpi şi avea mai puțin de 200 de celule T (celule ajutătoare) la
un mililitru de sânge. Deci nu mai erau definitorii criteriile vechi, conform cărora cineva care suferea de
Sarcoma Kaposi, PCP sau de Herpes Zoster era automat etichetată ca infectată cu AIDS (deşi vechea
definiție HIV plus Sarcoma Kaposi = AIDS este încă valabilă).
Această lărgire a definiției AIDS (care excludea prezența unor anumite afecțiuni) a dus la etichetarea
a foarte multe persoane ca infectate AIDS, deşi ele de fapt nu erau deloc bolnave. Era suficient ca o
analiză de laborator să arate o valoare sub 200 de celule T per ml sânge, ca respectivul individ să
aibe AIDS!. ( Aici trebuie să mai adăugăm faptul că, în fond, analiza de sânge este complect
irelevantă în ceea ce priveşte celulele T, acesta aflându-se numai într-un procent de maximum 2% în
sânge; restul de 98% se află în țesuturi, acolo unde îşi îndeplinesc activitatea pentru care sunt create
de către organism, aceea de susținere celulară).Oricum definirea clară a criteriului pe baza căruia este

50
stabilită această valoare de laborator nu se poate găsi nicăieri. Iar unele țări, cum ar fi Canada de
exempl, nu ia în considerare această analiză absolut deloc.
Desigur că în USA, ca urmare a aceste „şmechere” redefiniri a AIDS, numărul pacienților s-a dublat
peste noapte. (Mai mulți bolnavi, mai multe medicamente... Qui bono?). Iar ca urmare numărul
cazurilor de deces s-a înjumătățit pe măsura dublării respective, să spunem aşa. Pe de altă parte,
dacă s-ar fi făcut public faptul că numărul pacienților infectați AIDS a scăzut, aceasta ar fi condus şi la
scăderea subvențiilor guvernamentale, ceea ce nu se dorea deloc, nu?
Pe de altă parte, o meta-analiză efectuată în Europa, Australia şi Canada a arătat de că această
terapie combinată profită un număr insignificant de mic de pacienți (în 1996 doar cel mult 4,7%). Şeful
CDC, James Curran mărturisea el însuşi că în USA cel mult 10% din totalul pacianților au primit o
astfel de medicamentație.
Deşi întreaga poveste cu statisticile putem de la bun început să o dăm la o parte: nu există studii
controlate placebo! Din moment ce nu avem posibilitatea de a face comparație într-un studiu
fundamentat, cu cu grup-martor (placebo deci), nu putem desigur nici ştii cu exactitate dacă
medicamentația nou-introdusă este răspunzătoare sau nu pentru anumite efecte. Ceea ce este
interesant aici, este faptul că din 1987 (studiul Fischl din NEJM), în domeniul AIDS nu au mai fost
efectuate studii controlate placebo. Asta deoarece studiul amintit adineaura, asupra AZT, considera
acest medicament ca eficace. În consecință, nici teoria conform căreia medicamentația contra AIDS
prelungeşte viața pacientului nu are nici o acoperire factică.
Oamenii folosiți ca şi „cobai de laborator”
Studii recente ne arată că promisiunile pe care concernele farmaceutice le fac prentru
medicamentele lor sunt în mare măsură false. Iar când unele dintre ele par a ajuta, mai degrabă este
la mijloc cunoscutul efect placebo. Asta în timp ce din 1972 până în 2004 câştigul anual al industriei
farmaceutice a crescut de 25 de ori: de la 20 de miliarde dolari la 500 miliarde dolari.
Două studii efectuate de FDA (Organizația americană pentru omologarea medicamentelor) pledează
în favoarea efectuării de studii placebo pentru fiecare nou medicament. Lucru care are sens mai ales
având în vedere că în fapt unele medicamente nu au absolut nici o acțiune (deci sunt de la bun
început placebo vândut ca pilulă-minune). Iar acest lucru n-ar surprinde, luând în considerare faptul că
în general medicamentele sunt legate de (provoacă) efecte secundare, nu de puține ori atât de grave
încât cauzează moartea pacientului (cazuri desigur muşamalizate în mare parte).
Pentru testarea unor noi medicamente de multe ori sunt folosiți oameni. Astfel numai în USA există
3,7 milioane de persoane (marea majoritate emigranți) înregistrate ca probanți de medicamente
(contra cost, desigur). În 2004 a ieşit la iveală faptul că în USA, concerne farma cum ar fi de exemplu
GlaxoSmithKline, finanțează studii-coctail de până la şapte preparate, timp de ani de zile, care sunt
testate pe copii, în multe cazuri chiar pe nou-născuți.
De cele mai multe ori studiile se fac pe copii din America Latină sau Africa, din țările sărace, unii
dintre ei aflați sub îngrijirea unor organizații cum ar fi „New York Incarnation Childrens Center (ICC).
ICC care desigur că profita (financiar) de pe urma faptului că pune copii la dispoziție pentru studii.
„Stephen Nichols, de exemplu, era în 2002 nu numai conducătorul ICC, ci în acelaşi timp era membru
în comitetul de evaluare „Pediatric Medical Advisory Panel”, care controla astfel de experimente, ceea
ce reprezintă un conflic de interese monstruos” relatează Vera Sharav, conducătoarea Alliance for
Human Research Protection (AHRP).
În primul rând tesatrea medicamentelor pe copii se face mai ales în primele două faze ale studiilor,
faze care sunt legate de foarte mari riscuri, care pot aduce grave prejudicii sănătății, şi care nu prezină
nici un fel de avantaj de sănătate pentru aceşti copii. Scopul acestor studii nu este în primul rând să
creeze o terapie eficientă. Mult mai mare este interesul de a putea astfel afla cât de toxic poate fi un
nou preparat (Faza întâia), iar mai apoi de a constata dacă substanța activă din preparat are o acțiune
cât de cât (Faza a doua). Bioticianul Art Caplan ne spune: „Dacă în prima fază o substanță se
dovedeşte a fi folositoare pentru om, asta nu poate fi altfel considerată decât o „minune”.
„Micuții suferă îngrozitor de pe urma efectelor secundare provocate de substanțele testate” conform
jurnalistului Liam Scheff, care a descopeit şi publicat întreaga afacere în 2004. „Iar copii care nu vroiau
să ia medicamentele, erau în unele cazuri chiar obligați prin folosirea forței. În unele cazuri nou-
născuții primeau din partea chirurgilor sonde din plastic direct în stomac prin care erau intoduse, o
dată cu alimentele, şi substanțele testate, care ajungeau astfel direct în sistemul digestiv”. Urmările:

51
prejudicii aduse creerului şi măduvei osoase, orbiri, apoplexii, „iar unii copii chiar decedau” relatează
Scheff, care şi-a publicat în Internet articolul (Liam Scheff, „The house that AIDS built”, vezi
www.altheal.org/toxicity/house.htm ).
Articolul nu a rămas fără urmări, astfel că „New York Post” a preluat povestea sub titlul „ Prunci AIDS
folosiți ca şi cobai” termen pe care l-a preluat şi BBC în documentarul TV „Guinea Pig Kids”. (Se poate
vedea în video.google sub linkul:
http://video.google.de/videoplay?docid=7406294532562700084&ei=gACPSrjjGaCM2wKAjayrAQ&hl=
de precum şi în dailymotion.com sub linkurile:
http://www.dailymotion.com/video/x80na8_guinea-pig-kids-1_news
http://www.dailymotion.com/relevance/search/Guinea+Pig+Kids+2/video/x80n0z_guinea-pig-
kids2_news
În 2005 o anchetă oficială a ajuns la concluzia că „ cel puțin în unele experimente cu medicamente
regulile guvernamentale au fost încălcate, reguli care prevăd ca oamenii tineri (copii) să fie protejați de
riscurile cercetării medicale”. Ce frumos spus, nu?
În cele din urmă s-a pus în mişcare şi „New York Times”, care altminteri, în ceea cepriveşte tema
AIDS, este cel mai rapid în relatări. Într-un articol sunt citați doi pediatrii cu următoarele cuvinte: „Ar fi
fost o infracțiune să nu administrăm copiilor medicamente, căci doar astfel îi puteam ține în viață” şi
„Există dovezi convingătoare care arată că aceşti copii au fost ajutați prin medicamentele
administrate”. Care sunt aceste dovezi însă, cititorul nu are voie să afle. Şi noi la rândul nostru am
scris ziarului „New York Times” cu rugămintea de a ni se arăta dovezile, dar desigur că nu am primit
nici un răspuns. Pentru că nu exista nimic de arătat.
Şi lucrul acesta nici nu ne miră, căci „cine consultă literatura de specialitate, nu găseşte nicăieri nici
cel mai mic indiciu cum că medicamentele-AIDS pot prelungi sau chiar îmbunătăți viața copiilor” este
de părere cercetătorul AIDS David Rasnick. „Dimpotrivă, studiul Lamivudine în terapia copiilor infectați
HIV efectuat de Lewis et al. arată că într-un grup de 90 de copii, atunci când li s-a administrat
Lamivudine, nu s-a constatat nici măcar un singur caz în care starea sănătății să se amelioreze în
vreun fel.” Ba chiar din contră, datorită gravelor efecte secundare, 11 copii aflați într-o fază avansată
a bolii şi alți 10 care au suferit intoxicații cu Lamivudine, au fost scoşi înainte de termen din studiu, 6
dintre aceştia chiar decedând ulterior.
Şi totuşi ortodoxia AIDS merge tot înainte ca boul sovietic. Succesul cercetărilor, pentru care New
Yorker ICC a pus la dispoziție copii „au fost atât de convingătoare, încât experimentele au fost lărgite
şi la zonele Asia şi Africa” se fuduleşte Annie Bayne, purtătoarea de cuvânt a Columbia University
Medical Center, instituție implicată în „afacerea” respectivă. Ceea ce este mai puțin convingător, este
faptul că cercetarea AIDS şi concernele farma se concentrază mai nou pe țările sărace pentru a-şi
testa şi vinde medicamentele. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu verificarea eficacității aşa-numitele
microbicide, despre care se pretinde că ar împiedica transmiterea HIV pe cale sexuală, o găselniță
mai nouă despre care se pălăvrăgeşte mult în ultima vreme.
„Minunatele microbicide: gelurile vaginale pot salva viața a milioane de oameni” anunța maiestuos
revista „Lancet” în 2004, dar totuşi nu uita să menționeze că „mai întâi trebuie cineva să demnostreze
că acestea într-adevăr sunt eficace”. Asta înseamnă că din nou nu există nici o dovadă, dar „minunea”
este din nou anunțată cu surle şi trompete. Stim doar că reclama este sufletul comerțului.
Deja primele teste făcute cu un microbicid s-au sfârşit într-o catastrofă. Substanța nonoxynol-9 (n-9)
a fost inițial apreciată de către specialişti ca având un „potețial ideal”, deoarece în testele „in vitro”
(teste în laborator) substanța s-a dovedit a avea acțiunea scontată. Astfel că s-a trecut la testarea pe
„cobai umani”. 900 de persoane din Benin, Coasta de fildeş, Africa de Sud şi Thailanda au fost alese
ca probanți, doar că gelul (care trebuia aplicat în interiorul vaginului) a certificat o singură eficacitate, şi
anume aceea de a provoca daune celulelor epiteliale ale bietelor femei. Studiul AZT: o gigantică
rasoleală
„Atunci când există îndoieli asupra faptului că o nouă terapie este eficace sau nu, FDA trebuie să
desfăşoarte studii clinice care să cuprindă trei grupe de control, şi anume: unul căreia i se
administrează noua substanță, unu care primeşte vechea (până în acel moment folosită) substanță, şi
un al treilea grup de control, placebo” este de părere Marcia Angell, fosta şefă de la NEJM. Acest
lucru înseamnă pentru cercetarea în domeniul AIDS că în studiile făcute asupra medicamentelor noi
trebuiesc efectuate studii cu grup de control placebo, deoarece asupra acestor medicamente există

52
bănuiala că nu ar avea eficacitate. Lucru care este valabil şi pentru „celebrul” studiu Fischl din 1987,
care clama eficacitatea preparatului AZT.
Jurnalistul şi analistul John Lauritsen, care a putut consulta documentele FDA asupra studiului Fishl
ajunge la concluzia că acest studiu este o „excrocherie”; jurnalul elvețian „Weltwoche”califica studiul
ca fiind „de o superficialitate gigantică”; iar NBC News cataloga experimentele făcute ca fiind „profund
false” (critici care nu se găsesc în restul mass-mediei, căci acolo declarațiile elitei cercetătorilor AIDS
sunt luate ca şi „texte sfinte” care nu mai au nevoie de nici o verificare, sau pentru că, aşa cum
recunoştea redacția jurnalului „Neue Zuericher Zeitung”, nu auziseră niciodată despre Studiul Fischl,
unul dintre cele mai ample studii asupra AZT).
Dar să vedem mai îndeaproape despre ce este vorba. Experimentele Fischl au fost întrerupte după 4
luni, după ce 19 persoane din grupul placebo (deci cei care nu primeau AZT, ci o pastilă fără nici o
eficacitate) şi o persoană din aşa-numitul grup „verum” (cei care primeau AZT) au decedat. Astfel s-a
ajuns la concluzia că AZT este eficace, conform principiului „de- ai lor au murit mai mulți decât de-ai
noştrii.”
Doar că toată treba asta nu prea stă în picioare. Un studiu care se desfăşoară pe o perioadă de doar
4 luni! este, având în vedere practica curentă, de a testa medicamentele noi pe perioade de ani de
zile, o chestie neserioasă. Aici trebuie să avem în vedere, un fapt de altfel bine cunoscut, că terapia
standard contra AIDS, este o terapie care se prelungeşte pe durat întregii vieți a pacientului, nu doar
pe 4 luni. (De altminteri astfel de practici, de a desfăşura studii „fulger” este din păcate mai nou
întâlnită şi în cazul altor afecțiuni, cum ar fi cancerul sau afecțiunile cardiace, facându-se astfel
economie la investiții).
În USA de exemplu se alocă în fiecare an circa 100 de miliarde de dolari pentru cercetarea
medicală, adică dublu față de acum 10 ani, iar aproape o treime din această sumă este luată din banii
plătiți de cetățeni (impozite ficale). Şi totuşi studii pe durată de timp lung aproape că nu există: doar
1,6% din aceste sume alocate cercetării sunt folosite pentru „long-term studies”. Ceea ce înseamnă
pentru pacienții care primesc astfel de medicamentații un fel de „ruletă rusească”, este de părere
medicul britanic Robert Califf.
Dar din dou despre AZT. Studiul mai sus amintit a fost finanțat de către producătorul AZT, firma
Wellcome (astăzi GlaxoSmithKline), ceea ce reprezintă un evident conflict de interese. Eu fac un
medicament, eu îl testez, eu îl vând, eu câştig miliarde cu el. Vi se pare corect? Nu am întâlnit nici un
negustor care să spună că marfa lui e proastă, şi să ne recomande să nu o cumpărăm! În fine,
respectivul conflict de interese se pare că nu a deranjat pe nimeni. Dar nu a deranjat pe nimeni nici
faptul că respectivul studiu erea neglijent şi incorect realizat, astfel încât nu avea nici o valoare. Spre
exemplu, condiția studiului erea aceea de „dublu-orb”, adică nici medicii nici pacienții nu aveau voie să
ştie care pacient cărei grupe (reală sau placebo) îi aparține. Această condiție nu a mai fost respectată
deja de la scut timp după demararea studiului. Unii probanți au cerut chiar expertize, pentru a fi siguri
că primesc preparatul real, şi nu placebo (asta ca urmare a propagandei incorect desfăşurate în
favoarea AZT).
Pe lângă aceasta, persoanele din grupul real, care aveau de luptat cu efectele secundare grave ale
AZT, a primit un sprijin medical mult mai mare din partea personalului implicat în studiu (medici), în
comparație cu cei din grupul placebo. Astfel în grupul AZT, 30 de pacienți care au primit mai multe
transfuzii de sânge până la terminarea studiului (deci a celor 4 luni), în timp ce în grupul placebo astfel
de transfuzii au primit numai 5 persoane. „Regulile studiului au fost în permanență încălcate” relatează
reportera NBC Perri Peltz în 1988, „iar dacă toți pacienții care au încălcat regulile studiului ar fi fost
excluşi din acesta, n-ar mai fi rămas nici un pacient în studiu.”
„În timpul realizării documentarului nostru” îşi aminteşte Peltz, „am solicitat de mai multe ori
interviuri doctorului Anthoni Fauci (cel mai înalt functionar AIDS din USA) precum şi comisarului FDA
Frank Young, dar ambii au refuzat orice interviu”. Iar cu astfel de refuzuri de a sta de vorbă asupra
faptelor concrete, cu cărțile pe masă, s-au lovit de-a lungul anilor toți cei care încercau să ridice
întrebări critice asupra teoriei HIV=AIDS. De ce oare? De exemplu renumitul medic şi epidemiolog
britanic Gordon Stewart spune că „am întrebat mereu autoritățile de sănătate, redactorii şefi ai unor
publicații de specialitate şi restul experților care se ocupau cu tema AIDS dacă pot să-mi pună la
dispoziție dovezile pe care se baza această teorie, şi, începând din 1984 aştept şi tot aştept şi tot nu

53
primesc nici un răspuns.” Sunt convins că între timp ştie şi Dl. Doctor Gordon Stewart că nu poate
vedea dovezi care nu există şi nici răspunsuri care nu au cum să fie formulate.
Harvey Bialy, co-fondator al „Nature Biotechnology” spunea: „Am obosit să tot aud din partea „elitei”
cercetătorilor AIDS, că nu are timp să răspundă argumentelor ridicate de criticii teoriei HIV=AIDS,
deoarece sunt prea preocupați cu salvarea vieților oamenilor, deşi „episcopii” teoriei AIDS spun mereu
că pot desființa toate argumentele critice într-un singur minut.” Adică, noi, valoroşii cercetători AIDS,
deținătorii adevărului absolut, salvăm viețile a mii de oameni, şi deci nu avem timp de pierdut cu
cârcotaşi inconştienți ca voi. Simpatici! Sau poate doar impertinenți?
Şi noi la rândul nostru (Koehnlein şi Engelbracht) ne-am adrest pricipalelor jurnale mass-media sau de
specialitate cum ar fi: New Yorh Times, Washington Post, Newsweek, Time, Der Spiegel, stern, Die Zeit,
Tageszeitung, Weltwoche, Neue Zuericher Zeitung, Nature, Science, Spektrum der Wissenschaft, etc.
cerându-le să ne numească studiile care dau răspuns la următoarele întrebări:
- dacă virusul HI este confimat (conform primului postulat al lui Koch);
- dacă aşa-numitele teste anticorpi, PCR sau cel de numărare a celullor T sunt relevante în
legătură cu diagnosticul HIV=AIDS;
- dacă bolile cuprinse sub denumirea generică de AIDS au ca şi cauză primară şi unică virusul
HI;
- dacă HIV este molipsitor, deci transmisibil sexual sau prin sânge,
- dacă preparatele antiretrovirale sunt eficace sau cel puțin prelungesc viața pacientului;
- dacă statisticile prezentate de OMS şi UNAIDS sunt corecte;
- dacă drogurile, medicamentele şi subnutriția pot fi complect excluse ca şi cauze primare
pentru AIDS;
Totuşi nu ne-a fost nici până azi, nici măcar un singur studiu nominalizat (indicat). Nu am primit nici
un fel de răspuns. Aceeaşi soartă au avut-o şi scrisorile adresate savanților ortodocşi din domeniul
AIDS. Printre alții Declan Butler, autor publicist la „Nature” afirma în 2003: „Cercetătorii recunoscuți în
domeniul AIDS resping ferm acuzațiile aduse teoriei HIV=AIDS”, cum că HIV nu este cauza AIDS. Dar
atunci când l-am rugat să ne prezinte dovezi ale afirmației sale sub forma unui studiu, Butler nu a dat
nici un răspuns. Probabil un nou butler (majordom în engleză) al „elitei” ştiințifice AIDS!
L-am contactat şi pe John Moore de la New Yorker Cornell University, care era citat în articolul lui
Butler din „Nature” cu opinia cum că „ revizioniştii trebuiesc ignorați” complectând că aceştia pornesc
o dispută pe care nu o pot câştiga, datorită faptului că nu se bazează pe fapte”. Totuşi când l-am
îtrebat pe Moore, dacă ne poate aduce dovezile factice pentru teoria HIV=AIDS susținută de el, acesta
a răspuns doar că: „Singurele lucruri care animă separatişii în ideea că „HIV este o pisicuță mică şi
blândă” sunt Prostia şi Răutatea”. Pofitm dovadă!
Despre acest „model-de-cum-să-nu-răspunzi” (model of how not to responde) scrie istoricul Horace
Judson următoarele: „Aspectul central în problematica comportamentului greşit este modul în care
instituțiile răspund la critică. În permanență funcționarii şi savanții cu funcții de răspundere apelează la
toate mijloacele posibile pentru a nu da nici un răaspuns. Astfel de răspunsuri „murdare” (ne-curate)
sunt întotdeauna dovada clară că avem de a face cu un comportament greşit, că ceva este de
ascuns.”
Însă toate aceste răspunsuri murdare sau întrebări curate nu mai sunt de nici un folos probanților
din studiul Fischl, căci după 4 ani, 80% dintre ei erau deja trecuți în cealaltă lume, iar nu mult după
aceea, i-au urmat şi restul de 20%. Ceea ce nu poate mira pe nimeni, AZT fiind un toxic extrem de
puternic, un preparat asemănător celor folosite în chemoterapii, care fusese pentru prima oară
preparat de cercetătorul Jerome Horwitz în anii 60. Scopul inițial alu lui Horwitz fusese să creeze un
inhibator ADN, pentru a opri creşterea celulelor, şi astfel a-l folosi contra celulelor cancericene. Dar tot
ce a reuşit Horwitz cu preparatul său AZT, a fost să plaseze şoarecii pe care făcuse experimente în
poziția culcat pe spate şi cu picioarele țepene în sus.
„Pe hârtie logica lui Horwitz era răpitoarea, minunată, dar în realitate ea nu funcționa absolut deloc”
rezumă jurnalistul de la „Businessweek”, Bruce Nussbaum în cartea sa „Good Intentions – How Big
Business and the medical Establishment are Corruting the Fight Agains AIDS, Alzheimer, Cancer, and
More”. „În cele din urmă Horwitza fost atât de sătul şi scârbit de AZT, încât, aşa cum el însuşi spunea,
l-a aruncat la lada de gunoi, şi nici măcar nu şi-a mai păstrat notele de laborator din toți aceşti ani. Nici
la Oficiul de Invenții şi Patente Horwitz nu s-a prezentat niciodată cu acest preparat”.

54
Dilema terapiei AIDS
Şi totuşi pentru AIDS a fost AZT scos din sertarul (mai bine spus din gunoiul) unde fusese aruncat.
Iar ipoteza HIV=AIDS, la fel ca şi alte ipoteze virale pentru afecțiuni grave, cum ar fi leucemia,
cancerul mamar sau scleroza multiplă, s-ar fi risipit de mult în vânt dacă nu ar fi fost introdusă, în
1987, terapia AIDS, care în dozajul practicat la acea vreme pentru AZT, era absolut mortală.
Faptul că medicii au trecut cu vederea toxicitatea AZT, care cauza decesul pacienților, considerând
că AIDS este o maladie mortală, cauzată de un virus ucigaş, s-a infiltrat în mintea tuturor începând
încă de la primele cazuri ale pacienților de la începutul anilor 80. Astfel, în momentul introducerii AZT
în terapie, nimeni nu s-a mirat de faptul că pacienții (îngițind ortăvitorul AZT) mureau în scurt timp.
Virusul era de vină, care era atât de agresiv! Şi în consecință nu este de mirare nici faptul că prin
studiul Fischl s-a considerat a avea în mână o dovadă a eficacității preparatului AZT.
Faptul că drogurile sau medicamentele (mai ales cele antivirale) ereau extrem de toxice, şi faptul că
în urma folosirii acestora apăreau simptome foarte grave, pe care tocmai terapia ar fi trebuit să le
preîntâmpine (distrugerea mitochondriilor, anemia, afectarea măduvei osoase şi prin aceasta a
sistemului imunitar, etc), au fost lucruri la care nimeni nu s-a mai gândit în „nebunia virală” declanşată
prin HIV ( nu în corpul, ci în capul oamenilor).
S-a format astfel un cerc vicios: virologii nu aveau nici o dovadă pentru ipoteza care susținea că un
virus (HI) declanşa toate acele boli cuprinse sub termenul generic AIDS. Dar ca urmare, din aceasta
s-a extras „dovada” că medicamentele anti-AIDS sunt eficace. Iar isteria fiind declanşată şi
implementată, medicii (mai ales în țările dezvoltate) nu terapiau o persoană pentru că era bolnavă
(foarte mulți pacienți se simțeau bine din punct de vedere al sănătății), ci doar pentru că ereau testați
pozitiv, în baza testelor anticorpi, PCR sau de numărare a celulelor T, teste despre a căror „exactitate”
am vorbit mai înainte.
Medicilor le fususe spus de către virologi că un virus mortal (HI) există în pacient, virus care mai
devreme sau mai târziu va declanşa o boală necruțătoare. Bun! Doar că medicamentația recomandată
era extrem de toxică, afectând direct sistemul imunitar, şi astfel se îndeplineau exact acele condiții pe
care se presupunea că le provoacă virusul (deficință gravă a sistemului imunitar care în cele din urmă
ducea la moartea pacientului). Cu alte cuvinte: oameni sănătoşi erau „terapiați”, iar orice simptom de
înrăutățire a stării de sănătate era pus pe seama infecției virale, pe care „din păcate” terapia nu o
putea ține în frâu.
În final, când medicamentele nu reuşeau să restabilească starea de sănătate a unui pacient, toate
acestea ereu puse pe seama faptului că virusul este „extrem de rafinat”, aducându-se în discuție faptul
că apăreau mereu şi mereu mutații genetice în virus care îi dădeau acestuia capacitatea de a rezista
la terapie. Iar pacientul murea având simptome tipice AIDS, cum ar fi demența, pierderea în greutate
(anemia), afectarea sistemului nervos. Pentru că toți aveau ideea fixă că HIV este răspunzător, nu-şi
mai putea nimeni închipui că pacienții mureau nu în ciuda, ci tocmai datorită medicamentației
prescrise de medici.
Într-adevăr, existau cazuri de pacienți „pozitivi”, care erau bolnavi, şi cărora le mergea mai bine în
urma terapiei cu medicamente antiretorvirale. Dar aceasta se întâmpla datorită faptului că aceşti
pacienți sufereau de aşa-zise „afecțiuni oportuniste” (adică afecțiuni care apăreau ca urmare a
deficienței sistemului imunitar, dar care aveau o cauză naturală, şi nu una virală). Deci ei ereau atacați
de bacterii şi fungii, cărora sistemul imunitar nu le opunea decâ o rezistență complect insuficientă. Iar
prin terapia „cu flinta” (care împrăştie bucățelele de metal haotic, în toate direcțiile), adică cu AZT, tot
ce era substanță ADN, era distrus, inclusiv fungiile, bacteriile, tuberculii şi tot felul de alți microbi. În
acest fel se părea că terapia ajuta, dar aceasta doar în cazurile „stadiul final” al bolii. De unde
concluzia cum că AZT este eficace (şi în general medicamentele antiretrovirale).

55
Medicament Producător Toxicitate (conform Valoarea terapeutiă
instrucțiunilor de (conform instrucțiunilor
folosire) de folosire)

Retrovir (AZT) GlaxoSmithKline „provoacă intoxicarea Retrovir nu este un

sângelui, anemie medicament care să
gravă” vindece o infecție HIV

„folosirea Retrovir pe o „Efectele pe termen

perioadă de timp mai lung ale Retrovir nu
îndelungată duce la sunt deocamdată
resducerea musculaturii cunoscute”.
sau la daune grave
aduse „Efectele pe termen
ficatului , printre care lung asupra uterului
unele care por chiar sau a copiilor nu sunt
provoca moartea” cunoscute, existând
posibilitatea apariției
cancerului”

Vuramune (Nevirapine) Boehringer-Ingelheim „Administrarea „Viramune nu este un

Viramune poate duce preparat care vindecă
la reacții grave ale pielii infecția HIV”
precum şi la perjudicii
asupra ficatului, care
pot cauza decesul”
Sursa: Liam Scheff, „The House that AIDS built” (www.altheal.org/toxicity/house.htm) Însă mult mai
logic ar fi fost ca mai întâi să fie focusată terapia asupra eliminării „infecțiilor oportunistice”, adică să
se administreze mai întâi antibiotice şi antifungice, pentru eliminarea agenților patogeni „oportunişti”
(cei care profitau de oportunitatea creată prin slăbirea sistemului imunitar). Cât de necesară ar fi fost
o astfel de procedură terapeutică ne arată clar un studiu publicat în 1998 în „American Journal of
Respiratory and Critial Care Medicine”. În acest studiu se arată că pacienții testați pozitiv, care
sufereau de tuberculoză şi terapiați cu medicamentație antiretrovirală le mergea evident mai rău
decât celor terapiați cu medicamentația standard contra tuberculozei.
Din punctul de vedere ortodox aceasta este un paradox, care s-a încercat a fi explicat prin
„ImmunRekonstitutions-Syndrom” (sindromul de reabilitare a sistemului imunitar). Explicația consta în
aceea că se spunea cum că la bolnavi creştea numărul de celule T (deoarece aparent HIV era inhibat)
dar din punct de vedere fizic pacienților le mergea rău. Dar cândva le va merge pacienților mai bine
(pe lumea cealaltă?).
Totuşi, la o privire mai atentă a datelor prezentate în studiul respectiv, nu se putea constata nici o
creştere sensibilă a numărului de celule T. Deci nu se îmbunătățea nici situația sănătății pacientului.
Ba din contră. Agravarea bolii era cauzată de chemoterapia antivirală aplicată, care provoca daune
grave sistemului imunitar. În consecință o terapie tuberculostatică eficientă (combinație de 4
antibioltice administrată timp de 6 luni, după care o combinație de 3 antibiotice timp de 3 luni) era cea
care trebuia efectuată mai înainte de a se trece la o terapie antiretrovirală. În loc de aceasta însă,
astăzi se aplică pacientului ambele terapii simultan: o terapie tuberculostatică formată dintr-o
combinație de 4 antibiotice, simultan cu o terapie anti-HIV. Un cocktail chimic ale cărui efecte sunt
greu de prevăzut, şi la care deseori pacienții nu rezită, nu supraviețuiesc.
Deasemenea, ar fi normal ca după dispariția simptomelor bolii, terapia să fie suspendată
(administrarea de medicamente), aşa cum se întâmplă în mod normal în marea majoritate a
afecțiunilor. Dar „credința” în infecția HIV ca singură cauză a simptomelor (bolii) împiedică această
desfăşurare normală. În loc de aceasta, apare fixația asupra „valorilor de laborator”.
Se întâmplă, de exemplu, ca după o întrerupere a terapiei valorile măsurate prin PCR să crească din
nou. Aceasta va fi interpretată de către medicina şcolastică, conform dogmei (pentru care însă nu

56
există dovezi), că HIV s-a „aruncat” din nou asupra celulelor T. Ca urmare, se prescriu din nou
medicamente antiretrovirale. Iar dacă pacientului îi va merge din nou prost, acest fapt va fi pus pe
seama virusului HI (şi nicidecum pe seama medicamentelor otrăvitoare), şi consecința finală va fi
decesul pacientului.
(N.t. - Îmi cer iertare din capul locului, căci nu vreau să creadă nimeni că am ceva contra islamului
şi/sau mahomedanismului. Dar aici îmi amintesc ceea ce am citit despre cauza interdicției de a mânca
porc. În religia islamică se spune că Dumnezeu a aruncat toate păcatele pe porc, pentru a nu cădea
asupra oameniolor. Bun, acum atâtea sute, mii de ani în urmă, oamenii gândeau în felul în care-l
puteau face atunci. Azi, ne-am modernizat. Toate păcatele cad asupra virusului. Deci, nu consumați
virusuri! E o glumă , dar una tristă. Atunci când medicii nu ştiu sau nu pot explica cauzele unei boli,
dau vina pe un virus. De câte ori veți auzi chestia asta, căutați ori să găsiți cauza afecțiunii în cu totul
altă parte, ori măcar să schimbați doctorul cu, eventual, unul mai competent.)
Total fixați pe AZT: decesele lui Freddie Mercury, Rudolph Nureiev şi Arthur Ashe
Chiar şi unor personalități foarte bine cunoscute le-au fost administrate (contra cost, desigur)
preparate cum este AZT, ca fiind singura şansă în lupta contra AIDS. De exemplu lui Freddie Mercury,
conducătorul celebrei formații „Queen”. Acesta era bisexual, şi în isteria provocată de AIDS de la
sfârşitul anilor 80, s-a lăsat testat. Rezultatul: pozitiv! Desigur, bietului om i s-a făcut frică, şi în
consecință a urmat sfatul medicului său, de a înghiți AZT. Dozajul de la acea vreme era „criminal”:
1500 ml zilnic. Înaintea morții, survenite la 24 Noiembrue 1991, la vârsat de 45 de ani, Mercury arăta
ca un schelet ambulant.
Rusul Rudolf Nureiev, pe care foarte mulți îl consideră cel mai mare balerin al tuturor timpurilor, a
început şi el la sfârşitul anilor 80 să înghită AZT. Nureiev (homosexual) fusese doar testat pozitiv, dar
nu avea nici o afecțiune evidentă (adică în rest era sănătos tun). Medicul său, Michel Canesi, l-a
avertizat asupra acțiunii mortale a preparatului, dar Nureiev s-a hotărît în cele din urmă: „Vreau
medicamentul!” Ceea ce nu i-a ajutat, desigur, decedând în 1993 în Paris, în acelaşi an în care şi
fostul tenismen câştigător al Wimbledonului, Arthur Ashe a decedat în vârstă de 36 de ani, după ce
fusese testat pozitiv în 1988 şi fusese terapiat cu AZT. Medicul său i-a adminitrat o „doză de cal” din
AZT.
Totuşi Ashe a realizat într-un târziu cât de otrăvitor era AZT. Astfel el scria în „Washington Post” din
Octombrie 1992: „Derutant pentru noi, pacienții AIDS, este faptul că există un număr tot mai mare de
experți care spun că HIV nu este singurul agent patogen pentru AIDS. Dar „elita” medicală este prea
rigidă pentru a accepta modificarea dogmei virale şi/sau a testelor clinice”. Ashe dorea să întrerupă
administrarea de AZT, dar nu a avut destul curaj: „Ce ar trebui să-i spun medicului meu?” a fost el citat
în „New Daily News”.
Steaua baschetului, „Magic” Johnson: „Nu este nimic magic in AZT, şi nici AZT în „Magic”
Ceea ce nu a avut curaj să facă Ashe – să înfrunte dogma medicală şi să refuze AZT – a făcut mega-
starul baschetbalului, Earvin „Magic” Johnson, fapt care în mod cert i-a salvat viața.
La finele anului 1991 o ştire a jocat lumea sportului, „Magic” Johnson fusese testat HIV pozitiv. Încă
un motiv de băgat frica în oameni, cum titra magazinul „Time” pe data de 18 Noiembrie 1991: „AIDS
poate lovi pe orcine, chiar şi pe „Magic” Johnson!” Cauza infectării: prin sex cu o femeie (acuma nici
asta nu mai era voie). Oricum, fapt este că Johnson fusese testat pozitiv. De asemenea fapt este că
Johnson era la acea dată „sănătos tun”, în plin vârf al carierei sportive (dacă era bolnav, n-ar mai fi
putut juca). Şi de asemenea fapt este că „prințul AIDS” Anthoni Fauci precum şi medicul personal al lui
Johnson, nimeni altul decât cercetătorul AIDS David Ho, l-au îndemnat insistent să accepte terapia cu
AZT. Iar Johnson le-a urmat sfatul.
Doar că starea de sănătate a lui Johnson a început din acel moment într-adevăr să se înrăutățească
rapid, şi anume atât de rău, că „mă simt, ca şi cum ar trebui în fiecare zi să vomit”. Dar datorită fricii,
isteriei şi „inchiziției” medicale, nimănui nu-i trecea prin cap să pună aceste simptome pe seama
medicamentației.
Dar prea mult timp nu a fost nevoie să se mediteze asupra acestei situații, căci, iară, simptomele lui
Johnson au dispărut ca prin minune. Şi deja în vara lui 1992, la Jocurile Olimpice de la Barcelona,
Johnson a condus echipa americană spre cucerirea medaliei de aur. Dacă ne gândim că doar cu un
an înainte, în 1991, mass-media anunțase retragerea sa din viața sportivă. Ceea ce însemna că
Johnson a depus un efort uriaş, care nu se putea concepe la o persoană aflată sub medicamentație

57
AZT. Deci, este de presupus că Johnson a luat doar pentru o scurtă perioadă de timp, AZT, după care
a întrerupt terapia. Ceea ce a dus şi la dispariția ca prin minune a simptomelor rele avute înainte.
Abea mai târziu, în 1995, într-o convorbire particulară care a avut loc în Florida, Johnson într-adevăr a
recunoscut că a luat AZT doar pentru o scurtă perioadă de timp. Medicamentele aveau practic efecte
secundare insuportabile, astfel încât Johnson a întrerupt terapia. Şi astfel a devenit celebru citatul: „Nu
este nimic „magic” în AZT, şi nici AZT în „Magic” (Johnson)”. Hemofilii şi AIDS
La cimentarea definitivă a „credinței” că AIDS este o afecțiune virală şi-a adus contribuția şi studiul
Darby în septembrie 1995, publicat în „Nature”. În acest studiu au fost comparate decesele hemofililor
testați pozitiv cu cele ale celor testați negativ, din Anglia. În acest studiu statistc se poate vedea cum
rata mortalității „pozitivilor” a crescut permanent în 1986 şi 1987. În comparație, rata mortalității printre
negativi a rămas practic constantă. Ceea ce a fost considerat de către medicina şcolastică, ca fiind o
dovadă a originii virale a AIDS.
Şi totuşi şi contra acestui studiu şi a concluziilor lui s-au făcut auzite critici acerbe. Cercetătorul Mark
Craddock, pe care l-am mai amintit, a trimis la „Nature” un articol critic, care însă a fost respins la fel
ca şi toate celelalte critici aduse studiului Darby, cum ar fi cea a lui Peter Duesberg. Care erau însă
argumentele criticilor acestui studiu?
Ceea ce le lipseşte hemofililor este „factorul de coagulare VIII”, care începând cu anii 60 era
administrat hemofililor sub formă de preparat. Fapt care a condus la o permanentă prelungire a duratei
vieții hemofililor, şi anume până în 1985, adică exact până în momentul în care a fost introdus testul
anticorpi HIV. Acest aspect hotărâtor a fost însă în mod fraudulos omis în studiul Darby!
Prin introducerea în 1985 a testului anticorpi, acesta a intrat imediat şi masiv în practica curentă.
Simultan toată lumea avea în cap paradigma: test pozitiv= infecție HIV=AIDS=condamnare la moarte.
Aceasta a dus la o creşterea a ratei sinuciderilor, desigur şi în rândul hemofililor, persoane care erau
conştiente de problemele lor de sănătate anterioare.
Cel care primea „sentința pozitiv” suferea un adevărat şoc. Nemai vorbind de faptul că, în urma
acestei sentințe, ereau considerați automat pacienți AIDS (în loc de hemofili, deci, cinic vorbind, erau
avansați „în grad”). Ca urmare, cercetătorii şi medicii probau pe ei tot felul de preparate, unele dintre
ele ca terapie permanentă, printre care antifungice sau antibiotice care subpresau divizarea celulară.
Ori tot aşa stăteau lucrurile şi cu hemofilii pozitivi. Care în afară de hemofilie, puteau să fie în general
sănătoşi, şi care totuşi ca urmare a intoxicării cu medicamentele respective, într-adevăr se
îmbolnăveau.
Ori aici, în acest studiu Darby, nu ni se spune ce fel de terapii sau medicamentații primeau hemofilii
care ereau testați pozitiv. Doar faptul că ereau pozitiv, nu este suficient pentru nivelul unui astfel de
studiu, şi mai ales pentra a trage astfel de concluzii din el. Acest fapt, că în studiu nu se menționa
dacă hemofilii pozitivi erau sub terapie cu medicamente antiretrovirale, este confirmat şi de şeful
revistei „Nature”, Maddox, în 1995.
Şi totuşi se poate citi în „Spiegel” în 1985 :”Mai mult de o duzină de medicamente sunt în USA în
probe clinice – dar până acum toate cu efecte secundare grave şi cu prea puține rezultate pozitive.
Chiar şi substanța preferată studiată la Institutul Pasteur din Franța, anume „HPA 23” , cu care a fost
Rock Hudson terapiat încă din toamna anului trecut, are deficiențele ei. În Paris este în desfăşurare un
studiu cu 33 de probanți terapiați cu „HPA 23”; dar la unii dintre aceştia administrarea medicamentului
a trebuit să fie întreruptă, deoarece sângele şi ficatul fuseseră extrem de puternic afectate.” În fine,
în 1987 a apărut pe piață AZT, şi toți pacienții AIDS, inclusiv hemofilii, au primit în cadrul terapiei acest
medicament „mortal”, ceea ce clarifică şi faptul că mortalitatea în rândul hemofililor pozitivi a crescut în
această perioadă.
Rock Hudson, după cum se ştie, a murit în 1985 cu diagnosticul de AIDS. Ceea ce se ştie însă mai
puțin este faptul că partenerul masculin al lui Hudson era testat negativ şi nu a avut simptome de
boală, ceea ce din nou indică faptul că AIDS nu este o maladie contagioasă. Aceasta şi toate celelalte
inexactități ale ipotezei HIV=AIDS au fost sesizate şi de deputatul în Congresul American Gil
Gutknecht în anii 90. Astfel că funcționarii de vârf din elita cercetării AIDS au fost confruntați cu o serie
de întrebări critice ridicate de Gutknecht. Printre altele: „Unde sunt dovezile, din care să rezulte clar,
că AIDS este o afețiune contagioasă?” Dar nici măcar Gutknecht nu a primit un răspuns pertinent la
întrebarea aceasta.

58
 Însă înapoi la hemofili. Plasma sangvină destinată hemofililor este, înainte de preparare, solidificată
prin frig, şi asta deseori pentru timp îndelungat. Ori unui astfel de tratament nu ar putea lăsa virusul în
viață, presupunând că acesta ar exista. Cel puțin aşa spune medicina şcolastică. Astfel constată şi
CDC, autoritatea americană antiepidemiologică, faptul că riscul de a exista virusul HI în plasma astfel
tratată este practic nul. „lnterpretări incorect ale unor cercetări de laborator au alarmat inutil anumite
persoane”. Şi nici nu poate mira faptul că în toată literatura de specialitate nu se cunoaşte nici măcar
un singur caz în care un medic sau un cadru medical să se fi infectat cu HIV de la un pacient AIDS.
(Exact aşa stau lucrurile şi în cazul HCV, hepatitei C; vezi următorul capitol).
Africa: cum sunt bolile vechi redefinite ca AIDS
Titlurile din ziare şi ştirile de la televizor sunt groaznice: câteva milioane de african au AIDS şi ca
urmare a acestei boli vor muri. Dar în realitate aceste evaluări sunt efectuate pe computer de către
OMS, evaluări care se bazează pe informații foarte îndoielnice. Şi apar ca exagerări grosolane dacă
privim situația actuală din țările care acum 10-15 ani se preconiza că vor fi depopulate.
„Recensământul din Tanzania ne arată că populația țării are o rată de creştere de 2,9% anual” scrie
autorul sud-african Rian Malan într-un articol apărut în 2003 în magazinul de ştiri „Spectator”, articol
care purta titlul „Africa nu moare de AIDS!” „Sau să privim situați din regiunea de la vest de lacul
Victoria, adică tocmai acolo unde HIV a apărut pentru prima oară în Africa, şi unde astăzi n-ar trebui
să mai găsim nici un locuitor. Până în 1988 rata de creştere a populației era de 2,7% anual, iar mai
apoi, în perioada în care epidemia era tocmai în apogeul ei, rata creşterii populației a fost de 3,1% pe
an. Iar ultimele relatări din Uganda ne prezintă o situație asemănătoare.”
„AIDS este o afacere uriaşă, şi probabil că în Africa infloreşte cel mai bine” afirmă James Shikwati,
fondatorul „Inter Regional Economic Network” din Nairobi (Kenia) în 2005, într-un interviu cu
redactorul Thilo Thielke de la „Der Spiegel”. „Cu nimic alteva nu se pot atât de uşor face bani decât cu
cifrele şocante din statisticile AIDS. Aici AIDS este o boală politică, şi trebuie să fim extrem de
susceptibili.” Dar nimeni nu devine bănuitor în cercurile înalte politice, ştiințifice, economice sau
mediale, nimeni nu observă discrepanțele dintre prevestirile apocaliptice („Afica va fi depopulată de
către HIV”) şi situația reală (rată mare de creştere a populației).
Şi în ziua de azi se pleacă de la credința fermă că testul anticorpi HIV, care este baza dignostizării
AIDS, şi deci care este şi baza calculelor OMS, este un test în care se poate avea deplină încredere.
Astfel în 1994 apare în jurnalul de specialitate „Journal of Infectious Diseases” o lucrare a lui Max
Essex, nimeni altul decât unul dintre părinții cercetării ortodoxe AIDS, precum şi unul dintre promotorii
teoriei cum că AIDS provine inițial din Africa.
Cu atât mai remarcabil este faptul că Essex constată în lucrarea sa că pacienții bolnavi de lepră
reacționau pozitiv la testul anticorpi HIV. Tocmai de aceea Essex recomandă precauție în evaluarea
testelor, mai ales în cazul pacienților bolnavi de lepră sau tuberculoză. Iar acolo unde aceste afecțiuni
sunt cel mai des întâlnite, mai ales în statele central-africane, testul anticorpi HIV nu ajunge pentru a
certifica cu siguranță o infecție AIDS.
Neville Hodginson, în trecut corespendent pe teme medicale la „Sunday Times” se ocupă de
această temă şi întreprinde călătorii de săptămâni întregi în Africa. „Atunci când întrebam, din ce
cauză mureau oamenii acolo, mi se răspundea mereu la fel: de AIDS? Dar dacă insistam şi întrebam
de ce boală anume primeam răspunsuri ca: acest pacient a avut tuberculoză, celălalt diaree crinică,
acesta de aici a avut malarie, iar celălalt lepră; toate acestea fiind afecțiuni care se cunosc de sute de
ani în Africa. Dar mai nou toate sunt „re-definite” ca fiind AIDS”. Aici ar trebui să ne gândim şi la
guvernele corupte din aceste țări, pentru care este mult mai rentabil să afirme că lumea moare acolo
de AIDS, decât de maladii care sunt specifice țărilor sărace şi populțiilor subnutrite, care trăiesc în
mizerie. Astfel că ajutoarele internaționale pentru dezvoltare pot fi redirecționate în propriile buzunare,
iar mortalitatea cauzată de sărăcie, în conturile AIDS.
Karry Mullis, laureat cu Premiul Nobel spunea: „Au avut statistici cu cifre mari de infectați AIDS
înainte de a realiza că anticorpii pentru malarie, pe care îi are fiecare în Africa, dau un rezultat pozitiv
în test.” Şi nu numai la malarie, dar şi la o întreagă duzină de alte boli tipice acestor țări, cum ar fi
febra cronică, anemia (slăbire), diareea sau tuberculoza, acest aşa-zis test HIV poate indica „pozitiv”.
Ceea ce în presă şi mass-media este calificat ca epidemia HIV/AIDS africană este în realitate un
sumarium de afecțiuni bine cunoscute care au îndeaproape de a face cu sărăcia şi condițiile de trai din
aceste regiuni. Cine discută corect despre AIDS în Africa, nu poate evita tema sărăciei. O treime din

59
populația Africii este subnutrită, peste 30% dintre noii-născuți se nasc cu o greutate corporală sub cea
normală. Şi după cum se ştie de mult subalimentația este unul dintre principalii factori de favorizare a
apariției multor boli, printre care şi tuberculoza. Nemai vorbind de condițiile de igienă catastrofale.
Oricum îmbucurător este faptul că, în anul 2004, jurnalul de specialitate „The Lacet” s-a ocupat în
sfârşit de aceast aspect, publicând un articol cu titlul „Prevenția HIV/AIDS prin reducerea sărăciei”. Iar
preşedintele Africii de Sud, Thabo Mbeki, a indicat clar însemnătatea pe care o are sărăcia în
epidemia de AIDS, lucru care l-a pus într-o lumină nefavorabilă în ochii elitei cercetării AIDS şi a
industriei farmaceutice.

Capitolul 4
Hepatita C: ca explicație ajung toxinele ca alcoolul, heroina si medicamentele
(pentru o mai bună înțelegere a testelor efectuate în Hepatita C, citiți şi Capitolul precedent, despre AIDS, ambele
afecțiuni fiind provocate de retrovirusuri, şi terapiat în mod foarte asemănător).

„Unde este virusul Hepatitei-C? L-a vazut cineva?”

Michael Houghton (considerat co-descoperitor al virusului Hep.C) la al
8-lea Congres internațional HCV de la Paris din 2001.
„Şocurile toxice, ca de exemplu fumatul şi alcoolul, pot traumatiza ficatul, şi prin
aceasta pot provoca instabilitate genetică.Celula umana poate deci genera
singura „bucațele” genetice, care vor fi de către cercetatorii ortodocşi
„pescuite” cu testul lor PCR şi pur şi simplu catalogate ca virus venit din afară.
Inainte de a adopta teoria virusilor, este necesar să se cerceteze exact, dacă
este vorba despre virusuri - fapt care in cazul hepatitei C nu s-a petrecut încă.”
Richard Strohmann, Profesor de biologie moleculara şi celulara
la Universitatea Berkeley din California.

Mania HIV: focosul pentru terapia antivirală a Hepatitei C.

Hepatita C este considerată a fi o inflamare a ficatului, provocata de un virus (HCV). Boala,
conform teoriei standard, se transmite prin sânge. Unul dintre cercetatorii care deja din 1970 a
încercat sa trateze Hep.C medicamentos, a fost americanul Jay Hoofnagle. In 1978 a devenit membru
al Autoritații USA pentru sănătate (NHI), şi de acolo şi-a continuat cercetarile.
La această vreme, experții de frunte, hepatologii, şi insuşi industria farmaceutică, erau înca de
părere, că terapizarea pacienților cu Hep.C prin medicamente anti-virale, este prea grea şi prea
periculoasă, deoarece aceste substanțe aveau mult prea multe efecte secundare, iar dupa
administrare „aterizau” exact în acel organ, care oricum era afectat dinainte: în ficat. Din această
cauză, în aceasta perioada nu s-au putut observa progrese in terapia medicamentoasă.
Au existat, desigur, experimente cu Interferon, care era în aceea perioadă testat pe pacienții bolnavi
de cancer. Totusi aceste încercări nu au fost nici pe departe incununate de succes. Totuşi Hoofnagle
era de părere ca doar prin preparate anti-virale se poate îndepărta virusul. Totuşi lumea cercetătorilor,
cei de frunte, nu a luat parte la optimismul lui Hoofnagle. „Ideea, ca o boala de ficat sa o tratezi
medicamentos stătea la aceea vreme în totala contradicție cu medicina şcolastică” , povesteşte
Hoofnagle 1977 revistei de specialitate The Lancet. „Şi astfel o afecțiune a ficatului nu era tratată
medicamentos”.
Şi aceasta nici nu poate surprinde, căci tocmai substanțe ca Interferon şi Ribavirin acționează
asupra corpului ca o chemoterapie, şi pot prin aceasta sa afecteze nu numai ficatul: dupa
administrarea Interferonului s-a putut observa că s-au format herpeşi, sau ca numărul de celule albe
(leucocitele) a scăzut simțitor, ceea ce are ca urmare o slabire a sistemului imun. De asemenea
Interferonul poate influența sistemul nervos, şi astfel să provoace modificari psihice (depresii,
dezorientare).

60
Efectele secundare ale terapiei medicamentoase HCV sunt deseori atât de puternice, încât terapia
trebuieşte intreruptă. „Avem nevoie de medicamente care sa fie mai efective si mai suportabile pentru
organism, decăt cele din actuala terapie contra HCV, cu Interferon-alpha şi Ribavirin” spune Raffaele
DeFrancesco, director cercetator, secția biochimie de la „Instituto Ricerche Biologia Moleculare” din
Roma. Prin aceasta totuşi un cercetator de renume ca DeFrancesco ințelege numai că trebuiesc noi
medicamente create, pentru a elimina virusul.
Că s-a ajuns atit de departe cu terapia medicamentoasă, are ca şi cauza faptul ca omenirea s-a
obişnuit puternic, in cap, sa ia in considerare concepția de terapie care s-a impus din anii 80 in cazul
HIV-AIDS, precum şi ideea că virusuril sunt cel mai mare cauzator de boli şi de moarte. Un model de
„gindire” care a „infectat” şi concepția despre hepatita. Şi astfel s-a ajuns ca deodată să se impună
concepția că afecțiunile ficatului pot fi tratate cu medicamente anti-virale.
Daunele produse corpului omenesc şi in special ficatului, care sunt provocate de administrarea
medicamentelor, sunt însă în general mai puțin severe ca in cazul terapiei AIDS. Acesta se datorează
numai faptului ca pacientul care este descoperit HCV-pozitiv, face o terapie limitată în timp ( de regulă
48 de săptămini) cu Interferon şi Ribavirin, in timp ce la AIDS terapia este continuuă. Şi cu toate
acestea pot şi in acest caz apare efecte secundare ca o anemie severă a sângelui, precum şi febră. Şi
chiar şi Ribavirin poate avea efecte cancerigene, caci şi el acționează ca o chemoterapie. Cum se
„manufacturează” un virus de Hepatita C
Cercetătorii spun că, din studiile lor se poate deduce că un virus al hepatitei C a fost găsit si că
aceste studii demonsrează potențialul viral-infecțios al acestui virus. Totuşi studiile efectuate până
acum nu fac decât sa ridice o serie de semne de intrebare tocmai prin încercarea lor evidentă de a
demonstra existența a ceva ce nu este de găsit. Deja de la primele studii din 1978 publicate in revista
„Lancet” prin care a fost recoltat sânge de la 4 pacienți care se presupunea ca sunt bolnavi de
hepatită non-A-non-B (aşa s-a chemat Hep.C pina la sfirşitul anilor 80), boală primită prin transfuzie de
sânge. De asemenea a mai fost recoltat sânge de la doi donatori care erau implicați în doua cazuri de
hepatită. Ulterior sângele recoltat a fost injectat intravenos unui numar de 5 cimpanzei care fusesere
capturați in pădurile din Sierra Leone, in Africa.
Totuşi nici unul dintre aceste animale nu s-a îmbolnavit (ce vreți, maimuțe obraznice), deci ficatul lor
nu a fost afectat. In sfirsit in a 14-cea saptamina s-a putut constata o uşoară creştere a valorilor
ficatului (transaminazele) pentru scurt timp, ceea ce in mod normal se poate interpreta ca o reacție a
sistemului imunitar împotriva prezenței sângelui străin în corpul animalelor (şi deci nu ca urmare a
unei infecții). Pentru a exclude posibilitatea de a avea de a face cu reacții ale sistemului imunitar ar fi
trebuit sa existe o grupa de control. Asta înseamna că o altă grupa de cimpanzei ar fi trebuit sa fie
injectați cu aceaşi cantitate de sânge uman recoltat de la pacienți sănătoşi. Totuşi, un astfel de grup
de control nu a existat. In loc de aceasta, un animal a fost izolat intr-un spațiu separat fără a i se
injecta ceva, si ținut sub observație. Ca dovada pentru existența unui virus al Hepatite C cu potențial
infecțios acest studiu nu poate fi luat in considerare.
Virusul Hepatitei C a fost „confecționat” in 1987. Răspunzătoare pentru aceasta „faptă” a fost o
echipă de cercetători, printre care şi Michael Houghton, de la firma californiană Biotech-Chiron precum
şi Daniel Bradley de la autoritatea americaăa de sanatate CDC. Misiunea lor era de de a găsi un virus
care provoaca hepatita C. Acesta ar fi urmat sa fie folosit ca baza (antigen) pentru a crea un test
anticorpi pentru virusul Hepatitei C. Şi pentru ca nu s-a putut gasi un virus „complect”, sa luat decizia
să se caute urme ale acestuia, dupa segmente din gene (particule de acid nucleic), despre care
ulterior s-a „presupus” că ar reprezenta un virus. (Interesant aici ca virusul complect nu a putut fi
detectat microscopic, insa bucațele din el-deci particule mult mai mici, au fost totuşi gasite. Nota Tad.)
Pentru aceasta a fost folosită o procedură de laborator speciala, Polymerase Chain Reaction (PCR),
prin care o mini-bucățica din gene ce nu părea a aparține organismului gazdă a fost luată dintr-o
particulă. Din aceasta cercetătorii au tras concluzia că au de a face cu o masă genetica a unui virus
pâna la acel moment necunoscut.
Totuşi, că in acest caz avem de a face cu un virus nu se poate spune, din motivele care au fost
arătate şi in capitolele anterioare. Căci în fapt PCR este mult prea sensibil, adică el poate detecta
frinturi genetice (bucațele de DNA sau RNA) care în sine nu reprezită nici un fel de virus, ci despre
care pur şi simplu s-a „presuspus” că ar fi frinturi de virus, fapt ce nu a fost până in prezent niciodată
dovedit. Fapt este că până in prezent nu s-a reuşit ca in sângele asa-zişilor pacienți bolnavi de HCV

61
sa fie relevată o structură virală corespunzatoare. Deci pâna in prezent nu a fost efectuată nici o
curațare şi izolare a acestui virus. Şi nu există nici un studiu sau lucrare stiințifică, care sa dovedească
că o aşa-zisă „inaltă incărcătură virală” poate fi corelată cu virusuri depistate cu microscopul electronic
(viremia este un rezultat al măsuratorilor de laborator efectuate cu testul PCR, deci a marker-ului
surogat, şi prin care medicii decid dacă este necesara aplicarea unui tratament medicamentos sau
nu). Însuşi Michael Houghten, care este considerat ca şi co-descoperitor al virusului HC, întreba in
2001 la un Congres desfaşurat la Paris in fața unui auditoriu foarte larg: „Unde este virusul hepatitei
C? L-a vazut cineva?”
Facând abstracție de toate acestea, astfel de frinturi genetice au fost gasite in tesuturile ficatului
respectivelor maimuțe intr-o cantitate atât de mică, încât acestea nu ar fi putut nici pe departe să
constituie cauza unei boli a ficatului. Totuşi pentru Chiron era clar: acesta este nemernicul de virus al
hepatite C. Si astfel, pe aceste „presupuneri”, s-a trecut la crearea unui test anti-corpi. Numai testul
Procleix, prin care conservele de singe sunt testate de existența eventuală a unui virus HC, aduce
firmei Chiron 60 de milioane de dolari pro cvartal. Qui bono?
Insăşi contradicțiile evidente sunt in acest context ignorate. Numai la aproximativ jumătate din
pacienții aşa-zişi infectați HCV pot fi găsite astfel de frinturi genetice, care „ar trebui” să provină de la
un virus HC. Şi într-un studiu publicat in 1997 in „European Journal of Clinical Chemistry” (astazi
„Clinical Chemistry and Laboratory Medicine”) se relevă că şi la cei care au fost la testul HCV testați
negativ s-au găsit astfel de frinturi genetice, care in mod normal ar trebui sa provina de la virusul
hepatite C. Şi in primul rând, precum susțin cercetatorii, faptul că la aceste frinturi genetice ar fi vorba
de elemente virale venite „din afară” nu poate fi dovedit sub nici o formă.
Prin aceasta cercetarile in domeniul hepatitei C nu îndeplinesc nici una dintre cele trei condiții de
baza prevazute de Postulatele lui Koch, care ar trebui sa fie îndeplinite pentru confirmarea unui factor
infecțios, patogen. Căci primul postulat cere ca elementul declanşator al bolii (virus sau orice altceva
ar fi) să fie depistat in cantitate mare la fiecare pacient (ceea ce aici nu este cazul). Al doilea postulat
cere ca virusul sa fie izolat şi înmulțit (dar in fapt nu a fost niciodata găsit un virus HC in forma intactă).
Iar al treilea postulat cere ca acest virus izolat sa fie introdus în animale ca cimpanzeii, şi care sa se
îmbolnaveasca de aceeaşi boală. In acest caz la cimpanzei nu a fost transmis virusul, ci sânge de la
nişte pacienți „aparent” bolnavi de HCV, iar un control corect asupra experimentului nu a fost făcut.
Se presupune deseori că virusul Hepatitei C se transmite prin acele infectate ale Junkeri-lor (CDC
face chiar această cale ca raspunzatoare pentru marea majoritate a infectărilor din USA). Totuşi în
studiul publicat in 1999 în „America Journal of Epidemiology” se arată o alta imagine. Scopul studiului
era să demonstreze eficacitatea programului „needle exchange”, prin care dependenții de droguri erau
în permanență aprovizionați cu ace sterile, tocmai in ideea de a preîntimpina o infecție HCV.
Cercetările nu au putut totuşi confirma aceasta idee. Astfel, Junkies care au folosit in permanență
acele sterile furnizate gratuit au fost depistați pozitiv HCV... mai des decit cei care nu au folosit aceste
măsuri. Concluzia cercetatorilor: acest program nu ajută la prevenirea unei infecții HCV. Cu alte
cuvinte: când Junkerii folosesc în permanența ace sterile totuşi testele anticorpi sunt pozitive, sau, ca
in cazul acestui studiu, tocmai acei Junkeri devin pozitivi!
Totuşi testul anti-corpi (introdus in 1990) se foloseşte astazi pe scar largă. Prin aceasta sunt
„ştampilați” unii pacienții ca infectați HCV, li se spune că poartă in ei un virus mortal care distruge
ficatul, dar care, desigur, d-abea dupa vreo 30 de ani va aduce ficatul la faza de ciroză. Aceasta cu
toate consecințele care apar de aici, ca terapii medicamentoase de lunga durată, care într-o formă sau
alta tocmai acel organ îl afectează, în care au loc schimburile de materii chimice, adică...ficatul! Deşi
marea majoritate a pacienților nu au nici un fel de simptome de boală (nici măcar in ficat!), ei vor fi
totuşi terapiați cu medicamente otravitoare tocmai pentru celulele ficatului în primul rând. Cum poate
sfârşi aşa ceva ne relevă un studiu condus de Jay Hoofnagel, efectuat in 1995 şi apărut in NEJM,
asupra efectelor substanței Fialuridine (numele de medicament: Fiau), care a fost probat în terapia
hepatitei B. Sfirşitul tragic al acestui studiu a fost ca 5 pacienți au murit, iar 2 au fost salvați doar
printr-un transplant de ficat. De menționat că nici unul dintre pacienți nu a avut probleme de sănătate
înainte de începerea acestui studiu.
Cine totuşi susține că medicamentele sunt într-o oarecare măsură eficace, trebuie să se mai
gândească şi la faptul că de regulă în cercetarea HCV nu se efectuează studii controlate placebo,
randomizate şi dublu-oarbe. Aceasta înseamnă că ar trebui sa existe un grup placebo (tratat cu

62
aparente medicamente), care să fie tras la sorți (randomizat), despre care să nu ştie nimic nici medicii
şi nici pacienții (dublu-orb). Pe deasupra aceste studii ar trebui să se desfaşoare pe o perioada de 30
de ani, cam cât se estimeaza astăzi ca-i trebuie bolii să ajungă la stadiul final, pentru a se putea
dovedi daca pacienții tratați cu medicamente adevărate au beneficiat de o prelungire a vieții în
comparație cu cei din grupul placebo. Ori fără aceste condiții, toate supozițiile asupra eficacității
acestor terapii sunt de fapt ceea ce sunt, simple supoziții Hepatita C poate fi justificata şi fără virus.
Întocmai ca şi în cazul HIV/AIDS (Cap.3), tot aşa şi aici apar o serie de lucruri ciudate în cazul teoriei
că un anume virus declanşează Hepatita C. Astfel există pacienți la care, pe baza analizelor de sânge
actuale, se constată valori ale ficatului mărite. Dar care totuşi la testul anti-corpi sunt negativi. Pe
chestia asta, unii cercetatori care au descoperit o aşa-zisă „hepatită C ocultă” (cumva francmasonică?)
în loc să se gândească că poate în aceste cazuri nu este vorba deloc de existența vreunui virus. Aşa
cum arată multe studii, se întâmplă de regulă ca pacienți testați pozitiv, după o perioadă, „ca prin
minune”, să nu mai fie pozitivi, fără ca ei să fi făcut ceva.
Marea majoritate a celor testați pozitiv nu suferă în nici un fel şi nu au simptome. Si au numai atunci
intr-adevăr insuficiențe ale ficatului, atunci când în joc au fost alcoolul, drogurile sau intoxicațiile
(medicamentoase sau otrăvuri). Ca dovadă este o „suprapunere” foarte evidentă şi anume, aproape
80% din dependenții de droguri sunt testați pozitiv. Şi in legatura cu aceasta, Rainer Laufs, directorul
Institutului de microbiologie al Universitații Hamburg şi unul din apărătorii de frunte ai teoriei existenței
virusului Hep.C, spune el insuşi: „Este de mirare faptul ca un rol atât de mare în răspindirea HCV îl
joacă abuzul de droguri intravenoase.”
Cel puțin cu această problemă ar trebui cercetătorii să se ocupe în mod serios, şi anume, singura
cauza a Hepatitei C este virusul? Sau mai exista şi alte cauze. Sau există doar alte cauze? Dacă într-
adevăr în cazul Hepatitei C este vorba de o boală virală infecțioasă, atunci curba schematică a
cazurilor ar trebui să aibe forma unui clopot, adica cu o zona de creştere puternică a cazurilor de
infectați, iar când oamenii işi dezvoltă imunitatea impotriva virusului, curba ar trebui să fie
descendentă. Totuşi aşa ceva nu se întimplă în cazul Hep.C.
Numarul pacienților în Germania este de foarte multa vreme constant, intre 400.000 şi 500.000.
Deasemenea ar fi esențial să se întreprindă studii care să cerceteze posibilitatea declanşarii Hepatitei
C prin alcool, droguri sau medicamente. Este de altiminteri forte logic să ne gândim că alcoolul
provoacă daune serioase ficatului, şi ca urmare la nivel celular apar „frinturi genetice” deformate, care
vor fi de catre testul PCR interpretate ca urme ale virusului.
Pentru asta pledează si simplul fapt că nici nu este nevoie de un virus, pentru ca dupa 30 de ani,
din cauza consumului regulat de alcool, droguri sau medicamente, ficatul sa fie....făcut praf, să se
ajungă la ciroză. Caci o astfel de misiune, în 30 de ani, o pot duce singure la bun sfirşit aceste
substanțe toxice.
Din păcate aceste fapte simple şi de bun simț nu au loc in mintea cercetătorilor care vor neapărat să
dovedească existența monstuoasă a acestui virus, luptă pe care o duc deja de peste 25 de ani. Şi
pentru că nu ajungeau aceste toxine care au afectat ficatul, mai administram pacientului şi o
chemoterapie, care ea însăşi constituie un pericol pentru ficat.
Astfel, ar trebui reconsiderat în mod serios raportul costuri-foloase-riscuri în privința terapiei
standard, şi ar trebui ridicată serios întrebarea dacă nu cumva în acest caz nu ar trebui urmate alte căi
decât cea medicamentoasă. Oricum, cercetarile medicinei consacrate au dovedit că medicamentele
nu constituie un factor de „succes de durată”.
Un interesant mare studiu a fost publicat acum câțiva ani în „Annals of Internal Medicine”. Obiectul
studiului l-au constituit conservele de singe congelat ale soldaților americani dintre 1948 până în 1954,
şi care au fost testate pentru virusul Hepatitei C. Rezultatele au arătat că atât persoanele testate
pozitiv, cât şi cele negativ, nu se deosebeau semnificativ în prezent, dupa un timp de aproape 30 de
ani, în ceea ce priveşte starea de afectare a ficatului. Deasemenea s-a constat în cazul celor testați
pozitiv, relativ puține afecțiuni ale ficatului, sau decese datorate bolilor de ficat.
Concluzia cercetatorilor: riscul ca, o persoana sanatoasa, care este testata pozitiv, la batrânețe să
facă ciroză este foarte exagerat de către cercetarea clasică. Deasemenea este mult mai plausibil ca
substanțe binecunoscute prin toxicitatea lor să fie cauza principală a acestei afecțiuni a ficatului care
se cheama „Heptita C”.

63
 Concluzia: un test HCV pozitiv în mod evident nu are nici o semnificație asupra deciziei de a se
administra o terapie medicamenoasă, sau nu. Deci nu există nici un motiv de a terapia pacienții HCV
pozitivi cu substanțe antivirale.
(Pentru mai multe informații despre Hepatita C vezi cealaltă rubrică a site-ului, dedicată acestei
afecțiuni.)

Capitolul 5
BSE: epidemia care n-a existat niciodată

„Supoziția conform căreia afecțiunea BSE este contagioasă,

provocată de un agent infecțios, denumit Prion, care se află în
făina animală, nu este certificată. Pentru a confirma această
supoziție ar fi nevoie de un experiment nutrițional efectuat pe vaci.
Ori aşa ceva nu a fost niciodată făcut. Mult mai plauzibilă este
explicația că BSE a fost provocată în Anglia printr-o combinație de
factori: un defect genetic în linia genetică a vitelor crescute acolo,
care a apărut datorită dorinței de a obține o cât mai mare
productivitate (lapte), precum şi o otrăvire cu
insecticide sau metale grele, deficit de cupru şi reacții autoimune.”
Roland Scholz, profesor de biochimie şi bilologie celulară

BSE: profeții apocaliptice şi risipă de bani

Isteria provocată de aparenta epidemie BSE (Bovine Spongiforme Enzephalopathie=encefalopatia
spongioasă bovină) a atins la noi (în Germania) punctul ei culminant în 2001 şi a creat în populație
frica unei infectări virale datorită consumului unui biftec de vită. Frica de aşa-numita afecțiune
Creutzfeldt-Jakob. Savanții şi politicienii au inițiat măsuri extreme de siguranță precum şi de
exterminare în masă a vitelor.
„În țară domneşte o atmosferă apocaliptică” rezuma „Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung” în
2002. „Sute de mii de vite infectate cu BSE vor fi descoperite în anii următori”, spuneau savanți
„serioşi” şi auto-denumiții specialişti. Se discuta despre zeci de mii de morți - oameni, nu animale –
care vor şi răpuşi de această formă a bolii cunoscute deja sub numele de „afecțiunea
CreutzfeldtJakob” cu care oamenii se vor infecta ca urmare a consumului de carne de vacă. Ştirile
alarmante apăreau peste tot în presă, iar „doi miniştrii şi-au dat chiar demisia.”
Acuma, chestia asta cu cei doi miniştrii poate că a fost partea pozitivă a poveştii. Oricum, nici un
folos, căci imediat au apărut în locul lor alți doi puşi pe căpătuială.
Şi totuşi, scenariile de grază nu s-au adeverit. Nici măcar un singur german nu a murit ca urmare a
„bolii vacii nebune” (cum mai este, popular, denumită afecțiunea), deşi la sfârşitul anilor 90 se vorbea
de până la 10 milioane de victime! Dar deja în 2001 „British Medical Journal” titra: „Creutzfeldt-Jakob:
epidemia care nu a existat niciodată!” Iar în 2005 echipele de cercetători britanici au „dat stingerea”
stării de alarmă: BSE – cursă anulată.
În realitate BSE a adus cu sine un monstruos aparat birocratic, „care înregistra fiecare mişcare
dintr-un grajd, care controla fiecare tăietură a unui măcelar” cum scria în continuare „Frankfurter
Allgemeine”. Iar toată chestia aceasta a însemnat un enorm efort financiar (plătit tot de noi, prin
impozite). „Isteria BSE a costat Germania 1,5 miliarde de Euro” spunea Sucharit Bhakdi, şeful
Institutului de Microbiologie şi Igienă al Universității din Mainz, (citat în 2002). Testele BSE obligatorii
erau „inutrile, nimic altceva decât risipă de bani.”
Datorită acestor teste, s-au descoperit 200 de cazuri de vite bolnave dintr-un total de 5,1 milioane de
animale! Aceste 200 de vite ar fi putut (dacă ar fi să dăm crezare teoriei epidemice) infecta cel mult 3
oameni, şi asta în aproximativ 30 de ani, mai menționa Bhakdi. Sfatul său? Nu faceți nimic! Ajungea
pur şi simplu să fie îndepărtate animalele care erau bolnave.

64
Dogma afecțiunii BSE contagioase
Dar pe cine impresiona chestia asta? Industria farmaceutică? Nicidecum! După motto-ul : „Nu
contează dacă-i epidemie sau nu, noi vrem banii voştrii!” Firme cum este de exemplu „Prionics” din
Elveția, care deține 50% din piața de teste BSE, câştigă în continuare milioane (pe socoteala
consumatorilor, desigur). Iar „credința” că o particulă infecțioasă, numită Prion (proteinacious
infectious protein) a îmbolnăvit vacile, este adânc înrădăcinată în societate. De 15 ani se cercetează
intens în direcția asta, şi încă nu există dovezi clare şi reale pentru această ipoteză, conform căreia o
proteină deformată (Prion) are calități infecțioase şi astfel este capabilă să provoace encefalită
spongioasă (deci BSE) la vite şi la oameni (noua variantă a Creutzfeldt-Jakob).
Nu se cunoaşte nici măcar structura atomică a proteinei respective. „BSE este calificată ca
epidemie, dar acest lucru este fals – la fel de fals ca şi supoziția precum că BSE ar fi contagioasă”
afirmă Anton
Mayr de la Catedra de microbiologie şi epidemiologie a Universității din München. „Iar transmiterea
BSE de la animal la om, la fel ca şi transmiterea noi forme Creutzfeldt-Jakob nu a fost niciodată
dovedită.” La fel ca şi la AIDS sau Hepatită C, concernele farmaceutice, politicienii şi mass-media fac
bani din supoziții care induc frica în noi. Până când oare? Atâta timp cât vom fi dispuşi să înghițim
aceste „gogoşi” şi atâta timp cât ne vom lăsa orbiți de frică, nu se va schimba nimic, şi tot mereu o să
auzim de noi şi apocaliptice epidemii (vezi recenta gripă porcină).
„În funcție de spiritul vremii şi în funcție de autoritățile care domină, ajunge „la stăpânire” una sau
alta dintre dogmele scenei ştiințifice, şi aceasta de cele mai multe ori cu o agresivitate şi aroganță care
exclude orice idee nouă sau opinie diferită” spune Roland Scholz, profesor de biochimie şi biologie
celulară în München şi critic al dogmei dominante a BSE. Iar în acest caz dogma se numeşte infecție.
Astfel, până prin anii 60 ştiința era de părere că encefalopatia spongioasă la oi (în acest caz poartă
denumirea de „scrapie” de la cuvântul englez to scrape = a scărpina) apare doar endemic, deci în
cadrul aceleiaşi turme. În astfel de cazuri este posibil ca până la 30% dintre animalele unei turme să
se îmbolnăveasă. Scrapia era considerată ca o afecțiune genetică care poate fi eradicată prin
controlatea înmulțirii animalelor, era de părere cercetătorul Herbert Parry în 1962.
Dar după ce în 1976 a fost acordat Premiul Nobel pentru „cacealma” lui Carleton Gajdusek (vezi
Capitolul 2), scrapia a fost avansată la rangul de afecțiune infecțioasă, la fel ca şi celelalte forme de
encefalopatie spongioasă. Faptul că virusul „criminal” n-a fost găsit niciodată de Gajdusek, şi nici de
altcineva , nu i-a putut împiedica pe cercetătorii fixați microbian să renunțe la teoria infecțioasă. Se
ținea cu tot dinadinsul ca din demență să fie făcută o afecțiune contagioasă.
Acuma, din punct de vedere filozofic, şi eu sunt de acord că demența este o afecțiune molipsitoare,
dacă ar fi să luăm doar cei 50 de ani de comunism la noi în țară. Dar din punct de vedere medical....?
Ei bine, din punct de vedere medical, ideea are la bază cercetările savantului Stanley Prusiner care a
identificat, în 1982, în creer prezența unor plachete, a unor depuneri, care erau caracteristice în
cazurile de îmbolnăvire a sistemului nervos. În aceste „plachete” au fost identificate anumite proteine,
denumite Prioni, care se depuneau cu precădere pe celulele nervoase, şi anume într-o structură
modificată, bolnavă (structură ß-împăturită). Asta însemna că, în timp ce proteinele prioni sănătoase
aveau o formă spiralată (structură helix) în plachetele repective din creerele afectate aceştia apăreau
sub o altă formă. Teoria spunea că aceşti Prioni „bolnavi” sunt factorul declanşator al apariției
plachetelor.
Până aici ar fi cum ar fi. Dar mai departe (Pasteur e mort, trăiască Pasteur, cu Koch cu tot) se
specula că aceste particule (Prioni deformați) proveneau din exterior în organismul gazdă. După
regula veche de când lumea că nu noi, ci întotdeauna altcineva este de vină. Cineva din afară. Acest
„ceva” din exterior determina modificarea şi coagularea prionilor în aceste plachete care se depuneau
pe celulele nervoase, „încleind” receptorii nervoşi. Acest proces ducea treptat la acumularea de
„gunoi” în creer, prin care tot mai multe celule nervoase mureau. Astfel se formau spații goale, vacule,
care dădeau caracterul spongios al creerului.
În 1987 Prusiner reuşeşte să impună concepția conform că în toată această poveste prionică este
implicat un agent extern (virus?), şi prin aceasta a reuşit să devină cunoscut internațional, ba chiar să
fie înnobilat cu un Premiu Nobel (1997). Şi astfel tema BSE epidemic devine „dogma BSE”. Iar ca
agent patogen al afecțiunii este avansat în grad „prionul pruniserian”, unul dintre cei mai periculoşi

65
agenți patogeni. Atât de periculos încât nici nu poate fi distrus prin mijloacele de desinfecție cunoscute
până atunci (căldură, radiație, substanțe chimice).
Pentru prima oară devine astfel o proteină agent patogen infecțios, care nu este recunoscut de
către sistemul imunitar (şi deci nici nu poate fi combătut). Pentru aşa o trăznaie era şi cazul să se dea
Premul Nobel. De menționat că formarea de plachete, conform acestei teorii, era provocată de
proteine-prioni care aveau o structură malformată, cauzată de prezența unui organism străin, care
transforma prionii sănătoşi în prioni modificați, ce se coagulau ulterior în plachete; iar aceste plachete
şi prionii din care se formau erau de fapt materialul propriu organismului infectat. Chestia asta este
atât de „teribilă” că nici cei de la Hollywood nu se gândiseră la o astfel de fantasmagorie. Pură
speculație!
Acționism, care „imită” siguranța, dar împiedică clarificarea
În 1986, când în Anglia au apărut primele semne ale epidemiei BSE, autoritățile răspunzătore cu
sănătatea au crezut (sau le-a convenit să creadă) că este vorba de o infecție la care un agent patogen
a fost transmis prin intermediul furajelor. Fără avea dovezi certe în mână, s-a presupus că prionii din
oile care aveau scrapie au ajuns cumva în făina animală (care conține resturi de la abatoarele unde
erau sacrificate oile) cu care fuseseră furajate vacile. Şi astfel s-au infectat vacile. Săracele vaci s-au
îmbonăvit de „prezumție presuspusă ipotetic probabilă”. Iar mass-media de abea aştepta un nou
„subiect gras şi plin de groază”. Desigur că nici cercurile ştiințifice nu au pregetat să facă
„cercuricercuri”. Noul scenariu amenințător era la orizont (şi în planul de încasări al unora). „Mass-
media a jucat un rol important, căci în tendința ei naturală de a formula răspunsuri clar-senzaționale,
adeseori confundă realitatea cu ştirea de senzație, care nu este bazată pe elemente ştiințifice” îşi
critica propria breaslă Jürgen Krönig, corespondentul în Anglia al ziarului „Zeit”. Iar de aici până la
isteria în masă în rândul populației şi al politicienilor nu mai era decât un pas. Imagini cu vaci
împleticindu-se şi cu mormane de cadavre de vite aruncate în instalațiile de incinerare au ațâțat şi mai
tare focul isteriei. Aşa că aveam un nou „călăreț apocaliptic” care amenința umanitatea, în persoana
Prionului.
Dar cu puțină luciditate şi calm s-ar fi putut clar vedea că între realitate şi iluzionismul din presă
exista o mare şi adâncă groapă. Imaginile idilice cu văcuțele din reclamele industriei alimentare sunt
cam tot aşa ceva, căci nu am văzut niciodată o reclamă cu vaci ținute în grajduri în masă, în condiții
de „creştere economică”.
„Consider că pentru dezastrul BSE trebuiesc căutați responsbilii în ministerul agriculturii, în marile
concerne, nu numai cele de producere a alimentelor din carne, dar şi a celor din industria chimică”
spunea Krönig. „Prin toate acestea, cercetarea era de la bun început <contaminată> , adică experții
erau de la bun început conduşi de interese. Tocmai de aceea nu s-a făcut o cercetare obiectivă. Ori
această situție trebuie să se schimbe, căci numai având o claritate absolută asupra cauzelor reale se
poate întreprinde ceva cu sens şi eficace.”
Cât de strâns legate sunt, din păcate, cercetarea ştiințifică şi facerea de bani, ne arată exemplul
premiantului Prusiner însuşi, care s-a pus repede pe făcut un test BSE, care a şi apărut pe piață îm
2005. Prusiner mergea atât de departe încât sugera că testul său putea eventual să descopere şi
agenții patogeni aflați în conservele de sânge uman (asta se cheamă marketing, nu?).
Ipoteza infecțioasă se sprijină pe experimente îndoielnice
Teoria dogmatică spune că Prionii au reuşit să depăşească granița dintre diferitele specii, trecând de
la oaie la vacă. Ceea ce înseamnă că şi de la vacă pot trece la om (o logică extrem de ovino-bovină).
Acuma, o supoziție trebuie verificată prin experimente. Deci, s-a luat creer de vacă (bolnavă) şi s-a
injectat direct în creerul animalelor de laborator (oricum asta n-am să pot pricepe niciodată, cum poți
face un exerimente care în mod normal, în natură, nu are nici o şansă de a se realiza; decât dacă
vacile lor vor deveni carnivore, mâncând oile noastre).
După un an, creerul animalelor respective avea şi el depuneri de plachete şi spogiozități, ceea ce
certifica acțiunea prionilor „vrăjmaşi”. Acuma, dacă ținem cont de procedură, nici nu este de mirare că
în creerul bietelor animale s-au petrecut tot felul de chestii ciudate. Dar asta se petrece şi în creerul
multor cercetători „geniali”, fără a le fi injectat cineva ceva, înafară de dorința de câştig.
Acuma serios, astfel de modificări puteau surveni şi ca urmare a unei reacții imunologice contra
materialului străin introdus „cu forța” în creer. Imunologul Alan Ebringer de la Kings College din Londra
a efectuat un studiu în 1998 care avertiza asupra posibilității ca introducerea de material străin (creer

66
de la un alt animal) în creerul animalelor sănătoase să producă astfel de reacții, de plachete, chiar şi
atunci când nu se introducea creer contaminat cu scrapie sau BSE.
Apoi, contaminarea se făcea prin gură şi deci prin aparatul digestiv, nu prin contact direct de la
creer la creer! În afara laboratorului aşa ceva nu avea cum să se întâmple. Dar în laboratoare, de
când cu Frankenstein, se întâmplă tot felul de lucruri ciudate.
„Cercetătorii prionului au făcut ceva ce nu este permis, atunci când au introdus creer străin direct în
creerul alimalelor de laborator, pentru ca ulterior să spună că au reuşit să transmită BSE” spune
Ebringer într-o scrisoare către biochimistul Roland Scholz. „Ei au injectat material omogen din creerul
unui animal direct în creerul altui animal; iar dacă au apărut, ca urmare a aceste operații, simptome
neurologice, atunci ei au afirmat că au reuşit să transmită la un animal sănătos BSE, În realitatea eu
nu au reuşit aşa ceva, ci ceea ce într-adevăr au reuşit să provoace a fost o <encefalomielită alergică
provocată experimental>, prescurtat EAE: această afecțiune a fost pentru prima oară descrisă de
Pasteur în 1880. Acesta a injectat în creerul câinilor din laboratorul său masă cerebrală prelevată de la
câini bolnavi de turbare. Iar ceea ce a obținut Pateur este tot acelaşi lucru cu ceea ce au obținut
cercetătorii prionului, adică o EAE, în care animalele prezintă de asemenea o spongiozare a
creerului.”
În continuare deci, în anul 2004 a fost publicat un articol în revista „Science” în care se vorbea
despre „incontestabila dovadă” că prionii infecțioşi provoacă BSE. Şi anume, de data aceasta nu a mai
fost injectat creer bolnav în creerului cobailor, ci a fost creat în laborator un „prion artificial”, şi anume
unul cu o structură ß-împăturită, structură care era caracteristică pionilor acuzați de cauzarea BSE.
Aceşti prioni artificiali au fost injectați în creerul cobailor, care după circa un an de zile au dezvoltat şi
ei o structură cerebrală spongioasă.
Dar şi acest experiment este din punct de vedere ştiințific lipsit de valoare. Nu numai datorită faptului
că atât neurologic cât şi imunologic oamenii sunt diferițe de şoareci, astfel încât rezultatele nu fac
decât să deruteze. Dar şi pentru că, nici în acest caz, nu s-a lucrat cu un grup de control, format tot din
şoareci, dar căruia să i se injecteze în creer un extract asemănător cu cel „presupus infețios”, adică o
altă soluție cu conținut proteinic, care să fie injectată în creerul animalelor din grupul de control. Sau şi
mai bine, dacă s-ar fi injectat o soluție care să conțină prioni creați artificial, dar cu structura
sănătoasă, cea normală, în formă de helix.
Prioniştii au mai efectuat şi alte experimente, în cadrul cărora, de exemplu, au hrănit animalele cu
creer recoltat de la vacile bolnave. Doar că acest fel de hrană nu poate fi comparat cu făina animală,
care este dată ca furaj vacilor. Este vorba de două lucruri cu totul diferite. Şi în acest caz, de
asemenea, lipseşte un grup de control, care să fi fost hrănit cu creer neinfectat, de exemplu. În
concluzie, nu se poate argumenta că avem de a face aici cu prionii bănuiți a provoca BSE, sau pur şi
simplul materialul respectiv cu care au fost hrănite animalele a provocat astfel de modificări, fără
implicarea prionilor. Faptul că în astfel de cazuri pot apare reacții imunologice a fost complect lăsat
deoparte. Dar desigur „joculețele” experimentale şi specilațiile impreasionează politicienii, jurnaliştii şi
cetățenii obişnuiți. Aceste experimente sunt oricum lipsite de valoare, căci nu au fost efectuate
experimente la fața locului, pe pajişte unde pasc vacile.
Adică ar fi trebuit să se împartă o cireadă în două: jumătate ar fi trebuit să primească făina animală
ca furaj, iar cealaltă nu. Ori un astfel de experiment nu a fost efectuat.Ceea ce înseamnă că până în
prezent nu se poate certifica îmbolnăvirea vacilor cu BSE ca urmare a hrănirii lor cu făină animală.
Faptul că o proteină infecțioasă din faina animală declanşează boala nu este un fapt dovedit ştiințific!
Şi mai concludent ar fi fost dacă s-ar fi creat special făină animală cu material luat de la oi bolnave de
scrapie sau de la vaci bolnave de BSE, care să fie apoi dat ca furaj unui grup de vaci sănătoase.
Astfel, în funcție de rezultat, s-ar fi putut afirma cu mult mai mare certitudine, dacă prionii „furajeri”
provoacă BSE sau nu.
BSE: un defect genetic provocat de selecția repetată
Datorită faptului că teza prionilor se află într-o acută criză de dovezi, este necesar să căutăm alte
explicații. Astfel se prea poate ca o problemă genetică să fi apărut în cadrul anumitor cirezi de vite din
Anglia, ca urmare a supra-selecției. În sprijinul unei astfel de explicații vine faptul că BSE a apărut mai
ales la animalele tinere, de 4-5 ani (o vacă trăieşte în medie 25 de ani), în timp ce alte boli
asemănătoare cu BSE apar cu precădere la animalele bătrâne, aşa cum a fost cazul în trecut cu „mad
cow disease” (boala vacii nebune). Şi la oameni, în cazul în care această afecțiune nu apare în cadrul

67
aceleiaşi familii, aceasta apare la o vârstă înaintată. În timp de encefalopatia spongioasă moştenită în
familie (genetic) apare şi la copii sau tineri.
Explicația ar consta în faptul că în selecția artificială de azi, sunt folosiți doar câțiva tauri, mulți chiar
înrudiți între ei. Cu spermatozoizii unui singur taur pot fi fecundate artificial vacile dintr-o întreagă
regiune. În general se doreşte evitarea unuii incest, dar în cazul vacilor foarte productive (în Anglia o
vacă dă în medie 60-70 de litri de lapte zilnic) această regulă este de cele mai multe ori încălcată.
„Astfel că un singur taur poate fi în acelaşi timp tatăl şi bunicul unui foarte mare număr de vite” spune
Roland Scholz. „În cirezile de vaci se practică de circa o sută de ani ceea ce se practica în tumele de
oi de câteva sute de ani.”
Procesul de depunere amplificată a prionilor „defecți” pe celulele nervoase este substanțial accelerat
atunci când are loc o mutație genetică. Astfel în familiile în care apare boala, în gena Codon 102, care
în mod normal codifică aminoacidul Leucin, baza Thiamin este înlocuită cu Cytostin. Urmarea este că
această genă Codon 102 nu mai codifică aminoacidul Leucin, ci aminoacidul Prolin. Dar Prolin este
cunoscut şi sub numele de „spăgător de helix” (structura helix este cea normală pentru prioni!). Până
în 1995 erau deja descoperite 18 mutații diferite care apăreau în familiile cu multe cazuri de SE
(encefalopatie spongioformă). Momentul apariției bolii, gravitatea ei şi evoluția ei depindea de felul şi
poziția mutației genetice.
BSE - consecință a intoxicațiilor chimice
Interesant este faptul că marea majoritate a cazurilor de Creutzfeldt-Jakob la oameni apare în nordul
Scoției, în timp ce BSE a apărut la vacile din sudul Angliei, aşa cum certifică un articol publicat în
revista „Nature”. Conform teoriei dogmatice, persoanele bolnave ar fi trebuit să fie tot din sudul Angliei.
Ori doar în cazul în care carnea vacilor din sudul Angliei ar fi fost exportată doar în nordul Scoției,
ceea ce este practic imposibil. (Or avea englezii ceva contra nord-scoțienilor, de le-au dat vaci
bolnave să mănânce?)
Pe deasupra, în ultimele decenii Anglia a exportat făină animală cu tonele în Orientul Mijlociu, în
Africa de Sud şi în USA, dar nicăieri în aceste țări nu a apărut BSE. În loc de aceast, aproape toate
cazurile de BSE au apărut în Anglia, în Elveția şi în Irlanda de Nord (99%). Un paradox, care însă pare
a se rezolva în momentul în care luaă în considerare anumite substanțe extrem de toxice care au
provocat deja moarte unor animale.
Astfel, în 1985 în Anglia a fost decretată o lege prin care țăranii englezi erau obligați să maseze
spatele vacilor cu Phosmet. Phosmet este un aşa-zis organofosfat, era folosit ca insecticid foarte
otrăvitor şi daunător pentru sistemul nervos, contra muştelor Gasterophilus intestinalis. Acest
insecticid a fost folosit în concentrație relativ mare cu precădere în Anglia, Elveția şi Irlanda de Nord
(mai credeți încă în coincidențe?), adică exact acolo unde au apărut 99% dintre cazurile de BSE. Un
agronom englez care creştea vaci egologic a remarcat faptul că deşi vacile sale ereau hrănite cu
aceaşi făină animală ca toare celelalte vaci, nu se îmbolnăveau de BSE. Dar crescătorul respectiv nu
folosea organofosfatul Phosmet, întrucât creştea vacile ecologic. Iar guvernului britanic îi ereau aceste
lucruri cunoscute! Astfel la începutul anilor 90 legea sus-amintită a fost revocată, căci într-adevăr
părea să existe o legătură directă între Phosmet şi BSE. Curios, dar din 1993 au început să scadă
rapid şi cazurile de BSE, (tot o coincidență, nu?). În cele din urmă comisiile de anchetă BSE au
recunoscut că Phosmet părea a fi un co-factor provocator al bolii. „Este de mult timp cunoscut faptul
că otrăvirile cronice cu organofosfați duc la polineuropatie (deteriorare gravă anervilor)”, aşa cum ne
spune toxicologul Luellmann.
Aceste fapte au fost confirmate şi de cercetările neurologului Stephen Whatley de la Londoner
Institute of Psychiatry, cercetări care au fost finanțate prin donații particulare (doar nu vrei să primeşti
bani de la apărătorii dogmei). Autoritățile desigur că au respins concluziile lui Whatley, cum că factorul
cauzator al BSE ar putea foarte probabil fi Phosmet.
Desigur că unii ar putea ridica pe bună dreptate întrebarea. De ce nu s-au îmbolnăvit toate vacile
tratate cu Phosmet, de BSE? Pentru că dozajul contează, cum ştim încă de la Paracelsus (dozajul
face otrava = dosis venenum facit). Şi chiar la aceeaşi cantitate, nu toate vacile reacționează la fel, ele
fiind destul de diferite în conformația genetică.
Bun, dacă guvernul englez ştia toată poveste cu Phosmet, de ce nu a spus deschis care era de fapt
cauza BSE? Ha, ha... Şi despăgubirile pentru fermierii englezi cine le plătea? Tata-mare? Tot guvernul
englez, care dăduse legea obligativității folosirii Phosmet. Pe lângă faptul că mai intrau la apă şi

68
firmele producătoare din industria chimică. Aşa că mai bine să lăsăm vaca nebună să se rătăcească
în ceața prionică. Până se uită toată povestea....
Ipoteza intoxicării şi otrăvirii este foarte uşor de verificat, mult mai uşor decât descoperirea nu ştiu
cărei proteine îmbârligate. De ce nu s-a făcut întâi un experiment simplu, uşor, cu toxinele respective?
Păi, cum rămâne cu tata-mare? Oricum, de mai multe decenii, institutele toxiclogice sunt din ce în ce
mai rare şi mai mititele, iar cele farmacologice din ce în ce mai dese şi mai grăsane.
De ce oare? Păi... Qui bono?
Pe lângă Phosmet, mai există şi alte substanțe toxice cu care vacile pot fi otrăvite, cum ar fi
manganul. Acesta este folosit masiv în hrana găinilor, de unde sub forma de găinaț este folosit în făina
animală pentru vaci. O altă posibilitate ar fi deficiența de cupru, care provoacă daune sistemului
nervos, fapt de asemenea de mult cunoscut în rândul crescătorilor de vite. În limbaj de specialitate
această deficiență este descrisă sub denumirea de „ataxie endemică”. BSE nu este o boală
infecțioasă
Ipoteza cum că BSE este o boală epidemică creată de un agent infecțios denumit Prion, care ajunge
în corpul vacilor prin intermediul furajelor, nu este confirmată prin dovezi ştiințifice. Un experiment
controlat cu aceste furaje nu a fost niciodată făcut. „Conform cu datele publicate în privința izbucnirii şi
răspândirii epidemiei, o alternativă plauzibilă pare a fi defectul genetic cu moştenire recesivă cumulată
în cirezile de vaci” afirmă Scholz. „Selectarea excesivă în vederea unei eficințe cât mai mari la
producția de lapte, cu deficințe de selecție neobservate mai mult timp, a dus în unele cirezi a o
dispoziție crescută pentru BSE, care a fost preluată în procesul de selecție.”
Dar chiar dacă numai o dereglare genetică provoacă BSE, sau dacă pe deasupra mai apare şi
factorul toxic (Phosmet), sau dacă doar factorul toxic este vinovat pentru BSE, indiferent dacă este
vorba de o combinație de cauze sau de o singură cauză, cert rămâne un alt aspect: BSE nu este o
afețiune infecțioasă.
Ori în acest caz măsurile isterice de omorâre a mii de animale nu-şi au nici un rost.
De asemenea presupunerea (şi mai isterică) cum că boala ar putea trece de la vacă la om, creând o
epidemie de Creutzfeldt-Jakob, este de asemenea doar pură speculație. Cretzfeldt-Jakob, varianta
nouă, nu este o nouă afecțiune, ci doar un diagnostic, deseori (chiar dacă apare doar la 1 din 5
milioane de oameni) pus în practica medicală. Chiar şi dacă luăm în considerare un rest de risc pentru
afirmația că Cretzfeldt-Jakob ar putea apare ca urmare a consumului de carne de vacă, riscul este cu
mult mai mic decât riscul la care orice persoană se supune inevitabil în viața de zi cu zi.

Capitolul 6
SARS: o isterie ce calcă pe urmele AIDS şi BSE

„O problemă umană universală este aceea că: atunci când după

lungi căutări şi penibile incertitudini credem că în sfârşit ni s-a
clarificat o anume procedură, emoția investită în această acțiune
este aşa de mare, încât avem tendința ca tot ceea ce contravine
concepției noastre să considerăm a fi ireal şi mincinos, în loc să
adaptăm conceția noastră realității faptelor certe. Că astfel de
retuşuri ale realității „noastre” au consecințe asupra relației dintre noi
şi realitatea înconjurătoare, se înțelege de la sine.”
Paul Watzlawick „Cât de reală este realitatea?”

„Ce cred eu şi ce anume pot eu dovedi,

sunt două perechi diferite de cizme.”
Colombo, (serialul TV)

Întâi 11 septembrie, apoi războiul din Iran, iar apoi SARS?

Dacă este să ne luăm după mass-media, lumea este în ultimele două decenii în mod repetat

69
„vizitată” de noi epidemii. La începutul anilor 80, AIDS, câțiva ani mai târziu Hepatita C, apoi în anii 90
BSE, iar în 2003, în fine, SARS (Severe Acute Respiratory Syndrome). Şi totuşi aceste epidemii se
deosebesc, într-un anumit punct, radical de cele care au zguduit lumea în trecut. Şi anume, în ceea ce
priveşte numărul victimelor. În timp ce epidemiile din Evul Mediu, de exemplu, lăsau oraşele fără
locuitori, „epidemiile” moderne d-abea dacă înregistrează cîteva victime (procentul, raportat la numărul
populației globului, de peste 6 miliarde de oameni, este infim).
Astfel, conform Institutului Robert Koch din Berlin, în Germania mor doar câteva sute de pacienți
AIDS pe an. În ceea ce priveşte Hepatita C, aşteptăm încă mult trâmbițata epidemie de ciroze. Iar
BSE nu a făcut în Germania nici măcar o singură victimă, şi aici mă refer la un caz de îmbolnăvire,
nicidecum la un caz de deces. Cazurile de decese au fost semnalate numai.... în rândul vacilor.
Deşi cazurile de deces ca urmare a unei afecțiuni infecțioase devin din ce în ce mai mult o raritate (în
Germania doar 1% din totalul deceselor pe an), alarmele epidemiologice reuşesc să declanşeze,,
încă, o frică primitivă în oameni. Cum putem altfel înțelege faptul că, în ciuda doar a câtorva cazuri de
pneumonie, mai exact a câtorva pacienți diagnosticați SARS pozitiv, brusc în oraşe ca Hong Kong sau
Singapur umblă toată lumea cu măşti de protecție pe față. Sau că Industrial and Commercial Bank of
China şi City Bank of China au decis ca toate bancnotele să fie depozitate cel puțin 24 de ore, înainte
de a fi din nou puse în circulație, în speranța că eventualul virus SARS va dispare de pe ele. Ambele
bănci au încercat chiar sterilizarea bancnotelor prin expunerea lor timp de 4 ore la raze ultraviolete
sau prin tratarea lor cu dezinfectanți.
Firma producătoare de articole pentru sport, Adidas, care vinde în China 50% din producția ei de
pantofi de sport, a intrat şi ea în panică, jucându-se chiar cu ideea de a muta o linie de producție din
China în Indonezia (de câte ori apare o „gogoaşă epidemică, mutăm fabricile în alte țări?). Măsurile
luate în fabricile din China atingeau anormalul. Au fost înființate grupe de „pază şi control” care aveau
misiune să verifice dacă toți angajații purtau măştile pentru protecția respirației (pe gură) şi dacă se
spălau regulat pe mâini. Ca la grădiniță!
În uzinele concernului chimic BASF s-a înființat de urgență un serviciu de informare telefonică:
fiecare angajat avea telefoanele a alți trei colegi, şi cum îl durea pe unul un pic capul, cum afla
jumătate din China. Conducerea BASF a fost foarte mândră, iar „managementul crizei” a funcționat
perfect.
Nu la fel de fericiți au fost cei de la Lufthansa (compania aeronautică germană), care au trebuit să
anuleze o grămadă de zboruri în această perioadă, cu consecințe dureroase (300 milioane Euro
pierderi). „Mai întâi 11 septembrie, apoi războiul cu Irak, iar acum SARS –este cea mai gravă criză de
mai multe decenii” cita ziarul german „Die Zeit” conducerea companiei Lufthansa.
Poate că unii medici şi manageri de concerne farma, mai isteți, vor spune că tocmai datorită acestor
măsuri luate de ei, epidemia nu s-a răspândit şi nu am avut mai multe victime. Adică, vă speriem întâi
că sunteți „pe moarte”, după care tot noi vă salvăm, devenind eroi şi lăsându-vă veşnic îndatorați nouă
(atât la propriu cât şi la... financiar). Dacă măcar ar fi vorba despre adevărate epidemii, aş zice... Dar
aşa? Destul de pervers, nu?
Căci în isteria provocată se uită, sau se vrea a se uita, câ în permanenți, în lume, sunt persoane
care se îmbolnăvesc şi chiar mor ca urmare a unei aprinder de plămâni (pneumonie). Ori OMS
(Organizația Mondială a Sănătății) a raportat la sfârşitul anului 2002 doar aproape 800 de „posibile de
cazuri SARS”, pentru primele nouă luni de după isbucnirea epidemiei (sau isteriei?). Şi nu uitați unde
a „isbucnit”! În China cu 1,3 miliarde de locuitori, plus Hongkong şi Taiwan! Asta înseamnă că aceste
aproape „posibile” 800 de cazuri sunt doar o fărâmă din totalul pneumoniilor care în permanență sunt
tratate, pe întreg globul. SARS „se numără printre afecțiunile foarte rare” se poate citi în „Ärzteblatt”
(Ziarul medicilor) din Germania. Rare, adică nu prea există.
- N.tr. : Mai nou încep să cred că băieții de la OMS şi cei de la industria farmaceutică practică cu noi
un fel de „condiționare”, de dresaj psihic: ca să nu uităm cât de mare nevoie avem noi de ei, ne
vântură pe la nas, la fiecare 3-4 ani câte o sperietoare epidemică de băgat frica-n noi: 2001- BSE;
2003 – SARS; 2005 – gripa aviară; 2009 – gripa porcină. Conform acestei reguli înseamnă că vom lua
în continuare „hapuri” de frică în 2011 cu gripa cabalină, în 2014 cu gripa caprină (că tot am început
mai nou să răsfoim cartea de zoologie), şi poate în 2017 o să avem şi gripa mandolină, dacă ne
termină băieții veseli animalele din ogradă. Dar să ne întoarcem la Virus-mania lor.

70
 Şi totuşi, cum se explică acestă isterie mondială? Preşedintele Universității de elită Berkeley
interzicea reântoarcerea la cursuri, din vacanță, a studenților de origine asiatică! Economia şi bursa
asiatică stătea față în față cu colapsul. Chiar şi distrugătorul tsunami din 2004/2005 a produs mai
puține pagube economiei asiatice decât SARS, deşi atunci au murit aproape 200.000 de oameni.
Dar, cinic vorbind, ce să facă cu ăştia 200.000 industria farmaceutică? Qui bono?
În realitate, şi asta poate ar fi o interesantă temă de studiu pentru psihologia socială, SARS a fost
mai degrabă un „fenomen de masă”. Brusc (dresajul funcționa deja de cîteva decenii) medicii au
început să se uite la pneumonii cu „alți ochi”, dintr-un al unghi, şi iată, avem o nouă epidemie, un nou
virus, o nouă amenințare, de care tot noi vă vom salva. Conform tipicului bine ştiut, a apărut un nou
virus, şi desigur, un nou test anticorpi. Virusul e mort (ăl de dinaite) trăiască virusul (cel nou)!
Gânduri critice asupra epidemiologiei SARS: de ce a murit Carlo Urbani în realitate?
Un articol din ziarul de specialitate „MMW Fortschritte der Medizin” (Progresele medicinei) descria
presupusa „cale de infectare” cu SARS astfel:
„La 21 Februarie 2003 un medic chinez a adus cu el virusul din regiunea chineză Guangdong în
metropola Hongkong, unde urma să ia parte la o nuntă. Deja bolnav destul de grav, medicul a
comandat o cameră la hotel, unde probabil că a mai infestat încă şapte persoane, printre care doi
pacienți-index pentru Canada şi Vietnam (pacienții-index sunt numiți pacienții „primari” de la care
porneşte o epidemie, în cazul nostru, care porneşte în Canada şi respectiv Vietnam). După ce starea
de sănătate a medicului s-a înrăutățit rapid, acesta este dus la un spital unde a infestat alți pacienți, iar
după zece zile a murit. Pacientul –index pentru Vietnam a zburat la Hanoi. Acolo a fost consultat de un
specialist în boli infecțioase de la OMS, italianul Carlo Urbani, cel care a dat numele afecțiunii, numele
de SARS (sindrom respirator acut). Pe data de 29 Martie însuşi medicul Urbani a decedat datorită
infecției respective.”
Desigur că nu s-a precupețit nici un efort, şi au fost încercate toate mijloacele pentru a salva viața
atât a lui Urbani, precum şi a celorlalți pacienți. Iar spitalul franco-vietnamez în care se aflau bolnavii a
fost pus sub strictă carantină. Dar toate măsurile luate nu au ajutat, iar pacientul-index cât şi medicul
italian au murit. Vinovat era noul virus, SARS.
Lawrence Altman (o mai veche cunoştință de-a noastră, vezi Capitolul 3) scria în „New York Times”
la 6 Mai 2003 despre SARS: „Oricine care are ghinionul de a veni în contact cu un bolnav, poate fi
lovit la rândul său de boală. SARS poate fi atât de explozivă, încât duzini întregi de persoane şi
personal medical pot fi infectați doar de o singură persoană.”
Desigur că, în stilul binecunoscut al lui Altman, nu există dovezi pentru afirmațiile acestuia. Şi dacă
într-adevăr lucrurile ar fi stat aşa, ar fi trebuit să ne confruntăm cu mii de cazuri de îmbolnăvire,
exponențial amplificate, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față.
Pe de altă parte, virusul ar fi trebuit, în mod normal, să infecteze toate categoriile de vârstă. Dar, în
mod ciudat, copii nu se îmbolnăveau (din „motive necunoscute”) de SARS, cum însuşi Altman se
minuna! Aşa cum presa a constatat ulterior, în Vietnam nu a mai fost raportat nici un alt caz de
îmbolnăvire, nici măcar în rândul personalului de la respectivul spital. Acolo nu a avut loc absolut dici o
epidemie (atunci când doar 2 persoane mor din motive „bănuite”, cred că este clar că nu putem vorbi
de o epidemie). Ceea ce infirmă clar supozițiile unora, printre care şi Altman, cum că am avea de a
face cu o epidemie, cu un virus foarte infecțios. Căci personalul medical în astfel de cazuri se află în
prima grupă de risc. Iar în spitalul respectiv, încă o dată, nu s-a mai îmbolnăvit absolut nimeni! Şi aici
țineți cont de faptul că de la aducerea în spital a pacientului-index, până la intervenția lui Urbani a
durat ceva timp, în care cei de la spital nu au luat măsuri de carantină severe, neştiind că au de a face
cu SARS (care nu era definită ca afecțiune infecțioasă la acea oră, deci nu necesita măsuri de
carantină).
În loc să declanşeze spontan alarma epidemiei, OMS ar fi trebuit mai bine să se ocupe de întrebarea
centrală: de ce o persoană de 47 de ani (Urbani) decedează în urma unei penumonii, ceea ce într-
adevăr este ciudat? Dar şi funcționarii de la OMS sunt „încleiați” în teoria infecției virale. În fapt,
lucrurile stau astfel: persoana care capătă o pneumonie are de regulă un sistem imunitar şi de
detoxifiere slab (sau slăbit prin ceva), şi tocmai de aceea microbii se înmulțesc puternic, ceea ce duce
la o inflamare a căilor respiratorii. Şi se ştie că există o întreagă listă de substanțe care pot afecta
(slăbi) sistemunl imunitar, mai ales medicamentele antivirale (imunosubpresoare).

71
 Ori, aşa cum rezultă din relatările presei, lui Urbani, la fel ca şi celeilalte persoane, i-au fost
administrate mai toate preparatele antivirale şi antibacteriene cunsocute. Ori astfel de cocktail-uri au
deseori consecințe letale. Pe de altă parte, pneumoniile nu apar în manieră epidemică. Nu se conosc
epidemii de pneumonie! Cel puțin până la SARS, dar nici după. Atunci când cazurile de pneumonie se
înmulțesc într-o anumită regiune suspect de mult, trebuie să ne punem imediat întrebarea dacă nu
cumva (şi de ce anume) s-au adunat un număr mare de persoane cu un sistem imunitar slăbit în acea
regiune. Un astfel de caz a existat, de exemplu, în 1976 în Philadelphia, când la o adunare a
veteranilor americani mai mulți dintre aceştia s-au îmbolnăvit de pneumonie, iar unii chiar au decedat.
Desigur că CDC, supremul organ epidemiologic american nu putea rămâne pasiv la toată povestea
asta, aşa că a fost imediat acuzat pentru mârşava faptă de a ataca veteranii americani, un „virus
ucigaş” (pe vremea aia nu apăruseră încă terorişii). Şi astfel s-a născut legenda virusului ucigaş de
veterani prin pneumonie (boala legionarului).
Dar nici la acea vreme nu exista nici un pericol epidemic real. Doar faptul că la unele persoane a fost
găsită o bacterie, nu înseamnă că aceasta este şi cauza primară şi unică. O astfel de bacterie poate
apare şi ca o consecință secundară a unei afecțiuni, adică se înmulțeşte datoriă faptului că organismul
este slăbit sau datorită faptului că undeva, în organism, există țesuturi moarte, pe care se pot dezvolta
bacteriile. De exempli, bacteriile de tipul Legionella se află peste tot în lume, şi totuşi nu peste tot
oamenii (sau animalele) se îmbolnăvesc din această cauză.
În realitate „a existat o serie de factori de risc pentru boala legionarilor”, aşa cum rezultă din
cercetările făcute asupra acestui eveniment de către patologul Washington Winn, care şi-a publicat
concluziile în „Clinical Microbiology Reviews”. „Printre aceşti factori se numără fumatul, vârsta
înaintată, problemele pulmonare cronice şi sistemul imunitar slăbit. Multe dintre persoanele ştampilate
cu diagnosticul de „boala veteranului” (sau boala legionarului) erau deja înainte de acel moment grav
bolbnave: cancer, diabet, bronşite cronice, transplant de rinichi, etc) şi în consecință primeau terapie
cu imunisobpresoare. Ceea ce era şi cazul în povestea veteranilor (legionarilor) americani de mai sus,
care la cea de a 76 întâlnire a organizației lor au sărbătorit mai multe zile la rând, cu alcool, nopți
nedormite, droguri şi nicotină. Şi astăzi se mai întâlnesc uneori cazuri de „boala legionarului”, care de
regulă apar la persoane epuizate, care dezvoltă pneumonii. Terapia antivirală: mai multe daune
decât avantaje
Dacă în cazul unei pneumonii ca agent patogen avem o bacterie, acest lucru se poate uşor constata
în sângele pacientului. Iar o terapie cu antibiotice de regulă rezolvă problema (deşi din ce în ce mai
des apar bacterii rezitente la antibiotice). Ori în cazul SARS este lansată ipoteza unei prneumonii
virale. Şi ce arsenal foloseşte medicina ortodoxă contra afecțiunilor virale? De fapt, în cele din urmă
doar sistemul nostru imunitar. Cu cât mai robust este acesta, cu atăt mai puține şanse are o infecție
virală. Şi invers, desigur.
Un exemplu foarte bun îl poate constitui aici Herpes Zoster, de care fiecare a treia persoană din
țările industrializate se îmbolnăveşte cândva, în timpul vieții. Medicina şcolastică presupune că
virusurile herpes (mai exact virusul Varicella) , care sunt în organism şi care cumva, cândva, pot fi
„reactivați”, sunt răspunzători pentru Herpes Zoster. Astfel încât de la o vreme se presupune că, la fel
ca în cazul bacteriilor care pot fi combătute cu antibiotice, se pot folosi contra herpes Zoster
medicamentele virostatice.
Unul dintre primele virostatice, Aciclovir (Zovirax), avea ca misiune combaterea virusurilor Herpes, şi
deci trebuia să ajute în cazurile de Herpes Zoster, dar o dovadă clinică pentru acest lucru nu există.
Multe cazuri de Herpes Zoster se „vindecă de la sine”. Dar în esență sunt aici în acțiune capacitățile
de autovindecare ale organismului (sistemul imunitar). Studiile controlate placebo nu au putut certifica
prezumția că aceste virostatice scurtează în vreun fel perioada de boală (la fel ca şi în cazul
medicamentației contra gripei, cum ar fi Relenza sau Tamiflu).
Se poate argumenta că simtomele bolii, care acționează asupra nervilor, sunt diminuate, dar acest
mod de diagnoză este foarte subiectiv, ceea ce permite industriei un mare spațiu de manevră. Iar
astfel de substanțe antivirale au ca efecte secundare declanşarea unor simptome care de fapt se
doreşte a fi combătute: de la anemie până la afectarea măduvei osoase, prin supra-sensibilizarea
pielii, afecțiuni respiratorii, daune provocate rinichilor şi ficatului (hepatite). Toate aceste efecte se pot
în clar citi pe instrucțiunile care se află în ambalajele acesor medicamente.

72
 De asemenea mai trebuie să ştim că în cazul acestor substanțe antivirale avem de a face în fapt cu
substanțe aşa-numite nucleoid-analoge sau ADN-terminatori, adică cu substanțe care blochează
ADN-ul (în încercarea de a bloca înmulțirea virusurilor). Ori acest tip de virostatice se bazează pe un
model de gîndire „fixat viral”, care ia în considerare prea multe ipoteze şi incertitudini, şi prea puține
fapte certificate. Astfel, o condiție esențială pentru virostatice eficiente este aceea ca mai întâi să fie
foarte exact cunoscut „inamicul”, şi pe deasupra ca acesta să fie singur în acțiune, fără „complici”
suplimentari cum ar fi intoxicațiile, stressul, nutriția deficientă, etc. Ori şi în cazul SARS există
întemeiate îndoieli cum că toate acestea s-au petrecut într-adevăr aşa.
Şi în cazul virusului SARS este valabilă aceeaşi regulă: aducerea de dovezi clare precum că din
sângele pacientului a fost izolat un anumit virus (deci complect curățat de particule străine), şi ulterior
fotografiat cu microscopul electronic. Doar o reală izolare a virusului permite crearea unor virostatice
eficiente. Prezența particulelor străine la fel ca şi calificarea unor alt fel de particule ca fiind virusuri
sunt lucruri fatale, căci toate acestea falsifică rezultatele pe care se va baza în final testul viral.
Consecunțele în astfel de cazuri sunt: diagnoze false, crearea de frică şi panică inutilă în (poate)
milioane de oameni, terpierea cu medicamente antivirale cu efecte secundare grave acolo unde nu
este de fapt de loc necesară o astfel de terapie, etc.
Din păcate nici una dintre publicațiile care s-au ocupat până acum de SARS nu ia în considerare o
reală izolare a virusului. Pe deaupra încă, cercetători recunoscuți nu au putut până în prezent să
găsească în culturile de celule astfel de virusuri Corona (SARS se presupune a face parte din această
familie de virusuri) aşa cum se recunoaşte în „Ärzte Zeitung” (Ziarul medicilor) din Germania. De
asemenea, conform teoriei virale ortodoxe, virusul SARS trebuie să fie identificat doar la persoanele
bolnave, iar la cele sănătoase nu. Dar din nou, nu există nici un studiu care să certifice asceastă
situație.
Din contră, chiar în cazul virusurilor Corona, care imediat după izbucnirea SARS au fost luate în
considerare ca fiind vinovate de declanşarea bolii, au fost foarte puține persoane „identificate” SARS
pozitiv, aşa cum s-a făcut cunoscut la Conferința SARS de la Torono în Aprilie 2003. Dar nici de
această dată medicina şcolastică nu şi-a pus întrebarea dacă „ipoteza virală” este corectă sau nu. S-a
hotărât prin consens că este, şi gata. Au fost din nou scoase din cutie „jucărelele” preferate ale
molecular-biologilor, mai ales testul PCR, şi pur şi simplu s-a „presupus” că prin intermediul acestora
se putea face dovada existenței (în acțiune. Şi în organism) a virusurilor Corona.
Ca de obicei, elita medicală s-a arătat foarte sigură pe sine şi în cazul SARS. Şi astfel la 15 Mai
2003 (în doar 3 luni de la primul caz de SARS!!!) în „Nature”, iar o lună mai târziu şi în „Lancet”,
cercetătorii din Rotterdam au pretins că livrează dovada certă a virusului SARS. Pentru aceasta au
fost testați 436 de pacienți, care prin simptome îndeplineau condițiile de încadrare în afecțiunea
SARS, pentru a se dovedi existența virusului. În continuare presupusul virus Corona (recoltat de la
pacienții bolnavi şi cultivat în laborator) a fost injectat în maimuțe Makak, care însă nu au dezvoltat
simptome grave de boală, ci numai o simptomatică foarte uşoară.
Dar şi aceasta a fost îndeajuns pentru a face afirmația, aşa cum se poate citi şi în „Tagesspiegel”, că
„cercetătorii de la Universitatea Erasmus din Rotterdam au dovedit faptul că o nouă variantă a
virusului Corona este cel care provoacă SARS.” Mai întâi trebuie spus că probele luate de la pacienții
ca teste virale sunt mai mult decât îndoielnice în puterea lor de certificare. Aşa cum OMS (Organizația
Monială a Sănătății) spunea în Comunicatul de presă din 22 Octombrie 2003, (deci cu luni bune mai
târziu!), că nu există încă stabilit , în ceea ce priveşte virusul SARS, un „standard” de testare al
virusului.
Apoi, doar în 329 din 436 de pacienți care se încadrau în simptomatologia SARS a fost certificată
prezența virusului Corona, aşa cum ni se spune în articolul din „Lancet”. În consecință logică, chiar
dacă plecăm de la ideea că virusul respectiv a provocat „simptomele” SARS, rămân peste o sută de
pacienți cu diagnostic fals! Adică de persoane care au fost speriate şi ținute în carantină, şi care, şi
mai grav, au fost supuse unor terapii cu medicamentație antivirală, a cărei efecte secundare grave au
fost enumerate mai înainte!
În ceea ce priveşte experimentul efectuat pe maimuțele Makak, cercetătorii au folosit culturi de
celule (obținute printr-un procedeu foarte compelex dar şi greoi) pe care le-au introdus în caăile
respiratorii, în nas şi în ochii maimuțelor. Animalele au fost ținute zilnic sub supraveghere, iar în a
doua, a patra şi a şasea zi au fost anesteziate cu Ketamin, pentru a le recolta cîte 10 mililitri de sânge

73
din vene, precum şi pentru a se putea recolta material organic din nas, gură şi din căile respiratorii.
Trei maimuțe au devenit după două-trei zile, letargice. O maimuță a prezentat dificultăți respiratorii, în
timp ce trei animale prezentau în plămâni mai multe focare incipiente, dar care ulterior nu au evoluat.
Toate celelalte organe nu prezentau nici o anormalitate sau urmă de îmbolnăvire.
Dar deoarece nu exista (şi nici în prezent nu există) o standardizare, apariția respectivelor
simptome nu puteau fi cu certitudine atribuite unui anumit virus. Nedispunând de un virus izolat şi
curățat, ceea ce a fost introdus în maimuțe conținea o serie de alte particule, de mărimea aproximativă
cu cea a unui virus, de exemplu poate alte virusuri sau fragmente celulare, precum şi diferite urme de
chimicale folosite în laborator în cadrul acestui întreg proces.
Şi nu în ultimul rând, aşa cum am relatat mai sus, maimuțele au fost anesteziate cu Ketamin. Iar
efectele secundare provocate la om de acest preparat sunt: mărirea presiunii arteriale (creşterea
tensiunii) şi a frecvenței inimii, ridigizarea vaselor sangvine în plămâni, edem pulmonar, creşterea
sensibilității senzoriale şi a presiunii cerebrale, creşterea tensiunii musculare, uscarea mucoaselor,
înroşirea pielii, provocarea de vise (şi coşmaruri), stări de şoc. Iar după ieşirea din satrea de narcoză:
halucinații, greață, vomă, amețeli, nelinişte motorică (agitație). De asemenea blocarea respirației în
cazul unei administrări prea rapide sau a unui dozaj necorespunzător. Aceste efecte secundare
constatate la oameni, pot eventual fi şi mai drastice la maimuțe sau pot îmbrăca alte forme. Iar la
maimuțe s-a constatat într-adevăr letargie, iritație a pielii, probleme respiratorii, țesuturi pulmonare
modificate. Toate aceste efecte ale Ketaminului nu au fost însă tematizate în studiul olandez şi nici în
respectivul articol menționat mai sus. Şi nici faptul că doar după 4 teste cercetătorii de acolo au tras
concluzii nu ni se pare un lucru corect, mai ales având în vedere faptul că maimuțele nu au prezentat
toate simptomele atribuite SARS, cum ar fi simptomele gripale, febra şi tusea. Dificultățile de respirație
au apărut numai la un singur animal dintre cele testate (a se remarca, SARS este o afecțiune a
plămânilor).
Acuma, olandezii ori nu au avut alte anestezice (ceea ce nu prea cred), ori habar n-au avut ce efecte
secundare produce anestezicul respectiv (ceea ce iarăşi nu prea cred), ori au ales intenționat tocmai
acest anestezic (ceea ce mi se pare evident). Din nou, ca în multe alte studii, nu a fost nici de această
dată prezent un grup de control, căruia să i se aplice exact aceeaşi procedură, inclusiv Ketamin, dar
cu material neinfestat cu virusul Corona. Doar prin comparația cu un grup de control tratat în exact
aceleaşi condiții s-ar fi putut trage concluzii pertinente, eventual constata faptul că simptomele relatate
ar fi putut avea şi alte cauze devât virale.
În altă ordine de idei, medicamentele antivirale nu pot fi direcționate exact asupra unui anumit virus
(cu atât mai mult cu cât nici nu i se cunosc exact caracteristicile), ci este mai degrabă ca şi cum ai
trage ci flinta: poți nimeri orice vrei şi ce nu vrei. Aceste medicamente atacă şi substanța genetică a
celulelor sănătoase, respectiv dezvoltarea lor. Ceea ce crează prejudicii evidente sistemului imunitar
(imunosupresoare) precum şi pericolul declanşării cancerului (carcinogene).
În realitate, virostaticele sunt deseori prescrise (la fel ca şi antibioticele) pentru fleacuri, fie la cererea
pacientului, fie voluntar de către medici. Ceea ce umple desigur buzunarele ştim noi cui. Dar pentru
pacienți asta înseamnă, în timp, apariția unor grave probleme de sănătate (mergând până la cancer).
Cortisonul şi celelalte steroide: eficacitate îndoielnică
O altă categorie de medicamente des folosite în astfel de cazuri, medicamente care şi ele aduc
efecte secundaregrave, sunt steroidele. Din această categorie face parte şi Cortizonul. Steroidele sunt
substanțe foarte eficace care acționează puternic antiinflamator. Astfel, simptome neplăcute cum ar fi
de exemplu deficiența respiratorie, simptom de care suferă pacienții SARS, se reduc în acuitate, fapt
ce dă speranțe atât pacientului cât şi medicului. Dar în acelaşi timp, ca urmare a efectului
antiinflamator al medicamentului, este afectat sistemul imunitar, iar o afecțiune virală se poate, în
astfel de condiții, chiar înrăutăți mergând până la consecințe fatale.
Această „experiență negativă” în legătură cu terapia cu Cortizon a fost remarcată la spitalul
Universității din Kiel, în cazurile de terapie a inflamațiilor virale ale ficatului. În prima fază, valorile de
laborator ale sângelui s-au îmbunătățit, pentru ca ulterior să apară grave forme de Herpes Zoster. În
Mai 2003 cunoscutul jurnal medical „Lancet” relata faptul că foarte multe dintre cazurile de SARS erau
terapiate cu Cortizon şi Ribavirin (ADN-ARN inhibator). Dar descrierea cazurilor astfel tratate (se pare
că în marea majoritate a cazurilor aceasta era terapia standard) ne face să tragem concluzia că
decizia terapeutică era o greşeală. Prima greşală a fost că inițial se administratu antibiotice, care însă

74
nu aveau eficacitate, deoarece nu era vorba despre o infecție bacteriană, ci de una eventual „virală.”
Astfel nu se obținea decât o înrăutățire a stării de sănătate. Pasul următor a constat din efectuarea
unei biopsii a plămânului (cel de-al doilea pas greşit). După operația respectivă însă, pacientul trebuia
reanimat cu masca de oxigen. Urmarea era că i se administrau pacientului virostatice şi cortizon
intravenos în dozaj mare (cel de-al treilea pas greşit). După 20 de zile de „amabilități” de genul acesta,
pacientul deceda. Şi anume, nu în ciuda terapiei, ci tocmai din cauza acesteia!
Dacă s-ar fi efectuat studii dublu-orb cu grup de control placebo, atunci s-ar fi putut şti exact care
erau urmările terapiei descrise mai sus. Doar astfel s-ar fi putut şti dacă această terapie este eficace
sau nu, ba chiar dimpotrivă, dăunătoare. Şi cum mai spuneam şi în altă parte, doar studiile pe termen
lung cu grup placebo pot aduce claritate în eficaitatea precum şi efectele secundare ale unui
medicament. Ori astfel de studii mai nou nu se mai fac aproape deloc. Altfel medicul nu mai poate şti
dacă un pacient s-a însănătoşi datorită unui medicament, sau a murit datorită altuia.
Doar că dacă am ştii, dovedit ştiințific prin studii independente, aceste lucruri despre medicamentele
actuale, 3/4 dintre ele ar trebui retrase de pe piață. Şi atunci... Qui bono? Doar pacientil!
Dar asta nu aduce bani în casele concernelor farma şi nici în buzunarele cercetătorilor şi medicilor!
În lipsa acestor studii cu grup de control, nu putem ştii dacă pacienții, poate, în forme mai uşoare, nu
s-ar fi vindecat şi fără astfel de „bombe medicamentoase” cum este de exemplu Ribavirin. Pe de altă
parte, poate că s-ar fi însănătoşit chiar şi sub o terapie cu Ribavirin, dacă sistemul imunitar ar fi fost în
bună condiție, putând astfel să depăşească şocul respectiv. La fel de probabil este şi faptul că
pacienții cu un sistem imunitar slăbit nu au mai putut face față şi atacului Ribavirinei, care a dat
lovitura finală acestui important sistem.
Cât de importante pot fi astfel de studii ne arată şi un articol din acealaşi „Lancet” în care se
relatează un al doilea caz de SARS. În articol se face mențiunea că simptomatica s-a „îmbunătățit
gradual, fără a fi administrate Ribavirin şi medicamentații pe bază de steroide”. Dilema
terapeutică a zilelor noastre
Atingem aici o problemă de mare actualitate: este foarte greu să stai alături de un pacient serios
bolnav şi să practici „nihilismul terapeutic”, adică să iei numai măsuri de susținere, mască cu oxigen,
etc. Tot mai des şi mai rapid, în societatea modernă, supra-medicamentată, se cer „mijloace eficiente”,
atât de către medic cât şi de către pacient. Rezervarea şi cumpătarea nu le este caracteristică.
Există doar foarte puțini medici care lămuresc pacienții lor asupra felului în care sistemul imunitar
poate fi întărit, ce anume se poate întreprinde pentru aceasta, importanța florei intestinale (cel mai
mare organ imunitar) asupra sănătății, de exemplu. (De ce nu procedează toți medicii astfel? Pai cu
atâția pacienți sănătoşi, şi cu prea puțini bolnavi, din ce să mai câştigi ?)
Un alt aspect aici este cel juridic. Respectarea liniilor terapeutice standard îl feresc pe medic de
neplăceri, în cazul decesului unui pacient. Pacientul moare oricum, deşi el a fost terapiat cu mijloace
medicale, se spune adesea, dar niciodată nu se spune că a murit datorită terapiei medicamentoase.
Că ar putea exista şi această a doua variantă, nu vrea nimeni să ia în considerație. În certificatele de
deces nu apar referiri la daunele provocate de medicamentație!
Astfel că nu ne rămâne să spunem despre SARS decât că o banală pneumonie, atunci când este
nefavorabil tratată, duce la decesul multor oameni. Sau cum spunea Ludwig Weissbecker, fostul şef al
Secției de medicină internă de la Universitatea din Kiel: „În fața unei terapii nefericite, stă adesea un
terapeut nefericit”. Doar că, am adăuga noi, mai stă şi o familie nefericită, care-l plânge pe pacientul
răposat.
Guangdong: secretul murdar al revoluției High-Tech
Dacă în loc să ne lăsăm cuprinşi de o panică oarbă, bine indusă de mass-media şi bine condusă de
concernele farma, ne-am uita un pic mai departe de „marginea farfuriei”, am găsi destule motive
pentru care o „nouă afecțiune” nu este decât ceva cunoscut de mult timp, dar sub alt num, şi nici pe
departe o catastrofă mondială provocată de un virus criminal. Să ne aducem aminte, în acest context,
că primul pacient SARS, care a decedat, era un medic din provincia chineză Guangdong. Iar locul în
care la acesta s-a declanşat boala a fost Hongkong, un oraş cu o populație extrem de densă (75 de
milioane de locuitori şi sediul a mii de firme).
Ziarul „Die Zeit” trage concluzii de aici: „Mediul din care a provenit maladia, este unul nebun: sudul
Chinei, o zonă ideală de incubare a molimelor de tot soiul. Aici se mănâncă orice are muşchi şi
mucoase. Microbii de tot felul se mută de colo-colo cu o mare uşurință. Ceea ce crează baza pentru o

75
adaptare la noi organisme gazdă. Astfel apar virusuri mutante şi noi epidemii.” „Die Zeit” se acoperă
(de furia chinezilor) spunând că este doar un posibil scenariu. În fapt, este chiar adevărul curat. Căci
se ştie, chinezii trăiesc de „o veşnicie” foarte aproape de animalele lor. Inconştient de aproape, practic
trăiesc împreună cu animalele lor!
Guangdong este una dintre cele mai industrializate regiuni ale Chinei (industriile textilă, de jucării, de
chip-uri pentru computere, etc). Aici se pot face afaceri foarte bune. Dar mai există şi o altă față a
medaliei, ca întotdeauna. Regiunea este extrem de murdară, adică de poluată. Peste tot se găsesc
munți de deşeuri şi resturi industriale.
Şi nu numai atât. Peste 80% din gunoiul electroni america (computere aruncate la gunoi, de
exemplu, circa 10 milioane de bucăți pe an), nu rămâne în „țara tuturor posibilităților” (se pare că USA
nici nu mai e, acuma e China), ci ajunge, prin intermediul unor firme specializate, în mare parte în Asia
(India, Pakistan şi China, mai ales în provincia Guangdong). Pentru 1,5 dolari pe zi, oamenii de acolo
demontează cu mâinile goale computere, monitoare şi imprimante, punând în pericol atât mediul
înconjurător cât şi propria lor sănătate. „Exportul de gunoi electronic este secretul murdar al industriei
High-Tech” spune Jim Puckett de la Basel Action Network. „Nu de multă vreme a fost oficial interzis
importul de gunoi electronic. Dar gunoiul ajunge mai departe în China, căci organele de control sunt
depăşite de volumul de muncă dar şi de volumul mitei primite.”
Una dintre localitățile vizitate în cadrul unui studiu asupra gunoiului electronic este Guiyu, din
provincia Guangdong, care prin anii 90 s-a transformat dintr-o regiune agricolă într-un centru de
prelucrare a gunoiului electronic. Prelucrarea acestui gunoi (deşeuri) se face de către cei de acolo fără
nici cele mai mici măsuri de protecție (nici măcar măşti de protecție a respirației). Tonerele din
imprimante (substanțe extrem de toxice şi chiar cancerigene), scufundarea platinelor de contact în băi
de plumb lichid, pentru a desprinde chipurile şi procesoarele de pe plăci, în fine, tot felul de astfel de
operații fără cea mai mică măsură de protecție.
Gaze otrvitoare se înalță peste localitate, ca urmare a arderii capsulelor de plastic, băi de acizi
pentru chipuri şi procesoare, cu scopul de a obține aurul cu care acestea sunt prelucrate. Iar ce mai
rămâne, este pur şi simplu aruncat în râul care trece prin regiune. Pânzele de apă freatică din Guiyu
sunt între timp atât de toxice încât localitatea este aprovizionată cu apă potabilă adusă din alte regiuni.
Multe dintre metalele grele precum şi alte substanțe foarte toxice sunt responsabile pentru grave
daune aduse sănătății, printre care cancer şi afecțiuni ale sistemului nervos. „Nivelul ridicat de
contaminare din Guangdong, unde se prelucrează deşeurile electronice, pun în mare pericol
sănătatea oamenilor de acolo” spune Arnold Schecter, Profesor pentru Mediul Înconjurător de la
Universitya of Texas, Dallas, într-un interviu acordat Associated Press.

Capitolul 7
H5N1: gripa aviară şi nici cel mai mic „piuit” de dovezi.

„Nu există nici o dovadă concretă pentru afirmația cum că

păsările de baltă din lacul chinez Qinghai, care s-ar fi infectat
cu un virus, şi au supraviețuit totuşi, să fi părăsit spațiul lor de
viață şi mai apoi să fi fost în stare să transmită virusul altor
specii de păsări, animale sau chiar oamenilor.”
Wetlands international
(Organizație de protecție a naturii şi partener al Programului
pentru Mediul Înconjurător al Națiunilor Unite.)

Mass-media: porta-voce a concernelor farmaceutice

Dacă ar fi să dăm crezare celor spuse de mass-media, atunci înseamnă că în viitor vom fi vizitați
de o epidemia la scară globală, (tot se poartă acuma chestia asta cu globalizarea, nu?) adică o
pandemie, declanşată de mutațiile unui virus al gripei aviare, care poartă fascinant-îngrozitorul nume

76
de H5N1. Astfel citim în „Die Zeit” din vara lui 2005 chiar pe prima pagină: „Moartea tăcută – gripa
aviară şi-a încput marşul”. Iar în continuare, de parcă am avea de a face cu titlul părții a doua a
producției hollywoodiene „Outbreak”, mai putem citi: „H5N1 declanşează răboiul-fulger”, „atacul
iminent al rațelor ucigaşe”. Parcă am fi în al doilea război mondial, naziştii dau cu blitzkrieg-ul
(războiul-fulger) şi japonezii cu rațe-kamikaze.
„Der Spiegel” se bazează printre altele, pe declarațiile lui David Nabarro, care în Septembrie 2005 a
fost numit coordonator al Națiunilor Unite în „lupta” contra gripei aviare: „În orice moment poate izbucni
o nouă pendemie de gripă, care să facă până la 150 de milioane de victime”. În timp de mai vechea
noastră cunoştință, Reinhard Kurth, şeful Institutului Robert Koch, într-un interviu dat jurnalului „FAZ” o
ia şi mai razna: „O pandemie amenință potențial 6 miliarde de oameni” . Adică, vrea dânsul să spună,
toată populația globului. E tare tipul!
Desigur, dacă ne uităm un pic mai atent, uneori descoperim şi câte un articol în care nu se încearcă
inducerea unei mega-panici. Astfel magazinul canadian „Macleans” (echivalentul lui „Times” din USA)
titrează într-un articol: „Uitați SARS, West Nile, Ebola şi gripa aviară! Adevărata epidemie e frica!” Iar
Marc Siegel, profesor de medicină la New York University şi autorul cărții apărute în 2005 „Alarma
falsă: adevărul despre epidemia fricii”, îşi exprimă punctul critic în mai multe publicații din mass-media
la adresa „făcătorilor de panică” (printre altele în „Otawa Citizen” cel mai important cotidian din
capitala canadiană, în „Los Angeles Times” şi în „USA Today”).
În spațiul german, „Freitag”, „Berliner Republik” sau „Journalist” sunt câteva dintre publicațiile (prea
puține din păcate) care se exprimă critic la adresa „panicarzilor”; iar elvețianul „Weltwoche” scrie:
„Atunci când utima găină va muri „de râs”, veți vedea că ştirile „de grază” sunt mai molipsitoare decât
BSE, SARS şi H5N1”.
Cum spuneam însă, astfel de păreri echilibrate sunt foarte puține. Doar titlurile şoc aduc încasări
grase. Corect însă este ca atunci când se lasează astfel de „bombe fumigene”, să existe şi nişte
dovezi ştiințifice pe care se bazează ele. Aceste dovezi le-am căutat şi noi, intens, şi am trimis
diferitelor gazete „făcătoare de isterie” următoarele întrebări:
1. dețineți studii independente care să certifice existența unui aşa-zis virus H5N1?
2. cunoaşteți vreun studiu independent care să certifice că virusul H5N1 (în cazul în care acesta
există) cauzează îmbolnăvirea păsărilor?
3. dețineți dovezi irefutabile cum că alți factori (otrăvuri chimice, proteine străine, stress, etc,) nu
sunt în nici un caz cauze ale îmbolnăvirii păsărilor?
4. dețineți un studiu independent care să certifice ştiințific faptul că H5N1 poate trece la om şi
crea astfel o pandemie care să omoare milioane de oameni?
Chiar şi marile jurnale cum sunt „Spiegel”, „Frankfurter Allgemeine Zeitung” sau „Frankfurter
Allgemeine Sonntagszeitung” nu ne-au putut indica nici un astfel de studiu. Cel puțin „Die Zeit”
răspunde că: „Toate sursele primare de informații (=studii) sunt uşor de consultat pe site-urile DIMDI
sau Pubmed precum şi prin (serviciul de furnizare a documentațiilor) Subito. Experții virologi de la
Robert Koch din Berlin sau de la Ofiiul de cercetare virală a Republicii Federale a Germaniei din
Riems sunt deschişi întrebărilor jurnaliştilor. Şi chiar şi publicațiile oficiului american CDC precum şi
cele ale OMS pot fi consultate liber”.
Le-am scris din nou celor de la „Die Zeit”, spunându-le că toate aceste surse ne sunt şi nouă
cunoscute, dar întrebarea pusă de noi se referea la studii concrete, independente, care să conțină
dovezi în sprijinul ipotezei respective. Desigur că aici s-a rupt filmul, şi nu am mai primit nici un fel de
răspuns. Acuma, oricine poate intra în Internet, copia anunțurile şi articolele din sus-menționatele
siteuri sau publicații şi poate astfel scoate câte ziare pofteşte. Dar oare asta se cheamă „jurnalism”?
Probabil că multora nu le vine să creadă ceea ce citesc aici. În general opinia publică consideră
ziarele, cel puțin pe cele mari ca o sursă mass-media care, printre altele, are rolul de a controla felul în
care deținătorii puterii, industria farmaceutică, ministerele sănătății etc. îşi fac corect datoria. Presa ar
trebui să filtreze critic informațiile care-i parvin, şi nicidecum să se transforme într-un megafon al
reclamelor şi intereselor industriei farmavceutice.
Dar tocmai exemplul H5N1 ne arată cât de dependentă este presa de dogma medico-industrială de
astăzi. Această realitate apare şi mai clar în analiza „Pilula amară” care a apărut în vara anului 2005 în
USA, în cel mai insemnat jurnal de specialitate al mass-mediei, „Columbia Journalism Review” (CJR).

77
În această analiză se arată detaliat, în baza a nenumărate exemple, cum anume foloseşte industria
medicală presa, pentru a-şi pune în aplicare strategia de marketing: se descrie la început un scenariu
apocaliptic, creându-se astfel cererea (după medicamente) şi în final se lansează pe piață noul
„medicament-minune” contra scenariului de groază inventat la început. Foarte profitabil. Iar dacă
cineva îndrăzneşte să critice acest nou medicament, ziarul său nu va mai primi comenzi publicitare
pentru reclame, fiind adus astfel în pragul falimentului. Deci minciună şi şantaj.
Astfel în USA, „Big Pharma” (marea industrie farmaceutică) a plătit în 1980 circa 2 milioane de dolari
doar pentru reclame făcute medicamentelor care se prescriu doar pe rețetă. Dar în anul 2004 această
sumă se ridica la câteva miliarde anual. „Şi în loc să se elibereze de această industrie farmaceutică şi
să câştige astfel încrederea opiniei publice prin relatări corecte” scrie Lieberman (autorul articolului),
„mult prea des presa se lasă prinsă în plasa marketingului farmaceutic, lăsînd opinia publică fără
apărare”.
H5N1: nici o dovadă pentru existența virusului şi pentru eventuala lui acțiune patologică Şi
întocma ca în presă, tot aşa se întâmplă şi cu Ministerul protecției consumatorilor şi celelalte
autorități responsabile, precum şi cu Organizația Mondială a Sănătății, care cu toate cred că „virusul
H5N1” este extrem de molipsitor. Sau cum se exprima Anthony Fauci, şeful Institutului american
pentru alergie şi boli infecțioase, cunoscut nouă deja din Capitolul 3, fiind unul ditre cei mai fervenți
apărători ai ipotezei-dogmă HIV=AIDS: „H5N1 este o bombă cu ceas, carea aşteaptă doar să fie
amorsată.” Cuvinte „explozive”... care ne obligă să punem întrebarea: pot toți aceşti „făcători de
panică” susține spusele lor prin dovezi empirico-ştiințifice solide?
Pentru a primi răspuns la această întrebare, am trimis Ministerului protecției consumatorului (din
Germania) cele 4 întrebări puse mai înainte şi marilor ziare din mass-media germană. Iar răspunsul
suna astfel: „Ne adresați întrebări de strictă specialitate la care, vă rugăm să aveți înțelegere,
ministerul nu poate răspunde atât de repede precum ați dori”. Am răspuns că putem aştepta şi am
solicitat un termen pentru răspuns.
În acelaşi timp am atras atenția că în mod normal Ministerul ar trebui să aibe astfel de dovezi. Altfel
nu se poate explica faptul că reprezentanții Ministerului apar în fața presei, în public deci, şi afirmă că
H5N1 există, şi că este foarte periculos. Iar ca urmare a unor astfel de afirmații câteva milioane de
Euro sunt luate (din banii impozabililor) pentru a se finanța „lupta contra epidemiei”. Totuşi Ministreul
ne face onoarea de a ne trimite după cai verzi pe pereți: Întrebarea Dumneavoastră referitoare la
dovezile patogenității virusului H5N1 poateprimi răspuns doar din partea experților Institutului Robert
Koch şi ai Institutului Friedrich-Loeffler.” Adică, întrebați-i pe mincinoşi dacă spun minciuni. În
regulă dacă aşa trebuie, ne-am adresat institutului Friedrich-Loeffler (FLI), care ar trebui să fie,
conform Ministreului, în posesia „culturilor virale H5N1 curate”. Ca răspuns Institutul ne-a trimis 4
studii, publicate în cunoscutele jurnale de specialitate „Proceedins of National Academy of Science”,
„Science”, „Journal of Virology” şi „Emerging Infectious Diseases”. Dar în niciunul dintre aceste articole
şi studii nu se aduce nici o dovadă concretă a existenței virusului. Se aduc numai supoziții. Şi în
cazul virusului H5N1 a fost scoasă la iveală „bagheta magică” a testului PCR, cu care a fost chipurile,
multiplicată substanța genetică a virusului şi astfel adusă dovada existenței lui. Doar că în realitate
testul PCR nu poate fi folosit pentru identificarea virusurilor a căror cod genetic (genom) nu a fost în
prealabil decodat, aşa cum demonstrează Terence Brown în cartea sa „Genomii”. Tocmai aceasta
este condiția pentru a putea ştii de fapt ce anume multiplică testul PCR. Ori şi în cazul H5N1, la fel ca
la HIV, HCV sau SARS, această decodare a genomului virusului nu a fost niciodată făcută. Cel puțin
până acum nimeni nu ne-a putut indica studiul în care a fost făcută descifrarea genomului virusului
(vezi Engelbrecht, Torsten; Crowe, David, Avian Flu Virus H5N1: No Proof for Existence,
Pathogenicity, or Pandemic Potential; Non-„H5N1” Causation Omitted, Medical Hypoteses, 4/2006,
Pag 855-857; publicat online la 20 decembrie 2005).
De aceea nici nu există fotografii ale H5N1 efectuate cu microscopul electronic. În presă sunt uneori
arătate fotografii cu presupusul virus. În realitate este vorba doar de animații făcute cu computerul
sau, aşa cum poate recunoaşte cu uşurință oricare molecularbiolog, componente celulare „fabricate
artificial” în eprubetă, în laborator. Persoanele obişnuite (nespecialiştii) pot verifica uşor acest lucru
prin adresarea unei solicitări către CDC sau FLI de a li se indica publicația ştiințifică, de specialitate, în
este descrisă substanța genetică a virusului, şi respectiv, unde este şi fotografiat. Dacă cineva va
primi eventual o astfel de informație, (răspuns oficial) vă rugăm se ne-a trimiteți şi nouă. Deoarece

78
H5N1 nu a fost niciodată văzut - întocmai ca, de altfel, şi HIV, virusul hepatitei C sau SARS, şi în
general cam la fel stau lucrurile aproape în toate cazurile de care s-a ocupat virologia în ultima vreme
– şi în cazul gripei aviare testul anticorpi este tot o dovadă indirectă. Se presupune deci că există
anticorpi speciali, care se „ocupă” doar cu acest virus H5N1. Doar că un astfel de test anticorpi poate
fi creat doar atunci când se va şti clar la ce anume reacționează (pozitiv sau negativ) testul. Doar că în
acest moment se închide cercul, căci aceasta va fi doar atunci posibil, când va fi cunoscut că testul
anticorpi H5N1 a fost standardizat pentru acest virus. Ceea ce nu este cazul.
Toate acestea fac de asemenea imposibil de ştiut dacă (şi cum) virusul H5N1 are acțiune patogenă
(îmbolnăveşte organismul în care pătrunde). Cercetarea conservatoare spune că a dovedit
patogenitatea virusului în laborator, prin aceea că a inoculat animalele nou-născute sau ouăle din
incubator. Este însă suficient să priveşti publicațiile care conțin aceste afirmații, pentru a recunoaşte
imediat că de fapt nu a fost adusă nici o dovadă a patogenității H5N1.
Astfel s-au efectuat experimente în laborator (documente trimis nouă ca dovadă a patogenității
virusului, de către FLI) în care rațelor le-a fost întroduse (practic „băgate pe gât”) extracte
experimentale (care conțineau tot felul de lucruri, particule de celule sau alte materiale posibil
dăunătoare) timp de mai multe zile în căile respiratorii, nas, ochi. Şi asta încă în cantități foarte mari.
Toate daunele şi distrugerile provocate organelor şi țesuturilor au fost apoi atribuite virusului H5N1.
Iar după rațe, am urmat noi la rând. Acuma ni se bagă nouă pe gât poveste cu H5N1! Dar
mass-media nu este interesată de astfel de detalii. Ea se joacă mai departe de-a „filmul de
groază” prezantat ca şi realitate. Doar că Hitchcook a făcut-o mai bine în „Păsările” sale.
„Spiegel Online” prezintă de exemplu o mega-poveste despre trei copii turci care chipurile, au fost
infectați de H5N1, şi titrează „Virusul s-a adaptat la oameni”. Povestea se bazează pe relatările primite
de la OMS conform cărora cercetătorii acestei instituții au descoperit modificări genetice ale virusului
care astfel se poate adapta şi la om (infecta corpul uman).
Dar această mutație nu este şi nu poate fi dovedită, aşa cum se poate citi chiar în sus-amintitul
articol din „Spiegel”: „Este încă prea devreme pentru a spune dacă mutația este într-adevăr
periculoasă pentru om, aşa cum ni se explică de la OMS”. Iar experimentele OMS, despre care se
relatează în articol, nu au apărut în nici o publicație de specialitate, care desigur că ar putea fi
verificată de către specialişti din afara OMS. Am solicitat în mai multe rânduri şi noi, la OMS, să ni se
trimită documentația experimentelor respectiva. Dar n-am primit nici un răspuns. Probabil că sunt
foarte ocupați cu turnarea filmului „Păsările” - partea a două. Fermele industriale şi păsările
bolnave
La fel ca şi la SARS, BSE, AIDS sau Hepatita C, şi în cazul gripei aviare trebuie să ne desprindem
din „hipnoza” virală şi să privim mai atent, dintr-o perspectivă mai largă, pentru a vedea dacă nu
cumva sunt posibile şi alte explicații, mai pertinente, decât ipoteza fixistă a unui virus ucigaş. De mai
multe decenii se cunoaşte deja faptul că industria de creştere a păsărilor (pentru consum - carne sau
ouă) crează condițiile ideale pentru îmbolnăvirea acestora. Creasta găinilor se colorează în albastru,
ritmul şi cantitatea depunerii de ouă scade, penajul se deteriorează. Aceste „simptome” erau în trecut
denumite ciuma aviară, azi redenumite gripă aviară.
Chiar şi FLI, adică Institutul pentru cercetarea sănătății animalelor, precum şi Laboratorul național de
referință pentru gripa aviară, descriu în materialul informativ publicat sub numele de „Gripa aviară –
formă patogenă extremă” simptomele bolii astfel: „Animalele sunt apatice, penajul este rar şi
deteriorat, au febră ridicată, refuză alimentele şi apa, unele prezintă simptome de deficiență
respiratorie şi au scurgeri din ochi şi cioc. Excrementele sunt apoase, cleioase şi de culoare verde
(diaree) şi uneori se constată dereglări ale sistemului nervos central (nu-şi pot ține capul în poziție
normală). Pe cap se pot observa edeme, creasta şi picioarele se colorează în albastru datorită
circulației sangvine blocate. Depunerea de ouă se reduce drastic, iar ouăle au coaja deformată şi
subțire, sau pur şi simplu nu au deloc coajă. Rata mortalității este la găini şi curcani foarte ridicată.
Rațele şi gâştele nu se îmbolnăvesc atât de grav, iar afecțiunea nu conduce neapărat la deces în
cazul acestora. Uneori suferă de infecții intestinale, a căror evoluție este asimptomatică, sau prezintă
afecțiuni ale sistemului nervos central.”
De decenii există părerea că în aceste cazuri se află singura cauză poate fi doar un virus. Ceea ce
dă de înțeles şi FLI în sus-meționatul material informativ: „Cum se produce transmiterea bolii? Agentul
patogen este transmis de la animalele bolnave la cele sănătoase prin excremente şi mucousuri din

79
cioc şi ochi. Prin contact direct se infectează animalele sănătoase, care respiră sau ciugulesc material
infectat de la animalele bolnave.”
Dar, făcând abstracție de faptul că aici se presupune ceva ce nu este dovedit ştiințific (virusul
respectiv, modalitatea de transmitere a lui, mecanismul de infectare), cercetătorii comit o greşeală
fundamentală: nu verifică (ceea ce ar fi în mod normal de datoria lor) dacă în astfel de cazuri mai
există şi alți factori patogeni, care, chiar dacă nu în mod direct, indirect totuşi favorizează apariția
simptomelor respective. Iar printre aceşti să le spunem deocamdată „factori favorizanți” sunt
elementele care cartacterizează creşterea industrială a păsărilor:
- strass foarte puternic ca urmare a spațiului extrem de redus pe care animalele îl au la
dispoziție în cuştile în care sunt ținute;
- stress ca urmare a lipsei aproape totale a luminii naturale;
- furaje industriale, denaturate, deseori chiar alterate;
- deformarea caracteristicilor corporale ca urmare a supra-selecției în vederea obținerii unei cât
mai mari productivități de carne;
- administrarea preventivă a antibioticelor şi vaccinurilor (pentru a preîntâmpina îmbolnăvirile)
deja chiar la puii nou ieşiți din găoace;
Nu este neapărat nevoie să fii „savant” pentru a-ți da seama că în astfel de condiții sistemul imunitar
al animalelor este puternic deteriorat, iar animalele, în astfel de condiții, sunt bolnave deja, fără a mai
avea nevoie de nu ştiu ce fel de virus. Prejudiciile aduse de selecția artificială efectuată cu scopul de a
creşte productivitatea, a produs multiple degenerări în organismul păsărilor. Astfel unele rase nici nu
mai pot supraviețui în afara fermelor unde sunt crescute.
Încercați să țineți afară, pe păşune, o vacă supraproductivă, care produce cu ugerul ei uriaş 8.000
de litri de lapte pe an. Absolut exclus. Aceaşi situație o avem şi la găini. „O găină de 8 săptămâni are
astăzi de şapte ori mai multă masă de carne decât o găină de nouă săptămâni de acum 25 de ani”
relatează John Robbinson în cartea sa „The Food Revolution” (Revolutia alimentară).
Animalele suferă de boli de piele, arsuri pe piele cauzate de chimicale, probleme ale scheletului şi
de paralizie. Doar în Uniunea Europeană sunt în fermele industriale mai multe zeci de milioane de
găini atinse de paralizie, care suferă dureri acute în timpul mersului ca urmare a scheletelor anormale
şi a afecțiunilor osoase. Aceste animale paralizate îşi petrec 86% din timp culcare, ceea ce face ca
zile în şir să nu poată să se mişte nici până la containerul cu apă.
Nenumărate găini au probleme cardiace, multe dintre ele murind de infarct (afecțiunile cardiace şi
cancerul sunt boli practic necunoscute printre animalele libere, în natură). Experții consideră că doar
în Europa anual mor circa 90 de milioane de găini datorită infarctului, fapt care nu se poate pune decât
pe seama surpa-selecției, inima nemai putând face față masei corporale extrem de mari. Aerul din
halele unde sunt ținute găinile este foarte adesea plin de praf şi mai ales de amoniac, ceea ce
cauzează afecțiuni ale ochilor şi căilor respiratorii care pot merge până la căderea complectă a
funcțiilor plămânilor, şi desigur, la colabarea sistemului imunitar.
Rezultă deci în mod clar că, chiar dacă am lua în considerare ipoteza unui virus aflat în acțiune,
cercetătorii şi oamenii de ştiință au datoria de a clarifica cît anume din boala apărută într-o fermă de
animale este datorată acestuia şi cât se datorează celarlți factori de mediu în care trăiesc animalele.
Şi într-adevăr, FLI recunoaşte că simptomele gripei aviare se aseamănă foarte mult cu alte boli
cunoscute deja, şi în mare parte tipice pentru animale cresute pentru „producție” în condiții industriale.
FLI consideră că există încă opt afecțiuni foarte asemănătoare cu gripa aviară (ca tablou simptomatic-
aşa numita diagnoză diferențială). Din păcate aceste alte afecțiuni sunt aduse în discuție doar atunci
când se ajunge la concluzia că NU gripa aviară este vinovată de îmbolnăvirea animalelor. Deci se
pleacă „a priori” întotdeauna de la ideea virală. De ce oare? Simplu, din nou este de vină cineva din
afară, duşmanul extern, invadatorul, şi nicidecum condițiile de creştere a animalelor care sunt
adoptate doar cu scopul egoist de a obține mai mult, mereu mai mult (lapte, carne, dar mai ales bani).
Dintre aceste „alte” opt afecțiuni, primele sapte de pe listă medicina şcolastică le consideră afecțiuni
provocate de microbi (ca de exemplu pneumovirusuri sau bronşitele infecțioase), şi deabea a opta pe
listă apare intoxicația cu diferite substanțe, fără ca aceasta să fie clarificată mai îndeaproape. Desigur
că nici cercetătorilor şi medicilor nu le convine să-şi pună în cap industria alimentară, cerândui să
renunțe la supre-selecție şi să modifice condițiile din ferme.
Căci aici este vorba despre bani, despre.... Qui bono?

80
 Astfel că, înainte de a verifica posibilitatea apariției simptomelor unei boli ca urmare a intoxicării cu
medicamente (mai ales antibiotice), cu furaje alterate, cu chimicale cum ar fi amoniacul (care toate ar
cădea în responsabilitatea fermei) se caută alte şapte motive infecțioase (ceea ce nu mai cade decât
în responsabilitatea bunului Dumnezeu şi a asigurărilor sau guvernului care-i despăgubeşte pe
fermier). Simplu, nu? Dăm vina pe un virus şi nu mai trebuie să căutăm alte cauze şi nici să ne mai
batem capul cu condițiile de creştere a animalelor în ferme.
Astfel, de exemplu, s-a întâmplat în Olanda în 2003, unde a izbucnit o panică legată de gripa aviară,
şi unde s-au trimis probe de animale bolnave la laboratoare, dar nu s-au trimis probe din furaje, apă,
paie pe care stăteau animalele sau de aer din spațiile de creştere. Astfel că în laborator s-a „căutat”
doar într-o singură direcție, cea a lui Pasteur. Adică s-a afirmat că prin testul PCR a fost depistat un
virus (cum l-au depistat cu acest test dacă nu ştiau ce anume caută?; sau ştiau dinainte de al
depista!). Cum am mai spus deja, prin această metodă indirectă nu putem obține nici un fel de dovadă
şi nici un fel de certitudine a existenței unui virus.
Argumentul adus deseori de unii veterinari şi/sau crescători de păsări, cum că şi în cazul animalelor
crescute în curți (deci în „libertate”) apar cazuri de gripă aviară nu poate fi luat în considerare atâta
timp cât nici în aceste cazuri nu sunt controlate şi celelalte eventualități, ale factorilor de îmbolnăvire
prin intoxicații, otrăvirii, supra-selecție sau stress. Ori astfel de studii lipsesc, iar atunci când întrebi: de
ce nu au fost analizate şi celelalte posibilități? ți se răspunde simplu că: dar toată lumea ştie că este
vorba cu certitudine de un virus!
Dacă veți avea ocazia să stați de vorbă cu țăranii bătrâni, aceştia vă vor spune că în anii 20-30 ai
secolului trecut, astfel de boli la păsările din ogradă nu existau pur şi simplu. Dar atunci păsările trăiau
libere şi erau hrănite natural, nu cu chimicale, şi închise în cuşti de mărimea unei foi de hârtie A4.
Desigur, avem o problemă, una mare de tot. Omenirea a depăşit de mult şase miliarte de membrii.
Iar tendința este de creştere. Şi cu toții vrem să mâncăm, deci avem nevoie de mai multă carne, ouă şi
lapte. De o producție mai mare, şi mai mare. O problemă greu de soluționat, care atinge nu numai
animalele şi produsele lor, consumate de noi, ci are şi implicații asupra mediului înconjurător. Dar
această temă depăşeşte obiectul cărții de față.
Mistere pe insula Rügen
Şi „spaima” H5N1 care a vizitat Germania, pe insula Rügen, nu a fost nimic altceva decât o
„epidemie-test” creată artificial, în cadrul căreia armata germană a căutat, găsit şi adunat păsări
moarte, care au fost mai apoi cercetate de virologi. Faptul că unele dintre aceste păsări au răspuns
pozitiv la testul PCR nu este deloc de mirare, şi nici motiv de panică, deoarece aşa cum am mai arătat
nimeni nu poate spune cu exactitate, ce anume a fost găsit „pozitiv” prin aceste teste (cam tot aşa s-
au desfăşurat lucrurile şi la noi, în România).
Nu doar faptul că o mică parte din păsările moarte au răspuns pozitiv la test, dar autoritățile ar fi
trebuit să-şi pună întrebarea şi de ce anume au murit celelalte păsări, care au fost testate negativ. O
altă întrebare fără răspuns (pentru că nu s-a dorit a se da răspuns la ea) este dacă în anul respectiv
au murit mai multe păsări decât în alți ani. În fond, şi păsările mor cândva, nu numai oamenii. Dar
virusul H5N1 „striga” aşa de tare încât toate celelalte întrebări nu au mai fost auzite de către autorități.
Excepție în acest context face ziarul „Tageszeitung”, care-l citează pe ornitologul Wolfgang Fiedler de
la Institutul Max-Planck cu următoarele cuvinte: „ În ciuda gripei aviare, mortalitatea păsărilor pe insula
Rügen nu a fost mai mare față de anii precedenți.” Păi, dacă este epidemie şi se moare tot aşa ca
întotdeauna, unde-i epidemia? Sau avem epidemie în permanență?
Experții, că doar de aceea sunt experți, bâjbâiau în întuneric, punându-şi întrebări şi negăsind
răspunsuri. „Cum de au ajuns lebedele de pe Rügen în contact cu virusul H5N1?“ se întreba şi “Der
Spiegel”. Iar în continuare putem citi: “Cercetătorii se află în fața unui mister. Căci păsările au iernat pe
insulă, deci nu proveneau din probabilul focar al epidemiei (China).” Ornitologii germani afirmă că
lebedele de pe această insulă nu migrează, şi nici celelalte specii nu părăsesc insula în timpul iernii,
întrucât au suficiente resurse de hrană.
Dar “mărimile “ din politică şi ştiință au ignorat orice îndoială şi au decretat: H5N1 este “asasinul”! De
dovezi nu avem nevoie. Noi am ajuns la un consens asupra cauzei morții păsărilor: H5N1. Sau mai
bine zis, păsările au murit “prin consens”. Doar peste 100.000 de păsări au murit în Coreea,
Indonezia, Thailanda, Japonia , China, Vietnam şi Cambodgia. Că toate aceste țări se află pe partea
cealaltă a globului față de insula germană, asta-i o problemă de geografie, nu de virologie. Iar faptul

81
că cea mai mare parte a acestor 100.000 au fost efectiv măcelărite de cătra frica şi panica oamenilor,
asta este o chestie pur statistică, ce nu ne interesează pe noi, oamenii de ştiință.
Pentru vorbitorii de limbă germană, la link-ul de mai jos puteți vedea un interesant film dedicat
epidemiei de pe insula Rügen, care poartă titlul “H5N1 - auf der such nach killer Virus” (H5N1 - în
căutarea virusului ucigaş)
http://www.veoh.com/browse/videos/category/activism_non_profit#watch%3Dv17041240hd
Gt67pw
Gripa aviară olandeză din 2003 şi panica aferentă
Camere de gazare! Nu, nu suntem în 1944 în Germania nazistă. Ci în 2003 în Olanda cuprinsă de
panică. În apropierea graniței cu Germania, autoritățile olandeze aveau de a face cu o „rată a
mortalității” foarte ridicată în 6 ferme de creştere industrială a găinilor. Ceea ce desigur că a declanşat
frica, care a chemat în ajutor şi pe sora ei mai mare, panica. Chiar de a doua zi după constatarea
făcută la fermele respective (şi anume că mureau mai multe găini decât în mod normal) s-a instalat o
carantină pe un perimetru de 10 kilometrii în jurul fermelor respective. Suplimentar olandezii au
decretat o interdicție a exportului de păsări şi ouă.
Aceleaşi măsuri (de interzicere a importului şi exportului) le-a luat şi guvernul landului german
Schleswig-Holstein, land care se învecinează cu zona unde se aflau situate fermele respective. Zeci
de intreprinderi care primiseră în zilele precedente marfă din Olanda au fost puse sub control. S-au
început imediat procedurile de testare în căutarea unui virus, desigur, ce altceva s-ar fi putut căuta?
Şi... nici o surpriză, a fost găsit vinovatul: virusul înalt-patogen H7N7.
„În următoarele 4 luni au fost gazate cu bioxid de carbon, otrăvite prin injectare, omorâte cu şocuri
electrice sau pur şi simplu măcelărite manual 26 de milioane de păsări în Olanda, 2,5 milioane în
Belgia şi circa 100.000 în Germania” ne relatează Hans Tolzin, autorul „Impf-Report” (un foarte activ
site care se ocupă cu precădere de problema vaccinurilor).
Îndepărtarea controlată a păsărilor este însă relatată în magazinul „Stern” astfel: „Datorită gripei
aviare au murit în Olanda circa 30 de milioane de păsări!”. Datorită gripei aviare sau panicii artificial
create? Au murit sau au fost omorâte? În timp de jurnalul „Die Zeit” era de părere că: „Atacul iminent
al rațelor ucigaşe (infectate cu presupusul virus H5N1) poate să distrugă existența crescătorilor de
păsări germani. Există amenințarea unei ciume a păsărilor (numele inițial, mai vechi, al gripei aviare)
care în Olanda a provocat deja moartea a milioane de păsări”. Cine? Virusul sau frica?
Toate aceste relatări sunt un non-sens, căci virusul (dacă există este oricum o altă întrebare, dar
chiar şi aşa) a fost găsit doar în câteva animale (se raporta că „a fost găsit H7N7 în câteva
exemplare), în timp ce 30 de milioane de păsări au murit din cauza virusului „frică şi panică” provenit
de la om. Centrele de eliminare a deşeurilor nu mai făceau față cantității de cadavre de păsări, iar o
serie de comunități (localități) au fost puse sub „stare excepțională” şi izolate de către armată. Dacă
într-o curte (fermă) se depistau căteva găini moarte, preventiv, tot de avea aripi pe acolo era omorât.
(Mă întreb ce s-a întâmplat cu îngerii, că şi ei au aripi?) Şi grajdurile precum şi utilitățile aferente erau
distruse pe o rază de câțiva kilometrii. Daunele aduse economiei olandeze se ridicau la 100 de
milioane de Euro.
(N.tr: Este cunoscut faptul că marii bancheri americani au câştigat enorm de pe urma celor două
războaie mondiale, care ambele au devastat în primul rând Europa. Acuma, dacă Europa este, prin
UE, pacificată, şi nu se mai întrevede declanşarea de noi conflicte militare, declanşăm noi conflicte
epidemice. În esență mentalitatea imperialist-militară este aceaşi: un duşman extern ne atacă, deci
este provocat un război. Cine credeți că a acordat credite şi împrumuturi fermierilor, precum şi statului
olandez, pentru susținerea acestui „efort militar şi economic”? În consecință.... Qui bono?).
În realitate nici existența şi nici periculozitatea acestui H7N7 nu a fost vreodată dovedită. Interesant
este că în aceaşi perioadă nu s-a semnalat o mortalitate anormală în rândul păsărilor libere, din
natură. Şi iarăşi interesant (de fapt, deja plictisitor), din nou nu s-au luat în considerare nici un fel de
alte posibilități sau cauze pentru a explica decesul din fermele de păsări olandeze. Poate cineva va
replica prin aceea că nu era timp de pierdut cu căutarea altor cauze. Da cu căutarea virusului H7N7 a
fost timp de pierdut? În baza căror dovezi se consideră „a priori” că nu poate fi vorba decât de un
virus? Tot atât de mult timp ar fi durat şi un control făcut furajelor, condițiilor din ferme în care trăiau
păsările, analizei cadavrelor din punct de vedere patologic, etc.

82
 „Epidemia a izbucnit pe 28 Februarie 2003 şi de atunci am adunat toate materialele existente pe
această temă” spune Tolzin. „Totuşi există doar un singur raport cu dovezi de cercetare, care pe lângă
gripa aviară mai lua în considerare şi eventualitatea unor alte cauze. Dar acest raport, întocmit de
ministrul olandez al agriculturii Veerman pe 3 Martie, nu a fost luat niciodată în considerare.” Tot
exclusiv despre un virus este vorba şi în relatările canadiene din Noiembrie 2005, când în statul British
Columbia apar câteva cazuri de rațe moarte, care, din nou prin procedură indirectă sunt certificate
pozitiv cu virusul H7N3 (câte combinații posibile matematic există între H,N, şi cifrele de la 1 la 9? Vezi
ştii şi răspunsul la câte epidemii ne mai aşteaptă!). Animalele respective aveau totuşi, aşa cum se
relatează de către specialişti, doar o formă „uşoară” a acestui virus, fiind depistate foarte puține
simptome. Adică, de fapt, nu erau bolnave. Şi oricum nu este vorba despre virusul care circula în Asia
(H5N1).Aşa că autoritățile canadiene au „sunat stingerea”. Nu există un pericol direct. Şi totuşi au fost
sacrificate 56.000 de animale sănătoase (rațe şi gâşte). Nici o lege internațională nu obliga statul
canadian să ia astfel de măsuri în cazul unei infecții virale cu o atât de scăzută patogeneză.
„Domneşte paranoia, se face politică, şi sunt luate măsuri, respectiv se induce în mintea oamenilor
ideea că ar exista un pericol, fără a avea nici cele mai mici dovezi ştiințifice în acest sens” critică David
Halvorson, expert în gripa aviară de la Universitatea Minnesota. „Iar din punctul de vedere al ştiinței,
acțiunile de lichidare a păsărilor sunt simplă risipă de vieți ale animalelor.” Otrăvurile
contra şobolanilor omoară şi păsările
Cât de repede pot „sări peste cal” autoritățile şi mass-media se poate foarte bine vedea din panica
declanşată de cazul gâştelor moarte din Octombrie 2005 în Rheinland-Pfalz (land german). Un tânăr a
găsit nişte gâştele cenuşii moarte şi a anunțat poliția. „Gâştele umblau pe pajişte” povestea un purtător
de cuvânt al poliției din Koblenz. „Unele păsări agonizau sub efectul unor vădite crampe şi dureri, chiar
sub ochii membrilor echipei de intervenție”. Animalele moarte au fost ridicate de pompieri, îmbrăcați cu
costume speciale de protecție şi trimise la laboratorul central al landului, ceea ce desigur a determinat
presa să declanşeze panica H5N1. „Suspiciune de gripă aviară: un misterios caz de moarte printre
gâşte în Koblenz şi Göttingen a mărit frica față de o epidemie în Germania” anunța pe un ton foarte
sobru canalul TV N24.
Iar ministrul mediului de la acea dată, Jörgen Trittin, declara că va lua toate măsurile necesare, în
cazul în care se va confirma prezența virusului H5N1 la gâştele moarte. Doar că n-a mai apucat să
declanşeze alarma la armată, politie, pompieri, garda civilă, şoimii patriei şi mafia siciliană! Căci între
timp s-a constatat că bietele gâşte muriseră otrăvite. Şeful comisiei de control epidemiologic, Stefan
Bent, a declarat că în stomacul a 22 dintre gâşte fusese găsită otrava contra şobolanilor Phophid. Iar
simptomatica şi modificările găsite la organele interne ale gâştelor confirma faptul că acestea
consumaseră hrană otrăvită. Povestea asta nu este doar o specialitate germană, nu. Ministrul
agriculturii din Japonia relata într-un raport detaliat: „Otrava pentru şobolani este foarte des folosită în
fermele industriale de creştere a păsărilor”.
Despre datoria de a te uita dincolo de marginea propriei farfuriei
Cele relatate mai sus ne arată încă o dată clar că atunci când trebuie să stabilim cauza unei
afecțiuni, a unei probleme de sănătate, trebuie să facem acest lucru lărgindu-ne unghiul de vedere.
Dacă, indiferent ce se întâmplă, numai virusurile sunt de vină, atunci nu ajungem prea departe (şi dăm
şi dovadă de limitare infantilă). Dacă vom încerca să privim mortalitatea exagerat de mare a păsărilor
din China (lacul sărat Qinghai Hu) din 2005 dintr-un alt unghi decât cel fixist viral, vom constata că
toate cele petrecute devin mult mai simple şi mai liniştitoare. Desigur că şi mai puțin aducătoare de
încasări!
Poluarea constituie în China una dintre problemele cele mai grave chiar şi pe plan global. China a
trecut extrem de repede de la o societate preponderent agrară la o super-industrializare forțată. Dar
China nu era pregătită nici cu infrastructura necesară eliminării deşeurilor industriale şi nici cu
legislația adecvată acestei situații. Iar industria chimică este una dintre ramurile industriale care s-a
dezvoltat extrem de puternic (dezvoltare posibilă doar într-un stat socialist, cu capital de stat).
Producția industriei chimice a crescut în prima jumătate a anului 2005 cu 27% față de aceaşi perioada
a anului precedent! Este enorm de mult. Chiar anumite produse chimice, pe care unele state nu
doresc să le producă în țara lor (datorită poluării ridicate a procedurilor) sunt produse pentru aceste
state, în China. Foarte adesea fabricile deversează deşeurile direct în fluviile din apropiere. Conform
datelor oficiale 70% dintre toate râurile Chinei sunt infectate cu deşeuri şi reziduuri industriale! Pe

83
de altă parte, „nu există nici o dovadă pentru ipoteza că păsările de pe acest lac (Qinghai) s-au
infectat cu un virus, au supraviețuit acestuia, şi-au părăsit habitatul şi au migrat în alte părți ale
globului, ducând astfel cu ele virusul gripei” se spune într-un raport al Wetlands International,
organizație mondială de protecție a naturii, cu filiale în foarte multe țări. Printre alte organizații cu care
colaborează strâns Wetlands este si UNEP (Programul pentru mediul înconjurător al ONU). UNEP
a trimis chiar, la sfârşitul anului 2005, un grup de experți din diferite țări, pe urmele gripei aviare. Una
dintre concluziile acestor experți este că transmiterea virusului de la păsările sălbatece la cele
domestice nu este în niciun fel dovedită. UNEP avertiza contra unei isterii. Pe de o parte era criticată
privirea unilaterală a problemei, mai ales din partea mass-media, care a simplificat iresponsabil
cauzele morții păsărilor, reducând toată problematica la ideea unui virus „ucigaş”. Pe de altă parte se
cere guvernelor „să analizeze cu toată răspunderea fenomenul de creştere a păsărilor în fermele
industriale, cu toate consecințele sale” aşa cum scrie în raport William Karesh, unul dintre membrii
grupului de experți şi şeful programelor veterinare ale „Wildlife Conservatory Society”. Foarte
semnificativ este şi afirmația OMS, organizație care de regulă este extrem de conservativă şi de fixată
„microbian”, care spune că „rolul păsărilor migratoarea în răspândirea gripei aviare nu este compleact
clarificat. Păsările sălbatice sunt în general considerate a fi rezervorul natural al tuturor virusurilor
gripei A. Probabil că ele poartă de sute de ani virusurile de gripă cu ele, fără a suferi prin aceasta de
vreo boală”. Ori dacă păsările sălbatece coexistă de sute şi sute de ani cu astfel de virusuri, de ce le-a
apucat tocmai acuma, aşa brusc, gripa aviară? Nu este mai înțelept să ne uităm în jurul nostru (şi al
lor) după, eventual, alți factori patogeni, după alte cauze?
Mai mult de 100 de morți; din ce cauză au murit aceştia?
Conform datelor oficiale între sfârşitul lui 2003 şi Mai 2006 au decedat 122 de persoane ca urmare a
H5N1, marea lor majoritate în Asia: China 18 cazuri-12 decese; Vietnam 93 de cazuri-42 decese;
Cambodgia 6 cazuri-6 decese; Indonezia 33 de cazuri-25 de decese; Thailanda 22 de cazuri-14
decese; Djibouti 1 caz-0 decese; Irak 2 cazuri-2 decese; Azerbaidjan 8 cazuri-5 decese; Turcia 12
cazuri-4 decese şi Egipt 13 cazuri-5 decese. Dar dacă sunt studiate cu atenție rapoartele referitoare la
respectivele decese, nu se pot găsi nici un fel de dovezi în susținerea tezei conform căreia H5N1 a
fost cauza morții.
Pe de altă parte, pentru constatările rapoartelor respective se pot găsi şi alte explicații plauzibile. De
exemplu, nu este exclus ca anumite persoane care sufereau de o răceală mai zdravănă, să fi avut
ghinionul să cadă în mâna unor medici maniaco-virali, care să fi terapiat persoana respectivă contra
H5N1, ceea ce a dus la agravarea stării de sănătate şi în cele din urmă la deces. Vă reamintesc din
nou că terapia virală este strâns legată de „sabotarea” sistemului imunitar al pacientului.
Institutul Friedrich Loeffler ne-a trimis un studiu, din care ar trebui să rezulte că H5N1 are acțiune
patogenă, provocând îmbilnăvirea (Uiprasertkul et a.: „H5N1 Replication Sites in Humans” publicat în
Iulie 2005 în „Emerging Infectious Diseases”). În studiu este vorba despre un copil în vârstă de 6 ani,
diagnosticat cu aprindere la plămâni combinată cu o infecție fungică (Aspergillose). Terapia aplicată a
fost cea cu preparate antivirale, care i-a afectat grav sistemul imunitar. Astfel i-a fost administrat
Tamiflu (Oseltamivir), despre care se ştie că a mai cauzat şi alte decese (vezi mai mult despre Tamiflu
mai departe în text). În studiu se scrie textual: „Pacientul a murit în timpul ultimei faze a bolii după un
intensiv tratament cu medicamente antivirale”. Printre altele, copilului i s-a administrat, cu câteva zile
înainte de a muri, preparatul Methylprednisolon.
Ori acest medicament face parte din categoria steroidelor, şi este cunoscut faptul că acestea
provoacă o slăbire a sistemului imunitar, deci nu se vor administra în cazul unui diagnistic de infecție
bacteriană ,fungică sau virală gravă. Ori exact acesta era diagnosticul copilului. Iar ceea ce este definit
ca fiind H5N1 nu a putut fi constatat în diferitele organe ale copilului, ceea ce isteții de cercetători au
considerat a fi „o enigmă”. Cu alte cuvinte, copilul a fost omorât cu zile. Iar medici care l-au avut în
grije pe micuț precis că sufereau de SIDA ( Sindromul de inteligență deficitară dobândită).
În studiul din „Science” amintit mai înainte, al lui Subbarao et al. (care este citat şi în articolul despre
care tocmai am vorbit) este făcută descriereaunui caz al unui copil de 3 ani din Hongkong, sănătos
până în data de 9 Mai 1997, când au apărut probleme respiratorii ca urmare a unei răceli. Medicii i-au
administrat Aspirină şi un antibiotic de spectru larg, care au provocat apariția Sindromului Reye: o
afecțiune gravă, care se manifestă prin grață, dulburări de personalitate sau comă, daune puternice
provocate unor organe, cum ar fi creerul sau ficatul, ceea ce duce în majoritatea cazurilor la deces.

84
Ceea ce din păcate s-a şi întâmplat cu micuțul respectiv. Cauza morți: virusul H5N1 ( în cooperare cu
SIDA doctorilor). Dovada unei infecții H5N1 nu a fost însă niciodată făcută. Micuțul nici nu venise
măcar în contact cu vreo pasăre.
Sindromul Reye este o afecțiune care în principal este provocată de administrarea aspirinel la copii.
Lucru cunoscut în literatura de specialitate medicală. Şi totuşi... a fost dată vina unui „virus ucigaş”. Iar
noi, medicii, am făcut tot ce ne-a stat în puteri (să mai omorâm un om?). Nu există nici un motiv de
panică pentru o pandemie
În Germania (şi nu numai) făcătorii de panică sunt la mare cinste. „O pandemie va izbucni în mai
multe valuri” este sigur Bernhard Ruf, şeful Centrului de competență pentru boli contagioase din
Leipzig, şi „luptătorul-şef” contra gripei aviare de la OMS. „Şi vom avea noroc dacă vom rezista în
următorii zece ani fără pandemie. Doar în Germania vor fi până la 40 de milioane de oameni bolnavi şi
150.000 vor muri. Economia se va prăbuşi, iar omenirea va fi paralizată”. (Şi ăsta avea precis SIDA).
Au trecut de atunci cei zece ani şi n-a murit nici măcar un singur german de H5N1. Bravo, domnu
„luptător-şef”!
FLI, într-o scrisoarea care ne-a fost adresată clarifică: „În legătură cu întrebarea Dumneavoastă
asupra capacităților H5N1 de a declanşa o pandemie, se poate doar spune că până în prezent nu
există nici o metodă ştiințifică cu caracter de prevestire, care să poată arăta că virusui gripei va
declanşa o nouă pandemie.” Iar „British Medical Journal” constata la sfârşitul lui Octombrie 2005: „Din
cele ce se cunosc rezultă aproape cu certitudine că H5N1 nu are deocamdată capacitateade a se
transmite de la om la om, şi deci nici capacitatea de a declanşa o pandemie în rânul populației
umane”. Comentarul ziarului „The News Tribune” este concludent: „Având în vedere faptele,
ajungem la concluzia că gripa aviară, la fel ca şi mai înainte SARS, gripa porcină sau alte pericole
globale la adresa sănătății omenirii, nu va deveni niciodată o afecțiune umană”.
Aşa stând lucrurile, nu putem considera decât ca fiind un „scandal” masacrarea a 200 de milioane
de păsări, care au provocat daune de 20 de miliarde de dolari, în timp ce un milion de fermieri au
ajuns la faliment. Şi asta doar pentru că unora le place să se joace de-a „hoțu şi vardiştii” cu virusurile
din imaginația lor.
Paragraful următor (cu litere cursive), referitor la gripa porcină, nu face parte din carea
Domnului Doctor Claus Köhnlein!
Dar pentru că n-a venit pandemia pe aripile păsărilor, de vreo jumate de an a dat peste noi
pandemia adusă de râturile porcilor. H1N1! O prognoză, Dumnule Bernhard Ruf, vă rugăm? Guvernul
german (că tot sunt alegeri acum, în Septembire 2009) a pus fondurile de rezervă la bătaie pentru a
cumpăra vaccinuri contra gripei porcine. Are grije de noi, desigur, ca să-i mai alegem pe încă 4 ani.
Dar chestia cea mai simpatică este că, în ziarele de astăzi, 30 August 2009, Ministerul Sănătății se
arată foarte îngrijorat datorită faptului că în urma sondajelor, numărul persoanelor care au de gând să
se lase „înțepate” (vaccinarea nu este obligatorie, asta ar mai lipsi) este extrem de redus. Mai ales
tinerii nu vor să se vaccineze. Probabil că internetul, la care generația tânără are acces mai uşor, fiind
mai obişnuită cu computerele, i-a ajutat să se lămurească cam cum stau lucrurile. Oricum,
„specialiştii” au început să se contrazică evident. În timp ce Reinhard Burger, vicepreşedintele
Institutului Robert Koch spune că: „În rândul populației domneşte părerea că gripa are o evoluție
blândă, dar aceasta este o aparență”, Frank Ulrich Montgomery, vicepreşedintele Camerei medicilor
germani declară: „Pregătirile şi prevestirile din ultimele săptămâni sunt o isterie. Ca medic de clinică
am văzut mai multe duzini de cazuri, care au evoluat normal şi care în mare parte nici nu au fost luate
în terapie.” Ceea ce şi face ca lumea să nu mai aibă încredere în „campaniile de vaccinare”, vechile
„pandemii” de SARS, BSE sau gripă aviară nefiind nici ele chiar aşa de vechi, încât să fi uitat cu toții
apocalipticele prevestiri din ultimii 10 ani.
Acuma însă, concernele farmaceutice au o problemă majoră! Se apucă să facă vaccinuri şi riscă să
rămână cu ele în brațe, căci lumea nu vrea să mai primească „țepe”. Aşa că se ia de urgență legătura
cu megafonul subordonat, presa, care la doar trei zile după articolul de mai sus (30.08.2009) anunță cu
litere enorme pe prima pagină (ziarul „Bild” din 02.09.2009) „Primul german cu gripă porcină se luptă
între viață şi moarte!”Adică, măi, băgați-vă mințile în cap, ce, vreți să rămânem cu vaccinurile
nevândute. Ia uite aici, unu deja e pe moarte. Hai, fuga-fuga la vaccin. Treceți la următoarea „țeapă”.
Miroase a „făcătură” atât de tare , că mi se face rău. În fond, fiecare dintre noi trebuie să ştie ce vrea.
Dacă vrea țepe,treaba lui .... liberul arbitru! Dar mai înainte, poate că n-ar fi rău să ne informăm mai

85
exact, din diferite surse, pe cât posibil independente. Şi să nu ne mai lăsăm „duşi cu preşul” de o
mass-medie aservită lui..... Qui bono?
Tamilfu: de la „hit” în vânzări la „aducător de moarte”.
Faptul că nu este nevoie să te vaccinezi împotriva a ceva ce nu există, e clar pentru toată lumea.
Pentru toată lumea care ştie asta. Unii într-adevăr nu ştiu, iar alții se fac că nu ştiu. „Die Zeit” solicită
scurt şi apăsat: „... este momentul ca Germania să cumpere vaccinuri şi medicamente în cantitate
suficientă!”. Dar cât de periculoasă poate fi graba asta, şi ce se poate întâmpla atunci când ținem cu
tot dinadinsul să avem un vaccin? Răspunsul este Tamiflu!
„Tamiflu, conceput ca preparat contra gripei obişnuite, se vindea prost, fiind scump şi prea puțin
eficace” se arată în magazinul de ştiri elvețian „Rundschau” pe data de 19 Octombrie 2005, unul dintre
puținele voci critice la adresa H5N1 şi a „medicamentului minune”. „Concernul farmaceutic promitea
multe dar în practică, medicii d-abea dacă recomandau cuiva Tamuflu”.
Dar asta doar până în momentul în care au apărut „mascații” la cules de vrăbii moarte, şi s-a indus
panica. Fără frică nu se putea vinde aşa o minune medicală cum este Tamiflu. Astfel încât biroul din
Manila al Organizației Mondiale a Sănătății face, aşa, într-o doară, recomandarea discretă de a se
folosi, pentru persoanele aflate în pericol, Oseltamivir, care era comercializat de firma elvețiană Roche
sub numele de Tamiflu.
Roche desigur că a speculat imediat momentul (au experiență în chestii d-astea, dacă nu cumva
chiar ei au „sponsorizat” recomandarea respectivă), dând o declarație de presă conform căreia:
„Tamiflu este probabil (!) eficace contra gripei aviare.” Iar probabil se face repede uitat (cu puțin suport
financiar), astfel că în curând toată presa vorbeşte despre medicamentul minune. Pentru Roche traba
asta era reclamă gratuită şi foarte eficientă. Farmaciile se golesc în parte de Tamiflu. Toți vor Tamiflu,
că doar au auzit la TV despre el. Ba chiar şi în stația de tramvai, de la o mătuşă.
Este şi normal că lui Roche i-au sporit încasările în prima parte a anului 2005 cu 363% față de anul
precedent (aprox.380 de milioane de Euro), iar pe întreg anul s-a ajuns la un miliard, mai ales datorită
faptului că guvernele multor țări au cumpărat cantități masive (cu banii impozabililor, desigur). Doar
landul Renania de Nord-Westfalia a achizitionat Tamiflu în valoare de 30 de milioane de Euro (care
acuma stă într-o pivniță, în frigidere, şi se deterioreaz; oricum însă nu-i nici un necaz, că nu era bun
de nimic, cum vom vedea mai departe). Producția pe anul 2006 a fost dublată, ajungând la 300 de
miliarde de cutii cu Tamiflu.
Dar care sunt bazele ştiințifice pentru Tamiflu? Şeful concernului Roche, Franz Humer, ne asigură că
„tamiflu este un produs foarte important pentru pacienții şi pacientele noastre, mai ales în cazul unei
pandemii de gripă”. Păi, ce altceva putea spune? Că nu-i bun de nimic, şi deci să nu îl cumpărăm?
Problema este că Tamiflu fusese creat în alte scopuri, şi nu fusese niciodată testat pe pacienții afectați
de gripa aviară! Altfel spus, nu există nici o dovadă ştiințifică asupra eficacității Tamiflu contra H5N1.
Robert Dietz de la OMS din Manila, care dăduse impulsul inițial pentru Tamiflu, a trebuit să recunoască
în „Rundschau” că: „Nu avem motive specifice, medicale, pentru decizia noastră de a recomanda
Tamiflu contra gripei aviare” ( dar oare ce alte motive au existat atunci? financiare?) Iar doctorița
vietnameză Nguyen Tuong Van, care conduce secția intensivă de la spitalul de boli tropice din Hanoi, şi
care a urmat liniile terapeutice recomandate de OMS, ajunge la următoarea concluzie în Decembrie
2005: „Tamiflu nu are nici o eficacitate, şi este complect lipsit de importanță pentru terapia gripei
aviare”. Iar cu puțin timp înainte de această declarație, apăruseră şi primele ştiri care relatau cazuri de
decese corelate cu administrarea de Tamiflu.
Mai întâi a sosit o ştire din Japonia. Concernul farmaceutic Chugai, o firmă afiliată lui Roche, a
comunicat Ministerului Sănătății japonez că „doi tineri în vârstă de 14, respectiv 17 ani au prezentat la
scurt timp după administrarea Tamiflu un comportament anormal şi lipsă a simțului de orientare, ceea
ce a dus în final la decesul celor doi (unul a sărit de la etaj, celălalt a sărit înaintea unui camion). Iar la
câteva zile după aceea, numele Tamiflu este din nou pus în legătură cu moartea a 12 copii japonezi.
În timp ce autoritatea americană de aprobare a medicmentelor, FDA, numea ca „neliniştitoare”
relatările conform cărora „în 32 de cazuri, copiii cărora li se administrase Tamiflu au avut reacții
comportamentale anormale precum şi halucinații”.
Dar relatările nefavorabile nu au fost luate în considerare de mass-media, care îşi urma netulburată
linia de lăudare a Tamiflu ca fiind singura „şansă” contra gripei aviare. Iar elita medicală şi FDA-ul

86
american au declarat că vor cerceta cazurile, dar va fi extrem de greu de stabilit din ce cauză au
apărut astfel de simptome după administrarea Tamiflu. Normal, nu?
De fapt încă din anii 90 se observase că Tamiflu putea provoaca inflamații cerebrale (encefalite).
Dar şi gripele puteau avea astfel de efecte astfel că... tot altul era de vină. Virusul. Tocmai de aceea
era greu de stabilit care era cauza reală a acestor encefalite. Convenabil. Pe lângă toate acestea,
Tamiflu se administra deseori în combinație cu alte medicamente. Iarăşi convenabil. Nu se putea şti
cu exactitate care ce anume provoca. Un verdict clar nu se putea da decât dacă s-ar fi desfăşurat
studii controlate (cu placebo) ceea ce desigur că nu s-a făcut. Asta nu mai era convenabil. Ori, dacă
într-adevăr se constata că din cauza Tamiflu au decedat oameni, treaba asta ar fi avut consecințe
catastrofale asupra concernului Roche, dar şi asupra altor (multe) autorități şi instituții
guvernamentale, care susținuseră şi recomandaseră preparatul. Efectele secundare ale Tamiflu totuşi
erau cunoscute: vomă, diaree, bronşită, dureri de stomac şi de cap, amețeli, halucinații, hepatite. Un
pacient care a luat Tamiflu doar timp de 2 zile relatează: „Timp de 3 zile nu am mai putut să dorm şi
am avut halucinații. Familia mea era foarte îngrijorată. Nu am să mai iau în viața mea medicamentul
ăsta de coşmar, şi nici nu recomand cuiva să o facă. Îmi pierdusem complect personalitatea. Mă
simțeam ca şi cum aş fi altă persoană. Şi a durat 4 săptămâni până m-am regăsit din nou”.
Studiile asupra Tamiflu şi problema independenței lor
Există oare studii care arată că Tamiflu este eficace contra gripei? Desigur că există un studiu sau
altul care „vrea”să dovedească faptul că Tamiflu este într-o oarecare măsură bun de ceva. Doar că
astfel de studii nu au puterea de a convinge pe nimeni atâta timp cât nu sunt studii controlate placebo,
sau atâta timp cât nu sunt verificate de alți cercetători care să nu fie afectați de nici un fel de conflicte
de interese. Pe de altă parte, care organ de presă şi-a dat osteneala de a căuta şi cerceta studiile care
aduc dovezi ştiințifice în sprijinul Tamiflu, ştiut fiind că conflictele de interes şi înşelăciunea sunt
practici larg răspândite în biomedicină, de fapt în toată medicina.
Este de ajuns să te uiți doar în Internet dacă Roche a finanțat studii asupra Tamoflu. Este suficient
să ceri maşinii de căutare Google să caute „Roche funded pubmed Oseltamivir” şi dai peste mai mult
de o sută de rezultate. Iar din acestea ajunge să iei doar un studiu, de exemplu cel apărut în 2003 în
„British Medical Journal” sub titlul „Effectiveness of neuraminidase inhibitors in treatment and
prevention of influenza A and B; systematic review and meta-analyses of randomised controlled trials”
ca să poți citi acolo printre altele: „Conflicte de interese: Roche, producătorul Oseltamivir, i-a
sponsorizat lui Karl G. Nicholson (unul din autorii studiului) diferite călătorii şi i-a plătit diverse sume
pentru activități de consiliere precum şi pentru diferite prezentări ținute la simpozioane internaționale
care aveau ca temă bolile aparatului respirator şi bolile infecțioase. Grupul (de cercetători din jurul) lui
Nicholson a primit primit bani de la Roche pentru efectuarea de studii asupra inhibitorilor
Neuraminidase (printre care se numără şi Tamiflu)”.
Astfel de conflicte de interese sunt din păcate practică curentă în cercetarea medicală de astăzi,
ceea ce publicul larg nu ştie. Totuşi, aşa cum a stabilit o comisie de anchetă a Parlamentului britanic
la începutul anului 2005, trei sferturi din studiile publicate în cele mai importante jurnale de
specialitate, cum ar fi „Lancet”, NEJM sau JAMA sunt finanțate de industria farmaceutică! Iar atunci
când aceasta plăteşte, o face pentru ca, prin orice mijloace, produsele ei să fie recomandate ca fiind
foarte bune. „New England Journal of medicine” (NEJM) şi-a schimbat în anul 2002 liniile directoare
(politica editorială) pentru autorii de articole, astfel că acestea precum şi editorialele pot fi scrise şi de
către experți care primesc de la concernele farma onorare de până la 10.000 de dolari pe an. Astfel
aceste onorare pot proveni şi de la producători de medicamente, despre ale cărui produse scrie
respectivul expert un articol. Ori un mai clar conflict de interese nu cred că poate exista. Tu scrii un
articol despre produsul meu iar eu te plătesc pentru asta. Da ai grijă ce scrii acolo, da?
NEJM şi-a argumentat această decizie prin faptul că practic nu mai poate găsi autori şi editorialişti
care să nu fie dependenți financiar de concernele farmaceutice. Deci, până aici s-a ajuns. De
altminteri şi o mare parte din grupurile de întrajutorare a pacienților precum şi forumurile profilate pe
diferite afecțiuni, din Internet, sunt sponsorizate tot de către concernele farmaceutice. Atunci când
vizitezi un astfel de Forum, observi că orice altă soluție terapeutică este cu desăvârşire interzisă pe
astfel de Forumuri. Doar o singură medicamentație, de la o anumită firmă (de exemplu, La Roche)
poate fi discutată şi desigur, călduros recomandată, într-un astfel de Forum. Ceea ce duce imediat la
suspiciunea îndreptățită, că Forumul respectiv este sponsorizat chiar de producătorul medicamentului

87
în cauză. Arnold Relman, profesor la Harvard şi fostul redactor-şef al NJEM spunea: „Breasla
medicală (împreună cu cabinetele, sistemul de şcoalrizare şi cercetarea) este cumpărată de industria
farmaceutică”.
Problema dependenței corpului medical de industria farmaceutică este în ultimul timp o temă foarte
fierbinte în USA, după ce nu de mult timp s-a făcut cunoscut că sute de angajați ai NIH din domeniul
ştiințific primeau din partea concernelor farma procente în bani şi pachete de acțiuni. Toată povestea a
fost cercetată de „Los Angeles Times” şi a declanşat o amplă dispută în America. Chiar şi
congersmenii americani au adus NIH acuzații de „mijlocire a corupției”. Elias Zerhouni, şeful autorității
americane pentru sănătate a încercat schimbarea regulilor pentru angajații NIH, încercând interzicerea
de a primi bani sau pachete de acțiuni. Lucrurile însă merg mai departe tot ca şi înainte, numai că „în
secret”, căci legislația americană nu prevede pedepse penale pentru cei care, „în afara programului de
serviciu”, mai efectuează şi alte munci. Donald Rumsfeld a profitat din plin
Şi în cazul Tamiflu, medicii şi experții au început să ridice întrebări critice, mai ales după ce guvernul
american s-a angajat vehement în luarea deceiziei de a cumpăra cantități enorme de Tamiflu de la La
Roche. Două milioane de americani, conform spuselor lui George W. Bush, sunt amenințați cu
moartea de către gripa aviară, ceea ce îndreptățea achiziționarea a 20 de milioane de doze Tamiflu a
100 de dolari fiecare. Deci două miliarde de dolari!
Suspect nu este numai faptul că s-a plătit o astfel de sumă pentru un medicament care nu şi-a
dovedit niciodată eficacitatea contra gripei. Căci chiar dacă H5N1 ar exista, totuşi nimeni nu poate
spune în cel fel se va producea mutația genetică la (de negăsitul) H5N1, astfel încât acesta să
provoace o pandemie. Este logic că nu numai Tamiflu, dar absolut nici un alt medicament existent
acum nu poate fi eficace împotriva unui astfe de „virus al viitorului”.
Dar suspect mai este şi faptul că Donald Rumsfeld, membru marcant al guvernului care a
achiziționat această uriaşă cantitate de Tamiflu, a fost, până la nominalizarea sa ca ministru (2001),
printre altele şi preşedintele Consiliului de conducere al firmei biotech Gilead. Şi chiar şi după 2001,
Rumsfeld deținea un pacht de acțiuni foarte mare la această firmă (între 5 şi 25 de milioane dolari),
Gilead a fost firma care a creat inițial preparatul şi deține patentul pentru substanța activă din
medicament.
Deci la fiecare cutie de Tamiflu vândută, o parte din preț se duce în contul firmei Gilead. Firma a
vândut într-adevăr în 1997 prin Nasdaq (bursa tehnologiei americane) licența exclusivă lui la Roche
pentru producerea Tamiflu, iar de atunci încasează de la La Roche taxe de licență (între 10-19
procente din prețul netto al medicamentului, respectiv 10 procente din beneficiu). Doar în toamna
„fierbinte” a anului 2005 (deci doar în trei luni!) Gilead a primit taxe de licență în valoare de 12 milioane
de dolari. Spre comparație, în aceeaşi perioada a anului 2004, încasase doar 1,7 milioane. Iar cursul
acțiunilor au crescut tot în această perioadă de la 35 şa 47 de dolari pe acțiune. Ceea ce a făcut ca
Rumsfeld - unul dintre cei mai bogați miniştrii ai cabinetului Bush – să mai câştige un milion de dolari.
In afară de Rumsfeld însă, mai sunt şi alte figuri proeminente ale politicii americane amestecate în
firma Gilead. De exemplu George P.Shultz, intre 1982-1989 ministru de externe al USA, este şi el
membru în prezidiul Gilead. În 2005 Shultz a vândut acțiuni ale firmei Gilead în valoare de 7 milioane
de dolari. O altă persoană aflată în joc este soția fostului guvernator al Californiei, Pete Wilson. „Nu
cunosc nici o altă firmă biotech cu legături mai strînse în politică decât Gilead” spunea Andrew
McDonald, de la firma de analiză „Think Equity Partners” într-un interviu cu „Fortune”.
Deci, cum titra un articol din „Saar-Echo”: „Bush crează pancă şi Rumsfeld profită”. Pentru a-şi
justifica deciziile, Bush afirma că „nici o țară nu-şi poate permite să-şi asume riscurile izbucnirii unei
pandemii cum a fost ce a gripei spaniole din 1918!”
Dar a fost într-adevăr „gripa spaniolă” o epidemie, provocată de un virus?
Pandemia 1918: urmare a unei infecții virale sau urmare a primului război mondial?
„Ceea ce nu a reuşit nici o altă epidemie din istoria umanității, a reuşit gripa spaniolă în doar câteva
luni”, suna titlul unui articol din Spiegel Online. „în 1918 pandemia a ucis între 20 şi 50 de milioane de
oameni, mai mult decât oricare altă boală înaintea ei. Doar în USA au fost 550.000 de morți. Bolnavii
suferea de febră foarte mare şi de aprindere la plămâni. În doar câteva zile pacienții se „înecau” în
propriile lichide din corp.”
Sună dramatic – şi a fost într-adevăr dramatic. Dar cine îşi închipuie că la originea aceste tragedii a
fost un virus, dă o sentință pripită. În orice caz, dovezi care să susțină o astfel de ipoteză nu există. Iar

88
epidemia a bântuit la sfârşitul primului război mondial, deci într-o perioadă când, după patru ani de
război, foarte mulți oameni erau epiuzți, subnutriți şi stresați.
De asemenea în această perioadă au fost administrate medicamente în cantități uriaşe, precum şi
vaccinuri care conțineau metale grele, arsenic, formaldehide sau cloroform, care declanşau simptome
foarte asemănătoare gripei. De asemenea au fost întrebuințate în sectorul civil foarte multe chimicale,
inițial concepute pentru uz militar, în domenii cum ar fi agricultura sau medicina.
În anul 1997 a apărut într-adevăr un articol în „Science” în care echipa de cercetători din jurul lui
Jeffery Taubenberger susținea că a izolat un virus de gripă (H1N1) la o victimă a gripei din 1918. „Dar
înainte de a putea fi sigur că în acest caz avem de a face cu dovada unei pandemii virale de gripă,
trebuie să mai primim răspuns la o serie de alte întrebări importante”, spunea biologul şi virologul
canadian David Crowe, care a analizat respectiva lucrare a lui Taubenberger.
Astfel, cercetătorii au recoltat material genetic din țesutul pulmonar al unui soldat mort în 1918 de
gripă (afecțiunile pulmonare au fost tipice pentri „gripa spaniolă”). „Dar este un salt deosebit de mare,
dacă doar în urma analizei unui singur țesut (caz) se ajunge la concluzia că în multe alte milioane de
cazuri a existat exact acelaşi agent patogen” afirmă Crowe. „Astăzi nu putem şti dacă marea
majoritate a celorlalți bolnavi au decedat tot din aceaşi cauză. Iar virusurile, aşa cum le defini astăzi,
nu erau la acea dată cunoscute medicilor şi savanților. Şi chiar dacă se pleacă de la ipoteza ca a
existat un virus în plămânii soldaților, asta nu înseamnă încă şi certitudinea faptului că acest virus
ucigaş a provocat într-adevăr decesul milioanelor de bolnavi”.
Chiar şi Taubenberger et al. recunoaşte că soldatul respectiv, de la care provenea mostra de țesut
pulmonar, era un caz aparte. Şi anume, marea majoritate a celor care au murit de aşa-zisa gripă
(ceea ce sugerează automat un virus) de fapt au murit ca urmare a inflamției plămânilor cauzată de
bacterii (de exemplu tuberculoza). Speculația ar fi că aceste bacterii au câştigat „supremația” în
plămâni şi au eliminat virusul. Dar există îndoieli serioase că o astfel de speculația are sens. Pe de
altă parte analiza genetică făcută țesutului respectiv se baza pe presupunerea că pentru toate formele
de gripă sunt caracteristice anumite secvențe genetice (secvență ARN). Mai exact, că în virusul de
gripă se găsesc anumite proteine, a căror secvență ARN poate fi depistată cu ajutorul testului PCR.
Aceste proteine ar fi din categoria hemaglutininelor (e unde vine şi H din H5N1 sai H1N1, unde H5 sau
H1 stă pentru un anumit tip de hemaglutinin) şi cea a neuraminidazelor (de unde provine N din formula
H..N...).
Doar că în biochimie sub denumirea generică de hemaglutinine sunt cuprinse diferite substanțe, nu
numai proteine, pe care globulele roşii din sânge le coagulează (adună împreună). Asta înseamnă că
se poate releva prezența unui virus prin aceea că în laborator sunt amestecate globule roşii cu materia
din probe în care ar trebui să se afle presupusul virus. Se iau deci țesuturi (plămân în cazul nostru) şi
se pun în labirator împreună cu globule roşii. Dacă se observă formarea de coagulări, procedura
aceasta susține că astfel se poate considera că un hemaglutinin dintr-o grupă de virusuri a produs
aceste coagulări. Din astfel de probe nu a fost NICIODATĂ obținut un virus complect, izolat. Şi deci
nici fotografiat sau văzut de cineva. Pe deasupra această metodă mai are un defect fundamental, şi
anume acela că nu poate difereția între un ARN provenind de la un virus şi un ARN propriu uman. „
De un ARN normal uman nu poate fi vorba, căci atunci toate probele ar ieşi pozitive” spune Crowe.
„Totuşi este fără îndoială posibil ca ARN-urile adunate prin metoda PCR să nu provină de la o anumită
tulpină virală, ci să fie produse chiar de organism, spre exemplu în legătură cu un anumit proces
cauzat de o boală”. (Mai nou se cunosc peste 400 de microARN în corp care sunt proprii ființei umane,
deci nu provin din afara corpului, iar cercetările în această direcție continuă. Ce rol joacă, sau cum
apar aceşti microARN, nu se poate încă spune cu certitudine, dar se pare că supoziția lui Crowe, cea
cu „anumite procese în timpul unei stări de boală”, este pertinentă, la care se mai pot adăuga
intoxicațiile, otrăvirile medicamentoase, mai ale cu imunosubpresoare, stress-ul, drogurile şi alcoolul,
etc.). Iar în cazul enzimei neuraminidaze, despre care se presupune că este specifică unui virus gripal,
în realitate este vorba de o substanță proprie corpului uman care joacă un rol hotărâtor în metabolism.
La acest aspect ar fi bine să se gândească serios cei care iau ca antidot contra gripei subpresori
neuraminidazici, cum este Tamiflu.
În consecință se poate spune că Taubenberger et al. nu au putut de fapt dovedi nimic cert, şi mai
ales nu au putut dovedi că la soldatul respectiv a fost în joc un virus gripal care i-a răpus viața, nemai
vorbind de celelalte milioane de cazuri de decese.

89
 Tot astfel stau lucrurile şi în celelalte două studii publicate în Octombrie 2005 în magazinele „Nature”
şi „Science”, care, dacă ar fi să dăm crezare mass-mediei, constituiai nişte senzații mondiale:
„Cercetărtorii americani au adus la viață un virus vechi” şi „ cercetătorii americani au reconstituit într-
un laborator al armatei americane celebrul virus al gripei spaniole”. Dar şi în aceste cazuri nu a fost
vorba de un virus complect, cu întreaga substanță genetică. De fapt s-au luat probe de țesut pulmonar
de la mai multe cadavre din acea vreme, printre altele şi de la o femeie eschimo, care a fost în 1918
îngropată în zona de îngeț permanent din Alaska. După care s-a procedat exact ca în studiul descris
mai sus, studiul din 1997. Deci şi în aceste cazuri nu a fost de facto nimic dovedit. ba mai mult, multe
dintre aceste probe au dat la testarea PCR rezultat negativ. Totul era doar pură speculație. Pandemia
din 1918: răspândire misterioasă
Conform concepției medicinei şcolastice, o epidemie începe într-un anumit loc şi se răspândeşte
ulterior în anumite direcții în funcție de condițiile de mediu de la fața locului. Doar că în cazul gripei
spaniole această schemă nu există.
În anul 1918 au existat două valuri de îmbolnăviri, primul, mai uşor, în primăvară, iar cel de-al
doilea, cel grav, în vara târzie şi toamna aceluiaşi an. Experții nu sunt nici măcar de acord asupra
locului de origine, din Europa către America sau invers.
Conform unei surse, epidemia a început în Februarie 1918 în oraşul spaniol San Sebastian, în
apropierea graniței franceze de la coasta Atlanticului. O altă sursă dă ca dată de izbucnire aceaşi
lună, dar locația este Nwe York City, aflat la mii de kilometrii depărtare de San Sebastian, pe celălalt
mal al Atlanticului. Deoarece data de izbucnire este practic aceaşi, nu se poate acuza o transmitere a
virusului printr-un vas de pasageri şi nici prin păsări migratoare.
În Martie 1918 apar cazuri de îmbolnăvire în două lagăre (campusuri) ale armatei americane din
Kansas, la sute de kilometrii depărtare de New York. În Aprilie apar primele cazuri în Paris, în Mai în
Madrid, ca până la sfârşitul lui Mai epidemia sa atingă punctul culminant în Spania. În Iunie apar o
mulțime de cazuiri în Germania epuizată de război, dar simultan şi în China, Japonia, Anglia şi
Norvegia. La 1 Iulie a fost semnalat primul caz în Leipzig. Iar în cursul lunii Iulie în Germania s-au
putut înregistra circa 500.000 de cazuri.
Al doilea val a pornit de asemenea simultan în Boston, în India, sud-estul Asiei, Caraibe şi America
Centrală şi de Sud. În Septembrie erau lovite mai multe lagăre ale armatei americane în vestul
Statelor Unite şi în Massachusetts, Pennsylvania şi Philadelphia, în Octombrie vine rândul Braziliei iar
în Noiembrie Alaska. Dar asta înseamnă că, având în vedere viteza de deplasare a vaselor din acea
vreme (de avioane cred că nu este cazul să vorbim), a trenurilor sau a cârdurilor de păsări migratoare,
răspândirea, conform teoriei epidemilogige, nu se poate justifica. Unul şi acelaşi virus să apară
simultan în mai multe locuri din lume, aflate le foarte mari distanțe unele de altele pare practic la fel de
probabil ca şase numere exacte la Loto. Încercări de infectare nereuşite
Pentru a putea ştii mai multe despre misterioasa epidemie, s-a făcut în Noiembrie 1918 o încercare
de contaminare cu voluntari umani. Au fost aleşi 62 de marinari sănătoşi care fuseseră închişi ca
urmare a refuzului de a efectua serviciul. Acestora li s-a promis grațierea în cazul în care se supun
respectivului experiment. Dintre cei 62, 39 nu avuseseră niciodată gripă, şi de aceea se credea că ei
sunt cei mai expuşi (sensibili) la o molipsire (infectare) cu gripă. Dar lucrurile au evoluat cu totul altfel,
aşa cum ne povesteşte jurnalista pe probleme de ştiință Gina Kolata, în cartea ei „Influenza” (Gripa):
„Medicii militari din cadrul marinei au recoltat secreții din nasul şi esofagul bolnavilor aflați pe moarte şi
au pulverizat este materiale în nasul şi esofagul unora dintre voluntar, iar altora în ochi. Într-un caz a
fost zgâriat peretele nasal interior şi s-a aplicat material infectat în acel loc. În încercarea de a simula
cât mai exact posibila transmitere a agentului patogen de la o persoană la alta, medicii au luat 10
voluntari şi i-au dus într-un lazaret unde se aflau soldați bolnavi. Voluntarilor li s-a cerut să se aplece
peste bolnavi, să miroase respirația acestora şi să stea de vorbă timp de 5 minute cu aceştia. Bolnavii
trebuiau să expire puternic, în timp ce voluntarii trebuiau să stea foarte aproape, pentru a primi aerul
expirat direct în față. În încheierea „circului” bolnavii trebuiau să tuşească 5 minute puternic direct în
fețele voluntarilor. Fiecare probant a îndeplinit toată această procedură cu câte un alt bolnav, iar
bolnavii erau aleşi dintre cei la care boala se declanşase cu cel mult trei zile înainte.
Drept urmare... nici unul ditre voluntari nu s-a infrectat şi nu a prezentat nici un fel de simptome de
gripă! (Se ştie doar că băieții din marina americană sunt cei mai „tari”.)

90
 Un experiment similar a avut loc în San Francisco, dar în nişte condiții şi mai severe. Ca voluntari au
fost aleşi acolo 50 de marinari încarcerați. Stupoarea a fost totală, deoarece nici unul dintre voluntari
nu s-a îmbolnăvit, deci implicit nu a fost infectat (cu inexistentul virus gripal, am spune noi acum). Ori
ceea ce nu mai puteau pricepe medicii era, cum se transmitea oare agentul patogen, dacă după tot
„circul” ăsta cu voluntari şi bolnavi, nici măcar o singură persoană nu se îmbolnăvise?
Pandemia 1918: supra-medicamentația şi campaniile de vaccinare în masă
O privire atentă în cărțile de istorie şi în statistici ne arată că avem întotdeauna de a face cu o
epidemie atunci când sistemul imunitar al oamenilor este slăbit, îndeobşte ca urmare a alimentației
insuficiente şi a apei potabile murdare. Exact ca şi în cazul pandemiei din 1918. De aceea, pe lângă
un „virus” mai intervin o serie de factori care favorizează îmbolnăvirile: - stressul psihic, cum este
cel provocat de un război;
- exagerata folosire a preparatelor chimice care slăbesc simțitor sistemul imunitar (printre care
analgezicele ca Aspirina sau Cloroformul, care era conținut de medicamentele din acea vreme cu
scop de conservare, dar care în ficat se transformă în Fosgen, o substanță care în primul război
mondial a fost folosită ca şi gaz de luptă; la sfârşitul sec.XIX producătorii de medicamente au început
din ce în ce mai des să vândă medicamente care conțineau substanțe foarte toxice cum ar fi
morfium, codeină, chinină şi stricnină; la acea vreme nu exista o legislație care să interzică folosirea
anumitor substanțe în medicamente; firma germană Bayer vindea heroină în 1898 ca substitut pentru
morfium (aparent fără pericolul de a crea dependență) şi chiar şi ca remediu contra tusei, sub diferite
forme de administrare, de la sirop la supozitoare, pulbere sau tampoane îmbibate pentru tratarea
afecțiunilor ginegologice;
- în cazul afecțiunilor căilor respiratorii se foloseau ca măsuri preventive, pentru badijonarea faringelui
preparate antiseptice sau se făceau inhalații cu substanțe antibacteriene; multe dintre preparatele din
acea vreme conțineau argint (metal greu) şi sunt de multă vreme interzise (Formalin/Formaldehyd de
exemplu, care produce puternice iritații asupra pielii, ochilor şi căilor respiratorii şi care poate provoca
daune rinichilor, ficatului şi plămânilor, iar pe deasupra este considerată şi cancerigenă);
- nu existau la acea vreme antibiotice, iar multe persoane este infectate bacterian sau fungic
(penicilina a apărut pentru prima oară în 1928, şi abea în timpul celui de al doilea război mondial a fost
folosită masiv în terapii);
- vaccinurile, care deseori conțineau metale grele toxiceşi erau preparate din mucozități filtrate grosier
sau alte lichide preluate de la persoanele bolnave;
Un simptom foarte des observat la bolnavii de gripă spaniolă este hemoragia internă a plămânilor
(tipic pentru tuberculoză) – un fenomen care a fost deseori descris ca efect secundar al vaccinului
contra variolei. Şi într-adevăr multe relatări contemporane gripei spaniole relatează faptul că
vaccinările (până la 24 de vaccinuri diferite pro persoană) au jucat un rol decisiv în pandemie.
Astfel relatează în USA Eleanora McBean, care a trăit în perioada gripei spaniole:
„Toți medicii şi oamenii care au trăit în timpul pendemiei de gripă spaniolă, povestesc că aceasta a
fost cea mai gravă boală pe care lumea a trăit-o. Persoane tinere, sănătoase, în toată puterea,
mureau de la o zi la alta. Boala avea caracteristicile „morții negre” (ciumă) plus caracterisiticile bolilor
contra cărora fuseseră vaccinați oamenii imediat după primul război mondial, printre care tifos, difterie,
pneumonie, variolă şi polio. Practic întregii populații îi fusese injectate seruri de vaccinuri toxice, şi prin
aceasta duzine întregi de boli. Atunci când toate aceste boli au isbucnit, a fost o tragedie. Această
pandemie s-a întins pe durata a doi ani. Şi a fost întreținută de medici, care o dată cu izbucnirea ei au
administrat oamenilor o grămadă de noi medicamente otrăvitoare, prin care încercau să elimine
simptomele. Din câte am putut afla, de gripă au fost loviți numai cei care FUSESERĂ VACCINAłI. Cei
care au refuzat vaccinul, nu s-au îmbolnăvit de gripă. Familia mea a optat complect împotriva
vaccinării, şi drept urmarea tot timpul am fost (în această perioadă) sănătoşi. Ştiam de la profesorii de
„sănătate” Graham, Trail, Tilden şi alții, că omul nu poate să-şi contamineze corpul cu otrăvuri, fără a
atrage bolile.
Atunci când gripa a atins punctul maxim de răspândire, toate magazinele au fost închise, şi de
asemenea şcolile şi birourile şi chiar şi spitalele. Căci şi medicii şi asistentele medicale s-au lăsat
vaccinați, şi ca urmare s-au îmbolnăvit şi ei. Pe străzi nu mai era nimeni. Oraşul părea locuit de
fantome. Noi am fost singur familie (din oraşul nostru) care nu am avut nimic de suferit din caza gripei.

91
Părinții mei alergau de la o casă la alta, pentru a vedea cu ce pot ajuta, dar era practic imposibil să
găseşti un medic.
Astfel, dacă ar fi fost germenii, bacteriile, microbii, virusurile sau bacilii cei care provocau boala,
atunci părinții mei ar fi trebuit să se îmbolnăvească de o sută de ori, căci ei au petrecut multe ore din zi
în încăperi unde erau oameni bolnavi, încercând să-i ajute. Totuşi ei nu s-au îmbolnăvit şi nici nu au
adus agenți patogeni acasă, care să ne îmbolnăvească pe noi.
Nimeni din familia noastră nu a avut gripă, nici măcar nu a strănutat, şi era în plină iarnă, cu zăpadă
destul de mare afară. Se spune că epidemia de gripă din 1918 a răpus în toată lumea peste 20 de
milioane de oameni. În realitate aceştia au fost omorâți de către medici, cu medicamentele şi metodele
lor terapeutice primitive. Aceasta este o acuzație gravă, şi totuşi adevărată, aşa cum se poate vedea
după succesele avute de medicii care nu au folosit medicamente, în comparație cu cele obținute de
medicii ortodocşi şcolastici.
În timp ce în cabinetele medicale şi în spitale medicii alopați au reuşit să „elimine” 33% dintre
pacienți, spitale cum erau Battle-Creek, Kellog şi MacFadenns Health-Restorium, care nu foloseau
medicamente, ci tratau cu apă, băi, post şi alte metode naturiste, rata de vindecare era de 100%. Unii
doctori de acolo nu au pierdut în 8 ani nici măcar un singur pacient!
Rata de îmbolnăvire printre soldații vaccinați a fost de 7 ori mai mare decât în rândul civililor
nevaccinați.Iar bolnavii sufereau de bolile contra cărora fuseseră vaccinați. Un soldat, care se
întorsese în 1912 din colonii, mi-a povestit că spitalele armatei ereau pline cu cazuri de poliomielită, şi
se mira cum se poate ca atât de multe persoane adulte să sufere de o boală specifică pentru copii.
Astăzi ştim că paraliziile sunt o urmare firească a otrăvirilor prin vaccinuri, după ce în 1918 fusese
declanşată campania mondială de vaccinare”.
Autoarea Anne Riley Hale aminteşte în cartea ei „Medical Voodoo” din anul 1935: „După cum ştie
fiecare, omenirea nu mai văzuse o astfel de orgie de vaccinuri de toate soiurile, aşa cum medicii din
camp-urile militare au celebrat pe bieții soldați.” Şi Hale la rândul ei remarcă faptul că
„surprinzătoarea boală şi numărul mare de victime făcute de ea tocmai în rândul persoanelor tinere şi
robuste (soldații)” nu putea avea de a face cu un agent patogen infecțios, cu un (spun unii astăzi)
virus.
Tocmai soldații bine antrenați, tineri, cu plămâni sănătoşi, mureau de tuberculoză! Cu sutele de mii!.
Ceva nu este aici în regulă. Şi în general ceva nu este în regulă cu miliardele de dolari pe care le fac
concernele farma, cu ajutorul medicilor, pe sănătatea noastră, injectându-ne tot felul de vaccinuri şi
otrăvuri! (N.tr.: Despre vaccinuri vezi rubrica special dedicată acestei excrocherii moderne).
În acest context este de remarcat şi un reportaj din Idaho Observer (Iulie 2003), în care se relatează
despre încercările cu un vaccin contemporan efectuate de un oarecare Dr. Rosenow, publicat în
„Mayo Collected Papers”, publicație a celebrei clinici Mayo. Ca urmare a încercărilor cu respectivul
vaccin animalele pe care acesta a fost experimentat (cobai, hamsteri) au suferit daune majore ale
aparatului respirator (plămânii), care se manifestau cu simptomele tipice tuberculozei, precum şi alte
simptome tipice „gripei spaniole”.
Marea „tăcere” a medicilor de după catastrofa gripei spaniole
Având în vedere amploarea, răspândirea şi numărul uriaş de victime făcut de gripa spaniolă,
specialiştii în istoria medicinei sunt astăzi extrem de surprinşi de numărul foarte mic, aproape
inexistent, al mărturiilor medicilor din acea vreme asupra epidemiei. O totală tăcere. Omerta? Aşa cum
Kolata scrie în cartea ei, Victor Vaughan, la vremea respectivă şeful medicilor din armata americană,
ar fi trebuie să-şi amintească foarte bine toată această traumă, dar în memoriile sale (464 de pagini)
care au apărut în 1926, deci la relativ scurt timp după gripa spaniolă, mega-catastrofei nu i se acordă
decât un singur paragraf. Iar ca Vaughan, la fel şi ceilalți medici militare din acele vremuri, care se
arată extrem de reținuți în această privință. Secret militar? Conştiință încărcată? Frică de consecințe?
Pandemia, una dintre cele mai mari din istoria omenirii (dacă nu cumva chiar cea mai mare), pare a fi
„pur şi simplu ştearsă din ziare, reviste, cărți şi din istoria colectivă a societății”, cum remarcă Kolata.
(Gina Kolata „Influenza – vânătoarea virusului”). Ceea ce din punct de vedere psihologic poate fi
explicat în sens dublu. Epidemia a constituit pentru corpul medical o „înfrângere personală”, o umilire,
căci în ciuda faptului că aveau la dispoziție toate resursele financiare şi tehnice, nu au fost în stare să
oprească dezastrul. Este clar şi logic că medicina şcolastică consacrată nu are nici poftă şi nici vreun
motiv să se reântoarcă în acele timpuri, măcar cu amintirea.

92
 Pe de altă parte în mod sigur unii medici şi/sau cercetători şi-au dat seama de faptul că pandemia
era de fapt consecința (cel puțin în parte) masivelor vaccinări intreprinse în acea perioadă. Dar cine
scrie cu plăcere despre moartea a milioane de oameni provocată (printre alții) şi de el însuşi (chiar
dacă fără intenția de a face rău), ca participant la vaccinare, ca persoană incapabilă, care nu şi-a dat
seama, în ciuda calificării ca medic, de adevăratele cauze ale morții atâtor milioane de oameni. Şi nu
în ultimul rând, totuşi, vaccinurile se pot vinde atât de bine, este o afacere aşa de bănoasă. Bagi
frica în oameni şi pe urmă le vinzi vaccinuri, le iei banii după care îi reduci la tăcere.
Vaccinul antigripal: foloseşte la ceva?
„Medicii prescriu medicamente despre care ştiu puține lucruri, pentru a vindeca boli despre care ştiu şi
mai puține lucruri, unor oameni despre care nu ştiu absolut nimic.”
Voltaire
Louis Pasteur şi Robert Koch ne-au injectat o imagine monocauzală a bolilor, care este fascinant de
comodă, deoarece mută vina îmbolnăvirii de la noi şi felul nostru de viață, la microbi, şi sugerează că
este sufucient ca cercetarea farmacologică să aibe destule fonduri, ca imediat să apară protecție şi
antidot contra bolilor, printre care se numără desigur şi gripa. Dar „pilula-minune” lipsită de efecte
secundare şi care să ne vindece de gripă nu există încă (şi nici nu cred că va exista vreodată atâta
timp cât concepția actuală asupra bolii nu se va schimba).
Medicina alopată susține, desigur, că medicamentele şi vaccinurile contra gripei au făcut minuni. Dar
studierea istoriei şi statisticilor ne arată că aşa-zisele epidemii apar doar atunci când sistemul imunitar
al oamenilor este slăbit ca urmare a factorilor de mediu externi (iar un virus nu poate fi considerat aşa
ceva). Apă infectată şi murdară, alimentație insufucientă, deci foametea, condiții igienice precare,
otrăvurile chimice, aditivii şi conservanții alimentari, pesticidele, medicamentele şi vaccinurile. Dacă
cercetăm sursele statistice observăm ceva foarte interesant: bolile contagioase au început să bată în
retragere cu mult înainte de apariția vaccinurilor, dar nu înainte ca în societățile dezvoltate să apară
condiții de trai îmbunătățite, care includeau apă curată, canalizare şi condiții igienico-sanitare
moderne, suficientă hrană pentru locuitorii unor astfel de țări.
Marea majoritate a oamenilor consideră vaccinurile ca un lucru folositor. Iar cei care privesc
vaccinurile cu scepticism, consideră totuşi că acestea conțin relativ puține substanțe toxice. Dar la
urma urmei, nimeni nu ştie ce anume este într-un vaccin (în afară de firma producătoare, dar care, ca
urmare a legii concurenței, nu este obligată să dezvăluie formula complectă a acestuia!). „Şi complect
nepericuloase nu sunt vaccinurile nici astăzi” remarcă Angelika Kögel-Schauz, expertă în vaccinuri.
Astfel studiile arată că vaccinurile pot provoca cazuri grave de Sindrom-Guillain-Barre, o afecțiune
care provoacă daune sistemului nervos, asemănătoare poliomielitei. În multe vaccinuri se găseşte, ca
şi în trecut, conservantul Thiomersal, care constă în procent de 50% din mercur. Thiomersal este
bănuit de foarte mulți experți a sta la originea cazurilor de autism, aşa cum arată şi un cuprinzător
raport din 2003. Tema aceasta a fost chiar în 2005 intens discutată în USA, în publicații şi posturi
mass-media foarte cunoscute, după ce în prealabil jurnalistul David Kirby a adunat pe această temă o
serie de date şi dovezi prezentate în cartea pe care a publicat-o (Mercurul în vaccinuri şi epidemia de
autism). De aemenea există motive întemeiate să luăm în considerare şi o serie de alți factori, cum ar
fi pesticidele, sau otrăvurile organice (ca de ex. PCB).
Interesant în legătură cu tabelul de mai jos este faptul că în unele cazuri datele statistice sunt luate
din ani foarte „îndepărtați de față de anul introducerii vaccinului respectiv, ceea ce deformează
percepția asupra agresivității şi răspândirii bolii. Mult mai corect a fi fost să se apeleze la o statistică din
anii imediat premergători introducerii vaccinului. Acest tabel nu face parte din carte Domnului Doctor
Köhnlein, ci este luat dintr-o publicație alopată, care încearcă astfel să ne convingă de beneficiile
aduse de către vaccinări omenirii. Doar că metoda nu este tocmai corectă, cum spuneam.

Comparație între numărul anual de îmbolnăviri în SUA, înainte şi după introducerea

programelor de vaccinare (Sursa: The Scientist)
Înainte de După introducerea
introducere vaccinării
Boala
a (anul)

93
 vaccinăr
ii
(anul)

Difterie 175.885 1
(1922) (1998)
20.000
Haemophilus Influenzae tip B
(1982) 54
Tuse convulsivă (1998)
147.271
(1925)
Rujeolă 6.279
503.282 (1998)
(1962)
Oreion
152.209 89
(1968) (1998)
Variolă
48.164
Rubeolă (1904) 606
47.745 (1998)
(1968)
0
(1998)

345
(1998)

Imunitatea mortală - de Robert F. Kennedy Jr. Articol

apărut în magazinul Rolling-Stone
Robert Francis Kennedy Jr. (născut pe 17 Ianuaria 1954) denumit şi Bobby Junior este avocat, activist
pentru mediul înconjurător şi autor. Este al treile copil al lui Robert F. Kennedy, fratele preşedintelui
Kennedy, ambii asasinați în anii 60.

În momentul în care un studiu a sugerat că mercurul conținut în vaccinuri este foarte probabil vinovat
de miile de cazuri de autism în USA, guvernul a făcut tot posibilul pentru a ascunde datele reale, şi a
împiedica astfel ca mii de părinți să se adreseze în justiție cu plângeri şi cereri de despăgubiri la
adresa concernelor farmaceutice, dar şi a autorității pentru sănătate a guvenului american.
În Iunie 2000 un grup format din cercetători marcanți ai guvernului şi funcționari înalți din sistemul de
sănătate american s-au întâlnit în mare secret într-un loc izolat, Simpsonwood Conference Center din
Norcross, într-o pădure din apropierea râului Chattahoochee, în statul Georgia. Întâlnirea a fost inițiată
şi organizată de autoritatea epidemiologică americană CDC, care desigur că nu şi-a dat nicidecum
osteneala de a face cunoscută această întâlnire secretă şi publicului larg.
Au fost trimise în schimb invitații particulare unui număr de 52 de persoane. Printre acestea se
numărau funcționari de rang înalt ai CDC şi ai autorității americane de omologare şi aprobare a
medicamentelor FDA (Food and Drug Administration), specialişti în vaccinuri ai OMS (Organizația
Monială a Sănătății) din Geneva precum şi reprezentanți ai celor mai importante concerne
farmaceutice, cum ar fi GlaxoSmithKline, Merck, Wyeth şi Aventis Pasteur. Organizatorii de la CDC au
subliniat în mod expres că tot ce se va discuta acolo trebuie neapărat să rămână secret şi strict
confidențial. Nu s-au făcut nici un fel de fotocopii, nimeni nu a părăsit locul conferinței cu nici o hârtie
sau notiță.

94
 Funcționarii de stat şi reprezentanții concernelor au fost convocați pentru a discuta rezultatele
îngrijorătoare ale unui nou studiu care a avut ca scop gradul de siguranță al vaccinurilor folosite pe
scară de masă pentru vacinarea copiilor (inclusiv a sugarilor). Conform celor comunicate participanților
de către Tom Verstraeten, epidemiolog la CDC, care analizase o bază de date cu relatări medicale
asupra a peste 100.000 de copii, devenise evident că conservantul pe bază de mercur conținut de
marea majoritate a vaccinurilor – Thiomesal – era cauza creşterii dramatice a cazurilor de autism şi a
altor nenumărate disfuncții neurologice în rândul copiilor .
„Ceea ce am văzut şi constatat m-a lăsat năuc” relata Verstraeten celor convocați în sala de
conferință. În acest context expertul a adus în discuție şi o serie de alte studii mai vechi care sugerau
aceleaşi concluzii. Disfuncții neurologice cum ar fi autismul, deficiențele de vorbire, hiperactivitatea,
sindroul atenției deficitare, erau puse pe seama respectivei substanțe. După 1991, an în care CDC şi
FDA au recomandat efectuarea suplimentară a trei vaccinuri copiilor mici (într-unul din cazuri, vaccinul
trebuia administrat doar la câteva ore de la naşterea copilului!), numărul cazurilor de autism a explodat
pur şi simplu crescând de 15 ori în comparație cu anii anteriori lui 1991. De la un caz din 2500 de copii
se ajunsese la un caz din 166 de copii! (Cum ați numi Dumneavoastră acest lucru? Crimă?). Aceste
realități sunt chiar şi pentru cercetători şi medici, care au de a face în permanență cu tema bolii şi a
morții, înfricoşătoare. „Te poți juca cu chestiile astea cum vrei” povestea Bill Weil, consilier al
Organizației pentru copii ”America Academy of Pediatrcs”, căci datele prezentate „sunt statistic
relevante.” Richard Johnson, imunolog şi medic pediatru la University of Colorado, al cărui nepot se
născuse chiar în acea zi, era şi mai neliniştit: „ Vă rog să-mi scuzați comentariul personal, dar nu
vreau ca nepotul meu să primească vaccin cu Thiomersal, până nu ştim cu exactitate, despre ce este
vorba aici.”
Dar în loc să se ia măsuri urgente, să se facă cunoscut public pericolul vaccinurilor cu Thiomersal şi
să fie interzise aceste vaccinuri, cei adunați acolo şi-au petrecut următoarele două zile discutând
despre felul în care materialele, rezultatele studiilor, să poată fi mai bine „camuflate”. Desigur că
încasările firmelor producătoare ar fi avut substanțial de suferit. Dar atunci când o firmă producătoare
de autoturisme produce o maşină cu defect la frâne, nu este oare aceasta retrasă din circulație, şi
maşinile vândute nu sunt chemate pentru reparații gratuite? Ba da, dar ce să mai repari la copii
îmbolnăviți (citeşte otrăviți, termenul este mai corect). Ori, pe lângă pierderile în vânzări, companiile
farma s-ar fi confruntat şi cu grămezi de procese pentru prejudicii aduse sănătății copiilor, şi deci ar fi
trebuit să plătească despăgubiri. Care sunt destul de mari în USA în astfel de cazuri!
„De pe acestă poziție, în care ne putem confrunta cu procese, ne aflăm într-o situație destul de
proastă” spunea Robert Brent, pediatru la Alfred I. duPont Hospital for Children din Delaware. În timp
ce Bob Chen, şeful serviciului de siguranță a vaccinurilor de la CDC se arăta uşurat: „Dacă te
gândeşti, cât de sensibile sunt aceste informații, este bine că am reuşit să împiedicăm ca aceste
informații să ajungă în mâna unor persoane lipsite de răspundere”. (Adică tipul crede că el este
„responsabil”? Păi asta este în acest caz crimă CU PREMEDITARE, dacă el afirmă că e responsabil!).
Iar John Clements, expert în vaccinuri de la OMS, considera că studiul respectiv „nici nu ar fi trebuit să
fie făcut”. De asemenea avertiza că cercetările ar putea ajunge pe mâini străine, ceea ce ar fi foarte
periculos (pentru ei, „responsabilii”, dar o binefacere pentru viitorii copii).
Într-adevăr, guvernul a dovedit deja de multe ori că se pricepe foarte bine să „limiteze pagubele”, în
schimb nu se pricepe mai de loc să protejeze sănătatea copiilor. Şi astfel CDC a plătit „Institute of
Medicine” pentru a face un nou studiu în care vesta gri-murdară a Thiomersal să fie spălată de un alb
strălucitor. Cercetătorilor le-a fost „trasată sarcina” de a şterge orice legătură dintre autism şi
substanțele chimice. Concluziile studiului lui Verstraeten au fost blocate, iar alți savanți au afirmat că
datele originale ale lui Verstraeten s-au pierdut şi nu mai pot fi reconstituite. Iar banca de date cu
informațiile despre vaccinuri a fost trecută în propietat privată, şi astfel cercetătorii independenți nu
mai aveau acces la ea. În momentul când Verstraeten a publicat totuşi studiul său, în 2003, el lucra
deja la GaxoSmithKline, iar legătura dintre Thiomersal şi autism a fost îndepărtată din textul studiului.
Producătorii de vaccinuri începuseră deja să îndepărteze Thiomersalul din vaccinuri, dar vaccinurile
deja produse (cu Thiomersal) au fost vândute prin alte „părți” (țările subdezvoltate) cu sprijinul CDC şi
FDA. De ce or fi murind atâția copii în Africa? Cine ştie?
Concernele farma au primit pe deasupra şi ajutor de la influenții avocați şi politicieni din
Washington. Liderul majorității din Senat, Bill Frist, care primise deja 873.000 de dolari ca speze de la

95
concernele farma, a făcut tot posibilul ca producătorii de vaccinuri să fie absilviți de răspundere în
cadul celor 4.200 de plângeri depuse de părinții copiilor îmbolnăviți. În cinci cazuri separate Frist a
încercat să blocheze şi să excludă toate documentele guvernamentale referitoare la vaccinuri, inclusiv
protocoalele conferinței de la Simpsonwood, şi astfel să protejeze compania farma Eli Lilly, cea care
crease Thiomersalul. În 2002, la doar o zi după ce Bill Frist a introdus în ascuns o clauză suplimentară
– aşa-zisa „Eli Lilly Protection Act” – într-un proiect de lege, concernul respectiv a virat 10.000 de
dolari pentru campania lui Frist (donație) şi a achiziționat 5.000 de exemplare din cartea lui Frist
despre bioterorism. Congresul însă a respins clauza lui Frist în 2003 – dar la începutul lui 2005 Frist a
introdus o nouă clauză într-un proiect de lege antiteroristă, conform căreia, copii care sufereau
afecțiuni ale creerului ca urmare a unui vaccin, nu mai puteau cere despăgubiri. „Astfel de plângeri pot
avea repercursiuni foarte complexe asupa concernelor farmaceutice”spunea Dean Rosen, politician
specializat pe probleme de sănătate şi consilier al lui Frist. „De exepmlu se poate ajunge acolo, ca
firmele să trebuiască să renunțe la activitatea lor. Aceasta ar afecta capacitatea noastră de a ne
proteja de atacuri teroriste”. Vedeți acum, printre altele, la ce a folosit dărâmarea Twin Tower de către
„arabii” americani (vezi şi filmul „Zeitgeist” în Internet – Google Video sau YouTube).
Mulți sunt şocați de strădaniile guvernului de a ascunde pericolul reprezentat de Thiomersal. Dan
Burton, un republican din Indiana, conduce o comisie de anchet asupra Thiomersal deja de trei ani,
după ce nepoțelului său i-a fost pus diagnosticul „autism”. „Thiomersal, folosit ca substanță pentru
conservare în vaccinuri are legătură directă cu epidemia de autism” se poate citi în concluziile
raportului întocmit de această comisie (House Government Reform Committee). „După toate
probabilitățile epidemia ar fi putut fi preîntâmpinată, sau în orice caz diminuată ca efecte, dacă FDA nu
ar fi „dormit”. Încă nu există destule date pentru ca Thiomersal – un cunoscut gaz otrăvitor pentru
sistemul nervos – să fie certificat ca fiind nepericulos”. FDA precum şi alte organizații responsabile
pentru sănătatea publică nu au luat măsurile necesare, aşa cum remarcă sus-amintitul comitet, şi
aceasta deoarece „în aceste instituții se acționează contrar legilor doar pentru a se proteja pe ele
însele” şi pentru că „într-o manieră incorectă se ține o mână protectoare deasupra concernelor farma”.
Abea atunci când am putut citi protocolul Simpsonwood, după ce am consultat o serie de lucrări ale
unor recunoscuți savanți şi după ce am discutat cu mai mulți specialişti de marcă în domeniul
mercurului, am fost eu însumi convins că într-adevăr există o legătură între Thiomersal şi epidemia de
boli neurologice în rândul copiilor. Cinci dintre copii mei sunt membrii ai Generației-Thiomersal, adică
a celor născuți între 1989 şi 2003. „Şcolile primare sunt pline de copii la care se pot observa daune ale
sistemului imunitar sau ale celui nervos” povesteşte Patti White, o asistentă medicală de şcoală, în
fața House Government Reform Committee. „Vaccinurile, aşa se sugerează, ne fac sănătoşi, totuşi, în
cei 25 de ani de când sunt asistentă medicală în şcoli, nu am văzut niciodată atâția copii bolnavi. Ceva
foarte, foarte greşit se întâmplă cu copii noştri”. Mai mult de 500.000 de copii suferă de autism, iar
pediatrii diagnozează 40.000 de noi cazuri în fiecare an. Boala nu era cunoscută până în 1943, când a
fost găsită la 11 copii, care se născuseră la câteva luni după ce, în 1931, Thiomersalul a fost pentru
prima oară folosit în vaccinurile pentru copii.
Unii sceptici se îndoiesc că această creştere a numărului de cazuri de autism este cauzată de
vaccinurile care conțin Thiomersal. Ei argumentează că această creştere se datorează metodelor de
diagnostic evoluate (între timp). Dar această teorie este în cel mai bun caz îndoielnică, dacă ne
gândim că marea majoritate a cazurilor de autism au apărut practic în cadrul unei singure generații de
copii. „Dacă epidemia este într-adevăr doar un artefact al unei diagnoze proaste” ironizează Boys
Haley, unul dintre cei mai buni experți în problemele legate de toxicitatea mercurului, „unde sunt
autiştii din anii 20 (ai sec.XX)”. Alți savanți atrag atenția asupra faptului că americanii s-au „încărcat”
cu o doză mare de mercur, mai mult ca oricând înainte, din diferite surse care merg de la consumarea
peştelui contaminat până la amalgamul din plombele dentare. Ei sunt de părere că Thiomersalul din
vaccinuri este doar o parte dintro problemă mult mai mare. Desigur că acest aspect trebuieşte să
primească o atenție deosebită, dar se uită că în vaccinuri avem o cantitate de mercur care pune în
umbră celelalte surse. Iar bebeluşii nu cred că au plombe cu amargam, sau că mănâncă atât de mult
peşte la 2-3 luni de la naştere.
Deosebit de curios este şi faptul că atât de mult timp cercetătorii au ignorat sau ascuns pur şi simplu
pericolele prezentate de Thiomersal. Acest consevant este folosit în vaccinuri cu scopul de a inhiba
creşterea (dezvoltarea) fungiilor sau bacteriilor conținute în vaccin, dar conține o substanță,

96
Ethylmercur, care are acțiune dăunătoare asupra sistemului nervos. Camioane întregi de studii au
certificat faptul că mercurul are tendința de a se acumula (depune) în creerul primatelor şi al altor
animale, după ce acestea au fost vaccinate, iar creerul copiilor nou-născuți sau de vârsăt fragedă este
extrem de sensibil. În 1977 cercetătorii ruşi au constatat că adulții care au fost intoxicați cu o cantitate
de Ethylmercur mai mică decât cea administrată copiilor americani prin vaccinuri, suferă daune ale
creerului chiar şi după ani de zile. Uniunea Sovietică a interzis încă din anii 80 folosirea Thiomersalului
în vaccinuri, iar Austria, Japonia, Marea Britanie şi țările scandinave au urmat exemplul. „Nu se
poate nici măcar construi un studiu în care Thiomersalul să fie certificat ca sigur” spune Haley, care
conduce departamentul de chimie de la University of Kentucky. „Această substanță este pur şi simplu
prea otrăvitoare. Imediat ce Thiomersal este injectat într-un animal, creerul acestuia se îmbolnăveşte.
Din moment ce acest lucru este ştiut, este absolut uimitor ca cineva să injecteze Thiomersal unui copil
fără ca acesta să se îmbolnăvească”.
Documente interne aduc la lumină faptul că Eli Lilly, concernul care a creat Thiomersalul, ştia de la
bun început că acest produs poate cauza daune şi poate provoca chiar şi decesul, atât la animale cât
şi la om. În 1930 firma a testat Thiomersalul, injectându-l la 22 de pacienți care sufereau de meningită.
Toți pacienții au murit în interval de câteva săptămâni, ceea ce nu a impiedicat firma să raporteze
studii prin care Thiomersalul se dovedea a fi sigur. În 1935 cercetătorii de la Pittman-Moore, un alt
producător de vaccinuri, i-au avertizat pe cei de la Eli Lilly că după părerea lor, faptul că Thiomersalul
ar fi sigur, nu coincide cu rezultatele cercetărilor efectuate la Pittman-Moore. Jumătate din câinii
injectați cu Thiomersal s-au îmbolnăvit. Toate acestea i-au determinat pe o serie de savanți dintre cei
mai importanți să considere substanța ca nefiind sigură pentru câini”. Dar cei de la Eli Lilly şi-au zis
probabil că oamenii nu-s câini, aşa că......
În deceniul care a urmat s-au adunat o grămadă de dovezi contra Thiomersal. În 1967 un jurnal de
specialitate „Applied Microbiology”, a publicat un studiu în care se arăta că şoarecii de laborator
mureau când li se injectau vaccinuri care conțineau Thiomersal. Patru ani mai târziu anumite
experimente efectuate tot la Eli Lilly cu Thiomersal au constatat că acesta este dăunător țesutului
celular, şi anume în concentrații de o parte la un milion (un ppm), deci de o sută de ori mai mică decât
concentrația folosită în vaccinuri. Dar concernul farma a considerat pe mai departe substanța ca
nefiind otrăvitoare, şi în consecință a introdus-o în folosire şi ca dezinfectant. În 1977 decedează 10
nou-născuți într-un spital din Toronto, după ce ombilicul le-a fost dezinfectat cu un antiseptic care
conținea Thiomersal!
În 1982 FDA în sfârşit propune ca produsele care conțineau Thiomersal să nu poată fi cumpărate
decât cu rețetă. Iar în 1991 aceaşi autoritate interzice folosirea Thiomersalului în vaccinurile pentru
animale! Dar în mod tragic (sau poate în mod...Qui bono?) în acelaşi an CDC recomandă ca pentru
copii să se folosească o serie întreagă de vaccinuri care conțineau Thiomersal. (După motto-ul : Ce
nu-i bun pentru animale, e bun pentru copii). Nou-născuții trebuiau vaccinați contra hepatitei B, la doar
câteva ore după naştere; iar sugarii în vârstă de 2 luni trebuiau imunizați contra gripei Haemophilus B
precum şi contra difetriei-tetanus-pertussi (trivaccin).
Firmele farmaceutice ştiau că vaccinurile reprezentau un pericol. În acelaşi an în care CDC aproba
noile vaccinuri, Maurice Hilleman, unui din „naşii” vaccinurilor Merck, îi avertiza pe producători că
sugarii în vârstă de 6 luni, cărora li se administrează vaccinuri, vor fi puşi în mare pericol datorită
daunelor provocate de mercur. Dar atât pentru Merck cât şi pentru celelalte concerne exista o mare
problemă: banii. Nu că ar fi fost cumva strâmtorați. Ci doar faptul că Thiomersalul permitea o mai
uşoară îmbuteliere în fiole. Adică, costurile de producție erau mai scăzute şi drept urmare beneficiul
mai mare. Iar îmbutelierea în fiole mari (dar care presupunea prezența unui conservant) era de două
ori mai ieftină decât cea în fiole mici (single-one vials). Acest motiv „foarte important” a determinat pe
Merck să ignore avertismentele, în timp ce funcționarii guvernamentali au pledat şi aprobat mai
departe vaccinurile cu Thiomersal pentru copii. Înainte de 1989 copii preşcolari americani primeau
doar 3 vaccinuri, contra polio, contra difeterie-tetanus-pertussis şi contra rujeola-oreion-rubeolă. Zece
ani mai târziu aceaşi categorie de copii (de vârsă preşcolară) primea 22 de vaccinuri!
În timp ce creştea numărul de vaccinuri, exploda numărul de cazuri de autism. În anii 90, 40 de
milioane de copii au fost vaccinați cu vaccinuri care conțineau Thiomersal, deci au fost otrăviți cu o
cantitate „enormă” de mercur, şi asta exact în perioada de viață care este hotărâtoare pentru formarea
şi dezvoltarea creerului. La vârsta de 10 luni, atunci când creerul copilului se află într-o fază de

97
dezvoltare hotărâtoare, copilul primeşte conform rutinei trei vaccinuri, ceea ce însumează 62,5
micrograme Ethylmercur, deci o cantitate de 99 de ori mai mare față de cea care au stabilit-o
autoritățile pentru mediul înconjurător americane ( Environmental Protection Agency, EPA) ca limită
superioară pentru consumul zilnic pentru acest metal greu care afectează nervii. Altfel spus, de 99 de
ori mai mult decît limita admisă legal. Limită stabilită tot de o autoritate a guvernului american! Nu este
aceasta o încălcare a legislației? Astfel de lucruri nu se pedepsesc penal? Desigur că da! Şi totuşi....
Deşi industria farmaceutică a susținut mereu că Thiomersalul deabia dacă poate prezenta vreun
pericol pentru sănătatea copiilor, pentru că, susțin ele, substanța este rapid eliminată din corp, o
întreagă serie de studii – printre care unul din Aprilie 2005 publicat de autoritatea americană pentru
sănătat NIH – avertizează că Ethylmercurul este chiar mai toxic pentru creer şi rămâne mai mult timp
acolo decât methylmercurul. Doar că mulți dintre cei care se află în comisiile CDC răspunzătoare
pentru indroducerea şi susținerea vaccinurilor au legături foarte strânse cu industria farmaceutică.
Sam Katz, şeful comisiei, era consilier plătit de cele mai mari concerne farma producătoare de
vaccinuri şi aparținea echipei care a creat pentru firma Merck un vaccin contra rujeolei, patentat în
1963. Neal Halsey, un alt membru al aceluiaşi comitet de la CDC, a lucrat ca cercetător în domeniul
dezvoltării vaccinurilor şi a primit onorarii de la Abbott Laboaratories pentru munca sa la dezvoltarea
vaccinului Hepatitei B.
În realitate, astfel de conflicte de interese sunt peste tot de găsit în cercul cercetătorilor care
lucrează în domeniul vaccinurilor. Republicanul Burton spunea că „CDC a permis cercetătorilor care
se aflau în situații de conflict de interese eclatante, să pătrundă în comisii şi comitete care trebuiau să
aprobe omologarea vaccinurilor, să lucreze la crearea unui vaccin şi să fie în acelaşi timp consilier
pentru CDC în privința aprobării aceluiaşi vaccin.” Vă puteți închipui un conflict de interese mai clar?
Eu fac vaccinul, eu îl susțin la CDC, eu îl aprob pentru scoaterea şi folosirea pe piața americană, eu
câştig bani (şi de la CDC pentru consiliere, şi de la concernul farma pentru munca de creare a
vaccinului). Iar copii voştii sunt îmbolnăviți! Da, dar gratuit. Nu vă costă nimic otrava (pardon,
vaccinul). Paul Offit, unul dintre cei mai rutinați experți şi consilier la CDC mi-a confirmat că „face
bani” atunci când îşi dă votul pentru aprobarea de introducere pe piață a unui produs (medicament) al
unei firme farmaceutice. Dar argumentul meu cum că decizia lui este influențată de interesul financiar,
deci se află într-un conflict de interese, nu l-a deranjat. „Pentru minea aceasta nu reprezintă un
conflict de interese” insista Offit. „Atunci când mă aşez la masa de lucru, singura mea motivație este
să dau acea recomandare care să aducă copiilor acestei țări bunăstarea. Este jignitor să spui că
medicii şi autoritățile pentru sănătate sunt în mâna industriei farmaceutice, şi de aceea iau decizii care
nu sunt în favoarea copiilor. Nu aşa merg lucrurile la noi.”
Serios, Dumnule Offit? Dar cum merg? Nu cumva după regula lui ... Qui bono? Individul ăsta
trebuie să fie nebun să-şi închipuie că o astfel de gogoaşă i-o înghite cineva. Şi Offit nu este singurul
consilier sau cercetător care susține o astfel de „elucubrație”. Foarte mulți se consideră apărătorii şi
păstrătorii sănătății copiilor noştri. Hazliu, dacă nu ar fi tragic. Indivizii ăştia chiar sunt mândrii de
colaborarea lor „fructuoasă” cu industria farmaceutică şi consideră că au conştiința curată şi sunt
imuni în fața tentației de profit personal. Şi mai consideră că sunt „asaltați” de activişti care prin
campaniile lor anti-vaccin nu fac decât să dăuneze sănătății copiilor. „Ştiința” zice Offit „ trebuieşte
lăsată în seama oamenilor de ştiință”.
Săraca Americă, este bolnavă de prea multă ştiință.
Unii funcționari guvernamentali se arată totuşi îngrijorați de evidentele conflicte de interese.
Angajatul FDA Paul Patriarca de exemplu critica în 1999 responsabilii de la CDC pentru faptul că nu
au reuşit să verifice şi să recunoască din timp pericolele pe care vaccinurile le reprezintă pentru copii.
„Nu sunt sigur că va fi uşor să eliminăm opinia că FDA, CDC şi politicienii responsabili cu politica
vaccinurilor au „dormit” şi nu şi-au făcur corect datoria în privința Thiomersalului” declara Patriarca.
Strînsa relație dintre industria farmaceutică şi funcționarii guvernamentali face ca, aşa cum spunea şi
Patriarca, „să fie necesară punerea foarte serios a întrebării: Cum a fost „comandată” independența
comisiilor de consiliere în cazul complexului de teme Thiomersal”.
De altminteri, CDC a cerut ca „Institute of Medicine” (IOM), o organizație de consiliere a „National
Academy of Science” (cel mai înalt gremuim ştiințific al USA) să efectueze un studiu care să clarifice
legăturile dintre Thiomersal şi daunele provocate creerului copiilor. CDC dorea ca noi „să dovedim
faptul că Thiomersal nu este periculos” povesteşte Marie McCormick, membră în „Immunization Safety

98
Review Committee” de la IOM, colegilor ei cercetători în Ianuarie 2001, în momentul în care echipa de
consilieri s-a întrunit pentru prima oară. Conform unui protocol al şedinței, spune Kathleen Stratton, o
cunoscută colaboratoare a acestui comitet, se trasa dinainte ce anume avea de constatat IOM, anume
că dovezile „nu sunt adecvate pentru a stabili dacă există sau nu o legătură între Thiomersal şi
autism”. Acesta era, spune ea, „rezultatul pe care îl dorea Walt”, prin aceasta referindu-se la Walter
Orenstein, directorul „National Immunization Program” (Programul național de vaccinare) de la CDC.
În Mai 2004 IOM a făcut public raportul. Concluzia finală? Nu se pot dovedi legături între autism şi
vaccinurile care conțin Thiomersal! (Doar nu v-ați închipuit altceva!). În loc să fie analizate tonele de
studii care dovedeau toxicitatea Thiomersalului, IOM s-a referit (a luat în considerare) doar studiile
epidemiologice defectuoase, făcute în Europa, unde copiilor şi se administrau vaccinuri care conțineau
o cantitate de Thiomersal cu mult mai mică decât cantitatea conținută în vaccinurile americane. Printre
altere în raport se citează „o nouă variantă” (periată) a raportului Verstraeten, (publicat în jurnalul
„Pediatrics”) care fusese special „preparată” pentru a diminua pe cât posibil legătura dintre Thiomersal
şi autism. În noul studiu se vorbea despre copii care erau de fapt mult prea mici pentru a se putea
diagnoza autism la ei; în acelaşi timp erau lăsați „deoparte” copii care prezentau simptome de autism.
Astfel IOM a declarat cazul închis – ceea ce pentru o instituție de ştiință este o poziție cel puțin
suspectă (că doar nu ne aflăm la Curtea de Casație) - recomandând, pentru viitor, a nu se mai face
astfel de studii.
Raportul poate că a mulțumit pe cei de la CDC, dar pe nimeni altcineva în afara lor. David Weldon,
republican şi medic în Florida, precum şi membru în „House Government Reform Committee”, a atacat
concluziile IOM. El susținea că acest studiu se baza pe „o grămadă de cercetări greşite”, că a acordat
atenție şi încredere unor studii cu un concept „mizerabil”, în timp ce studiile ce conțineau date serioase
şi relevante nu au fost luate în considerare. Funcționarii CDC nu au fost interesați în găsirea unui
răspuns corect şi cinstit. Căci, aşa cum remarca Weldon, „CDC ar fi fost constrânsă astfel să
recunoască faptul că prin politica dusă a cauzat deune ireparabile miilor de copii, nerecunoscând la
timp legătura catastrofală dintre Thiomersal şi autism. Cui i-ar fi făcut plăcere să audă spunându-se
aşa ceva despre el ?” Probabil nimăniu, dar atunci când eşti pus să iei astfel de decizii, trebuie să le
iei cu conştiința curată şi cu mintea lipede, nu aburită de sumele de bani care ți se îndeasă în
buzunare de către industria farmaceutică.
Oare când se va înțelege că viața unui singur copil de pe această planetă este de mii de ori mai
prețioasă decât gloria ştiințifică şi numărul de zero-uri din contul cuiva?
Mai avem multe de învățat noi, oamenii.
Totuşi Congresul, părinții şi unii membri din comitetul au exercitat presiuni, astfel că IOM, chair dacă
împotriva voinței sale, a trebuit să redeschidă cazul (studiul) printr-o altă comisie, care a dat dreptate
criticilor aduse. În acest context şi CDC a fost constrînsă să pună la dispoziția publicului, spre
cercetare, banca sa de date.
Totuşi, până la această oră, doar doi cercetători independenți au putut accesa această bancă de
date. Mark Geier, preşedintele de la „Genetics Center of America”, împreună cu fiul său David au
luptat timp de un an pentru a avea dreptul să vadă datele medicale de la CDC. Din August 2002, când
membrii Congresului american au constrâns autoritățile să permită accesul la date, cei doi Geier au
putut parcurge o grămadă de studii care certificau clar că Thiomersal provoacă daune neurologice
copiilor. Un studiu, în care se comparau dozajele cumulative de la copii născuți între 1981-1985, cu
cele de la copii născuți între 1990-1996, certifica o „legătură deosebit de semnificativă” între autism şi
vaccinuri. Un alt studiu confirma faptul că la copii cărora li se introdusese prin vaccinuri o mare
cantitate de Thiomersal, creştea probabilitatea de trei ori ca ulterior să fie diagnosticați cu autism; de
asemenea se constata şi probabilitatea, tot de trei ori mai mare, ca aceşti copii să aibă probleme de
vorbire şi de înapoiere mentală. Iar un alt studiu arăta că rata cazurilor de autism a scăzut pe măsură
ce Thiomersal fusese treptat eliminat din anumite vaccinuri.
În timp ce autoritățile se străduiau să-i țină cât mai departe pe cercetărori de a putea să studieze
vaccinurile, diferiți experți se interesau tocmaide problema autismului. Dan Olmsted de exemplu,
reporter la United Press International (UPI) a întreprins în Aprilie 2005 cercetări pe cont propriu pentru
a găsi copii care nu primiseră vaccinuri cu Thiomersal în componență (astfel de „probanți” folosesc
cercetătorii firmelor producătoare ca grupe de control, cărora nu li se administrează vaccinul crecetat,
în acest caz cel eliberat ulterior pe piață, cu Thiomersal). În cercetările sale Olmsted a dat peste cei

99
din grupul Amish (grupare religioasă care trăieşte conform unor reguli religioase foarte severe, şi care
resping complect progresul tehnic, deci implicit şi vaccinurile) în Lancaster Country din Pennsylvania.
Conform ratei de îmbolnăvire de autism la copii americani, Olmsted a calculat că la membrii acestei
populații ar trebui să existe (raportat la numărul total de copii din populația respectivă) circa 130 de
cazuri de autism. Dar nu a putut găsi decât patru cazuri. Unul dintre aceste patru cazuri fusese
intoxicat cu mercur provenind de la deşeurile unei centrale electrice, iar celelalte trei cazuri erau copii
care.... fuseseră totuşi vaccinați! Deci, practic, zero cazuri printre cei nevaccinați!
Chiar şi la nivel guernamental mulți funcționari au efectuat cercetări asupra cazului Thiomersal. În
timp ce IOM se străduia să diminueze pericolelel Thiomersalului, legislativul statului american Iowa a
studiat cu atenție toate materialele ştiințifice care le stăteau la dispoziție, referitoare la această temă.
„După ce am cercetat toate documentele timp de trei ani, am ajuns la convingerea că există suficiente
studii credibile care arătau că între mercur şi numărul mare de cazuri de autism există o strânsă
legătură” declara Ken Veenstra, un senator republican care a verificat cercetările. „Doar simplul fapt
că rata de creştere a autismului de 700 de ori în Iowa în anii 90 s-a făcut simțită imediat după ce
fuseseră introduse respectivele vaccinuri, este în sine o dovadă foarte solidă”. În anul 2004 statul Iowa
a fost primul stat federal care a interzis folosirea mercurului în vaccinuri, iar California i-a urmat
exemplul aproape imediat. Iar până în 2006 s-au mai alăturat şi Delaware, Illinois, Missouri, New York
şi Washington.
Dar în loc să urmeze aceste exemple, FDA a permis în continuare producerea unei serii întregi de
medicamente care conțineau Thiomersal şi care erau libere de rețetă (se puteau cumpăra fără rețetă).
La fel, de altfel, ca şi o serie de medicamente care conțineau steroide sau colagen injectabil (folosit în
chirurgia plastică). Şi la fel de alarmant, dar şi de iresponsabil este faptul că guvernul aprobă
exportarea de vaccinuri cu Thiomersal în țările lumii a treia, şi cu aceasta exportă şi creşterea ratei de
autism în aceste țări. În China, unde afecțiunea nu era practic de loc cunoscută înainte de 1999, an în
care un producător american a introdus acolo aceste vaccinuri, se vorbeşte în prezent despre un
număr de 2 milioane de copii autişti! Deşi este dificil de aflat o cifră exactă a cazurilor, se pare că
lucrurile stau cam tot aşa şi în India, Argentina, Nicaragua şi o serie de alte țări din lumea a treia unde
se folosesc vaccinuri cu Thiomersal. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) susține ca şi până acum
că Thiomersalul nu este periculos şi în acelaşi timp promite ca pe viitor să țină sub observație
conservantul dăunător pentru creerul copiilor.
Eu mi-am folosit din timpul meu pentru a cerceta această temă, căci consider că în esență aici este
vorba de o gravă criză morală, care mă tulbură. Dacă este adevărat, aşa cum multe dovezi sugerează
aceasta, că autoritățile naționale de sănătate permit cu bună ştiință industriei farmaceutice să
otrăvească o întreagă generație de copii americani, atunci este vorba aici de cel mai mare scandal din
analele medicinei americane. „CDC trebuieşte să fie făcut vinovat de incompetență şi neglijență gravă”
spune Mark Blaxill, vicepreşedintele de la „Sofa Minds”, o organizație independentă care militează
pentru a face cunoscute pericolele folosirii mercurului în medicină. „Daunele care au fost provocate
prin vaccinuri cu conținut de mercur, sunt masive. Sunt mai grave decât cele provocate de asbest,
tutun sau ori care alte substanțe de până acum”.
Iar daunele pe care le poate avea de plătit America, în cazul în care țările lumii a treia vor constata
că „ajutorul pentru dezvoltare” oferit de USA a constat în otrăvirea copiilor din aceste țări vor fi de
asemenea enorme. Nu este creu de imaginat cum pot folosi împotriva noastă această situație
duşmanii noştri. Mulți dintre oamenii de ştiință, care în , poate, „idealismul” lor s-au străduit să
minimalizeze efectele Thiomersalului, crezând că astfel contribuie la protejarea acestor copii de
eventuale epidemii se înşeală amarnic. Iar greşeala pe care o fac experții, în încercarea de a scoate
Thiomersalul „basma curată” se va răzbuna cândva în mod crâncen pe țara noastră ca şi pe țările
lumii a treia.
Robert J. Kennedy Jr. - Articol apărut în revista „Rolling Stone”
Înşelăciune, corupție, risipă - corupția în sistemul de sănătate
Dar chiar dacă ar exista vaccinul perfect, care să nu aibe absolut nici un fel de efecte secundare, tot
nu ar fi „arma minune” împotriva vreunei boli. Vaccinurile gripale, de exemplu, se produc înainte ca
respectivul virus să existe, ştiut fiind că virusurile gripale există în multe variante, iar tulpinile virale
suferă deseori modificări (mutații) ce nu se pot prevedea dinainte. Pe deasupra, studiile ne arată că în

100
„sezonul gripal”, infecțiile virale reprezintă doar cel mult 10% din totalul acauzelor care afectează căile
respiratorii.
Totul s-ar încadra de fapt într-o normalitate cunoscută de sute de ani, dacă nu am avea „autorități”
cum sunt CDC, RKI (Robert Koch Institute) sau OMS, care să ne îngrozească în fiecare an cu zecile
de mii de posibili morți, precum şi cu necesitatea stringentă de a ne lăsa cu toții înțepați şi încasați.
Căci doar cei vaccinați pot fi protejați de gripă. Dacă plătiți sunteți protejați, dacă nu, vă papă gripa. O
politică tipic mafiotă (să fii obligat să plăteşti de frică).
Dacă privim mai atent datele pe care se bazează aceste avertismente (sau amenințări?) se ridică
foarte repede o întrebare: „Numărul oficial al deceselor cauzate de gripă este mai degrabă „Public
relations” decât ştiință?” Exact acesta este şi titlul unui studiu care a apărut la sfârşitul lui 2005 în
„British Medical Journal”. Iar răspunsul autorului, Peter Doshi de la Universitatea Harvard este: „Datele
despre gripă în USA sunt o falsificate”.
Principalul punct de critică a lui Doshi este acela că autoritățile epidemiologice americane pleacă de
la presupunerea că anual mor 36.000 de americani din cauza gripei, dar cu dovada că un virus gripal
îi omoară pe aceşti oameni rămân datoare aceste autorități. Şi tot în aceaşi manieră procedează şi
pandantul germana al CDC, Institutul Robert koch (RKI), atunci când afirmă că în iarna lui 2004/2005
în Germania au murit din cauza gripei între 15.000-20.000 de persoane (deci din cauza unui virus
gripal). Dar nici pentru această afirmație nu există nici o dovadă. Mai degrabă există dovezi cum că
lucrurile nu stau nici pe departe astfel. Dacă privim statisticile din landurile germane, constatăm că în
realitate în 2004 au murit doar 9 oameni din cauza unei gripe (2003 – 25 de persoane; 2002 – 10;
2001 – 9). Iar statisticile spitalelor raportează în aceeaşi perioadă (2004/2005) un număr de 12 morți
din cauza virus gripal. De aici până la 20.000 de morți....? Nu se prea pricep să numere băieții de la
institutul ăsta! Dar desigur, nu-i un institut de matematică.
Deci, dacă discrepanța este atât de mare, haideți să vedem cum o justifică RKI. Institutul răspunde
că „statisticile oficiale asupra decedaților de gripă subestimează rolul pe care îl joacă virusul gripal.
Căci foarte mulți dintre cei care mor din cauza gripei se consideră că au murit ca urmare a altor
afecțiuni”. „De aceea şi datele statistice ale landurilor germane abea dacă indică numărul real de
cazuri de gripă”. Aha, interesant! Deci şi cei care mor de cancer au avut de fapt tot gripă? Şi dacă
strănuți la volan şi intri cu maşina-n pom, mori tot de gripă? Aflăm mereu lucruri noi de la RKI. Totuşi,
unde sunt studiile care aduc dovezi în sprijinul acestor afirmații? La întrabarea asta RKI nu s-a mai
arătat atât de cooperativ. Adică deloc cooperativ, nerăspunzând nici până în ziua de azi. Vă
mulțumim, dragi tovarăşi!
Tot atât de multe studii şi cercetări am primit de la RKI (adică nici unele) în legătură cu următoarele
întrebări:
1 - bănuitul virus gripal a fost complecte relevat (izolat, curățat de particule străine, fotografiat cu
microscopul electronic, etc);
2 - care sunt studii care să certifice activitatea „mortală” a virusului respectiv, presupunând că el
există; 3 – toți ceilalți posibili factori (alimentația, intoxicațiile chimice şi medicamentoase, droguri,
alcool, fumat, etc) pot fi sau nu pot fi uați în considerare ca fiind factori primari ai afecțiunii care a
cauzat decesul.
În argumentația sa, RKI afirmă că cifra estimată (15.000-20.000) a fost stabilită în baza unei metode
de calcul recunoscute internațional şi verificate „peer reviewed”. Doar că aceste afirmații nu ajung, şi
în mod normal ar fi trebuit ca studiul respectiv şi metoda de calcul folosită să fi fost verificată şi de
specialişti independenți. Am solicitat şi noi să ni se trimită detaliile şi caracteristicile metodei de calcul,
lucru pe care RKI l-a promis în Decembie 2005, urmând să ajungă la noi până cel târziu la sfârşitul lui
Ianuarie 2006. Bineînțeles că nu am primit nici până astăzi nici un fel de hârtii în acest sens. Deşi RKI
trebuie să aibă calculul respectiv. Sau.... doar spumă?
Apoi RKI mai susține că „deseori se întâmplă că în cazurile de decese din cauză gripală să se
opereze cu evaluări estimative”. Şi tocmai de aceea intenționau să ne trimită şi nouă până la sfârşitul
lui ianuarie 2006 documentele respective, care dovedeau această afirmație. Dar cum am mai spus, în
afară de promisiuni, nimic. Probabil că atunci când au publicat cifrele alea astronomice, era vorba tot
de „evaluări estimative”. În orice caz, nicăieri în documentele publicate de RKI nu se menționează că
cele afirmate sunt „evaluări estimative”.

101
 Ca o sursă pentru datele privind gripa RKI ne-a indicat „Grupul de lucru Influenza” (AGI). Acest grup
AGI a fost înființat în 1991 de către idustria farmaceutică şi este finanțat de patru dintre cei mai
importanți producători de vaccinuri. Dar, Doamne, dacă RKI se bazează pe datele furnizate de un
Grup de lucru finanțat de concernele farmaceutice, cum poate verifica Institutul însuşi dacă aceste
date sunt corecte şi reale. E ca şi cum ți-ai da de bună voie portofelul în păstrare unui hoț! De
exemplu Comisia permanentă pentru vaccinări (STIKO), care este afiliată RKI, îl are ca preşedinte pe
profesorul de medicină Heinz-J. Schmitt, care este în acelaşi timp şi membru în prezidiul Fundației de
pediatrie preventivă, care lucrează foarte îndeaproape cu concernele
GlaxoSmithKline şi Chiron-Behring, respectiv această Fundație este finanțată de cele două concerne.
Pe deasupra Schmitt funcționează ca şi consultant pentru proiectul lui GlaxoSmithKline „Copilul
sănătos”, care are ca scop popularizarea vaccinurilor pentru copii.
Pentru a putea exact evalua cât de independent este RKI față de industria farmaceutică, i-am rugat
pe cei de acolo să ne facă cunoscute toate formele de plată (honorare, subvenții pentru cercetări, etc)
ale cercetătorilor angajați la RHI. De bună seamă că iarăşi nu am primit nici un răspuns. În orice caz
este lucru ştiut sigur că mai mulți membri ai STIKO au strânse legături cu industria farmaceutică sau
chiar lucrează activ în concerne farmaceutice, printre care uriaşul GlaxoSmithKline. Toate acestea au
şi provocat apariția unuia dintre puținele articol critice la adresa RKI în popularul magazin „Focus” în
primăvara anului 2006, ceea ce a aruncat o lumină proastă asupra Institutului Robert Koch. (Cum a
fost partonul, Robert Koch fiind în timpul vieții sale acuzat de excrocherie, aşa şi ucenicii lui). Iată
în continuare o listă (sumară) cu membrii importanți ai STIKO (Comisia permanentă pentru vaccinări)
şi legăturile lor cu industria farmaceutică:
- Dr. Roland Dabbelaer – funcția - Head Biological Standardisation scientific Institute of Public
Health (SIPH, Bruxelles) – conflict de interes – conform surselor OMS este el însuşi producător de
vaccinuri polio;
- Prof. Dr. Ulrich Heininger – funcția – secția de infecțiologie pediatrică şi vacinologie la
Universitatea şi spitalul de copii din Basel – conflict de interes – este membru în consiliul ştiințific al
Societății germane pentru infecțiologie pediatrică (DGPI) ai cărei sponzori sunt Aventis Pasteur;
Aventis Pharma Deutschland; Bristol-Myers Squibb; Glaxo SmithKline; Infectopharm; Wyeth Pharma;
MSD Sharp & Dohme GmbH.
- Prof Dr. Wolfgang Jilq – funcția – Institutul de microbiologie medicală şi igienă al Universității
Regensburg, virologie clinică şi imunologie infecțioasă Regensburg – conflict de interes – preşedinte
al comisiei imunologice de la Asociația pentru Virologie e.V. al cărei casier este Dr. Michael Broeker
de la firma Chiron-Behring.
- Prof Dr. Ruediger von Kries – funția – Secția de epidemiologiede la Institutul pentru pediatrie
socială şi medicină a tineretului Universitatea Ludwig-Maximilians din München – conflict de interes –
este membru în consiliul ştiințific al DGPI care este sponsorizat de industria farmaceutică (vezi mai
sus la Dr. Ulrich Heininger);
- Prof. Dr. Thomas Mertens – funcția – Universitatea Ulm-clinica secției de virologie Institutul de
microbiologie şi imunologie Ulm – conflict de interes – este şi el membru în asociația pentru Virologie
e.V. (împreună cu Dr. Jilq, vezi mai sus);
- Prof. Dr. Heinz-J. Schmitt – funcția – infecțiologie pediatrică clinica de copii a Universității
JohannesGutemberg-Mainz, este şi preşedintele STIKO – conflict de interes – preşedinte al Fundației
de pediatrie preventivă, care cooperează cu GlaxoSmithKline şi Chiron-Behring şi este de asemenea
consilier pentru Proiectul GlaxoSmithKline „Copilul sănătos”.
- Prof. Dr. Fred Zepp – funcția – Clinica universitară Mainz – conflict de interes – conduce
secția de imunologie pediatrică şi de dezvoltare a vaccinurilor, care cooperează strâns cu industria
farmaceutică; pe deasupra este şi preşedinterle comitetului de consiliere al Fundației Pediatria
preventivă, care cooperează (este finanțată) de GlaxoSmithKline şi Chiron-Behring.
Cercetătorul social Friedrich T. care a lucrat la RKI ca şi funcționar înalt, a fost condamnat de către
Tribunalul Berlin-Tiergarten la şase luni cu suspendare şi la plata unei amenzi de 3.000 de Euro.
Motivul: la sfârşitul anului 1998 T. a făcut intern la RKI propunerea ca un contractul pentru efectuarea
unui studiu AIDS aparent extrem de important („RKI-Sentinel”) să fie dat unui institut de sondaj privat
pe nume „Images”. Şi într-adevăr, Images primeşte contractul pentru control şi suma de 396.000 mărci
germane. Două luni mai târziu un angajat al Images îi înmânează lui T. 10.000 de mărci.

102
Judecătorarea cazului a considerat acest fapt ca fiind luare de mită. În timpul procesului, tot aceaşi
judecătoarea a remarcat că „se pare că la RKI există un gen de „împletituri” de interese”, iar
autoritățile ştiu mult mai multe decît s-a spus în timpul procesului. În sentință se face mențiunea:
Compexul de judecată nu se poate apăra de senzația că în mare măsură RKI este folosit ca o bună
sursă de făcut bani.”
Images era de fapt doar o firmă fictivă în spatele căreia se ascundea Intersofia GmbH, al cărei
fondator şi singur acționar era angajatul RKI T. cel condamnat la şase luni. Doi angajați ai Intersofia
au înființat Images ca propria firmă, pentru a putea primi contractul pentru studiul AIDS, căci T. nu îl
putea primi în nume direct, pentru propria sa firmă. Acelaşi T. a făcut recomadarea la RKI precum şi
oferta Images pentru RKI. La 3 Noiembrie 1998 T. face propunerea pentru „firma de paie”, iar la 15
Noiembrie este Images inregistrată ca firmă, iar cinci zile mai târziu Reinhard Kurth, şeful personalului
semnează personal contractul. Ceea ce înseamnă că şi şeful Reinhard Kurth avea cunoştință despre
afacerea respectivă, aşa cum lasă să se întrevadă din sentința tribunalului. Întreaga poveste are
implicații mult mai largi în cadrul RKI, (N.tr.: dar consider că ne putem oprii aici, întrucât multe din
aceste implicații se axează pe probleme specifice Germaniei).
Cam aşa merg lucrurile la RKI din Germania, la fel ca şi la CDC din USA. (N.tr.: şi precis că şi la noi
în România nu este mai bine în privința corupției la nivelul Sănătății şi/sau al industriei farmaceutice).
Motive pentru a considera cazul relatat mai sus doar o excepți, iar în rest totul este în regulă, nu avem.
În acest context este interesat de aruncat o privire asupra „Corupției 2006” pentru Germania, editată şi
tipărită de Agenția anticorupție Transparency International (TI). În acest raport se arată clar că risipa,
înşelăciunea şi mita macină puternic pe dinăuntru sistemul de sănătate german. Daunele estimate se
ridică la 24 de miliarde de Euro anual.
Toate acestea sunt din păcate destul de greu de descoperit şi de modificat în bine. Şi aceasta din
cauza puterii de piață a concernelor farma şi a asociaților lor, precum şi a structurilor împietrite ale ale
autoadministrării şi ale controlului de stat. Principalul răspunzător pentru toate acestea este însă, după
părerea TI, industria farmaceutică, care falsifică studiile şi cercetările, care influențează autoritățile,
minimalizează riscurile medicamentelor şi acaparează grupurile de întrajutorare ale bolnavilor precum
şi forumurile pe profiluri de afecțiuni. Astfel 40% din studiile medicale efectuate în 2005 au fost direct
finanțate sau sponsorizate de către concernele farmaceutice.
Politicul a cedat de mult în fața lobby-ului din domeniul sănătății, constată organizația anticorupție TI.
Este deja de prea multă vreme necesară crearea unui sistem de control în domeniul sănătății, care să
asigure transparența. Deseori însă nu se întâmplă nimic, căci medicii, cercetătorii şi lobby-işti
concernelor farma au cele mai bune relații printre politicieni.
Transparecy International recomandă în primul rând o prezentare publică a surselor de finanțare şi a
relațiilor cu sponzorii precum şi înregistrarea studiilor clinice. Decizii greşite cu urmări foarte grave în
domeniul sănătății, prin expertize medicale „cumpărate” şi prin studii ale marketingului concernelor
farma trebuiesc pe viitor oprite.
Dar toate acestea singure nu vor asigura o schimbare reală în situația actuală. Este mai ales nevoie
de o schimbare de mentalitate şi concepție, care să blameze corupția din sistemul medical. Iar pentru
aceasta trebuie noi înşişi să luăm atitudine, să cerem corectitudine şi să fim corecți, să refuzăm să ne
mai lăsăm mințiți sau jecmăniți de unul sau altul dintre „isteții” din sistemul medical. Trebuie în primul
rând să căutăm să ne informăm cât mai bine cu putință, şi să refuză pe viitor să mai fim „cobaii” unora
sau sursa de îmbogățire a altora. Depinde de noi!
Iar mass-media care s-a autointitulat „a parta putere în stat”, ar trebui să treacă de la faza de
„autobotez” la faza în care îşi ia în serios numele, cercetând şi dezvăluind publicului adevărata față a
corupției structurale din medicină, în loc să se lase plătită pentru a fi doar megafonul concernelor
farmaceutice.
Alternative lipsite de efecte secundare la medicamente şi vaccinuri
Elita medicinei alopate încearcă să ne convingă de faptul că doar vaccinurile şi medicamentele
antivirale ne pot salva de pericolul reprezentat de o gripă. În realitate însă „factorii determinanți pentru
sănătate se află în cea mai mare parte în afara sistemelor medicale.” Afirmă Thomas McKeown,
profesor de medicină socială la Universiatea din Birmingham, autorul cărții „Însemnătatea medicinei”.
Singurul lucru eficace pe care îl putem face pentru a ne proteja de o gripă (dar desigur şi de multe alte

103
afecțiuni), care atât de des şi cu mare plăcere este pusă pe seama unui virus, fără a ne afecta inima,
plămânii, ficatul stomacul sau creerul, este întărirea propriului sistem imunitar!
Desigur, unul din lucrurile foarte importante pe care îl putem face este să reducem pe cât posibil
contactul cu toxinele chimice. Datorită maniei virale şi influenței pe care industria farmaceutică o
exercită asupra mass-mediei, politicului şi cercetării medicale, au fost lăsate la o parte peste 100.000
de substanțe chimice, substanțe care afecteză grav sănătatea oamenilor, dar care au dispărut din
conşiința lor. (Foarte interesant în acest context un mic film de pe Youtube – „Cancerul-adevărul
nerostit”, în engleză şi germană :
http://www.youtube.com/watch?v=NwcRxofCrpY&feature=related#809189D2-7517-4af1-
BAF01A36C3BB8640&numResults=54&command=%20m_objCurrentDocument.getElementById%28%
27v
eohrecs_fr%27%29.style.height%20%3D%20%27107px%27%3B%20m_objCurrentDocument.getEle
mentById%28%27Veoh_SpaceDiv%27%29.style.height%20%3D%20%2712px%27%3B%20m_objCu
rrentDocument.getElementById%28%27VeohCompass.LoadingDiv%27%29.style.height%20%3D%20
%270px%27%3B%20m_objCurrentDocument.getElementById%28%27VeohCompass.LoadingDiv%2
7%29.style.display%20%3D%20%27none%27%3B
Aceste substanțe chimice sunt foarte reale, prezente aproape peste tot, în jucării, computere, textile,
cosmetice şi aparatură electrocasnică, fără ca măcar să existe minime cercetări asupra gradului lor de
periculozitate pe temen lung asupra sănătății umane şi naturii în general.
Deja de la vârstă fragedă, copii au în sânge un adevărat cocktail de substanțe chimice. Care se
adună, încetul cu încetul. Şi unde este „lupta contra toxinelor” în discursurile politicienilor, în atenția
autorităților care se ocupă de sănătatea oamenilor, în ştiință, mass-media şi economie? Ați auzit
vreodată de aşa ceva? Nu! Doar de lupta contra „virusurilor”. Acuma, desigur că dacă se vor face
studii serioase, se va constata că cea mai mare parte a acestor chimicale sunt dăunătoare sănătății
(marea majoritate nu pot fi „recunoscute, identificate” de către organism), ceea ce înseamnă că vor
trebui interzise! Dar atunci... Qui bono? Căci din ce mai face bani elita economică, concernele, etc.
Dar oare, şi noi la rândul nostru, am fi dispuşi să renunțăm la atâtea lucruri comode, cu care ne-am
obişnuit aşa de mult? Autoturismul, televizorul, computerul, frigiderul, etc. etc. Tolstoi spunea: ”Omul
preferă să moară decât să-şi schumbe obiceiurile”. Iar dacă obiceiurile sunt proaste (nesănătoase)
atunci... oricum sfârşitul este acelaşi. Dar măcar să murim conştienți de cauza morții, nu să îi
îmbogățim pe unii şi să blestemăm virusurile (care nici măcar nu există). Cinic? Trist?
Este aşa cum este!
Aceaşi problemă gravă apare şi în cazul alimentelor modificate genetic, fără de care omenirea a
suprviețuit bine-merci de zeci de mii de ani. Dacă ne vom pune din nou întrebarea ... Qui bono? vom
afla şi la ce sunt bune aceste modificări genetice. La îmbogățirea concernelor agrare şi a celor de
producere a alimentelor.
Din punct de vedere pur ştiințific nu se poate spune nimic mai mult despre aceste „invenții” decât că
pericolele pe care le aduc pe termen lung nu sunt previzibile. Organizați australiană „Commonwealth
Scientific and Research Organizațion” (CSIRO) a trebuit să-şi întrerupă, la sfârşitul anului 2005,
încercările de manipulare genetică a mazărei, căci şoarecii de laborator pe care se făceau
experimentele (erau alimentați cu mazăre manipulată genetic) se îmbolnăveau foarte des de afecțiuni
ale plămânilor. „Suntem absolut convinşi că ceva din această mazăre influențează negativ sistemul
imunitar”, afirma Thomas Higgins, vicepreşedintele CSIRO.
Au fost efectuate şi experimente cu cobai care au fost hrăniți cu porumbul modificat genetic de la
Monsanto (concern de tristă actualitate) MON863, care au arătat că acest produs a cauzat modificări
în sângele şi în organele animalelor. Şi totuşi în UE încă nu s-a reuşit obținerea unei majorități contra
aprobării folosirii acestui porumb modificat în Europa. De ce? De... Qui bono? Iar ca şi furaj pentru
animale MON863 este deja aprobat pentru folosire. Ori o asemenea decizie s-ar justifica numai în
cazul în care ar exista suficiente studii care să certifice nepericulozitatea produsului. Astfel de
studii... nu există!
Având în vedere că politicienii şi mass-media sunt... cum sunt, ne revine nouă personal sarcina de a
ne menține sistemul imunitar pe cât posibil într-o mai bună stare de foncționare. Iar în această privință,
din păcate, deseori este uitat rolul pe care îl joacă aparatul digestiv, respectiv intestinele. Acestea sunt
de fapt cel mai mare organ implicat în sistemul imunitar, cu aproape 200 metri pătrați suprafață şi cu
miliarde de microbi şi bacterii active în interiorul lui (şi absolurt necesare vieții). Cât de afectat este

104
tractul intestinal, depinde ce o serie de factori cum ar fi stressul, lipsa de mişcare, toxinele (fumatul,
alcoolul şi toate celelalte) dar mai ales de o alimentație greşită.
Alimentația joacă un rol primordial pentru sistemul imunitar. Consumul de prea mult peşte, carne,
brânză, pâine albă, sau dulciuri poate provoca (datorită lipsei de substanțe vitale) o largă gamă de
afecțiuni, printre care unele cu simptomatologie foarte asemănătoare celei gripale (dureri de cap,
inflamații ale laringelui şi căilor respiratorii, etc.). Deseori vor fi astfel prea puține enzime introduse în
organism (enzimele sunt denumite şi „scâteia vieții”), ceea ce influențează o serie de funcții ale
organismului şi astfel direct sistemul imunitar.
Toate organele, țesuturile şi celulele lucreză cu ajutorul enzimelor. Mâncatul, dormitul, gândirea, şi
chiar şi simțurile funcționează cu ajutorul enzimelor. Există 40.000 de astfel de enzime (tipuri). Unele
dintre ele le poate produce corpul uman singur, însă cea mai mare parte dintre ele o preluăm din
natură, prin alimentație. Iar foarte multe dintre otrăvurile menționate mai sus acționează ca inhibitori ai
enzimelor (monoxidul de carbon sau metalele grele, cum sunt mercurul sau cadmiul, de exemplu). Dar
mai ales nu trebuie uitat că enzimele sunt foarte sensibile la căldură. La peste 45 grade Celsius ele nu
mai sunt de nici un folos. Asta înseamnă că în mâncarea gătită (fiartă) precum şi în preparatele
pasteurizate sau mincarea semi-preparată nu mai găsim enzime active. De aceea se recomandă atât
de des consumul de fructe, legume şi salate proaspete.
Un alt pericol îl prezintă deficitul de seleniu şi zinc care duce de asemenea la slăbirea sitemului
imunitar. Nucile de cocos conțin foarte mult seleniu, în timp ce paranucile conțin zinc. Şi aici este bine
să ne amintim că pilulele cu zinc sau seleniu nu sunt nici nuci de cocos şi nici nuci obişnuite. Putem
ştii exact care sunt substanțele pe care le conține o pară şi le putem pune pe toate într-o pilulă. Dar o
pară este mai mult decât o pilulă, iar pilula nu va înlocui niciodată o pară.
Mentalitatea conform căreia suplimenții nutritivi artificiali pot înlocui natura, este la fel de periculoasă
ca şi o alimentație greşită. Această mentalitate este urmarea modului de gândire materialist-cartezian,
mecanicist, în care se află prinsă omenirea de mult prea mult timp. A concepe universul şi natura ca o
sumă de „maşinării moarte” este, cel puțin pentru zilele noastre, un concept complect fals. Cine crede
că dacă îndoapă „motoraşul” din el cu pilule, va fincționa mai bine, se înşeală grav. Iar consecințele
vor fi pe măsura înşelării, adică grave şi ele.
„Extrapolarea principiilor fizicii newtoniene, mecaniciste, asupra naturii vii, din care suntem şi noi
parte, ar fi trebuit de foarte multă vreme să fie aruncată la gunoi”, spune McKeown. Acesta este de
altminteri şi unul dintre principalele puncte slabe ale medicinei alopate.
Faptul că este posibil să trăieşti o viață sănătoasă şi fără „binefacerile şi binecuvântarea” industriei
farmaceutice şi a medicinei alopate ne este dovedită exemplar de către popoarele aşa-zis primitive,
deci cele care trăiesc relativ izolat în natură (de exemplu în jungla amazoniană).
În societatea noastră supra-medicamentizată, înalt tehnologică şi ultra sofisticată, unora poate să le
sune ciudat afirmația că poți trăi o viață sănătoasă şi fără medicina alopată, industria de medicamente
sau cea de alimente, pilulele cu vitamine sau suplimenții nutritivi. Unii poate se vor întreba: Bine dar
dacă este fals ceea ce ne sun politicienii, cercetătorii concernelor farma, mass-media cu jurnalişii ei
specializați, cum se face că atâta timp toate aceste lucruri au rămas „ascunse, neşiute”?
Iar răspunsul este că aceste lucruri sunt prea simple, pentru ca mulți să-şi închipuie că „inteligenții”
noştri cercetători le-au trecut cu vederea atâtea sute de ani. Nu, nu le-au trecut, dar ce aveau ei de
profitat din aceste cunoştințe şi realități elementare? Qui bono?
Medicii vor căuta în permanență noi medicamente şi terapii pentru a-şi asigura gloria şi un trai
îmbelşugat, concernele farmaceutice vor inventa noi medicamente pentru afecțiuni nou inventate şi
pentru a-şi îmbogăți acționarii, iar mass-media va căuta noi motive de a-şi îngrozi cititorii cu pandemii
inexistente. Dacă toți aceştia ar face altfel, şi-ar tăia singuri craca de sub picioare, şi ar dispare ca
bresle (meserii) de pe fața pământului.
Singurii care ar avea de profitat ar fi pacienții, oamenii. Doar că ei, sau mai bine zis, noi cu toții,
trebuie să aflăm întâi aceste lucruri, să le redescoperim, să avem curajul să ne schimbăm obiceiurile
şi comoditățile păguboase, şi să începem să spunem adevărul deschis, tuturor şi peste tot. Nu să
aşteptăm şi să cerşim medicinei alopate şi concernelor farma să aibe milă de noi şi să ne mai dea
câteva pastile şi vaccinuri în plus. A venit vremea în care este nevoie ca fiecare dintre noi să se
informeze cu atenție, să judece obiectiv faptele şi să decidă singur pe ce drum doreşte să meargă mai

105
departe. Iar noi sperăm că prin această carte ne-am adus contribuția la trezirea omenirii şi revenirea ei
la normalitate, la natură.

Terminat în 03.09.2009
Erasmus Minchevici

106