Anul II, Nr.

17, Septembrie 2018

/2
Simbioză între contemporaneitate și istorie
Interviuri cu
Cosmin Năsui
și Mihaela Vosganian /3
Muzeul Municipiului București oferă publicului o nouă oportunitate de a se apropia
de istorie și artă din perspectiva contemporaneității, de această dată a sunetului, ca
o simbioză perfectă între vocea umană, instrumentele de suflat și cele acționate doar /4
prin atingere. Artiști consacrați ori tinere talente construiesc, vreme de 10 zile, un
discurs muzical pe care îl vor rosti în incinta a patru muzee îndrăgite de bucureșteni. /5

Arlinda Morava
Bucharest Ladies Cvintet
Ascendis Choir
Ansamblul Traiect
Cătălin Creţu
Duo-ul a2nd
Trio 3 Sound
Bucharest Winds Ensemble
Seducant
Into My GongSelf
Sonomania
Radu Vâlcu Quartet
 2 Nr. 17, Septembrie 2018
FESTIVALUL 3SOUND
2018 / prima ediţie
10 zile în care iubitorii muzicii și dansului contemporan se vor putea bucura de
spectacolele oferite în clasicul cadru oferit de instituțiile muzeale.
„Consider acest eveniment un dialog cultural, o apropiere între cele două instituții puternice:
Muzeul Municipiului București și Uniunea Compozitorilor / Uniunea Interpreților din România.
Această simbioză are menirea de a conduce spre o evoluție culturală inevitabilă. Sunt prezentate
lucrări devenite repere clasice ale înnoirii de limbaj și stil ale contemporaneității. Publicului i se
oferă oportunitatea de a-și lărgi orizontul cultural şi de a pătrunde în acest spațiu muzical fiind
stimulat de acest suflu nou al muzicii contemporane, prezentat în contextul muzeal ca o posibilă
integrare istorică, o imagine a viitorului cultural. Denumirea, 3 Sound, vine de la cele 3 tipologii de
emisie sonoră posibile, prin care se poate construi discursul muzical: vocea umană, instrumentele de
suflat (acționate prin suflu şi atingere) şi instrumentele acționate doar prin atingere (instrumente cu
clape, corzi şi percuție)”, ne-a declarat Maria Chifu, director artistic al festivalului.
Programul evenimentelor
Vineri, 14 septembrie 2018, ora 19:00, Palatul Suțu
Concert Arlinda Morava și Bucharest Ladies Cvintet
Christian Alexandru Petrescu: „SĂ FIE! N-ARE DECÂT SĂ FIE!” pe versuri de Ommar Khayam
Christian Alexandru Petrescu: „AVE MARIA” - pentru soprană, cor, quintet de corzi și pian
Tiberiu Brediceanu - două lucrări folclorice / George Enescu - Baladă / Ciprian Porumbescu - Baladă
Cesk Zadeja Tonin Arapi, Kico Kono compozitor albanez - Arie şi lucrări pentru soprană.
Sâmbătă, 15 septembrie 2018, ora 19.00, Palatul Suțu
Ansamblul de muzică contemporană Traiect
Sorin Lerescu – Échantillons for instrumental quintet / Liviu Dănceanu – Exerciţii de admiraţie, op.101,
Nr.10 (ROMÂNI) pentru violoncel şi pian / Eve Duncan (Australia) – SERAPHIM for solo violin
George Balint – ROTRIO pentru clarinet, vioară şi pian / Filip Pavlov (Bulgaria) – FULL MOON for violin
& piano / Octavian Nemescu – Spectacol pentru o clipă pentru ansamblu / Joshua Chan (Hong Kong) –
Moments for flute, cello and piano / Laura Ana Mânzat – Rondo neconvenţional pentru ansamblu
Duminică, 16 septembrie 2018, ora 19.00, Casa Filipescu-Cesianu
Performance audio-vizual interactiv – concept creat de compozitorul Cătălin Crețu
Performance-ul aduce în prim plan posibilități de traducere interactivă a mișcării și a gesturilor în
sunet și imagine, prin medierea noilor tehnologii.
Pornind de la lucrările autorului, ce conțin tehnici de control interactiv, în timp real, a unor procese
audio-vizuale, publicul va fi invitat să participe activ, să ia contact, să experimenteze și să exploreze
fascinanta lume a artei interactive.
Luni, 17 septembrie 2018, ora 18.30, Muzeul Theodor Aman
Duo-ul a2nd
Doina Rotaru – Uroboros / Doina Rotaru – Co(ho)quetus / Vassilis Kitsos – AZA / Doina Rotaru –
Japanesse Gardens / Adrian Enescu – Adoramus te / Dinos Constantinidis – Suite / Antonis Rouvelas
– Tension Atraction / Zesses Seglias – Duo
Marți, 18 septembrie 2018, ora 19.00, Muzeul Theodor Aman
Trio 3Sounds
Sorin Lerescu – Duo ptentru Fagot şi Chitară OP 81 P.a.a. / Felicia Donceanu – Balci in Aldebaran
(pian şi voce) / Felicia Donceanu – Paşii (pian şi voce) / Cătălin Ștefanescu – Tarantella (pentru chitară
solo) / Jiri Pauer – Concert pentru Fagot (partea I) / Sérgio Assad – Aquarelle (pentru chitară solo) /
Răzvan Orbişteanu – Pian (compoziție proprie)
Miercuri, 19 septembrie 2018, ora 19.00, Muzeul Nicolae Minovici
Bucharest Winds Ensemble
Constantin Bobescu – Parafrază pe motivul Horei Staccato de Grigoraș Dinicu pentru cvintet
Béla Bartók – Dansuri folclorice românești, Sz.56 pentru cvintet de suflători
Elmer Roderik – Suită pe teme folclorice din Transilvania și Banat pentru cvintet de suflători
Ion Scărlătescu– Bagatella pentru cvintet de suflători
Vasile Jianu – Divertisment Rustic pentru cvintet de suflători
Joi, 20 septembrie 2018, ora 19.00, Palatul Suțu
SEDUCANT
George Enescu – Baladă (pian şi fagot) / George Enescu – Languir me fais (pian si voce) /George
Enescu – Eu mă duc, codrul râmane (pian şi voce) / Marțian Negrea – Impresii de la țară (pian) /
Tiberiu Brediceanu – Doina Stăncuței (pian şi voce) / Violeta Dinescu – Satya II (fagot) / Luciano Berio
– Lied (clarinet solo) / Dumitru Capoianu – Vin Ţiganci! (pian şi voce) / Lucian Zbarcea – Duet (pian
şi fagot) P.a.a. / Doina Rotaru – Fum (clarinet solo)
Vineri, 21 septembrie 2018, ora 19.00, Muzeul Nicolae Minovici
Into my GongSelf
Instalație sonoră performativă, Into my Gong Self, este o chemare pentru oricine, dar cu precădere pentru
tineri, de a pătrunde în Sinele Înalt și de a desluși care este adevărata ființă care stă sau acționează în
spatele “măștilor” sau a “costumelor de putere” ale personalității.
Este totodată, nu doar o propunere artistică, ci este concepută pentru a crea un spațiu vizual și sonor
de intrare într-o stare profundă de relaxare (care stimulează pacea interioară și armonia) sau de
extrovertire a unor fațete ale propriilor noastre “umbre”, sau, care poate facilita viziuni interioare, prin
activarea unor stări de conștiință modificată.
Sâmbătă, 22 septembrie 2018, ora 19.00, Palatul Suțu
Sonomania
Sigismund Toduță –“de băsmuit” şi “de povestit” din Șase piese pentru oboi solo / Sebastian Androne –
For Sabina pentru vioară solo / Tiberiu Olah – Sonata pentru clarinet solo “Pasărea Măiastră”
Adrian Pop – Gordun pentru violoncel solo / Mihai Murariu – apfelStrudel pentru clarinet, violoncel
şi pian / Mihai Măniceanu – Invitaţie la Vals pentru clarinet, vioară, violoncel şi pian / Doina Rotaru –
P.a.a. Legenda III pentru oboi, clarinet, vioară, violoncel / Dan Dediu – Rondo à la Munchausen pentru
oboi, clarinet, violoncel şi pian
Duminică, 23 septembrie 2018, ora 19.00, Muzeul Nicolae Minovici, Guitar World Fusion,
Radu Valcu Quartet
Acest concept nou întâlnit în România, de World Music/Clasic/Jazz, îmbină elementele folclorice latine, nord-
africane şi româneşti cu elementele muzicii contemporane, toate într-o formă spectaculoasă şi plină de culoare.
Arlinda Morava și Bucharest Ladies Cvintet
Soprana Arlinda Morava, alături de Bucharest Ladies Cvintet şi Ascendis Choir condus de dirijorul
Eduart Dinu, interpretează lucrări camerale contemporante, scrise de compozitori români şi albanezi.
Arlinda Morava, născută în Tirana, Albania, a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din
Bucureşti şi are un Masterat canto de operă în Elveția. Colaborează cu toate tipurile de instituții
culturale de stat din România și Albania, este laureată a multor Concursuri naționale şi internaționale.
A întreprins turnee în marile oraşe din România, dar şi în străinătate. Bucharest Ladies Cvintet (format
din Andreea Ștefănescu – Vioara 1, Carmen Moisescu – vioara a-2-a, Cristina Bucur – viola, Alexandra
Pascaru – violoncel, Liana Mareș – pian) a luat ființă în anul 2005, din dorința de a aduce publicului o
muzică de calitate interpretată la cel mai înalt nivel.
Grupul de Muzică Nouă TRAIECT
Grupul de Muzică Nouă TRAIECT, primul ansamblu de muzică contemporană, înfiinţat în
decembrie 1982 din iniţiativa compozitorului Sorin Lerescu, a debutat în cadrul Studioului de Muzică
Contemporană al Casei de Cultură „Friedrich Schiller“ din Bucureşti. TRAIECT a prezentat publicului
din ţară şi din străinătate un mare număr de opus-uri contemporane, acoperind un spectru larg de
stiluri şi tendinţe estetice. În 1983, formaţia a fost distinsă de Colegiul Criticilor Muzicali cu Premiul
A.T.M. pentru marele număr de prime audiţii prezentate în concertele sale. Conducerea muzicală îi
aparține lui Sorin Lerescu, iar interpreții vor fi Raluca Florescu – vioară, Viorica Nagy – violoncel,
Georgeta Radu – percuţie, Alexandru Hanganu – flaut, Andrei Podlacha – pian, Răzvan Gachi –
clarinet, Cătălin Bucerzan – trombon.
Cătălin Crețu: performance audio-vizual interactiv
Un concept nou, creat de compozitorul Cătălin Crețu, va fi prezentat în cadrul acestui festival.
Vor fi utilizate tehnologii precum: microfon, cameră video, senzori de diverse tipuri ce vor facilita
dezvoltarea unor procese artistice în timp real, pornind de la o idee-concept sau improvizație. Formatul
performance-ului este un mix între concert și workshop, tehnicile utilizate vor fi explicate, testate de
public și dezvoltate de către artist.
Duo-ul a2nd
Duo-ul a2nd (a duo non divisi) este compus din flautista Ana Chifu (flautistă a Orchestrei Naționale
Radio din Atena) şi flautistul Zacharias Tarpagkos (flautist al Operei Naționale din Atena). După
ani de colaborare, concerte, muzică experimentală, cei doi au hotărât să-şi unească forțele în direcția
pasiunii ce-i uneşte şi anume a muzicii contemporane, a creativității, prin intermediul operelor unor
compozitori actuali, în primul rând din țările pe care le iubesc şi anume România şi Grecia. Dispunând
de o gamă largă de flaute şi instrumente de percuție, aceştia cântă mai ales piese ce au fost compuse
special pentru acest duo, flautiştii luând parte de multe ori la procesul de creație, prin colaborare cu
compozitorii. Cu acest duo, au susținut concerte în România, Grecia şi India.
Trio 3 Sound
Trio 3 Sound a luat ființă acum patru ani, odată cu concertele din cadrul Muzeului Municipiului
Bucureşti. Cele trei membre ale formației camerale sunt: Maria Chifu – fagot, Olga Podobinschi – pian
şi Mihaela Pletea – soprană, iar invitații lor în acest spectacol vor fi chitaristul Radu Vâlcu și pianistul
Răzvan Orbişteanu. De-a lungul timpului, interpretele au avut invitați în concertele lor, instrumentişti
de renume mondial, abordând de fiecare dată repertorii diverse. Manifestările artistice ale trioului au avut
loc în ţară: Bucureşti (Opera Naţională, Ateneul Român, Teatrul Naţional, Teatrul Nottara, Universitatea
de Muzică Bucureşti, Aula Palatului Cantacuzino, Palatul Suţu, Muzeul Aman, Muzeul Nicolae Minovici,
Muzeul Cesianu, Sala Dalles, Teatrul de Operetă şi Muzical “Ion Dacian”, Teatrul Tănase, ARCUB, Muzeul
Național al Țăranului Român, Palatul Mogoşoaia), Cluj Napoca, Sibiu, Constanţa, Deva, Sinaia, Braşov,
Baia Mare, Bistriţa; în străinătate:, Olanda – Haga, Belgia – Bruxelles, Grecia – Atena.
Bucharest Winds Ensemble
Bucharest Winds Ensemble (Amalia Iordache – flaut, Valentin Ghiță – oboi, Flaviu Ludușan – clarinet,
Dumitru Dumitrache – corn, Ionuț Roșcă – fagot) s-a bucurat de la început de atenția unor instituții
muzicale importante: Filarmonica din Chișinău, Orchestra Națională Radio din București, Orchestra
de Cameră Radio, Filarmonica Pitești, Orchestra de Cameră din Focșani, Centrul Național de Artă
„Tinerimea Română”, Fundația „Clasic e Fantastic”, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din
România, Muzeul Național „George Enescu”, Teatrul „Ion Creangă” sunt doar o parte dintre partenerii
alături de care ansamblul a concertat. Bucharest Winds Ensemble a participat la festivaluri naționale și
internaţionale precum: Bucharest Music Film Festival, Festivalul Rinascimento Musici, Festivalul I love
Lipatti, Festivalul Internaţional Ţintea Muzicală, Festivalul Amintiri din copilărie, Festivalul Mozart
– Focşani. Fiind conceput cu scopul declarat de promovare a muzicii pentru instrumente de suflat,
Bucharest Winds Ensemble a urmărit încă de la început diversificarea combinațiilor instrumentale
pentru a cuprinde astfel majoritatea genurilor și speciilor camerale care se adresează acestora.
SEDUCANT
Seducant, acest grup sincretic, care a participat la numeroase festivaluri și spectacole atât în țară
(București, Cluj, Baia Mare, Satul Mare, Siana, Bistrița, Sibiu), cât și în străinătate (Olanda, Belgia,
Grecia, Coreea, Bulgaria, Irlanda), a adoptat un program artistic variat ce cuprinde: muzică, dans
și proiecție, având la bază tradiția și avangarda. Spectacolele acestui grup s-au mulat după cerința
publicului, festivalelor și spațiului în care s-a desfașurat actul creativ de-a lungul timpului, de la formații
camerale, până la spectacole complexe. În cadrul Festivalului 3 Sound, grupul Seducant propune un
spectacol, cu lucrări consacrate, până la lucrări în prima audiţie, scrise special pentru acest festival,
îmbinând muzică contemporană cu dansul contemporan într-un concept inedit. Interprete: Maria
Chifu – fagot, Olga Podobinschi – pian, Mihaela Pletea – soprană. Invitați speciali sunt Emil Vişenescu
– clarinet, Alexandra Poenaru – dans şi coregrafie, Lucian Martin – dans şi coregrafie.
Into My GongSelf
Into My GongSelf este un proiect interactiv, la granița între muzică live, sculptură sonoră, performance,
ritual și meditație, o provocare, pentru artiști și pentru public, de a experimenta trans-realismul arhetipal.
Noua orientare estetică și spirituală, fondată de compozitoarea Mihaela Vosganian, își propune, pe de-o
parte, o reiterare a funcțiilor primordiale ale artei – ritualică, catartică, extatică și vindecătoare, iar pe de
altă parte, să exprime o formă nouă a trans-realului, acea realitate trans-personală, rezultată din extinderea
conștiinței, prin tehnici spirituale, inclusiv cele de visare lucidă. Sculpturile se transformă în surse sonore,
prin vibrația și reverberația sunetelor lor, devenind, alături de instrumentele muzicale, adevărați ghizi trans-
personali care oferă posibilitatea activării maestrului interior și alinierea cu Sinele. Aceste personalități/
identități vor fuziona prin sunet și mișcare, pentru a satisface setea unității primordiale. Conceptul artistic:
Mihaela Vosganian & Raluca Ghideanu. Concept coregrafic și regizoral: Liliana Iorgulescu. Performeri:
Mihaela Vosganian/ Armine Vosganian/ Liliana Iorgulescu/ Raluca Ghideanu.
SONOMANIA
SonoMania este un ansamblu cameral înfiinţat în 2012 şi dedicat promovării muzicii noi. SonoMania îşi
propune să se concentreze atât pe lucrări ale tinerilor compozitori români şi străini, care sunt invitaţi să
scrie special pentru acest ansamblu, cât şi pe capodopere consacrate ale secolelor XX şi XXI. SonoMania
a participat la festivaluri internaționale de muzică contemporană, precum Săptămâna Internațională
a Muzicii Noi, București (2012, 2013, 2016, 2017, 2018), Innersound New Arts Festival – Silent Film
Night (2012-2016), Festivalul Meridian, București (2012-2018), Festivalul Desideria al Accademica
Filarmonica Română ( Roma, 2017), Toamna muzicală clujeană (Cluj 2016), Craiova Muzicală, 2016,
Zilele CIMRO (2014, 2018), Festivalul de Muzică de Film București – ArCuB (2012-2014), Festivalul de
Muzică Happoman, Coreea de Sud (2012), Bienala de Artă Contemporană București (2012), Festivalul
Catsheuvel (Haga 2014). Membrii săi sunt: Mihai Murariu – pian, Eugen-Bogdan Popa – violoncel,
Raluca Stratulat – vioară, Mihai Pintenaru – clarinet, Valentin Ghiță – oboi, Diana Rotaru – director
artistic, conducerea muzicală.
Radu Vâlcu Quartet și World Music/Clasic/Jazz
Radu Vâlcu, unul dintre cei mai apreciaţi şi premiați tineri chitariști români, alături de cinci muzicieni
de excepție – Răzvan Florescu, percuție, Mihai Balabaş, vioară, Andrei Petrache, pian, Manăf Serghei,
chitară şi Maria Chifu, voce propun un concert acustic plin de energie. Emmanuel Séjourné, Mathias
Duplessy şi Zequinha de Abreu se află printre compozitorii care au îmbogățit repertoriul chitarei
prin lucrări spectaculoase şi dinamice, reinterpretate de tinerii muzicieni într-un spectacol sonor nou
întâlnit în lumea muzicală.

Mărturie despre limita
permisivităţii şi cenzură
Interviu cu Cosmin Năsui
Ești curator al expoziției prezentate în perioada
1 august - 16 septembrie 2018 la Muzeul Nicolae
Minovici. Ce aduce nou proiectul „Viața privată
și practici sociale în Epoca de Aur”?   principalele elemente de reconfigurare a vieţii
Proiectul privește dintr-o perspectivă inedită,
cea a expoziției-cercetare, istoria artei recente
din perioada ceaușistă 1965-1989. Viziunea
pluridisciplinară din domeniile istoriei,
antropologiei, artei și sociologiei contextualizează
viața privată, erotismul, sexualitatea, dar și
programul de politici pronataliste și fenomenul
„generației decrețeilor”. Lucrările de artă cu
subiecte erotice produse în perioada Epocii de
Aur stau mărturie pentru limita permisivității, a
bunului gust, a moralei, a cenzurii și pentru modul
în care atât viața privată cât și arta erau probleme
de stat. Există și câteva focusuri ale expoziției,
cel mai provocator fiind prezentarea seriei de
lucrări „Al 13-lea Congres”; xilogravuri din
1982, cu caracter obscen și totodată defăimător la
adresa regimului Ceaușescu, semnate de artistul
grafician Ion Panaitescu.
Ce ne-ai putea dezvălui despre volumul
aflat în pregătire în cadrul proiectului?
(Erotism și sexualitate în Epoca de Aur, Editura
PostModernism Museum, 2018)
-Volumul conține două cercetări semnate de
istoricul Cristian Vasile și de mine precum și o
selecție generoasă de peste 100 de reproduceri
de lucrări de artă și alte materiale de arhivă, cu
Care este propunerea dumneavoastră pentru
Festivalul 3Sound? În program este prezentat
că fiind un proiect interactiv, la granița dintre
muzică live, sculptură sonoră, performance,
ritual și meditație, o provocare pentru artiști și
pentru public. În ce fel va fi publicul provocat?
Este un moment de bun augur, că se întâmplă
un al treilea festival de muzică contemporană
în București, celelalte două fiind organizate
sub egida Uniunii Compozitorilor. Iată că
muzeele bucureștene își propun să îl facă într-o
viziune proprie, pe care o găsesc minunată.
Astfel că m-am hotărât să propun un spectacol
inedit. Într-adevăr, va fi o provocare. Nu este
un spectacol convențional, este un spectacol
sincretic, ceea ce promovează de obicei grupul
meu de muzică și dans contemporan. Este
important și din punct de vedere al aducerii pe
scenă a ritualului. Din acest punct de vedere,
el se circumscrie unui curent pe care eu l-am
propus de câțiva ani și care se numește trans-
realism arhetipal, un nou curent spiritualist
3 Nr. 17, Septembrie 2018
Interviu cu Mihaela Vosganian
și estetic care-și propune să exploreze o zonă
mai puțin cunoscută, aceea a trans-realului,
adică a realităților trans-personale. Care sunt
realități mai puțin cunoscute, dar care, de fapt,
sunt proprii umanității. Însă este o provocare
să aduci aceasta pe scenă pentru că explorarea
zonei menționate ține mai degrabă de o zonă de
terapie sau o zonă de explorare psihologică. Arta,
în vechime, era catartică, de vindecare. Ceea ce
propunem noi, cu trans-realismul arhetipal, este
și o reiterare a funcțiilor inițiale ale artei.
Ce fel de public iubește acest gen de spectacole?
În urma experiențelor avute, din anul 2010
începând, cu acest gen de creații artistice la
graniță, pot să spun că publicul vine din mai multe
surse, din mai multe direcții. Este pe de o parte
un public căutător spiritual care nu e neapărat
și cunoscător de artă modernă. Cu siguranță că
această nișă este interesantă din punctul lor de
vedere pur și simplu pentru explorarea spirituală
și trans-personala. Există apoi un public căutător
de muzică nouă, publicul căruia ne adresăm de
obicei noi, compozitorii de muzică nouă. Există
un public care caută dans modern și noi avem și
așa ceva. Coregrafa noastră de dans contemporan
este Liliana Iorgulescu și face acest lucru de foarte
multă vreme, foarte bine. Un alt segment pe care
îl vizăm este publicul doritor de artă vizuală
contemporană prin sculpturile Ralucăi Ghideanu,
care sunt foarte potrivite în contextul nostru, și
care reprezintă o căutare a sinelui. Ceea ce facem
și noi prin spectacol, prin dans și prin muzică.
Există și un public iubitor de istorie în măsura în
care ar face legătura între această artă foarte nouă,
dar care, în același timp, recurge la lucruri foarte
vechi, arhetipale, și care sunt comune tuturor
culturilor și tradițiilor din vechime. Probabil că
este și un public care ar urmări această idee.
Deci vizitatorii noștri obișnuiți se vor regăsi
inclusiv în muzica și dansul contemporan.
Vă invit să ne povestiți despre transformarea
sculpturilor în spectacol.
subiecte erotice, din Epoca de Aur, din care cele
mai multe sunt inedite.
Textul semnat de Cristian Vasile analizează
private de după 1945-1948 sub impactul
legislaţiei comuniste şi a discursului ipocrit
privind egalitatea între sexe. Autorul tratează
contextul în care nuditatea a devenit aproape
prohibită, regimul comunist din România fiind
unul dintre cele mai pudice din lagărul socialist.
Pe de altă parte, acelaşi regim – prin poliţia sa
politică – a procedat fără scrupule atunci când
s-a pus problema exploatării oneroase (şi pe scară
largă), a elementelor de viaţă privată care intrau în
contradicţie cu cadrul normativ extrem restrictiv.
Pornind în principal de la dosarele „agentului
Anton“ (Petru Comarnescu), Cristian Vasile va
formula câteva remarci privitoare la acest tip de
ingerinţe, mai ales în vieţile private ale artiştilor.
Textul meu se oprește asupra contextului social,
al rolului publicațiilor de vulgarizare științifico-
medicală, a definirii familiei în Epoca de Aur
și a tipului de sex-appeal al cuplului comunist,
dar mai ales, analizează reprezentarea artistică
a erotismului și sexualității acestei perioade în
lucrările creatorilor români.
Colaborarea Asociației PostModernism Muse-
um cu Muzeul Municipiului București merge
în diverse direcții. Care sunt evenimentele ur-
mătoare?
Nu e vorba propriu zis de transformarea
sculpturilor, este vorba despre un personaj care
stă în nemișcare, o sculptură vie, și care nu se
deconspiră ca mișcare decât la final. Deci ea este
chiar creatoarea sculpturilor. Pe lângă sculpturile
din bronz și care sunt și colorate sau nu, ea este
îmbrăcată destul de asemănător cu o parte din
aceste sculpturi și este, în același timp, un personaj
viu. Deci există această transformare, dacă vreți,
din perspectiva ideii de sculptură vivantă.
Se adaugă instrumente muzicale ritualice,
boluri de cuarț și cristal, dar și alte instrumente
tradiționale aparținând diferitelor culturi.
Da, ceea ce este poate interesant pentru
publicul doritor de sonorități și de vibrații
mai neobișnuite, e că acest spectacol aduce
cu siguranță alte tipuri de instrumente decât
cele convenționale, cu care suntem obișnuiți
fie în concertele clasice, fie în cele de muzică
contemporană. Ceea ce aducem noi sunt
vibrațiile gongurilor tibetane, gonguri foarte
mari, cu o amplitudine deosebită. Apoi
bolurile care sunt fie de cuarț, deci de cristal,
fie boluri tibetane din diverse aliaje metalice
și alte instrumente tradiționale pe care eu le-
am „cules” vreme de atâția ani, în preriplurile
mele, din toată lumea. Și cu care lucrez
și din perspectiva mea, a compozitorului
contemporan. Le aduc pe scenă nu numai în
acest spectacol, dar și în concertele cu orchestră
sau în diverse alte formule instrumentale.
În prezentarea spectacolului spuneți că există
personaje care vorbesc despre viață, despre
regăsire, redefinire, dar și despre închisorile în
care ne aflăm. Cum putem să evadăm de acolo
și spre ce anume să ne îndreptăm?
Vibrația este o cale de transcendere a limitelor.
Din punctul meu de vedere, limitările sunt ca
niște închisori. Putem să rămânem în perspectiva
tridimensională în care reacționăm în timpul
zilei sau putem să zburăm puțin mai departe.
Cum putem face asta? O facem oricum în
Ne bucurăm să colaborăm cu Muzeul Municipiului
București atât în prezentarea expozițiilor, dar
și a cercetărilor realizate de experții noștri în
formate de mese rotunde, workshopuri, dezbateri
și publicații. Toate acestea alcătuiesc împreună
mecanismul unui proiect. Pentru anul acesta va
urma o conferință de tip dezbatere prilejuită de
lansarea celui de-al doilea volum „Centenarul
femeilor din arta românească” în care avem
invitați contributori-autori și vorbitori precum:
Ioana Vlasiu, Ileana Pintilie, Luiza Barcan, Ana
Maria Măciucă, Alin Ciupală, Cătălin Davidescu,
Cristian Vasile, Radu Popica, Victor Sămărtinean.
Interviu realizat de Angelica Iacob
timpul somnului, în visele noastre, chit că nu le
conștientizăm foarte mult. Putem face asta în
momentul în care accesăm o altă stare mentală,
o altă stare cerebrală, de relaxare profundă, de
meditație sau de tranzit. Uneori spectacolele, în
orice caz cele facilitate prin sunet, au și această
posibilitate de conducere către stări de tip alfa
cerebrale. Deci altfel decât cele tridimensionale
obișnuite. Și atunci putem viziona spații mai
necunoscute, putem avea viziuni, revelații...
Iar spectacolul este o chemare pentru oricine,
cu precădere pentru tineri.
Este în egală măsură și pentru tineri și pentru orice
fel de vârstă. Dar cu siguranță, este o țintă a noastră,
în general, să aducem alături publicul tânăr. Pentru
că tinerii sunt mult mai puțin obișnuiți cu acest
tip de punere în scenă, este o ocazie să vadă un alt
tip de spectacol decât cele care se oferă obișnuit în
sălile de concert și, în același timp, este o cale să-și
pună niște probleme apropo de ființa lor, de sinele
lor, de posibilitatea de a transcede către viziunea
multidimensională a ființei lor, iar un astfel de
spectacol poate să fie provocator.
Nu ne rămâne decât să vă urăm dumneavoastră
succes la festival, și să urăm împreună succes
acestui festival aflat, iată, la prima să ediție.
Desigur! Aș mai adăuga că avem și un tânăr în echipă,
Armine Vosganian, și care este alături de mine în acest
spectacol, este fiica mea. Cu siguranță că va chema
public tânăr. Ar fi interesant să recomandăm tuturor
să vină la spectacole de muzică contemporană, la
spectacole de tip sincretic, mai neconvenționale, în
spații mai neconvenționale. Până la urmă și muzeele
sunt niște spații neconvenționale oferite tocmai
pentru a găsi o alternativă la care să meargă, de
unde să-și culeagă niște informații, niște stări, niște
emoții, niște percepții extraordinare, deosebite. Este
o invitație să-și deschidă sufletul și către un alt fel de
tip de spectacol.
Interviu realizat de Simona Popescu

Colecţia
Artă
plastică
Corina Voştinar
Conservator colecţie
Portretul Elisabetei Hagi Tudorachi,
autor Johann Frankenberger
„Steaua Română”
Principala societate petroliferă din Ro-
mânia a fost societatea anonimă «Steaua Ro-
mână» cu un capital de 30.000.000 de franci
la 1900, Societatea datând din 1895. Sediul
societăţii se afla în Bucureşti, pe Bulevardul
Carol, centrele de extragere fiind în Prahova,
Buzău, Bacău şi Neamţ. La început, capitalul
social a fost doar de 2.400.000, apoi a ajuns
la 10.000.000, la 17.000.000, la 24.000.000 şi,
în sfârşit, pe 6 decembrie 1905 la 30.000.000
de franci. Societatea lucra la 1907 pe 305 de
hectare şi deţinea o rezervă de peste 30.000 de
hectare în zonele petrolifere. În 1906, produc-
ţia sa de petrol a fost de 328.330 de tone. Pen-
tru rafinarea petrolului, Steaua Română avea
trei mari instalaţii, la Bucureşti, Moineşti şi
4 Nr. 17, Septembrie 2018
Colecţia „Artă Plastică” a fost înfiinţată în anul
1956, când patrimoniul muzeului a fost organizat
pe secţii şi colecţii. În anul 1971, colecţia era
alcătuită din circa 1500 de tablouri, desene, pietre
funerare, steme ş.a. În prezent, Colecţia „Artă
Plastică” este alcătuită din 2395 de tablouri în ulei,
acuarele, desene, plăci de gravură.
Dintre piesele valoroase şi importante din
punct de vedere artistic şi istoric care fac parte
din această colecţie, se numără portretul lui
Costache Suţu, ctitorul Palatului Suţu, al Irinei
şi al lui Alexandru Suţu, portretul lui Atanasie
Hristopol, cunoscut om progresist grec din sec. al
XIX-lea, portretul lui Nicolae Bălcescu (autor: Gh.
Tattarăscu), portretul banului Dimitrie Ghica şi
al lui Scarlat Ghica, portretele Elisabetei Marin şi
Elisabetei Hagi Tudorache (autor: Frankenberger),
portretul lui I.C. Brătianu (autor: E. Stoenescu),
portretul lui Gheorghe Bibescu, portretul lui Carol
Davila, portretul lui Mihail Kogălniceanu (autor:
Angelescu), portretul lui C. A. Rosetti (autor:
Elliescu), portretul lui Ghe. Solacolu, portretul
primarului Alex. Donescu.
Lucrările sunt semnate de la autori consacraţi
până la cei mai puţin cunoscuţi sau uitaţi, acestora
adăugându-se şi anonimii picturii noastre.
Exemplele sunt multe, redăm aici doar o mică parte
din autori și operele lor: Theodor Aman - „Muzică
de salon”; Alexandru Szathmary-„Dâmboviţa”,
1909; Canissius Richard - „Casă”; Steriadi, Al. Jean
- „Casa de depuneri văzută din lateral”; Luigi Mayer
- „Morile de pe Dâmboviţa şi complexul arhitectonic
Mihai Vodă în 1794”; Pompilian Farec - „Tăierea
mâinilor falsificatorilor fanarioţi”, 1855; Sava Henţia
-„Târgul Moşilor”, 1880; Alexandru Henţia – „Biserica
Bucur”; Constantin Lecca – „Caliope Poenaru”, 1868;
Nicolae Grimani – „Ghe. Gr. Cantacuzino”, 1905;
Iosif Iser – „Piaţa Teatrului Naţional”, 1906; Tadeusz
Adjekiewicz – „Portret Carol I”; Nicolae Petrescu
Câmpina. Aceasta din urmă era cea mai frumoa-
să din Europa. Societatea mai avea şi un atelier
pentru fabricarea şi repararea utilajelor de son-
daj, 160 km de cablu electric pentru transportul
forţei motrice utilizate în sondaje, rezervoare de
200.000 de tone, 250 km de conductă petrolieră,
o vastă instalaţie de rezervoare la Constanţa şi
o fabrică de canistre şi bidoane de petrol – 363
de vagoane-cisternă, 5 vapoare. Societatea mai
deţinea în plus şi 15 mari depozite în ţară pentru
vânzarea produselor sale.
În 1906 a extras 313.917 tone de petrol brut,
din care a obţinut prin fabricaţie proprie: 29.217
tone de benzină, 100.724 de tone de petrol
lampant, 25.542 de tone de gazolină, 7.960 de
tone de uleiuri lubrifiante şi 120.604 de tone de
reziduu. Din această cantitate a exportat 161.247
de tone. Pentru exportul petrolului în Germania
de Sud, societatea deţinea pe Dunăre instalaţii la
Giurgiu, Budapesta şi Regensburg.
Beneficiul său brut în 1905 a fost de 4.759.398
de franci şi beneficiul net de 1.566.171 de franci.
Reprezentarea şi direcţia superioară a afacerilor
este încredinţată Consiliului de administraţie:
Arthur Grumier, director al Deutsche Bank
din Berlin, Preşedinte; I. I. Boambă, avocat din
Bucureşti şi Felix Kuranda, director al Wiener
Bank-Verein din Viena, vicepreşedinţi; membri:
Dr. W. de Adler, director de Wiener Bank-Verein
din Viena, George I. Boambă, proprietar din
Bucureşti, E. Heinemann, director la Deutsche
Bank din Berlin, Dr. Arthur Herz, director la
Deutsche Petroleum din Berlin, Erhard Wolf din
Bucureşti, J. Szeculici din Bucureşti, prinţul D.
Ştirbey din Paris, Hottinguer din Paris, R. Duval
din Paris.
Direcţia generală a Societăţii era încredinţată
lui George Spies şi unor bancheri ai antreprizei;
lucrează: A. Günther şi R. Kirschen ca directori
comerciali, A. Müller, director de sondaje, şi
O. Schaarschmidt, director al Fabricilor de la
Câmpina.
Vânzarea produselor sale se făcea în ţară prin
15 depozite proprii instalate special în principalele
oraşe. Societatea avea un birou la Berlin pe
Kannonierstrasse nr. 9.
Mogoş -„Colț din Mosi”; Marius Bunescu – „Partea
din curte a Muzeului Simu”.
Din punct de vedere al temelor abordate,
acestea sunt variate, dar există o preponderenţă
coordonată de-a lungul timpului, mai ales în
privința achizițiilor, pentru: peisajele urbane ce
amintesc de străzi vechi din Bucureşti (străzi
ce azi nu mai au acelaşi denumiri sau nu mai
există, dar cu siguranţă trezesc aceeaşi nostalgie
în momentul vizionării), case ale vechiului oraş,
oameni surprinşi în diferite monente ale zilei sau
desfăşurând activităţi specifice, târguri vechi pline
de farmec, zone din vechiul Bucureşti. Valorile sunt
multe, fie că reprezintă portrete, autoportrete,
vechi clădiri și ambient sau un han a cărui glorie
a apus de mult. La toate acestea se adaugă şi un
număr mic de lucrări ale artiştilor europeni.
Printre lucrările importante ale Colecţiei se
numără şi albumul original de acuarele semnat de
Amadeo Preziosi (unul dintre cei mai importanți
plasticieni ai secolului al XIX lea), ce grupează
imagini realizate între anii 1867-1868 ale unui
București pitoresc.
Colecţia mai cuprinde un număr important
de caricaturi. Penelul critic al autorilor şi-a pus
amprenta asupra nuanţării trăsăturilor fizice sau
de caracter ale unor importante personalităţi sau
unor situaţii. Dintre caricaturişti de mare talent
amintim pe: Constantin şi Aurel Jiquidi (tată şi
fiu), Nicolae Petrescu-Găină, Ion Popescu-Gopo,
Theodor Kiriakoff, Drăgulescu-Drag Nicolae şi Ion
Bărbulescu (B‘arg).
Din punct de vedere al conservării, Colecţia de
Artă Plastică este o adevărată provocare, pornind
de la aparent simpla manipulare a obiectelor, şi
adăugând pe rând depozitarea (de la stadiul de
proiect până la iluminat şi microclimat ambiental
controlat, control biologic, aerisire, curăţire
mecanică, realizarea unei evidenţe etc.), transport
În urmă cu o sută de ani, pentru îmbunătăţirea
serviciilor publice a început să fie modernizat
spaţiul de aşteptare şi de întâlnire a localurilor
publice din primării, administraţii diverse.
Sunt amenajate până şi azi uitatele scuipători;
„salubritatea” clientului fiind un accesoriu deşi
recent, dar omniprezent în spaţiile instituţionale.
Ghişeul, biroul funcţionarului, a căpătat şi el
formele şi dinamica modernizării. Înghesuiala
oriental-fanariotă dispărută treptat, iar modelele
europene, aduse de la Paris, Berlin sau Viena,
încep să se dezvolte şi în oraşele româneşti, unde
alături de funcţionarii publici apar şi numeroşi
funcţionari particulari, în afară de avocaţi sau
notari.
Biroul ca spaţiu de lucru a diferit desigur în
funcţie de poziţia celui care-l locuia însă el se
extinde şi către spaţii private, cum ar fi camerele
de lucru ale liceenilor sau studenţilor. A avea
un birou, un loc al studiului sau al întâlnirilor
Interioare instituționale.
Biroul public & privat
şi negocierilor nu mai era un deziderat pentru
orăşenii liberi profesionişti dintre războaie. Fie
în apartamente-birouri închiriate sau în propria
reşedinţă, spaţiul public şi privat se întâlneau pe
felurite terenuri de negociere şi de aici ușurința
purtării dialogului, a rezolvărilor facile şi lipsa
stresului legat de aşteptare şi, mai ales, de
relaţionare cu funcţionarul. Observăm şi grija
pentru detaliu privind mobilierul, ambientarea
spaţiului de lucru pentru descreţirea frunţilor,
multitudinea de accesorii pe care noi astăzi le
integrăm consumabilelor sau rechizitelor banale,
odinioară chiar reuşite opere de artă: de la călimară,
la caligrafia scrisului. Şi apoi vestimentaţia avea
un numitor comun: eleganţă şi lejeritate. Avem în
imagini funcţionari obişnuiţi, angajaţi ai societăţii
Leonida, sau ai unor ministere, bărbaţi şi femei.
Undeva între 1880 şi 1945 rigurozitatea
ţinutei şi dispunerea amiabilă pentru a rezolva
problemele sunt întâlnite pretutindeni.
În ultimii 50 de ani s-au produs mutaţii gândite
şi forţate pentru a matriţa în comportamentul şi
sunetul mulţimii umilinţa faţă de reprezentantul
în funcţie de solicitări sau situaţii diferite,
pregătire pentru fotografiere şi inventariere,
toate având ca scop o cât mai mică uzură
funcţională a lucrărilor, o depozitare echilibrată
şi o etalare pe măsură.
Toate aceste opere, expuse ori depozitate,
aduc foarte multe informații despre epoca și
timpul lor.
Un exemplu poate fi reprezentarea subiectului
uman în diferite ipostaze, care a constituit pentru
pictorul Johann Frankenberger o preocupare
constantă, cu aplecare specială pentru portretul
de aparat. Lucrarea pe care o prezentăm, realizată
în anul 1856, poartă denumirea „Portretul Elisabetei
Hagi Tudorachi”. Este reprezentată o femeie
tănără, îmbrăcată în rochie de seară. Detaliile sunt
reconstituite minuțios, în special îmbrăcămintea
și bijuteriile. Pe broșă se vede chiar portretul unui
bărbat.
Pictorul Johann Frankenberger s-a născut
în anul 1807 la Hadamar/Nassau şi a murit în
anul 1874, la Viena. A studiat artele la Academia
vieneză. Ca artist, Frankenberger se încadrează
romantismului german. Acesta s-a remarcat
în primul rând ca pictor, dar, de asemenea, în
gravură (litografie) şi desen.
statului. S-a ajuns din nou la înghesuiala
oriental-fanariotă a vechilor caravanseraiuri,
vămi de intrare, adminstraţii satrapiale unde,
la marginea unui ghișeu vidat cu excepția
unui mic decupaj, clientul, plătitor de taxe
abia dacă îl poate zări pe acela care este plătit
să-l servească. Această vidare a relaţionărilor
public-privat s-a extins şi în cazul mijloacelor
de transport în comun.
Începând cu anii 1975-1980, autobuzele şi
troleibuzele, iar apoi tramvaiele, au devenit un
spaţiu al claustrării.
Şoferul care ar trebuia să comunice cu
călătorii se „bucură” de privilegiul izolării într-
un spaţiu închis cu pereţi de sticlă şi nu răspunde
solicitărilor sau reclamaţiilor. În ultimii ani,
autobuzele importate din Germania au circulat
prin Bucureşti o lună, două, cu spaţiul deschis
dintre şofer şi călători, aşa cum se obişnuieşte
în Europa, pentru ca apoi să apară zidul de
sticlă, exemplu clar al neschimbării şi claustrării
trăite colectiv. Este extensia anilor ’80 în deplină
aparentă libertate.
Astfel s-au modificat şi fizionomiile. Vedem
în ilustraţiile din vechime chipuri pregătite
să comunice, să explice, să te întâmpine, să te
ajute. Trăsături care dovedesc înţelegere faţă
de problemele celuilalt, probleme eliminate
prin comunicare. Astăzi chipurile celor care ne
administrează destinele stau ascunse dincolo
de uşile care nu se deschid, retrași în birouri
înghesuite, rar aerisite şi prin urmare deloc
dispuşi pentru comunicare.
Spaţiul de lucru, instituţionalizat sau privat,
a evoluat în istorie în funcţie de ideologia
care trebuia să implementeze o anumită stare
de spirit colectivă. Mai nou, prin exemplul
sistemului bancar privat, ghişeele CEC-ului,
Romtelecom sau Poştei Române încep şi ele
să se deschidă comunicării şi relaţionării cu
proprii clienți.
(Fragment din volumul „Timpul Orașului”,
autor Adrian Majuru)
 5 Nr. 17, Septembrie 2018

Proiectele lunii
Muzeul Vârstelor
de la copilărie la senectute
Adrian Majuru
Fiecare purtăm cu noi un muzeu personal,
în care adunăm şi conservăm urmele unor
atitudini consumate sau dorite, a unor idealuri
așteptate sau împlinite, sau multor eşecuri
asumate, dar şi alungate. Acest muzeu este
chipul nostru.
Aşadar, adunăm în muzeul personal, a
cărui vitrină este chipul nostru, tot ceea ce
întâlnim şi consumăm pe măsură ce creştem
şi se desfăşoară în jurul nostru, de la şcoală
la carieră, pe de o parte. Iar pe de altă parte,
purtăm şi amprenta unei cronologii orizontale,
a ceea ce dorim să devenim, nu prin forţa
împrejurărilor şi a circumstanţelor, ci prin forţa
schimbărilor provocate de noi.
Întreaga sumă de manifestări ale mentalităţii
româneşti reprezintă continuarea manifestărilor
similare, din veacurile anterioare. S-au schimbat
doar accesoriile cotidiene, importate şi adaptate
gusturilor fiecărui individ sau fiecărei colectivităţi,
de la legislaţie la comportament. Adunăm în
muzeul personal extensiile generaţiilor mai
vechi – dincolo de cartela genetică mai există şi
una culturală la fel de puternică şi îndelungată,
şi adesea aceasta din urmă o poate modifica pe
cealaltă.
Putem spune că este posibilă, și se impune,
înțelegerea vârstei trăite prin cunoașterea
vârstelor similare trăite diferit, în trecut, de alte
generații.
„Muzeul Vârstelor - de la copilărie la
senectute”, este atât o poveste despre intimitate
cât și despre evoluția raporturilor dintre generații
în ultimii trei sute de ani, pentru mediul urban
românesc, având Bucureștiul drept studiu de
caz. O poveste despre cum ar fi arătat o zi din
viața noastră, din secolul al XVIII-lea până în
prezent.
Muzeul Municipiului București a propus o
temă și a ales un titlu pentru expoziția de bază
din Casa Filipescu-Cesianu, care s-a sprijinit şi
pe un chestionar realizat cu scopul de a cunoaşte
dacă există un interes al bucureştenilor pentru
înfiinţarea unui muzeu de antropologie urbană.
Acest chestionar ne oferă concluzia că marele
public are un interes major de înfiinţare a unui
astfel de muzeu.
Astfel, Muzeul Vârstelor este cel dintâi muzeu de
antropologie urbană mergând nu pe reprezentarea
cronologiei clasice, aşa cum vedem derulându-se
astăzi majoritatea tipurilor de expunere muzeală,
ci prin intersectarea cronologiilor, istoria devenind
un accesoriu complementar şi nu un fundament
ştiinţific singular.
Tematica expoziţională propusă pentru
Muzeul Filipescu-Cesianu este „Istoria familiei şi
a intimității”.
Suntem aceeași de sute de mii de ani, dar cadrul
cultural și socio/profesional şi evoluția tehnologiei
aduc modificări atât în privința trupului (greutate,
înălțime, fizionomie, boli variate), cât și în privința
mentalităților, comportamentului, abilităților etc.
Sunt oferite informații cu privire la evoluția
acestor elemente legate de natura umană pentru
ultimii trei sute de ani.
Primul obiectiv: să-i apropie și să-i familiari-
zeze pe adolescenți și tineri de ceea ce vor deveni
peste treizeci sau patruzeci de ani. În toată această
perioadă de timp, ei vor trebui să se adapteze con- aptitudinilor de adaptare pentru vârstele care altceva decât un factor de echilibru între carieră
tinuu unor factori de presiune externă (evoluția urmează, în funcție de caz: adolescență, maturitate, și intimitate - ține întotdeauna de instrumentele
societății și a profesionalizării), dar și unor factori senectute. Aceasta în raport cu exigențele sociale, de adaptare pe care le construiești singur pentru
de modelare internă (intimitatea familiei și a an- proiectele profesionale și modelarea morală. a rămâne competitiv, în pas cu tehnologia, pe
turajului). Al treilea obiectiv: cum putem construi un de o parte, iar pe de altă parte să aduci ceva
Al doilea obiectiv: înțelegerea vârstei trăite proiect de viață pornind de la modele similare al nou, pentru un plus de valoare profesiei tale și,
prin cunoașterea vârstelor similare trăite diferit căror traseu s-a consumat în timpul generațiilor astfel, un plus de confort pentru următorii ani
în trecut de alte generații și, mai ales, dezvoltarea trecute? Reușita unui proiect de viață - nimic de viață.

Un proiect educativ inedit, Caravana Muzeelor
continuă până în ziua de vineri, 7 septembrie
2018. Dedicate copiilor cu vârste cuprinse între
6 și 10 ani, ultimele ateliere din această vacanță
sunt grupate sub umbrela temei „Despre
copilărie” și se desfășoară la Casa Filipescu-
Cesianu în perioada 5-7 septembrie 2018,
începând cu ora 10.00 (programul detaliat și
posibilitățile de înscriere sunt prezentate pe
ultima pagină a acestei publicații).
Obiectele expuse în muzee sunt valoroase,
reprezintă documente ale unor realități trecute
și pot fi interpretate din mai multe puncte de
vedere. Atunci când ne adresăm copiilor, este
nevoie să fim cât mai aproape de lumea lor, să
Urcați copiii în
Caravana
Muzeelor! Angelica Iacob
găsim soluții cât mai incitante și creative, care să-i
implice direct și să-i apropie de exponate într-un
mod cât mai prietenos.
Caravana Muzeelor, proiect lansat experimental
în 2012, permite participanților să se apropie de
muzee parcurgând un circuit și relaționând cu
obiectele într-un mod foarte personal și creativ.
Astfel, copiii așează pe propria hartă a Bucureștiului
muzeele nou descoperite în cadrul Caravanei:
fie că este vorba de expoziții mai noi, cum este
cazul Muzeului Vârstelor de la Casa Filipescu-
Cesianu, fie că ne referim la abordări inovative
sau la punerea în valoare a unor clădiri apreciate
(amintim exemplul Observatorului Astronomic
Amiral Vasile Urseanu, care este un punct de reper
pentru bucureșteni și a fost recent restaurat).
În cadrul Caravanei Muzeelor, copiii au fost
invitați să descopere, într-o manieră ludică, câteva
secrete ale muzeelor și să experimenteze diverse
tehnici artistice inspirați de obiecte în original.
Tematica fiecărui atelier în parte a fost stabilită
în funcție de patrimoniul deținut de muzeele
participante, dar și de estimarea nivelului de
cunoștințe al copiilor și a potențialului impact
pe care o temă putea să o aibă asupra acestora.
Atelierele au fost structurate în două secțiuni:
prezentare a obiectelor reprezentative pentru
tema propusă, într-un limbaj adecvat vârstei
copiilor, apoi realizarea unor lucrări în diverse
tehnici artistice, inspirate de exponate.
Teme generale precum „În vizită la maestrul
Aman”, „Istoria unei familii de artiști: familia Storck”, sau afterschool). Atelierele au fost frecventate,
„Istoria unei familii: Ligia și Pompiliu Macovei”, „Să până la mijlocul lunii august, de aproximativ 250
descoperim Observatorul Astronomic”, „Istoria unei copii. Atelierele au fost coordonate de Dr. Roxana
familii: Maria și dr. George Severeanu”, „În lumea Coman, muzeograf în cadrul departamentului
unei familii de oameni de știință: familia Minovici” de Relații Publice al Muzeului Municipiului
ori „Să ne cunoaștem orașul” au fost discutate într-o București.
manieră accesibilă micilor vizitatori. Remarcabil Caravana Muzeelor face parte din oferta
este faptul că mai mult de jumătate dintre copii au educativă a Muzeului Municipiului București,
dorit să revină, participând la activitățile desfășurate alături de „Vara istoriei pe Calea Victoriei”
în două, trei sau chiar patru muzee incluse în (școala de vară desfășurată până la data de 7
program. Datorită impactului pozitiv pe care l-a septembrie) și „Școala de vară în Planetariu”,
avut asupra copiilor, Caravana Muzeelor a fost care s-a organizat în luna august la Observatorul
parcursă și de câteva grupuri organizate (grădiniță Astronomic Amiral Vasile Urseanu.

Cartea...
Istoria Fizionomiei Urbane – de la
copilărie la senectute (1800-2000)
Autori: Adrian Majuru şi Elena Olariu
După ce citești toate cele 376 de pagini ale
acestui volum, ai vrea să-l mai citești o dată. Să-l
răsfoiești ori de câte ori simți nevoia. Pentru
ca în memoria ta sa rămână date, imagini,
informații de care să-ți amintești peste ani și
să le povestești copiilor și nepoților tăi. Este
o carte fundamentală pentru cei care doresc
să păstreze șantierul deschis în memoria
chipurilor și obiceiurilor noastre. Autorii
Adrian Majuru și Elena Olariu anunță încă de
la început că volumul a fost configurat dificil
...și obiectul lunii
Chipuri însuflețite de trăiri risipite
de timp
Tablourile și fotografiile de demult descoperă
privirii noastre chipuri însuflețite de trăiri și
întâmplări risipite de timp. Destine uitate se
oglindesc în zâmbete largi sau în priviri triste.
Numai poveștile celor mai norocoși călătoresc
de-a lungul veacurilor, nădăjduind că nemuri-
rea e de partea lor.
Cântărind în palmă o fotografie veche sau
privind îndelung un tablou pictat demult,
6 Nr. 17, Septembrie 2018
din cauza lipsei unei bibliografii de referință în
domeniu. Ceea ce face ca efortul lor să fie cu
atât mai meritoriu.
Adrian Majuru și Elena Olariu spun cititorilor
povestea fizionomiei urbane de la copilărie
la senectute, prezintă valoarea antropologică
a patrimoniului muzeistic descoperind
orașul de pe chipurile noastre, descriind
metoda raineriană de analiză antropologică
a acestui patrimoniu, adăugând detalii despre
modernizarea vieții cotidiene. Alegoria
vârstelor și a timpului istoric (secolul XIX) se
relevă prin copilărie, adolescență și tinerețe,
maturitate și senectute.
Chipuri și vârste, societate și profesie, portret
și protipendată, pictură și grafică din secolul
XIX - din nou cu accent pe cele cinci perioade
esențiale ale vieții -, metamorfoza fizionomiei
urbane între 1850-1950 și 1950-2000, toate
sunt excelent ilustrate și explicate cititorilor.
Concluzia firească este aceea că prognoza
orașului este în continuă mișcare. Ne oprim
doar pentru a răsfoi această carte, sau altele
din colecția MMB, și apoi ridicăm privirea și
mergem mai departe. Spre propria noastră
evoluție, mai bine înțeleasă acum.
(S. Popescu)
simțim cum o altă lume își revarsă lumina asu-
pra noastră. Istoria altor timpuri e purtată în
noblețea trăsăturilor și în eleganța gesturilor.
Oamenii vremurilor trecute au avut așteptările
și împlinirile lor.
Un tablou de secol XIX ne înfățișează portretul
unui tânăr negustor. Privindu-l, deslușim
pe chipul calm trăiri sufletești și urme ale
întâmplărilor vieții. Ochii mari, albaștri,
poartă o tristețe tăcută, iar zâmbetul nostalgic
oferă întregii fizionomii o expresie liniștită și
gânditoare.
Negustorul din imagine se numește Fotie
Vasilescu. Sursele istorice nu menționează mai
nimic despre viața sa, dar păstrarea acestei
imagini este îndeajuns. Nu este oare chipul
nostru povestea a tot ce a fost?
Puteți admira acest tablou în cadrul
expoziției  „Muzeul Vârstelor – de la
copilărie la senectute”, locul ce vă așteaptă să
descoperiți cât de mult s-au schimbat chipurile
noastre în ultimii trei sute de ani, dar și cum
ne raportăm la fiecare etapă a vieții față de cei
a căror existență s-a desfășurat pe parcursul
secolelor trecute.
Andreea Mâniceanu
Ceremonii și loisir la
București în timpul
domniilor fanariote
Dr. Lelioara Zamani
Domniile fanariote au însemnat, pe
lângă alte prefaceri, mai mult sau mai puțin
importante, și o schimbare profundă în mediul
de viaţă şi moravurile celor foarte bogați, fiind
un semn al transformării societății românești
în drumul ei spre modernitate. La început,
tipicul domniilor fanariote era vădit oriental,
însă, cu timpul, privirile elitei s-au îndreptat
tot mai mult spre Occident. Îmbrățișarea
timidă, sau nu, a luxului, a hainelor moderne,
a balurilor în stil francez, a mentalității și
obiceiurilor vestice, semnifică pașii de început,
realizați pe calea schimbării. Călătorii străini
veniți la noi în această perioadă au adus date
prețioase referitoare la modul de petrecere a
timpului, cu deosebire la Curtea Domnească,
dar și la reședințele bogaților boieri din
Capitală. Domnitorii fanarioți își onorau înalții
oaspeți poposiți la noi din apusul Europei,
ori din Orient, cu multă ospitalitate și fast,
făcându-le adesea daruri de preț. Aceștia erau
întâmpinați cu un întreg ceremonial turcesc ce
fusese introdus la curtea fanariotă cu extremă
rigurozitate, mai ales când era vorba de oficialii
turci. Odată cu sfârșitul secolului al XVIII-lea
și, mai ales, după începutul veacului al XIX-lea,
orientalismul instituit începe să se mai dilueze,
prinzând tot mai mult teren rafinamentele,
moda și manierele aduse din Apus.
Călătoarea engleză Sophie Johnson
venită la noi cu puțin timp înainte de anul
1821, spunea că boierii noștri se plimbă în
trăsuri minunate sau joacă faraon, un joc
de cărți cunoscut în epocă, asistă la exerciții
de călărie ale gărzii de arnăuți și se duc la
comedia germană. Soțiile lor se bucură de
o mare libertate. Ele se îmbracă extrem de
bogat, imitând moda de la Constantinopol cu
multe bijuterii și țesături prețioase și își petrec
vremea pălăvrăgind între ele, așezate pe sofale,
la fel ca și turcoaicele (Potra, 1992, 118). Dar
sunt văzute și citind romane, întinse pe divan
(Potra, 1992, 125). De asemenea, bogatele
și frumoasele boieroaice sunt surprinse
pregătindu-se și pentru plimbarea cu trăsura.
Mentalitatea cu privire la femei a cunoscut
și ea schimbări semnificative. Femeile au
început să mănânce împreună cu soţii lor, în
condiţiile în care până atunci mâncau separat;
și, mai mult, să participe alături de ei la diverse
petreceri și primiri. Relațiile între cele două
sexe capătă mai multă consistență, un pas
major reprezentându-l respectul pe care îl
primesc acum femeile, bărbații începând să
se ridice în picioare la apariția sau vederea lor
prin preajmă (Ionescu,1974, 75).
Pe lângă baluri, serate și petreceri familiale
(logodne, nunți, botezuri), care se țineau
lanț și erau foarte costisitoare, o parte din
lumea bună și în special tineretul, se ducea
la teatru (care era un local improvizat, mereu
altul), să vadă piesele ce se jucau acolo, o
nouă modă introdusă și ea tot din Occident.
Teatrul, văzut de unul dintre călătorii străini,
era un local foarte mic, unde doi ani a jucat o
trupă germană, obținând prin acest timp un
adevărat record „fiindcă boierii sunt extrem
de nestatornici și de schimbători” (Potra,
1992, 132). Spre sfârșitul anului 1812, venise la
Raffet, Dans valah acompaniat de lăutari
București o trupă teatrală italiană care, găsind
teren prielnic aici, a stat până în anul 1821,
plecând din țară din cauza revoluției (Potra,
1992, 132).
Promotor al înfiinţării primului teatru
bucureştean a fost Vodă Caragea la eforturile
fiicei sale, Ralu, care a fost sufletul acestei în-
treprinderi înnoitoare pentru Capitală. Astfel,
în anul1818, în mijlocul unei pieţe de pe Podul
Mogoşoaiei, în mahalaua numită iniţial Popa
Dârvaş, iar mai apoi Biserica Albă, a fost ridi-
cată o construcţie menită a fi un teatru, care
a rămas în memorie ca Teatrul de la Cişmea-
ua Roşie. Sala avea trei rânduri de loji care nu
erau suprapuse, construcţia fiind făcută din
paiantă. Fiecare lojă era îmbrăcată în postav
roşu având și învelitori de chembrică (ţesătură
subţire de bumbac, vopsită într-o singură cu-
loare şi bine apretată) şi ciucuri albi (Constan-
tinescu, 1977, 128). Domnitorul îşi rezervase o
sofa pe dreapta, având o culoare roşu catifelat.
Bucureştenii, dornici de a vedea spectaco-
lele ce se ţineau acolo, beneficiau şi ei, central,
de laviţe acoperite cu postav roşu. Cortina
care despărţea scena de sală avea pictată pe ea
un Apolo cu liră. Locul orchestrei era foarte
mic ca spaţiu. Iluminatul se făcea cu sfeşnice
care erau atârnate de jur împrejurul sălii şi
aveau lumânări de seu. Între două acte, mu-
caragii tăiau mucurile acestora, făcând mult
fum. În afară de sala de spectacol se spune că
mai era un bufet şi o încăpere destinată slugi-
lor boierilor.
Începutul fusese făcut! Bucureştenii au
auzit şi văzut acolo multe piese şi opere ale
lui Schiller, Mozart sau Rossini. Publicul
iubea actorii la nebunie, chiar dacă nu
înţelegea o boabă din limba lor, reprezentațiile
teatrale desfășurându-se cu precădere în
greceşte, germană, și mai puțin în româneşte
(Constantinescu, 1977, 129). Şi alte trupe
s-au perindat pe la noi oferind publicului un
bogat repertoriu cu opere romantice italiene şi
germane.Tot în perioada fanariotă au apărut
și cluburile. În 20 martie 1811 a fost înființat
clubul boierilor, din ordinul generalului
Steter, care era vicepreședintele divanului. F.
G. Laurençon spunea că în timpul iernii, în
afară de plimbarea cu sania la Șosea, boierii
se duceau la „clubul nobil” și la diferite
cazinouri, iar din când în când se dădeau și
baluri particulare, unde muzicanții cântau din
tot felul de instrumente, și atât de tare, încât
erau în stare să-ți spargă timpanul și să te
asurzească (Potra, 1992, 132-133).
Pe lângă petrecerile desfășurate în familie
ori alături de prieteni cu diverse evenimente
din viața unui om, bucureștenii demonstrau
a avea o adevărată viață socială în funcție
de sărbătorile și sfinții din calendar. (...)
Petrecerile, fie că se desfășurau înăuntrul
locuinței, fie afară, la iarbă verde, erau pentru
toți bucureștenii, fie domni, fie boieri ori
simpli târgoveți, un prilej de sărbătoare, dar și
de etalare a lucrurilor de preț și a belșugului de
care se bucurau fiecare dintre ei.
(Fragment preluat din Revista Materiale de
Istorie și Muzeografie, 2016)

Ce confirmă statistica
oficială
În 5 ani, numărul vizitatorilor Muzeului Municipiului
București a crescut de 8 ori!
Miruna Bărdulete
Muzeul Muncipiului București a înregistrat de
opt ori mai mulți vizitatori în primele 6 luni
din 2018, comparativ cu aceeași perioadă din
2014. Practic, între ianuarie şi iunie 2014 am
fost vizitați, de pildă, de echivalentul comunei
Corbeanca (6280 vizitatori), în ianuarie-iunie
2018 am fost vizitați de echivalentul orașului
Mediaș - 52144 vizitatori (comparația a fost făcută
O MUMĂ ȘI UN TATĂ DE FAMILIE
Pe când ea
La șosea,
Prin bosquete,
C’un erete
Brațe’n brațe face-amor;
El acasă
După masă,
Pe la umbră
’Și preumblă
Copilașii’n cărucior? (A.L.)
Sursa: Almanahul Mefistofele, 1876
7 Nr. 17, Septembrie 2018
ca în 2017 să vorbim de un număr aproape
triplu și de o creștere de 156% (41418 vizitatori
în perioada ianuarie-iunie 2017). Vizitatorii au
continuat să vină în număr mare, astfel că primele
6 luni din 2018 ne-au adus o creștere de 25%, față
de aceeași perioadă din 2017 (52144).
Sediul Muzeul Municipiului București, Palatul
Suțu, a strâns de 13 ori mai mulți vizitatori în
primele 6 luni din 2018 (16426), față de aceeași
perioadă din 2014 (1240). Vorbim așadar de o
creștere de 1224%.
La Muzeul Theodor Aman observăm o creștere
de 566% în primele 6 luni din 2018 (3499),
comparativ cu primul semestru din 2014 (525).
Și muzeele noi ale MMB au fost de interes
pentru vizitatori. Casa Filipescu-Cesianu,
deschisă pentru vizitare în 2015, a strâns de
6 ori mai mulți vizitatori semestriali în 2018,
comparativ cu aceeași perioadă din 2016.
Vorbim așadar de o creștere de 586% - 12179 de
vizitatori în perioada ianuarie-iunie 2018, 1774
în primele 6 luni din 2016.
Muzeul Nicolae Minovici, deschis în mai 2016,
a înregistrat 904 vizitatori în primele 2 luni de
la deschidere și, doi ani mai târziu, în primul
semestru din 2018 înregistrează 3305 vizitatori
- o creștere de 265% față de perioada analizată
din 2014.
La Muzeul George Severeanu s-a înregistrat o
creștere de 805%, 187 de vizitatori în primul
semestru din 2014 și 1694 în primul semestru din
2018.
Și Observatorul Astronomic „Vasile Urseanu” a
cunoscut o creștere în primele 6 luni din 2018, de
237% - 12987 de vizitatori, comparativ cu 3851 de
vizitatori în aceeași perioadă din 2014.
Colecția de Artă „Ligia și Pompiliu Macovei” a
înregistrat o creștere de 357% - 352 vizitatori în
perioada ianuarie-iunie 2018, comparativ cu 77 în
ianuarie-iunie 2014.
Ultimul muzeu analizat, Muzeul Frederic Storck și
Cecilia Cuțescu-Storck, a înregistrat o creștere de
325%. Vizitatorii înregistrați în primul semestru
în conformitate cu datele INS din 2016). Vorbim din 2018 au fost de 1702, față de vizitatorii
așadar de o creștere de 730%. înregistrați în primul semestru din 2014 (400).
Creșterea numărului de vizitatori a început încă Statistica nu include numărul de vizitatori
din 2015 și s-a realizat gradual - numărul a crescut înregistrați la Noaptea Muzeelor și nici vizitatorii
cu 46% în primele 6 luni din 2015, comparativ cu de la Muzeul Curtea Veche și Muzeul Victor
aceeași perioadă din 2014. A continuat în 2016, Babeș, în prezent închise pentru vizitare.
când am avut 16170 vizitatori, o creștere de 75% Vă mulțumim că ne treceți pragul și vă așteptăm
comparativ cu primul semestru din 2015 pentru în continuare la muzeu!
TRIO BUCURESCEN
Candidați de însurătoare cu condițiunile
mai jos arătate
Puțin ’i pasă dacă va fi
a lui soție
O fată slută, ciungă,
oloagă ori sbanghie;
Destul numai ca zestre
s’o vadă aducând,
Şi cât pentru ’ntâlnire...
la prânz din când în
când.
Modest, chiar o bătrână cu
părul alb primesc,
Dar dacă mai nainte
Ar vrea și-o veduvioară,
cu dânsa se’nvoesce
Dar s’aibă moşioară,
Să’și facă testamentul
Sau bunuri de tesaur,
și lui să-i lase tot;
Sau 10.000 în aur.
Apoi se pote șterge a
duoa și pe bot. (A.L.)
 8 Nr. 17, Septembrie 2018

EVENIMENTELE LUNII ATELIERE PENTRU COPII

Vara istoriei pe Calea Victoriei
Ediția a 4-a a școlii de vară a Muzeului Municipiului București pentru copii de 6-12 ani

SEPTEMBRIE 18 iulie - 7 septembrie 2018, Casa Filipescu-Cesianu

(miercuri-vineri, 10.00-12.00)
Înscrieri: conferinte@muzeulbucurestiului.ro,  0722574897, taxă participare: 10 lei/copil
expoziţii / conferințe / concerte / Miercuri, 5 septembrie, ora 10.00, „Hârtie din Hârtie în 4 pași: pasul 4” – realizarea unor obiecte
din hârtie manuală produsă din propria hârtie colectată cu Atelier Papelier;
lansări de carte / teatru / vernisaje Joi, 6 septembrie, 10.00, Mari sărbători, atelier inspirat de expoziția „În apropierea sfinților. Frescele
Mănăstirii Văcărești după 40 de ani”;
Vineri, 7 septembrie, ora 10.00, atelier de improvizație cu Asociația PlaYouth.
Sâmbătă, 1 septembrie și duminică, 2 septembrie 2018, 10.00-21.00, La pas pe Calea Victoriei, în Caravana Muzeelor, ediția a VII-a
colaborare cu Creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București / Casa Filipescu- Pentru copii de 6-10 ani
Cesianu 18 iulie - 7 septembrie 2018
- Expoziția „Un veac de feminitate: Între Nostalgie și Ultrafeminitate – Expoziția de 100 de ani de (miercuri-vineri, 10.00-12.00)
modă”, curator Iulia Gorneanu; Înscrieri: conferinte@muzeulbucurestiului.ro,  0722574897, taxă participare: 10 lei/copil
- 1-2 septembrie 2018, 11.00 - 13.00/16:00 - 20:00, Atelier de gravură coordonat de artistul vizual Despre copilărie: 5-7 septembrie 2018, Casa Filipescu-Cesianu
Mircea Nechita și Atelier de hârtie reciclată pentru copii – „Fleurs du bien” cu Papelier; Miercuri, 5 septembrie, ora 10.00 – Mari sărbători, atelier inspirat de expoziția „În apropierea
- 1 septembrie 2018, 20.00-21.00, concert Maria Răducanu; sfinților. Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani”
- 2 septembrie 2018, 20.00-21.00, concert Izabela Barbu – Jezebel. Joi, 6 septembrie, ora 10.00 – Timpul liber în București, atelier inspirat de expoziția„Muzeul Vârstelor”
Joi, 6 septembrie 2018, ora 16.00, spectacol-performance FUChSIADA, spectacol interactiv Vineri, 7 septembrie, ora 10.00 – Frumusețea balurilor și seratelor de altădată: de la costumație la
conceput de Anca Maria Colțeanu după scrierile lui URMUZ, în colaborare cu Asociația Montage / muzică, atelier inspirat de expoziția „Muzeul Vârstelor”
Palatul Suțu
Joi, 6 septembrie, ora 20.00, Spectacolul Vecina de alături. Cu: Irina Movilă și Mircea Rusu / Casa
Filipescu-Cesianu EXPOZIŢII
Vineri, 7 septembrie 2018, ora 16.00, spectacol-performance FUChSIADA, spectacol interactiv
conceput de Anca Maria Colțeanu după scrierile lui URMUZ, în colaborare cu Asociația Montage / PALATUL SUȚU
Expoziția permanentă „Timpul Orașului”
Palatul Suțu Expoziția temporară „Fizionomii unificatoare. «Toți în unul» Povestea unui proiect de țară,
Vineri, 7 septembrie 2018, ora 19.00, Spectacolul Zâmbiți vă rog. Cu: Irina Movilă, Marius Bodochi, 17 noiembrie 2017 - 28 februarie 2019
Cristian Soleanu (saxofon) și Constantin Urziceanu (clarinet) / Casa Filipescu-Cesianu Expoziția temporară „Pinacoteca Bucureștiului. București - de la urbea patriarhală la capitala marilor
Duminică, 9 septembrie 2018, ora 19.00, Spectacolul Amor, mofturi și politică. Cu: Irina Movilă, înfăptuiri”, 20 septembrie 2017 - 23 septembrie 2018
Marius Bodochi, Vitalie Bichir, Vlad Brumaru, Dorin Enache, Lorena Sanda, Ana Dumitrescu și Mihnea Expoziția temporară „Vindecări Miraculoase – Nicolae Grigorescu”, 15 iunie – 2 septembrie 2018
Expoziția temporară „Artă și ambient în București – prima jumătate a secolului al XX-lea”,
Ghinea / Casa Filipescu-Cesianu 5 iulie – 4 noiembrie 2018
Joi, 13 septembrie - sâmbătă, 15 septembrie 2018, Simpozionul „Cercetări Arheologice și Expoziția temporară „Moneda Țării Româneşti în epoca lui Mircea cel Bătrân”, 12 iulie - 30 septembrie 2018
Numismatice”, ediţia a IV-a / Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” (secţiunea arheologie) şi Muzeul Expoziția outdoor Trecut-au anii, în colaborare cu Asociația Bucureștiul meu drag,
George Severeanu (secţiunea numismatică). 13 septembrie - 14 octombrie 2018.
Joi, 13 septembrie 2018, 18.30, vernisajul expoziției outdoor Trecut-au anii, în colaborare cu Expoziție tematică despre Parcul Natural Văcărești, în colaborare cu Administrația Parcului Natural Văcărești,
18 - 30 septembrie 2018.
Asociația Bucureștiul meu drag / Palatul Suțu Bd. I.C. Brătianu nr. 2. Program de vizitare: marţi-duminică 10.00-18.00
Joi, 13 septembrie 2018, ora 19.00, Spectacolul Nocturnă boemă. Cu Irina Movilă și Constantin CASA FILIPESCU-CESIANU
Urziceanu (clarinet) / Muzeul Theodor Aman Expoziția permanentă „Muzeul Vârstelor – de la copilărie la senectute”
Vineri, 14 septembrie 2018, ora 20:00, Spectacolul Vecina de alături. Cu: Irina Movilă și Mircea Lapidarium:
Rusu / Casa Filipescu-Cesianu Expoziția permanentă „În apropierea sfinților: Frescele de la Mănăstirea Văcărești după 40 de ani”
Marți, 18 septembrie 2018, 18:00, Idei în Agora: De la partidul-stat la statul de drept: tranziția ca Expoziția tematică „Orașul subteran: București, între sacru și profan”, 30 august 2018 - 28 iulie 2019
Calea Victoriei nr. 151. Program vizitare: miercuri - duminică 10:00 – 18:00
moștenire.  Dezbatere publică. Cu: Jean Askenasy, Gabriel Andreescu, Marius Oprea. Moderator:
MUZEUL NICOLAE MINOVICI
Sorin Antohi / Casa Filipescu-Cesianu
Expoziția permanentă „Vila Dr. Nicolae Minovici: Restitutio”
Marți, 18 septembrie 2018, ora 18.00, vernisajul expoziției Parcul Natural Văcărești, în colaborare Expoziția din cadrul proiectului „Viață privată și practici sociale în Epoca de Aur, în colaborare cu Asociația
cu Administrația Parcului Natural Văcărești / Palatul Suțu PostModernism Museum / Muzeul Nicolae Minovici”, 2 august – 16 septembrie 2018
Joi, 20 septembrie 2018, ora 19.00, Spectacolul Călătorii sentimentale. Cu: Irina Movilă și Lorena Str. Dr. Nicolae Minovici nr. 1. Program vizitare: miercuri-duminică 10:00-18:00
Sanda - voce și vioară / Muzeul Theodor Aman MUZEUL DOCTOR GEORGE SEVEREANU
Vineri, 21 septembrie 2018, ora 20.30, Concert Mircea Vintilă & band / Casa Filipescu-Cesianu Expoziția permanentă „Pe urmele trecutului. Colecția Maria și dr. George Severeanu”
Vineri, 21 septembrie 2018, ora 20.00, Zilele Bucureștiului 2018, concert Bucharest Ladies Cvintet Strada Henri Coandă nr. 26. Program de vizitare: miercuri-duminică 10.00-18.00 .
/ Palatul Suțu OBSERVATORUL ASTRONOMIC AMIRAL VASILE URSEANU
Expoziția permanentă „Descoperim împreună Universul: Expoziție de Astronomie”
Sâmbătă, 22 septembrie 2018, ora 10.00, Sesiune de formare Audience development, Tsveta
Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 21
Andreeva (European Cultural Foundation), în cadrul proiectului „Dezvoltare comunitară prin
MUZEUL THEODOR AMAN
formare culturală: creşterea şi diversificarea publicurilor prin proiecte culturale în cartiere“ derulat Expoziția permanentă a muzeului
de platforma Formare Culturală în parteneriat cu Casa Filipescu-Cesianu. Expoziţia tematică „Opera Inaccesibilă – Acuarela lui Theodor Aman”, 28 septembrie 2018 - 30 martie 2019.
Înscrieri pe www.formareculturala.ro / Casa Filipescu-Cesianu Str. C.A. Rosetti nr. 8. Program de vizitare: miercuri-duminică 10.00-18.00.
Sâmbătă, 22 septembrie 2018, ora 20.30, Zilele Bucureștiului 2018, Concert Adrian Naidin rock COLECȚIA DE ARTĂ LIGIA ȘI POMPILIU MACOVEI
project / Casa Filipescu-Cesianu Expoziție permanentă în reşedinţa donatorilor
Sâmbătă, 22 septembrie 2018, ora 21.30, Zilele Bucureștiului 2018, Lightwave Theatre Company Str. 11 lunie, nr. 36-38. Program de vizitare: miercuri-duminică 10.00-18.00.
– Reflections / Casa Filipescu-Cesianu MUZEUL FREDERIC STORCK ȘI CECILIA CUȚESCU-STORCK
Sâmbătă 22 septembrie, ora 18.00, Vernisajul expoziției 1989 – Eliberarea / Muzeul Național Expoziție permanentă de pictură, sculptură, grafică
Str. Vasile Alecsandri, nr. 16. Program de vizitare: miercuri-duminică 10.00-18.00.
Albanez al Securității „Casa frunzelor” (în Tirana, Albania)
Sâmbătă, 22 septembrie 2018, ora 20.30, Zilele Bucureștiului 2018, Recital poezie Zâmbiți, vă rog!, Muzeul Victor Babeș se află în prezent în curs de amenajare până în noiembrie 2018.
cu actorii Marius Bodochi și Irina Movilă, și Lorena Sanda (voce, vioară) / Palatul Suțu
Sâmbătă, 22 septembrie 2018, ora 20.00, Zilele Bucureștiului 2018, Ansamblul cameral de muzică
veche „Anton Pann” – Trio Cantemir, Constantin Răileanu (voce, kanun, percuție), Alexandru Stoica
(oud), Ștefan Aurel Ștefan (santur) / Muzeul Theodor Aman Cu sprijinul
Duminică, 23 septembrie 2018, ora 20.00, Zilele Bucureștiului 2018, Fanfara La Musica Orchestra CNAB
/ Casa Filipescu-Cesianu
Duminică, 23 septembrie 2018, ora 21.00, Zilele Bucureștiului 2018, Blue Noise / Casa Filipescu-
Cesianu
Colegiu de redacţie:
Duminică, 23 septembrie 2018, ora 20.30, Zilele Bucureștiului 2018, Recital de poezie George
Concepție și coordonare: Adrian Majuru
Mihăiță / Palatul Suțu
Responsabili de număr: Simona Popescu,
Duminică, 23 septembrie 2018, ora 21.00, Zilele Bucureștiului 2018, Recital de poezie Marcel
Eliana Radu, Angelica Iacob
Iureș / Palatul Suțu
Layout: Ştefan Csampai
Duminică, 23 septembrie 2018, ora 21.30, Zilele Bucureștiului 2018, Recital de poezie Horațiu
Colaboratori: Lelia Zamani, Andreea Mâniceanu,
Mălăele / Palatul Suțu
Corina Voştinar
Joi, 27 septembrie 2018, ora 19.00, evenimentul „Aromânii – memoria timpului” / Palatul Suțu
Vineri, 28 septembrie, ora 18.30, vernisajul expoziției tematice „Opera Inaccesibilă – Acuarela lui
Muzeul Municipiului Bucureşti
Theodor Aman” / Muzeul Theodor Aman
Toate drepturile rezervate.
Vineri, 28 septembrie, ora 19.00, Spectacolul Amor, mofturi și politică. Cu: Irina Movilă, Marius
Bucureşti în 5 minute - ISSN 2559-5032
Bodochi, Vitalie Bichir, Vlad Brumaru, Dorin Enache, Lorena Sanda, Ana Dumitrescu și Mihnea
Bucureşti, 2018
Ghinea / Casa Filipescu-Cesianu
Sâmbătă 29 septembrie 2018, ora 19.00, Concert Parfum de toamnă, Arlinda Morava și Bucharest Proiect realizat de Primăria Municipiului București
Ladies Cvintet / Palatul Suțu prin Muzeul Municipiului București.