Minunea de la Vlaherne

La începutul lui octombrie, Biserica ne aduce în atenție un moment cu totul

deosebit: arătarea Maicii Domnului în biserica din Vlaherne, un cartier de la
marginea Constantinopolului. Anul 911, 1 octombrie.

Profitând de faptul că Împăratul Leon cel Înțelept plecase de ceva timp cu

oștirea să apere hotarele, barbarii au ajuns până aproape de zidurile cetății.
Locuitorii fugeau pe străzile orașului căutând adăpost și îi purtau, alături de ei, pe
cei care veniseră de departe la Mănăstirea Maicii Domnului. Unii merseseră ore în
șir, iar alții zile, ca să ajungă la privegherea de toată noaptea în cinstea icoanei
făcătoare de minuni, „Mijlocitoarea”. Știau că multe minuni se săvârșiseră de-a
lungul timpului în viața celor care s-au rugat cu stăruință și au cerut ajutorul în fața
acestei icoane și ajunseseră, într-un final, să-și vadă Maica și să îi spună păsul.
Slujba începuse de ceva vreme, iar preoții și credincioșii se rugau și chemau, într-
un glas, ajutorul ei. Și ea le-a răspuns. La propriu. Era ora patru dimineața, iar
Maica Domnului s-a arătat, dintr-o dată, înaintea tuturor.

Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos, împreună cu ucenicul său, fericitul
Epifanie, și-au ridicat privirile și au văzut-o pe Împărăteasa Cerului, stând în
văzduh și rugându-se cu lacrimi pentru lume. Ea strălucea de lumină, precum
soarele, și acoperea poporul cu cinstitul ei omofor, alături fiindu-i oștile cerești și
mulțimea de sfinți îmbrăcați în haine albe, care stăteau împrejurul ei, dintre care
doi erau mai aleși: Sfântul Ioan Botezătorul și Sfantul Ioan Evanghelistul. Văzând
aceasta, Sfântul Andrei i-a spus ucenicului său: „Oare vezi, frate, pe Împărăteasa
și Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?”. Iar el i-a răspuns: „O văd,
sfinte părinte, și mă minunez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în sfântul
locaș cu cinstitul ei omofor, ce strălucește mai mult decât soarele”. Cei doi au
auzit graiurile cele cu umilință ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu și Dumnezeul
nostru, Iisus Hristos:

„Împărate ceresc, primește pe tot omul care Te slăvește pe Tine și cheamă în tot
locul preasfânt numele Tău. Și acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel
loc îl sfințește și proslăvește pe cei ce te proslăvesc pe Tine și împlinește
rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta; și făgăduințele
lor le primește și din toate nevoile și răutățile îi izbăvește”.
Din acea zi, an de an, Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe Maica Domnului
cu priveghere și rugăciuni, în amintirea acestei minuni.