foto: Adrian Sârbu

Slujire a Preasfințitului Părinte Nichifor Botoșăneanul la Mănăstirea Horaița

Praznicul Botezului Domnului Iisus Hristos a fost cinstit vineri, 6 ianuarie, și la Mănăstirea Horaița din
județul Neamț. Alături de părinții asezământului monahal s-a aflat Preasfințitul Părinte Nichifor
Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, care a oficiat Sfânta Liturghie și sfințirea cea
mare a apei.

Numeroși credincioși din zona Neamțului s-au adunat și la Mănăstirea Horaița, pentru a participa la
sfintele slujbe săvârște cu ocazia Bobotezei. Împreună cu Părintele Episcop-vicar au mai slujit părintele
arhim. Petroniu Marin, starețul Mănăstirii Pângărați și exarh de Neamț, părintele arhim. Hariton Negrea,
starețul Mănăstirii Petru Vodă, precum părintele arhim. Vasile Rubin, starețul așezământului monahal.

În cuvântul rostit după citirea pasajului scripturistic din Sfânta Evanghelie, Preasfinția Sa a subliniat
faptul că Botezul Domnului reprezintă și o înnoire proprie:

„Botezul este un nou legământ pus între om și Dumnezeu. Domnul ne arată puterea acestui legământ
atunci când spune De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui
DumnezeuI (Ioan 3, 5). În botez, fiecare din noi își face un legământ cu Dumnezeu. Care este acest
legământ? Sunt cele pe care le spune înainte de a se boteza: Te lepezi de satana? Și de toate lucrările
lui? Și de toată trufia? Mă lepăd! Te unești cu Hristos? Mă unesc cu Hristos!. În fața Judecății, nu
mărturisim faptele noastre cele bune, ci botezul, pentru că botezul le presupune pe acestea. Botezul
înseamnă înnoirea omului și întoarcerea lui către izvorul său, către Dumnezeul cel viu. Pentru aceasta
Domnul S-a botezat în Iordan, pentru aceasta vedem semnul vădit, pentru aceasta auzim glasul
Domnului care zice Acesta este Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit (Matei 3, 17), ca
să înțelegem că nu credem și nu mărturisim vreun proroc mai mare decât alți proroci, vreun învățător
mai mare decât alți învățători, sau vreun filosof mai adânc, ci pe Dumnezeul cel adevărat, care a luat
chip în istorie, care S-a făcut om, care a biruit moartea în trupul Său și ne-a lăsat această nădejde:
Îndrăzniți, Eu am biruit lumea! (Ioan 16, 33)”.

Potrivit rânduielilor liturgice, după citirea rugăciunii amvonului (sau înaintea cântării Fie numele
Domnului binecuvântat n.r.), clericii s-au îndreptat în procesiune spre aghiasmatarul aflat în incinta
mănăstirii, săvârșind acolo slujba Aghiasmei Mari. La final, cei prezenți au fost binecuvântați cu
aghiasmă și au primit apă sfințită din vasele special pregătite de obște.

Aghiasma mare se gustă în fiecare dimineaţă, înainte de a se lua anafură, timp de opt zile, până pe 14
ianuarie, când se încheie prăznuirea liturgică. Prin invocarea Duhului Sfânt, apa binecuvântată capătă
puterea de a sfinți, de a tămădui și de a alunga duhurile necurate.

(Flavius Popa)