Mijloace de protecţie împotriva loviturilor directe de trăznet

Protecţia împotriva loviturilor directe de trăznet se realizează cu ajutorul paratrăsnetelor.

paratrăsnetul se compune în principal din :

- captatorul loviturii de trăznet ;

- priza de pământ ;

- firul de conducere la pământ a sarcinii .

Datorită razei de curbură mici a captatorului, intensitatea câmpului în apropierea lui va fi

foarte mare , ceea ce favorizează apariţia descărcării între paratrăsnet şi nor. După tipul
captatorului paratrăsnetele se pot clasifica în :

- paratrăsnetele pivot sau verticale, folosite în special la protecţia staţiilor ;

- paratrăsnetele orizontale (conductoare de gardă sau de protecţie), folosite pentru

protecţia liniilor de înalta tensiune .

paratrăsnetele verticale se realizează din stâlpi de beton armat sau centrifugal sau stâlpi
metalici în cazul în care sunt necesare înalţimi mari. În vârful acestora se fixează o tijă de oţel

zincat, terminată cu o tijă metalică de captare. Coborârea de la captator la priza de

pământ în cazul stâlpilor de beton armat se face printr-una din armăturile stâlpului.

Ca paratrăsnete verticale mai pot fi utilizate şi unele construcţii înalte existente în

exploatare , ca turnurile de răcire, coşurile de fum etc., pe care se instalează tijele de vârf cu
coborârea la pământ .

Pentru tensiuni mai mari de 15 KV paratrăsnetele se pot monta direct pe construcţia

protejată , instalând tijele metalice ale acestora în vârful stâlpilor de susţinere şi construcţiei
staţiei.

paratrăsnetele orizontale se realizează din cablu de oţel sau oţel aluminiu cu secţiunea de
35 – 95 mm2 .

Ele se montează în vârful stâlpului cu o clemă care este suntată cu un conductor flexibil
fixat de stâlp şi de conductorul de protecţie , pentru a evita distrugerea clemei ca urmare a
oscilaţiei acesteia .
 La liniile de 110 – 220 KV , conductoarele de protecţie se pun la pământ la fiecare stâlp. La
cele de 400 KV ele se suspendă pe stâlpi prin intermediul unor izolatoare , iar legarea la
pământ se face prin intermediul unor eclatoare montate în paralel cu izolatoarele . Amorsarea
eclatoarelor sub acţiunea supratensiunilor şuntează izolatoarele punând conductorul de protecţie la
pământ .

La intrarea în staţie, pe o distanţă de aproximativ 5 km, legarea conductorului de protecţie la

pământ trebuie făcută la fiecare stâlp. paratrăsnetele orizontale se folosesc şi pentru protecţia
clădirilor de pe teritoriul centralelor şi staţiilor , fiind executate sub formă de plase din benzi de oţel
, având ochiuri cu latura de max 10 cm, care trebuiesc legate la pământ din 20 în 20 m.

Obiectele din jurul paratrăsnetului sunt protejate faţa de loviturile directe de trăznet numai
dacă sunt cuprinse în aşa zisa zonă de protecţie .

Datele experimentale au arătat că toate loviturile de trăznet lovesc paratrăsnetul dacă

distanţa dintre acesta, situată la înalţimea h faţă de pământ şi frontul liderului îndeplineşte
urmatoarele condiţii :

- la paratrăsnetele verticale, să fie cuprinsă în interiorul unui cerc având raza maximă :

r =3,5 h (fig. 2.14 a) ;

- la conductoare de protecţie să fie cuprinsă în interiorul unei fâşii de lăţime maximă

b =2h (fig. 2.14 b) .

Fig. 1 Ilustrarea datelor experimentale privind delimitarea zonei de protecţie la paratrăsnetele verticale
(a) şi conductoarele de protecţie (b)

Pentru distanţe ce depăşesc aceste limite , o parte din descărcări lovesc solul în punctele
situate la :

r ≥ 1,6 h în cazul paratrăsnetelor verticale ;

 b ≥ 1,2 h în cazul paratrăsnetelor orizontale .

Zona de protecţie a unui paratrăsnet vertical este limitată de o suprafaţă de revoluţie al cărei
vârf coincide cu vârful paratrăsnetului (fig.) :

Fig. 2.Zona de protecţie a unui paratrăsnet vertical

unde :

h este înălţimea paratrăsnetului ;

hx este înălţimea obiectului protejat

Rezultă :rx = 1,6h(h-hx)/(h+hx); h ≤ 30 m .

În practică se foloseşte însă construcţia simplificată din fig. 3.

Fig. 3 Zona de protecţie a unui paratrăsnet vertical-construcţie simplificată

Conturul exterior al zonei de protecţie rezultă unind punctul corespunzător vârfului

paratrăsnetului de înălţime h cu cel situat pe orizontală la 0,75 h de piciorul acestuia, precum şi
punctele corespunzând la 0,8 h pe verticală şi 1,5 h pe orizontală .Se consideră raza zonei de
protecţie la nivelul solului de 1,5 h în loc de 1,6 h pentru a mări gradul de siguranţă al protecţiei.

Dacă două paratrăsnete verticale se află la o distanţă a = 7 h, atunci punctul de pe suprafaţa

solului care se găseşte la mijlocul acestei distanţe nu va fi supus loviturilor de trăznet . Pentru ca un
obiect de înalţimea h0 plasat între două paratrăsnete să fie protejat este necesar ca:
 a ≤ 7(h − h0 ) = 7h a

unde am notat prin ha înalţimea activă a

paratrăsnetului .

h a = h − h0
 Zona de protecţie a celor două paratrăsnete este indicată în fig. 4.

Fig. 4 Zona de protecţie a două paratrăsnete verticale de aceeaşi înălţime

Dacă trebuie determinată zona de protecţie a două paratrăsnete de înălţimi diferite h1 > h2
(fig. 5) mai întâi se construieşte zona de protecţie a paratrăsnetului înalt (1) , apoi din vârful
paratrăsnetului mai mic (2) se duce o orizontală până în punctul de intersecţie cu zona de
protecţie a paratrăsnetului , punct care se consideră vârful unui paratrăsnet fictiv (3) de aceeaşi
înălţime cu 2 şi la distanţa a de acesta . Se construieşte apoi zona de protecţie a paratrăsnetelor 2 şi
3 de aceeaşi înălţime , până ce se întâlneşte conturul zonei paratrăsnetului 1 .

Fig. 5.Zona de protecţie a două paratrăsnete verticale de înălţimi diferite.

Înălţimea maximă h0 a obiectului situat la mijlocul distanţei la care poate fi protejat

rezultă din condiţia :a' ≤ 7(h2 − h0 )a'; h0 = h2 −7

Dacă utilizăm paratrăsnete verticale , se construieşte numai partea exterioară a zonei de

protecţie pentru paratrăsnetele considerate două câte două .

Zona de protecţie a conductoarelor de gardă va avea o lungime egală cu a acestora , conturul

exterior determinându-se la fel ca în cazul paratrăsnetelor verticale şi diferind doar poziţia
punctelor ajutătoare de pe sol . Zona de protecţie în acest caz are alura din fig. 6 .

Daca sunt 2 conductoare de protecţie, punctul de pe sol situat la jumătea distanţei dintre
ele va fi protejat dacă această distanţă este :
 Fig. 6 Zona de protecţie a unui conductor de gardă

a = 4h

Pentru ca un obiect de înălţime h0 să fie protejat este necesar că :

a ≤ 4 ⋅ (h − h0 )

Zona protejată pentru 2 conductoare de gardă este indicată în fig. 7.

Prizele de pământ contribuie la scurgerea sarcinilor electrice (a curentului de trăznet) spre

masă .

Adâncimile la care se montează prizele în mod obişnuit sunt cuprinse între 0,5 m şi 1 m de
la suprafaţa solului .

În funcţie de poziţia şi lungimea electrozilor care formează priza de pământ aceasta poate fi
de două tipuri :

- priza verticală sau concentrată , constând din electrozi instalaţi vertical în pământ ;

- priza orizontală , la care electrozii sunt amplasaţi în poziţie orizontală.

Ca electrozi verticali se folosesc bare rotunde, ţevi, profile, cornier T sau pătrate, de
lungime l = 2 ÷ 3 m, iar ca electrozi orizontali, benzi sub formă de raze . Cel mai utilizat material
este oţelul . În practică se folosesc fie prize multiple care constau din mai mulţi electrozi de acelaşi
tip legaţi între ei, fie prize complexe constând din diverse combinaţii de electrozi verticali şi
orizontali .

Prizele se caracterizează prin aşa - numita rezistenţă de dispersie care se defineşte ca

raportul dintre tensiunea prizei Up şi curentul de punere la pământ Ip care se scurge prin priza .
Această rezistenţă de dispersie se compune din :

- rezistenţa proprie a electrozilor mecanici ;

- rezistenţa de trecere în pământ a curentului ;

 - rezistenţa pământului .

Se poate prezenta sub forma : rezistenţa în regim staţionar Rs şi rezistenţa de impuls Ri . Rezistenţa
de regim staţionar depinde de forma electrozilor şi de natura solului

Rezistenţele diferitelor tipuri de prize în regim staţionar sunt date în tab:

Tipul
Nr
electrodului

Sfera la
1
adâncime

Tija verticală
2
la suprafaţă

Tija verticală
3
la adâncime

Tija orizontală
4
la adâncime

Placă
5 orizontală la
suprafaţă

Placă verticală
6
la adâncime

Natura solului intervine prin rezistivitatea ρ , care are valoarea de 300 Ωm pentru
pământ nisipos , 80 Ωm pentru argilă , 50 Ωm pentru pământ arabil şi 20 Ωm pentru pământ
foarte umed .
Rezistenţa de impuls a prizei (Ri) se determină ca fiind raportul între valoarea de vârf a
căderii de tensiune pe priză la trecerea curentului de trăznet şi valoarea de vârf a acestuia :
 U
R = P max/UTmax
La valori mari ale densităţii de curent j , intensitatea câmpului E = j ⋅ ρ poate creşte atât de
mult încât să provoace un proces de descărcare în sol , sub formă de canale în jurul
prizei
Aceste canale , şuntind porţiunile solului , măresc artificial dimensiunile prizei ,
micşorând în felul acesta rezistenţa de punere la pământ a prizei .

Fig. 7
Dezvoltarea descărcărilor în sol .

Datorită pantei mari a curentului de trăznet , se manifestă şi influenţa inductivităţii prizei , în

special în cazul electrozilor de lungime mare . Peste o anumită lungime , influenţa inductivităţii este
atât de mare încât rezistenţa de dispersie a prizei încetează să mai scadă cu lungimea .

De prezenţa descărcărilor în sol şi a inductivităţii prizei se ţine seama printr-un coeficient de

R
impuls: α= i
R~

Acest coeficient poate fi subunitar sau unitar , în funcţie de condiţiile specifice prizei .
Valorile coeficientului de impuls al prizei de pământ α se dau în tabele sau curbe în funcţie de tipul

şi lungimea prizei , de valoarea rezistivităţii de calcul ρ a solului precum şi de valorile de vârf ale
curentului de trăznet care se scurge prin priză .

Pentru îmbunătăţirea rezistenţei prizelor de pământ artificiale se utilizează frecvent şi legarea

obiectelor la prizele naturale constituite din conducte de apă , şine de cale ferată etc . Pot fi folosite
şi fundaţiile din beton armat atât ale stâlpilor metalici sau din beton armat cât şi ale construcţiilor ,
fiind însă obligatorie asigurarea unei legături galvanice între armătura fundaţiei şi cea a stâlpului sau
construcţiei