I

ACADEMIA ROMÂNĂ
Autori: SECŢIA DE ŞTIINŢE ISTORICE ŞI ARHEOLOGIE
Alexandru AVRAM prof. univ. dr., Bucureşti, Le Mans (Franţa)
Mircea BABE$ prof. univ. dr., Bucureşti
Lucian BADEA dr., cercetător ştiinţific I la Institutul de
Geografie, Bucureşti
t Nicolae BOŞCAIU membru titular al Academici Române, Cluj
Dan BOTEZATU
t Maria CRISTESCU
dr., cercctJror ştiinţific I, foşî
dr., cercetător .~nioţific l, Institutul de
Antropologie, Iaşi
ISTORIA ROMÂNILOR
Ioan GLODARJU prof. univ. dr., Cluj
Sergiu HAIMOVICI prof. univ. dr., laşi
VOL. I
Theodor IZVORANU cercetător ştiinţific III, Institutul de Arheologie,
Bucureşti MOŞTENIREA TIMPURILOR ÎNDEPĂRTATE
Arrila LASZL6 prof. univ. dr., Iaşi

Dan MONAH dr., cercetător ştiin1ific I, Instinnul de Arheologie, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită
Iaşi

Nona PALINCAS dr., cercetător ştiintific lL Institutul de Arheologie, Coordonatori:

Bucureşti Acad. Mircea Petrescu-Dîmboviţa
Nicolae PANIN prof. dr., cercetător ştiinţific I la înstitutul Acad. Alexandru Vulpe
Naţional de Cercerare şi Dezvoltare pt. Geologia
şi Geoecologia Marină, Bucureşti

t Alexandru PA UNESCU dr., cer,..etător ştiinţific I, Institutul de Arheologie,

Bucureşti

Constantin C. PETOLESCU prof. unîv, Jr., Bucureşti

Mircea PETRESCU-DÎMBOVJŢA membru titular al Academiei Române, I3-Şi
t Gheorghe POENARU BORDEA dr., cercetător ştiinţific I, Institutul de Arheo!Ogie,• ..
Bucureşti

t Adrian RADULESCU prof. univ. dr., Constanţa

t Costîn RĂDULESCU membru corespondent al Academiei Române,

Bucureşti

t V. TUFESCU membru titular al Academici Române, Bucureşti

Nicuiae URSULESCU
Aurel VÎLCU
Alexandru VULPE
prof. univ. dr., laşi, secretarul volumului
dr., cercetător ştiinţific m, Institutul de
Arheologie, Bucureşti
EDITURA ENCICLOPEDICĂ
membru titular al Academiei Române, Bucureşti • Bucureşti - 201 O
 I
EDITURA ENCICLOPEDICĂ
SUMAR
~
f,
Str. Luigi Cazzavillan nr. 17, _sector 1 Bucureşti
Tel., 021.317.90.35; Fax, 021.317.88.42
c~mail: difuzire@universendclopedic.ro I
I
•
www. universenddopedic.ro
www. edituraendclopedică.ro

I
I
Tiparul executat fa Regia Autonomă „Monitorul Oficial"
li
Redactori: Irina ACHIM,
Marcel D. POPA I
Flor;na PANAIT-BÎRZESCU
Tehnoredactor: Mariana MÎRZEA
Argument (E. Simion) ................ .
Prefaţă (D. Berindei)
XIII
XVII
I
Prefaţă la o nouă ediţie (D. Berindei) . , . , .. XX]
Secretar de redacţie: Vanda ANGHEL

Coperta: Anna-Mâria ORBĂN

Cuvânt înainte (M. Petres(:u-Oîmboviţa, A. Vulpe) , .
Cuvânt înainte la ediţia a II-a (A. Vulpe)
xxv
XXIX
I
' i
Lista abrevierilor .. .. XXXII '

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a Romfutiei

INTRODUCERE
Istoria romrulilor.~ Ed. a 2-a, rev. - Bucureşti: Editura
Enciclopedică, 20 I O- 1. Teritoriul şi populaţia României (V. Tufescu) 3
a. Gcneralitdţi ... . 3
l O voi.
b. ReHiful ....... . 5
ISBN 978-973-45-0608-8
c. Clima şi apele 13
Voi. l. - 2010. - ISBN 978-973-45-0609-5 d. Vegetaţia $i fauna 15
e. Soluril.e , , .. , . 16
94(498) f Modificări 11le condiţiilor de mediu in vremurile istorice 16
g. Populaţia 18
2. Mediul natural şi omul (C. Rădulescu, L. Badea, N. Panin, ~- Boşcaiu, S. Haimo\·ici,
© Academia Română M. Cristescu, D. Botezam) ..... . 21
Toate drepturile pentru această ediţie sunt rezervare Edfrurii Enciclopedice a. Ctwtemar - cadru crorwstratigrafic (C. Rădulescu) 21
Metode de datare . 21
Cronologia Cuaternarului .. 22
Urnita Neogen-Cuaternar 22
© Foto George DUMITRIU, planşele nr. 3, 5-14, 16-18, 20-22, 24-35, 37, 49--55, 57, 63, Limita Neogen-Cuaternar în România şî posibila prezenţă a unor urme
66,68 de activitate umană în Bazinul Dacic . 23
Subdiviziunile Cuaternarului şi evolutia faunelor de mamiFere în
România (pleistocen inferior, mediu, superior) l3
ISBN 978-973-45-0608-8
b. Formarea fi evoluţia paleogeograficd a teritoriului României (L. Badea) 25
978-973-45-0609-5, voi. I
c. Oscilaţi& de nivel ale Mării Negre [Î evoluţia climei în Pleistocen (N. Panin) .. 28
 VI SUMAR
SUMAR VII

d. Paleoflora"fţ ev'olu#a climei în Holocen (N .. Boşcaiu) 31 Începuturile şi evoluţia economiei productive 108
e. Contribuţia arheozoologiei la reconstituirea istoriei din neolitic pând la
Începuturile şi dezvoltarea metalurgiei aramei 109
epoca romanit (S. Haimovici} ....... , ..... , ..
35 J\şezări, locuinţe ........... . 111
f Strnctura şi evoluţia rmtropologică a populaţiilor din spaţi'ul carpato-dtlnubian
Manifestări ale vieţii spirituale 119
din paleolitic până în epoca bronzului (M. Cristescu, D. Botez.atu) 40
Legăturile cu zonele vecine şi mai îndepărtare a.Ic Europei
Structura antropologică în epoca pietrei şi a bronzului .... 40
şi Orientului Apropiat
Autohtonism şi migraţii reflectate în antropologie 41
112
Influenţa mediului :;i rnodului de vlaţJ asupra unor pimicnbrir,lţi Pcriodiz;irca şi cronologia rdativ:1 şi ahsolută II2
antropologice, demografice şi patologice .. 42 c. lnceputurile 11i:olitiwlui pc teritoriul Rom,Jniâ (N. Ursulescu) I 14
Bibliogmfie d. Neoliticul timpuriu (N. Ursulescu) .... , ... . 116
43
e. Neoliticul dezvoltat (târziu) (N. Ursulescu) .. . 126
f Eneoliticu.I timpuriu (M. Petrescu-Dîmbovi:;a) 140
Partea I g. Eneo/;ticu! dezvoltat (M. Petrescu-Dîmboviţa) 146
PREISTORIA h. Organizarea socială, religia şi arta în epoca neo-meoliticd (D. Monah) 161
Izvoare arheologice (M. Petrescu-Dîmboviţa, N. Palinca.ş) .. 47
Sisteme religioase şi organizarea socială 161
a. Arheologia. Noţiuni generale (M. Perrescu-Oîmbovîţa) 47 Religia. . 167
b. Arheologia în România. Istoricul cercetdrilor (M. Petrescu-Dîmboviţa) 49 Arta 179
c. Conceptul de cultură şi diversele direrţii în arheologie (N. Pa!incas) .. , .. 53 Bibliografie 189
Cap. I. Paleoliticul şi mezoliticul pe teritoriul Romi1niei (A. Păunescu) . 59
a. Introducere .... Cap. III. Epoca metalelor (A. Vulpe, M. Petrescu-Dîmboviţa, A. Lasz.16) 207
59
Originea şî evolutia omului a. Introducere (A. Vulpe) ... , . 207
62
Economia comunităţilor paleolitice . b. Epoca bronzului 209
63
Importanţa descoperirii focului . Consideraţii generale (A. Vulpe) 209
63
Isroncul cercetărilor palcolttîcc din România . 64
Bronzul rirr:puriu (A. Vulpe) 220
b. Paleoliticul timpuriu (i11ferio1) 65 Metalurgia în Bron;ul timpuriu (M. Petrcscu-Dîmboviţa, A. Vulpe) .. , 232
c. Paleoliticul mijlociu Problema indo-eurnpeană (A. Vulpe) . . . . . . . . . . 236
70
d. Paleoliticul superior.. 76 Perioada mijlocie a epocii bronzului (A. Vulpe) . 244
A·urig~;~cianul
79 Perioada târzie a epocii bronzului (M. Pctrescu-Dîmboviţa) .. , . . . . . . 266
Gravetîanul
82 Marea migraţie egeîcă (A. Vulpe) 281
e. l:fipal.eoliticul ..
88 Intensificarea metalurgiei În perioadele Bronz.ului mijlociu şi târziu
f Afezo!iticul ...
92 (M. Petrescu-Dîmboviţa) 283
Tardenoasianul
92 r. Prim,i epocii a fierului 288
Cultura Schela Cladovei ..
94
Bibliografie .. Istm ic şi caracterizare (A. Uszl6) 288
97
Perioada timpurie (Hallstatt A şi B) (A. L1sz!6) 294
Cap. II. Neo-eneoliticul (N. Ursulcscu, M. Petrescu-Dîmboviţa, D. Monah) 103 Perioada mijlocie (cca 850/800-650 a.Chr.) (A. Vulpe) . . . . . .U5
a. Problema neo!itizdrii (N. Ursule.seu) ............. . 103 Înflorirea si declinul metalurgiei bromului în prima epocă a fierului
b. Caracten'stici generale (M. Petrescu-Dîmboviţa) .. . 108 (M. Petrescu-Dîmboviţa) 341
VIII SUMAR SUMAR IX ---
.începuturile utilizării şi prelucrării fierUlui (A Llsz16)
Arta aurului în Hallstattul timpuriu (A L:iszlO) , .
d. StrUCturi sociale şi credinţe religioase în epoca bronzului fi
în prima epocii a fierului (A. Vulpe)
346
347

351
de-a doua epoci a fierului (HaHstattul tdrziu:
650-450 şi inceputt,rile Latenuluv ±450-300 a.Chr.) . .
a. Structura t'conomică şi socială
b. Civilizaţia
478
478
482
-I
Bibliogmfie ... 5l l
Reprezentarea statutului social în obieaul arheologic . . . . . 352

Hib!iogr!if/e
Credinţe religioase . 366
377
Cap. VI. Spaţiul ca.rpato-dună.rean Ul secolele III--H a.Chr. (M. Babeş, Th. isvoranu)
a. (;ero-dacii de la Dronifrh,1itcs !t1 Burebi)·ttt (M. Babe,)) ..
Modificări în tabloul ctno-istoric J.! Oaciei
517
517
:dl
,~
184.'_·

Dinaştîi geţi şi relaţiile lor cu oraşele greceşti din Pomu! Stâng; primele
Partea a II-a
LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
menţiuni despre daci
Cultura populaţiei băştinaşe în secolele Ill-II a.Chr.
520
523 I
Cap, IV. Dacia înainte de romani (A. Vulpe, Gh. Poenaru Bordea) 399 b. Celţii în spariul mrpato-dunărean (M. Babeş) .. 530
a. !woare scrise (A. Vulpe) . . . .
b. Izvoare numismatice (Gh. Poenaru Bordea) . .
400
409
Caracterizare generală
Baw documentară
530
531 I
c. Tracii. Caracteristici generale fi relaţii cu alte popoare (A Vulpe) .... , , . . . . . 413 Răspândirea . 532
Ţara şi istoria . . . . . 413 537
Civilizaţia ..............
Limba . . . . . . . . . . . . . .
416
417
Băştinaşii

Influenţe
..
reciproce . 539
541
I
c. Bastarnii în răsăritul Daciei (M. Babeş)
Religia..... 418 rl. Emisiunile monetare (Th. Jsvoranu) , . 551
d Vecinii rtlsiiritmi (A. Vulpe) , . . 419 556
Bibliografi'e
Cimmerienii . . . 419
Cap. Vll. Coloniile greceşti dfo Dobrogea (A. Avram, Gh. Poenaru Bordea} 561
Sciţii 421
a. !ntroducr>re (A. Avram) 561
e. Vecinii apuseni (A. Vulpe) 425
b. fntemt'it'l'ea {A. Avum) 563
lllyrii . . . . . 425
Pannonii . . . 428
c. Coloniziîri/e semnd.'lre şi .ame11ajarea uritoriil11r rurale {A. Avram) 571
d. fmtituţiile (A. Avram) 581
Celţii ..... , . . 428
585
J Grupy/ nm-d-n-acic geţi;, d,,d (A. Vulpe) ... 431 e. Emisiunile rnor.f'tare (Ch. Poenaru Bordea)
599
Atest.irea geţilor şi dacilor în izvoarele literare 431 f Culte, asodaţii cultuale, m!endare (A. Avram}
g. AJpectt' t1le cult11rii locale (A. Avram) 61 l
A~emănări şi deosebiri Între geţi şî daci . . . . . 433
h. ,Wonumente de ar/;itecturii. Evidenţa arheologicii (A. Avram) 614
Geografia şi etnografia Daciei 435
Religia . . . . . . . . . . 443 i. htoria politia/ a colo11ii/or grereşti din Dobrogea (A. Avram) 617
Bihliog,afie 459 Bih!iogr,tfie 645

Cap. V. Istoria şi civilizaţia spaţiului carpato-dunărean între Cap. Vili. Burebista (A. Vulpe, I. G!odariu, A. R:ldulescu, A. Suceveanu) 667
mijlocul secolului al VII-iea şi începutul secolului al III-iea a.Chr. (A Vulpe) 465 a. Prelimi1?11rii (A. Vulpe) 667
1. Istoria 465 b. AscensÎw'lta lui Burebista (I. Clodariu) 671
a. Perşii şi campania lui Darius 465 c. Folitita intentă (I. Clodariu) 672
b. Traci şi macedoneni la Dunărea de Jos . .\68 tl. Folitiw extemii. Acţh1nile lui Burebista în 1't'Stul Daciei (I. Clodarîu) 673
2. Sfllrşitul primei epoci a fierului şi formarea civilizaţiei celei e. Rurebista şi politica pontică (A. Rădulescu, A Suceveanu) 674
X SUMAR_ Sl:MAR XI

f Burebifta fi-ROmtJ (L Glodariu) 680 g. Dinamica culturii geto-dacice „clasice" (M. Babeş) 805
g. Caracterul formaţiunii politice a lui Burehista (I. Glodariu) 681 Difuziunea geografică ..... . 806
Bibliografie .. 684 Cronologia ............ . 807
h. Structura economicil (I. Glodariu) 809
Cap. IX. Istoria Daciei de la Burehista pfflă la cucerirea romană
i. Structura sociala (I. Glodariu) 823
(A. Rădulescu, C.C. Peto!escu) 687
j. Viaţa spiritualii (I. Glodariu) 825
11. Politica romană de la DuJ}(lrca de Jos (A. Rădu.Jescu) 687
Scrisul 826
Campania !ui M. Licinius Crassus
Ovidiu la To ,,is şi Dobrngta roman,t în ~CCLJ!ul I t>,Chr.
b. Rt'galitatea dacicii in perioada 44 ~.Chr.~86 p.Chr. (C.C. Pernlesc·u).
688
(_jl_)()
PrcocupJri ştiinţifice
Arta .....
827
829
'
jf;,

700 8.ll
Religia şi practici religioase
Urmaşii lui Burebista 700
Bib/;ogmjie 836
Expediţiile lui Sextus Aelius Catus şi a lui Tiberius Plautius Silvanus
Adianus în loc de încheiere: Con~ţele cuceririi traiane în lumina arheologiei (M. Babeş) 845
702
c. Dacia in timpul regl'!ui Deceb11l (C.C. Peto!escu) 704 851
Indice
Imperiul roman de !a Domitian la Traian .. . 704
Lista ilustraţii/nr 893
Războiul dacic al împăratului Domirian .... . 707
Regatul dacic în timpul lui Decebal .. Lista planşelor ........ . 907
716
Bellum Dacicum al împăratului Traian 720 Tt1bel cronologic ....... . 913
BibliDgrafie .. 752 917
Pkmşe

Cap. X. Civilizaţia geto~dacă din a doua jumătate a secolului al II~lea a.Chr. până la
Începutul secolului al II~lea p.Chr. (M. Babe.ş, I. Glodariu, Th, Isvoranu, A. Vîlcu) . . 757
a. Baza documentară (M. Babeş) 757
b. A.,1czlirile (I. Glodariu) 759
Arhitectura civilă 761
Arhitectura militară 763
Arhitectura religioasă 769
c. Descoperiril.e fimrrarc (M, Babeş) 776
d. Depozite şi tezaure (M. Babeş) 783
e. Tmdiţie şi inm·aţie (M. Babeş) 786
Ceramica .... 786
Unelte şi arme .. 789
Obiecte de port şi podoabă 790
Arta .... 791
Importuri 794
f Emisiuni şi circulaţie monetară (Th. Jsvoranu, A. \.'ileu) 795
Emisiuni locale. Monetizarea îmirarivă {Th. lsvoranu) 795
Monede străine în Dacia (Th. Isvoranu) .. 799
Monedele de aur de tip Koson (A. Vîlcu) 802
 ARGUMENT

Publicăm primele patru tomuri din noua Istorie a românilor. O lucrare amplă,
-
-
ambiţioasă, necesară. Un efort intdectual enorm şi un proiect care va fi dus, nu am nici I '
o îndoială, la capăt. Următoarele patru volume sunt deja gata şi ele vor fi tipărire, sper,
în 2002. Ele se opresc, în ceea ce priveşte reconstituirea istoriei noastre, la 1948. Urmează
ca nu peste multă vreme specialiştii din cadrul Academiei Române şi din universităţile 't 1
I
româneşti să încerce să analizeze, cu aceeaşi obiectivitate şi minuţie, complicata, dramatici
istorie din epoca totalitarismului. N-au făcut-o până acum decât parţial şi cu semimenrul
că, pentru a avea o justă viziune globală, trebuie să mai treacă puţin rîmp. Îi aşteptăm,
cu încredere, să-şi ducă proiectul până la sfârşit. Să se îndmple acest fapt împorrant şi
anume ca, într-o cultură în care iniţiativele măreţe se opresc, de regulă, la jumătatea
drumului, o lucrare de anvergură - cum este Istoria de fată - să fie ridicată până la
acoperiş şi, deasupra lui, săgeata ultimă, aceea care pipăie ad:încurile infinitului, să fie
bine Îlxată.
De ce un TrittlU de istorie a mm/inilur şi de ce atâta grabă pennu a-l alcătui?! O Întrebare
pe care, În ultimii ani, am .mzil-o de multe ori. Scepticii cbtîna din cap, alţii, de-a dreptul
ostili acestei idei, au protestat în presă sau au recurs la vechea noastră armă de arac,
zeflemeaua, pentru a minimaliza acest proiect de interes naţional şî pentru a descuraja
pe cei care doresc, tntuşi, să-l realizeze. S-a spus chiar că a pregăti un Tratat de istorie
sau un Dicţionar general al !iter,uurii române ar fi dovada unei megalomanii de tîp
totalitar ... Asemenea analogii sunt, după mine, neinspirate şi arată că, pe dinăuntru, suntem
încă prizonierii unor grele prejudecăţi. Prejudecam, întâi, că nimic nu se poate face tcm;inîc
la acest meridian spiritual şi prejudecata că tot ceea ce reuşim să facem trebuie să fie,
neapărat, derizoriu. În spatele lor stă ideea, mai gravă, că asemenea lucrări cuprinzătoare
ar fi, azi, inutile... Auzim mereu: epoca naţiunilor a trecut, epoca scatelor culturale de-abia
începe ... La ce bun, atunci, un Trat1lt în zece volume despre o istorie în care există, şi
aşa, prea multe statui, prea multe mituri şi mult prea mulţi eroi care ne împiedică să
intrăm în Europa?!...
Cei care au gândit şi au realizat această Istorie 11 românilor n-au luat în seamă acest
scepticism şi n-au urmat nici pe cei care cred că numai demolând miturile naţionale
vom putea deveni buni europeni. Ei şî~au văzut de drum şi au scris studiile ce urmează.
 --~-------------------------------------
XJV ARGUMENT ARGUMENT xv

Îi felicit şi, în calitatea· pe: care o am, le exprim gratitudinea instituţiei pe care noî, toţi, operă vastă nu iese din neant. Sunt prea cunoscute încercările anterioare (de la
încercăm s-b servim cu devotament. Românii merită să aibă o istorie integrală, nici Kogălniceanu, Alexandru Papiu Ilarian, Hasdeu, Xenopol până la Nicolae Iorga şi
mitizamă, nici minima1iz.amă, o istorie scrisă, aşa cum cerea Braudel, cu opasiune exi'gentă. Constantin C. Giurescu) pentru a le mai comenta. Ele fac parte din zestrea noastră
Dar poate lsroricul de azi să-şi stăpânească pasiunile şi să-şi impună această exigenţă intdecruală şi constituie puncte de plecare pentru noile sinteze. Sinteza pe care o oferă,
maximă într-o ştiinţă totalizantd, cum numea Jean-Paul Sartre istoria?! O ştiinţă care azi, Academia Română încearcă să valorifice numeroasele documente descoperire între
rinde sau ar trebui să tindă spre o obiectivitate maximă?! ,,L'histoire se fait sans se connaître" timp şi, totodată, încearcă să valorifice libertatea pe care poporul român şi-a câştigat-o
scrie filosoful în Critique de la raison dia!ectique. O _propoziţie pe care istoricul Fernand în 1989. Este bunul comun cel mai de preţ pc care îl avem. Libertatea, în cazul şriinţei
Hraudd_o pune la începutul cărţii sale despre !dentitatea Franţei (1986). Propm.itia poate istorice, înseunnă înainte de orice libcn;itca de a spune integral :1devărul despre cci"'.l cc
I! înţd1..',1s:l în mai multe feluri }i l1raudd enragc din ea ideea unel ~dinte care se bizuie a fost înaintca noastră, adică [ibcrtatca de a conjuga l'ericit pasiunetJ cu exigrnţtl.
pe „l'exdusion du coeur". Istoricul trebuie să _se condamne singur la un fel de „tăcere
personală" şi să scrie, de pildă, despre istoria ţării sale: ,,ca şi când n-ar fi" (Charles PCguy).
Acad. EUGEN SIMION
Chestiune dificilă, istoricul este şi d, să nu uităm, un om, şi cel mai obiectiv dintre
Preşedintele Academiei Române
cei care slujesc această ştiinţă fără inimă nu poate face abstracţie, toruş:i, de subiectivi-
tatea lui. Reuş~te el, oare, să-şi pună între paranteze viaţa interioară, opţiunile, fumasmde,
pc scurt: ,,se purger de ses passions", cum recomandă Braudel? ... Răspunsul ar fi că istoricul, 2 noiembrie 200 I
ca şi filosoful, trebuie să încerce. Voinţa de a fi obiectiv este chiar primul semn al
obiectivităţii. Într-o lume saturată dramatic de evenimenţial, istoricul, dacă nu atinge
perspectiva eternităţii (cine o ninoaşte? care sunt culorile ei?), să facă mărar efortul de
a depăşi evenimenţialul, conjuncturalul, orgoliul naţional, subiectivitatea... ,,Declar o
dată pentru totdeauna --- scrie Braudel în Introducerea la splendida sa carte despre
identitatea Franţei-: iubesc Franţa, ca şi Jules Michelet, cu aceeaşi pasiune exigentă
şi complicată; fără a distinge între virtuţile şi păcatele ei, Între ceea ce prefer şi ceea ce
accept mai puţin; dar această pasiune nu va interveni deloc în paginile lucrării mele; o
voi ţine cu grijă la distan~ă, dar se poate ca ea să se strecoare, să mă păcălească, oricât
de mult aş supraveghea-o; şi, pe parcurs, voi semnala eventualele mele slăbiciuni; c.1ci
ţin să vorbesc despre Franţa ca şi când ar fi vorba de o altă ţară, de o altă naţiune ... ",
O pasiune exigentă: minunate cuvinte, ireproşabil program. Îl pOate însă istoricul
respecta integral? Poate el să-şi dimfoe „ecuaţiile personale", miturile, obsesiile, confluenţele
obscure ... din discursul său asupra unei istorii saturate la rândul ei de ecuaţii personale,
mituri; obsesii individuale, confluenţe obscure şi ideologii subiective?!... Interogaţie
deschisă... Când citim pe Jules Michclet sau pe Nicolae Iorga vedem cum subiectivitatea
nu este deloc eliminată din naraţiunea istorică. Dimpotrivă, o puternică, neînfrântă
.,ecuaţie personală" reînsufleţeşte şi colorează faptele trecutului ... Şi atunci? Atunci rămâne,
repet, voinţa de adevăr a istoricului şi efortul lui de a fi obiectiv într-o disciplină care
sn1diază acte şi întâmplări subiective ...
Tratatul de faţă, coordonat de acad. Dan Berindei şi acad. Virgil Cândea, încearcă
să împace pasiunea cu exigenţa. Dorinţa noastră, a tuturor, este ca Academia Română
să dea românilor şi celor interesaţi de istoria lor o operă, într-adevăr, totalizantd (în sensul
sanrian, semnalat mai înainte), adică o operă lucidă, dreaptă, cuprinzătoare (cât este
omeneşte posibil şi cât ştiinţa istorică actuală permite), în fine, o operă care să nu
înfrumuseţeze istoria noastră, dar nici s-o denigreze în chip abt:rant. Desigur, o asemenea
 PREFAŢĂ

Istoria rămâne, cum scria Kogălniceanu, ,,cartea de căpetenie a popoarelor", iar

„trebuinţa de istorie naţională", spunea tot el în 1843, ,,ni este neapărată". Omenirea
se află într-un proces în care, treptat, distanţele dintre popoare se vor reduce, dar tot
astfel cum statele cele mai avansate s~au încadrat proceselor de apropiere şi unificare
păstrându-şi trăsăturile proprii şi probabil pentru încă lung,\ vreme şi noi trebuie să ne
încadrăm lor ca români, intrând cu zestrea noastră spirituală în hora cea mare a naţiunilor
comînenrului european şi a întregii umanităţi. Istoria are încă menirea, pe care i-o dJ:dea
cu veacuri în urmă eruditul cronicar Miron Costin, ,,ca să nu se uite lucrurile şi cursul
ţării". LipsÎ{Î de o cunoaştere şi Înţelegere clară a propriei lor deveniri, românii ar fi grav
afectaţi în complicatele şi complexele procese în faţa cărora eî se află. Cunoaşterea iscorieî
naţionale este firesc cuprinsă printre priorităţile acestui început de mileniu. Prin lucrarea
de faţă, Seqia de Ştiinţe Istorice şi Arheologie încearcă a răspunde acestei proYocări.

Acest volum deschide seria de volume consacrate Istoriei românilor, care se realizează
ca unul dintre proiectele fund:1memale ale Academieî Române. În cursul acestui an şi
în 2002 vor mai apărea cpr volume, cuprînz..înd procesele istorice până la 30 decembrie
1947. Un al IX-iea volum urmCază să fie înr:ocmit în anii ce vor veni, fiind consa.:rat
perioadei l 948~ 1989, iar într-un al X,lea volum va fi expusă istoria naţională din timpul
ultimului deceniu a1 mileniului trecţa şi,dîn ceJ următor al noului mileniu, marcându-se,
în p<.1.rtea sa finală, încheierea etapei Je tranziţie· şi h:nrarea României în structurile
euroatlantice. De asemenea, seria va fi întregită printr-un volum în care va fi înfăţişară
dezvoltarea istoriografiei româneşti în ansamblul său.

Volumele vor realiza, în această amplă sinteză, bilanţul cunoştinţelor oferite de sursele
istorice şi al concluziilor lucrărilor de interpretare pe care ni le pune la dispozîţie
istoriografia noastră modernă şi contemporanii după o evoluţie de două veacuri - de
Ia Kogălniceanu şi Băkescu şi până la începuml mileniului al Hl-lca-şi de au menirea
de a căuta să înfa.ţişeze, cu echilibru şi măsură, stadiul cunoaşterii istorice privind
începuturile cele mai îndepărtate şi pâ.nă în apropierea zilelor noastre. Ele reprezintă o
lucrare ştiinţifică de mari proporţii, dar, în acelaşi cimp, au rostul de a contribui, în
complicatele şi comrazicătoarele procese ale tranziţiei, la clarificări şi lămuriri.

Î
 XVlll PREFAŢĂ
Întârzierea.întotmifii -volumului al IX-lea îşi" are ţn~tivaţiile sale deoarece tratarea etapei
1948-1989 'implică cunoaşterea aprofundată a surselor - interne şi externe-, multe
dintre ele intrate de curând, iar altele care continuă sau aşteaptă încă să intre în circuitul
~riinţific. De asemenea, realizarea acestui volum presupune o anumită distanţare, prin
care să se evite a se ajunge la o abordare politică şi nu la una ştiinţifică. Cele patru decenii,
care s-au încheiat la 22 decembrie 1989, înfăţişează o complexitate tematică deosebită,
etape diferenriate, drame, dar şi unele realizări indiscutabile. Totodată, trebuie avură în
vedere nuanţat înc.1.drarea şi evoluţia aqiunilor de politică externă ,1lc Rom5nici în cadrul
intcrnaţion,11. Oricum, un hibnţ care .o\ poJ.1:l fi realizat, cu m:'lsur;J_ şi et.:hiribru, la nivdul
celor opt volume anterioare, impune încă zăbava ·câtorva ani.
, patriotic al realizatorilor primului volum de a trata negativ pe '.,invadatori.i" ro.man.i şi
Sub auspiciile Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie, s-a recurs -- pentru desemnarea
coordonatorilor şi realizarea echipelor de autori~ la cei mai buni specialişti ai etapelor
tratate. Autorii şi-au expus firesc propriile opinii, iar coordonatorilor le-a revenit munca
dîficilă a unificării şi uneori a rezolvării unor situaţii dificile. Neîndoielnic că, în ansamblu,
s-a căutat ca, în măsura posibilului - ţinând seama de izvoarele existente, de opţiunile
şi prestaţiile aurarilor, de diferenţele impuse de diferitele perioade istorice--, să fie a,;igurat
un caracter organizat, relativ similar şi unitar volumelor.
O problemă care a fost repetat dezbătută a fost cea a denumirii pe care s-o poarte
sinteza, unii dintre membrii Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie pronunţându-se pentru
formula Istoria României, dar majoritatea s-a oprit asupra celei de Istoria românilor. Prin
această denumire se revine la cca care a fost atribuită marilor lor sinteze de AD. Xenopol,
N. Iorga şi C.C. Giurescu în perioadele anterioare celei totalitare şi, totodată, se oferă
ocazia tratărîi isrorieî întregii naţiuni din cadrul statului şi din afara hotarelor. Evident,
minorităţile au fost avute şi ele în vedere în cuprinsul lucrării, unele fiinţând de aproape
un mileniu, iar altele pătrunse ulterior în spaţiul teritoriului naţional" al românilor.
După marile sinteze evocate pe care le-au realizat A.D. Xcnopol, N. Iorga Şi
C.C. Giurescu, perioada totalitară comunistă a fost inaugurată, pe plan istoriografic, prin
manualul de Istorie ,1 României al lui Mihail Roller, răsturnător al valorilor şi al adevărului,
prin care şi pe plan social-politic, dar şi pe plan naţional, s-a căutat să se schimbe sensuri
ale istorici, supradimensionâ.ndu-se unele aspecte ale trecutului, ignorându-se altele şi
falsificându-se multe dintre de. Era încercarea de a se transmite către elevi o dimensiune
deformată a unui trecut, urmărindu-se de fapt a se rupe rădăcinile dragostei de patrie
şi a se pre'găti transformarea ţării într-o provincie a unei mari puteri vecine!
Cea de-a doua sinteză a ultimei jumătăţi de veac urma să fie o sinteză de Istorie a
Ron-zâniei în şase volume. De dara aceasta, Roller fiind înlăturat de pe poziţiile sale de
dictator al istoriografiei, a avut loc o revenire la izvoare şi o treptată. atenuare a poziţiilor
extreme. Pregătîrea volumelor, în cadrul Scqiei de resort a Academiei şi a institutelor
ei, s-a desfăşurat Într-o etapă ceva mai favorabilă muncii de cercetare, în care istorîografia
românească a putut să se manifeste în condir,ii diferite de cele ale 1.:umplitelor decenii
XIX
PREFAŢĂ
anterioare, ceea ce avea loc paralel şi cu treptata dezlipire politică de Uniunea Sovietică,
încununată prin declaraţia din aprilie 1964 şi prin jumătatea de deceniu, etapă Încheiară
însă, din nefericire, treptat, mai ales în anii '80.
Din cele şase volume preconizate a fi publicate au apărut efectiv patru. Curăţate de
balastul ideologic, impus de împrejurările atunci existente, ele îşi ~ă:tre~ză,. în parte ~:l
:n
puţin, valoarea, însumând bilanţul cercetărilor realizate până atunci difente <lome~111.
În 1980 a fost proiectată o nouă ediţie, de fapt un nou tratat, dar proiectul nu s-a realiza~
deoarece imixtiunile factorului politic deveniseră din nou puternice şi mai ap:lrusc.ră ŞI
nocîvcle teorii tracomanice, susţinute de o parte a factorilor politici. Izbindu-se Je re! uwl
de a „vedetiza" doar pe daco-geţi, trecând şi Congresul internaţional de ştunţe JStonce,
căruia îi era destinată noua ediţie, proiectul n-a mai fost concretizat.
După 22 decembrie 1989, după rena.şrerea Academiei Române şi re~igo.~area i:rorio-
grafiei, în noile condiţii istorice ale libertăţii, s-a ridicat proble~a ~eal1zăru unui tratat
de istorie, la sfârsitul mileniului al JI~lea şi la începutul milenmlu1 al III-iea. Tratatul
urma să sintetiz~ze realizările istoriografiei naţionale, folosind nenumăratele izvoare
acumulate, fără nici o condiţionare politică, în spiritul adevărului istoric şi a deplinei
sale respectări, cu măsură, sine ira et srtJdio.
Realizarea proiectului a întâmpinat ob~racole. Lipsa sau puţinătatea. fondu:ilor, slăbire~
legăturilor dintre Academie şi institutele de cercetare, autorii de c~p1tole fond recrutaţi
numai prin libera lor decizie, s-au numărat printre acestea. Totuşi, Trat~t\1~ a ~utut să
fie realizat prin contribuţia majorităţii membrilor Seeţîei, prin cer~~.tăton .a~ msmutd~r
şi din cadrul universităţilor ori din aJre instituţii de cultură. SpnJJnul şi mdemnunl~
conducerii Academiei şî în speciaJ ale acad. Eugen Simion, iniţial vicep:eşedinte,.iar ap~l
pre..şedinte al înaltului for, care s-a implicat cu o adevărată pasiune în realizarea pro1ecr.ulm,
a fost, de asemenea, de toată însemnătatea.
Tratatul, conexat stadiului actual de dezvoltare a istoriografiei mondiale, răspunde
unei necesităţi ştiinţifice, este lucrarea-bilanţ pe care istoricii_ rorr:âni ~~ebui~ s-o ~ibă l~
îndemână la început de mileniu şi, totodată, să o poată ofen soc1etăţ11 romaneşu, ca ŞI
i.:olegilor de peste hotare. Este o realizare de interes naţional. Prin acea st ă lucrare .vor~
clarificate confuzii care au înflorit" în ultimii ani; se vor pune capăt, totodată, denigrăm
unor personalităţi istorice, ;xagerărilor „demîtizării", ,,aruncării copilului o dată ~u ba~a".
Tratarea istoriei reimră astfel în mâinile isroricilor specialişti, domeniu în care s-au nnplicat
deseori după decembrie 1989 cei chemaţi, dar şi cei nechemaţi. În nici un alt domeniu
ştiinţific nu s-a asistat la acest fenomen de „invazie" al nespecialiştilor ca în cel al
istoriografiei, mulţi din afara profesiunii, fără studii de speciali~ate,. ~o~side~ându-se
îndrituiţi a da seminţe şi nu doar în istorie contemporană, dar chiar ş1 111 tstone Yeche,
medie sau modernă!
 PREFAŢA
XX
PREFATĂ LA O NOUĂ EDITIE
' '
Lucrarea de.faţă răspll.ride, neîndoielnic, miei ne2esităţi a societăţii noastre şi misiunii
care-i revine istoriei ca liant al cetăţenilor României. Nădăjduim ca ea să fie percepută
ca atare şi să existe dorinţa ca volumele ei să figureze în rafturile bibliore~ii fiecăruia.
Apariţia volumului de faţă, iar apoi, succesiv, a celor următoare din Istoria românilor
vor reprezenta evenimente benefice nu numai pentru ştiinţele istorice, dar şi pentru
complexul proces de tranzîţie pe care-l străbatem, pentru normalitatea şi stabilitatea pe
care le dorim a fi instaurate.

Acad. DAN BERINDEI

Preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice
şi Arheologie a Academici Române
Când proiectul tratatului a fost iniţiat ca una din lucrările fundamentale ale Academiei
Române, împrejurările erau departe de a fi prielnice. Am asumat arunci, în 1993, o sarcină
deosebit de grea, dar totodată mai mult decât necesară. Ţara se găsea la Început de drum
nou. Noi istoricii eram datori să oferim naţiunii un reazem, s-o ajutăm să meargă mai
departe pe o cale care nu se anunţa şi care nici n-a fost şi nici nu este încă uşoară. Învăţătura
ne-o trasase cu peste un veac şi jum:ltate în urmă Mihail Kogălniceanu, unul dinrre marii
ziditori ai României moderne şi totodată unul din ctitorii istoriografiei moderne rorn1neşti.
Citam arunci din celebra sa leqie de deschidere a cursului de istoric naţională din 1843
definiţia pe care el o dăduse istoriei - ,,canea de căpetenie a popoarelor" şi de asemenea
pledoaria sa pentru istoria naţională, el considerând că „trebuinţa de istorie naţională"
era „neapărată" românilor.
Această „trebuinţă" se înfo.ţîşa cu atât mai mare după decembrie 1989, când trebuia
să ofuim publicului inţercsat - nu numai specialiştilor - o istorie a trecumluî de la
timpuriie cele mai îndepărtate ale înaintaşilor noştri şi până la istoria recentă. ,,Volumele
vor realiza, anunţam atunci în prefaţa celui dintâi volum, bilanţul cunoştinţelor oferire
de smsele istorice şi al concluziilor-lucrărilor de interprccare pe care ni le pune la d!spw_i~ie
istoriograt1a noastră modernă şi contemporană după o evoluţie de două veacuri -- de la
Kogălniceanu şi Bălcescu şi până la începutul mileniului al III-iea - şi de au menirea
de a căuta să înfatişeze, cu echilibru şi tnăsură, stadiul cunoaşterii istorice privind
începuturile cele mai îndepărtate şi până în apropierea zilelor noastre. Ele reprezintă o
lucrare şriînţîfid de mari proporţii, dar, În acelaşi timp, au rostul de a contribui, îri.
complicatele şi contra.zicătoarele procese ale tranziţiei, !a clarificări şi lămuriri''.
Când am pornit la realizarea proiectului, ne-am co!1fruntat timp de ani de zile cu
mari greutăţi materiale, pe cue aveam să le depă.5Îm doar când volumele au început să
se închege şi i.:ând am primit sprijinul autorităţilor şi în primul rând pe cel al Parlamenrului.
Trebuie să evidenţi~z implicarea în proiect a majorităţii colegilor mei din Seqia de Ştiini;e
Istorice, care şî~au asumar - şi cea mai mare parte au şi realizat - capitole, părţi sau chiar
coordonări ale volumelor. Lor li s-au adăugat zeci de specialişti c.:are ni s-au alăturat. Cele
nouă volume (în zece tomuri) până acum apărute sunt rodul muncii a peste o sută de
autori, unii cu contribuţii mai restrânse, alţii cu părţi întregi. A dominat principiul
XXII PREFAŢA PREFATA XX!ll

voluncariatulu_i,•aI implicării benevole într-o îmrep'rindere ale cărei începuturi au părut
iniţial destul de incerte. Trebuie evidenţiat şî eforturile secretarei ştiinţifice a Seqiei, care
şi-a asumat şi ea, cu devotament şi dăruire, această cauză. În calitatea pe care am asumat-o
timp de 13 ani de preşedinte al Sec'ţici - bucurându-mă pentru aceasta de votul de
încredere al marii majorităţi a membrilor ei, repetat în trei rânduri - am considerat
realizarea Tratatului ca o sarcină de onoare. M-am străduit să prestez o coordonare eficientă
ale unor operaţii extreme de complicate, să atenuez fireşti asperităţi omeneşti şi să
construiesc punţi, în aşa fel încât marca lucrare să poată fi dusă la bun -~fârşit. Trebuie
s;l {.'.Xprim mulţwniri deosebite cdui mai di.:ient preşedinte al perioadei recente al înahului
n0stru for, academicianului Eugen Simion, care a înţeles însemnătatea deosebită a
proiectului şi i-a acordat nu doar întregul său sprijin ci ne-a şi ajutat prin necontenite
îndemnuri să ducem la bun sfârşit această operă.
În anii 2002, 2003 şi 2008 au fost publicate zece tomuri reprezentând primele nouă
volume ale marelui proiect, prin care s-a acoperit întreaga istorie a spaţiului ţării noastre
şi al naţiunii române până la sfârşitul anului 1947. Ultimul volum, preconizat iniţial să
fie extins până în 1989, urmează, după toate probabilităţile, să fie divizat în două părţi
Tratatul lst01ia românilor, denumire care a îngăduit să fie cuprins în volume procesul
de devenire al fntregi.i naţiuni, urmându-se şi tradiţia sintezelor anterioare realizate succesiv
de A.D. Xenopol, N. Iorga şi C.C. Giurescu, a răspuns unei necesităţi ştiinţifice în prag
de nou mileniu, după o jumătate de veac de dictatură şi totalitarism şi a contribuit la
limpeziri necesare societăţii noastre într-o frământată perioadă de tranziţie şi de confuzii.
Interesul manifestat de cititori, necesitarea acută de a se păstra istoriei locul care i se cuvine
\n evoluţia pe mai departe a societăţii noastre, cultivarea identităţii noastre continuând
să fie acută tocmai în condiţiile inregrării noastl'e europene, ne-a îndemnat s.ă ne angaj.lm
în aqiuuca de înfaptuirc a acestei a doua cdi\ii n:vimitc a unuia dintre cele mai imporLrntc
proiecte ale Academiei Române. Primele volume ale acestei ediţii sunt oferite publicului
în acest an. Treptat, într-un răstimp pe care l-am dori cât mai scurt, ele vor fi întregite
în anii ce vin prin cele următoare, continuându-se totodată pregătirea celor din urmă
volume ale acestei lucrări de bază a culturii noastre.
Acad. Dan Berindei
Vicepreşedinte al Academiei Române
Preşedinte de onoare al Seqiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie

(sau două volume), cea di_mâi cuprinzând eqpa până în 1965. Nădăjduim să fie adăugat
seriei şi volumul de analiză istoriografică iniţial preconizat, De asemenea, se impune ianuarie 201 O
întocmirea unui volum, într-un viitor nu prea îndepărtat, referitor la cele două decenii
următoare lui 22 decembrie I 989, prezentate şi supuse unei analize obiective, nepartinice
şi apolitice.
Din 2002, când au apărut primele patru volume au treCLtt opt ani, între timp aceste
volume sunt epuizate şi de asemenea şi celelalte patru apărute în 2003. Cinci mii de
exemplare din fiecare volum au fost achîziţionate şi se află astăzi în multe case. Cititorii
au dat certificatul de utilitate şi de calitate Istoriei români/.or, încurajându-ne pe cei care
am realizat proiectul să stăruim în înfăptuirea lui. A fiinţat şi o ostilitate la adresa
proiectului, i s-au dat şi interpretări politice forţ-ate unor deficienţe, ine"feme la o lucrare
de atare amploare, i s-au atribuit proporţii nl.".fireşti şi mai ales s-a încercat să se prezinte
generalizam la toate volumele lipsurile care efectiv n-au putut fi reproşate - şi în acest
caz parţial!-· decât unui singur volum. Această nouă ediţie este şi un răspuns dat indirect
unor critici uneori pătimaşe şi nedrepte de acest fel.
Dar o nouă ediţie s-a impus şi din alte considerente, nu doar din pricina epuizării
în majoritate a volumelor. Realizarea relativ rapidă a marelui proiect, ritmul iniţial, dorinţa
de a duce la capăt proiectul Într-un răstimp cât mai scurt impun o atentă revizuire.
Totodată, numărul ridicat de noi lucrări apărute au creat şi unde noi perspective, la
aceasta adăugându-se şi fireasca dorinţă a autorilor de a completa, a aduce la zi, mai ales
ţinând seama de evoluţia ştiinţei istorice pe plan general, ceea ce realizaseră. Înfăptuirea
unei noi ediţii s-a impus, în consecinţă, ca necesară, ca un act firesc. Este ceea ce s-a
realizat sau este în curs de a se efectua pentru a se oferi cititorilor într-un răstimp pe
care l-am dori cât mai scurt, o ediţie revizuită, Întregită şi adusă la zi a celor nouă volume,
oferind nu doar o retipărire, ci o lucrare întocmită şi completată la nivelul anului 201 O.
 CUVÂNT ÎNAINTE

Primul volum al Istoriei ţării noastre tratează dementele de bază ale evolu~ieî
cultural~istorice, de la apariţia omului pe teritoriul României până la cucerirea romană.
Cuprinde o secţiune introductivă şi două mari p<lrţi: ,.,Preistoria" şi ,_.la începururile istoriei"
(prnroistoria propriu-zis"J.).
Într-un prim capitol al „lntroduceriî" se face cart1cterizarett geografică a teritoriului
şi populaţiei României, valabilă pentru toate volumele.
Teritoriul României prezintă anumite particulari{ăţÎ geomorfologice, hidrografice,
pedologice, reflectate în domeniul climei şi, respectÎv, al vegetaţiei şi faunei. Principalele
coordonate ale acestui teritoriu sunt: cununa Carpaţilor, Dunărea care adună aproape
toate apele ce izvorăsc din Carpaţi, şi Marea Neagră. Aceste trei elemente geografice
fondamentale sunt reunire prin expre~ia spaţiul carpato-dunărean, care implică în mod
logic şi pe cea de pontic. Această denumire desemnează doar situaţia geografică actuală
a României şi nu presupune implicit şi o permanenţă cu!rurnl-istorică sau de orice alră
n-1rnră. Subtitlul primului volum - /1,foştenirta timpurilor hulepiirtate - se jusrifică prin
faptul că orice civilinţie este oricum legată de trecut, independent şi indiferent de relaţiile
directe sau indirecte cu :1.ite civilizaţii care au înflorit o vreme pe teritoriul respectiv. Pe
lângă o inevitabilă relaţie genetică, oricât de slabă \'a fi fost, există incontestabile ampr1.:me
psihologice, determinate desigur şi de mediul ambiant, sau lingvistice, care explică unele
particularităţi ale graiurilor romanice <li~J3alcani, ale limbii române în special şi, fară
îndoială, vor fi influenţat şi limbile n~cunoscure (indusiv ..cele tracice), care s--au vorbit
în trecutul îndepărtat pe aceste tărârpurL Ca să nu mai vorbim de elemente ernografice
şi etnologice (simboluri, obiceiuri etc.), al căror sens a fost schimbar prin prelnarea lor
succesivă de diferite etnii cu culturile lor specifice, dar care au persistat formal până în
zilele noastre.
Partea l a acestui volum acoperă cea mai mare durată a istoriei României, din paleolitic
până la prima perioadă a epocii fierului inclusiv. Pre-z,entarea pe etape a acestei perioade
este însoţită de dovezile arheologice, arheowclogice şi antropologice etc., privind modul
de viaţă a populaţiilor ce au locuit pe acest pământ. Această lungă perioadă, de aproximativ
un milion de .ini, ocupă un loc de primă importanţă în ansamblul iswriei României,
aflându-se la temelia Întregului edificiu al evoluţiei ulterioare. În acest sens, studierea,
în mod interdisciplinar, a civilizaţiilor străvechi şi a celor tracice (gem-dacice) până la
-----------------~--------------------
XXVI CUVÂNT ÎNAINTE- CUVÂNT ÎNAINTE XXVII

cucerirea romană, rCprezinfă moştenirea trecutului, importantă pentru a putea înţelege
mai bine evolll.ţia ulterioară a istoriei poporului român, din evul mediu până în prezent.
În acest context, un deosebit interes îl reprezintă, fireşte, particularităţile cultural-
istorice ale României din această perioadă, în strânsă legătură cu evoluţia culturilor
europene, îndeosebi ale acelora din sud-estul Europei, dar şi cu civilizaţiile evoluate ale
Orientului Apropiat.
Prin particularităţile sale, istoria României din acţasră vreme ocupă un loc însemnat
în cadrul isrnri,·î vcchi-univcrsa!e, prin originalitatea sintezelor ctno•cuiturale, care au
wntribi1ir la îmbncyl\Îrca civiliz:1ţîci cumpene. În acda.şi iimp, sp;1\iu! carpalo•-dun;lrc,n,
prin poziţia sa geografică în această parte a Europei, a constituit o arie de convergenţă
a civilizaţiilor, în care au fost asimilate şi apoi difozate numeroase bunuri ale civili:?.aţiilor
europene, ceea ce subliniază necesitatea ctmoaşterii istoriei acestor timpuri, precum şi
a locului ei aparte în comexml isrorieî europene.
Partea a II-a a volumului de foţă cuprinde o perioadă relativ scurtă, de drca 600 de
ani, 'in care prezcn~a izvoarelor scrise alături de cele arheologice, ne îngăduie o abordare
nominală a fenomenelor istorice, "În sensul îmbinării evoluţiei culturale cu cea a faptelor
istorice. E,;te „protoistoria", în sensul mai restrâns, ,,protoisroria Daciei", cum îşi parafraza
şi Vasile Pârvan, principala sa operă, Getica.
Punctul culminant al istoriei Daciei pre-romane îl reprezinră fără îndoială răstimpul
cuprinz..1nd domniile regilor Burebîsra şi DecebaJ, reflectat arheologic în ceea ce se înţelege
prin „civilizaţia gero-dacă din perioade de maximă dezvoltare" (cap.VIII~X).
Un capitol special (ca.p.VII) este consacrat istoriei şi civilizaţiei greceşti din coloniile
vesr-ponrice din Dobrogea. Indiferent cum judecăm ponderea influenţei pe care aceste
oraşe-stat au exercitat-o asupra evoluţiei populaţiilor locale, istoria acesmr oraşe constituie
parte integranră a istoriei României şi justifică astfel ampla lor prezentare aici.
primul rând stadiul actual al cercetării şi diversele opinii formulate, chiar şi pe cele
contradictorii.
Astfel de confruntări de păreri există şi între autorii prezentului volum. De aceea am
găsit de cuviinţă să redăm diversele int:rpretări prin ~presii de fel~l „autorul a:~sror
rânduri crede ... " etc. Este bine să se şne de către publicul larg, că m ceea ce pn'-eşre
probleme majore, precum cea indo-europeană, a aşa--numitei mari migraţ~i ~gei~~• a
interpretării pasajului din Herodot IV93-~6 desp:·e .~eli.gia_geţilor sau a pr~d1mrnanrlo~
ascensiunii lui Burebista şi altele, s-au expnmat opmu d1feme care, fiecare m parte, deşi
bogat argnru.e, 1 tată de exegeţi, nu ofen1 o so!uţ_ie definitiv;}. ~ri1~ modul de pt:zcnur:
din volumul de fată, cititorul este informat corect asupra sradmlu1 problemelor m cauL..a
şi va putea să pre~ete puţin înainte de a se avânta în direqia unei int~rpr~etări anum~:
Ţinem totodată să precizăm că fiecare autor răspunde pentru ceea ce a sens. ~ordonato1 u
nu au intervenit în textele de faţă decât în măsura în care a fost necesar sa se respecte
unitatea formală a volumului.
Alegerea bibliografiei a reprezentat, de asemen:a, o oper~ţie d:,Iica:ă în mod_ul de a
selecta lucrările cele mai reprezentative din domenml respectiv. Avand.m vedere ime~sa
literatură de specialitate, suntem perfect conştienţi că oricât ne-am strădui, alegerea răm:ne
într-o mare măsură subiectivă. În general s-au citat, în ediţia de faţă, opere apărute pan~
la începutul anului 2000, data de încheiere a formei iniţiale a textului. În unele cazun
s-au imrodus în text şi lucrări mai recente, chiar şi din 2001.
Nici forma de prezentare a bibliografiei~ lucrări generale/lucrări speciale - nu e~te,
poate, cea mai fericit aleasă. O discutare a literaturii de speciali~ate la fi~care subc~p1rol
ar fi fost ideală, dar cuprinsul, şi aşa foarte mare, al volumul~1 de faţa nu p~rm1tea o
astfel de fărâmiţare. Sperăm totuşi că cititorul interesat va găsi tot ce are nevote pentru
a-şi adânci studiul în domeniile dorite.

•
Acad_ MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVITA
ŞI

În realizarea acestui prim volum ne-am izbit şi de o serie de greutăţi pe care am încercat, Acad- ALEXANDRU VULPE
după pu.terile noaBtre, să le depăşim. O primă dificultate este cea a comunicării, datorată
limbajului specific diferitelor discipline, mai ales în cazul celor din partea introductivă,
dar şi din capitolul dedicat celei mai vechi perioade a preistorieî, paleoliticul. La fel, în
partea a II-a, numeroasele citate din autori greci şi latini au fost prezentate, acolo unde 13. X. 2001
s-a considerat că este absolut necesar, şi în original, alături de traducerea în română.
Procedând astfel, volumul de faţă se adresează În egală măsură, atât specialiştilor în
preistorie şi istorie antîcă şi studenţilor din aceste domenii, dit şi unui larg public
intelectual. Cititorul studios va găsi în bibliografia ataşară fiecărui mare capitol principalele
lucrări care îl vor ajuta să aprofundeze problemele speciale.
O a doua dificultate a fost de a g::1.si modul cel mai potrivit de prezenrare a situaţiilor
aflate în stadiul controversat aJ ipotezelor. Cum bîne se şrie, sunt foarte numeroase cazurile
în care probleme importanre ale epocilor străvechi sau ale istoriei antice a României,
nu şi-au aflat un răspuns unanim acceptat. Am considerat că este onest sa prezentăm "in
 CUVÂNT ÎNAINTE LA EDrr1A a II-a

De la apariţia primei ediţii a volumului I a Istoriei Romdnilors-au sG1rs nouă ani. Înrre••timp
au fost exprimate punere de vedere atât critice, cât şi apreciar.ive. Toate aceste opinii au
fost luate fn seamă şi importanţa lor evaluată cu prilejul prcgJtirii noii ediţii. Modificările
pe care ne-am propus să le facem nu sunt majore şi nu au afectat stnictura acestui volum
care urmează ordinea capîtoldor din edii;ia ini1;ială cu câteva mici schimb,1ri. Astfel, capiro!ul
„izvoare arheologice" a fost separat de cel despre „izvoare literare". Primul a fost situat înaintea
preistoriei şi s-a adăugat un capitol despre „conceprul de cultură şi diversele direqii în
arheologie". Izvoarele literare şi numismatice au fost puse la începurul păqii a doua, ,,Dacic1.
înainte de romani", unde le este de altfel în mo<l firesc locul. De asemenea, au fost introduse
în textul capi rolelor VI şî X subcapitole consacrate emîsîunilor monetare, c.are sunt deosebit
de importante pentru istoria şi cultura epocilor respective. În felul acesta am r:lspuns şi
unor critici care ne-au reproşat această lipsă la prima ediţie. Se cuvine subliniat totodată
că mate adăugirile de noi texte au revenit unor cercetători tineri, iar contribuţia lor sperăm
să aducă şi o notă înnoitoare în viziunea tratării temelor în discuţie.
Desigur, toţi autorii s-au străduit să completeze bibliografia (până la începutul anului
2007) Între timp mult fmbogătăţită şi au fa.cut adăugiri la capîrolclc în cauză în funqie
de impactul produs de impc,rtanţa noilor descoperiri arheologice, inclusiv câteva ad;\ugiri
în domeniul ilustraţiei.
A.şa cum s-a dovedit la prima ediţie, şi această reeditare a fost gândită să fie un
instt:ument de lucru pentru studenţi, cercetători şi chiar destinat utmi larg public imdectual
dornic să'se informeze asupra stadîului cercetării în preistoria şi protoistoria României.
Nu am avut nkiodată pretenţia de a impune un miume punct de vedere, un foi de punct
de vedere „oficiJ.i" al Academiei Române, aşa cum au lăsat să se Înţeleagă unii cric;ci.
Repetăm ap,lsat şi aici: fiecare autor şi~a prezcntJ.t punctul de vedere personal în tema
pe care o crate:iză. Tinând·seama de specializările pe perioade distincte ale langii epoci
prezenrate în prezenwl volum, nu este posibilă o tratare unitar;'!. G!Se să reflecte şi o opinie
unitară. Pentru a scoate şi mai în evidenţă diferenţele de păreri şi de concepţie dintre
autori, inerente oricJrei lucrări colecrîve, am consid<:rat util s;t addugăm la sf.1rşinil flcclrei
comribuţÎÎ numele autorului care se regăsea doar în sumarul volumului (vezi În speci.11
capitolele III şi X, foarte fragmentate tematic şi redactate de mai mulţi autorî).
A. Vulpe
6. XII. 2008
 LISTA ABREVIERILOR

AARMS! Analele Academiei Române. Memoriile Seqiunii Istorice, Bucureşti

Acme Acme. Annali delia Facolt.1!. di Filosofia e Lettere dell' Universita
Statale di Milano
ActaA.rchHung Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricae, Budapest
AIIA-Iaşi Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, Iaşi
AISC Anuarul Institutului de Srudii Clasice, Cluj
AJAH American Journal of Ancient History, Cambridge Massa..:.husettS
AJN Amercian Journal of Numismatics, New York
Alba Regia Alba Regia. Az Istvan Kir.ily ML1zeum Koz.!emeflyek, Szekesfchervâr
Alma Alma. Muzeul Sf: Gheorghe, Sfântu Gheorghe
AMM Acta Musei Meridionalis. Anuarul Muzeului Judeţean Vaslui, Vaslui
AMN A.:-ta Musei Napocensis, Cluj Napoca
AMP Acta Musei Porolissensis, Zalău
Angustia Angustia, Muzeul Carpati!or Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
AO Arhivele Olteniei, Serie Nouă, Craiova
Apulum Apulum. Acra Musei Apulensis, Alba Iulia
AR Archaeologica! Rcpons, Londra
ARA A.nnuaire Roumain d'Anthropologie, Bucureşti
A,chErt Archaeologiai ErtesitO, Budapest
ArchRozhledy Archeologicke Rw,hledy, Praga
ArheologijaKiev Arheologija. Institut Arheologii, Kiev
ArhMold Arheologia Moldovei, Iaşi-Bucureşti
Art.Arh lma şi Arheologia, Ia.şi

AŞUiaşi Analele $tiinţîfice ale Universităţii, la.şi

XXXll LISTA ABREVIJ;RILQR LISTA ABREVIERILOR XXXIII

ATL B.D. Merirt, H.T. \X'ade-GCry, M.F. MacGregor, The Athenian Dacia Dacia. Recherchcs et decouvertes arch6ologîques en Roumanie,
Tribute Lists I-IV, Cambridge (Mass.), apoi Princeton, 1939-1953 Bucureşti 1924-1947
AUB-Istorie Analele Universităţii Bucureşti. Seqiunea Istorie, Bucureşti Dacia N.S. Dacia. Revue d'archCologie eţ d'histoire ancienne, Nouvelle Serie,
Bucureşti 1957 şi în continuare.
AUB-Limbi clasice Analele UnîversitJţÎÎ Bucureşti. Secţiunea Limbi Clasice, Bucureşti
Danubius Danubius. Muzeul de Istorie Galaţi, Galaţi
BAI Bibliotheca J\.rchaeo!ogic-a Iassensîs, Instîrnrul de Arheologie, laşi
DID Din ismria Dobrogei, Bucureşti, I (1965), II (I 971)
Banatica Banatica. Muzeul Judeţcai:i Reşîţa
l)ohroudja Dobroudja, Sbornik, Vanu
BAR Bri[i:,;h Ar,:lueologicd RTorts, Oxfrml
DolgCluj Oo!gozawk az Erddyi Nemzeti Mlu.eun.1. l~rcm-1":s RCg,i::.Cdrib(~l
BARlnrSer Britîsh Archaeo!ogica! Reports, Inrernationa! Series, Oxford
(Travaux de la Sectioll Numismatique et Archfologique du !v1uste
BARSupplScc British Archaeological Reports, Supplementarîes Series, Oxford Natîonal de Transylvanie), Kolozsvar (Cluj)
BCH Bulletin de Correspondance Hellfoique, Arena-Paris Drobeta Drobeta. Muzeul regiunii Poqîlot de Fier, Drobeta~Turnu Severin
BCMI Buletinul Comisiunii ?\-1onumentelor Istorice, Bucureşti ED Ephemcris Dacoromana. Annuario delia Scuola Romeria di Roma,
Bucureşti-Roma
BerRGK Berîcht der ROmisch-Germanischen Kommis~ion des Deutschen
A.rchăo!ogischen lnstituts, Frankfurt am Main EN Ephcmeris Napocensis, Cluj-Napoca
BHR Bulgarian Historica.l Review, Sofia i:RAUL Erndes et Recherches Arch~o!ogiques _de !'UniversitC: de Lit'ge, Lîege
BICS Bulletin of the Institute of Classical Studies of rhe Unîversîty of ESA Eurasia Septentrionalis Amiqua, Helsinki
London, Londra Eurasia Antiqua. Zeitschrift for Archăologîe Eurasiens, P.erlin
Eurasia Antiqua
BMI Buletinul Monumentelor Istorice, Bucureşti F. Jacoby, Die Fr,1gmente der grfrchischen Historiker, Leiden, 1926-
rr;rHist
BSFN Bullerin de la Societe frarn;aist' de numismatique, Paris 1958
BSH Bullctin de la Section historique de l'AcadCmîe Roumaine, Fund:unenta Fundamenta. Monographien zur Urgeschichte, KO!n-Vicna
Bucureşti, 1912-1947 Glasnik Glasnik Zemljskog Muscj u Sarajevu; arheo!ogîja, Sarajevo
BSNR Buletinul Societăţii Numismatice Române, Bucureşti Hit·rasus Hicrasus. Anuarul Muzeului Judei;ean Botoşani, Botosani
Bu!MuzGiurgiu Buletinul Muzeului Teohari Antonescu, Giurgiu !DR lnscripţii/.e Daciei Romane, Bucureşti
CAB Cercetări Arheologice în Bucureşti, Muzeul de Istorie al oraşului IG Jnsai"ptiones Gntecae, Berlin, 1903 în continuare
Bucureşti, Bucureşti
1GB Jmcr~'!tiones Gnu:c.ze in Bu{e;aria Repcrflle, 5 volume, ed. G. Mihailov,
CAMNI CercetăriArheologice, Muzet,t! d,:;:_lqorîe a1 R.S.România/Muzeul 1958-1997.
Naţional de Isrorîe, Bucureşti ·
11 Mar Nero I! Mar Nero. Anna!i di archaeologîa e ~roria, Roma-Paris- Bucureşti
Carpica Carpica. Muzeul de Istorie Bacău, Bacău
INQUA Inrernational Union for Quaternary Rcscarch
CCDJ Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos, C.t!ăr;t5i
IOSPE lnscriptiones Antiq1uu Orae Scptentrionalis I'onti Euxini. C/raecac l't
Cerdstiasi Cercetări Istorice, Iaşi Ltuinae, ed. B. LarySt'v, St. Petersburg, 1914
CcrcNum Cercetări Numismatice, Bucureşti lSM !mcripriile din Sciţia Minor, Rucureşri

CIL C(npus lnscriptionum Latin,irum, 17 voi., Berlin, 1863 şi în comim.1are lstros Isrros. Muzeul Brăilei, Brăila
Codrul Cosminului Codrul Cosminului, Suceava Ist ros lstros. Revue d'archeo!ogîc et d'hisroire ancienne, Bucuresti
Congres UISPP Congres de l'Union Internatîonale des Sciences Prehistorîques et IzvestijaSofia L:vesrija na ArheologiCt'skija Institut, Sofia
Protohisroriques lsvestija na Narodnija Muzej (lzvcstija na Varnenskoto
Isn•stljaVarna
Crisia Crisia. Muzeul Ţării Crîşurilor, Oradea ArheologiCesko DruZesrvo), Varna
--~---------~-----·--------------~--------------------------~
XXXJV LISTA ABREVIERILOR LISTA ABREVIERILOR XXXV

JbNG Jahrbuch fiir Numismatik 'Und Gddgeschicbte, Miinchen NC The Numismatic Chronicle and Journal of the Numismatic Society,
Londra
)DAI Jahrbuch des Deutschen A.rchaologischen Instituts, Berlin
NEH Nouvelles Etudes d'Histoire, Bucureşti
JHS Journal ofHellenic Studies, Londra
Jahresschrift filr mincldcutsche Vorgeschichtc, I-falie
NZ Numismatische Zeitschrift, Viena
JMV
OGIS W. Dittenberger, Orientis tTraeci inscriptiones selectae I~II, Leipzig,
Journal lE-Srud Thc Journal of Indo-European Studîes, }-fatTie.~hurg, Sourhern
1903-1905
l'v1issis.~ippi
OG!S Orientis Gmeci lnscriptiones Selectae (Supplimentum Sylloge
JR(;J'.M J,1hrbuch des Ri'!misch-Ccnnanischrn Zcnrr:dnrnscums, 1V1ainz
lnscriptionum Crtt(;(omm), Leipzig, 1903
JRS Journal of Roman Studies, Londra
OJA Oxford Journal of Archaeology, Oxford
Klio K1io. Beirrăge zur altcn Geschichte, Berîin
PA Probleme de Antropologie, Bucureşti
Kokalos Kokalos. Studi pubblicati dall'Instituto di Storia Amica
PAS Prahistorîsche Archaologie in Si.idosteuropa, Berlin
ddt'Universitâ di Palermo, Pa!ermo
PBF Prahistorische Bronzefunde, MUnchen/Stuttgart
KozlC!uj Kozlemfoyek az ErJCly Nemzeti Mt.'izeum Erem-CS Rl'gisCt:ir.ibOI,
Peuce Peuce. Studii şi comunicări de istorie şî arheologie, Tulcea
Kolozsv,ir (Cluj)
Pontica Pontica. Muzeul de Arheologie Constanţa, Constanţa
KSMoskva Krarkie SoobSCenija lmtituta Arheologii, Moscova
Pontice Pontice. Studii şi materiale de istorie, arheologie şi muzeografie.
Litua Lîtua. Studii şi cercetări, Complexul Muzeal Judeţean Gorj, Târgu
Muzeul de arheologie Constanţa, Constanţa
Jiu
MAG\:<T Mîneilungen des Anthropologischen Gessdschaft \n Wien, Viena
PPS Proceedings of the Prehistoric Sociery, Cambridge-Londra
PZ Praehiswrische Zeirschrift, Leipzig-·Berlin
Marisia Marisia. Studii şi materiale de arheologie, imlrie şi l:mografie.
~...1uzeul judeţean Mureş, Târgu Mureş Quartâr Quartar. Jahrbuch fiir Erfurschung des Eisz.eitalters und cler Steinzeit,
Saarbriicken
M:tteriale Materiale şi Ceret~tări Arheologice, 1 (1953)•-l O (1973), Bucureşti
QCSCM Quaderni catanesi di studi dassici e medievali, Catania
M:neriale Br:1şov Materiale şi Cercetări Arheologice. A \..'V-a sesiune anuală de
rapoarte, Braşov, 1981 RA Revue archCO\ogîque, Paris

Materiale Oradea !\faterîale şi Cercetări Arheologice. A X1Il-a sesiune anuală de RBNS Revue b~lge de num\smatique et de sigillographie, Bruxelles
rapoarte, Oradea, 1979 RE Realencyclopădie cler Classischen Altertumswissenschaft, sub red.
Materiale şi Cercetări Arheologice. A XVII-a sesiune anuală de A. Pauly, G. Wissowa, W. Kroll, K. Ziegler, Stuttgart, 1893 sqq
Materiale Ploieşti
rapoarte, Ploieşti, 1993 RFA Revue des erudes anciennes, Bordeaux
Materiale Tulcea l\lateriale şi Cercetări Arheologice. A XIV-a sesiune anuală de REG ReVlle des Ctudes grecques, Paris
rapoarte, Tulcea, 1980
RER Revue des erudes roumaines, Paris
Materia.le Vaslui Materiale şi Cercetari Arheologice. A XVI-a sesiune anuală de Revue des frndes Sud~Est Europfrnnes, Bucureşti
RESEE
rapoarte, Vaslui, 1982
RevMuz Revista Muzeelor, Bucureşti
Materiale S.N, Materiale şi Cercetări Arheologice. Serie nouă, Bucureşti, 1 (1999)
RFIC Rivista di filologia e di istruzione classirn, T orino
MemAnr Memoria Anriquitaris, Piatra Neamţ
RMM Revista Muzeelor şi Monumentelor, Bucureşti
MIA Materia.ly i issledovani_ia po archeologii SSSR, Moskva ~ Leningrad
(St. Petersburg) RN Revue numismatique, Paris
Roska, Reperrorium M. Roska, Erddy RCgCszeti Repert6riuma, Kolozsv.ir/Cluj, 1942
Monographicn RGZM R0misch-Gennanisches Zcntralmuseum Mainz. Forsch1mgsinstirut
fi.ir Vor- und Fri.ihgeschichte. Monographien RRH ReVlle Roumaine d'Histoire, Bucureşti
 XXXVI LISTA ABREVIERILOR

RSP Rivista di Scîenze PreisiOrîche, Firenze

SA Soverskaja Arheologija, Moscova
SAA Srudia Amiqua et Archaeologica, Iaşi
Saeculmn Saeculum. Jahrbuch fiir Universalgeschîchte, Freiburg/MUnchen
SAi Studii şi Articole de Istorie, Bucureşti
Sargeţia Sargeţia. Buletinul Muzeului Judeţean 1-Ittncdoara, Dl·va
SCA Studii şi C(·rcctJ.ri A1nropologice, Bucurqti
SCIV(A) Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi Arheologie), Bucureşti
SCN Studii şi Cercetări Numismatice, Bucureşti
SEG Supp!ememum Epigraphicum Graecum, Leîden, apoi Amsterdam, INTRODUCERE
1923 sqq.
SHA Scriptores Hîstoriae Augustae
Situla Sirula. Glasnîk Narodenega Muzeja v Ljublijani, Ljublîjana
SlovArch Slovenskâ Archeologîa, Nitra
SMMIM Studii şi Materiale de Muzeografie şi Istorîe Militară, Bucureşti
StCI Studii Clasice, Bucureşti
StComSatu ,\,fare Studii şi Comunicări, Satu Mare
SrComSibiu Studii şi Comunîcărî, Muzeul Brukemhal, Arheologie-Istorie, Sibiu
SrMatSuceava Studii şi Marerîale. Muz.eul Judeţean Suceava, Suceava
Strarum plus Stratum plus. Cultural Antropology-Archeology, Saim-Petersburg-
Kish inev-Odessa-Bucharest
StUnivC!!ij Studia Universitatîs Babeş-Bolyai, Seria Histqrîa, Cluj
Syll3 Syl!oge (nscrîptionum Graernrum 3, edit. G. Dittenberger (reprint
Hildesheim 1960)
-Sympi)sia Thracologica Symposia Thracologica, Institutul Român de Tracologie, Bucureşti
Thracia Thracia. Academia Lîtterarum Bulgarica, Sofia
T racia Pontica Thracia Pontica, Burgas
Thraco-Dacica 1_braco-Dacica, Institutul Român de Tracologie, Bucureşti
Tibiscus Tibiscus. Istorie-Arheologie, Muzeul Banatului, Timişoara
UPA Universitatsforschungen zur Prahistorischen Archăologie, Bonn
Valachia Valachia. Studii şi materiale de istorie şî istorie a culturii,
Târgoviş[e

VOI Vesmik Drevnej Istorii, Moscova

ZfA Zeitschrifr fur Archăologie, Berlin
-------------------------------.,~~{: ··-
1. TERITORIUL ŞI POPULAŢIA ROMÂNIEI

a. Generalităţi

Teritoriul unei naţiuni reprezintă suportul unui Întreg sistem de relaţii de inter-
condiţionare, care se răsfrâng în activitaţile umane, în desf~urarea evolutivă a vieţii. Unde
particularităţi ale cadrului geografic aparţin exclusiv naturii locurilor (arhitectura reliefului,
alcătuirea geologîcă a substratului, nuanţele climatice şi specificul hidrografiei, învelişul
vegetal, cel de soluri şi chiar fauna), altele rezultă din activităfile omeneşti, ca o necesitare
a amenajării spaţiului În vederea produqid, ori a construirii aşezărilor omeneşti, a
drumurilor etc. Aceste activităţi, care transformă tot mai intens mediul, se află în raport
direct cu nivelul tehnicii, diferenţiat pe fiecare treaptă a evoluţiei civilizaţiei, ajungând
în ultimele decenii la o imensitate fără precedent.
Teritoriul naţiunii, scena pe care se desfa.şoară, etapă cu etapă, istoria unui popor,
poate reprezenta un cadru prielnic (cu o suită de gradaţii), ori poate fi puţin darnic,
sărăcăcios, uneori chiar ostil şi atunci poporul respectiv are de luptat nu numai cu alte
grupuri ornene.,~ti, confruntare inerentă în ţesătura istoriei, dar şi cu condiţiile defavorabile
ale propriului suport teritorial precar. Intervine, de regulă, adaptarea la condiţiile mediului
-- acea~ta poate fi dusă foarte departe- omul reuşind, în regiunile puternic anrropizate,
o amplă transformare a mediului şi manifestând o înaltă capacitate de refacere, după o
scrie de calamităţi naturale. De bună voie, ori în urma unor imixtiuni antropice de mică
amploare, grupurile umane strâns legate de mediu, printr-o profundă adaptare, nu şi-au
pără.sit cadru} de viaţă, deşi, evident, condiţiile politice şi sociale s-au modificat. În
complexa lui înfrăţire cu natura locurilor, omul pământului găseşte infinite posibilităţi
de apărare, de adăpostire, de regrupare în ţinuturi mai greu accesibile, pentru a face faţă
migraţiilor şi invaziilor, pentru a-şi relua, ulterior, exjstenţa obişnuită.
Teritoriul nu este, aşadar, un element exterior, străin de fiinţa poporului care îl
loci1ieşte, decât pentru grupurile umane de curând poposite din alte ţinuturi, cum au
fost populaţiile migratoare, care au străb,ltut spaţii întinse, venind din podişurile şi câmpiile
eurasiatice şi nu s-au legat de pământul unei noi patrii decât după ve;icuri de la aşezare.
Permu un popor vechi, ancorat în aceleaşi locuri, cum este poporul român, teritoriul
naţional constituie o parte integrantă a propriei sale existenţe. Acesta este sensul adânc
4 INTRODUCERE
al vieţii, cu un folld <le străvechi tradiţii rurale, ·al popoarelor europene, cu rădăcini
autohtone ce coboară, prin strămoşi, până în timpuri străvechi.
Poziţia geografică a hotărît în multe privinţe desfăşurarea istoriei ţării noastre. Situat
în sud-esml părţii centrale a continentului european, terit~riul României se leagă de două
mari limite geografice: aceea cu Europa răsăriteană, traversând aşa-numitul istm
ponto-baltic, pe unde s-au propagat cele mai multe fluxuri migratorii spre vest, şi aceea
cu Peninsula Balcanică şi Anatolia, în sud şi sud-est, cu ~are locuitorii spaţiului românesc
:_111 ;1.vut, în Jivcrsc etape istorice, stdnsc legături economîco-socia!e şi politice,
Spre deosebire de peninsulele şi insulele din lungul faţadelor adantic'l. şi mediteraneană
a continentului, înrrepătrunse adânc de apele mărîlor, care exercită influenţe i1U numai
în climă şi asociaţii vegetale, dar şi în multiple aspecte ale economiei şi în unele îndeletniciri
ale locuitorilor (navigaţia, pescuitul), teritoriul Europei Centrale - trunchiu] comun
din care se desprind marile peninsule - prezintă caractere vJ.dît continentale. Mările
limitrofe (!viarea Baltică, Marea Adriatică, Marea Egee, Marea Neagră), aproape închise
şi cu legături indirecte spre Oceanul Planetar, au funqionalitatea unor ferestre maritime
mai îndepărtate, faţă de care ieşirea la mare necesită distanţe medii de două ori mai mari
decât în Europa apuseană, nordică şi mediteraneană.
La rândul ei, Europa Centrală este mai puţin continentală decât Europa Răsăriteană,
care se întinde dincolo de istmul ponto-baltic şi unde uscatul se extinde îmr--o asemenea
măsură, încât distanţele de la un punct median până la ţărmurile mărilor depăşesc 1 200
km, iar mările sunt sau închise sau îngheţare o mare parte a anului. Structura geologică
de vechi scut terestru şi relieful de câmpie, puţin diferenţiat, dîn Europa Răsăriteană se
deosebeşte, Într-un mod esenţial, de cizelura fină, compartimentată, puternic tectonizată,
a Europei Centrale, Vesric..e şi Sudice, iar climatul capătă, în sectorul est-european, nuanţe
dt un continentalism excesiv. Unele specii de arbori, iubirori de umiditate, cum este
fagul, caracceristic pădurilor din jumătatea vestică a rnminenmlui, rrăiesc doar p:înă în
partea estică a teritoriului ţării noastre, unde se întâlnesc cu grami11eele de stepă ale
sectorului ponto-caspic, bântuit de secete.
Ocupând partea de sud-est a Europei Cenrrale, teritoriul României se leagă de prezenţa
a trei elemente geografice importante şi anume: catena Carpatilor, în zona ei de maximă
dezvoltare; sectorul inferior al Dunării, inclusîv gurile marelui Auvîu; ţărmul apusean
al Mării Negre, mare continentală, legară prin strâmtori (Bosfor şi Dardande) şi prin
Marea Mediterană. de Oceanul Planetar. Aşadar, munţi care justifică marea varietate de
relief a ţării, în jurul cărora se grupexză ţinuturi mai scunde de dealuri şi câmpii, legate
totuşi de acestia prin geneză şi evoluţie; un fluviu de seamă al Europei, considerat din
punct de vedere economic, care adună aproape toate apele curgătoare ale ţării noastre;
în fine, marea, odinioară verigă de legătură europeană cu drumurile caravanelor Orientului,
astăzi cale deschisă spre mările ,şi oceanele Terrei.
Îmbinarea acestor elemente geografice de prim-ordin şi părrunderea pe teritoriul
României a unor influenţe climatice şi vegetale din celelalte secroare ale continentului
(pătrunderea stepei, dinspre esr, în Dobrogea, estul Câmpiei Române şi în sud-estul
TERITORIUL ŞI POPULATL~ ROMANIEI 5
Podişului Moldovei; a maselor de aer rece şi dens din părtile Siberiei şi ale nordului
european în Ivloldova şi nord-estul Transilvaniei, iar din sectorul mediteranean şi oceanic
influenţa unor nuanţe de dimar mai blând în Banat şi Oltenia, cu înaintarea unor demente
floristice meridioanale, ori cu ploi fenilizante dinspre Atlantic) creează rrăsăruri proprii
de peisaj teritoriului României şi conditii de vîaţă prielnice. Toate acestea imprimă o
mare varietate de tipuri locale de peisaj geografic, cu po5îbilir,1ţi de dezvoltare diferenţiară
a agriculturii, de la pbnrclc rennofile, specifice Europei meridionale (viţa de vie, porurnhul,
orez.ul, piersicul ere.), b cele .\pccificc CJ.rnpici nord-curopci:.c (;;ceara, cartuCttl, sf::ch
de z..1h,1r, inul pentru h_tior) sau la acdca specifice Slcpdt_ir rJs:trircne (grâul, noat\',t su:irdui,
cânepa).
b. Relieful
Relieful Rom.lniei praintJ. năsămri de unitare rar înrâlni[e, asupra că.rara au au-as
atenţia, pe lângă specialişti români, şi mari geografi str:lini. Uninte teriwrială nu înseamnă
însă omogenitate sau uniformitate În trăsăturile naturii locurilor, uniformirarc care
conduce, în alte sirnatii, la o funqionalitate dispersanră, la lipsa unor delimitări cene şi
care nu genereau1 ÎnterrelaţÎÎ, cu accentuarea unor puncte de cenrralitate în raport cu
spaţiile înconjun1marc. Unit:Hca geogrJ.fică a unui teritoriu presupune, dimpotrivă,
diversitatea părţilor componenre, prin geneza lor, prin resursele lor narnrale, prin produqia
lor specifică şi, ca urmare, prin insraurarea unor relaţiî complementare între regiuni.
Expresia unitate in diversit11te exprimă necesitatea îmbinării unor rcgîuni complemenrnre
cît m:ii diverse, care, la un loc, alcămiesc o unitate terirorială care îşi poate acoperi. prin
resurse naturale şî produqie, necesarul de hrană, energie şi materii prime al propriei
popu!aţ·ii.
În ansamblu, rdieful României prezintă o armonie şi o propon;îorulinte
remarcabile: Carpaţii, împreună cu Subcarpaţii, formează ;qq;o dî11 teritoriu, dealurile
(cxdusiv Subcarpaţii) şi podisurile 370Al, iar drnpiile circa 29%. Specifică este simc[ria
după care se grupează principalele ·wne de relief, o mare depresiune crnrrală, ce:1 a
Transilvaniei, fiind înconjurai:ă de cununa Carpaţilor. Aceşti munţi, nu prea î1ulti (doar
în cîteva masive depăşind 2 OOO metri altitudine), sunt srr:lbărnţi de nU.n1eroase trecători
şi cuprind depresiuni bine populate, oferind ample posibilitJţÎ legăturilor tran~cai:patice.
În prezent, l 2 căi ferate şi peste 30 de şosele moderni7,atc '>tr.'ibat munţii, înscriindu-se
adesea pe trasede vechilor drumuri comerciale daco-romane ş! r:1edievale. Spre exterior,
ca o treaptă ceva mai joasă, alcătuit:1 din culmi şi depresiuni srrâns articulare Între ele,
se desfo.şoară Subcarpaţii, apoi regiunile de podiş şi colinare (Podişul Moldovei la t.:st,
Podişul piemontan Getic la sud,,Dealurile Vestice), care, prin p:ldurile odinioară foarte
întim,e şi prin fragmcnt~trca destul de accentuată a rclicfolui, au creat bune acLposturi
pent1u populaţie, ce s-a îndesit în aceste locuri, men~inând, pe alocuri, plh1,1 în secolul
al XIX-lea, <:a dominantă, satul lîber răzăşesc sau moşnenesc Spre periferiile de ::.ud şi
 l!
I
6 INTRODUCERE
de vest, alritu4ii1ea coboară, teritoriul ţării tcrmihându-se cu mari câmpii (Câmpia
Română şi Câmpia Tisei),
Dincolo de Dunăre, în sud~est, teritoriul României include Podişul Dobrogei şi
Dobrogea de Nord, 'aJcăruite din pământuri vechi, cuprinse în curările baikaliene, hercinice
şi alpine, care se termină, spre ~1area Neagră, cu un liroral cu plaje însorite, valorificate,
în prezent, printr-un şir de sraţiunî, situate la sud de Capul Midîa. Acest ţărm a folosit,
de pt\ste două milenii şi jum:'lrate, şi instalaţiilor portuare. ;\faj spre nord urmează sistemul
bgunar al Razimului, închis prin <.ordoanc litorale, înccp:h1d cu primul mileniu a.C]u.,
iar rnai departe Delta Dun,1rii, În mare p,1m:: încă submcr.sJ, dezYoltară mult în ultimele
patru milenii.
O caracteristică fundamenrn.L.1 a ţării noastre este aceea că, prin altitudine, forme
dominante de relief şi alte condiţii naturale, terirorîuJ este aproape pretutindeni locuibil.
În munţi, chiar în sectorul cel mai înalt, cel a! Carpaţilor Meridionali, doar 25% din
suprafaţă depăşeşte 1 500 m altitudine; în Carpaţii Orientali aceleaşi înălţin1i deţin doar
5% din suprafaţă, iar în Munţii Apm,cni doar l %. Ţinând seama şi de larga r:1spândirc
a suprafeţelor de nivelare, plafonul aşez,lrilor omeneşti permanente trece adesea de
l 000-l 200 m, dcp:1şindchiar l 400 m în Munţii Apuseni. Dacă adăugăm la acestea
şi faptul că până la peste l 800 m, dincolo de limita superioară a pădurii, se întinde o
arie largă de dispersie a ~ălaşdor şi srânelor locuite estival, ne dăm seama de intensa
umanizare a Carpaţilor romfrncşti şi Înţelegem sensul afirmaţiei istoricului roman Florus,
după care dacii tr;liau strâns legaţi de munţi (Daci montihus inhaermt). La fel au rămas
românii, care au populat fără Întrerupere nu numai ţinuturile de dealuri şi câmpie, ci,
într-o largă măsură, şi munţii.
Dar nu numai prin altitudinea lor redusă Carpaţii de sud-est şi Subcarpaţii au putut
deveni un spaţiu umanizat, ci şi prin ampla lor fragmentare, cu numeroase depresiuni
irnerioare (în Carpaţii Orientali, de pildă, depresiunile ocupă 20°;0 din suprafaţă), la ar.estea
adăugându-se numeroase văi largi, cunoscute sub denumirea populară de câmpu/unguri,
răspândite din Maramureş şi Obcinele Bucovinei până în Subcarpaţii Getici. Pe alocuri,
îndeosebi pe Lirnra de vest, însăşi dmpia pătrunde adânc în munte, sub forma
depresiunilor-golfuri, atât de caracteristice prin desimea populaţiei şi culturile agricole ce
înaintează până în inima munţilor (Tara Zarandului, Depresiunea Beiuşului ş.a.).
Pe laturile de esr şi de sud ale Carpaţilor, Subcarpaţiî, cu mulţimea depresiunilor lor
(ce depăşesc 40% din suprafaţă), J.u avut, din vremuri vechi, acelaşi rol de grupare şi
stabilizare a populaţiei.
Fiind bine apărate de însăşi natura lo<:urilor, deţinând terenuri agricole (deşi în multe:
locuri presiunea umană a obligat pe locuitori să amenajeze, sub formă de agroterase,
chiar şi versanţii însoriţi ai muntelui), ca şi locuri de fâneaţă şi pădure, depresiunile şi
\ Aîle largi din Carpaţi şi SuhcarpA.ţi an putut ..:onstitui, din vremuri depărtate, unităţi
de viaţă social-politică tradiţionale, cunoscute de veacuri sub numele de ţări (termen
apropiat ca Înţeles celui francez de pdys). Asemenea unit;'i.ţi teritoriale, în care s-a produs
TERITORIUL ŞI POPULATlA ROMANIEI 7
o strânsă corelaţie între natura locurilor şi modul de organizare a vieţii locuitorilor, se
întâlnesc frecvent şi în ţinuturile de podiş, odinioară bine apărate de păduri (Podişul
Bârladului, Podişul Piemontan Getic, Podişul Someşan).
Carpaţii româneşti sunt în genere munţi, cu o mare varietate de aspecte, cu păduri
şi poieni, cu ape curgătoare limpezi şi mici lacuri de înălţime, cu un climat odihnitor
(cue numai pe culmile alpine devine aspru, cu vânturi puternice). Datorită mulţimii
depresiunilor şi a platformelor (îndeosebi a cc.lor de la alrirudinea <le 1 000--1 200 :n),
~'iau corn,tituit din timpuri vechi o arie de U!JlJllÎ?,arc. Dup,1 oricnt,i:'Ca !or în r,iport cu
marea depresiune centrală a Transilvaniei, Carpaţii româneşti se împart în trei sccroare
principale, la periferie alăturându-li-se Subcarpaţii.
1. Carpaţii Orientali se întind de la frontiera de nord a prii până la V'J.lea Dâmboviţei.
Ei sunt alcătuiţi din fâşii paralele, cărora le corespund, în linii mari, formaţiuni geologice
diferite, care imprimă şi formelor de relief aspecte diferenţiate. În zona mediană, a!CJtuiră
din şiscuri cristaline, se înşiră munţi mai înalţi: Munţii Rodnei (2 303 m), Munţii
Suhardului (1 932 m) şi tv1unţii Bistriţei (1 859 m), masivi, cu culmi largi şi văi înguste;
aceştia cuprind zăcăminte de sulfuri metalifere, cunoscute încă din secolul al XIII-lea şi
exploatate şi în prezent, precum şi zăcăminte de mangan.
În vesr, munţii vulcanici s-au înălţat târziu, în ultima parte a Terţiamlui ~i în Cuaternar;
aceştia se împart în două grupe: una la nord, cu munţi mai mici (Oaş, Gutâi), cu forme
conice, bîne împădurite şi cu bogate zăcăminte de minereuri complexe (cupru, plumb,
zinc, aur şi argint), exploatate în minele din jurul oraşului Bala Marc, şi o a doua grupă
mai la sud, mult mai înaltă (Munţii Că.limani-2 100 m, Munţii Harghita-I 800 m),
cu numeroase şî mari cratere, cu o extremă bogăţie de ape minerale carbogazoase, cu
mofete la periferia sudică şi cu un zăcământ de sulf în Munţii Călimani.
Între aceste două şiruri d.: munţi, ca şi în interiorul munţilor vulcanici, se află depre.)iuni
mari, bine populate, ca Tara Mafamureşului şi Ţara Oaşului la nord, Depresiunea
Dornelor ceva mai la sud, traversată de afluenţi ai Bistriţei, apoi depresiunile Giurgeu
şi Ciuc (drenate de Mureşul super~or ,_,':I.., respectiv, de Oltul superior), toate relativ înalte
(700-8-00 rn) şi răcoroase, cu făneţe şi culturi Je" secară, in, cartof.
În partea estică au o mult mai largă desfăşurare mu~ţii alcătuiţi din wci sedirnemare
cutare, cu culmi paralele de I 000-1 400 rn înălţime, monorone ca relief, în cea maî
parte formate pe Aiş şi doar ici-colo din calcare sau conglomerate, pe. care au fos:t sculptaţi
munţi mai semqi, ca Rarăul (1651 m), Ceahlăul (1 907 m) şi Haşmaşul Mare (1 792 m),
cu stâncării ruiniforme, care au generat legende şi mituri. Mai la sud, munţii flişului
acoperă Întreaga arie a Carpaţilor Orientali, crescând uşor în înă1ţime dincolo de Munţii
Vrancei (1 785 în vârful Goru) şi culminând în Munţii Ciucaş cu altitudinea l 954 m.
iAasivul Piatra Craiului (2 238 m) şi Bucegii (2 505 m) fac trecerea către Carpaţii
Meridionali, fiind alcătuiţi din calcare şi conglomerate, care dau peisaje pitoreşti, cu
abrupturi, stând izolate şi forme de relief eolian, interpretate uneori greşit, de unii turişti,
8 INTRODUCERE
ca datorându-s<inâinij omultii. Între acestea, Culo.irul Bran-Rucăr, cu o mare varietate
a formelor de relief (chei, poliţe, peşteri), prezintă aspecte de un mare pitoresc, pe traseul
uneia dintre cele mai vechi trecători carpatice.
În partea central-sudică a Carpaţilor Orientali s-a format cea mai mare depresiune
imramonrană, un adevărat câmp neted la altitudinea de 550--650 m, Depresiunea Tara
Bârsei-Trei Scaune. Este intens cultivată şi srrăbărută de mari drumuri, care fac legămri
cu Moldova (pe la Brcţcu), cu Depresiunea Transilv·aniei (pc Valea Oltului), cu Tara
F5găraşulai (pe la Vl:ldcni), cu vechi.ul judeţ al Musct'lului (pc h l1rau-Ruclr), şi cu jitdcp1!
Prahova (pe la Predeal şi Bratocea). Unele dintre aceste trecători au urme de fortificaţii
daco-romane şi medievale. Carpaţii Orientali reprezintă principala zonă forestieră a
Românîei, cu mari întinderi de păduri de răşinoase, iar mai la sud şi la aldrudini mai
mici, şi de făgete.
2. Carpaţii Meridionali, delimitaţi de V alea Dâmboviţei şi Culoarul Timiş-Cerna,
constituie sectorul cel mai înalr, cu mai multe piscuri depăşind 2 500 m. Formele masive
ale acestor munţi se datorează înălţărilor recente, precum şi şismrilor cristaline şi
intruziunilor granitice, din care sunt constituiţi în cea mai mare parte.
Munţii Făgăraş, Parâng şi Rerezat-Godeanu, denumiţi în ansamblu de geografii străini
Alpii Transilvaniei, sunt masivi, cu întinse suprafeţe de nivelare, până la I 800-2 OOO m,
acoperite cn pajişti alpine sau secundare, folosite din timpuri îndepărtate pentrn păşunatul
de vară a! turmelor de oi şi ai cirezilor de vite. Frecvente sune şi abmpturile stâncoase,
crestele crenelate, vârfurile piramidale şi circurile glaciare: în acestea din urmă, deosebi{
de pîrore~ti sunr mîcile lacuri glaciare (Bucura şi Zănoaga în Rerezar, Gâlcescu în Parâng,
Bâlea şi Capra în F¾oăraş etc.;. Valea Oltului traversează act>"astă catenă mw1toasă printr-un
defileu sălbatic, strâbătut de un drum încă din perioada romană, în prezent de o cale
ferată şi de o şosea modernizată. La confluenţa Lotrului cu Oltul se desc4ide, între munţi,
o mlcă depresiune, cunoscură încă din documentele medievale sub numele de Ţara
Loviştei, i\1ai la vest, dincolo de Masivul Parâng, pe care se ţineau vechi şi renumite
nedei ale păstorilor, cu participarea sarelor din jur, de la poalele munţilor, se situează
Depresiunea Petroşani, alungiră pe cursul celor două izvoare ale Jiului şi cuprinzând cel
mai de seamă bazin de cărbune superior al României, intrat în exploatare de la mîjlocul
secolului al XIX-iea.
Printr-o trecătoare nu prea înaltă (pasul lv1erişor, la 759 m), se pătrunde în cea mai
mare depresiune a Carpaţilor Meridîonali, Ţara Haţegului, imens cultivară încă din
antichitate, aYând importante vestigii romane (Ulpia Traiana Sannizegetusa). Aceasta
este legară, prin defileul de la Subcetare, cu valea inferioară a Srreiului şi cu valea Mureşului.
La nord-est de Ţara Hategului, Munţii Orăştici (de fapt, Munţii Sebeşului, ramura
Şureanu), cu culmi largi, la peste 1 OOO m altitudine, sunt vestiţi pentru cetăţile dacice.
O prelungire din Munţii Godeanu (Munţii Cernei) ajunge până aproape de culoarul
Timiş-Cerna.
TERITORIUL ŞI POPULATLI\ ROMANI El 9
Deşi mai înalţi, cu aspecte alpine, Carpaţii Meridionali au dovedit, din foarte vechi
timpuri, ample posibilităţi de locuire permanentă, până la alrîtndinea de 1 200 m, apoi
sezonieră, prin sălaşe de fân şi sdne până spre 2 OOO m şi cu nedei - reuniuni populare
străvechi - pe culmile munţilor.
3. (,t/.rpaţii
Occidentali formează ramura carpatică cea mai lipsiră de compactitate,
inc\uz:în<l erei grupe montane, relativ scunde: Munţii Banatului, /"v1unţÎÎ Poiana Rusc:li
şi !v1untii Apuseni.
/'v1unrîî Banatului :;unt delimitaţi ht sud de D1·1îlntl Dun:trii, Cc'.l mai lung:1 '..ii :11ai
pitorească vale transversahl pe care o stribatc acest fluviu, iar la est Jc Cirpaţîi ;'vfc-rid:unali.
Pe cursul Dunării s-a amenajat, după l 960, cd mai i111porrant complex hidrnenerge;:ic
şi de navigaţie, acela de !a Poqile de Fier I, cu o hidrocentrală (însumând 2 060 .MW,
inclusiv partea îugoslavă), un m;:ire lac de acumulare şi ecluze pentru facilitarea na\·îgaţici.
Pe traseul vaîlor Timişului şi Cernei a fost folosit, încă din antichitate, un drum Îniportant,
aproape rectiliniu ~i de mică altitudine, fiind dublat astăzi de o cale ferată ehx:trificai::ă.
Între aceste limite sunt ,:uprlnşi munţi scunzi, care în puţine locuri depăşesc 1 200 rn.
Dinspre vest, c..1.mpia pătrunde adânc, prin golji.,ri, până dincolo de Caransebeş, despărţind
Munţii Banatului de Munţii Poiana Ruscăi, dinspre nord-tst, cele două grupe fiind totuşi
înrudite, ca aspect al reliefului.
Munţiî Semenicului, cei mai înalţî din Munţii Banatului, culminea:::.ă la 1 446 m în
Munţii Piatra Goz.nei şi sunt despărţiţi, spre sud, prin Depresiunea Almăjului, de Munţii
Almăju!ui (1 224 m). În latura lor apuseană se continuă cu munţi şi mai scunLÎ, unii
ajungând la înălţimea dealurilor (Munţii Dognecea 617 m): zonele mai scunde din Mnnţîi
Banamlui sunt bine populate şi cuprind zJdîminte de minereu de fier, minereuri cuprifere
C\1oldcva Nouă) şi huilă (Anina). Zăcămintele miniere au fost inccns exploatate, începând
din secolul al ~7\IIII-lea.
Munţii Poiana Ruscăi (l 374 m, în vârful Padeş) cons1ituic un masiv unitar, ~tlcl.tuit
predominant din roci metamorfice şi mărginit de linii de falie. ceea ce explică conturul
lor compacL Spre est, conţin cele mai mari 1.:kăminte de minereu de fier de sttpr::iE.1i;ă
din ţara noastră, exploatate la Gh_elar şi Tdiuc (imens valorificare încă din perioada
romană, de când s-au fJăSfr~u urme de abataje, halde de steril şi zgură, vestigii ale
cuptoarelor de topit minereul etc.). La mafginea de est a acestor munţi s-a dezvoltat
centrul sidcrurgi( de °Ja i"iunedoara, iar spre nord ei ajung până la va!ea Mun:şului,
imporrnntă pentru circulaţie, încă din perioadele îndepărtate cursul Mureşului Fiind fr)losir
şi pentru pludrit.
Î'viunţii Apuseni, între valea Mureşului şi v:1ile Bardului şi Someşului, constiruie un
adevărat bastion lotre Depresiunea Transilvaniei şi Dtalurile Vestice. În ansamblu,
repn·zlntă o grupă montană comp!i.:xâ, cu multe depresiuni intcrioan: şi cu suprafcte de
nivelare, pe care se dcsfilşoară o uimitoare dispersie a gospodăriilor permanente, uneori
grupate în crânguri, ce ajung frecvent până la altitudinea de 1 200·-l 400 m. S-a afirmat,
pe drept cuvânt, că Munţii Apuseni reprezintă senorul cd mai popuht din C,1.rpaţîi
româneşti.
 ------------- ___.,.__ , __ ,
10 INTRODUCERE
Partea centrală cuprinde Munţii Bihorului (l ·-g49· m), la nord - Munţii Vlădeasa
(I 836 m), iar la est - Muntele Mare (l 826 m). Fiind alcătuită) sub aspect geologic,
dintr-o complexă îmbînare de roci metamorfice, roci magmatice şi calcare, partea centrală
are un relief foarte variat. Pitorescul cel mai remarcabil se datorează calcarelor, în care
văile se adâncesc sub formă de chei şi apar numeroase peşteri şi avene, vestite pentru
frumuseţea lor (renumite sunt Cetăţile Ponorului, unul dintre cele mai impresionante
fenomene carstice din Carpaţi).
La sud, se întind Munţii i'vfrlaliferi şi fvfunţl.i Tr,1scă11lui, care rar depăşesc l OOO m
aitirudine. Cei <lint·âi, alcătuiţi, Într-o mare măsură, din roci vulcanice, reprezintă principala
bază auro~argentîferă a României, cu mine datând din perioada daco-romană, de când
s-au păstrat interesante vestigii (galerii, unelte, opaiţe, inscripţii, t:lbliţe cerate etc.). Munţii
T rascătUui, formaţi în bună parte din calcare, sunt foarte pitoreşti, dar lipsiţi de zăcăminte
mînerale.
La vest şi nord, munţii pătrund digitat în aria Dealurilor Vestice, fiind despărţiţi de
văi largi şi depresiuni-golfuri pe cele trei Crişuri (Ţara Zarandului pe Crişul Alb,
Depresiunea Bciuşului pe Crişul Negru, Depresiunea Vad pc Crişul Repede). Munţii
sunt şi mai scunzi: MunţÎÎ Zarandului au o altitudine de doar 836 m, În Munţii
Codru-Moma cuJmea cea mai înaltă atinge 1 112 m, iar Munţii Pădurea Craiului au
800 m altitudine (cuprinzând cele mai bogate zăcăminte de bauxită). La nord de Crişul
Repede, Muntele Şes şi Munţii Meseş încheie grupa Munţilor Apuseni.
4. Subcarpaţii continuă spre exterior C'...arpaţii, cu care se aseamănă prin structura cutată
a stratelor şi prin relieful destul de înalt, ce depăşeşte în unele culmi 700 m şi chiar
l OOO m. Depresiunile care-i fragmentează sunt însă mult mai numeroase şi în ele s-a
creat un relief mai scund, cu mari şi frumoase aşez.lri omeneşti, cu culturi agricole şi
întinse livezi de pomi fructiferi, cu vestigii istorice, care arată o intensă depănare de viaţă,
datorară adăpostului oferit de înălţimi şi de codri. La marginea lor (ixrerioară s-a aflat
leagănul constituirii statelor româneşti independente (Ţara Românească şi Moldova).
Dintre depresiuni, mai cunoscute sunt la est: Depresiunea Neamţului (cu ceratea cea
tare a Moldovei), depresiunile Cracău~Bistrira şi Tazlău-Caşin. La curbura carpatică este
Depresiunea Vrancei, bine închisă spre exterior, odinioară cu o remarcabilă grupare de
sare libere răzăşeşti, În partea de sud, depresiunile Vălenii de Munte, Câmpulung şi Târgu
Jiu-Câmpul l\.1are sunt de dimensiuni mai mari. La marginea exterioară, îndeosebi la
curbură, pe un piemont însorit, se înşiră cele mai mari podgorii ale României, de la Panciu
şi Odobeşti până la Valea Călugărească, lângă Ploieşti. Până la cel de~a1 doilea răL,boi
mondial, Subcarpatii reprezentau principala zonă petroliferă a ţării. Tot în cuprinsul
lor se află câteva din cele mai importante exploar;'iri de sare.
Dealurile $i podişurile acoperă porţiunile mai joase din interiorul arcului carpatic şi
din afara lui. Ele au o climă mai caldă şi soluri mai fertile, bune pentru agricultură.
Dealurile, cu altitudini medii de 200-700 m, alcătuite din depozite sedimentare, în general
TER!TORJUL ŞI POPU[AŢIA ROMÂNIEI li
oriwntale, rar cu resturi de munţi tociţi (nordul Dobrogei, Podişul Someşan), prezintă,
în genere, văi mai largi şi puţin adânci, versanţi cu înclinări moderate. Bine împădurite
până ,În secolul al XIX-iea, dar şi în vechime, populate la adăpostul codrilor, ele au
constituit locurile tari, lesne de apărat în perioadele tulburi.
I. Depresiunea Transilvaniei, situată în interiorul arcului carpatic, cu altitudine medie
de 400-600 m, cuprinde cele mai mari 1..,'i.căminte de gaz metan, care situau odinioară
România printre primele producătoare din lume. Valea Mureşului formează limita dintre
C5mpia deluroasă a Transilvaniei, în ccnlTU (hogară regiune ;1.gricolă), .~i· Dc1lurilc
Târnavelor, în sud, cu un relief mai proeminent şi bine împădurit, cu oraşe vechi ~i mari
podgorii. La contactul cu Carpaţii Meridionali se află o salbă de depresiuni, cum sunt
acelea ale Sibiului şi Făgăraşului (Ţara Oltului). Spre marginea estică, wna de contact
cu Carpaţii Orientali este cea mai complexă, prezentând unele asemănări cu Subcarpaţii
din exterior. Mai caracteristice sunt aici depresiunile Odorhei, Praid, Ruşii-Munţi şi Budac.
2. Podişul Someşan reprezintă partea de nord a Depresiunii Transilvaniei, fiind delimitat
spre exterior de un şir de măguri cristaline (Preluca- 810 m 1 Făget- 580 m, Măgura
Si.raleului - 597 m), cu areale joase Între ele, precum Ţara Lăpuşului. Fiind mai scund
faţă de Carpaţi, deşi bine împădurit, Podişul Someşan a constituit o adevărată poartă
de p1mmdere în T ransilYania. Este o wnă agricolă, cu importante livezi de pomi fructiferi,
îndeosebi de meri, de soiuri superioare. Cuprinde şi mici exploatări de cărbune brun,
în ba,,inul Văii A!maşului.
3. Podi.şul lvfoldovei, în nord-estul ţării, este alcătuit din depozite sedimentare friabile,
uşor înclinate spre SSE, direcţie pe care o păstrează şi cursul râurilor. Dintre subunităţile
lui, trei rnnt mai importante:
~ Podişul Sucevei în non-I·vest, cu dealuri de 400--600 m altitudine (Dealul Mare,
587 m) şi porţiuni mai joase, ca Depresiunea Litenilor. Cuprinde vechi capitale (Siret,
Sucea\'a) şi vestigii isrorîce de primă însemnătate;
- Cimpia colinară a Jijiei, mult mai joasa (sub 200 m altirndine), este un important
- grânar al t,lrii;
<--'.--::....Podişul Bârladului, la sud de laşi, este o regiune de dealuri şi coline, care ajung la
peste 400 m în.1.lţime, înd relativ bine împădurite. În trecut, o parte a acestuia, colinele
Tutovei şi Dealurile Faldului se caracteriza ptin ">atele de ţărani liberi (răzeşi). Un călător
îl numea „pieptll.l cel tare al Moldovei". În prezent este o regiune agricolă, cu unele vii
vestite (Bucium, Bohotin, Huşi).
4. Podi.şui Getic, la sud de Subcarpaţii Getici, are un caracter piemontan, fond acoperit
cu pietrişuri tinere, de origine carpatică. Interfluviile largi se apleacă spre sud. După 1950
s-au pus in exploatare bogare zăcăminte de petrol (în colinele piemontane ale Cândeştilor,
"În apropiere de Jiu etc.), iar după 1960 a imrat în exploatare cel mai mare bazin de lignit
al României în zona Jiu-Motru. Pe baza acestor zăcăminte ca şi a sării din Subcarpaţi,
 .,;;1
· - - - - - - - - - - - ,f' · - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
12 INTRODUCERE
s-au pus în furicţiu~e ~ari termoCenrrale şi s-a d~Zvoftat o amplă industrie chimică în
centre ca Râmnicu Vâlcea, Craiova şi Piteşti.
5. Dobrogea, cuprinsă între Dunăre şi Marea Neagră, este unul dintre cele mai vechi
pământuri ale ţării. Dobrogea de Nord, culminând în munceii Măcinului la 467 m,
reprezintă un rest dinrr-o veche catenă hercinico-alpină. În centru, Podişul Casimcci
este o veche peneplenă, parţi.i.l reexhumată. În partea de sud, podişul coboară sub 200 m.
Fîind un ţiniit secetos, s-a n:,1lizar aici, în ultimele decz~nii, cel mai mare sistem de irigaţie
din \:ir:1, alimcnut cu apă din cw:1lul DunJ.re•--fdarca Ncagrl. Lirora!ul cuprinde fo.utc
preţui ce plaje şi un şir de mari şi frumoase staţiuni balneare, care atrag, în fiecare vară,
sure de mii de vizîtarori, acolo unde în ancichir.ate înfloreau oraşde-porturî Histria, Tomis
şi Callatis.
Câmpiile ocupă sudul şi vestul ţării. Cea mai mare este Câmpia Romând, situată în
lungul Dunării. Ea se apleacă de la nord-vest către sud-est, porţiunea cea mai joasă
(10-20 m), de pe cursul Siretului inferior, prezentând o lentă scufundare actuală. Dacă
în vest Câmpia Olteniei este o succesiune de terase, în bună măsură acoperite cu dune
fixate şi cultivare cu vii, la est de Olt apar variaţii mai mari. În nord, câmpiile Piteştilor,
Târgoviştei şi Ploieştilor sunt mai înalte (200-300 m) şi au un caracter piemontan. La
sud, Burnazul are caracter tabular, ca şi Bărăganul din partea estică, cu largi interfluvii,
de o mare netezime. În partea centrală, Câmpia Vlăsiei, în mod narural o arie forestieră,
deci de adăpost, a favorizat apariţia unui număr mare de aşezări, dintre ele
dezvoltându-se ora~ul Bucureşti, fodeosebi după ce a devenit capitală a Ţării Româneşti.
Câmpia Tisei, parte a Depresiunii Pannonice, cu altitudinea medie de 90-110 m,
este foarte netedă şi cu o extrem de slaba înclinare. Aceasta explică de ce, în trecut, râurile
aveau cursuri rătăcitoare şi formau mlaştini. Lucrări de îndiguire şi desecare s-au efectuat
începînJ cu secolul al XVIII-iea. Câmpia de V est a devenit astfel o importantă zonă
agricolă. În subsolul ei se găsesc ape termale, parţial arteziene, folosite balnear, ca şi pentru
termoficare şi sere (Oradea). La ieşirea fiec,_'lfui râu principal dintre dealuri s-au dezvoltat
oraşe inari, care îşi au începuturile în primele secole ale mileniului al II-iea p.Chr.
Delta Dunării este ţinutul cel mai scund al ţării, în mare parte încă submers, ceea
ce explică vastele întinderi mlăştinoase, acoperite cu stuf şi nv.meroasele lacuri, preţioase
locuri de pescuit. Numai pe porţiunile ceva mai înalte (grinduri de mal şi grinduri
fluvio-marine, ca Letea ori Caraorman) s-au stabilit aşezări omeneşti. Constituind o zonă
exotică, unică în Europa, prin îmbinarea de ape, stufariş, păduri şi dune, cu o faună
ornitologică extrem de variată, este, în parte, atrasă în sf'era turismului. Cu două milenii
în urmă scrierile amice atestă o deltă cu cinci ori şapte braţe şi Încă lipsită de delta secundară
a Chiliei. În prezent, sunt trei braţe principale: Chilia cu 60% din apele fluviului, Sfântu
Gheorghe, cu 21,2% şi Sulina, cu 18,8%. Ulcimul, fiind rectificat şi canalizat, este calea
de pătrundere a navelor de tonaj mediu. Pescuitul, transportul pe apă, exploatarea stufului
pentru celuloză, vânatul şi turismul constituie principalele resurse ale Deltei.
TERITORIUL ŞI POPUlAf[A ROMÂNIEI 13
*
Din plastica reliefului României se desprind următoarele trăsături esenţiale: o incintă
intracarpatică (Depresiunea Transilvaniei), bine apărată !a est şi sud de munţi, deschisă
b nord-vest prin poarta someşană; mulţimea depresiunilor inrramontane prielnice sediilor
de viaţă permanentă, şi a supDfeţelor de nîvdare din Carpaţi, cu locuri de fâneaţă şi cu
;i_şczări care le completează pe cele de vale, iar cele din zonele mai înalte folosite pentru
p:lştmat estival; ţinumrî deluroase, apăr,He de codri şi labirinturi de văl; dmpii larg
dc-;chi~e.
c. Clima şi apele
În raport cu poziţia sa geografică şi cu variaţiile de altitudine şi expoziţie a versanţilor,
România are un dimat divers, dar, pe ansamblu, specific wnei de tranziţie dinue Europa
Ap~1seană, aflată sub influenţe oceanice, Europa Răsăriteana, cu un climat continental
excesiv şi Europa Meridională, cu un climat mediteranean. Masele de aer umed, cu ploi
frecvente, originare din vest, se întâlnesc aici cu masele de aer continental, mai uscat,
originar dîn est şi cu cele calde, dinspre sud, creând o nuanţă de climat continental
moderat, cu multiple variante locale, în general favorabil condiţiilor de viaţă.
Temoeratura medie anuală scade mai uşor în funqie de latitudine, de la 10°-11°C în
parte~ de sud a ţării, la 8,5 °C în partea de nord, dar scade mult mai accenruat în raport
cu altitudinea: de la l0°C în nordul Câmpiei Române, la 5°C la 1 OOO m (Predeal) şi
la -2,6°C la 2 500 m (Vârful Omul). Temperatura medie a lunii iulie, cea mai caldă
din an, se ridică la 22--23°C în sudul ţării, iar aceea a lunii ianuarie, cea mai rece, este
de -3, 1°C la Bucureşti şi de --0,3° C la Constanţa, pe ţărmul Mării Negre. Numărul
de zile tropicale (cu temperaturi maxime de peste 30°C) trece, în medie, de 50 În sudul
ţării, contribuind la grăbirea coacerii cerealelor şi la calitatea lor superioară (o mare greu:ate
hectolirrică şi un procent ridicat de gluten la grâu), ca şi la aclimatizarea unor culturi
meridionale. În asemenea condiţii, se explică şi încălzirea apelor de suprafaţ,l a.le lvfării
Negre, la ţărm, până la 27 °C, în toiul verii şi menţinerea lor la temperaturi pozitive
(cu foarte rare excepţii), în timpul iernii.
Repartiţia precipîtatiîlor atmosferice prezinră o scădere trepi:ară de la vest spre est:
de la 630 mm pe an în Câmpia Tisei, la 560 mm la Bucureşti, la sub 500 mm în Bărăgan
şi la mai puţin de 400 mm în lungul litoralului Mării Negre (370 mm la Constanţa).
Se explică astfel de ce litoralul beneficiază de cele mai lungi perioade cu cer senin, element
care ridică valoarea rerapeutică a climei din zona ţărmului. În wnele dduroase precipiraţiile
ajung la 700-800 mm, iar în munţi la peste 1 200 mm, ceea ce contribuie la buna
alimentare a râurîlor care îşi :lll izvoarele în Carpaţi. faţă de aceste valori medii, există
destul de mari variaţii de la un an la altul, ceea ce atestă relativul concinentalism al
climatului ţării noastre. Cursurile de apă sunt aproape toate colectate de Dunăre. Acest
 ~ - - - ··---------~--------
14 INTRODUCERE
mare Auviu european udă tedtorîul României pe 1 075 km (38% din lungimea lui totală).
La intrarea în ţară (Baziaş), după marea piaţă de adunare a apelor de la Belgrad, are un
debit mediu de 5 560 m3/s; străbate marele defileu din munţi, unde, în trecut, navele
întâmpinau mari dificultăţi de trecere, remediate prin lucrările hidroenergetice şi de
navigaţie de la Porţile de Fier. De-a lungul câmpiei, până la confluenţa cu Prutul, Dunărea
îşi sporeşte debitul cu acela al râurilor dm sudul şi estul ţării, astfel că în apropiere de
Tulcea ajunge la un debit mediu nmltianual de 6 515 m 1/s. Este un fluviu de mare
înscmn,lralc pentru economia r:1rii noastre, pc cursul său inferior (pân,t la Braila) putând
i11tra nave maritime, ceea cc a creat posibilităţi de dczvo!urc indusu ială a porturilor flmide
(Galaţi, Tulcea ş.a.).
Râurile inferioare formează o reţea amplă., care pleacă divergent din Carpai;i şi se adună
'in cunună la periferii. În partea de vest, Tisa adună apde acesrnra dincolo de frontiera
ţării. Mai însemnate sunt Someşul, cu un debit tnC"diu de 125 m 3/s, cele trei Crîşuri,
cu obârşiile în Munţii Apuseni şi Mureşul, cel mei marc (766 km lungime şi 185 m 3/s
debit). În Banat principalul râu este Timişul, cu un debit mediu <le 40 nr'i/s. În sudul
ţării, râurile se varsă în Dunăre chiar pe teritoriul Ro1rnîniei. Mai importante sunt: Jiul,
care străbate cele două mari bazine carbonifere (Petroşani şi acela din Podişul Getic),
adudind la vărsare un debit de 95 m 3/s; Oltul, de proporţii mai mari, traversează Carpaţii
Meridionali într~un grandios defileu (Turnu Roşu), în aval de care se alfa în prezent o
salbă de lacuri de acumulare şi hidrocentrale, folosind apele râului (care aproape de vărsare
întruneşte 164 m 3/ s), în scopuri multiple: energetice, pentru irig;1ţie ş.a. Important este,
de asemenea, Argeşul, cu o întreagă salbă de lacuri de acumulare în munte, în zona
subcarpatică şi colinară; după cc în câmpie primeşte Dâ1nboviţa, care trece prin capitala
ţ;irii, deverseazJ. în Dunăre un debit mediu de 64 m 3/s, Ialomiţa, cu iLvorul în Bucegi,
străbate Bărăganul cu un debit de 46 m·~ /s.
În estul tării două sunt râurile mai mari: Siretul, care adună toa.te râurile din estul
Carpaţilor Orientali (cd mai important Bistriţa, cu 12 lacuri de acumulare), pentru a
¾C vărsa în Dunăre, aproape de Gabri, cu un debit mediu de 225 m /s; Prutul, cu afluenţi
3
mici şî_debit mai redus (80 m 3/s).
În genere, d.urile României :,;c caractCflzeaziprin- m_ari Yariaţii de debir, detenninate
de continentalismul climatic (neregularitatea precîpitaţiilor). Volumul mediu ar.ual al
ansamblului râurilor interioare este de 38,8 miliarde m3, la care se adaugă debitul Dun;1rii,
!a vărsare, de 200 miliarde m3, ceea ce asigură necesarul pentru alimentarea lo.calîtăţilor,
a industriei şi a irigaţiilor, precum şi pentru echiparea hidroenergetiaă.
La reţeaua de râuri se adaugă lacurile, diferenţiate pe trepte de relief. În munţii se
g:1sesc larnrile din circurile glaciare, mai frecYente în Carpaţii Meridionali şi în Munţii
Rodnei. Ca tipuri rare, sunt lacul Sfânta Ana, format într-un crater vulcanic foarte recent
(lângă Tu~nad), şi Lacul Roşu, format în 1838, prin bararea văii Bicazului, ca urmare
a unei gigantice alunecări de teren. Mult mai mari sunt lacurile de acumulare, create de
om : lacul h-vorul Muntelui pe Bistriţa, în amonte de oraşul Bicaz., lacul Vidraru pe Argeşul
superior, lacul Vidra pe Lotru etc.
TERITORIUL ŞI POPULATIA ROMÂNIEI 15
în zona dealurilor şi a câmpiilor, în afara numeroaselor iazuri create de om (în Câmpia
colinară a Jijiei, Câmpia deluroasă a Transilvaniei), sunt mari lacuri din categoria limanelor
fluviatile, ca acelea de la Snagov şi Căldăruşani, la nord de Bucureşti. Din mulţimea
lacurilor aflate odinioară în lunca Dunării majoritatea au fost desecate. Cele mai mari
lacuri de pe litoral sunt: complexul lagunar Razim (de peste 750 km 2), laguna Siutghiol
de lângă Mamaia şi unele limane, ca Techirghiol, Mangalia ş.a., toate închise prin cordoane
litorale în perioada postglaciară.
d. Vegetaţia şi fauna
În forme apropiate celor actuale, s-au constituit relativ târziu, după ultima glaciaţie
cuaternară şi s-au definit în Holocenul mediu, prin înfiltrarea foioaselor de origine rnoesică
şi submediteraneană. Fagul comun a pătruns şi mai târziu. În prezent, în compoziţia vegeta-
tiei spontane din ţara noastră se întâlnesc: 40% elemente cemral--europene (între care şi
fugul), 20% elemente est-europene (îndeosebi gramineele de stepă), 14% elemente nordice
şi alpine (între care molidul), 10% elemente balcano-illirice (unele specii de stejar) etc.
Vădită este etajarea vegetaţiei după altitudine, în care intervin totuşi nuanţări datorate
expunerii spre soare sau umbră, inversiunilor de temperatură şi substratului litologic.
În sud-estul ţării (Dobrogea, Bărăgan), vegetaţia de stepă, ca şi aceea de silvostepă, la
care participă şi pâlcuri de arbuşti, a fosr fundamental modificată prin arături, mai ales
începând cu secolul al XIX-iea.
Zona forestieră ocupă cea mai mare parte a ţării, începând din câmpie, unde îşi are
limita inferioară, până la 1 700-1 800 m în munte, Se începe cu subzona stejarului,
alcătuită din cer, gârniţă, stejar pedunculat, iar la partea superioară din gorun, toate în
amestec cu alte foioase. Sunt păd~Jrilc care au avut cel mai mult de suferit de pe urma
extinderii agriculturii. Pădurile de fag urcă frecvent până h peste I OOO m, iar în amesrec
cu răşinoasele chiar până la l 400 m. Subzona răşinoaselor, cu dominanţa molidului,
,.u:nestecat cu brad, iar mai în sud şi cu pin, caracterizeză munţii mai înalţi. La peste
1 800 m 2Jtitudinc (în nord, chiar la peste 1 600 m) urmează pajişcile subalpine, zone
destinate p:1şunamlui de vară al oilor. Defrişările, desfăşurare m.ai activ începând cu secolul
al XVIIl-lea pentru furnalele din centrele siderurgice din sud-vestul ţării, au atins un
max..irnum în a doua jumătate a se(;olului al XlX-lca pentru cherestea, îndeosebi în Carpaţii
Onentali; prin aceasta chiar suprafaţa pădurilor de munte s-a redus.
Fauna, inclusiv cea de interes cinegetic, s-a păstrat mai bine în România decât în
ţările Europei Vestice şi Centrale ..Mai reprezentativă este fauna din pădurile de munte:
dintre prădători râsul, lupul şi ursul, de mari dimensiuni, apoi cerbul şi căpriorul, iar
dintre păsări: cocoşul de munte, cocoşul de mesteac.'in, ierunca ş.a. În pădurile de foioase,
alături de căprior, comuni sunt mistreţul şi vîezurele, iar dintre prădători: lupul, vulpea
şi pisica sălbatică. Fauna de câmpîe (rozătoarele, dropia etc.) s-a restrâns mai mult pe
 INTRODUCERE
16
măsura extin4erii teienuluî arabil. În etajele subalpin şi alpin capra neagră, specie pe
cale de dispariţie, astăzi protejară şi reintrodusă în unele masive pentru a-şi relua o parte
din vechiul său areal.
Fauna acvatică se eşalonează şi ea după altitudine. În râurile cu ape reci de munte
trăieşte păstrăvul indigen şi, pe un areal foarte rcsrrâ11s, în nordul ţării, lostriţa, dispărută
în restul Europei. Ceva mai jos, în râurile mari de munte, ~unt dominante două specii
de peşti: lipanul şi mreana. În durîle din ţinururile deluroase, cu paruri m.îloase şi o
1:,JÎ m;trc bog,1~ic în hrve de insecte, trăiesc scc,b ..uul ·2i cleanu!, i:-1r în r:Î.urilc m:ni Je
câmpie: obletele, crapul, plătica, ştiL1ca ş.a. Pc cursul inferior al Dunării, în a.firă de crap,
pătrund, pentru o parte din an, peştii migratori din Marca Neagră, din grupa sturionilor
(morunul, nisetrul, păstruga etc.), ,,peştii fără oase", cum îi numea Herodot, producă­
tori ai preţioaselor icre negre. Fauna piscicolă este, aşadar, relativ variată.
e. Solurile
Solurtle de pe teritoriul României cuprind toate clasele specifice zonei temperate,
majoritatea fiind caracterizate printr-o fertilitate medie şi chiar înak:1. Se constată că aceste
valoroase şi vari-ate resurse de soluri au o distribuţie bine proporţionată. Astfel, circa 24%
din suprafaţa tării este acoperiră cu molisoluri, în primul rând cernoziomurî, larg folosite
în agricultură, mai ales ca terenuri arabile; circa 26% revine .ugiluvisolurilor, de cipul
solurilor brun-roşcate si brune, utilizate arât în cultura plantelor, cât şi în pomicultură
şi viticultură, precum şi ca păduri şi pajişti; circa 22% revine solurîl,.Jr de munte, soluri
puţin evoluate, de tipul podzolurilor şi solurilor brurie acide, ocupate cu precădere de
păduri şi păşuni alpine; alte circa 25% (5,9 mil. ha, din care 2,4 mil. ha sunt soluri de
luncă) revin altor tipmi de soluri, cu precădere intrazonale, cu o utilizare variară.
Potenţialul fenil, în mod natural relativ ridicat, este serios afectat de numeroşi factori
perturbatori ce au drept efect accelerarea şi extinderea proceselor de eroziune, creşterea
suprafeţelor cu exces temporăr,..,..,de u~iditate~ .extinderea salinizării şi/sau a alcalinizării,
extinderea terenurilor supuse deflatici ş.a, · fost reintrodusă în rezcn-aţii). Tarpanul (cal ~albatic) era menţionat la începutul secolului
f. Modificări ale condiţiilor de mediu în viemurile istorice
Ca o încheiere privitoare la acest teritoriu menţionăm că unele schimbări, destul de
însemnate, s-au produs odată cu declanşarea aqiunii antropice în peisajul ţării noastre,
după cum atestă unele texte scrise î:n antichitate sau unele analize întreprinse de specialişti.
Clima pare să fi fost mai rece şî mai umedă cu două milenii în urmă. Textele mai
multor scriitori antici o atestă (Vergiliu, Ovidiu, Pliniu cel Bătrân ş.a.). Reconstituirile
unor cicluri climatice seculare întăresc această presupunere (cu o uşoară răcire şi în secolele
TERITORIUL ŞI POPULATIA ROMÂNIEI 17
XIV-XV p.Chr.). Aceasta se corelează. şi cu extinderea pădurilor, care, <lupd dovezi
pedologice, ocupau peste 70% din teritoriu.
Nivelul Mării Negre, ca_ de altfel al întregului Ocean Planetar, cu care aceast3 se leagă,
a cre~cut în ultimele două milenii cu circa 5 m şi continuă şi în prezent să se ridîcf'; mai
multe dovezi geomorfologice (înecarea unei terase inferioare) şi arheologice (con.stTucţîi
submerse la Histria şi Mangalia) îl atestă.
Multe râuri din :urnele de drnpie şi-au schimbat cmsurilc. Rcconstirnirî p-.: ba:la
,iricn1:lrii l·crnsdnr şi a patului aluvionar din albii dcmonqreaz:1, aLHuri de t.111c1c :·cq-~
vechi, că Buzăul curgea în acea perioad.1 pe actuala vale a Călrnăţuiului, i~1r ivfostîşrca
reprezenta ,ursul inferior al Ialomiţei. În vremuri istorice mai apropiate a avut loc
schimbarea cursului Crasnei de pe valea Ierului, către bazinul Barcăului, spre nord; spre
Someş, apoi direct în Tisa. Exemplele se pot înmulţi.
În Ddta Dunării s-au produs ample schimbări. Prin cunoscutul proces de depunere
a aluviunilor în suspensie, la vărsarea apelor dulci ale fluviului 'tn apa sărată a mării şi
forrn,uea barelor subacvatice, care duc la obturarea braţelor principale şi deschiderea unor
drunmri noi larerale, număru! braţelor şi traseul lor s-a modificat mereu. După Herodot,
Duu:1rea ar fi avut cinci braţe, după Strabon şapte, iar dupi Plinîu şi Ptolerneu şase braţt'.
Cu greu ar putea fi reconstituite acestea Într-un ţinut de neîncetate schimbări, dar cat
este că delta secundară a Chiliei a început să se formeze abia din mileniul al Il-lea a.Chr.
şi d insula Sacalin, de la gura braţului Sfântu Gheorghe, a apărut numai în 18':'7 C'tC.
De altfel, întregul aliniament de cordoane litorale care a închis fostul golf, acum laguna
Raz.imului, pe cel de la Siurghiol şi principalele limane dobrogene (Techirghiol, Mang:,lia)
a început a se forma după ultima transgresiune, începută in jurul anului 2000 a.Chr.
(transgn:siunea nimfearn.l).
Pc lângă multe alrde, este de menţionat, de asemenea, dispariţia unor demcme de
faună exisenre până Îll vremuri ist?rÎCe relativ recente. De pîkfa, bourul, care a lnspirnt
stema Moldovei, a dispărut În secolul al XV-iea, ultimul exemplar fiind vânat la 1460
în împrejurimile Ceahlăului; zimbrul a persistat până în secolul al X:VJI.-lea, ultimul
exemplar fiind împuşcat de un braconier în l'vfonţii Călirnan la 1790 (rtct,;nt ~pt'Cia a
al XVIII-iea de către D. Cantemir, el disp:lrând ulterior din Întreaga Europă. Castorul
sau brebul, specie \'ânată în special pentru blană, mult preţuite la export, a dispărut la
Începutul secolului al XIX-lea (ultimul exemplar fiind semnalat la 1823 in zona Î\-foldo,,ci).
Evident, multe dintre aceste schimbări reflectă o influenţă antropici d;rectii.;
despăduririle şi extinderea arăturilor, de mai mari propoq:i.i În seco!uJ al XlX-lea, creşterea
nrnşdor în perioadele modernă şi contemporană, dezvoltarea reţelei de G1i ferat!'., rn toate
lucrările aferenre (terasamente, poduri, tuneluri etc.), începând din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, canali,,.1ri, îndiguiri şi desedri de mbşrini în Câmpia Tisei, în lungul
Dunarii şi al principalilor s,1i afluenţi, amenajarea barajelor şi a lacurilor de acumulare
pe cursurile Dunării, BisrrÎţ:eÎ, Argeşului, Oltului ş.a.m.d.
18 INTRODUCE.RE
g. Populaţia
Populaţia României a ajuns în 2001 (1 ianuarie) la 22 430 457 locuitori, cu 6 557 833
mai mult decât cu 53 de ani în urmă ( 15 87 2 624 locuitori, la 25 ianuarie 1948). Aceasta
arată o rată medie anuală de creştere de circa 126 OOO de locuitori. Ea s-a realizat pe
baza sporului natural al populaţiei, atenuată de fenomem1l unei puternice emigraţii,
accentuată după 1989.
D.1că înaintea celui de al doi!c.l r,hboi rnondial, la o nara!irate ridicat,l, de 26---,-3,1%0,
corespundea o mortalitate relativ lnalt,l (19,Y!{,,J), în ,.,:ltimii ani accw: propoqii s-au
schimbat: natalitatea a scăzut la l0,5%o, iar monalitatea J Înregistrat 12,4 ~fo. Deşi e.xistă
o relativă îmbunătăţire a asistenţei medicale, totuşi mortalitatea infantilă (22%0) a rămas
la nivel mai ridicat decât în toate celelalte ţări din Europa.
Densitatea populaţiei este de 94,0 de locuitori pe km 2 (200 ! ), dar cu mari diferenţieri
teritoriale. În panea centrală a Munteniei, densitatea populaţiei dep;1şeşte 150 de locuitori
pe kni, fără a include municipiul Bucureşti. Altă arie de mare densitate este în nord-vestul
Podişului Moldovei şi pe culoarul Siretului, cu peste 120 locuitori pe kni. În Transilvania,
densităţi mai mari se înregistreaz,i pe valea Mureşului mijlociu (peste 100 locuitori pe
km 2 ). Densit.1ţile de populaţie cele mai reduse se înregistrea7,..1 în jndeţele de munte (61 lo-
cuitori pe km 2, în Bistriţa-Năsăud, 52,5 locuitorî pe km 2 în judeţul Harghita, 62,9 locui-
tori pe km 2 în judeţtil Covasna) şi în nordul Dobrogei, care i.ndude întinse suprafeţe
acvatice (31,9 locuitori pe km 2 în judeţul Tulcea). Dacă până <Kllm două-trei decenii
sporul natural al populaţiei, mult mai ridicat în estul ţării (judeţele din Moldova au şi
în prezent un mic spor natural de 0-3 %o), era decisiv în crearea densităţilor mari de
populaţie, în prezent procesul aCC$ta este determinat, în mai mare m:1sură, de aglomerarea
urbană a populaţiei.
Componenţa narională a populaţiei României la recc:ns?.'crnâmul din 7 ianuarie 1992,
cuprindea 89,47% români, alături de care trăiesc alte ernii (cu o prop0rţie de 10,53%),
printre care: maghiari (7, 1s,O), rromi ( 1,8%), germani (0,5%) şî altele, în proporţie mai
redusă_ (sub 0,2%). Structura pe medii a popula\iei României a evoluat după ;:;J doilea
război.mondial în mai mică măsură decât în a!te state europene. Urbanizarea a înregistrat
o creştefe substanţială, de la 23,4% populaţie urbană în 1948 la 54,6% în 2001, numărul
persoanelor care trăiesc în mediul urban crescând în această perioadă de la 3,7 milioane
la 12,3 milîoane. Această creştere se datorează trecerii unui mare număr de locuitori din
mediul rural în cel urban, ca urmare a cooperativizării forţate şi a mecanizării agriculturii,
ceea ce a determinat plecarea unei p:'!.rţi din forţa de muncă agricolă şi de origine rurală
spre oraşe, 11ndr s-a angajat în industrie.
Datorită schimbărilor survenite în structura economică a ţării, s-au produs însem-
nate modificări în structura populaţiei ocupate pe ramuri de activit,ite. Greutatea specifică
a populaţiei ocupate în industrit: a crescut îmre 1950 şi 1997 de la 12% la 27 ,2%, cea
din construcţii de la 2,2% la 4,3%, în transporruri de !a 1,9% !a 4,5%, în comerţ de
!a 2,5% la 8,9% etc., scăzând însă mult în agricultură, de la 74, l % la .36,8% în acelaşi
TERITORIUL ŞI POPULAŢIA ROMÂNIEI 19
interval. Tendinţa este ca în deceniul următor populaţia ocupată în agricultură să scadă
în continuare.
Aşezările omeneşti au evoluat în raport cu dezvoltarea social-economică a fiecărei etape
istorice. Oraşele au apărut şi au înregistrat momente de înflorire în patru principale
perioade. În i\t1tichitate au apărut oraşele daco-romane, iar pe litoral cele greceşti, urmând
0 p•.::-rioad;l de regres (chiar de dispariţie, temporară sau definitivă, a unora dintre de)
între secolele IV-X. O a doua perioadă, aceea de apariţie a oraşelor medievale, se plasează
între secolele XI şi XV, nn!te dintre accsrea continuând să joace un rol înscmn,u şi în
sccoldc 1arn,lwarc. O nouii înviorare pc caka urhaniLJ.rii, chiar cu ,1pariţîa ck nt,,! ura~,:,
are loc în secolele XVIII-XX. După cel de al doilea război mondial, numărul municipiilor
şi oraşelor a crescut de la 140 la 320 în prezent. Capitala ţării, Bucureşti, număra 1 944 226
de locuitori în 2009. Ordinea la oraşe ar fi, după Bucureşti: Iaşi 3 I 5 649;
Timişoara 312 113; Cluj-Napoca 306 009; Constanţa 302 040; Craiova 298 643;
Galaţi290 733; Bra~ov 278 033; Ploieşti 228 378; Brăila 211 884, iar alte 13 au Între
100 OOO şi 200 OOO de locuitori (Bacău 176 _366; Piteşti 166 637; Arad 165 477; Sibiu
154 871; Târgu Mureş 144 590; Baia Mare 138 722; Buzău 131 905; Botoşani 114 506;
Saru Mare 112 396; Râmnicu Vâlcea 110 480; Piatra Neamţ 106 922; Suceava 106 792;
Drobeta~Turnu Severin 106 061). Unele aşezări rurale, cu poziţie nodală, au tendinţa
de a se afirma, prin funcţiile lor industriale, comerciale şi social-culturale, precum şi prin
dot:lri edilitare, ca viitoare oraşe ale ţării.
Satele--- în număr de ] 2 951 (2006) --, care dădeau o notă specifică peisajului ţării
în trccur, deţinând trei sferturi din populaţia ţării, ilustrând expresia legăturii poporului
nostru cu natura locurilor, au intrat şi ele într-o fază de transformări. S-au realizar unde
progre~~, prin electrificare, prin crearea unor reţele de şcoli, spitale, magazine şi prin
numărul mare de locuinţe de tip urban.
Aeţiunea de sistematiz,ue a localităţilor rurale, care s-a desfăşurat în anii regirr.ului
tmalirar, şi~a propus restrângerea lor în vetre mai compa..:te, dar, din fericire, acest proce5,
care ar fi avut drept efect totala depersonalizare a lumii uadiţionale a satului românesc,
a fost stopat, prin desfăşurarea evenimemdor de după 1989.
V TtJescu
 2. MEDIUL NATURAL ŞI OMUL

a. Cuaternar - cadru cronostratigrafic

Cuaternarul, care constituie ultima eră din istorîa geologică a planetei noastre, este
cuprins între Pliocen şi Epoca actuală.
Cuatt:rnarul cuprinde două subdiviziuni: Pleistocenul cu durata cea mai lungă, Între
1,8 Ma (milioane de ani) şi 10 OOO de ani BP şi Holocenul, care se întinde de la sfâr~itul
ultimei glaciaţiuni până în zilele noastre.
În ansamblu, Cuaternarul, denumit şi Erit Antropozoică sau Eră ,1 Omu!ui, poare fi
c(hivalat cu era ncoglaciară, caracterizată prin formarea ciclică de gheţari continentali,
c;:ire ::u determinat instalarea unui climat specific, conscînd dintr-o alternanţă de pcrio,tde
reci (complexe glaciare) şi perioade temperare sau temperare-calde (complexe
imergiaciare). În timpul fazelor glaciare a avut loc o creştere substanţială a volumului
ghqurilor de pe continente, prin stocarea apelor oceanice, arât în calotele de gheaţă
(lnlandsL~) din regiunile polare, cât şi în gheţarii din zonde montane.
Una dintre patticularir,1tile depozitelor contînentale (morene, depozite din pe;;r~ri
şi adăpostmi sub stâncă, f,.Jrrnatîuni carbonatate ale carstului) este discominuitare:1 lor
relativă. Această fragmentare a i;1formaţiei determină doar o cunoaştere parţială a
Cuaternarului, de ordinul a 15--20%. Discontinuitatea depozitelor continemale a impus
căutarea de rnrtode de datare, care să asigure o corelaţie dt mai exactă între divcrsde
fenomene studiare la nivel !oct! şi continental.
ftfetode de datare. Studiul complex al Cuaternarului şi determinarea vârstei geologice
a fenomenelor care îl caracterizează pot fi abordate prin două tîpuri de i11formatie:
I) Datările rebtîve, <:are dau raportul existent între evenimentele c1re ne intereserză
şi permit să ordonăm stratele geologice pe baza succesiunii faunelor şi florelor, ca si a
gradului lor de evoluIÎe, a tipologici anumitor obiecte executate de om ere. În acest grup
intr㠺Πd.etermirnlrile de polaritate magnetid ale stratelor geologice. Câmpul magneric
al P:lm:imului a suferit un număr de inversiuni (în linii mari, polii magnetici nord şi
sud migrând unul ln locul celuilalt) păstrate în anumite tipuri de roci, care ne dau
polaritatea normală sau reversă din m()mentul constituirii lor. Epocile pakomagnerice
au putut fi datate şi calibrate pe plan global prin utilizarea seriilor uraniului. Ultima
22 INTRODUCERE
inversiune, epoca Brlmhc:s de polaritate normală, se sîtllea1,ă în urmă cu aproximativ
0,78 Ma, fiind Precedată de epoca paleomagnetică Matuyama de polaritate reversă. Aceasta
din urmă este întretăiată de două reveniri importante de polaritate normală corespunzând
eventurilor Jaramillo (0,99-1,07 Ma) 5i Olduvai (1,77-1,95 Ma).
2) Datările absolute, care indică numărul de ani ce au trecut de la înregisrrarea unui
anumit fenomen de ordin fizic sau biologic; aceste orologii radioactive se referă la carbonul
I 4 ( 14 C) (utilizabil pentru a preciza vârste de cel mult 40--·50 OOO de ani), potasîu-argon,
seriile uraniului, termoluminiscen{:1 etc.
SwJiul i,i,otopilor srabili ai oxigenului (1<)() şi 18 0) a contribuit în mod esenţial la
determinarea oscilaţiilor paleotemperaturilor din mediul marin. În linii generale, apa
care se evaporă este mai bogată în H:iQ, care este mai uşor decât 18 0. Raportul relativ
între aceşti izotopi a suferit modificări determinate de evoluţia climatului. În timpul
perioadelor reci, ma<;e imponame de apă con~inând 160 au fost reţinute la poli sub formă
de gheaţă, ceea ce a dus la creşterea cantităţii de 18 0 în apa mărilor. În acest context_.
cochiliile organismelor marine, în a căror constituţie este prezenr oxigenul, reflectă variaţia
între cei doi izotopi în decursul timpului şi, în consecinţă, a evoluţiei paleotemperaturilor
determinate de extinderea şi regresia calotelor glaciare. Succesiunea de stadii climatice
bazată pe izotopii stabili ai oxigenului a permis elaborarea unei scări cronologice, care
reprezintă, în momentul de faţă, sistemul de referinţă fundamental pentru ordonarea
evenimentelor din Cuaternar. Stadiile sunt indicate prin numere, cele pare referindu-se
la fazele glaciare, iar cele impare la fazele interglaciare; astfel Holocenul care corespunde
unui interglaciar este stadiul 1, fiind precedat de ulrimul ciclu glaciar care cuprinde stadiile
2--4; ultimul interglaciar reprezintă stadiul 5, iar penultimul glaciar stadiul 6. Continuitatea
curbei climatice efoborate pe baza izotopilor oxigenului tinde să înlocuiască nomenclatura
„clasică'' pe care o vom evoca in continuare, adt din wna Alpi.lor, cât şi din Europa de
Nord.
Cronologi.a Cuaternarului. Cronologia alpină, bazată pe studiul morenelor din
Bavaria, a fost stabilită de Albrecht Penck şi Eduard Bri.ickner la începutul secolului al
XX-lca. ·Glaciaţiunile identificate au primit, în ordine asc_sndentă, nume provenind de
la afluenţii Dunării: Gi.inz, Mindcl, Riss, \Vi.irrn. Imergla~iaţiunile au·fosr.~esemnate cu
termeni dubli: Gi.inz-1v1in<lel, Mindd-Riss, Riss-\X1ii~m. Au putut fi identifiCate, ulterior,
şi glaciaţiuni ame-gi.inziene. Pentru Europa nordică au fost stabilite, de asemenea, faze
glaciare şi interglaciare, care corespund diferitelor înaint:1rî şi retrageri ale inl.and,is-ului
din Scandinavia. Paralelismul propus cu schema „clasică" alpină a fost următorul:
Elsterian l\1indel, Holsteinian,;;:: Mindel-Riss, Saalian"" Riss, Vismlian sau Weichselian,
c;;
după denumirea germană a Vistulei "" Wi.irm.
Limita Neogen-Cuaternar. Începutul Cuaternamlui a fost omologar o dată cu
pătrunderea în bazinul Mării Mcditerane a unor moluşte şi foraminifere caracteristice
pentru apele reci ale Oceanului Atlantic septentrional. Prezenţa acestor „oaspeţi nordici"
în Mediterana se situează aproximativ la 1,8 Ma BP şi precizează demarcaţia dintre Neogen
MEDIUL NATURAL ŞI OMUL 23
şi Cuaternar. Această demarca{ie se situează la partea superioară a eventului de polaritate
normală Olduvai. Este necesar să amintim că fenomenul de răcire, care a servit la stabilirea
începutului Cuaternarului, a fost relativ limitat, unii cercetători, în special din regiunile
nordice ale Europei, preferând să situeze limita Neoge·n-Cuaternar cu 0,7-0,8 Ma mai
devreme, când s-a produs prima răcire drastică, determinând pe plan global importante
schimbări la nivelul florei şi al faunei.
Limita Neogen-Cuaternaf"'iit România şi posibila prezenţă a unor urme de
activitate mnană în Bazinul Dacic.·Acra.stă limită a t1utm fi fîxaJă în Valea Cl!i,dui,
în profilul geologic_care se întinde Între Slatina şi Milcovu din Vale, pe baza asociaţiilor
de moluşte şi micromamifere, ca şi a determinirilor de polaritate magnetică. Începutul
Cuaternarului este situat în cadrul evenrului Olduvai, în nivelul Slatina 3.
Limita Neogen-Cuaternar a f0st ·trasară, de asemenea, în valea mijlocie a OlteţuJui,
în raza localităţilor Tetoiu (=Bugiuleşti) şi Irimeşti, pe baza gradului de evoluţie al unor
asociaţii de macromamifere i'n superpoziţie. Au fost individualizate rreî ansambluri de
macromamifere (Tetoiu I, 2, 3), dintre care primele două fac trecerea de la Neogen
(Pliocen superior) la Cuaternar (Pleistocen inferior).
Faunele pliocene provin din două niveluri fosilifere, cel inferior denumit „La Pîetriş",
cu un aspect mai continental, iar cel superior, localizat în Valea Grăunceanului, denotând
un climat temperat cald; în acest ultim punct îşi fac apariţia, pe lângă alte forme, girafe
U\1itilmotheri.um), porci spinoşi (Hystrix) şi maimuţe cinomorfe (Paradolirhapithecus).
În ambele niveluri fosilifere este prezent câinele enot (NJ,crereutes megamastoides),
caracteristic pentru Pliocen, vârsta depozitelor care ne preocupă corespunzând eventului
Olduvaî. Sub nivelul fosilifer din Valea Grăunceanului, în punctul denumit Dealul
Mijlociu, au fost descoperite unele piese preistorice dîn silex şi cuarţit, a căror cioplire
intenţională sugerează prezenţa unor forme umane- primitive. Descoperirile de la Dmanisi,
în Georgia, a unor importante restu~i umane (Homo ergaster), asociate cu o industrie
primitivă, datate la 1,8-1,7 Ma, aduc un argument suplimentar referitor la o pmibilă
prezenţă umană în Bazinul Dacic.
Începutul Cuaternarului se caracterizează prin dispariţia, în mare măsură, a faunei
temperate calde de tip Valea Grăunceanului şi prin apariţia de noi tipuri de mamifere,
printre care cămila (Paracamelus alutensis) şi elanul (Alces gallicus), denotând un climat
rece cu puternice influenţe continentale. Canidul (Alnis etruscus înlocuieşte genul
Nyctercutes.
Subdiviziunik Cuaternarul.ni şi evoluţia faunei.or de mamifere în Rom.ânia.
Dacă limita inferioară a Cuaternarului nu este unanim acceptată, nici subdiviziunile
sale nu sunt perfect trasate. În linii generale, PleiMocenul este subîmpărţit în inferior,
mediu şi superior. Pleistocenul inferior, cu cea mai lungă durată, se întinde de la evenml
Olduvai până la limita dintre epocile paleomagnetice MamyamkBrunhcs (0,78 ,\ia BP).
Pleistocenul mediu se iminde până la baza interglaciarului Rîss-Wlirm (stadiul izornpic 5).
Pleistocenul superior cuprinde ultimul interglaciar şi glaciaţiunea wUrmiană. La rindul
24 INTRODUCERE
lor, aceste intervale de ririlp sllm subdivizate într-"t.itl număr variabil de faze climatice
de tip glaciar ,;au stadial şi de tip interglaciar sau interstadial.
Pleiîtocen inferior. Asociaţii de mamifere au fost puse în evidenţă în diferite etape ale
Pleistocenului inferior, atât în Bazinul Dacic (ansamblurile faunistice de la Irimeşti/Tetoiu 3
şi echivalentele lor) cât şi în depresiunea Braşov (Rotbav-Silvc~tru) şi în zona fosiliferă
carstica de la Betfia (Bihor). Persistă elefantul meridional (Mammuthus meridionalis) şi
rinoccrnl etrusc (Stephanorhinus l'trnsnts), dar îşi fac apariţia şi forme noi de cerbi giganrici,
biw;ii, oviboYinc (Soogelirt), ccvide şi carnivore. Îl! ceea ce privqrc mîcromamifrrde,
are loc diferenţierea principalelor linii filetice, Care vor conduce spre speciile actuale de
rozătoare (şoarecele de zăpadă, şoarecii de câmp, lemingii de stepă etc).
Pleistocen mediu. Faunele de mamifere de această vârstă sunt cunoscute în mai multe
localităţi, ceie mai importante fiind situate în Depresiunea Braşov (peştera din Dealul
Şprenghîului, depozitele stratificate de la Feldioara-Carieră şi Rorbav-Dealul Tiganilor,
loessurile de la Araci etc.), Dobrogea centrală (adăpostul sub stâncă Gura Dobrogeî-4,
peşrera de la Casian, Peştera Lilîecilor de la Gura Dobrogei etc.) şi carstul de la Betfia.
!\-1acromamiferele sunt reprezentate prin elefantul de stepă (Mamuthus trogontherii), un
elan robust (Alces !atifons) şi alte specii de cervide, cai de tip cabalin, hiene, urşi ( Ursus
deningiri, strămoşul marelui urs de peşteră), diferite specii de felide, care, în ansamblu,
srnu la baza formării faunelor actuale. Rozătoarele se apropie din ce în ce mai mult, în
structura dentiţiei, de succesorii lor moderni. Se diferenţiază linia filetică a şobolanului
de apă (Arvico!a), pornind de la forme evoluate ale genului Mimomys.
Pleistocen superior. Fazele glacîare au determinat, prin reducerea sau chiar elîmînarea
pădurilor de foioase, constituirea. în Europa a unui ecosistem nou, aşa-numitul „ecosistem
de tundră-stepă", care nu-şî găseşte nici o analogie în ecosistemele actuale şi căruia i-a
corespuns complexul faunistic mamut-rinocer lânos (M11muthus-COelodonta), Economia
comunităţilor umane începe să fie bazată pe vânătoarea speciilor de rip arctic şi de stepă.
Unka asociaţie atribuită stadiului izotopic 5 (interglaciarul Ri.ss-Wilrm 127 000-
72 OOO .RP) a fost pusă în evidenţă în Peştera nr. 13 din Valea Lup.şei (Munţii Mehedinţi)
şî constă, aproape exclusiv, din microma.niîfefide tip-forestier, indicând condiţii climatice
asemănătoare celor actuale sau chiar mai calde.
În ceea ce priveşte ultimul ciclu gla~iar, cercetările întreprinse în diferite regiuni ale
României au relevat o importantă diferenţiere climatică. în raport cu poziţia geografică
a siturilor investigate. Cercetările cele mai amănunţite au fost efectuate în carstul din
Dobrogea cemrală (peşterile „La Adam", Cheia, Casian etc.) şi au permis elaborarea unei
biostratigrafii climatice, bazate pe alternanţa a două complexe faunistice, unul de climat
rece, în care apar renul, bizonul de stepă, antilopa saiga, mamutul, rinocerul lânos, vulpea
polară, rozătoare de tundră, lemingi de stepă, şoareci săritori de stepă şi semi-pustiu etc.,
celălalt de dimat mai blind. conţinând porc mistreţ, cerb nobil, jder de pădure, castor,
diferite rozătoare de tip forestier etc. În aceste complexe sunt prezente şi specii cu adaptări
de mediu relativ largi, ca ursul şi hiena de peşteră.
MEDIUL NATURAL ŞI OMUL 25
În ansamblu, în cadrul stadiului îwtopic 5, s-au putut identifica altern.rnţe climatice,
echivalate cu interstadiile Amersfoort/BrOrup şi Odderade, separate prin faze stadîare.
Stadiul izotopic 4, corespunzător Plenig!aciarului inferîor (72 000-60 OOO BP), se
distînge în Dobrogea atât prin prezenţa ma.<.ivă a şoarecelui de tundră (Stenocranius
greg,tlis), dt şî prin fenomene crioflle (pene de gheaţă în peştera „La Adam").
Srndiul izotopic 3 (Glaciar mediu, 60 000-25 OOO BP) este oscilant şi cuprinde, pe
h\ng:1 fazele reci, intervale de ameliorare ambientală corespunzătoare imersradiilor
Mn,:rshoofd, l··kngclo şi Art-y/Dcndcunp, cu cchi,,;t\crnclc !nr loc,le Adam I, Ad:rn 1 ]I
şi \-'istoma L Îmblânzirea di1tutu!ui şi creşterea umîdîl<1ţii au permis unor specii ca porcul
rnîstreţ, cerbul nobil, jderul de padufe şi leoparJul să pătrundă în Dobrogea centrală.
Stadiul izotopic 2 (Pleniglaciar superior, 25 000-1 O OOO BP) se caracterizează printr-o
accentuare puternică a condnentalirăţii între 23 OOO şî 19 OOO BP, când fauna criofilă
~i, în special, cea de stepă devin dominante. Începând de la 15 OOO BP, oscilaţiile climatice
blânde devin mai frecvenre şi permit din nou pre2enţa porcului mistreţ şî a cerbului
nobil. Pentru oscilaţiile de ameliorare dimarîcă mai importante au fost urilizate denumiri
locale, puse în paralel cu interstadiile PraebOlling (Vistorna III) şi Bblling (Vistoma IV),
separate prin fazele reci ale Drvasuluî vechi şi urmare de interstadiul A1ler5d sî ultimul
stadiu al Dryasului nou, care Încheie ciclul glaciar wi.irmian. ,
Spre finalul stadiului izotopic 2 şi fn perioada de trecere spre Holocen, ecosistemul
,,rnndră-stepâ" este supus unor ample modific..1.ri. Dispar marnurul, rinocerul lânos, cerbul
ui"Îaş (J\1egal.ocems), ursul de peşteră şî alte specii. Formele de stepă (antilopa saiga, lemingii
de srepă, şoarecii sărirorî, iepurii Auîer;ltori etc.), ca şi speciile de origine nordică (renul,
soarecde de tundră ere.), se retrag spre nişele ecologice favorahile, prefigurând ariile lor
Je repartiţ!e actuale.
C. Ri1dulescu
b. Formarea şi evoluţia paleogeografică a teritoriului României
EvaluJrile generale şi analitice ale carncterclor fizice de am'amblu ale rerirorîului
României, de la substrat şi relief, la condiţiile climatice şi hidrke, până la populaţiile
vegetale şi animale, indiferent de puncrul de vedere'. de la care s-a pornit, au ajuns la
cfttcva concluzii de generalitate maximă, definitorii pentru trăsăturile geografice princip;ile:
genetic, p:lmântul românesc, judecat comparativ la niYelul continentului european,
1a alc1tuirea actuală, deşi include si formaţiuni foarte vechi, este considerat, totusi, foarte
tânilr;
- pe un spaţiu restrfins prezim,1 o varietate relativ m,ue de peis:1je şi medii de viată;
- varietatea teritoriului este ordonată într~tm sistem orografic structurat şi etaj.at
concentric, inclusiv ca vârstă, îmr·-o proporţionalirate, evident, echilibr.ltă;
--- structura de ansamblu (orografică şi de constitu\·ie), pria varierate, accesabî!itate
şi complementaritate, îi conforă o capacitate oicumenic1 ridicată.
26 INTRODUCERE
Înfăţişarea actuală a ·reritoriulni României este· rezultatul unei evoluţii îndelungate
şi complexe.
La sfârşitul Pliocenului, în Carpaţi fuseseră creare, etajat, cele trei complexe de nivelare:
superior - Borăscu - prelungit penrru latura vestică, probabil până la finele
Paleogenului; mediu - R.:îu $es - desfăşurat până spre finele Miocenului, şi inferior
- Gornoviţa - limitat la Pliocen, până la începerea manifestării mişcărilor din faza
tectonică valahă. Aproximariv trei pă1rimi din Podjşul Moldovei devenise uscat şi era
supus cnviunii şi nivelării, ca şi Podişul Dobrogcî. La fel au intrat în regim continental
Subcarpaţii Moldovei, o bună parte a Subcarpa\ilor de Curbură, o pari-c din Afoscclc
şi din Podişul Mehedinţi, ca şi porţiuni n~strânse din Dealurile Vestice. ·rn spaţiul
pericarpatic rămânea o suprafaţă întinsă ca domeniu al acumulării şi de constituire a
reliefului deluros piemontan şi de câmpie, cel care corespunde cu Dealurile şi Câmpia
Banatului şi Crişanei, cu Subcarpaţii Getici şi parţial de la Curbură, cu partea sudică a
Podişului Moldovei şi Întreaga Câmpie Română. Global, o suprafaţă de aproximativ
100 OOO kni, reprezentând peste 40% din teritoriul României, la sfărşitul Pliocenului,
erau În curs de constituire ca uscat, iar ccalalta parte, de aproape 60%, era supusă unei
denudări active şi, uşor, modificării rapide. O astfel de situaţie paleogeografică reprezintă
dovada clară a tinereţii relative a teritoriului, privit în ansamblul lui, iar Cuaternarul,
ţinând seama de rolul mişcărilor de la sfârşitul Pliocenuluî şi începutul Cuaternarului,
trebuie eva1uat anume ca era în care a fost decisă, mai mult decât particularirăţile actuale
ale reliefului, însăşi structura etajată în trepte concentrice a sistemului geografic carpatic
românesc.
Villafranchianul, chiar dacă este considerat fie parte finală a Pliocenului, fie parte de
început a Cuaternarului, şi indiferent de diversitatea opiniilor asupra limitelor şi a duratei
sale (care este evaluată până la 3-3,5 Ma), reprezintă o secvenţă cheie în evoluţia teritoriului
şi a mediului, Îl1 general:
- este o etapă considerată de rranziţie, dar de durată, mult mai lungă decât Cuaternarul
propriu-zis, caracterizat prin altern;1nţa fazelor glaciare şi interglaciare;
"· marche~ză nu numai începutul schimbărilor climatice specifice Cuaternarului, dar
cumuT~ază modificări_le condiţiilor de mediu, foarte accentuat diferenţiate regional şi
reflectate de varicrareâ depozitelor continentale constitutive (lacustre, fluvio-lacusrse,
proluviale);
- pe fondul tectonic foane activ al orogenezei valahe (w dominantă epirogenică pozitivă
şi cu efecte aplicative locale) s-au creat condiţiile de ansamblu pentru definitivarea
fizionomiei teritoriului, continuu diversificată până în Holocen.
Determinările de microfaună şi de paleotempe-ratură din sudul Europei au arătat ci
între Pliocenul superior (Astian) şi Vi!lafranchian (Calabrian), temperatura apei mării
în timpul verii a înregistrat o s~ădere de 8 -10°. Aceasta reflecta înlocuirea vegetaţiei
subtropicale cu asociaţii de climă temperată rece. În Carpaţi nu se întruniseră condiţiile,
nici altimetrice şi morfologice, nici de hilanţ termic şî al cantităţilor de precipitaţii solide
pentru formarea şi persistenţa gheţarilor, dar schimbarea puternică a condiriilor climatice
MEDIUL NATURAL ŞI OMUL 27
a avut c~ efec: dir:ct modîfi.carea sistemului de modelare a reliefului. Treptat, s• a trecut
de la biostazia pliocenă, adică de la stabilitatea romaniană, cu desfăşurarea linistîtă a
proces~lor ~e de1~udare sub ~coperămâm vegetal bine încheiat şi bogat, eficient pro~ector,
la rheststazia pleistocenă, adică la ruperea echilibrului anterior şi manifestarea puternică
a pr?~selor de denu~: accentuat .di~ersificate. S-a schimbat sistemul de modelare pliocen
stabil, m care s-a definmvat cea ma1 tanără suprafaţă de denudare carpatîcă (finalul ciclului
<le denudare Gomoviţa).
Consecinţele globale au fost determinante pentru configuraţia generală şi varictarea
regionaLl a teritoriului. Pc fond1il tectonic foarte f:!vorabil accdcr;îrii dcnud:hii (sub
i~npulsul mi_ş(.:ărilor ~e.'.n:tlţar~ gen.erală a Carp,1ţilor şi a unităţilor pericarpatice aferente)
şi a evoluţiei cond1ţ1ilor d1mauce spre apariţia glaciaţiei, bilanţul geomorfologic
villafranchian a însumat:
- accentuarea fragmentării unităţilor de relief supuse modelării subaeriene;
- ~va~uarea unor c~nri:ăţi u:iaşe de materiale detritice (de fărâmiţare) din ~patiul
carpauc ş1 formarea un1tăţ1lor p1emontane;
- extinderea sistemului morfogenetic de denudare în dauna sistemului morfoo-eneric
0
de acumulare;
~ apariţi.i şi accentuarea varietăţii sistemelor morfosculpmrale etajare.
fo ambianţ~ pale(~geo_grafică a Villafranchianului, diversitatea proceselor fizico•-geogra-
fi~e a f?st con.s1derabilă ŞI se poate vorbi de existenţa şi succesiunea paleopeisajelor regionale,
hm: diferenţiate ca urmare a varietăţii suportului geomorfologic.
~n ultima parte a Cuaternarului inferior, foarte probabil sincron cu primele oscilaţii
glaoare, care nu au avut manifestări evidente În Carpaţi, în treapta periferică a reliefului
Rom:lniei mai persistau câteva bazine lacustre aflate în plin proces de colmatare. Acestea
corespundeau cu ariile de subsidenţă - ca acelea din Câmpia Banatului şi Crisanei
Cimpîa de divagare dintre Argeş şi Buzău, Câmpia Siretului infr·rior - , de ascn~ene~
în proces de restrângere, prîn diminuarea (chiar inversarea) mişcărilor neotectonice_
care aveau să se manifeste ca atare până în Holocen.
Râu~ile principale !,,i-au sc1Llptat culoare largi în relieful piemontan pericarpatic, anterior
construit, în care îşi vor adânci albiile, spre a forma complexele de terase, variate ca
întindere, număr, structură şi i"nălţime 1 •
~-a~ emis ip~te~ pentru existenţa în Cupaţii rom3.neşti a trei, două sau a unei singure
glac1aţn, dar maJOntatea o::rcetători~or au ajuns la concluzia manifestării a două glaciaţii.
Aces.te~ au ~c~l~tat com~~lexde de circuri şi văi glaciare din masivele înalte ale Carpaţilor
Mendionah ŞI dm Munţll Rodnei şi în urma lor au rămas morene, dispuse în două nivele.
Nivelul inferior se află la 1 300-1 450 m în Carpaţii Meridionali şi la 1 100-1 350 m
în Munţii R_?dnei. Glaciaţia ultimă, wlirmiană, a avut trei stadii de retragere, confirmate
morfologic. Intrucât în nici un loc din Carpaţii româneşti morenele frontale nu se continuă
cu acumulări fluvio-glaciare şi nu se leagă direct cu terasele fluviale (ca în Alpi şi în Ţatra),
1
Geografia României, I, I 983, cap. 3.7. Reliefa/ jluvi,ui/, p. 145-158.
28 INTRODUCERE
încă nu s-a ajuns la Precizarea Vârstei celor două gladaţii, presupuse, la nivelul cunoştinţelor
actuale, <.a reprezentând fazele Riss şi Wi.irm.
Dacă în spaţiul muntos, supus nivelării ciclice (de la sfârşitul Cretacicului până în
Pliocen), ca şi în Bazinul Transilvaniei şi în partea nordică a Podişului Moldovei, regiuni
supuse l.knudărîi din prima parte a Pliocenuluî, se ·poate vorbi de existenţa unor trepte
formate în continuitate în cadiul văilor la sl-ărşirul Pliocenului şi în Cuaternarul inferior,
în unirăţiie pericarpatice (cu excepţia părţii nordice. a ~fusce!dnr} nu se poate vorbi de
[crase dcdt din Cuaternarul mc(ht. Fnrm:irca tcrnsdor de la exteriorul Carpaţilor a depins
dîrect de nivelul de bază pontic, aflat în continuă schimbare şi.retragere către .sud-est.
Reducerea numărului de terase ale râurilor principale, de la marginea munţilor către c.1.mpîe
şi ale Dunării dinspre vest către câmpia Brăilei (unde este semnalată o singură terasă),
este suficient de concludentă.
Intensitatea activităţii fluviale din Cuaternarul mediu şi superior este reflectată de
adâncirea considerabilă a văilor sub nivelul general de acumulare din Pleistocenul inferior
şi de numărul mare de terase sau de nivele de acumulare stadială (8--9 nivele, local chiar
mai multe), în primul rând în unităţile deluroase pericarpatice. Este, de asemenea,
reflectată, de modificările reţelei hidrografice, de numărul mare de captări şi schimbări
de cursuri recunoscute, atât în aria pericarpatică, cât şi în cea transilvană. A avut loc
restrângerea continuă a albiilor majore în finele de formare a teraselor, de la albiile foarte
largi, corespunzătoare primelor terase, la luncile actuale. De fapt, acest aspect reprezintă
dovada cca mai dară că, pe fondul general neotectonic pozitiv şî al creşterii diferenţei
dinue nivciul suprafeţei topografice iniţiale şi baza de eroziune, s-a produs o accentuare
considerabilă a energiei reliefului (în decurrnl a cel mult 1,6-1,8 Ma) şi restrângerea
continuă a ariilor depresionare din unităţile cu relief accidentat.
Dar, cu toată accentuarea fragmentării şi creşt{'.rii altitudinii relative Între nivelul
topografic superior şi albiile râurilor, ca urmare a diversificării formelor de relief, în special
a celor nivelate şi de acumulare, capacitatea de locuire şi de milîzan.~- a reliefului nu s-a
diminuat, cî s-a diversificat considerabil. Dovada este mai mult decât evidentă: toate
unitătile şi toate treptele de relief prezintă un grad relativ ridicat de accesibilitate, care
a perfnis l.ocuirea permanentă şi relativ intensă şi legături facile în toate direqiile, dar
precumpă~ltor radiare, din partea centrală, carpatică, spre ţinuturîle joase periferice şi
invers.
L. Badea
c. Oscilaţiile de nivel ale Mării Negre şi evoluţia climei în Pleistocen
Sud-estul Europei Centrale, !n care se încadreaci teritoriul României, este caracte-
rizată printr-o multitudine de categorii de relief şi o bogată reţea h.iJrografic'i, tributară
în principal Mării Negre. Modificările climei şi evoluţia Oceanului Planetar -şi, în
particular, a Mării Negre au fost factorii care au influenţat semnificativ sculptarea
MEDIUL NATURAL $I OMUL 29
fizionomiei regiunii, formarea structurii ei ambientale şi, implicit, crearea condiţiilor de
viaţă şi de dezvolrare ale omului.
Marea Neagră este una din cele mai mari mări închise de pe Pământ (suprafap lvf:lrii
Negre este de 420 325 km 2, volumul apei - 547 015 km3 , adâncimea maximă -
2 212,0 m). Putem spune că Marea Neagră este unică, în privinţa genezei, structurii şi
evoluţiei geologice, precum şi din punct de vedere al caractcrisricilor ei ambientale actuale.
Astfd, ea are o lcg:1rur<l foarte !imitată cu Marea Medîrerană ~i conţine un volum Îmens
tk ,ip:\ :1d:î.ncl :1110,ic'î, contaminat:l cu H 2S (de la ::d:lncimca de 150---?,00 m p:î.n:1 b
fund).
Legătura dintre Marea Neagră şi Mediterana se fuce prin sistemul de strâmtori Bosfor
- Dardanele. Bosforul csre îngust (0,76--3,6 km) şi puţin ad5nc (32-34 m la prag),
limitând schimbul bidireqional de apă între M:irea Neagră, mai puţin salină (salinitatea
sa este de cca 17%0 la suprafaţă şi 22%0 la fond), şi Marea Mediterană, deosebit de salină
(38-39%0). La suprafaţă există un curent de apă puţin salînă dinspre Marea Neagră s:pre
Marea Mediterană, cu un debit estimat la aproximativ 600 kn/·/an (cca 20 000rn 3/s),
pe când în profunzime curge un curent invers de apă mediteraneană sărată, dirijat spre
· Marea Ne,1gră, de cca 300 km:'-/an (cca IO OOO mJ/s).
Partea de nord~vest a Mării Negre este caracterizată printr-un platou continental foarte
brg şi puţin adânc (limita externă a platoului este izobata de cca "-~130 m), care reprezîmă
aproape 30% din suprafaţa rorală a mării. Această parte a marii primeşte aportul a două
din cele mai importante fluvii din Europa: Dunărea, cu un debit de cca 200 km 3/an şî
Niprul, care contribuie la bilanţul hidrologic al mării cu 54 km 3/a11. La acest volum se
adaugă debitele unor râuri mai mici ca Nistru! şi Bugul de Sud, care împreună participă
cu încă aproape 12 km:1/an. Acest aport a1 apelor râurilor influenţează gradul de salinîute
al m:irii, inclusiv fauna maritimă.
Această parte de nord~vest a măr\î, cu aporrnrilc ei mari Je apă dulce şi cu un sisrem
specific al vânrurilor, este responsabilă pentru întreaga structură hidrologică şi
dinamică a maselor de apă în Marea Neagră.
Marea Neagră este aproape în totalitace înconjurată de lanţuri muntoase înalte. Numai
la nord-vest se g:isesc terirorii joase~ platforme şi delte.
Mari schimbări de nivel al mării şi, în consecinţă, refasonarea morfologiei uscatului
şi modificarea condiţiilor ambientale au avut loc pe toată durata istoriei geologice: a .1\farii
Negre. Când nivelul mării era :,căzut, aportul de apă salină mediteraneană era Întrerupt
şi Marea Neagră se transforma îmr~un gigantic lac cn apă aproape dulce. Srudii foarte
recente au confirmat faprul că bazinul Mării Negre a cunoscut numeroase şî repet,lte
scăderi dramatice ale nivelului apei, Cea mai impresionantă scădei:e a avut loc, probabil,
acunt cca 5 milioane de ani, când nivelul mării era cu od puţin 800 m mai jos dcdt în
prezenr. Suprafaţa mării s-a micşorat în mod corespunzăror cu cel puţin 501?/o. Arii întinse,
înainte acoperite de apele mării, au devenit uscu, iar paleo-rcţcaua hidrografică a in6zat
puternic continentul şi mai aies marginea cominental:1 în partea de nord-•vest a :Mării
 INTRODUCERE
30
Negre, văi corespunzând Cu Palco-Dunărea şi Paleo-Nipfur au tăiat în platoul continental
chei adânci de aproximativ 800 m.
Modificările cele mai spectaculoase au avut loc în tîmpul Cuaternarului, fiind
determinate de glaciaţiuni şi de imerglaciaţiuni, care au cuprins-întreaga Planetă, ca
răspuns, se pare, la modificări ale balanţei de radiaţie solară în regiunile aruice, dat~ de
:::iclurile astronomice ale Pământului: precesie, oblicitate şi excentricitate (aşa-numitele
„cicluri Milankovitch"). În timpul glaciai;iunilor, o mare cantitate de apă era mobilizată
în calotele ghiciare, care ocupau suprafeţe enorme în nordul Eur_?pci, Asiei şi AmeriC:i
de Nord, precum şi în zona l.anţurilor muntoase importJnte. [n con~ccinţJ, nivelul
Oceanului Planetar scădea drastic cu zeci şi chiar sute de metri. Schimbările nivelului
Mării Negre au fost, până la un moment dat al evoluţiei, simi,lare cu modificările nivelului
Oceanului Planetar. Totuşi, diferePţele de evoluţie sunt semnificative şi sunt datorate
condiţiilor locale, anume faptului că atunci când nivelul general al mării a fost mai jos
de pragul Bosforului, variaţiile ulterioare ale 1v1ării Negre puteau să fie determinate de
condiţiile regionale, fără a urma întocmai modificările din Oceanul Planetar.
Ultima glaciaţiune a avut loc cu 20-18 mii ani înainte de prezent. În acea perioadă'.
niYelul oceanului a coborât cu aproximativ 120 m. A_ceeaşi coborâre se ţnregistrea?-ă ŞI
pentru bazinul Mării Negre. Linia de coastă s-a deplasat departe spre larg şi încă o dată
platoul continental a fost exondat. Palco-Dunărea şi Paleo~Niprul au tăiat .ch~i de
100~200 m adâncime în zona platoului continental, care devemse uscat; tot :.1.5a ŞI Nistru!
şi Bugul.
Aşezările paleolitice s-au întins, probabil, pe noile zone exondate spre noua linie de
coastă, urm{i.rind mai ales câmpiile aluviale ale marilor râuri. lată de ce descoperirile unor
astfel de asezări sunt atât de rare în wna costieră actuală..
Încălzi~ea postglaciară a climei a început cu cca 15 mii ani înainte de prezent şi a
determinat topirea ultimei calote: glaciare şi o creştere rreptată a nivelului mării. În Marea
Neagră. aportul de apă din gheţari a fost foarte mare şi s-a realizat prin fluviile Paleo-~ipr~l
şi Paleo-Nistrul fpentru apa de topire a gheţarilor de pe Platforma Rusă) ŞI prm
Palee-Dunăre (pentru gheţarii din Carpaţi). În acest fel, acum cca 12 mii de ani nivelul
apei din Marea Neagră a ajuns până la praguJ Bosforului şi chiar mai sus, ridîcarea
făcându-se mult mai repede decât în Marca Mediterană. S-a format astfel un curent
important de apă dulce, care a curs prin Bosfor şi Dardanele spre Marea Egee. Când
nivelele din mările Neagră şi Mediterană S••au egalizat, acum cca 7,5 mii ani, a început
şi schimbul bidirecţional de apă dintre cele două mări, ceea ce a dus la transformarea
treptată a Mării Negre în bazin anoxie.
În ultimii ani a fost elaborată o nouă ipoteză asupra evoluţiei post-glaciare a Mării
Negre. Noua ipoteză acreditează ideea că, după un episod relativ !:>Cllrt de încălzire
substanţială a climei şi de topire rapidă a gheţarilor (acum cca 15 mii ani), timp în care
nivelul Mării Negre a crescut suficient pentru ca apa pontică să fi curs prin Bosfor spre
Marea Egee, retragerea prin topire a calotelor glaciare a determinat, începând cu
aproximativ 12 mii ani în urmă, o redireeţioaare, pe o perioadă limitată de timp, a
MEDIUL NAHJRAL ŞI OMUL 31
aportului de apă provenită din topirea gheţarilor către Marea Nordului. În aceste condiţii,
în Marea Neagră, lipsită de aportul de apă provenit din topirea gheţarilor, în timpul
Dryas-ului tânăr (cca 11 OOO ani BP) şi până la aproximativ 9 mii de ani BP, în condiţii
aride şi cu vânturi puternice, s-a produs o nouă coborâre foarte importantă a nivelului
(până la cca -156 m). În acest timp, nivelul Mării Medirerane a continuat să crească,
depăşind acum 7 500 ani înălţimea pragului Bosforului, ceea ce a generat un masiv aport
de apă sărată înspre Marea Neagră. Fluxul a fost de câteva sute de ori mai mare decât
cde mai mari cascade din lume şi a cat1z.at o crestcre catastrofală a nivdu!1ti M:1rii NeQ:re
de 30···-G0 cm pc -,.:Î şi o umpkre a bazinului îrilr-c) perioad:l foart scurd (doi--Lrci «i~i).
Noua ipoteză susţine că această cr;;;;ştere catastrofală a nivelului mării a determinat un
exod nemaiîntâlnit până la acea dată a unor populaţii care locuiau în zonele în prezent
submerse ale platoului continental al Mării Negre, populaţii cu nivel de dezvoltare superior
comunităţilor umane din alte regiuni ale Europei şi Asiei. Aceste populaţii, care au trăit
până atunci (în intervalul cca 9 000-7 500 ani BP) pe cursul văilor şi în zona litorală
a Mării Negre (de fapt a giganticului lac Pontic), au fost nevoiţi să fugă din faţa mJrii,
care le invada aşezările. Astfel s-ar explica apariţia aproape simultană a unor culturi, cum
ar fi Vinta, Hamangia, şi cea a ceramicii lineare, în diferite părţi ale continentului
european. Cascada de apă medireraneană de la Bosfor şi creşterea catastrofală a nivelului
mării ar fi rămas în memoria populaţiilor din jurul mării şi ar fi constituit nucleul mitului
Potopului lui Noe. Este poate prea devreme să acceptăm fără rezerve această ipoteză.
Oricum, după aceste schimbări continue, uneori catastrofice, la ultima ridicare a niveluJui
Oceanului Planetar şi a Mării Negre, cu particularităţile ei, acum 7 500 ani, a avut loc
egalizarea nivelurilor din bazinele pontic şi mediteranean şi, drept consecinţă,
pătrunderea apei saline mediteraneene în 1'v1area Neagni. Condiţiile ambientale din această
mare s-au definitivat şi stabilizat (la scară temporală umană, nu geologică!), iar În ultimii
3 OOO de ani nu au fost puse în evidenţă decât schimbări ambientale minore. Se raportea7.ă
variaţii de nivel al mă.rii de câţiva metri (aşa-numita „regresiune" phanagoriană, când
nivelul a scăzut cu 3-7 m).
N Panin
d. Paleoflora şi evoluţia climei în Holocen
Prin metodologia analizelor sporo-polinice, gândirea istorică s-a afirmat cu excepţio­
nale posibilităţi în studiul dezvoltării vegetaţiei. În acelaşi timp, analizele sporo-polinice
oferă posibilitatea reconstituirii succesiunii modificărilor paleodimatice cu ajutorul
comunităţilor de plante .:are au existat în intervalul acestor modificări. În felul acesta,
problema clasică a analizelor polinice a devenit istoria modificărilor climatice. Procen-
tele diverselor componente polinice, după reajustarea lor prin anumiţi factori de coreeţie,
devin expresiile cantitative ale alcătuirii vegetaţiei din perioada în care s-a format
zăcământul care a interceptat -:,i a conservat „ploaia" polinică.
32 INTRODUCERE
Este cunoscll.t că, În afara ffio<lificărilor paleodiffiatice determinate de poziţia şi variaţia
conturului maselor continentale, în decursul erelor geologice s-au produs o serie de
fluctuaţii climatice reversibile, ale căror extreme reci au culminat cu atinderea unor ample
glaciaţiuni. Întregul răstimp al Cuaternarului se caracterizează printr-o instabilicare
climaterică de o importanţă biogeografică excepţională.
Pc fondul general de răcire a climatului cuaternar au alternat climatele foarte reci
(Cu.ele glaciare), cu încălzirile temporare (fazele inte-rglaciarc). La r:îndul lor, perioadele
ru.:i C,t_;bciarc!e") au cuprins nnî r,rnirc intnv,1lc de înc1lzirc temporară (osciL:.ţÎÎ :1.nar<'rme),
denumire interstadiale cu oscilaţii reci (catarei;me), cărora li s-a dat denumirea de sradiale.
În timp ce cunoştinţele privitoare la flora şi vegetaţia Pleistocenului din România
rămân deocamdată lacunare şi necesită încă reconfirmări, reţeaua staţiunilor în care s-au
efectuat analize sporo-polinice ale unor sedimente de la sfirşitul ultimei glaciaţiuni şi
din Holocen oferă deja informaţii concludente pentru reconstituirea succesiunilor forestiere
din intervalul depunerii lor. În această privinţă, o contribuţie importantă pentru
palinologia românească a constituit-o efectuarea radiodatărilor, o dacă cu reanalîzarea
sedimentelor din Tăul Zănoguţii din Munţii Retezatului de către Sorina Fărcaş şi
colaboratori (1999). Cele 14 dac:lri cu 14 C ale unor sedimente din Tăul Zănoguţiî permit
reconsiderarea vechimii unor orizonturi, arribuindu-le, de cele mai multe ori, o vârstă
mai mare.
Cu coate discontinuităţile lor, gheţarîi pleistoceni din Carp:iţii Meridionali şi Munţii
Rodnei au lăsat numeroase circuri glaciare, care adăpostesc lacuri, văi cu profil de „U"
şi morene. Totuşi, în Carpaţii sud-estici efectele ultimei gL1ciaţiuni s-au exercitat Într-o
măsură mai mare prin vânturile uscate decât prin extremele reci. Extinse teritorii din
părţile sudice, sud-estice şî sud-vestice ale ţării s-au aflat în exteriorul limitei sudice a
~olurilor îngheţate (,,permafrosmlui").
Ultima perioadă de geruri aspre, cu o temperatură medie inferioară <=;_U 6°C temperaturii
actuale, a fose denumiră Dr)'as. după una dintre plantele caracteristice acestei perioade.
În acest răstimp, în nordul Europei se exrindeau numai tundre, care ajungeau de fapt
până în Europa Centrală. Predominanţa plantelor ierboase în spectrele sporo-polinice
(graminee, Artemisia, CfJenopodiaceae) indică un climat arctic continental. Datoriră
caracterului local al gheţarilor din Carpaţi, frecvenţele ridicate ale polenului de Pinus
reflectă existenţa unor extinse jnepenişuri (Pinus mugo). Cu coate că nu a dispărut din
Carpaţî, unde îşi avea refugii glaciare, molidul avea o frecvenţă redusă. Pe teritoriul ţării
noastre această perioadă a fost sincronizară cu episodul pinetelor vechi şi aride, stabilit
de Emil Pop pentru Carpatii româneşti. Perioada tundrelor arctice a fost divizată în două
faze de dtre interstadiul B0lling. În flora tundrelor arctice s-a pU5 în evidenţă un amestec
de plante a1pine şi arctic-alpine cu plante de stepă şi pajişti xerîce. Apariţia unor
mestecănişuri acum vreo 14 OOO ani indică o primă îndulcire a climatului, care corespunde
interstadiului Bolling, după o revenire a gerurilor (Dryas II), mmată de o nouă perioadă
de ÎnGllzire a climatului (interstadiul Allerod), în care temperatura medie ·nu era mai
coborâtă decât cu 2°C sau 3°C în raport cu cea actuală. Se apreciază că epoca Aller6d
MEDIUL NATURAL ŞI UMUL 33
s-ar fi extins între 12 500 şi IO 700 BP. După ultima recurenţă a gerurilor (Dry3 s III),
tundra a disp,lrut definitiv din Carpaţi. ·
Există un larg acord în privinţa situării începutului Tardîgiaciarului la începutul
retragerii gheţarilor. În această accepţie, Tardiwilrmianul cuprinde intervalul dintre
Dryasul vechi (!8 OQQ .. ]3 OOO BP) şi Drvasul recent.
Cu 13 OOO de ani în turnă, teritoriile Europei Nordice erau acoperire încă de calota
gbcî::i.ră. Teritoriile Europei din nordul Alpilor erau acoperite de o tundră sat, de o turn:lră
p,,)pulată cu arhuşr!, în tintp cc în 5udu! Furnpei (:xistau sih-ostcpc aldtuite, în i]tf(, 1 it1;
proporţii, din Pinus şi Quacus. N unui în esrul Europei exist:1 o zonă de vegetaţie fon:.<,tieră
extensivă, cu dîferite proporţii de Picea, f>inus, Betula şi Alnus.
Modificările majore ale circulaţiei atmosferice din perioada deglacializ;lrîî au condus
la schimbări de largi amplitudini ale repartiţiei vegetaţiei şi ale a!cătuîrii comunităţilor
de plante. La sfarşîtul gbcia~iuniî, asemenea modificări ale circulaţiei atmosferice au putut
să fie mai rapide decât posibilităţile vegetaţiei de a reaqiona. La noi, din aceas1:1 cmză,
începucul Preborealuluî se distinge :tdeseori dificil de Dryas III.
Pentru aria carpatică, Preborealul reprezintă faza de tranziţie pin-molîd. Pe lângă ariile
muntoase, pinetele preboreale au avut o extindere largă pe întregul cuprins al Bazinului
Transilvaniei. Încă de la începutul Preborcalului, limita etajului forestier s-a ridicat cu
400-500 m. Încălzirea dimamlui posrgladar a favorizat extinderea ecosi5temdor forestiere
·1lcăruite îndeosebi din pini şi molizi. Refugiile glaciare ale molidului din Carpaţii Orîenrali
şi Meridionalî au favorizat o populare rapidă a molidişurilor în masivele muntoase de
pe teritoriul ~ăriî noastre.
În jurul anilor l O OOO BP, akămirea vegetaţiei a început sa se modifice, iar pe arii
de extinderi mai reduse s-au diforenţiat diverse unităţi de vegetaţie, ale căror spectre polinice
indicau o coerenţă mai redusi. Aceste modificări au coincis cu finalul unei deglacializări
rapide. La 8 OOO BP grupările diferenţiate au dobfrndit o largă extindere teritorială,
devenind zonale. Amestecurile de răşinoase cu foioase au avur o mai largă extindere
teritorială decât cea actuală atât în Europa Centrală, dit şi ÎIJ cca sudică şî nordică.
Perioada boreală coincide cu faza extinderii molidişurilor cu stejăriş amcs_rec:1t şi alun.
Îlldlzîrea (evoluţia anaterm:i) dimarului postglaciar a favorizat acea-s-tă ~;tindere ::ip-re
altitudini din ce în ce mai ridicate, pc povârnişurile munţilor.
La rândul său, perioada atlantică, în care domină dirnatul hipsmerm (= apogeul
călduros postglaciar), coincide cu apogeul molidişurilor cu stejăriş amestecat. Clim2.rnl,
care la început era cald şi uscat, a devenit treptat cald şi u.med. În perioada arbnrică
teritoriul României a fost acoperit de păduri, Întrerupte numai de golul alpin şi de
întinderea unor lacuri. În junii anilor 5 OOO BP, alcătuirea vegt•taţici .cra dej4 asemăH;:hoare
celei actuale.
Un eveniment fitoistoric de o covârşitoare importanţă pentru :.iria Carpaţilor sud-estici
l-a contituir apariţia zouei de cărpinişe, care s-a interpus înrrc slejăriş şi molidişe. În
sincronizările anterioare, extinderea cărpinişe!or a fost atribuită climatului nui răcoros
şi mai tL'icat al Subborealului, deci unei vârste de cel mult 3 500 BP. Recentde datări
34 INTRODUCERE
ale sedimentelor de l~'Tălll Zănoguţii din Munţii Itere"latului cu 14 C au arătat că această
extindere s-a produs mai devreme cu 3 OOO de ani. Decalajul extinderii cărpinişelor
constituie o importantă precizare pentru istoria pădurilor din Carpaţi.
În cursul p"erioadei subboreale, molidişele cu carpen au ajuns dominante în etajul
montan al Carpaţilor. În această perioadă au început să se extindă şi fagerde pe cursul
văilor montane.
În perioada subatlamică, umezirea şi răcorîrea climatului postglaciar au favorizat
competiţia viguroasă a făgetelor, care s--au substituit zonei de cărpinişc, împingând spre
altitudini nui ridicate limita infcrioar:1 a molîdişurilor şi spre etajul inferior limita
superioară a stejărişdor termofile. Cu toate că fagul are o apariţie tardivă în climatul
postglaciar, datorită expansiunii sale explozive a devenit principalul edificator dimatogen
al vegetaţiei montane din ţara noastră, ca şi din Europa Centrală. Există o bogată literatură
privitoare la impactul uman exercitat asupra vegetaţiei, care valorifică rezultatele colaborării
dintre palinologi şi arheologi. Cu toate acestea, palinologii nu au acordat întotdeauna
atenţia cuvenită acestui impact, care putea să fie decodificat din diagramele polinice.
Declinul unor componente forestiere din spectrele polinice nu poate fi atribuit Întotdeauna
unui determinism climatic. Astfel, ciclurile scurte ale distrugerii unor păduri, urmate
de regenerarea lor, nu pot să fie explicate în toate împrejurările prin depresiuni climatice.
Deja Lennarth von Post, În 1916, a sugerat ideea că frecvenţa polenului de cereale ar
putea fi ucilizat:1 ca un criteriu pentru evaluarea extinderii arii.lor cultivate.
Încă de la începutul lor, colonizările neolitice au exercitat un imp3ct asupra ecosiste-
melor forestiere. Astfel, extinderea populaţiilor neolitice din perioada arlantid a condus
la transformarea unor extinse păduri în păşuni şi fâneţe, ca şi în culturi agricole. Totuşi,
numeroase colonizări agricole au fost instabile şi, ca urmare, vegetaţia defrişată s-a regenerat
după încetarea impactului antropic.
Creşterea animalelor se reflectă, de ;isemenea, în diagramele polin~ce. Începând din
perioda neolitică, polenul speciilor nîtrofile de pelin (Artemisia) este prezent aproape în
toate diagramele. Dar, în timp ce polenul de pelin din Tardiglaciar pare să aparţină
populaţ,iilor de Artemisia campestris, cel din vremurile neolitice ar putea să fie atribuit
speciilor Artcmisia absinthium şi Artemisia vulgaris. La rândul lor, frecvenţele ridicate
ale polenului de graminee sălbatice şi P!.antago sunt determinate de activitatea pastorală.
Într-o serie de diagrame polinice, maximele polenului de P!.antago apar ca replici ale
minimelor curbei stejărişului mixt, ca expre5iÎ ;L!e fazelor de colonizare umană pentru
care J. lversen a propus, în 1941, termenul de „land-occupation phase" (Landnahme
Phase). Fazele de ocupare a teritoriului de către populaţiile umane au constituit evenimente
locale, care nu pot fi sincronizate în diversele diagrame polinice.
Ocurenţele polenului unor cereale sunt, de cele mai multe ori, atât de sporadice încât
rămân lipsite de o semnificaţie suficient de concludentă pentru reconstituirea
începutului agriculturii. Dar creşterile frecvenţelor polenului unor plante ierboase
corespw1d unor defrişări ale pădurii în vederea extinderii culturilor agricole sau a pajiştilor,
chiar dacă polenul plantelor cultivate rămâne rar sau chiar lipseşte din spectrele polinice.
MEDIUL NATURAL ŞI OMUL 35
Influenţele populaţiilor preistorice asupra vegetaţiei forestiere s-au intensificat odată
cu dezvoltarea metalurgiei bronzului şi apoi a fierului, operaţiuni care necesitau consumuri
din ce în ce mai mari de combustibil vegetal; tot aşa răspândirea practicării incineraţiei
în ritul funerar, cât şi necesităţi sporite de material lemnos pentru construqii, ca urmare
a permanentei creşteri demografice. În afară de aceasta, confecţionarea uneltelor de meral
,1 lărgit amploarea defrişărilor.
T omşi, reconstituirea impactului antropic ex erei tar asupra vegetaţiei necesită interpre-
tarea unor spectre polinice obţinute pe b:lla idc1uific1rii unor efective mult mai mari
de grJuncioarc de polen. D:1r, fară suportul unor ample rnno~rinţc privilOarc la dinamica
vegetaţiei, analizele polinice nu pot oferi un sprijin real cercetărilor arheologice.
N. Boşcaiu
e. Contribuţia arheoroologiei la reconstituirea istoriei
din neolitic până la epoca romană
Întrucât problema neoliticului acera.mic pe teritoriul României este încă destul de
controversată, trebuie să considerăm că primele date certe cu privire la animalele domestice,
zise clasice: bovinele, porcinele, ovî-caprinele (câinele fiind domestic încă din cultura
mezolitică Schela Cladovei) ne sunt cunoscute începând din orizontul cultural Cârcea
- Gura Baciului. În ambele situri, toate cele patru animale domestice sunt prezente, ele
fiind aduse dinspre sudul Peninsulei Balcanice, poate de diverse valuri succesive ale
purt;ltorilor unor culturi tipîc neolitice. Bovinele aveau frecvenţa cea mai înaltă, fiind
de talie mare, încât delimitarea lor de resturile de Bos primigenius (bourul, strămoşul
lor) se face Încă relativ dificil; este posibil ca pentru bovine, dar poate şi pentru porcine
(al Glror strămoş - Sus scrofa - f'xistă şi azi în fauna noastră), venirea unor populaţii
cu animale domestice, să fi prezentat ,,_o amorsă" pentru o continuare a domesticirii pe
loc, fenomen care pare să se fi perpetuat, poate chiar până în epoca bronzului. Cultura
Cris se caracterizează, de asemenea, printr-o exploatare cu precădere a bovinelor, cu
excepţia unor aşezări, mai cu seamă, djn Moldova; Balş şi, în special, Trestiana, unde,
P~
ca frecvenţă, cornutele mici le întrec cele mari. S-ar putea ca dominaţia ovi-caprinelor
să reprezinte o reminiscenţă a un.ei exploarări a animalelor de tip „mediteranean", a unui
val de populaţie umană încă incomplet adaptată la condiţiile latitudinilor cu un climat
remperat. Vânătoarea avea un caracter minor (într-un mediu oarecum păduros, cu totul
prielnic exercitării eî), fenomene care credem că sunt şi ele legate de 6 adaptare incompletă
a populaţiei umane de cultură Criş la noul lor mediu de viaţă.
Cultura Vinfa~Turdaş este, la rândul său, relativ bine reprezentată prin st:udii asupra
faunei din siturile ei din Banat şi Transilvania. Se observă faptul că economia animalieră
este mai bine adaptată mediului înconjurător, deoarece predomină printre animalele
domestice mai cu seamă bovinele, iar porcinele sunt şi ele mai frecvente, împuţinându-se,
în general, cornutele mici. S-a constatat că era cunoscută castrarea masculilor de bovine
si se conturează mai dar faptul 5căderii taliei lor în comparaţie cu cea a bournlui, diminuare
 INTRODUCERE
36
ce va continu~ inereli până li r~irimentul adus abia ()dată cu cucerirea romană, încât
delimitarea lor în raport cu Bos primigenius devine, metric, mult mai clară. Porcul este,
de asemenea, de talie relativ joasă, asemănător, în general, cu aşa-zisul tip „palustris",
care. se va perpetua în tot neoliticul şi eneoliticul de la noi. Ovinele sunt şi ele mici, în
medie sub 60 cm înălţime la greabăn, aşa cum le vom găsi cel puţin până în perioada
de trecere către epoca bronzului. De talie mică, cel mult medie, este şi câinele (tipurile
,,ptilustris" şi „intennedius'}, care se vor păstra ca atare, în genei-al, până în epoca bronzului.
Vânătoarea ocupa un loc nu prea irnporr:wt, de obicei cerbul 5i dup:l d mistn:ţ·ul fiind
speciile cele mai bine reprezentate.
în cadrul culturilor neoliticului târziu şi începutului eneoliticului deţinem date referi-
toare la culturile Vădastra, Boian, Hamangia, a ceramicii liniare şi Precucuteni, dar şi
pentru cultura Banatului, cu nivelele de la Parţa. Putem spune câ, În mare, situaţia
exploatării animalelor nu se schimbă radical, dominând ca frecvenţă tot bovinele, mmate
îndeaproape, în Hamangia, de exemplu, de ovi-caprine. Raportul dintre creşterea
mamiferelor domestice şi vânătoare variaz:1 de la cultură la cultură şi, adesea, de la fază
la fază sau nivel. Tomşi, vânătoarea nu Întrece niciodată ca pondere creşterea animalelor.
Culturile eneoliticului dezvoltat: Gumelniţa, Sălcuţa, Cucuteni-Ariuşd, Cernavoda I,
sunt mai bine studiate din punct de vedere paleofaunistic, pentru Cucutenî îmocmin-
du--se chiar şi o sinteză. Nu putem considera că, în ce priveşte exploatarea animalelor,
se observă deosebiri evidente faţă de neolitic. În general, domină, ca frecvenţă, tot bovinele,
dar în aşezarea bănăţeană de la Cuproare-Sfogea ele sunt întrecute de porcine, î,tr la
Cernavodă de cornutele mici, poate datorită componenţei stepice din cadrul acestei culturi.
Este interesant cum variază raportul dintre mamiferele domestice şi cele sălbatice, în cadrul
aceleiaşi culturi, deci ponderea vânătorii. A<;tfel, doar într-un nivel Gumelniţa de la
Căscioarele domină vânătoarea în raport cu creşterea animalelor domestice, fenomen
ce apare şi în cultura Cucureni la Truse.şti, Traian, iar în a."pectul Ariuşd, la Malna;; Băî,
cu toate că Truşeşti şi Căscioarele se găsesc la altitudini joase. Perioada de tranziţie spre
epoca bronzului şi începutul acesteia din urmă sunt importante, căci, aşa cum se susţine
de mulţi cercetători, s-au produs modificări ale structurii societăţii, în timpul ei având
loc, după unde opinii (v. şi cap. III) chiar procesul de indo-europenizare, prin venirt:;1
unor populaţii noi dinspre spaţiul nord-pomic. Se crede că ele au adus calul domt:stîc,
dar problema apare mult mai complexă. Se pare că În jur de 3 500 a.Chr. a avut loc o
domesticire a calului în zona Niprului mijlociu, de unde el a fost vehiculat către centrul
şi sud-estul Europei, acesta devenind un element al tutmor culturilor din epoca. bronzului.
Datele arheozoologice pentru zona ca.rpato-dunăreană arată că resturi extrem de rare de
cal sunt caracteristice pentru cele mai multe culturi neolitice. Se pune deci problema
existenţei, îna.intea celui domestic, a unui cal sălbatic, despre care se cunosc deoca...rndat:l
prea puţine date morfologice şi metrice pentru a-l caracteriza. Din punct de vedere
etoecologic, el pare a fi mai degrabă un cal de pădure, pe care de fapt Heprner l-a denumit
ştiinţific, sub formă de subspecie, Equus przevalskii silvaticus. În eneolitic, rata frecvenţei
calului creşte uşor, el fiind, poate, domesticit. Îi găsim mai abundent în aspectul culmral
MEDIUL NATURAL ŞI OMUL 37
Stoicani~Aldeni (de exemplu, la Lişcoteanca), fiind de altfCI cu o frecvenţă ceva mai înaltă
înc1 din precucutenianul de la Târgu Frumos, în raport cu cel de la Târpeşti. De-a lungul
cu!ruriî Cucuteni, frecvenţa sa se păstrează, în toate fazele, roruşî joasă, ca de altfel şî în
cultura Gumelnîţa. Totodată, în perioada de tranzîţie el nu apare brusc, cu mult mai
frecvent decât în cucutenian. De alrfd, către vest, în aşezarea Coţofeni de la Ostrovul
Corbului, acesta nu a fost gJsit, ca şi în staţiunea Coţofeni, cu elemente Baden, de la
Ghida din Criş~ma. În Rtnat, calul domesric apare evident doar în bronz. Se pune deci
prohkrna c:Gnd ;tjung pcntrn prima o:in L.1 noi (-:iii domc.sr!ci, a!tîî dccîr cd .stilh
menţionat mai sus. Situaţia se complid, unii specialişti consider:cln<l tarpanul (.E{pmsgmeliw)
doar drept un maron (resălbătici() şi deci ar fi vorba de domesticirea takiului, Eqtius
przewa/skii przewalskii, tipic pentru stepa aridă. Este posibil ca infîlrrarea acestuia din
urmă să fi avut loc lem, pe o perioadă de timp destul de lungă şi abia la începutul bronzului
s:1 apară complet asimilat în cadrul şeptelului, fiind folosit nu doar pentru carnea sa, cî
şi în scopuri militare multiple.
În perioada de tranziţie şi la începutul epocii bronzului s-au obţinut date arheologice
prin cercetări asupra faunei din complexul Horodiştea-Erbiceni-Folceşti, dar şi în aşezări
Coţofeni. Aproape peste tot predomină cornutele mari şî doar la Erbiceni ovi-.caprinele.
Considerând muflonul european, denumit Ovis musimon, drept un ovid resălbăticit
(maron), este foarte probabil că ovinele neo-eneolitice, de talie joasă, să fi avut strămoş
s..'1.lbatic pe Ovis orimt1dis din Asia Mică, iar populaţiile umane venite din stepele
nord-pontice să fi adus cu ele un ovin domestic, cu un alt str.lmoş sălbatic din Asia
Centrală, Ovis ammon, de ralie mai mare, acesra perpetuându-se ş! în epoca bromului,
când ovinde au în medie 65 cm Înălţime la greabăn; poate doar de să fi avut corpui
hîne acoperit cu lân.1, căci se ştie că genul Ovis sălbatic are doar păr. De asemenea, şi
porcul prezim:i o talie mai mare dccâ[ cd din neo-eneolitic, acesta crescând încă şi mai
mult în epoca bronzului, deşi nu s-a pumt demonstra existenţa unui fenomen de
ameliorare rasială.
Pentru epoca. bronzului a fost studiat material faunistic din aproape roate culmrile.
Se poate consrata că bovinei_~ se gJsesc aproape peste rot pe primul loc si, rotodară, că
procentul care revine vâ1i.ătof!J este mai scăzut decât în neo-eneolitic, neîntrecând niciodată
gruparea animalelor d<?mestice. Apare eviden·t o diminuare drastiG1 a taliei bovinelor de-a
lungul întregii epoci, cele din bronzul final fiînd evi<lcnt mai joase dcch în bron:;-:u!
timpuriu. S-ar putea ca acesr lucru să se datoreze impos1bilităţii funqionale de încruciş,ue
liberă cu Bos primigenius, fenomen ce avea tocmai rolul 'de a încetini aceasr,1 scădere a
taliei. Dimpotriv:1, porcinele cresc în masivitare, În cursul întregii epoci, cele mai mari
găsindu~se în aşe1,iirile Noua, lucru probabil neîmâlnit în Europa Centrală. Am Yăzut
că faţă de epocile amcrioare şi ovinele apar de talie înaltă (64,5 cm la medie), fenomen
observat şi în Europa Centrala. Cel puţin spre sfârşitul epocii, în cultura Noua şi caii
au o Înălţime mai mare la greabăn, c:•xistând curent exemphrt de peste I ,40 m. Se executa
hi ecvide castrarea masculilor. Câinele, deşi se regăseşte în număr mic, este mult mai
diversificat, apărând acum şi exemplare de talie mare, dar predominând cele de mărime

)8 INTRODUCERE
medic. În cadrul coinplexului Sabatinovka-Noua:Coslogeni, bovinele predomină net,
ovi-caprinele şi, mai ales, porcinele având o frecvenţă joasă; vânătoarea prezintă şi ea un
rol cu torul minor.
În ceea ce priveşte Hallstattu!, studiile cu privire la materialul arhem.oologic sune
puţine. Se cunosc deocamdată determinări provenind din staţiunea eponimă a culturii
Babadag şi din altă aşezare dobrogeană,, Rasova, pe malul drept a! Dunării, apoi la
Frumuşiţa-Ijdileni (jud. Galari), precum şi la Cozia-(jud. Iaşi) şi Dăm:',şti (jud. Vaslui).
Se rnnst:ir?i fo,cvcn\a mare a bovinelor, nrmate de ovi•-c1princ şi porcine; se g<lscau cai
ce intrcccau 1,40 m la greab;1n. De la sffirşitul perioadei de trecere spre epot:a urmiHoare
s-a prelucrat un lot mare de material osos din cetăţile de la Stânceşti. Se poate constata
frecvenţa foarte mare a bovinelor, aproape jumătate clin material, dar şî faptul că ele
erau de talie foarte joasă (106,3 cm în medic) -- fiind, prin aceasta, deosebite de cele
din zona nord-pontică. Ovi-caprinclc şi porcinele sunt !n cantitate mult mai mică, ovinele
având în medie doar 60 cm la greabăn, dar porcinele rămân masive. Vânătoarea era o
ocupaţie curentă, mistreţul întrecând uşor cerbul (Srânceşri fiind unul din pllţînele cazuri
în care se documentează acea,:;ră situaţie).
Pentru perioada La Ttne, adică între secolul al N-!ea a.Chr. - secolul I p.Chr. deţinem
date arheozoologice mai cu seamă din Moldova şi Muntenia, foarte puţine din Banat
(două situri) şi din aşezarea de la Pecica, jud. Arad; pentru Transilvania propriu-zisă nu
avem încă destul material concludent, cu excepţia unui mic studiu asupra resturilor
provenind din gropile zise cu „resturi de incineraţie" de pe Măgura Moîgradului. De
dinco.11..,--e de Carpaţi, avem la dispoziţie mult material din aşez„-'i.ri (resturi menajere), dintr-o
necropolă şi din morminte princiare. Bovinele, cu o talie medie de 112-113 cm,
predomină în cele mai multe aşezări (la Cârlomăncşti sum cu mult Întrecute de ovi-caprine,
iar Într-un sit din Banar şi la Pecica sunt depăşite uşor de porcine:). Menţionăm că în
nordul Jvfoldovci (aşezarea Lozna mai ales) au fost gă~Îte multe vite acornute.
Ovi-caprinde, reprezentate mai cu scamă prin ovine, scad ca talie În° raport cu cele din
epoca bronzului, având o medie de 60 cm. Porcinele, a c~ror talie variază de la mică
spre medie, în funqie de aşezare, mai păstrează caractere primitive şi se constată că,
sacrificarea lor era deplasată, mai ales, spre doi ani, când, probabil, atingeau greulâi:ea
optimă. Calul, întrebuinţat în diverse scopuri, era folosit şi în alimentaţie, ca de altfel
şi în epocile :mterioare. Morfologic, acesta aparţinea tipului cailor „estici" din epoca
fierului, dar el era diferenriat în cai „ordinari", de talie joasă şi medie, şi în cai de „elită",
rn alte raporturi inrersegmentare şi cu o În.'tltime de peste 1,40 m, folosiţi pentru călărie
(război sau paradă), probabil de aristocraţie; este <le remarcat că aceşti cai de elită erau
rezulraml unui proces de ameliorare rasială, pornindu~se probabil dintr-un fond genetic
cc exista încă din bron1.ul final, trecând şi peste perioada hallstaniană, fiind deosebiţi
astfr·l de caii pop1.1laţiilor din stepa ponto-caspică. Faptul de mai sus a putut fi reperat
şi bine studiat, întrucât gqii 'îngropau rimai caii întregi în necropole (Zimnicea), aşezări
(Cătunu) şi gropi mai departe de aşez.ari (caii de la Căscioarele-,,(-:.oinea" şi „D'aia Parte"),
dar şi în morminte princiare (Agighiol. Pere:ru).
------ ---------------~--------
MEDIUL NATURAL $1 OMUL 39
După cum apare, creşterea animalelor reprezintă o ocupaţie de bază (împreună cu
agricultura şi, uneori, probabil chiar mai importantă decât aceasta), în tot răstimpul din
neolitic şi până la începutul secolului al Ii-lea p.Chr., când încheiem investigaţia noastră.
Vânătoarea, ocupaţie arhaică, are o netă tendinţă de micşorare a ponderii sale, mergând
dinspre preistorie spre istorie, scăderea neavând un caracter cu totul liniar; adesea, pentru
unele situri, nivele şi chiar în ansamblul unor culturi, ea capătă, datorită unor factori
foarte complecşi, al căror determinism ne poare scăpa, o frecvenţă din nou mai înaltă,
rnerg:llld p.î.nă la situaţia de a Întrece uşor creştere.a anima_ldor. Speciile.cele mai importante
pcHlnI economia vânalului sunt cerbul şi apoi mistreţul. AL'icuri de prc1,tnp ursului, ;1
rirnlui şi a cerbului, de altfel şi în wnde de altitudine joasă (azi toate trei cu o ·cantonare
pericarpatică), ne permit să afirmăm că aproape întreg teritoriul României era ocupat,
chiar şi în evul mediu, de imense păduri, deforestarea, însoţită de toţi factorîi ei negativi,
fiind de dată foarte recentă. Cu titlu informativ, menţionăm că în neoliticul târziu se
mai păstra în cultura Vinca din Banat, dar şi în Hamangia, asinul sălbatic european (Equus
(Asinus) hydruntinus), element stepîc, stins ulterior, că elanul (Alces alces) apare sporadic
în situri eneolitice, din epoca bronzului, dar şi La Tene din Moldova, acolo unde existau
condiţii de mediu ce-i sunt caracteristice~ păduri umede şi cu zone înmlăştinate, că
cerbul lopătar (Cervus dama), în stare nativă, a fost pus în evidenţă doar în sudul ţilrii,
în zone cu un climat mai cald, în cultura Vinta din Banat, dar si în culturile Haman"ia
' o
şi chiar Gumelniţa din Dobrogea, că în perioada de tranziţie spre epoca bronzului şi în
Cf.'a a bronzului apare, tot sporadic, doar în situri apropiate de malul drept al Prutului
inferior, cub.nul (Equus hemionus), clement tipic de stepă, a cărni înaintare spre vest a
fost împiedicată probabil de masivele păduroase, existenţa sa sugerând poate un climat
mai UKat în acele timpuri, că brebul (castorul) se menţine încă relativ comun, în tot
r:htimpu1 avut în vedere, în acele a..5ezărî în dreptul cărora avea condiţiile ecologice necesare.
În cadrul acţiunii de vânătoare mai trebuie cuprinse şi prinderea (Yânarea) păsărilor
;,ă]harice. Menţionăm că resturile lor apar destul de rar, fiind mai greu de identificat în
săp:Hurile arheologice şi găsindu-se cu deosebire acolo unde loturile de faună studiate
junt, numeric, foarte mari; apar mai ales specii de mlaştină şi de apă, în acele situri situate.
pe malurile Dunării sau ale apelor mai mari.
O ocupaţie de mult mai mică importanţă era pescuirnl. Însă, în toate siturile situate
în apropierea apelor mari, el are o importanţă destul de evidentă (exempul clar fiind
nivele gumelniţene din teii-ul de la Hârşova). Menţionăm că în aşezarea de tip Hamangia
de !a T ochirghiol au fost găsite resturi ale unor indivizi de talie mare a speciei Chrysophrp
auratt1, peşte mediteranean, ce ajungea frecvent în Marea Neagră, unde avea condiţii
bune de traj în timpul a..::cstei culturi, ce s-a dezvoltat deci în plîn optîm climateric
post-glaciar (perioada atlantică), demonstrând astfel tocmai existenţa acestei im.ponante
oscilaţii climatice. De altfel, atât cerbul lopătar, cât şi hydruminul sunt tot elemcme
termofile, cu caracter mai mult mediteranean decât temperat.
Nu trebuie să neglijăm nici culesul, ocupaţie ~ncestrală a cărui' evaluare este dificilă,
căci ne-au rămas doar resturi neputrcscibile, cum ar fi cochiliî1e gasteropodelor, valvele
 - - - - -------------- ----
40 INTRODUCERE
lamelibranhiatelor Şi [-~iese osoase de chelonieni. -Se poate considera că şi în România
arheoz.oologia; o ştiinţă cu tontl modernă, s-a dezvoltat suficient de mult pentru a constitui
un izvor important pentru arheologie, cu referire la toate etapele istorice, chiar şi pentru
ale civilizaţiei post-dacice, ajungând chiar până în epoca modernă.
S. Haimovici
f. Structura şi evoluţia antropologică a populaţiilor d..1n spaţiul
carpato-danubian din paleolitic până în epoca bronzului
Structztra antropolngică în epoca pietrei şi a bronzului. Cea mai \'eche formă umană
descoperită în România este calorn craniană de la Cioclovina, aparţinând paleoliticului
superior (aurîgnacian); celelalte forme găsire sunt mai putin semnificative sau
discutabile ca datare. O descoperire m;i.i târzie, din epipaleolitîc, de la Ostrovu Corbului,
evidenţiază elemente asemănătoare cu prima: tipul „dolicocran'', frunte teşită, craniu masiv
cu relief supraorbitar, varianta Phdrnost (protoeuropoid). Studiile referitoare la neolitic
relevă o „roire" a populaţiilor din bazinul mediteranean, care ajung şî în Muntenia, sudul
Transilvaniei şi al Moldovei. Cele mai vechi culturi neolitice din România, grupul cultural
Gura Ba.ci:.iluî-Cârcea şi StarCevo-Criş din neoliticul timpuriu, sunt atestate la populaţiile
din necropolele de la Gura Baciului, lângă Cluj, la Sfăntu Gheorghe „Bedehaza" şi la
T restiana, lângă Bârlad. Acestea sunt, în mod predominant, forme mediteranîde gracile,
care atestă legăturile ge:neticc cu populaţiile din regiunile sudice, dar şi forme robuste
paleome<lireranide şi proroeuropoide, ,,markerî" ai populaţiilor vechi, autohtone.
O polimorfie mai accentuată decât a altor populaţii neolitice autohtone o oferă
popu.la~ia din necropola de la Cernavoda {cultura Hamangia). Surprindem, pe lângă fondul
autohton al populaţîilor neolitice, şi un amestec cu mcdireranizi gracili, provenind probabil
din populaţiile „roite" ale lumii medîteraneene şi asimilate de !ocaînţCi, dar şi prezenţa
unor elemente brahicra.ne cu tentă alpină, C1re pot fi afiliate tîpului armenoid şi dinaroid
(lumea egeo-anatoliană).
· Structura antropologică a populaţiilor unor culturi eneolitice, ca: _1;1oi;w (necropolele
de la Cernica, Odaia Vlădichii), Gumelniţa (necropolele de la Dridu, Vărăşti, Chirnogi",
aşezările din teii-urile Hârşova şi Borduşani-Popina) şi Cucuteni-Ariuşd-Tripolje
(morminte izolate în România: Traian, Girov, Doboşeni, Sd.nteia. ca şi necropolele de
la Vâhvatinţî din Republica Moldova şi seria de la Bikze-Zlor.a de pe Nistru! superior),
evidenţia7.ă o componentă dominam mediteranidă, cu unele elemente dinaroide. Aceasta
arestă fondul genetic. comun al populaţiilor menţionate.
La sfârşitul eneoliticului şi începutul epocii bronzului, despre care St" consideră că ar
fi marcat de (recerea unor populaţii nomade, structura antropologică a triburilor autohtone
se îmhogăteştc cu demente prorneuropoide şi nordoide, în urma mixajului cu acestea,
se remarcă extinderea fenomenului de brahiccfalizarc, remarcat în Transilvania, la Gura
Baciului, încă din neolitic. Extinderea brahicefalizăriî (începută în Europa în sr.aţ.iunea
epipaleoliucă de la Ofnet din Germania) încă din neolitic se observă apoi în special, în
MEDIUL NAfURAL Sf OMUL
necropolele din epoca bronzului, cu o frecvenţă mai mare tor în Tramilvania şi se \'a
realiza în continuare şi în epoca fierului (perioada Hallsratt) pe teritoriul întregii ţ:lrî
(necropolele Balta Albă, Gogoşu, Zlmnicea, Gabăra, Sabăoani ş.a.).
Din ~og:ml mate~iaJ antropologic provenit din necropolele aparţîn[i.nd perioadei
bronzului (şt anume dmtre acdra în care predomina rirul funerar al înhumării): S,'irata
Monteoru, Poiana şi Cioinagi (cultura Monteoru); Truşcşti, Probota, Doina, Ciritei,
Lcţcrni, Alba Iulia (culrma .Nnu:1), Dca!u! Sofia (rnlrma Cernanxh); C;iscioarde-,,D'aia
p:1nc"; z: 1,rnicea; Pir ((,dwra Otomani) se cuntu1T:1z;i cu acuntetc sln;uuu
amropologică a populaţiilor de arunci. ,
Astfel, menţionăm tipurile protoeuropoide, gracilirnre, cu clemente mediteranide,
în special în seriile masculine (cu deosebire mai frecvent în necropolele din cultura
Monteoru), tipuri de o anumită panicularitare zonală, numire de unii amropo!oo-i
„nord-balcanice", rezultate probabil printr-o îndelungată mixare dintre mediteranîzî
protoeuropoîzi. ·
:i
Dar caracteristicile antrop~1logice ale tipului mediteraniJ vor fi frecvent prezente în
componenta de bază a populaţiilor şi, în mod deosebit, în seria femeilor.
Strnctura antropologîcă a populaţiilo1 în spaţiul carpato-danubian ofi:ra un fond. genetic
foarte vechi, întâlnit Încă din neolitic, de mediteranid de nuantâ ponrică, specifică ;cestor
zone, la care se adaugă, în decursul rîmpu1ui, datorită mixării cu populaţii sr.răine acestui
spaţiu, noi elemente proroeuro_poide şi dina.roide, precum şi cele nordoide.
Autohtonism şi migraţii reflectate 2n antropologie. Fondul amropologic autohton
al populariilor locale străve,:hi (culrura Criş) este acela mcdireranid, aşa după cum s-a
ma~ ară!'at, la care se ad.rngii demente paleomediccranide robuste şi proroeuropoide.
1n perioda de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului, acest fond este îmboc,-atit
b.
cu une Ie cIemente specifice culturii „amforelor sforice" (Piatra Neamţ, Do!heşrii ?\-fa:-i,
Băceşti). Apar caractere noi: lalia înaltă ,1 tipului prutocuropoîd, gracilizat însă şi cu
accentuare tendinţe de brabicefa!îzare.
Tor la sfl"irşirul ncoliticu!ui mai sunt semnalare noi populaţii venite din ,;;rcpde
nord~pomice; ele aparţin înmormfinrlrilor c11 ocru din morminte plane sau turnuhre
(Hnlboca, Valea Lupului, Smeeni, Sroicani, I.ieşti, T{irgu Bujor). Bărbaţii oferă vari,mte
.1le tipului proloeuropoid şi nordnid, având şi unele clemente dinarolde, asemănândiHe
cu seriile din stepele nord--pontiC"c (cultura Drevne-brnnaja). Femeile ,iccstor popubţii
au o structură proweuropoidă gracilîz:wl, uncie dintre de sunt mediteranide cvoiuare,
asemănându-se cu fondul antropologic al culturilor Boian şi Gumelniţa. Gracîlizarea
acestor populai;ii poate fi cfcuul rezultat din amestecul pop1tlaţiilo1 eneolitic<'.'
amohtone. Se cuvine menţionat faptul că, în general, în Hpsa unor date mai ample despre
structura biologică a numcroasd populaţii din aria culturii Cucur.enî-Tripolje, coudu-
ziile trase referitor la raporml amohcon/migraror trebuie aborJace cu prudenţă.
Numeroase culturi ale triburilor de la încqmrul epocii bronzului (necropolcie
Cernavoda „Dealul Sofia", I'ofr,na, Tmşeşri, Zimni('ca) sau descoperite izobt (Smctni IV,
/42 :NTRODUCERE
BIBLIOGRAPIE
Căscioarele „D'aia parte'') evidenţează acelaşi fond mediteranid, întâlnit încă din neolitic.
El se continua pe t◊t parcursul vârstelor bronz.uiuî şi fierului, până în zilele noastre.
Răspândirea rnai accentuată a ritului funerar de incineraţie la triburile epocii fierului
au îngreunat descifrarea structurilor antropologice. Totuşi, descoperirile din cimitirele
·r
birituale: Soporul de Câmpie - ransilvania sau de la Ocniţa şi Pietrîş atestă acelaşi fond
antropologic al populaţiilor autohtone, la care se mai adaugă demente protoeuropoide
şi dinaroide, accentuate de amestecul genetic cu populaţii migratoare

hî/cc.u,cţa mediului şi modulr!i de asu:pva unor parti.cu!.mitâfi autropologfre,

demografh-e şi patologice. Polimorfia structurii amropologice a popula\1ilor, atât vechi
cât şi actuale, se realizează în mare parte şi prin influenţa ecosistemelor teritoriale.
La populaţiile cele mai vechi, prezente pe rerimriul ţării noasrre, tipul antropologic Mediul natural şi omul
mcdîteranid, destul de gracil, se explică fie prin suşa mediteraneană provenită prin „roirea" ANDRE~SC~, L' ş.a., Chrono/.ogie (m~llusques, mmnmijfres, pallomagnltisme) des formations
populaţiilor din lumea circumrnediteraneană, fie prin grncilizarea tipului protoeuropoid p!to-ple!stucenes de la zone de Slatina (Bassin dacique), Roumanie, în Travaux de l'InS[irut
existent la noi încă din paleolitic. Un exemplu l-ar constitui populaţiile encolitice din de Speologic „Emile Racovizra", Bucaresr, 20, p. 127-137.
cultura Boian de la noi, asemănătoare celor din cultura Russe din Bulgarb; în mare parte BALTEANU, .~na-Cezarina, Sur Ies caractl:res anthropologiq1w des popu.lations niolhhiques
ele sunt asemănătoare sub aspect structural, dar, în acelaşî rimp foarte bine diferenţiate gumelmttennes et 1ripoliennes du bassin pontique, în ARA 32, 1995, p. 3-7.
de panicularirăţile zonale. BOLOM~Y, AJ~x~ndra, The Present Stage of Know/,,dge of Mammal ExpltJitation dl(ring the
O altă schimbare climaterică din perioada de tranzîţie spre epoca bronzului, :p1paleoltth1c and Earliest Neolithic on fhe Territory of Roumania, în Domcstîbrions
manifestată, de data aceasta, prin răcirea climei şi care coincide cu apariţia unor culturi f-<orschung und Ge.schichte der Hamriere, Bud:1.pc.st, I 971, p. 197-204.
străine spaţiului nostru {culrura amforelor sferice, morminte cu ocru) induce în structura Analiza resturilor de animale din lncuirea StarCCvo-Criş de la Cârcea-Viaduct, în Oltenia
antropologică elemente proto-nordice şi acccnruează pe cele protoeuropoide. 2, 1980, p. 9~25,
Explozia demografică, manifestată încă de la începutul epocii bronz.ului prin necropole - _ Noi descoperiri de oase umane intr-o awz.are cucuteniană, în CAJv[NI 6 ] 983 159- l 73
foarte întinse, a accentuat exogamia, înlesnind a:.tfel diversificarea tîpului antropologic BOSINSKI, G., Les orighw de f'homme en Europe et en Asie, Paris 1996 , 1-176, p. ..
al populaţiilor neo-encoliricc cu noi elemente. POTEZ ' · · ' ' p. ).
' -".,\TL,, Dan, Stud,u/ antropologic al osemintelor din necropol.a de incineraţie geticii de I.a
Îndulcirea climei şi optimizarea condiţiilor de trai a ridîc.u vârsta medie la deces, de Caldia, in Pontica 14, 1985, p. 123-131.
la 30 de ani în cultura Criş la 35 de ani în culturile Boian şi Hamangia. · , •~. . Pet ni, BĂLTEANU
CANTEi\."R, · , , Cez.anna,
· Comtui111tions
·' mtthropologiques sur le mntt!rid
În general, la populaţiile vechi mortalitatea atinge mai mult femeile tinere la vârsta CÂ n~olithique de ~ăscioar~k (d!parte;en! ~ Cn/iira.ş,:), în ARA 30, 1993, p. 3-7.
fecundităţii, acc~1sta datorându-se fie complicaţiilor la naştere, fie post-partum, cauzate RCll;:I\WlU, Mann, Mrdm! gr!oJ_,·1rujic m Plmtocenul superior şi culturile paleolitice din România,
de lipsa igienei. Bucureşti, 1980.
Mai menţionăm, în legămră_ cu_anumite r:idăcini etnice ale li.nor populaţii vechi si Pa!eor:rnr,botanica, Iaşi, 1996.
problema deformaţiilor craniene (de tip sarmat); ca:re. probabil au avut un caracter estetic. CRISTESCU , Maria
. _ ,
ANTONIU
.
5,,af.ma , C;on 1t111urte
, c:
.. , ,· 1 · ·· ·
„1 tunoaşterea structuri; antropolog1ce
Tabloul patologic al populaţiilor vechi este mai pt{ţin încărc..1.t decât cel al populaţiilor a populaţw <7/H111tnând culturii Noua din Moldow.1, în AŞU Iaşi, seqia biologie 7, 1962,
actuale. Probabil schimbarea unor obiceiuri, în special alimentare, cât şi <lensitatf'a 2, p. 193-204 şi anexe. ~
demografică au fost acelea care au sporit numărul de boli; unele sunt foarte vechi: cd DUMITRESCO, M .. SAMSON, P., TERZEA, E., RADCLESCO, C„ GHICA, M., Pe;tew
mai vechi caz de osteosarcom a fost întâlnit în cultura Boian. Cariile dentare sunt afecţiuni ,.La Ada"!': st,iţhme pleistocenii., în Lucrările Insrirutului de Speologie .,Emil R.icov.iţă.",
patologice prezente încă din neolitic, însă în mod diferenţiat la diferite populaţii. Studierea Bucureşti, 1-2, 1963, p. 229-·284.
aspectelor patologice la populaţiile vechi aduce cu sine şi problema intervenţiilor omului: EL SU~l~ Georgeta, Vânători, pcmm· şi crescli.tori de anh11ale h1 Baiwtul mileniilor 1/7 î. Chr.- f d. Chr.,
trepanaţii craniene practicate de trihurile nord~pontice (cea mai veche este cea de b I imişoara, 1996.
I-1olboca- înmormântare cu ocru), dar şi cea a remedierii fracturilor în scopul consolid.lrii HAIMOVICI, Sergiu, L 'iturlt de la .faune niolith;que de huşeşti. în AŞU Ia.si, seqia biologie 7,
corecte a acestora. Frecvenţa fracturilor este mai redusă în neolitic şi creşte spre perioadele 1960, 2, p. 147-156 şi anexe.
mai recente, în legătură cu tipul de activitate a.I bărbaţilor in special. F.as~âJi~irea ~nor sptcii de mamifere în epoca bronzului, în Studii şi cercetări de biologie,
/Yf. Lrfrtescu, D. Boteza tu seq1a b1olog1e 20, I 968, 3, p. 299~30.).
44 INTRODUCERE

Caract!ri,tiques des cht!va-ux des G'etes dlcvuverts b.nJ' I.a 11lcropok de Zimnicea, în Dacia
N.S. 27, 1983, p. 79-107.
Quelques prob!lmes d'archiozoologie conceniant la cu/tun de Cucuteni, în La c!vi!isarion de
Cucureni cn comexte europeen, BAI, I, laşi, 1987. p. 157-166.
L 'r!com:mie animaliere de !.a rulture Noua, în Anchropologica (Paris), 25-26, 1997,
p. 691-697.
KAHLKE, R.D., Dit- Entstehungs-, fi1t1.J1ick!u:,gs- und 'v'erh1r'itungsgesch/chte de5 oberpleistozănen
Af11u1;;1uth!!s-Coe!odonta-Fa11nenkompb.cxes În /:'unuie~i (Gro_rs,1ugc1), Frankfurt, 1994,
p.1--164.
LEROI-GOVRJ---I.AN, A.rl, Dinomination des uscillati,ms wiinniermes, în Bu!L de l'AFEQ, 4, Paris,
1969, p. 281-287.
MONAH, fdîcia, MONAH:, Datt, Sudiul cercetă.rilnr ,zrheobotanice pentru eneoliticul din Moldova
de vest, în MemAnt 21, 1997, p. 297-316.
NECRASOV, Olga, CRISTESCU, Maria, Structu.re anthl'opologique des tribus nlo~!ntolithiques Partea I
et de J:îge du Bronu de la Roumarde, ln Fundamenta, reihe B, band 3, teii Vllla
(Anthroptilogie), KO!n, 1973, p. 137~152. PREISTORIA
NECRASOV, Olga, CRISTESCU, Maria, BOTE:"~TU, D:m, MIU, Georgeta, Cercetdri
paleoantropologice privito.tre la populaţiile de pe teritoriul României, în ArhMol<l. 13, 1990,
p- 173--223.
NECRASOV, Olga, ŞTIRBESCU, Maria, Contribuţi.i la studiul fitunei din cultura Criş, în AMN
2, 1980. p. 19-34.
NICOu\.[SCU-PLOPŞOR, Dardu, WOLSKI, Wand;1, Ele·mente de a'emo[l",t/ir şi ritual funerar
la populaţiile vechi din România, Bucureşti, 1975.
PA.1'..JIN, N., BlackSea CoastLineChange in the L1.1t J0()r_t{} Years, în OaciaN.S. 27. 1983, p. 175~184.
POP, Emil, lrecutul ptidun?or noastre de /,a sfârşitul TerţJarului şi plinit a:t!lzi, în Revîsta Ştiinţifici
„V. Ad,unachi" 30, 1944, r- 2--3
RĂDULESCU, C., SM1SON, P., The Plio-Pleistocme Sucn'sion ofthe Olteţ Valley, Dacic Basin,
Rom,1nia, în Quartarpalaontologie 8, 1990, p, 225-232.
SAMSON, P., la :tratigraphie du Quatern,lire supdrieur en Roumanie, în VIW Congres INQUA
.!
Paris 1969. Erudes sur le Quaternaire dans le Monde, Paris, l 9Î1, p. 629-636. - ;
Ies_ "Equidis fassiles de Roum,mie (Pliocffle moyen-Pliistodne suplrirur), în Geologîa Romana \
14, i 976, p- l 65-352: .
SAMSON, P., RADULESCO, C., Beitrage zilr Ki:nntnis der Chronologie des ,,}ungeren LosJes" in
rler Dobrudscha·, fn Eis-1,eitalter und Gegenwart, l O, Ohringen/Wilrtt, 1959, p. l 99-204.
UDRESCU, Mircea Ştdan, Quefques donnis ayant tr,1it ii la chasse et {1 /'J{evage des ,1.nimaux chfz
U:s Geto-D11Ces et Les Daco-Romains de /,a Plaine Rornaine, în Acte .-lu ne Congres de
Thraco!ogie, 2, 1980, p. 333-337. ,
 IZVOARE ARHEOLOGICE

a. Arheologia. Noţiuni generale

Arheologia (gr. &pxal~, archaios = vechi şi A6y~. logos"° cuvânt, ştiinţă), în sens
etimologic ştiinţa lucrurilor vechi, este o disciplină cu metode proprii, care, prin rezultatele
obţinute, a avut menirea s:l completeze datele izvoarelor scrise, iar când acestea lipsesc
constituie singura sursă de informare, relativ la civilizaţiile preistorice dispărute sau la
cele antice. În acest scop, sunt depistare, adunate, sistematizate şi interpretate resturile
de cultură materială şi ale vieţii spirituale, descoperite întâmplător sau îndeosebi cu prilejul
unor cercetări merodice. Spre deosebire însă de istoria artelor, care studiază monumentele
cu valoare artistică, arheologia are În vedere roate dovezile, de la cele mai simple unelte
şi pâ.nă la operele de artă. În firncţie de vechimea şi particularităţile vestigiilor studiate,
se deosebesc diferite ramuri ale acestei ştiinţe, respectiv arheologia pre- şi protoistorică,
orientală, greco-romană, bizantină, amerindiană, africană, medievală etc., la care se adau!,>ă
în ultimul deceniu şi arheologia industrială şi chiar o arheologie a epocii moderne.
În antichitare, prin arheologie s-a înţeles, în primul rând, istoria începururi!or (vezi
Arheologia romană de Dîonysios din Halicarnas, în vremea lui Augustus) sau „prelîmi-
nariile" (rezi T ucidide, I, 1-23). Tot T ucidide este şi primul care apelează la documentul
strict arheologic, pentru a demonstra caracterul etnic carîan al mormintelor deschise pe
insula Delos (I, 8). În secolul al Ii-lea _f).Chr., Pausanias, în Descrierea Greciei, prezintă
monumente vechi greceşti arât de amănunţit, îndt au ajutat la depistarea lor în zilele
noastre.
În epoca Renaşterii şi, în continuare, în secolele XVll şi :X.'VIII, odată cu creşterea
interesului pentru antichitate, s-a pus accentul pe monumentele de artă, care au fost
studiate cu predileqie de istoricul de artă şi arheologul german I.I.Wmkelmann
(1717-1768), unul din inspiratorii artei neoclasice. De asemenea, cu începere din secolul
al XVI-le-d, pe lângă antichităţile grecilor, romanilor şi ale Orientulul vechi, S•·au avut
în vedere şi cele ale unor populaţii preisrorice din Anglia şi Germania, pe baza informaţiilor
transmise de scriitorii romani.
O adevarată cotitură în acest domeniu a începur în secolul al XIX-iea, odată cu
constituirea arheologiei preistorice, la baza căreia a stat sistemul celor trei perioade
cronologice ale arheologului danez Christian Jiirgensen Thomsen (1788-1865), publicat
în 1836, privind clasificarea sistematică a epocilor preistoriei europene, în care Swa evidenţiat
succesiunea epocilor pietrei, bronzului şi fierului. Împărţirea tripartită a preistoriei a fost
t.i-8 PREISTORIA
anticipată, într-o forni.ă mai mult sau mai puţin apropl.ară, Încă din secolul I a.Chr. de
către poetul lacin Titus Lucretius Carus în opera sa De rerum natura, in.-:pîrată din ştiinţa
şi filosofia epicuriană. În secolul al XVUI-lea această împărţire tripartită a fost avutăSn
vedere si în !ucr:lrile scotienilor Adam Ferguson şi Adam Smith, iar în secolul următor
de c:'itr~ americanul l,e,~is !'vforgan (1818---1881), autor al unei conccp~ii evoluţioniste
a amropologiei sociale, precum şi de către profesorul german Johan Friedrich Danneil
( l 7R1---1860), Clre, alături de 'f'hon1sen şi George Christian Friedrich Lisch. este considerat
unul din dcsrnpcrirn,·ii :1.,:cstui sisn:T:1.
În continuare, progrese în acest domeniu s-au înregistrat î:n a doua jurnltate •~ secolului
al XJX-lea, 0 dată cu dezvoltarea arheologiei preistorice, cu probleme şi metode proprii,
din domeniul sciintelor umaniste si ale naturii, conruci.ndu-se două c.oncepţii în legătură
cu originea ci~ilîz;ţiilor preîsrori~e europene, respectiv locală sau orientală. În secolul
no~tru, îndeosebi după al doilea război mondial, odată cu perfeqionarea merodelor de
prospectare, analiză (chimică, fizică şi matematică), indeosebî prin metodele
radioactivităţii ( 14 C), arheomagnetîsmului şi termoluminiscenţei, s-au înregîstrat noi
progrese în domeniui arheologiei, precizându-se în ~celaşi timp, cronoiogic, şi poziţia
comunîtăţilor preistorice din Europa faţă de Orient. In această privinţă sune revelatoare
cele scrise în 1941 de repurarul arheolog englez Vere Gordon C. Childe (1892-1957):
„Arheologia a făcut o adevărată revoluţie în istorie. Ea a lărgit de sute <le ori perspectiva
istoriei spre trecut, coc aşa cum microscopul a descoperit pentru biologie el în spatele
organismelor mai mari se ascunde viaţa celulelor infinit de micî. În sf.ârşir, ea a adus
schimbări în dimensiunile şi conţinutul sciinţeÎ istorice asem:lnăroare :1celora pe care
radioactivitarea le-a adus în chimie«.
Izvoarele şi metodele arheologiei. Izvoarele arheologice oferă date concrt>te privitoare
la progresele realizare în domeniul culturii materiale şi a vieţii spirituale de către
comunît:itile locale sau alogene, care s-au succedat pe u11 anume teritoriu din preistorie
si până în ~vul mediu inclusiv. În această privinţă, prezintă interes descoperirile din aşezări,
necropole, depozite şi tezaure, provenind din cercetări metodice, sub formă de săpături,
sondaje sau recunoaşteri, precum şi din descoperiri izolare.
Resturile privitoare la culrura materială şi viaţa spiriruală ale comunităţilor omeneşcî
din anumite epoci şi spaţii au fost grupate în culturi arheologice care, deşi reflectă, doar
parţial, realitatea din vremurile respective, pun în lumîrnl relaţia om-produs (respectiv
artefact) şi prin aceasta ne ajută la lămurirea unei imagini asupra modului de viaţă, al
interdependenţei faţă de conditiile mediului ambiant. Se cuvine subîiniat, încă de la
început, că identitatea culturală arheologică şi cea etnică (istorică) nu se acoperă în mod
obligatoriu şi orice concepţii istoricizante sunt, cele mai multe, ipotetice, şi trebuie abordate
cu multă prudenţă.
Pentru studierea diferitelor descoperiri se folosesc, cu începere încă din ultimile decenii
ale secolului al XIX-lea, metodele tipologică, bazată pe studierea ctracterisricilor formale
ale pieselor, şi stratigrafică, în funqie de succesiunea straturilor de cultură, atât pe vertirnlă,
cât şi pe orizontală. La aceste două metode, utîliz.ate pentru determinări de cronologie
IZVOARE ARHEOLOGICE 49
rebt~vă, ~·e ada~tgă încă alt~ două, cu o folosire mai limitată în domeniul cronologiei
re!;-nve, respe_cny co~parat1vd, b;zată fe analog.li, şi cartografică sau chorologicd (de la gr.
xwpa - spaţI~l'. regiune), consran? dm. urmănrea răspândirii în .spaţiu prin cartrtrc, a
~mor descop~n:1., De asemen~, s-a mtensificac folosirea metodelor moderne de investigare
rn teren (rez~snvl(a~c m_agnencă, fotografie aeriană, cercetări subacvatice ş.a.).
, _Cro~_ologia relat~vă Şt absolutit. Pentru aonologitz relativă, prin c,ire se Habîleşre relaţia
Ul t.11np intre d~uă f-cnomene, foră preciziuni cronologice mai exacte, se folosesc metodele:
r_:1,u su: IH~'nţ101_1a1c,_ cu ohscrv:tţit el rczulrare!c ohrinutc prin lllilini·ca mcro,,ldnr
upologJCă ŞI ::.tratigrafo.:,l sunt mai adecvate pentru determinări cronologice rehuive, decât
a~dca ale metodelor comparativă şi cartogra.fică, pentru care se impune verificarea cu
aJl!torul altor metode.
În sd~imb, pr~n cronologia absolută se obţin date calendaristice care implică determinări
c~om~l_og_ice precise, folosindu-se în a<.·est acop anumite metode din domeniul ştîînrelor
naturn: ca de exemplu metodele varvelor (termen din limba suedc--zl care desemnc;;;ză.
".ratunle• anuale de argîlă lăsate de•
apele
,
ghc:are\
< , 1, .u,· (pa1·Ino Iogia
anal1·za po'enul
,
· ) sau a
dc~uner.ilor de turbă, ~adiocarbon ( 14 C), bazară pe dara de înjumătăţire a izotopuluî
1
,1J1oact1: al carbonului, den<lrocronologia, prin numărarea cercurilor anuale de creqere
a.le ~rb~_nlor, arhe~magn~tî_srnu: :~rgilelor arse şi rermolumit1iscenţ:a (despre radîocai~bon
ŞI dcnd1ocronolog1e, vezi ş1 ma1 JOS, cap. 11, p. 1 i3 şi cap. III, p. 213-216).
. ,Al~e,d~:rci~!ine fn spr~ji~tu~ arhc~logiei. Pe~tru c:~mpletarea documentării în arheologie
se ,i~dează ŞI la alte d1sc1~1hne d1~1 domer~JUl ~mnţelor naturii, ca geologia, în suânsă
~egarnră cu p~eogeografia Şl, paleodunatolog1a, paleontologia pleistocenului, paleobotanica,
,~r~ eo7:oologia'. antropologia pent_ru probleme de antropogeneză şi în legătură cu deter-
1
1•11,năn d~ ~l~·dn~ 1~aJ~oa1~tropolog1c. De asen~enea, se apelează şi la analize petrografice,
r~kt~logr,lfi~e, d11m1Cc ŞI spectrale, precum ş1 rnarematice, pentru obţinerea de rezulcate
51 pnn folosirea computerului.
b. Arheologia în România. Istoricul cercetărilor
„ I111eres pemru arheologie a existat în rara noastră înGl din secolele al XVII-iea si al
XVlll-lea, c~tm rezultă din snîerîle cronicarilor, ale lui Dimitrie Cantemir si ale
Ardelene. Acesta a creţcur
n:prezentant1lor , Scolîi
, " î11 ,,,,c··,,l,,l
.., ,, - Iea, t.an
,al XIX ,. d acuvitatca
· :
de cer~ctar~ pe teren a fost desfa.şmată cu mult entuziasm şi pasiune de către unii c:lrturari.
În 1stoncul cercetărilor arheologice din secolul al XIX-iea un loc aparte I-a ocupat
Alexandru (?dobescu, care s-a remarcat prin activit:.1tea de organizare şi îndrumare la
Muzeul N"aponal de Amichit,lţi (înfiinţat în 1864) şi Universitatea din Bucuresti unde:
~Lt ÎlKep~n· din ~87~, ~ fost şi primul profesor de arheologie. De asemenea, ~l~rită s~
Jlt' nH~ll~Jonate ŞI acnv1tatea de colectîonare a antichităţilor (N. Mihalache Ghica) si
·.:-c_n.:ccănle arheologice din Muntenia, întreprinse de Cesar Bolliac şi D. Burculescu, ,~i
l\-1oldova cele ale lui Gheorghe s~1uleKu -~ fost profesor la Academia Mihăileană di~
50 PREISTORIA
Iaşi -- privit9afe Ia· civilizaţia romană din Moldova {castrul de la Barboşi), Nicolae
Beldiceanu şi Grigore Buţureanu relativ la cultura Cucureni, precum şi din Bucovina
cele ale lui J. von Gutter şi Dionisie Olinescu. La acestea se adaugă şi înfiinţarea unui
muzeu de arheologie, în 1880, la Chişiriau, la iniţiativa lui I. Suruceanu, precum şi
cercetările arheologice de la Petreni, întreprinse de E. V. Stern.
Informaţii preţioase se găsesc şi în lucrarea lui Grigore Tocilescu, Dacia înainte de
rrmumi, din 1880, care este milă şi astăzi, prin dacele pe care le conţine şi prin erudiţia
dcoscbîtă a autorului.
În c::ca cc priveţ.te Tramilvania, o activitate meritorie au dcsfoşurat--o J. M. ,\cknu,
G. I. TCglas, Carl Goos, lulîu Marţian şî ,)tefan Moldoveanu. Activitatea arheologjcă a
continuat, pe o treaptă superioară, în secolul al XX-lea, când se pot deosebi trei etape
importante în evoluţia cercet,'i.rilor din acest domeniu.
În prima din acestea, care se datează până la 1918, se încadrează activitatea fecundă
în domeniul arheologiei greco-romane, desf..'1Şurată de Vasile Pârvan, care, prin colaborarea
cu Ion Andrieşescu, ctitor al arheologieî preistorice din România şi autor al lucrării
Contribuţie la Dacia înainte de romani din 19 l 2, şi-a îndreptat atenţia şi către preistoria
Daciei, stabilind un plan metodic al cercetărilor. arheologice de teren.
Tot în această perioadă se înscriu şi unde comribuţii aduse de profesorii de arheologie
de la Universitatea din laşi, respectiv de Teohari Antonescu, deţinătorul primei catedre
de arheologie de la această Universitare din 1894, şi apoi de Orest Tafrali, care, în 1916,
a înfiintat Muzeul de Antichităţi din laşi.
Din~re săpăturile arheologice din perioJda respectivă menţionăm pe acelea efectuate
de F. LâszlO la Ariuşd, jud. Covasna, H. Schmidt şî G. R~rsu la Cucuteni, jud. laşi şi
I. Kovâcs la Apahida, jud. Cluj, S,îmana de 1v1ureş şi Bandu de Câmpie, jud. Mureş.
De asemenea, prezintă interes şi repertoriile de descoperiri arheologice, întocmite de
Iuliu Marţian pentru Transilvania şi Bodrog Milleker pentru Banat.
În a doua etapă, corespunzătoare intervalului 1919--1944, se continuă activitatea
prodigioasă a lui Vasile Pârvan, întemeietorul şcolii romd.ne de arheologie, culminând
cu apariţia, în 1926, a monumentalei sale opere Getica, care reprezintă o sinteză de mare
amploare a istoriei şi civîlizaţiei din Dacia, timp de un mileniu şi jumătate, de la 1400
a.Chr. şi pină la începutul secolului al ll-lea p.Chr.
Cercetările arheologice, cfecruare pe tot cuprinsul ţării, cu sprijinul lui Vasile Pârvan,
de colaboratorul său cel mai apropiat Ion Andrieşescu şi îndeosebi de elevii lui Vasile
Pârvan, respectiv Radu Vulpe ~i Ecaterina Dunăreanu-Vulpe, V1adimir şi Hortensia
Dumitrescu, Dorin Popescu, Gheorghe Ştefan, Vasile Christescu, Ion Nestor ş.a, au
îmbogăţit patrimoniul arheologic al României cu multe date noi. Totodată, contribuţii
substanţiale la dezvoltarea ştiinţei preistorice româneşti au fost aduse, în această perioadă,
de Ion Nesror prin lucrarea sa fondamemaJă privind stadiul cercetărilor preistori_ce în
România, apărură în 1933, la Frankflln am Main.
Un alt centru important de cercetări arheologice din perioada interbelică a fost la
Cluj, căruia i se datorează săpărurile din cetăţile dacice de la Costeşti şi Grădiştea
IZVOARE ARHEOLOGICE 51
Muncelului din Munţii Sebeşului, de la Sarmizegetusa romană (Ulpia Traîana) şi din
castrele de la !\-1icia şi Porolissum, efectuate de D. M. Teodorescu, Constantin Daicoviciu,
AL Ferenczi ş.a., dintre care Constantin Daicoviciu s-a remarcat atât prin studiile sale
dr arheologie dacică şi romană, cât şi prin lucrarea de sinteză din 1945, publicată în
mai multe limbi străine, privitoare la Transilvania în antichitate.
Tot din această vreme datează şi Repertoriul descoperirilor preistorice din Transilv11nia·,
publicat în 1942 de Mârton Roska.
De asemenea, activitatea de cercetare arhcologicl din Transilvania s-a dcsfrişmat ~i
in cadrul muLt:dor Jîn Deva, Alba Iulia, Sibiu, Braşov, Sfântu Gheorghe, Timişoara şi
din alte localităţi.
În ceea ce priveşte Moldova importante contribuţii au adus cercetările lui
N. N. Moroşan pentru paleolitic şi Radu Vulpe pentru neolitic şi perioada gem-dacică.
Cca mai mare atenţie a fost acordată însă epocii neolitice, prin cercetările efectuate de
Vladimir şi Hortensia Dumitrescu, C. Mătasă ş.a.
Tot în această etapă s-au efecutat cercetări arheologice şi în Oltenia, îndeosebi de
c"itre C. S. Nicolăescu-Plopşor, Dumitru Berciu, care a publicat, în 1939, lucrarea
monografică Arheologia preistorică a Olteniei şi Dumitru Tudor, căruia i se datorează şi
monografia din 1942 relativă la Oltenia romanit.
Concomitent, s-au efectuat invesrigaţii arheologice şi în Dobrogea, îndeosebi de către
Vasile Pârvan şi Scarlat Larnbrino la Histria, Theofil Saucîuc-Săveanu şi Oresre Tafrali la
Manga.Jia, Paul Nicorescu la T yras şi Adamclisi, precum şi în alte locuri. La acestea se adau5---ă
lucrarea monografică a lui Radu Vulpe din I 938, privitoare Ia istoria veche a Dobrogei.
În fine, în cea de a treia etapă, corespunzătoare perioadei de după cel de al doilea
r,'i.zboi mondial şi până astăzi, cercetările arheologice au cunoscut cea mai rnarr dezvoltare,
prin numărul impre..<;ionant de mare al şantierelor de săpături arheologice de pe tot
cuprinsul ţării.
În fecunda şi importanta activitate de cercetări arheologice un rol important a revenit
Muzeului Naţional de Antichităţi, reorganizat în 1956 în Institut de Arheologie,
institurelor de arheologie din Cluj şi laşi, institmelor de cercetări socio-umane de la
Craiova, T;îsgu Mureş şi Sibiu, precum şi muzeelor de istorie, di:nrreCare ~~1lte,-în frunre
cu Muzeul Naţional de Istoric din Bucureşti, au fost create după 1950.
La rândul lor, rezultatele acestor cercetări au fost valorifiCate, sub formă de studii şi
ai ricole, în revistele şi publicaţiile de arheologie şi istorie, tipărite de institutele de
specialitate şi muzeele din ţară şi străinătate (,,Dacia", ,,Studii şi Cercetări de Istorie Veche
şi Arheologie", ,,Acra Musei Napocensis", ,.Arheologia Moldovei" şi publicaţiile muzeelor
judeţene), precum şi numeroase lucrări monografice, publicate în ţară şi, în parte, peste
hotarf'.'. La acestea se adaugă colaborarea Între arheologii din România şi din Republica
Moldova, ale cărei rezultate au fost valorificate pan;i_al în studii apărute în
„Thraco-Dacica", precum şi în unele lucrări publicate în cadrul fostului Institut Român
de Tracologie, devenit Centrul de Tracologie, indus în Institurul de Arheologie ,,Vasile
Pârvan" al Academiei Române.
 PREISTORIA
52
În afară de· ace~tea, -Principalele rezultate ale t:erCetărilor arheologice din România
din această e·tapă au mai fost valorificate şi în volumde I şî II, din 1960 şi 1964, din
tratatul de Istoria României, în lucrările de sinteza Istoria popomlui român din 1970, Istoria
Transilvaniei din 1960, fst01uiDobrogei, voi. I-III, din 1965, 1968 şi 1971, lstoria
românilor, vol. I, de Constantin C. Giurescu şi Dinu Giurescu din i 974, Zorile istoriei
în Carpaţi şi la Dunăre din 1968, Romania before Burebista dir. 1967 şi Daco-Romania
din 1978, cu versiuni în franceâ., gcrnună şi lra!iană, toate trei de Dumitru Berciu, La
Roumrmie de Constantin Daicoviciu şi Emil Condurachi din l ~J72, Strilmoşii românilor
(5 volume) din 1980, de Radu Florescu şi lon Miclea, Scurt/! istorie a Daciei preromane
de Mircea Petrescu-Dîmboviţa din 1978 şi Istoria Rorr.Aniei de I.a fnce_puturi până în secolul
al Vlll-lea din 1995 de Mircea Perrescu-Dîmboviţa, Hadrian Daicoviciu, D.Gh. Teodor,
Ligia Bârzu şi Florentina Preda, Esquisse d'une prihistoiYe de fa Roumanie jusqu.'4 I:z fin
de !'âge du bronze din 1983 dt! Vladimir Dumitrescu, Alexandra Bolomcy ŞI Florea
Mogoşanu, Dacia înainft' de Dromihete din 1988 de Vladimir Oumitn:,,scu şi Alexandru
Vulpe, Scurtă istorie a Daciei romane din 1996 de C.C. Petolescu, precum şi în alte
numeroase lucrări monografice: Romania. A Hisroric Perspective, New York, 1998, editată
de Dinu C. Gîurescu şi Stephan Fischer-Galaţi, 'in care amplul capitol despre preistorie
şi antichitate a fost scris de Alexandru Vulpe (traducerea românească a apărut rot în 1998,
la Cluj).
La acestea se adaugă şi repertoriile arheologice ale judeţelor Botoşani din 1978
întocmit de Alexandru Păunescu, P. Şadurschi şi Vasile Chirica. laşi din 1984-1985,
două volume de Vasile Chirica şi N. Tanasachi, Vaslui din 1980 de Ghenuţa Coman,
Cluj din 1990 de Ion Horaţiu Crişan .şi colaboratorîi, Braşov din i995 de F. Costea,
Mureş din 1995 de Valeriu Lazâ.r, Alba, tot din 1995 de Vasile Moga şi Horia
Ciugudean şi Arad, coordonat de Ion Horaţiu Crişan, în 1999, precum şi Dicţionarul
de istorie veche a României din 1976 îngrijit de D.M. Pîppîdi 5i Fnciclopedia arheologiei
si istoriei vechi a României (vol. I-III), apărută sub coordonarea lui Constantin Preda
~i Dicţionarul enciclopedicdt:: artă veche a României din 1980 de Radu Florescu, H.
Daicoviciu şi L. Roşu.
În secolul al XX.-lea, odată cu dezvoltarea istoriografiei arheologice române, a crescut
interesul pentru rezultatele cercetărilor din România şi în istoriografia străină, ceea
ce se reflectă în tratate, lucrări de sinteză şi studii, elaborate de numeroşi învăţaţi, nu
numai din Europa, ci şi din alte continente. Dînrre acestea, un ioc aparte î'l ocupă
lucrările <le sinreză ale învăţaţilor englezi: V.G. Childe, Se Piggott şi Colin Renfrew;
germani: H. Schmidt, l-1. Miiller-K1.rpe, W.A. von Brunn, H. Hănsd, J. Werner; ruşi:
T.S. Passek, A.M. Tîhanova, A.J. Meliukova, G. Smirnov~; unguri: M. Pirducz, I.
Bognir~Kurziin, J..Makkay şi A. Moz.solics; cehi şi slovaci: J. Filip, A. Tocik; bulgări:
AL Foi, G. Georgicv, D. Dimitrov, H. Todorova; sârbi: M. Gar;.iifanin, D. Garafanin,
N. Ta.siC; americani: M. Rostovrseff, M. qimbutas, R. Ehrich, L. Ellis, precum şi mulfi
alţii.
Ivi, Petrescu-Dîmboviţa
IZVOARE ARHEOLOGICE
c, Conceptul de cultură şi diversele direcţii în arheologie
Conceptul de cultură arheologi-că este central pentru ceea ce se cheamă arheologia
tradiţională sau istoria culturii (materiale) - culture-histo1)', Kulturgeschichte1 • Conceptul
îşi are originea în ştiinţele sodale şi este strâns legat de preocupările puterii polirice de
organizare a statului modern şi a populaţiei sale. Astfel este luată ca unitare de bază în
anali1.{1 „societatea", înţeleasă r..a o comunitate umană ce trăieşte între graniţele unui seu
şi u;·c, în rnnd „normal", L·o11,titui-:: n n~1\!1tt1C' ~i csrc onctcri:r,u:1 prin o cu!turrl :m1m1e1..
Ao.::'.>f h1pt presupune respectarea unui set specific de nOfmc <le către toţi membrii societ:1fÎÎ.
Transpus în arheologie, conceptul a ajuns să însemne un ansamblu de tipuri de vestigii
arheologice, care revin în mod constant împreună şi au distribuţie continuă în spaţiu 3 •
fo momentul preluării sale în arheologie, conceptul urma să servească ia identificarea,
pe cale arheologică, a diverselor ei:nii din perioada pre- şi proroistorică 4 • Dar fiind G1
relaţia „o cultură arheologică "~ o etnie" a fost în reperare rânduri pusă sub semi:ul
îmn·bării, o formulare mai recentă a propus Înţelegerea culturii arheologice drept o simplă
combinaţie de elemente caracteristice din materialul obţinut din descoperirile
ai-hco!ogice, combinaţie ce se constiruie într-o regulă, ddimitată în spaţiu şi timp de
:dtc rnmbinaţii alcătuite în mod asemănător. Regula trebuie să cuprindă mai multe: (dr
mai multe) categorii de descoperiri - nu una singură5. Concepură :tstfel, culrura rămâne
o imagine a ordonării materÎ;tlului arheologic care nu reflectă neapărat situaţii de ordîn
iswric, respectiv nu se implică direct în istoria unei ernîî anume, poate fi decî văzută şi
ca un fenomen supra- sau infra-etnic şi, de asemenea, în unele cazuri, supra-regional.
R1portând aceste concepţii la situaţia stadiului cercetărilor rom2.neşri din domeniul
preistoriei, vom constara că majoriratea „culturilor" sunt consrirnite din tipuri de piese
d(' silex (pentru paleolitic), de fr)rme şi de decor ceramic (pentru neo-eneolitic, epoca
hronzului şi a fierului), în ctre acesta din urmă e.•,te dementul definitoriu. Numai în
r:1re cazuri acestor elemente li se a!>oci;iz.ă şi dare de natura practicilor funerare sau de
ah fd; în plus, examinarea acestora din urmă arar.1 arii de r:lspândire diferire, ce nu se
:;upnpun dedt parţial cu cele ale ceramicii.
O „cultură'' concepută potrivit regulei mai sus schiţate reprezintă o s::cveiltă cronologică
aleasă în funcrie de succesiunea datelor arheologice 0xistenre. Ea nu implică o dezvoltare
1 Dat fiind spa1iul limitat, bihliogr,1fîa citată tn acest capiro! este minimală, deci ;;e\tr În(omp!\'.1ă.
1 Z. Ba uman, lm-htu:tiom of P;1stmodernÎty, London - New York, 19~12, p. l-.'25, mai ales p. 8--i 7.
-1 V. C Childe, Thl' Danuhe in Prehisr,wy, Oxford, 1929. prefaţa: ,,\X/e find ccnain typcs of remams -
pug, imp1.ernents, ornaments, huria! rite\, housc forms ~ rnnstandy recurring rngcrher. Such a cump!ex of
regularly :i.ssocîated naits we s!Ja!l tenn a "cultural group» or just a «n1!mre,," Da:· Childe pr<"cizca,.ă. în
coinimw.re: .,We assume that such a complex is rhe material expression ufw!u1 w0u!d to-day bt cJ!led a
,,peopb,", ceea ce confor;'I conceptuiui d,· cultură şl un În\eles ernic.
4
Cd mai cuno~cut tt'Ort.ticîan al rdaiiei dimre cn!tu;i!t: arheologice ~i grupurih· er.nice ern: Gu,taff
Kossinna, despre care va fi vorba r;i<ti pe la,·g în c<1p. III, p. 207.
~ Î nue a!tii: E. Sangmdsrer, /vfcthodm d(•r UrgeJchkhtst.oirn'md'llft, în Saeculum 18, 1967, p. l lJ9 u1 :n.
54 PREISlORIA
în sensul unei fiinţe Vii, sau de cd al unei civilizaţii, legate de evoluţia istorică a unui
popor: rinercţr, maturizare, îrnbtltrânire (degenerare), ci, potrivit lui i\1ax \'<leber, cultura
este o secvenţă convenţională, aleasă de cercetător, dintr-o evoluţie fără limite, fără crape,
fără finalitate 1•
Deşi privire din aceasta perspecl'ivă, interpretarea ernicizantă a culturilor arheoldgice
rărnâne fără justificare, ea continuă încă să mai influenţeze cercetarea ,uheologică
româneasGl ~i nu numai (vezi contimrnrea Jisclltiei despre consecinţele intcrpreU'lrilor
istoriciDmrc :de descoperirilor arheologice în cap. 111, p. 207--209).
Cc poate oferi totuşi informaţia a.rh:~ologic2?
În cadrul „noii arheologi/' (A"eu,Archi1eology) ea ajută, în primul rfind, la reconstruqia
proceselor identificabile în activitătile desfăşurate de comtrnităţi umane. De aici şi termenul
de arhMlogie procesuali?., re;;pecriv identificarea şi explicar.ea proceselor economice,
tehnologice, sociale, ideologice etc ca scop al cercetării. Ea a apărut Într-o societate
americană caracterizată prin Jczvoltarea rapidă a ~tiînţci şi tehnologiei, dar şi
preocupată de impactul ior ecologic. Adepţii arheologiei procesuale îşi propun să facă
din arheologie o ştiinţă de felul celor deja recunoscute de societate, să descopere legi şi
chiar să prevadă evoluţia umanitiltii 2 • Potrivit iniţiatorului arheologiei procesuale, Lewis
R. Binford (prezentată pentru prima dată Într-un arricol intitulat sugestiv „Arheologia
ca antropologie"> şi preluată din domeniul antropologiei ..:ulnfrak, de la Leslie \X'hite),
cultura este „mijlocul extrasomaric de adaptare a omului la mediul in..:onjurător" 4 • Dacă
o plantă sau un animal se adaptează la mediu prin dezvoltare somatică (respecriv o plantă
îşi va exrinde rădăcina în caz de mcăciune până la nivelul umidităţii solului), omul în
schimb rrc11zJ mijloacele nec,,sare acesrui scop (unelte, arme, locuinţe, piese cu destinaţie
culcică etc.); resturile materiale <ei!e acestor mijloace se cuprind în descoperirile arheologice
şi se constituie în cultura arheologică. Prin urmare, tot potrivit lui "\'Vhitc, culrnra este
un sistem alcătuit din mai multe subsisteme culturale (materiale, sociale, economice,
religioase etc.), caraC1'erizate prin procese proprii. Nu mult mai târLiu, David L Clarke
concepea, dt asemenea, ,,cultura" c1 o interaqiune dinamică a mai multor subsisteme,
aflate în relaţie atât între ele, cât şi cu mediul înconjurător şi care sunt astfel subordonate
unui proces de schimbări în cadrul unui dinamism propriu fiecărei comunîn1ţi 5 •
Acest mod de gândire a cil.pătat o largă dezvoltare în ultimile decenii şi a dus la conci"pţii
variate şi sofisticate asupra relaţiei omului cu mediul înconjurător şi, implicit, asupra
1
Idee cxprinw;l de sociologu! gcrm,ui în diverse lucrări; cf. de ex. M. \'i;teber, Gesammefte Au}idtu zur
\X/i:.l'cnsch,ifts!chre, Tiibingen, l 953 (trnducne: Teorie 1i mewdă În minţde culturii, lasi, 2001).
2
De rx.: M. B. Schiffer, lÎJe S:ructure r{Archaeol11yj,al Theory, in American Arniqulty 53. !988. 3,
p. 461-485.
5 L R. Binfurd, Archaeokgy dJ ,fothropolog)', În American Antiquity 7.3, 1962, 2, p. 217·-225.
4 LA \);,'hite, f"he Evolution o/Culturf', New York, 1959, p. 8; L R. Binford, op. cit„ p. :?.18.
'D. C!arke, -1/l(tlytfrrdArch,uulog·i, RristoÎ, 1978.
IZVOARE ARHEOLOGICE 5'>
comportamentului uman în situaţii comparabile. Un grup uman aflat în medii
asemănătoare va crea o cultură cu o structură în multe privinţe asemănătoare, indiferent
de situarea lui în timp. Cu alte cuvinte, culturile pot fi comparate şi diacronic; factorul
sincron, atât de căutat în arheologia tradiţională, nu mai este simat în mod necesar în
prim plan. Mai important, unitatea de analizat nu mai este un ansamblu de tipuri de
artefacte-- respectiv tradiţionala cultură arheologică-, ci o categorie sau alta de artefacte
(ceramica, armele, podoabele etc.), considerare în raport cu domeniul de activitate pcmru
G1:·c au fost de create (comerţ, vân:hoarc, statut .social ctc.) 1.
1n cadrul arheologiei procesuale s-au dezvoltat în dmp o serie de alte direq,i, care
fiecare încearcă să explice variabilitatea culturii materiale, păstrând ca bază comună ideea
potrivit căreia cultura materială este creată de o aeţiune umană care, în esenţa ei, transcende
individul, că orice act individual este o expresie a unor legi de care individul uman nu
este de regulă conştient şi că rostul arheologiei. este tocmai acela de a le descoperi: pentru
arheolcgia comportamentală (behavioral archaeo!ogy) comportamentul uman, şi nu
concepte de rang secundar precum cultura sau adaptarea, este cel care explică ce găsim
în siturile arheologice 2; pentru neo-darwinism variabilitatea derîvă dîn încercarea
permanentă şi variabilă ca succes a indivizilor de a se adapta la mediul în care trăil".sc 3 ;
arheologia cognitivă î.şi propune sa investigheze relaţia dintre cultura materială şi evoluţia
c1pacb'iţilor intelectuale ale umanităţii 4 •
La înccpuml anilor '80, în parte paralel cu diversele direeţii ale arheologiei procesuale,
a apărut un nou curent de gândire: postprocesuali.smu/5. Expre.sie a pOstmodernîsmului
în arheologie6, post:procesualismul a criticat întreg eşafodajul teoretic al arheologiei
1 Pentru o discuţie exemplara a ;iccluîaşi material arheologic din perspectiva istoriei culrnrii si a
arlKobgiei prnce.suale v. L. R. Binford, Arc_haeological Sy,-tematics and rhe Stud.)' rif Cdtura! Process, in
American Antiquity .)I, 1965, p. 203--210; Idem, ln Pursuit of the Pa.st. Dccoding th( Archaeo/ogical
Re:·,.,rrl, New York, 1983. p. 87--94; F. Bordes, D. de Sonneville Bordes, The Signifiama of½1riahi!ity in
Pa!a.tuiithir ,-fo,:~11hUlges, în World Archaeology 2, 1970, I, p. 61-73.
' V-.--"l\!. LaMotia.-M, B. Schiffor, Behaviom/ Archt1eology: To1ui1rd r1 New Sy,-Jthesis, în L Hodder (ed.),
A,ch:Kologi(;al Theory T,;day, Cambridge (UK) - Oxford (UK) - l\,faldrn (USA), 2001, p. 14--64.
-' R. D. Leonard, Evolutionmy Archeokgy, în ibidem, p. 65-97.
" S. Miihrn, Arch,iea/.(Jgical 71;cory and Theories afCognitive Evolution, în ihidem, p. 98--121; id,:m, The
Prehlw,ry ofthe Mind. The Cogniti11e Origim ofArt, Re!igion and Science, Londra, 1996; C. Rcnfrew. Chr.
Sc1rre (::-ci.), Cognition and Material Cu/tufe: thc Archt1eology of Symholir Storage, Cambridge, 19')8.
5 Dintr-o bogata literatură \'ezi: L Hoddcr, Symbolic rmd Structural Archaeology, Cambridge, 1')82; ldem
(ed), 7hr Ml",mings of77:1ings. J\fateri,i/ Culh,re,md Symho/ic fapression, london - Boston -Sydney, Wd!ington,
1989; M. Shanks, Chr. Til:ey, Rc-C0nstructi11g Archaeolog;1: Fheo1y rmd Pmctia, Cambridge, 1987.
6
List:; iucr:'irilor cu cea mai mare influenţă în apariţia p::>stprocesnalismului începe cu C. Gcenz„ The
i,1terpreMtirm ofcultures, în The lnterpretation of Culturcs. Sdened fasayl', Nev,· York, 2000, în specia!
p. 3-·.32. P. Bourdieu, Esqui.sse dimc thiorie de la pratique, Gene,% l ')72; idem, Le Jcns pratique, Paris. 1980;
M. Fnucault, Sumci!lcret punir; 11,1issancrde la prisvn, Paris 1975; L. \Xlingens1cin, Phihsophi.rchc Untmuchungenl
Philosophii.'ill fnvestigatiom, Oxford, 1°953; M. Heidegger, Sân und Zeit, Frankfort am Main, 191 L

56 PREISTORIA
tradiţionale şi al -proC:Csualism:ulw (în proporţie m3:î redusă chiar şi metodele şi tehnicile
arheologiei de ·teren). Iată câreva din argumente.
Conceptul normativ, monolitic de cultură pe care a fost clădită :trheologia tradiţională
ignoră faptul că oamenii nu aplică pur şi simplu regulile sociale, ci se fa/.osesc de ele -
adică le respecră, modifică sau încalcă - pemru propriile scopuri şi imerese; cunoaşterea
nici unui om nu este coextensivă cu cea a Întregii comunităţi_ Jin care face parte 1•
Conceperea culturii ca adaptare la mediu are în fundal conceptul de rttţiune, de
comporPm<.:'nt raţional, oprirn:11 în raporr cu cîrcums:c:tnţdc. Proh!ema este Î1Nl el
raţiunea, raţionamentul se aplică circumstanrdor a.şa cum sunt ele percepute <le oamenii
în cauză, iar percepţia nu este un act pur fiziologic şi, prin urmare, neutru din punct
de vedere cultural - cum credea psihologia modernă; percepţia şi semnificaţia lucrurilor
sunt de nedespăţit şi, ca urmare, ceea ce analistuliarheologul consider-.1 a fi comportament
raţional/adaptativ poate să nu aibă nici o valoare pentru populaţb. analizară, care trăieşte
înrr-un alr ansamblu conccpruaF.
Ca urmare, postprocesu;:-,Jîşrii, în măsura în care au fost prec,cupaţÎ de conceptul de
cultură, l-au gă!>Ît util pe cd formulat de Cliiford Geertz (după !vfax Weber): cultura
este un ansamblu de semnificaţii, care sunt numai parţial coerente3. Formularea a apărut
în antropologie la sfarşitul anilor '60, în directă legătură cu surnrul politic postbelic al
fostelor colonii: dacă până la al Doilea Război Mondial populaţiile lor erau privite ca
dovada vîe a unui rrecut „primitive", demult depăşit de lumea occidenta.Li, căreia îi revenea
rolul istoric de a le „civiliza'', adică de a le împune modul său de gândire şi de viaţă,
după război, independenţa politică a coloniilor face posibilă acceptarea intereselor lor,
indusîv '.l modurilor de gândite şi de viaţă ale populaţiilor lor, ca moduri legitime,
alternative (şi nu inferioare) celui occidental; antropologii sunt rot mai preocupaţi de
faptul că aceea!;ii. realitate poate fi Înţeleasă în mod foarte difr·nt de oameni difcrîţî.
Sociologii abandonează vechea lor sarcină - aceea de a elabora m1m1de vieţii bine trăite
-· pentru una nouă: aceea de a interpreta culturile, adică de a Înţelege vatiile semnificaţîi-1
Se cer însă învestigate nu numai semnifi.c.,1.ţiile valabile pentru populaţiile analizate (ceea
ce arheologia face prin intermediul culturii marerîale a acestora), ci şi semnificadile care
constitu.ie câmpul de cunoaştere al analistului/arheologului; altfel acestea din urm,l vor
distorsiona analiza până lntr-atât încât vor apărea ca universal valabile, iar rezultatul
cercetării nu are cum să mai fie altceva decât ce se cunoştea dînainre. Cum Însă nici în
raport cu sine, nici în raport cu obiecrul cercetării un analist nu .se poate situa încr-o
perspectivă complet neutră, cunoaşterea arheologului (ca orice formă de cunoaştere uman,\)
l F. Barth. The Ana(vsis o/Cu/ture in Complex Societin, în bhnos 54, 1989, p. 120---142 (mai ales p. 139-140);
J. C. Barrett, Agenq, the Dutt!ity ofStrurture and the Problem ofthe A.rchaeoiogiml Ren.mi, în I. Hodder (ed.),
Aichaeological Theory Today, Cambridge: (UK) ·-Oxford (UK)-Ma!den (USA), 2001, p. 141-•164.
2 Pentru o discuţie cuprînzămare, vez,i J. Thomas, Archacology and ,tfodemity, Londra~ New York,
2004, p. 171-201, 233-7..35.
3 C. Geertz, v. mai sus n. 15.
'' L Bauman, op. cit., supran. 2, mai ales p. 17-24.
- - - - - - - - - - - - - - ----------
IZVOARE ARHEOLOGICE 57
este inevirahil limitată: vor exista totdeauna lucruri pe care, oricât am incerca, nu le vom
putea înţelege. Acceptarea car.1eternlui finit al omului şi al cunoaşterii umane distinge
în mod fundamental perspectiva postmodernă de cea a modernit:lţii 1•
Corn:epmI postmodern de cultură a atras după sine modijicâri radicale în privima
interprerărîi materialului arheologic. Pentru a da numai câteva exemple: de vreme cc
~•w;,ln+ia omenirii nu mai este liniară înse;1mnă că funqiî!e obiectelor nu mai pot fi
determinate prin simpla analogic cu orice obie-cr asemănător Jocumcmat cmografic undeva
în lunH_• 2, de vreme cc vrnni!îcuii!c SlHll diforitc nu 1wm:1i pcntrn :1rhcnlog, ci ~i în
interiorul unei comunităţi umane. Obiectele oridt de a~en1ănărnare -- au ,1nn
~crnnificaţii diferite pentru prPducăwrii şî utilizatorii !or3 • Prin urmare, ,,cultura
arheologică" tradiţională nu poate avea valoare .1nalitict1; pbsarea în timp a culturilor
mheologice a fi:lst înlocuită cu plasarea în timp a materialului arheologic; căutarea originii
„culrurilor" a fost total abandonată în favoarea analizei producerii, manipulării şi rolului
artcfacrelor materiale şi nu numai în relaţiile imerumane: imerprerarea <le tipul „o cultură
""o etnie", cu analiza construcţiei idemităţÎlor de toate fdurile4; analiza comportamentului,
cu anaiîza pracricii sociale, naturalismul cu construcrîvîsmul, structuralismul cu
poststr~tcturalisrnul, esenţia.lismul cu gândirea relaţÎonală5, societatea cu socialirare-a şi
aqiunca, agenta (,,agency") uman:'i, naraţiunea codificată cu experimentarea altor variante
de :s scrie6 ; între obiectele- de investigat s-au incrodus compasiunea, emociile, ~enzaţiile7,
du şi :iqiune, agenta obiectelor': s-a analizat relaţia dintre practicarea arheologiei şi reatru9
etc. Pf scurt, au fost abandonate definitiv toate conceprelc şi clasificările tradiţiomlc ale
materialului arheologic, îar abordarea a fost reconstruită total, până îmr-atât încât celor
farniliarlza~î cu arheologia rradiţionala sau procesuală cea posrprncesuală nu li se mai
pare a fi ;1rheologie 10 •
1 J. Th(.lll<b, op. dr., p. '.,}-39, l P, 171-201, 230, 235-2•11.
' Pmtprocc~ualiştii n--au rcnunpr !a a1u!ogîa <:moţrafică, dai :m urilint•O doar ca posihilă sur,ă de
'n-:pi:atit pentr,..1 interpretare (,,what if', dupăJ. Thomas, op cit., p. 238-2•:il).
'lJ!l bun exemplu prh-ind se;rinificatiile diferire pe care '1Ceca~i categorie de iJl'JÎ(~cte o are pemru diferire
grnpwi de oameni (invenţia de către IMdui, răspandin·a prin emu!::trie ~au conformism şi producria dn.ie
prin :i.. (:ptarc..t;înie) v. la M. \Xiobst, Sry/1' jn Archaco!ogy m· Arclmcoîogim 111 S6·11', în E. S. Chilton, i\fa[tri:il
!\-'!t,mings. CritiCal Appro.1d1e5 to thc lntetpretation of 1'-fatcrial Culrure, 5a!r Lakc City, 1999. p. 130-] j 1.
., 5. Jones, The Archr1eo!og)' rj' Etl111icity. Cons.m1Ction ldcntitil's iri thr /-'a:,t ,md Prtsmt, Rout!cdge ·~
Lnndon Ne¼' York, 1997; L. Mcskel, Arch,uologier ofSoâ11l Lift, Oxford, 1999; _l. M. Ger,), M. W. Co11kl"y
!r·d.), F,11.cndering At,hm,ology, \Y~'/liti'!t in Prrh!Jtmy, Oxford (UK) -- Cambridge (MA/USA), 199l.
,, M. Shanks, C!ir. Ti!ley, rip. â,., supn n. 1), p. 29-.45, l l&-134.
(, !'~·ntru un bun ext1;1plu ,·. J. l). )fH.'C\Of, Wh11t This Awi Aleam· T()11'{{rd" f't-minist Arch,1cofof!)', în
J, /\l. G.:ro, M. W. Conkcy (d.), op. cit., mpra, p. 388-406.
··) T·1r!ow, Emotion in Arth,ieology, îu Current Amhropo!ogy 41, 2000, ), p. 713<'46.
8
P. l,einonnier, Bark Citps, Arrou,hrad, ttnd Concortle, On 50â11/ R.<j1rt'S!11tii.lirH1s o/Tt,clmulogy, În I. l·lorkb
(cJ.), ·rhe Meanings of Things: Mat,'! ia] Culmre and Symbolic Expression, l.ondon - Busron - Sydney -
\X'dlingt;:n, 1989, p. 156--171.
' M. Pcrtrson, M. Shanb, 7Εt'olft'i/ar(hfll',;logy: Disâplinmy Di,1/og111'.<, Lmdrn - New York, 2001.
:o J. Thom:ts, op. cit., suprn n. 2, p. 2!0.
58 PREISTORIA
Capitolul I
În concluzie la c~le scrise mai sus se cuvine rel1;•arcat c\: 1. toate definiţiile de cultură PALEOLITICUL ŞI MEZOLITICUL
îşi au originea în afara arheologiei aşa cum este concepută încă astăzi; 2. definiţiile nu PE TERITORIUL ROMÂNIEI
sum compatibile între ele, ci anrrenează clasificări diferite ale materialului arheologic şi
implică o scleqie diferită a metodelor şi a ţelurilor cercetării; 3. dacă pencm arheologia
tradiţională conceptul de cultură arheologică era central -varîabiliratea culturii materiale
fiind explicată prin tradiţii etnice diferite -, pentru proccsualism şi postproccsualism
valoarea sa analitică este extrem de redusă; în majoritatea noilor orientări în arheologie
locnl <i11 Ciind luat de adaptare, comportament, compcri\ic socială, inteni;ic, scmnific:tţie
etc.; 4, singura utilitate pc care e<.mceprul tradiţional de „cultur:1 arheologică" îl mai poate
avea este aceea de comunicare între arheologi: cultura x înseamnă pentru cunoscători un
ansamblu de resturi arheologice considerate caracteristice, alături de altele considerate
atipice, pentru o zonă şi o perimi.dă anume. Acest concept nu mai are însă valoare analitici!. a. Introducere
După cum lesne se poare observa, de-a lungul existenţei sale, arheologia a preluat

.- · I) , care ,acoperă cea mai· mare parte J·m

masiv din modul de gândire <lin domeniile antropologiei, sociologici, psihologiei Palco!iricul sau " _epoca veche
. a pietrei (fig
(evolun~ionistă şi cognitivă), biologiei, geografiei, chiar şi matematicii 1. O comparaţie era ..:nat. r:rnară, mcLpe cu 11nma unealtă c10plită de om ,, 1• cup rm · d e toate cu Itun,e
·, cu
fă.cută intre dezvoltarea modernă a antropologiei şi cea a arheologiei duce la concluzia
indu.<.mi!e
. lor litice ce au evoluat timp de mai bine
, de două ·1· d ·
rn1 mane e am. n ceea cel
că prima se dezvoltă prin explozit', în timp ce arheologia evoluează prin imph1zie, respectiv,
pnveşre cadrul cronologic al J)aleoliticului se poate , Sf> une ca· e j comu · -·J e cu ceI al,
antropologia oferă solutii în toate domeniile, pe când arhwlogia preia din toate domeniile
P!ei:otocenului
. . (prima perioadă a Cuaternarului) care
, -• , după ,
cum se Ştie, · · a 1ost
r
m;:i_rcat
de cercetare pentru a căuta şi explica variabilitatea culnuii materiale2 •
Dacă arheologia românească este încă dominată de conceptul tradiţional de cultură
de manJc , " Specialiştii
, glauatiuni. . . l-au
. divizat în mai , multe pe noa · d e succesive,
· · • d
ţinan

arheologică şi implicit de sociologia modernităţii este pentru el, in lipsă de independenţă seama
. . ne. curdarea
_ mtre~ manie upun . umane si, industriile · ··1 e
• _ litice , pe d e o pai.te, ş,· vanaţ11
ştiinţifică şi instituţîonală.3, arheologii romani au fost nevoiţi să se c,.:mcemreze cu precădere cI1m,uencc,
.
pt <le alta.
, .
Cu .
alte cuvmte, evolutia
,
omului si
,
cîviliz·"ti"I j (. I
=, 1 esae in cazu nostru
asupra învăţării şi aplicării corecte a unor metode si tehnici <le b,nă pentru profesia lor culrunle) nu pot h disociate de mediul său. Variaţiile climatic -· r - ·1
• • 1 . _ . • . • e, ca ŞI rrans1orman e
(în acest context, interpretarea urmca7--ă linia tradiţională), iar discuţia asupra bazelor pe1sa1wui vegetal si schm1binle de faună au avut în rot rimpul C I · · ']
r . , ' ' uaternaru m, o m1 ucntă
epistemologice ale arheologicî apare încă o sardnă lipsiră de relevanţă în srndiul acrual roane puternică, arat popularea unor regiuni, structurile de lo-uire ind ·t .. , 1· · :
· I'.·.· . ·'-, usn1e1ttce,cat
În România, noile tendinţe ale arheologiei teoretice îşi croiesc cu greu cal~a. Cu cxcqJţiJ ŞI omu 1nsu.;,1 fond supuse rnflucnţelor mediului.
câtorva cercetători din noua generaţie\ majoritatea arheoiogilor din ţara noastră practică o În cce;:i. n: .privcşre
. _ di..,-iziimi.lc-
. acestei lungi ,j
, r1urin
, cunoscute
, ~µoc·1, cerce tăt
L. , oru„ vor.b csc
arheologie cu metode tradiţionale şi cu interpretări de tip norm2.tiv a conceptului de cultură d_c an pnlcol1t1c mfenor sau timpuriti (subîmpărţit în etapa paleoliticulnî fo I·
arheologică. Volwnul de fuţă, realizat de mai mulţi autori. fiecare fiind liber s._l-şi exprime pun..:ml .· I · h arte vec u
Sl etapa p,~ Ieo Ilf!cu u, vcc i), de un paleoliric mijlociu de I 1·: ·
" -h . • . . , . . . ,i un pa eo ruc supenor, care se
de vedere, mmează în genera.1 !inia traditiona1ă. în arheologia_românească, chiar dacă cea care
,

!11( ,,eJC• ll~. '. ard1glac1ar cu perioada epipaleolitică, urmată la începutul Holocenului de
semnează aceste rânduri precum si coordonatotu.l ediţiei, A. Vulpe, sunt de părere__ că o nouă cea rn CLO o u c'i. 1•
abordare metodologica, conform noilor conccptii şi tendlrn;e, va trebui să prt-ocupe pe cei ce
se vor încumeta să rescrie preistoria României. · I- _ din ultir.1ele
· Cer(ct:'lrile . .. decenii au confirmat imuitia , 'ui Cl,arles [)·,uw1n,L
. · · ·
potnv1t
_, ,

carcta, tag/inul uman1tăţ11 1-a constiruit Africa. Avem în vedere descoperid1 d' Af ·
N Ptrlinca,r Ori•· t· 1· 1 . c · I · .. ' e ll1 · nea
ţt, J a 1nc H.:i;.:nm a ternaru 1e actuale ale statelor Tmzania Ken ·Eh. · ) ·
r· , . .. . , ' , ya ŞI t 1op1a , pm1tre
~_are mcnţ1onarn pe cele dm dchkul Olduvai sau pe cele de la vest , 1·e·t de I jŢ k
1 Ve,j în general culegerea de .mtdii în L Hoddcr (cd.)
Arthaeokgica! Theory Tod11y, supra n 11 (cirnt 1 c, ··" . .acuurana
după
Umie au rost gJ.sJC.e resturi osoase atribuire atât lui Homo habilis ca·t , 1· j · u '
L Hodder, ln:roduction. A R1Titw rfConrempormy Tlwmrical Debmes in Archaeology. p. 1 un:i).
2 După G. Mars, Rcfocusi11g wirh Applied Awhropology, în Anthropo!ogy T oday 20, 2004, 1, p. l urm. !n llropa, pnmde unelte de piatră cioplită cunosn1te în prezent ar a·· non10h'erectus.
E . . , "- u1

.' Nu numai lipsa unui ÎDYăţărnâm speciali:z.at penrru arheologie, ci şi definiţia sa dominantă - affea nu dcp:'i.5c,5te 1 500 0(;0 de ;ini. . . , ,·ea o vec ime ce
de ştiinţă auxiliară a istorici•- C..\tc rdeYant:'i. în acc~t sens. hkea de a defini arheologia ca studiu a! rolului
marerialit:î.ţii în viaţa socială din wate timpurile are o răsp;'i.ndîre cu tom! periferică la noi. 1
1 Vezi de ex. N. Palinca.ş, Social St<1tus and Gender Rrllltiom in Late Bronu Age Popeşti. ,1 Plm f,r me L1 Alhist{lirt {rtlll('ii.<c, ]/] I ·2 ! t ·
luî H. ·de Lumlcyi,· f'aris. 19:(1, - / . ,Ci ciri isatiom P.,dto!ithiqur I'.' Misolithique de&. France (sub direqia
fntroduction of New Aproaches in Romm1ian .Atchacology, în Dacia N.S. 48-49. 2004"-2005, p. 39--54.
 ~

o
."\ ""•o,
75.
_J' ·,~".:.~~
~ \.. ~

eu ~ : ' ~""~ "••ee

67 /J ,...
""""
,e,._v,.,.\.___ ._...,,..........~
~
.
~--~ ,
-· ,.. " ~
I J\"-1.' \ <
~ __,.,.~\ ·~.J
,,-,-;'',) I\ t"'-~\ \_ (".\
,•.
,ţ;2; ~ ~
"----- -----~ I ,.
-~- ., '-~",;.--
r ½ .,.
.
, , ' '- "
., ) i

••
_ __ . , - · C ..
• .,., .6]
I
l" •
-JJ 74 ,,~54 --

. ' ...-- ' \ ( "~ (t

', 55
\ /2..f
03 58I ~ ii'/
,. ::;
••" "V'
' v "ţ--.._,
1
(,,,~' - ~·7...-.. ';'-/!}i;,37;:
w• ,, ••

•rce1 .
1 04•
985 !> '8$ \; -----~ Wjo/4
,,,,.1, €165
'1", \ '\'60
~ "
IJ19 ',)li 9~72 \
· " JJr_e_? -----~ " " •sz I
\) 64 ".z
"~1·~ ,,...,- ' •· I
\
ţ1 "·,\ 13
36
•
___J\
0
,s 50km

,·"--~~

fig. l /'"Lu.a descopenrilor paieolitin', epip:iieoli,ice, mew!ni,.e ~i unde cu hwn.: cu:1tern,H"ă dcscopaite pc tcrimriu! Rom:in,c:: i Albeşn. 2 Alibeg-Pe:.can; .} l'..aia
de Fier; 4 Bardosu-Bicaz Chei: 5 Baile HercuLme; 6 Băne,,s,1; 7 Bercsri; B l.foaicivara; 9 Boineşt'i-l3ixaJ; ]() Bom~teni; 11 i~~;;beni; 12 Budeasa; 13 Busag-Tăuui
MăgherăLtŞ; 14 CJStdu: 15 Cllineşti-Oa:s: 16 Clpuţu Mic; l 7 C<:'ahlau; ! 8 Ce:iliLm-So.unt": 19 Cemica; 20 Cheia, 21 Ci(x:lovina-L:\<";,;orod; 22 Ciume;;.ti; 23 Ciupcrceni;
24 Costanda-L..adău~i; 25 Coş.:rva; 26 Com1c·21n; 27 Cotu Mirnlin\i; 28 Crasn::leuca; 29 Cremt>nea-Sîra Buzăului; 30 Cuci,:b-1..etca; 51 Cm.a-V0(1ă; 32 Dubova;
33 Erbiceni; 34 Farcaşde; 35 Gherghlna: .36 Giurgiu; 37 Gura Dobrogei; 38 Gura Văii-Ostrovu Banului; 39 GuşterÎţ;i-Sib:,:; 40 l:fosman-Nochrich; 41 lcuşeni;
42 Imăsd; 43 lpoteşti; 44 Irimc.;,ri; 45 lzyoru; 4G I :ipoş; 47 Lespe'zi; 48 l.e~iic-Teiu; 49 Lorău-Bratca; 50 !Vfamaia~Sat; 51 !VL1Juştcni; 52 Medgidia; "i3 Merişani;
54 Merişor; 55 Mikoiu; )6 Mikovu; 57 Mitoc; 58 Morăreşti; 59 Nandru.; 60 Negraşi; 61 Ogradcna; 62 Ohaba--Ponor, 63 Ostrov,_; Corbului; 64 Ostrovu Mare-Gogoşu;
65 Ovidiu-Nazarcca; 66 Peninsula~Lumina; 67 Perii Vadt1lui-fkanda; 68 Peştera; 69 Peşter.1A,foîeciu; 70 Peştae-Aştileu; 71 Piteşti; 72 Poarta Aibă.; 73 ltidaia~Baciu;
74 R:î.şnov; 75 Remetea OaşuJui; 76 Ripiceni; 77 Româneşti; 78 Roşia; 79 Sa.!igny~Făclia; 80 \ândominic; 81 Schela Cladovei-Drobeta Turnu-Severin; 82 Slatina;
83 Srracova-Doro!-:01; 84 T§.rguşor; 85 Teroiu; 86 Tincova; 87 Turu!ung; 88 Vaie.a Lupului-Ia.şi; 89 Valea Mare; 90 Vă.da.ma (A. Păunescu}.

e¼\i&';jc
"'''~"'
62 PREISTORIA PALEOLITICUL ŞI MEZOLITICUL PE TERITORIUL ROMANIEJ
63

Origi.nea şi evoluţia omului. Fără îndoială, evoJuţÎa pe parcursul .i peste 2 OOO OOO Ntandertal si cel modern ar fi coexistat timp de aproape 60 OOO de anil Ac-,,.~· • _
, , -....,...,,1 coexistenta
de ani a indus~riilor litice, deci, implicit, a diverselor culturi paleolitice, este strâns legată pare să se fi observat şi în Europa, unde n-ar fi depăşit un mileniu sau două. ·
de originea şi evoluţia omului. În stadiul actual al cercetărilor, ipotezele cde miU credibile Omul modern, care a apărut acum cca 35 OOO de ani , este creatoruJ cuJtun·1 or
.
referitoare la cunoaşterea procesului de antropogeneză din spaţiul african, ca şi din cd Este îndeohşte cunoscut că odată cu paleoJ 1'1-1·~ul ·
P.1leoliticului• superior. superior se
asiatic şi, cu precadere, din cel european se pot rezuma astfel: • • • • • ' l..
accelerează ntmul movaţ1e1 tehnologtce, ilustrată atât prin mu1ritudi'nea şi' d' ·
După p;:ikoantropologul Richard Leakey, Homo habilis, ale c:lrui resturi osoase au 1vers1tatea
uidte!or de piatră, cât şi prin folosirea altor materii prime (os corn) Tot a
fost descoperire în Africa Orienral:l, ar reprezenta linia (are a dat n,1ştere omului modern, . . . . . . • · cum, se poate
vorbi de o mat precisă conturare a fac1esunlor rcg1orale- ., în ra11on
,: cti ,·eca -,
.. -, cesecuno;,ste
;1.p:niţia sa siu1:îndu-sc pc la 2 500 OOO de ani. D11[lâ opinia :H.:dui:1~i spcci:-ilist, acest
în 1T1u•;rcrian, de o mai hunii organi7,irc a ~paţiului de !ocuit, de o mai largă dcLvoh<.:rc
,,om îndcmilnatic'' este fauritorul primelor unelte de piaml cioplită cunoscute pân;i acu1.11.
Din punct de vedere geologic, această industrie prÎ1T1itivă (de galeţi, poliedre, aşchii),
a contactelor
. : la mari . Între comunităţi (relarii
. distallle . zise
" de schimb) , ,le apanţ1a · · artei,·
de i'olos1re a ma.renalelor colorante (ocru roşu, galben ere.), de înmormântări ce includ
atribuită culturii oldovaiene, aparţine Pliocenului supc:rior 1• Tot în Africa Orientală a
bunuri funerare (deşi ideea unor înmormântări deliberate apare încă dr'n t · )'
apărut, după Leakey, acum 1 400 OOO de anî, o nouă tehnică de cioplire, care a dus la mus enan .
După Randall 'White tot Homo saniensr modern este cel care
, a st'pa'n,·r vor b'irea c„a
crearea unor noi piese (bifaciale). Făuritorii acest◊ra ar fi Homo erectus, prezumtivul Ă
mijloc de cemunicare\
descendent al lui Homo ha'1i!iS şi strămoş al lui Homo sapicns2.
În ceea ce priveşte apariţia hominidelor în Europa (cu excepţia Europei nord-occi- Economia comunitătilor , paleolitice. Comună tuturor culturilor pal eo J'mce, · dec1·
dentale şi nordice, unde popularea s-a făcut mai târziu), ca pare a se situa între 1 500 OOO t11turor comunităţilor umane din acea vreme, economia se baza pe exploaterea naturală
şi 1 OOO OOO de ani. Toruşi, unii cercetători sunt de părere că acest grup fosil de flomo a resurselor. Culesul,. pescuitul şi îndeosebi vânătoarea, au jucat un rol esentiaI în
ercctus ar fi ocupat progresiv sudul Africii şi mai apoi Asia şi Europa, pătrunderea lui supravieţuirea omului, de-a lungul întregii epoci a pietrei cioplite. După unii Ct'rce~ători
pe conrinen1ul nostru plasându-se acum I 500 OOO de ani. De asemenea, s-a acreditat femeia ar fi avut grijă de culegerea hranei vegetale, cum ar fi strânsul fructelor, semintelo;
ideea, dup;{ care, atât Homo erectus cât şi Homo sapims arhaic (distineţia dintre ci este -~<m dezgroparea tuberculilor suculenţi, înfipţî adânc, ce nu puteau fi accesibili ierbivor~1or.
încă dificil de srahilit, resturile celui din urmă, în Europa, fiind rnai mult presupuse, In schimb, bărbatului i-ar fi revenit vânătoarea Se consideră că omul expl t · al J
· - oaaamm ee
întrucât pânJ acum nici un rest osos n-a putut fi atribuit cu pn:cizie acestei specii), ar din trei motive. În primul rând pentru hrană (came, măduvă, creier, grăsime), în al doilea
reprezenta, pe continentul nostru, două stadiî în cadrul acdeiaşi specii Homo sapiens3. rând pentru obtinerea unor produse (piele, blană tendoane) şi în al treilea • d
. · ' - , ran , pentru
În perioada Pleistocenului mijlociu au trăit în Europa ,,,rnie-neandc:nalicnii", ale c\ror rc.1hza.rea uneltelor de os şi corn. Încă din paleoliticul inferior Homo e tus • · al
resmri osoase descoperite au fost atribuite lui Homo crectus UJUtavt'knsis, Homo erectus ,..~, . , rec1ş1egea
prc1da, tle vanand~o cu aJutorul capcanelor sau ucigând-o cu armele dec d'
stcinhcimewis sau lui Homo erer:tus heidelbergemis. Nu puţini sunt specialiştii care au ajuns .,, A • • ' are 1spunea,
l1c recupera.rid-o de la prădăton (carnivore).
la condu:t,ia că Europa ar fi leagănul neandertalienilor, ei considerându-i pc ace.ştia ca
Importanta descoperirii focului. Aşa cum remarca arheologul E Bon 1·ra r I ·
o subspecie de sapiens, de unde şi denumirea de Homo saptens neantlerta!ensij 4•
Neande_rtalienii arfi trăit într-un areal ce se întindea din vestul Europei până în Asia,
. .
focul.u1_ a marcat un m~ment extrem de important în evoluţia tehnică şi psihică a
. •~ro==
între aproximativ 130-13.5 00.0 şi 35 OOO de ani. Se crede că omul de Neanderral s-a honm11delor. El a penms ocuparea integrală a peşterilor, având un rol de seamă în
stins cu cca 35 000-30 000 de ani în urmă, fără descendenţi. Locuirile care s-au succedat organizarea structurilor de locuit, cu vetre simple sau amenaJ·ate special ('cu pi' t · -
, •• A • , • ereş1grop1
musterianului (cultură atribuită Neandenalului) aparţin omului modern (Homo sapiens '.n Jur), m dezvoltarea ŞI perfeqionarea tehnicilor de cioplire, jucând totodată un rol
sapiens). Se consideră că acesta a emigrat aC;Ulll cca 50 OOO de ani spre Europa, venind. :mportant în cvolutia structurilor sociale în dezvoltarea limba1·,,111,· , 1 a s · · 1· --
f , .· . , .' ' , ' •1 pmtua 1tăţ11.
se pare, din Africa subsahariană. După unii cercet.ltori, în Orientul Mijlociu, omul de Ln Europa, cele mai vechi dovezi de folosHe a focului nu depăşesc dup' un 1" c - ·
- , ,;;1 1 erceraton,
G00 000---700 OOO de ani4.
: R. Lcakey, L 'origine de l'hum.aniti, Paris, 1999.
2
J-1:sroile d'Anchres. La gmnde Atrenf'.fre de la PrfhiJtaire, Paris, 1998; A. \Xfalker, R. Leakey, J-Z,e i Ibid-'-'m.
1
l\1a1iokotomt' Homo En>ctUJ Skdeton, Cambridge, 1993.
, [)fcrionnaire de la Pn!hi.sroire (directeUJ de la public.ation A. Leroi-Gourhan) , P•.. ns,· I "88
;,,,
-' E. Bonifay, Us p1nnitrs i11dusri-ies du wd-m de !,a Fran re et du AfassfCrntral, în Les prerniers europiws. 'R. \'Chite, Thoug!m on Social R.elatiomhins ,wd /.,anV11.ar-e in Hominal Et•olution ', J :, fS -_,
Actes du 114c Congres Narional des Socit'res SaYantes, Paris, 1991, p. 63--80. 1 , . ' 6 o· ,. · , n ourn.u o ocia.i
:,nu I mona/ Relarionships 2, 1985. P·· 95~ 115.
4 Histoire d'Antcrres ..
·I E. Bonîfay, op. cit.
64 PREISTORIA PALEOLITICUL $I ~!EZOI.!TICIJL PE TERITORJUL ROMÂNIE! 6)

Istoricul .c"e-rcetărilor paleolitice din România. Primele descoperiri de faună b. Paleoliticul timpuriu (inferior)
cuaternară şi de obiecte litice paleolitice de pe teritoriul României datează din a doua
jumătate a secolului al XlX-lea. Astfel, în 1852 Michael Johann Ackner publica un ,,\şa
· . . cum
. s-a afirmat. mai
, sus, această perioadă a paleoliricului european· ~
a fo st unp:trm:l
·
interesant arricol referitor la fauna pleistocenă din Transilvania pe baza descopeririior de unu cercetăton,
. .. . .
ca E. Bonifay
. .
şi 8. Vandermeersch , '
în două nPri ~,- ·
,. e ,. . pe, pnm:1 cea
·
de la Guşteriţa-Sibiu şi Hosman-Nocrich (jud. Sibiu). Ceva mai târziu, în 1876, geologul a p,tleolmculw foarte vechi ş1 cea. de-a doua cea a paJeoliricL"lui r vc c.u 1 ·1 ("11g. 2). prnna
•
Antal Koch publica descoperirea, înrr--o c:.ricră de nisip de la R::tdoaîa (com. Baciu, jud. eop<l,
.
care
_
corespunde
.. _ .
geologic sf.1rşirnlui Pliocenului sui)erior
, - ·
·
- Şl mccp1Hu 111
I. ·
A • •

Cluj), a unor piese lirice asociate cu fragmente de defCnse de mamm. În I 885, geologul Plc1st0ccnulw •
rntcnor,
,,A.·
se
•
cuancri1,eaz:'\
•
11rin indnstrii lirice ·trh-
' '
îce ,.,'
1 ,.i,1tc111punnLc1· 1
şi v1k:ontolog11l Crcgoriu Şrcf1nescu g:'hc:i, ut oc1zla cercct,1rilnr s),:, în depozitele de Y0:1!cre l('hillC, t.ll '>I pnn p11un5r:1L<::1
, tiJ1t:ri!or
. fle ,~. ',\c-r-··t
.,. 11nd•-,
· •· • lcpH:/C'!'''l,
l. ., c .,d;H ·--
loess de la Mitoc pe Prut (jud. Botoşani). unele piese de silex, cioplite.intcnţionat 1 • indcosebi,• .Jin ...
galqi, în general de silex sî ·
mai rar de cuarţit ori nnrl .. d"rn aIre'"·L·~,
, . SJU rou,
Cercetirile privind epoca veche a pîerrei din primele patru decenii ale secolului trecut prducrap
. he la un .capăt, . fie Lnera!, pe o fat,i. · ori pe 'ambele (cho1)1>prs J.
n-· , CJoppmg"too · /f
le datorăm, îndeosebi, lui Julius Teursch 2, Mârton Roska3 şi lui Nicolae N. Moroşan 4 • polit'dre), precum s1 dm unelte pe a.schii (piese cu encoche demicul:ne r I . · · ·'
~ . . ,· · , · , ac o,1re au pice).
Prîmul a efectuat, în 1911, săpăruri în aşezarea aparţinând paleoliticului superior de la Spre sfarş1rnl acesft.'1 etape ('intre etrca 1 OOO OOO şi 600 OOO de ·u ·)
• , , ' 1 1 s-a putut consnra
Cremenea-Sita Buzăului, iar Roska, aflat timp de trei decenii în frunrca cerce1arikr o de1voltare, o d1vers1ftcare, am putea spune chi·tr un încenuc l · . .· 1· ·
. . .. . . . ' r '- t spcua izarc s1
paleolitice din Transilvania ( 1911-1944), a executat numeroa.:,e s:'ipături Îll peşterile de standard17,are a mdusrmlor lmct ş1 tot acum devin freo:eme prorobif; r:. J ,J · j •
.. . . . " · a~,.i ce V cnumHe
la Cioclovina, Igriţa, Ohaba-Ponor etc., precum şi in unele a~ezări sub aer liber de la ,,b1fauak abbevil!tene ). Cca de-a doua enf)ă <lesfaşuran: 0(~colc,g·1 - 11 ' •. •
L- r cca n1a1 111are parte
Cremenea-Sita Buzăului, Iosăşei şî altele. Prin numeroasele sale i1wesrigaţii de teren, în ) ,. .
al lnstocenulu1
, .. ,
m1;1oc1u,
. ,
se
. .
caractenzează
' •.
pnn
' . .' ,
apanţia unor tehnici n · ,
• , ' 1 a1 t:\'O Juate cum
zona de nm:d-est a Moldovei, precum şi prin slll<liile sale, bazate pe aceste descoperiri,
ar fi te!rnica Levallois şi rea!izJ.rca bifacialclor de tip sau stil „frhe-,tfem1 •• l ' ·
!vforoşan poate fi considerar, pe drept cuvânt, întemeietorul cercetărilor paleolitice . "c . . . ~ · • , p11n „tome;:u-

complexe de la noi.
or<:a 1oculu1
~
$1 pnntr-un mceput de amen:11·are a SJ)atiului de Io ·uit (
. , . . . c curn ,u 1 ccl l1·111
.. f,
:1şcz:1rea Solc1lnac d111 hanţa).
În ultimele patru decenii ale secolului al X:X>lea aceste cercetări au cunoscut o deosebită
Esre Întnesant de rqinut el, i'n Europa s-au descor1erit plUKte f()siJ·,c-,e ,._ , ,,
dezvoltare, graţie numeroaselor săpături în peşteri şi aşezări sub ,ier liber şi metodelor , . . .. . . · -- tl , rnra ca 1n

moderne de invesrigaţîc, c2re au dus la elaborare-a unor împortante studii monogr::1fo.:c- dt: să se. h gă.s1t
, mdustru ,. litice, dar în care se crede că 's-ar ,,urca' -sesin ·' l)l"CZCll'a
, , s1· aq1unea·

Unul dintre cei care a dar un pronunţat impuls acestor cercetări a fost C. S. Nicolăescu­ omulm. Lxcmple. ,. 111 . acesr sens le-ar con,,;rîmî - -u'l.t
' ' sratîunea
- • , ·izc-li es (P o t·1gnac,
·S·lΕ,
Plopşor. Nu am vrea să încheiem ::1c.::-st scurt istoric fără a aminei voiajele de studii pe HJ.ute-Lom:),
. " cat ŞI cea <le la T<:toiu (,,, Bugiulestî) ' -·- punctul Valea Iu1· (.'Jtaunceanu -~ '"
care unii paleoliticieni, paleontologi sau antropologi străini Je renume le-au efoctuat în (pd.
•
Vakea), ambele
•
cu faună vilbfranchiană.
,
La Sa1nze!les
- • ·- '
de p"· 1lc"
.1,i,
'
1 11 ci'ei,o· ·
zire.eI I,1cus:rre
România, cu scopul de a cunoaşte mai bine realităţile preistorice de aici. Printre aceştia litorale, cu resturi deArchidiskod(n:
. .
merit!ion11li's (elefant
'
sudic)
. '
h.{1,n s •-,
:,' ! .lifl/OU!J,
·. iii·
)}1100:'r()S

am aminei pe Boucher de Penhes, Henri Brruil\ Etienne- Patte'. Raymond Dart, r>trusms ere. s-au dtstms două complexe: linul inferior cu oseminte frccvc 11 , ' . ·
. " . . ' · 1n conexiune
P. I. Boriskovski e:tc. ,rnatom,ca, s1. altul
. , supenor, gros
~
de cca 2 rn ' unde 0asele
· ,·r·1,,
' d "
1, 0 c··,t, ,·, J .•
,, · L t ~1 .1oesca sparte,
J~e.bau datelor de care dispunem în prezent, pmem avea o înţdegere mai largă asupra pe a.cestea disungandu~se striurî (•11e cele de !)e care se înl·l'"urase c-irn Ll
• • •
.·· c-h·iar unne
.. ) s1 • • L ' ,

evoluţiei cornllnităţ.ilor umane, care au locuit pc teritoriul tării noastre, începând cu de h:los1re, Datele IZOtopice ca :;i cele paleomagnetice plasează complexul :,upcrior e
primele manifestări de viaţă omenească de acum aproximativ 1 500 OOO de ani sau poate la 1 400 OOO ani (a se vedea rabdul). p
chiar mai mult şi st"arşind cu inceputurile ncolîticuluî cc se situează pe la jumătatea În cea de-a doua staţiune amintitil, cea de la Teroiu-Ruuiulesti sirua 1.-1 11 • , 110 d I
lt. · • · , q , t:> • ' ' ' · f -VC<;tU
mileniului al VII-lea a. Chr. . ., awmlu1 Daoc (pe cursul rniJlociu al Oltetului) nivelul fosilifer --,1 \4 I
r / 'd. . · ' · l J ,mnmut JUS
. An =11 islmdon) mtn.dionalis, Urms etruscus Nyctereutes mt'a,1masioft'"s r: I .1 ,
' .. , _, , , . . ,,. . . . ' . t: '• r,, ... t!î.duO(cros sp.
1 A. Pfonescu, Exposi sur lej' rn:herches p.1Mo!ithiques en Rour,wnie, în La genC,e et l'evolutim-1 des cu!tunos :)tephaiitnlmm., sp. etc., precum 51 LU pnmaml Paradol!chop:thecus arwnmsis tri"ticu fr
'n l . I .. .. I o 'S, ;i_ ••1t
r,tlfo!ithiques sm !<e terriroî1e de la ltoum~,nie, laşi, 1987, p. 1--23. ' '- cpozJtc e nisipoase sau fW,tpos-argi oase, s-ar fi identificat du•pă o;)ini·t des"c· · ·1
~ J. T'eutsch, Dm Aurignacian von }vfag;y:;rbodz.a, în Barlanr;kuratâs 2, 1(J14, 1, p. '-i l-·9~1. (' S 1· .. . • . ' · ... }IXTltO!'l,or,
1
Rosk-a, Rcpertririum. d.,. - .•. N1Lolaescu-Plopşor şi Dardu Nicolăescu-Plopsor , ' niese
t
de O"·' c•,1 un ,mcepur
4 N.N. Moroşan, Le P!eistodne et le Paltoiithique de !a Roumanie du J\lord-Est, în Anuaru! insritutu!ui <' piducrare. Este vorha de mwlc oase lungi, cu <..:analul larg, sparte· fie la unul, fie b.
C.eologic ai Rumâniei, 19, 1938.
'i H. Brenil, Statiom P.dlolithiques m Transy!Mnie, în Bu!ktîn de la Sociere des Scie111:e~ de Cluî, 192), 1
Lo pr,,mlt'rs ruropiens, Acte.r du i l4' Crmgrfs IMtiona/ dn Sociit!s .ra/!ilntes, Pari$, ! 991.
2, 11" partie, p. 193-217.
 Fig. 2 Paleo!itic inferior: 1-11 piese Je silex; 1-2, 6-8, 10-11 Valea Dârjovului; 3-4 Ripiceni-,,hvor"; 5
\'alea Oltului-wna Fărcaşele; 9 Valea Oboga- z:ona Ipoteşti. l aşchie simplă remşat:.'1; 2 aşchie LevaHois; 3
v:irf Lnailoîs cu retuşe Jen1icu!a1e; 4 aşchie LevaJ!ois cu retuşc demicub.te; 5, 8 cioplitoare bifaciale
'.rh0Pf'i11g-toois); 6 bifaci3lă de stil abbevîllian; 7, 9 bifacia!e de stil acheu!e;m: i0-11 cioplitoare unifaciale
Lr-hopprrs/. Dup.ă A__ Păune,~cu. >)cări diferite.
68 PREISTORIA
ambele capete_ pent~ll. scoaterea măduvei, precum Şi de· prezenţa unor piese de os cum
ar fi măciuci-zdrobitoare, străpungătoare, racloare sumar prelucrare, ce ar fi avut o fulosire
permanentă şi o funqionalitate multiplă la zdrobit. străpuns, tăi;ir, răzuit. În acda5i nivel
fosilifer s-au găsit şi erei pietre mati neprelucrate care ar fi fost aduse, se pare, de la disranţe
apreciabile; una dintre ele de cu,uţit, în greutate de peste 1/2 kg, era nerulată 1•
De a st menea, esre necesar să menţionăm descoperirea, la limirn infr1 ioară ;1 Jcpuneril
de sol care acoperea r:lîrect complexul fosilifer, a unui cioplitor bifu:_iai atipic, pe g;:1!et
,Je cuar~Ît. Este împu-ranr .<;;J. m~~i arnlntîrn el, ln acc-lea.·) dcp~~•!Île 1luv!o-buurc din
această zonă s-au găsit şi ·două piese de silex nerulate (un cioplitor bifacial şi o
protobifacială) într-un nivel de nisipuri şi pietrişuri din Dealul Mijlociu, punct siruat:
în apropierea celuî de la Valea lui Grăunceanu. După opinia dt>st:operitorilo:- (Costin
Rădulescu si Petre Samson), acest nivel s-ar situa cronostratigrafic înrre cde două niveluri
fosilifere, c~l de la Pietrişu-Vijoeştî (la b;.1ză) şi cel deh Valea lui Grăunceanu Oa p:u:rea
superioară)7. Este foarte posibil ca, din pun.::t de vedere .::ronologic piesele litice de ia
Ţetoiu să aparţină unei industrii arhaice. Fără îndoială, descoperirile de la Tetoiu rămân
de O excepţională importanţă, atât sub aspect paleontologic, dt si arh~ologic, deşi între
prezumtivele piese de os, cu un început de prelucrare, considerate de descoperitori drept
cele mai vechi unelte de os cunoscute până acum pe teritoriul României şi cele cite-va
piese litice la care ne-am referit, nu putem vorbi de o contemponmeîtate. În acest conrext
este necesar să menţionăm şi descoperirile recente din sudul Cauozului (Georgia). Este
vorba de aşezarea de la Dmanisi, situată, am putea spune, b .,pm ţile Europei", unde
s-au găsit resturi faunistice de rip Villafranchian superior (posterioară faunei din Bazinul
Dacic de la Tetoiu-,,Pietrişu Vijoeşri" şi Valea lui Grăunceanu), o industrie arhaică (cu
ciop!iwarc şi aşchii retuşate), precum şi două cranii, o mandibulă şi un metatarsian atribuire
lui Homo en>ctus arhaic sau Homo erectus ergaster, dacate la aproximativ 1 700 OOO <le ani 3 .
Tot paleoliticului inferior îi sun( atribuite cele circa 1 OOO de piese ţitice, În marea
lor majoritate de silex şi foarte puţine din a!re roci (cuarţit etc.), descoperite, cu precădere,
1 C.S Nicolăescu-Plopşor, D.C. Nicolăescu-Plopşor, Tht possible cxistma ofthe proro-hmni11itls in
Rumani,t S Vil!afranchean, îo Dacia N.S. 7, 1963, p. 9-25; CS. Nico!aescu-Plopşor ş.a., Cele mai v,Yhi n:,1rturii
ale vieţii 0111oie/ti în Europa, de,copnite în ţara not1stră, Îe .SCA I, 1964, 1, p. 39·-4G; C:..S. Nico!ăeset!•Plopor,
Oamenii din vârsta vffhe a pietrei..Eporn paleolitică în Romdnia, Burnreşri, 1965; A. Bo!omey, Die F(tUnd
zwâer rillafrankischer Fundsteilen in Rumibiien, îo Bericht;: dcr geologîschen Gesdkhaft in dt'r Demschcn
Demokrnti5chcn Republik 10, 1965, 1, p. 7 7-88. în ceea ce prive~te posibilic:1.tea de ,1 disdnp;e pn::'l.Cll.ţa
unei acţiuni umane pe baza acestor" depozite fosilifere, vt.-zi formul:1rea mai nuanţat,l. la VL Dumitrescu, în
VL Dumitrescu, A. Vuipe, D.Hia înainte de Dromihete, Bucure,ri, I 988, p. 7.
2 C. Rădulescu, P. Samson, Traces d'activitf hurnaine ă l1 limite P!ioct'nell'ieisto,;i:ne dam!?. Bassin Dacique
(Roumanie), în Les premiers europerns ... , Paris, 1991, p. 203-207; C. Rădulescu, P M. Sam~on, E. ŞLittc:'i,
Cadre bio;1ratigraphique du l'aleolithique inftrieur en Roumanie, în Quaternairc 9(4), 1998, p. 283-290.
3 V. Dfaparidze ş.a., Der altpalâolithische Fundpl,ttz Dmanisi in Ceorgien (K,wkasus), în JRGZM .16,
1989, p. 68--116; Histoire d'Andtres ..
l'AIF.OLIT!CUL $I MEZOLITICUL PE TERJTURIUL ROMÂNIEI
in partea de vest-nord· vest a tv1unteniei, mai precis în zona cuprinsă între râurîle Arge~
şi Olt, zonă care corespunde geomorfologic Piemontului Getic şi îndeosebi Piemontului
Cotmenei, precum şi părţii de nord, mai Înaltă, a Câmpiei Române (Câmpia piemontană
a Piteştiului, Câmpia Boianu) 1• Este de reţinut faptul că, aproape toate aceste piese au
fost cule.se din pietrişurile fluviatile ale văilor din wna amîntiră, ca de pildă: Valea Argeşului
(zona Piteşti-Budeasa-Merisani), văile Mm.acului si [);îmbovnicului (zona Tciu-Negr:1şi),
Councncî, Vedei, Topo!ogului (zona Mîlcoiu), Oltului (zona .Slatina·-Fărc~şdc) şi,
indc,)scbi, Valea D,î.rjovului (1tHU Valea !vbrc-·Brcbt"nÎV
Din punct de vedere tehnico-tipologic, materialul litic cu!es în ultimele cinci decenii
constă din: cioplitoare unifadale (choppers) şî bîfaciale (chopping-tools) pe galeţi, uneori
dl:'.stul de masivi, acele ,,pl'hble-tools", poliedre, discoîde, racloare, piese cu encoche,
denticulate, protobifociale, bifaciale, aşchii obişnuire de tehnică clacronian;"i sau de debitai
Levallois, cuţite lt dos natural (cu sau fa.ră conex). Tinând seama atât de tehno-tipologia,
dt şi de gradul de patină, lustru şi rula.re, mai mult sau mai puţin pronunţat, al acestor
piese găsire în depunerile remaniate ale pietrişurilor şî nisipurilor din văile amintite,
consider:im că ele ar putea fi acrîbulte, bineînţeles cu rezervă, unor Industrii, fie arhaice,
I-ie mai evoluate, care au apArut de-a lungul Întregului paleolitic foarte vechi şi vechi.
Referi cor la industriile arhaice, .:unt ar fi cea a galeţilor prelucraţî, este necesar să amintim
că unele piese (cioplitoare etc.) au fost culese din acelaşi depozit unde se aflau, de ahfel
destul de rare, resturi fosile (o;:ise, defcnsc, molari) de Architliskodon maidionalis.
Descoperirea unor :isemenea piese litice, cu resturi de mamifere care au crăit Ia sfîrşirul
Pliocenului şi la începutul Pleistocenului, în acelaşi depozit, e drept remaniat, ne face
să ne Întrebăm dacă ele n-au fost contemporane şi dacă în poziţia !or iniţială, in siru,
nu au fost as;ociate.
În ceea ce priveşte industriile mai târzii care au evolu~H în Pleistocenul mijlociu, demne
de menţionat sunt şi piesele care au fost găsite în poziţie in situ, :,sociate cu resturi de
faună fosilă. De pildă, în Dobrogea, în Peşrera Liliecilor (zona aven), de la Gura Dobrogei
(jud. Constanta) s-au descop~rit, într-un sediment cu resturi de micromamifore, câteva
piese litice, printre care şi un ciupliror bifacial de silex. Cron~istratîg::afic, acest sediment
a fost atribuit sfârşitului complexului Crornerian sau intervalului cronologic,-
post•-Cromerian (cca 700 OOO de ani).
De asemene:i, în B:tzinul Ciunduî superior, în depozitul de umplere al unei ca.vir:i;·i
~i.fbtă în travcrtinele de pc teritoriul localîrăţii Sândorninîc (jud. Harghita), s-au găsir
în nivelul I (inferior), o bogată fo.ună de rnicromamifore atribuită sfârşitului interglaciaru.lui
1
A. P:tuncscu, Le Atliuli1hiq11e a le Mdsolithique en Rotmumii: (un !mf,1pa(11), in L'Antropolo:;îc ')),
1989, 1, Paris, p. 123--158.
2
C ..S. NicoLkscu-Plop~or, I.N. Morosanu, Surit' commmcement du P.-ilia!ithique en Roumanie. în Dacia
N.S. 3, 19~9, p. 9~.H; P.!. Dîcu, P,ileo!itiad infi'rior În Pi.-montu! Comu,ma ri Dt7'resi1mea Sihiu, în SC!\' A
30, 197l>, 4, p. 57)--'589; M. Nica, lh1dtf'a!t culturii de pmnd !«:.rcop,,,.!te la 1':tna~t!r (iud. Oit), în R<:YMuz
?, 1970, 5, p. 4.30-4.n; I. Nania. U111'Îte ide p11leolitirnlui inirior d<!.ru•perite pe udi!e D/imb,nmicNl/11 şi
Mowruli,; (jud. A,;gq), îo SCIVA 23. ! 9 7 2, 2, p. 235 ... 24,L
70 PREISTORIA

Mindd-Riss, asociac.f cu câteva piese de cuarţit şi Urla din gresie silicioasă (fragment de
hifacială). În schimb, în nivelul al II-iea (superior) de aici, s-au descoperit doar două
piese (un rado~r simplu drept pe aşchie Levallois şi o aşchie simplă), x,ociate cu o faună
de micromamifore, atribuită începutului glaciaţiunii Riss 1•
Cea mai recentă industrie aparrinând paleolitiatlui inferior sau vechi este cea cunosa.n~l
sub denumirea de premusterian. Prin această industrie sau industrii Înţelegem pi.e;ele lucr:ue
pc aşchii de debitaj Lcvallois sau non Lcvalloisi în care tipurile vechi de unelte, cioplite
jX g:.11cţi ori bifocialc de diverse forme, se pot înr:î_lni într-un procent rnai mic sau nui
marc ori sunr absente. Cronologic, industriile premustcricnc au evoltiat în lÎmpul
glaciaţiunii Riss şî a interglaciarului Riss-\XTi.irm (= Eem). Asemenea unelte pe aşchii s-au
g,'isit în aluviunile terasei de la Ripiceni-,,Izvor" 2• Este foane posibil ca o serie de pîcse
descoperite În depunerile remaniate de pe văile cuprinse între Argeş şi Olt să aparţină
ac..::stor industrii premustericne de la sfârşitul Pleistocenului mijlociu. Tot acestei vremi
îi atribuim şi piesa de silex găsită la Valea Lupului-laşi, în poziţie secundară în aluviunile
re rasei Bah!uiului·3•

c. Paleoliticul mijlociu

Pe teritoriul României nu este exclus ca paleoliticul mijlociu (fig. 3; 4), caracterizai

prin individualizarea mai multor faciesuri musteriene, la formarea cărora industriile
premusteriene au jucat un rol important, să fi început spre sfarşirnl interglaciarului
Riss-\X\irm (de cca 100 OOO de ani), dacă nu chiar o dată cu începutul Wtirmului inferior.
El a dăinuit, credem, până în \X/iirmul mijlociu, spre &proximativ 33 000~30 OOO de
ani BP, aşa cum indică vârstele locuirilor musterir:ne târzii din Peştera Gura
Chcii-Râsnov {jud. Braşov) şi Peşter:1 Spurcată de la Nandru (jud. H~medoara) 4•
Cercetările de până acum au ar.ltat că, în unde regiuni ,1le României, cum ar fi
Moldova, s-au putut identifica, pe remeiuri stratigrafice şi tdmic0-ripologice mai multe
grupe (faciesuri) musterienc care s-au :-iuccedat timp de dreva zeci de milenii.
Pe teritoriul Moldovei demne de menţionat sunt cde dou;l aşcz.ări de pe cursul mijlociu
al Pruntlui: Mitoc-Valea Izvorului (nivelul I)5, unde s-a g;'isit o bogat,i industrie de silex
aparţinând musterianului de tradiţie achrnlcană şi de dcbitaj Leval!ois, şi cunoscuta staţiune

1 A. P:>.unesu1, C R,khdcs1.:u, P. S,umon, Dlcm1vertes du Pallolirhiqt11' inf!'iei,r m Roumanie, în Travaux

de !"Institut de Spioh)gie „Emil Racovitza" 21, l \)82, p. 53--62.
2 A. l'.'.'h;ncscu, i?.ipicem-fzwr. Paleolitic şi mezolitic. 5-'tudiu rnonogr,~fic, Bucureşti, 1993.
'CS. "!°..Jîco!:'iescu-Piop~nr, R,,z.u!tatde pri•icipale alc- cn-a:rărilorp.-i/,:v/itire in 11lrimiipatru ani in R.P.R..
în SCIV 7, 19".16. 1--2, p. 7--39.
0 A. PJunc.:scu, Cbm11ologie du Paleoiithique moycn en Roum,wie dms lr romo:te du wbLi de !'Europe

romak-urieni1de el miridim1,dc, în L'Homnw de NCandertal, I. La Chron0bgie, Liege, 1988, p. 73~80 Fig..'3 Pa.leolitic '.1:ij!ociu (1'.fostcrî<m): 1-9 piese lirice (silex) de la Ripiceni-,,lzvor" apaqinând fo-.::itni!ui
-, M. Cioncscu-lfoîri, Paieoliticu! de la Afitoc-Vidc,1 Izvorului. Prohlemr privi1id t'nffputu! p1ilto!i1irultii de tradiţie acheu!cană; 1-3, 5 vlrfori foliac.ce hifaciale; 4, 7 racloare cu retusa bifacia!ă· 6 vârf
fll'JC,tcnan
superior pe taitoriu/ Romli11it'i, în SClVA 38, 1987, ), p. 207-223. 1r,,1~r<Tian; 8 gratoar li muu,w; 9 bifacială. După A. P,ilmescu. Scări diferite. - , '

Fig. 4 Paieoliric mij!ociu (Musterian): 1-16 piese litice (silex şi cuarţit); 1, 3-'i, 8 Haia de Fier-,,Pe5ttra
!\1uierii"; 2, 13 Nandru-,,Peştcra Curată"; S, 9, l l Ohaba Ponor-,,Peştera Bordu M:irc''; 6 Târguşor-Pt>~tcrn
J.a Adam"; 7, 12 Mamaia-Sat; 10, l 4 Ripiceni-,,hvor"; 15 Nandru-,,Pc.ştet_a Spurc~tii.~; _16 Mitoc-,,:
Lwvru!ui" l--4, 9 racloare; S, 11 vârfuri LevaUois rcru5are; 6, 12, 15 b1faualc; 7 p1e~a
piese demicul.ae; 10 burin; 14 gratoar; 16 vârf bi facial fragmentar. După A Păunescu.
PALEOLITICUL ŞI MELOLITICUL PE TERITORIUL ROMÂNIE! /3
Rîpiceni-Izvor. Aici s-au descoperit şase niYeluri musteriene: nivelurile I-·III au fosr
c:tribuite musterianului tipic de dcbitaj Levallois (bogat în racloare şi cu un numar
:;cmnlficativ de piese cu encod1r şi denricularc), nivelurile IV-V au aparţinut mustcrianu-
h,i de tradiţie acheuleană de dcbirnj Lcvallois (bogat în racloare şi cu relativ mu_lte bifucia!e),
i:1r ultimul (VI), sărac în material liric, dar caracterizat, totuşi, printr-un procentaj ridîcat
de piese cu encoche şi dcntîcubtc,
Aceste niveluri de locuire, cu cxctpţîa ttldmului (VI), au oferit, în afara materialului
!itic, numeroase complexe de kcuire cc con,.;taH din vetre de Coc, !\i.Sturi C1u11isricc,
:1g!orm..'.rări cu pietre de calcar şi cttdierc de prelucrare a uneltelor. Cd mai bogat dintre
c!e, a.r{tt în obiecte litice cât şî în complexe de locuire, este nivelul al IV-iea. Descoperirea,
i11 acest nivel, J unui mare număr de undrc şi anne cioplite, dintr-un silex de bună calitate,
îndeosebi a splendidelor bifadale racloare, vârfuri foliacee etc., arestă, foră îndoială,
îndemânarea la care ajunseseră unii „meşteri" ai colectlvităţÎÎ de neanderralienî de la
Ripkenî-Izvor 1,
Printre complexele de locuire amintite, demne de menţiont sunt şi adăposw­
rile-paravan, de formă fie uşor arcuită sau cvasirecrîlinie, fie cvasiovaL\, care protejau pe
om de vânturile aspre ce hăteau dinspre ENE. Resturile celui mai vechi adăpost au fost
descoperire în primul nivel mustcrian, Structura „pereţilor" unui ;_t.<;cmenea adăpost (avem
în vedere tipul oval), a cărui înălţime putea atinge 2 m, consta din oase mari, Jefensc
d1~ mamut şi probabil crengi groase de pînete, fixate la bază cu pietre de calcar şi pământ,
peste care se J.Şterneau, probabil, piei de animale. În interioru! unui asemenea adăpost
ova! S· au găsit resturile uneî vetre de foc, resturi menajere (oase sparte) şi nume10ase
piese de s.ikx (deşeuri de prelucrare) care atestă, desigur, existenţa unor ateliere de cioplire.
Prin forma şi structura lor, aceste adăposturi-paravan nu erau acoperire. Asemenea structuri
de locuire au fost descoperîtc şî în alre locuiri musteriene, cum ar fi cele din staţiunile
i\folo<lova I (nivelul 4)2, Molodo,,a V (nivdul 11)-3 şî Cherrosu4, de pe cursul mijlociu
,1_1 Nistrului. O cercetare arcmă a modulul în care erau dispuse diversele resturi (oase,
\'CtTc etc.) ale acestor coniplexc din locuirile musteriene <le pe Nistru, ne-a cvndus la
idt~f.t t;l şi aici avem de-a face nu _cu locuinţe de ripul colibelor, aşa cum a presupus
arheologul A P< Cerny$, Co1ll})iet acoperire, ci cu adăposturi foarte ascm:.ln:1toare adlposru-
lui„pa,avan de formă oval·J. de la Ripiceni-i'z.vor. Din punct de vedere al cronologiei
abso!ute, pe ba·z.a d.atefor de care disptrndu, locuirea din partea superioară a nivelului
al llI-lea de la Ripiceni-,,lzvor" se :-:irnează în jur de 46 400 +4700/-2900 BP (GrN-
11230). Această cifr;1 indict p:înă ·111 prc·1.cr1t, cea mai veche vârq;l pe care o cunoaştem
1 A. Păunc.,cu, PlllMfiri,u! p' ,w~,1/icirn! ,le pt taito,·iu.! /1-folduvd mprins Înrrr Siret şi Prut, l/2, BtJCur<'.':~ri,
1?99,
? P.A CernyS, Rmmi i srrdnii Jwf('iJ/i, /''l'idn,'smwl)a, \n Trudy komissiî po izu<".enii frtveni<'.:inovo pcrioda,
·19. l\.foscuva, 1965: ldem, Afolor!)va I. U11:"k,1l'nue Af11s11-r.dw· posdmie nti !Udnem Dnestre, Mosc<)va, l 982.
aJ:: 1
- ldem, l\1n11gosl,1i;wrja p,d,diti/csh,,jd .,t(Jjmrha /o,-fofockva, V, Moscov.1, 1987.
enrochl'; '" '-'
,;::u ; l'--J.N. Ani.,iurkiii, Kctrosy. /.fu,!tl'n:d•,.ja .1to)m1ka na sredncm nnestre, Moscova, 1982.
Scări diferite.
?4 PREfSTORL~
pentru faciesul inusterian tipic. Cât priveşte nivel'ul al IV-lea, aparţinând faciesuJui
mustcrîanului de tradiţie acheuleană din aceeaşi staţiune, purem afirma c.1 această locuire
a evoluat pe o perioadă de circ.a 4 500 ani, cuprinsă între 44 800 +l 300/.-1100 BP
(GrN-9208), şi 40 200+1100/--1000 BP (GrN-9210). Tinând seama de aceste date,
pr~cum şi de poziţfa stratigrafică, este foarte probabil ca primul nivel musrerian de la
iZîpiccni~Iz.vor sa se situe1,,e pe la 60 000--65 OOO BP, iar ultimul (IV) pe !a 35 OOO BP.
Privit în ansamblu, rnusrc1imul din Moldova, cu faciesurile sale culturale, face parte
llin mJrca arie a mustcrianului est-c11ropcan care cuprindea Câmpia Rus;l şi îndco\chi
Sll pclc nord-ponricc. Astfel S-•au purnt observa destul de multe similituJini
tehnico-tipologice între indmtriile atribuite musterianului tipic de la Ripiceni-,,lzvor"
şi cele descoperite în staţiunile de la est de Prut, cum ar fl cele de pe Nistrul Mijlociu:
Connani IV {stratul 11), Molodova I (srrat 4), Mo!odova V (strat 11), precum şi între
industriile aparţinând musterianului de tradiţie acheuleanâ de la Ripiceni-,,lzvor" şi
!'vfitoc-Valc-a Izvorului şi cca din peştera Srnrosdie (din Crimeea) 1 sau de la Suhaia Mecerka
(de pc cursul inferior al Vol;ai)2.
Un alt facies este cel al musterianul11i peşterilor carpatine, care ar putea reprezenta
o variantă regională, în zona sud-est europeană, a aşa-zisului Ch1irentien l11at în sens larg.
Cercetările din peşterile Carpaţilor Meridionali au arătat că unele dintre ele au fost
hcnite intens timp de 10 OOO de ani sau poate şi mai mult, vestigiile .:i.cesmr locuiri fiind
ilusrrate str;citigrafic de o succesiune de mai rnulle niveluri, înrrentptc: uneori de pârăsiri
remporarc, concretizate prin depuneri sterile arheologic, dar, de cele mai multe ori, bogate
în resturi faunistice. Cu alte cuvinte, pe~terile intrau, nu arareori. în stăpânirea animalelor,
cu pn:-căd1..-re a ursului de peşteră, duşmanul de temut al omului.
Astfel, din punct de vedere cronologic, cele mai vechi locuiri musteriene de peşteră
;u fi cde din Pe.5tera Cioarei de la Boroştcni (jud. Corj), în care unul din niveluri, situat
~prf' juniJ.t.itea sccvcntei stratigrJ.fice, a oferit -vârsta de 49 500 +3200/.-1100 RP
(CrN-13002)\ cele din Peştera Curată de la Nandru (jud. Hunedoara.) ln care cel mai
Ycchi nivel (Ia) s-ar sirua în jur de 50 OOO de ani sau ponte chiar mai mulr, iar cel mai
recent (nivelul II d) la 40 800 + 1050/-930 BP (GrN-13948), precum şi cele din Peştera
Bordu Marc de la Ohaba Ponor (jud. Hunedoara) al Glrui civd IIIc ne-a indicat vârsta
de 45 500 +3500/-2400 BP (GrN-14626)'.
Cîr priveşte locuirea mus1eriană din Peştera Muierii de la Baia ele Fier (jud. Gorj)\ -
:-a se sîrnea1.ii la 42 560 +1510/-1120 BP (GrN-1(>')77). Alte loo1iri mustcricne de
1 .-\.A. formowv, Pcrhmaja sto_fan!..·,1 St,lr(!scli1• f N' mesto u pa/eolite, ln MIA 71. f\-!osnwa, l ')58.
" '.'-l.S. Z::imî:itnin, Sr,ifingrad.skt'.ja pa/.colitileskilja .ttojanka, în KSMm,kva 82, l 9(-i 1, p. 5·~56.
-1 K. Honca, Southcast Charentian rechnoam1plex in Romania: Bl}ro$!eni~Cioarci ()we, Gmj wunty,
rr1dimncrrir !lil!ues, în An.:s du XW UISPP, Bratislava, II 1991, p. 66----72.
·1 A. Paunesn1, Cl'(mologia palco!itirului şi mewliticu!ui in România in contextul paleoliticului central-est
1i md turoptan, în SCIVA 35, 1987, 3, p. 2.35--265.
'C.S. Nicolăcsce-Plopşor şi w!ab., Raport preliminar asupra cercctiirilor dr paleontologie N-mrmfl de la
!3111,1 de Fier d.-n 1951, ln PA l, 1954, p. 73--86.
PALEOL!TlCUL ŞI MEZOLITICUL PE TERITOR!lJL ROMÂNIEI 75
peşteră sunt mai recente, ele având o vechime cuprinsă Între 40 OOO şi .30 OOO de ani.
f)e pilda, locuirea din Peştera Liliecilor din satul Peştcra-Moeciu, jud. Braşov, a evoluat
pe la .l8 l00.±850 E\P (GrN-14618), cca din Peştera Valea Coacăzei, aflată în apropiere,
la '34 400 .t500 BP (GrN-16141), cea din Peştera Spurcată de la Nandru (situată în
imediata vecinătate a Peşterii Curate) la 30 OOO +1900/···1500 BP (GrN- 14622), iar
::de dl)Uă locuiri din Peştera Gura Cheii-Râşnov ne-au oferit vârstele de 33 300:t.900
Bl' (l;,N 13009), 30 450±300 BP (GrN-13008) şi 29 700+1700/-1400 BP
((;rN··· 11619) pentru nivelurile II a şi rc.\pccfr,• Ilb 1•
rm-cnlc\rnl litic ;,I accslur locuiri din pt)lt.'ri!c v1rpatînc, hogat 'in racloare, conc,1'.l 1:1
mare parte din piese de cuarţit şi alte roci cuarţoase sau gresoase şi în mai mică măsură
de silex, opal etc. De debitaj non Levallois, în general, această indw;uie se caracterizează
prin tehnica de cioplire a galeţilor de cuarţit asemănătoare celei zise pontinieni1. În afara
obitcrdor litice si a altor vestigii (oase etc.), în nivelurile musteriene din peşteri s-au
găsit resturi de vetre de foc, cele mai multe dintre ele simple. Dintre toate acestea ne
;-;uage atenţia varra găsită în stratul 1II din zona centrală a Peşterii Bordu Mare de la
Oh;-i.ha Ponor·1 (pi. 1/2, 3). Este vorba de o vatră alcăruit'ă din mai multe pietre de ca!car
care circumscriu două spaţii interioare reprezentând, de fupt, cele două „ochiuri" construite
din pietre mai mici în jurul unei lespez.i mari, al cărui rost era, se pare, acela de a acumula
c1ldura în timpul arderiî şi de a o iradia după stingerea focului.
In ceea ce priveşte industriile mustcricne din nord-vestul Transilvaniei -- ne referim
la :w.:.·z:l.rîle de la Roineşti şi Remetea-,,Somoş" 4 ~- putem spune că ele apan;in unui
mus1t:rian ripic de debitaj Levallois, bogat în racloare, în piese denticulate şi cu encoche,
,_Lu n1 rare piese bifaciale.
Pe teritoriul Dobrogei au fost descoperite, în ul rimele decenii, mai mult prin intense
cerceclri de suprafaţă şi mai puţin prin săpături, numeroase obiecte litice care, din punct
de vedere rehnico-tipo!ogic, dar şi stratigrafic, aparţin musterianului. Pe baza acestor
: 1i1trii s-au putut preciza dou:1. faciesuri. Astfel, industriile din aşezările de la Castelu
([k~1lul Castelu- punctul I), Cuza Vod.l (punctul E), Lumina (punctul I-canal), precum
~i ((-a din Pt·Ştt·ra La Izvor de la Cheia au fost atribuite faciesului musterianului tipic de
dcbitaj LcYalloi:-; (Casrdu, Cheia) sau slab Lcvallois (Cuza Vodă) şi non Lcvallois (Lumina).
To_t' ,Kestvi facies, crede:11, că îi aparţin şi industriile, de altfel destul de omogene, din
nivduri!e I şi II de la .Mamaia-Sat, din marginea nord-estică a Lacului Siutghiol5. Pe
temeiul srn<liului sedimentelor cuaternare, se parc că nivelul I (inferior) ar putea aran-ine
interglaciarului Riss-Wiirm, iar nivelul li (superior) interstadiului Br0rup 6 • Cd de-al
: i\. Păun.'.'.SC\l, ( ·krmologic du Palloiithique ..
.: V. Cahori-C~fok, [,11 w11io11 du l'alcolithiq;.;c moym d'Erd-Hrmdrie, Budapcst, 1968.
' C.S. Nîcolăesrn~P!opşor, Rczult111cle pn'uripdle ,tic racctlinlor p.dcolitirc ...
1
i\,f. Cil,nescu-Bitîri, Paleoliticul din ţara Oa.şului. Studiu arheologic, Bucureşti, 1972.
'> A. Pa,me~cu, Paleoliticul şi meu,firirnl de pe teritoriul Dobrogei, Bucure.,~rî, 1999.
,, K. Va.loch, Les indusrries du Palio_[ithique moyn du Afam,zi,h)tit, Roum,mir, în L'Antrop0log1e 97,
:ev;:,, 2--3, p. 239-264.
76 PREISTORIA

doilea facies musteriID este cel denticulat, în general de debitaj slab Ltvailois, reprezentat
de industriile din aşezările de la Saligny-Fădia, Peştera (Dealul P~reric:a) şi Ovidiu (punctul
din apropierea carierei de piatră).] ,ipsa unor resturi de materii organice, în aşezările săpate,
nu ne-au permis obrinerca unor darări radiocarbon, exceptie făcând doar locuirea din
Peştera L1 Izvor de la Cheia, care ne-a oferit vârsta de J6 81 O +790/~·720 BP
{GrN-16987). Din punct de vedere cronologic, am puteJ afirma că locuirile
rnustcricne dl~ b Mamaia-Sat pot fi considerate, cel pu"ţin în stadiu! ;1t;tu:tl al cercetărilor.
cde mJi vt:chi sau 1:3rintrc cde n1JÎ vechi din Dolw gc:t şi se p:!te, chi:1r, de pc tcri10riui
0

Rom::iniei. Cât priveşte Câmpia Română, nu cunoaştem pflnă acum Jcc:ît o singură aşezare
musteriană. Este vorba de aşezarea de terasă de la Vădastra-,,Măgura fetelor" (jud. Olt)
arrihuită unei faze, probabil târzii, a acestei culturi.
În ci:ea ce priveşte prducrarea asului, este de remarcat fapt!.tl că, în unde loc.uîri
mustericne, cum ar fi cele de la Baia de Fier, Ohaba Ponor s,m Be:roşteni, s-au găsit
dteva obiecte df:' os, cu mmt'. de prelucrare, de alrfol, destul de sumare, folosite ca unelte
(străpungătoare, racloare). Ele înlocuiau, probabil, uneltele de piatr;'i, care se realiz.au
greu, datorită rocilor de calitate inferioară găsire în zonă.
r\ .. )

Pentru diversele comunităţi de neandertalienî care au !o(:uit arât În peşteri, dr şi sub

aer liber, vânătoarea a jucat uni-ol preponderent. Unele dintre acesre colecdvirăţi vânau
maî ales un a1mmit animal, care, probabil, era rnaî numeros în zon:t teritoriului lor de
vânătoatt:. Oe pildă, vânătorii mustericni din Peştera Muierii d,;: la Baia de Pier vânau
!n specia! ursul de peşteră, cei din Peştera Bordu Mare de la Ohaba Ponor, calul, iar C:EÎ
de la Ripk:eni-,,Izvor'', mamutul.
Daci rc~turilc de locuire (obiecte litice, faună, vcrre etc.) lăsat~ de diversele comunităţi
ncanderuliene sunt deswl de numeroase, fn schimh, cde os1c01ogice umtu1e p:lsttate
sunt aproape absente. Până acum i s-au atribuit omului de Ncanderp1l, dar şi acestea
fiind discmabile, trei falange de la membrul inferior, Jescopeute de Mafton Roska u1
ani în urmă, În Peşrera Bordu Mare şi smdiate de L Gail1.

d. Paleoliticul superior (fig. 'i; 6)

în evoluţia celor două culturi, cea aurign:ici~mă şi cea. graveriană orie11tală, cai-e s-au
desfăşurat in timpul ultimei glaciaţiuni \Vi.irm (Wllrm mijlociu şi wp<:rÎor), s au putut
sesiza, :di.t stratigrafic, cât şi pc baza. datelor ra<liocarbon, mai multe etape de dezvo!tare. Fig.
!:: • .
5 P:,!,·n!iric
..
superior: pic:,e litice (silex) :cipanînârid 1-15 ,\,.rion,yi·,,,,,1,,,·
o ~ ,. '
!6---o
"' (',ravern:lllll
· Illl· SI·
o·arţu;" 4,9, 13·14·
> • • • c.,

,,ptgr.i.n:ttlanu!tu; l, 17. 22 Rip!Cen1- ltvor"· 2 Jh 18 19 71 2-~ { JJ·

De pildă, pentru Moldova s-au distins cinci etape probabile pemrn aurignacian şi opt
7

C·lh., 1 · " 1 " ' ' '--', - ,_,-·''-,Ca au··,,

.. c:a l ,.li· .Cet:.ţica l; ), , 0- t l L1po·ş·~,.Pc-iana Rornm"; 6 Co~ava; 7, 12. l'irk'OVi• 8 1 '5 c·,,,,g•,,. \l· 1J
asc-1m.>ne:1 etape pentru gravetian. Se consideră că trecerea de la pak·olîticul mijlociu ia r. " -,O 2G C ' B fi ' ' • ' ' ,, .. · 11
'-'-~~;u ,'. ·· ' - call!ău-,, ou },,(i.:"; J.\ 28 Str.KO'-'a·D<)rohoi; 24 BiMricioara-~Lma.ri~"; 27 Bud[I- Detlu!
cd superior s-ar fi desfa.şurat în perioada cuprinsă între 35 OOO şi 30 OOO de·anî BP. Vu,ur;
, ,
I, 4, 22 bi&ciale·
- ,
2-3•,
14 ,
13--1'' 2~' · , ·-- · J ·c · · "
1, , gr,ttoare \c..ucnat. nuc e110rm, ~unplu, nrcub.r pe lama ,·ctu'""'c·')·
•
"1'':Jor'l 0 ă f.' ·, '2 t: - ' '· ,,.,,,,
.: . •:· ' ~rn Nr,mg,·e; /'.' vârnui rip Fonr-Yvn; 8, 11 burinc; 9 r.i.doar. !O piesă denticulată; lJ lairnl
.,~;ugnauana; 17 lama denncu!Jtă: 2it 25 microgravetti.T 21 Lurin pr• ffLlllCh;,..,,. •,,u,-,.-. 23 28 · f · ·
1 I.C,bl, l!jahb ember ~ C; em!Oscsomfcinek Erdd{y Moi1s1frijebi.ii, în K<iz!Uuj .\ 1943, 1, p. 1--44. { G, 4 , , •. _' ~ ·" -'" '" «, • , · var un np
.a ,i,ware, 2 v1rf fi rum atipic; 2, G .;tr!lptu_igJH,r. l )upă A. Păun<-:Scu. Sc:1ri diferite.
 PALEOLITICUL ŞI MEZOLITICUL PE TERITORIUL ROMÂNIEI 79

Nu putem exclude ipoteza potrivit căreia, în unde rone geografice ale României,
11
începuturile culturii aurignaciene să se fi desfăşurat paralel cu unul dintre faciesurile
p1usteria1~U!ui tardiv.
''
' Amignacianul. În ceea ce priveşte paleoliticul superior de. început, s-au putut identifica

'
\!
'.·.'.·
\!.-\/ :chnocomplexe sau îndustrii litice pe care unii cercetători le-au denumit aurignacoide
sau aurignacicne, la baza cărora au stat indu.srriilc mai vechi ale paleoliticului mijlociu
tardiv, cum ar fi, aşa cum am amintit, cele ak nw:.tcrianului dentirnlat ni fimne bîfo_cialc
,;'\ ~:,u c·lc :1k 111uw:rianuh1i :;;is de tr:tdiţie :,chcukană, în care, pîesdc cu enaxhe şi Jcntiu1l:uc
ap;,r într-ufl procent semnificativ alături-de marele număr de racloare şi de prezenţa relativ
numeroasă a vârfurilor bifaciale şi a bifacialdor de diverse tipuri. Noi am căutat să păstrăm,
~ ,ij wtuşi, pentru tehnocomplexcle locale din paleoliticul superior timpuriu, care au evoluat
pe teritoriul Moldovei, denumirea de industrii aurignaciene, înţelegând prin aceasta
~\ industriile În care se observă, pe lângă tipurile de mult cunoscute încă din musterian,
0 adâncire a proce.mlui de ,,!eptolitizare", caracrerizat tehnologic, îndeosebi, prin folosirea

k'hnicii iam.dare (a nucleelor prismatice, piramidale), precum şi prin creşterea şi diversitatea

1ipurilor de gratoare, burinc etc.

H' Cele mai vechi industrii litice aurignaciene din !vloldova aparţin nivelurilor Ia-Ib de
la Rip;ceni-,,Izvor", nivelului I de la Cer.'i.ţica I-Ceahlău 1 , precum şi nivelurilor cu vetre
(de la ·--8,70 m, ~9,55 m şi 10,50-10,80 m adâncime) din cunoscuta aşezare Mitoc-Malul
31
G:1lben 2• Din punct de vedere cronologic, acesre locuiri, atribuite aurignacianuluî inferior,
'·,,. ~ .. par a fi evoJuat în perioada cuprinsă între aproximativ 32 OOO şî 28 OOO de ani BP.
Pe baza datelor radiocarbon de care dispunem, dacă vârsta nivelului I de !a Cetăţica
l-C:.-:ahlău pare a se situa pe la circa 28 OOO de ani BP, iar partea superioară a nîvelului
l b de b. Ripiceni-,,lzvor" pe la 28 420±400 de ani BP (Bln-809), atunci am purea plasa
vârsu nivelului subjacem (I a) din această staţiune, ceva mai devrrme, poate cu două-trei
mii de ani. Asrfrl, nu excludem posibilitatea ca prima locuire aurîgnaciană (la) de la
Ripiceni-,,izvor" să se situeze pe la 32 OOO ani BP.
În ceea ce priveşte nivelul de la-8,70 m adâncime de la Miroc-,,Ma1ul Galben", vârsta
act'.mua indică cifra de 31 850±800 BP (GrN-12637), iar cea a nivelului de la-10,65 m
adâncime, data de 31 100±900 BP (OxA-1646)3. Comparând aceste două vârste, nu
t:xdudem posibilitatea ca vatra de la -8,70 m să fie aceeaşi (deci contemporană) cu

1
A P:iu!lcsu1, le passage du P11/io/irhique nwyen ,tu P11lio!ithiqt1e suplrieur mtre ies (Alrpates et le Prut,
Fig. 6 Pa!eolir~c superior şi mcw!iric: pî;::~e de silex, de corn şi os, >18 cultura rardfgra~ettianJ de ;ip
in L'l-Iomme de Ntancl~mi!, Vllî. La Mutation, Lit'ge, I 988, p. 133-147,
mediteranean din adăpostul de sub stânca „Cuina Turcului." +Dubova; 19-26 cultura sw1denană {k la 2
V. Chirica, I. Borzîac, N. ChetrMu, Gisements du Pallolithique supirieur ancien 1:ntre la Dniestr et la
Ceahlău-,,S~-:;:;.une"; 27 Crasnaleuca-,,Pânînl Staniştci" (cultura gravcttiană); 28-31 Cotu Miculinţi-G~rla ~fare
(niluir::i gravenian,l); 32-35 mezolitic- cultura de tip Schda CJadovei (32, '.i-5 Ogradena-,,koana"; )3-34 Owovu
Ti;;a, fa:;.i, 1996: V Chirica, Une!r ob,ervatii m p1·ivire la începururi/e paleoliticului sup,,,-ior in zona Pmtu!ui
Corhului--,,Bowl Cliuciului"); 1-2 Yârfuri de sulită de os; 3-4, l 3, l )-16 trinnghmri de silex; 5--6, 8 scgw:nrc
n1!j!oâu. în ArhMold 12, 1988, p. 11-22; Idem, Le Palio/irhiqur-de k1 zone du Prut moyen, în MemAnt
Jfl, I 'n5, P· 7 -34.
de cerc de sikx; 7 piesă trapezi.formă de silex; 12, 14 Yârfuri de tip _:izilian de silex; 1~, 21 _bur'.ne de ?:~x'.
-' K. Honea, C/1ro11ostratigr.1phy 1,fA-1itoc-J1alu G11lbm, Botoşani r<m11ty, middle Prtlt Va/ley, Romania:
J8-19 microgravettes şi vârf de tip La Gravf'tte de silex; 22-26 virfun pedun:u!atc ~ie tip sw1den:in <le~-'~'~:
27, 30 vârfuri de suliiâ din corn de ren: 28-29 harp<-'ane de corn de ren; ,11 ostie de corn de rtn; J,.. .)'
"1m,1bi/it_y o/Aurignadan~Grauettian su1i1crs, în Acrcs du Xll" Congre~ UISPP, Bratislava, I1 1991, p. 231-239.
$;lp:lligi de mm de cerb; 35 brăzdar primitiv de corn de: cerb. După A. Păunevn. Scări diferite.

80 PREISTORL\
vatra. de la -1_ 0,65 m~ având în vedere înclinarea bidirecţ'Îonală a se<limemdor die această
aşezare. De altfel, chiar autorul săpăturilor de la Mitoc-,,Malul G~Jbcn", menţionează
faptul Ci identitatea formelor uneltelor de la --8,60--8,75 m. cu acelea de la
-10,60-10,80 mar lăsa impresia~ cu toate că cele două vetre (niveluri?) sunt separate
primr-0 depunere de circa 2 m - aceluiaşi orizoat culrural şi tdrnico-ripologic. Dacă
datdc d::- .radiocarbon pe care le-am irnplic1t în discuţie sunt cort-ere şi dacă la Mitoc
'>:lll În alte aşeL.1.ri din zona Prurnlui mijlociu ori din cea est-c<1.1patîcâ ar mai putea să
:1p:ir:1 ?i :1!tc locuiri :rnrit,1ncicnc nuî rirnpurii dedtt· cele de p:ltd :;n:m, :Hnnci nu esre
exclus ca începuturile paleoliricului superior În Moldov;,. să se situeJ.,e- spre 35 OOO de
anî BP. Industria litică din cel mai vechi nivel aurignacian de la !vfo:oc--,,Malul Galben"
constă din numeroase burine (de tip carenat, diedru, busqu.ietc.), grn.ware (cele mai multe
..:arenate) şi Jemiculate, lucnue, în general, pe aşchii groasc- 1 • Cee, .:.: ne surprinde este
lipsa totala;:,. bifacialclor. În schimb, în industriile litice din ~ezăriJe de la Ripiceni~,,Izvor"'
~i Cet:ltica 1--Ceahlău, cdc mai imporr:intt' grupe de unelte su.tor rt'prezentate de piesele
cu nu:oche şi denticulate, urmate fie de racloare, fie de graroare, apoi de burine :;;i de
bifaciale {într-un procent redus), i.u cu totul sporadic, se înta.lr:.esc undtde c'.ombînac~
(grato:m:.-hurin, burin-radoar e[c.).
Pentru celelalte etape de evoluţie ale aurigna.::ianului de pe terito1 iul României
(cunoscute ,şî sub denumiri.le ma.i vechî de mijlociu şi superior) avem informaţii m.1i
bogate, deoarece dbpunem de un num:1r mai mare de aşez:.1.ri s:ipate. Ne referim h-1 locu.irile
Jin Bazinul Ceahlăului (Bistricioara-,,Lmărie", Dârţu, Podis) de pc cwsul mijlociu al
Bistriţei\ la ::ele de pe Prnrnl mijlociu (1v1itoc, Ripicet1i), la cele dîn Tna Bârsei
(Crr:meneJ.-Sita Buzăului), la cele din Depresiunea intramontană Oaş (Căiineşri II,
Boineştî, Remctea-.,Somoş'")-3, Brădeşti (jud. Harghita) şî altele. Pentru unele dintre aceste
iocuiri dispunem de date radiocarbon. Astfel, nivelul I aurîgnacian de la Ceahlau-,,Dârţu"
a fost d:uat la 24 390 ± 180 BP (GrN-12673), iar nivelul I de !a Bistricioara-.Lută.ri<.:: la
24 760 ± !70 BP (GrN-ll586). • vhfmi de suliţă de os, cu baz.a simpl-ă din corn de ren (tip poinles de lvfladec), de la
În ~eea ce priveşte sfârşim! aurignacianului tn spaţiul la c:1re ne-am referit, putem
afirma, pe baza datelor 1 'iC,_5=ă_a.ceasră--cultură îşi încheie evoluţia sa, probabil, pe la
24 000-23 OOO ani de BP. . fr:ign:eme de vârfuri de os (se parc tot de suliţă) din Peştera Muierii de la Baia de Fier,
Cercetările de până acwn. par a dovedi că, tn wna ce cuprinde o bun~ pane din Câmpia
Română, cu excepţia celei de est-nord-est, aurignacianu.l ~-a prdungil mai mult în timp,
dezvoltâodL!-se paralel cu gravetianul din .tv[oldova şi Dobrogc_.i.. De pildă, cd mai vechi
i V.{_ :hima, Paleoliticul de la .lfttoc, În SUVA 45, 1994, 3, p. 267--272; idem, GiJemmts paleolithiques de
i\fitoc, h~i, 200 I; P Haes:.crts, 5tratigraphir du giserr/1:1!! p11lio!ithique de A1itoc-Malu Gt/lhen (dimia dt' Bot,Jşani.
Rommmie: t.ftde prtiiminaire), 'in Pr<'.histoire EuropCenne 3, 1993, LiCge, p. 67--70; M. Otte, V Chirica, .4.tdim
aurignaciem ,! Mimc-Maiu Galben ()\10/da1·;e rounwine), în Prehimiire Eliropeennc 1, 1993. LiCge, p. 55-66.
2 A. f'Junescu, P.t!eolitiml şi epipalrolitiw! de pe ten'toriul Moldovei cuprins îm-re C11rp,1ţi si Siret, I/1,
Buc11re.5t!, i 998.
-' Ivi. Cîortescu-Bitiri, Paleoliticul din rara Oaşu!ui . . ; R. Dobrcscu, Aurignacia•1u! din Transi!vani,1,
Burnresti, 2008.
P;\l.EOLlTJCUl $! MEZOLITICUL PE TERITORIUL ROMAN IEI 8!
nivd aurignada11 (nivelul fa) de la Giurgiu-,,Malul Roşu" se încadreaza, după datele de
c;,re dispunem, înrre 22 790 ± !30 BP (GrA-60.37) şi 21 140 ± 120 BP (GrA-5094),
iar celillte niveluri (Ib şi k), pr~<;um ŞI nivelul al II-iea aurignacian de aici, au evoluat,
se parc, până spre 17 OOO de ani BP. 1 Din grupa aşe?ăr~lor aurîgnaciene care par a se
siwa <.xonologic într-o etapă evoluată sau târzie, ca (--ea de la Giurgiu-,,M:.i.lu Roşu" fac
rarte i/i locuirile de la Nicolae Bălce~cu (jud. Călăr:-1şi), Lapo~ (îud. Prahova)\ Ciuperccni
(iud. T\..,leornun)t Vădastn-,,Măgu.ra Fetelor" crt:.
" În rcc::i cc Banatul, i11d1.Etri.ile :Hu·igrnii!,.·nc dcscq:critc în X??.;lrik deh Cnq,-;.1
(ni,,dtirik I-· li), Române.-_;ti---Dumbr:lviţa (nivdurile Ilf-1\/) si Tincova3, componă o gamă
variată de unche ca: grarnare (carenate, ii nwseau, nucleiforrne), mbot-uri, lame
Jurivnadene, vârfuri Fo11t-Yz 1es, lamele Dufour şi altele, forme ce îşi g:lsesc strânse
s:rntlirndîni rehnico-[Îpologice în industriile aşezărilor din zona central-europeană (cum
ar fi grupa Krems) 4 . De asemenea, analogii în privinţa unor [ipuri de unelre s-au putut
ubscrv:i. adt înrre industriile at1rignaciene din Banat, cât şi în cele de la Giurgiu-Malul
Roşu şi Ciuperceni 5•
Spre deosebire de aşez{1.rilt' sub aer lib.er, locuirile aurignacienc din peşteri, cum ar fi
cele de la Ripiccni (Pe:-;tera St:înca Ripiccni-·- nivelul I) (pL 1/i), R1îa de Fier, Boro.ştenî,
Ol·nba-Ponor, Cioclovina (jud. Hunedoara), Cheia-Peştera Ll Izvor, Peştera La
;\d,Hn-T;'trguşor (jud. Constanra)6, Peştera Liliecilor <lin satul Peşrera-!vfoieciu, Peştera
(~ura (]1.:·ii-Râşnov (jud. Braşov), Peştera J--!oţîlor de la Băile Herculane şi ,drele, sunt
săncc în re:;ruri de locuire (marcrial litic), ceea ce dovedeşte că ele au fost de mai scurtă
s:tu ck fo,1ne sc-urră durată (refugii temporare). Una dintre aceste locuiri (cea <lin Pe5tera
Hoţilot) :1 r(,st darnră la 25 940±230 BP (GrN-1(,980).
limite ;i anne dt os şi rorn. S--au descoperil purine asemenea piese. Demne de aminrir
sunr: vârful de suliţă găsit în nin;lul I de la Bistricioara~Lurărie, cele di)Uă fragmente de
;\fouc-,Jvfalui Calben", frag:ncnrul de vârf de os (probabil wt de suliţă) de la Mitoc-,,Valea
IzvtJn.t!ni", cde dtev;;i. vârfuri de os din nivelul I al peşterii Sdinca-Ripiceni, cde trei
· /\. P.lun';--:ClL E. Ak-xandrescu, Re2:11/t,ttelt preliminare de tera1Jri!or privind ilfa~1rl'tl ai,.rignltcia11,i dt
I-. t;_:1,Tu-/vlalu !imu (t11mpm1ii/e 199,!-J'.>96), în CCD 15, \'19/, p. 16-59.
-' F. Mogo.}:mu, Pruh!.'mt· noi În r[fr::.m-e11 [ie la l.dpoş, în SCIV \ 5, 1964, 3, p. 3.-F--3'i0; Idem, I',i/.l-:;/irhlque
<r l:/>1pt1lhlithiq11e, în L\quisse d',me prChisroire de la R,mrnanie, Btic111c':;ri, !983, p. 29~)5.
1
!dw1, l'altoi!tiru! din R.uu:t, [\llcur-t~tl, 1978.
'J. l-b!rn, Aurig11acin1 d.t:, liitcn' .f1mgpa/;iolithik11m in t'vfittei• und Ostturopa, ln Fund:1menta 9, K6ln,
\(;;-7
"A. h.unesni. Evolutit1 1mdtdor .,ri 1m11d//l' de pi1trră ciop!i('l ,ks,·operite pe trrir,Jriu! României, BucurqtÎ,
)(,"!()_
,. l'. !\1. S,tm.mn, !.A st1;1tigmphfr du Qu,m:rndrr suplrieur t'tl Rm,m,m,e. în Enides sur !e Qu:uerndire
,fanr. le:> Monde, Paris. 1~)71, p. (;19-·<>36.
82 PREISTORIA

precum şi fragrnentul de vârf de os de urs (suliţă s:.:i.U srfăpungător) descoperit de Henri

Breuil în Peştera Igriţa (jud. Bihor) 1•
Stm.cturi sau ro1Pplexe de locuire. Vestigii ale unor asemenea spaţii amenajare spre a
.,
fi locuite constau din pere de arsură, vetre de foc simple sau amenajate cu pietre, obiecte i
litice, resturi de oase etc. Ele au fost descoperire atât în nivelul I de la Bistrîcioara-,,Lutărie",
d.t şi în nivelurile I şi II de la Ceahlău-,,Dârţu" 2 • Dintre acestea ne vom referi numai la
i
' I• ,, f
n
complexul găsit în nivelul I din ultiina aşez.are menţionară. El cuprindea o vatră
pr1)!)riu-zisi şi panu gropi .-i!lare în jurul ei. Vatra se înscria lnrr-o formă oval-ncrcg1ilat:l
şi avea dir.1cnsiunile de 1,05 x 0,H2 m, ce conţinea pă1rnîm ars, ccmiş~ şi cărbuni, fragmente
23 24
mici de oase arse, câţiva moiari de bizon, câteva pietre mici (gresii ni.~ipoase), precum
~i obiecte litice (gratoare, lame retuşate, aşchii). Gropile din jurul vetrei, de forme diferite,
aveau diametrele cuprinse între 0,24 şi 0,36 m şi atingeau o adâncime de până la 0,22 m
şi conţineau un conglomerat de oase arse, de obicei sparte, cenuşă, cărhuni şi câteva pîcse
lirice. Este foarte tK,sibil ca aceste gropi să fi fost făcute cu scopul de a păstra focul, având
in vedere prezenţa în ele a cărbunilor şi a oaselor arse, acestea din urmă constituind, ca
şi lemnul, un combustibil obişnuit la acea vreme.
Urmr ale unor incendii. Resturi ale unor incendii s~au descoperit în mai multe aşez„1.ri.
Cel mai interesant a fose c.el care se întindea pe o suprafaţă de: câteva sute de metri pătraţi,
în sectoru! sudic al aşezării de la Ceahlău-,,Dlqu" şi consta din pete de arsură, cenuşă
I
şi cărbuni. Acestea au fost găsite la o adâncime corespunz.1toare nivelurilor I-II aurignaci„ I
ene din sectoarele nordic şi nord-estic al terasei. Grosimea arsurii atingea 13-15 cm. Pe
suprafaţa şi în interiorul lor nu s-a descoperit material litic şi faunistic, cu excepţia dtorva
piese. Se pare că ne găsim în faţ.1 unor incendii puternice care au afectat o suprafaţă
rdariv întinsă din pădurea de conifere ce acoperea terasa Dârţu în perioada locuirilor
aurignaciene. Scopul acestor incendii realizate de colcctivitlţÎle aurignaciene era, probabil,
i
obţinerea unor zone deschise, libe:re de arbori, între spaţiile amenajate pentru locuire,
urc ocupau botul terasei (sectoarele nordic şi nord-('.~tic), şi pădurea ce cuprindea partea
sudica a rerasei. Se crea astfel posibilitatea de a se semnala la timp şi mai uşor eventualul
pericol-sau atac provocat fie de alte comunităţi, fie din partea animalelor. Aceste incendii
inrenţi~nate_ ar putea fi deci cele mai vechi cunoscute până acum pe teritoriul României.
Graretianul (fig. 6/ 18, 19; 7 / 14, 16). Cea de-a doua parte a paleoliticului -~uperîor
este reprezentată de cultura gravctiană oricmal:1 sau est:-curopean;l. Începuturile acestei
culturi, cd puţin pe teritoriul Moldovei, par a se situa între 24 OOO şi 22 OOO de ani
A JO

BP. Totuşi, nu este exclus ca unele dintre locuirÎ să fie anterioare datelor menţionare,
dacă avem în vedere vârstele radiocarbon atribuite nivelurilor inferioare descoperite în
7,
!7igl• P.aleo~itic supe1îor, e-pipaltx.)litic şi mezolitic: 1-32 piese de silex, de corn şi os l-2 cult
x1e-.JaUadoveide!aOn-·d I-·"·c~II~ ,- ,
d ·
uraenp
... _ - ora enk,· 1..o,ma ŞJ v'<- 1e a Cladow;i-Orobera-Tumu Severin: 3-24 culrura ra.rde,w:isi-mă
aşezarea de la Mitoc-,,Malul Galben", în măsura în care ele sunt corecte, cum ar fi cea {Ie Ia C iumeşn- Păqrn~" (3-4 ..,. JO 22) R' · · " · · ·· •
15 l 4 .) )" F · . '- . · ' '· ' .· ' "\lplcem-,,Izvor (5, 12, 17), Merişor-Gâlma-Sita Buzăului (6 11
18 4
c.;rc indică 26 700 ± 1040 llP (CX-9418). iv1i-mc~ M~... G-J~r 6
i:~n~;S:,l~b .Btdăi'' (8,. 15-16,. 19-21), .Medgidia (9, 23); 25 cultura graveuiană del;
".. u ,a )e~ '. :- - ,u rum tard,gravettrnnă de tip mediteranean <le !a Ogradena- .,Ico~na" (?6
· 0-31) ~i adăposml Cuma furcului-Dubova (27-29 32)· l l , d
3 · · · .d d b , - ~ '
: J-L Breuil, op. cit. dco. :ţ . , • - ,_ ·' )rz arpnmmv ecorn ecer ;2varfdesuliră
s, ---9 tnpa.e de s1l~x; ,0-JJ Kc.gmenre de cerc (10 de obsidian, 11 de silex); 12, 17-24 raroar~·
;,_ A. Păunescu, I'aleoliricul şi cpiprder,liricul de pe tffitorir;I Mold-01Yi ..
l 3 Slrăpungăror; l 4-16 •mcrogmwues; 2)-32 obiecte de .artă mohilîară. După A. Pi'!unescu. Scărtdiferite'.
84 PREISTORIA
Pe ba~a datelor de i 4C de care dispunem, put~m ·considera ca cele mai vechi locuiri
gravetiene din Moldova pe cele de la Buda-,,Dealul Viilor" - - nivelul l (23 81 O ± 190
BP GrN--23072), Crasnaleuca-,,Lutărie" - Faleza Pârâului Stanişrei- nivelul al Vll,le,
(21 700 ± 800 BP GrN-12671) 1, Bistricioara-,,Lutărie·, nivelul al II-iea (20 310±150
BP GrN-16982) şi Cerăţica I-Ceahlău, nivelul al III-ie, (I 9 7 60±470 BP
GrN-146:l l).
Este inreresant că şi unele locuiri gravetiene din peşteri par a indi('a vâ.rstt. cuprinse
între circa 22 OOO .şi 20 OOO de :1nî BP, ca de pildă nivelul al lV-lc:1 din- Peştera Gun
Chcii-I-U.şnov: 22 l 60±90 BP (GrN-14621) şi nivelul, a.! H-lea din P,:.ştera Spurcată de
la Nandru: 20 770+930/-830 BP (GrA-4386).
În rdativ lunga sa evoluţie, graverianul de pe teritoriul Rom.iniei a cuno~c.:ur, asa Cliff!
s-a spus rnai sus, mai multe ernpe de evoluţie. În Moldova, de pildă, s-au ide11rifi.cat
cronostratigrafic opt asemenea etape probabile. Aici se întâlnesc aŞ,::'7.ări cu mai multe
niveluri, în general cu vetre suprapuse, ca de exemplu: Mîtoc-,,Ma!ul Galben"',
Crasnaleuca-,,Stanişte", Lespezi-,,Lutărie" 3 , Ceahlău-,,Dârţu", Bi~tricioara-,,1,ur:'irî:::''
(cu cinci asemenea niveluri) ş.a.
În ~<'ea ce priveşte sfârşitul graverianului - aYem în vedere ultimde două et1pe
(cunoscute şi sub denumirea de etape epigravetîene) - putem spune că. penultima etapă
(a VII-a) s-a desfăşurat, probabîl, între aproximativ 14 OOO şi 12 OOO de ani BP, i:u ulnma
(a Vl.11-a), între cca 12 OOO şi 10 OOO de ani BP. Acestor etape rârzii ar aparţine de
asemenea locuirile epigravetiene din Dobrogea, cum ar fi cea de la T ariverde - punctui
Pe Izlaz {pentru care avem două dare: 12 700±70 BP GrA--6039 şi 12 570±180 BP
GrN--21291) şi cea de la Tibrinu - punctul III -- nivelul al II-lea a cărei vechime este
de 13 760±170 BP (GrN--23074) 4 •
Este inreresant de reţinut că multe locuiri gravericne, îndeosebi din etapele finale,
sunr locuiri temporare (unele putând fi socotite ca simple haite Je vânătoare), fapt ce
pare a dovedi caracterul sezonier-pen<lularoriu al diferitelor grupuri de vân~ltori. În cv::1
~e priveşte migraţiile diverselor comunităti aflare pe teritoriul \1oldovt:Î este foarte posibil
ca f}ătrunderea, probabil în mai mulrc dnduri ale comunităţilor gravetîene dinspre esr
şi sud-est (mai precis de la est de Nistru) spre vest, să se fi fi.cut prin cunoscutele pasuri
:ile Carpaţtlor Orientali şi ai celor de Curbură. Astfel, s-a putut observa că industrîiie
din unele aşezări situate spre versantul estic al Carpaţilor Oricnrali, cum ar fi cele din
nord-vestul Moldovei (Pojorata etc.) sau cele din Baz.inui Ceahlăului (Dârţu, Podi~,
Bistricioara ele.) prezi.mă similitudini tehnico-tipologice cu cele descoperite în aşez,1.rile
1 M. Studiu, Descop2riri paleo!iti~e i.d Cr:1.maleucâ (com. Coţuşca, j1<d. Bowşani), ln SCIVA 3 l, 1980.
.3, p. 425---'143.
ZV. Chirica, The Gm11ettian in rhe East of the Romanian Cirp,ithiaru, Ia.,i, l 989.
3 M. Ciortescu-Bitiri ş.a., Paleoliticul din sectorul :mbmrpatic ai Bistriţei, În lumina cercl'ttlrilor dr la
Lespt<zi-Baclu, în Carpica 70, 1989, p. 7-52; A. Bobmcy, Consideraţii asu;m1 mt1m'lor mmnifi-re din .,t,1ţim1M
gr,wetiantl de la Lespezi-Lutărie (jud Bacău), în Carpica 20, 1989, p. 271-2.95.
4 A. Păune~cu, Paleoliticul şi mezofit-icul de pe teriroriul Dobrogei ...
PALEOLrnCU!. ŞI MEZOUTICUL PE TERITORIUL ROMAN IEI 85
din sud-estul Transilvaniei. A\-eff1 în vedere descoperirile de la Cremenea-Sita Bu:z~1ului,
din Peştera Gura Cheiî-Râş110'1 şi Peştera Liliecilor de la Peştera-Moieciu (nivelul al III-iea
,rravedan
o
d.:: aici fiind datat la 16 l l0±90 BP GrN-146 l 9), precum şi semnalările mai
rcer:me, ca de pildă cele de !a Hodoş:1-Sărmaş (jud. Harghita), pe Mureşul inferior şi
Cot maia-S:îngcorz-lhi (jud. Bis~rÎţ~••N<hăud), pe cursul superior al Some,;,uluî Mare. De
.tscmcne:t, similitudinile atât din punct de vedere tehno-tipologic cât şi dîrnensimnl,
iiurc !ndustriile epigravericne din Moldova, în ~-peci~1l al celor din sud-.rnd-csrul acesrei
r:o\·'.1kii, cu cele din Dchrog,.-a (ci cele de la Jhh:1d:13, (;J1Crghin:1, <::i:;rclu ere.), PC
î.wtduic să vorbim de p:1trurn:kri ale unor cornunÎtjţÎ grawtiene de la nord spre sud,
p.:,:re fTuviul care nu constituia, ia acea vreme, un obstacol de netrecut.
Industriile lirice gravedene, maî ales cde descoperite în aşezările cu caracter permanent
Sdll scmipermanem sunt destul de bogate. Ele conţin tipuri diverse (cca 100 de tipuri
sirnpk, sat1 combinate) cu unele unelte necunos(-ute în aurignacian, cum ar fi lamddc
,; dos, vârfurile de tip La Gmw:tte, rnitrogntvettes, lamelele t't dos tronqui!e etc Esre imerf'sant
de re\Înm d în zona de nord~cst a lvfoldovei au apărut şi d.te\ra piese bîfaciale, îngrijit
lucrare, cum ar fi cele g;ls;re în nivelurile graveticne I-II de la RJriceni-,,hvor". Undrele
rnnt lucrare, în general rw
silex, de obicei de bună calitate, precum şi pe alte roci ca
:nrnilitul, şisrul negru. gresia silicioasă, obsidianul etc. În privinţa acestei ultime roci,
purcrn :,:pune că ea se află sub foi mă de galeţi naturali în lanţul vulcanic Oaş-Gutâi-Tibleş.
Prczcnp celor câtorva piese rnicrolirice de obsidian, în locuirile gravetîene din spaţiul
cuprins înm: Carpaţi şi Siret s-ar putea explica prin contactele (aşa zîsele „relaţii") de
-:chimb, de altfel destul de flf<we, dintn· comunităţile din zona amimită şi cele din
rnnsi!Vctnia. fate important de relevat că industriile din etapde evoluate şi îndeosebi
,-de t<Îrzii se caranedzează piintr-o micruliti2are desm! de pronunţată a uneltelor.
Unelte şi arme de os şi co:-n {fig. 7). În general, asemenea unelte şî arme sunt destul de
put\nt, cu excepţia celor găsite în câteva aşezări; cum ar fi cca de !a Com-Miculinţi-Gârla
!vbre (jud. Botoşani). Prob,1bil, absenţa.unor asemenea unelte În locuiri bogate în resmri
f,.mnîstîce, cum ar fi ..:ea a nivelului al II-iea de la Poiana Cireşului-Piatra Neamţ sau cea
a ~iivdului I de la Buda~,,Dealul Viilor'' 1, s-ar putea explica prin abundenţa uneltelor de
eiatrâ descoperite în acestea. Interesant de rncnţîonat sunt cele câteva unelce
(stn1pungătoan: şi lissoir din os, precum ~î .,drnăcoape" clin corn de ren) descoperite de
Nicobc- N. Moroşan ln nivelurile al III-iea şi al V-lea din Peştera Sdnca-Ripiceni 2. În
a:.,,c::,":m~:l giavetianrt de b Cotu tv1iculinţl 3 s„a descoperit, am putea spune, o verit::tbila
: (:.s. !'fo:o!ăescu"['lnr,sor'}.~-, r_:,,..w,:riif si s"1ptuurife de Id IJ1,d,1, în Marcrialc 7, 1961, r- 21---28"; V.
Cnpnami s.a., Sâpliturile dt' !t1 P:da, 1n Materiale 8, 1962, p. 141--144 .
~ t·.J N. Mornş;.lnu, Li: fllh.tuu'r11· dii' /',1/loiithim,e de Id Roumtwie du Nrml-Dt. '.n Anuarul Insrimruluî
Gcol,lt,i,: ;-i.] Ronti't11iel 19, 1CJj8; ;,1. B,·u<liu. Le tr,,N;il dr !O.\ et du hois de remu' dt111s ie Pallo!ithique sup/rÎ,'ur
!t l1 .:,u!/1' de Pna moym. Rc'pe':'fr;;1,• tJtufogi,pff. în L1 (;ent'se et l'evu!ution de~ culrurts Palt'Olithiqut'$ sur
L t<".\TÎ!u;rc de l:1 R0t!m,mic, la~(, 1<Jf:!:'. p. 73 -86.
l. !"-,~. Brudiu. P.r:!u,·tlfrM o,1Jci°1,r _;j rn,1n1ei/Jr de rm in fi_'tZR!Yrl p,dcokic,1 de h1 (,~m, lvf.iwli11ţ.: Qud Hot,;s,mi),
!n SUVA 31, !980, I, p. J.3.-2L
86 PREISTORIA
industrie-" osului ş( cornului. S•·au identificat, în triai ·multe nivdnri, adevărale ardiere
de prcluciare a, osului şi cornului <le ren. Ca tipuri menţionăm; ,,ciocane" şi
,,ciocme-drnăcop", vârfuri de suliţă sau de lance, pumnale, străpungătoare-, ha1poane,
ostie, li5soirs, precum şi o piesă (partea inferioară a urmi corn de ren perforat) interpretată
:..:.:1 „sceptru" sau „bâum ck commandetnent". Îmr-o altă aşeza.re gravetîană situată .ln apropiere,
ce,l de la Crasnaleuca, s-au găsit două obiecte prelucrate. Este vorba de un corn de ren
despicat şi şlefuit, ce reprezintă u11 vârf de hncc, avâ!1d două caneluri dispuse dre trn.1
pc ficcue fo\ă, şi de un mţtatars de cal, cu o perforaţie cxecmat.,1 de pc ambele părţi.
În ,tfora ,tCC\'.•)r piese ar 111s1.i fi de :!rnÎnlit descoperirea, rrinl.rc re;turilc udwr,:lc :de
unor locuiri, cum ar fi cele aparţinând nivelului al 11-lea de la Bistricioara·-,,Lutăric" (jud.
Bacău), a unor oase sparte îmenţionat care au putut folosi, prnb:1bil, la scoaterea măduvei,
ia răzuitul grăsimii de pe piei etc., precum şi a cdor trei pîese găsite în nivelurile de la
Lespezi-,,Lut:lrie", printre care două de corn de ren (un percutor şi o secure de tip lyngb],)
şi una Je fildeş de mamut,
Obiecte dl' podo{1.bă ;ide artii. (fig. 7). Descoperirile Je pânI acum au arătat câ obit:crele
de podoabă ca şi cde de ană atribuite gravetianului sunt puţine. Asrfd, în aşezarea de
la Jvfiroc-,,.Malu Galben" s-au gă~it două pandantive. Primul descoperit în nivelui I gra-
'.TfÎ,rn (:.:: gravetian vechi), darat la 26 700± l 040· BP (dacă această vârsră este corectă),
reprezintă o aşchie cortic.1lă de silex, de formă cvasiovală, decorară în întregime prin liniuţe
incizate chiar şi pe colltur, având o perforaţie la pa1tea superioară, iar baza fiind uşor
concavi. Se pare că este vorba dr: o amuletă-pandanciv. Cel de-al doilea pandantiv, gă.~it
îu nivelul al JV-lca (graveri:rn mijlociu), este lucrat pe o aşchîe di,tfizară de os lung,
ncdeccrat, ,rvând însă la una dimre cxucmităţi o perforare pentru atârnat 1 •
Cd d~-al treilea obiect, <le,coperir tOt în nord-esrul l\..foldovei, îl constituie o bucată
de gnfit, de forrnă oval-alungită, 1tfată în nivelul epigravetian al :1şezării Dorohoi-,,Strachina"
(Stracova, jud. Botoşani). Pt pie.<..ă erau adâncite p;,.rru ~ănţulqe, dispuse oarecum paralel.
Alte dorn'i. obiecte au fost descoperire pe plaja din-zona aşezării graveti_ene de la Ţibrinu
p11nctul III, malul srâng a1 !acului Ţibrinu (jud. Consta11~a) 2. Deşi poziţia lor stratigrafică
c:.re nech.ră, totuşi noi înclinăm să ic atribuim, mai curând nivelului I gravetian (datat
la 18 3501200 BP GrN-23073) decât nivelului superior (II), mai a.les dacă avem în vedere
că ude nui multe şi cele mai bine conservare resturi osoase provin din nivelul inferior.
Primul dimrc obiecte este o aşchie de os perforată la un capăt, având forma unui trapez
neregulat. prezrntând pc .:-uprafaţa externă, cue este uşor convex;l, un inten:sant decor
itKizat Oinî11ţe în zigz,ag sau drepte, dispuse oarecum paralel). llrin decorul sau, acest obiect,
a c:lrui ,emnîficaţie rămâne de preci7,at, a folosît, probabil i•i ra pandantiv. El prezintă
similitudini cu. piese de os descoperite în mai multe aşezări apaqinând unor c.ulturi ca
cea de tip Kostenk.i-Avdeevo (Ucraina) sau gravctiene, cunoscute ~rât în Europa Răsăr.ite,rnă
cât ~i în cea Centrală. Cel de-a! doilea obiect reprezintă un pandantiv din canin de urs
1
M. Onc, V. Uiiric.a, ,'ltdias aurignaâms 11' A1itoc-J1a!u Galhcr1.
1 A. P:'luneKu, DouiJ obiecte de arta p,d1:0J;;icd dcscopt'rite ia Tibrinu (<·ot,1. Mircea \/odA, jud. Consfdnţ,,),
În BulMm.Giurgiu 2-4, 1996-1998, p. 75-81.
r'AtEOLITICUL Şl MEZOLITICUL PE TERITOR!\JL ROMÂNIEI 87
<le peşte~ă, perfr1rat la partea apicală a rădăcinii. Este unicul exemplar (din dentiţie de
plantigrad) cunoscm până acum în gravetianul din România, având analogii perfecte cu
exemplarele găsite la Avdeevo, într-o locuire aparţinând culturii Kostenki-Avdeevo.
Arta parieta!d. De.şi nu avem date suficiente, se pare că în peştera Cuciulat (jud. Sălaj),
aflată pe valea Someşului, s-ar fi descoperit primele manifestări de artă parietală, cunoscute
până acum pe teritoriul României 1 • Aici, pe pereţii unei săli de mici dimensiuni (3,70 m
lungime şi 2,50 m lăţime) s-au observat câteva figuri cu un contur mai mult sau mai
ourin clar. Una dintre ele, relativ mai bine păstrată, rcprcz.tnra silueta unui cal în mişei re,
:·n.bt u1 culoare roşic-clrămizie, având tli1n,~n0iunilc de 24,5 cm lungime şi 12,5 nn
înălţîrne. O altă siluetă, mai slab conservară, pare a reprezenta imaginea unei feline av;1nd
80 cm lungime şi o înălţime ce depă.şeşte 45 cm. În această peşteră care, din păcate, a
fost puternic afectată de exploatarea calcarului, nu s-au descoperit resturi de locuire umană.
Cronologic, aceste imagini ar putea data dintr-o etapă, probabil evoluată a gravetianului.
Ocru roşu, htwatit. răşină fasilizatd. He.madtul, ca şi ocrul roşu sau cel galben-porto-
caliu, aflat sub formă pulver11lentă, s-a găsit cu totul rar în locuirile gravetiene. Aceste
materii colorante s--au descoperit sub formă de bulgăraşi, de obicei foarrc mărunţ"i, în
locuinţele gravedene de la Bisrricioara•"Lurărie, Ceahlău-,,Bofu J\1ic"', Ceahlău-,,Podi5'',
Cetftţica I-Ceahlău, Ceahlău-,,Dârţu", Bicaz-,,Ciungi", Mitoc-,,Malu Galben" ş.a.
Interesantă este şi descoperirea în nivelul aJ II-lea de la Lespezi-,,Lutărie" a unui bulg,lraş
de ocru rosu-cărămiziu, a unui fragment de os de ren şi a unui molar (în marginea unei
vctrcî care zăceau pe un strat de pulbere de ocru roşu, precum şi a unei falange de .mimal
vopsite cu roşu. În ceea ce priveşte folosirea ocrului roşu în paleoliticul superior, este
cunoscut faptul că această materie era, fie răspândită pe solul loc:uinţelor, fie utilizată la
pictarea peşterilor sau întrebuinţată la inhumarea morţilor, În acest caz ea simboliz[rnd
\angele, cu alte cuvinte, viaţa.
În af-.ctia ocrului esre necesar s3. maî notăm prezenţa câtorva bulgăraşi de răşină fosilizată
în nivelul al II-iea de la Cotu-I'vficulinri~Gârla lvfarr, în nivelul I (superior) şi respectiv
a1 V-lea de la Crasnaleuca-,,Faleza Pârâului Staniştei" (un<le ace~tia au fost descoperiţi
într-o vatră de foc).
Structuri sau rompli:xe de !oettire. Ca şi în cazul aşez,lrilor au-r-ignaciene,_ vestigii ale
unor asemenea spaţii amenajc1te special spre a fi locuite de cărre comunităţile gravetiene
constau din pete de arsură şi cenuşă, vetre de foc, pictre;obiecte litice, resturi osoase
etc. Asemenea complexe s-au găsit la Bistricioara-,,Lutărie", Ceahlău-,,Podiş"',
Lespezi- 11 Lutărie", Mitoc-,,Malu Galben", Mitoc-,,Pârâul lui Istrati", Com-Miculinţi,
Cr~tmaleuca şi altele. S-a putut constata că vestigiile sunt mai bogate şi mai bine conservate
în nivelurile aparţin.înd cupelor mai vechi decât în cele mai receme.
Interesant de menţionat sunt şi cele ,iou„1 mati aglomer.ui (mase con1p•.K.'"'te) de oase descoperite
în nivelul I de la Buda-,,DeaiuJ Viilor'', În imerioml sau spre periferia acestor complexe s-au
' M. Cârciumaru, M. Cionrscu-Bitiri, Cefe m(ti vahi piauri ruprstrc p,deo!itice din România, în R!v1M
î9. 1980, l, p. 5-10.
1
88 PRElSTORIA
rţ.lsit câteva veffe de .roc' şi o mare pată de pământ ars şi cenuş.'l. Strucnu-.ile dt' locu.îre din aşezările
gravetiene me11ţionate mai sus {structuri care pot fi de tipul colibe!o1) cuprind pere mai mart
de ;irsurJ şi cenuşă, vecrc de foc, ~esturi menajere (oase sparte ere.) şi mici ateliere de cioplire.
Vetrele erau fie simple, fie amenajate. Dintre acestea din urmă se disring vettc cu gropi mici
rotunde sau ovale, pline cu cenuşă, cărbuni şi oase arse, dispuse fie în interiorul vetrei centrale,
fie în apropÎt'rea acesteia, precum şi vetre alveolate şi căpmşite cu pietre.
Resturi fosile urnane. Cde câteva descoperiri de oase_ umane arribuîte lui Homo sizpiens
_i'/1piens ~unt, din păcite, rn:1i roate gă~ite Într-o pozitic stratigrafici incerr.1.. Dintre accsrca
rncntionăm descoperirea, în Pcşlera 1\!Iuîerii de la Baia de Fier, a unui craniu, mandibule
şî a altor oase ale schderi.1lui atribuite unei femei de cca 40--45 de ani, a unui frontal în
Ostrovu Mocanu de la Giurgiu (găsit în aluviuni, la 9 m adâncime), a unui craniu
aparrinând unei femei de 30-40 de ani în peştera de la Cioclovina 1, precum şi a unui
mugure dentar În Peştera La Adam de la Târguşor. În Peştera cu oase din Rrnar au fo:.t
recent descoperite resturi scheletice de .Horno sapiens cu trăsături arhaice, provenind de
la trei indivizi 5.i. constânJ din diferite părţi ale cranîului: mandibulă, schelet facial ş1 o~
remporaL Darde r.idiocarbon obţinute pe eşantioane din mandibulă indică, prin caiibrare,
34 290 :t 900 a.Chr., ceea ce arată că ne aflăm în fa1_:a celor mai vechi resturi osoase ak
lvi Homo sapiens descoperite în Europa şî care prezintă sirnîlimdinî cu Homo sapiens din
.Africa. Deşi, din pnnct de vedere cronologic ne aflăm la începutul pak-oliticu.lui superior,
rrebuie precizat că în situl respectiv n-au fost găsite şi anefacre paleo!îtice1 .
În cec:;1 ce privc-şre aspecrul fizic al comunităţilor umane cart' au ero.ic pc teriwriui
României în paieolitîcul superior, demnă de amimie ar fi şi <lesccperirea din Peştera
Ciurului-[zbuc din tvfunţii Pădurea Craiului. Aici s-au identificat amprentele unot paşi
dr om şi a unor la.beşi ghiare de urs. Ulrime!e se suprapun în două cazuri cu acelea ale
omului. Studiul :rntropologic al amprentelor umane au arătat că acestea aparţin b. trei
~ndivizi (bî.rbat, femeie şi copil) şi par să pună în evidenţă caracrerele 1;romagnoide, uneori
s::hî,1r ne:i.ndenaloide ale acestor indivizi3.
e. Epipaleoliticul
După unii cercetători, comunităţile care au evoluat o dată cu începuturile oscilaţiei
Boiling (în .iur de 12 OOO BP) şi care au continuat să vieţuiască până spre sfârşitul
Prcborealufoi, au fost atribuite epipaleoliticului. Alrfol spus epipaieoliticui paie să se fi
dcsfaşurat în perîoada cuprimă între cca 13 300 şi 9500-9000 de ani BP.
! F. R:Jinec I. Simioncscu, Sur Ir- premier rr!ine d'humme Adiuiithique tro111,,! c'JJ l:'oumanie, în AAfU.1S I
J7, 1941, p. l-·15.
2
E. Trinkaus, Şt. Milotă, R. Rodrîgo, G. Mircea, O. Moldov.m, Early modern !Jtmian remaiJ/i from
ii,/' f'e,rera c-:. ome, Roma11ia, în Journal of Human Evolution 45, 2003, p. 245-253.
-' C. Ri~cc1ţia, T. R.î~LUt!a, Etude anthropologique der rmpreinte.1 humaine1 de !a gr-it:e „Ciwuiui-fzhu,".
'i,1 „Ewî!t R,1eo1 Îtz:t 1868-1968. Livre du centCnaîre, Bucureşti, 1970, p. '129-5)3.
J',\l.F.OLITICVL SI !\iFZOLIT!ClJL l'E TERJTORIUL ROMANI EI 09
Datocît:.1 unor factori asupra cărora nu vom insista (cum ar fi tendinţa de încăl'Lire a
dimei ct a dus la împuţinare;1 vfrn.arului mare ftc.), asistăm acum la o diversificare culturală,
,:ar2:crcri·1:ată pe teritoriul României prin prezcnp mai mult sau mai puţin simultană a
unor grupe regionale,, în care con~1.1nîtăţî_l1;; respective ocupau re;·itorîî rdativ bine delîmitate.
Asrfd, in Yfoldova şi Dobrog..;>a vieţuiau grnpurî aparţinând epigravetianului final, ale
c:1ror indusu ii se c:uacterîzan prin:r-o micro!itizare acv·ntuarâ, purândtHe vorbi chiar,
p,:ntru imdc ripu1i Je ltnche, de un hipcrmicroiîtism. A-;i:mene,1 locuiri au fost descoperire
îndc 0 ,;,:-[-,j în q!(fol Moldovei (\.-falu.-:,rcni --· pu:Ktnl IV, l·krcştl·,,D,:alul Taberei" -- nît.d11!
oi, eh ~i 'tn UoLrng<..:a G ..-n~ntli (Gherghina, Castelu). Acest O!ÎLOnl cpiguveti:m d.u.îu
c.HT cuprindea atât teritoriul Mold...wei, cit şi regiunea din nord-vestul Mării Negre pare
S:i fi mn la originea tardenoasianuluî de tip nord-vest-pontic.
Altt' grupmi de vână.toci au trăit, începând din prima parte a fazei Dryas II a
T.·udiglaciaruhu până pe !a lnccpurul Prcborealului - perioadă cuprinsă între sfti.rşirul
rnik·niului :11 XIU-lea (prob,tbil pe la 12 .)00 BP) şi aproximativ I O OOO BP ~· pc culmile
inalte aie ;nasiYdor CeahLh.: şi Hăşrnaş.
Avem în vt'dere :1şa..arc,1-arc!ier, cu car::t.;::"ter permanent, de la Poiana Scaune-Ceahlău 2 ,
precum si ce!e de la Cunrnln1ra Rardosuluî şi Bicăjelu 3 din masivul Hăşmaş. Ele se gJ.scsc
ia .ildtt,dini de peste i OOO m (între l 135 şi l 247 m ;tltirudine absolută).
Fste important dt: subliniat -.:,l indusrriile litice din aceste aşa;lri, ne rdCrim îndeosebi
Lt n.:-;i de la Poiana Scaune---Ceah!ău, prezintă, cu excepţia vârfurilor pedunculate specifice
z•:::inci est- central europene de tip swiderian sau pludyan, aceleaşi tipuri de unelte (graroare,
hurine etc.) caratteristice cpigrnvetia.nu!ui h G1.re ne-am referit mai sus4. Tot !n aşezarea
de la Poian,t Scaune s-au des;coperit .s.i resturile unei vene de foc ~au poate chiar al unui
mic con1pk·x de k•cuirc;. În jurul vetrei S••au găsit dreva unelte, un vârf pedunculat, precum
~iun rnil bulg:lr:iş de ocrn fO\U. De asemenea, s-au cules din cuprinsul suprafetei săpate
J,UTt<'.·10:i hult/1rn5Î de her,HtÎt.
Este interesant de reţie.ta r~i lrlne siturile gravetîene finaie (cpigraveriene) dîn aşezările:
B/:,inu!aî Cc:1hhu, aflate b alritudini de circa 600-650 m şi cele swidericne, situate la
)ritudini ~le pc<;,te l OOO m, nu a cxîst::i.t nici o legătură, cu ro:;,te că industriile swidericne
prczint;l, ,1s;1_ ,.:\lm am văzut, un puternic fond gravetian. Nu .~xch,dem însă posibilitatea
,\1 d<- s:'i 1; c'o!uar un timp par:1\d. De ait.fol, swiderîenl"t:~au pludycniidin aşezarea-•atdic:r
de b. I\,iana Scaune, ca şi cei de la Curmătura Bardosului şi Bicăjeltt, ,)eniţi aici dinc,prc
nord (Polonia), sunt cei cuc- au pus stăpfu1ire, timp de apnnpe 2 OOO de ani sau poare
:,i nni mult. pe domeniu! vânătdrCSt' alpin din !\-'lunţ;i Ce:thlăului şi Hăsrn<.lŞu!ui.
Îu altă zon~ a României, cea a Porţilor de Fier, se ins;talan, cam în aceeaşi Heme,
grupuri de- vânărori-peson-rn1eg:lrori cue sunt cunoscuţi sub denumirea :1d.t de
' M. Brudia, Ptifeolitind c"11po·im· /Î epipakr,lirind din Afoldova, L\un>rt':;ti, l 9~ 4.
'.: C.S. !',;i<o!kscu-Ploppr, S11r :tl pr/,e11cr du !IPidh'itn w Ro11m1rr1ie, în ['.;icÎ:i N.S. 2, 1958, p. 5-<H.
:1 M. Citme,;cu-Bitirl, '·/ C''.;•iunt', O 1M11â ,1;ir:::.,1re .rwidt!l'umii 111 Cnp,qii Oritntdi, !n SC!V 18, 1967
P· CJ .. ~:;î.
" '/. K l~uz!m„sLi. /.11 _fh: ,In t: r,1ps gl11ci,1frcs d1tns ft, h,u.1in rlu D1m11b(· 11111yen rt i1:f!rir1 1r, [n La fin J.,::s
r,-mp r.1:Kiaiu•_, u·, E1,we,~ ... i',,,.;,,, lll7(). p. 8.11•-!13"'.
 90 PREISTORIA
epigraveticni, finali, 'cât şi de·rardigraveticni medite·raneeni. Noi considerăm mai adecvat,
pentru a defini cultura ior, termenul de tardigravetian de aspect sau de tip mediteranean
decât cd de epigravetian final, deşi cercet~tori italieni îl folosesc, în mod expres, pe acesta
din urm2. Credem că nu greşim, dac.ă prin termenul de epigravetian vrem să definim
numai cu!nu:t ce a evoluat pe un fond mai vechi, gravecian, în zonele de est, de vest şi
de sud-esi :i.le României. De altfel, industriile acestor două grupe culturale, una de origine
,:stică şi alra mediteraneană, contemporane în mare.parte, diferă într-o oarecare măsură,
mai ales r•rin uncie tipuri de piese, cum ar fi microlitele geometrice, specifice celei din
i;nn:i ;~rnpc. Totodad., este 11eccsar să ,unint_i,n c1 aceste ,~owunir:l\i ,~pipakolitic,~ din
WlJ<\ Po:-ţilo[ de hcr au fost cunoscute, cu ani i"n urmă, în literatură şi sub denumirea
de. ronunello-azilicni, iar uneori de romanellieni sau a:,•,ilîeni.
Începuturile tardigravetianului în regiunea Clisurii par a se sit11a între aproximativ
13 300 ~i 13 OOO de ani BP, în perioada de timp core.spunzătoare oscilaţiei climatice
Ik>l1ing. Este vorba de primele p:ltrundcri ale unor dememe (reflectate în industria lirică)
'>'i:'OÎ(e, credem, din nordul Adriaticii, pe care le găsim documentare în peşterile Climeme
I .şi Cli,11cPte II (Dubov.1, jud. l\,frhcdind) 1•
De pildă, inventarul liric din Pc.ştera Clirnente II prezintă evidente simi!itudini
· rdrn;co--tipologicc cu cel Jescopcrit în stratul 1O cpigravrtian din adăpostul Tag1iente
din nordul Italiei. O a doua etapă a tardigravetianului dîn zona Cazandor Dunării e~te
ilustrată prin descoperii ile din cunoscutul ad:1post sub .'ltincă Cuina Turcului (Dubova),
aflat în ao.:l,tşi masiv calrnrns, Ciuc-nu Jvfare, în care se găsesc şi peşterile Climcnte I--H.
Cele două srramri de locuire tardigravetienc de la Cuina Turcului 2 au oferit un bogat
1naterîal litic, unelte şi arme de os şi corn (vârfori Je suliţă şlefuite etc.), obiecte de podoabă
(dinţi g,înrlţi, pandantive de os, cochilii perforate etc.), hucăţi de ocru roşu, portocaliu
şi de grafit', precum şi obiecte de arră mobiliară. Aceste obiecte sunt ornamentate cu motive
gconirtrice incizate, lucrare în generai pe fragmente de oa'>t' şi corn. Printre acestea, demna
de remarcat este şi o piesă de os perfecr înrreag,1 (falanga I de cal, cu muchiile proximală
şi disra!ă de pc faţa plantară şi cu tuberozităţile distale atenuate prin şkfi.tire, ornamentată
ln înrre-gimc), care ar putea reprezenta o figurină fcminină 3 •
Inventarul litic, în mare parte de silex şi mai puţin din obsidian, din ambele locuiri,
esre, Î'Ii cea iriai mare parte, m1crolitic (98%) şi constă dintr-un număr impresionant de
gratoare (scurte, circulare, unguiforme etc.), lamele li coche, lamele ados (unde cu vârful
ascuţit similar microgravette-lor), vârfuri fi_ dos arquie (zise şi vârfuri azilienc),
străpungătoare, burine (diedre, pe trunchiere retuşată, multiple, mixre), piese geon:euice
(triunghiuri, cele mai multe scalene:, segmente de cerc, puţine lamele li dos tronquie
uapeziformc), piese esquilltcs, câteva microhurii1e, precum şi al.re tipuri. Tot aici, în afara
resturilor faunistice, de animale (casror, mistreţ, capră neagră, ţap de mume etc.), de
1 V. Boroneanţ, Dc.1roperiri gravetiem: in Peştera lui Climente, în RevMuz 5, 1968, -1,-6, p. 5112--~.,)6:
Idem, /JI ;Jiriode lpip,1liolithiqu/" Jur la riw roumdine des Portcs de Fer du Danube, în PZ 45, 1970, 1, p. J-25,
2
A. Pauncscu ş.a., Ep,jwleoliticul tU' la Cuina T11rcuiui-Dub-11,a, în SCIVA 21, 1970, l, p. 3---47.
3
A. Păunescu, Cerreritrik arheologia dr la Cuina Tun-ului- Duhova O-ud. /'vlcherli11ţi), ln Tîbimis hwri<'
5. 1979, p. 11-56.
.PALEOLITICUL Sl MEZOLJT!ClJL PE TERITORllJL ROMÂNIEI 91
păsări şi peşte, s-au descoperit şi puţ-lne resr_uri ~cheletice umane. Tnteresantă de menţionat
este şi descoperirea diu Peştera Climente II a unui schelet uman în poziţie chircit.1, culcat
'lC partea stângă şi acoperit cu un bogat strat de ocru ro$u, atribuit locuirii tardigravetiene
~.are, cronologic, precede puţin pe cea a stratului I de la Cuina Turcului1. O industrie
iitîcă asemănătoare celei de la Cuina Turcului a fost gasiră şi în aşezarea sub aer liber
de- la Ostrovul Banului-Gura Văii (nivelurile I-II) (jud. !v1ehedînţi)2.
Din punct de vedere cronologic, darde de radiocarbon pentru cele două straturi
\ wligravctienc de la Cuina Tim.ului-Dul,nva .\Ît1.k';uă prima locuire (inferioară) îni:rc.'
12 (,00±120 BP (Bln--80.3) si 11 960±60 BP (CrN-1266')), iar pe cca dc-·a doua l~
iO i 25±200 HP (Bln-802). Din punct de vedere climatic aceste locuiri ar corespunde
:,filrşirnlui Tardiglaciarului (fazele Dryas II -Aller6d şi Dryas III). În ceea ce priveşte
loc nîrea tardigravetiană din Peştera Hotilor de la Baile Herculane (nivel III) denumită
c,1ndva azîl.iană, ea pare să fi evoluat paralel, cd puţin o perioadă de timp, cu locuirea
dm stratul I de la Cuina Tt:rcului. Singura dara de care dispunem indică cifra de
l l 49(1±75 ani BP (GrN-16978).
Ultima etap,1 de locuire tar<ligravetiană din zona Porţilor de Fier este cea documentată
prin dcswperirile aflate în aşezările sub aer liber de la Veterani - terasă (nivelul I),
Og,r:.1dt.na-,,ktuna" (nivelul I), Ogradena-,,Răzvrata" (nivelul J), situate în zona Cazaudor
Di!n:lrii.
Aici s-au g.'i.sit, în afara industriei lirice microlicice şi unde obiecte de cs şi corn
orn,1mcnt,ne (fragmente de pumnale, spatule, obiecte cu caracter, se pare, votiv), având
diferite mdtive incizate, amintind decorul de pe obiectele descoperite la Cuina Turcului.
Prin dementele lor cuJrurale, aceste locuiri aparţin, cronologic, ernpei imediat
următo?.re u!rimei locuiri tardigravetiene de la Cuîna Turcului, plasându-se din punct
de YL<l:?rc d!matic la începutu.! Pn~borcalului, pe la aproximativ 10 000-9 500 ani BP.
Studiul tehnico-tipolog;ic al industr_iilor din aşei,ările menţionate şi îndeosebi vârstele
dt radiocarbon, ne îng,1duie să afirmăm că industriile tardigravetianu!ui din•wna Porţilor
de Fier pre1intă similirudini evidente cu industriile microlitice descoperite în diferite
sta\i:if1i :1pa1ţjn;lnd epigravet!anului final din Peninsula ltalică3. Ne referim, cu precădere,
la <'tapa terminal,1 a romanellianul.ui (zisă şi cpiromanelliană), atestată în diferite locuiri
de pc~teră ;1fLue pc coasta adriatica-ioniană în Peninsula Salcntină (cum ar fi Cavallo,
l 1luz.zo, Praaiche etc.). De aldd, industriile tardigravetiene din regiunea Cazanelor
D:m:.î.rii pre1.îma :-,imi!itudini t_chnico-tîpologic~ şi cu industriile atribuite epigrawtianului
iiria1 din aşa;lri!e sub aer liber situate în zona înaltă a Adriaricii (ca de pildă stariunîle
' V, Roroncanţ, Dexoperiri arheologice În uncie dJtz.âri din defileu! Dunării, în Speologia ... , Bucureşri,
)(J71J, p. 16,0--185.
2
L!rrn, Pallohthique sup,_{ricur n ip1jJaLfolithiquc dm1s !a zone des Portes de Fer, Bucureşti, 2000.
·' F. Bis! ~.a., L'lpigravettien i1„olui et jlnal ci.ms la wm· hriute et ;noyenne Adriatique, în RSP .38, 198.},
LL p. 2.29-26); B. Palma di Ces,10la, A. Ga!iberti, L 'ipigravettio1 i1Jolul et final dans fes Powlles, în RSP
Jf<, 1983. 1--2, p. 26'7.-J0V.
92 PREISTORIA
Piencavalio. ~dalo,-Vîotte). Acele.işi similitudini st pot face şi cu industriile descoperit~
în :.tramrilc IX-V din adăpostul Crvena Stijena (dln Jvfunrenc:gru) 1, preci..:.m şi cu
industriile din alte aşezări aflare pe malul iugoslav al Porţilor <le Fier (Padina2, V1asac3).
Pe.tern.e!u.! celor expuse mai sus, se poate afirma cJ epigravetia11ul final din Peninsula
î calică a pătruns, probabil în mai multe valuri, spre esr, în Peninsula Balcanică, sau spte
nord-est, ;ningând zona Porţilor de Fier, pe două căi, una marÎLÎmă, cr.iversâud Adriat;ca,
şi alta pc uscat, turnând coasra vestică şi nordică a Adriaticii, apoi cursul văilor San'.Î
sau Dr;n-·cî, p.Î.n:1 b Dunăre ş~ de aici ~pre Porţile de fier. Fste foarrc p(>ibil ca elcrnemdc
culturii cpigraveciene Finale din Peninsula Italici să fi primit pe parcurs unde influen~e
ale culturilor iocale exisrenre în această parte a Penin.sulei Balcanice.
f. Mezoliticul (fig. 7)
Considrrat de unii cercetători ca o fază terminală a unui epipaleoliric care se neoliri-
zcazli., rnewliticul evoluează începând, probabil, încă de la sfârşird Preborcalului, dczvo!~
tându-~c în plin Boreal şi atingând, se pare, chiar·înccpumrile Atbnticuluî.
Cronologic, el s-ar situa astfd Între 9500·-9000 şi 7500-7000 BP (cca 8000-•6)00
J.. Chr.). Pcm:ru această perioadă, pe teritoriul României sune docun-ientare două culturi,
cea tard;:no1Siană şi cea cunosc:ur·a sub denumirea de cultura Schela C!.adovei.
Prima este răspândită în mai multe regiuni ale ţării, cu excepţia atâc a zonei Porţilor
rl.e Fier (aici dezvoltându-se cea de-a doua culrur:l aminei tă}, cât şi a Câmpiei Rorr.âne.
D::i.că tardcnoasianui s-a desfăşurat, probabil, între circa 9000 şi 7500-7000 ani BP,
în sc-himb, cuh::ma Schela Cladovei s-a dezvoltat pe o perioadă de timp mai snmă, ea
situându-se între cca 8600 şi 7600 BP.
Tardeuoasianul Cercerări mai recente au dovedit că pt teritoriui c1.1prins între Siret
şi Piut, u -~Î pe cel al Dobrogei şi al est-nord-estului Munteniei au trăit, în perioad;:i
amintită, grupuri de vânători-culegJ.tori tardenoasieni aparţinând marelui complex cultural
,J tardcnoasianului nord•-vest pontic, complex ce a cuprins un spaţiu destul de larg
delimitat de cele trei bazine şi anume, la vest al Siretului, la est al Niprului, iar spre sud
de cel al Dunării inferioare. Printre aşezările cde mai importame din această z011ă amintim
p-: cde de la R..ipiceni-,,hvor", Icuşeni, Erbiceni\ Răneasa, Bereşti 5 (Moldova), Cm.a. Vodă,
Medgidia, Straja (Dobrogea), Lapoş, Largu (din est-nord-estul Munteniei)!;_
1
A. fidJ<lC, C'rvena Stijena - 1955 (1-/V >tltltum), în Gbsnik 12, 1957, p. 19--)0; A. Benac, M. Brodar.
C,·uena $'11jrr:a - 1956, in C!asnik 13, 19)8, p. 21--64.
2 :îL 198!, 4, p. 479~'i0'J.
L R:id{w.moviC, Ranoho1/}cmska kremena indwtri]a .>a Wc,1/itetd Ptidina u Oerdapu, Belgrad, 1')81.
.1 D. S,c,iovir, L. Zagorka, V&.rar. Ab:»litsko naselemr u D.•rdapu, I, Belgr.1d, I Y78.
•i A. Păwwscu, Trmleno,tsirmul di11 sud-estul Rmnânid şi unele r:onsiderttţii r1s1.1.pra pt,..irMdri cuprime Între
.cf,3.rşitu! Jialn1!iticului ti bu:eputui-i!e neoliricv.lui fn acmst/J regiune, în SCfVA 30, 1979, 4, p. )07-5}6.
5
M. Brudiu, Pa!eolitiml superior fi epipa!eoLiticul din Moidov,1 ..
,:; A. Piunc,-:u, Le' Trm:!lnoisinule L'e,t et di, sud-est dt ,'a Roumanie, în Daci:i. N.S. 31, 1987, 1--2, p. 11·- l 9.
PALEOLITICU ŞI MEZOLITICUL PE TERJTORIUL ROMÂNIEI 93
lnduscriîle lor microlitice cuprind, pe lângă tipurile <le undte tradiţionale caracte-
iistice cpigravctianuluî final, 5i unde forme noi. Asct'el, distingem un mare număr de
gratoarc (îndeosebi simple pe aşchii sa11 pe aşchie retuşată, unguiforme etc.), un număr
:naî mic de burine, lamde tip [I bord abattu (unde cu vârful ascuţit similar~ micro-
gmvrtt,'s-lor), lamde ,1 tochcşi ahe Llpuri de: undte,·precum şi armături, îndeosebi tr3peze.
La Ripîceni~)zvor" ~-au g,11-;it si două scgme11re de cerc. Printre nuclee, cum ar fi cele
p! 1\111:ttÎ(c, piramidale, .'ie înrfi.lncsc şi unele exemplare specifice acestei culturi, de tipi d
o:!cr fusiforme. În afara 1·n,lu.~trîci litice, în cunnscuu aşezare d~ b Frbiceni-.- pnncrnl
,,S:ib Mud:'tÎ, în fânaţul J,: pc•.-~ · :htu puwr dclimiu, îi, urnu s:1p:1wri!or t'XS.:C!Ut<.',
!.'CÎ complexe de locuire cuc se înscriu 'inrr-o formă oarecum ovală şi •în care erau
cc,ncemnte numeroase resturi, CI.im ar fi: obiecte litice, fragmente de oase, cochilii de
melci, s,:oid, hucăţi rnărume de clrbune (probabil resturi ale unei vetre spălate de ape).
Este de remarcat că cde mai multe rl'sturi oso2.se gisite aki au fost atribuite calu~ui 5Î
mistrernlui, dar ~unt pre?.cntt şi alte specii sălbacice, precum: bourul sau zimbrul, cerbul,
capr.l, oaia, iepurde 1.
În ceea ce prive!?tC cdc douJ d3.pe probabile de cvoluţit' ale tard~noasianului din această
·1.011:l., .=reJem că este fOnre posihi! ca etapa sa timpurie să se fi dezvoltat pe un fond
iocil, cpigrnvetian fina!, i,1 cuc, pe parcurs, s-au ad?,ugar şi alte ele111ente venite din zone
culrurnl1~ învednai-e, curri ar fi ct.·a a Crimeei. Fără îndoîaiă ci, o periodizare pc remeîuri
'>trJtigrJficc sau pe baza unor datări absolute esre greu de facut în pre2ent. Din punct
1.-".: d.:d,5e al crnnologiei absolute dispunem de o dată 14 C, cea de la Erbîceni, care indică
cifrJ tk l t50::1-.2"15 d\~ :-..ni BP (GX-9417). Din punct de vedere rehnico-tîpologic,
inlhmriik litice din diwrsde aşezări ra1denoasîene din Moldo\'a şi Dobrogea prezintă
';ÎtrilÎt'Jdini ce merg pânh. ia id,:ntitate cu cd~ descoperite în sraţîunîle mezolitice de la
L':>t de Prut, ca dt pildă: Fntmu.:ica2, Ghirjcvo, Crebcniki, Poznanka, Kazanka şi a!telc 3•
În stadiul accual al ccro:r{i.dor ilU purern preciza dacă., în zona dintre Carpaţi şi Prut,
unde cnmunitJ.ţ·1 tardenoJsicHe tât7.ii începuseră s:1 se neolîtizez.c, uednd spre un început
de cu!tî\-arc :1 plantdor sau spre un început <le domesLicirc a unor animale (oaie, capră,
hou, porc). Em' fo.1rte pu.sibii ca în unele regiuni de aici să fi existat comunir:lti
urden1.n.ţj5:nc care să fi pcrsist';H pâHă la sosirea primelor comunităţi neolitice în aceste
păfţl, d;;c;i nu chi::ir şi clupă ,Kco, în 1.0ne mai izolare sau periferice. În ceea ce priveşte
ipotez,1, lansată cu âpro:1pc pauu decenii în urmă, potrivit cărei;:i în Dobrogea (pe baza
dc~(operirilor din Pt:itt'ta La Adarn) ar fi existat un cemru de domes.:icire a oii, un neo liric
pren·ramic, aceasta nu s-a confi1mat4. Se consideră că Peninsula Balcanică ar fi jucat
un rol impt,rtant in formarea neoliticului european, ea comtin.1înd o cale naMrală de
' !d.;m, ,i,fc;:;iliticul rh 14 Frhi,:er1i ci Nipitrni•fZ/!or, fX)'l"tsie fl t.n-de110,vi,ut1:l11i ,1rrd-uest po11ti,·, 'in SCT\'A
2 A. N. Kemtru, P11m,it1<ilil-1 tpoh p11le!11ita i me:u.ilita, în ArheologîCesbj:1 brr.1 l\folda\'skoi S:-iR, l,
C\işl11:îu, l ~J73.
Le 1;,r,llnode,1 ..
:; /\. ;>;\lltH'..iCU,
V. Duniitri:'sCu, l)oqut· ,1, 1dithlque
.i ei :!nio!irhique, în E,q11i~,e d'un( prl'liiswir;: de la Roumanic
Bucun,5ci, 1983, p. 5fr--n.
 PREISTORIA_
legătură cu Asia anteri0ară. Altfel ;,.is, neoliticul preceramic din Grecia n-ar fi făcut pa.ne
din zona ţ,reccrarnică iniţîală, el rcpr('.1.entând o expresie provincială a aceluia vest-asiatic.
Alte asczări tardenoasiene au fost de~coperite atât în sud-estul Transilvaniei
(Cremem:; .. Sita Buzăului, Mcri~or-GâlmkValea Brădetului, Costanda-Lădăuţi), situate
î,n zona montană, cât şi în nord-vestul acestei provincii (ne referim la aşezarea de la
Ciumcşri-punctul „Păşune'\ situată în Câmpia Carei, m::ii precis în zona reliefului nisipos
cu numeroase dune) 1 •
Este~ de rcdnut că în aşezarea de la CiutnqlÎ, pe lângă tip,.irîle de unelte micro!itice,
lncn.nc ÎtKll',Jscbl Jln .silex şi obsidi:rn, umosonc tanknoasianului (gratoare, lamele 11 hoid
db,utu etc.), s-au gasit ca am1ătun în afară de trape1..e, un segment de cerc şi două
niunghiuri scalene. Resturile faunisdcc descoperite aic:i sunt foarte sărace şi fragmentare
şi aparţin mîstrcţului şi căprioarei. De asemenea s-a gasir şi un foarte mic fragment de
~Mriernl uman. Pentru această ,;,şez.arc a fost obţinută de curând o dară radiocarbon (7 320
;,; C.iO BP), care indică o locuire mai recentă decât cca de la Erbiccni•,,Sub Budăi" 2 .
Prin tipokigia inventarului litic, st.iţÎunca Ciumeşti-,,Păşune"' aparţine zonei central-est
eu ro pene. În :icest sens, am arninti similimdinil.e existente între indusrria de la Ciumeşti
şi cele de la Barca 13, Srredî I etc., situate pe. teritoriul Slovaciei4. Referitor la prezenţa
obsidianului în aşe-zarea de la Cinmeşti, este foarte posibil ca el să provină din lanţul
rn:.1mos Prefov-Tob.j şi mai putin probabil din hoţu.I vulcanic Oa.ş-Gmâi-Ţibleş, după cum
nbsidLmul g,hit în industriile de la Cuina T urcului-Dubova are o origine sud ·europeană.
Pc bau celcr expuse mai sus, se pare că, din fa.r..a Boreală şi pâ.nfi la începuturile fazei
Adamicului, pe teritorit.:l României ar fi convieţ11it, un timp, gn1puri de vânători-culegători
rardcnoasieni, probabil grupuri tardcnoasicne pe cale de neolitiz.are (nedocumentate însă
arheologic), prccmn ;;i grupuri de vânători-culegători-pescari care nu au cunoscut utilajul
microliric <le rip tardenoasian, dar can: foloseau unelte din cuarţÎt sau din roci cuarţoase,
precum şi unelrc de os şi corn. Aceştia din mmă sunt punătorii cullUriî Schela Cladovei.
Cu.lturd Sd1ela Cfadovei. Cde nouă aşezări cunos~~ute până acum-Alibcg-Pescari
(nivelul I), Veterani-terasă. (nivdul Jl), Ogradena-,,Icoana" (nivelul II), Ogradena-
"R:lzvrata" (nivelul II), Schela Cladm·d-Turnu-Severîn (nivelul II)5, O~rrovul
Corbului-,,Borul Cliuci.ului" (nivel 1-11)6 , Ostrovul Mare-Gogoşu (purn::c~le situate fa
kilometrul fluvial 875 şi 873) 7 - sunt situate pe locurile joase, nisipoase, cu suficientă
umiditate şi uşor de răscolit din prejlml Dunării.
1 A. Paun,,scu, Le Pal/olithi,1:te et le A-Mst,!ithique ...
2 A. Paunuc:u, P,i/eo!itiwl ş[ mezn/i;iw.l din p11ţi11/ tra11Silv1m, Bucur-~~ti, 2001, p. 530.
5 F. Prosek, 1'1nn/itikd ohJidi,inovtf indu5frie ze stanice Rana!, în A.rd1Ro1},iedy l l, 1959, 2, p. 145-148.
4 J. Ihru, Slon:nsko v starJej ,1 srredwi <1'.·1he kamm,:w;, Bratislava. 19GS.
5 V. Boronumţ, Recherches ar,:h/ol!1giq11,'s mr /,1 cu!tt,re Srhe/,a C!.adovei de l<1 :wne des .,I'orm de Fer", în
Dacia N.S. l7, 1973. p. 5-39.
'' F. Mogo~anu, A-fcw!iticu! de /,1 Osrro;m Corlm!ui, o 1101,ă aşeza.re de t,j, Sche/,; Gadoni, în SCIVA 29,
1978, 3, p. 335-351.
7 V. Bornneant, Săpi1uni!e m·heo!ogice de /11 Ostrmm kf,;re-Porriltd~ Fier I', in Materiale. I 980, p. 635-•h40.
PALEOLITICUL ŞI MEZOLITICUL PE TERJTORIUL ROMÂNIEI 95
În aceste aşezări s-au descoperit complexe de locuire, de întinderi variabile, unde au
fost identificate obiecte litice, resturi de faună, precum şi cu vetre de foc, unele dintre
de simple, altele amenajate, cu borduri de pietre (dispuse fie pe cant, fie pe lat), având
diverse forme: ovală, oval-prelungă (elipsoidală), circulară sau rectangulară. Uneltele sunt
!dcrate atât din piatră, cât şi din os şi corn. Obiectele litice constau dintr-un mare număr
de piese (cele mai multe atipice) de cuarţit ori din roci cuarţoase şi gresii silicioase, de
(:arauerizându-se printr-o sărăcie de tipuri de unelte (predomină racloarele şi piesele cu
mcr,-1:he) re,11iz:1tc într-o tehn'.c:i. de cioplire destul de rudimenrnră, datorită rocilor de
caEurc inf\."'.âoară. În al-3.ra acesrnra se Jmalnesc ţ.i piese de silex, dar Într-un număr foane
.:;c?cz.ut. Uneltele şi armele din os şi corn de cerb sunt diverse, având dimensiuni de la
cca 4 la 40 cm lungime. Unelte-le de corn de cerb constau din: scormonitoare, săpăligi
.'>impie (a căror parte activă se realiza prin şlefuirea oblică a vârfului), săpăligi cu gaură
pentru înmănuşare, ,,plantatoare" (prevăzute cu un pinten pentru a se fixa mai bine ln
mână), şi brăzdare. La aceste brăzdare, partea mai scurtă reprezenta talpa, iar cea lungă
piciorul piesei, având una sau două găuri de înmănuşare. Uneltele de os cuprind, în afară
de străpungătoare, vârfuri folosite, ca săgeţi şi suliţe şi unelC 1inelte maî mici, din colţi
de misrreţ, utilizate ca racloare, străpungătoare etc. Este interesant de reţinut că unele
obie..:tc de os şi corn aveau un ornament ce consta din linii fin incizate dispuse oblic
&au :n reţea, fie pe partea activă a unora dintre săpăligi, fie pe una dintre feţele vârfului
de sJgeat:\ sau de suliţă. În afara acesrora, în aşezările menţionate au mai fost descoperite
o serie Je pietre de râu cu o albierc pc una dintre feţe, plăci groase mai mari, plate, folosite
probabil la râşnit, şi bulgăraşi de ocru roşu sau galben-portocaliu.
Prezenţa în toate locuirile amintite a unor asemenea unelte pare a oferi indicii în
favoarea răscolirii solurilor nisipoase din pr(;ajmă. Nu putem afirma, cel puţin în stadiul
ac ual al documenrării, dacă avem de-a face cu un început de cultivare a unor plante
Jîn această zonă. De altfel, este ştiut faptul că o dată cu începutul Postglaciarului, grupuri
de vână1.ori-culegători îrlcep să descopere, independent unii de ceilalţi, tehnici diverse
de cultivarea pământului.
Studierea resturilor faunistice din cele~ două niveluri de locuire de tip Schela Cladovei
din aşezarea Ostrovu Corbului - punctul Botul Cliuciului 1 indică o economie bazată,
îndeosebi, pe vân:ltoare. Se vâna cerbul, căprioara, bourul, mistreţul, măgarul sălbatic
(hydruntinul), iepurele, vulpea, castorul, lupul etc. Singurul animal domesticit pare a
f't câinele. Pescuitul. ca şi culegerea cochiliilor de rnelci şi a scoicilor, constituiau, de
asemenea, îndeletniciri ale grupurilor umane din aşezările a.mintite2 •
' S. H,1imovici, L Ctude de 1~1 founedecouverte dam l'itablissemmt 1\1isolirhiquc de Ostrovu Corbului (Cu/:rure
Sdida C/,adf)vi'J}, in La genese er l't'-.,.oltition des culmres pa!eo!ithiques sur le territoire de !a Roumanie,
Llşi, 1987, p. 12.l-J.38.
2 A. Bolomry, The Pre.cent Su1ge of Knowlcdge o[Mammal faploaration during the Epipalu:o!ithic and
ih.- Dirliest Neolithi.- on the Tenitory ofR»mania, în J. Mato!csi (ed.), Domestika.tionsforschung und Geschichte
dcr Haustiere, Budapest, I 973, p. 197-203.
96 PREISTORlf\
ESre impo;fanr Să menţionăm şi descoperirea·,· în staţiunea de la Ostrovu Corbului,
a unui schelet uman, în poziţie întinsă, fără inventar. Studiul antropologic a arătat că
este vorba de un bărbat în vârstă de cca 50 de ani', Numeroase schelete, având aceeaşi
poziţie, au fost descoperite în aşezarea eponimă de ia Schela Cladovei-Drobeta-Turnu
Severin, iar alte două în punctul Ogradena-,,Icoana" (cercetările sunt încă în cur., de
desfasurare)2.
Pe haza materialului de care dispunem, nu putem·rntuşî atribui cu certitudine cultura
Schd:1. Chdovci unui mcwlilic pc ca!e de ncotîtiz:uc şi cu ai-(tt mai mult unui '!criuhil
neolitic aceramic.
Cercetările de până acum au dovedit că această cultură nu îşi arc oîigint:a în
tardigra.vetîanul de tip mediteranean. Din datele radiocarbon prezentate reiese că etapa
finală a tardigravetianului din zona Porţilor 4e Fier se încheiase deja în momentul sosirii
purt:'itori!or cu1turîi Schela Cladovei în această regiune.
Aria culturii Schela C!adovei documentată pe teritoriul României numaî pe malul
Dun3rii între Alibeg-Pescari şi Ostrovu Mare-Gogoşu a cuprins, de fapt, un teritoriu
mai larg, ea fiind descoperită atât pe malul iugoslav al Porţilor de Fier (cele mai importante
fiin<l staţiunile Vb.sac, Padina), cât şi mai departe, în Muntenegru, la Crvena Stijena
(nivelul IV b/1). Este foarte probabil ca această cultură să fi cuprins o bună parte din
vestul Peninsulei Balcanice. Referitor la sfârşitul culturii Schela Cladoveî, se consideri
că ea se încheiase puţin mai înaintea sosirii în zona Porţilor de Pier a primilor purt:1rori
aî culturii ncolir.ice Star&vo-Criş 3 • Descoperirile mai recente din Oltenia şi Transi.lvania
au arăt:lt că primii purtători ai culturii neolitice cu ceramică pictată (alb pe roşu) au
ajuns P'.'.: teritoriul Rornâniei, probabil, pe la jumătatea mileniului al VlI-lea a.Chr., venind
de la $Ud de Balcini.
1 O. N:>:c-rasov, O. BoteL.1.!U, 'Les .arar!:mstiques anthropolvgiqub d'un squel.ettt' dkouvert ,'t Omvvu Carbului,
app,mr11ant a _l'aspeît cu/turei Schela Cladovt>i, în ARA 18, 1981, p. 11-14.
2 V. Boroneanţ, Paiiclithique suphîeur et ipipaUolithique dans la wne des Portes de Fer ...
3 A. P.li.mescu, Die mesolitisrhe Siedlung d,:,- Schela C/.a.dovei-Kultur, i. U,, în P. Roman, A. Fi1u1wscu,
Osmwu Coi-hului, l, Esucure~:t, 1996.
BIBLIOGRAFIE
Lucrări generale
Al<iS!UTKlN, N. N., I(:.,NH). Afosterenkaja stoj,mh,l n,1 ,.,-ednem Dnestre, Congres Il-.:QUA,
i foskva, I 982.
BAR.TA, Juraj, Slovensko v s1mJej a smdnej dobe kamennej, Bratislava, 1965.
BOR()NEANT, Adina, DINU, Alexandru, The Romanian }.ft>solitln·t- ,zrul the Tmnsition to l-ilm1ing,
in Studii de preistorie 3, 2005--2006, p. 41-76. ·
BORONEANT, Vasile, hdlc-lithîqut' sup!ricur d tpipr1/eolithique d,m_, la zone des Portes d.e Fer,
BHnirq.tÎ, 2000.
t;OZlAC, f., CHIRICA, V., VĂLEANU, M.~C., Cu/tun et socit!:b pendant le pal,:o/nhique
mph·itur a tnwers l'esp,1a mrpato~dnistrltn, laşi, 2006.
BRUDIU, Mihalache, I',1/ec;/itirnl supe,ior şi epipaleoliticul din 1\10Uom, Bucureşti, I 974.
C:\Rl~IUMARU, Marin et alii, Geo-Archt!ologie du Paliolithique moy-n, Pt2lio/ithiq11c supr!ricur,
Epip,rliolirhique et AUso!itique en Roumanie, Târgovişte, 2007.
ER"t<Y5, P. A., R-itmi i s1-er.lnii f'1dea!it P,'!,dnestrovija, în Trudy Komissii po izuCenîî CCtvcnîCinvvo
pcri,1da, 19, Mosrn\·a, ! '-)65.
}.fo./,:,dova /. Unikal'noe }\.fusterskoe poselenie na Srerlnem Dnesrre, în Congres INQUA,
Mosh;1, 1982
\!t:cgosloin,1}a p1tleulititeskaja stojanha Mulodova V, în Congre) lNQUA, Musha, 1987.
CH.IRIC A., Va,ile, The Gra11ettirm in the Ertst ofthe Rornanian Cnrpathi,m.s, în BAI, III, hşi, 1989.
CHIRJCA, Vasile, BOR.ZlAC, Ilie, CHETRARU, Nicolae, Gisements du Paleolithique mpirieur
,nu. ;(n .-ntre l1 Dniestr et la Tissa, lasi, 1996.
Ci()RTESCU-DITJRl, Maria, Paholitir-ul a'in Ţara Oaşuiui. Sti,diu arheologir, Bucureşti, 19 7 2..o
UE l.UMLEY, Ht:nry (d), La Prihistofre franţaise, (/!-1/2 ·Les civili.<tttions !>aMofitbiqu1' et
Af.!w!ithiqut de la FNmcc, Paris, 1976.
r>OHR.t:SCU, Roxan;1, /..unf,11,1ci(m,d din TrmHilvania, Rucurcşti, 2008.
FOll.\1OZOY, A. A., Pcslrrwija uvJad:a Starosclie ia me.cto u pill'M!ite, în MlA 71, ~•.foscova,
1958.
(;A_g()RJ-CSĂNK V., La Jt:/tjon du Pa.!t!olithique rnoyen J'J:.\-J.Hongrie, Hudapc~ta, 1968.
(:Rlh1AUD-HERVl~., [)en'.inique, SER.fli~, Frederic, BAHAIN.Jean-J~,cgucs, Hi,tâired:-4nâ7tres.
L.1 grande aumtme dr: /.1 Pr!histoirP, Paris, 1998.
98 BIBLIOGRAHlI
1--IAHN, Joac,him, AUrignacien das ăltere jungp,ddolithikiun in J\1itte!- und O:,teumpa, î'n Fundamenta
9. Koln, l 9T7.
KETRARU, A. N., I'mnjatniki epoh paleolita i me:.w!itll, în ArhcologiCeskaja kana Moldavskoi
SSR, l, Chi.~in~u, 1973.
LEAKEY, Richard, L 'origine de l'hurnaniti, Paiis, 1999.
LEROI--GOURHAN, A. (ed.), Dictirmnaire de I.a J>rt!histoire, Paris, 1988.
i'v10G;)ŞANU, Florea, Paiediârnl di11 Banat, Bucure.şti, 197f:.
MOROŞAN, Nicolae N., Le .rllistoâru: et h1 Pidlo/;rhi,jue d.e &1 Roum1miedu Nord-Est (Les d!pOt,1
i/ohgi1J1tt'r, lnns_/:omr, J7ore u pmrlui;s df,1dw11ic), în A.miarul h.,·tiri1rnlui Ccu!ogic :d
Rom;lniei l 9, Bucure.şti, 1938.
NICOLĂESCU-PLOPŞOR, Cow,tamin S., O:nnenii din vârsta veche a pietrei. epoca pal.eolitică
În România, Bucureşti, 1965.
PAUNESCU, Alexandru, Evoluţia uneltelor ~i armelor de piatră cioplită descoperite pe teritoriul
Rmnd.'liei, Bucureşti, 1970.
Ripiceni-lzvor. Pali•olitic fi i 1 fi'zolitic, Studiu monografic, Bucureşti, 1993.
Di.: rw:,o/itJ:,che Sil'fi!ung dcr Schela Cladovei-Kultur, l. J.b, în Petre Roman, Alexandru
Păunesl..'.u, Ostrovu Corbului. I, Bucure.~ti, 1996.
P,deoliâr.ul şi epip,rlt!clitiml de pe teritoriul Moldovei cuprins între Cârpaţi Ji Siret,
T/l.Bncu1qti, 1998.
Atl::o!itii:ul .ci nuzolitiml de.fie teritoriul /i4oklovci mprim intre Sirr:t ,li Prut, 1/2, Bucure.5ti,
1999.
Paleoliticul şi mczo!itiwl dt pe ti:ritoriul Dobrogei, Bw.;urqLi, J 999.
F11lco!itiml şi mezolitiml din sp,1ţi:d cuprins intre Cirpaţi fi Dun.'ire, Bucureşti, 2000.
Pdeo!iticul :ii mezo/itiad din spttţiu! trasi!nin, Bucure.şti, 200 l.
RADO\r;,NO'/I<\ ivana, Hanuhc.f.ohnsha kremena indu..,trija sa lokaliteta Padina u Derdapu,
Bdf?;,d, 1981
,"'.:lRCJOViC, Dr.1gnslav, ZAGORKA, L~ti,;a., V!asr1l. lvll'zolits.ko n1<selenie u Da.:l1pu. I, Arheo-
!og!Ja, Belgrad. 1978.
WALKER. Alan, LEAKEY, Richard, The l'V ariiJkotome Homo Erectus Skeleton, C,unbridge, 1993.
7
Lucl'ări speciale
BENAC, Alojz, ('rvena Stij'ena - 1955 (f.-JV stratum), în Glasnik Sarajevo 12, 1957, p. 19-50.
BENAC, A., BRODAR, M., Crvena St~fent:1 ·- 1956, în Glasnik Sarajevo, 13, 1958, p. 21--64.
BIS!, F., BROGUO, A., GUERR.ESCH:1, A., RAD MI LU, M. A., L fpigravetrien ivolui et final
dtms la zone h1111te et moyenne adriatique, în RSP 38, 1983, l-2, p. 229-265.
BOLOMEY, Alexandra, Die F,mna zweicr ui/lafrankischer Fund;tei!en in Rumiinien, în Berichre
der Geoiogischen Gcsellschaft în der D~utschen Demokratischen Republik 10, 1965, l,
Berlin, p. 77-88.
'J he Prescnt Stage ofKnou,!edge ofMammal Exploatation during the Fpipalaeo!ithic and the
Earliest N:olithic on the territory ofRom,11tia, în) . .tvfatolc,i (ed.), Domrstikatîonsforschung
uud .Geschichrc der H:umicre, Budapesta, I 973, p. l 97--203.
C1nsidm1ţii asupra roturilor de nw:miji:rc din staţiemea gmvetiand de k1 L·spezi~Lutârie (jud.
Bacilu,) în Carpica 20, 1989, p. 271-2.95.
BIBLIOGRA.FIE 99
BONlFAY, EugCne, Les premien industries du sud-est de la France et du A1assifC"entral, În Les
premiers europCens, Acces du 114~ Congres National des SociCt6 savantes, Paris, 199 l,
p. 63-80.
BORONEANT, Vasile,· La ptriode epipaleolithique sur la rive roumaine des PorteJ de Fer du Danube,
in PZ 45, J 970, I, p. 1-25.
Descoperiri graveticne în Peştera lui C'/imente, in Revi\[uz 5, 1968, 4-6, Bucureşti,
p. 542-546.
Rrcherc/!('s 11rchlologiques sur la mlture Schela C!tNlon·i de la zone d:s .,Portes de frr", în
Dacia N.S. 17, 1973. p. 5--39.
Descopt·riri arhcol.ogicc în unele peşteri din dljf!t:ui Dună1ii, în Speologia. Crupul de o.;rco,1ri
complexe „Porţile de Fier". Seria monOgrafică, Bucureşti, 1979, p. 140-185.
SăpăturiU' arheologice de la Ostrovu Mare-Porţile de Fier li, în Materiale Tulcea, 1980, p.
635--640.
BREUIL, Henri, Stations P,1leo!ithiques en Tmnsylvanie, în Bulletin de la SociCte des Sciences
de Cluj, 1925, 2, li' parrie, Cluj, p. 193-217.
BRUDIU, Mihalache, Descoperiri paleolitice la Crasnaln1ca (cam. Cotuşca,jud. Botoşani), în SCIVA
31, 1980, '.', p. 425-443.
Pre/ucr,irea oaselor şi C()tlrnelor de ren în ,tşez.arca pal.eoliticii. d.e la Cotu Miculinţi (jud.
Botoşani), în SCIVA 31, I 980, 1, p. 13-22.
l c traMil rl.e !(1s t't du bois de ren ne da.ns le Pa!eolithique supirieur de la zonr dt· Prut moyen.
Rlpcvtoirc typo!ogiquc, în La GcnCse n l"ivolution des cultures Pa!Colithiques sur le terriroire
de ia Roumanie, Iaşi, 1987, p. 73~86.
c:Af'lTANU, V., BUZDUGA'l\f, C., 1 JRS1\CHE, V., Sitpătvn"lede la Eu.di, în Materiale 8, 1962,
p. Hl-144.
C}RC!UMARU, Marin, CIORTESClJ-BITIRI, Maria, Cde mai vechi picturi rupestre paleo-
Htfri: din Româ:nh,, în RMJv1 49, 1980, 1. p. 3-- l O.
HfRICA, Vasile, Unele oh.,erv,zfii 01 pri11ire l1 tnceputuril.e paleoliticului superior În zona Pruf',/2-lui
1mj!Niu. în ArhMold 12, 1988,_p. 11~22.
Le I'rd/olithique de la zone du Prut mr~yen, în MemAnt 20, 1995, p. 7 -34.
Prdec!ititu! de lr1 Mitoc. în SCIVA 45, 1994, 3, p. 267-2Î2.
Amulcta-pandm1tiu de la Mitoc, jud Boto{ani. l\'otâ preliminmd, în SCIVA n, 1982,
p. 229•-231,
Gi},ml('nfs p,1/eolithiques de Mitoc. Lr palt!olithiques supirieur de Roumanie 11 l.i !umiere des
dlcouV<'.'US de lvliroc, faşi, 200 l.
CiORTESCL:-iţ]TIRI, Maria, Paleoliticul de la lvfitoc- l'ale:a Izrnrului. Probleme privind î11a7mt:tl
pdeoliticuhâ superior pe teritoriul Rom!lniri, în SCIVA 38, l 987, 3, p. 207--223.
CIORTESC1 1-BlTIRJ, Maria, CĂPITANU, Viorel, O noTJ.ă aJezare swid.eriană hi Carp,ztii
Orirntali, în SCIV 18, 1967, 1, p. 63-70.
ClORTESCU-BITIRI, Maria, CĂPITANU, Viorel, CÂRClUM..ARl/, îvforin, P(lleoliticu! din
smorul subcarpatic al Bistriţei· /11 lumina cercetitrilm- de I.a Lespezi-Baa1u, în Carpic:i 20,
1989, p. 7-52.
O!CU, Paul I., Pal.eoliticul inferior În Piemontul Cotmea11a şi Depresiunea Sihiu, în SCIVA 30,
1979, 4, p. 5,5-589.
100 BIBLIOGRAFIE
DUMlTf<ES<;:U, Vladimir, Epoque ·niolithique et tntfolithique, în Esqniss1~ d'une prt?histoire de
b. Roumanie, jusqu'a la fin de l'âge du Bronze, Bucureşti, 1983, p. 5(i.....72.
DZAPARlDZE, V., B0SINSKJ, G., BUGIAJ-IISVlLI, T., GABUNIA, L., JlJSTUS, A.,
KL0POT0VSK\JA, N., KVAVADZE, E .. L0RDKJPANIDZE, D., 1,L-\JSURADZE,
G., MCEUDZE, N., NI0RADZE, M., PAVLENISVILI, E., SCHMICKE, H.U„
S0L0GASVJLI, D., TUSABRAMJSV!LI, D., 'lVALCRELlllZE, M., VEKUNA, A.,
Da altpaliiolithuche limdp!tttz L1nw1iri in Geur,_'!:im {Kauk,n,D), i'n }RCZM 36, 1989, p.
68-116. .
C.-\,-\L !stvfo, (J„tf,b aJJba---t'S c'mlos,_;;·ol!tl:ll'lek f:',·d<'6 ,Wou5f/rycb~;/, în i({);IJC!uj .3, l',Vi.3, l,
1
p. 1--44.
HAESAERTS, Paul, Stratigraphir du gisement pallolsthique de A1itoc-/o.1alu G,1/ben (district de
Botoşani, Rounuinic}. Etucle prfliminaire, În Prehistoire EuropCcnne 3, 1993, Liege, p. 67--70.
HAil\-10V1Ct Sergiu, L 'itude de la faune dlcmwerte dans /'itt,hlissement }.fi.mlirhique de Osirwk
Carhu!ui (Ctt!thre Sche!tt C1adovei), în Li genbe e( l'evolution des cultu.res Pa!t'olichiques
wr ie rerrîtoire <le h Roumanic, Iaşi, 1987, p. 123-138.
HONE;-\, Kenneth, Southeast Charentian Tedmocomplexin Rommuit: Boroştrni-Cio.1rei Cwe, Gorj
County. Radiometrh-_Values, în Anes du Xlle Congres UISPP, Bra1isbva, 1991, II (1993),
p. 66--72.
Chr:mostratigraphy oj}..1itoc-Ma!u Galben, Bot/Jstmi C'ounty, m1:dJk Prut Viit1ey, Romar,1i1:
!',iriahiiiry rfAwigna,:ian.-Grawttian sw-fat'l's, Îil Acres du XW Congres UISPP, Ikuisbva,
J';9J, II {1993), p. 231--239. , 5. l'r'9, p. 11---':ill.
KOZLO\X.,.SKl, Janusz. K., La fin de, temps glaciaim dans le bassin du D1mube mayen et inftrieur,
în La fin des temps glaci;,.Îrcs cn Europe. Chronomatigraphie et ..'.cologie des cu!tures du
Palenlirhique final. C:olloques InternarionatLx du Centre National de la Rechei-che
Sc:icntifique, 271, 1979, Paris, p. 821--835.
MOCO)ANlJ, Florea, Pa!blithique et fpipil,'f-olirhique, în Esquisse d'une prChisrnirc dt la
Roumanie, Bucureşti, l 983, p. 29--55.
?n;hleme noi în flŞf'Wr,:a de /,1 Lttpoş, în SClV 15, 1964, 3. i'· 33Î-350.
,'.-le2.0liticul de I.a Ostrovu Cerbului, o nov.,: aşm11·e d.e tip Schela Czddovei, În SCIVA 29,
1~78, 3, p. 335„351.
NANL-'\, lon, Sieft.e a.le pttle{!littC",,dui inj'eril}rdeseoprrite pe vâile Dâmbovnicului şi Ji1o,?Acu!ui (judcnJ
Ariq-J,-în SCIVA 23, l?72, l, p. 2.15-244.
NECRA?OV, Olga, BOTEZA.]'°1.J, D., Les caractt>ri,tiqm:s anthropoWgiq,m dim squel.ette dlcorwcrt
,f O,tmvu Corbului, :1ppart::nant tl l'a,ţert culu,ref Schela C!L1a'ovâ, în ARA 18, 19Sl,
Huc11reşti, p. l 1 --14.
NICA Marin, Unelte ,1/e culturii dt'prund deJtoperitf la f;irraşr:lc (jud. Olt), în RevMu;,: 7, 1970,
5, p 430----433.
N!C0LĂ.ESCU-Pl,0PŞ0R. Constantin S., &zult,,1te!.e principale ale rtrcetdrilor paleolitice in ultimii
{'anu ani Ît: R.P,R., în SCIY 7, 1956, 1~2, p. 7--39.
Sttr ia prt!smce du swidb·ien en Rownanie, în D:teia N .S. 2., ! 958, p. 5--34.
N1COLAJ~SCD-· PLOPŞOR, Constantin S. şi colab., Raport prelirninar asupra cercetlJ.rilor de
pt1!.eonto!ogie urmmă d.e la Baia de Fit>rdin 1951, în PA l, (954, p. 73-86.
NIC0lAESCU-PL0PŞ0R, Constantin S., NIC0LAESCl.l-PLOPŞ0R, Da,du C., [he pom&:,
nistcnce o_fthe proto-.fwmmids in Rumania 5 Vil/,ifi,mchean, în !)a1.,i::i. N. S. 7, 1963, p. 9---?5.
llll\l.l0CRAFrE i (J 1
N!COlAE-SCU-PLOPŞOR, Const;;.ntiu S,, MOROŞAN, Ion N., Sur le commenceme:1t du
Pallolithique ,m Roumr:nir?, în D:icia N .S. 3, 1959, p. 9--33.
\:!C:OLAESCU~PLOPŞOR, C:onstantia S., CAPITANU, Viorel, BUZDUGAN, Consram:n,
URSA(J--lE, Vasile, BOLCHvtEY, P. Alexandra, Cem'tllrile şi sr7pilturilr de ltl B11d11, în
tvfat,.-ri:,k 7, i96L p. n--.JK
:✓ ICOI.),FSCU-PLOF'~OJţ, Curistanrîn S., BOLOr-AI:.Y, 1'. Aknndra, flRU, fon,
NIC\ )l_ \FSClJ.j')[ (·,r-_~·l)R, Lhrdu, C'de ml1Î t'echi mârt11rii ,tit' 11ietîi orau!ui 111 E1!1,YfW,
i(,,smptrite tn (,im tt(>,,,i'rrl, îu )CA 1, 1964, I, p. 39.,.-46
(Jl" fE, \farcd, CHl RlCA, \/-t;,ik, 11/.d;,•11 ..u,,,,,.,,.;, ni.<(/ J;Jiruc-kfafu ( J,t!iin; (.\I;/J,u,ic ruhT
în PrChiswirt' Eu.rc:.p1.:\~ni!<: 3, 1993, Li~·ge, p. 55-66.
CTTE, Marcel, Cl lHUO,, Va)ile, BELDIMAN, CurneL Sur Ies objets pa!to!ithiques de paru,p
t't d'art en Roum,mit: une pmdeloqur t:n os decouverte a lY!it<Jc, district d.e Botoşani, în
PtJhiswirc EuropCcnne 7, I9(J5, l.iCgc, p. 119--152.
i)ALMA di Ccsnola, B!E.TTl, A., GAT JBERTI, A., L 'lpigmvettien fn>lul et final dans les Ami!J:,.,,
in RSP 38, l 983, 1-1, I' 167.-300.
P;\L'.NFSCU. Akxandru, ](1rdmo,1.,im111! t!i11 sud-estul RoJ1ulnil'i şi :md' cvnsidm1ţii asupra perir:mdei
c,1pri1;sc fntn: sJÎirp'tul p,dcoliticului ti f nccpumn?e neolitirn!ui fn a.ce.<tâ regiune, în SCI\ 'A
j\), 1979, 4, p: 507---'.'i26.
(_(,1wtâ1•il<' ,1,•·heolo,;,Jrc dt /,; Ct,ina Turcu fu: -- Duhov,, (j1td i'vf,,hnlin,ti), în Tibiscus. !s101 ie
\ ','.~ol;'r:'o,! ,,/,, l, E,-hce.•,i ;;i P.ip1ia1i-lzvor, expresie a tttrdcnua~-;il!wlui •wrd-uest pontic, în
SUVA 32, U81, '1, t'· ~:;•J--'.)09
('i-,_,,wfogi,11,aleo!it1u,lui )j rr:,·::;t;/i;iwlui din Rmn!tnia fn c,111tcx:-uipaleolitirul1ii ceYJtr,11-ei!
~i ,;ud tumptan, în SCIV/, 3'), 1984, J, p. 235--265.
j-\po,1f wr /_,s rtd,erd1es p,dh!itUquts ,~n Roum:mie, În L1 genCse tt l't'w1lutîon de" nihare'.;
p:d(·nlithiquc$ sur k :crri::oire de la Rourn:Jnie, b,-'ii, 1987, p. 1-23.
Lr J;uJlw,isien d<' l'est er ,!,t wd--csr ,k !d Roum,mit. 'ln Dacia N.S. 31, 1987, 1-2, p. 11- ·Î 9.
r1m1no!ogie du {',d?i,!id,Îqut' moym en R,mn1,mi,, 1/,ms lt! contexte de- relui de /'FtmJpt>
centr,t!c-oricnttdt: t'i ,rir',:lion,d.f, în L'Ho;nme de Neamknal !, La Chronologic, LCge,
l '188, p. Î.1·--80.
i.t J•as;age du Pril/vlithiq11/' rnoycn au Pa!!olirhique suplrieu.r trnre Ies C'arpr.tc, el le Pn1t,
în L'Homme de Nfan'-k·nal. VUI, La Mutation, Lît'ge, 1988, p. l.33-147.
le Pd/o!irhique er Ie Ml.,(_1/irhique en Rmananie (un br(l'r1paf11), în I,'A11thr0pdugi": 'l3,
1989, I, Pari<;, p. 123·-158.
D,Htâ otl,'tc!t d:• ait.1 paJ:,a!Ît1câ descoperite /11 {ibrinu (mm Mirce,; Vod,'1, Jud Cor,_,um,t),
'in HulMuzCiurgiu }-4, 1~)'}6-1998, p. 75--81.
PAU:-,.1ESCU, Aknndru. POP, Er,1il, B0ŞCAlU, Niu1 \ae, LUP5A, \lio:-ica., NiCOL.AFSCl}-
PLOPSOR, D:..r.iu, BULOklEY, Akx:rndra, NA.LBANT, Teodor T., CROSSU,
Alex.~nJru V., i.'.j1ip.d('el/i,-j,·ul de li1 Cuina '!'urcului Duhov,1, în SCIVA 21, 1970, 1. p .. }--47.
l1Al!NFSCU, Alcx'.rndn.1. RADULESCU, Cmrin, SAlvlSON, Peu·c, [)!co111J;Tt, s du I',dlolithique 0
ii1ft'rictu- m Roum1n1:°."_ î:1 Tr:1\·aux de !'Irntintt de Sţ,folugie ,.Emik R:>.covirz.a" } 1., 1'.)82,
p. ·'3--62.
102 BIBLIOGRAFIE Capitolul Il

PA\Jl'~ESCU, Aicxandn1, ALEXANDRFSCU, Erni!ian, Rezultatele pre/iminttre ale ccrcetdrilor

NEO-ENEOLITICUL
privind aŞt'wrea <1urign,zcian,1 de !,1 Giurgiu-Mfllu Ro.fu (r:ampaniiW 1992-l.9.96), în CCD
15, 1997, p. 16--59.
PROSEK. Ft., ,\lem!itidt,i obsidi,-inovtl iJul1tstrir ze stanict Barca!, în Arc.hRozhl l J, 1959, 2,
p. 145-148.
PRO'! OPOPESCU-PAKE, F.miL 1'1ATEESCU, Cornelius N., GRO.)SU, A!exa11dru V
f:'omullion drs cm,ches d-e âvi/1-'satirm de k1 st,:;li'on de Vild11Sfr1J cn n1pport t1n:c le sa,~ li /w,;;
m;1lvulo/Jquf' l'f le dim11t, i.n Quanăr 20, l :)69, p. 135-162.
:-:,\JN!~R, Fr:rnciw:, \L'\-llO~-lF.SCU, Ion, Sur !t prcmici· nth1• dhumme Pd!olithiquc /ro;n:!. .-n
S'.(111mm;/(', în Ar\Ri\j\J J.7, .J :H, I, ~cria !ll, mer,1. 12, Hucurcşri, p. ! - l 5.
R/s Ut U~SCU, Cosrin, SAMSON, Petre, 'f„r1cer d'arâviti humai"f!i tl la limite PlioCCne/Pllistochu
4,ws le Bassin Dadque (Roumanic), în Eugenes Bonifo.y, Bernard Vandermeersch (ed.),
Les prcmicrs Europfrm, Actes du l l'ft Congres National Jes SociCt.fs Sanmes. Paris, a. Problema neolitizării
J--9 :;vrii 1989, [P;:tis, ]<)9]J, p. 203~207.
R/,TJ',",E'\'1 1 l-,,,,·,,1 ""1S•"N
- ., ..; ., .•, d. ,.;(>J\ ,,.t;.?tre '!
,,;. , 1 ;v ., .5·1·tl'C'' A re t·
·1 ('d
, -r,, 1·::.n1ano1, · hiquedu
iwstrattgrap Modalitatea prin care omenirea a realizat trecerea spn: noul mod de viaţă şi de econc,mie,
I'dcf<J/ithiqur h-~fi,r-iwr tn Roum,mie, 1n Q_u:w:rnairc ~l(4), 1998, n. 283--290. specific neo!îticuJui, este una din problemele principale al~ preistoriei. Atenţia acordată de
KISCLTJA, Cantemir, RISCUTIA, Irina, 1:.}urk.anthmpologique des n~prânlei hu.maines de fa cer(Cî,ltori acestei probleme C'-itc direct proporţională cu impacrul pe care procesul ,fo- neolitizare
grot!t' ,.Ciuru/ui-fr.611c", 111 Emile Rarnvitza. . 1868-1968. . . Li~re du cenrCnaire, Bucure.~ti
. ' \-a arnt pentru destinul istoric al omenirii. Schimbările profunde pi:trec.ute în primele miienii
1')70, p. )29-5 33. de dupd s-Rlrşitul ultimei glaciaţiuni au weat, practic, un rip de.om cu un nou comportament,
)A!ASON, Pene: M., La ..tratjrdphie du Qu-11ternr1ire supirin1r en Rourw1me, în Erudes sur le
diferit de cd al vechiului locuitor al paleoliticului, nu arât sub aspectul înfăţişării fizice, cât
Qum:w:1ire dans le l'vfondc VHl CongrCs TNQUA, P'.i!i.s 1969, [Paris, 1971], p. 629---636.
1

ff,ai ::tic~ în ceea ce priveşte capacitatea sa novatoare de a concepe relaţiile rn rn..::diul

•

TEUTSCH, Juliu;:, /),-zs Aurigna.na/1 1:011 Jfti{<)'tlrbodYt, ln Barlangkuuit,i.s 2, 1914, 2, p. 51-99.

\i,,r,-v-i..i
, • ,_, '- ,,, . ,t,;"._., 1,:.1. ·_,
.r.• ,M,.wtne- J)r.-;-~::. • faf
bi/ a,eo.1d,1que 1;-:0J f'n rN .-v„1ma:f.:-.::;at, Ro1a.'1111ue, m L Anthropolc,,,ie
1
•,... • ,_ , inconjurjtor, modaliiatea de a-şi asigura mijloacele de trai prin ti:hnîd producri-vc, ceea ce
~l7, 11))3, 2-3, P· 239-264. :;i
a implicn şi adoptarea unor uportufi interumane din ce în ce mai complexe şî apariţia treptată
\'l,'HrfF, Rand1ll, Jhough!Y rn Social Rel.atiomhips and Lan67✓1;ge in Homin,.I Ew!ution., în Iourn;J :l :mor preocupări impliClnd mai mult imdectul decâ1. forţa fizi..::ă. De aceea, în ismria

of Soc.ia! and Pt'rsonal Rdai.ionships 2, 1985, p. 95-115.
ZAM Lr\TNIN, l'~. S„ S/,,;f,:p,7a,1'sh,,ja pal.eoliti'i.eskrtj11 swjank,z, în KSMo:; 82, I 96 I, p. 5-56.
- umanirării neolirizarea reprezintă a doua revoluţie dupJ cea a antrop~genezei, cum se exprima
Conhn Childe 1• care lasă în urmă surele de mii de ani ale vânătorului-culet,rător şi deschide
perspediv:1 omului produc.'itor de mijloac,e de subzistenţă. Într un cuvânt, se poare afirma
c;1 dCe~~stă „icvoluţie" a d.:tcrminat starea prezentă a speciei umane, 2fectând, în prirnul rând,
~tructurile ~ale fundamentale, menrale şi comportamentale.
Dcsigm el o asemenea tnnsformare radlcah nu S•·a putut produce brusc, ci a însemnat
r,·,du! :mor îndd11ng;J1e şi succesive clur;lri, descoperiri şî acumulări. Pentru a explica
mecanismul acestei transformări, s-au elaborat diferite modele, dar orice schemă teoretică,
chiar (_b:ă porneşte de la fapte concrete, ajunge la Înkrpretă.rÎ subiective, argumentând
~:u1 gcn.eraliz,:1lld unele aspecte particulare, ori minimalizând elemente imporrante. De
aceeJ, în evalu.1!e~1. diferitelor modde elaborate pentru explicarea proccsulu.i de neoliiizare
lll! wc.buie să v::dem neapărat doar antinomii, ci, mrtî ales, o completare reciprocă, prin

S.t1bHnîerea importanţei unor categorii şi cauze diverse, care concură l~ lămurirea

:mr,,,mblului. Chiar ~i rerminologia care se referă la perioada direct implicată în naşterea
rnrJdulL:i de viaţă neolitic: e.~te încă diversificată şi exrrcm de disput:Hă, reflectând faptul
că intre cele două mari perioade· ale epocii pietrei nu :,e poate trage o Emită rigid~, i-ar

1
G. V. Childc, Fiiurim1 f/1,ilizaţiei, Bucureşti, 1966.
104 PREISTORIA
criteriile ce marche3.ză această trecere s-au schîrribat de-a lungul timpului, o dat:l (U
perfeqionarca metodelor de investigare şi a datelor concrete obţinute de arheologie.
Actualmeme, se consideră că, dintre numeroasele trăs.lcuri ddlnirorii ale neoliticuh!i,
clementul ce1 mai important, care le subsumează pe toate Celelalte, este apariţia modului
de viată ;1g1;co!, cu cele două ra..'lluri principale ale sale: cultivarea plantelor şi Geşterea
animalelor. De aceea, procest.l de neoi irizare poate s:l înceapă chiar şi în absenţa cdorlahe
:.:lcmclltt' :1le vierii neulitîce (de exemplu, cer.Jinica s;m uneltde- ck piarră şiefuîtă), atun..::i
, [nrl se consut3., în ase:r:lrilc perioadei- postglaciare, prin an,1lize intcrdisciplin:m.'
(a,hco1.oolvgi1..c, palinologice, paleobotanice cLc.), existenţa cen,i a oaselor de animale
domestice sau a plantd0r cultivate. Acest stadiu incipient aparţine deja neotirîcului, prin
esenţa modului de viaţă şi este denumit „protoneoliric" (= primul neolitic), ,.neolitic
ace ramie" (~.;; foră ceramic.î.) sau „precer:1mic". În asement.>a cazuri, este <lepă,şir de.ia sudiul
rncz.olîtin:lui; de altfel, chiar termenul de „mczolît!c" (în sensul de „epocă de mijloc a
pietrei'•) este desrul de ambiguu, Jf'03.rece, în stadiul actual al cercetării, ar trebui să se
poac1 face distinqia Între o asezare încă „epipaleolitică" şi alta ap'.lqinând deja „neoliticu.!ui
ace-ramie". b acest sens, termenul de mezolitic şi-ar găsi ·utilizarea doar în acele cazuri
în c-arc C('rcerarca nu reuse.şre !>ă deceleze dar Între cele două perioade, care au eviJer,te
caracteristici distincre, chiar dacă o serie de el"emente ale vechiului (paleoliticu.I) se mai
menţiP. ;1l:i.t!_;fÎ de cele a.le neoliticului (de exemplu, folosirea uneitelor cioplite, practicarea
vânatului şi a culesului).
În proC.':'>HI de neolitizare, important este să Înţelegem cc anume l-a incitat pe om.ul
cons:ctvarnr 3j paleoliticului (care îşi faurise un anumit modd comportamental, prin
(JCllpaţii.!e pr:1cticate Je smc de mii de ani) ca, intr-un timp relativ scurt, să recurgă la
1.0i ri_puri .:le activit:lţi pennu asigurarea celor necesare viei;ii.
ÎnO din l 929, renumirul preîstorici:.m englez Gordon Childe 1 , dorind să sublinieze
import;_;_nfa saltului făcut de om odată cu trecerea de la paltolitic la neoliric, a intrndt1s
rcrmenul de „revolmie neoiitică" - termen ce a dominat multă vren1e concepţia &:'.spre
r.eolîtiz,1-re. Childe a schiţat ~i wna în care s-a petrecut pentru prima oară acest proces:
,1ş:1-nurniu „Semiluna roditoare" (sau „Cornul fenil"), cupcinz:înd regîunile din baz.im:l
r:î.să,ritea:1 ai .Mcditera.nei, siruate sub paralela de 40° (Anatolia, coasta siro-pal~srînianâ,
Mesopotarnia şi Egipt). Aceasta este singura zonă în care se găsesc, în stare sălbatică,
majoriutea animaJelor şi plantelor ce au fost supuse procesului de domesticire. Childe
găsea expiicaţia pentru trecerea rapidă la cultîvarea plantelor în aşa-numita „tcolÎe a
oJ.zdor". adică, îr. turna insraurărîi regimului climatic uscat post-glaciar, oamenii s-ar
fi conn:nrn:n î:n jurul surseior de apă, unde au început să acorde o atenţie tot mai mare
plantelor comesribile ce crcştedu acolo, ajungându-se, în final, la cultivarea lor intenţionară
Tot ITT <-KC5ie „onc" veneau şi animalele sălbatice pentru adăpat, ceea LC ar fi dus b.
familiarizarea ueptară a unor specii cu prezenţa umană şi, în cele din urmă, la îmblânzire
~i domcsticire 2.
!bide;n.
1 A. C;iurier, La dom"estimtion. Et l'homme crla l'anirmtl, Paris, 1990.
NEO ENEOLITICUL 105
în.,;:i, inrcmificarea cercetJriI0r de preistorie în Orientul Apropiat, mai ales după l 950,
;1 drept rezultat. printre a!tde, descoperirea :1 numenuse asezări neolitice aceramîo~
,iVUt
(Calal Hi1yhk, Hacilar, Jcricho ş.a.) ~i a unor culturi epipakolitice/rnezolîticc de
·:.\nJro;i/culcgJwri (unianul, nitnfianul etc.), care prnenou dovada clară a sedenurizăriî
rrcpuu.: a omului, în noile rn1~d'.1 ii ~Jost~g!aciare de cxploaran::_ i1_11.ensiv:1 a_ um~i terit,oriu .
1
,11,. 1 · . . ,,.,.,.,,,,. noi date a .::k-, ernl ('\'!dl.'nt c\ trtLC!ea la ucol t~!c nu a losL, 111 01 ienlul
!\l!lU, 1,,1 "· ...
.-\•wJpi:tt, un proces btusc, ci unul de act11Trnhrî treptate :de unor dc.-;coperiri izobtc,
; ,\i:,s ,x· m::i tmdtc rnik:1:i, ci.; •">"[Y ri1ncnh', 1..v;;Uir i si eşecuri. h ,;, '>l"C cond!ţii, n<'o!;t :,,_:: :", ·_1_
1
\, 1,. .,"-ă fi foq o înlănuiirc de transfonn;1ri în cadrul onor culnvi trJ.ditionalistc
•
.'.'[ 1111:.H<t t,11 ., " . .. ,
(,pipalcolîtice), trnde dintre at.esre rra.nsformări. (minort' În aparem,1)_~rovocînd, în_ timp
1
îndelungat, urmări imprevizibile, d,:: maximă m 1 portanţă p<:>ntrn \'111.orul respecnvdor
,·omunit;1ţi. O,1fnenii au fost puşi, la lin moment dat, în siruaţÎ:1 de a lua decizii noi fa~ă
de rncJiul înconjurător, fr1.rJ. :;:i pn.:v;1d,1, de b început, cor,,:ecinţele finale.
Prin sr:si1,arca exisu:nţel ac,;srui lung proces de tramforrn<'tri lr<::'ptatf'., vechiul conc,:pt
tte „revoluţie neolitic:l" a [n~t puternic <.:omestat. Mai mult, studiile dimatologice recente
,,u ar'.tUt c2 în !)rimele mîlcr:ii :1.k perioadei post--glaciare::; ;,vut loc chiar o stabi!iLarc a
::c~1irnului din~aric, iar aparenrn s,1r:kire a resurselor s-ar darora, de fapr, creşterii
,lc~i-;p,,raficc în Boreal, u:u.ncnii începând atuuci să exploatc7e intensiv şî resursdc mai
- o
<.!::h rcprez,em:Ht ale mcdiduî (,,hroad sprctrum revolution" = „n:voluţia .\pectrului brg")2.
0
Înu··:1J,~v:H, c<:iihTprnl de „revoluţie neolitică" nu mai poate fi accept,n în prezent
în ţe:nsul ~trict al ~·uv:>.ntulu'.. ;ti:t:hi de ~chimbare bruscă. Dar dac:i. aYem în wdere
nrnfunddc roodificlri \°:are marche::n.ă trecere'.1 :,pre neolitic, ln comparaţie cu lentele
:chlmh:1 1 ; din pako!itic, arnnci fcnomrnul 11e apare îmr<1dev:.lr, ~ub forma unei mutatii
f.:.cnti:de, ,,rtv(-hq!nm.re". Această tran:-Jornure uu s-a !irnitar doar la domeniul eo..mo-
:nictdui, ci a avur reperuL-;iuc; radicale şi în p!anul organiz:1rii sociale, al menta!!,ăţîlor,
J \'Îctii (ulrnralt' şi spiriw.i!e. De- :1ltfel. lucrurile lrebulc priYÎte 1rn:1..nţ;1t şi în frE1eţie de
-;:fl;U ln nrc s-a produs fenomenul 1woliliz:lrii. D,Kă în Zl)ndc primare ale Orientului
Ap:·:pu.t este vorba ·tntr-:hlcY:1r d<' un rirm km al evoluţiei, torusi în zonele care :l_u.fost
ntol:tiz;ite prin audturaţie (însuşire de idei, cunoştinţe, obiceiuri, practici) sau prin
o,k,Hî:.:Jre, :icloprarea noului mod de viaţi, de către fiecare rnniunîrate „convertică", p~1are
1! priYit:1 ca o ~chimbare prnî"u:1d~'t, într-un timp rdativ 'Utrt, de~~i .:a un fel de ,,rcvol,_Hie".
F t)osibil chiar c.i.. în 1tw.:l_c emiri, adoptarea modelului neolitic s1 se fi pr,.)dus în tirnpul
lll~ei '.,'.ngure gen;::r:ttÎÎ, adie'!. un nm putea sa-şi înceapă acrivitatea ci Y,h1:'1torfcuL':_,/-<-)r,
1 H şi L.. Braidwood, ./:.\c11Mti,ms in the />l,1/n 1f.A11tiiJd,, l: Tf,c l:'-1riir•· As.•a11/.fa§ J!hrlre,, C11icag,1,
, 'JCO; R. bi·aid,\"\w<l, B Huwt, P1cl,isturit !nue,·tig,;r/1,,1, i1• thc lm1111i K11rdl,t1/l/, C:hicagn. 19(J0; J. i\ frihart,
!~ir!1e.,1 Livil!,ation.c o/'NMr t/1.>t, J\!~~N York, !96'). Idem (,:nai H1~yiik. A 1Vu1!i1hir Ji,1,•11 În Anat(}lia, Lu11Joa1,
i %'?·, ldern, 1:\-cm,a:.iom ,'lt l-/.iâÎi11, l-lL Edinbmg}1, 19'/0,
2 J_ l..i,-h;irdus ~,a., Lt I'm[(}N.cto.:1·e dl' !'Europe. Ir i1./mfithiqu1' d Le CJ;afc1J!ithiq11c mtn la Mcclite,·,--.:mt'e
,'I k Afcr R:i!tique, Pari~, 198').
JC6 PRE!STORIA ·
dar să şi-o termine ca producăt6r agricoi (o sug~stiC-în acest sens ar putea fi cunoscutul
caz al ,,îmblânzirii" eroului mesopotamian Enkidu, descris în 1:,)opeea lui Ghilgameş).
După o altă opinie (Robert Braidwood), trecerea la modul de viaţă neolitic ar fi avut
un Gil acrcr invariahl, decurgând din tendinţa spre progres a umanităţii 1• Această teză,
refle::-: al filosofi.ei vitaliste, ÎJ. mai puţin 'in calcuJ efectul imeraqiunii concrete dintre om
yi mediul înconjur,hor în difrrire perioade şi în diverse condiţii locale, aşa cum a fost, ·
de cxcmp!u, situafi3. în „Semiluna roditoare".
Pon,i:--;d d(: la accs:rc con.di ţii coocrcre şi de la derularea în timp îndelungat a ncoliriz.'lriî,
J Lws-1\:Lt:r Uciprninn ,t srablit patru Llapc ;lÎC accsLUi proccs1:
a) strategia diversificata dt' exploatare a mediului (cca 13 OOO - 10 OOO a.Chr.), cu
srdngerca cerc;i.ldor sălhnin:·, dovediră de numeroase r~niţe, frecătoare şi piese de silex
<-.::1 !ustrn (componente ale secerilor primitive cu dinţi dl~ silex, prinşi Într-un cadru de
lema s.iu din corn de animal); încrpur de sedentari7,are, prin amenajarea unor structuri
dC' locuire în gropi;
6) faza satelor natuficn,: (cca 10 OOO - 8 300 aX~hr.), cu snprafeţe locuite de până
Ia 300 m 1 , dovaJa a faptului că sedentarizarea a precedat apariţia ,1griculturii neolitice;
recoltarea ,5i stocarea cere:ci.!dm; culegăroriivJnărorî cu larg spectru alimentar;
c) apariţia phmclor cultÎvarc (grilu, ori, linte), obţinute prin sdeqie artificială (,,sindrnm
d<., domesticire"), la Jericho şi Tdl Aswad (darate în faza „Neoliticului preceramicA" din
Oricnml Apr(i~1iar: cca 8 OOO-/ 500 a,Chr.); rărirea vânatului în jurul ~ezărilor, ca urmare
;J :'t:dent,·u·i:,:::1ni, deschide c ,tl.:a spre donwstic!n:, pentrn asigurarea permanentă a necesarului
de c~1mt;
d) imhLî.nLin'a şi donKstic:irc:a anima!eloi (după 7 500 a.Chr.): controlul reproducerii
,rniHwlclor în condiţii de c~ptivitatc.
A.:c:.:,r 1nndei sublinin.zj :1.11lerioritatca cultivarii pL:rntclor prin semănat faţă de
'--knncsr-i1:irca .rnim,ildcr, rnmkiiâad ,mfel unele ÎI).terpretări îndoielnice, mai vechi, asupra
ur:01 o,lSC ck la Shanidar, Ali Ko~h sau (,~ayt)ni.i-Tepesi, care susţineau marea vechime
,1domesrîcirîi ovi--caprinelor'.'. ]),: fapt, primele ovi-caprine domestice autemice se deose-
besc de srr;\rno,5ii sălbatici prin ralia mai micJ -- rezultat al reproducerii prin sdectie
anifiriah, ceea ce nu s-a constatat în aşezările sus-mem:,ionate,
Teoria cca mai reccnt:i4 nu pune accentuf pe necesităţile economice, care ar fi dus
la inventarea modului de vîai;ă productiv, ci consideră că, de fapt, s-.u fi produs mai
întâi, p~ plan menta!, o ,-revolutie a simbolurilor", în sensul pM,tsirii vechilor ritualuri
magice ale vAnătorii şi impunerea unei noi credinţe, legată de fecunditate şi fertiîitare.
Dovada arheologică în acest sens ar repraenta-o dcsrul de numeroasde statuete de piatră,
os şi d1i;n lut ars cu !-teatopigie acct'.nrnată (de tipul celebrei „Venus din Wilkndorf'),
R. Hraid,n,c,d şi L. Braidwood, op. cit.
1
2H,-P. L;erpmann, Prob!t'mc Jer Nco/ithi,il'run,~ des A1ittehn::ennum,::;, \Viesbadcn, 1979.
3 A. C:1utin, op. ât.
4 J. C1Uvin, /',',1i.i,,mce des divinites, tMissand d,· lf1grimltttr-e. La rirn!uti1m des sym!min rm lV...J.o!ithiquf,
Paris, 1994.
NEO-ENEOLITICUL 107
care a.testă existenţa cultului Marii Zeiţe-Mam;'i a Pământului, încă de la sfârşitul
paJcolitic-ului superior. Această s~himbare d:. me~talitatc ai·, fi avut .apoi drept consecinţă
si experimentarea gradua.fa a noilor ocupaţu agncole. În tond, fond vorba şi aici de 0
„trecere'· de la o stare la alta, ea trebuia să fie însoţită de o schimbare dr. ritual, aşa cum
,uestă etnologia în asemenea cazuri. În opinia noastră, prioritatea factorîlor materiali sau
:rîrimali este o problemă a gândirii analitice a omului moder11, dar care nu exista pentru
oinul preistoric. Pentru acesta, cele două aspecte formau un tot unitar, deoarece divinîrarea
i:n pie;.en!.l în orice :icţîune a sa, în orice obiect pc care îl l~titiza 1.
Diferitele modele elaborate au darul de <l aoxmua wrnl s:m mai multe :ispi2uc ;:/,:
cnrnpkxului proces ;1J l1eolitizării, dar diver,-,itatea ::-:ituaţiilor concrete ar impune elaborarea
unui model pentru fiecare caz şi, dupl comparararea lor, să se ajungă, eventual, la
generalizarea unor scheme cu aplicabilitate mai largă.
~, Av[md în vedere el procesul neolitizării s-a desfăşurat în mai multe etape şi în diverse
zone ale Lumii Vechi (cu condiţii eco-umane diferenţiate), considerăm că, în general,
se oer îndlni trei .)ittuţii concrete:
• l. Zim.l' ak neoliticului primar, în care se descoperă pentrn prima oara, pe cale absolut
indept·ndenta, forme ale vieţii neolitice. Pentru asemenea zone, terme-nul de „neolitizare"
nu ţSle cd mai potrivit, deoarece ace~ta presupune deja existenţa unui neolitic în alră
parte, de unde este preluat modelul; ajci ar fi vorba, mai cµrând, de inventarea modului
de viată neolitic.
2. 7011e Je neolitiz.are prin dculturaţie, în care unele comunirăţi epipaleo!itice, prin
difuziunea ideilor dinspre (,entre deja neolitice, refac, ptin experienţe proprii, drumul
spre desCt'perirca tuturor atributelor vieţii neolitice. Acest proces poate să se desfasoare
până la opăt, ,1p<lrâml forme proprii de manifestare ale vieţii neolitice, sau să fie într~rupt
h-rusc, prin apariţia unor „colonişti" neolitici, care impun modelul lor pe deplin format.
3. Zcne de 11to!itiZt1re prin cokmiZllre, în care neoliticul se impune prin stabilirea într-o
z,1na a unor comunit,lţÎ deja neolitice, pornite în căutate de noi terenuri agricole, ca
urmart a suprapopulă,riî relative si a si:cătuirii solurilor din regiunile <le origine (datorită
Jn(Jdului primitiv de prelucrare a pământului, cu săpăliga şi plantatorul, pe suprafeţe
mici, în ;,i:.temul .,grădinăritului"). Aces_te comunităţi îşi adaptau cunoştinţele ,tgricole
b conJiu:le locale. Din aet:ne „focare" de DeoTiÎ:izare noile-cun,?ştinţe se r,ispândcau treptat
şi ta comunităţile epipaleolitice din pr~a)mă, care puteau să ConserYe, însă, o parte din
demcmde lor tradiţionale. Tocmai aceste sinteze, adaptate <le la caz la caz, 5Unt cauza
pentru .:arc nu se naşte o singură cultură neolitică Yeche, ci un şir de culruri, grnpuri şi
aspc-crr !c,cale, mat mult sau mai puţÎn •înrudite intre de. ,
Pe această nlrimă cale a fost neolitizată şi cea mai mare parte a bazinului mediteranean,
cuprins în cadrul marelui complex cardial (caracterizat prin ceramică decorată cu
impresiuni, realizate cu ajutorul scoicii Cardium). Deplasarea comunităţilor neolitice s-a
1
N. Crsulrscu, L:s asp,:rts sphituel et matirie/ d11m la Ilie prlhisto,·iq11e et d.ms Ws ronffpriom d.e f'm·d!fD/;;crie
p,lhi,tr,,,.,ique, în V, Cojocarn, V. Spinei (ed.), Aspect~ of Spirirual Lîfe in Somh-Easr Europr frnm Prchi;r:rv
to tbe ;\Iiddle Ages, laşi, 2004, p. 25-30, ,
'
l
i

108 PREISTORIA
făcut atât pc uscat (dîn Anatolia·, prin Peninsula Băkanîc.1, în regiunile nord-dunărene),
cât şi pt ca.le maritimă, prin deplasări succesive de-a lungul ţărmurilor Egeei, Adriaticei
şi în întreg_ bazinul apusean a1 Mediteranei. În ceea ce priveşte ritmul extinderii vieţii
ne6!îticc, muică vreme s-a acceptat~ acest fenomen s-ar fi produs treptat, încr-un proces
comînuu, dar mai plauzibilă apare teorîa, potrivit cireia această extindere s-a produs
aritmic, i11 etape de avansare, combinate cu lungi perioade de staţionare într-un teriroriu,
pân:1 la conip!ct:l. ni:'oÎitîzare a ace:.ruia (Jean Guîlainc).
Pe,1rr1- --i putea surprinde w:uă compll·xitatca sir-naţiilor din procesul de neolitizare,
arheclogia trebui,: ţJ-si :1sigme un pcm,:rncnt :,prijin îmenlis,.iplinJf, prin comnbtu;ia
etnolor;iei (~i emoarheologiei), arbcozoologiei, ,irheobotanicii, palîn1Jlogiei, paleogeografi.:i,
climatologiei, paleolingvisticii, mitologiei, istoriei religiilor şi, desigur, a metodelor moderne
fizico-chimice de prospectare şi darare a complexelor descoperire. Pc această cale s-au
obţinut deja rezulr:i.tt notabilie şi, ca orice problemă işrorică, şi cea a neolirizării necesilă
o abord:ffc globală. Acest cadru general, mai sus schiţat, îşi va g,bi aplicabiiit:ite la siruatiilc
concrett ak neolîtiz.Wi în sp:,ţiul bak,mic şi carpatic (vcri mai jos şi cap. O,ganizarea wciil!d,
rdi§,1 ;1i ,ma în epoca neo-mco!itică, unde se prezi11tă si un punct de vedf:re {larecum diferit).
N Ursu/eseu
b. Caracteristici generale
Îuceputurile şi evoluţia ecnnomiei productive. După optimul climatic, dintre 7 OOO
~i 5 OOO a.Chi-., cu o climă temperată, mai caldă decât cea actuală, a urmat o perioJdă
de climă caldă şi umedă, îmre 5 OOO şî 3 000/2 800 a.Chr. şi apoi, în continuare, una
{,aldă si 2.r~dă,
La 1&ndul !01, vegetaţia şi fauna din neo-eneolitic atestă, în gcnecal, un climat asemă­
n:Hor celui actual, cu unele variaţii în decursul acestei epoci, cum se poate constata, de
alrfrl, şi în ceea ce priveşte evoh1ţia climatului din c..1.pîtolul respectiv al acestui volum
relativ la mediu.I 113tural sî omul.
Ca ~1rmare a adaptării active la procesul produqiei sociale se explică şi activitatea
cconomîcă variată din neo-eneolitic, declanşată de procesul neolitizarii şi dezvoltar&a-
în continuare, ÎP. funqic de inovafiile tehnice, precum şî, într-o anumită măsură, şi de
mediul natural în care erau situate diferitele comunîtăţi umane.
În :Jceasră privinţă, se ştie, ocupa~iile de bază ale oamenilor din această epocă au fost
culriv;uea primifr.ră a plantelor şi creşterea animalelor domestice.
Penrru cultivarea primitivă a plantelor, ocupaţie îndeob::,te a femeilor,. exceptând
muncile mai grele, legate de defrişarea pădurilor, la care erau 1jutate şi de bărbaţi, s-au
folosit la început băţul (pbntarorul) şi apoi săpăligile şi brăzdarele de corn, precum şi
topoarele din pi8tră; trecerea spre o agricultură primitivă .se va face, în eneolitic, prin
uriliz.1rea rraqîunii animale .c;i a unui brăzdar prim.itiv.
Cu m_ijloacele acestea primitive- o.unenii cultivau grâul, orzul.şi meiu.L-păstrind rezervele
de hrană, de cereale, în vase mari de provizii şi, eventual, în grf:.nare. Lamele din silex sau
obsidian, mici şi trunchiare, pentru a fi folosite ca piese compohente ale secerilor, râşniţele
simple s! grăunţele c:irbonizare, constituie dovezi evidente relativ la cultivarea plantelor.
'-iEO·ENE(JLrllCUL 109
Prin creşterea animaleior dorm:stke (taurine, porcine, ovi-caprine), oamenii şi-au creat
,c-zervc_permanenre de hrană, ncmaidepimâ.nd atât de mult de vânătoare, ca în perioadele
.trttcrioan:: ale paleoliticului.
M;:;i târziu, către sfărşirul eneoliricu!ui, odată cu intensificarea creşterii animalelor
,.bmcstice. inclusiv a caluh:î, cue a fosr acum domesticit, şi a folos{r!i plugului primitiv
CH tracriunc animală, cum o ;,rest:i br:lzdarde de corn de cerb din unde aşez.:'tri eneolicice
1\',"- :ud Dol1' Truseşri, .iud. Botoşani s,a.), b:irharli au lnîocuit, înccrul cu încetu!,
,1 . . ,,.,., . , '
1
:nunca f·(·rncilor în agricu!tur:", .:TcîndtHC în :acest fd premisele trccciii c:.'irîe :·d:1ţii
~,·,ci;d--econornîcc de lÎf.l kd.
în : 1 fa 1 ă de cultivarea primitivă a plamdot si nqrerea vitelor, o;i_mcnii din neo-eneo!iric
S••aU mai ocupat, în secundar, cu pescuitul şi vânarul, culesul, precum şi cu Jifcri~e
meşteşuguri casni<.:e, necunoscute anterior, ca olăritul, care a căpătat acum o mare
dezvoltare, rd]ectată în varie r:1ţea !-Ormclor dţ vase şi bogJ.(Îa motivelor decorative. La
acestea ~c ctdaug;1 prnduq:i:.1 S})Orită de nnelte şi arme de silex, piatră, os, corn şi lut ars,
wrsul, rcsurnl, precum ~i confectionarca mijloacdor de uansporc (monoxile, sănii).
În ceea ce privesre uneltele si armele, re
lâng;i. piesde din si!ex, care, în fond, cominuau
f,1 tm;~ şî tehnica ;icelora r,1;1i vechi din pak:oliric, °'e întâlnesc J.cum şi altele, din obidîan
şi îndwsebi din piatră, ultimele perfoqionate şi mai eficacC, prin folosirea tehnicilor
şlefuitului şi a perfonţîei. În :iceastă privinţă, se remarcă numeroasele topoare din piatră
¾ldl 1 ită, ntTcrforate şi perforare, utilizate ar!n la defrişarea pădurilor, în vederea obţinerii
dt terenuri necesare cultiv!lrii phE1telor, de sila tăierea cop,Kilor ~i prelucrarea lemnclcr,
îndeos<.:b1 1wntru construqia iocrnnţelor.
.Î11ctputin-ilR şi dezvolta1w1 metalurgiei armnei. T otcthnă, a avut loc acum şi apariţia
mci:du.rgiei, ;nestat;\ prin undtc, anne şi obiecte de podoabă din cupru, metal, care, sub
!Oim:\ nativ:"\ ~au rcdw, din minereuri oxidice şi sulfidice (in acest din urmă c;rz. cor.i;-Îllând
1
rn.1\ multe impurîrJţî), :1 foq fi1losit cu predilcqie de ,:on,unităi,ile cncolitice .
I kscoperirea proprietăţilor acestui rnet:d {relativ mc,,tle, ddf şi trainic şi extensihi!),
:.l f~1lu~irca lui au înscff:nat un :mir in;portant î11 procesul \-,,forifi!:ăriî resurselor n:J.tura!e.
Î!~ ,tc:c:a;;r;1 privinţâ, reducerea cuprului din minereu a în.semnat un pas hocldtor în
du:m:!iiul metalurgiei cuprului, pu.Yîn legfitură_ atât cu perfrq·ionarea undtdor din pialră,
;_;Ît şi cu :chnica arderii ccf.:unicii în cuptoare la o tCmperacur:l înaltă, între 700° şi 1 05WC.
Prntru (ibţ;nerea cuprului din minereu era necesară o tempnatură mai joasă, între 700°
si 800<'C, i.u pu1tru topirea ntprnlui pur una mai ridii:ara, de 1 085'{~.
Din pun...:t d{· vedere tdmic, prelucrarea cuprului prezenta unele dezavantaje, datorită
,·,nacterisricîlor 1~1erc1.lului 5i a dificultăţii de a se obţin..: rernper3nirn de 1 085°C peinru
tnpin·:. în ace1stă privinţ3) unele din dezavantajele prelucr.lrii cuprului au fost înhrurare,
în tTeo!ii:ic şî :tpoi la înctputurile ,:pocii bromului, prin pro,xntuî mic de arsenic din cupru,
1 I. '.'\cstor, Ampm ÎYU'iptmttilot m,,r.,lm:~iâ arilmci şj h:"1JI/Zt1lui în R,P,R., în Studii şi referate' pri\·ind
,- rwi:i Rorn:înici, L 8;J<:u1e\li. l '/A. p. li9•-54; M. ,Pcncscn-Dimbwîc1, L1 mt'tdlurgit du l"·onu th1-z Ies
Tf,,.,;;·e_, d.· frJpacc /'aljMto-d,mubi,,11. în Actes du II" ~yrnpo,îum d,: rl11:,,-ulo5:,ic. Rome, 12,.-1 5 m>\"cnibre
l 979, [Roma, l 9H0], f· 29•-41.. I. :\for,:s, Met:tfmgJ1t am mei in 1·1tl'•-mt•c/;t;mJ di•: R11•11/ir:ia, Suceava, :20{)2.
110 PREISTORIA
a/-hr în unele minereiiri, care, mai t.î17ju, ::m fost intenţionat căutate, obţinându-se aşa--zisele
bronzuri arsei1izat~, caracterizate atâ! prin creşterea durităţii, cât şi prin sc..1derea pullctului
de topire la 900°C şi o m:U mare fluidirnte, ceea ce a permis turnarea acestui metal în forme.
[v1ccaluigia propriu-zisă. a cuprului a fost atestară cel mai devreme în Oriţntul Apropiat
şi Mijlociu, unde începuturile topirii minereurilor de cupru datează din mileniul al Vll-lea
a.Chr. şi turnarea cuprului ropit informe din mileniul al Vl-ka, datorită comunităţilor
inovatoare din aceste părţi ale Asiei, i'n compar,1ţie cu acelea mai corn;ervarnarc ale Europei,
Fn:cun1 şi n:\utselor de n~atcr.li prime, m:i.i abunde1~te în zonă.
În ceea i:1: pfr.qtc sp:lţ\-d duni:n:ano-p1mri,:, cupru! '.l Cost cunoscur :iici încă de b
s(~lrşicul neoliticului timpuriu şi din cd dC?.voltat, în vremea culturilor Criş, Vinta şi
Boian (faz.a Bolintineani1). aproximativ în mileniu! al V-lea a.Chr., sub formă de unelte
şi ohiccte mici de podoabă, lucrate, probabil, prin tehnica ciocănirii.
După aceste începumri modeste, în leg:itură poate şi cu unc.!e impulrnri prin prospec-
to1 i; din lumea chakoliticu!ui egeo-anarolian, în căutare de materie primă, în eneolitic
s-a intensificat cunoaştere.-1 şi folosire.a aramei, producându-se pentru prima dată „unelte
grele" de aramă (ropoarc-dălţi, topoarC··CÎocane şi topoare cu răisurilC' dispuse în cruciş),
rtlrnate mai ales în tipare moaov:1lve, poate, în unele cazuri, şi bivalve, ceea ce a reprezentat
un progres, în urma condiţiilor de de:-:voltan;: locală, precum şi a legăturilor cu centrele
nrni înaintate din sud. Este izbiror numărul marc de topoare ~î sccuri de aramă din aceastâ
·;reme, provenite din descoperiri izobte şi dcpo:~irc şi mai rar din aşezări şi mormJme,
inch:os(:bi din ariik culturilor t':neolirice târzii ~ Gumdnip, Sălcuţ'a, Tiszapolgâr
(Rern:î.neşri), Bodwgkeri;-s:m'u \Gome.şti) şi Cticuteni - foră îndoială în legătură cu
cxploat:irile locale de cupru din Transilvania şi Oltenia, precum şi, în parte, de la sud
rl~ Dun:'l.n:, unde sunt: cunoscute minele de cupm de h Rudna Glava din Serbia şi de
la Aibunar (Jvfa!ka Ve1eja) din Bl!lgaria, ultimele fiind considerate cele mai vechi din
Europa. E~re de crnut că nu to;nc accsre piese să Fi fost folosire ca unelte, multe (după
nnii ctrccrătoâ chiar majoritatea) pt,t.lnd avea şi o alră semnifica\Îe, ca acumulări de
vai oare ,5i, prin acea.su, ca simboluri aic pureriî sau chiar ca arme. Lă acestea se adaugă
şi alte piese de cupru, ca de exemplu drllgc de undiţă, sule, ace, pumnale, pandantive,
bnlţ/i1i d1scnn ş.a., <lin descopciiri izoL1te sau uneori din mici depozite, cum este cazuJ
acelora din .:ultura Cucureni, de la Hăbăşeşti, jud. Iasi, Brad-Roman şi Ariuşd,
jud. Covasna sau din depozite mai mari, ca acdea cu 343 de unelte şî obiecte de podo~bă
din cultura Precucute:ni (faza a III-a) de la Cărbuna (Republica Moldova). La rândul
lor, formdc simple de turnat pe:mrn topoare din aşezarea culturii Gunu.•lniţa de la
Căscioarele (jud. Ilfov) constituie doYada că arama a fost topită şi prelucrată în cuprinsul
aşez;lrÎÎ, pi.:-scle rezulta.te fiind apoi finisate prin şlefuire şi cioc.tnire 1•
1mr-o etapă mJj târzie a eneolii-icu!ui, corespnnzătoarc fazelor Cuc;utenî A-B şi B, Sălcuţa
rârzic .5i eneoliticului finaJ din Tfansilv.rnia, a scăzut produqîa de obiecte de aramă, ceea
ce corc~punde în Muntenia cu ptitnmderea purtătorilor culturii Canavoda [ din zona
nord•·pomici. În continuare, aceasra diminuare în domeniul metaimgi('i aramei s-a constatat
şi în perioada de trecere la epoca bronzului.
l A. Vulpe, Die ,hte und Bei!.e in Rumii.nien, II. MUnch~n, l 975.
NEO~ENEOUTICUL 111
Asezări, locuinţe. A...şezările neo-eneolitice, la început mai mici şi apoi mai mari,
instaÎate pe locuri joase sau dominante şi concentrate, de obicei, pe văile apelor, unde
aveau condiţii mai favorabîle de dezvoltare, erau mai numeroase şi mai populate decât
taberele paleolitice sau mezolitice de vânători şi pescari, dovedind un sedentarism din
ce în ce mai accentuat şi o cre5tere a populaţiei. În câmpia de la nord de Dunăre şi în
Dobrogea, ca şi în Balcani şi în Orientul Apropiat, în afară de aşezările deschise de pe
rer;i,se, erau şi altele în legătură cu terasdc (popine) sau desprinse de acestea (insule),
sub formă de movile artificiale, rnnosctllC rnb denumirea de tell (cuvânt ar;1.b pec1tru
movilă) şi constimîte prin suprapuneri de rcsllll i succesive de locuire cm:, în Cunqic de
caracteristicile lor, ajungeau în Dobrogea până la 15 m Înălţime:
Apariţia şi dezvoltarea acestor aşezări neo-eneolitice, din care unele erau fortificare
cu şanţuri de apărare, palisade şi valuri în părtîle accesibile, au depins de stadiu] de
dezvoltare econo"fnÎcă şi socială a comunităţilor respective, precum şi de mediul natural
în care erau situate. În această privinţă, a existat chiar o ierarhizare a aşezărilor, în jurul
unora principale gravitând altele secundare. ,
Locuinţele din cuprinsul acestor aşezări au fost la început mai ales bordeie şi apoi
au p1Ydominat locuinţele de suprafaţă, de formă rectangulară, cu una şau mai multe
încjperi şi chiar cu etaj. Acc,;teil din urmă aveau podina din pământ bătătorit sau din
phiformă de lemne despicate şi lutuite. Cerceta.rea în .întregime sau în parte a unor
~,~cmenea aşe?.ări din vremea culturilor VinCa şi Banatului de la Parţa (jud. Timiş) , a
1
culturii P1\~cucureni de la Târpeşti (jud. Nt'.amţ}2, a culturii Cucuteni de la Hăbăşeşti
(jud. ia.şi)J şi Truşeşti (jud. Botoşani) 4 şi a culrurii Gumdniţa de la Radovanu (jud. Ufov)S,
pren1m şi investigaţiile, de o mai mare sau mai mică amploare, din alte aşezări
nco•-e1wolitice din spaţiul carparn-dunărean, au permis reconstituiri privitoare la structura
:h·cstor lon1in1e, uneori cu etaj, cât şi la amenajările din interiorul lor. De asemenea, în
cadrul aşezMilor cercetate în întregime, S•·a putut stabili şi dispoziţia locuinţelor în cuprinsul
lor, fiind edificatoare în aCeastă pri"Vinţă planurile aţe?...ărilor culturii Cucuteni de la
thb1şe$ti şi T ruşeşti.
Jfanifestii.ri ale vieţii spirituale. În neo-•eneoiiric viaţa spirituală a comunităţilor
'll11CllCşti sţ caracterizează, cum se arată în mod Jeraliat mai departe (p. 169), prin bogăţia
:.i varietate,l :·eperrnriului de motive de-corntive ale ceramicii, cu semnificaţie artistică,
dar şi map-.În)--rdigiosă, în legătură cu cultul fecundităţii şi al fertilităţii. De asemenea,
în lcg;HurJ cu acest cult este şi plastica antropomorfa şi zoomorfa din lut <1.rs, os şi marmură,
ilustrcne prin unele pie~e de o deosebită valoare artistică, cum este de exemplu cek:bra
1 Ch Lu~uovici, FL Dra.şoYcan, Zoia tvfaxim, J>arţn, voi. l.l-2, Timişo.ira, 2001.
) S. J\Li.rin1·scu-Bâku, Târpe~ti: From Pre-histmy r.o Hiswry in Eastem Roma11ia, în B1\RlntSer 107, Oxford,
l98L
5 VI. Dumînescu ş,ă., Hăhifyeşti, Bucureşti, 19)4.
1 i\1. Pem;scu-Dîmboviţa p .. , Tr11$CŞti. Monografie arhmlogic.'i., Bucurq,ti-faşi, 1999.
" E. Comşa, Complexul neolitic de /,a &dovmw, Călăraşi, 1990.
 PREISTORIA
112
statuNă din li.tt, cllhoscută ·sub denumirea de „Cândh:orul" de la Cernavoda. La acestea
se adaugă sceprrele din piatră în formă de capete de animale, unele obiecte de cult şi
complexe de caracter magico-religios, acestea din urmă atestare îndeosebi la Parţa,
Căscioarde, Truşqti, Poduri, I:.aîia ş.a,-
În privinţa rirului funerar, au apărut acum primele necropole cu morminte de
inhurna•ie şi chiar de incineraţie, dintre care un loc apar-re îl ocupă a.cdea de inhumatie
de la Ce::mîca-Bucureşti (faza Bolîntineanu a cul_turii Boian), Ccrnavoda (culrura
Ifarn:.rngi:1) ?i Br:l.ilii:-:1 (cultma Ccnnvoda I), preu1m şi nncl:: nwr,r1int·e de im:i11cr:1ţi(·
de la Gur2 Baciului (grupele Gur,1 Baciului-Cârce:i) şi Suplacu de Bardu.
Legăturile ci, zonele vecine şi ,nai îndepărtate ak Europei fi Orientului Apropiat.
Populatii!e neo-eneolitice din spaţiul ca.rparo-dunărean, aflate într-o zonă de interferentâ
a culturilor neo-encolirice, nu s<i.u mulwmît dn:ir sâ primească, în mod pasiv, elemente
de cu!rur:i materială. şi Je viaţă spiri.tuaLi din sud-estul, centrul şi estul Europei, pe care
s.l k trnmrnită apoi mai departe, ci, dimpotrivă, au asimilat în mod creator aceste elemente,
ajungir.d la dezvoltări ÎoGti.:, specifice şi originale.
În ceea ce priveşte legături.le cu lumea sudică, egeo-mediteraneană, sunt semnificative
de,scoperirile înrudire cn cde de tip Protosesklo de ia Cârcea din Olrenia, Gura Baciuiui"
şi Orna Sibiului din Transilvania, cu implicaţii în evoluţia neoliticului timpuriu din
sud-estul şi centrnl Europei.
Din acest „trunchi" vechi neolitic egeo-microasiatic s--a11 rnnsrituit, timp de dreva
milenii, în neo-cueolitirnl din spaţiul carpato-dunârean, ma.i multe complexe culturale
Înrudite, în condiţiile unor legături de ordin cultural sau etno-culrural cu sud-estul, precum
şi, în parte, ..::u centrul Europei - cultura ceramicii liniare cu capete de note mm.it:ale;
Ti.szapolg:lr (Româneştî); Bodrogkeresznir (Gorneşri) - şi cu estul conrinentu!ui -
cultura Tripolie şi cele ale triburilor din stepele nord-pontice.
Mai mult înd:., «semenea legături au existat în neo-en\~olitic şi cu culturi din teritoriile
mai lndep.ărrate a.le Orienmlui Apropiat şi chiar Mijlociu, cum o arestă, printre altele,
ceramica fin canelată a culturilor Yinfa, Dudeşri şi Hamangia, sanctuarul de la P:1rp,
semrie ~imbolice de la Tăn:ăria (jud. Alba) şi din alte localităţi, puse de descoperitori
pe stama cu!turîi VinC:a şi considerate ca un început de scriere pictografică, plastica
antropomorfa a culturii Hamangia etc.
Periodizarea şi cronologi.a relativă şi absolutiţ În volumul de faţă, epoca pietrei
şlefuite (m:oliticul) poartă aici denumirea mai modernă ~i mai corcspu1,rdtoarc:
procesdor cc au dettrminat evoluţia omului, cca de epocă neo-cneolitică. Termenul
implic~ şi c;unoaşterea cupm1uî încă de la începuturi, deşi utilizarea pe scară mai larg?,
se m;mifostă abia în ultima etapă: eneoliticul (termenul derivă de la adjecrivul latin
aenew•- de aramă; se utilizea;:a şi denumirea dţ chalkolithic, de la grecescul xa),x~
-- aramă). Periodizarea :;.cestei epoci, adoptate aid, -cuprinde erei perioade principale:
neoliticui timpuriu, neoliticul dez-voltat (sau târziu) şi ene0~iticul; acesta din urmă estt'
de obicei, împărţit în eneoliticul vechi si cel dezvoltat. Respectiv, dt{pă o primă perioadă
NEO-ENEOLITICUL l l3
arrîbuită pt0toneoliticului (Schela C!adovei), s-au deosebit, în continuare, pe baza
caracteristicilor culturilor ueo-eneolirice, trei mari perioade, n:.specriv neoliticul timpuriu
(culturile Gura Baciului-Cârcea, Scarfrvo-Criş, Ciumeşti-Pişcolţ), dezvoltat (cultura
ceramicii. liniare, Vinta timpurie, Lumea -Nouă, Dudesti, Hamangia incipientă) şi
rnt'otiricul, subîmpărţit în dorn! perioade: eneoliticu[ timpuriu (culturile VinCa rârzie,
Boian, V:1d,1stra, Hamangia, Turdaş, klod, Tisa, Suplac, Srnicani-Aldeni, Precucutcni)
Şi cnco!iricul dcL\'oltat (culrmilc Gurndnii;a, Sc1ki1r;a, Pnrcşri, Curntcni-Arîuşd--rripol(c,
['i\npnlt,:îr, Bndror,kcrnn/r, Ccrn;lV(Hh I şi Dccea Mureşului). În ceea ce pfÎ','C$\C
sp,1ţiul p.lrii noastre nu este i,1<.fo..::.uă Jenumirca <le „epoc;a aramei", fi)losir.l uneori pcntrn
Furopa CcntraLl, întrucât ea nu corespunde isrorîc :şi crgoiogic pentru acest spaţiu şi,
Yn plus, lipsesc caracterele proprii unei epoci pentru a purea fi desemnată ca arare (vezi
;;Î cap. 111, p. 222).
Ordinea în care s--,1u succedat culrnrile din i:..d~ erei mari perioad~ ale
neo•-cncolîricului se <;prijînă pe datele metodelor clasice pennu dererrninarea
cronologiei relative, respectiv tipologică, :.Gatigrafică, comparaLiva si canografică (s=rn
ciwrlll-lgic<l), care permit s:t::ibîlirea de rc:tlţîi cronologice Intre· anumîre culmrî, nu însă
5i danrea lor absoluta. În sprijinul acesteia din urmă, pe lângă coniactele culrnr~1lc
sm piesele de import, an.:.tc în 1,,edere bc:1 mai de mu!t, se utilizează acmalmenre, în
mod curcm, metode modeme din domeniul şriînţdor fizico--chimice şi ;Je narnrii,
rc'.>peuiv metoda d,narîi cu udioc1rbon :şi dendrocrnnologia (ve1i mai jos cap. III,
iimirde dt precizie a acestor metode). Alte procedee, precum termoluminisce1.1\a, se
,d1J deocamdată în stadiu de experiment.
Astfel, în ceea ce privc,?te cronologia absolută a neo-eneoliticului, darde obţinu:e prin
WC'toda r;1diocarhon (1 4C) sunt astăzi acceptare de cei mai mulţi, i"n ciuda unui procent
de :1proxîmatie, dawr,H diferiţilor factori şi a imperfeeţî1.milor de ordin tehnic. În ceea
c-:: prÎW:'Şt<:' metoda rad1ocar60n, st: cuvine precizat dl doar datelm obţinute prin procedeul
„u1librare" ii se poate a(or<la lncrcdcre; aceasta esre opinia foîcienilor, singuni cornperenţi
~;1 decidi.l în acest domeniu. A. Vulpe (v. şi .:ap. Ul, p. 213-2 l 4) a facur această precizare,
deoarece u.nii arheologi cominuj să citeze şi valori cronologice necalibrate. Difcrtnţa
_csk <le :t. 1 OOO de ani. Prin urmare, pe baza dacelor 14 C calibrare, epoca neo-enecliti,:ă
~(' cuprinde între cca 6 600 şi cca 3 800/3 700 a.Chr'., nu mai târziu de J: 3 500, d.nd
p11tcm admire, convenţional. că începe o epocă nouă, cea a bronzului. În cele ce U:'mează,
cLv.w:a perio..-tdelot neo-eneoliticului este formulată în v1lori cronologice obţinute prin
date He ctlihra1e (nt)tate <l11p:l o convenţie internaţional:ă CAL B.C.), corespumJnd
anilor c.dcndaristi,:.:i a.ChL
Trebuie, de a,:;emCne:1, m,::nţionat că marca varietate a giupurilor culturale rnanifc3te
pe :oaia durata neo-·eneo!iticului carpato-dunărt~an se lntenH.:Î.lză, în prirlcip,11, pe
diverisir;nea rormdor şi :,tiluritor de decor ale ceramicii, cc caraGerizeazâ fiecare cultură
sau facies culrural în parte. Frecventd<Z schim.bări şi prefaceri ale acestor aspecte ,1le
culturii ma.teriale pot fl, Jn multe cawrî, re-rnltatul unei din:rn1ici a comunir:1~ilor,
im.pl-id.nd mişcări de populaţie dt: ia o :wnă la aha şi asimiL:iri ale localnicilor de drre
114 PRElSTORlA
noii veniţi . .ţ:Jar, tot aşa, aceste fenomene !>C f)or· explica şi prin interferenţe ale
influenţelor culturale, provenite Jin diverse direqii. În orîce caz, aspectul frământat
:ii evoluţiei „culturilor" neo-eneoliticc nu reflectă. doar stări conflictuale, care ar constitui
,,istoria" acc~tei epod, ci mai degrabă fenomene arheologice, a căror explicaţie se poate
obţine 111.ai lesne prin intermediu! antropologiei cufturale şi sociale decât prin concepte
istoricizantc:. Despre aceste aspecte va fi vorba mai pe larg în subcapirnlul Organiwrea
wcir1l,1, rel,:c/a şi arta.
Cu ;nw: :secstc multiple !cg:llmi, clilt·1!/'ilc OCl) encoliri(x din spaţiul carpato--dun).rean
au evoluat în mod deosebit, în ,condiţiile locale ale accsmi sp;:iţiu, remamlndtHt: prin «numire
rnlsături proprii, originale, ale culturii matcria..le şi ale vieţii spirituale, datorită cărora unele
pot fi considera.te printre cde mai înaintare civilizaţii ale Europei din această vreme.
li;f. Petrcscu-Dîmboviţa
c. Începuturile neoliticului pe teritoriul României
Sub impulsul ·deScoptrirîlor neolitice acerarnice efecn:ate hi Ana1olia, spre sflîrşitul
·rnilor '50 a început să se pună cu insistenţă proLlema existen\-eÎ u11ei a,;;emenea forme
foarte drripurii de viaţă neoli1icl pentru o mare partt: .i Europei Je sud-est, inclusiv pentru
Ro1n.înia. Deswperirik lui Vladimir !v1ilojCiC în Thessalia (i'nJ,~oscbi ia Aigissa) păreau
s.'i confinae, peutru Bakani, o schem,1 de evoluţie similară u1 cea anawliană: de la urme
de viap ncolitil°'ă aceramică (doar cu resturi de animale domestice şi <le plante cultivatt:)
la UJ) neolitic cu ceramică menocromă şi ,tpoi la unul pe deplin crîst<dizat, cu ceramică
piClată sau cu Jecor fmpresso:. îns;1, majorit.1tea descoperirilor aduse în discuţie provcne,m
din pe~teri s:iu din ~ezări deschise situate în :wn<2 montane (unde Jepuneriie foarte subi;iri
favorizau amestecul de materiale din epoci diferite) şi se bazau, ;iproal)e în exclusivitate,
pe tipologia unor piese de silex, fară a fi însoţite de an:ili·.!:.e detaliatt: ale materialului
osteologic şi paleobotanic. Astfd, în jurul anilor '60, au f<!st invocate, în acest sens, o
serie de descoperiri din ţara noastră, pn.:cum n:le de !i13ăile Hercul.anţ, Cremcnra, Lapoş,
Ceahlău-Dârţu, Erbiceni, Ciumcşti, Târguşor•-Peştera La Adam ş.a., dar analiza detaliată
a acestora, întreprinsă în<lrnscbi de \/JaJimir D~mitrescu, a scos în evîdenţ'ă posibilitatea
redusă sau chiar imposibilitatea ,HribFirii ior unui neolitic foarte timpuriu (accfamic sau
Cil ceramică primitivă monocrom3)\
De altfel, e:hiar şi pentru Grecia, rez.ultatdc mai vechi rcftriroarc. la existenţa unui
neolitic aceramic sunt puse la îndoi1d;)_ de cercetări!..: mai noi, avându-se în vedere, pe
1 D. TierC!u, Chrcnol.(}g;ie relll/f!e du n/olitl;iqru: du iJas-Dmiub!' ,i !a l11w1Crc d,•; nma.•t/11:s fbui!/r.1 fiiiw
en Roumani!', în L'Europc a :a find, l'âge <le la pk-rre, Prague, 1961. p. iOi-12-4
2 V!. Dumitrescu, Cu privire la ov,: mai wche m/rr,rll nfoLiticJ diii R,widni,1, in SCJV 21, 1970, 2,
p. 187-200.
NEO· ENEOLITICUL 11)
de o parte, suprafeţele extrem de limitate explorate în aceste niveluri vechi, şi pe de aha,
posibilitatea amestecului de materiale saa scpar:m;a lor subiectivă 1•
De o atenţie deosebiră s-au bucurat, începând din jurul anilor '70, descOperirile
încadrate în cultura Schela C!adovei (numitâ asrfcl după o localitate înglobată in municipiul
Turnu Severin), efectuate în timpul lucrărilor de salvare prilejuite de comtruirea
hidrocentralei Porţile de Fier1. Ele formează o unitate culturală, împreună cu descoperirile
6imil.ue de tip Lepenski Vir, de pe malul sârbesc al Dunării, tot în secrorul Porţilor de
Fier. Această cultură a aparrinut un!-Jr cornunîr,lţÎ de pescari/vân:ltori ~i culegirnri de: h
:.Lî„şiud cpipalco!iticului (mileniul al Vll--1ca aX]1r.), care se ad::iprascr-1, pC'dCct condi, !:;r
l'cologice din microzona Clisurii, exploatând. inrensiv resursele locale. Această asigurare
lernicioasă a mijloacelor de subzistenţă a condus la o sedentarizare accentuată, atestată
prin exi~tenţa unor locuinţe stabile, cu temelii de piatră şi cu vetre. DescoperitoruJ acesrei
;:ulmri, Vasile Boroneanţ, şi-a pus problema existenţei unor tendinţe de neolitiz.are la
aceste comunităţÎ, dar argumentele invocate sunt interpretabile. A..Stfel, singurul animai
domestic existent, câinele, era un auxiliar al omului la vânătoare, iar nu o sursă de hrană;
polenul plantelor de tip Cerea.fia nu atestă, în mod cert, că este vorba de specii cultivare
sau doar de exemplare sălbatice recoltate; săpăligile din corn de cerb, cu vârful şlefuit şi
cu perforaţie pentru coadă, utilizate, eventual, pentru aF.îharea pământului (ca plantatoare),
puteau servi, la fel de bine, ca scormonitoare pemru recoltarea rădăcinilor şi a tuberculilor
comestibili; la fel, şi râşniţele primitive de piatră puteau servi la măcinatul boabelor,
pi ove nite fie de la plante doar recoltate, fie de la cele evemual cultivare.
Aşa cum arată şî datările radiocarbon, această cultură, măcar spre finalul ei, a putut
fi contemporană cu primele comunităţi neolitice pătrunse în zonă, ceea cc ar explica
cvcntuafa adoptare a unor aspecte de viară neolitică. Oricum, evoluţia comunităţilor de
t;p Scheia Cladovei-Lepenski Vira fost întreruptă, se pare în mod brusc, prin apariţia
grupurilor neolitice cu cer:m1Îcă de tip Gura Baciului-Cârcea. Toate staţiunile acestei
culturi sfârşesc prin distrugeri ,;iolente, iar două din cele 36 de. schelete descoperite în
aşezarea eponimă prezentau urme de moarte violentă, rnuzată de vârfuri de săgeţi, Oiea
c, prC'supunea existenţa unor lupte cu o populaţie străină. Este posibil ca unii indivizi
ai comunităţilor Schela Cladoveî să fi fost integraţi în comunităţile noilor veniţi,
de-plasându-se cu aceştia spre nord. Aşa s-ar explica prezenţa în aşezarea neolitică foarte
timpurie de la Gura Baciului (Lî.ngă Cluj) a unor capete de piatră, sculptare în manieră
Lcpenskî Vir, precum şi existenţa, în mormintele descoperire aici, pe lângă exemplare
de tip mediteranean (care formea11i majoritarea), şi a unor schelete iwlate, de rip
protoeuropoid, reprezentând vechea populaţie lot~ală 3 •
ir Lichardus ş.a., op, cit.; H. Parzinger, Studien zur Chroiw0gie und Kulmrgeschichte der Jrmgst-ein-,
K1,pfa- und Friihhronzeait z.wischen K,irpaten und 1'fi1tlerm l~wr/15, I-II, Mainz am Rhcin, 1993.
·' \". Boroneanţ, Recherches archlol1)giq1m sur /.,1 mlture SdJela C!.adm1ei dt_, la zone dr.s Porte; ·de Fer, în
Daci;1 N.S. li, 1973, p. 9-39; ldem, Paliolithi'qur mplrifur et lpipali!olithique dans l1 zonr dr.< I'orreJ de
Frr, Bucureşti, 2000.
3 N. Vlassa, Cea mai veche faza a complexului m/.tural St,p'f:rw-Criş în România, în AMN 9, J 9i2, p. 7-28;
Gh. L.1,~rovicî, Z. Ma)l:im, Gura Baciului, Cluj, 1995.
 116 PREISTORIA
Noi!~ cercetări de S,:heh Ciadove! (reittate dirÎ 198-2) au pus în evidenţă un orizont
l.1
neolitic ~impuriu, asemănător tipului Proto-Sesklo din Thessalia, cu ceramică pictată, care
suprap1;nea direct ultima e:tapă a locuirii epipaîeolicice, confirmând ascfd faptul că grupul
cuitwal Schela Ciad.ovei îşi încheie cvolu~ia b venirea primelor cumunităţi ncolitict.:" din
zonă.
O situaţie oare..:um s!rnîhră c.;: cea din regiunea Porţilor de Fier a apărut pc Nistru,
în 7f)lla Soroca, unde Vsevolod Markevicî a pus În• evidenţi CA-;srenţa unei populaţii
scdcnt:lic, ,.:arc n-:i:ia tn b,_,,inţc :> i:'Jnc;k .5i ·.~i ;i~!i11c1 hr:ma prin pcsc1 tilivânat şi rccnl t:ir,
dar cre~tC:<l probabil şi anit:.1ale domescicc (bovine si ovi-caprine), far,i a avea Însă ceramidi 1.
Datele radiocarbon plasează acest orizonr, ca şi în cazul Schda Cladovei, pe la mijlocul
milenilllui :U V11-iea a.Chr., deci într• o perioadă în c.1re aceste comunităţi epipaleolirice
ar fi putut fi influenţate de primde pătrunderi ncoliti('e l:n zonă. Şi aici, locuirea aceramică
este suprap!..l.Să de un orizont neoiîtic cu ceramică, dar datările 14C arată un irnerval de
cel puţin 500 de auî Ît1tre cdc douii secvenţe, ceea ce pledează împotriva unei continuităţi
pe linia ncolifrr..ă..rii, între cde două orizonturi culturale.
Prin urmare, în momentul de fap nu avem nicăieri arestat pe teritoriul României
(după cum nici în întreaga Europă de sud-est) un oriwnt neolitic aceramic, de felul celui
fXÎsceHt ln Anatolia şi 1.tYan.t, deşi unele tendinţe spre o viaţă sedentară se pot scsiz":.t,
prin crc::t.:rt:a capacităţii grupurilo1 epipaleolitice de a se adapta c:ît mai bine mediului
înconjun1tor, exploatându-i intensiv resursele. Dar, aceste tendinţe nu au m.ai ajuns b
rnaturiz:1re deplin:1, la formarea unui neolitic pe ba1,e locah.:.
În aceste condiţii, neolitiz.uea s-2. produs pe reritoriul Rc•miinid, ca şi în regiunile
învccin:i.te, printr-nn impuls uman şi de civili1...1.ţie, vcnir din lumea Asiei Anterioare,
care adu...:ea aici un nevlitic p{; deplin constituit, în toate componentele sale principale.
Pe de alră parte. dad:i. pe!1tru unde _zone din"lhlcani, cum ;lf fi norJul Greciei (Sesklo,
Argiss1 ş.J..), T urc:ia. ett.ropean/i.. (Hoca C'..eşmt: IV, Y1rimburgaz V) sau Bulg3Iia (Poljanica)1,
există urH:le indicirpemru existenţa unui orizont sporadic foarte timpuriu cu ceramică
monocromă (similar cu cultura fikiEcpe din nord-vestul Tutciei anat0liene), în schimb,
pcntrn regiunile nord-dunărene, <l-ar ,5i pentru cea mai mare parce a Balcanilor, evoluţia
neolirir:uh!i începe cu etapa imediat următoare, cjl.racrerizată prin ceramică pictată, cu
analogii în neoliticul târz_iu din Anatolia. -·-
d. Neoliticul timpuriu
Neu!itî.::ul timpuriu (cca 6 G00-~5 500 a.Chr.) (fig. 8) cunoasce două orizontun
succesi-vc, care an dar naştere la două ripuri cultur:tie diferite, dar cu legături de ordin
1
V. I. Markevici, Bugo~dnestrov.<kaj.i Jnil'tura na teritorii Moid1wii, C_h!şinătt, 1974 ..
2
M. Ozdogan, Neolirhic C'uifttres ofNorthwestern T11rkey. A general apprai.wl of the evidmce mid som,'
consideratwm, în Neo!ithic of So1J.theastern E_urope anJ 1cş Nea.r Elstem Com11;ctîons, Budap<.cst, l 989,
.p. 20 l -21 5; H. Todorova, 71;" Neolithic, Eneolithic and TnmsitiOnai I'etiod in Bulgari,m Preh/srmy, în
D.W.Bailcy, l. P,mayotov (ed.), Prehistoric Bulgaria. Madison Wisconsin, 1995, p. 79-98.
'<EO.·ENEOLIT!CUL l 17
gen1:tîc înm: de. Cel dintâi se darorează primelor comunităţi neolitice 01 ceramică sr:ibiiite
în wna b~kano··c~rpa~ic?: pe reri,toriu.l Rom_âniei manifestându- se sub forma grup1.dui
cultura! C.,.ura R1c1·u·l·ll!-Carce~. Cd de-al d~nlea reflectă procesul de adaptare a acestor
comunttăp la <.:ondiţ·ule locale, inclusiv sinteza cu grupurile epipaleolitice autohtone, Acest
fenomen a dar na:;,rcre culturii ·~tarCevo-Criş.
Grupul G~r~ B~1ciul11i-C2;.·cea (fig. 9, pi. 2) ~e înrndcşrc înde:-tproa.pe cu O s..::rie Je
a!rc dc~copenn thn n tlc_;mi, precum Donja Branjevina, Lcpcnski Yir (.Serhi,1),
.'\n/;lvgovd, VrSnlk (/Vfon don\a), Cc,dcihic;t, Krcmlkovcî, ( ::iL1hnik, Sbrina, Ko\':,c", ._,,)
sa. {Bulgaria), încadrate n:cent Jc Juraj Pavlik îmr-un complex unirar, sub denumirea
de Proto-SrarCevo, t?cmai pentru a se sublînia astfel lcg:Îtura generică cu secvenţa
1
unnAroan: , Acest onzont este conrempora11 şi are numeroase analogii cu alte cuhuri
h~1lcanic~: .Proto-Sesl<lo din n,ordul Greciei şi Karanovc I din Bulgaria meridională.
C.ac1ct:nsuc::1 ~cnerală a_ acesttu prim orizont neolitic îl reprezintă vasele cu angob,1 wşie,
purermc ILt~tru11:.\ (cu retkxc mr:ralice), pc care se pictează mai ales cu alb (buline, moriYe
rc~ti!in'.i şi h~l'.ri), rczultftnd un frumos efect coloristic Pe lâng:t această :.xramici pic;:at.1,
CXlSlă Sl ,ce~amică monocro1_11a ?i .J.Htţine_ fragmente· decorate cu impresiuni şi ciupituri
de unbh1c ŞJ deget (asa-nun11tt 1.l .ml „pseudo-cardial·'), RJd;clcini1e acestui orizonr neolitic
?l:
timţ~urîu ceramică. p!cnrJ st g:hesc în suţîuni din sud•-vesrul $Î vcswl Turciei (precum
l··L,.tbr V lJ, dar veng1!c de legarură care ar trebui să existe, rnai cu seamă în ;:,cma
S:r:'unrnr_il~)r şi pe litoralu! egcan al Tracici, n-•au fost încă pe deplin atestate, cu excepţia
·,k's~·opennlnr Je la Hoca C.:esme, la graniţa rurco-gread~.
1,n Ron~~1ia, numd..:: :iceswi grup culturJ.l, care prefoţeaz:.1 evoluria proprÎll··ZÎsă a cuirurii
~Lu-ccrn:Cnş, a fost dat de două aşezări cu o lungă existentă: prima în :1.011a municipiului
Cluj (dcscq1crită de 1':'icolae Vlassa)J, cea de-a doua lângă Craio,·a (cercct;:i.tă de i\--f:u-in
~Îct)4. Pc lâng:i acestea, o importanră staţiune în zona ii~termediar:l, datând din a:·ecasi
pnio,1<l,l şi prczend.nd m;ti irw!te straturi, a fust cern'.tacă la Ocna Sibiului\ iar mai reG·i~r
la Scusa (jud. Albă/' ~i 1v!ieruirea Sîbiullli. În Oltenia, asp.:ctu.i (:fa.:·ca este are~ut şi în
:1lt1.: functe_(C1:1Jinile, Loc.._1stt.:11i, Verbip, Scht'h Cbdovfi, Copâcclu-'Valea RJii '_,.:L)7_
. Conn:nirăţile accsrni :~rup s~·au răspândit treptat spre nord, în dutare de rwi terenuri
L:vorabilc pr~ctîcării ocupaţiei <le hază: cultivarea planrdor. Pe reritoriul Remir.ici de
a;ung, cel nia1 probabil, în a doua jumăt.-ite a mileniului al Vl-le.1. În drumnl lor, acest.::
 - - - - - - -- -'0-171
-- Q,._,.,....,,,____,,,.,,_~~ - 7
'
( '
-,_ r-, 'll
'-,-J
i
'
) I
- -~
~'-....._
~ n~
,, n?-...__
I
'0~~tWrn î
\ r• ,' '--- \ ' I
,-,V/
..... _r---..J ', l
'l; e '-... ~-~----.,,_,,/ '"'-,-- - I \ \

/
~
'\t:_ ;>:,e
6 ➔'~'o-~\ \e~ eoll- Ol•"'\ \

/J~\
) --...., \.

~ ~
'l:,.//J8 °//JMfS',r.,. '-~ • 5~,_,~I "--.._
~ ~·- ,:,_, ,,rnJ o.so ) ~
I

f _,_, \ ~
..._____ns~
~ 5• 6 s10
,-~a
c,,,100 r \ 3 • oec ~
~
" / r- tJ•C \ 10 /Jl 117
°'~
C
i»Ţ96
,. A
9
'
!!IBE6!JÎ
''""' "'" '
.
'1,&---c_.,........._ ~-.'JSA
''
ono -D.i>IJ~. ~. j

' _Q;_r.111;:ft.&.>-~l.'i
r·
"~ I /
'
'
;---,
.

\~_' '
, ••
'\ """ ',..)
l ~ , ,'-. , I\
-.__ ·,.

\\
J-',M
',
"'\
\
'\
,, 0
'
'L
-,
I
I

t~ t'":
IZ7~•r. \ ' ('\\

I
\
- .....__.___ --" " g;j /"/',
/-,,.P,c ,../ J /\ '"-.,ţ'"
' (',, o '
',\j
;·
. I,. ,9
,. ~, _,,- 55
, ~_,.- . '--
'°',\ .,, " i
\ o \
;
I \'" ,, ,,
,_

~ ,,.__

,o r. "--s.,
~/'-'

" _;:/"'" \j .,, " / 11,0111

\?1'-
,. \)
,
170 ,

~\ 1~ /
I!
r- "~ , . ' -. ,
16
'"
9lV
r12s
Tll' aucrwĂT
:,
:u. .
•o:
•on .
• .,s
11ao ' < ~ /; (>
'""" --··-' , 1\ \~

-<
11 ..........._ os, .,, I 270 00.;;6
I 78
.._, ns , \ ,1
)'
~\
400 r194,. .,.... 1 I c•i,s ,r"
\
''' (' '
._[QJ/l!!_
@f'J/!HY!!'!t •
$V II
,,,v,.~,.,
B'-1\ 15
54

__,. I\ \' 1 1. /'<~

· , . ~_,_
~ 160 ,ţ
I (
30 •16 ,V \ \ / oJ'." [}osuv1;.! } j
i\__, - ' ·, \, \,_..._ •D"' \;:1
/¾"""-" \ \ ' "~ \,~----...~---..__ /-~ \\
r .
l~,-w_ \

1
JlJ.:!J25.,Tl.'ID'-..
,; ,
111-::i ·-

a
Dur \
1~ J
ND~~FrL~Dl siD',os
,aDW
DJJ 8"6\' ~\'--....
6

f rd'D
nD\. 9 ' 1 \
1 oa .;..JQ
\~'·.'-. ~.=~D".
lf~DUD[ŞI!_

·· \ l
J~D
1Js
~ 17·
i O
I • c-~itur"
J)

STAiJCE'/0-Ci<JŞ
1 • Cu1'ur.;, -,,:,.KA (-t:.i~_ei_e A ~' e J
. ~
c,;,:,ir<1,', GURA 1?,,,!!,Ci.JLV••CARCEA
Gr,;pul
-
o

1•
rs so~"'

\~~ ~1 .___..---.f ,·a;Ur,..,;;-_,

' O Ci,ltvr;,, ~,;-·am,,, 1,r,,are
ID
Ţ c .. ~.:,rnicc,.,:,r',ar;l dir: t,;,~inul Ti~e·,
Grv.:,<1i Ci:.JM!::Şîl-·PIŞCOLT
G~·SC.C<li

_! ____ Jjf!/:.<!K.}_!fill.:P __ I Cu1tur·.,;, ·_,...,0;::;a:

Fig, 8 Hart.1 Jcscoperirilor neoliticului timphriu: I Aiton; 2 A!ha Iulia; 3 Alm,1j; 4 Arad; 5 Balomir; 6 Balş; 7 Balta Sărată; 8 Basarabi; 9 Banonya: 10 Beb;i Veche;
l 1 Bcrzovia; 12 Bonţcşri: 13 Brateiu; 14 Bucureşti; 15 C:i.ran~ebcs; 16 Cara.}ova; 17 Căscioarele; 18 Cenad; l 9 Cemat_; 20 Cernica; 21 Chişoda; 22 Cipău; 23
Ciumafaia; 24. Cl('anov; 25 Cluj; 26 Copăcelu (Vale,1 Raii); 27 Coroţeni; 28 Danceni; 29 Dăneşti; 30 Dejan; 31 DCTav.îny.i.; 32 Devcnţ; 33 Or:ţganeştl-O!t;·:34
Drăghiceanu·, 35 Dubova; 36 Dudeştii Vechi (Besenova); 37 F,Hca.~de; J8 Florcşti; 39 Ghinoa!ca; 40 Giulvăz; 41 Giăv",meştii Vechi; 42 Cornea; 43 Grădinile~:44
Grumăzeşti; 45 Gugeşti; 46 Gura Camcncii; 47 Gura Văii-Ostrovu Banului (Golu); 48 Hărman; 49 Hodmezcivâs.irhdy; 50 Homorog; 5 I Horarani; 52 HunedO:âra;
53 Iacobcni; 54 laz; 55 Iernut; 56 lpote:,;fr, 57 Larga Jijia·, 58 Leţ; 59 L1ou, GO Lipova; 61 Liubcova; 62 Locusreni; 63 Lunca-Vânil.rori; 64 Malu~renî; 65 Mărculeşti;
66 Mehte!ck; 67 Mihoveni; 68 Moldova Veche; 69 Moreşti; 70 Munteni; 71 Negreşti; 7iNez-.:isko; 73 Ocna Sibiului; 74 Ohaba-Mâtnic; 75 Oradea; 76 Omovu
Corbului; 77 Padea; 78 Parţa; 79 Păuliş; 80 Perleni; 81 Pişd1ia; 82 Podu Iloaiei; 83 Pogorăşti; 84 Poieneşri; 85 Probata; 86 Radovanu; 87 Rogojeni; 88 Roşiori de
Vede; 89 Ruginosu; 90 Rupt>J.; 91 Ruseştii Nou; 92 Satchinez; 93 Schela Cladovei; 94 Selişte; 95 Solca; 96 Soroca; 97 Suceav:;; 98 Szarvas; 99 Săc.ărcşti (Săcirauca);
100 Sarneni; l0I Sângerei; 102 $imnicu de SLL~; }03 Târg.~oru Vechi: Jf/4 Târpe,Jti; 105 Tănăria; 106 Timişoara; 107 Tinca-Râpa; 108 T1szacsege; 109 Tiszaug;
110 Traian; 111 Trestiana; 112 Turda.ş; 113 Turia; l 14 Tilra; l 15 Udcşti; I 16 Vadu Soreşti; 117 Valea Lupului; i 18 V:idastra; 119 Văr.:işti-Boian; 120 Vănari;
121 Verbinoara; 122 Vcrbîţa; 123 Verme.şti; 124 Viişoara; î25 Vmga; 126 Voetin; 127 Voineşti; 128 Zalău; 129 Zăgujtni; 130 Z.iuan; 131 Zorlenţu Mare; !32
Zveni,tein (N. Ursubcu).
-------"---~--------------------------------;"

NEO-ENEOLITICUL !21

comunit,1ţi antrc:neaz,l şi înglobează o serie de elemence ale populaţiei locale, epipaleolitice,

ceea ce a dedan~ar un proces de aculturaţie. Descoperirile din primul nivel de !a Gura
B:iciuluî permit să se presupună acest lucru prin prezenţa bolovanilor ciopliţi, care
sugereaz,1 forma unor captte umanl", de tradiţie Lepenski Vir.
La Cura Baciului a fost atestată, pentru prim,1 oar5. pe reriwriul Rom8,niei, utilizarea
!ncineraţîei în practica funcrar:1 1, paralele fiind (Unoscure, h1 acest nivel cronologic, doar
în culrnra Prorn-Scsklo dio ThL·\sa!ia (b Snuph!i Magu!a) 2,
În 1i1:1p n_• :ispcctul cu!rw:,!, le b Cuu lt1e!n!ui inrn!a1:;v.J, :hpcctid Cîrc:ca din""'"''
mai aproape de f0c.ardc cultl1rc1!e sudice, îşi pJ.srreazJ cd mai bine caracterul distincr de-a
!ungu! Celor patru faze de evoluţie, chiar dacă din faza a HI-a rradiţiiie picturii cu alb au
fost înlocuire printr-o frumoas:l ceramid policromă (alb, negru şi roşu), asemănăto,1re,
în oarecare m,1sură, celei din culrnra StarCevo (mai ales în privinra motivelor spiralice).
Comunit'1\ilor grupului Gura Baciului-Cî.rcea le<l revenit împortamul 101 de a declanşa
procesul de neolitiz..are în jum:1t:1rea vestică a României (Oltenia, Banat şi Transilvania),

Cultura Stttrfevo-Criş (fig. 9, fig. 10) (numită astfel după o loc;tlit,1re de lângă Belgrad
si după h:uinul Crişurilor, un<le s-:1n facut primele d,.:.scoperiri car:acrcrisrice, încă de ia sfilrşîru.I
.,ecoluki al XIX-iea), este r:1sp:lndîră, în afarJ de cea H'-J.i marc pane a României, în esru1
Ungar;ei (unde este cunoscm,1 sub numele de K6ri:îs), în Serbia, în Slavonia orienta!:1 şî o
:nare parte a Bosnici-Hcrţcgt:,vina, precum şi în nordul Bulgariei (prin aspccrde
Kremikovci, OvCarovo şi Tsonevo), Este amremporana cu fazele medii şi târzii ale culturii
Kar;rnovo 1-!I (din sudul Bulga.rici) şi cu cultura Sesklo (din Thess-alia). În România ocupă
aproape îmreg teritoriul ţ:lrîi, cu excepţia unei părţi din nord.-vesr şi a Dobrogei (inclusiv
regiunile adiacente din stânga Dunării). Dacl în primul caz expansiunea ei em: opriră de
naşterea unei noi culturi (cernmica linîar,1 veche din bazinul Tisei), pentru cea de-a doua
7.<)nă c,1,m.de nu sunt încă dlKidate {după ipoteza Alexandrei Bolon,ey, este posibil ca regiunea
s:1 fî fost cuprinsă de ape, ca urmare a nivelului înalt ,J J...1ării Negre din acea vrcme) 3.
Cuhura StarCevo••Criş este rczulr.atul evoluţiei locale a•primdor comuniraţi neolitice
p1trunse în acest areal, care s-·au adaptat la noile condirii şi au intrar într-un proces
prelungit de sinrenl cu grupurik popubţici locale epip:1!editice, dup:\ atragerea acesteia
la modul de ·:iaţă neolitic.
Această cultură evoluează de-a lungul a patru m:ui f-:tze, cu mai multe subfaze şi a.sp,;cre
regionale. Evolutia completă se poare surprinde mai ales în wncle sud-vestice (Banar .~i
Oltenia), lcg;tte de aspectul St~irCcvo, 'în timp ce spre n1sărÎl şi spre nord 1~hpândirea culturii
¾e produce mai târziu,-încep;î.nd îndeosebi din fna a III-a. Astfel, aşt'zatTa de la Lei
Lerccrară de Eugenîa Zaharia), dia sud-esrul Transilvaniei, prin srr;.nigrafia sa complcx:1,
este reprezrnt:11iv~1 pentru evoluria drz!c a acestei culruri 4, Pentru exti11derc;_1 arealului

: Ch. Ln,m;vici, L M::ixim, o/J. nt.

2
K Gal!i~, KalXFE"tf: vexp6v \ __·c;r6 TT/ NwAt rucr; erroxri OTt} TEarrciAux, A11·na. l 982.
".' A. Bolonwy, \F/,7 not D1rly Nta!ithir in Dobrudja .1, în Dncia N.S. 20, 1!]"?6, p. 5-~-
Fig. 9 Grupul cultural Gura Bae1ului-Cârcea. 7-8 foza ?olicro~1ă Star~evo-Criş. 1 (~u~,1 ~acîului; 2· 4 ,, L Zahari?_, Comidimtions mr la I h·t!is.ltion rf<_, Crt:( ,; ia tm11iht de., sm111:;yN dr Leî, in Dacia 1\.5. 6
Gradinile (3-vas de lemn); 5-8 Câ1cea. După Gh. Lazarovin (]_) Şl M. N1ca (2-8). Scăn d1f,.:rnc. !%2, p. 5--51. -
 NEO~ENEOLIT!CUL 123

culturii StarCevo-Criş an fost invocate atât cauze interne (care ţin de creşterea
demografică declanşată de noul mod de viaţă agricol şi de necesitatea găsirii unor noi
terenuri), cât şi externe (apariţia în zona Dunării a unor noi comunităţi, ce vor pune
treptat bazele culturilor Vinta şi Dude.'itÎ din sudul ţării). Referitor la cauzele interne,
menţionăm că prelucrarea pământului se făcea în mod extrem de rudimemar, cu ajutorul
unui „plantator" de lemn sau corn (precum cd descoperit la Trestiana, jud. Vaslui)
şi a săpJ!igilor de piatTă, de tip „teslă", astfel că er;i afânată doar o peliculă foarte subţire
de la suprafaţa pământului, ceea ce ducea npid !_a o sec'it11ire relativă a propric,;qi] 01-
gcrminative ale ,1,olului. De accct, în caJrnl acestei faze <le „agriculcură-grădinăric",
cornunităţîle erau oblîgatc să-şi schimbe destul de des locu! de aşez.are. Pentru înţelegerea
,ict.·stui proces s-au propus două modde: fie deplasări la mari distanţe (,,agricultură
nomadă sau seminomadă"), fie deplasări în cadrul unei microwne, cu reveniri periodice
la amplasamentele anterioare, după refacerea naturală a fertilităţii solului (,,agricultură
cîdică", model demonstrat de Bohumil Soudsky în aşezarea culturii ceramice liniare
de la Bylany, în Bocmia, şi care s-a practicat aproape sigur şi in neoliticul timpuriu
din România) 1 .
În cadrul acestui proce.s de deplasări repetate putem presupune că şi ultimele comunităti
cpipaleolitice (îndeosebi tardenoisîene) au fost atrase treptat la modul de viaţă neoliti~,
prin ft'"nomenu1 de aculturaţie. Dacă în cultura materială paniciparea lor este mai greu
-;c-sizabilă (pentru că principalele lor artefacte, piesele microlitice de silex, se găsesc, în
mare m,1sură, şi în inventarul conumitătilor de tip Sra.rCCvo-Criş ), în schimb ca devine
evidentă prin aspectul de rudîmentarizare (de „barbarizare") pe care-I capătă civilizaţia
scarteviană pc măsură ce se îndepărtează de nucleul ei central (zona Serbiei, a Banatului
si a Olteniei) spre nord si spre est. Apare normal ca noile comunităţi, ca.re adoptă modelul
nenliric, să perceapă îndeosebi avantajele imediate ce decurg din practicarea agriculturii,
cdelalte aspecte ale culturii maEeria!e şi spirituale fiind receptate mai ales prin prisma
utilitarului, în timp ce preocupările de ordin estetic şi spiritual rămân pe p!anul al doilea.
Cd mai bine s-a observat acest lucru pe teritoriul .Moldovei, unde s-a dovedit existenta
a două variante locale; în timp ce cea sudică (ilustrată mai ales prin staţiunea de _l,<1
Trestiam1, lângă Bârlad, cercetată de Eugenia Popuşoi) 2 păstrează încă în mafein:..sură
demente starCeviene (pictură, plasrică de lut), în varianta nordică (sesizată mai ales prin
cercetările efectuare de N. Ursu.lcscu, în aşezarea stratificată de la Suceava) 3, se pune
accentul pe o ceramică decorat~l doar cu impresiuni, incizii şi proeminenţe, iar plasric.a
lipseşte aproape cu desăvârşire. Un aspect şi mai rudimentar a fost sesizat pe teritoriul
dinrre Prut şi Nistru, îndeosehi prin cercetările de la Săcăreţ.d, din zona Ba!ţilor (efectuare
de V;llentin Derga(ev şi Olga Larina). Se pare, de altfel, că unele comunităţi Criş ,:iu

1
N. Ursule.seu, Ew,/uţia cuh1mi Sfllrirvo-Cri.ş pe teri_toriuf Afo!dovei, Suce.i:va, i 984; Idem, L.1 rfriiismi,m
de hi cimmique rub,mie d,ms Ies rigions orimt,1/es de la Roumanie, în l,e Paleolithique et le NCO!ithîque, 1991,
, 6 l 1. 7 Pcrleni; 8•9
- . - • T l ·. ~ -~ DuJ<·stii Vechi· 4 Z.ăuan: .,. ' .e' • p. i 88--224.
Fig. 10 Cultura Srarfrvo-Cnş. 1 Cmna urcu m, .:,.-_ ., . , . c" •• (J-4) E"gcniaZ-.Jni.a 2
. . C ·.1317c; ceava DuraGh.taWto\Kl , · , F Popu~oi, Îresriana ..Monografie arheoiogJCli, Bârlad, 2005 .
Tre~tiana;lO-llY.ileaLupt1lut;12 ,rnm,'.u::şu, .-.,-U .·•-.-. ·-~· -B"!rn{l0-12)şiN.llnuJn('.l
(5-6); M. Pttrescu-Dîmboviţa (7); Eugenia Popuşo1 ,.8-9), Silvia M,unescu I
1
- N. Ursulescu, Evoluţia rrdturii St-arfrvo-Criş...
( 1.3-17). Sc:ui diferite.
124 PREISTORIA

păi:nms chiar dincolo de Nistru, unde, în contact c~ ·gr~purile epipaleolîtice loctle, au

pus bazele uneî noi culturi, cea a Bugului Sudic; încerfe.renţe!c ·1rnre cele două culturi
s-au petrecut apoi pe li:nia Nistrului (sesizate în zona oraşului Soroca), fară ca acestea
::ă schimbe însă caracterul specific SrarCevo-Criş al aşezărilor de la vest de Nistru (unde
on pcJare fi vorh.:i: de prezenţa unei cî.llturi „hugo-nisrriene", presupu:;:1. de unii cercetători) 1•
La limita lor nordică, grupurile SrarC.cvo-Criş, dit1 ce Îlt cc mai rarefiate, au intrat într-un
proces de sintez:1 cu comuni1;lţile epîpalcolirice din Eurq-i:.1 centrală, c8n·. p•·ob:tbil, din cm1A1
superiorlL~ţii lor numerice, ii<rn impus propriile l1<1dîţl\ c~.lcticc ::;i sin \,,,\iu.: în nrn,1rncnthea
ceramicii, dind naştere astfel unui. marc complex ntltur:11, cel al c.eramicîî liniare2 .

Gmp::t! Ciumeşti-Pi~·colt (fig. 11) (numit astfel d1.1pă două localităţi din jud. Sam Mare,
(ercctate de Eugen Comşa şi Gheorghe Lazarovici) 3 repre1,Întă rncmai expresia acestei
sinteze în p~nca de nor<l-ve'.>t a ţării. Grupul face parte din aria ,:ulturală mai largă a
ceramicii 1ini:1re vechî din bazinu.1 supnior şi mijlociu al Tisei (în Alfold), av{rnd strânse
ii:gJ.mri în )Ud-estui Slovaciei şi nord-estul Ungariei. CerJJ11ica, deşi prezintă multe afinit:lţÎ
cu ce1. star<:cvi::mă, se deosebeşte totuşi de ac:casra prin larga utihnre a unui decor de
Enii, incizate destul de superf-icial, cu ajutorul unui instrument cu vârful bnnr. Evolutia
_<;,1 v~. contint1a şi in neoliticul dezvoltat, când (prin descoperirile de la Săcueni şi Pişcolţ
·--- faza f~1r.1,Îe) se apropie din ce în ce mai mult de complexul ctUturn! ~:u ceramică pictată,
:..:Îrcun1-s..::r!s zonei Munţilor Apuseni.
Aceeas! rendinţ:1 de transformare :J culrurii StarCC'vo-Criş înn-0 nouă cultură, de i:ip
iiniar--u-rnrni-c, se obsenă şi b 11ordul Moldovei, ln ultima suhfază a evolutieî OVB)\
d;ir aici dcsJv5rşirea acc--srci si:nreze se va produce doar mai spre nord, în sud-estul Poloniei.
În schimb, în sud-vc-stui ţării, nHnunităţile StarCevo-Criş târzii, rămase pe loc, :JU
fost at1lff:1ate într-o lungă convîeruire cu noile grupuri părmnsc in wnă, purtătoare ale
rnlnuii chakoiîtice timpurii de tip Vinta, J.in care au rezultat fie procese de a.similare,
Ge de sim::ză':i prin preluarea tmor elcmentt-: deco,ative vincienc- in pr0priul inventar (de
exemplu, canelurile sau decorul lustruît). Pe această cale s-ar putea explica şi prezenţa
pi-îmclo'r piese de aramă în aşez,3.ri Cri~ tâl7.ii (Iernut, Balomir, Trestîana ş.a.) 0 •

l V. Dcrgachev ş.a., RFccnt R.esul+pts ofJ\Teofithic ResMrch in Afoldavia, în Oxfonl Journal of Archco!ogv
10, 1991, l, p. 1--16.
2
N. ·ur"ulescu, Loc,tf Vt1ri,1nts oftht Sr,id:evo-Criş Cu!ture in the C-nparo-N1:1trean Area, !n Fest~chiit't
fur Chc:or;he L1.z.arovici, Yimişoara, 200 I, p. 59-6Î.
1
E. Cum,;a, Qudqua probfi:mes c,murn,mt la cirih,ation de Ciumei-ti, Îl! Acra Archacologica Carpatbiu.
U, 1973. p. 39~ 50: Gh. La:z.arovîci, I. Nfo1t:ci, M•oliticul de:woltat di,,, nm-d-:,1e.ct11l României, în AMP :,'.
193J, p. 17---60.
,; N. llr\u1escu, Evv/uţia cultraii St,1rZ-e110-Cr~•... ; Idem, La â1!ilii,1tion di, la dramiquc rubanla ... ; 1d~m,
CJr;tri/mtii pr!l'ind nM!iticul şi cnmlirimZ din regiunilt cst-01rpatice ale Româniri, J, laşi, 2000.
'i Ch. Lazarovki, [tiza a TV-a a ni/turu Stad:evo-Criş în Banat, În AMN 8, 197L p. 409-413; kk:in,

/\/eoliticul Banatului, Cluj, 19Î9, p. :"'3-56.

(, N. Vlassa, Neoliticul Transilvrmici: studii, anicol.e, note, Cluj, 1976; N. l}rsulcscu, V. Dcrgacev, h{hrnidS
de ~vpe Vinca ,,lin:. le !'I,1viithiq~it' anâen de la Mo!dm-ir, în Bandtica 11, 1991, p. 157--1 n.
Fig, 11 Grupul -:ulwr;i.1 Ciuincşri-Pisec;fr.
·
1 S;::cuc,,i,· _·)"8 1•,·,. ,·,,lt.
·•~ Dupii Ch. L[!z.wwi.;_i Scăii diftTÎte.
 NEO-ENEOl.lTICUL 127
PREISTORIA
\26
· . de .importantu
·· 1· io
. I '-·l" În ceea ce priveşte puternicul val târziu de influenţe sudit.:e, pornit din eneoliticul
. _ . _ C: _
, _. far.î ~ - e ,l ~,• realiza(
' •
neolitiurca..
'"'omi,nit,icilor Swn.evo- li~,
111
a . Id t'. ,1_1•..,t cxohat'll'C''.l unor matern mrjlociu anatolian (cultura Halaf), acesta a afectat întreg spaţiul balcanic) conducând la
"~ A_. 1-; •.1.rii le revine şi memu ca
• _,: :
11111 • ·~ • ~ ' ·• • • ••
-o rescructuffirC culturală ce a atins toată zona Dunării mijlocii şi inferioare şi s-a manifestat
:i a·,>roapc m1rq; tei ttol!ll u. ţ , . c,.,,,•,,1~r"'a '1cestor operaHUl1li utăm,
· •· .
. ,- 1• c,- .. upun pentru ell ,1 , ,_ • , •
Dri.11.1e, chi;H prin spcct3.Hzatea un . . l o' . d I I . ,;: l1'ud. Arad). i1entru exploatarea şi sub forma unor aspecte culturale diferite, dar parţial înrudite. Primele prezenţe la nord
, •. 1 . r;:,ctf'r ~czon1er e a osa¾. , . r· d
t
în Jce.st s-:-ns, ·:isc1.an c ,;.u c<1-." . . -- 1 Ja S I . f' -1 Suceava), Lunca• Vânaton )U 1,
_ •
de Dunăre se datorează culturilor Vinfa şi Dudcşri (în Banat, Oltenia şi Muntenia); ceva
·1- -! . , , . n' ··1 cele (1e "',oca ,JUC,. " 1·1· :-nai drziu şi spaţiul dobrogean a fost cuprins, pentru prima oară, în sistemu! vieţii neoli6ce,
•Hclucrarc-1 '1,e;,;:lJ.tJL ~JJecu ·;, ·· . ( laiire···J .11,, .,,...,nci de sa; cr a
l: • - - xt1··wcri."1 ,./1ri; din i.1xm.rde :-.arate „s. , , , - '"' - .
N-~,Hnd ~.. a„ pcntrd c , i, · ·• ·' - · , apărut aici prin intermediul comunit:1dlor 1-lnnangia.
1
C:una\·î!or ();Îd1t,di .
]' . ·,,-a
! •- .
;VC~t•-•·;scp,.lS,lll\!,!1",Ll,-'
W' r ,n \','( in,lclt('. ,l nnor (HC>Ufl
,. ,, . , [··•!· Cu!tum Vim\1 (rlg. 1.3) este ntrn1 it;1 :1srfr\ d11p:'i cc!ebL1 :t~'c'Z:irc de lip !dl din apropiere
ln o:c:1 r:c fH 1\•.'~H- . _. , -:· f c, , ; :ck uau ,HLHicilt', rn ,\J.l_ c de Belgrad, ccrcerat,1 şi publicat,l <le M. M. VasîC, în primele decenii ale secolului XX;
. - l· -·) - I ..
{S·T':-,1;;' jO:lSC :,11\1•.C1d, ., ! __ , 1 ,11
_. ' •

de J.[J<l (mar aks .pt: .- '" l . c . . sc·l·,,.1,, ,,. „

:>(<.Uit( ,ll(. , ~ !vrun 111 fo1,c c m,u aşezare-J., prin grosimea straturilor (peste 9 m) şi prin mulţimea „importurilor" din culturile
. . , ',h e .-.qwuata cu. .il 1... 11 ,. 10
mai vechi, şi c:>ub forma unot coi.; e \"
~ . -· -•j' lU er-all rottll!LJ.(C, C\I t t , .. -
i: '_
·,;ce1)ti:1 cîtorv,1 din faza târJ.Îe, din zona
- . -c··,,
vecine, a devenit un punct de referir1ţă pentru evoluţia întregului neo-eneolitic din Balcani
no1. De regu Ia, a~c:r,a 11 c 1 - " • _: , , • • ,•mri de mici dimens1um t ,arcea, si din Europa Centrală, Aici au fost stabilite cele patru mari faze de evoluţie ale culturii
.. __ ~ . 1 _ e -~re •;c \nco1qo,u:l o . . ).!., • I •t ·
Dunărn ha1uţ,.:ne .;,t o tl'.ll , c., . , .. -. , r- '"H)\\'C tia conr.ra pnme or rn )Ufl (A~D), fiecare cu mai multe subfaze şi era pe, renunţându-se la sistemul de periodizare
'l , · (' - ~- )2. no:i'e TKHtrn a-.Şl ,,~n:,,i .., ,- - ' , . ·
"~chela C.:-v_:;c,.-c1, _,ornca , r '· .- J r . ... . . ----rfol de la,·r.\ri onnuuve c:;te cu două faze (VinC-a-Turdaş şi VinCa-PioCnik), din cauza definirii imprecîse. a acestora,
··- . . ' . . • l)ll'l lJ\'",; ('!l(:s.-:it,uea ll('.fC!')',;\·A a d,10f ,n . •
V!JJCJC'.Ht'. )l•fJUSe !H 1, ', ' ' ,
Datorită caracrerului său extrem de dinamic, cultura Vinb a cunoscut o largă răspândire
indoîelniO.. ., . . , -1 c-ît în !mcrioml locuinidor \_mai ales şi, printr-un proces activ de sinteze cu comunităţile locale StarCevo-Criş, ca şi cu cele
" j ·1 f.-•·Tatl S' \fl11l0llllaDt,trhC, a' f" d
In cadru a~tză:i.Pr ~e c cc, i, , , c. :· . ri în l'triric d,ircita, pe o parte, un ,1Je ceramicii liniare (îndeosebi din bazinul Tisei), a dat naştere mai multor variante
1 .• .· · t -·de f)ounct,1eTJUaşeza,, .i,. . ,. ..
•wrcapc de vc·l·rc,, .:::.11 ::: 1 pnn ic ·~ " · (c. -le , "lSC o·-sc ele anunak). J'-na1na culturale, înrudite între ele, astfel că pe teritoriul Rom3.niei nu se poate vorbi a.rât de 0
', . . : 1-. , 1 ă1ulL1Î funerar 1ragmente 1-• '' ., "· · . _ I -1,,.:ă
Jiv;ot!l! .de ;c::1un -l1l ,,o.. I- '
' '' . ! ~ - ff
. . I , . ,-.~ x4itiTU'"' Hi-1 grac1b, cu-e p euca.z
r1rnairn1tarăcc,actu" 111i;;. ,a,..__, ' ' ,
1 ., 'J cultură VinCa propriu-zisă, cât I11,1i ales de o serie de grupuri de caracter vincian (cultura
·:iniTO~'OfO[;l\.1 a n.',('Y,ll l, c,>L1j-lO•:en, .1 . ; _1.- , . d_ .. '"ar!.: apar,; dcrncme pI"o10europol c.
.. r1 1 :1 1r·»-•ei poptu<lll,, ,u.:it,tfl -... '-- ·
Banatului, grupul Parţa, grupul Bucovăţ, cultura Szakâlhât, grnpul Ras.r, cultura T.ll'daş,
p(:ntru ong1n..::J. sui. ~'. , '~c":.
C,l JoYada a ,tmrcn;'inl popubţieJ loca_e,
„

1 · q,1p.1
... · l 1
~:t i icc,
rc· . ,,
în proo•_,;;ul d,· neolitiz.are.
.
complexul cultural Lumea Nouă-Cheile Tur:rîi-Cluj, grupul Iclod etc.) 1 (pL 4/1),
Elementul cd mai caracteristic al culturii Vinta îl constituie ceramica (a cărei pastă
e.)tC amestecară cu nisip şi pietricele), cu difrrire nuanţe de negru şi cenuşiu, bine arsă
~i u1 un puternic luciu metalic (liniile lustruite formând adeseori motive ornamentale)
NeV"litkul dezvoltat (cirziu) (l;g. 12)
1î cu decoruri tipice de caneluri, pliseuri şi benzi de lîniî incizate, umplute cu puncte.
C, -

. . , . :;: )00-·5 (l('()1 ("(_)Î,_.,pu1:;.1c , Ul 111,nLlll!

, 1 . · -n' rr·Hiî
•'
•rnilii\'i
~ De ;t\emenea, plastica de lut anrror(rn10rfă, prin redarea unor rn;l~ti faciale triunghiulare,
7'-:"enlicicctl dczvolrat (taP,m) \CcJ j. i i , -': ' . • . ., r ,. ,flc,~\ă p,luunde,e,l pc văd este un tip somatic cu evidente trăsâtu11 asiatico-mediteraneene. La fd de tipice sunt
a C. ' . ' .... ,,ne d-: cn;JUfl S! :.1rnez.c, C,A,(' ,c . 1 I
cnlrurak ~nrccvo·· ;ns pnur_o S<.. • - • ,·. ~1 ,-,,n•c cuhurale ,-cnitc dm sud (fonc,u va~de şi capacele antropomorfe. -
noi comunmut ::::1 UL u._ \ ' ' _, .. , .•
l.ă ,· lt ,. ct"''''·1c·1·, 1ini;ll'C). Pwcesw se pet,ecc Comunităţile Vînfa s-au ;i,dapta~_ bine la diverse forme de teren şi la diverse medii
• • A • • - ••

tentonul Roniarnel a t1no, . ·,a

. 1· E 1,_ enrra cu u1,, '" • ·
cnlturaÎ \.'inb), st c m:p:t~ -:uro~,a ., . , .· 1' ··I· cca ce c0nJi;(c ia lkcalaje cronolog_KC ecologice, ceeJ cc explică fargă'1or răspândire_._ De regulă, în primul moment al locuirii
· · ~ikr>ttuclaoz.(H1,l a<:1.ta,c ·· j fi al --r·'
in momente ş1 rnmun t, •. . . . I
·· lă ma· a es 111
, zo11el'"
.,__ ·" . ,_ '
,.,,,,,.e
·1k tJrll. o lll, , sp t:
·
i'ntr-o wnă, vincienii îşi censtruiau locuinţe Jdâncite parţial în sol, pentru ca, ulterior,
~:1 la o rmtcrnică fragrncnt,1rc-. cu I1_u1,1 , . , ... , : ,·ce celor dt)Uă fonoun
1 •
, . I să realizeze doar locuînte de suprafată, cu o arhitectură destul de complexă.
'"' t ... 1 1_, 1·, oesteculckmcntcnrcar,tuc11.st- - .,
sfârşitul m1le111ul1.11 al \-1eJ. l,'.l. a~ , - -· ·- .· 1-- culnui noi, cu un prcgn,11,t La începutu! primei faze (etapa A 1), cultura Vinfa îşi pă.)trează nealterate trJ.sarurile
.. ,; . " d, difcntc, se vor n,tştt o .,c1 ie ( c
·ulrurak, cu on•11i, ,u,~t e . . V <l • -~ ,.
.. l ·r·· ._ ,1
urda~ Iclo,, is,1_' r originare, ncinrdnd încă în procese de sinteză cu comunităţile StarCevo-Criş (faza UIB)
~·-n.cter .-le or·1gi~alitatt: şi vital'!iare iJ.)oian, Precm_-_mcr~l: : ;-s_cra, ·' din Serbi,, şi Banat. Mai mult, acf'.ste comunităţi stari::eviene cunosc tocmai acum maxima
~'i ~• .., _. I ·, ,~· .,,~l!tictdui pc teritoJ!ul h,Jman,t'J.
care vor rnfluenţa ,;vo uţu - 1k" · înflorire a unui nou tip de decor (policromia) şi ating apogeul ariei lor de răspândin::
~pre nord şî spre est. Cea mai timpurie prezenţă a comunirlţilo1 Yinc1ene pe reritoritJ
. . - I la k Viofitf„i.1u,~ r1~, 0. ,\fofd,11,ft ( N.01mum1c„ m i , , I
· l ' ''S:·1'llfC R,,mânici a fost atestată stratigrafic la Liubcova-Ornîţa (jud. Caraş-Severin), unde un
N. L'rsulc~cu, J ·u:ib's,1'.um ,k, ,r,u') e,
i
,. 1,AL'l r,s J 1c,,-, 1996 P· ,c, ·---'-!. 1 , - ·
:,1~,'9lt\\,:'.s[)
'1vton,1h: {. i::,:ph1i1111ion pr/hisroriqNe du _,cf l,:m,.,
-, 1002 p 1 ,. ·..--
;~7 ifrvcl StarCevo-Criş ele la începutul fazei târzii (IllB) este suprapns direct 'de o locui-nţă
cr Cu!tun-, 1, l~, ,,~_," 5'--· ,:d: A·/·r·,,·,du(eÎ'tnlJJJia,1te1t.wâh!.(, 1.. 1cgc.- ' · ~-, ,
, · , ' O \l?dl,·r 'C .), ,r.ieooo( · · • - I \V"73 1990 11 ;.)-I 17··
Ctu-paH'-' One11trues, m .. · · ·. '.. ,. I . ., !jA{'f•igioigcn ,ws Ru11/.1n1C11, m _ J\· '·' -' • 1
2 Ch. Luarovîci. Uba nrD Im aJtNJilf ma,e, 'J' , Ch. Lai,arovici, l'eriodisfrnmg der Vinl-a-Kultur in Rumdnien, în PZ 56, 1981, 2, p. ]69-196.
 ~f
16&6 ✓1
__/ v·_ _,,--,
"
Ml
·-; \
I
. • .,_,

( ---~·, ./-'---,_, •----z,,~.

"I',O; ~bJ, 7
,,o,
f
'-- -.........
v•J
; '
' -',---. '·, \
\ '
\
~
\

10-5'
'" ""
---,
,, ✓--
,,
,;\\
\ ', ~·· •

/.•·JAEŢ ~
(
' - \
'"'860 48() \ ~.p)i
\ \\ >

("'
,zr,i . ""' ,, .,_, --.__; "' '" ' ' ' "
HERP.'UŢŢ
~-~ l2 .5"1" ,
Ţ167 ) . ,/' \,f'''" .._'- \ \ :'ic
'! Ţ'71 ~
T.WJ..&...i/. //._L ,,~..J , 740 ........_..._

°' ~ ,ŢÎ---"'" - ~
·'-- 0106 '
98 "f__.l \.. W \ \._ 650

\/ 103
~·
( .r.'cl>-"<

,.,,,
.,
-
7
, . . - - , / "'
\..
~-- :_,- - ,
'
,11ti.
65
,oi '---,, ,;c•-
_,,
·.:,Ju;Ţ_/
,__ Jr
. __"luD

Ţ I
/
,r-,

' \, (''
"\.~'7o
,-
O
0 "· \

"'-q!:&
'-,,J
"'. I\ __.,,.~ \
21
6'o,

')
'
'
one.
·,o
~
"'9.-"
l,;;;
r t,57
""
""2~,_,,,.____,,
"" n2t>.. ;,13
601...\XX
'
l5t().',
'

'1J k
"'-.. ~aJ; '1!f'w 'l
--,~ - , 71!JlUJ.!!fl!/
(
-

~'I'
Î'6t _.,
,,r/"'~ / _,,,,/ ' _.,/'-7
~ /.,,..-- ,,,.,,~J
··
/-
"

r"Î /\ 93"'"
(
,,,
\'-,,
I
' •-,,_o,'°'-\\\),
\

~
a,'\
o\
\
/
/ '''••
• )~
\
" )''
11;'!..2'

\i
7 ,.l .
i44 ·
J
r ,
!

1:l: <2-X
'"x"~ "x e;,a:_-r," ,,,T , ~ •"'
,
'IJ
'{,;/J,~" .,,
~-,,.. ,.I .,.,;:;.,, ""'\J., ,m,,.1, ,,,,. 1111

~l!1M~'l!.
_ r,i\,C:,,.JV
·
1c I,' \
) n" svx df"Js-,(,s </A,
' m)(', 1 I
f O
" (\, ' sro1r.6J!J'
®$
i', 11 / ''°
(,,\
(\

~
,- ·70X73\ r·"'
/"1
\
(
·1l ,~,HDENj ou
•29
„ •.,_.)>.,c1\.('8x1\1i.,r-,...J·
~ ,w "" · ,
Xrt5 _.../ II \ I I ,
•156 .'! 117 r -,.-JBs
,,,

'v2] /'·, ( ,' '\_'--.,, '-, S1

'\1\
I l \ ( IS87 (

(
I --·-,·•,J,
rnom • . . ., II I
I .
/',!t. 51 \ , '
,
', \ --~
'j';;'L,
"
.
,.}
/''f,;,]5&
"" ) r
Cl_f'/1JJ:!t~-

~~ ~~-
•-~,3 /-I; 7'0e,7

~ CotŢ,plei<ul O~□~
----~~-----'>L- ,o, ., \ ' ,_ ' " ,:-, - - - ' ' " 1/
$l'l 5~
,,, ,,, 1,S..,Q/AP" " jo I

~~
. :; CP•l»C.
c,,,.,,,,, PSECUCClfEN;
oo>AN ,o~v• \2'" '\ \ , ,.----..- J
· 0I

~
Î cultural ·~vROAS. X'°'\ 64, ..,, 1 ~;1\1!'_.H • IS ;:i,0.· ·
f> cu:t-,ra TiS': • •xisll 6 4...:;• m ~ -... iii •~~ \,

X
• (:u,tu"•
c,,,,,,., .. ,,o,srnA
;'l_NCA \!aia. c). RAST /(1„j 'li~ \ 106• ,.. ,--=.,v,
'I l "'
. 0 ' " " " " HAMANG>A
RW
., ... X
••
.Y,C!;<HRA V
,;\
J
'"
55 }} 11 ,
I
\ ZI "'!'"'"''
<.~p:s,,,1•11 s·;c.,1(.A'><i-
.A,D•d•1-so,.,,:a,A!"J I. •-"-- -------"::,_
-i'iv. ______
-...:~'f'--.,,:...--.'•
M9
_:::L___________ ,,.)
4•o ~-~11•"'

Fig. 12 Haaa Jescoperfr1i:;,- n<:oiiuculni dr·1.:u ,;r eneo!itic::ui lirnpu,ic<, l A.lba lu:;a-~Lunie,1 N0uj"; 2 Ai.:-xac,dr\.t·,.) Andri,·,,cni; 't H..;.n,~·,1; '5 Bano~ya; (, Hătu::,1.S·,,:
; B.idales(i; 8 Bma:1Li: 9 hi·<Jili\a; 10 HrJ.ni~c,,; l 1 Cc1pi,bv;,; ll Ctlă:a~:, ;:< Cirbuna: ;4 Căsdo.irde; l'.i (Â\du; 1() C<;.,:·:ic.,rLt; ;7 C<'.r,aJ, 18 Cern.i'loda; l')
Cernin; 20 Cheresrnr; 21 (]1ip<-.resri; 22 ~ :hinHl\'.i·. 25 Ch:,şufa; 24 Ciodneşti (Anduhnai•- 25 Ciu(.s:î.ngio.g.iu; 26 (.::iunK~ci; ~"/ ( ,:);..,cat·;,.; 28 C..orntşti·, 19 Cmneni;
.JO Coşereni; 31 (\,sernl(2.: 32-C.1,iogeni; 33 Costişa; .14 Cov«s11a; .J'j Cruvwu: 36 C~oka; _17 Dcsz,k; 3-S Dcva-~Tâuabi.~; .)) D,:vdv"nya: 4.0 Dtvenţ; .iJ DoJ.q-ti:
42 Orăg:lneşr[; 43 Dudqtii Veo..hî (Be-st•no•,•;;l; 44 Du,ankubk; 4'i bulia: ,.f() F.ln.:a~u de Jo\; 47 Fddioara; 48 Fl:lmilrizi; 49 Fkre~ti; )O Foeni; )l ·Fokeşti; 52
Ghigoieş,i-"fmdeşti; 53 Giukşri; 5-4 C;!ina; "-5 Greac.1; 56 l-·:!;-una,1gia; 57 H.;lrman; 58 Hârşova; 5') Hodn,ez6visirhdy: G0-h:,doui: (iJ Holercani; 62 Home;-ri; 63
Homo!dia; 64 Hot:trani; 65 laşi; 66 ldjo~; <17 Ipmqii; 68 lsacova; 69 Lsaiia; 70 Istria; 7I Izvoare; 72 Jabăr; 1/3 Jupa; 74 L&rra Jijla; 7) Largu; 76 Lei;; 77 Limanu:
78 Limha (Dumbrava). 79 Upcva; 80 Li~cot:ţanca; 81 Liuhwva; 82 Lop~;ici; 83 Mangalia; 84 Matej.ski Brod; 85 Măcin; 86 :/2,,,c-,lc; 87 M:llieşti; 88 Mâna.,rîoar,1;
89 Mândriş.ca; 90 Medgidi,i; 91 Mihoveni; 92 Mi1'ti:1; 9.1 Moacs.1-~Ercsteg.hin"; 94 Mokova Veche; 95 Mukaccvo; 96 Nc,::,r..:0:!; 97 Oaqa; 98 Oradea; 9'..> Orb.;
100 Or!m·ka; :01 Omcv~ Corbului; 102 Ozernot'.; 103 c'.ks<'kL 104 Padci.; i05 Pana; 106 Petru R;1re~: :OÎ Piam Olt; 10& l';<::m.:k; 109 Piscu CrJ:.sani; 110 Poduri;
1·1 J Prundu; l l 2 J'bduvam,; l ! 3 R.imniccb; I !4 Reci; l l 5 Reşit:<: ! l 6 Rogo1eni; l l 7 Rugineşti; i 18 Ruse.ştii Nou; l l 9 Rqi- \1:m.isrioara; ! 20 Saj«n; J21 Salont;;.;
122 Săcueni: 123 ~:i!bage-'11; l 24 Siir:.rndrci: ; 2'5- Sint:mdrci; I 26 ~f.inw Gheorghe-; i 27 Siiiw~; 128 Sl~rin,1; 129 Sme<'.ni; 13() ::i:don<:eni; i 31 Spanţov; 132 Suce;iv;;;
l 3.1 Suceveni; 134 :Sudiţi; î 35 Su!t:ma; 1.'3-6 "Surva~: l J7 S::e1;ha!orn; IJ-8 S:'.Cg_Yfr; l .i9 S"LCntes; !40 .Saţ; 1-41 Şoimuş; ] ,12 ~ : ,:cc:-;t: î•î,-'i Ta:-.g;lni: 144 Tar:adia; 145 1

Tam"iria; 146 Târgu F~;_iir._os; 147 Tâ:rpqr-i; i48 Tipe; J4{) Teciiirghio!; 150 Ti.waflired: 15! Ti~z::cse):;e; !52 TraiaH: 153 Tc,ria; 154 Unir; 155 Vadu Crişului:
J56 '/,dt: Sun::~tÎ; l 57 \/;;ka NanJnt!ui; 156 Var~,rnd; 1'i'.; V't·rbicioar;1; 160 \-'erh1ţa; 16 l Vidrn; \h2 Vîng.a; 163 VfaJ(·n;; 164 Vb.dila; 165 Vulcaneşti; 166 :Zati
de Câmpie; ] 67 Ztiuan; i68 Zcmp!in; 169 Zimnicea; ) 70· Zorlcm,u M;i.rc; 17 l 1-~/4ka ~N. Un,ule-:v:u;.
 NEO,ENEOLJTICUL 131

Vinta A 1, ceea ce dovedeşte că apariţia noilor comunit,lţÎ în zonă s-a petrecut îmr-un
moment corespunzător sfârşitului subfazei StarCevo-Criş IIIB 1 . Se pare că relaţiile dintre
purtători' celor două culturi au fost la început destul de încordate, deoarece la mai mL~ltc
aşezări St3.rCevo-Criş târzii şi Vinta timpurii din Banat şi Oltenia apar sisteme de apărare
cu şanţuri şi palisade - primele de acest fel cunoscure în neolîticul României 2 .
Începând cu sfârşitul subfazcî Vinta A2 , se constată pe tot teritoriul Banatului (şi
îndeosebi în regiunile de dmpic) un accentuat prnccs de sinteză cu comunitătile ul rimei
faze (IV) a cuirurii S1;1rCcvo-Cri.5, ceea cc, dup:l opinia lui Gheorghe Lnarovid, ;ir fi
dat n;;~,tcrc unei (tt!turi de c,na'-·t"L:r mixr, pi.'. c-1rc a d::numÎH1 „cu!tum Banatu!ui" 3 (fig. 15).
Acelaşi cercetător a precizat că ca evoluează de-a lungul a trei faze, rnntempor:me cu
fazele A2_y B şi C 1 ale culturii Vine.a. Pe parcurs, ,,cultura Banatului" îşi lărgeşte contactele
cu_ grupurile ceramicii liniare dî11 Câmpia Tisei (a,şa~numita cultură Alfcild), îndeosebi
cu grupul Szakălhât, apărând noi fenomene de sinreză. În cadrul „culturii Banatului"
se pot sesiza şî particularit,'iţi locale, cum ar fi cele din grupurile Parţa şi Bucovăţ. Îndeo1-ebi
;1senrea de !a Parţa (jud. Timiş), în care s-au efectuat ample cercetări, a dezvăluit că în
cidrul „culturii Banatului" se atinsese un grad remarcabil de civilizaţie, cu elemente de
ahite<.:tură elevate (inclusiv co11struqii cu etaj) şi cu via~ă spirituală complexă. În centrul
aşcz;lrii de la Parţa se afla o zonă sacră, în care a fost descoperit cel mai vechi sanctuar
din neoliticul Rom:îniei (reconstituit în Muzeul Banatului din Timişoara) 4 (fig. 14).
Aire comunit:l.ţi vincienc, p<1trunse în bazinul mijlociu al Mureşului, au pus bazele
unei noi sinreze, cultura Turda,, (staţiune tel/în apropiere de Deva, cercetat,'i în mai multe
rânduri Încă de la sfi1rşiml secolului al XJX-lca), în cadrul căreia se regăsesc, deopotrivă,
si tradiţii StafCcvo-Criş şi inlluenre ale ceramicii liniare, Cultura Turdaş are o evoluţie
1cLuiv '.>Curtă, paralelă cu sffrrşitul fazei VinCa B şi începutul fazei C, dar inventarul său
pre7,Îr;tă o scrie de descoperiri de excepţie, relevând strânse legături cu lumea Orientului
Apropiat, datorare mai ale,<, unor noi impulsuri venite din această zonă în ~ria vinciană,
la începutul fazei C (acestea aparţin deja etapei următoare, cca a eneoliticului timpuriu).
Un interesant fenomen de sinteză se petrece în zona cîrcumscris;l Munţilor Apuseni,
unde o scrie de comunităţi Srn.rfrvo-Criş rârLii au reuşit să conserve unele tradiţii, îndcost:bi
in domeniul ceramicii pictate, receptând, desigur, numeroase influenţe din partea civilîzaţic-i
vincicne şi a grupurilor cu c-,.eramică linian1. S-a născut astfel un compk-x cultural cunoscut
sub numele de Lumea Nouă (dup:1 un cartier al oraşului Alba Julia), care se compune dintr-o
scrie de grupuri, cu aspect destul de diferenţiat de la zonă la zonă, dar avâncJ o rrăsăturâ
,,
'-,.\,-;/' 1
S. A. Luca, LiuhcoM-Orniţa. A!o 1wgnifiu;rheolegicil, T:î.rgoviştc, 1998.
; !,,i 2
C;h, I.,.,¼lrovici, (iher nco- hi, iinro!ithischt Bt:fC.,·t(ţungm au:; Rumiinicn_. _
,I -' Idem, J.figratirm tt dijfi✓Sion dam !('s wltun-s du B,n;,lf et de !:-1/jold, în Rt_1bane et Cardial, f'-RAUL
J<:i. Lii:-r;e, 1990, p. 21-31.
---- 'Idem, Das nrolithischr ffei/igtum 11011 Por(a, În Ncolithic ofSouthcncrn Europe and it.'i Near E,1.stern
C.im1tuions, BuJ:,pest, 1989, p. 149~-174; Gh. Lazarovici, FI. Dra~ovcan, Z. Maxim, Par/a, Timi~o.1ra,
10 Turda~. După S.A. l uc,i 2001.
Fig. 13 Cnltura \-'inc:l. ]-3 liubcova; 1-i-6 Cornea; "7-8 Zorlen\u J\brc; 9
0-2); Gh. Lv:uovici (3-8) şi l\-1. Rosb (9-10}. Scări diferite.
 . ⇒.r.·:>
.. I..
'
- _,.,------'I

-, . 6.-b, y,Durnvăţ.
Fig.15 C.u !iurn Baaandui. 1-5 P·,1q,1, Dtipă . . Sdrî difcrir~.
Gh . I..:u...1ro,·ic1.
e ,o,,~,nicţie.
. După C,tt. L:1Du0Yici.
- Jluirea
Fig. 14 Reconst· · „sani.:tuan1lui" de Ia P·,lrţ;:i ,i•.1 cde două faze d . - -•

2 aproa.pe Întreg terit~riul Mumeniei, şi, prin aflu~ul unor noi influenţe sudice, au asimih1r
Fig. 16 Cu!wra Dudc,~ti. ] . .J, 5~8 hlruşu de Sm; 4 Dud(::-~ri. D1,pl1 M. Nic; ( 1-3, 5·8/
(4). Sdri dîfrrite.
NEO-ENEOLITICUL 135
comuna: conservarea ceramicii pictate. Se încadrează aici desco'perîrile de la Dcva~Tăulaş,
de la Cheile Turzii, de la Cluj, parţial Idod (la nord de Cluj, în valea So.meşului), Pişcolţ
(fazele evoluate) şi din grupul Esztâr (Crişana şi estul Ungarîei) 1. Evoluţia celor mai mulre
dintre aceste grupe culturiile începe în neoliticul de-zvolrat, dar conrinuă şi în eneoliticul
rimpuriu. Acest compJex cultural, ca şi cultura Turda.ş, va reprezenta substratul pe care se
formeaz,1. apoi cultura Petrcşti, cu splendjda sa ceramică pictată.
Cultura Dud.eşti (fig. 16) (numiră dHp;l un cartier al Hucurc~tilor) rcprel.im1 \'eci1rnl
rih:1rircm-,tl ndimii Vin{,, cu care .se imcrli.•rc11,;'i, de crlt-fd, :'11 /DJU Olteniei, diind 1u.'.;fcP.'
unui ,q)ccr cultural mixt. De asemenea, comunităţile cu cc.ramică de tip Dud~ti au cuprins
comunităţi StarCCvo-Criş, iar în Oltenia pe cde ale grupului Cârcea târzit1 2 .
Punctul de plecare al comunităţilor Dudeşti se află în nord-vestul Anatoliei (în aşez„1.ri
de tip Demircih0yi.ik), răspândirea făcându-se prin estul Pn<lgarîei (zona Varna). Începuwl
culturii Dudcşti în Mumenia (fuza lvfalu Roşu) se poate paraleliza cu nlrima faz,1: a culturii
Star,.."''.evo-"Criş, existând o serie de importuri şi influenţe reciproce. Următoarele două
faze (Fundeni şi Ccrnica) sunt contemporane cu comunităţile culturii ceramicii liniare
(dJn fa72, denumiră „cu capete dc·note muzicale") din Moldova, care au încercat mereu
să se infiltreze spre sud. De altfel, din amestecul triburilor liniar-ceramice cu cdc Dudeşti
tâ17jj ':.C va naşte, prin intermediul aspectului Sudiţi, din nord-esrul Munteniei, prima
fază a noii culturi Boian, din eneoliticul timpurîu.
Ultimele comunit{i~i Dudeşti au mai persistat un timp la sud de Dunăre (cu!rura
Hotniţa), ca şi în Oltenia, fiind tot mai mult influenţare de vecinii vincieni şi punâ1~d,
în ccle din urmă, bazele noii culturi Vădastu.
Ceramica cuhurii Dudcşri pre:1,intă, în general, un aspect mai rudimentar dedr cea
a culturii Vinta, dar arc în comun cil aceasta decorurile canela.te şi-plisate. Ca elcmeme
caracteristice, se remarcă îndeosebi benzile incizate, umplute r..:u reţele formate din !inii
oblice, fin inciza.te. Uneltele de silex prezintă un accentuat caracter microlit.ic, de rraditic
epipaleolitică, dovedind el str:lmoşii comunităţ·ilor Dude-şti din Anatolia erau, la bază,
pun.ărorii unei culturi neolitic~ de factură timpurie, circ au fost parţial influenţaţi de curen-
tul chakoliric halafian, responsabil si de începurul expansiunii culturale vincienc în R1kani.
Cercetări relativ recente sugereaLă că înn-un inomcnt ce :,-ar putea paraleliza cu una
din faz,ele evoluate a.le culturii Dudeşti şi-au făcut apariţia în Dobrogea primele cornunităţÎ
neolitice, punătoare ale culturii Hamangia, a cjror origine se află în etapele tânii ,,Jc
marelui complex neolitic timpuriu circummediteranean, caracterizat prin ceramic.'1 /mpresso
(pseudo-cardială) 3 . Sosirea comunit:c1ţilor de tip Hamangia în Dobrogea s-ar putea expiica
1 Gh. L-.zarovici, F. 01:1.5ovean (ed.). Cultura VinCa în Romdnia, Timi~oara, 1991.
2 E. Com~a, Dom11!es sur la civili,,ation de Dudeşti, în PZ 46, 1971, 2. p. 145-24'); M. Nica, La CiiliMt
rle Dudcşri m Oltt!nie, În Dacii. N.S. 20, 1976, p. 71-103.
3 Denumirea se rdCră la modul de ornamentare prin şiruri de impresiuni facute c:u unghia sau cu di fui te
~j Eugen Cr,m,a
obie.::te, În 5pecial cu scoici din ~pecia C;i;rdium; de ai-:.î si denumirea de ,,(eramici de tip rnrJial».
136 PREISTORIA

atât p1în deplasar_ea.Îor pe usca.t', de-a lungul ţărmului vestic al Mării Negre, dM şi pe
calea maritimă, dinspre Anatolia (aşa cum a presupus mai demult Dumitru Berdu) 1•
l'\,1ultă vreme, evoluţia culturii Hamangia a fosr paralelizată cu cultura Boian din eneoliticul
timpuriu, dar descoperiri mai noi, efectuate Ia Medgidia-,,Cocoaşe" şi la Durankulak
(iângă gramp bulgaro-română) au a.rătat că începuturile culturii Hamangia se pot plasa
··. ?
îucă din vremea culturii Dude5ti 2 . Problema acestei faze rimpurii mai necesită Încă multe /
darificlri, mai :1!cs în ceea ce priveşte raporturile ci.cu ;-echea popuhţie epipalcoliti<..:a
din znnJ, dat f:ind faptul cJ, p:În;i în Fn.-,,cnt, nu sunt cunosci,tc cninunîr:lţi neolitice
timpurii în spaţiul isrro-po.mîe, De alrfol, evoluţia principală :J culturii Hamangia.s-a
desfăşurar tomsî în eneoliticul timpurîu (unde va fi prezentată mai detaliat).

Cultura art1miâi liniare (fig. 17) este numită astfei după decorul caracteristic de linii
incizate, dispuse de reguL't în benzi lBantlke-mmik). Reprezintă prima mare sinteză neolitica
pentru cea m:1i mare parte a terîrorîîlor Emopc! Centrale şi <le nord-ve:,r. A luat naştere
la periferia nordica ;1 culturii Sc1.tfrvo-C1iş (în faze!t.: rânii ale acesteia), îndeosebi pe
teritorit1Î UHgar;eî s1 Slovaciei, prin ncolitîzarea comunităţilor epipaleolitîce locale, care,
probabil, :m redat pe ceramică propriile tradi~ii motivistice, exprimate până atuni:i pe
alre marc;iale3. A fost prima creaţie neolirîcă integral realizară de Climunir:liile locale
europene, ure au receptat doar impulsurile culturale de origine sudică.
De b încc>put, această cultură s-a maniCestat sub două varianre, între care deosebirile
s-.au accenmat cot mai mult pe parcurs. Varianta din bazinul Tisei a urilizaţ, în decorarea
ceramicii, indeosebi linii larg incizate şi puţin profunde (albiarc), dispuse, adeseori, vălurit
sau inear,drat 4; în schimb, în v,:Hi.rnta central-europeană S<lU trasat linii înguste, adânc
incizate, c,U"e, în fazele mai C\'OÎuat:.::, sunt Întrerăiare de mici alveole (numite ,,capete de
note muzicale"), apoi de crestături\ ln rimp ce -varianta din hazinul Tisei .şi-a păstrat
aproximativ acdaşi teritoriu pe tot p:1rcmsul evoluţiei, cea.bită V:J.riantă, formată iniţial
în vestul Slovaciei, în Ungaria transdanubiană şi în Cehi,1, S··J răspft~dit cu rapiditate
pe un vast spaţiu, care se îminde de !a Iv1area Nordului până b. Bugul Sudic, cuprin%.0.nd
cea nu~ mare„.parte -a Ţ~ilor de Jos, Germania, Austl"ia, Polonia, jum:ltarea nordică a

1
D. B<cr,:iu, Cultura Hama11gi,1, Bucureşti, 1966.
;, P. H:tŞoni, Ob.wrv,1ţii tr.cupm ceramicu dii1tr-1m complex ai tt,iturii Hamangi11 de!,-; Medgidia, ln SClVA
J7, ! 986, 2, p. 121--133: Idem, Epoca neolitică în Dobrognt., C,mtanţa, 1997.
3 J. Panik, Uninihmu!Jeramik, tn Die Slo,.vr<kei ill der jiinger<:n Sceim.dr, B!~;,isb.Ya, 1970; Idem, I'mh!em

der C:mesf da Kultur mit I ΕU!arkermnik im Lichte ihre:- Beziehunrren zur St,v-fr, u-()ir-Ku!tur, în Problemes
de la nfolirh;sation dans certaiucs ,Cgîons de l'Europ<", Wrod;w-\X-1arszaw:i-Krak6w, 1980, p. 163-174;
J. Lichardu;;, Zvr E„tstehungder l.inearhandt.:er,muk, Germania 50, 1972, p.
1-15; Gh. La1~1.rovici, N,,ofitiml
1impuriu in Nomânin, în .AMP 8, 1984, p. 49-101.
N. Kallc1„ J. Makkay, Die Linienba11dkerr1.mik in der Grosfen Ungttrischen Tiefibene, Budapesc, l 977.
1

E. Corn.şa, Consi,ieraţii 111 p,ivire la cultura cu ceramicii liniarii de pe trritoriul României şi fn rt'giunile
5

twine, în SCIV 11, 1960, 2, p. 217-24); J. Pavuk, C:hronologie der Le!iczova-Gruppe, în SlovA.rch 18. Fi g. 17
. I
C..u.mr~ · .. 1·mt:ire
u·r.uniu1 ·. (./:iza
" cu ,a,,cte d(' nutt' muzie,I,) ·,.,, •·11, .,, ,,· \'·I· ( I ? I l ·
··•~- .~,--"to!! {Cll -{'\tă,
1969, 2, p. 269-367.
'.opoi de tip _ol~pod); 6 ~ihoveni; .7-8 ";°raian; 9-1 O Târpc~ti. Dup:1 Eugen Co,n.'ia ( \-',), N. lJu.~!t:c~
,6), Hnnenm ŞI Vl. 1)um1trrn:t1 (7-8) ;,i .Sihi;i 1\.hrinescu-Bîloi (9-lOJ. Scăn difc:rire.
138 PREISTORIA
Rom3.niei si J. Rcpub'ticii Moldova, precum şi vestul t"Jcrainci. (pâni la Bugul .Sudic)l.
Cauzele acest"i rapide extinderi sunt cele generale ale tuturor culturilor rcspons,16î!e de
fenomenul !H:olitizării într-un anumit tt:ritoriu: creşterea demografică şi :.e.::ătuirea rapidă
a solurilor în condiţiile unei agriculturi CXtrf:m de rudin1,·mare (extensive). ·
Pe teritoriul Românie; se regăsec arnbele variante :1lc acestui complex cu ct:rar;1ica
liniară, limita dintre ele putând fi ;,tabi!ită aproximativ pt versan~i.i r,'b;'l.rÎtcni ai tvlunţi!or
:\pustnl (fn <l.5C?arca de b Alba luli.1•-lum1'd JVourl ·apar m;1iTrialc ap:irţinând ,1rnbclor
În rct)unlk \estice ~c at,· tJ cxisru·~i;a t\HuJqr f)zdni· de cvnhll.lc ale variJntci
Tisa. Zona i1orJ.-ve~tică, prin grupul Ciur:1r·;;ti -Pişco!ţ, rqm'.1,int,=i rhiar una din ar i!e
genetice pentru cultura ccrainicii lini.::irt:3• Varianta risa a ccr;unicîi iiniare a intrat intr-un
lung proces de· sd1imburi rt'.ciprnc;_, şi sintc1.e ( u comunitJ.~jJe virn::îcne şi starCcvicne tânii,
reuşind uneori să-şi pună amprenta asupra evoluţiei culturale, a~.a cum se vAde:;te indco;,ehi
în „culrma Bamtu!ui" .si în cultura Tu1t„b~, dar si ln cazul alrnr grupuri locale.
În schimb, În părţile răsăritene ale ţJ.rii, ceramici l.iniarJ ;,i.-a început cvoluiia :1ni
târziu, deoarece culrura SrarCevo-Cri0 şi-a p,1strat aicJ individualitatea pâ.na l.l sf-:i.rşit, chiM
dacă în zonele de nord :,le Mo!dovt·i s-au ob:.;crv,u unde tendinţe de e\-·oluţic a
ceramicii locale .spre ceramica veche de tip linia,, ca de cx::rnplu În .-isez}i.rile de b Suceava
şi Săctreşti (jud. Bălţi, Repablica i\AnldO\ a)-1. De aceea, cYoluţi,t ceramicii lini3.re la r;t;;J.rit
de CupaţÎ a început cu adev:'irar doar dupJ p;urunderca din afară a comunităţilor evoluare
ale acesreî culn:ri (firza ceramicii Îh:iare cu rr:1pcte de note 1•1Jfa.imle) 1 . Accstt comuniLiţl
au octtpar rctpid înrreg teritoriul },1oldovei până !a Ni3tru, i1:nând în relaţii, spre c::r, cu
comunităţile culrurii Bugului Sudk (din faza a l'-l~a) 6. Î1t ;;cdaşi !'Împ, alte Cn'nun[Ui~Î
au trecut Carpaţii Orienta.li, ocupând arroape tot Podişul T ransilvanici. Pretutindeni,
în acest spaţiu cuprins Între Nistru .~i Ivfuntii Apu.<-cni, au Înt:llnit comuni1.'i.1;ile LÎ.!7-ii
2.lc cuirurii StarCcvo-·Criş, afhtl' înu-·un acccnnur prnce:> (k i1woh.1ţie, pc care !-'.:-.au asimiLu
cu uşurinţ;i, preluând de la accsre2. mai ales decoru1 ilc ,:atc·501 ici grosiere a ceramicii
(impresiuni de deget şi unghie, proeminenţe, barhotÎnâ). De asemenea., ci au adoplar
si tipul Jc locuinţă de mici dîrncnsîuni, indu:-.iv cca ad5.ncita (descoperită la. Mihovcni,
l:ingă Suceava sau !a Dănceni, !âng:l Chişinău), pâr:'i.sind astfel tradiţia !o ...~uinţdor lungi
de câteva zeci de me-.:ri, ~pec.ifice Europei Cenrrale·· . E greu de precizat dac\ acc;v,el
modificare a corespuns, evcnrnal, unei ~..:.·himbări de 01ganizarc socială, prin trercrea de
, 1 N. Ur~ule;;CH, Lr1 rfrili.r,uion dt Iii dramiqu,' n,htmie, .. ; O. I ..irina, K11ll1,m /in,:fno -/n1t.oh1()j kcrio,1d·1
['rnw•Dnc:-tmuskogo 1Tgi()m1, în Stratum ph1s -~, ! ()9(), p. 1()... J ifO.
~ I. Re,·ciu, Tmpurun_rr1 complexului neofitic ,,Lumea Nuud" in lumi1111 ,wifotde;coperiri: J'J6J. .. J96J, în
Apulum 7, 1')68, I, p. 5.3-60.
-1 Gh. LaL1rovici, ;Veolilicuf rimpuriu fn Rom/mi,1 ... ; Gh. L.;zarovici, L NCm':::ti, Neo!itirul dc~;1;o!t1h
norJ. ,,,._,ru/ Romdniri..
4 N. L'r,uk~cu, E1,oh1ria criln-111·: St(m":e,,u-Criş ... ; V . .Dergacl1{T ).a" ('p. c·it.; O. L.arill8., op ut.
"· E. Comşa, Co!liidrrttfii 01 prfrire l1 ru!tum w rn~nnicil !ini,rrâ ..
6
V. I ivbrkcvici, B11go-rfntstT01i.,-k,1j,, lm!'111r,1 na to·itorii A4oi.d,wii, Chişin:lu. l '-)~'4.
N. L'rn.1k~cu, La ci!!ili.raliun de!,~ <'irmniqu,· r11h11nie ... ; O. Luin,1. op. cit.
NEO-ENEOLITICUL 139
ia fornîliile mari (adăpostite în casele lungi) la familia pereche, sau a fost vorba doar de
o simplă adaptare la condiţiile locale. În domeniul uneltelor, purtătorii ceramicii liniare
Hşi răs~rC:{!J.ă_,specificuf, prin utilizarea aşa-numitelor topoare-calapod (cu o faţă perfect
ptnă ~' cu alta bombată), deosebite de teslele din cultura StarCevo-Cris.
în mJi multe cazuri, purtătorii culturii ecra.micii liniare s-au srnbilit î~ aşezările locuite
JP_;,;•!1~r dc~comunităţi aJe culturii SrarC:evo-Criş, practicând aceleaşi forme de viaţă agric-oLl
pr unmv:l. Jnrr-o asemenea aşezare, la Pcricni (lângă Bârlad), Mircea Pctrescu-Dîml~o, iLl
'l sc1h:lit, în I 955, pe calc stratigraficl, raportul crenologie dintre cele două rnlrnri,1.
Spre vc5t, înainlarca comunităţilor cu[rurii ecra.micii li1ciare u1 c.1pnc de note rnu;;ica!c
a fost oprită de comunităţile vinciene şi de cele ale complexului cultural Lumea Noua. \e
pre el, alături de rudele lor din bazinul Tisei, aceste comunităţi au jucat un rol importam
în geneza cuJrurii Turdaş si chiar a grupului Iclod (din bazinul mijlociu al Someşului/.
Spre sud, aceleaşi comunităţi au Întâlnit, în părţile de nord-est aie Munteniei, pe
1;ur{ărori1 culr~,r'.i .:)ud.eşti\ cu care au inrrat într-un lung proces de sinteză, de-a lungul
razdor Fundeni Şl Cermca a,e acestei cult1ui; sinra~1, atestată prin aspectul Sudiţi (localitate
din jud. Buzău), a stat la baza formării culturii Boian 3• Purtătorii culturii ceramicii liniare
,Hl conrinuat să îmrqină s_tr~nse legături şi cu comunităţile noii culturi, în primele două
faze :ile acesteia din urmă (Bolimineanu şi Ciuleşti), în c1drul cărora se atestă frecvente-'
prczenţc liniar-ceramice, nu doar ca importuri, ci şi ca elcn;ente preluate prin sinteză,<
Deopotrivă, influenţe ale culturii ceramicii liniare au fost resimţite şi în ariile vecine culturii
Boian: 1--farnangia (în Dobrogea) şi Vădastra (în Oltenia)5. Însă, la nivelul fazei Giulesti,
a început conrraexpansiunea comunÎGlţilor culturii Boian spre nord, fiind ocupare la~gi
zone din sud-estul Transilvanieî şi sudul Moldovei. Aici, de au întâlnît comunirăti de
tip liniar-ceramic târzii, precum cele atestate la Târpeşti şi Traian (jud. Neamţ), aflate
di:j,1 b l~1eeputul fazei târzii a marelui complex central-european (aşa-numitele fozc sau
mituri Zdîefovce şi Sarka, numite astfel după două localităţÎ din Slovacia şi Cehia, în
cadrnl cărora fostele „capete de note mllzicale" se transformă în crestături aluno·ile ce
l!ilesc li1,iile incizate). Din contactul acestora cu pun-ătorîi fazei Ciuleşti a culturiil1◊ian
f; .. ;i nă:,cut, de-o parte şi de alta a Carpaţilor Orientali, o nouă sinrc,...1, cultura Precucuteni6.
. Asrfrl, cultura ceramicii liniare, alături de culturile de origine sudică (pe fond
Vmfa-Dudeşti), a contribuit Într-un mod decisiv, printr-un şir de sinteze originale, !a
'!v1. Petrescu•Dîmboviţa, Conrributiom rm p1Y1h!hnt de la ru!turc Cri,r <'11 Roumm1ie, în Ai:taArchHwig
9, : ()58. p. 53-68.
;; Ch. l.azarovici, F. Draşovean (ed.), op. cit.
'N. Ursulesrn, La ciuilis,1tio11 de la dr,imiq11c rubm1ie.<.
·: ldcm, Contribuţii pr-iiind 'lt'o/fricu/ şi cncolitim/ fo rcgiunil.r esH·iJ.1/J,ttÎcr ti!e Rom,îniei...
~ P. Haşotti, Co11suln·,1ţii prii ind originM, dif11zi1mer. 1i cronolofiid rulwri; J-l.1manITT1 în Pon•ici 't
1
j()9::ţ -n42 "' \! I . . , C . '6"'' < ,~),
· · P· ,..., - i t_, , ateescu, .,e_, prmapmtx rtsu!r,tt.< des 11ouH.!frs finuU:.< de V,'lddstra, în ArchRm,hkdv
11, j0(J1. 3, p. 404-.420. '
r, ). Mari~r•scu-flîlcu, Cu./111-ra P1wucutr:nipe teritoriu! Româ,niei, Bucuresti. 19 74; Idem, Fârpciti: Frnm
l'i·d1istory ro l!istory in E.wcrn Rom,mia, Oxford, 1981. ·

140 PRE!STOlUA
na~terea P.tanlot ComPlexe cul!urale ale cneolitîcuh.i..i· dîn Români.t: Boian-Gumdniţa,
Vădasrra-Sălcuţa, T urda~-Perreşti, Tisa-Româneşri-Gorneşti şi Pre..:ucur.eni-Cucuteni •
1
N Ursu/eseu
f. Eneoliticul timpuriu (leg. I 2)
În c!:\p;l mrc~pun-Lltwi,c rnto!iri,:u!ui timpurii{ (,_ci '.) 000---4 500 ;1.( :hr.), con1unit'.Hîlc
de pc teritoriul ţării noascre, în urma progreselor realizate, au cominnal să se dezvolte,
cum o arestă culturile din aceasta perîoadă, în care un rol impotwnt l-au Jvut contactele
cu culmtde de origine meridională şi est-central curopean:l. În ace~t fel s-au realizat acum
sinteze culturale, origîn:-Je, în c..-i.re rolul predominant l-a avut facror:.i! sudic, în !egărură
continuă cu i.:cmrde civilizai;iilor superioare aÎt' Orientului Apropiar şi Egeei.
Asrfd, pc teritoriul României sunt atestate acum urmăwarde culturi de otigîne
meridională: Vinta f:irzie, Vădastra, Boi:rn şi Hamangia.
Cn!tura Vi11f:a (fi1za C}, consrirnită în neoliticul dezvoltat, a continuat la î~cepururile
eneoliticului, !iind răspândită pe reriwriul Iugoslaviei, Sud-estului Uni:;arîei, no;d-vestului
Bulgariei si sud-vestului României2.
În ceea ce priveşte teritoriul Rornflniei, este ilustra-tă îndeosebi prin descoperirile din
[bnat, din grupul Turdaş din Transil\'ania şi grupul Rast din Oh.:~nia. În Ranat există
şi aspectnl mai târziu, din fazele C .';Î D ale cuiturii Vinfo, ..:unc,<.,cut sub numele de
VinCa-PloCnik. Din aceJsr.:1 fază tânie datează şi decorul ceramicii cu caneluri '>piralice,
precum t,i rGpoarele de aramă de tip PloCni_k.
Fondul mai vechi aJ culturii VinCa a persistat şi s-a d(;'zvoltat în mod panicuhlr,
transfonnfrndu-se şi îmbog8ţindua•Se.
În ce~a ce priveşte Oltenia de sud-vest, b. Rast a foSt identificat trn aspect local al
l'.ulrurii Vi_n<:23, în care eneoliticul dczvollat Ya evolua spre cultura Sălcuţa, ca şi în nord--
vestul Ru.lgariei şi pe valea Savei de pc teritoriul lugoslaviei, unde S••a trecut, în acelaşi
fel, de la cultura Vinb la cultura Sălcuţa-Krîvodol- Bubanj, lvhî mult încă, uneori, ÎH
spaţiul carpato-balcanic tradiţia fondului Vinta s--a menţinut până în culturile Gumelniţa,
Ariuşd-Cucuteni şi Peueşti din eneoliticul dezvoltat.
!n;pulsurile culturale Virii'.:a s-a:.1 îndreptat spre Tra..nsilvani-1, dând naştere, în sud-estul
,icestei regîHni, aspecml{1î înrudit Turdaş, cu o evoluţie proprie, can- a intrat în con;:act
cu a:.pectu! 7.diefovce al ceramicii liniare rânii cu capere de nore mm.icak din Slovaci,,
precum şi cu culturile Btikk, Szakaîhât şi Tisa din vestul .ş.Î nord-vcsml Ungariei. Oin
contaccul grupului Turda.ş cu grupul de ceramid pi<..rată de tip Ciuj-Cheile Turzii din
! t-,J. lJrsuiescu, liwputurile i.ctorici pt teritoriui RonJt1niei, h5i, 1998.
1 F. Dra~ovean, Cultura VinCa t/i1:':ie (jfua CJ Îrt Rm,tt, Timişoarn, 1996.
-, VL Dumitrescu, The Neolithic Sertlement at Rmt, Oxford, 1980.
NCO-ENEOL!TlCUL lltl
w~1~lexul cultural Lumea Nouă s-a constituir în nordul T ransiivaniei grupvl Jcf..-Jd 1, i!usrr:it
prm mventarul aşezărilor şi necropolelor de inhumaţie, const:înd din ceramică cu decorul
din be~zi de linii incizate cu şiruri de impresiuni în interior (de aspt·ct Turdaş) sau cu
decor pictat pc fond alb (de aspect Cluj-Cheile Turzii). Se rem:..:rcl cupele zvelte cu picior
înalt, care se regăsesc şi în cu!turile Tisa şi Pctresti2.
În legătură cu cultura Tmd~ş (şi aspccm! Tun1as), cu o evoluţie densebi,ă în Transi!-
v:-tn>a, s-a pus problema menţinerii tehnicii ceramicii pictare în centrnl Transilvaniei si
,1 p, +1Jrii ci tk c:ltn: c11Lm;t Pct-rc:,t!.
Cul~a'tl_ Vădastt~ (du_pă staţiunea ~ituată pe locul „1'v1ăgura Fetelor", de pr teritoriu!
c~nu~ne1 Vadastra, Jud. Olt), davolrată, ca şi cultura Boîan, pe. fondul mai vechi Dudcştî
51_ cu influenţe egeo-mcditerancenc şi central-europene (liniar-ceramice), c~te răspândită
~u? StH..l•estul Olteniei până în \'C<;tul Munteniei, aproximativ îmre Olt şi Vedea, precum
Şt m zona corespum:J.toare de la sud de Dunăre, 'în Bulgaria:\
În evoluţia eî, de durată mai lungă, s-au deosebit, pe baz:i sJpămrilor din :.i.şez:1.rilc
de I.a Văda<;tr~-,,Măgura Fetelor", Crusovu şi Fărca.şele, jud. Olt, două faze prinLipale.
In faza mat veche ( Viitl:rstr:1 I). dind comunîtă~ile acestei culruri au ocupar nu numai
su<l-estui Olteniei, ci şi vestul Munteniei, sunt caracteristice asez:.lriic sîmatt' ne tera<;e
cu_ ~an·ţ·
' I,
c~e c1.părJrc ŞI'I oetunţe
. 'm tormă
- dc bordei. ~In această pc.ioad1
' sum încă 'frecv(:'nte'
rn1crohtd:, s_e menţine toporul calapod, iar ceramica se remarcă prin decor incizat sau
~:meiat s~mahc, meandric, rombic şi dreptunghiular. În genere, inventarul liric din accar,ra
tu.~ p:·ezmtă asem,tnJ.ri cu acela al ..::ulturîlor Dudeşti sau Boian (faza Bolintineanu), ceea
cc mJ1că aponul culturii Dude~ti, precum şi rolul contactului cu cuJtura Boian, în procC'~ul
de geneză a cu!rnrii Vadastra.
, În ~8.za _mai nouă ( Văd11stm I[), pu1t'itorii acestei culturi s-:rn retras în sud-estul ()!reniei,
!!~1trc ]tu ŞI Olt, unde au r;1mas niaî multă vreme, până la înccpururile culturii S:1.lcup,
dm vestu.I Olteniei. Carncrerisdce pentru acC.istă faz;:l, în care comunită~i!c culturii V:ltbstra
a.u avu: contacte cu ac~le:.1 ale culturii Boian (faza Giuleşri), sunt aşezările de tipul telt~uL 1i
.;,:1 locurnţclc de suprafaţă, din care unde cu podeaua din lut, precum şi ceramica frumos
decorat_ă cu 1:1otive spiral~meandrice, exciza.te şi incrustate cu alb (pl. 3).
Schunbănle survenîte în tipurile de aşez.are şi de locuinţe din decursul acestor două
faze, pre~um şi n:eccrea la agricultura incipientă prin folosirea pluguîui primitiv (cramrn)
cu traeţtune arnmală, au contribuit la accenru3.rea vieţii sedentare a comunir;lri!or
respective, a ~ăror evoluţie a încetat într-un moment corespun:z.,cttor f.17.ei de tranziţie d::
b cultura Boian la cultura Gumdniţa.
1 Ch. Lazarovici, Grupul si .miliunrn !dod, Cluj-Napoca, l 991.
2 Gh. _L:uat~ovîci, Zoia Ka!mar, Disrnţii pe marginea legilturîlor cnmo!ogice p mim raft' Îiltre grupui [dod
.cirn!ilm.1_Tm1, ln AMN 19, !982, p. 221-D6.
·' V. Ch1lstL"!.CU, Ln ,ttttiom p1ihistoriqttts de Vr1rlastm, în Dacia 3---4, 1927•- l 9.12, p. !67 -225; C M.m-,>,CII,
op. cit.
 l
PREJSTORIA NEO-ENEOLITICUL 145
H2

Cultura Boian (d.u'pă ~şez.arca din insula „La Ulfoi", din fostul I.ac Boian, situat Î~t:e pereţii din pari, nuiele şi lipituri de lut şi podeaua dîn pământ bătătorit pe structură de
bârne; ceramica cu decor excizat şi mai puţin cu grafit înainte de ardere; un număr sporit
satele Ooroba.nţu şi Ciocăneşti, jud. Călăraşi, nu ~eparte de ~un~re),. <lezvolt~_ta J.~
'1 ·a pe r1011 d,,I Dudesri târziu cu influenţe l1mar~ccranuce ŞI 1101 aportuit, s-.1 de unelte din piatră şi din corn, precum şi prin puţine obiecte din aramă şi aur, produse,
1„ untem I ·· H ··
1 ,
răspândit şi în sud-estul Transilvaniei, Dobrogea (în _ar}a Cl~ turH ~-man~1a), __Prccu_n~ mai mult ca sigur, în alră parte şi ajunse aici prin schimburi intertribale.
si în nord--estu! Bulgariei, nu însă şi la sud de Balcam, mana 01lmrn Ma11ţa, mrudita În faza târzie, triburile culturii Boian, în contact cu un aflux de populaţie dinspre
. • • . ~· - I sud şi vest, din aria culturilor Marica şi Vinb, au suferit o serie de transformări în cultura
cu cultura Boian, prin aceea~! onsme suc,1c1 . .. , .
Cultura Boian, odată consrituir,1, a cunoscut în evoluţÎ;l ci p;:rr_u. fa1...c, ~~u ar_u d~ose_bne lor materială, ceea ce ar explica trecerea treptată spre cultura Gumelni{"a.
(k rilsptindirc-, denumite diq);1 staţiunile q:ini:imc din l3uc:Hcş_fl 51 !ud. (,n:_'?l~ ŞI d_'.' 'Hc'.,
1
C:1.:!tI1ra !ftl!l!tftJ,gi/l (dup:1 ro.mii sat I Lmvngia, h1:1zi I-bia, jud. Tulcea), p11.:--,;1 în kg,i.ltl! .i
cu .,jmorul analizdor raJioc1 r6o 11 , in a du_LU Jlirn;\t:Lc ct nuh.·rnulut ,1! Vl.-k.1 ~1 111 punid~ cu o populaţie venită din Anatolia, este r<lspândită pc teritoriul Dobrogei şi, sporadic, pe
două secole ale mileniuli.1i al V -!ea a.Chr. .. _ malul stâng aJ Dunării, lângă Călăraşi, în sud-estul M untenici, ca şi în nord-estul Bulgariei,
, c l · · d. aceste faze Bolintinetmu ·- caracterizată prin aşezăn.· Joase,
_ d
locumţe
d" ·
h ..st,e, m pruna .m ' , · · după cum o atestă descoperirile dintr-o fuză târzie a acestei culturi, de la Vama şi Burgas 1•
în formă de bordeie, microlite, dintre care unele cu forme ~eometnce _ e tra Jfl~
Pe teritoriul Dobrogei, cultura aceasta, de origine ·esH11cditeraneană, a avut o lungă
· · ă s1· ceran,·,că
rar d eno1sian, , cuhenzi
- · - un'•hiularc cu impresiuni triunghmlare, datontă
, j
probabil
b'' evoluţie în a doua jumătate a mileniului al V-lea a.Chr. şi începutul mileniului următor.
influentei cer~micii liniare, sau cu motive excizate şi incrustate c~ a~b 1_r ,norate_ unor
· c: - -~ le in1en '-.'.Stl erau După faza cea mai \'eche (Medgidia) contemporană cu fazele evoluate a1e culturii Dude.şri,
2
n01· aportun· mcn·d·10naIe•) , l'•··c;1m•c st-· cu caneJufl· ,,ne-, .comun1tap . t f: ,
A • _ •
faza următoare (Goloviţa} este contemporană cu faza Bolintineanu a culturii Boian., iar
răspândite în centrul şi sudul Munteniei pânJ la Dunăre, iar spre sfarşnul ace.'.tel aze,
fazele următoare (Ceamurlia şi Mangalia) cu celelalte ale acestei culturi din eneoliticul
p.lnă la hazinul inferior al Sirerului. . . . _ . . _ . ~-- ,..· timpuriu.
În faza următoare, Giule,1ti, caracterizară pnn acelaşi np_de ~şeza~e ş~ de lo~um~a, p~t~
În faza Go!oi,iţa comunităţile culturii Hamangia au folosit puţine microlite, dintre
- I ai· ·,c- de m·,c,·olite ~i nni marc ncntrn j)iese!c obişnune dm silex, prm ceramica
nurnaru m, 111 , ' r - · f; l · care acelea în formă de trapez amintesc tehnic de tranziţia- .tardenoisiană, în timp ce
cu decor excizat si incrust:lt cu aib şi cu picrură crudă după ardere, ca şi ~n_n o os;rea
ceramică neagră cu lustru şi cu decor din linii de împunsături succesive, executate ni
obiectelor de cup~u, comunit<.lţilc respective se răspândc~c în resr~ ~:u1tcn1~_',' ~ud-es_t~!
·1' rans1·1 Y<llllel
· · Sl· 'll1 Moldo,·a· ' nnde ' în urma conu.ctuhu .::n purtatorn• cultu111 ceramJCu un împungător fin, precum şi ~1lte demente par să fie în legătură cu cultura ceramicii
. · , fi liniare, a cărei arie de răspândire nu este exdus să se fi extins până la Dunărea Inferîoară
liniare, dintr-o. f.u..1 rânie, cultura Boian a evoluat în mod dcosebir, pa.Ittctpand la ormarea
şi chiar mai la sud. De asemenea, comunit:ltile acestei culturi s-au folosit şi de obiecte
culturii Prccucurcni. . d l
În cominuare, în rimp cc comunit:i\Île din faza Ciuleşti S<U~ 1:wnţ"mut în ~u -cs~,1 de podoabă din aramă.
Transilvaniei şi nord·•cstui !vfunrcniei, alte.le din :,ndul Munrc111e1 au noluat m ~a~1~1! În ultima faz.1 (Mangalia), după ocuparea zonei dun::1rene de către comunităţile Botan
fnci Vidra (clasică pentru cultura Boian), întalnindu-se şi la sud de Dunăre pana m d.rzii, cultura Hamangia a continuat să se dezvolte în sudul şi centrul Dobrogei,
apropiere de Balcani şi de ţărmul ]'vfarii Negre. _ .. _ 't
mc11tinându-se afri până la sfârşitul acestei faze, când s-a transformat, în mod organic,
În fine, în ultima fază Spanţov, după unii cerccrdton faza de tranz1ţ1e :a.cultura _:.Ju:~1e!ni ;a, Într-o variantă dobrogeană a 01lturii Gumelniţa. În afură de aces_rea, cultura Hamangia
,
acestea au p<ttruns · Ja -v...···st de Olt , contribuind la înccrarea evoluţ1e1
ş1 • culrurn
.. _'vadastra,
_ şi-a adui; conrribuţia nu numai la geneza culturii Boian, c:tŞi a culturii GL.1.mclniţa, cum
· • D , rooea ,,,,,·ie s-au observat su1Jraj1uneri în sirnnle cultum Hamang1a. o atestă unele specii ceramice şi plastica istm-pontică a acestei culturi. De ·:1scmenea, ea
precun1 şi Ll1 ou O , ' • • • , I
Asezările din aceste două ultime faze ale culturii Boian snnt situate pe tera~e ma te a exercitat influente şi asupra culturii Precucutcni, Cum o dovedesc unde elcmeme ale
si strt;cturate în formă de tcl!-uti, întărite uneori cu şanţtiri de ap;it:m: (de ex. _la Spa.nţov, plasticii şi ceramicii. În schimb, prezenţa ceramicii de tip Precucuteni III în aria culturii
(:;lina s.a.), dintre care mai bine omoscutc sunt cele trei aşezări suprapuse drn staţr~nea Hamangia din Dobrogea constituie dovada pătrunderii unor elemente precucutenirnC
din ul~ima faz,ă, de tranziţie, cercetată în întregime, Hngă comuna Radovanu (1ml. î'n acest spaţîu.
C;llăraşi)3, De asemenea, sunt caracteristice locuinţde drc"ptunghiulare de suprafară, cu În comparaţie cu culturile de origine meridională, mai bine reprezentate în spaţiul
tării noastre, acelea de origine est-central-europeană sunt atestate: prin mai puţine grupuri
t E -~ --- ,ş: Die Fnt1rich!un~, Paiodi~ienmg 1,11d rd1rive Chmn,,!ogie d,•r j,mgstt'iru,eitlichen K_ui'.urr>1 culturale, conţinând şi unele elemente de origine sudi·::ă.
r .. ·: .o~m.Z.(A
1?11m.t11ic11s, .- 8-;:;4'1
r ,
19·, ' , , i-''4- JJen1 La cui.ture Bui,m, în Le Pal1olîthiqut• ct !c NO:ohrh1qut,
. , 4 , -, 1-·· ' , ,

1991, p. 225-249. . . · B .. · 1003 1

D. Bcrciu, Cuhum f-!amangia, Bucureşti, 1966; P. Haşotti, Epoe.1 neo/iricJ În D(Jbmgca, Constan\a,
' M Neagu I~,vt'Ottttcu
~ i •
,. · / nupncu,
·· 1 · - ta1 ·-J>,,,.,,.cadr
,, .,., p
'os cupriuirt'snecia!ii.,m,,~m
,
centrulw lvfuntenu:1,, u..._ureşn, •· - ·
-l E. Comş~, Complexul neolitic de la Radon.inu, C1laraşi, 1990.
1997.
144 PREISTO!UA NEO-ENEOLITICUL
145

Prii1trc acestCa, cUltura Tisâ (după descoperirile dîi1 zona originară d<:" formare, Câmpia denumire Precucuteni 1--lII datate pe bază de !4C A ? - •
Tisei), dezvoltată pe baza culturii ceramicii liniare, s-a extins de pc cursul mijlociu şi a II-a şi
_a .Hf-a le ~orespu'.1d pe teritoriul Ucrainei ::~r:i:ife-:i~;~~e61~0 ~:·~hr. Fazelor
superior al Tisei, din nord-estul Ungariei, în sudul şi centrul Crişanei, unde elemente Aşezănle acestei cultun erau prevăzute u · - ·d 1ş 2'
Viei (faza I) şi la T5.rpesti ş,· 1·, l' neo(r; cu şanţuri e apărare, ca la Traian-Dealul
fiind semnalate până în Banat şi, Ci. importuri, la Vinb. Caracteristice pentm comunităţile \ · argu 'rumos raza a IIl-•a) ·, J • I f .
acestei culturi, dezvoltată paralel cu culmra Turdaş, sunt locuinţele icctangubre, uneori lor,_ dreptunghiulare şi cu dimcnsÎLtni mijlocii, a~'eau d '., ia: ~Clll.nţe e t ~n cuprinsul
cu platforme din lut şi ÎC!nne despicate, uneltele din silex, piatră şi lut ars şi formde variate ajph_cară, În pri_meie dou<.1 faze, peste un pat <le crengi
t e copac despicate.
ş:
X~n1{;:z~. . ;::(~-~rtad:)r~1;l
~1,e_ lu_~
,l pc 11 Uth... 11un
ale ceramicii, decorată în faza mai veche (Tisa I) u1 morivc rneandro-•unghit1lare incizate,
p. (
('arc î rnit:1 ţcsJ.turi!c şi împletiturile (,,d,,cu-r te·., d") '>,Ut, Înff··O Ev' "1'.lÎ d rzie (T-ktT-"Y ), ' .rnn;1 ·u.:1,PnY1tc11to1if,consritirln:înccn1,,,l
. ··, 5,,!'111,
. ,,c ·
l, h(){;(;\'l'll!l!}Sll!····t ll'
·A ..
,.·1
•

Cu pictură.
varnc1, se caracterize·tz,-,
< _..
1i1·1·,1 ,fee
'-
j 6.
OI'U lllCl7..at l e (' !Cei ~p. r
I. . ,.·, •. .·'-- u u ra11s1 -
Complexul Cluj-Cheile Tunîi-Lumea Nouă 1 nu este exclus să fi contribuit, în valea şî Gl~~lar fin (pliseuri) al ceramicii, moştcnî; <le I~ cult~r~r;~~~I:~~~; ,ş_, .mscrusrat ~u a!b
benzt mguste însoţite de mici crestături-împunsături unelr d·
l~u-~~tt, r:ecum şi pnn
Mureşuiuî, _prin unele elemente scilistice (culoarea albă) la gene-La ceramicii pictate a
culrurilor Petreşti şî Arîuşd, cu care se interfereaz-ă în acest spaţiu. După o altă ipoteză,
:.usţinură de cercetările recente din Banat (Parţa-,,Tdl 2" şi Foeni) şi din Transilvania
piaÎră ş~efu!t1\fe tip calapod, p_rduate din cultura ceramicii Iini:e ~:
n aza a -a, Pretucutem II, când comunitările !~ulturiî ,. .. . .
0::~1~:m: -~i~i
17.K, c.
:;~t~~: ~
centrala (Zau de Câmpie), geneza culturii Petreşci este rezultatul unui proces de migraţie
r:lspândir spre est, dincolo de p ., !-' _ d, _ - .. esp:cnve drn Moldova s-.lll
I ,H, pc anoa ecorul exciztlt , .. l- • .
faza anterioară, se întâlneşte s_·i a .,.1 . . 0 . . şi une <1:t, mentmut din
din zonele sudice ;ile Balcanilor (Macedonia, T racia). În Banat acest proces este cunoscut C,;: a unpnmat cu un obiect dinnr di . ·
mb numele de cultura Petreşri-grup Foeni, care ml la baza fazei A a culturii Petreşci, ca Ir:1porrant este faptul că, spre sfârşitul acestei faze Î~cepe sa~ se,, , t n los. sau p1e~rene.
b_ - c ' 1n ie )Ulflteze p,,.,,, ..,,
una din Componentele proCcsului de geno..ă 2 . În această prÎYÎnţă este semnificativă ll.fOtna, pe Itagmcnte ceran11·ce s1pc.-:unu1 · , ·· 'd 01 1· de Iur ,15 ·d J d•. ' '-· '"'
de la Poduri (jud. Bacău) sî Isaii- · r d l ··) ' ' .a cum ove esc escoperirîle
ceramica pictată de tip Cluj-Cheile Turzii din Peştera Devenţului Ccom. Vadu Crişului, _ ~ , a )U . 3.ŞI •
jud. Bihor), ciracterizată prin picturii de culoare alţ)ă, neagră şi roşie. ln hne, în faza a III-a Premcuteni III d. 1 . 1· .
extind"'.- .. -- .-b . , . , , 1n pragu eneo meului_, cor(·spunzătoare
~ ~III ,t~csror tll un mai departe spre est, ână a roa d N. , ·· . . .
Cultura Precucuteni reprezintă o sinteză îmre cultura de origine cst-cemral europeană rnsă m zona de stetJă pd p.e e ~ iprul m1Jloc1u, hpsrnd
A

dln apro1J1·crea 1M·l .. NT p l

t t • , rn 1 egre , pre om11 ~ f I· · ·
a triburilor cu ceramică liniară „cu note muzicale" şi cultura de caracter meridional a de care se foloseşte mai rar si pictura crudă d ă ! ,la<. ecoru. J.mpnmat, alături
cornunit,1ţilor Boian-faza Ciuleşti, adăugându-se, în aria d de răsptrndire, la aceste două .
cu motive spi,.,.1 1·,·e A ... • d .
· , up arc
. . ere cu cu oare ro~ie. -'I - · I •
·, sau ~u J:.l, rnc us1v
· ,,u · · cest tip e pKrură se apl ă b' d
componente de bază, şi alte elemente ale culturilor Hamangia şi Vinb asimilate într-un dt· la Târgu Frumos2 Tot din 'te„ f;. - ! IC ş1 _pe o iecte c cult, precum ;1!rarul
• , e,tstă ,tza c ::itează s1 unde unelte si ,1 - J 1 · · .
mod propriu de comunităţile Precucuteni 3. aram.ii. 3 , iar dintr-o etapă r,kLie !I, ·l, d, .. d I ·c- b . . t ouoa~Je mic, c1u1
Această cultură, care slă la baza culturii Cucurcni, a fost determin:-itJ pentru prima dară - ' .urce cpoz1t c a ~ar una drn Republica Moldova 4.
de Cltre Radu Vulpe prîn s:1păturile de la Izvoare (jud. Neamţ) 4 şi cunoscută mai bine ,.., 1n afară
. de aceste culturi, la ;.,·eriferia de 110 r d-est .rt • n. ., J •,- . ". . , . ••
prin im'csLigaţiile ulterioare deh Moacşa-Eresteghin (jud. Covasna), Larga Jijia (jud. laşi_\,
l.,Jumelrnţa, În nord-estul Muml"niei si s~d-estul Mold ;i,._ ••e. e iasp.tndm.: a cuhuru A,

culturile Gumelniţa (A), Precucuteni tiIIJ şic· , . ovei, ui zon~ de comacr între
Traian-Dealu Viei-şi Dealu F.î.ntânilor şi îndeosebi de la Târpeşti (jud. Neamţ)\ precum
A

\ ,ucutem (mceputul fazei \) · .

şi de la Floreşri, Ruseştii Noi, Cărbuna şi Coşerniţa din Republica Moidova6, iar mai recent ,1spectu cultural Stoimni-A/dp11i (după !ocalită.tile--sr . -; . . d G -]n '. ', s-a con_sti_run
I
Ht ., ) ă. J· • • • . · ~ oica.lt, JU - a dl s, Aldem ;ud
, 1zau , r sparn..11( ŞI ll1 regm111k vecine din sudnl Repubr .. M 'Id : 'v I '
A

prin cele de la Târgu Frumos şi lsaiia (jud. Iaşi)7. În evoluţia ei au fost deosebite trei fa1e, , . :
ma l u căneşn) ş 1
0
sud-vestul Ucrainei (Bolgrad)5. . JCIJ '

l Gh. l.2z,1roYÎci, F. Draşo\-ean (ed.), op. cit.

2 F. Dra.şove:m, Cultura Petreşti În Bmlilt, Tîmi;-oara, l 999.
1 vc z1
2 N. L;· ÎOUllmC, Rannf t'f,zp tn/wl'skoi hu!tury na taitorii Ukrainv Kiev , qg9 '
:i S. Marînescu-Btlcu, Cultura Pret'UC1ttn1 pe teritori;,J Rom/iniei, Bucureşti, 19}4.
•1 R. Vulpe, Civiliuttion PricurnJenimne a"icomYHt.r't l.wo,irel.t· m :\10/d,wie, În E'JA i l, 193Î, p. 134-146.
' I j l~~.{~;cu, D. Roghhn, V. Cotiug:\, L iuwl peintde l'habitdt de
: • rd,' ,r ' '',; ·,' .
,r ,,i cw1lu,u:on I'ricucutrni /1::n/olithi,/U, _.: ) , S" A g'- mmo_ ,dcp. :le filt1) i1ppa•ren1t11t
3 N p I ,~ · · t f!;,.,en' tn r1.,7. 9, 2003, p. 27-40
', S. Marinescu-Bîku, T!irpe1ti... · 'nu t'SCU, D · Boghian, Prin:ipdt!c rezultate ale cerc"tiirilor r[ , , · · ,.
6 T. S. Passek, R,mnezemlede!Ceskie (Tripol'she) plen!mtl PodmstrM,'ya, in M!A, 84. Moskva-LeningraJ,
dt la Târgu Frumos (jud /mi) Î"n (\id I C . . I . ". · a Jtr,,ogll"f run ctfrz,te11 pr,:n,cuteni11 ,11t
! 96 I; V. I. Markevici, Bugo-a'nestrovskajd ku/'tur,1 IM terirorii Mrldavii, Chişîn:i.u, 1974; L E!lis, The 4G p · '' "ru o~m1nuu1 2,1996,p.38-72;3-4 1997 _.,-)l)S
C:111:tstmi-?î-ipo/ye Cu/ture. A Study in Tech•w!og)' and the Origins ofCompb: Society. Oxford, 1984; S. Bodean. --,, . •.· . Sageev'. ~annetripolskii hhuf l( s. J(,1rhuna, în SA 196.3, 1, 1· ,- . ; i'. ' .,,P', _U--42,
r.."1/1111,:;kogo k!.1da (R problem,, .,,>,·· 1· ., , : ., . . k' . . P· 35 1 ) ·, L S. K!qn, O date
A1ez':!rilr cult1,.-ii PrmN'Uteni-Tripolie A din R,tublirn J,,,foidova, Chi~inău, 200l. · . ' ' i,,.np, "0; rultf!/JV I rannetnpol' k 0 k 11 j' , p I,
Lrnmgrad, l %8, p. 5--74· y A D, ,. ,.. , A- ·/ 1 .. . •• ~ ~ _1 tury), lll 'ro J,cmy an.::heo!ogii, J,
N. Ursu!escu, D. Boghi,tn, V. Cotiugă, l'rob!('me.< d,, l.1 rn!nm: P1·,bmt1mi a lr1 lianii're des t·echenh,,, ~ . . ' · trg,i, C\, d! ,uns,a; k/,.1d, Chi~inău 19'J8
de Ti1rg;u Frumos {di!p. dx /aţi), în V. Spinei, C.-M. Lazarovici, D. Monah {ed.), Scripta praeh1swnca, laşi, I. T. Drngoirnr, Eneolitim/ din su.l-estul Rom,îr;iâ As I' l ' : .
2005, p. 2 l 7-260. V. S. Bej!lekCi, Rrmij eneolit Ni--ovî:" fl, .•,,, . D .' c·h. ~e~tu rn tura! S!orca.iu-A!dmi,
1111 t1Ja,
Bucureşti, 1983;
• ~ v · • ' 1 IŞlnau, 1978.
l!i6 PRE!STO.RIA
Acest aspec·r cultU.ral, rezultat din asocierea eleffiefltclor sudice, proprii fazei de tranziţie
la cultura Gumelniţa, cu altele de la sfârşitul culrurii Precucuteni şi începutul culturii
Cucuteni, a avut trei fa7,e în evoluţia sa, datate cu aproximaţie între 4 800 şi 4 600 a.Chr.
Pe baza datelor oferire de săpăturile de la Srnîcani, Aldeni. Lişcoteanca, Suceveni si
dîn alte locuri s-au precizJt caracteristicile acestui aspect cultural, 1espectiv tipurile de
aşez;lri şi locuinţe. precum şi invemarul acestora, constituit din uneite de silex şi de piatră
şlefuită, os şi corn de cerb )i, îndeosebi, din ceramica a1 decor de proerninenţe, linii
inciz:ite, pictmă cn grafit 5i culoare :1lb:1. s~111 cu canclmi largi.
Prin int<:nm:diu! picturii l)icrurne (cu alb şi roşu) din cca de a Iii- ,l i:dil a ;tccsLui ZL'V<.:ct
cultural, S<l încercat să se cxp!t<.:c evoluţia ceramicii pictate c.ltre tricromi;1 cucurenian:i. În
această privi1w1, după unii, un rol important l-ar fi avut ceramica de dp Prccucuteni llI
din nord-·estul Munteniei, care cunoştea pictura cu 8lb si fondul de culoare a!b;i,
rr:msmîţindu-le ceramicii aspectului Sroic.mi-AlJeni, ceea cc ar fi constiruit punctu! de plt·cue
pentru evoluţia picturii tricrome de caraucr Cucureni. Această explicaţie nu cxdndc to:usi
posibilitatea, după alţii, ca pictura cu alb să H parvenil h1 aspectul Stoicani-11Jdeni din
Gumelniţa (faza A 1), în locul picturii cu grafit, pe care a înlocuit-o. În acest context s-·a-.i
subliniat posihilii:ăţile multiple de asimilare a bicromici de către aspectul Stoicani-A.ldcni,
o.
o
Eneoliticul dezvoltat (fo,,.
'
I 8)
În etapa următoare, a cnco!itir.u!ui de;.:vo!ttlt {cca 4 600/4 500-3 800/3 700 a.Chr.),
alâturi de uneltele de piami, silex, os, corn şi Im rtrs, care continuă, ca tehnică şi foi mă,
pe cele mai vechi din perio;1.da anterioar:1, s-a intensificat cunoaşterea şi folosirea aramei,
fie sub formă de cupru nativ sau chiar di:1 minereuri de cupru locale, produdndu-.<,e,
pentru prima dat.'l., unelte grele de arnmă (topo::irc-dă.lţî şi forrn,1 iniţiilă a roporului-ciocan
cu brawlc dispuse cruciş şi cu g;Jură tr<.1.nsvc-r'>ală pentru mân;::r). Prezenp în num:lr m;uc
a acestor undrc de aramă în aria bakano-<lunăreană a culturii Gumdniţa şi, în parte,
Sălcuţa, s-a pus în legătură cu un centru balcanic de provenienţă a metalului -- mi:·1<..~e
neolitice de la Aib1rnar (lângă Stara Zagora) 1 şi Rudna Glava (lângă Bor, Sc:rb:a)~, m
timp ce topoarele-ciocan din Transilvania şi regiunile vecine din Ungaria au depins de
z.ăcărnintc!e aproriate <le cupru din Transilvania şî Carpaţii nordici3.
Ţ ehnica rurnării în tipare sirnplr- .<,2.u bivah•e a uneltelor grele reprezintă, desigur, un
progres în mcralurgia aramei, la Gtre au ajuns comunităţile omeneşti dîn această \·:crnc,
în urma condiriilor de dezvoltare locală, precum şi ale legăturilor cu centrele mai îrumr itc
din sud. Pc d~ altă parte, marca dezvoltare a metalurgici aramei din această perioadă,
1 E. N. Ccrnvh, Como,· ddo i 111c1m'!urgija v drcn;ejJej Bolgarii, Sofia, i 978.
2 B. jovanovtc, Afcra!111gija r:nN,litskog p~Tiod,1 ]'-1goslavije, Be-ognd, 1971.
.'l A. Vulpe, fnrcpururik met11lurgiâ ,mi mei tn sp,tţiul mrpato•da11uhian, în SClV 24, l \}71, 2, p. 217· 2.'i;·,
Idem, Dir A>ff" uwi Beile i11 Rumiinien, II, MUncht:n, 1975.
NEO-ENEO!.!TICUL
147
cea mai mare din evoluţia acestei metalurgii, nu a afectat produqia uneltelor şi a armelor
din silex şi piauă, care şi de au cunoscut o foarte mare folosire, justificând prin aceasta
iaparre11enţa perioadei ~nale a eneoliticului dezvoltat la epoca pietrei, deşi s~au r:xprimat
si opinii despre existenţa unei „epoci a aramei" (Kupferzeit).
În afară de aramă, s-a cunoscut şi aurul pentru podoabe (fig. 21), după cum O dovedesc
.Ls...:opcririlc de acest fel aparţinând cuirurilor Cumelniţa, Ariuşd-Cucuteni si
Bodrogkercs1.t1'1r, dintre care un loc aparte îl ocupă piesele necropolei de la Varna, di;.1
;1ria rnlturii Cumdniţa (aici S··<lll g:lsit cca 5, 5 kg d,: obiecte de aur depuse în morrnir.ic)l.
L.t rJndul lui, meşteşugul olMiudui a ;itin.s o foarte mare dezvoltare, folosindu-se,
ir,tr-o fază mai r5szie, alături de metoda r:1sucirîi sulurilor de lut şi un proces de rotatie
~disc, turnetă sau roară), acesta din urmă folosit la început în faza Cucutenî A-B şi ap.oi
generalizat în faza Cucurcni B, când au fost utilizare şi cuptoare speciale de ars vase, cu
arden: indirectă, constituite dintr-o cameră pentru arderea vaselor şi o alta pemru foc2.
Dintre celelalte meşteşuguri casnice s-au dezvoltat mai mult ţesuruJ şi torsul, arestare
prin :rnmt:roase greutăţi şi fusaiole de lut, îndeosebi către sf.'lr:;;iml eneoliticului in urma
inru1sific:1rii creşterii vitelor.
Cor:1unităţile omeneşti de pe teritoriul României, aflate acum în plină dezvoltare,
;m inrrninm lct:,rături arât Între ele, cât şi cu lumea egeo-medîtcraneanti, cu păstorii nomazi
din s::cpde nord-pontice şi regiunile de silvostcpă ale Ucrainei, precum şi cu purtătorii
u1]n;rii paharelor în formă de pâlnie ( Trichterhecher) din Europa est-ccntmlă şi apoi cu
cei ai culturii amforelor sferice din Volhynia şi Podolia.
În eneoliticul dezvoltat de pe teritoriul ţării noastre au apărut, pe baz.a fondului anterior,
in arii teritoriale mai mari, dar bine diferenţiare Între de, culturi mai evoluate, cunoscute
sub Jenunirile de Gumelniţa, Siilcuţa, Pctreşti, Cucuteni-Ariuşd, Sălcuţa IV-B;1île
Hcn.ulanc-Cheile Turzii--Hunyadihalom, Româneşti-Tiszapolgir-Bodrogkeresztl.lr,
Corneşri, Cernavoda I şi Decea Jv1ureşului.
r\cc,rea, la rfmdul lor, după parrimlarit:lţile ceramicii, pot 6 dasificate în urm:ltoardecategoriî:
Culturi cu cemmică pictată cu gr1ifit. Din aceasta categorie fac parte culturile Gumdnira
si S.1lcu.9. .
·cl(/tum Gumellliţa{d_upă sraţiunea de pe un deal cu acest nume de lângă Olteniţa)-\
dţ:lvo!tată treptat la nord şi .sud de Dun,'ire, pc fondul anterior al culturilor Boian.
Hamangia şi Mariţa (Karanovo V), este răspândită în Muntenia, nord-estul Olteniei:
Dobi ogea. sudul Moldovei şi rcgîunîl~ vecine ale Republicii Moldova şi Ucraina, precum
ş! pe rnirnriul de est al Bulgariei, unde este cunoscură sub denumirile de Kodjadernwn
/\. Foi. J. Lichardus (ed.), /4m:ht, Herrschaft rmd Go!d. D,is Grăbofdd 1,011 Vi1rna (B11Jg,1rien) ,;ifj dii:
1
1
'h!/:iNgt m1er ueum europiiischen Zitf/lisation, Saarblickcn, I 988.
E. C,mşa, Cr11-a.teristicilc ,,; Îllsmmiit,1tca mptolll"rlor de .-:moale din rn"ilmi.:n cu!rurii Cur111cni-.Ariu;d,
2
.
111 \( ·;\'A 27, 1976, I, p. 2.~·-.33: V.I. Markcvici, Pozdnerripo!'.,kie p!emow ...
·' V!. Dumitrescu, Fouilks de G11/l/dnita, în Dacia 2, 1925, p. 29-103; E. Comşa, La Roum,rnie
1
' 1ludi,md", în Adas du Nfolithique europ&n, I, {RAUL 45, I.it'gc, i 993, p. 151--189.
 c;;;:;~~,-"<.,.-~-~ -
i J!\ -) )
I
r
,,,--....._
"'-·----._-
.,,,_~ ~•o
189

<--~'~,-a~G-G-,,,___""
47
m; 31
O lJ

<H55t~o
„
O !R.i_.
1~~-
'liS lfJl -:.-v--:,
o- 156
f4i
,So-·
-\......_
:f\ o,.t5__,g?7,,,,,cc/
11'7 ; O'\
,•<c
•r .__,- -~--.__ ·'-/
B_@F.Qc.ffF[~, ':::;,..,.,. / .• __ _ / " ' , "-.\ ;;, ~I 15
'O"J'.;JOO„oY;>3\\_Q. 7J

0
193 H' ,;j:,:106
1
/ .....,.
~~~
"°"':"/ "'\ ·.~.I ffl,4
'Tn;rn;,,+l'. \,_
",..___ , ltOC <..._ '-~•~

~ ,;;Ţ Ţu ~
\.

fY<)~!.!-0,. --, I) .-:.,-~·;;~ __ 39

I ,;• ' • ., ~.

,,jf /,/ 01~'' \,,.,,;, ""

0
,,.§.
,-Ţ □'5
1?I (/"'" /-- ' 91 zt•oÎ,
wc gi ,'-,"5'
\76 ' "
0'7' OIO<i

Ţotr ~'-ii·, ~" ~z \

A '"-A ~. - ~'~",,.~ .:;::;, '!,O •,
(
t.- IJ.i /! f ~------- ../I ,, 147
1
&,..~;~:, 990 O •)IJ ___ _

Ţrw ~
I I,_~,
. /-- /'"-s_,,:L-~-- i
..~,,,,,r.•T ,,,.,,,z, HO
'~" ,,..........-l. I 1:,10
'
·,""\.

~ ~ ot ,,.Ţ.
f ,.._,.,•· -...,,, .. .,
221
/, j 1 ......__...__ M _ )

,/ \ _r- .,,..,_ /A•/ ' ', '8_,< OW -}

',l,&/At6-" "(-~
~ 'EA·". f'.'~S\~tcA_~~,...,,.. --· f/ \ -•·,,\ co ,e, ,
Ag7
;()'f.

--'- t,.',B -,~,

-- '1)51,, '?';; 9 BD~· •r -~----·--- 1H
n~!._/"', / ,,, r'' '"
/
)
--.__\,
· 0
(\(_
\
1\ •
,eo4)
~,
"t;
,. •..,
""
~-~·,
'-v··
~ ,_, ~\'/:,!
lt!,.✓,.•ef)j83,!W,;f!J".~r ,, r
<•,•~. , J'
"l , , "'"
"•/
,r .,
'~, '.·.. : : ~
' J.,....,,_,,.j-., /;/
,,

~'",,TT" ,,ŢŢ,,.
61T:,,_..<1C-,/A

. / .
'CO ,,; w ,-
,.,,,, ' , , ,.• r.,;,. • .,:.- " \, ., , . ; , ~ , l
T. uT ;?b'i,'(;,;ic,~ ( ', •, ,/ ,i~~' -) ·!
I •,sy·--, """""'
•c;Ţ ~JŢ,l_ r, i / \,0 ,;',!, a f,,
l/ /? /

H
I( Ci,,:ril'1j •î•J9 15"Î
Î" J.m ,,-
r.
,.,,....., /\ \\~;,_,,.. \\'\, (191 ·i9C/'V a,,,o _,.,-/
'" Jl!'J
I
I .'."a"'-'...-,\r,•~.,--·
'"/A
,, '",ikrii,., I. .', I ,\ ,, , _. z....
/ ,1 ~--
; ,;:p, ,,r, 1

\:v;~/Ş
,,.., '
(\ "'" '''"'' ' ,,-~, ",_' \,,<,_;~~•,,,' ",,, ",' ,,_ ,.r '
"~ ' ' .-~-
' 1

~~
' '
; ~,a ,r ,'
__.·" .., . , \
o,, ' ,, ' \ \ '
2/""',v ?'&,_
1:J - / \ ''" , "'---, ", 1 <J ' \.,.,.,, l ,12(i\\
, '-m<l,_._c".r
",'> ,,,_,;,:,
''~G" ,, ~,"
'.;1c/
1
Fm,
,
w,r,""'"'
g-1.a:;,ul .-O-
, '" , , • ~ , , .. , \ ,\ . ,,,a"a,,,a"'~'.-"'
,,a\\ \ ~---..._~ , ,Jo, t....• ·, a,,,,,,-, .::>,:
,,,
"'(ii, '

1
1
Cu,•ura,
c„,c,a ClCe -~.,:~,, 'l!i' "~LWT-'!_ ,
c,,,,,rn GUM F, , / 99. , , , , " '
... '"""ro crn-,A000A c,c,o c ĂlhCP ~ i

11
~Î ""!"'' ~OMANSţC
" " " ' " CAI ' """ , , , ·A
"'""~'
1 su;î.
1
CultJr;. ~ ~[t~;,,;-__RES~T~~IJU.!'--'~s/;;t•,c;'<A
1
'---;/' - ' ,_ --- - t 2\ ce~.,
-~ __ _J
)
l)f(;f:.ţ,
-- --
i ~~'!'~~;;" n.,J•.t,r'<i MU- -f - - .... -•-····- -----·---

Fig. 13 \"Ian« dc::,copi.c1·;d/or eneo!irîrn!t,i dn.voitat: 1 Ai;igca; 2 Aiba !ulia; 3 /Jdt:ni~ 4 Arad·, 5 Arn1·.tg,cnu Tl.tăr:isc-ă; 6 E,;cj•,\; 7 Badr:ig.ii v,..._chi; 8 Bai.:.; 9 Batoş;
10 Băiic Herculane; l l Beha Veche; l 2 Berea; 13 Bcrc.5tî; 14 Bern:idea; 15 Berwvîa; :6 Boarta; l 7 Bod; 18 Bodeştî-,,Frumuşic,·'; 19 Bogatrt; 20 Bonteşti; 21 Borduş::rni;
22 Rr:iilirn; 23 lklnzeni; 24 Bufr(•a; 25 BulhoCi; 26 Bm.nesi; 27 Cacica; 28 Calomfotşli; 29 Caracal; 30 C;iradla; 31 Caracu~er;.; Vechi; 32 Caransebeş-,,Ba.lta Sărată";
33 C,rciliu; 34 Ca~oh; 35 Cl!nari; 36 Căscîo.ude; 37 Glnic; .38 Cârcea; 39 Cem,d; 40 Cheia; 41 Cheile Turlii; 42 Cheresrur; 43 Chirnogi; 4-t Ciocăneşti (Andolîn.-1);
45 C!uj; 46 Constanta; 47 Corlăteni; 48 Ulrne.ş-ri: 49 Corpadu; 50 Coslogeni; 5 i C-ostegi; 51 CoHinesti; 53 Cru.şovu; 54 Cs0ngdd; 55 Cuci; 56 Curnneştii Vechi;
57 Cnptoare; 58 Curtici; 59 Daia Româ11J; 60 Dăbica; 6 l Deszk; 62 Deva; 63 Doma.şnea; 64 Dragornireşri: 65 DrăguFni (jud. Botoşani); 66 Drăgu.şeni (jud.
Suceava); 67 Drîdn; 68 Dru1ă; 69 D,1deştiî Vechi (Besenova}; 70 Dumqrî; 71 Durankulak; 72 Dumiwarea Veche: 73 Ed1im:l.mi; 74 Enîsab; 75 Emlia; 76 Fedde.~ni;
77 florc.şri: 78 Cârfa Mare; 79 Gfl.rlc.şti; 80 Gheja: 81 Ghd.ac.ş-ti; 82 Gherla; 83 Ghirbom; 84 Giurgiu.le.şti; 85 Ghlvan; 86 GL·,,'inesrii Vechi; 87 Glina; 88 Gorneşri;
89 G:rigoriopol; 90 Cura Dobrogei; 91 Gura Vitioarei; 92 Hangu~~Chiriţcnt; 93 Hăbăşeşri; 94 Hălmeag; 9) Hârşova; % H<'ncida; 97 Hodmezcivasarhely; 98
Hodoni; 99 Huşi; 100 hblor..a; !Ol lasi; 102 llidia; 103 Iratoşu; 104 fsrria; 105 Izvoare; 106 Jora; 107 Ketcgyhâza; 108 i.:rnanu; l09 Lipcani; 110 Lişcotcar)ca;
: : ] l Luduş: 112 Lunc2-V&n,Jxori; l 13 Lunca.viţa; 114 Malnaş; 115 Maagalia; 116 ,\1agurdc; 117 M:lrgineni; 118 Mâruşti· l l'.) Medgidia; 120 Mereseuo.; 121
,\1iha!r; 112 Mihoveni; 123 Mociu; 124 MoigraJ; 125 Moldoveneşti; 126 Moşniu; 127 Mugenî; 128 N(~;ău; 129 Noşlac; d0 Obreja; 131 Ocna Sibiului; 132
Oin.::niţa·.,Reaie"; l3J Oradea; 134 Orăştie; U5 Orhelu1 Vechi; i 36 Ostrovu Corbubi; 137 Osmwu Şimian; 1:)8 Palu.u Y..-:.rc: ]3') Parţa; 140 Păuca; l 41 Peci~·a;
142 Perreni; 14.3 Petru Rareş; l.44 Petrn~rnî; 145 Pianu d<" Jos; 146 Piatra Ol.:; 147 Piatra $oimuh,i; l 48 Pietrele; 149 Pietrr,;;,sdc; 150 Poduri; 151 Poieneşri; 152
Poig:ir; 153 Prcuteşti; I '54 Pngorcm; l )) Putin<:'.şti; 156 Racovă\; 157 Radăşeni; l 58 Kâmnicdu; 159 Rasova.; l(J0 Reci: 161 ;,:._qca; l 62 Rct<'Ynieşti; 163 Rogojeni;
164 Roşca.ni; 16) Ruseni; !M) Ruseştii Nou;·J67 Saco,u Marc; 168 Salonta; 169 Sărata-Monreoru; [70 Sârăţcni; 171 SJniob; 1.72 Sânnicolau Mare; 173 Sânpetru
German; l 74 Sânrimbru; J 75 Sdnrcia; l 76 Sebeş; 177 Slatina; 1'/8 Slatina-Timiş; 179 Socol; I 80 Soka; ! 81 Solonceni; 18:2 SorocJ; 183 Stolniceni; I 84 Suce;wa;
J 85 Su!tana; 186 Szcgcd-,,Sziller"; ! 87 Swnres; 188 Şeîca Mică; 189 Şipcnit; 190 Siret; 191 $îria; 192 Şostlea; 193 Ştcfanc\'ti; 1:)4 ŞurJ Mică; 195 Tangâru; I 96
Ta radia; 197 Tarivcrde; ] 98 Tărtăria; 199 Târg11 Mureş; 200 Târgu Ocna-,,Podd'; 201 T:irgu.5or; 202 Târpcşri; 203 Teiu; 204 Tisz:,szollos; 205 Traian; 206 Tru.~e.şri;
207 Turda.ş; 2()8 Turnu Severin; 209 Ulmeni; 2 i0 Valea Lupului; 211 Valea Rea; 212 VaJc:a Timişului; 213 Vaiv:.rcuca; 2 !4 V:1cLstr:i; 215 Văleni; 216 Văr:i.şti-,,Bolan";
217 Vd'kc Ra,;kovce; 218 Vcrbicioara; 219 Vidra; 22t) Vlnb; 221 Viştea; 222 Zâmbreasca; 223 Zau de Cunpie (N. Ursulc~cu).
JSO PREISTORIA

I
Fig. 19 Vase de rip rhyton din rn!(llrile Cucu;eni (] Tm~cşti} şi GumdnÎ\<l (2"3 Căscio,ue!e; 4 Gumdnîia:

Q
) Sultana). Dupa M. Pctrem1-Dîmbovir;a (]) ~l Silvia l'vfarinescu-IVku ·'.2-5). Sdii diferite.

(dup:1 td!-ul de hlngă Sumcn) şi Karanovo VI (L1ngă Nova Zagora), unele demente fiind
:.ernnalate până în zona Mării Egc-e (de exemplu ia Dikili-ra.sh, Grccîa) 1•
În marea Jrie de răspândire a comuni1ăţ'ilor acestei cu!ruri, Între Balcani şi Carpatii
tvle-rîdionalî, se deosebesc mai multe variante regionale dintre care pot fi menţionare
două, una în rv-1untenia şi alta în Dobrogea şi în nordul Bulgariei.
La periferia ci de nord-e~r ace::istă cultură a intrat în conrJct cu cultura Prccucuteni
(fa1.a a 111-a) .5i apoi cu începuturile nilturii (~ucurcni, rczuldnd aspccrul cultura! mixr
Sroicani-Aldeni, iar la vest şi uord•vest cu cultura Sakma, care, îmr··O fază mai r.ârzie,
s„a extins şi dincolo de Olt.
În evoluţia culturii Gumdniţa, darar;I în principai--tn prima jutnJtate :1. mileniului al
V.!ea, au fost deosebite două faze principate, denumite Gumelnîţa A.şi B, fiecare u1
dre doupă etape, din care Cumclnita B2 , !n urma·presiunii exercitate Je purtătorii culturii
Ccrnavoda I, este arestată numai în zona de dc1luri din Muntenia, corc~punzând acolo
aspectului Brăteşri 2 •
Cultura Cumdniţa se caracteriz.eazJ. prin ,l.~l7..1.ri în formă de tel! cu straturi de dţiva metri
grosime (Boian, Glina, Hârşova, Tangilru, Vidra, Căscioarele, Gumdniţa), dar si pc tcr:î:>e
întărite, în unele cazuri, cu şarn;:uri de ap:'irarc. locuir!ţe, de obicei d~ suprafaţă cu platfomn

1
At/,1.J du ]\Tlolithiquc t'umpl'cn ..
: E. Tudor, Un mpect cuhural post-gumelniram dncopcrit în ,:.om; d,: d('(t!uri a }vfuntcniri, în SCJVA 28,
!977, I, p ..)7-52; Idern, IJie Gmppe Br1lft':;ti, în Dacia N.S. 22, 1978, p. 73--86.
Fig 20 Vase encolicîce de tip ,1skrn 1bmdut)- J cultura Săku\a (Sălcuţa}; 2·-) cultura - Gumdniţa (2 Ulmeni;
3 Su!rnna; 4 Clina; 5 Ct-cioarde); 6-7 cultura. Precurnteni (6 Isaia; 7 Traian-,,De:ilul Fântânilor"); 8 a,,pccml
cultural Stoicani-Aldeni-Bolgrad (Suceveni). După Silvia MarineKu-Biku (l-5, 7), N. Ur~u!cscu (6) ~i
IT. Dragomir (8). Scări dîforire.
 NEO-ENEOLlrICUL 153

recrangti!.tră din lemne despicate, !uruite şi prevăzute uneorî cu pridvor (case de tip megaron),
ca de exemplu Li Petru Rareş, jud. Giurgiu.
La rândul său, inventarul din aceste aşqări este ilustrat prin unelte şi arme pe iame
si aşchii de silex sudHdunărean, care se remarcă prin tehnica retuşelor şi a cioplirii, topoare
de silex si de piatră folosite pentru defrişat, roporişti şi harpoane de corn de cerb,
împung)toan:' şi pumnale de os, numenu.se ohiecre dîn aramă, dintre care se remarcă
nnck p<)<foabc {;icele cu upctclc dublu sp!r;dicc) şi piesele grele (da.Iţi sau rnpo:uc de
1
1;p Vldr:1, cu dnuJ \irate, turnate în t·ip:u-e de hn :i.r~) , rnndanrivele din pl:ici de am cu
dt>cor rm repoussl, din aşez:lrile de b Curndniţa şi Vidra şi îndeosebi ceramica cu f(mnc:
variate (străchini, castroane, askoi şi rhyra ş.a.). Aceasta din urmă prezintă decor incizat
(frecvent în formă de paranteză), excizat şî inscrustat cu alb, imprimat, în relief, precum
si pîcrnt cu grafit cu motive geomecrice şi spirali-:e, uneori înainte de ardere, cu roşu şi
:1lb sau foarte rar cu culoare roşîe cruda şi cu alb. Diferitele motive decorative au anll'
nu numai s.::mnificaţie artîstic.1, cî, probabil, şi simbolid, În legătură cu anumite practici
rnagico-rdigioase, ca de altfel şi celelalte motive decorative de pc ceramica neo-eneolirică
din spatiul carpato-dun:lrcan.
O dr.l culwră, înrudită îndeaproape cu Gumdniţa, este cu!turd St1!cuţa (după localitarea
S.1lcur:1, jud. Dolj). Constituită tot în regiunea Dunftrîi Inferioare pc fondul Vinb drziu,
(~urndnlra timpurie (A2 ) şi a unor influcme sudice din Grecia şi Macedonia, de la
înctpuml epocii bronzului, cultura SJlcup este răspfindită în Oltenia, urmând în vest
după VinCa drzie si in sud-est dup.l V:'tJasrra şi un facies rnaî vechi Gurndniţa A 2 , precum
si în ~-ud-esr1,d Ba.natului, nord-vesrnl Bulgariei (aspectul Krivodol), nord-estul Iugosh-
YÎei (aspeuul Bulnnj), de unde şi denumirea de complex cultural SJkuţa-Krîvodol­
[Libanj2-.
C1ltura aceasta, cu patru Erie şi mai mul re crape în evoluţia ci, din care faza a doua
este (btat.l. pe !a mijlocul milcnîu!ui al V-lc:1. este înrudită cu nilnl!"a Gurnelnita, ::!.le
cîrcî ÎtKtputurî sunt însă maî vechi, carJ.crerizJ.ndu-se tot prin a.şez:i.ri în formâ de te/f..uri,
prev11.ute (li şant de ap:î.rarc ~au cu ~anţ şi val dt' ;.1părare, locuinţe de suprafaţJ rect::mgulare
rn una sau dou{l inc:1peri, :d<lturi de bordeie 0i ,::dibe, unelte şi <mne din piatr.l şi silex,
tnpoare grdc din aramă, in fonu.\ de p:111,'i., şi (eramic:l, din care, pe Llngtt forme dcri\'ate
din acelea ale n1lturîi Vinbl, prezintă şi altele, înrudite cu ale culturii Gurnclnita, cu
decor Îticiz.:-:ir, grafitat sau cu pictură (rudă.
La sfârşind cvuluţiei sale, cult-ura Sălcuţa a venit în contact cu cultura Cernavoda I :,i
..:u ,t;pc(tlll gumdnitean Br:-\teşti din zona de dealuri ale Munteniei, iar În Banat cu t..lilturJ.
TisnpolgJr şi apoi Ilodrogkereszn'ir, punându-se astfel bazele fenummu!ui cultur:J de sinteză,
cunoscut ;-;ub numele de Sălcuţa IV-Băile Herculane, din care \'a deriva cultura Cuţofcni.

1 A. VHlpe, Die ,l>:tr II...

Fig. 21 Statuete-pandantive eneolitice de aur_ 1, 5 cultura Gumdniţa (Gume\n.iţa şi Su!rana); 2-4,_- ~-ult.i,a ' D. Bercin, Chmao!ogie rda:f/y, 1/u 1dolithique du Bas"Danube ,': {.; h,mi;-n d1's 1w11/lelles jlwi!lcs fiius
Bodrogkeresznlr-Gorneşci (2-3, 7 Moigrad; 4 Târgu Mureş); 6 cultura Cucuteni (Tralm). Dcipă '11. m R,;11m,mie, în L'Enropc â la fin de l'âge de la pierre, Prague, j()(-il, p. 101--124; Idem, Contri/)ftţii
Dl!mitrescu 0-4, 6-7) şi C. Hălcescu (5). Scări diferite. J\.dri:1na Rtdu, Cufttm1 Sr1/mţ11 Îh' Ruwt, Re.5irn, 2002.
154 PREISTORV\

Culturi n/cera1iticd pictt1td cu· diferite cul.ori.·Ace·stei categorii îi aparţin, în primul

rând, culturile Petreşti şi Cucuteni-Ariuşd.
Cultura Petrefti (după descoperirile de pe teritoriul localităţii Petreşti, de lângă Sebeş,
jud. Alba), care prin materialul litic şi ceramică prezintă unele legături cu culturile Cucureni
şi Gumelniţa, este răspândită în centrul şi sud-vestul Transilvaniei, într-o oarecare măsură
şi în Banat, fiind caracterizată prin aşezări, între care unele foarte mari (Pianu de Jos, Mihalţ,
Păuca, Daia Rom:înă, Ocna Sibiului, Chirbom etc.) 1 (fig. 22 şl pi. 4/2--6). În cadrul <lŞt:'z.ărilor
se remarcă locuinţele dreprunghiulare cu pbtformc din lemne despicate şi lut, prcnun ~i
o:rarniu picratJ pe roată suprafaţa vaselor, prezentând analogii pân,1 in '[licssa!ia (Din1ini).
În evoluţia acestei culturi, datată între începutul mileniului al V~lea a.Chr. şi mijlocul
acestui milenîu, s-au deosebit pe bază stratigrafică şi tipol.ogică (ceramica pictată) mai
multe faze, rnre se sincronizează doar parţial cu fazele culturii Cucuteni, În faza de început
(A), ceramica se caracterizează prin pasta de bună calitate (roşie şi neagra) şi prin decorul
din benzi unghiulare sau rombice, pictate pe fondul alb-g~tlbui lustruit al vasului, iar în
fazele următoare A~B şi B prin motivele spiralice şi meandrice, bicrome şi tricrome,
organizate, de obicei, metopic pe roată suprafaţa vasului.
fo ceea ce priveşte geneza culturii Petreşti, nelămurită Îndi., pornindu-se de la săpăturile
de la Lumea Nouă, lângă Alba Iulia, s-a presupus de dtre unii cercetători, că reprezintă o
evoluţie a tradiţiilor culturii StarCevo-Criş prin intermediul aspectului Turdaş, întrudt
ceramica picrată de tip Lumea Nouă a fost considerată rn aparţinând unei fuze pre-Petre~ti,
ceea ce nu s-a admis de către alţii, întrucât ar fi o diferenţă prea mare în timp Între culturile
SrarC:evo-Criş şi Perreşri. După alţii însă, ceramica pictată de la Lumea Nouă nu stă la b:ua
evoluţiei culturii Petre.şti, deoarece, prin caracteristicile ei, prezintă legături cu ceramica pictată
din nord-vestul T ransilvanici şi estul Unb-ariei, precum şi cu ceramica pîcrată din Moravia.
Conform unei alte ipoteze, genC?. .1. acestei culturi S··ar explica prin o migraţie a purt;ltorilor
culturii Dimini din Thessalia sau a unor grupe inrudire, ln această. privinţă descoperirile
de la Parţa (aşezarea 2) şi FoelU fiind un indiciu privind elemcntde iniţiale şi drumul parcurs.
Odată constituită cultura Petreşti, r~,mâne să se hîmurească în ce măsură ar fi avut
un ro.\ în procewl de genaă a ceramicii pictate din complexul Cucureni-Ariuşd, în sen.rnl
c1 prin ea s-ar fi putut transmite tehnica picturii înainte de ardere aspectului picturii
Ariuşd, cu care se imerferează în regiunea Târnavelor. Originea picturii albe pe fond
roşu de la Izvoare, ca şi ceramica neagră din :-1,şezările timpurii, ar putea fi transmisă de
acelaşi fenomen care a dat naştere culturii Petreşti.
Sfărşiml acestei culturi a fo~t pus în legătură cu pătrunderea în centrul Transilvaniei,
într-un moment ce ar corespunde sffirşîtului fazei Cucmeni A din ~1.oldova, a purtătorilor
culturilor Decea Mureşului şi BodrogkcresztlÎr.
Cultura Cttcuteni (pi. 5, 6, 7, 8, 9, IO, 1 l), apărută în centrul şi vestul Moldovei pe
fondul ultimei faze a culturii Precucutcni (Precucmeni 111) şi a unor influenţe ale culturi-
lor Gumdniţa si Petreşti, aparţine marelui complex cu ceramică pîctată, cunoscut

1 I. Paul. Cultura PetnJtÎ, Bucureşti, 1992. Fig. 22 Cultura Petreşti. După I. Paul. Scări difcri[e.
 '""::-""---------------------------- - - -
PREISTORIA
156
sub numele de Ari~~-c~·cure~i-Tripolje (după 'Staţillnae
eponime de la în Ariuşd,
apropiere de Sfântu Gheorghe, Cucuteni lângă Târgu Frumos, jud. Iaşi şi Tripolje, în
Ucraina, nu departe de Kiev), răspândit în aproape toat:1 Moldova, până în sud-estul
Poloniei, sud-estul Transilvaniei, nord-estul Munteniei şi, spre est, până la Nipru, existând
mai multe variante regîonale în această mare arie de răspândire 1 •
În evolutia acestei culturi au fost deosebite pentru prima dată de Hubert Schmidt,
în urma săp:'lturilor sale dr la Cucurcni din l 909-19_ l O, pe ba1,,1 stratigrafică şi stilistică,
mai multe fa 7.e denumire Cucurcni A şi B (în uhima îndll'!:înd şi faza A--B, definită
ullerior <le VhJîmir Dumitrescu)\ flccue cu m~1i mulre etape în cni!uţÎJ lor, cor...:spun-
zătoare celor cu altă denumire din cadrul culmrii Tripoljc, stabilire <le către Tatiana S.
Passck. Succesiunea stratigrafică Precucuteni-Cucuteni A, observată de Radu Vulpe la
Izvoare-Neamţ, a pus prima dată clar în lumină geneza şi evoluţia ao:'stui mare complex
cultural carpato-niprovian Cucureni-Tripolje3.
Printre staţiunile mai importante aparţinând culmrîi Cucutenî, în afară de staţiunea
eponimă de pe Dealul Cetăţuia, o menţiune aparte merită acelea de la 1--lăbăşeşti (jud.
Iaşi)4 şî Truşeşti (jud. Botoşani)S, care au fosr cercetate în întregime, prima având 44
locuinţe dispuse în două cercuri alăturate şi a doua 98 de locuinţe în rânduri paralele
şi grupate în jurul unei curţi centrale; Bodeşti-Cetăţuia Frumuşica, Izvoare.' Traia~,
Târpeşti, Calu (azi Piatra Şoimului) şi Ghc_lăieşti (jud: ~eamţ!, ~alea Lup~tlm: Bălţaţi:
Ru(tinoasa, Fedeleşeni şi Scânteia (jud. LL51), Dume.şti ŞI Huşi (Jud. Vaslut), Corlătem
şi Orăguşeni (jud, Botoşani), Mîhoveni şi Preuteşti (jud. Suceava), Ttlrgu Ocna-Podei,
Mărgineni şi Poduri--Dea/u/ Ghindaru (jud. Bac1u), Bonţe.şti (jud. Vrancea) ş.a., precu1~
şi acelea de la Cuconeştii Vechi, Ră<lulenii Vechi, Brânzeni III, Varvăreuca, Caracuşenu
Vechi, Bulbocî ş.a. din Republica Moldova.
În ceea ce priveşte staţiunea de la Ariuşd (ErOsd), cercetată pentru prima dată metodic
de F. Llszl6 înainte de primul război mondial, se remarcă dnuă categorii de vase pictate
aparţinând speciilor bicromă şi tricromă, corespunzătoare fazei c\11.:Utcni A6 • Sunt însă
semnificative şi tmde vase şi fragmente ceramice pictate de aspect Cun1rcni A-B şi B, care
pun problema continuării locuirii şi dup~i sf:î.rşitul fazei A.
Fazele şi subfozcle culturii Cucuteni, datate pe baz.1 metodei radiornrbon Între cca 4 600
şi 3 700 a.Chr., sunt bine distinse prin panicularităţile lor, îndeostbi cde ale ceramicii pictare7•
1 M. 1\:-nescu-Dîmboviţa, Cucuteni, Bucuresri, 1966: D. Monah, $. Cucos, Aţez,îrile miturii Cucilteni
din Rom,înia, laşi, 1985; D.N. PopoYicî, Cu!tur,1 Cucutem. }~1Z1J A. R,patoriu! ilŞ<'zilrifor (I), Pi:ma Ne,1in~,
2000; M. Pctrescu-Dtmbo\'ira, M.-C. V-ăle;mu, Cucuteni-Cl:'t,lţuie, Afmwgr,t_/ic ,1r/-wo!agiril, Piatra Neamt, 2004.
2 H. Schmidt, Curnteni in der oberen _Ho!tLrn, Rumânim, Balin-Lcip1.ig., 19.B; Vl. Dumîm·scu, La
muivn pdhisroriqun de Tr,1ian (dip. tk Neamţ, !,-Ivldm1ie}, în Dacia 9.10, i 945, p. 11- I I 4; Idem, Originea
fi t'iduţia ,·11lt11rii Cucutcni-Tripolie, În SC!V 14, ! 963, l, p. 51-74; 2, p. 28) . .'J0).
3 R. Vulpe, I'roblnnek 11eof:ticu!ui c,1rp<1to•niproviau în lumina sâpămrilvr d,: la hvoare, în SCIVA ?.
1956, 1--2, p. )3-94.
4 Vl. Dumitrescu p., Hăbitşesti, Bu.::uresti, 1954.
5 M. Petrcscu•Dîmbovîţa ş.a., Truşeşti..
6 F. Lls1.!(), Les types des vases peints d'Ariu,rd, 1n D:1.cia 1, 1924, p. 1-17.
7 C.M. Mantu, Cultura Cucuteni. E1,a/uţie, cronologie, legături, Piatra Neamţ, l 998.
---
NEO-ENEOLITICUL i57
Astfel, aspecrul de culmră aparţinând comunităîilor din prima subfază (Cucureni A 1
sau Protocucureni), constituit În zona centrală din vestul Moldovei, în aria culturii
Precucuteni III, de unde s-a răspândit în sud-estul Transilvaniei ~i spre est, se caracterizea1,ă
prin ceramica bicromă şi, foarte rar, chiar tricromă, cu pictura înainte de ardere, precum
şi prin persistenţa decorului incizat, de tradiţie precucmcniană.
În subfazele urm(ttoare (Cucuteni A2-A4) se remarcă aşcz,;1riie instalate de obicei pe
promontoriile în,Jte şi înnrite uneori cu şanţuri de apărare, lncui11ţde rectangulare cu
platforme din lemne d1.'spic:11"e, lutuite şi ni un:1, dou,1 sau mai multe îndpcri, un,·l!-c ~î
arme ...lin .silex Je Pnn şi din dil-erîte roci locale (gresii, şisturi, menilite), lut ars şi ar;un,î.
{îndeosebi topoare). Un loc aparte îl ocupă ceramica cu forme diferire (pahare, cascro;1ne,
suporruri, vase binoclu, fructiere etc.), decorate cu motive spiralo-meandrice incizate, adâncite
s.·1U pictate cu trei culori (alb, roşu şi negru), crufându-se din fondul colorat al vasului motivele
decorative, care erau, după aceea, înrămare cu negru. În această privinţă, prin varietatea
formelor şi a motivelor decorative, se remarcă specia ceramică cu decor adâncit şî picrat,
apaninând variantei regionale din ultimele subfaze ale fueî Cucureni A (A 3_,,) de la Truşeştî
şi Drăguşeni (jud. Botoşani). Totodată, Cltre sfârşiru1 acestei faze, comunicările
cucuteniene au venit în conr~Kt cu elemenre estice, cum o atestă unde descoperiri de ceramicl
nepiccată cu scoică pisată în compoziţie de la Drăguşeni, Scânteia, jud. Iaşi şi Bereşti, jud.
Calâti, precum şi sceptrul de piatră zoomorf de la Fedeleşeni, jud. Iaşi.
În faza urm:lware, Cucuteni A--B, cu două subfaze (Cucuteni A-B 1 şi A-B 2 ) ~le mai
scurtă dunwl, aşezările, locuinţele şi uneltele prezintă, în genere, aceleaşi caracteristici
cu acelea din faza anterioară, remarcându-se topoarele din aramă cu două tăişuri dispuse
cruciş, ale dror prototipuri apar, şi ele, în faza anterioară. Reprezentativă pentru această
fază de tr~wziţie este ceramica pictată, caracterizată prin trecerea gradată de la decorul
:l<:'g;1tiv {cruţat din fondul rnsului), la cel pozitiv (pictar pe acest fond), de la policromie
la monocromie, culoarea neagră având un rol important, şi de la stilul liber (indiferem
de părţile componenre ale vasului) !a acela tectonic (în cue se ţine seama de aceste părţi),
precum şi, pentru prima dat;1, prin unele reprezentări pictate :1.ncropomorf<:' schernarizare
(Tr,iian-Dea.lul Eî.nţtlnilor, CheLlieşti). În general, se rupe acum uniformitatea :;tilului
Cuculeni--şi îil(Jrive!e decorar_ive principale încep să aibă roluri secundare.
La rândul lor, comunităţile ~>meneşti din fuza Cucuteni B, cu două sau poare trei subC:ae
{CucutCni B1--B.,,), folosind acela.şi rip de locuinţ:l cu platforme din lemne despicare şi lm,
sau, uneori, din.piatr.l (Cucutcni-Cetăţuia, Ruginoasa) unelte mai perfecţionate, arama
c:ipătă o întrebuinţare din ce în ce mai mare,•iar produqia cer::1mic:l se remarci prin formele
şi dimensiunile mai evoluate ale vaselor şi prin desfaşurarea motivelor decoratÎYe. Acestea
din urmă sunt picrate cu o singură culoare, negru sau roşu, albul având un rol secundar,
sau uneori cu două culori, benzi roşii Înrămate cu negru. Ab.turî de reprezentările foane
evoluate ~i rafinate ale motivelor de baz...1. se Înt{Unesc uneori şi altele, mai schernatizate,
antropomorfe, zoomorfe (animale de pradă, cornute şi păsări), deseori dî,o;,puse în metope.
Comunirăţile omeneşti din vremea culturii Cucutenî, pc lângă ceramica cu decor
pictat, adâncit şi încizat, au cunoscut, încă de la sfârşitul fazeî Cucureni A, şi o ..,pecie
158 PREISTORIA
nepictată, cu scoîcă Pisati
melci sfărâmaţi şi pictrkde în compoziţia. pastei .şi cu de~or
incizat cu „pief}tenele" şi apoi imprimat cu şnurul înfăşurat _sa.u răsucu, specie ceramic.~
denumită convenţional Cucuteni C, pusă în legătură cu posibilele contacte cu populaţu
originare din stepele nord-pontice, de la est de Nipru, sau chiar cu pătrunderea acestora
în aria culturii Cucuteni 1•
Din punct de vedere economic, comunităţile cucuteniene, pe lângă cultivarea pla~telor,
se ocupau cu creşterea animalelor, în special a raurinelor.şi, în a! d~ilea rând, cu _a .r~rcmelor
cu
şi a ovi•-caprindor. Vin,1loarca avea un rol secundar, _r:);Ue că_ m. unde a~c.~;1n ficcvei:\a
animalelor s,tlbaticc O dcpiLşca pc (Ca a animaldor domcs(1cc, datomă cond1ţn1or ccologiLc
locale.
în cursul îndelungatei sale existenţe, de aproape un mileniu, cultura Cucuteni, una
dintre cele mai spectaculoase din tot neo-eneoliticul Eur~pei, a_avut _le~ăturî cu culturii~
Gumelnita, Petreştî, Cernavoda I, Româneşti şi Gorneşn, sf.1rşitu1 CI fond pus, de muln
cercctăto;i, dar nu de toţi, pe seama_ pătrunderii comuni~ăţilor nomade nor~-po~ti~e.
Din această perioadă a encoliticulrn dezvoltat face parte ş1 grupul_Suplac 1\<lupa s~aţmrule
de la Suplacu de Barcău, jud. Bihor), cu trei faze în evoluţia Im, apărut, ca ş~ gn_,p;tl
Iclod, pe fondul ceramicii pictate din neoliticul de~vol~at 2 . Grupul acesta: răs?an_du rn
nord-vestul Transilvanîei, într-o zonă bogată în roct uule pentru uneltele m piatra, este
caracterizat prin ateliere pentru topoare din piatră şlefuite, ceramică cu d_ecor i~1eizat ş~
picrat cu motive meandrice şi liniare, plastică antropomorfă cu faţa munghmlară ŞI
morminte de inhumaţie şi incineraţie.
Ceramica pictată, cu aspect deosebit din punct de vedere tehnic (pîctur~ cr~-~fa) .~i
stilistic, se mai întâlneşte şi în complexul Sălcu.ţa IV-Baile Hercu/ane-Chezle 1 urzu~
Hunyadihalom, remarcabil şi el prin intensificarea metalurgiei cuprului·\ Complexul a~esta,
căruia îi aparţin \'asele cu ron:i cu pastile la bază, este răspândit în Olt~nia, Ba:1at, C~1şana
si Transilvania. Prezenţa unor torţi de acest fel şi în faza Cucutern A-B dm staţm~1ca
~{e la Traian-Dealul Fântânilor atestă sincronismul parţial al acestui cofnplex cu sfârşJtul
fazei Cucuteni A-B. . ~ _. . l'
Orio-inea complexului respectiv a fost pusă m legătură cu smteza rezul~ată un
pătrunderea triburilor culturii Cernavoda I în ~untenia ~i Oltenia, _precum ŞJ.-a c~!~)T
Bodrogkeresznîr în Transilvania şi Banat şi cu 1101 1mpulsun culturale ş1, eventual, etrnce,
dinspre sud (Bronzul timpuriu din Macedonia şi Grecia).
Cu!htrile cu ceramică nepictată. Concomitent cu comunităţile eneolitice cu ceram'.că
pictată au coexistat şi comunităţi a căror ceramică este lipsită de o as~1:1enea tehrncă
decorativă. În cuprinsul acestor comunităţi se recunosc elemente de ongme est-ccnual
europeană şi nord-pontică.
l A. Dodd-Opriţescu, C'onsidct,tţii 1u11pra caamicii Cucuteni C, în SCIVA 31, 1980, 4, p. 547--',)7.
1
D. Ignat, Grupul cultul"ill neolitic Suplam de 8'1rci1u, Timi~oara, 1998. • .
P. Roman, Strukturiindenmgen des Endănro!ithikums im D11nau-K.1.1paun-Raum, m Dacia N.S, l ),
J A. Dodd-Oprir_escu, Les iliments „m!pptques" dans /enfoli1hique de Tran,ylvanie, în Dacia NS 22, 1978,
1971. p. 31~170.
NEO-ENEOLITICUL 159
Dintre acestea, un loc apane îl ocupă cultura Româneşti-Tiszapolgdr (după descope-
ririle din Peştera Româneşti de pe teritoriul comunei Tomeşti, jud. Timiş), constituită
pe baza fondului local eneolitîc anterior al culturii Tisa şi al grupurilor Iclod şi S_uplac
în Transilvania şi Crişana, răspândită în centrul şi sud-vestul României, respectiv în Banat,
Crişana d o parre a Transilvaniei, precum şi spre vest, în estul Ungariei, Ucraina
transcarpatică şi sud-estul Slovaciei, unde corespunde culturii Tîszapolgâr 1•
Comunit;1ţi!c acestei culhiri au pracricar metalurgia cuprului, îndeosebi pentru topoare
-?Î ,lifr·rit..:- unc!rc, au f-(~Josit uncie podoabe dîn ,rnr, prcrnm şi o ceramică ciracteriz:1t{i
prin forme zvelte (vase înalte cu picior şi cu multe orificii) şi motive dccora,tive incizate
şi proeminenţe (inclusiv torţi în formă de cioc de pasăre).
Îmr-o erapă ulterioară, contemporană fazelor Cucuteni A-B şi B, s-a constituit cultura
Gorn<'şti (după localitatea Gomeşri, jud. Mureş), corespunzătoare culturii Bodrogkeresz.tll.r,
dezvoltară pe baza fondului Româneşti, respectiv Tiszapolgâr şi caracterizară prin marea
dezvoltare a metalurgiei cupruJui (topoare cu t:lişurîle în cruce şi alte unelte şi arme),
piese din silex şi obsidian, podoabe din aur de diforite forme, piese ceramice (,,vase de
lapre", Yase tronconice etc.), dintre care unele decorate cu picmră 2 .
Cultura aceasta aparţinând unor comunităţi din îmeriorul Transilvaniei, prin panicu~
larităţile eî nu se deosebeşte prea mult de cultura Bodrogkeresztll.r din zona Câmpiei şi
al bazinului superior al Tisei, constituită pe baza culturii Tiszapolgâr. Cultura Gorneşti
se caracterizează printr-o mare putere de expansiune, maximă dezvoltare a metalurgiei
rnprului, în legătură cu zonele cu cupru din Transilvanîa, Banat şi nord-estul Serbiei,
precum şi prin folosirea pieselor din aur (Moigrad, Oradea, Ostrovu Corbului). În timp
CC' descoperirile rnracteristice culturii Bodrogkeresztll.r se localizează in Banat (Beba Veche,
Sânpetru German, Curtici, Ilidia, Ostrovu Corbului) şi în nord-vestul ţării (Ciumeşti),
acelea de tip Gorneşti provin din ...,encrul Transilvaniei (Gheja, Târgu Mureş, Unirea).
Din aceeaşi categorie a culrurilor cu ceraÎnică nepicrată mai fac parte grupurile culturale
eneolitice Cernavoda I3 şi Decea r-..1ureşului 4 , care sunt de pus în legătură cu un aflux
de populaţie de origine răsăriteană, a cărei prezenţă, după cum s-a arătat mai sus, a fost
atestară şi in cazul culturii Cucuteni.
1
Gh. LuÂ1rovid, hincipalde prohleme ale culturii Tiszapo/gdr în România, în AMN 20, 1983, p. 3-32;
Zeii~ Maxim, Nco-En,Aoliticul d:"n Tramilv,tnia, Cluj-Napoca, 1999, p. 119-124 .
.: P. ·Roman, Gorneşti, în Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României, s,11., I!, Bucureşti, 1996,
P· 200; S.A. Luca, Sfonitul eneoliticului pc teritoriul Banatului şi Transilvaniei. Ot!tuta Bodrogkercszn;t in
Romiini.a, Alba Iulia, 1999.
D. Berciu, Contribuţii&: prohkma neoliticului În România in lumina noilor ccrcttil,,.i, Bucureşti, 1961;
1
S Morinrz, P. Roman, Asupm paioadci de trecere de la ennJ!itic /;; epoca bronzului la Dunărea de Jos, în
SCJV 19, 1968, 4, p. 553-575.
I. K,wacs, Omitirul mea/itic de la Decea Mureşului, în AISC ], 1928-1932, p. 89-101;
4
p. 87--97.
160 PREISTORIA
în ceea ce priveşt~·grupu/ culturdl Cernavoda j (după ·aşezările de pe D~alul Sofia din
orasul Cernavoda unde au fost depistate erei culturi, în ordine cronolog1că Cernavoda
I, 'Ii şi III), constituit prin contactul dintre populaţia pu.rtătoare. a culturii Gu~elni_ţa
din Dobrogea şi triburile de păstori din stepele nor~-pont1c: (d~ ~tp Suvorovo-~~1,..nan>
împinse, la rândul lor, de altele, tot de păstori nomazi, s-a răspanda Ul ?o~rogea ŞI Camp1~
Dunării până în sudul Olteniei, spre nord până în non.i-estul Munteme1 ş, s~dul Moldovei
şi mai departe, spre sud, în nord-estul Bulgariei şi, eventual, la sud de Balca1~1. Păt~underea
[or în C\mpi;i Dun:lrii a contribuit la asîmihrea şi dcpb~area spre nord, m rcgnmc:-1 de
dealuri a Munteniei, a comunităţilor gumelnîţene târzii. . O alrJ dovadă a prezenţei populaţiei r:1s:lritene în acest spaţiu o constituie grupul cultural
Prezenţa în aşezările de la Râmnicelu, din nord-estul Munteniei şi Ren.ie I~, lâr~gă Olt~niţa,
a ceramicii acestei culturi alături de aceea a culturii Cucuteni - faza B mdtcă smcromsmul
unei faze a culturii Cemavoda I cu faza Cucu.reni B, existând Însă posibilitate~ ca începutu~ile
-ulrurii Cemavoda să fie mai vechi, din aceeaşi vreme cu cultura Cucutern A-B sau chiar
~u sf-.îrşitul fazei Cucutenî A1. Pe de alcă. parte, prezenţa elementelor tipîce Troia I în cc~mica
fazei Renie II, de tranziţie de la Ccrnavoda I la Cemavoda II, atestă r~lua:ea legărunlor_ cu
sudul egeo-anatolian, care ar fi fost ,,sistate" ~emporar -~rin p_ltrunderea t~1bunlor nord-~nace.
Cultura Cernavoda I, aparţinând unei populaţu stabile care, pe langă creşterea \.ttelor,
cu rol predominant, a practicat şi cultivarea plantelor, pescuit~ şi vânatul, se caractenzează,
pe de O parte, prin raritatea pieselor de aramă, iar pe de alta, prmtr-un amest~c d~ ele~c1:te
de aspect local eneolitice cu altele răsărirene, originare din stepele nord-po~tJce ŞI reg~un~le
de silvostepă ale Ucrainei. Ultimele sunt reflectate îndeosebi în ceramica cu scoică m
pastă şi decor de impresiuni cu sfoară, pre~u~1 şi în _rlas~i~ă, cum o atest.ă scep~rul de
calcar din mormântul cumular cu ocru de la Castmcea, Jud. f ulcea, care cot~ţtnea elc~~nte
caracteristice culturii Mihailovka de la gurile Niprului, respectiv vârfun de lănci Şt de
săgeţi din silex, lame lungi şi topoare din silex cu şlefui.1:e~parţîală. Pies~ ~!a mai ir~portantă,
sceptrul de calcar în formă de cap de cal, cu analogH m nordul Marn Ne_gr~, 111 nor~ul
Caucazului, precum şi în Iugoslavia şi în Bulgaria, a ajuns în Dobrngea·-pnn mtermediul
triburilor de păstori nord-ponrici 2 , spre Jeosebire, probabil, de alte două exemplare de
acest fel de la Fcdeleşeni (din subfaza Cucuteni A4) şi S,llcuţa, despre ~are. s~a pre:upus
el s-ar putea să fi ajuns acolo prin rela~iile cu triburile nord-pontt~e,:··ca ~1 cera~~c~_de
tip Cucuteni C. Tot din zona nord-pontică au parvenit, probabil,$! npunle mai s.1mp!~
de sceptre din Moldova şî sud-estul Transilvaniei, în form: de topbr plat cu o proe~1me?~.a
laterală sau cu cap de sarpe, cum o atestă un exemplar, u111cat, dm sud-estul Transllvamo,
, r (' . A'
dintr-o aşezare de lângă Hărman, jud. Braşov, contemporană cu raza ~ucutent •
I O. Porovici, P, Haşorci, Consideratiom ,1bo1,t the Synt:hronism ofthe Cemavoda I Cu/ture, Pontica 21-22,
1988-1989, p 291-297. _ .
2 D. Popescu, La tombea ocrede Casimcea (Dobmge,t}, în D~cia 7-8, 1?3'.-1 ~40, P: 8_5-91,; V1. Dwn~rn::..v,:~•
Cdtem prtci:u1ri cu privire k1 sceprrele fn formd J;, capete J;, ml dm R.P.R. fi dm l1.RS.S., 111 SCIV 6, 195), 3- '
). 925·-934; Idem, Din nou despre sceptrele de ţiatrd în jimnă de atp de cal, în Pontica 5, î 972, P· ~45-5 l; D.
kerciu, Ampra problemei aşa-numitelor sceptre de piatră din RP.R., în SCIV 5, 1954, 3:A: P· 539-~~8. ,,
J B. Govedarica, E!ke Kaiser, D1e ăneolithischen ,1bstrakien und zoomorphen 5tein.zepter S1ulosr- u.,d
Oste11mp1t5, în Eurasia Antîqua 2, l 996, p. 59-103.
t-,EO-ENEOLITICL'L 161
Se admite de un număr de cercetători, că aceste elemente răsăritene au aparţinut unor
populaţii de păstori semistabili, deosebiţi şi prin etnicul lor de autohtoni, şi care, potrivit
unor teorii, ar fi contribuit la procesul de indoeuropenizare a comunităţilor eneolitice
sedendare, de cultivatori de plante şi crescători de vite, cu care au venit în contact în
spaţiul carpato-dunărean (vezi şi cap. III, problema indo-europeană).
Din punct de vedere cronologic, î'nceputurile culturii Cernavoda darcaz:-l, pe baza
sincronismelor cu fazele Cucutcni A--8 şi B ale cu!ruriî Cucureni, la trecerea dimrc
mileniile :ii V !ca şi :ii lV-lc:1 ;1.,Chr., !:ir \f)rşi1td ci nu mai drzîu de j 500 ,1.Chr.
Decett. 111ureşului (după cimitirul phn cu schelete uşor chircite de la Decea Mureşului, jud.
A1ba) , care, prin ritul funerar (ocru roşu presărat pe schelete sau aşezat la picioare sub
1
formă de bucăţi mici) şi alte particularir,1ţÎ ale inventarului mormintelor, cu analogii în
necropola de la Mariopol din sudul Ucrainei, a fost pus pe seama unor triburi nord-pontice,
p:1rrunse, probabil, pe la nord de Carpaţi în Câmpia Tisei şi de aicî în centrul Transilvaniei,
Într-o vreme .::orespunz.l.toare perioadei de trecere de la Cucuteni A !a Cucureni A-B2.
.A.ceste p:-ltrunderi de populaţii nord-pontice în spaţiul carpato-dunărean au avut drept
consecinţă, pe de o parte, încetarea sau transformarea unor culcurî eneolitice (Guri1elnip,
Cucuteni-.fripolje, Petre.şti şi Româneşti), iar pe de alta, crearea unor noi sinteze culturale,
după unii cercet,itori, chiar şi etnice dîn perioada de trecere la epoca bronzului.
/vi. PttrescU•·Dîmhoviţtt
h. Organizarea socială, religia şi arta în epoca neo-eneolitică
Sistemele religioase şi org,mi.zarea socială. Datorită săpăturilor şi ana.lizelor riguroase,
a cxperimemărilor şi comparaţiilor etnografice, a investigaţiilor pluridisciplinare, în cadrul
cărt)ra ştiinţele naturii ocupiî un loc <leosebit, arheologia modernă reuşeşte să reconsti-
tuie credibil şî uneori cu <letalii suprinzătoare viaţa materială a populai;-iilor lipsire de
scriere. În ceea ce priveşte viaţa spirituală, care înglobează toate manifestările ce nu pot
fi explicate prin necesităţi rnateriale <fîrecte, lucrurile sunt mai complexe şi cercetătorii
români i-au acordat mai pu1·ină atenţie. Lucrările de sinte-ză sum puţine şî nu abordează
decât unde aspecte ale spiritualitJţii neo-eneolitice. Încr-o tentativă de definire, imperfecr,1
şi incompletă, a confÎnutului vieţii spirituale am putea îngloba acesteia organizarea socială,
manîfesrările religioase şi artistice. Rămân în afara acestora o serie de alte manifestări
spirituale mai greu de definit şi, mai ales, de depistat prin mijloacele specifice arheologici.
Pentru a înlesni Înţdegerea fenornenelor care vor fi abordate am adopt:1.t traditîonala
soluţie a separării domeniilor vîeţii spirituale şi a urmăririi evolu~iilor pe verticală deşi,
între aceste:a, există profunde conexiuni şi influenţe reciproce. Viaţa spirituală nu po:lte
1
L Km·Jcs, Cirnitirul eneolitic de la Deeea Afuresului..
2
A. Dodd-Opritescu, Les ellmcnts „stCppiqMs". ,·
 NEO-ENEOLITICUL
PREISTORIA 163
162

În jurul datei de 9 500 a.Chr. sistemul religios dual, cu cele do ă . .

fi ruptă de sfera activităţilor economice, dar nici nu Poate fi considerată ca fiind direct Mare M ă" · Ţ ul" , d u persona;e-Simbol
,, a am ŞI „ aur , se răspan eşte şi se impune în rândul co · ·1 . .
determinată de „nivelul de dezvoltare a forţelor şi a relaţiilor de produeţie". ' - . 1 . N ul . munaăţ1 or kiam1
cle vanaron-cu egăton. o sistem religios apărut datorită u · ene
În stadiul acrual al cercetărilor nimeni nu contestă faptul că agricultura a fost inventată , , d' .. . , ' nm proces mental cup . d
m germene .esenţa , d gan m1
, m1t1ce de mai târLiu a Orientului Apro · .
piat s1 nu era det ' nn . ea
în Orientul Apropiat' de unde s-a difuzat, printr~un mecanism complex, în Peninsula
Balcanică şi apoi pe teritoriul ţării noastre. Inventarea unui nou sistem religios, naşterea d• ,co mutaţie m omenml
~ • "
„forţelor de productie" deoarece ag . 1' •
ncu tura lncă nu fus
ermmat
'.m. entată.". wYiarea Zeiţă nu . era mcă . agrară' dar
"fi. x • • • • , '
agriculturii şi a noii economii bazate pe produqia de hrană a marcat decisiv evoluţia . "o d1vm1tate
,. , trans f;ormarea CI. nu va î ,. ese .
[) ll1 acest moment noua ,,1de0Iog1c nemsontă încă de tehn J • marna.
ulterioară a omenirii, Complexul sistem ideologic şi economic cunoscut sub numele de . c I I· . . I ' , o og1a agrară, se răspândc t
nco!!r ic se ,1llă încl 1:1 lxrDt civilin\k\ noasrre moderne. Apariţia agricu!t11rii a fost explicată
cl Hl· lOClrtl. pa csn111an, . cestul
, de lent ' în vecinăntca · 'I,·i,ua,- dc unde ·• -~d ş eI
' - · '"l.j1I,
001.omulu1 cronologic Pl,NA, \-,l iradia spre Jivcr;;e nirnuturil
ca rezultat al unui progres liniar care a dus la transformarea unor comunit;iţi de culeg/Hori
' m Ca rn

şi v:lnăcori î;1 produdtori de hrană, aceştia elaborându-şi apoi o nouă religie şi simbolistică · Una
·• dintre direcţiile spre care se îndreaptă noua
. ' " ideol,,g,·e,: · · .
• ll1Sot1tă ŞI d • J
centrate pe conceptele de fecunditate şi fertilitate.
re Irn!Cl
. · de I produqie neolitică, este Anatolia Orientală. Aici se constată · . e pnrne• e
existe
nţa,
10
Relativ recent, Jacques Cauvin, în urma unei ,rnafo.e exemplare a realităţjlor arheologice neo Imeu pre-ceramic B (PPNB "" Pre Pottery Neolithic B), a unor I , .
I l · · ·· ·J I ··« cu tun mixte rezultat
din Orientul Apropiat, a formulat o nouă ipoteză, potrivit căreia inventarea agriculturii a acu turaţiei
.·
nou „1 co ogn în expansiune pe fondul loc;,! p
· I 1· ·
I ··1
· · opu aţu e pre-neolitice
'
ar fi rezultatul unei mutaţii survenîte, mai întâi, în lumea simbolurilor, eveniment care (mezo I 1tice
. d' 1. • sau ep1pa eo rnce), din Anatolia Orientală dar si d' ] ·
m a te părţi par să fi1 ,
o auru me omevo1toare faţă de noua „ideologie", desi tehn 1 ..1 ' . .
• , ' ,

a precedat economia agrară. După opinia sa, în această schimbare radicală ideea de j. . A ă • • • • , o ogu e neolitice nu-si
aHit
mcă supenontatea. Amudmea comunităţîlo
,,stăpânire şi transformare a naturii" nu a avut nici un rol. c. unonstnser
. 1· d . . r trad'Iţ1ona
· Ie pare greu d·
„Revoluţia simbolurilor" - cum o numeşte Jacques Cauvin - a fost la origini exp ,1cat, ar, aşa cum susţme• J. Cauvm,• ,,există si, alte man·iere de a su . 6;ug
. ·e·
c!ecat iorţa armelor sau bogătta economică"' Fenomenul se ,
L
mentală, de esenţă pur religioasă. După cercetătorul francez, acest fenomen s-a produs alte meridiane. · ·
. a oamenii
va repeta, mai târziu, şi pc
în cadrul culturii kiamiene, în mileniul al X-lea a.Chr., şi nu se datorează, conform schemei
marxiste, unei tensiuni sociale cauzară de lupta pentru resurse devenite insuficiente, ci, , . Neolirizarea
d 6 b·t Balcanice comportă unele neclarităt',1, am putea spune chi
Peninsulei
mai degrabă, apariţiei unor noi concepţii şi a unor divinităţi, care au trezit energia creării migme, atorate pro a 1 unor lacune de cercetare. În legătură •, .. · ar
l · I -, · f d • . .. . cu ongmea neohncului
noului sistem ideologic şi a economici de produqie. Procesul de răspândire a noii ideologii H c..• mc se con runtă, pe e o parte speciahsm care sustm o n r ·
. d. A 1· . ' , " ". d
eo itizare atorată colo ·1
a fost îndelungat, ceea ce justific'\ aserţiunea că „revoluţia neolitică" a fost o lungă evoluţie. vernţl
.! . m nato ia, iar pe de altă parte, cei care consideră
, , că aclOSt su f,lClentă
. . l1l l or
.
De-abia după câteva secole se constată, în cadrul marilor sate din orizontul neolitic ic ulor care ar fi fertilizat un fond de creaţie indio-en. Argumentele pr d ct~c.u aţla
.,,, . - d ă · ·· • - d ~ ezenrate e sustinătoriî
pre-ceramic A (PPNA: Pre-Potteiy Neolithic A), instalarea unei adevărate economii agricole. c. ... 01
. ou d.opmn sunt
b mea eparte de a solunona , o problemă
, atat ~ de ·importantă
·· da
Informaţiile asupra noii ideologii ne sunt furnizate de reprezentările plastice care ne 111c1 una rntre ta ere nu contesră evidenta asemănare dintre ·fi . ' r
dezvăluie existenţa a două personaje~simbol în jurul cărora se organizează întregul ~istcm h,1lcanice şi cele anatoliene. , ' mani eSrănle neolitice
religios. Spre deosebire de perioada paleolitică t:ÎrLie (natufianul), care-l precede, în care · În stadiul ·actual al cercetărilor, remarcăm aparitia · în Balcani a unei· cuItun. neolit·c
plastica. este exclusiv zoomorfă, în kiamian statuetele feminine, cunoscute încă din noi, care nu-şt are ascendenţa indiscutabilă în Anatolia, dar nu are · · i
1
. e
-! · I ·1 nici cgătun culturale
paleoliticul superior, sunt mulunai numcr?ase şi domină dar sfera religioasă. Personajul
• •
l.. areI cu . ·1 111c comunaăţ1 locale de vânători-culegători
I vec ·,. . Di n punct. de veder i· . .
feminin nu mai este doar un „simbol al fectmdit{lţii" ci, pare acum, o apariţie mitid ŞIi a te miciCh .
or de exploatare a mediului, aceste comunităţi ·ipartin
I ' '
• •. e re!lgms
, unui neo 1mc pe deplin
concepută ca „Fiinţă Supremă" şi „Mamă Universalii.", o zeitate căft'ia i se subordoncat..'i ormat. esnunea neo itizării Balcanilor va mai suscita încă m j, , •
cosmosul. ,,Marea Mamă", sintagmă cc desemnc;u.:1. acebşi person,1j, este personificarea
·r · · · · U Î.,! \ reme d1sput
( !! uz1omşt1 şi autohtonisti, până
A

' când descoperirile

· de pe t l.
eren vor e ncida . e, Intre"
principiului feminin, în timp ce princîpiul masculin este încarnat de „Taur" şi va Glpjra pro.bi cmă d eosebit de complexă. aceast;i
mai târziu şi expresie antropomorfa. Judecând după repreiemărilc de la <;atal Hi.iyUk. Pentru teritoriul României situaţia este mai clară, neolitizarea . .
principiul masculin pare să fie subordonat zeităţii feminine cu care se afla în relaţie de . i, ! . " .· h . . . . ' cu tot cc implică ea·
,.t(co og1e ş1 te mct, este rezultatul unei colonizări cu mici corn · ă · • . '·
filiaţie. Poziţia sa secundă ne este semnalată, at:î.t la \~:Hal Hliyi.ik, cât şi în alte părţi, de D ~ ·· [) · ·· I · , una t1 venite dm sudul
unam. nmll co om neolitici par să fi pătruns în sud-vestul R .·, ·""· , .
frecvenţa şi dimensiunile reprezenc.'i.rilor2• u <l · I I · ·· ] r. omam..i m Oltema
•n, e urme e ocu1rn or au ,ost descoperite la CârCea • Vcrb,.ta ura·d·m1·1 e c' opă ·l f '
· , , ,,
şi 10 centrul Transilvaniei, la Ocna Sibiului si· mai spre
' nord ' m regiunea Clujului,
ce u, tar
la A • ,

1 J. Cauvin, Naimmce des diuinirfs, 1/flhs,mce de L'ag;riculture. L,1 rb,oi'u.tion des symboles au NiolithiqHe,
Paris, 1994. ; J. Cauvin, op. cit.
2 P. LevCquc, Bftes, dieux et honnnes. L 'imaginaire tles prrmit'm reiigiom, Paris, 1985.
164 PREISTORIA
Gura Baciului-. AC:est ·grup cu.lrural cunoscut sub n~mele de Gura Baciului-Cârcea sau
cultura Precriş este format din comunităţi pe deplin neolitice în ceea ce priveşte tehnicile
de exploatare a mediului. Religia purtătorilor, aşa cum ne-o dezvăluie plastica
antropomorfă şi zoom or&, este centrată pe cele două personaje-simbol „Marea Mamă",
reprezentând principiul feminin, şî „Taurul", personificare a dementului masculin.
Primele comunităţi neolirîce Gura Baciului-Cârcea de pe teritoriul României, în ciuda
unei oarecare izolări, mai ,1lcs în Tran.silvanîa, par· să fi fost deosebit de dinamice,
p:1.tnuwânJ aJânc În teritoriul !omit de populaţiile de vân:itorî-cukt/iluri. Rdaţiilc dintre
purtătorii noii „ideologii" cu vânătorii aurohroni, clasaţi de arheologi ca mezolitici sau
epipaleolitici, au fost complexe. Probabil şi aicî, noii veniţi care rnânau înaimea lor turme
de animale domesticite, care însămânţau puţin cunoscutele cereale şi practicau o religie
nouă, au fost priviţi cu interes şi primiţi, ca şi în alte locuri (Mesopotamia, Anatolia),
cu relativă bunăvoinţă.
Descoperirile arheologice ne dezvăluie o realitate complexă în care nici conflictele
nu au lipsit. La Schela Cladovei şi Ostrovul Corbului au fost descoperite scheletele unor
repre1,enranţi ai culturii mezolitice Schela Cladovei care au avut un sfârşit violent. Se
citează urme de lovituri craniene, <lecapîtări şî lapidări. Autorii violenţdor sunt greu de
stabilit, decapitările ar putea fi explicate prin ritualuri de traditie paleolitică, lapidările
pot fi şi opera propriei comunităţi şi doar un singur caz, al unui individ ucis de o săgeata
neolitică, poare fi pus în sarcina noilor veniţi. Este prea puţin pemru a deduce din aceste
fapte că linia generală a relaţîilor vânători autohtoni - coloni neolitici a fost violentă,
deşi conflictele şi încăierările, fără îndoială, nu au lipsit.
Relaţiei conflictuale dintre coloniştii neolfrici şi autohtoni i se opune descQpedr,ca,
În staţiunea de la Gura Baciului, a unui număr de capete de piatră antropomorfe, sumar
sculptate. Acestea, oarecum asemănătoare cu mulr mai cunoscutele capete de piatră de
la Lepenski V!r, ne semnalează posibile influenţe asupra comunităţilor O.eolitice exercitate
de aurohronî. Adoptarea unor zeirăţi străine sau chiar numai a expresiei lor plastice,
fenomen mult __ mJÎ~ semnificativ decât episoadele conflictuale inevitabile, pcnnite
presupunerea unor relaţii nu nurlui·Q_e influenţă culturală, ci şi de an1estecare a populaţiei.
Chiar raritatea şi apoi dispariţia capetelor de piatră susţine aceasră ipoteză, elementele
autohtone fiind, probabil, asimilare, în decursul a două-trei generaţii, de neolitici.
Al doilea val de colonişrî neolitici este constituit din comunităţile SrarCevo-Criş, e;U"e
pătrund pe teritoriul românesc prin Banat şi vesrui Olteniei, de unde se difuzează pe
Jiu şi Olt, urmând vechiul drum deschis de purtătorii grupului Gura Baciului-Cârcea.
Difuziunea comunităţilor StarCevo--Criş în Transilvania nu este foarte dară, dar În scurt
timp ele par să populeze cea mai mare parte din acea.s;tă regiune. Mai târziu, în faLde
StarCevo-Criş III şi IV are loc şi neolitizarea Moldovei, în graniţele sale istorice, care
sunt pc alocuri depăşite.
În stadiul actual al cercetărilor se poare afirma că neolitîzarea României este opera
comunităţilor Gura Baciului-Cârcea şi StarCcvo-Criş, purtătoare a unui neolitic ceramic,
NEO-ENEOLITICUL
165
pc deplin formar. R.1.spândirea formelor de viaţă neolitică în România s-a datorat nu
numai colonizării ci şi aculturaţiei.
Viaţa unei comun}tăţÎ uma.ne care depăşeşte dimensiunile unei familii necesit:l. 0
oarecare organizare socială. Cu cât comunitatea este mai mare şi problemele ei sunt mai
nume~oa.se şi r'.rni com1:.lîcate c:te de presupus ~ org~nizare şi o structură mai complexă.
Reduşi do~r la 111fon~iaţ1:le furn1~ate ~e arheol~g1e, cluar coroborate de modele eti1ograficc,
ccrcec.îtorn sunt obl1gap să rămană in lumea 1porczdor, fară şansă de verificare, cu riscul
l-'Joic(·rJriî modelor şi obsc.~ii!or moderne. Fste domeniul în care vo!unuri~nwl
invesrig~uorului se poate mant!Csrn fară prea multe riscuri. Poate din acest motiv cercctan.:,i
;1rhcologică românească, cu excepţia „obsedantului deceniu", a abordat arareori acest
sub!c~t: Trecând p~sre o :cr~e de aprec_îeri ş~ formulărî i~npuse şi nesusţinute deplin de
rt·aliuple arheologice pnnc1palul subiect, m acea penoadă, l-a constituit problema
mauiirhatuluî. Trebuie să subliniem faptul că reprezentanţi de frunte ai studierii
ncoliricului, Ion Nesror şi Vladîmir Dumitrescu, au privit cu neîncredere teza existentei
unei ~ocietăţi n<.:~o!itice n1..--urîarh,tle. Ultimul a revenit şi în anii '80 asupra acestui subic~,;,
acceptând, cu unde rezerve, doar o descendenţă mauiliniară şi aceasta greu de probar
cu date arheologice.
Esrc evident că în orice epocă istorică familia, şi se cunosc numeroase tipuri de familii,
se bazează pe sentimentele specific umane şi pe interese. În lipsa unor studii moderne
d:
asuf:r:t necr~)~olel:)r, corob~)~~te an~lizarea A~N-ului scheletelor neolitice, Oli putem
dmane decar m skra supoz1pilor. S(~numentele şt mteresele au ca scop perpetuarea speciei
(se poate citi „familiei"), prin proteqia progeniturilor în perioada !or de vulnerabilitate.
În a~e'.1sră ~elulă primară ~xist.l, '.~totdeauna, o auror~tat~ şi nişte reguli srabilite pe G1le
,:mptncă ŞI perpernare pnn tr:1d1ţ1e. În ca.zul ,:omunmlţilor care depăşesc limitele unei
familii intervine o organizare social:î mai complexă care poate fi o proieeţie a structurii
celulei primare, a familiei, dar poate şi dîfCri de aceasta.
O,g,rniz✓lYM soci,t!ii esre o cr;;:arie mem;;1lă cat-c îno:rcă s.1 răspundă nevoilor comunitătîi
respective, fiind, la rândul ei, inAurnţară de realităţile economice şi de net.:esitatea de, a
asigura t·daţii convenabile cu :-dce comunităţi umane. Religia oferă arhetipuri şi are rolul
dr a ordona, a justifica şÎ de ~l înlesni respectarea rcgultlor stabilite şi acceptate cândn
de comunitare. Întotdt:auna religia include şi reglementări de natură juridică, transmise
cutumi:tr. S-a vorbit în literatura noa:-tră de existenţa ginţilor, care pot fi privite e,-1 famiiii
d_e1.volc,~e, şi a triburilor. în cazul primelor, legăturile de :.ânge, rea.le sau presupuse, precum
,'i; ,1 unui sau a unor .strămoşi comuni, pot fi acceptate. Triburile, însă, presupun existenta
unei _limbi sau dialect comun şi :1 unor interese economice (teritoriale), precum ~i
posibilitatea organiLării apJr,1rii sau agresiunii. Este de pm>upus şi existenţa unei mito!onii
tribale sau supra-tribale şi a unor forme comune de exprimare a acesteia. Mai rârz~t
probabil la începurul eneoliticuiui, se poate presupune, pe baz,1 documentaţiei arheologice:
formarea unor uniuni J~ triburi, de şeferii (chiefdmns).
Dacl ne aplecăm asupra primelor corn unităţi neolitice din România observiin că de
aveau o anumită strategie a implam,lriî, respectiv a modului de organizare a locuirii, care
 ni
,.,,;,;.,__ _ _ _ _ _ _ _ '"'"·-- ·-~-~-
166 PREISTORIA
nu poate fi explicată decât printr-o organizare s0Cială şi o conducere surprinzător de
sofisticate. Implantările de la Ocna Sibiului şi Gura Baciului, aflate la o distanţă
considerabilă de grupul de staţiuni din Oltenia, darîn condiţii ecologice comparabile,
ne arată o prospectare şi o alegere doar a zonelor geografice favorabile pentru modul de
viată si tehnicile de exploatare a mediului natural de care dispuneau primii neolitici.
Suntem foarte departe de o emigrare haotică şi, în acest caz, nici măcar practica, mai
simplă, a „roirii" din aproape în aproape pare să 11u mai fi fost urn1ată. Modelul de
co!oni,:1n:'. al primi!or p11rr:'ilori :1i nw!iticului p~1rc să fi fost nn11:11·, datorită unei org:rni1,ilri
ascmăn:1toa.re, şi de purtătorii culturii StafCcvo-Cdş.
Chiar în absenţa unor săpături exhaustive şi a studiilor demografice, existCnţa încă
din timpul celui mai vechi neolitic a unor aşezări de dimensiuni considerabile, precum
cea de la Ocna Sibiului, ne obligă să presupunem o organizare socială destul de complexă.
Conduc'i.torul s,rn conduc1rorii comunităţii trebuiau să organizeze munca în comun
(coost.ruqii, defrtşări, arături, vânătoare etc.) şi repartizarea produselor obţinute, după
reguli cutumiare, care trehuiau să-i satisfacă pe membrii grupului respectiv. Tot şefului,
şî celor care-l asistau inactivitatea sa, îi n "Venea
.. sarcina organizării apărării, prospectării
de noi terenuri, iniţierea de expediţii punitive etc. În favoarea unor preocupări de prospec-
tare a regiunilor şi a oportunităţilor oferite de mediul înconjurător din regiuni mai
apropiate sau mai îndepărtate se pot cita cazurile de identificare şi exploatare, în cadrul
culturii StarCevo-Cri,5, a slatinilor de la Vânători-Poiana Slatinii şi Solca-Slatina Mare.
Neoliticul mjlociu, în ciuda unei populări mai dense şi a documentării unor aşezări
de dimensiuni mai mari, împărţite uneori într-un soi de cartiere, pare să nu aducă noutăţi
în organizarea socială, cu excepţia unor posibile divizări, pe criterii încă neidentificate,
ale unor comunităţi. Sanctuarele de la Parţa, din faza A a culturii Vini:a, pentru care
s .,m edificat construqii speciale, par să sernnaleu şi existenţa unor centre şi a unor slujitori
ai cultului, posibil, exoneraţi parţial de alre obligaţii. Astfel de centre religioase polarizau,
probabil, populaţia unor regiuni mai înrinse şi jucau, prin prestigiul lor, un anumit rol
in organizarea socială.
Descoperirea, la Clscîoarele 1 (pi. 12/1), a unei construqii cu coloane, căreia i se poate
acorda denumirea de „templu" şi în nivelul superior a unei machete de sanccuar ce
reproducea o construeţie impozantă, alcătuită dintr-•un soclu înalt surmontat de patru
cellae, l~a determinat pe Vladimir Durnim:scu să presupună existenţa unui centru de
cult care reunea credincioşi dintr··O zonă geografică mai largă. Descoperirile de la
Ciscioarele au fost coroborate de absenţa acestora din staţiunea învecinată şi contem-
porană de la R,1dovanu 2 .
1 VI. Dumirrcsc:u, Edifice dtJtinl ,tu mite dicmwert dam la rouche Boi,m-Spa11ţov de Ul st-11tion-ul! tU
Ltiscioarele, în Dacia N.S. 14, 1970, p. 5--25.
l Vl. Dumitresrn, A. Bolomey, FI. Mogoşanu, 711e PrehistOIJ' of Ro11umia fiwn tht> Earliest Times w
1000 B.C, în Cambridge Ancicnt History, III, 1982. p. 1-74.
NEO-ENEOLITICUL 167
Astfel de centre de cult au mai fost identificate şi în alte cuhuri din neoliticul mijlociu
şi eneolitic, ele putând juca şi rolul de centre tribale sau chiar să grupeze în jurul lor,
mai târziu, uniuni de triburi. Fără îndoială, prestigiul celor care locuiau în asrfeI de centre
de cult, mai ales al celor care săvârşeau ceremonialul cultic, al elitei aşezării, al şefilor
era deosebit de mare şi a constituit fermentul care a contribuit la apariţia acelor formaţiuni
în care legăturile de familie, legă.turile de sânge nu au mai fost obligatorii.
În cadrul triburilor şi al uniunilor de triburi aliamcle, relaţiile de schimb în cuc rrebtiic
indus:l şi cx0g;imia, prl)h!ernele p.'tcii şi ale 1,1zboiului erau rcglcmcmate pe baz:1 111 1nr
ct1tume de mult acceptate, dar trebuia supravegheată respectarea regulilor şi pedepsită
înctlcarea lor de către părţile componente. Existenţa unui embrion de sistem juridic poate
fi deci presupusă din cele mai îndepărtate timpuri.
Încă din neoliticul mijlociu se înregistrează un proces de diferenţiere pe bază de
prestigiu social, în cadrul căruia indivizi sau poate familii, acumulează bunuri de presrigîu:
podoabe de metal, canini de cerb, cochilii de scoici aduse de la mari distanţe, arme de
paradă, ceramică bogat decorată etc. Acest proces se va accentua în perioada encoliti-
rnlui, ajungându-se la acumulări impresionante de obiecte de prestigiu de tipul celor
din necropolele de la Vama, Durankulak din Bulgaria şi Giurgiuleşti din Basarabia sau
al remarcabilelor „tezaure" de la Moigrad, Ariuşd, Hăbăşeşti, Horodniţa, Brad şi Cărbuna
(Basarabia) sau Tiszasz0l0s, în răsăritul Ungariei. În aria culturii Cucuteni s-a remarcat
şi un fenomen de ierarhizare a aşezărilor ,5i semnele apariţiei unor formaţiuni care par
~ă depăşească limitele tribale, fiind considerare de unii cercetători, uniuni de criburil.
Fenomenul remarcat în aria Cucuteni nu este unic, formaţiuni teritoriale supra-tribale,
fiind semnalate şi în alte culturi eneolitice din sud-esrul Europei, dar şi în neoliticul tâ17iu,
aparenr mai puţin dezvoltat, din vestul cominentului. După unii autori, existenţa unor
aşa-zise „aspecte regionale", în :::c1.drul cărora se constată o puternică unitate srilisrică în
decorarea ceramicii, ar fi semnul arheologic al existenţei uniunilor de triburi.
A.'fa cum am spus de la început, organizarea socială este un produs mental, rezultat
al unei complexe vieţi spirituale a creatorilor noului mod de viaţ;'i neolitic. Fără indoială,
Jn acea.stă organizare contribuţia religiei a fost deosebit de importantă, oferind arhetipul
organizării divine 2 , rcglemendnd nenumărate aspecte ale vieţii cotidiene, conferind sens
şi prestigiu elitei.
Religia. Literatura arheologică românească consacr:ltă neo~eneolîticului cuprinde
descrierea a nenumărate situaţii, construeţii, manifesrări şi obiecte cu evident caracter
religios. Documentaţia arheologică din România privind viaţa religioasă a neo-eneoliticilor
esre impresionantă, această situaţie explicându-se arât prin tendinţa celor din vechime
D. Monah, S- Cucoş, op. cit.
1
,; NI. Eliade, Istoria crcdi11ţe/m· şi i&ihr rc/igiMse. !. Dr, la. epom de piatră la misterele din Elewis, Buc.un\5ti,
l 1)81.
168 PREISTORIA
' . .. ' . '
-- aşa cum spuhe Mircea Eliade - ,,de a stărui cât inai mult posibil în sacru sau în
intimitatea obiectelor consacrate"1, cât şi prin stăruita muncă a arheologilor,
Dacă tabloul faptic al manifestărilor religioase neo-eneolitice este deosebit _de bogat,
nu acelaşi lucru se poate spune şi despre interpretarea lui. În afara descrierii şi a clasării
tipologice a obiectelor, precum şi a situaţiilor cu caracter religios nu întâlnim decât arareori
tentative de a descifra morfologia religiei neo-eneolitice. Expresia „cult al fertilităţii şi
al fccundîr:lţii", deşi adevărată este mult prea vagJ„ Înn;gistrăm şi o disput.l în juru! unei
folsC" probleme: car:ictcrnl exclusiv chtonîan al religiei ncolîricc şi ·apariţia primelor demente
de cult uranian, termen nefericit ales pcntru a desemna cultele solare, Sub o anumită
influenţă s-a încercat o nefirească şi inexistentă disociere a manifcst.lrifor chtoniene de
cde celeste şi acreditarea unei ierarhizări evoluţioniste în care cultele chmnicne ar ocupa
o poziţie primară, inferioară.
Documentele arheologice, obscure în unele privinţe, nu permÎl disocierea magiei de
religie, deşi pentru culrura Vinta s-a invocat existenţa unor dovezi de practicare a magiei.
O bună documentaţie există pentru construqîile, denumite convenţional sanctuare,
destinate exclusiv sau parţial practicării unor ceremonii religioase. Un număr relativ redus
de lucrări abordează dintr-o perspectivă mai largă manifestările religioase neo-eneolitice,
încercând o analiză morfologică a religiei neolitice şi chiar o identificare a temelor
mitologice, Reduşi doar la documentele arheologice, nu vom putea oferi decât o schiţă
a sistemului religios neo-eneolitic, mitologia, în afara identificării sumare a unor teme
şi idei, rămânând inacce-sibilă cunoaşterii.
Aşa cum am semnalat deja, descoperirile din aşezările primilor locuitori neolitici din
grupul Gura Baciului-Cârcea ne dezvăluie o religie structurată în jurul a două personaje
centrale: ,,Marea Mamă", reprezentată plastic prin statuete feminine sumar, dar, explicit
modelate, şi „Taurul", redat naturalist. Din punct de vedere statistic, atât la Cârcea, cât
şi la Gura Baciului şi Ocna Sibiului, statuetele feminine sunt mai numeroase, părând a
sernnala preeminenţa elementului feminin fată de cel viril, Încarnat de „Taur". Din acest
punct de vedere, ideile religioase ale primilor neolitici din România nu sunt decât o
reiterare a celor din îndepărtata, în timp şi spa~iu, cultură kiamiană.
Din aceste fapte, oarecum sumare, se poate re~ine ideea unei religii duale, bazată pe
cunoscutul principiu coincidentia oppositoruni, în ca.re principala diadă, ca şi în paleolitic,
este feminin-masculin, Dualitatea noii religii va fi menţinută pe tot parcursul neo-eneo-
liticului, fiind exprimată în diferite modalirăţÎ: modelarea din două bucăţi a unor statuete
feminine, reprezentări androgine, hierogamîe. Trebuie, însă, să subliniem faprul că diada
constituită din feminin şi masculin nu era unică. A~a cum ne arată studiul comparativ
al rdigiilor contrarii coincidente şi complementare pot fi: cerul şi pămâmul, ziua şi noaptea,
iama şi vara, naşterea şi moartea, războiul şi pacea, blândeţea şi groaz..'l, saturaţia şi foamea,
soarele şi luna, precum şi numeroase altele. Dîadde nu sunt obligatoriu separare, adeseori
1 M. Eliade, Tratdt de istoria religiilor, Bucureşti, 1992.
2 Idem, Istoria credinţl'ior fi ideilor religioase,.,
NEO-ENEOLITICUL 169
de sunt incluse în compunerea aceluiaşi personaj şi au o natură difuză, care nu este
exprimată întotdeauna explicit 1•
Cele două personaje principale pe care le-am identificat ca fiind reprezentate plasric
în neoliticul timpuriu de pe teritoriul României sunt născute dintr-un singur principiu
şi sunt obligatoriu coexistente şi complementare. Judecând după sanctuarele de la (,~,ital
Hi.iyilk, ca expn:sie a religiei neolitice anatoliene, cu care religia neolitică de la noi prezimă
evidente similitudini, prîncipiul feminin primordial d,l naştere principiului sec11nd
masculin\ Din accasr,1 pl'.rspcctivJ, rdigia ncn!iric:-i. <lfl cum ne csrc do.vJ!uicl de descoperi.
rile de.;' la noi s--ar încadra în aş:Htumilul „dualism tempc:rat" care poate presupune şi exis-
tenţa unui înşelător (Trickster), poate şarpele, dar care nu este identificat cu cen:irudine3.
Judecând după ceea ce se ştie despre rdigia neolitică din Orientul Apropiat şi ceea
ce lasă să se Întrevadă manifestările religioase ale primilor neolitici de la noi, sistemul
religios „importat" era complet şi complex, perfect structurat, şi în ceea ce privcste
componentele sale esenţiale, nu va evolua şi nu se va schimba mai muhe milenii. Ceea
ce noi receptăm ca fiind o evoluţÎt' a rclîgieî neolitice nu este decât o diversificare şi o
perfeqîonare a moda.lităţilor de ilustrare plastică a caracteristicilor preexisrente ale
divinitătii. În mitologie, în reprezentarea plastică a divinităţii, în ritualuri şî rituri s--au
manife.stat influenre, au avut loc fenomene de sincretism, au apărut noi expresii phsticc,
darorate unor creatori de geniu, au fost uitate unele atribute, chiar personaje importante
au creem în postura de deus otiosus, dar, structura iniţială a fost suficient de complexă
şi, probabil, mfi<:ient definită pentru a rezista de-a lungul mileniilor 4.
Zeitilţi antropomorfe. Datorită acestor caracteristici ale religiei neofoice, o trecere în
revistă cronologică a felului în care au fost reflectate plastic atributele zeităţii primordiale
inclusiv ale pi~rsonajului set.:nnd nu ar fi relevantă şi ar fi supusă şi hazardului descoperirilor
:u·hcologice. Din ,-iceastă cauză, este de preferat o prezenure slnterică, bazară pe des(operiri
arheologice concrete, a atribmdor şi ipostazelor divinirăţilor neo-eneolitice. Din motive
obiective, lesne de Înţeles, ace,l.<;t/t schiţă nu poate fi completă. Evident, sintagmele ui-ili'.1,ate
pentru a desemna zeir;lţile sau ipostazele lor sunt convenţion;1le, deşi, uneori, reflectă
ceva din scructura şi atributele personajelor.
Princip:'u/ primordial - .,Mamt1 Univer.'ild.a". Principiul feminin cm: domina nr, fiind
reprczenrnc sub formă explicit antropomorfa sau, simbolic, ca vas sau romb. Probabil
wate vasele erau considerate ca încarn:lrÎ ale femininului, dar, începfind din neoliticul
mijlociu, acest concept este explicitat prin modelarea vaselor antropomorfe, care înfoţişc;.u.ă
aproape inrnrdeauna o femeie, corpolentă sau obeză, ceea ce, în grilă psihanalitic), ar
reflecta predominanţa „caracterelor dcmentare" 5. Alteori, vasele sunt prevăzute doar cu
atribute feminine, în special sâni, c1 la Petreni în Basarabia (Cucuteni B), sau decorul
'. D. Monah ş.a., Cucuteni. ?'he La:SJ Gr,,:u Chr1lco/i;hic Ci1,iiiz.ttion of Eumpt', Bucharest, 1997.
~ P Liv&que, Beft'S, dieux et hommn ...
·' D. /l.fon,1h ş.a.. , op. tir.
4 ~-1. F.!iade, fstot·ia credinţelor fi ideilor religioase.,
5 E. Neumann, Thi· Great 1Wother. An Anafrsis ofrhe Archetype, Princeton, 1974.
170 PREISTORIA
pictat sugerează sânii şi ochii uimi personaj feminin (Rădulenii Vechî-Basarabia, Cucutcni
A) 1. Insistenţa asupra „caracterelor elementare" feminine ar sugera o legătură genetică
cu reprezentările feminine din paleolitic. Rombul, ca simbol feminin, pare să fie tot o
moştenire paleolitică şi este frecvent prezcm în decorul statuetelor feminine, fiind localizat
în special pe pântec şi fese, dar nu lipseşte nici din decorul vaselor. Probabil există şi
alte simboluri ale feminităţÎÎ, dar, în lipsa unor studii speciale comparative, ele nu pot
fi întrevăzute.
În siip:i.ruri!e nco-"cneolitice din România au fost descoperite mai multe mii de st:-itncte
,unrupomode, cele mai multe sunt fCrnininc, un nurn;1r infon sune masculine şi rc::.tul
androgine sau fără indicarea clară a sexului. Dimensiunile variază de la câţiva centimetri
până la adevărate statui, cum sunt cele din sanctuarul de la Parţa, care ajung până la
1,80 m. Statuetele au fost modelate în lut, decupate din oase, mai rar sculptate în marmoră
şi alte roci sau tăiate din tablă de cupru sau aur. De cele mai multe ori statuetele prezintă.
personaje iz.olate 1;:are nu intrau în compoziţia unor ansambluri sculpturale şi absenţa
asocierilor împiedică depistarea atribuţiunilor lor.
Statuetele din neoliticul timpuriu, numeric reduse, sunt, de cele mai multe ori, sumar
şi neîndemânatic modelate, dar baz,inul larg, şoldurile şi fesele ample, precum şi marcarea
triunghiului sexual şi uneori a sânilor indici în mod dar feminitatea. O dată cu pătrunderea
purtătorilor culturii Vinta, calitatea modelajului se îmbunătăţeşte şi expresivitatea
statuetelor creşte. Pe tot parcursul neo-eneoliticului vor coexista reprezentările natura-
liste cu cde puternic stilizate sau chiar schematizare. În unde culturi, personajele antropo-
morfe sunt înfăţişate nude, alteori bogat decorate sau împodobite cu piese, realist
reprezentate, de îmbrăcăminte şi podoabe.
Personajul dominam, nu numaî din punct de vedere srarisric, este „matroana",
reprezentată ca o femeie adultă, cu forme generoase, capabilă de procreare. Uneori c;,:.re
înfăţişată graYicl:1, cu pântecul procrninent2 . Câteva statuct·e eneoliti<;e (Gumelniţa si
Cucuteni) au în regiunea abdominală o cavitate, în care se aflau mai multe sfore de lut.
Reprezentările în rdief sau incizate pe pereţii vaselor o înfaţişcaz;l în poziţie specific;1 de
naşrcre 3 . Principala iposta?J. a zeităţii feminine neo-eneolirice este de „Mamă Univer-
sală", asimilată uneori explicit cu glia, cu pământul ce face să rodească plantele. Sunt
cunoscute statuete feminine, mai ales în culrurile Gumelniţa, Precucuteni şi Cucu reni.
cuc au înglobate în pastă seminţe de cercaJe4 , iar o statuet.l cucutenian.1. de la Kowytov-1r:e
1
V.I. MarktYÎci, Mitrrurii 11lc trffutului, Chi~inău, 1985.
I C.N. M'.lteescu, I. Voinescu, Represent,1tion ofPregn11ncy 011 Cert..;_in t,feolithic Cl11y Figurines on Lorr1-r
,mdMiddleD,mubr. în Dacia N.S. 26, 1982, p. 47-58.
-'A.Niţu, Repl"Cz.entâri antropomorfi în d.corul plastic al ceramicii de stil Cucuteni A, in SCIV 18, l 96 7 ,
4, p. 549-•-560; Idem, Rrpnwntiiri um1111e pc cemmim Criş .şi lini,m! din MoldoM, în SCIV 19. 1968. -~-
P· 387-.'.194.
4 O. HOckmann, Die mewchmge.ctalt1ie Figrmz~?ia.stik der Jiid.fl,teurop,'iischen ]ungsteinzf'it u11d
Suinkupftrzeit, I-II, Hîldcsheim, 1968; Idem, GemeimmnkeiterJ in der P/astik der Linearkeramik und drr
Curutmi-Kultur, în La civili~ation de Cucurcni, 1987, p. 89-98; D. Monah ş.a., op. cit.
NEO-ENEOLJTJCUL 171
are pe pântec o ramură. Mai greu de interpretat, dar mult mai frecventă, este practica
amestecării de pleavă de cereale în pasta statuetelor din neoliticuJ timpuriu şi mijlociu.
Această practică nu pare să aibă doar motivaţii tehnice, ci şi o semnificaţie mai profundă,
putând fi coroborată cu prezenţa cariopselor sau a fainei de cereale amestecată în pasta
unor statuete precucuteniene sau din cultura ceramicii liniare 1• În roate religiile arhaice
fecunditatea feminină este asimilată cu cca a pământului. Această „însămânţare"
simbolizară a unor statuete ar putea fi urmarea practicării magiei simpatetice, dar şi semnul
p,:r.sonificăriî gliei sub forma unei zeÎtăţ"i feminine. ,,J\1arca ,\fam;'i'' cuno 3 şre numcro~sc
iposta,~c, dintre carC' vom cita doar pe accka de „h.:cioa1J" şi de „Slr:1moa.şă".
Un număr de statuete feminine, în sptx:ial din eneolitic, înfaţişcază un personaj feminin
zvelt, cu sânii mici şi fermi. Prin comparaţie cu reprezentări similare din Anatolia, s-a
presupus existenţa ipostazei de ,,fecioară nubilă" pentru zeitatea feminină. Nu este exclus
ca, în unele culturi, această ipostază să fi devenit o zeitate de sine stătătoare, deoarece
în cultura Cucuteni ea apare asociată cu „Marea Mamă", formând un cuplu.
Ipostaza de „Strămoaşă" a zeităţii feminine este mai puţin dară din punct de vedere
plastic, totuşi există o 1-erie de statuete care par să înfăţişeze o femeie ln vârstă cu sânii
cazuri. Şi în acest caz ne putem sprijini pe observaţiile făcute de James Mellaart la c;atal
l·foyiik -~i Hacilar, la care se pot adăuga şi unele reprezentări din neoliticul balcanic2 •
Narura duală a zeităţii feminine neo-eneolitice ne este dezvăluită şi de un detaliu tehnic
de modelare. Un număr de statuete feminine sunt modelate din două bucăţi dispuse
longitudinal şi lipite prin presiune. Nu este lipsit de semnificaţie nici faptul că cele două
jumătăţi sunt inegale, egalizarea şi simetria fiind realizate doar după acoperirea părţilor
rnnstirueme cu un strat exterior de lut. Canonul alcătuirii imaginii zeităţii din două părţi
rsre respectat şi în cazul unor materiale mai puţin potriYite acestei tehnici ca piaua, osul,
met,1!ul sau chiar scoicile. Obstinaţia artizanilor neolitici de a folosi această tehnică
incomodil ne determină să presupimern exisrenţa unei dogme importante, care nu poate
fi dedt coincidentia oppositorum. Modelarea din două jumătăţi a sratuetelor feminine a
fost observată de James Mellaart la c;aral HUyUk şi Hacilar şi este atestată de-a lungul
întregii perioade neo-encolirice în Balcani, ca şi pe teritoriul Rqmâniei. Larga răspândire
şi pers.istcnţa i•n timp ne semnalează irnportanp deosebită a. conceptulţti dual.
O altă formă de reflectare a primordialităţii şî dualităţii zeităţii princ.lpale este repre-
zcnrarea ei ca androgină. În neoliticul timpuriu di~ România nu au fost încă identificate
reprezentări explicite:. (naturaliste) androgine, dar acest lucru nu înseamnă şi inexistenţa
conceptului. Un bun exemplu ni-l oferă una dintre figurinele ce compun grupul stanfar,
cunoscut sub numele de ,,Îndrăgostiţii", de la GumelnÎţa·\ Una dintre stamete are
l O. Hockmann, Gemeimmnkl'iten in der Pl,Mik der Liwarkemmik tmd da Cunaeni-Kultur...
'J._ Md!aan, Earliest Cit'ilimtiom ,ifthc .NMr Efl.Jt, New York 1965; Idem, r;arai Hiiyiik. A Neolithic
Ti 1w;i ~n An,tt~lia, l.ondon, 1967; Idem, E>:c,watiom at Haci!.1r, I-lI, Edinburgh. J970.
~ . V.. Dnmmesrn, Dt';pre un fragment de va., zoomm.fdr tip mai puţin comun dt' & CJscioarele, în SCfVA
~8, t 9 /4, 3, p. 577-583; R. R. Andrcesctl, Pl.astira 11ntropom01fa gumelnire,mii. Ana!izd prinwra, Bucureşti,
4002, p. )2, pi. 38.
172 PREISTORIA ·
reprezentaţi sânii, la fel Gl sratti.era feminină, d:ir ş{ sexul masculin modelat cu <letali'
naturaliste. Imaginea androgină de la Gumelniţa nu este singulară, în cultura Cucmeni'
fiind descoperite mai multe astfel de reprezentări, dintre care cităm doar pe cele de fa-'.
Mărgineni-Cetăţuia, Scânteia şi Mihoveni 1 , Imagini androgine, realiste sau simbolice(
se găsesc şi în alte culturi neo-eneolitice din Balcani sau de pe teritoriul României'{
Reprczent{trile androgine pot fi ipostaze ale „Marii Mame" sau personaje distinne,
ambde cazuri desemnând diviniratea primordială capabilă de aut·orcproduccre. Prîmă
ipotn.;1 ni se p;tre mai ,1proapc de JLkv,tr, d,. :narcce ·-·-· aş:1 c1m1 JfirmC!. ;vfircca Eit,;dc---
„androginia este formula arhaică şi ~nîversală pcmru a exprima totalitatea, coincidenţa
contrariilor" 2 .
Principiul secund, masculin. Zeitatea masculină, poate tot o ipostază a „Marii Zeire'\
pare să fie mai discretă şi să aibă un rol şi o importanţă mai mică dedt zeitatea feminină\
Statistic, frecvenţa reprezentărilor masculine este mult mai redusă decât a celor ferninine1
ceea ce susţine poziţia subordonată a principiului masculin. Un argument în plus ni~I '.:
pot oferi şi diferenţele dimensionale. Principiul masculin este prezentat sub formă ,
antropomorfu sau personificat de raur. Există un număr de reprezentări în ronde--bosf~'·
de bărbaţi, dar şi imagîni ale acestora aplicate pe ceramică, precum şi un număr de pha!Oi{.
rezultat al aplicării convenţiei pars pro toto.
A~a cum am mai spus, principiul masculin nu apare întotdeauna sub înfaţişare.,
antropomorfă, el fiind adeseori înfăţişat sub forma taurului. Mai rar este înfăţişat anirnal ,,
în întregime. De cele mai multe ori sunt reprezentate, prin diferite tehnici, doar bucr~mi
partea frontală şî coarnele care personifică virilitatea. Tt)tuşi, În plastica ronde-bosse s'U1
destule cazuri când taurul este reprezentat Îiltegral, uneori cu un realism remarcahiî, &"
probabil, aceste statuete ar putea avea mai puţine legături cu panteonul antropomorfiza_<:
În forma sa taurină, principiul masculin intră în compoziţia hierogamiei, dezv<lluindu>nf
astfel adevărata sa identitate3,
Rolul deosebit de important al taurului, încarnare a principiului masculîn, în rclî
şi practicile rituale nco-eneolitice ne este dezvăluit şi de prezenţa sa constant:i În sanctw
În ~ancmarul, atribuit culturii Vinfa, de la Parţa statuia mai mică a avut coarne de ti
iar inrr-un soi de banchete de lur, care împart sanctuarul, ati fost încastrate Je asemen)'
coarne naturale de bovine4. Analogiile cu sanctuarele cu alinian1eme de opete de ta
de la <;atal Hi..iylik sunt evidenre. În culturile po,<,t-VinCa, bucraniul folosit c1 prot◊
sau a-rlicat pe pereţii vaselor este frecvent, iar ~<;a-zisele coarne de consacrare, v2riaii',
stilizată a bucraniului, modelate în lut sau decupate dîn tablă de aur, nu lipsesc U''•
1 N. C rsu!escu, V, Ba.(ariuc, L 'ido le androgy,1e de ,\,Jihwt11i Idip. de Sumzea), În La civi!isatîon ,k
1')87, p. 309-312; D. Monah ş.a.., op. cit.
~ M. E!iade, Tmttlf de i;toria religiilor..
-' VI. Dumitrescu, Arta preistorică în România, Bucureşti, 1974.
' Gh. Law.rovici, Das neolizhische Heiligtum von Parţa, în Neolithic of Southeasrern I
1
Nea1 Eastern Connenions, Budapes1, 1989, p. 149-174.
NEO.ENEOLITICUL 173
, frumos pandantiv în fonn,l de coarne decupat dintr-o tablă de aur şi decorat în tehnica
. a'u repow:si provine de la Gumdniţa 1 . Spătarul unor tronuri de lut din complexele rituale
precucureniene de la Poduri-Dealul Ghindaru (jud. Bacău) şi Isaiia (jud. Iaşi) se termină
sub formă de coarne, tronurile fiind destinate unor statuete ferninine2. Sî fatada
'.· ,,templului'' de la Truşeşri are personajele considerate feminine încadrate de co;rne3~ iar
111Jchccdc de sa1Ktuare de la Ghdăieşti, ce conţineau şi statuete feminine, aveau intrMile
Aancate de coarnc . Este deci evidentă ideea comuniunii principiului feminin cu cd
4
111asn1J;n,
Numeroase descoperiri ne scmualt:az,l rnlul deosebit de important jucat de ,.,,teri!l-
carca taurului in diferite ritualuri. Se cite:-1Ză depuneri rituale de cranii de taur în gropi
în culturile Boian şi Precucuteni. Oase de taur arse au fost descoperite în vase folosite
la un rit de fundare în cultura Cucureni din Basarabia 5. În sfârşit, în nivelul Cucuteni
B de la Poduri-Dealul Ghindaru a fost descoperit un sancruar în aer liber, alcătuit din
patru cranii de bovine aşezate în cruce, o vatră şi un pavaj.
' Awcierile. Informaţii esenţiale despre marile teme religioase şi despre mitologia neolitică
ne sunt furnizate de asocierea zeit;1ţilor Între ele sau cu diferite simboluri. Pe baza acestor
docum,."nre, din nefericire destlll de rare, putem reconstitui ceva mai am,lnuntit tematica
· fe!igioasă. Mai rare în neoliticul timpuriu şi mijlociu, asocierile devin mai ·numeroase
·-~1 eneo!iric când, mai ales, în cucute11iam1! din Basarabia şi în cultura Tripolie asist:lm
li o .::dcv:lr:nă i\w,rrare a mitologiei neolitice.
"· ReprezenUi.rile de cupluri de ;,cităţl sunt desrul de puţine. Astfel, în staţiunea culturii
Vlnb de la Ra!it a fi1st descoperiul o statuetă înfăţişând o femeie cu un prunc în braţeG,
teriwriul Rorn:î.nîei nu au mai fost descoperite alte ansambluri statuare de acest gen,
în culrura Tript)lie, la Krinîi:kî şi Koszytov,'ce, au fost găsite două grupuri statuate
acccasi temă, precum şi o ph.chetă en violon cu sâni multipli7. Ansamblll-
menţionatc evidenţiază caracter,._il de „Mare Mamă" a zeităţii feminine aflate, în aceste
în postura .Je kourotrdphos. h,Te evident că zeitatea feminină neolitid C8te receptatJ.
i:redinciosi -.·a protectoare si „alăpt:ltoare" nu numai a copilului, ci a întregii hm,î.
Mai nuniemase sunt reprezcnr:lrile natura~k sal) simbolice ale mariajului divin. Un
ansan1.blu statuar din staţiunea e})oilimă a cnltntii Gumelnip, ne înfatisea:vl 0
îmhr:l.\iş,u:l tandru de pancnerul ~e.specrîv, o câsăwrie s~~fă (hitrogamie), c~;c, însă,
caraccri~,lÎci androgine. Ca:r.ul nu este 11nic, deoarece şi pe vasul de la Scânteia p~rechca
Pt1mitrncu, op. ât,
\1,,nah_ O impomtmâ dnwperire t11ht{)!ogicil, în Ana 7-8, 1982, p. l l--13.
l~ctn:,rn- Dîmbuvi\a, LN pri'no'pmtx ri!wltats des fouilles dl" Tru,,e,iti, în ASU faşî, 3, l 957, 1--2,
_lotn1, Die w1d;tigstcn l:\ţdm::ssc dcr archtiologisschm Ausgrabunge•1 in da neofi.hiffhm Sial/ung i·on
1_11-:iuldm,!, ln PZ 1963, p. 172-186.
, S. Cuco~. Cm1pl1•xele rituale cwutmi1•111· de la G'he/i'iieşti,jud. ,Vc,m1ţ, în SCiVA 44, l 993, 1, p. 59-80.
\'. I li.farkevici, I'ovlndrij,ol'skie ;,iem;•w1 severnoi ,\fo!rlavii, Chisir,?in, J981.
6
"V!, D\m1it1t>cu, Art11 preiswrictl fn România ..
A.P. Pogo}.eva, Antmpomo,fnaja plmt-ika Tripv!Ja, NoYosibirsk, 1983.
 NEO-ENEO!.lTICUL 175
PREISTORJA
l'/4

firav şi reprezintă o tânără fată. Interesant este şi faptul că, pc lâ.nt,ră alte personaje feminine
hierogamică este for.l11ată.dimr-o. femeie şi un persohaf androgin 1_. ~epre~ntările nat_ura- pktate în metope, în registrul superior este schiţată silueta unui bovideu, probabil un
. I · · lu,· d,·v,·n sunt uneori substituite de reprezenr;ln simbolice. Deosebit de
11ste a e manaJU · • '- ' d" I raur. Reprezentări sîmilare mai apar şi pe alte fragmente ceramice ,lin aşe4lrile de la Cosreşti
i;,teresant este un fragment dintr-un grup statuar ce împodob~a un''.~ ~m clu-turla IV şi Brânzeni III1. Acelaşi cuplu, format din mamă şi fiică, pare să fie reprezentat şi în
' ·,a Pe fn,nrea unut· raur cu coarneIe arcmte, " o figurtnă femmma cu Jiate
· se •ana , e
( •1t11neIni, . ' . . . . ~ . z · -" · T " } e cazul aşa-zisului tron de la Lipcani din faza Cucuteni B. Pe baza acestor doYezi materiale,
Jrinse de vârfurile coarnelor . Tema căsătone1 d1vme mtre „Mai ea ~e~ţa şt „ aur _a,l a:,
2

~i în lumea cucurcniană, la Bilcze Ztote, prin placa de os decupata m forn.1ă de

·e se ,află ·,, 1 cîz:1tă
u~niu &u şi a altora pe care nu le-am prezentat, credem că se poare susţine existenţa, în
neo-eneoli1icul Rom:1niei şi sud-estului euwpe;111, a unui cuplu divin format din marn;i
·.j
lctaur,pecu, ,. , O ,siluetă feminină.· Put_cm încadra acestei
.. teme
.. Şl .un
, şi fiicl, ce ar putea prefigura celchrul cuplu, d,: nui drz.iu, Dcnwtcr şi Kore.
\,qcnn\u \n rdicL de pe un v"J.S Cucotcnî Bd: la Podei-Tîr[ţU OL~n•~• rnre _,1re pic~ar_'.nu~ Xti:dţi ,:,oomrnje. În ,1Şl'Z:lri!c nco-cnculitice ,1 Cose dcscopcrit.i ::,i o dc~tul de variaL;l
coarne un X, probabil simbol al ferniniUiţii. In ~f;l,rşit, un ,1!tordtct~ n:pel~lt de cm>~ '-:l 1, şi bogată plastică în ronde bosse zoomorfa, la care se adaugă şi un număr de ·vase, protome
de pe un vas de provizii de la Truşeşti reprczmtă dorsa.l o _scena de ac~~larr l;, 1a
1
şi reprezentări piciate animaliere. Unele piese sunt remarcabile din punct de vedere artistic,
hierooamiei pare să fi avut O !argă audien~ă şi răspândll'c ll1 nco-eneolmcu su -est altele sunt sumar modelate, astfel că. animalul reprezcmat nu poate fi identificat. Personajul
curo;ean, deşi frecvenţa reprezenră.rilor pare să fie mai scăzut~ :
3
. . • __ .. dominant este taurul, înfăţişat fie în întregime, fie stilizat sub forma bucraniului. Asupra
}testarea existenţei unui cuplu divin, format din zeitatea fomm1~1~ ŞI ta~r, are \1_nph~~\-~~ semnific.1ţiei reprezenrMii taurului am insistat mai sus, dar, în unele cazuri, el pare să aibă
deosebite nu numai prin apropierea de te~atica religi~asă a_neolmc~l~1 ~nayo :.':~;~:~
1
şi rosturi mai prozaice. Berbecii şi cerbii, înzestraţi şi ei, cu trofee remarcabile, ar putea
primr-o foarte posibilă rransmiH:re a acestei teme în m1tolog1a de 11_1~~ tarzm. ~ d -c,Z
1
fi priviţi ca susbstitut al taurului, deşi se por formula şi alte ipoteze. Destul de frecvenr;1
. ·ra· ,,rolJlemă nu putem să nu evocăm mirul grecesc al răpm1 Europei e eus, este şi reprezentarea câinelui, adeseori dificil de idemificat. Mistreţul şi porcul sunt şi
cu acea~ t I 1· • A c:. d
• mur care ar purea fi preluat din substratu neo 1t1c. r n, e asemen ,
ea
c ei pre7x.nţi, dar numai în plastica în rond.e bosse. Păsările, destul de rare, nu sunt întotdeauna
transiormat m ' ' . · T • d · b - literatură
interesant de investigat evoluţia aceastci teme mitologice, un t'.!.~H~ Şl o ~gata fi _: . identificabile şi formularea unor ipoteze privind semnificaţia lor comportă unele riscuri.
JO mlară româneasc.ă, în care bourul poartă între coarne, pe u~1 Je;1?an.?e .matase, o euoa1~. Dintre reprezentările de animalele sălbatice se remarcă, în culturile Gumclni1-a şi
l Ilinul dintre cuplurile de zeităţi nco-eneolitice care a trezit dqa VH dispute este alcăt1dllt Cur:ureni, câteva statuete realiste de urşi, o vulpe splendid modelată şi o bro$CU{ă. Un
p- I · ·
l'n mamă si fiică. În urmă cu mulţi ani, s,wantu I francez ~crre .evequ~, r-. ,
n°eocupat Ie număr destul de mare de vase din faza Cucui:eni B au pictate siluetele stilizate ale unor
" · 1· · · • · • ~ d1scuue ş1 une e
substratul pre-hdenîc şi influenţa sa asupra re 1g1:1 _gieceş:\ a pus m , . .',~f: l d I feline mari. Mai rar, astfel de animale sunt modelate ca protome sau în ronde bo.ue.
,.-- : : o-eneolitice de pe teritoriul Româ.rne1. Anah?,and statueta b1u,; ~ ă e a
descope11r1 Interpretarea lor drept câini nu pare posibilă şi o analiză efectuară de arheozoologi ar fi
ne . fi • · ld „le
Rast din cultura VinLl, a remarcat el ,unbele personaţe sunt emmm~, ~nu ,mt~e ~. foarte udă. Uneori, întâlnim pe vasele Cucureni B imagini de animale fabuloase, dar
fiind de dimensiuni mai mici. Aceeaşi observaţie a _:ost fac~tă Şl 1~ !e~atul~, ~u care păstrează ceva din caracteristicile şi arimdinea felinelor. În unele cazuri, mai ales în
l) ·,,,.ec·,,noscuta .. fatadă de templu" de la Truşe~ti, datată 1ll fau Cuu.Hern A. Ie acc,uf, a
st
faza Cucuteni B din Basarabia, imaginile antropomorfe sunt asociate cu reprezentări
· d. · fi' "- · r nurca 1 o
hază a Jre<::upus reprezentarea unui cuplu format m main<'i ŞI nea care a t • zoomorfe, rezultând fresce cu subiecte 1l1itologice. Din păcate. în cazul reprezentărilor
;.~fi• /are~a cuplului grec Denwtcr şî Kore 4 . Ipoteza lui Pierre L~'v·~qu~ ~ fost _co~nte~:a~_ă zoomorfe în ronde bosse idencîficarca unor zeităţi distincte este incertă şi figurinele de
~fo vTadimir Dumitrescu şi de alţi arheologi n,,mâni, da.r nu .:m lipsit n.1c1 ,~usţm~tto~.i ~ -
1 0
1
acest tip ar putea fi, cu îndreptăţire, interpretate ca martori ai unor practici magice.
C.iteva descoperiri, relativ recenre, din faza Cucu tem B drn .Basara~1a \ m să eluc1dcz.e Ade\iărata Semnifo::aţie religioasă a celor mai multe dimre reprezent;1rile zoomorfe neo-
această problemă. Pe un vas din aşezarea Costesti TV sunt p1ctate„s1~uetele alătu:at_e a eneolitice rămâne, încă, să fie dcscîfrată în viitor.
două nersonaie feminine, inegale ca dimensiuni, i:nbrăcat~ cu rorhu ŞI pr~zentar 111tr-o ,, Tabletele" (T1l11dri.a), O problemă care a agitat mulţi ani cercurile arheologice preocu-
poză ;ituală, cu un braţ pe talie şi celălah la cap. lntH~ fnz,,: ~u două _registre,~' e pec~;: pate de preistoria Europei este aceea a existentei unui sîsrcm de „scriere" în neoliticul
vas ck Ja Brânzcni lll, în metope sunt pictate două cuplun fen~mme, de _asemenea. 1m~}fă . românesc şi, în general, în neo-eneoliticul sud-est europe,m 2 . Disputa a fost declanşată
cu rochii, în atirndini rituale diferite. Unul dintre personaJc este evident mal mic, mai
1 V, I. MarkeYici. Po:.:dnetripol'skie plemena ff/iffnoi Moltl,vii ..
2 N. Vlassa, C!mmology ofthe Neolirhic in Tm.mylvania. in :he !.ig/Hofthe T,m,uia Seu!ememSStratigrt1phy,
1 D. ~fonah p ... op, cit. . . d, !. C · l • SClV ·\ ln Dacia N.S. 7, 1963, p. 485--494; Idem, Neoliticul Tran.i{{;;,111/('i: studii, artirnle, note, Cluj-Napoca, 1976;
: \ 1. Dumim::scu, Despre un_fi·agmcrit Jc 1:as zrJOmorfde tip ma, purm amwn e tJ itsoo,1rt: e. m, , ,
M.M. \'l?inn, Pre--writing in Smahm,tern Eumpc: rhe Sigm Sistem ofthe Vin:,1 C11lture ca. 4 OOO B.C., Ca!gary,
28, 1974, ,3, p. 577-)83, Alberta, 1981; I. Paul, D,1.,,r „A1ythogramm" 1'011 S11lzlmrţ;Oma Sibiului, în Forschungen mr Volks-und
'D. Monah ,:,a„ 1!p. cit. LindeskunJe .36, l 993, 2, p. 78--84; M. Gimbutas, Thr Lmguagr r{ thr G,,drle.<s, San Francisco, 1989;
,,,:Jitcrrmu!ennei dtms la,gcnCsc de l,1 rcligicn grecque. în Praek·ctioncs
·1 P. LCvt'que. Formes et structurco
' ,, ldem, The Civiliz.ation tfGorldess. Tht '1)7orld ~fO!d Europe, San Fr.incisrn, l 991.
[';uavinae 9, 1972, p. 145-179.
176 PREISTORIA
2 figunne1: Pe st~tuetă ş1 pe soclu se observă o serie de simboluri şi semne interpretate de
Fig. 23 Piese de lut ars cu semne pictografice şi Ggurme de !a Tărrăria (jud. Alin.).
de descoperirea unor „tablete" cu o serie de semne misterioase. Găsite de Nicolae Vlassa
înrr-0 groapă atribuită culturii Turdaş, dîn aşezarea de la Tănăria (fig. 23), împreună
cu „26 de idoli de lut ars, doi idoli cîdadici de alabastru, o brăţară din scoică SpomlJ1lus".
Cele trei tablete, dintre care una cu reprezentarea unei scene cu personaje redare realist,
iar celdalte cu simboiuri şi semne, au trezit neaşteptate controverse şi un şirag de ipoteze
dimre cele maî diferite.
Dou,'i tablete sunt perforate şî par să fi fost urilîz.ate ca pandancive. Prima tabletă, de
formă circulară, este divizată in patru câmpuri, fiecare câmp cuprînzind diferite combinatii
de semne. A doua tabletă este dreptunghiulară şi pare divizat;), în trei câmpuri verticale,
perfora.ţia fiind plasată spre centrul ei. În sf:î.rşit, cea de a treia tabletă, de formă
dreptunghiulară şi neperforată, pare a avea reprezentat un animal cornut, urmat de silueta
unui om cu braţele întinse. Deasupra celor douâ imagini se găseşte un semn, formar
dintr-o linie verticală, flancJt de linii oblice, imagine în care unii autori :m văzut
reprezentarea stilizară a unui arbore sau a unui spic de grâu. Se poate constata o anumită
repetiţie a unor semne, atât în cadrul aceleiaşi tablete, cât şi Între tablete. Apartenenţa
lor la neoliticul de tip VinCa a fost pusă la îndoială <le unii cercetâtori, dar este totuşi
p!auzihi!J după descoperirea unor semne asemănătoare pe vasele aceleiaşi culturi.
S-a presupus că semnele <le pe tabletele de la Tărtâria reprezintă un sistem de notare
ideogramică sau chiar o scriere, încercându-se chiar „citirea" lor. Semnele de la Tărtăria
au fost comparate cu cele de pe tabletele de la Uruk-Warka IV şi Djemdet Nasr din
aşa-zisa perioadă proto-literată din Mesopotamia, dar incompatibilirâţi cronologice se
opun acestei apropieri.
NEO-ENEOLITICUL 177
~ ~elativ rec.entAa fo~t publicată, .de Iuliu Paul, o mică statucră de forniâ conică, sculptată
rn piatră, găsită t~ mvelul Precnş II de la Ocna Sibiului, în care descoperitorul vede
repre_zci~rarea unui cu~lu îmbnlţişat, şi un piedestal, din aceeaşi rocă, pe care îI asocia:lă
t~escopenror ca ideograme „aflate în îmbinări sintactice variace şî. se pare, complementare
Şl pe piedestalul figurinei". Acelaşi autor afirmJ. că ornarnentdc în relief de pe staructă
sunt rnmp!ernre de un sistem de semne cu o strucrnr:'i. intenţionar;l, ce îl dett'nninJ să
o con\Îdcrc o înscripţi,__.1. Iuliu P:iul p;He rcnt;H .-::i inwrr -r,_,zc sirn.ho!mile .si Si'!'Wcl,:
de pe ansamblul SLatuar de la Ocna Sibiului prin grila propusă de Andre I...eroi~Gourl~,rn
p~mru simbolurile şi semnele paleo1îtice. Demersul ni se pare valabil, deşi rimân de
discutat numeroase chestiuni care nu sunt doar am;lnunte.
Tablete_ asemănătoare ca fonn,l, cu semne mai putin ordonare sau poate cu un simplu
decor, au fost descoperite şi în culturîle Criş, Vinta şi Gurndnîţa, dar şi la Gradefoica
şi Karanovo în eneo!iricul Bulg:triei. Ele nu lipsesc nici din culturile Precucureni si
<:ucuren~, ~ind :1tc~tate d~ d~scoperirile de la Izvoare-Piatra Neamt, Târgu Frumo~,
Cuc~1te1:1-Cet~~u~a Şl Ghdă'.eşt,.-Nedc·ia. În stadiul actual al cercetărilor credem că primii
l~x:u1tor., neol~t1c1 ~e pe temonul Românîcî au adus, o dată cu noua „ideologie", şi un
sistem s:mbolic de ideograme. Rămâne de v;;lzm dacă acest sisrem permitea rransmiterca
unor informaţii mai complexe sau avea doar o funqie magică. Se p:tre că şi imigramii
din C'.1l_tura ~înCa aveau acelaşi sistem sau un altul asemănător. În decursul rim..,puh;i,
poare ş1 datornă amestecului cu alte populaţii, sensul primar s-a pierdut, dar „tabletele"
cu .'.-emne acum de neînţeles sau doar purtătoare a unui decor au rămas încărcate de
\<LT::!i_tare1 primară şi s-au bucurat de prestigiu, perpetuându-se până în eneolitic.
l·.x1src1:ţa ÎP neo-eneoliticul românesc a unor simboluri, poare cu valoare de ideograme,
nu poate h contestată, dar rezolvarea a.cestei chestiuni nu poare veni decât O dată cu noi
descoperiri şi noi ipoteze de imerpreure. Oricum, descoperirile la care ne-am referit ne
~l,?Y<tluie compiexiratea, Încă de !a începuturi, a vieţiî spirituale neollticc de pe teritoriul
nostru .
. . Sanctuflrr/,e. I~olosim tetTnc:1u! de sanctu~r pentru a desemna o consrruqie, 0 p:lrte
duHr-o cons.truq1e sau un loc drntr-o ~tşezarc folosire preponderem pentru practici rîtu:1!e
'iau pentru depozitarea unor ansambluri de obiecte sacre. Numărul constructîi!c.,r
!ieo-<·neolitice din România clasate dn:pr sanctuare este impresionant, deşi O parte dimre
acesrea nu au fost încă publicate.
Până acum, cea mai s'pectaculoa.să descoperire de acest gen din Europa a fost f'î.cmă
la Parţa, aşezare datată în faza Vinc':a A. Pe locul unui sanctuar mai vechi în care se mai
conserva o masă-altar, o v~tră porcat:ivă, soclul unui idol-bust, o casetă sî un loc de
depmira~t:· a cenuşii, a fost ridicat un al doilea sanctuar cu o suprafaţă de f~este 70 m 2 ,
('l)mpartunentat în câteva încăperi. Piesa cea mai imponamă din noul sanctuar era 0
5tatuie, monumentală, cu <louă busturi şi dou::1 capete, ce ari11gea în::1l~irnea de 1,80 m.
1
L Paul, op. cit.
 PREISTORIA NEO-ENEOUTICUL 179
178

nici interpretarea propusă de Pierre Leveque care vede un cuplu form t d.

Unul dintre busturi a~ ea un cap antropomorf şi c;heorghe Lazarovicî presupune că
1
~. ~ . . a m mamă s1.
aparţinea, dup:l pântecul proeminent., unei zeităţi feminine, i'n timp ce al doilea bust se tnca, probabilă prefigurare a cuplulm Demeter şi Kore. '
Importanţa, prestigiul şi popularitatea de care s-au bucurat sanctuarele ·,n n
termina printr-un craniu de taur. La baza busturilor se g,lseau tăvi pentru ofrande, iar .· I · eo-eneo-
Imc ne este semna ară ş1 de număml deosebit de mare de machete de sanctuar, d.cscopcnre •
interiorul construeţiei avea o complîcată împărţire, fiind divizat de banchete (socluri) A • • • '

aproape m roate culrunle acestei penoade. :Machetele ca si sanctuarele sunt •

de lut, în care cr;:iu incastrate cranii de cornute. Mai multe mese de cult şi casete de lut, . · · I . ' ' ' o nnago
m1mdz ş1 au, pnn aceasta, o va oare cosmologICă ce rămâne însă de dcsc·,f,·at ·1 ••
vetre portatiYe, un vas cu faţă t1rnan:l, o râşniţă şi resturi de cereale alcătuiau i1wcntarul . ., .. . ' ' · , n V!Jtor
Rttun e morţu. Deş1 au fost cercetate câteva cimitire nco-cneolitice pri I11 • , :
sanctuarului. Pc peretele de vc.~r, ln apropierea intr;lrii, se afla o fr:rcasrnl rotundă şi o ·1 ~ . . -~ ' • re care s1
mane necropole de la Cerrnca -51 Ccrnavoda, des 1•)re t:redinrclc [Jrivind mo·ntc·, ,· 1· ·
~ , Ş 1111 nane
:,:cmitun;i nHJd,:lată !n rdicf. În c1Ln :;;n1Clu:uu!u! ,HI fost b:-,_c.irc mai mnhc ohi'-'l·tc Je • 1 J. .. . _ _ _ . ·
(\Uţm . l. c bau d,udur acnmuLHe se poate ahnna el 1)01nil:uii!c 'k"Jlltice ,1 1·11 l'
· '
, •
" . . .. · ' ' · " ,onurna
cuh 1. Sanctuarul II de la Parta, cu numeroase amcnaj,lri interioare, cu statui monumentale ere d eau rntr-o post-existentă s1 îşi mhumall mortîi fară să le ia podoabele si I·e Jepuneau,
şi un bogat şi grăitor inventar, poate fi comparat cu unele -~ancmare de la <;aul Hiiyiik
• A • • • , • • ,

uneon, 111 mormmte, unele obiecte despre care credeau poare că vor avea n- · •
• • • . ' ' ,.,,'Qfe mrr-o
În nivelul corespum.ător fazei Boian-Spanţov de la C,ts;cioarele, Vladimir Dumitrescu .1lra viaţă. Un număr dmrre mormmtele care au fost cercetate se aflau în aşezări ~ ·
1 • I • , m prcaJma
a descoperit un interesant sanctuar cu patru coloane pictare şi un medalion, pictat cu ,(,cumţe or, ŞI nu grupate în necropole. Această observaţie este valabilă, mai ales .
·1 1·. I. . . .,pent1u
o spirală roşie, incastrat în perere. Constrneţia a fost pus.\ de descoperitor în legătură cuItune neo mcu 111 t1mpunu.
cu aşa-numitul cult al coloanei, ,1xiJ· rnundi2. $i acest sanctuar era supr:ipus de o altă Este interesant de remarcat fapru1 că pentru unele culturi cneolitice în -·a]
P - · · C . · r d . , spec1
consrruqie sacră în care a fost descoperită o machetă de lut a unui sanctuar gurnelnîţean. . recucmem ŞI ucmern, nu au rost escopenre necropole, iar în aşezări au fost o-"~·
j '.h. .d o•ulte
<oar careva m umăn, care par, mat egrabă, să fie datorare sacrificiilor umane. De
În cultura Peueşti se cunosc cd puţin două variante de sanctuare: unul imr--o construeţie
a.semene~, s-a.semna~a~ pentru ct~lrura Cucureni prezenţa unor oase unhne în depunerile
obişnuită de la Ghirbom ~.i altul în aer liber la Pianu de Jos, ambele în _jud. Alba3 .
Pentru cultura Precucutcni este atestată prezenţa unor sanctuare, la Poduri şi Isaiia,
.1rheologtce . dm aşezan. ... Unele, dmtre acestea, poan:ă urme de tăieturi si. zo--:S,.-,ct ~ ~. ·2 D •
m
s~a .vorbi~ de practici :1~uale antropofage, acestea nu sunt pe deplin probate. Putem a recia
cu interesante complexe de cult formate din mai multe statuete feminine şi tronuri de el 111vest1garea practicilor funerare în neo-eneoliric este încă deficitară. P
lut. În culmra Cucmeni se cunosc mai multe sanctuare descoperite la Mărgineni-Cexăţltia, În •aşcz:'i.rile neo-cneolitice de• pc teritoriul României au fost frecvent înta'·j I1 1· 1e urme Ie
• _ • '
Poduri-Dealul Ghindaru, Buznea şi Ghelăieşri-Nedeia. Dar staţiunea care a furnizat cele de dc·sl,,··, 1· •
•unor rnualun .a căror semmficanc . 1 de cele mai multe ori'
' este imposibil
' --.51.orus1
mai multe consrruqii destinare practicării cultului rămâne cea de la Truşcşti-Tuguieta, m uncie
C'
c12un au putut fi formulate•
ipoteze credibile ,,
în culturile Precucuren,· ş·IUCUtem'.
C
unde au fost descoperire mai multe sancmare4 • Unul dintre acestea ad.ipostea o placă :hi
. . ,ost depmare urmele unor nrualuri de fundare a unor consrructii . prin d epunen• de
de lut, de ap10ximariv 1 ni2, cu partea superioară terminată cu două capcre anrropo- ~-ase, topoare sau al_te artefacre. Nu lipses..: nici ritualuri mai complexe şi dificil de
morfe inegale. Capetele aveau creştetul modelar în formă de cupă şi detaliile anatomice 1merprct.at: depunen de oase arse de taur, cranii de taur pe care se află srnruete feminine
ale feţei sumar rnarc~ue. Atârnate de gât, de o panglică, se aflau. două pandantive en vjofon. depuneri • comune
. . de .vase, topoare, ocru "si- chiar de seminte · '·de unor phnte ' • · Ierate'
~ons1t
ca av;rnd virtuţi magice.
Braţele par să fie marcate prin două proeminenţe rombice. De o parte ~i alta a unui
lnformaţiilc obţinute de arheologi asupra reliviei 0 comunităţilor m:o-eiwolitic, J
pseudo-orlfici11 ova.I sunt modelaţi câte trei idoli-coloană, _i;u deasupra adânciturii circulare · ·1R •.. - tlepe
1_cntorm _om,1111~1 sunt destul de numeroase, dezvăluindu~ne un univers spiritual deosebit
par să fie reprezentaţi a!ţi trei idoli de acelaşi tip. ExtremÎLl\i!e frontonu,lul st1nt arcui le,
de bog;1t ş1 surpnnzător de complex.
sugerând coarnele de consacrare. Cu roate dimensiunile relativ reduse, piesa degajă o
impresie de monumentalitate- care l-a făcut pc descoperitor să o numească „faţadă de Arta.. Prin
, schimbările
. aduse în. sistemul re.lio-ios
v , neolitică a dt'.trmmats
revoluria t-' · •
1
0

templu". Cele două person.1je au fost interpretate, cu pmdcnţâ, de Mircea Perrescu-Dîm- o mut~ţJe m dornernul artelor plastice, atât în domeniul tehnic, în cd tematic, dar i î~
expn.:sie. Arta neo-eneolirică
. d(' 11e teritoriul României este p•·cdomina11t ş_ .
,lecorat1va
bovip ca reprezentând „probabil zeiţa-mamă şi acolitul ci", dar, descoperitorul nu exclude . ·
suportul cd ~nai fr~c_vent fo_11~ ccra_mica. Primii locuitori neofo:ici de la noi modela~
forme ceramice ech:!1brate ş: s1metnce, pe care le împodobeau cu o rafinată pictură cu
1Ch. L;;,,arovici, Das nco/irhisrhe f-friligtum /JOrt Parţd ..
2VI. Duminescu, 1:..rlifice destini! au c•;lte dam la couche Boian-Sp,mţ,m..
1
3 A.l. Aldea, .,Altarul" magiro-ritu,d desrnperit în tl-f,-z,1rea neolitic& de la Ghirbom (com. Bcrghin. jud. Gh. Canrncu1.ino, The Prchistm.ic }V('(.:ropoN., a/Cernim ,;nd its Pl,1cc in the Nm!itic ('u't . fR .
'(T-", · ··· I 1·1
mu, ~ ,_,ovf'1 m t JC
f · · , · ,uru~, o111m11a
1·. _tg Jt o Rccm; D1scc/-'frie.<, m Dana N.S. 13 ' 1969, p. 4 ·5-59·
· ' E. Cvmsa
,1/ha). Contrihurii la studiul rrligiihir prei.,rorire, în Apulum J2, 1974. p. 40-47; I. Paul, Un compl.ex de rnlt r1 (' .
" _ .1 .. u l ...antacpzmo
în ,v;ez.flrl'1I neofiticii de la I'i11n11/ de Jos (r. Sebt'ş, reg. Huncdf!ara), în SrCornSibiu 12, 1965, p. 5-18. •m·;,po,-11 neo.meii de la Cernim., Bucureşii, 2001. ·, '
A. Bolomcy, Noi descopm·ri de oase um,me Într-o aşezare cumtenia11i1., în CAMNI 6, J 98.3, p. 1)9~] / 4.
2
4 M. Petn·scu-Dîrnboviţa ş.a., op. rit.
180 PREISTORIA NEO-ENEOLITICUL
181

alb, obţinând un efect cromatic remarc...abil. În decurSlll t.impului, diverse culturi au adoptat o adevăracâ revoluţie, pictorii cucmenieni având actim p ··6·1- l •
. . osi 1 Jtatea t ca comb111..:1 nuante
şi alte tehnici de decorare, ca incizia, canelura, excizia şi tehnica incrustaţiei cu alb. Noul a1e culonlor de baz,1: roşu, alb ş1 negrn. Repetroriul m · ·I d . · d ·
curent decorativ, bazat pe tehnica exciziei şi a incrusrării cu alb, va cunoaşte apogeul în A • • A onve or ecoranve era estul de
• • -

rcstrans, limiundu-se la spirală şi alt,~ câteva figuri geon1 · [)'

cadrul culturii Văd.astra. Artizanii culturii Vădastra vor miliza pe scară largă acest procedeu .. . . . • . ernce. m această cutz,1 arcistii
cucuten1en1 sunt nevoiţi să inventeze rnntinuu Ei corn · j c . ·
împrumutat poate de la olarii culturii Boian, reuşind să reali·teze o serie de impresio- punş1tescompunngunegeo-
1
met11ce, mspcculsp1r,1L1.Acesteasunt1nlănru1te sectionate , J , . j
••• , • ,,_·, ••• , , A • •

. . . . , ,
I b I ·
. , , nxJL1se t oar a uc c, p1ci-ate
nante piese ceramice cu o certă valoare artistică. Alternarea suprnfeţe\or incrustate cu
sau rezervate dm fond. Dispunerea spiralelor e~te frrrt-' d' .. , I • ,
alb, cu cele de altă culoare, permitea olarilor Vădast,ra obţinerea unor efecte crornadce ... · .. ·. , , ,., , ...., _ . · . " e 1ve1sa, ce sunt organ1z:tte u1
~11u111.)ttzonule .-.. 1u \lttlc1le, sunt plasate oblic '<HI uitră ~111 - . I· .·· 1·r • .
imp ,,,ion,rntc. Prin origiuJlitate, m:liestrîe tehnică şi rafina1ncnt cernmica Văd:1str:.1 se • • • • A ( 01!1 )m;H_tt, ::enre. Unenn, "' -•'

sp1rab nte rransfnrm;11:l m ll11,'a11dr'tt nnv.hîuhu n:· ,li_ n .,,.·1 ·1· .. ,,, , . . . ..
impune ca una dintre cele mai reuşite creaţii anistice <lin nco-cneolitiud sud--l'.~l nuope,ui. . . . .., ., , l.,1 )J 1ut,,11,11ui 1l<H co1nb1;,:;1;;.
Alteon, dei.:orul .te.te donunat Llc o smgură s1:iira!ă dcshsu,,,- , I , j .
Decorul ceramicii era exclusiv geometric în neoliticul timpuriu, cu o gamă destul
A _

: ..., . . • . . • . • . •. . • , . "":1 pc inuegu camp c ecorauv.

LH. aşa-zisa sp1t.1lă contmuă sau ft1g~l1oare. Efectul crom · · d . , · . .
de variată de modele, iar mai târziu, în special în eneolitic, vor apărea şi demente figurative, ) _ . . . . anc ŞI ecor,u,v esi:e remarcabil.
I :.i.lcta dccoranvă va fi d1vcr.s1hc1tă pnn adoptarea încă di 11 f. _ C ·A
cele antropomorfe fiind mai rare, iar cele de inspiraţie zoomorfă mai frecvente. Nu lipsesc
• ••
· l I . , . ' az:a ~ucutern 1\., a orgarnzJ.rn
nici motivele fitomorfe. recrnnJCe a t ecoru ui. Noua tehnteă va rupe ritmul obs d _1 j I · - •
. . e anr dJ t eonu UJ gcometnc s1
va atenua sen1.aţ1a de monotorne. ·
Artizanii unor culturi s-au remarcat fie în domeniul decorării ceramicii, fie în re..'tiizarea
unor podoabe sau în arta figurativă. Astfel, purrătoriî culturii Vădastra, uriliL.1.nd excizia Artiştii cucutenieni par, unori, mai putin preo..::up,1ri d , , - · d I · · ·
~ . . , , . e exactaarea c-senu tu, ei 1111-
şi tehnica incrustării cu alb, au reaÎÎ72t, pe numeroase vase şi figurine, detT,ruri remarcabile. zand, de cele rna1 multe on, pe efectul cromatic Frumu: . · ·· . .
. , . . · seţea ceramic!! cucuteruene nu
Cultura Pctreşti are realizări deosebire în domeniul formelor ceramice, perfeqionând se dezvă!me decat paq:tal la o exammare apropiată de detal·, A „ bi ·1 .
. . . • , u. r1.s1::menea ta oun or man 1or
vasele cu picior îna.lt şi vasde-suport. Cultura Gumelniţa, cu o ceramică aparent mai ptcton vasele cucuternene par să fie concepute pentru a 11 e, · ·,· , j, l . • .
1 . . .. _ ..... , . . _. pm-ltt te a o :mun11t;1 c1,stanţă.
puţin reuşit decorară, excelează 'in domeniul vaselor antropomorfe, unde reuşeşte adevărate llnma faza <t uilturu Cucmcrn comude cu apogeul art·· d~ ... ·. 1· ·
. . . . tt cco1<1t1,-e eneo wce .. \cum
capodopere (pi. 12123). Şi în domeniul artei figurative, în care stilizarea şi schematizarea ~e 1P1pune o ma111eră (st1lul €) ile a picra cu neorn f)C fond, J . · 16 -Jl · I •
11 .. _ 1 , _ , ., .. , ._, . o . 1 rosu s.1u ,t -ga )Ut a vasuhu.
erau dominante, gumdniţenii s-au desprins de canoane realizând d.teva capodopere în „"l{,ul stu este c.uactcnz,1t de o m:-irc ~obnctate s1 de un raf, .
. . . . .. . .
·l. b.
m,unent ( cose 1r. f ce ·1orror
\ 11
stil naturalist precum „Vulpea« de la Pietrele sau „Capul de porc" de la Gurndnip 1• /.'ilCUl, speufic artei prnn1t1vc, care-1 făcea pe ::J.rtisti să în - -., ·" I , I ,
~ _. . . . . , carc1::, sa ump e tntregu camp
Grupul statuar gutnelniţean ,,Îndrăgostiţii", fără să fie frumos, reuşeşte să emoţioneze dcnffauv, .:::·stc abandonat. Deşi motivele decorative n(rn-în - ,J .- · . I
, . , " act cas1, :ktun e e sunr trasate
prin expresivit~tea gestului de protector al androginului pentru partenera sa. Printre cu mană de maestru şi ,~unt reduse la strictul neces:1r Corn· _· ··1 · 1 • •
r- . , · ~ 1:'}0Z!tH e sunt Slmp,e ş1 spaţlate,
capodoperele neo-eneolîtîce mai pot fi citate ca realîzări de excepţie „Gfrnditorul tk la 'Jar (Je mc1rt rannament, decorul tiu mai explică ci doar S' , . .. ~ p-, _ I • · .-
1 . . . , c1ge1eaza. a,eta co onsuca este
Cctnavoda" din cultura Hamangia (pL 13), ,,Vestirorul" de la Hodoni, grupul de statuete P<''iltiatJ, culonle ş1 muntele contrasra11te devenind O excc,,,·e D - . _ I I ,
. . . , ,1. upa\ecoeccpracucare
pictate, numit „Soborul Zeiţelor", Precucuteni II de la Poduri, ,,1-lor:.l" de la Prurnusica, cu obsunape a unn :1ne subordonate simetriei si don1in"t · ,, ·. J ·
. .. , . . - ..... , e nr.... rn(. te c,eon1etrt5111
,,lvlăiasrra" de la Igeşti şi „Vasul antropomorf' de la Riduleniî Vechi din BasarJ.hia. cucuten1cn11,
, , .. .
m ultima . . .
fază cronolo~'ICă,
,.,
se Întorc la natun!isin
' , "
.- !- f,. . · bi-.• .
s1 ,l 1gn1auv. ·, 1 rntro · uc
d '
Datorită numărului ma.re de piese, o enumerare a tururgr capodoperelor neo-cneolitice m comp07.lţ!l s.luera fcrnmmă pt' c,.He, însă, n trate,-..ă cc,,,c,,,,r · ·. • • c .
. . . . ._ . . . ·. "'· ·- ,., unui ~<·omcrnsm 11u:inu 1.
descoperite în România este imposibil de faCLtr f1;rândurile de faţ,l {fig. 24-29). Imaginile de femei de la Ira1an, C,hd{ue:,ti si Poduri ,,, .. ,.,,, 1 , • . --1 ·· 1 · , ,
• • , L ''!:'., t: H1 •o, 111 ungi stran,\C ll1
Apogeul artei neolitice a fost atins în c11~_rul civilizaţiei Cucutini, purtătorii ;1.cc,src\a talie 51 eva1.;ne la poale, ~unt redust la dou;I trîu 1whiuri cu ,.,1 .c .· .
1,u11 co1wcrgentc pc care
excelând în decorarea ceramicii. Un număr incredibil de mare de vase cu forme v;iri,n-e \l. mt plan rare sd1ernauc gatul, Lapu[ redus Li. o fXHă circuhra ,le· . J ., •
, _ • A _ ;:;, ,

- .· · · I
_ • ., • . • . '" <.-d o,,re neagra s1 p1ooarc e
~i ingenioase, o pictură de mare rafinament ne dezvăluie o societate asigurată din punct 5ub formJ. unor hnu verticale. Ma1 dmamKc, dar resper"'1 1- l - ·t·,11~ - · ..
• • • • • -'-, ll. LU .s ,{u11e geomernsrnul
de vedere material, cu o vîaţă înrelecruală deosebir de activă şi novatoare, preocupată :radiponal, sunt stluerelc fcmmme ce intră în com11pzitia fres,·clo d I j I
''.. . ,< r epevaseetc a
c~

de producerea de bunuri de prestigiu. l.ostcşu şi Brânzenî din Ba.\arabia. · ·

Încă din primele etape ale fazei Cucureni A apar evidente durări artistice dublare Noul stil ..sincreric arc m:i.i mulre reuşite atunci dnd abordc··,· x .. • 1·
. . . . ___ ., ~ '!,, t,:me <11llll1;l,l(TC.
de experimente şi perfcqionărî tehnice. După asimilarea tehnicilN de pictare ~u alb şî Fdmdc, setpu şi ce1v1dcde Sllnt picu.te cu un p,lus de realism dc•sî ... . .
. ~ . , , · - , - .... ,npiema geotnemc;1
a picturii policrome de la purtăturii culturii Gumclnîţa şi respectiv Petre.şti, cucurcnienii este ffl('ffU prezentă. Din ce 1n ce rn:11 !recvcnr. in decorul ,-l"nrni i·, st 111 t · ··I • ..
îşi gJ.sesc propriul lor drum în artă.Tehnica picturii tricrome provoacă, în arta cucurernană, . . . . - - L mc usc 1magrn1
,Je 7,e1.::lţ1lor antropomorfe sau zrnHn:.:!rfe. Hiemgan;iî, scene de\ ân:'irn,11. -. , ., ·-- .
, . , . . - . · c r, 1,,gt,._,,1, pcrsonaJe
Um<1nc m Lombtnaţ1e cu elem('nte v;~gna!e sau cu ,mtmak ''Hit acw· .,·, .,. . .
î . .• . . . . . .., . .. - ·" "I:' L .1tc pc ceramică.
1
VI. Dumitrescu, Arta preistorică în România .. ,n specwl m ana basarabeană a cml1zape1 Cucurrn1 Jm uhîrna ·"i fiză
au apărut vase '-' <. ,
 i>'.<C·· ·...
.
o
l

o
.

:., -· .. ~ .· .
o

o
5 o

o------- O>

i
I
L

Fig. 24 Vase armopomorfo. 1 „Vestitorul~ de la Hodonî {cultura Tisa}; 2 figurină de la Vâd;mra (cul_rnra
F. ig. 25 Construqii şi machne de cult din rnlturi!e Prerncuteni (6 Rmeq;; N,1,·) (-.,,.,,, •1 4 h
cm\ - ma.: etc
V:dasrra); 3-5 culturn Gurndnip. ( 3 „Zeip. de la Vidra"; 4 capac convex rn mâner antropomorf de !a Mărmu: , . . ,. ·•' ' ' ,.,~u
'.1 st:nucte de la Ghelă1e~t1; 5 rnmple.xul de cuh de !a Buznea), Boian (7 cohmă din ţancr,••,,,l •l· I C•··· I )
5 Gumdni\a); G-8 cultura Cucmeni (6 Hăbăşcşti; 7 Sdnreia; 8 hYoarc}. După V!. Dumitrescu (1, 4-6), ·G J · . ·' "' '" a -'""--1oarce
-~l _ ~u_mc rnţa (8 ma~hct~ ~e templu one~tal de la c:scioarelc?. După_ Şc Cuco~ (l-4), D. Boghian şi C.
C. Mateescu (2), M. Şimon O), A. Niţu (7) şi R. Vulpe (8). Scari diferite. Mihai (5), V.I. Man,hcvJC1 (6), Vl. Dumnrescu (7) şi Honens1a Dummemi (8j, Scări diferite.
 0 o..

'::::i -="' ~
I
I
I
11 "î .
. '

-- 10

.:
J, . ,g

Oli@
9.
'.
) ) T\J
-;:-,
\

.'O

Fig. 26 . p\ amcl
_. d,n . os (l-') .1
Trnş,sci·
,_,_,ă:,cmai'' (S,kuţa);
C
,umdnlr.a· 4-'- ,-, . ' ~ lm lS-14', · 1, 14 el
9 v,leui; 12 ,~ ,,, b-7 ,spcmu Smicmi-AI u."."'.S,lcut, 2-5 rn
Dumitre~cu (2 - l , o;) ,R.1.JACostesn);
.. Stăn n
d
D. Monah (12-13) • . . ,meu (4-5), Eu .
diferite.
10-11 cui mia. \'~cm
., : Zodrnţu
·mc, (lge~n);
C ("' 8-9, 12-13 cu IturaClmra Gumdni\<l
gema Popu~o1 (6-7) ' St ucoş \9)
. . CM.uc). D
upă
- , Gh D.
UCUkn< (8
.
-- Berciu
, 1Ll!UfOVÎci
-
H;l,;,cşci;
(l(, 10-1
(2-5
-
14) ' l)\'J
.$Î
.
Fig. 27 V- ..
~ Bcreşfr
_,5Drăgusen;· . .de ti p_.hor:î ~ !J.4).
ase <.ucmen!ene
3, 6} Ş! V! . D um1rrescu
: ., 4 (4-5)
Mitoc;S··:J.
5 T._i;-u::rn;
. ,
- , si '-U reprez•entan ::t/Hropomolre ... 1
• Fr>m .
•''- ndiftrite. (i Cârrn(efll DupaC /\faia_,·,(l) I Urag,,wir()1'1'
pi--Pt1:1'- . iusica;
( ., l-J. ()_ Mor:ah
 I
L

9 5

fig. 18 P!J.sticJ. anrropomorfa. l cuimra Starfrvo-Crlş (Dudeştii Vechi); 2 cultura Vine.l-Rasc (R,i.;;tini;
.) cuhura Cumclnii;a (Gumdni;:;1); 4 culrura Hamangia (,,Gânditorul" de la Cernavodă): 5-6 culiura
Prernniteni (Târpeştî); 7 cultura Vinta (siaruetă cu mască şi vas de !a Liubcova); 8--9 cultura Cucutcni
(8 Truşeşti; 9 Dumeşti}. După Ch. Lizarovici (l), VL Dumitrescu (2-3), D. Berciu (4), Silvia Marirn·sm-Biku Fig, 29 Plastică antropomorfa din culrura Cucuteni. 1-6 Truseştl D11pă M P,., . ')' I ,
· · ' - • ~ rescu-,. im loviţa. Scări
(5-6), SA Luca (7), M. Pwescu-Dîmbovip_ (8) şi Ruxandra Alaiba (9). Scări diferite. difnire.
188 PREISTORIA
BIBLIOGRAFIE
decorate cu O adevăi"ată „il~straţie" a miturilor neOlîtice, a căror decriptare îşi aşteaptă
încă exegeţii. . ~ . . . A •

. ·1·1zattt··1 e n eo-eneot·,,,·ce
C 1v1 . de pe teritonul Romanici
. ne-au dezvăluit, doar rn nucă
!~
inăsură, bo~ata spiritualitate neolitică ca.re .sră ba~ civili~ţ~e~ noastr.e ~noderne, dAar,
_ ten, 5 ·,,,,,,·1 că ;nvestigatiile asupra orgamz..1.ru sooale, a rehg1e1, a artei, rntr-un cuvant
~un o ' ' ,, , . .. ·n .
a spirittu!îtăţii neo-encolirice vor ridi~a ~~rpnnzărnare probleme şmnţt 1ce care vor
îrnbog:'i.t.i patrimoniul cultural al urnanJtJţlL
n. !Vfonah

Lucrări generale

COMŞA, Eugen, Neoliticul pc teritoriul României. Con.'id,,mţii, Bucureşti, 1987.

DUMITRESCU, Vladîmit, BOLOMEY, Alexandra, MOGOŞANU, Florea, The Prehistmy af
Roman ia from the fdrliest Times tv I OOO B. C, în Cambridge Ancient History III, London
1982, p. 1--74.
l:Squisse dime Jmfhutoire de U1 Roumttnie, Bucureşti, 1983.
DUMITRESCU, Vla<limîr, în Vl. Dumiuescu, A. Vulpe, Dt1cia înainte dt Dromih,"te, Bucnrcşti,
1988.
GRAMMENOS. D.V. (ed.), Rrcmt ResMrch in the Prehistmy ofthe Rt!ktms, Thessaloniki, 2003.
HANSEN, Sevend, Bildcr von Afenschen d.er Steinzeit. Untasuchungen zur anthropommyihen flftlSlik
der ]11ngsteinzeit wul Kupfirzeit in Siidosteuropa, Mainz, 2007.
HOEPFNER, \Volfram (ed.), Ceschichte des V<7.J/mens, I (5 OOO v.C'hr. •500 n.Chr. Vorgcschirhte,
Friibgeschichtf, Antike), Stuttgart, 1999.
HORST. F., KEIUNG, H. (ed.), Bestatw;:gswesen raul Totmkult in ur- 1mdfr-iihgnchicht!icher Zeit.
Beitr,~ţe zu Gmbbmuch, Be.</,.1ttrmgsJ·ittm, Bl'ig11ber:i1usrtr1ttung und lotml:ult, Berlin, 1()9 l.
KERTl:.SZ R., MAKKAY J. (ed.), From the Mesolithit ta the l\'eolithic, Bud,1pest, 2001.
KOZLO\'CSKI, Janusz K. (ed.), Atla..r du niolithique cumplen, I, I.iCge, 1993.
î..::UIJT, Ian, Lift in Neolithic F,zrming Communities. Social Organfr·,ation, !ifFntity mul
D!fferi-1,timion, New York-Bosron-Dordredu·London-Moscow, 2000.
LICHARDUS, J:m (ed.), Die Kupfir::eit al, historische l:.foche, l-2, Bonn, 1991.
UCHARDUS, Jan et alii, La Pmtohistoire de i'f.ltrope, Paris, 1985.
LJ<:HTER, Christi:m, Untermt.h1mg,,,1 zu rlm Bestatttmgssitten der siido.'teumpiiifl'hm Nto!ithihums
und ChalcolithiJ..,um.r, /\-fainz am Rhein, 2001.
MOLLER-KARPE, Hi:rm;:inn, ffandbuch &r Vorgtschichte, !I (jungstdnzeit) - III (Ki1pfervit),
MUnchen, 1968, 1974.
NESTOR. Ion, Der Stand der \,'01geschichtsfin-schu11g in Rumânien, b BerRGK 22, 1932.
PARKER PE.ARSON, Mike, The Ar,·haeolog;• ofDeath ,znd Burial, Phoenix Mill, 1999.
PETRESCU-DÎMBOVITA Mircea, DAICOV1CIU, Hadrian, TEODOR, Dan Ch., BÂRZU,
Ligia, PREDA, Florentina, htoria Rom/miei de l.t, fna7>uturi plină În ffto!ul ,tl V/1!-lea,
Bucureşti, 1995.
 BIBLIOGRAFIE
190
SPINEI. v., LA7AR0\/1CI, C.-M., Iv1ONAH, D. (ed), ScripM pmehistorica..Miscellanea in
honorem magjsfri Mircea Petrescu-Dîmhol-'iţa oblata, l~i, 2005. . .
"J'()DOROVA, Henrieta, The Neolithic, Eneo!ithic and Transitioni:d /!eriod in Bulg,man PrehDt(x,y,
în o:w. R,iley, L Panayotov (cd.). Prehi:;torîc Bulgaria, Madîwn Wisconsin, l995, p. 79--98.
URSULESCU, Nicolae, fnceputurile istoriei pe reritoriu/ Românie?, laşi, 2002.
WHITLE., Alasdaîr, Neolithic J~umpe: a Smve_J', Cambridge, 1985.
Lucrări -.pccialc
,'\LDEA, Alexandru I., ,,Altarul" rnagfro-rir,1a[ descoperit in a.şezam1 neolitică de I.a Ghirborn {com.
Beighin,jwL Alba). Contribuţii la studiul religiilor prr:istmice, în Apulum 12, 1974, p. 40•-47.
A"'.'-JATI. Emmanuel, 1/Je Question <fFertility Cu!ts, în Anthony Bonano (ed.), Archaeology and
Ferrility Cult în the Ancient iv1edirerrancan, An1.sterdam, 1986, P· 2-15.
Anatofi;i ,md the Ba!kt111S (Symposium m1 Pre-Bron:.,,e Age Rciations, 1991), în Anm:olica I 9, 1993.
ANDREESCU, Radian Romus, Tluticd antropommfa gumelniţeand, Bucure,şti, 2002.
I>)t'\Afl • E'Y, Dnucrl-is
n,
W ., ANDREESCU, Radian, THJSSEN, Laurens, HO\VARD, ,JN. Andy,
, I.
\.t-\CKLIN, Mark, HAITA, Costel, ;'v{lLLS, Steve, Lilndsmpe Arch,ur'llogy o eottt.nc
Southrmira/ Romania: Aims, ,\iethods anti Preliminary Rcsults of the Southern Romania
Arch„ia1h1gict1! Pmjeet, în SCIVA 51, 2000, 3-4, p. 131-151.
BALABINA, V. I., Figurki zivotnych v pk.mike Kukuteni-Tripol]11, Moskva, 1998. . , .
BACUET CRISAN, Sanda, Complexe neolitice rn ceramică pictată din j:.tdeţul Sala;, m Studia
A~chacoiogica et Historica. Nicolae Gudea dicta, Zalau, '.!001, P· 49-65. . . .
BALASESCll, Adrian, RADU, Valcmin, Culesul, pescuitul şi rânrJtOdlN în cuhura B01011 pe tmtomd
, României, în Studii de Preistoric 1, 2001. p. 73~94.
BEJLLEK(~I, Viktor S., Rrmij encolit Nizov'ev Pruta l Dunaja,. Chi:înău, 197?· . 217-243.
BEM, Cătălin, Noi propuneri pentru o schiţa cnmo!ogicJ a meol1ttc11lu1 rom/incsc, m Pontica 33-34,
2000-2001, p. 25-12L • FRANCIS, M., The fa:ploitation of Salt in the Prehistory of 1\foldaz,i,t, Rom,mia, în AR
BERCIU, Dumimi, Ampm proh!J'1t1ei d.şa-nurnitelor veptrede piairiî din R.P.R., în SCIY 5, 19)4,
3-4, p. 539-548. _ _ . . .. ,
Contribuţii !t1 prcblema. neoliticului in Ro minia tn lumrna nmior cem:tart, Bucurcş.n, 19~ l.
Chronologie rel.ative du nColithique du Bas-D11nube a la lumiere des nou/!elles fim1!les fa1tes
m Rounumie, în I/Europe a !a fin de l'âgc de la picne, Prague, 1961. p. iOl--124.
Cultura Humangia, Bucureşti, 1966. . .
BF.RCIU, Ton, Importanţa complexului neolfric ,Y Lumea Nouli " fn lumina notlor descopmrj;
1961-•1963, în Apulum 7, 1968, 1, p.53-60.
HERLESCU, Na.talia, Plastica mmtcnianâ din i:echile colecţii 1t!c Muzeului de istorie a Mo!douci,
ln ArhMnld 2-3, 1964, p. 67-104.
B()DEA.c't-..l, Sergiu, ,ţ,rolrile wlturii Prcc11Iuteni~ Tripo!ie A din R(public,i Moldova, Chişinău, 200 l ~
BOGHIAN, Dumitru D., Quelque.> amsidCrtziow sur l.es aipecu Hgionaux du complexe cultute,
Cucuteni-Tripolie, în MemAP.t 22, 200 l, p. 71- 114.
Comunitltţi/e cucuteniene din bilzinul Bah!umlui, Su.(cava, 2004.
BIBLIOGRAFIE 191
BOCHIAN, Dumitru, MIHAI Constantin, l,e complexe de culte et le vase â dicor ornithomorphe
peint dlcouverts â Buznea {dip. de laşi), în La cîvilisation de Cucuteni en comexte europCen,
laşi, 1987, p. 313-324.
BOGNAR-KUTZIAN, Ida, The Early Cooper Age n~zapolgdr Cu/titre in the Carpathian B11.sin,
Budapcsr, 1972.
BOLOMEY, Alexandra, W71y noi Early Neo!ithic in Dobr-udja ?, în Dacia N.S. 20, 1976, p. 5--8.
Noi &scoperiri de oase unUlne Într-o a,~ezare cucuteni,mo, în CAMNI 6, 198.3, p. 159-174.
BORON EANT, Vasile, Recherches archlologiqucs sur/{{ tufture Sd.>da C!.adtmei de h1 nme des P!lrtcs
de Ft:r, în !'),,c[a N..S. 17, 1973, p. 5·-39.
BRAIUWOOD, Robert, BRAlD\X/00D, L, D:t,warions in rhe Jli,u'111if'Antioch, !: J/Je cm!ia
assemblnge ph,ues, Chicago, I 960.
BRAIDWOOD, R., HOWE, Bruce, Prehistoric investigations in the Imqui Kurdist,m, Chicago,
1960.
CANTACUZINO, Gheorghe, The Prehistoric Necropolis ofLt'mim and its Plt.1ce in the Neolitic
Cu!tures ofRomii11ia m1d o.f'Europe in the Light of Recent Discoveries, în Dacia N.S. l j,
1969, p. 45-59.
CANTACUZINO, Gheorghe, MORTNTZ, Sebastian, Die jungsteinzeitliche Funde in Cemic11
{Bu.karest), în Dacia N.S. 7, 1963, p. 27-.S9.
CAUVIN, Jacques, Naissance des divinitis, naissance de l'agricu!ture. La rlvolution des symholes
au Niolithique, Paris, 1994.
CÂRCIUMARU, Marin, MONAH, Felicia, Diterminations p1d!ohotaniques pour ks cu!tures
Aicumtmi et Cucutmi, în La civilisation de Cucu reni en contexte emopCcn, 1987, Iaşi,
p. 167-174.
C:ERNYCH, Evgenij N., Gornoe delo i meta!lurgija v drevnejsej Bolg,trii, Sofia, 1978.
. John, 17,e Vinla Culture ofSouth-Eut Europe, 1-·-ll, BARintScr 117, Oxford, 1981.
CHAPI\1A.'N',
CHAPMA1"\l, John, !ntentional Fmgmentation in 1he lv'eolithic and Copper Age ofSouth-Eâst Europe:
incised Signs and Pintad,1.T,l.'i, în Festschrift Hir Gheorghe Lazarovîci, Timişoara, 200 l, p.
UIAPMAN, )., MONAH, D, DUMITROAIA, Gh„ ARMSTRONG, H., MILLARD, A.,
23, 1999-2000, p. I 0-20.
CHILDE, Gordon V., J.fan lv!akes ti.imse!f, .. Lon4on, 19.36; 1955 (trad. română: Făurirea
civilizaţiei, Bucureşti, l 966).
CHRISTESCU, Va.sile, Lrs statium prthistori,p,es de V,1dastra, în Dacia 3-4, 1927-1932,
p. 167--225.
CIUTA, Marius, Înffputuri!.e neoliticului timpuriu in spaţiul i11tmmrpatic tmnsil11dne1m, A..lba Julia,
2005. .
COHEN, D., 01TE, M. (ed.), R11hane et Cardial, ERA UL 39, Liege, 1990.
COMŞA, Eugen, Li ,:ivilisation Criş sur le territoire de la R. P. Roun1ttine, în Acta Archaeologica
Carpathica l, 1959, 2, p. 173-190,
Considemtii cu privire la cultura cu ceramică lini,mi de pe taiwriul României şi În regiunile
vecine, în SCIV 11, 1960, 2, p. 217-245.
Quelques donntes sur Ies aigui,'./,ţ)· de mivre dicouverteJ dans !'aire de la dvilisation de Gumelniţa,
în Dac;a NS 9, 1965, p. 361-37L
192 1l!BUOGRAFrn BlllLJOGRAFIE 193

Unele prrbleme file culturii Cris· (pz b,zz.a descopirÎrilor de I.a Hlt.rman), în Alura l, 1970, Considaaţii.asupm ceramicii Cucuteni C, în SCIVA
, 31 , ]"SO
;,, , 4 , p . 5"7
., -· 557 [vanantl
·
p. 35-42. frat~c~:ă, ~n- 'l~hracia P_r~d'.ist~ric~, S~pplememum Pulpudcva 3, Sofia, 1982, p. 70--S0J.
Donnfes sur la civilisation de Dudcşti, în PZ 46, 1971, 2, p. 145-249. - ) , ~mnn eJ"tlCt_.f~ nord-e;:'1.a ai ~rtbunlor Cucuteni-Tripolie, în SCIVA 34, 1983, 3, p. 222--234.
Quelques problbnes concernant I.a ::iuilisation d.e Ciumeşti, în Acta Archaeo!ogica DRAC~OMIR, Ion 1., Enr'o!tticu/ dtn sud-ec"f1t! Rom/iniei. Aspectul mltuml Stoicani-Aldeni Bl!Cl!P''Sl·,·
1983, ' ,, '
C:arpathica 13, 1973, p. 39-50.
Die Enhvicklung, Periodisierung und relative Chronologie der Jungl'teinzeitlichen Kultureh DRAŞO_:'EAN, Horin, Cttltum VinCa târzie (faza C) !n Banttt, Timişoara, 1996.
Rumiiniens, în ZfA 8-·-74/ I, 19 74, 2, p. 1-44. C:t!tum Petrc,fti tn Billlill, Timişoara, l 999.
l,torifl mmunitil{ilor culturii Roim1, Run.1rtş1i, 1974. 7im1,i/iw111~t ,"i Ht11lt1tul În nto!i:icul ffÎniu. O ermtrib11fie 1'1 oriKi!!ile ru!r!fi•)i P;,rr,-'!Î, ;; 1
Co-.'/t/r:-risticile si hw·,-m1iitdfrâ paN1rdor de lfn' o.-i!r din et'rtlillÎCrt, 11/turii ('ucuttni--Arh,yl, Apulum -'W, 20U3, p .. n")8. ,
în SCIVA 27, 19?6, l, p. 23--33. DR/\.Şt~:'EAN, Fl. (cd.), I'he Vinh:1 CidtiiTe, its Roit: ,md Cultural Connectiow, Timişoara, 1996.
Bibliografia neoliticului d.e pe teritoriul României, I-II, Bucureşti, 1976-1977. _ - The Late Nl'o!ithic ofthe Middle Danube Region, Timişoara, ] 998.
Les reb.tiom entre les rultures Cucuteni et Gumclniţa, în La civilis-ation de Cucutern en DUMITRA~C_U, Sever, C~nsid~-raţiigmaale privind neolitizarea zonf'Î Crişt.t!ui repede în lumina
comexte europen, laşi, 1987, p. 81-88. cer.etan/or arhfologtce dm Pqtt'm Lesiana, în Analele Universirăţii din Oradea, istorie~
Comple«ul neolitic de la /Vz.duz,anu, în CCDJ 8, 1990. arheologie, 1O, 2000, p. 5-30.
La cu/ture Roiau, în Le Paleo!irhique ct le Nfo!ithique, 1991, p. 225- 249. DUMITRESCU, Hortensia, Crmfri,butii L, problema culturii Precucutnii, în SCIV 8, 195?,
Lt Roumanie mdridionale, în Atlas du Ntolithique europeen, I, ERAUL 45, LiCge, 199.t p. 53--73,
p. 151--189. D~couvertes concern,mt un rite funlmire magique dans !ilire de la ciliilisarion de fa <lrmniq1te
COMŞA, Eugen, Figurinele antropomorfe din epoca neo!iticd pe teritoriul României, Bucureşti, pnnte du typt' Cucuteni~Tripolie, în Dacia N.S. I, 1957, p. 97~116.
1995. Dtux nouve!les tombes cucut!niermes lt rite magiqw dicouverres a Traian, !n Dacia N _,; . 2,
Viaţii din sp,tţiul ettrpttto-danubitmo-pontic în mileniile VII-IV î.Hr., Bucureşti, 1996. i 958, p. 407--423, ,__
Astzarca gumelniţeană „A-1ăgura Cunestilor" în Materiale S.N. 1, 1999, p. 7-40. -4:1tropo~wifi1ye izo!m1Zi.'~ija iz f,-aian, în Dacia N.S. 4, 1960, p. 31--52.
COMŞA, Eugen, CANTACUZINO, Gheorghe, Necropokt neolitică de la C'emic;1, Bucureşti, 2001. Ccotmectw_ns hetwe_m thi: C:u_·uteni-Tripo!ie Cultural Compltx and the Nâghbouring Eueo!ithic
COTIUGA, Vasile, CO'T'OI, Ovidiu, Parcul arheologic exptrimentrtf deh; Cucuteni. Penpecti!!e Cu/ture~ m the L1,~ht of Uu/i.wtion of Golden l'endants, în Dacia N.S. 6, 196 I, p. 69-94.
în cunot1şterea realizării uneltelor si locuinţelor cucuteniene prin t1rheologie experiment,dit, Un modele de sanctu,âre dd/'Ouvert d,ms la station iniolithique de Câscioarele în [),1ch N S
în M. Peaescu-Dimbovita, M.-C. Văleanu, Cucuteni-Cct.ăţuie. Monognrfiearheologicil., Piatra 12, 1%8, p. 381-394, , , , ' '"
Ne.unt, 2004, p. 337-351. "" ~t'.n:,,:tl~i!e drhm_lo,~ice 1fe !rt Tt'iufa,r-Deva, în AMN 12, 1984, p. J-44.
CO' rIUGĂ, Vasile, HAIMOVICI, Sergiu, Fosses cultue!les (bOthrot) et tl caractf!re cultuel du DU1vfI1 RESCU, Vladmrn, fouil!es rle Gumtlniţa, în Dacia 2, 1925, p. 29-l 03.
/V"/o!ithique et l'Enlolithique de Li Roum,mie, în Actcs du XIV1·nw CongrCs,.UISPP, Universi~C :dî~ei~a p1·eci:â1ri cu prim're la s1.-.1ptrele în forma. de capete de cal din kP. R. ;i din U.R.S.S.,
de LiCge, Belgique, 2-8 septembre 200 l, BARI nr Ser 1303, [Oxford, 2004], p. 317-324. m )CIV 6, 1955, 3-·4, p. 925-·-934.
COTOI, Ovidiu, GRASU, Constantin, Uneltele din pi1ttră rlefititii din meoliticul Subcarpaţilor Sonmjicaţi,1 şi originea unLi tip 1kj1'g11rind &scopait la Rast, în SCIV 7, 1956, 1--2,
Moldm,fi. !aşi, 2000. p.95-118.
CRi\Stv1ARU. Aristoteî, Drllguşeni. Contribuţii la o monografie ,1rheologică, Botoşani, 1977. Din nou t.lesprejjj;i,ri;,;/e biafale. î11 SCIV 8, 1957, p. 307-309.
CUC()Ş, Ştefan, Un complex ritual cu.cuteni,m descoperi! la (i'helăil'[ti (Jud. Neamţ}, în SCIV 24, Observ.uions sur_certaines proMt'lnes du niOlithique de !'Europe Sud-orienwlt•, în l);lcia N <.:.:
2, 1958, p. 35-58, . . ,, .
1973, 2, p. 207--215.
Dttorul spiralic ,11 ceramicii Cucutcni B, în Carpîca IO, 1978, p. 55-88. Originea fi evoli!ţia culturii C11cuteni, în SCJV ]4, J q,:->
„l,~), 1, p. )"] "] I;'±, l f)63,
-i ;
· 2, p
Locuinţele eneoliticului final din zona subcarpaticii a Moldovei, în Carpica 20, 1989. p. 53-59. 285-318,
C(lmplcxe rituale cucuteniene de la Ghf'lt!Îefti, jud. Nemnţ, în SCiVA 44, 1993, 1, p. 59--80. Principalele l"t'zu!t,tte 11/.e prirnefor dou,1 mmpanii de slipiituri din i7fl'Zil!'t:it ;;m/iticti t/irrit'
Faz,z Cucuteni B în wna suhcarpttticd a Mo/doi,ei, Piatra Neamţ, 1999. dela <Jscioarele, în SCIV 16, 1965, 2, p. 215--238. ·
DERGA(::EV, Valentin A_, Kiirbunskij k!ad (Girbuna Deposit), Chişinău, 1998. /lrta neoliticd în Rom.în ia [variantă franceză: I. ~-m nJo!ithique t-n Rr1um,mi,,J Bucuresti
1968. , , '
DERCACHEV, Vakntîn, SHERRATI, Andrew, LA.RINA, Olga, Recent Resultats ofNeulithi,
Resetlrch in /1,-fold.avia, în OJA 10, 1991, 1, p. l-16, Edifice destini au culte dkotwrrt ddns la couche Boian-Spanţov de l,t starion~tel! de C-'tsdorm-k,
DINU, Marin, Descoperirileaiheologice de Ul. V.dea Lupului, în AŞU laşi l, 1955, 1-2, p. 65-8~- ~n Dacia N.S. 14, 1970, p. 5-25.
DODD-OPRITESCU, Ann, Les il.tments „stfppiques" dans l'enfolithiqutde Transylvanie, în l):"1<.:1a <:u privire&, cea Wil!
vtchr mlttml neolitică din România, în SCIV 21, 1970, 2, p. 187--200.
N.S. 22, 1978, p. 87-97. Turdaş-Mesopottmua. fnsemntlnj1e marginea unui t1rticol, în SCIV 23, 1972, t, p. 93"-l 09.
194 BIBLIOGRAFIE
Quelques-t1sptcts d.es synchronismes des cultures ni'o~iniolithiques et de pr!riode de transition
a f'Jge du bronze dam /'Europe sud-orientale et le monde tgr!o-anato!ien, în Actes du Il'-'Congres
International des Etudes du Sud-Est Europeen, II, AthCnes, 1970, [AthC:nes, 1972],
p. 25-5 I.
Din nou despre sceptrele de piatrii în J0rmit de cap de cal în Pontica 5, 1972, P· 45~5 L
Art.a preistoricii fn România, Bucureşti, 1974. -, . ~ . • ,
Despre un fi'agment de MS z,omnmfde tip mai prtţin cqnmn dt· la Lil.scto11re/.e, tn SCIV A 28,
l 974, 3, p. 577-583.
Ar((! culturii Cucutmi, lh1curcşti, l'J/1).
The Neolithic Settlement at Rast, BARJntScr 72, Oxford, 1980.
I'eut-on ,lellement pa.rler d'un jystCme de pri-icriture de IA cu/ture de Vinfa, în Dacia N.S.
29, I 985, p. 113-118.
DUMITRESCU, V., DUMITRESCU, H., PETRESCU-DÎMBOVIŢA, M., GOSTAR, N.,
Hăbăgşti, Bucureşti, 1954.
DUMITROAIA, Gheorghe, Plmtica antropomorjd cucutenianli de la Răuceş_,;~f/;"!ftmtenia", jud.
Neamţ, în MemAnt 15, 1987, p. 21-42.
Depunerile neo-eneolitice de lll Lunca şi Oglinzi, judeţid Neamţ, în MemAnt 19, 1994,
p. 7--82.
Comunitdţi preistorice din nord-estul Rom.iniei; de la cultura Cucuteni pând ln bronzul
mijlociu, Pîafra~Ne:i'mţ, 2000.
DUMITROAIA, GH., MONAH, D. (ed.), Cucuteni aujourd'hui, Piatra Neamţ, 1996.
DUMlTROAJA, Gh. et alii (cd.), Cucuteni, 120 ans de recherches. Le temps du biUm, Piatra Neamţ,
2005.
DURKHEIM, Emile, Formele elemmtare ale /lieţii religioase, laşi, 1995.
EIJADE, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor rel(eJoase, I. De /,a epoca de piatrd la misterel.e di'I
E&wsis, Bucureşti, 1981.
Tratat de istoria religiilor, Bucureşti, 1992.
Imagini şi simboluri, Bucureşti, I 994.
- Nostalgia originilor, Bucureşti, l 994. , HAYDEN, Brian, Old Europe: S11m:d Matrfarchy or Complementary Opposition?, în Anthony
EIJ JS, Linda, The Cucuteni-Tripolye Cu/ture. A Study in Teclmoiogy and the Origiw of Complex
Societ;', în BARintSer 217, Oxford, 1984.
ESIN, Ufuk, Die Anftinge der Afetallverwcndung und Bearheitung in .4natolien (7 500-2 OOO I'.
Chr.), în Hermann Mi.iller-Karpe (ed.), Les dtbuts de la mtrallurgie, Colloque X:XHI,
IXc Congres UISPP Nice, 1976, p. 209-240.
FOL, Alexander, UCl1ARDUS, Jan (cd.), /1-facht, Herrschaft und Gold. Das Griiberfeld von Vimut
(Bulgarien) und die A11fonge einer neuen eumpdischen Zivdisation, Saarbi.icken, 198~.
FRÂNCULEASA, Alin, Rit şi ritual in neo-mcoliticul de pe teritoriul României, în Argessts 12,
2003, p. 7-38.
GALBENU, Doina, Aşezarea neolitica de la Hâr,wva, în SCIV 13, 1962, 2, p. 285-306.
GAUTIER, Achilie, La dmnestication. Et l'l101nme m!a l'animd, Paris, 1990.
GEORGIEV, Georgî, Kulturgruppen dcr Jungstein- und der KuJd<!ruit in cler Ebene von Tra:2.icn
(Si.idhulgarien), în L'Europe a la fin de l'âge de la pierre, Prague, 1961, p. 45-100.
ClMBUTAS, Marija, The Indo-Eumpeans: Anhaeological Prohlems, în American Anthropo1°GY
65, I 963, p. 8 I 5-836.
BIBLIOGRAFIE 195
Proto-Indoeuropean Cult1~rc during the fifth, fourth and thfrd Millenium B.C, Indo-European
and Ind.o-Europeans, Umversiry of Pennsylvania Prcss, 1970, p. 155-197.
The &ods and Goddesses of O/d Europe 1 00()...3 500 B. C, London, I 973.
The Language ofthe Goddess, San Francisco, 1989.
The Civilization ofGoddess. The Wor/d ofOld Europe, San Francisco, 1991.
Idcogranis and Symbolic Design on Ritual Ohjects ofO!d Europe (Neolithic and Chalcolithic
South-East J?urope), în J.V.S. Megaw (cd.), To Illustrnre rhe Monumcnts. Essays on
Afchacology Prescntcd to Stuart Piggotr, London, 1976, p. 77-98.
(;REEVES, T.A.P., 771e U,e rfCopper in the Clffutmi- TriprJ6·e Ctt!11rre ofSouth-L'ast T:1tm'.•I:' fn
1
PPS 91, 1975, p. 153-165. . . '
GUIL'\.INE, J. et alii (ed.), Premihes communautis paysannes en li1editennmu!e Occidentale p .·
1987. · ' a!IS,
HAIMOVI~!•. Se~giu, Quelques problemes d'arch!ozoologie concernant la cu/ture de Cucuteni, în
La c1v1h.sanon de Cucuteni, 1987, p. 157-166.
HANSEN, Svend, Die Plastik d.er Jungstein- und Kupforz-eit in Ostungarn, în Das Ahertum 46,
2000, p. 97-1_32. · -<r,:. .:1ttf:'',
Fruchtharkeif? Z'ZiT" Interpretation neolithischer und chalkolithischer Figuralplastik, în MAGW
130-131, 2000-2001, p. 93-106.
HANS~N, Svend,_DRAGOMAN, Al., REINGRUBER,Agathc, Pietrele: ein !wpforzeitlichcr Tel!
m Muntemen!Rumdnien, în Das Alterturn 48, 2003, p. 161-189.
HARTUCHE, .Nicolae, Co1_?!cxul rulh,ral Cernavoda I de la Rîmnicelu, în Istros I, ] 980, p. ,33-91.
HASOTII, Pum, Ohsemaţtt ,uupm ctramicii dinh'··fln com,plex al culturii Hamanuia de ftt ],1. .J ·J·
' SC c'>" eug1. 1a,
m, IVA37, 1986,2,p.121-133. '
La cultu.re nlolithique Hamangia. Que!ques remarques sur le stade actuel des recherches în
Le Paleolirhique et le Neolithique, 1991, p. 250--265. '
Consideraţii privind originea„ difuziunea fi cronologi.a culturii Jfam,:mgi.a, în Pontica 26,
199.>, p. 27-42.
Epoca nt'olitică în Dobrogea, Constanţa, 1997.
Bonano (ed.), Archaeolo~· and Ferrîliry Cult in thc Anciem Mediterranean, Amsterdam,
1986, p. I 7-30.
__,J-1 ()CK\,1.1~.NI~, ~Oia~, Die memchcngesta!tige Figumlpl.asdk der siidosteumpdischen Jungsteinzcit und
Ste1nkupjerze1t, I-II, Hildesheim, 1968.
D,u Neolithilwm SiitUJsteumpas und des siid0stlichen Mittekw-opas, în Karl Narr (ed.),
Handburh der Urgeschichte, II, 1, Bema-Miinchen, 1975, p. 161-209.
Gemei1mm1keitm in da f;lastik der Linearkeramik und d-tT Curuteni-Kulhtr, în La civili.sation
.. de Cucuteni, 1987, p. 89-98.
HONEISEN, M. (ed.), Die ersten Bauern I-II, ZUrich, 1990.
:ilJ(?T, Jean-Louis, Les premien vilkigeois de k1 /i.N.sopotamie. Du village d la ville, Paris, I 994.
1
~R;,o_SAJ-J'. Neta, Cultura Tiszapol._([_dr în vestul României, Satu Mare - Cluj-Napoca, 2002.
](,NJ\1, Doina, Grupul cultural neolitic Supl.acu d.e Barcău, Timişoara, ]998.
,!:: 01,ervieu, o[_th~ ~colithic ofCrişana, în Analele Banatului 7-8, 1999-2000, p. 13-33.
1 '.7e _Early Neoitthtc m North- West of Romania, în Fesrschrift fur Gheorghe Lazarovici,
Timişoara, 2001, p. 69-89.
196 BIBLIOGRAFIE
IGNATESCU,_Sorin, Cerdmicd linial'ă de la Mihoveni'-('ahla Morii, în Sucea.va 26-28, 1999-
2001, p. 45-87.
JANUSEVICI, Zoja V., Kulturnye rastenija jugozapada SSSR po paleo-botani!:eskim issl.edovaniam,
Chisinău, 1976.
JOVAN0\/1c'.:, Boris!av, Metalurgija eneolitskog periodajugoskwije, Beograd, 1971.
- Die Kultplătze und Architektur in der Vinfa-Kultur, ~n Banatica 1 l, l 991, p. 119-124.
JUNGHANS, Sicgfried, SANGMEISTER, Edward, SCH(~{)DER, Manfred, Kupfer und Hronz.e
in &r Jl'iihen Metilllzeit Europ,ts, I (1965); II, 1--4 ( 1968-1974).
KALICZ NJndor, MAKKAY }inos, Die Linio1b,iiidka,1mik in da Cras:al liigrlJ'ischen '.ri1fCbene,
Budapest, 1977.
KANDYBA, Oleh, Schipenitz, Kunst und Gerâte eines neolithischen Dorfas, Wien--Leipzig, 1937.
KERNBACH, Victor, Miturile esenţiale, Bucureşti, 1978,
KLEJN, Leon S., O date Karbunskogo k!trda (K probleme absoljutnoj datzrovki ramutripol'skoj
lml't1uy), în Problemy archeologii l, 1968, p. 5-74.
KOVACS lstvân, A marosdksei rizkori temett, în K02.1Cluj 4, 1914, l-2, p. 3--21.
Cimitirul eneolitic de la Decea lvfureşului, în AISC l, 1928-1932, p. 89-l Ol.
KOZLO\X'SKI, Janusz K. (ed.), Chipped Stone Jndustries ofthe Early Farming Cultures in Europe
Warszawa-Krakâw, 1987.
LARINA, Olga, Neoliticu/pe teritoriul Republicii Moldova, în Thraco-Dacica 15, 1994, p. 41-66.
Culturi din epoca neolitică, Chişinău, 1994.
Kul'tura linejno-fentofnoj keramiki Pruto-Dnestrouskogo regiona, în Stratum plus 2, 1999,
Sankt Petersburg-Chişinău-Odessa, p. l 0-l 40.
I.ASZL() Attila, Unele consideraţii privind reliefw-i!efigurale de pe cer.m1it(l JJeolitică din România,
în AŞU-laşi 14, 1968, p. 73-91.
Vase neolitice cu fiţe umane descoperite t'n România, Î11 MemAnt 2, 1970, p. 39-74.
Date noi privind tehnica de construcţie a locuinţelor neolitice, în ArhMold 12, 1988, p. 23-31.
l,es commmcements du nlolithique au Bas-Danttbf. Problfmes de chronologie, în V. Spinei,
C-M. Lazarovici, D. Monah {ed.), Scripta praehistorica, Iaşi, 2005, ,P· 157-177.
LÂSZL6 Attila, COTIUGĂ, Vasile, On the Chalcolithic House-Building. Arc!Nuological Obser-
11ations and Some F.xperimenta! Archaeo/.ogical Dat:a, în SM 10--11, 2004-2005, p. 147-170.
l.ÂSZLO Ferencz, Hdromszlk 1,dnnc-gyei primykenaei jellegi.i telepek (Staţiunile epocii premiceniene
în comitatu!Hdromszlk), în DolgCluj 2, 1911, 2, p. 12-259. --
Âsatdsok az erOsdi Ostelepen (1907-1912) [St1p:m,ri în sttlţiunea primitivă de I.a ErOsd
(/907-1912)], în DolgC!uj 5, 1914, 2, p. 279-417. · Aspecte t1le nMlitic11lui $i nnoliticului din sudul şi sud~vestuf Tr:rnsilv,miei, în Apulum :·)6.
Lt·s types des vases peints d'Ariuşd, în Dacia 1, l 924, p. 1-27.
LAZ.ARO VI CI, CorneliaAvfagda, Pre-writing Signs on Neo-Eneolithic A/tars, în L. Nîkolova (ed.),
Early Spnbolic Systems for Communication in Somheast Europe, I, BARintSer 1139,
Oxford, 2003, p. 85-96.
1..A.ZAROVICI, Cornelia-Magda, LAZAROV!CI, Gheorghe, Arhitectura neoliticului şi epocii
cuprului din România. I, Neoliticul, laşi, 2006; II, Eneoliticul, laşi, 2007.
LA.ZAR.OVICI, Gheorghe, Neoliticul Banatului, I-II, Cluj~Napoca, 1980.
Periodisierung der Vinlw--Kultur in Rurniinien, în PZ 56, 1981, 2, p. 169-196.
Principalele probleme ale culturii Tiszapolgdr în România, în AMN 20, 1983, p. .1, 2 L
Neoliticul timpuriu în România, în AMP 8, 1984, p. 49-104,
BlllLIOCRAFiE 197
Neofiticul târziu în nord-wstu! României (Sălajul, Oujul, Bihorul, Satmaru!), în A..1'..1P I O,
1986, p. 15-46.
Das neolithische Hâligtum von Parra, în Neolirhic of Sourhea.stm1 Europe and irs Ncar
Eastern Connections, Budapest, 1989, p. I 49-174.
Migration et dijfiJ.Sion dans Ies cultures du Banat et de l'Aijlild, în Rubane er Cardial, ERA UL
39, Licge, 1990, p. 21-.17.
Ober neo- bis ihwolithische [ftj('sflgungen ttus Rumănien, în JMV 73, I 990, p. 93--117.
Grupul fi stttţiunM !dori, Cluj-Napoca, t99L
ihc Mi1i11 PraUnns 1f1hr C:i!ru1rd G11J1pÎcx o:__:n,,\1, în Analdc Banatului /--8, l'.i'.>)-
2000, p. 35-52.
VinCa--Lengyel and Transy!vania, în AMN 37, 2000, 1, p. 7-20.
Pâinea, grâul şi r/işnitul sacru în neolitic, în Tibiscum l l, 2003, p. 65--86.
LAZAROVICI, Gheorghe, DRAŞOVEAN, Florin (ed.), Culrura Vinta În România, Tîmîşoara,
l 991.
LAZAROVICl, Gh., DRAŞOVEAN, Florin, l'v1AXIM Zoia,Parţa, voi. Ll-2, Timiş-oara, 2001.
LAZAROVICI, Gheorghe, KAUviA.R, Zoia, Discuţii pe marginea legli.turilor cronologice şi cultum!e
tÎlh' grupul ldod şi cultura Tisa, în AMN 19, 1982, p. 221-276.
L<\ZAROVICI, Gheorghe, MAXIM, Zoia, Gura Baciului, Cluj-Napoca, I 995.
LAZAROVICI, Gheorghe, NEMETI, Ioan, Neoliticul dt>zvoltat din nmd-vestul României, în AJv1P
7, 1983, p. 17-60.
LĂ.ZURCA, Elena, Cf'ramica c11cutn1im1ii în contextu! flŞfzdrii gume/ţinu de 11.1 Carcaliu (judt>ţu/
Tula.·a), în Peuce 10, 1991, p. U-î9.
LEVEQUE, Pierre, .Fonnes et structures mdditemmiennes dans la genfse de lrt religion grecque, în
Pradectiones Patavinae 9, 1972, p. 145-179.
Bfm, dieux et hommes. L 'imaghulire des premiCres religions, Paris, l 985.
LICHARDU.), Jan, Zur Entstehung der Liner1rhandkeramik, în Germania 50, l 972, p. 1-15.
UCHARDUS, Jan et alii, La Prorohistoire de !'Europe. Le N!olithique et le Ch,dcolithique mtre
la /i4iditerranh: et la mer B,1!tiqth', Paris, 1985.
LUCA, Sabin Adrian, Aşezilri ne-oHtice pe /!{dea ,11ureşului (I). Habitatul turdii$Mn de la
Or,ljtie-Dealul Pemilor, Alba Iulia, 1997.
1.iuhcm>:z-Omiţa. /i1onogr.ifie ilrhmlogică, 'f:1rgovişte, 1998.
Sf:îrfitu! eneolitit-u!ui pe teritoriul B,matului şi Transilv,:miei. Cultum Bodrogkr-reszttir În
Români,1, Alba Iulia, 1999.
1999, p. 5~33 (în germană, în SA.A 7, 2000, p. 90-120).
Archăo!ogiu:he Untersuchungen bti Grosswardein-Salca und i'it:(~e Probleme beziiglich da
Salca--Herpd(y-Ku!tur, în Fcstschrîft fi.îr Gheorghe b.zarovîci, Timişoara, 200 J, p. 123-
189 (în română, în Apulum 38, 2001, p. 27-83).
Aşe:ulri tu'olir-iape V;·tlea Mureşului. Noi cercetii.ri la Turda.f-·,,Luncii", II, Rucureş-ti, 2001.
LUC'.A, Sabin Adrian, CIUGUDEAN, HoriJ., ROMAN, Cristian, Die Friih_ph,ise der Vinh1-Kultur
in Siebenbiirgen, Anhalts/'ttnkte des chronologischen tmd e:hnokttlturellm Horiwntes, în
Apulum 37, 2000, 1, p. 1-49 (în română, inAngusria 5, 2000, p. 37-72).
LUCA, Sabin Adrian, RO~lAN, Cristian, DIACONESCU, Dragoş, Cerceti'tri arheologice în pe,rtera
Cauce, I-II, Bucure.şti, 2004, 2005.
198 BIBLIOGRAFIE
MAKKAY Jf..nos; Problems c:oncernitig G)pper Age C'hronofolJ in the C:arpathi.m Basin, în
ActaArchHung 28, 1976, 3--4, p. 251-300.
The Tiszaszlfl!Js Treasure, Budapest, 1989 (recenzie A. Vulpe, în PZ 67, 1992, p, 251).
A tartariai leletek (Les dicouve11es de Tiirtăria), Budape.~t, 1990.
MANTU, Cornelia Magda, Cultura Cum.teni. Evoluţie, cronologie, legături, Piatra Neamţ, 1998.
Rel.dtive tmd Absolute Chronology ofthe Romanian Neolithic, in Analele Ban.imluî 7~8, 1999-
2000, p. 75-105.
Cumteni-Tripo6'e Cit!tuml Comp/oe· Rrh:tions rmd .?J•lzchronisms with other Comemporaneous
r:'.1dt11rn fom the Bf({("k Sca ArM, în SAA 7, 2000, p. 267-284.
0.1AN·1·u LAZAROVICI, Cornelia--Iv1agda, i.;anctw1rele Precucuteni-Cu.cuteni, ln ArhMold 25,
2002, p. 47-67.
MANZURA, Igor V., SOROKJN, Victor Ja., Gumelnits'koi poselcniJa u pgt, Taraklia, în
ArcheologiCeskie issledovanija molodych uCenych Moldavii, Chişinău, 1990, p. 78--93.
i'viAREŞ, Ion, Metalurgia aramei in neo-eneoliticul din Romdnia, Suceava, 2002.
MARINESCU-BÎLCU, Silvia, Aspects r11.1difi de la civilis,uion Octramique rnban!e et sa cont11bun'on
a la genCSe de la civilisarion Prtcucutmi I, în PZ 46, 1971, 1, p. 4--36.
Cultura Precucuteni pc teritoriul României, Bucureşti, 197•'1-.
Asupra unor probleme ale culturii Criş, în SCIVA 26, 1975, 4, p. 487--506.
Târpeşti: From Prehistory to Histo1y in fâstern Romania, BARintSer 107, Oxford, I 981.
fn legăturii cu câteva opinii pon·vind originea şi evoluţia ncolitimlui şi eneolitirului pe teritoriul
Moldovei, în SCIVA 34, 1983, 2, p. 116-128.
Sur l'organisation interne de certaines st,uions d,es cu!tures des complcxes Boim1-Gumelniţa et
Precucuteni-Cucuteni, în CAMNI 11, 1998-2000, p. 321-336.
MARJNESCU-BÎLCU, Silvia, BOLOMEY, Alexandra, Driiguşmi. A CUcuteni,m Community,
Bucureşti-TU.bingen, 2000.
!'v1ARINESCU-BÎLCU, Silvia, IONESCU, Barbu, Cat,th)g,.d st1<tuetelor eneolitice din l'vfuzeul
raional Olteniţa, Olteniţa, 1967.
i'dARKEVJCI, Vsevolod I., Pamjatniki naJlita i meolita, în ArchcologiCeskajaJarta Moldavskoj
SSR vyp 2, Chişinău. l 97.3.
Bugo-dnestrovskttja lml'tura na teritorii /110/d.avii, Chişinău, 1974.
l~ozdnetripol'skie plemcna severnoi Afoid.avii, Chişinău, 1981.
Mărturii 11/e trecutului, Chişin:lu, 1985.
i\-1ASSON, Vadim M., Dimunika m:witij'a nipol'skogo obfcestva v .wem pr1leo~deinogn.-;ficeskich ob:rki,
în Pervobymia archeologija. Polski i nachodniki, Kiev, 1980.
MASSON, V. M., MERPERT, N. Ja. (ed), Eneolit .','SSR în Archcologija SS~R, Moskva, 1982,
p. 165-320.
I\.fATEESCU, Corneliu, Les princip,w..-.: rdsu/Jdts des nou1y//es fouilles de \ iidastra, în ArchRozl;ledy
14, 1962, 3. p. 404-420.
MATEESCU, Corneliu N., VOlNESCU, Ion, Represent1ttion ofJ>regnancy on Certain Neo!irhic
Clay Figurine.> on Lower and Middle Danube, în Dacia N.S. 26, 1982, p. 47-58.
:t\·1AXJM, Zoia, Neo-eneoliticul din Trmzsilvania. Date arheol.ogiee şi matem,ttico-statiJtice,
Cluj-Napoca, 1999.
MA TASA, Constantin, Frumuşica. Vi!lrige prdhiJtoriqu.e ă c!ramique peinte dans !ti Mo/.davie a'u
Nord, Roumanie, Bucarcst, 1946.
BIBLIOGRAFIE 199
Aşezarea neoliticd Cucuteni B de la Târgu Ocna-Podei, în ArhMold 2-3, 1964, p. l l·-48.
MELL<\ART, James, Emliest Civilisations of rhe Near East, New York, 1965.
()ual Hiiyiik. A Neolithic Town in Anatolia, London, 1967.
Exmvations at Hacilttr, I~II, Edinburgh, 1970.
MICU, Cristian, MICU, Smaranda, BĂIĂŞESCU, Adrian, VALENTIN, Radu, LUCA, Gabriel,
HA.rrA, Geanina, Aşezarea neolitică de &1. Isaccea. punctul Suhat, jud. Tulcea, în Isrro-
Pomica, Tulcea, 2000, p. 5-51,
rvHLOJtIC, Vbdimir, Die Tontafeln von Tărtdriil (Siebrn{dhgm) und tlie tJ/Jso/ute U,ronologie
dt'S mittekum,bdischen Ncobthikum.<în Germania 15, ]()65, p. 62f-..(:i68.
Die abmlute L"'hronologie der}tmgstt'inzeit in St«iosteuropa und der E'igebniJse der R,,dioctJrbon
(C-14) Methode, ln JRGZM 29, 1967, p. 9-37.
MONAH, Dan, O importanti'i descoperire arheologicii, în Arta 7-8, 1982, p. 11-15.
Grands themes rejlltis dans la plastique anthropom01phe Cucuteni-Tripolye, în MemAnt 18,
1992, p. 189-197.
Practici ritua/.e în vremea culturii Curuteni, în Teologie şi Viaţă S.N. 3 (69), 1993, 4-7,
p. 20--28.
Plastica antropomorfa a culturii Cucuteni- Tripolie, Piatra Neamţ, 1993.
L 'e:,.pfoitation prihistoriquc du se! dnns Ies Carpates Oriemal.es, în O. Wellcr (ed.), Archiol.o;je
du se!: techniqu.e etsociitis, 2002, p. 135-146, ·
Dicouvertes de pairu et de restes d'aliments cirialiers en Europe de lt'st et centrale, în Pain,
fours et foyers des temps passCs. ArchCOlogie et traditions boulangCres des peuples
agricu!tenrs d'Europc ct du Proche Oriem, Civilisations, 49, 2002, 1-2, p. 77-99.
Idei religioase la triburile Cucuteni-Tripolie {mikniil.e V-IV î.H.), în Prelegeri academice,
I. 1, laşi, p. 19-36.
Quelques n!jlexions sur Ies trisors de la cultu.re Cucu:eni, în SA.A 9, 2003, p. l 28-140.
MONAH, Dan, DUMITROA!A, Gh., MONAH, Fcli6a, PREOTEASA, C., MUNTEANU,
Roxana, NI COI.A, Dorin, Poduri-Dealul Ghindarului. O Troie în Subcarpaţii Moldovei,
Piatra Neamţ, 2003.
i',-K)NAH, Dan, MONAH, Felicia, MANTII, Cornelia-Magda, DUMITROAIA. Gheorghe,
Curu.teni. The Li1St Great Chalcolithic Civi/17.,ation ofEurope, Bucharest, I 997.
MONAH, Dan, CUCO.Ş, Ştefan, Aşt!Z.drile culturii Cucuteni rlin România, Iaşi, 1985.
MONAH, Felicia, MONAH, Dan, Les drdalcs cultivies par l.es populations ndo- et lnlolirhiques
de la Molda.vie, în Pain, fours ct foyers des rcmps passCs. Archtologie et traditions
boulangCres des peuples agricu!teurs d'Europe et du Prochc Orient, Civilisatîons, 49, 2002,
1-2, p. 67-76.
MORJNTZ, Alexandru S., Despre semnificaţiile reprezentărilor miniaturale din lut, de construcţii
şi mabilier în neoliricul Rom/llliei, în Thraco-Dacica 23, 2002, p. 93-117.
Some Remarks about the Connection between Housemodelr and Real Houses in Romanian
Neolithic, în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, Bnlila, 2004, p. T-96.
lVIORJNTZ, Sebastian, Tipuri de ,1şeziiri şi sisteme de farrificarie şi de împrejmuire în cultura
Gumelniţa, în SCIV 13, 1968, 2, p. 273-284.
,\1ORINTZ, Sebasrian, ROMA,_"1\/, Petre, Asupra perioadei de trecm' de la eneolitic la epoca bronzului
la Dunilrea de Jos, în SCIV 19, l 968, 4, p. 553-575, [ibidem, în limba germană, în Dacia
N.S. 12, 1968, p. 47--80].
200 BIBLIOGRAFIE BlBLIOGRAFIE
201
MOVSA, Tatjana ·c., Periddizacija i rhro"nologijh.· seredniogo ta pozniogo Tripillea, în Reprezentdri .feminine dorsttlf pe ceramica neo-eneolitică cmpato-balcmzică ,. M
Arheo!0gija-Kiev 5, 1972, p. 3~23. 1970, p. 75-100. ' m ' emAnt 2,
NF.ACU, Marian, La plastique anthropomorphe neolithique au Bas Dilltube et certaines pratiques Vase antropomorfa ale ceramicii Stoicani-1/deni din sudul Moldovei, în Cer ·I. I· .
magico-rituelles, în Analele Banatului 7-8, 1999-2000, p. 107-132. p. /7~102. C S( ,lŞl 2, 197},
!{eoliticul mijlociu la Dunărea de Jos cu privire specitzl..l asupra centrului Munteniei, Bucureşti, Criterii artuale pentru cl,uijicarea complexelor ceramice şi periodizarea 1
. --, etapcior citi~ ..
2003. cucutm,me, în Ccrdstfa~i 9---10, 1978•-1979, p. 93-162. ,1tru
NECRASOV, Olga, Donnles anthropologiques concernant la popu!dtion du complexe cu/ture! Fonn11rM ş; c!t1sifimrea &1rupelor de stil AB ,i B ale ccrmnitii pirt.It ('
• • ' ' ·1 e ,liCtlteni-T-: .
1 ,po1tr',
Cucuteni-Ariurd· Tripolie, în La civt!isat·ion de (:11cuteni, 1987, p. 1-·l 5-156. 1\ffA„Li_ş1, supliment 5, 1')84.
NF( :rv,sov, O!ga, ANTONIU, Scc1flma, Contrib1,ţÎr' h, /{/Ui'!Jj!U!oil/ J!Uj'!:lr11iâ din mltum C·iş, i\:ITU, i\nt0!l, HAZAR(;Juc, Vîokt:I, ((n1v"tln,.11ii l'!f J,ririrt.' la cc,··•,,,,·. ,., . ,
' .t '"'·' ltl L/.l(!ffc"111 AB /
în SCA 15, 1978, p. 3-10. descoperiri/nr recente, În ArhMold 9, 1980, p. 16-•91. pe Mza
NECRASOV, Olga, CRISTESCU, Maria, Donnt!es anthropologiques sur l.es populations d.e l'âge OZDOGAN, Mehmet, Neolithic Cu!tures of.Vorthwestern Turkey. A Geni'ra/ A . ,
de la pien·e en Roumanie, în Homo 16, 1965, p. 129-161. Evidence 1md Somt Considerations, în Neolithic of Southeastern EuroiJe and . 'PPN:atsll!. oj the
NECRASOV, Olga, CRISTESCU, Maria, BOTEZATU, Dan, MIU, Georgeta, L"'ercetăn· Connecnons, . Bud apest, 1989, p. 201-215. lU.rufast - · ern
paleoanh·opologice privitoare kt popu/a.ţii/.e de pe teritoriul României (I), în Arh.Mold 13, PANDREA, Sră.nîci., Dlbuts de l1 tultttre Goumelnitst1 au nord-est de la Plai•, R .
,.e ownune ~ C('[
1990, p. 173-223. 19,2002,p.122-146, . ,!ll _)J
NECRA.SOV, Olga, ŞTIRBU, Maria, C(mm·buţii la studiul_f.wnei din cultura Criş, în AMM 2, PARZINGER, Hermann, Studien zur Chmnologie und Kulturl7e>chichte d'r] .
.. , . .,. . o · t ungstem-, Kuti1'
1980, p. 19-34. unt/ Fruhbronznnt zwtschen l<.ru·naten und Af1ttleren Taurus I-IT ~ ·! · Rh r.1er-
· ·· . r ' ,,\ainzam ein 199
NEMETI Janos, MOLNAR Zso!t, Data ,ibout the Reginning ofthe Sett!ements ftom the /v'\f,r Pan PAS.SEK, fatjana S., Periodiz,11cija tripo!'skich poselenii,. în MIA 10, tdosha-Leni <>. ' -, 3·
ofRomania, în Studia Archaeologica et Hîstorîca Nicolae Gudea dicta, Zalău, 2001, p. ~ Rmmezemltde/7:eskie (Tripol'skie) plemena Podnestrov'ya, în }vfIA 84 1\-fo t -~t>lr,id'. /{):t9,
67-93. 1961. ' s.na- ,cningrad,
NESTOR, Ion, Zur Chronologie der rum,1nischen Steinkupftrzeit, în PZ 19, 1928, p. li O-l 43. PASS[K, Tatjana S., (:ERNYS, Ekarerina K., Pamjatniki ku!'tury h11e ·no-'e t ţ - k
7 'n onw; eram).•·
Zur Stellung Cernavotkl '.r in den naniinischen Jungsteinzeit, în Fesrschrifr fi.ir C. territorii SSSR, Moskva, I 963. 1 1
na
Sd1uchhardt, Berlin, 1940, p. I 0--23. PAUL, Iuliu, Un complex de tult descoperit în aşezarea neolitică de la Pianul de Jos rr ,
Asupra începuturilor metalurgiei aramei şi bronzului În R.P.R., în Studii şî referate privind Hunm'o11ra}, în StComSibiu 12, 1965, p. 5~18. 1
• Sebq, rtg.

Istoria României, I, Bucureşti, I 954, p. 49.. 54 [în limba franceză, în NEH I, 1955. p. Unele prubl.eme rdt neoliticului timpuriu din zona cmpato-dunărMnâ, fo SCIVA .6. ,
47--63]. 1. p. 3-25. - lO, 1Y89,
Cu privire la periodizarea etapelor târzii ale neoliticului din R.P.R., în SCIV l O, 1959, 2, Cultura Petrt,rti, BucurqtÎ, 1992.
p. 247-260 [varianta germană: Zur Periodisimmg der spdtercn Zl'itstufrn des Neolithikums DilS „/11ythogrmnm" vo11 Salzburg-Ocna Sibiului, în Forschtmaen y I
in der Rumiinischen Volksrepublik, în Da-.:ia N.S. 4, 1960, p. 53--68]. Lan d es k'Unue 1
36, 1993, 2, p. 78--84. t> zur O ks-un<l
NEUMANN, E., The Gre,tt Mother. An Analj1sis of the Archnype, Princeton, 1974. .î·'orgeschichrlifhe Untersudmngm in Siebenbiirgen, Alba Iu!îa, 1095.
NEUSTUPNY, JîH, Neue Beitriige zur Neolithikum R1t7!1ănit•m, în SlovArch 6, 1958, 2, p. 257"-294. PAVLU lv::in, Eu1y J\.Teolithii" White Paimed PottnJ' in SE Europe, în Neo!irhic fS
NICA, Marin, Ul cu/ture de Dudeşti en Olrliiîe, în Dacîa N.Ş_. 20, 1976, p. 71-103. , r·.urope 3.ll d.!ts N ear tast~'rn
" ' .
( .onnccnons, Budapesr, 1989, p. 217-222.
o ,O\ltheaster
n
Le groupe cu/turei Cîrcea-Grădinile dans le contexte du Ni!olithique balkanique, în Zboffik PAVUK, Juraj, Chronologie der Zc!it'zovce-Gruppe, în SlovArch 18 1969 f ,) .
f · , b . . 76
• ~, p. - ), -3b7,
Narodnog Muzeja 14, 1991, 1,'p. 103-112. A • •
1 • • • '
.m,en tmdkt'rtmuk, rn D1e :'\low,u..:c1 m dcr Ji.ingeren Steinzt>it, Bratislava, 19
70
La cu/ture Vinla en O!tinie, În Banatica l l, 1991, p. 305-322. flmblem der Cmest' dt'r Ku!tur mit Linearkeramik im Lichte ihrer B,'"· / ·
Die meso- und neolithischen Ku!turen O/teniens im Krmtext der Si1dust~ und Mitte!mrap,t, \' '
,.h<rcevr,- · Ku Itur, în )·'roli
('JtŞ- d l
1 C'me.s e .a nfu!ithisarîon dans cenaines rt
t-.tcnmgrn
l , :._ z11r
în SAA 7, 2000, p. 58-89. ''X' - ..i. ,v,
>'ronaw~v.ars1:awa-.Kra-(iw, k, / p. 163-174.
19;:-10, . g10ns c.e'1 Euron,,
~ t .,

NICOLĂESCU-PLOPŞOR, Dardu, POPOVICI, Ioana, Les populations nlolithiques du b,win - "_ lJcitrag zur D<jinition &r l'rotosrm--!:evo-Kulh,r, În Anarolîca 19, l 993, . 63- 7
PE1 RESCU-DÎMBOVITA, ,\1îrcea, Nouvellc's dmmles concmumt /e rio,ţl: · , ·
du Bas-D,mube. Les tribus des ch>ilisations du Boian t't de Gumelniţa, în ARA 4, 1967, P· 4
2-16. , n • • . - ' .i nque mroarho
0,1,,-uvuque. m Balcanrn.1945, p. 192~21). ' -
Nll'U, Anton, Reprezentări ,mtropomorfe în decorul p!ustic al ceramicii de stil Cucuteni A, în SCIV c~rdţuia 1k' 1'1 Stoictmi, în M:nerîale I, 1953, p. 13-155.
18, 1967, 4, p. 549-560. :.~'s pr~nci!aux r/mltcts desfouilles de Truşqti, în ASU Iaşi, 3, 1957, J-2, p. _
1 22
Reprezentări umane pe ceramica Criş şi liniară din Moldo1111, în SCIV I 9, 1968, }, P· contnbutwns au probll:mt de Ul cu/ture Criş en Roumanie, în ActaArrhHung · )
387-•394. p. '53-68. 9, 1958,
198 BIBLIOGRAFIE
MAKKAY Janos; Pm/Jlans Cortcerning Copper Age Chroilology in rhe Carpathi,m B1isin, în
AnaArchHung 28, I 976, }-4, p. 251-300.
The Tiszasz/J/5s Treasure, Budapest, 1989 (recenzie A. Vulpe, în PZ 67, I 992, p. 251).
A tartariai lclctek (Les dicouvertes de Tiirtilria), Budapcst, 1990.
MAN'rU, Cornelia Magda, Cultura Cucureni. Evoluţie, cronologie, legături, Piatra Neamţ, i 998.
Rck1tive and Absolute Chronology ofrhe Rornanim1 Neolithic, în AnaJde Banatului 7-8, 1999-
2000, p. 75-105.
Cuotteni-Tripoh'e Cultural Cm„plf.x: Rtluions mul Syndwoni.,ms with other Crmtcmpomne011s
Cdr11rn pom the Bfr1rk St:a Arc,t, în SAA 7, 2000, p. 267-284.
1v1AN·1·u I,AZAROVI('.I, Conwlia-Magda, Sanauarcle Precuwtmi--Cucuten;, în ArhMolJ 25,
2002, p. 47-67.
MANZURA, Igor V, SOROKJN, Victor Ja., Gumelnits'/wi poselcnija u pgt. Taraklia, în
Archeo!ogiCcskie iss!edovanija mo!odych uCcnych MoldaYii, Chişinău, ) 990, p. 78-•93.
MAREŞ, Ion, Metalurgia aramei în neo-eneoliticul din Rom/inia, Suceava, 2002.
MARINESCU-BÎLCU, Silvia, Aspects r111difi de la civilisation â drarnique mban!e et sa contribution
fl la gcnf:sc de [1 civilisation Pr!cucuteni I, în PZ 46, 1971, 1, p. 4-36.
Cultura I'recucuteni pe t.eritoriul României, Bucureşti, I 974.
Asupra unor probleme ale culturii Criş, în SCIVA 26, 1975, 4, p. 487-506.
Târpcşti: From I'rchistory to History in Ea.stern Romania, BARintSer 107, Oxford, 198 l.
fn legfiturii cu câte/Id opinii porivind originm şi evoluţia neoliticului şi cneolitittt!ui pe teritoriul
Moldovei, în SCIVA 34, 198.l, 2, p. I 16--128.
Sur !'org11nis11tion interne de cert.aines stations d.es cultures des romplcxes Bmfm-Gumelniţn et
Preruruteni-Cucuteni, în CAMNI 11, 1998-2000, p. 321-116.
MARINESCU-BÎLCU, Silvia, BOLOMEY, Alexandra, Drăgu,,rni. A Cucutenirm Community,
Bucureştî-Tiibingcn, 2000.
MARJNESCU-BÎLCU, Silvia, IONESCU, Barbu, Cirndogu! st-ii.tuetelor cneolitice din lv!uzeu!
mional Oltenita, Oltenita, l 967.
MARKEVJCI, Vsevolod L, Pamjatniki neofita i cneelira, în Archc(\logiC.eskaja,,karra Moldavskoj
SSR vyp 2, Chişinău, 1973.
Bugo-rlne.,rrovskaja kul'tura na uritorii .Woklavh, Chişinău, 1974.
Po:ulnetripol'skie plnnena severnoi />.folfu1vii, Chişinău, 1981.
J\-1,lrturii ale trecutului, Chîşiniiu, 1985.
MASSON, Vadîm M., Dinamika IYl.zvitija tripol~·kogo obHesti'a v sveta paleo-deinogr,ificeskich of:erki,
în I\::rvobymia archcologija. Polskî i nachodniki, Kiev, 1980.
MASSON, V. M., MERPERT, N. Ja, (cd), Encolit SSSR în Archcologija SSSR, Moskva, 1982,
p. 165-320.
MATEESCU, Corneliu, Les principaux rdsult(!ts d.es nouvel!es fouilles de î 'adastra, în ArchRozl{lcdy
I 4, I962, 3, p. 404-420.
MATEESCU, Corneliu N., VOINESCU, Ion, Represent11tion ofPregnancy on Certttin Neolithfr
Cla)' Figurines on Lower and Afiddlt, Danuhc, în Dacia N.S. 26, I 982, p. 47~58.
/'v1.f\.XIM, Zoia, Neo-eneoliticul din Transilvania. Date arheologice ,ri matn11,1tico-statistiC1',
Cluj-Napoca, 1999.
îvL\ TASA, Constantin, Frumuşica. Village prdhistorique li dramique peinte dam Vi lv!oldavie a'u
Nord, Roumanie, Bucarcst, 1946.
BIBLIOGRAFIE 199
Aşezarea neoliticd Cucuteni B de la Tdrgu Ocna-Podei, în ArhMold 2-3, 1964, p. 11--48.
MELL\ART, James, Earliest Civilisatirms of the Near Ea.st, New York, 1965.
(Jltal Hiiyiik. A Neo!ithic Town in Anatolia, London, 1967.
Exmwttions ,11 Hacilar, I-II, Edinburgh, I 970.
_\4ICU, Cristian, MICU, Smaranda, BĂLĂŞESCU, Adrian, VALENTIN, Radu, LUCA, Gabriel,
HAITA, Geanina, Aşez.arca neolitică de la Isaccea, punch1l Suhat, jud. Tuk:ea, în Isno-
Pomica, Tulcea, 2000, p. 5-51.
iv!ILOJ(:IC, Vladimir, Die Tontafeln von J;irtiiriil (Sfrhenh1hgm) 11nd rlie ,zhmiute Chrmwlogie
di'S mittr&umpdischm Nmlithilm11u,·în Ccnn,inia 1.3, 1:)(-i5, p. 621---668.
Die absolute Uyonol[)git der Jungsteinzeit in S1J.dosteumptt und der f.igelm,:rse dcr Radioatrbv11
(C-14) Methode, în JRGZM 29, 1967, p. 9-37.
MONAH, Dan, O importantă descopaire arheologicii, în Arta 7-8, 1982, p. l l--l.-3.
Grands thbnes rej!it!s dans la plastique amhropommphe Cucuteni-Tripolye, în Mem.A,m 18,
1992, p. 189-197.
Practici rituale in 1m:mea culturii Cucuteni, în Teologic şi Viai;ă S.N. 3 (69), 1993, 4-7,
p. 20-28.
Plutica anh·opomo1jd a culturii Cucuteni-Tripolie, Piatra Neamţ, 1993.
l 'exploitation pn!historique du se! dans Ies Carpates Oriental.es, în O. Wdler (ed.), Archlo/.ogi.e
du se!: technique et soci!ti!s, 2002, p. 135-146. ·
Dkouvertes de pains et de restes d'aliments cirlaliers en Europe de !'est t:t centml.:, în Pain,
fours ct foyers des temps passts. ArchCOlogie et traditions bou!angCres des peuples
agriculreurs d'Europe et du Proche Oricm, Civilisations, 49, 2002, 1-2, p. 77-99.
Idei religioase la triburile Cucuteni-Tripo!ie (mileniile V-IV i,H.), în Prelegeri academice,
J. I, laşi, p. 19-.16.
Quelques n!jlexions sur fes tn!sors de la cu/ture Cucuieni, în SA.A 9, 2003. p. 128-140.
MONAH, D,n, DUMITROAIA, Gh„ MONAH, Feliei,, PREOTEASA, C., MUNTEANU,
Roxana, NICOI.A, Dorin, Poduri-Dealul Ghindarului. O Troie în Subcarpaţii Moldovei,
Piatra Neamţ, 2003.
lv10NAI-I, Dan, MONAH, Felicia, MANTO, Cornelia-Magda, DUMITROAIA, Gheorghe,
Cw:uteni. The last Great Chakolithic Cil'iliwrion ofEuropt', Bucharest, l 997.
iv10NAH, Dan, CUCOŞ, Ştefan, Aşes:.Jrilr culturii Cucuteni din România, Iaşi, 1985.
MONAH, Felicia, MONAH, Dan, Les dri!ales cultivles par fes populationf ,do·· tl lnfolithiqurs
de la Mol.davie, în Pain, fours et foycrs des tcmps passCs. A.rchCOlogie et tradition.s
bou!angCres des peuples agricuheurs d'Europc cr du Proche Orienr, Civilisations, 49, 2002,
I -2, p. 67-76.
lvlORINTZ, Alexandru S., Despre semnificaţiile reprezentărilor miniaturale din lut, de construcţii
şi mobilier În neoliricul României, în Thraco-Dacica 23, 2002, p. 93-117.
Some Remarks about the Cmmeaion betu>een Housemode!s nnd Real Hovses in Romanian
Neolithic, în Prinos lui Petre Diaconu !a 80 de ani, Braila, 2004, p. T-96.
MORINTZ, Seba.~tian, Tipuri de aşez.lri şi sist:eme de fortificaţie ,,ide împrejmuire în cultura
G'umelniţa, în SCIV 13, I 968, 2, p. 273-284.
\10RlNTZ, SebaHian, RO!viA.i"I\J, Petre, Asupra perioadei de trererc de l1 eneolitic la epoca bronzului
la Dunărea d.e Jos, în SCN 19, 1968, 4, p. 553-575, [ib;dem, în limba germană, în Dacia
N.S. 12, 1968, p. 47--80].
200 BIBLIOGRAFIE BIRLIOGRAFIE
101
MOVSA, Tatjana ·c., Pen·odizacija i chronologijrl seredniogo ta pozniogo Tripillea, în Rt'frezentâri feminine dorsale pe ceramica neo-eneolitiră carpato-brdcanieil , t,,
Arheo!Ogija~Kiev 5, 1972, p. 3-23. 1970, p. 75-100. 'tn, {emAnt 2,
NEAGU, Marian, La plastique anthropomorphe neolithique au Bas Dttnube et certaines pratiques Vase 11ntropomo1fe ,1/e cemmuu Ytommt-Aldem dm rudu! A1oldovn în C f I
magico-rituell.es, în Analele Banatului 7-8, 1999-2000, p. 107-132. p 77-102. ' ercst,1ş12,I97I
Neoliticul mijlociu la Dunărea de Jos cu privir,- speci111'l dsttpm cenmilui Muntmiei, Bucureşri, C:!'iterii actuale ptntru clasificarea mrnplexclor ceramice si periodi,,.4 r 1
. · ,._ ea elapewr cu/t11 ..
2003. cucutcmene, În Cerdsdaşi 9--10, 1978--1979, p. 93-162. rll
N ECRASOV, Olga, Donn,!es anthropologi,ques mnttrrumt la poţmlr1tio11 du complexe cu/turei Formarta şi clr1sificarea gn.pdor de stil AB şi B de camnirii pictate e, ,. , • j' .
11
Curutmi-Ariuşd-Tripolie, în La civi!isation d~ Cticutenî, l 987, p. [/,5--156. AHA-hţi, supliment 5, j()84. ·" d'l'/1- ripoli1
Nl'.(··1t1\SOV, <'lga, ANTONIU, Scnlimrt, (/.!nirilli,Îic /;1 „mrrop(!logi,1 pu[.·,-/a(it·i din m!tum C>iş, i'--:l"ţ"!.J, i\nton,
BAZARC!l.JC, \'inkta, Cor1.1idn-a(ii rn Iii ca,rmica Curntcni AB ,
în SCA 15, 1978, p. 3~ 10. descoperiri/.or recente, în ArhMold 9, 1980, p. 16 -91. pe IMza
NECRASOV, Olga, CRlSTESCU, Maria, Donnies anthropologiques sur Ies populations de l'âge OZDOGAN, Mehmet, Nf'olithic Cultures of.Vorthwestern Turkey. A Gl,nera! A ,..
de la pierre en Roumanie, în Homo l 6, I 965, p. l 29-l 61. E vtât'nce andSome Con:,wemtwns,
•.! · ~ N colt'
m 1· h'te o 1·s, outheasrern Euroi>e and · 'PPNtrll.w/
.
0/rlie
NECRASOY, Olga, CRISTESCU, Maria, BOTEZATU, Dan, MIU, Georgeta, Cercetări Connernons,. its I ear F-n
Budapcst, 1989, p. 20 l-215. ·•' crn
paleo,mtropologice privit0t1re la populaţiile Jt, pe teritoriul Româniri (I), în ArhMold 13, PANDREA, Sr{mic;l, Dd)Uts tle la cu/ture Coumelnitsa au nord-est dr la Pl-.in" R •
oim1·11ne î C('[l
. ' n " . J
"' <
1990, p. 173-223. 19, 2002, p. 122-146.
NECRASOV, Olga, STIRBU, Maria, Gmtribuţii la studiuljăunci din cultura Criş, în MviM 2, PARZ[NGER, Hennann, Smdien zur Chronolorrie und Kulturueschichte df',•j .
, "' . _ ;' . .:, • ungstem-, Ktr /."
1980, p. 19-34. rmd fruhbronzezett zwischen Km-paten una l 1J1tt!erm Taums, I-H, Mainz am Rl . -p_ e_r-
NEMETI Jânos, MOLNAR Zsolt, Data ahout the Beginning ofthe Sdt!ements fi'om the 1\/Wl Part 1' ru~
"SEK
., , T arJana
· S., !'erw· J·tZIIClja · /'k·
.. tnpo , .. ..m MIA 10 Moskv·i-L · >em, 199J
s 1m> poseten11,. ·-·
o/Romania, în Studia Archaeologîca et Historica Nicolae Gudea dicra, Zalău, 2001, p. " 'dl,.,, . . , . , . ' , •- ·, tntngrad, !C\1J9
- 1\mmezame e ces«u (I npof sku'/ plemena Podnestrov'yd, în !'vl!A 84, !\foskv _ , . ··
67-93. 196 I. a Lcningr:id,
NESTOR, fon, Zur Chronologie der rumdniJchen Steinkupferzdt, în PZ I 9, 1928, p. I 10-143. PASSf..K, Tatjana S., C.T.RNYS, Ekaterina K., Pamjatniki kul'turu lineîno-fer.t • • 1.
• •. , , , .1 1 " 1 ocno} 1uram,k·
Zur Stellung Cernavoda's in den rumdnisrhen }ungsteim-;eit, în Femchrifr fi.ir C. temtom SS5R, Moskva, 1963. 1 lltt

Schuchhardt, Berlin, 1940, p. 10·~23. PA UL, Iuliu, Un complex de mit desmpl'rir În aşez.amt neolitică de IA Pi,mu/ de !os 1 ,
Asupra începuturilor metalurgi-ei aramei şi bronzului în R.P R., în Studii şi referate privind Huru•a'twra}, în StCwnSibîu 12, 196\ p. 5-·-18. - ir, Sdieţ, r1g.
Istoria României, I, Bucureşti, 1954, p. 49--54 [în limba franceză, în NEH I, 1955. p. Unele pmbleme a/.e neoliticului timJmriu din zona cmpato-dunârf't1nă, în SCIVA .,
1. p. 3-25. 4O, l'-)89,
47--63].
Cu privire la periodizarea etapelor t,îrzii ale neoliticului din R.P.R., în SCIV l O, 1959, 2, Cultur11 Petrc1ti, Bucureşri, l 992.
p. 247-260 [varianta germană: Zur I'eriodisimmg der spllterm Zeitstu[en des Neolirhihums Da.s „Mythogramm" /J(}ll ..''.tiizburg--Ocna Sibiului, în Fors..:hungcn \' I
in der Rumiinischen Volksrepublik, în Da,:ia N.S. 4, I 960, p. 53-"68]. I.amIeskunde 36, l 993, 2, p. 78--84.
zur o ks-un-1u
N EU MANN, F., The Great Mother, An Analysis of the Archaype, Princeron, 1974. ,I 'orgcschirhtliche l.lntcrsuchungm in Sid,enbiirgen, /ldba Iulia, 1995.
NEUSTUPN'i, Jifî, Neue Beitrăge zur Neolithikum Runyăniens, în SlovArch 6, l 958, 2, p. 257--294. PAVUJ k:n, En-fy Nw/i:hic Vlhite Paint('{l Pott('ly in SE Eur,~pe, în Ncolirhic of s f
NICA, Marin, La cu/hi.re de Dudeşti en Olteiiîe, în Dacia N,Ş. 20, 1976, p. 71-103. ·- l . N I' ., . , out Jea~r,'n1
, Lurope anc m, ear :.astcrn ( ,onnect1ons, Budapest, 1989, p. 217---222. · ~
Lr.· groupe culturel Cîrcea-Grâdinik dans le contexte du f./Jolithique balkanique, in Zbon•ik PAVUK, Juraj, Chronologie dN Zdiezo11ce-Gruppe, în SlovArch 18, l 969, 2. p. 26 _
9 36
Narodnog Muzeja 14, 1991, l,"p. 103-112. l..inienb,,nr.lkemmih, în Die :--;l0\v:1kei in der jiingeren Sreinzeit, Bratislava, 1 ~~?,
9
L1 cu/turc Vinf-a en O/tinie, în Banarica l l, l 991, p. 305-322. flmb!mt tler Gmese dn Kultur mit Linearkemmik im Lidw ihcr B · / ·
Die meso- und neolithischen Ku!turen Olteniens im Kmttt'xt der Siid.ost: und Afitte!mrapa, \'-.tr,ucvo-
,-~ c•,· 1/,f , ' 11' ' ' . . . . , l'?-l(/ifllgen zur
~11ş-1,.1 tur, m f. ro J cmes de la neolrrhisanon dans cena!nes rtg" d ,. -
,v, ..1- , . l.,ns ,e, f,uro ,.
în SAA 7, 2000, p. 58-89. wrociaw-\)/arszawa-Krak{,w, 1980, p. 163-174. · 1c,
NICOLĂ..ESCU-PLOPŞOR, Dardu, POPOVICI, lo:i.na, Les popu!ations ndolithiques du b,1ssi11 - Beitrag zur Dtjinition der Pmtost,1rfel'o-Kultur, În Anarolica 19, 1991, 1 63 7
du BllS-D,mube. Les rribus des cll'ilis,uions du Boian t't de Gumdniţa, în ARA 4, 1967, P· 4
PETRESCU-DÎMBOVITA, Mirc,~a, Nouvclles donnles mnccrnnnt le ,,,':) h· - - ·
' ' -- ,I 1 /{.//{{' ({l/'!!1[}
2-16. hn;k,tnique. în Balcani:. 1945, p. 192-215. ' r' .,o➔
NITU, Anton, Reprezentări ,mtropomorfe în decorul p!llstic al ceramicii de stil Cucuteni A, în SCIV C:-tilţuia rle 1'1 Staicani, în l\fareriale 1, 1953, p. 13-155.
18, 1967, 4, p. 549~ 560. :.:s pr~nn~t.lUX rt1m!tt1ts desfimillcs de Tru$e!ti, în ASU Iaşi, 3. 19)7, 1--2, p. J_ _
Reprezentâri umane pe ceramica Criş şi liniarii din lv!oldov.t, în SCIV 19, 1968, 3. P· 22
u 111tnbut10ns au prob!Cme de la mitu re Cri[ en Roumanie în Acta \r,'t1fi
387-394. p. S3--68. ' , ung9
" , 1958 ,
 --- -------
202 PREISTORIA
Die wichtigste~ Ergebnisse der archiio/.ogisschen Ati.Sgmbungm in der neolithischen Siedlung
uon Fru".şeşti (Moldau), în PZ 1963, p. 172-186.
Euo!ution de !a civilisation de Cucuteni â la lumit're des nouvelles fouilles archeoWgiques de
Cucutcni-Baiceni, în RSP 20, 1965, I, p. 157~-181.
Cucuteni, Bucureşti, 1966.
Quelques prob!Cmes de synchronis11tion de la civilisation de Cucuteni lt /,a lumiCre de ricentes
rechcrrhes, în Acres du W Congres Imernational des Erude.s du Sud-Est Europecn, II,
Athencs, I 970, [Athbes, 1972], p. 95--~ 108. ·
f.1t nh·!uf/111;~.ic dn hro11ze r-h-·0 hs lhr,m:s de !~:spr1,e ,mţJ!(I dmmhim, în Actes du ne
Symposium de Tbracologie, Rome, 12---15 novembre 1979, lRoma, I9ŞOJ, p. 29~42.
Realizări ,îl perspcctiue fn cercetarea culturii Cucutmi, în Academia Română, Discursuri
de recepţie, Bucureşti, 2001.
PETRESCU-DÎMBOVITA, Mlrcea, FLORESCU, Marilena, FLORESCU, Adrian C., Tru.şeşti.
;"fonografie ,irhrologică, Bucurcşri~Jaşi, 1999.
PLATONOV, SJvL, TARUTA, S.O„ Fnţiklopedij·a mpil'.,koj rivilizatU, I-II, Kiev, 2004.
POGOZEVA, A.P„ Antmpomo~fnaja plastika Tn/10l]a, Novo~ihirsk, l 983.
POPESCU, Dorin, La tombe a ocre de Casimcea (Dobrogen), în Dacia '/--8, 1937---1940, p. 85-9 L
POPOVlCL Dragomir Nicolae, Cu.!tum Cucuteni. Faza A. Repertoriul tl.feziirilor {]), Piatra Neamţ,
2000.
POPUŞOI, Eugenia, Tresti,ma. ,.\1mwgmfie ,zrheologicd, Bfirlad, 2005.
QUITIA, lians, KOHL, Giinther, Neue Radiowrbonrlaten zum Nrolithikum und zurfriJhen
Bronzezeit Sii.dosteuropas und da Sowjet Union, în ZfA 3, 1969, p. 223-256.
RADU, Adriana, Cultura Sălcuţa fn Biln,it, Reşiţa, 2002.
RO!vfAN, Petre, Struktu.rdnd.enmgen des Enddr!l:'olithikums im Dontiu-Karpatm-Rilum, în Dacia
N.S. 15. 1971, p. 31-170.
Gornesti, în Enciclopedia Arheologici şi Istorici Vechi a României, II, s.v., Bucureşri, l 996,
p. 200.
ROMAN, Pene, DODD-OPRITESCU, Ann, JANOS, Pâ!, Bârriige zttr Prohlematik der
sclmuruerziertcn Keramik Siidosrcuropas, ;\.fainz, 1?92.
ROSETfI, Dinu V., Săpăturile de !<1 \fidra, în Publicaţiile Muzeului Municipiului Bucureşti,
1. W34, p. 6-30.
RUS, Dana, LAZAROVlCI, Chcorghe, On the Developed Neolithic Architecture in Banat, în
Banatica 11, 1991, p. 87--118.
RYNDINA, Natalia V., Drtu!l('iJce mctalloo!m1ratyu,1jn(f:ee proiworLrtr,o VostoCnoi Evm/')',
Moskva, 1970.
.SCHACHERMEYR, Fritz., Dimini tmddie Bandkeramik, în MAG\Y/ 83, 1953~1954, l, p. I-80.
SCHivtIDT, Hubert, Cucuteni in d.er obcrrn 1\1oltliu, Rumiinien, Berl.în-l.eipzig,, 1933.
SCHROLLER, Hermann, Die S1ein-u11d Kupftrzeit Siehn1hiirgem., Rerlin-Leipzig, 1933.
SCHUBERT, Holgcr, Die htmalte Kemmik des Friihncolithikums in Siidostcuropa, I111licn und
Westrmlltolien, Rahden/\X'estf„ l. 999.
SCI„-l.\XT,'\BEDISSEN, H. (ed), Die A11flinge de.r Neolithikums vom Orient bis Nordeuropa,
Ki:i!n-W'ien, 1971-1976.
SERGEEV, G.P., R.mnetripohkii klad u s. !Gzrbu11a, în SA 1963, I, p. U5--1 )l.
---··-····"i~·"'·---· ------ - · ~ - - - - - - - - - - - - - · - -
NEO-ENEOLrIICUL 203
SlMON, Mihai, Cu privire la relaţi,1 dintre "cultura" Viirna şi cultura Gumelniţa, în SCIVA 34,
1983, 4, P- .005-3 I 9.
SÎRBU, Valeriu, PANDREA, Stănică, Neolithic Objects Bearing Incised Signs on the Bottom Found
. in the Cmpatho-Balkan Area -Analysis and PossiMe Significance, în Studii de Preistorie 2
2003-2004, p. 93-114,
SOROKIN, Victor Ja., Orudja tmda i ho:uajstvosrednego Tripolia Dnes!Tovsko~Prutskogo mejdureija,
Chişinău, 1991.
Outi!s de !'habitat tripolien !11h!ona I, în Le pako!îthique ct le nLXiithiquc, 1991, p. 401-420.
SOROCI-!IN, Victor, Les mpp,ms e11tre l.cs âvilisdtions Prriucutrni!Tripolie A et Bo(:;rad-Aldrni,
în SA.A 7, 2000, p. 157-- l(i8.
Aspectul cultural cucutenian Drăguşeni-Jura, Piatr.l Neamţ, 2002.
A,>ezările cucuteniene de tip Solonceni, în MemAnt 23, 2004, p. 167-202.
SREJOVIC, D., TASIC, N. (ed.), Vinta and ;,, World, Beograd, 1990,
STRAA.TEN, Z.i.k van, Philosophical Paradigrns of Fertility Cult fnterpretations: Phi/osophical
Perspeaives on Sea.wnal Godde.w.1, în Anthony Bonano (ed.), Archarnlogy and Fenility
Cult in the Anciem Mediterranean, Amsterdam, 1986, p. 31-41.
ŞERBANESCU, Done, Modele de locuinţe şi sanctuare meolitice, în CCDJ 15, 1997, p. 232-
25!.
Observaţii preliminarii mupra necropolei neolitice de la Sultana- Valea Orbului, jud. Căklra,îi,
în CCDJ I 9, 2002, p. 69-86.
TODOROVA, I·--Icnrieta, 17,c Eneolithic in Bulgaria, în BARintSer 49, Oxford, 1978.
TODOROVA, Henrieta, DIMOV, Todor, Ausgrabungen in DurankuL'lk 1974-1987, în Neolirhic
of Southeastern Europe and its Near Eastern Connections, Budapest, 1989, p. 291~3 l O.
TUDOR, Ersilia, Un aspect cultural post~gumelniţean descoperit în zona d.e dealuri a Munteniei,
în .SCJVA 28, 1977, 1, p. 57-52.
Di,· Gruppe Britreşti, în Dacia NS 22, 1978, p. 73-·-86.
rUDOR, Ersilia, CHICIDEANU, Ion, Sap.iiturile arheologice de /,a Br11teştii de Sus, judrrul
Dîmbovira, în Valachica 9, JC)77, p. ll9-151.
TALKIN, V.I., Drnmejfic df/mf'.Jnie jivotnye Vostohzoi EtJropy, MIA. 161, Moskva-Lenîngrad, 1970.
UCKO, P. J., DUMBLEY, G. W. (cd.), Thedomcstication ,md exploatation ofplant.1 ,tnd animals
London, 1969.
l)ERP!'-,1.ANN, Hans-Peter, Pmhleme d.cr Neolithisimmg d.er Aiittelmeermumes, Wiesbaden, 1979.
URSACHI, Vasile, Ll' dipbt d'ol~itts d.c parure tnr!olithique de Brad, mm. A'egri, dip. de Bacău, în
Le Pa!Co!ithique et le NColithîque 1991, p. 355-359 (în limba româna în Carpica 23,
1992, 2, p. 51-76).
RSULESCU, Nicolae, Evoluri.1 culturii S1arCC110-Criş pe teritoriul l',foldot-·ei, Suceava, 1984 .
Cmtribu{ii privind evo!utia culturii ceramice liniare pe teritoriul Mo/dcJl)ei, în ArhMold
13, 1990, p. L1~47.
La civilist1tion d.e la dramiqu.l' ruhanie dans Ies rfgions orienta&:., de k1 Roumanie, ln Le
Paleoli1hique et le Nb!irhîque, 1991, p. 188-224.
L 'utilisation des sources salees d:ms le Niolithique de la MoUwie (Roumanie), în Narure et
Culture, I, ERA.UL 68, Litge, 1996, p. 489-497.
COntribuţii privind neo!itirul d eneoliticul din rrgiuni/.e est-ca,patice ale României, I, Iaşi,
2000.
204 PREISTORIA
Dovezi ale u~ei simbolistic! a numerelor În ,:u!tura Precucuteni, în MemAm 22, 2001,
p. 51-69.
Local variants ofthe Stadevo-Criş Culture in the Carpato-Nistrean Ami, în Fesrschrift flir
Gheorghe Lazarovici, Timişoara, 2001, p. 59-67.
Position d.es constructions-sanctuaires dans fes habitats rb len!ohthiquc antien de la Roiananie,
în CCDJ 16-17, 2001, p. 42-47.
{es rommencements de /'intin!r,1tion dtms le l'·/eolirhique de J,1 Roumffnie et de l'lialie, în
SAA 8, 2002, p. 39---"iO.
C>;,1pf1,ssi di mito uilit cit'i:'t,1. Fn:rnrntn1i ,_k!l>,t di Rom1mi,1, ÎH / ·:tdi dclb Luo!tl di
Lenere e Filosofia, UniYersitâ dcgli Studi di Bari, 45, 2002,-p. 5~25.
Archiologie et archiowologie d,ms !'habitat de lsaiia (com. de R.:lduciineni, dtp. de laşi), în
L Bejenaru (ed.), An:haeozoology and Paleozoology Sumrnercourses, Iaşi, 2004, p. 79-95,
La ualeur sacrit des nombres tlms /'1:,"ntolithique de Roumanie, în A eres du XIV.,""' Congres
UISPP, UniversirC de Lîege. Bdgique, 2-8 septembre 2001, BAR!ntSer 1303, (Oxford,
2004], p. 325-331.
Nouvelles domu!es concernant l.es cmyances magiques des communautes de la ci1Ji!isrttion
Prtcucuteni (J!nto!ithique ancien) de !Est de la Rournanie, în Acres du XlV<!me Congres
UISPP, UnîversitC de Lîege, Bdgique, 2-8 scprembre 2001, BARimSer 1303, [Oxford,
2004], p. 343-348.
URSULESCU, Nicolae, BATARIUC, Victoria, L 'ido!etmdrogyne de .Afihowni (dt!p. de Suce,wrt),
în La civîlîsation de Cucureni, 1987, p. 309-312.
URSULESCU, Nicolae, BOGHIAN, Dumitru, Principalele rezulmte .1/e cercttilrtlor m-lH'ologice
din aşt'wrea precucutenianii de la Târgu Frumos (jud. laşi}, în Codri..ii Cosminuluî 2, 1996,
p. 38--72; 3-4, 1997- l 998, p. 13-42.
URSl}LESCU, N., BOCHIAN, D., !njluenres mlridionodes dans la phase firwle de la civilisation
I'rlcucutmi, în Codrul Cosminuluî 6-7, 2000-2001, p. 11-20.
URSULESCU, N., BOCHIAN, D., COTIUGĂ, V., NouvMux types d'idole:, dans la plastique
anthropommphe de la rulture Pricucutmi, în SAA 10-11, 2004-2005, p. 9-20.
Probll:mes de la cu/ture PrlL<tcuteni el la lumit're des rechcrchcs de Ttirgu Frumos (rl.ep. de
!tiţi}, în V. Spinei, C.-M. La1.arovici, D. Monah (ed.), Script;l praehistorîca, Iaşi, 2005,
p. 217-260.
URSULESCU, Nicolae, OERGACEV, Valemin, !njluenm de type Vinta dm,s I-e Neolithiquermcien
de la 1\10/davie, în Banatica 11, 1991, p. 157-172.
URSULESCU, N., IGNĂTESCU, S., Preuteşri-Hitliă. O aşewrecucu1enia,1ă pe valea ,Yomw~ului
1\fare, Iaşi, 2003.
URSULESCU, N., TENCARIU, F.-A., Arnlm1gements de culte dam, la wne dn foyers et desfburs
de la cu/ture Pn!cucuteni, în MemAnt 23, 2004, p. 129--144.
URSULESCU, N., TENCARIU, F.-A., BOD!, G., Despre prohlema comtruirii loc11i11relor
C!/Cuteniene, în Carpîca .32, 2003, p. 5--18.
URSULESCU, N., TENCARJU, F.-A., MERI.AN, Vîcu, Noi J„tte prii·ind si„temul de fixttrt a
pereţilor în cultura Prerncuteni, in Carpica 31, 2002, p. 13-18.
URSULESCU, N., TENCARIU, F.-A., SCARLAT, L., lsaiia 2005. Noi dare privind complexele
de cult din cultura Precumteni, în Carpica 34, 2005. p. 37-54.
VALEANU, M. C., Omul şi mediul natural în 11eo-eneoliticul din Moldova, laşi, 2003.
NEO"ENEOLITICUL 205
Aşezări neo-mcolitice din Afolrlova, laşi, 2003,
Cucuteni--Ci.•fllţuie. J\fonografie t1rheologici'J., Piatra Neamţ, 2004.
V1NOGRA.DOVA, Natalja M., I'lemer;,? Dm•stro11sko-Prutskogo nujdureCJi.1 v period raswta tripoMwi
ku!tury, Chişinău, 1983.
VLA.SSA. Nicolae, ChronolofJ ofthe ,\,'eoiithic in Tmw;·lvania, in tht Light ofthe Tarkm4 Sert/ernentS
1
Stratigmphy, În Dacia N.S. 7, 196.3, p. 485---494 (variantă în limba romftnă în StUniv
Cluj, s(·q·ia istorie, 1962, 2, p ..U--30).
Contrihutii la nmMşh'rctl culturii 8or!m'{_hae.,x11tr ht Tmmiliw 11 ;,1 în S(]V J "i ! 9G·'i ·:ţ
p. 351---5(>7 (rcproJus ln '.'ku!iii„ u! Tr:~n:,i!vanî,.:i, C!uj-N:ipou, '1 ')76, p. )O. :71). ' - '
l!J1ek prohll'ml' ale neoliti(ului limuilwmiei, în AMN 4, ! 967, p. 403--423 (reprodus în
Neolîtîcul Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1976, p. 113~141).
Kulturel/,, Beziehungen des Nto!ithikwns Siebenhiitgens zum Vorderen Orient, în AMN 7,
1970, p. 3-.19.
Cea ,mti ueche fiu.ii tl mmplexu!ui cultuml StarCf1,o-Crif În Ronuînia, în A.MN 9, I 972.
p. 7-2.8.
·- Neo/:ticul lim;si/v,miâ: studii, ftrticole, note, Cluj-Napoca, I 976.
VOINEA., Valentina, G,lrura Gumdniţ,l fn cmtml şi ,;udul Dobrogd, în Studii istorice dobnwene,
C,1nstanţa, 2003, p. 13--29. t::>
VULPE, Alexandru, fnCl'puturile metalu1giâ ammei în .pariul cmpato-rlmubitm, în SCIV 24, 1973,
2, p. 217•-237.
Di,· Ai:te und Beilt in Rumdr:itn, II, PBF, IX, 5, Mi.inchen, I 975.
Zu den AnJ:ingen dcr Kupfer ··11nd Bm11::..nnet,1llurgie in Rumr1nien, în Congres, IX, UISPP
Nice, 1976, p. 134--175.
VULPE, Radu, Ciz,ilist1tion I'rltt,cutmiomedkoul!ertt lt lwottrcle en Alolda:;ie, în ESA 11 J 9'-P
p. 134-!46. , . '
Problnw!t• neoliticului mrp,1to--ni;n·ori1:n în lumina s:îpilturi!or de /11 fzvo,trt, în SCIV 7,
1956, 1···2, p. 53-94.
hi-oare. Sâpâturikdin I9J7.J948, Bucurcsti, 1957.
\VINN, lv1ichad M., Pre-uriting in Somhr:asttrn Et~mpe: :he Signs Sistc11J ,1f,he VinCa Cu!turr rn.
4 OOO B.C, Calgary. Alberta, !(}81.
ZAHA\-UA,. Euge_ni~, ConJidlm:ions sur la ci1Ji!isation de Criş ?t la lmnic'rt' des sond,iges de Let, în
. D.1e1~ N.S. 6, 1962, p. 5-51 (în limba wmârnl, în SCIV 15, 1%4. î, p. 19--44).
l,BENOVIC, \'ladlmir C., l'oulnetripol'skil' plemerw St'11em.1go Prif:ernomurj"a, Kiev. 1974.
N,mnij nap tripol'skoi kulrury na teritorii Ukminy. Kiev, l 989.
210 PREISTORIA
Prin ase:mcnea·caracteristici, epoca bronzuhii·(termenul va rămâne în uz În virtutea
tradiţiei) se deosebeşte net de epoca neolitică. În locul unei societăţi structurate pe o
economic preponderent agrară, care cunoştea însă şi creşterea vitelor, precum şi exploatarea
·şi prelucrarea aramei şi a altor metale, cu aşe1...1ri relativ stabile, cu o densitate de locuire,
în unde zone remarcabilă, cu practici funerare specifice şi cu credinţe î:n care predomina
un cult al fecundităţii, noua epocă se caracterizca:r.-ă, la începutul ei, prin grupuri umane
restrânse, reprcz.enrate prin aşezări mici, unde de-scurtă durată, cu o economie în care
cn'~!cre:1 vire!or ctp:'H?i o importanţ,'i mult m:trită, o societate pronunţ"af. palriarhc1.Li,
ierarhizată pc structuri de putere şi prestigiu, fapt oglindit atât în tipurile de monument
funerar (apariţia tumulului colectiv sau individual, al căpeteniei), c.h şi în descoperirile
cu caracter sacral, inclusiv a pieselor de reprezentare a statutului social. Ceramica noii
epoci se deosebeşte, ca factură şi decor, de cea neolitîcă. În locul unei ceramici bine arse,
împodobită prin pictură sau prin alte tehnici, ce caracteri:z,ează marile complexe culturale
;Je neoliticului final (eneoliticul) din Europa sud-estică, înti!nim o ol.lrie care, la începmu1
epocii, apare a fi „săracă" în forme şi decor, lucrată într-o tehnică aparent primitivă, din
pastă poroasă, puţin consistentă şi rudimentar decorată. Deşi, în concepţia tradiţională,
ceramica, ah'iruri de tipul de locuinţă, reprezintă indiciul cel mai elocvent pentru gradul
de dezvoltare al unei civilizaţii în caracterizarea istorică a unei perioade, acestor elemente,
judecate prin prisma unei complexităţi de factori de naturi diferite-·- fie legate de medîul
înconjurfttor, fie de transformări de ordin economic sau spiritual-·- nu este obligatoriu
să li se acorde o semnificaţie hotărâtoare. Fenomenul schimbării facturii ceramicii nu
reprezintă o „decadenţă", in sensul propriu a! cuvântului, ci reflect;1 mai degrabă funqia
pc care olăria o avea în cadrul unei anumite structuri socia1e şi economice; ea poate reflecta
caracterul utilitar, legat de produsele unei economii în care exploatarea animalelor den·ni~e
multifunqională (ceramica „fină" n-a dispărut în noua epocă, dar va căpăta o cu total
altă factură faţă de cea neolitică).
Modelele reorcrice ale acestei transformări culturale n-•au lipsit. De pildă, A. Sherratt
vedea în trecerea la epoca bronzului o modificare substanţială în strategia de subzistenţă
prin exploatarea preponderentă a produselor animale secundare (lactate, lână, inclusiv
folosirea animalelor la traq:iune) în raport cu cde primate (carne, piei, oase), acestea
din urmă caracterizând modul de exploatare primitiv din societatea ncolirică 1 •
De fapt, astfel de modele teoretice păcătuiesc prin eventuale pretenţii de
generalizare, dar conţin, cu siguranţă, observaţii de care trebuie ţinut seama2 • Cât de
bruscă sau de lentă a fost transformarea structurală, reflectată în plan cultural-istoric,
este în funqie şi de durata pe care cercetătorii o atribuie răstimpului în care s-a produ~.
1 1
A. Sherratt, The St:eondary PrrJucts Re110/utio11 of A11im,1l· in the Old IForld, în \XTorld Archatokgy
I 5, 1982, P- 90-104.
2 H. J. Creenfidd, Zooarchaeology ,wd Aspects ofthe Seconddry Prudu.cts Rc1 0/ution: a Central B,1ika 11
1 P,mur,dicts into Copper Age, tn Journal IE-Smd. 5, 1977, p. 277-338.
I'nywctiuc, în An:hacozoo!ogîa 3, 1989, p. 191-200.
EPOCA METALELOR 211
De aceea, problema datării sfârşitului culturilor neo-eneolitice şi a grupurilor culturale
ce le urmează este, În cazul de faţă, importantă şi, se cuvine precizat că, în stadiul actuaJ
al cercetării, există o diversitate de păreri, ale căror extreme diferă de la un interval de
circa două secole între cele două epoci, până la peste I 500 de ani, după criteriile avute
în vedere pentru fixarea cronologiei absolute. În funqie de diversele conccpţiî poate fi
,1bordat şi aspectul istoric al acestor transformări: rezultat al unui lung proces intern,
favo:-izat ~ide substanţiale modificări climatice, san al unui impact, mai mult sau mai
pui.in violent, provocat de migra\ii succesive (de exemplu pn~supu:;a p:ltrund<...,rc :1
indo-curopenilor) 1.
Cronologie rdativli. fi absolută. Încercările de precizare a cronologiei absolute pentru
epoca tratată în capitolul de faţă se înscriu pe două direqii: a cronologiei de contact
(tradiţional istorică) .şi cea rezultată din aplicarea metodelor fizicii şi ale ştiinţelor naturale
(în principal radiocarbon .şi dcndrocronologia; alte metode se află doar în stadiul de
expnimenrnre) 2 •
Prin cronologia de contact se urm,1reşte stabilirea unui sincronism relativ intre diferite
descoperiri (crossdatîng) care, din aproape în aproape, por fi, în cele din urmă, conectate
!a cronologia stabilită pe baza documentelor scrise a Egiptului şi Mesopotamiei. Paraleli-
zarea diferitelor descoperiri se Întemeiază, în principal, pe „importuri" de piese ceramice
diatr-o cultură în ,1lta, a unor analogii între formele şi decorul ceramicii, a tipologiei
pieselor de piatră, meral, os etc.
fare evident că pentru stabilirea unui sincronism valid sunt necesare obsern.ţii
stratigrafice cât mai precise şi mai numeroase, fapt care, în reaJitate, se întâmplă destul
de rar şi este foarte inegal răspândit în spaţiu.
Pentru datarea sfâr.şitului neoliticului carpato-danubiao un rol important l-a jucat
cronclogia troiană, în special datarea niVelurilor T roia I şi II. Prin intermediul cronologîei
troiene se credea în posibilitatea unei joneţiuni cu cronologia Orienrului Apropiat.
Luându-se ca argument c~:;:1pararea unor forme ceramice şi de artă plastică, în special
din cultura Gumelniţa, 01 forme ce păre,10._a fi asemănătoare, găsite în prîmele niveluri
de b Troia, dar şi cu. forme din cercul mai larg cgrn-anatolîan, s-a acceptat mult timp
un anume paralelism cronologîc Între eneoliticul carparo-dunărean şi Troia I .şi II, fapt
a· presupunea o dară 'în a doua jumătate a mileniului af III-lea pentru sfârşitul cu hurii
Gumdniţa şi, în acelaşi timp, irµplica durata culturii Cucuteni (faza B) până în jur de
2 OOO, chiar şi 1 900 a.Chr. Această cronologie a fost propusă şi cu prilejul redactării
M. Gimburas, 0/d Eump,· c. 7 000--3 500 B. C: 71;e Eufic5f European Civilis,uion befOn· thc Infiltration
l/fh1rio-•Europcan Pmples, în Journal IE-Srud. l, 1973, p. 1--20; Idem, The Fim W~wc ofEurmi,,m Stcppe
2
M. Aitken. Sdence-hased D,ning in Archaml.(lgy, London-New York, 1990.
 212 PREISTORIA
EPOCA METALELOR
21:,
tratatului de Istoria ROmâniei, vol. C 1960 1 şi figure'a:z.ă îflcă în unele manuale şcolare şi mari, această cuprinzătoare sche a . l •
muzee. Potrivit acestei concepţii, contrastul cu culrnrile noii epoci a bronzului, care începea fr. .. . . .. m Ciono og1că nu se depărtează prea mult de clarele
tztC11 ŞI paleobotamcu pe care le vom examina mai J·os Aste,! d . .
după o scurtă perioadă „de tranziţie", în jur de 1 800, părea extrem de puternic şi favoriza J 3 700/3 4 . . . . , ie' se propune o ata in 3ur
(; 90012 800~0 (onzontunle 9a s1 ,96) pentru sfârşirul neoliticului şi de post 3 OOO
concepţii despre un sfârşit brusc şi violent al civilizaţiilor neo-eneolitice.
"~-' . . pe~~ru un~le gru~un care ar putea fi J.tribuitc bronzului tim uriu (de
Înmulţirea descoperirilor arheologice în spaţiul egeo-anacolîan si balcanic au scos tn
tx<_ ".1plu cultura (1lma, onzontunle 13a şi 136, 2 500-2 300) .· j 7 3 P
evidenţă şubrezenia paralelismelor cu Troia şi au permis o reformulare a sincronismelor - . " . I I ·1 .. . . ~1 ce~ 00-2 200 pentru
llh.~f:l,ru _nt tun or epoc11 bronrnlui propriu--zise.
1_"Ulturilor neolitice danubiene, de unde a reieşit că aş,i·i.arca de la Troia s-a întemeiat mai
I rc_·'lm_ie '.lmimit_e îns,1 şi divergentele care 1crsist'1 într,,
1· · · ' Sf)'.·, 1·•.· h . •

drziu Jedt sCîrşitul culturii Gumdniţa 1 . Cum pentru începutul TroÎ\..'Î se prcsupum·cl . l • . · . cu,1 L~ll m ccc-1 cc prt\'Cq-c
'· :-oqi · ,Jgu cp,iptc;in:i şi nwsopnramÎ:LU. L1r:1 a intr:l în (!ct•i.lij ·upi .. ,',· .· · ·. ~ 1 ',

o dară între 3 300 şi 3 OOO (chiar 3 500 după unii cercetători), rezulta că neoliticul · .· ··, J •• I •« • - ' ·' , - ' u 1 n ,.s1 C>.1;.ta, 111 J.rn, ., ,c
~;~z:1_1_1, U~).rt() ŞI ,,scurte". In cazul Egiptului, diferenţele între diversele cr11~-·
og11. ,, u11g1
carparo-dunărean îşi încheia existenţa spre sfârşim! mileniului al IV-iea, pentru sfârşitul ccp\11, baz,ue pe interpretarea unor fenomene astronomice s·, ad . I ..
culturii Cucuteni admiţându-se o dată către 2 700-2 500 a.Chr. În favoarea acestei t1 · I' • I , t1rate1 c ommei unor
:• mom'. s~. m11tează a câteva decenii în cazul Regatului Nou, dar pot fi d . I, I
î:~ l:::::;~:l
A , •

concepţii părea a veni şi descoperirea unor noi grupuri cui rurale de la Dunărea de Jos
wrt:meiern ~egarului ~cehi. La fel în Mesopotamia: destul de precise ;;::o
(culturile Cemavoda II şî UI şi altele), care dovedeau, asrfel, că sct1rta pcrioadJ de tranzi~ie .tl XV-lca a.Chr., datănlc etapelor mai vechi pot da d!ferente de ma· 1 · I 200 d .
între neolitic şî epoca bronzului se prelungea la aproape un mileniu 3 • Noua concepţie le . I , ,t J1nece ean•
f nuu mcepumn, totu depinz:înd de evaluarea succe.siunii dife · ·1 0 ~ d'
A •

· d. S ·
părea mai solid constituită şi datorită coincidcn\ei cu datele 14 C necalibrate, care se Acestea sunr ) - . d r. , , . ~I . . . fiţi • maşn 111 urncr.
, f e s1.. u1 t, e1ic1e1n<. e metodelor nse tradmc,n·ile , . b·1· ·
· înmulţiseră în anii '50 şi '60. · J ~ .. ·b· l , , ue sta 1rre a unet
~1.0~1·0· ~~11 -~ so ute. _l)eoc~mdară, nu se poate oferi o schem,l care să satisfacă exi enrele
înl:rc timp, au sporit si criticile la adresa raportului dinrre cronologia troiană şi cea
~e.r~.e~,'1,_:~-,~:ro~~logta ~levme ~u atât r.nai vagă ln datele cxpriniate cu cât se dc1!ne~ză
egeică pe de o parte, cu cea a civilizaţiilor egipteană şi mesopotamiană pe de alta. Întreaga de ,lrl3.1.:!\1hzaţ11lor Onentulu1 Apropiat. De <iceca tot mai mule·,., ., ~ . df
, , ~-·, · " , " ' , . cercctaton 1n noua
consrrueţîe a cronologiei bazară pe criterii comparativ-tipologice între spaţiile genu.ipc 1ş1 pun speranţa ln metodele de datare tehnice (al, fr · _... · . ·• I •·
cgeo-anarolian şi cele ale Egiptului sau ale Mesopotamiei a fost, în cele din urmă, complet ·· · l · l • · e 7.!Cl! .s1 stHnte or naturn)
cl,l·!f:,.~jl tre ~ul,, ce 1~u:rn teoretic, să prezinte o informaţie obiectivă ~î ,precisă din f)Un _;
demontată, arătându-se fragilitatea argumentelor utilizate în perioadele interbelică şi <. c \ cc ere ca endansnc. c
imediat posrbelica4 • Dt:1tiirile cu iljutond mdiocarhonu!ui /f4() I) . ·
I, 14C ·. ·! b . . t . • atarca cu aJutorul măsurării camitării
O recentă încercare de a stabili o cronologie pe baza stratigrafiîlor comparate din : ~. . ~~- iznt<.:p sa rad1~>act1v al :arbo.nului, cu o r)('rioad:1 de înjum:1t.1ţire de 5 730
numeroasele aşezări cercetate în ultimii -iO de J.ni are în vedere largul spaţiu cuprins între :h: .'llll , acun,\1br~ de ~nce o1:g:umm viu (animal, plantă) atât timp cât .se află În viată
Alpii răsăriteni şi munţÎÎ Taurus central, aflari la frontiera cu lv1esopqtamia 5. În ciuda Lh.:t,>dă descopenră ş1 aphcatil pi-,rna o:,,u·,1 de W F L'l1 l ,1 , ~ . d .,
, . I . h I . · · J )y , .i msemnat o <1 ev:1rată revolutie
folosirii observaţiilor provenind din sute de sta\Îuni şi cuprinz:înd un interval de timp m ero no og1a 'l so l tă · .· J• ~ " • • ' • •
·: ,J·,. , J Ul
,
· l pnn „11rnc:uca . cu nu.1 b111e de J·tunătat•
< < ...
. a clate Ior
,le mi'I enm
considerabil, de la începutul neoliticului până în bronzul timpuriu (imerv,tl împărţit În tr._1.... 1pon:i ~· ~~nor, cronologia cu ajutorul radiocubonului a fost perfeccionară r'
llh.toda calibr:îrn, pe baza evaluMiî variaţiei fc !4C 1·111 I· .c
11
15 oriionturi cronologice relative), încercarea păcătuieşte datoriră interpretării egale a A P : ' •
f. 1 [ ,., . , • . ~~, ·" • ., <. ., c )!osrcră m decursul tm1 pulu 1
unor date de valoare documentară foarte inegală. Tomşi, se cuvine remarcat că, '1n linii ·.1t1t o )SU\ abtl pe meldc a1·bonlor. Curba de GJibrare 'l!iifd (J'·1c·1,1,1r·l (-u ·b S 1· '.
• . .. '6 , . , . ·... . ''· · L. , c I a, ll('SS, rea IZ:.lta
t'.l ~nu ,, O ţ1e melde de Pmtts anstttta, conifer din America de Nord) , " .,
!ll~K·trc ,1 . . ] · · I I . , a 1nsernnat „o
1 I. Ncsror, M. Perrescu-Dîmbovii;a, Începutwile socîetiiâign1tiliff patriarhale şi ,,J,, dntrămâni orântluii·ii ' '. . ' oono og_ tei a.,so utc prc1stnricc cu încă at1roa e 110 ,n·,J, · S · c I
I- O i - J· • . t 11 emu._ e aJu1101•a asrrc
comunfl pr·imitive. Fpoca bronzului, În Istoria. României, l, f\urnreştî, î 960, p. 90~136. ,l c :na rn pnma Jlllrn1tate a mileniului al IV-iea fJcntru sfîrs·,,,,I r , . 1· · 01·.' 1 '
2 C Renfrew, TheAutonomyoftheSm1th-East Europwn Ci,f!Pa.4gl", in PPS 3), 1%9, p. 12--47. ''UIY ., Î . . .. _ -' , 1eo-cnco meu u1 sun-esr
3 S. Morintz, P. Rom,m, Aspl"kte des Awg,wgs des Aeneolithikums urui dn· Obergangmufe zur Bronzczeir
~ )ptan. ntrc_ nmp, metoda c1l1bn1nr a fost perfecţionată inconci,1 u 2 I d J I I
·· •\ , I ' u , car atc e auw ute
<1U r, m.is mereu a o cotă foarte „înaltă".
im Raum rler Niedcrdon,tu, în Dacia N.S. 12, 1968, p. 45-128; Idem, Ober die Chronolugie der Obergangsuit
i,on Aneulithikum zur Bmnzezeit in Rumanien, în Dacia N.S. 13, 1969, p. 61-72. ,
fn srndiul de fata l'e t> f' · I I ·· ,
·'.: n , u s arş1m cu turn (1umclniţa s-a propus o dacă în ·ur de 4 OOO
4
M.K.H Eggert, F. Li.ith, Menin und dii' absolute Clmmologie dei europdi"srhm ,Vea!ithihums, în Genn,,nu pentru cd al cui turn CucLHeni 3 800-3 700, iar penau începu ml culturii ~aden 3 65()
65, 1987, p. 17--28; M.K.H. Eggert, H.-P. Wotzka, /.:teta u11d die absolute Chrono!ogil" des europiiisdun
Neolithikurns, în Germania 65, 1:)87, p. 374--422.
5 H. Parzinger, Studien zur Chronologie und Ku!turgeJchichte dcr ]ungstein-, Kupfer- und Friihbronzezeit
'W'.F.
, \' .
Libby, R,irliM1rbtm Dati11g(iCJ'i'i1.
· · ,
106'1~"'
/ , J,
,-1 ·.
"" 1Ka"O
- · CZ!, de exemplu, M. StuÎYer G \X( Pearson }/' h P · .· ":' · . .. .
zwischm Kmpaten und Mittlerem Taurus, I-ll, Mainz., 1993. 500-2 500 B C ' "·d· b .' · · ' ' ,g. - leusion Ctt1dn'at!rm ofthe Radiocarhon Time Stille
. ., 1ll !'ca !()c;{r 011 28, 1186, p. 839-842.

214 PREISTORIA
(cele mai vechi date ;-eforitoare la cultura Coţofo1~i se situează în jur de 3 200-3 100).
În acelaşi timp, datele privind sfârşitul neoliticului în Grecia sunt în jur de 4 OOO, iar
începutul aşezării de la Treia se află cel mai devreme la 3 000, mai probabil către 2 900.
Începutul helladîcului şî respectiv al epocii bronzului în spaţiul egeic se situează dindva
în mileniul al IV-iea - poate în jur de 3 500 - , dar lipsa unor informaţii valide din
cursul mileniului al IV-lea în Egeea fac deocamdată imposibilă o cronologie mai precisă 1 •
În momentul de fo\:1 se dispune de un marc numă-r de d:ne 14 C, inegal rcpani:ute zonal
în Europa şi în Orientu! A.propia.t 2 . Toruşi, problema datării absolute este dcpanc de 0
soluţie dcfinîtiv:l. Principala ddicicrw-1 a v:dorii datdor obţinute prin mc1nd,1 r.1diocubdn
este lipsa unei descrieri amănunţite a probelor recoltate. Se ştie că orice organism viu, deci
orice arbore acumulează 14 C din momentul fecundării, fenomen ce înceteazâ în momenruJ
mon;ii, respecriv dobor'arii. Prin urmare, t.-xistă o diferenţă apreciabilă între rew1tarde obţinute
prin măsurători la mijlocul trunchiului şi cele de la coajă, diferenţă care, în unele caz.uri,
poate fi de ordinul zecilor sau chiar al surelor de ani (în condiţii favorabîle t.m stejar poate
atinge 1 OOO de ani). De asemenea, trebuie avută în vedere durata de urilizare a lemnului
în aşez.1.ri (bârnele din podea, din corpul sau acoperişul casei şi refolosirea lor în cazul unei
reconstrueţii). Da.că adăugăm şi unele deficienţe inerente procesului tehnologic al măsurării
14 C în laborator, gradul de incertitudine al unei singure date poate fi sensîbil <le mare (de
exemplu, deviaţia standard în cuprinsul de lcr are o marjă de 3iguranţă +/- mici, dar
probabilitatea este de cca 65%; în cuprinsul lui 2cr probabilitatea creşte la 95%, dar marja
de sigtlfanţă este mai mare; poate fi +/- 100 de ani (chiar şi mai mult), ceea ce oferă o
da.tare prea vagă; la marja deviaţiei standard se adaugă şi cea d.1torat1 specificităţii metodei
de datate prin 14 C, torni constituind ,,marja de eroare"3 ,
Este, de asemenea, evident că datele 14 C au o utilizare din ce în ce mai mica pentru
perioadele mai recente ale preistoriei (deocamdată sunt de luat serios în consideraţie doar
datările până la începutul mileniului I a.Chr.).
Aceste limite ale datării radioc.=-trbon şi care abia în timpul din urm;l îm:ep sii fie mai bine
înţelese de arheologi, ar putea explica tendinţa de „Îoălţare" aparent exagerată, a datelor
cronologice. În fapt, o probă 14 C, aflată într-un context stratigrafic bine asigurat, nu '-brează
contextul cultural, ci ne informează doar că arborele din care provine proba c.1rboniw.tă era_
în viaţă la acea data (dacă avem .şi bucăţi de coaj;l, atunci am putea deduce şi data'dol)~rârii).
De exemplu, probde provenind din contexte Kar,movo VI (Gume!nîţa) şi care„ toate, indică
datări din a doua jumătate a mileniului al V-le-~1, ne permit să afom?im c.1. lemnul respectiv
1 S.W. M.mning,, Thc Absolute ChrmMlow' ,fthc Acgnm Ear(y Brmw Agr, Sheffield, J09'i.
2 1
ICW. Ehrich (cd.), Ommologies in 0/,d WOddArchac(lky;y, I-li, G1icago-London, 1992; S. Forenbahr:r.
Radiocarbon Date.1 andAh.wlute Chronology ofthe Central European filrfr Bronze Age, Î!l. AntiquÎl}- 67, ) 99\
p. 218-256; cf. ii D. Raet1,el-Fab1an, Amncrkungcn zur !ntc71,,.etatior1 wn 14 C-Dmm, în 1. Cz.eln:swk, J.
Mtii!er (ed.), Dic :ib:;n]ure Chrorio!ogie in Mirteleuropa ?, 000-2 OOO v. Chr., Rai-idcn/\X'csr( 2001. p. ; l-23.
Pentru sud-estu! Eqrnpei, v. darde discutate de R. Băjenaru, Discuţii priuind aonolog1d rtbwlutd d adtrm"i
Glina, în SCIVA 49, l 998, !. p. 3-22.
~ M. Airken. op. ât, supra n. 6; N. Pa!incaş, Câteva ohserv,iţii w privire /d uti!iuirc11 dau/or ratliuc,, ·hon,
în SCIVA48, 1997, 1, p. î?-30.
--------------------~--
EPOCA METALELOR 215
provenea din copaci ce se aflau în viaţă la acea dat-'\; nu ştim, deci, nici data la care au fost
dobodţi, nici durata de folosire a bârnelor în aşezări. Este evident că sfarşint.l r...ulmrii Gurnelnita
ar putea să depăşească sensibil pragul de 4 OOO. Tot aşa pentru toate datde 14 C prin care s-a'u
propus datări ale culturilor neo- şi postneo!itice şi la care ne referim şi în volumul de fuţă 1 •
În ultima \Teme s-au folosit din ce în ce mai mult şi date radiocarbon obţinute din
n:1.sc animale s:au umane (este cazul, Între altele, al necropolelor din brom.ul timpuriu
din s11d-n:stul Germanici ··- Sîngen şi Neckar, fo.7.a Bronz A Reinecke), dar metodele
J 1imî.:.:c de separare a colagenului sunt încl foane costisitoare şi conţin, de ascmcnc1 ,
po;-,il1ilid\i (lt: eroare prin spxi!îcul lor. ·
])endroumw!ogia, Principiul se bazează pe particularitatea arborilor de a cre;i în fiecare
an de creştere inele de o formă inegală, în funqie de aspectt1! climatului. Astfel, un inel
anual prezintă o „marcă", o „signatură" specifică. În măsura în care aceste caracteristici
au pumt fi s1abî!ite pe o perioadă de mai multe milenii -- prin constituirea unei curbe
Jttt111.it1rd --, de pot forma obiectul unei comparaţii cu inelele oricărei bucăţi de bârnă
aflară în context arheologic,
Dcoca:11dată, o astfel de curbă standard s-a realizat în sud-vestul Germaniei (la
Hohenheim, lângă Stuttgart), oferînd un etalon de tipuri de inele dendrice pe o durdtă
de 9 OOO de :mi BP, valabil pe esenţe de stejar. Desigur, aspectul înelelor respective este
drrcrrninat de condiţiile climatice din sud--vestul Germaniei şi din wnele de la vest si
nord de AJpi în general, criteriile de comparaţie devenind din ce în ce mai puţin precis.e
cu cât distanta faţ.'i de respectiva zonă este mai mare. În general, sunt necesare minimum
m:i probe de Jt'mn pentru o comparaţie cu reLultate probabil corecte: o cvasicertitudine
se obţine prin compararea a cel puţin zece probe2 • Şi în cazul cronologiei dendrice este
importam de ştiut din cc parte a arborelui provine bucata de lemn ce urmează a fi studiată,
probele dinspre coajă oferind o probabilitate mai bună. În cazul aşezărilor cu locuinţe
lactl'-trc de pe lacurile nord- şi vestalpinc s~au putut recolta un număr considerabil de
probe, datările astfel obţinute apropiindu-se de o precizie foarte mare. Factorul statistic
joacă iosă şi în acest caz un rol importarit în datarea absolută a contextului arheologic,
da,a fiind durata inegală de utilizare a bârnelor şi a parilor din palafi.te3.
Dc.~i s-au construit curbe standard şi în alte p<1rţÎ, care oferă în_c,ă un spectru de rimp
mai redus (de exemplu curba de la Bclfast pe o durată de 4 OOO de ani), suntem încă
departe de o reţea de astfel de curbe care sâ reprezinte toate z:onde climatice ale
;01~tincnru_lui no5tru şi ale Orientului Apropiat. Totuşi, din datele obţinute până acum
in Europa Centrală, rezultă c.1. începutul culturii Aunjctif'l, care reprezintă începutul epocii
Cf. şi C. Bem, Noi propuneri pentru Dschiţa aonDWgicit ii meoliticului românesc, în Pontica 3.3--34,
2000--2001. p. 25-121. Pentn.: spai;iu! balcanic vezi L. Nikolova, l'l;e Brzlkan in Later Preh1:rt01)'- PaiDdisatirm,
Clmmo!ogv a!ld Cultural Dn,cfopmmt in the Final Coppa ,md Ear6· Bron::.c Age (Fourth mul Third Mil/enium
Bf} P.1\RlmScr 791. Oxford, 1')99.
;; U. Ruoff, Diedmdrochnmolog::whe .Methodc, în Antigua 15, Vcrl"lftntllchungen dcr Schwei;,erischen
Ges,·li~chafr: fiir Ur~ und Frtihgcschichre, Basci, 1986. p. 19 şi urm.
, -' V. Rychner, St11nd und Au/g,1hen dm.drochroiwlogisrhcr Forsch1111g zur Urnenfelderzcit, în Beirrage zur
Ll;-n,:nfrk!en:eit ni)rJlich und $lidlii..:-h der Alpen, Monographien RGZM 35, 1995, p. 455-487.
216 PREJSTORIA
bronzului în ~Oncepţia arheologilor germani (petioada Reinecke A), se situează în secolul
al XXIII~lea a.Chr.: perioada de înflorire a culturii Aunjetitz (faza A2) datează între 2000
şi 1 600. Datările astfel obţinute în Europa Centrală pot forma obiectul unei cronologii
de contact spre Europa sud-estică. Deocamdată, sunt destul de puţine cazuri în care s-a
putut face o astfel de relaţie.
Se cuvîne remarcat faptul că rezultatele obţinute prin dendrocronologîe sunt semib!i.
mai apropiate de cele oferire de datările prin metoda radiocarbon, dedu. de cde trad!ţion,ile,
eoni rih 11 ind, şi pc accast;l c1\e, la încrcdcrc:1 pc care noile gencr:11;iî de arheologi o s1cucd,1
mcwddor de datare bazate pe ştiinţele ex.perimemale. De asemenea, prubdc de lemn
bine darate oferă, mtodată, informaţii preţioase pentru caracn:risricîle climatului 7.0!ltÎ
şi epocii din care provin.
Periodizarea epocii bronzului. În perioada inrerbdică s-a adoptat, în lirerarura preistorică
românească 1 , sistemul cronologic cvadripartit, elaborat în primii ani ai secolului XX de
Paul Rcinecke şi care se întemeia, în principal, pe asocia.da tipurilor de bronzuri din
necropole şi depozite din sudul Germaniei. Faza A, cea timpurie~ ulterior subîmp:1rti.::1
în Al şi A2 - , corespundea culturii Aunjeritz şi era datată aproximativ Între 1 800 ;,i
l 500 a.Chr. Era de la început previzîbil că extinderea spre sud-estui Europei a acestui
sistem putea fi utilă doar în măsura în care formde bronzurilor, pe baza cărora fusese
construit, se regăseau în cuprinsul culturilor locale. De aceea, încadrarea în si!-temnl
Reinecke a diverselor grupurî culturale carparo-dunarene, definire aproape exclusiv trin
formele şi decorul ceramicii, era de fapt extrem de vagă. Se impunea, deci, o periodi,,are
proprie carac...---reristicilor cultural-istorice ale bronzului românesc şi rnre „să reflecte în primul
rând dezvoltarea internă şi locală a răstimpului istoric analizat" 2 • Cu prilejul redactării
tratatului de lrtoria României, începutul epocii bronzului era conceput la vreme:1 culturii
Clina. Aceeaşi concepţie, dar cu modificări în cronologia absoiută, a fost mult timp folosită:
faza timpurie corespundea epocii Glina, iar cea mijlocie culturilor. bine constituite şi
împărţite pe bază stratigrafică. în primul rând s-a avut în vedere cultura Monteoru, care
era considerat;'i a reprezenta coloana vertebrală a evoluţiei bronzului românesc, datorită
excelentei periodizări, întemeiare pe succesiunea srraturilor din staţiun~~-Sărara Muntcmu
(vezi mai jos p. 244). , a;·ii largi, Ddimitarea în rimp a celor trei perioade se face În funcrie de modelul de
Dacă perioada mijlocie a bronzului românesc părea, aşadar, destul de bine contura[ă:
problema începuturilor rămânea în continu-are de$chisă. Propunerea de definire a u~\~I
epoci a cuprului - termen, iniţial, cot cu înţeles fenomenologic, îno:t1ţenit În ff:J.dit_ia
arheologiei germane~, care ar fi cuprins rnt intervalul de- timp dîn eneolitic p:1nă rn
primele secole ale mileniului al doilea3, nu s-a bucurat de succes, fiind, în mulre privinţ,:,
în contradiqit cu realităţile din aria carpato-dunăreană.
1 I. Ne\tor. Der St.md der Vorgeschichr;for-schung in R11mănie11, BerRGK 22, 1932, p. 6J.-1 ,li. ..
c I. Nesror, M. Petrescu-Dîmboviţa, !nceputwile .s-ocfrtil(iigentilia· pt1trit11-h.ile şi llle di!striimării ,mindu,rn
c·omunei piimitive. Epoca bronzuiui, În Istoria României, I, Bucureşti, t %0, p. 9O~ 136.
-1 K. Horedt, Die Kupforzeit in Transilv.wien, îr. Apulum 7, 1968, l, p.103 ... 116.
EPOCA METALELOR 217
Avfwd în Yedere caracterul convenţional al fiec'ircl propuneri de periodizare, orice
concq.1ţie are la bază ;ununite criterii care, la rândul lor, sunt dependente, în mare măsurJ,
de stadiul descoperirilor şi de imaginea cultural-istorică astfel dobândită. În stadiul actual
al cerl.."ct,lrilor $C concurează două concepţii despre procesul de trecere de la neolitic !a
epoca bromului în sud-estul Europei. Prima se întemeiază pe conditîile economico-sociale
Li orc ,w ajuns comunităţile neoliticului în faza eneolitică. Agricultura, creşterea vitelor,
e"-p!o·-1wrc1 I;îdimintdor rnetalifCre, în special cuprul, şi prclucrarc:1 meta!dor :rn cnndus
;,, _11 1:·,riri' 1innr structuri snci:1lc SHjl,:ri{nn·, 1:p<xîfice :1",'-;tuî spaţiu, şi :1 unei
:iflatc i"n pragul urb:mizărîi. Indiferent de aparenta regresiune culmral:1 din etapa unn{î.roare,
se consider;! ca fapt evident dezvoltarea tehnologică pe planul metalurgiei, dar şi în
domeniul exploat:1riî anim:J.lelor şi al agriculturii. Prin urmare, s-a propus denumirea
de „epoda cttpruluî", cu începere din eneolitic, termen care ar trebui chiar să înlocuia.se\
pe cd de ,,bronz" şi să reflene astfel mai bine evolu~ia societăţii umane în raport cu
exploatarea resurselor mediului înconjurăwr 1 •
A dmu concepţîe dă o pondere mai mare cauzelor istorice, care ar fi dus la des-
G1mputkrea culrurîlor eneoliticului, şi are în vedere o perioadă de tranziţie, mai scurtă
sJu mai lungă între cele două epoci, pc timpul cheia s-ar fi desfăşurac evenimer1u:le ce
:HI dct~nnin:n transformări structurale cc vor caracteriza epoca bronzului.
În tr:ulîtîa şcolii româneşti de preistorie au prevalat, în general, principiile acestei din
urrr:ă concepţii. În stadiul de faţă al cercerării şi al metodologiilor utilizate pe plan
int,:rn~iţlonal lrebuie recunoscut caracterul pur ipotetic a1 interpretărilor istori...:izame şî
se impune :H.:ordarea unei atenţii deosebite şi altor cauze care au putut determina
transformirile profunde ale societăţii neolitice încă din perioada respectivă. Este, totodată,
evident Cl orice încercare de delirnitare a celor două epoci dm:îne pur convenţion:dă.
În cidrn! volumului de faţă vom folosi terminologia încet{1ţenită în tradiria lucrărilor
~colii rum[uH:~ri, având însa în vedere şi observaţiile discutate mai sus.
!-j,om hron~--:u!ui ne ap,1re împ:'hţiul îri trei perioade: timpurie, de formare a unor noi
srn,nuri culrural~istorîce, rnijiocie, a constituirii unor culturi cu dezvoltare relariv srabil:l,
în arii dat delimirntt', şî t!trzie, caracterizată prin formarea unor complexe eul rurale pe
cronologie alw)lmă adoptat; existenţa mai multor criterii de datare ak.olută face
deocamdari1 imposibilă fixarea unor limite, care să întrunească consensul specialişri!or.
0:-icum. aspectul convC'nţional ri variabil al diferitelor concepţii de pu-iodiz.are constituie
pr:ncipa!a Clmă a actsror divergenţe de opinie (fig. 30).
Astfd, durata primei perioade esre, în cazul adoptăl"li unei cronologii „Îlialre", foarte
înddunr;are - ;tproape 1 500 de ani, de pe !a mijlocul mileniului al IV-lea până spre
1
C Renfrew, Systt!nt Colit,p.,-r m Soci,il Tr,m/Orrn,uion: C1t11S1ropht ,wt! A,umrophe in E,1rly S1i1tt SoârtÎ1's,
În C Ru1fr~'w, K.L. C:n<lke (cd.), Tramfonn:nîon, M,tthcmatkal Apprna.:hcs ro (\1lrwe Chauge, New York,
1')~0. p. /i8l-)06; J. Lichardm (ed.), Die Kujfirz.eit a!s historische Epochc ..\ymposium Sa,1rbriickm wul
O.w!ih,11,fr:>r1 6.-·!3.11.1988, [Bonn, l'>'Jl].
 ----------------~
218 PREISTORIA

sf.1.rşitul celui-de al ni-Iea. Luând drept criteriu mod'ifici.rile structurale evocate la începuttil
acestui capitol, şi faptul că principalele caracteristici ale bronzulni propriu-1,is se aflau
in nucela această dată, se justifică părerea ca etapa bronzului timpuriu să se instituie
.
(•wtXOJdit

.,,,,....
~ )
~ ~ ; ~! ! 8
11

odată cu apariţia blocului cultural Baden-Coţofeni. Destul de numeroasele date """°"'"" - = =

&
radiocarbon pentru cultura Baden sugerează o dată începând cu 3 650 a. Chr. şi sunt
destule argumente în favoarea unei geneze timpurii şi pentru cultura Coţofrni (ve1-i si
mai jos). Accast;l dară ar dclimira, în mod convenţional, şi o pcrioad.1 scurtă „de rranz.iţie:',
8
D
e
I 1ue601soo ~ i
s
1' llfPAOld
prcc1r~oarc, cuprimJnd o seric de grupuri cultur::ilc, pentru care s:ste dcocam(LHă greu
•
~ '§ ll~!tlu..tJZ
-~-, ---••a,-••- J;)J.
,,,. §
I~ I
IUCM'!!:)~
de decis în ce m;1sură sunt dircriLe de suucturile nco-cneuliLice (v(:1.i Îll special cu!tunlc JW0pll11;:I i! R >
Folteşti - Cernavoda II şi Ccrnavoda III - Boier.fa). l! 8 :!l j"gi:! ~
qu-'a1
Aşa cum este prezentat aici, începutul epocii bronzului se deosebeşte într~o oareG1.re
"• I
anoN nJou;uow fl!J~ -• -=---
măsură de concepţia altor cercetători români, care preferă să extindă mai mult răstimpul
. ~ e.iuw 11µ99
e -• .•
I·1 =it-i
~ ~
perioadei de „tranziţie" până către mijlocul veacului al III-iea (cea mai nure. parte a culturii •
~I -
o o
Coţofeni s-ar situa, potrivît acestei opinii, în faza de „tranzîţie")1. Având în vedere însă i s
~
! j 1 •
>
l! o E
o•
4- > > o
ponderea inerentă dată <le caracterul convenţional al unei astfel de delimitări, diversitatea
de concepţii este de la sine înţeles inevitabilă şi nu are prea mare importanţă pentru
descrierea conţinutului cultural al respectivului interval de tim.p. l1
~:~ JI
Limita inferioară a primei etape a bronzului românesc_, totodată un nitcrît1 <le delimi-
m• 1 I
,il lt-t~ ~ 1J
o dl /f 8 •
tare a etapei următoare, este caracterizară prin constituirea unor culturi mai bine definite.
~

În stadiul actual, însă, nu se poate preciza dacă geneza principalelor culturi ale bromului
i--~
mijlociu se produce aproximativ în acelaşi timp sau dacă există dcoilaje importante între i!
...eO ~

!
l
•
~
-•
•
~
•
m

diversele arii culturale. Prin culturi mai bine cunoscure Înţe-legem, în primul rând, cultura ·!
iii ,il e
~

•
hfomeorn, apoi culturile Periam-Pecica, Wietenberg, Otornani/Fi.izcsabony şi Tei; evoluţia
celorlalte culturi -- Verbicioara, Vatina, Suciu şi Cost~<;a --- nu esre înc.1 bine documentat;L
i 1 ...l-
o
o-
~la:
I
{!
.\l
I
Este probabil ca începutul unora dintre culturile menţionate să corespundă, În linii mari,
cu cel al hronnilui timpuriu central-european (faza A, după Reine~ke). În termenii unei
o ~
f
• 1" ! r -••
cronologii înalte este deci posibil ca cea de-a doua etapă a epocii bronzului să se contureze
deja pe la 2 300 şi 2 200 a.Chr.
1
1 11

11 I f zi. ·:. - • ~l. - o

s

I'• ;g 1"
Cea de-a trc-ia crapă se caracterize.:;:i:z,ă prin tendinţe de sincretism culmr::d în uci arii:
cca carparo-niproviană (c()m{Jfexul cu!tutal.I':'J"oua-Sabatinovka}, cea carpato-bJlcanîcă
(compkxele culturale Gqvora-Fundeni şi Zinlf1icea-Plovdiv) şi cea a bazinului Tisei, in
~

r~ a
J! =
...r· j11· - ~~a•
2
~

·-
•o
o
Îl •
o
o
/j
li
i=
C

2
u
! I~ :isl f" •
cuprinsul căreia diverse grupuri culturale cap:1tă mai târziu o imagine aparent un/.!Jcat:l
prin adoptarea unei ceramici decorate cu caneluri. Din punct de vedere al uonologiei
I f i g
♦-t gi ~
ii
n!UJt-dJOd!J.l
i I, 1ţja11~
absolute, există în prezent o scrie de date 14 C ~ unele demne de încredere - care să " il 3~

~Q,
tO)tip.)Jl)ff

sugereze o dar<i. în jm de l 500 a.Chr. pentru apariţia fenomenelor ce caracreriz.eaz.1 Bronml -s-~< o
{!
ii
târz.iu. Şi în acest caz există diferenţe de concepţie: unii preferă să reunească sub denumirea ,l!
·i I I= ~

il.
,,Bronzul rt~ccnt" doar descoperirile-din secolele XIV-XIII a. Chr. (v. mai jos p. 2(J6 si urm.i. !- 1n1n1uo1g
" 1t „o d 3
E
i= Iii!
1
P. Roman, Perio1Ula timpurie a epoâi bronzului pe teritoriul Romdniei, în SCIVA 37, J9B6, L p. 2)-55;
I-l. Ciugudean, Pncoliticufjinal Îll Trnmifva11ia şi Banat: culrnra Coţofani, Timişo.;rJ 2000, ind1...ck inrrce;iga
culmră Co1ofeni în ceea ce d nume.;,te „eneo!iricul final".
220 PREISTORIA

Data sf-ărşirnlui epocii brorizului depinde şi <le Concepţia cultural-istorică prin care
se defineşte perioada cuprinsă între l 200 şi cca 850 a.Chr. În tradiţia şcolii românt-5ti
de preistorie, această perioadă a fost denumită „a Hallstattului timpuriu". Unii cercetători
au socotit-o dependentă de epoca bronzului, criteriul fiind proliferarea maximă a
produselor din bronz (perioada „marilor depozite de bronzuri"). În terminologia
o:ntral--curopeanc'i, întreaga perioadă cuprinsă între cca 1 300 şi cca 700 a.Chr. ;,e include
i"n denumirea de „perioada câmpurilor de urne" (Urnrnft'lderzcit, pc scurt lJFZ). Esre
u pvricud:1 de srabî!intc, de înr1orîrc c;iltu:r:d,t ~i dcmogr:1/1c'i în cc,1 mai 1narc rnrtc .t
Europei, spaţiul carpato-dunJrcan fiind, în mare parte, cuprins î'n acc~t larg proces
culrural-istoric. Prin urmare, propunerea de a delimita) În spaţiul ţării noastre, epoca
bronzului de cea următoare, a fic".rului, la I 200 sau 1 150 a,Chr., este, şi în acest caz,
pur convenţîonală şi reflectă, în linii mari, generalizarea adoptării decorului plastÎ( al
ceramicii (în special caneluri şi proeminenţe) în cea mai mare p,ute a României, dar şi
inceputurile siderurgiei.
Din punct de vedere culrural-istoric, noua etapă reprezinta continuarea proccstdui
de sincretism cultural ce caracterizează faza târzie a epocii bronzului.
Similitudinea în termeni de cronologie absolmă cu periodizarea hdladicului şi a
bronzului cgeic, în general, nu este doar aparentă sau doar o coincidenţă. Ea refkn/t,
poate, şi o anumită ritmicitate cultural-istorică comună unei îminse arii a •;ud-csrului
Europei. Această ritmicitate continuă pe tot parcursul Bronzului rominesc, în !inii generale
paralelă cu cca din spaţiul egeic. În ce măsură impulsurile dinspre ;,).ria egeo-anato!iană
au determinat schimbări substanţde în evoluţia culturilor Bronzului rorn:lnc:,;c r:1mfwe,
deocamdată, în domenîul discuţiilor şi controverselor 1 •

Bronzul timpuriu (fig. 31). Începuturile procesului de restructurare a socict:'1tdur

nco-eneolitice poate fi urmărit încă din ultimele faze de dezvoltare ale accsrnra. În aria
complexului cultural Cucuteni-Tripoljc aşezările ce succed locuirii n{ ceramică picrată
de tip B sunt vizibil mai reduse, atât ca număr, cât şi ca amploan.: de locuire. Deşi ceramica
pictată de tradiţie B n-a dispărm, ea apare în aşezJri într-un procent foarte mic în r:iport
cu formele grosiere·,· deCOrate ~u brâuri_, prin imprimare cu sfoara sau cu alte obie1.,te. În
locul marilor construqii, se constată rot· mai frecvent locuîuţe modeste, colibe de lemn,
grupate în aşezărÎ de mici dimensiuni, de mică durară. Aparr rnmulul ca monument
funerar. Practicile funerare ale perioadei anterioare, încă necunoscute în aria Cu... utcni,
se manifesi:.l acum sub forma unor necropole rnmularc sau plane, cu morminte de

1 R. f·bchmann. Die ft'-ii};e Bronzezeit im U-.".,tlidicn Oilsccgebiet und ilm· mittt!- I(}/d s;;Joueuroj',ii c!Yn

BeziclmT1gen, l·hmburg, 1957: A.F. I·farding, The ,"1ycenaums and Fumpe, LouJon. ! ')84; S. Cer!off, f/!'1'm
rht A1ge,m ,aul their Con11tctio11s u'ilh Continer:tai Europe, în The Bronze Age in Eurnpc and the /Vle<lîtcrww.\n
1\cre.s du XIII Congress UISPP For 11-Irnlia. 1996: A. Vulpe. Considmztiiprivind lm·epu111/ şi tlefiniret1 periu1tÎe;
.
o

timp11rii ii rpocii bronzului i'n România, in Timpul istoriei L Memorie şi p,urimoniu. ln honorern crneri:;1.e
Ligiae Bâ17.LI (volum îngrijit de M. Cih6, VI. Nisror, D. Zaharia), Bucureşti, 1997. p. J7-·50.
222 PRUSTORLA EPOCA METALELOR 22.3

•111 ln1mat1e · · -· · ,· 1. Totodată , numărul si. varietatea figurinelor de lut, ar,ît

· dar ŞI· de munera_1e
de frecv~n,te î~ {;uprinsul oricărei aşezări cucuteniene, s~ade br~sc ,rână ~~roape de
dispariţie. Este evident că a intervenit o in_iportant~ 1:°od1ficare m viaţa _spmt~al~, ~e
care O sesiz,ăm mai ales i'n aceste domenii. In acelaşi nmp, se accentueaza mod,.ficănle
şi decorul ceramic, separă intervalul cuprins între sfârşitul neo-eneoliticului şi formarea
primei noi culturi ceva mai bine structurate: blocul cultural Baden-Coţofeni. Faptul este
atestat şi stratigrafic în mai multe staţiuni. Acest răstimp îşi justifică, deocamdată, denumirea
de „perioadă de tranziţie" ; lipsesc Încă prea multe date referitoare Ia alte clemente culturale
1

în domeniul economiei amintite mai sus. Se cuvine menţionat că, de~ca~1da1ă, 1pore:a legate de aceste grupuri, pentru a fi în măsură să judecăm dacă sunt mai aproape de
preponderenţei p<1storaJismului se întemeiază pe un n~aterial ostcolog1~ ş1. ~aleobot~rn~c strncturile societăţii anterioare sau ar pute.a s,1 reflecte, Într-adevăr, infiltrări ale unor populaţii
illsuficîent studiat 2, Este însă sigur că procesul a fost rnddu~1gat, marnfest~ndu-se _i~1că str:lînc mediului cultural autohton, cum se presupune că .-ir fi comunirătilc cuno.<:cutc
din ncrimch a.nterio;ir,i, ceea ce poate prcsup1me şi o modific:nc !ct~l{i a .d1mat11l111- ... prin practicarea unui ritual funerar specific, asociat cu un imume 1ip ccr:1mic, ;iş;Hrnmiia
Î~l Chnpia risci, economia pastorală joad un rol irn1~onam '.i.ic:
dm on-:.orn ul cult,~1r~1 .,cult m,1'' a d,nfi'n-dor .f-Tice, bine atcsuUi în Europa Esr--Ccmr:1b, presupuse a se ti infiltrat
Bodrogkereszn'ir, contemporană cu fazele AB şi B ale culmm C.uc~ten~, dar se~s'.b;l în vestu_! lvfoldovei, datată aproximativ către mijlocul mileniului al III-iea a. Chr. 2•
deosebită de structura culturii Baden, care-î urmează după o scurt:'i penoada de tranziţie : Ceea ce se Înţelege prin „blocuJ cultural" Baden-Coţofenî reprczinră constituirea pe
· R ână cultura Cernavoda I apare ca o manifestare foarte contrastantă faţa o arie foarte întinsă, sub denumirea „Coţofenî" în întreaga Transilvanie, în Banat, în
In C~ampia
,
d -· · ·
om, , . J •• Oltenia, în jumătatea vestică a Munteniei, inclusiv în nord-vestul Bulgariei şi sub
de cea a cukurii Gumdnip, pe ca.re o suprapune, ;t,".l încât ipoteza păaun em un~1 n~J popu,aţ:~
denumirea de cultură „Baden", Câmpia Tisei, pusta maghiară, Tran.sdanubia, Slavon ia,
l 'b'I• sa~ riscant •să vedem ' în unele gmpuri
1a. Ar 1c.1 •111 -< culturale arestate m Subcarpaţn
parepauz1 • I I ,Slovacia, Austria la răsărit de Alpi şi Moravia, a unei serii de manifestări culturale cu
i\.1eridionali şi care pă.streaz,l clemente de tradiţie Gumelrnţa sau Să1cuţa (de exemp u grupu
trăsături comune, mai ales în aspectul ceramicii (fig. 32), dar, în acelaşi timp, destul de
Br:'itc)ti)5, resrurile populaţiei gumelnîţene sau să.lcuţene, refugiate ~1 faţa unor presupus~
diversificare regional ca forme de habitat. Nu se poate preciza modul în care a ap;lrut
u„ d'n c'iinrii·e În această din urmă arie se formeaz.'i cultura Cemavoda III, ale c:îrc1
;:icesr Fenomen, nici dacă el a luat fiinţă în Întreaga arie deşi, în linii mari, fapml este
·
n1urra. 1 1 , • ' - . l B I , )6
for;~1 e ceramice sunt atestate de-a lungul Dunării până în Slo~ac1~ (grupu, o eraz · probabil. Numărul foarte mare de staţiuni identific1te p:1nă în prezent--·-În aria Coţofeni
Cert este că aceste grupuri culturale (Cernavoda I~III, Celei, ~olera~, Herculane :I, se cunosc peste I OOO de staţiuni, majoritatea covârşitoare fîind aşezări, iar în aria Baden
Cheile Turzii, Foite.şti, Horodiştea, Gorodsk, Usatovo etc.), defimre mai ali:s pe formele numărnl sirurilor este, de asemenea, foarte mare, dar există şi necropole -- dovcdeşrc
o locuire relativ stabilă şi îndelungată; multe aşcz,ări prezintă un singur nivel de locuire,
· 1· "Itur, ,M,am,:,
I V.A. Dewan::v, Brstarrungkomplcxe dt:r ,;piircn 7.npo1c"l\.1t · · 1991 ·, V ·A · Der"acev,
o LV. dar sunt documentate şi unele cu mai mulre niveluri ($incai, jud. l\-1ureş, Brerca
;'v1anmra, Poţ,rcbat'nJe komple!uy pozd1wgv Tnj,o!J11., ChişinJ.u, 1991. _ , . . .. Murcşeană, jud. Hunedoara, Uioara de Jos şi Poîana Ampoiului, jud. Alba, Braneţ, jud.
Olt etc.; în „Pe~tera hoţilor" de la Băile Herculane au fost identificate 17 niveluri, iar
' , · p ;. - b t, .,_. Tasi 1996- v si V. Mihailesad1irliba, Morm,111r:u! unei tmere râpctmu
"M. C1rcmmJ.1~'.• ruoer,i~ o,:rm·~:~ . . '. ; .' . r am Orei.,,, ,ferice". în l\·femA.nt 22. 2001
dr l,1 înaputu! epoca /mmzulw (J'1,t.<t1,u,11, p1d. /\rmnt) .,mitu a if,
pe Ostrovul Corbului, opt). Cc se ascunde în spatele acestui ansamblu de forme şi decor
al ceramicii? Este puţin pobabilă µrczenţa unui grup omogen de populaţii·". Mult mai
p. J':i7-217.in~pecialp.201 urm. , .. _. _ -. --B
:~ Din ])(igata literaturi\ dedicată acew:i 1eme ~-ir:im selectiv câteva culegeri _de smJ~_i mai re„e:J1 P:\;t:. f ·
J·I··., 5t:,J J 1/\fachnik (t'd.) Da.1 Karnarenhcckm und dir o.\'fcimpiiischeS!lpJ_1e, PAS_ 12., Munchen, ~; en . <:Stk., verosimilă este o imagine heteroclită din ~~unct de vedere etnic, al modului de viaţ:'.i şi
.11. , · · ' r •b „ M I · y R· l n A K1~lm o
l :)(lfl· Late Pn'hL(toric E.\ploit,ition oft/ie Eun1si,w Suppe, cu conm U\ll, · ~vine, · assam~:: [; · W' , (,J a tuturor consecinţelor ce decurg din acestea, dar care, ca element comun, au un limbaj
şi Tatarimseva, Cambridge, 1999; R. Eichmann. H. Panjnger k<l.),~fif~lfwn und Kulrurtraw;,,, . a ''.~'; ~'
N. de exprimare simbolic analog, reflectat mai ales în motiwle decorative ale ceram.icii.
i•(mlcr- u. zentmlasiatischer Kult1tl'et1 im Umhmd, :mm 2. zum]_ vorc'.J11Stbchm},~,rr,wscnd, Colloqw~1m ti:~1-. ,
1
Formele de locuire sunt 1:n funcţie de aspectul geomorfologic în Cln.' au e-..-o!uat. În
4

j·9 99, {Bonn 2001]; K. Boyle, C. Renfmv, M. Lc:'ine (ed.), ,:nc;ent lnh~1~m.:07si ~,1sr ~nd \\?est /li hr.,~M,
acest sens, dată fiind marca -..-arierate de mediu, există numeroase tipuri de aşeL:1ri; de la
( . I 'd '(102· J,, J R.1.>.vmnkin Dic nort!Mntrn:he Sttppe m der Kupj("!'Ul,-, Mamz, _004. b
,an1 JO ge, ~ , · · ' ' ' r , d i-· l , s ·_ ii u
P
4p I y I'rohhne dcr Bezichmwcn dcr Bodro~~kcrl'szhirer una der Ba ener l\U :ur, m ,.:ympo~i-im ·
Cd ce semnează actste rânduri crede cil 1111 ;ir fi recumandabil .,ă se abw<.:-1.t de acest termen în
1
die Fntstehuno· a a_' und -Chronologie der "'Badener Ku Imr, Bram · lava, l 97i•·, P· ·V'd
-· ·-.365· J Maran
l ' · • • ',
Du~.B,ulm<'r
. .
Ku!t;1r und dr; ,(~ilisrh-l1mlto!iJChe Berâch. Bine N{'ubm,1Tttmg eines a/ten Forschungsproblcm, m C,eimM a 11 penodizarca arheologică. O perioadă de „tranzi\ie" reAecră mai degrabă stadiul înc;11n,uficicn1 al ninoştintelor,
'76, 1')98, 2, p. 497-)25. dar ~i gradul de convenţie al i:ep.uării perioadelor. Oricum, este ncporrivit sa se utilizeze o Nfel de drnum\re
pentru etap<c' ma.i fungi.
5 E l'ud·)r lJie Gru„hc Briite1ti, în Dacia N.S. 22, 1978, P· 73-86. . ··J .
-• , ' !'J" L(" 'S ffi(J)(f(JC
2
6 y Ncmejcov:i•-Pavtikovâ, Zur Urspmnţ, :md Chronologie d.er Bo1.eruX,- ,ruppc, Hl • ympo~iu
f
. 1,.; Pentru România, cf. V. Mih.liiesrn-Bîrliba, op. ot,; despre amforele sferic,· În general: M. Szmyr. Die
Fnmeh~n" und Chrono!ogîe der BaJener Kn!rnr, Br.uislava, 1973, p.297-316; P. ~oman,_ Pcnoaa.a nmt''/ K1,gdamphormku!tur und dii: Gf'm<'imd;aftm drr St<'ppmw11'd 1md SttpJJel1W11c Osteumpa;;. Dcr For,chungs.,frmd
a„· ·ocii bronzului
e. · · · · ,m S(.l\'A
· Romdnrct,
pc tcrum,ul , .37 , J')'6 . , şl lucrănk
., J, I , p - _.."'9-55 · VeLÎ . pn61Kate . lJ1
-/ , · 1,11rl die Forschungspcnpcktivm im Gnmdr{ff, în B. Hanse!, J. !vfachnik (t:d.). Das Karparenbecken und die
p S n·iaman di (cd.) , Cemavoda J!I-Bolcrdz, Ein rmrgeschicht!iche.r
I,,01nan,". . [I'himomcn· zw1_schc11
"'0 ll] dern Ohc11 um
OHcuropaische Sreppc, PAS 12, Mtinclwn-Rahden/WeHL 1998, p. 221 •-231.
und dl'T umercn DoiUJu, Symposium .Mangalia/N{'jlf1111, octombrie 1999, Bucureşti -'- l · 'Pentru aria B.idcn vezi M. Furholt, The European B,uim J\faurial Rc-,;.,,11nincd, în Amiquity 82, 2008,
Jl7, p. 617-628.
P. Roman, Cultur,:t. Coţof(ni, Bucureşti, 1976.
4
 EPOCA METALELOR 225

unde înşirate de-a lungul apelor sau pe grindurile Dunării oltene, în sudul ţării, la situri
aflare pe în<llţimi în Subcarpaţi şi în Munţii Apuseni (până la I 400 de m) sau pe dealuri
cu ce rase am<:najate artificial, mai a.Ies în Transilvania 1. Există şi aşezJri fortificate: Boarta
şi Orlat, jud. Sibiu, Şiacu, jud. Gorj.
Locuinţele sunt atât de suprafop_, cât şi bordeie. În staţiunile mai extins cercetare s-au
identificat, ca de ex. la Câinie (jud. Sibiu), 15 conscruqii de formă rectangulară, cu dte
dcu,l îw:lpcri, fiecare cu una san mai multe vetre; casele erau dispuse una lângă a!ta, pc
; 11 ae;:tr,a \t1pufoţ;l a terasei spcci;1! <.l11Ktnjară 2 . La Şinc,i, casele ;1wau, de asemene;!, (;)nn:i
drq1runt,liiuL1ră şi allcnuu rn bordeie pu\in ad,1ncite (cca 40--50 de un). 1Vfarerîalul dl.:
C()tbtruqie era, în special, lutul, pomostit pe un schdet de nuiele (este de presupus ca în
zom rnontan:l lcmnul reprezenta principalul material de construqie). Deşi periodizarea
culrurii Corofoni s-a fa.cm pe baza ceramicîi, variată ca forme şi decor, în ciuda unui material
ceramic comider:1.bil, provenit fie din săpături, fie mai ales din cercet;1rî de suprafaţă,
ordoi:area pe complexe sigur stntigrafiate sau complexe închise lasă încă mult de dorit.
5 Deoc1mdară, periodizarea în rrei faze, propusă de Petre Roman în anii '70, este .singura
uri!ivtă. Contactele culturii Coţofeni cu culturi din zonele învecinate din Apus~ Baden,
Kosrolac, Vutedol --- sugerează, de asemenea, o durată lungă de dezvoltare.
Economia purt:îrori!or culturii Coţofeni este legată de formele de relief; se presupune o
prcponderenţ;î. a agriculturii în zonele de şes şi a creşterii vitelor la deal şi la munte. Date
sigure în această direcţie sunt puţine; analiza recentă a materialului faunistic din dteva situri
din Tr:msi.!vania şî Banat :1u evidenţiat preponderenţa ovî-caprinelor, urmată de cea a bovinelor,
co;i.st:1rare ce vine în sprijinul unei economii cu precădere pastoral-transhumantă în zonele
re<:,:pective3. Pit„lenpt unor ruţî şi care miniaturale din lut reflectă folosirea ;.1eestui mijloc de
transpurt .
.AcriviuteJ metalurgică este atestată de o serie de descoperiri de unelte (sule, (falriţe,
9 t0?oare pl,ne, poate şi cu marginile ridicate) şi podoabe (brăţ;i.ri, pandantive) şi, poate,
de un cuptor de redus minen."u ck pe Ostrovu Corlmluî (jud. Mehedinţi). Evidenră este
îns:i :;c.1derea bruscă a cantităţii de metal descoperit, atât în aşez:1rile Coţofeni, cât şi în
cde ~l1e culturii Baden (câteva kg), în contrast absnlur cu cele peste 700 kg de cupru
provenind din contexte eneo!itice do:u din ţara noa.stră 4 . Explicaţia ac('stei situaţÎÎ, ap,1renr
s!!rprinz:1ware, rezidă foarte probabil în dependenţa informaţiei de caracterul desco-
p::riri!or: în ti1np ce obiectele acumuhî.nd o mare cantitate de metal (ropoareL' de Jifer;re
tipuri) alclrniau în eneulitic principala formă a bogăţiei, respectiv a prestigiului social,
în etapa urm;lroare, aceaslă form;1 de manifestare dispădnd, majoritatea obiectelor gJsire

: V. La,.;lr, A1euîri de l•!âlrime cu tt'm.ce ,zi,, cu!mrii Cow_fni în Transilmnia, în i\fa,isia 6, 1976, p. 27-J).
'F, Roti,, in D,msch, Fmschnng,n im SUdo«cn, \, 1942, p, 199 mm; 2-3, 1943, p, 140 mm,
'C f.1 Susi, Vt'in,Uori, pnml"i $Î ae5dit,;ri de ,mimai,: fn Biln,md mileniilor VI f.Ch -~l ,!. Ch„ Timi~oar;1,
19%; C. fkckcr, Domesricarcd mul \)7if:i Anima!s a, E11idenml in the Eneo!imir Brm1z..e Ag,- Cu!tures Co111fmi
11 >id lv!ommr11, Romania, în N. Beneck (cd.), The Holocene Hi-'"tory of the European Vatebrw: Fauna.
Modnn A\pects of R~·se.;1.rch. Archiv>logie in Eurasien 6, 1999, p. 91-105; H. CiuguJean, op. cit.
Fig. 32 Cultura Cotofenî. I, 3 Braneţ; 2, 9 Lopadea Veche; 4, 6, 8 Basarabi; 5 Meteş; 7 Den,; IO C:î.!~ic · A. \ ·ttlpe, !ncputuri/e ml'lcdurgiei .11tm1ei ln sp,1ţiu.l mrp,.to-dzm.Jrean, în SCIV 24, 1973, 2, p. 207·-2 l 6; Idem,
1

,
11-l la /\făceşu de Jos; ,
12 Castrele Traiane. D upă P . Ronian (\ , 4 , (J- 8, l0-12) I' • "f)otnJ_/1, /VH!
· , •- Zu dm A11fa11g,:n dcr K11pfr- und Brmramet,d!urgie in Rumiinien, În Actcs du IX' Congres UISPP. Nice, 19-:::-6,
Dodd-Opriţescu şi P. Janos (3) şi H. Ciugudcan (2., 5, 9). Scări diferite. ';,';;;,, ,, 'p 135--175, rnai r<ecent: I. Mare~, Ainalurgitr aramei În :wo-ent'o!irirn/ din lwm/inia, Suct.',l¼l, 2002.
226 PREISTORIA

în aşc1,,1ri erau pîes; utilizate, aflare înrâmplător. .Este, deci, şi în acest caz o modificare
2 ;=-··,.,_.,,.,,..._\
' '"
:.1
9 \

de mentalitate ce se adaugă caracteristicilor noii epoci. Prin urmare, fenomenul nu reflectă

neapărat o „decadenţă" a metalurgiei, ci doar o atitudine diferită faţă de metal, socotit
ca material de val0are, Din pw;ct de vedere tehnologic se constată mai degrahă un progres
3
r=·1' ., ,'
4
_.../~':...i
în ceea cc priveşte utilizarea practică a artefacrdor de cupru, dovediră şi prin diversificarea
tipurilor fonqîonale ale acc.<.tora.
Spre deosebire de aria cu hurii Badcn, in care s~au identificat mai 11111lrc necropole

I'
(p1·l'dorninant de inhumaţie), din aria culw1-ii CoţofC'ni nu se cunoa.~te nici n nccopol.'l
propriu-1,i.s.l. S-au idt:ntiYICat monn inu: preponderent de inhumaţie şi mai :"ar de int ilh.T.1ţic 3
(Medieşu Aurit, jud. Satu Mare, şi CJrna, jud. Dolj). Dacă se exceptează înmorm:inr.'irile
izolate, uncie în peştetă, altele în aşezări sau în locuri deschise (se cunosc în pre1,enr cca
--Ţ-7
20 de astfel de înmonnânt;'iri, majorit:uea nesigure), atunci se poate avansa ipotcla potrivit
căreia ritul specific perioadei Coţofeni este reprezentat de înmormfintări în rnm,,i!L
Deocamdată S<'. rnnturerLă în aria Coţofeni câteva grupuri de astfel de lnmonnânUi.ri,
în sudul Olteniei şi nord-vcsrul Bulgariei (Basarabi, poate Pleniţa, în jud. Dolj, şi T;lrnava,
în nord-vestul Bulgariei), în bazinul mijlociu al Mureşului, turnuli cu manta de piatră
\Ic, 11
ifJ'~
'
~!
12

.
'-,, t iJ

(unele dintre movilele de la Cheile AiuduluJ şi Livezile, jud. Alba), tumulii din Subcarpaţii
,· I.
Mcridiunali (Milom:a, jud. Vâlce1), Având în vedere număml considera.bi! al tumulilor încă
13
necercetaţi, atât În Câmpia Română, dt şi în Transilvania, pe de altă parte a unui număr
important de morminte în tumuli, dar fară inventar specific, se pune problema dac'\. nu
cumva o parte din miile de tumuli au fost ridicaţi, de fapt, în timpul culturii Co\ofeni.
,r~s·
Sfîrşltu! culturii Coţofeni nu poate fi Încă precizat. Relaţia cu cultura W\ctcnh(rg,
'
I
ce caracterizează pcrioach dez.voltată a epocii bronzului din Transilvania, nu e:-.te c!.ua.
Între cele două etape se situează o serie de descoperiri, mai ales funerare, situate În bazinul
rnijlociu al Mureşului, care nu pot fi cuprinse î:ntr-o formă de cultură bine definii;\ şi a
18
clror durată nu poatt" fi încă determinată; veLi grupele $oimuş, Roşia, Copăccni şi grnpui
turnulilor vcst-transilv.'l.ncan (Livezile) (fig. 3.3). '
Primul din gnipurî!e culturale mai sus înşirate este cunoscut printr-o serie de ,w:zari,,
n1ai ales de în:lli;irne, r.1.spândite în special în depresiunea Zarandului şi pe culn1rul
i'v1ureşului (zona Deva). În rnai inulre .,şeihi s-au observat două niveluri de \oc,uire, cd
~!!."' "'"' ,,, '! ".
inferior :1p;1rţîniind culturii Coţofcni. Legătura cu cultura Coţofeni este întJrit,1 şi prin
preluarea, în grupul Soimu,1, a unor forme c.eramice din fondul cultural antcrior 1•
Pe vers,rnţii vestici ai Munţi\()r Apuseni se concentrează o scrie <le descoperiri, pw·
venind, în majoritate, din peşterile .<.ituate în bazinele Crisului Repede şi Negru, rnprinse ~~~,;;~-~~\~{{
sub numele de grupul Roşia. Ceramica prezintă şi unele tradiţii de sorginte Coţol\'ni, !
21
dar vădeşte rnultc analogii cu grupurile culturale din bazinele Tisei şi al Dunării ,1v1ijlocîi.
Ritul de înmormântare (inhumaţia) contrnstenă cu ritul aproape exchisiv din Câ:11pia
Tisei (incineraţie), dovedind şi prin aceasta caracrcrul specific local a.l comuniL'lt:ilor din

Andri\oiu, Cil!iliz,tţi(l traâlor din sud-vestul Transilvaniei frt epoca hronzulu. Buc11rt:b.li, < 'F/2; ~(,
1 l,
Fig. 33 1:;rupuri ,·ulmral,
10-! 5, I 7-18 "fll - l 1: . , ~t~~r
·2n. "l .
-
• C f< • ~ . •
o~o cm._ l, i-9 grup_ul J:godm (Ldin:nî); 2-6 cultura Glina (Bucurqti);
I o,~. pu, .,_H(zi e '0-1.5 ,\mpo11a; 17➔ 18 Ln_-ezile); 16, l 9 grupul Rosia (l 6 C-tlătea· 19 R,,,,-~)·
""'- '·Hlpa op·lccrn 70 (' ă . ">] C' ) , . ' . ·. ",,
şi H. Ciugudcan, Epom rintpun"e a bronzului în centrul fi sud-vestul Transilv,miei, Bucurc{>ri, l 'J96. ţ1.r-) ", ,-,. · d' ,1 ~· .,op cern;"'" iGlu · După P. Roman, I. Pal şi H. Csiba (1 7-9) p Ron• 0
1
-,,.,.,mau,:an 10-J51718)['R ·, • ',.
t> \ , • - • • oman ;;-1 I. Nemeu (16 , 19) si, M · Ro'"• ('0 21) s· - · ,.e, ·
,,,,,. ,., - .• can O!fenre.
,;:i
228 PREISTORIA
zona montană 1 . }..1edtă semn.alate descoperirile fi.u{~tare din peştera de la Izbucu! Topliţei,
aflare într-o zonă greu accesibilă, unde s-a putut pătrunde doar o dară, actualmente Întrarea
fiind complet blocată. Pe fotografiile făcute atunci se văd resturi de schelete umane,
ceramică de tip Roşia şi două topoare, probabil de aramă, de tip Baniabic sau
Dumbrăvioara 2 •
În zona sud-estică a Munţilor Apuseni şi în vesml Podişului Transilvaniei s-a idenuficat
un grup de :i.şezări, situate pe locuri dominante, ctt"construeţii de plan rectangular, din
î.,1p!uiluri Je nuiele, po.mostÎlc cu lut, cu mult stuf ~i l);lÎc (în sp(_ci:d la CopJ,, ',Î, j1h!.
Alba). Ceramica acestui grup cultural _(grupul Copâcem) prezintă elemente spccil:ce
bronzului timpuriu, unele de tradiţie Coţofeni. Dat fiind c.aracteml incipient al cercetărilor,
relaţiile cronologice cu alte grupuri culturale sunt încă ipotetice; sigur este doar că locuirile
de cip Copăceni sunt ulterioare culturii Coţofeni şî anterioare descoperirilor de tip
\Xlietenberg3 •
În zona estică şi sud-estică a I'v1unţilor Apuseni, în special în Munţii Metaliferi şi în
ai Trascăului, se cunosc demult numeroase descoperiri mmulare, unele cercetate -~Îstcmacîc
în ultima vreme şi reunite sub numele de grupul Livezile. Ritul de înmorm;Întare esre,
în marea majoritate, înhu~aţia în poziţie chirciră sub o movilă formară din blocuri de
piatră {mai ales calcar), acoperiţi cu un strat de pământ. Într-un rumul se aA,m, de regulă,
mai multe morminte (până la zece în rumulu.l 4 de la Ampoiţa, jud. AJba). Inventarul
mormintelor constă din puţină ceramică (foarte variată ca forme) şi din unele piese Je
podoabă (ace, pandantive bispiralice etc.). MotÎ\·ul decorativ al pandantivelor blspiralice
se regăseşte şi pe ceramica Coţofeni 4 •
Tipologia ceramicii stă la baza propunerilor de divi1.are în două faze a acestor des.co~
pcriri: cea veche s-ar ca.racteri7,.,a prin persîstenţa unor forme amintind de cultura Coţof,'.ni,
dar, în cazul unor vase cu profil în formă de clopot, omament:itl." cu benzi ori:wmale
închise, şi prin stilul ceramicii „vaselor carnpaniforme" (G/..ockenbaher), cunosct;tc în
Europa Centrală şi Apuseană. Într-o fază mai nouă s-ar situa descoperirile cu ceramică
de tip Copăceni, iar în ceea ce prîveşte înmormânt:l.rile, alături de morminte de inlrnmarie,
apar şi uncie morminte de incmeraţîe. De o deosebită importanţă este descoperirea, în
mormântul principal din turnului 3 de la Arnpoiţa, a doi cercei de aur (fig. 33i 11, 12).
ce au analogii foarte apropiate în inventarul unui mormânt de pe insula Levka'.;, în itirea
Ionică, databil în fazele II si III ale helladicului timpuriu, ceea ce, în rermeni de :.:ro11ok.,gle
1 P. Roman, I. Nemcti, Dw:uperiri din pen"oarla timpun·e (pre Otomar.1) a epocii hronz11!11i în 111mi~Nfitd
Ronuîttiei, în SCIVA 37, 1986, J. p. 198-232.
2 G. f--Ldasi, I. Emodi, Descoperire arheologicii ln peştera Izbucul Topliţei, în SCIVA :~6, n85, ?,
p. 232-234.
3 M. Rotea, Contribuţii privind bronzul timpuriu în centml Tramilvaniei. în Thracv-Dac\ca 14, ! S1'.i3,
1-2, p. 65--86; Idem, Grupul Copaceni, I, Cluj, 2003.
4 H. Cîugudean, Epoca timpuri,· a bronzului în centrul şi sud-vmul TrrJmilvaniei, Bucureşti, 199(,, P· lj9
şi urm.; Idem, The Copper Metal!urgy in the Cuţofeni Culture, în Apulum, 39, 2002., p. I 06, p!. 3.
EPOCA METALELOR 229
absolută, pe haze C-CAL, înseamnă intervalul 2 800--2 200 a.Chr. 1. Pe de altă parte,
14
0 varianul apropiat.'i a acesmi tip de cercei de aur (cu funqie <le inele de budă), s-a
descoperi[ În mormântul central aJ mmului „Velika Gruda", lângă Koror (Munteneam),
pc :Jnnu! Adriaticei, datat în jur de 2 700 a.Chr. sau chiar puţin mai devrcme2. klfel
dt· comîdcrn\·iî fac posibilă conecurca descoperirilor <lin Bronzul timpuriu la cronolovia
hdladintluî Y'' de o I.);me, şi pe de alta, cu darde <le cronologie absolută Jin Eurc~1 a
Crnw.1Lt Drn ;KCst din urm:) punu de vedere, descoperirile pnsr-(\;ţof,:ni din h:uinu!
q:ijb,;iu ,d \·!urcşul!!i prcud !:r1ci dl dc_.:cqv1·iri de rip Brn,H t\ [ dup:1 :lcincck,: :;;i •-,:
siwc,11.:I, în !inii mari, în jur de 2 500 a.Chr.
În depresiunile îmramontane din răsărim! Transilvanîei s-a identificat un grup
culturnl bine conturat prin forme ceramice, decorate în princîpal cu „sfoara"~ grupul
Jigwlin (fig . .J_)/17~-9). Cea mai bine cercetată aşezare se află pe o înălţime stâncoasă,
,)Munrde ,..le piatră" de la Ldiceni, jud. Harghita, în depresiunea Ciucului. Datorit:¾
..:011dîtiilor topografice, f-î)rmde de locuire sunr greu de reconstîruit; s-au îdcntificat resrurile
a trei con:-trnqîi de suprafaţ;1, po-;ibil cu contur recr:mgular. În afară de unelte de piatră --
8$:l·•numiidc cuţite curbe (având probabil funqia de seceră), topoare, unelte din silex
si cnar(it ·---, s-J.u de,;;coperit o serie de forme de turnat pentru topoare de cupru cu
gaura de în mănuşare transversală şi pumnale. Toporul rezultat ar fi fost de tip
Dumhr{l\·Îoara (vezi mai jos). Toate aceste forme erau confeqionare din lut bine ars,
:i.mest(·car t~u nisip. Apam.'ncnţa la locuirea de tip Jigodîn a acestor piese este foane
probabilă\ ln ,,şezarea de la Leliceni, stratul cu marerial de tip Jigodin suprapune O locuire
d.:· (Îp Cowf,·ni şi esre, la rândul său, suprapus de resrnrîle unei aşez~lri cu ceramică de
rîp \Xlit1enherg.
În T·.tf;l IHrsei şi în zonele învccî1ure acesreia s1:: dezvoltă un grup cultural cunoscLH
îndeob~rc 'iUb denumirea de „culrura" Sclmcckenberg, după numele german al „Dealului
Melcilor" din Braşov. Materialele atribu_ite acestei „culturi" au fost selectare pe crirerîi
~ipult!~icc, proYenind din aşeDîri situate pe Înălţimi stâncoase, în cart.· f-i.1am: greu se pot
1drnuhca_ complexe- de locuire. Împ,lrţÎrca iniţială în m::i fazt 4 s-a dovedit doar în parte
Yiabifa~ Descoperirile, mai ales cu ctraner fi.irffrar, dC la Năeni (jud. Buz:tu) au permis
,3 \C dcfincasc:1 mai clar, ca un grup culmral separat, ceramica arribuiră anterior fazei
~drneckcnherg B. Towdat:1, aceste dcsL:operiri au arătat că m<.uerîalele de tip N:ieni-
Schncckuibcrg (fig. 37 /9--15) sunt prezente şi pe versan\ii sudici aî munţilor şi dealurilor
' P. \X':men, V. Ha1~key, llcţM!I Bm11u Aţe Chru11dogy, Bristol, ! :/89 .
. 'M. P1in1:is, l"dib Grnd,1 /. F!i,"ţ.cf~lti'hadnfiiih,:n 3.}ahrttmsmds v. Chr. im Adriilg:bil't- VeÎik,z G111da,
l>'lr;/" r;·,.,uda !11/d ihr Konte\"t, B,HH'., 1996.
3
P. R(,!11:'m, A.. Dodd-Opri;e~cu, P. J:inos, Bcitriigt zur I'roblemmil.: der schm11·1y'rziatm Kc:mmik
S.iidt,s!,'llmJMS, Maim am Rhl.'(o, 1992.
' A. i'rox, Die Sdmcd<'t'llht'i"gkuliur, Kronstadt (Braşov), ! 941.
';:·;h_ Hi~hir, Beitmg zm· Keimtmi der j,'iihen Bronzezeit im siidiisr!ichen T1;mssi!uanicn und in dl'r Afoldau
:Im lidtt-da Cmlnmgen /!{Jn Cuctulatr: und Mînclrişca). în Dacia N.S. 6, 1%2. p. 87-"l J4.
 PREISTORIA EPOCA METALE[ OR
2.31

subcarpatice ale Bll.zăului 1 • Ceramica de tip NăCni-Schneckenberg a fost semnalată si Vâmbovip-- s-a identificat o întăritură, const:înd din val de păm' d'
. . .. . ant cu şant a 1acent,
în cuprinsul celui de al doilea nivel al aşezării de la Sărata-Monteoru - depunerea I care apamne cu siguranţă cultum G1ma. ·
C4-2 2 - -, dovedindu-se astfel poziţia cronologică a acestui grup cultural ca premergând, , Casde t.·rau maj ales construite cu pereţii din lut cu nuiele, la su rafar I , ,
în mod nemijlocit, cea mai veche fază a ceramicii de tip Monteoru, la a c'lrei genez.ă a , . · b d , (C · - , d ("' , ) !
cunosc 1nsă ş1 or e1e nvaţ, JU . 3Jurg1u . n zona de dealuri s-a I·d ·r,
P ,a so Iulm,, Se
u enn leat ocumte
contribuie\ Evoluţia bronzului timpuriu din sud-estul Transilvaniei în t:tapa ,rmiadancnc săpate m coasta dealulrn (Valea Calului com Suici' ; d A
• A , ,. • .,

Ju . rc~cş ) ·
post-Coţofeni este încă puţin cunoscură. O serie de materiale atribuite fie aşa-zisei foze
V ' • , ,

Sf:îrşîtul culturii Clina nu este încă clar precizat. Nu este exd ă fi }; d. . • ,

. us s 1 rost 1fenc rn
Sd1 ncckcn bcrg A, fie descoperirii de la Ziibtda (jud: Covasna), exagerat dcnumÎi;l. .. grup riiverscle zone. În Mumenw se consta_r_ă un ~;rup cultnral cu O cer.., · ,.-- J'f" - . _/
«m1catJC'fllacard"
cultur:il /.,;>b:ib", nn sunt în m5.s11d să n.e ofrTc o i1m1ginc cocrcnt;1 a fo1·111dnr de locuire
• , • • _, •• , L

,:cad,: np ( ,li!1:1, 1dcnufrc11 !a Od:1,a ! urc11h1i (andc st1'H:l/1iinc sl ·,~· .. j" / . ·

. . ,., • _ .., . , t , L.ugra 1e ocu1rea de
din această etapa. 4•
rip Clma) ş1 m zona subcarpat!Cl a Buzăului (la Sărata-Monteoru si Năcni-Z ·
Practica funerară dominantă în aria considerată .1 „culturii" Schneckenberg este -fot 1a - 1N acrn,- · ,m punctuI ,, (',oIarea " , s-au I-denuhcat .. ş,. morminte (p- Cănoaga) 1_
_,
inhumaţia În gropi rectangulare, ai căror pereţi erau placatî cu dale de piatră. În aceste . _ _ . oate s1 o aşezare) cu
ceramica de np Schneckenberg (fig. 3,7 /9-15). Faptul că cele două 5• , d I N .
,,cutii" de piatră cadrave!e erau depuse în poziţie chircită; multe „curii" serveau drepi . imn e a ·ăe111 se
:itlă !a doar 2,5 km distanţă unul de celălalt face cu torul imi)rnbal ·1- , I •
loc de înmormântare pentru mai mulţi indivizi. Incineraţia este rară, iar la N:kni gropile .. . . . .. . . n a snuarea or m
,tcel:iş1 ;nrcrv::d de rnnp. Sunt md1cu potnvJt cărora gru1)ul de rip Sch . k 6 fi
mormintelor fuseseră s;1pate în sr/mca calcaroasă (analogii în Grecia hdladicului timpuriu; . . . _. . . ~ necenergsă1e
uhenor cehu de up Odaia Turcului. Ambele grupun ceramice preze t __ , I b „
îmre ah-ele, şi pe Levkas). . . . ' n e ;,1 a aza aşez:lrn
<le epoca l:-imnwlu1 de !a Sărata-Montcoru, fuc plauzibilă comributia lor I r I „
În Muntenia, principala cu!rură a Bronzului timpuriu este cultura G!int1 (a,~ezarea . . . .. , . • a rormarea cu tuni
Monteoru, spcufică penoadet m1Jlorn a Bronzului românesc2.
eponimă În marginea Bucureştilor), care ia naştere În bazinul Argeşului5. În si-:idiul prezent
O irnpon-anţ,1 deosebiră prezintă necropola cu 54 morminte pi d ,h .
al cercetărilor se presupune că, într-o fază evoluară, ceramica de rip Glina se rfisp:111deştţ . . . . . ane e m umane de
la ZunnJCea. m d c'iror mvemar sunt caractensncc cănile cu !)lanul gurii LI· ( ·,
în roată Oltenia şi în bazinul Oltului transilv,lnean, fiind atestată şi în a,5ezările sl:Î11coas~ . . . . . . Ou IC aşa-numitele
cîn1 :tsco1dale) -~l o serie de mele de buclă drn argint. Cimitirul de laz· • •
de tip Schneckenberg din Ţara Bârsei. Caracteristic culturii Glina este gama redusă d,~ . . .. . _ .. .• 1mn1eea, unp;-eună
cu rnun :,Jtuart.: de-a lungul Dunarn de Jos şi rn nord-estul Bulgariei · .
forme ceramice, multe decorate cu şiruri de proeminenţe, realizate prin împingere dinspre , • .- _ • 1 _ _ • • , constitme un grup
dr dcscopcru 1, :n,11 aies hmerare, spenfice Bmnzuhu tirnpuriu din sud I - I ,
interiorul Yasului, aşa numitele „g:turi-buron" (fig. 33/2-6). Datorit,l însă aspccru!ui pu~}n . _ .. . u sp2ţm rn carpato-
,dunărcan ce preztntă an.1logu cu ceramica a0ată pe insula Lesbos, la Th • d
variat al formelor şi decorului ceramic, clasificarea pe faze a acestei culturi, care a avut , .. . . , I I emu. arară
aproxunafiv c,llre l111J 1ocu1 mi 1emu 1Ul a IIl- ca a. Chr., datare ce , .
de..,igur o evoluţie de mai lungă durată, este dificilă şi a fost propusă pe baza praenţe_j . .. . . . pare a corespunde ş 1
,desrnpcnfll de la Z1mn1cea3 •
unor materiale din alte culturi (Kostolac, VuCcdol) în aşezările G!ina. În timp cc în Oltcni_a
Mai neclară csre încă situaţia din Moldova şi Dobrogea zone în car d .. • ..
a.şczările d\:'. tip Glina suprapun, în mai multe cazuri, pe cele ale culturii Coţoftni (dţ • , __ _ . . ' ' e e<>copenn rzolate
exemplu Braneţ, jud. Olt), în Muntenia cemrală nu cuno<L5tem încă un aspect culrur~_
J)U wnt rncî 111 masură sa ne ofere o 1magme dară a evoluţiei culrur I ( I , ,
. . . . a e cu tura Cosnsa
clar definit al Bronzului timpuriu, care ar putea implica o vechime mai marc a ace:.te! conpnc demente ale Bronzuhu timpunu, dar evoluează în princip I . I I , '
, ., . .. . a pata e cu pnmele
culturi în zona respectivă. faze ale ,:iAtmu Monteoru; vezi mat JOS). Cernm1ca cunoscură sub d-· · d
: , . . .. . . . . · tnum1rea e grupul
Aşezările culturii G!ina se situează în Câmpia Română pe terasele cursuri:Pr de apă6. /Jdmeţ, din bazinul m1Jloc1u al Prmulu1, dm Pod1~ul Moldovei des .· _ .,
. ., . . . 'us, prezrnra analogu
În general, nu sunt fortificate; doar într-o singură aşezare - la Odaia Turcului, j,1& , rn c:ea de la Odaia 1 urcu_ lw ş1 cu cea d.111 depunerea inferioară a asezări·1 d b .
-_ _ . . .. · e epoca ronzulu1
de la Sa1au-Monrcoru. 1ot acestei etape t1111purn îi sunr atribuire m I . d" ,
u te m mormintele
1
A, Vulpe, V. Drâmbocianu, Cercctdri arheologice in raz„1 comuw:i ;Vikni (BuziJ.u), în SCIVA .)2, l 981,
1
2, p. 171-- J93; A, Vulpe, /Veue Beitriige zur Ommologie und kulturelle'I G/iedcnmg da Frilhhrmueuit im E. Tudnr. Xrne Ang:r/;m zurfi'i;/xn Bm11Nz.ât i11 Slirlrumâ11ien, in Dacia N S 76 _
Umeren D,,,1,mgeb:er, în Starinar 40-41, 1989--~1990, p. l 05-111. 1R. ll·1·, JUMru, .. d ::io•wwg111
- , ~-')dit' 11m pnnn - ' . B1wizm1u
' . flmtmrm
. , ., .R~ , •Ios2,
. injum,Ua.tca HiJ:,.J . . •p. )9--76,
·' E. L,haria. La mlture ;\fonrroru. L !tape des dt/nm ala iumil:re des fouilkJ de Siir,Jta r\1rmuorn. in Daci;. 7tJ(i2 , p. !IJ7J"J··~-r-·-,h··,.i
~, ·,..
, ... -i .. L ,v ou.oH,.- !Ch,eanu, M. Sandor-ChK1dcanu ,,-aom;:mn,inApu!um
Cerui'.·,_ I ,_ -
N.S. 31, 1987, 1·-2, p. 21-49. -,-. . · ' , "' 1U''1rJCowgu:ede{.a 1\/ ·
Z!tnMga (Fai Bm:.i/11), G1mp@iile 1982--1986, 1988-1993 .ii /99'1 Materi 21 - N' ' fie1u-
1 · 1, ,i9CJ9, p. 59-98.
·'A.Vulpe, Pc m,,rginea unor dowprriri din bronzul timpuriu, în SCIVA .34, 198.3, 1, p. '7\-75. , · . " .,,__ , . . . : " .' .e ··'
A O. _\kx.md1(;~Cd, La 11ecropo!c du B,·,m.ut111am tk Zirmncm, m Dana N.S. 18 19'"
~ Zs. S:rikdy, Perio,id.a timpu,·1"c a epocii hronzului ÎTJ md·estui Tramilnmiei, Bucure.şti. 1997, p 2'i şi t,rrn. wl [ h I' • • .. . · ' · "I, P· 79--94; pentm
\\. -,H11 , ".\1m1lltiom ,1t ?l;ermt 111 Lesbos, Cambndge, 1936. p. 1] 9 si 1r p ..
'i Prev:ntare sintetică !a P. Roman, Die Glin11 JII-Kulrur, în PZ 51, 1976, 1, p. 26 42. · ·z· · • ,, . . - · -'· emru .descopermle
(, C. Schuster, Pen'oada timpurie a epocii bronzului in bminclc Argerufui şi hdomiţ,:i mpfl"itwre, Bur.:urc.:1-ri, t!p Alllntcca: l. Mot1.01-Ch1c1de.anu şi Gh. Olteanu, în SC!VA 51, 2000 23 r
' P· , - ), cu literatura rnai
232 PREISTORIA fTOCA METALELOR
233
în groapă simplă (platle sau tll.mulare), denumite de··op lamruy"a, cum sunt unde morminte lui, dt ~i prin scăderea punctului de topire de la 1 085° C Ia 9000 C c . . ,
de la Corlăteni - ,,Dealul Stadole" Qud. Botoşani) sau Holboca (jud. laşi) etc., cu analogii · ·1 , • . , rao 11t,tndu-se
printr-•o m:u mare t u1d1tate, turnarea ltu !n forme, '
srrânse în Basarabia şi Ucraina 1• în această privi11ţă, până la bronzurile cu cositor, în proporţie ideală de 90 o/t • _.
Când începe, aşadar, Bronzul timpuriu în spaţiul carpato-dunărean? Consideraţiile i0% Sn, au avut o
. _ .
răsptmdire
,
mai mare, în diferite wne ale A'iiti si ale E
. , ,, -,
, ° Cu.
-llropet, cupmnle
Şl
de mai sus ne îndreptăţesc să presupunem pentru fazele de început ale culturii Cotofeui) arsernzalc i pscudo-bronzun). Recunoaşterea ahaJtilu1 1ntenrionar cupru-·, ..
• , • · .....1 sen, care precede
c.1 şi pentru cultura Baden, de altfel, la o dată în mileniul al IV-iea. h.1ijlocul acestui mileniu , 1e t.:d de cupru-cosnor, reprezmră o erapă unporrnmă în f)rocesul tPce .·· l· . I .
' • , , . • . _ • • • t:: lll a meta urgtJ
ar fi o propunere rezonabilă, care ar ~inc seama şi de datele 14 C CAL, cel puţin pentru lYuir1-ulu1, tntruclt, pnn ao:st ,thaJ, s-a ohţmut un mc-t:d su 1Jcrior 1:1 ..1 1• ..
. . . . , . • \, te aurn,1, cn
;1ri~1 i>LJcn. /,.şa cum a rezultat Jin discu1ia trnrcrîd, ilusrrad prin e_s;.emple arhe<ilogi(v ,, 1,::l(J q durH:ttC-;l !iron:'.ilur, nurc1ndu se :1sdd un 1x1s rn:ii -! 'IV .. , ,
. •
.'
t..,(_ ,Jiu.: rn (;on1en::1l
.·
concrete, blocul cultural Baden-Coţofeni prezintă, de la începutul formării sale, multe mcdurg1c1.
din trăsăturile definitorii ale noii epoci, a bronzului, şi caracterizeaz.1. astfe'l, prima parte Pentru prima dată s-au produs, iolosîn<lu~se minereurile de cuiJru . .
, . , . .. , ce conţineau s1
a perioadei timpurii a acestei epoci în România. Aşa cum s-a arătat mai sus, În dezvoltarea :men, m Anarolia, m m1lennle al VI-lea ş1 al V-lea a.Chr., aliaJ·e de CU!J" _ ·
. , , .. . , -ucu arsen pentru
aspecrdor culturale spre sfârşitul Bronzului timpuriu, se poate recunoaşte, mai ales în ,vine, undre s1· .ace. Aha;e, de acest .fel au contmuat
· , . _ , .
apoi în l\..natol·,a
' '·
!,,m·l1en1u · l al II I- Iea,
T ransîlvania, elemente de bază provenind din formele ceramicii Coto foni. Aceste rn:11on~·:uca ob1ectelor dm mormrnrcle pnnC1are de la A.la(·a HUJ'iik H . . .
._ . . . , _ . . . , , oronepe şi mn 1
transformări culturale ce marchează trecerea spre Bronzul mijlociu nu sunt încă pretudnJeni ,i!rc locun er:iu dm altaJul Cu cu As. Asemenea aha;e de Cu cu As se CL . _ , ~ "f
.. , , ._ ... , , , '· tnos...,ş11n rans-
foarte clare, dar importante influenţe dinspre zonele sudîce trebuie ;tYUte În vedere-'. cauc.u1a, de !a sfarşHul nulernulw a1 V-lea, 111 schimb în As'1a Cenc·,··il·
' • • < .a, cu roate c

A Vulpe fos( prefer:H în mileniul al Ill-lca ~i în prima jumăt:.ne a mîlcnîl!!ui al II-1 Ch . ~a

. . eaa. r.a11~ ~
cuprulw cu plumbul faţ"ă de cd cu ar'>en, totuşi au fost în uz multe br·i . · . .
, . . . . cnzun u1 cos1ror.
Metalurgia în Bronzul timpuri~ Aşa cum s-a arătat în capitolele precedente) Alte zone cu bronzun arsernzate dm rrulenml al III-iea 't C!u -10 ' i . · ,
. , , . . .
•r,
'· ·-' · , H st 1aenn JCJte în
activitatea metalurgică este arestată în Orientul Apropiat foarte devreme. Deşi arama a C1t1c11., iar ma doua Jttrnilrate a m1lemulu1 al III-iea a.Chr. în stepele Crimeei b· .
· N" I ·· c • . , ,lzrnul
constituit principalul metal uri lizat în eneolitic, se cunoşteau deja, pe arii largi, aurul şi l ngu le\ ş1 n.'.f~!lrnca, ·1pru Ul uuenor, commuând tipuri de obiecte a ,,.0 · d l
" • • : A , • • 1 plate e ce e cu
argintul (v, mormintele de la Vama sau de la Giurgiuleşti, bvgate în aur). Amhelt- metale arsu1K dm (__ .:nic1z, cai-e sum foarte răspand1te Sl ma1 târ1.iu în Bronzul ,·, 11 , • .. .
. _ .. , . , , ' · 1punu Şl m1J 1OClU
preţioase au fost utilizare în piese cu valoare deosebită şi la începutul epocii hronw!ul din nordul !vhim Negre ş1 din ,tepcle Donuhu s1 ale A:zon1lui A!i,,J·e de
, . _ , . . . , , . ,· ' ' cupru cu arsen,
(vezi mai jos, mormintele fastuoase din Muntenegru - la Mala şi Velika Cruda sau ;n număr nt'.H nnc, se cunosc ş1 dm zonele Uralilor s1 ale Volgăî miJ"I _.. · · c ,
. . . · OL!! ŞI 1n1enoare,
cele de la Ampoiţa, jud. Alba). Allakz.de spc,:rrale ale ob1ecrdor de bronz ş1 probelor de aramă din T l · J·
, . . , . , . iro şi ll1 zona
În genere, este dificil de reconstiruir exact procesul trecerii de la metalurgi;i aramei Sa!J.burg au dovedit că, m cadrul cxploarănlor mm1ere din Alf)Î or,· s · ·r,
, 1 . . , .. . . ' ' , .. au 10tens11cat
la cea a bronzului. În aCL'"a.Stă privinţă, extraqia şi reducerea minereuril~r de :irmd, precum m 1m1m.ul runpunu ŞI m1Jlouu. s-au obpnur fren1enr cupruri cu arsen.
şi prelucrarea aramei prin metodele tehnice avansate ale topirii şi turn;1rii în ripare sunt Cupnir.i :1rscni1atc au fost utilî?:lff si în Italia de purt'lrnrii cult,,,·11· e,,,,. 1- · R d
, . , _ _. , · . . ' ·ll.ltJce cme dlo,
indicii c.l, în pragul epocii bronzului, comunită~ile omeneşti posedau cunoştinţele ntce~are pr;:cum ŞJ 111 h,rnţa, lrhnda şi in a!tc locun dm \'eseul Furo1Jei De a .
• _ _ ,. .• . . •. , .. • oe menea, ars('Hld
pentru producerea şi prelucrarea bronzului. De asemenea, datorită schimbărilor in.cf\'enite cm· pr;_7s;:;1t s1 111 bronzunle drn Lgcca, m mare !Jane de ori\)ine anar,,f· - . .
.. . ·.. . . .. . , . b _ , , .1:.ma, exp 1icabd
în structura lor social-economică, erau în situaţia de a obţine, prin schimb, cositorul pnn cnmplexde mterrelaw din vastul spanu eo-eo--unwlian Jn cn · .
•• • . '· • . t.> ' ' ' • c: , ce pnw>şte ana
c1rp,uo--dun:lrcan:l, cuprunle arsemzate se rndlnesc din ultima nane a ei1, 1· ·. l •
sau substiturele acestuia, antimoniul, nichelul sau plumbul. . ; . . _.. . _ . ,. . eo lticu u1, cum
În felul ace.sta, prin aliajul, poate la început întâmplător în unele cazuri, apoi în mod t:;,d,că an:1l1zde sp~nule ale llO(Jr obiecte drn a:ez:m:a de tip Cucmeni fi de la
S.1rata-iv11mtcoru. [k :tscrno11:a, se constat:l CllfHUn 'tncninte ,.; î,1 br, l · .
sigur intenţionat, s-au înlăturat unele de1.,avamaje ale cuprului, atât prin creştetel durît:1;ii , _ . , • ' ·• Y' ( nzu tunpunu,
cum o ;n,:sr:11)\cs<.: descopeme la S:.'ir:1ta-Monreoru h Tulce-1 ,') .•, •., 51• • l , .,
., _ . _ _ . _ , . ' ' ·', - . . , , 1n :1 te parp .
1 F. Burrănescu, Consideraţii asupra u11ormom1inte rumu/are de pe teritoriul J..foldovei (Peri01ul1 dr rr,mz1ţf,: c~"!'CClănlt· n1ernlograficc au flllS l11 evidentă rireferinn în per·,ooda . 1· .
.. .. • • , · ·'' · ,., , post-eneo ltJCă,
1
~ Bronzul timpuriu), în Thraco-Dacic..a 17, 1996, p. 87-116 şi în general, idem, tpoca timpurii' a brvr1::, 1d11i a uti.izăru cuprului aliat, 1.n mod natural cu arsen cen ce in,pl"ica ,t,·• · b
,, .. . ., ' . .' ' ·· ,.nurca cu . ună
întrr Cff,p11ţi fi Pntt, Bucureşti, 2002. 1rlln\ă a 1,:lc.î.mmtdor de Cu+As, pc baza nurosuhu de usrnroi -1! •1rse•iul · d •
2 Vezi rC'CCnt şi pune.tul de vedere exprimat de C. l. Popa, Modtficări cultumle lJ firui/11/ Brm:z.11/ui tim,'mri11
' ' ' , ui, egapt cu
şi fnccputul Bronzului mijlociu în Tramil1111nia, în C L Popa, G. T. Rustoîu (ed.), Omagiu prof<-1('n,!uî
' /\. Vuipt, Prohlcme ac:uale trh,ini:1 1,1nr:l11rgi11 i1r,;mei şi b1m1zti!11i în c1>r,c11 bron-,1,; · , R . .
Ioan Andriţoiu cu prilejul Împlinirii a G5 de ani. Studii şi cercetări arheologice, Alba !u!ia, 2005. p 51-!8.l Rd] r I•)". 2 ' " 2"" r - ' 11 I tn mn/i,1111, în
I,, 4, , P· ~·1.r- 1),
234 PREISTORIA EPOCA METALELOR 235

ocazia reduce~iî mirtereului. Separarea arsenului"pur fiind imposibilă în cadrul unei
tehnologii primitive, se presupune implicit c;lutarea, prin experienţa dobândită, a
'&1.cămintelor bogate într-un astfel de aliaj natural sau prin adăugarea de minereuri bogate
în arsen, precum orpiment, realgar sau pirită arsenic..'l, în condiţii reducătoare ale oxizilor
de cupru 1. Asocierea Cu+As (până la un procent maximum <le 8%) permitea turnare?,
unui materlal uşor de modelat în forme complicate şi prelucrarea cu ciocanul, fară risc
<le sp:irgere, dar păstrând o duritate foarte mare, aproape ca aceea a oţelului, duri urc cc
pcrsisr:1 ~'Î dup:i rcrnpirc, spre dcnscbire de cca ,l brom.ului da,<,ic (cu Sn), De ;1~cnwnc:i,
a! I~I-Jca, nu :um dov~zi că ză~mimele bogate în cositor din Cornwa11, Bretagne,
Peninsula. lbencă sau drn Saxorna să fi fost cunoscute şi exploatate înainte de sfârsitul
acestui mileniu (o dată cu dezvoltarea cercului cultural Aunjeticz). '
, Felul Î~ c~re s-a. ajuns. la invenţia bro1_1zu!u! în acest spaţiu, ca şi, în genere, în Europa,
m mc!d fo1tu1~ sau 1~tenţ1onat, precum ŞI ongmea acestei invenţii într-o regiune, de unde
s-a difuza~ ~Jnn, schimburi, sau în mai multe regiuni, a constituit subiect de discurii,
origine~ aliaJulu1 ~-ronz rămânând iporeric:'t Asrfd, în timp ce susţinătorii originii europe,ne
,1 ;1t"cs1~· 1 1 1 'r:durţ;n au avut în vedere zăc1rnintclc de cupm ;in1c'stccatc din Europa CentuLl
1 1

arsenul se comportI ca „mijloc de deoxidare", înhinu:ând patina malignă şi conkrinJ ;,i rolul puni1:onl~H: c'.di-urîi pa!iardor în formă <le clopot (Glockmbecher, Bel!beaker) din
pieselor o conservare mult mai bună 2 • Descoperirea şi folosirea „bronzurilor" cu As a no~d",-cs'.ul ~pame1 şi nord-~stul ~)onugaliei, aceia ai origiriii orientale s-au bazat pe cele
însemnat un pas hotărâtor în dezvoltarea metalurgiei bronzului, în sensul căutârii de mru vechi obiecte de bronz dm Onemul Apropiat, de unde cunosrinrele în acest d ·
f, ! . , omenm
aliere a aramei cu alte metale (Sb, Pb, Fe, Ni), ajungându-se, în cele din urmă, la prevalenţa s-ar I răspândit În Europa. n sprijinul acestei din urmă teze au fost invocare unele securi
aliajului cu Sn. de lupr,l, cu gaură de înm,'inuş:ue, considerate ca o variantă a acesrui tip din mileniile al
Principalul avantaj oferit de bronzurile cu Sn este posibilitatea de a diviza, în mod <leliber,u, IV-iea ŞI al III-lea din Orientul Apropiat.
cantitatea de metal aliat, tehnică imposibil sau foarte greu de realizat în cuul Dezvol~arca ~net~lurg_i~i, deşi săracă în descoperiri la începutul epocii bronzului, se
ps.cudobronzurilor arsenizate. Tot aşa, :JiajuJ Cu+Sn poate confi:ri obiectelor duritatea oţelului vădeşte ,JrUJ ales m d1vers1hcarea formelor create • Se remarca· , 'rntr- un m oment •mea· oreu
moale (necălit), iar proprietatea amioxidantă a aliajului îngăduie obţinerea unei suprafqe 1' pr~o~ar,, ~pariţia. unor noi tipuri de topoare: topo_rul plac, cel cu marginile ridi:ate
netede şi strălucitoare a obiectelor respecti\'e (cuprul pur arc dezavantajul de a capta o;;;igen J?andba!) ŞI, m special, a toporului cu gaură pentru coadă (sau de înmănusare transver, J··
U ,fi' I . ) c . . . ..oa,
!a topire, pe care nu-l mai eliberează tota!, suprafaţa pieselor rămânând uşor deformată). . ~ _, rormă ce va
, tto,_ .ltl.\t
_,C,Hl
, o dezvoltare toarte mare în roata·, epoca bronzu ] ut,·
. cunoaste
Cele mai vechi piese de cupru aliat cu cosit◊r (Sn) apar în Mesopotamia, Siria sau fond speuhca sud-csrulm european. Este plauzibil a lega de cultura Cotofeni ropoa I
d"B"l"(] . . ree
fran, înca în pragul milcniuluî al 111-lea şi devin frecvente dură 2 500 a. Chr. P:.radoxal, e up _· ani: ~c ,Vâ cel~, jud. Cluj) şi de o fază mai avansată a aceleiaşi perioade timpurii
11

accasră manifestare se realizează în zone lipsite în z(kâmime de cositor sau ale căror a bro_n1.ulrn, p1es:Ie ~e tip Dumbăvioara 1 • Este locul pentru a atrage atenţia asupra unui
rnincreuri nu pmeau fi prelucrate tehnologic la acea vreme. De aceea, se prt'supune că de~.1lm -~:t·l· 1mpli~ţ11, c~ede~1:' adâ:1ei în evol~Jţia tchnol?gici aramei: topoarele de tip
st.rniul era importat dinsp1e Răsărit, probabil din Asia Centrală, bogar:1 în astfel de
l)t,mbr,l\ in,1_ra (:1
alte tlpun mrudite) au seqnrnea lame! pentagonală, fiind turnare în
fonne dcsd11se m partea superioară. Tipurile de topoare mai evoluate au sectiunea
z.ăcămîme. De asemenea, s-a observat că primele obiecte din bronz cu cositor erau vase
sau podoabe, aliajul fiind iniţial căutat şi preferat pentru strălucirea amic ohţinur,l prin
hexagon__alJ a _lamei, d.ovedind o turnare în forme cu valvele închise. Foarte impo~tamă
:ste des~<~ţ)cnre: unui astfel de topor cu seqiunea hexagonaiă (tip Pătulele) la Thebai2,
acest piocc<leu 3. Nici în Egipt, ţară ce posedă zăc;Jminte de staniu, aliajul Cu+Sn nu
devine obişnuit decât după 1 500 a.Chr. în timpul Regatului Nou, Deşi primdc obiecte
m, lcon<lnu_ srraugrafice
, . ,,,·au EH III , ceea ce, 'm
destul de bine asigurate·· EH II -sfârsr·r ·
\a (;are cronologic.1 absolută, înse::rnmâ fie cca 2 500·-2 OOO după cronok)Oia tradiciona/-
din hronz. cu cositor sunt atestate în Europa sud-e.,;;tică încă din p_~!ma jumătate il mileniului c1 2 800 1 0 00 l d I ,,1 , - . ~ · .a,
: ~,-/ 1 -, ,., - ~ ~e )~:a ar~ or. C _CAL 1 o~oarele de np Pătulele sunt răspândite în
m Romarna ŞI 111 Bwgana, piesa de la fhebai fiind izolată în aria helladică. Pe
~p..,l.l.H
de ahă parre, menţion;'im că topoarele cu seeţiunea lamei penuuonală erau turnate în
1 E. Sangmeister, Auflwmmen da Anc11br011:u'11 in SO-Europa~ în Acte;, du Vlll~ Congfr~ L:!Sl'P !,

Beograd, 1971, p. 109--129; E. Pcrnicka, Gm·imumg und Vcrbrcit1m.f!, d.er Nfcu!le in f'rdhiJtoriSthc~ Zrit,
în JR(;ZM 37, 1990, 1, p. 21 -129; S. Shalcv, Two dUfi.Tl'llt coppcr industrics in thf' Chi1ko/i1hic Cdtmr (lf
<lşezarea ~le ti~1.!i~odi1_1 d~ la Ldîceni, jud. Harghita, după cum O at~stă formele de rurnan:
lcrr1el, înj-P. Ivfohcn, C. EluCfc (ed.), DCcouvcrtc du mira!, Paris, 1991, p. 413-424; R. F. Ty!ccot(\ E11r~y ~es~:)pente •~JCI Ş~ aml~~11_t..,e ,grup~lu! Ji?odin 3 ; acest din urmă grup ar putea fi paralelizat
coppcr h,zsc ,1/hys; natural or man made?in J-P. Mohen şi C. f:]uCre (cd.), Dt'couvcrte; du Metal, Pari~, l ()91, U i<Ja finala a LUlturu l1lma. j1.mmt1m, de asemenea., prezenţa a cinci topoare tot cu
p. 213-221: L R. Sdimkhanov, Chem im/ Characteristics ofKnivf's, Awl11111d Brad, fi-om Certain AJ01111mmt.1
of rhr: Forc.(t Stcppc of Eastcrn Europe of the 3 rd to z,d Milln1iurn B. C.. în SA I 962, l, p. 57-62; M. KJd:fr'. 1
A. Vulpe, Die A:\•te tmd Beile in Rumiinim l PBF IX 2 Mi.lnc.hen 1<J'O· li PBI'
fnapuhrile ,,; dc:.vo!taret1 mcta!u1giri bmnzului tn TmmiltJania, Alba Iulia, 2007. 1~•75. ' ' , '~' , , IX, 5 Mi.inchen,
2 2
E. Schubcn, Zur Fmge der Arscnl.cgierungen in d.er Kupfcr- und Friihhronuz.cit Siir/J.15tcuropt1s, în Sn:dicn t J.
/\-br;rn, Die Schaftl.och,1:::1 ,mJ dem Depo,fimd wn T&ehen (~'1itteftTicd1enl,md) und ihre Stcllung im
1
rnr Bronzcu:it. Fcsrchrifr fiir \î'.A. von Brunn, 1'.-faim„ 1981, p. 447-4(i0.
m der hrmnczeit!ichen Â\'t(' Siidt<stcurnp,u, în "-\rchăologi5ches KorrespondenzHan 1 9 1989 2
111 111
• -'
'E. Perrncka, Dll' Aushreitu.ng der Zim1hro11u im 3.Jahrtmuend, în B. Hansei (ai.), Mcnsch und Umwdt l 29- l ,~(,. ' ' ' ' '
1
în der Brom..czeit Europas, Kicl, 1998, p. 135-147. P. Roman, A. Dodd-Opriiescu, P. Jfoos, op. cit. supra,
236 PRElSTORIA El'OCA METALELOR 237

seqiunca la.mei pefltagonală, descoperite în condiţii fo'tâmplătoare, în Transilvania (Mura

Mare, jud. Mureş, Jimbor, jud. Braşov, Sfântu Gheorghe-.Orko", jud. Covasna şi în Cheile Mode! 31
Vârghişului, jud. Harghira 1 - această din urmă descoperire este un mic depozit, constituit
din două topoare şi două brăţări mulrispiralice din cupru). Particularitatea acestor
exemplare constă în faţetarea suprafeţei, rezultat obţinut prin turnare. În sud-estul Europei,
doar doLtă piese din fostul spaţiu iugoslav întrunesc aceste car;icccristicî: Topolje, Lîngă
Split şi toporul de argint găsit în mormântul principal al tunrn!u!ui „Mala Cruda" l:îngă
Kmor (Muntenegru). Ultimul mcnţÎon1t pru,inr:l o i111pnruni;i Jcost·bîtă: Fru\-:nc
dintr-un mormânt cu inventar fastuos, Jin care mai făceau panc şî ccr..:ci lle aur dt l;n
cip special; acest tip se regăseşte i'n mmulîî de pe Levkas (mormântul Rl 56), unde este
datat într-o perioadă ce corespunde EH II şî EH UL Aceste relaţîî, l..evkas, Mala şi Vdika
Gruda, Transilvania sunt întărite şi de descoperirea în tumulul 3 de la Ampoîţa, jud.
Alba, a doi cercei de ~!ur analogi cu cei mai sus pomeniţi. Descoperirea de la Ampoîra
aparţine grupului Livezile, care, indiferent de nuanţările propuse, se situează nemijlocit
posrerîor sfârşitului culturii Coţofeni.
Reducerea minereurilor, pe baza datelor oferite de cercetările dîn Austria, se focea la
locul de extraeţîe, metalul obţinut circulând sub formă de turtă, bare-lingouri sau ohiene
(coliere, topoare etc.). Meşterii specializaţi, cu experienţă, continuau apoi prelucra.rea
lui prin topire, mrnare în tipare sau prin folosirea tehnicii formei sau a cerii pierdute,
precum şi prin ciocănire la cald pentru obţinerea unor arme, unelte şi podoabe, unde Fig. '.H Modele de r~·preumare a teo:lilor de,<,pre patri:i străveche şi despre „migr-J.\ia" îndo-,:uropenilor.
dintre acestea nefinisate şi fără urme de folosinţă, servind şi ca mijloc de schimb, ca un ! zc:1,> haho-caspicl, 2 Orlenwl Aprupî:u (Anatolia), 3 zona centra!-europe;1nă, 4 wm. pomo-c:ispică (du,1a
'.-,_ ['lt:nher. în (>:rn1ania 78, 2000, 1, p. 17 5). '
fel de obiecte „monedă« (Jepozitde de topoare, ca cel de la Vâlcele-Baniabic, jud. Cluj,
consrând inîţîal din 43 de exemplare, sau cel de la Sinaia, conţinând 25 de exemplare,
datând din bronzul timpuriu sau mijlociu, sunt exemple <le acumulare valoi'Îs::;i a limhiior rr:Kice, deşi primele menţiuni despre popoarele tracice ne sunt cunoscute abia
metalului). Această activitate în domeniul metalurgiei bronzului este atestară apoi în in \Ccoll'.! al VI II-iea a.Chr. (poernde homerice care evocă situaţii dîn epoca miceniană;
Bronzul mijlociu din spaţiul carpato-dunăre:1n prin tîpare pentru topoare şi alte obiecte v m:,i ios., cap IV, p. 414),
(Pecica, Sărata-Monteoru) si turte mici de bronz brut (Sărata-Monteoru). Cum se va vedea în conrimure, exîsră mai mulre teorii priYind formarea limbilor
În felul acesta, în Bronz.ul timpuriu din acest spaţiu, datorită c~ndiţiilor favorabi!e IE, to:1tc de narur:1 lîngvistică. Aportu! alrOr discipline, precum arheologia sau antropologia,
din interior ~:ia unor impulsuri din afară, s-au pus bazele procesului tehnic de dezvoltare ew: dependent doar de unele dinrre dîversele concepţii. Pentru a înţelege mai bine
a metalurgiei din perioadele următoare ale epocji,_bronzului. caracterul lpoi:-cric a ceea ce este denumit ,,procesul de indo-europenizare", termen nu
M. Pcfresci.1-lHmboviţa, A. Virlpt o d,u,l a~~m.iv g(·neralizat, c~nsider<lm necesar să pre:z.emăm în mod succint principalele
concepţ11 despre formarea limbilor 1E 1 (fig. 34),
Problema indo-europeană. Constituitea grupelor de limbi ce alcătuiesc familia
Ohsef\'.1\iile fri.cute întJ.ia oară de iezuit~1l Coeurdoux (l 767) şi de Sir William Jones
limbilor indo-europene (IE) a fost dinrru început şi este şi în p1ezent în princîpa.l de
(_178~: conferinţă la Academia diu Calcutta, publicată în 1788), privind apropieri intre
domeniul paleontologiei lingvistice şi al filologiei comparat('. Deoarece cele mai \'Cehi
elemente specifice limbilor JE sunt ;1tesrate documentar în mileniul al II-iea a. Chr. - h1,1lnlc sanscrită şi cde clasice ~i moderne europene, au reprezentat primul pas în definirea
limba hitită şi, mai apoi, greaca miceniană~- apare evident că procesul de formare trebuia unui grup de limbi, r.ipulogic înrndite, realirate incontestabilă din punct de vedere lirwvîstic
•I . . 1
\l <' 1_1lun.!:e genenc „inc o-curopt~ne", ,,indo-germanice" sau ,,ariene"). Obiecrul principal
a
s:'i fi cuprins cel târziu mileniul al iII-lea. De aceea vom trata această temă în cadrul
expunerii epocii bronzului. În cazul ţării noastre, imeresul se focalizează în juml forrnArii a.I d1scuţulor ce se pc1:1m\ dl': două veacuri în jurul acestei probleme este c..1utarea unei explicaţii
a modului de formare şi de cvolurie a acestui proces lingvistic a existat sau nu un popor
1 Denes, G. V. Szabo, Der ftiihbronzezl'itfiche Bronzedepotfund ,ms rler 1-fohle 1200/9 in der f\igt r!ti

Viugyas-Baches (Cheik Vârghişului) În Siidost-Sichen!n'frgen, in R Ciugud<:"an, F. Gogttltan (ni.), T!w Eariy ' Ltorkul probl('mei la J. P, Ma!bcy, A Histury ofthe lnda-Europnm Proh!em, în Journal IE-Stud I, 1973,
and ~tiddle Bronze Age in the Carpathîan Basin A[ba„Ju\ia, 1998, p. 89~110. P· 21.65; L Wc,Jd, D. Sluş;u,sd,i, lntmdu,c,; in ;tudiu/ /imbh şi ,·u/tu,·h indn,cumpmc. Bucuceş,i, 1987.
 PREJSTORIA EPOCA METALELOR 239
238

lE străvechi (U,:volk),' care vorbea o limbă străveche (Ursprache) şi locuia într-o patrie În 1871, Johann Schmidt, elevul lui Schleichcr, prezenta un model în anumită m' ,
. .. d d' a.sura
smlvl..'che ( Urheimat). Şi dacă o astfel de situaţie a existat, atunci care puteau fi implicaţiile diferit. EI vetJea IE-na pnmmvă ca o reţea e 1alecte între care nu erau limite dar definite.
pe planul structurii sociale şi religioase. În această privinţă există, în stadiul de faţă, o :,Noţiunile se răspândeau sub forma undelor concentrice în jurul centrului inovator. Prin
diversitale de păreri, unele mergând până la negarea existenţei comunităţii IE primitive: migraţii succesive, aceste legături iniţiale au slăbit treptat, ducând Ia formarea unor
comunităţi, fiecare cu o evoluţie specifică. Aceste două modele au exercitat O puternică
Este, totodată, evident că singurele contribuţii ale arheologici preistorice sunt strict
!nfluenţ:l !a vremea lor (au fost prezentate prima dată în România de Grigore Tocilescu
dr.:pcndcntc doar de acele teorii lingvi-,:tîce care propun localizarea respectivei patrii străvechi
fn D1wd Înainte de Romani, 1880). De fapt de conmrează două moduri de ab orca1e I . a
şi a epoc'1i d11d era locuită de presupusul popor vorbind limba JE primirivit În acc.qc conditii, •)roblunci JE: cca a desccndcnrei dintr-o limbi com;m'.l. (TE-na primitivă) s,· ··e·i . • 1· - ..
t . . . ' ' ' ' .,_ ' ' cxp lCUU
1
~ir:t,ui-a cde de abordare a problemei IF în cadrul voh1rnului de for;\ c'stc prc:1,:ntarca
înru1!in!or pi in mtcrkrcnţe cLnu -udt urale. Un t>rim rezultat a fo::,t definirea domeniului
principalelor ipoteze, care să reflecte obiectiv stadîul actual şi perspectivele cerccl:lrii. de cercetare şi descrierea dementei.or gramaticale, indusîv a inventarului lexical IE, în
După ce, la începutul secolului al XIX-iea, Franz Bopp, considerat creatorul gramaticii i;:are un rol hotărâtor l-a jucat reconstituirea orîginei si evolutiei fiecărui cus•a'nt 1•
• . . . . .· . · n parte
comparate, a fost primul care a prezentat sistematic apropierile Între sanscrită şi limbile (m 1890, a apărut prunul dtcţ10nar comparanv al limbilor IE, editat de A. Fick).
europene., iar Rasrnus Rask a studiat comparativ, într~un mod foarte riguros, limbile Se cuvine precizat că teoria potrivit căreia toate limbile IE îşi au originea într-o limbă
europene, pe care le-a indus în termenul gent'ric „tracice'' (dcoarec:e considera p;itria maveche comună şi-a găsit cei mai mulţi aderenţi. S-a mers mai departe; Emile Benveniste
vorbitorilor IE primitivi ca situâudu-se în mod necesar între Asia Mică şi Cîmpia definea stattHul social al populaţiilor IE sub formă de structuri articulate si, corela te, care
Pannonică), conceptul de înrudire a limbilor IE a fost interpretat în diferite feluri: generic, reflectă lumea înconjur.ltoare ca oglindă a mentalităţii omeneşti, specifică doar acestei
dcscintând dintr-o presupusă limhă comună; tipologic şi statistic. familii. Rezultă o schemă funcrională · structurată tJe trei clase· 1· preotii . , daresenn;· tl'1
. , put,·n,·
Preocupările pentru istoricul limbilor au dus, în .secolul al XIX~lca, la propunerea prin cunoaşterea codului existenţei sociale şi individuale; 2. luptătorii, mai numer~si
prin na~tcre şi educaţie apărătorii obştei (dintre ei se alege regele, în IE-na primitiv;:
unui model informa arborelui genealogic. Cel mai sugestiv este cd al lui August Schlcicher,
reg-s "'" .ar fi desemnat îndrumărorul colcctivitătii); · 3. producătorii , ce,· ma,· n umeros1·
prtzcnut in 1848 şi 1861, pe care îl ilustrăm aici:
c~re a.~1gurJ s_n~1zîstenţ~ materială a societ~tii; ei se împart, după zone, în agricultori 'şi
pastori. Acea:-.ta schema ar fi r.lmas neschimbdtă de-a lungul mileniilor, fără să se lase
copleşită _de influ~~ţde ci~ilizaţîilor su~~rioare (Egipt, Meso,rotamia, Valea Indusului)!.
Cam m ,icdaş1 timp, Creorges Dumenl formula o concepţie asemănătoare în do · ]
. · · l-. I •c .. . I . menm
r~ I1g1c1. _ce ne, 1uneţH soCia e îşi regăseau locul lor în pamheonul IE. Cu alte cuvinte
în societatea IE ar fi existat, încă de la început, un tripaititism social şi reliviol. 6
'
,
Nu _
toţi cercet.lrorii
_ .
au împăn:â.şit
,....
acest mo<l
. .
de 0 ândire. Încă din 1916
. b . - ,
111 arele 1· ·
mgvist
N.S. 1 n:b~·t~koy considera ca nernnd obhgatone concepţia descedenţei dintr-o Jimbă
comună mmala, în explicarea grupului de limbi IE. Diferenţele dintre limbile IE
e~r I. .. ~-
l.C~ ~~ ~1nn împrumuturi dob~nd:ite prit~ ~o~racre în.tre c?mt~nităţi ce vorbeau li1~1bi
d1,.,_nre. 1 rm .i~tfd de contacte, !a d1feme epoci ş1 mvde sociale, limbile popu.laiiilor respective
au căp,H;~r o structură comună. Ca nurniror comun, limhile IE au şase rrăs~lturi comune
l~e ~1~e 51. le<m c1:tigat pri~ ~evenire. Ele. se pot modific:i ~n. viitor şi nu pot fi conceput;
l-,,~ ,ilc~lwrnd ~ umtare decar mtr-o anunută etapă a cvoluţ1e1 lor (respectiv, dacă
O limbă
p1trdc t~na dm cele şase elemente mai sus-amintite iese din familia limbilor IE etc}'.
Dc-51 supusă criticii datorită schematismului ei, teoria lui T rubetzkov a pus în C"·i·d .
·1 I 6 , • . enta
p;lrţ1 e sa e ale concepţiei evolutiv-genealogice. Recent, un cercetător ame;·ican _ J. Rob.b

1
E. P,em't'nÎ.<stc, Le 11oc,lbul.2ire des imtitutions indo-eumplomes, P:1ris, 1969
) G. Dumh.i!, MJ 1thl' et lp,,pt!e, Paris, 1981-1986. .

11
;,Ls.
,, Tr:1be:z~oy, Ged.mken iiberdm lndogmnanenprob/fm, În Acta I inguisrica I, 1939, I, p. Sl-·S 9
'- txtul rnnkrm\eJ pnute la Praga in 1936, publicat după moartea autorulu)).

240 PREISTORIA
__ a simulat chiar pe ~rdinator posibilitatea obţine~li unei structuri lingvistice comune,
plecând de la limbi total diferire. Teoretic, dobândirea structurii limbilor IE, scria el,
poate fi comparară cu efectul unei mişcări browniene pe plan social şi etnic, respectiv
poare rezulta din perturbaţii între comunităţi lingvistice adiacente: de la :or~a O, În care
se iau drept punct de plecare 20 de limbi diferite, după 2 OOO de permutări, pnn procedeu
stohastic: (al alinierii), se ajunge la o limbă comună .
1
Desigur, :un putea fi tentaţi să cons.:ider::im acest experiment ca rupt rotal de realitate si,
:):'i.nl ta L·H ~murnit punct, aşa şi csu-, ,hr modelul ne dczv'.l.lnîc compkxi;-,1tt':1 prob!cnh~î !F.
r În evolutia limbilor se remarcă două fenomene: I. apariţia pe o arie larg;l a unei limbi
comune, ca;e înghite numeroase limbi locale, fie prin procesul de lingua franca(= limbă
de înţelegere între comunităţi vorbind limbi diferite), fie prin evoluţia istorico-politică.
Primul caz poate fi exemplificat prin limba suahili, iniţial o limbă tribală, devenită astăzi
limba vorbiră a zeci de milioane de africani, suprapusă peste zeci de limbi tribale locale.
A.1 doilea c 1.z este ilustrat de limb-a l3tină, limba unei mici comunităţi, Roma, oras-stat,
care, devenind imperiu, a „şters" pe parcursul secolelor o mulţime de limbi regionale,
unele ne .jE. 2. În paralel, o limbă comună vorbită de un mare număr de oameni pe o
arie vasră, va evolua în dialecte, ce vor deveni limbi de sine stătătoare (din nou cai.ul
Iarinei <lin care au evoluat limbile romanice, inclusiv româna).
Aceste procese, care pot evolua şi concomitent, au existat din cele mai vechi timpuri
si pot: explica în egală măsură geneza limbilor IE. lată câteva exemple d~ cum îsi imaginea7k1.
cercerărorii din zilele noastre naşterea limbilor IE.
În (woarca concepţiei gene-alogice, a originii dintr-o limbă comună, se exprimă un mare
n.wnăr Je cercetători. Diferă doar argument1ţia în ceea ce prive.~te aria iniţială. S-au formulat
în principal două reoriî: a ariei central-nord-curope~e ~mai ales, dar n_u num~i, şcoala germ:m:l)
si cea a rinmurilor dintre nordul Mării Negre şi dm sudul Uralilor (ana ponto-casp1că).
i)cntru a,mbde concepţii s-au căutat argumente în originea rermc:nilor faunistici, botanici,
dimari~i sau privind ocupaţiile, în no;iuni lepte de agriculmr.'1 sau păst6rit. N-au lipsit nici
teorii rasiale, foarte îndrăgite în perioada nazistă, cea a aşa-zisei superiorităţi a rasei ariene!
Di.ntrţ concepţiile mai recente, o· remarcăm pe cea a luî David Anthony, pmriv!t
căfCia l E-nii primi_tivi ocupau o zonă restrânsă între Nipru şi Volga2 . Datorită îns:l unnr
clemente inovarna~C·-~ calul domesticit pentru cllărie - s-a putut produce o dispersare
rapidă în direqii diferite a acestor populaţii, în cursul mileniilor al III-iea şi al II_-le~
a.Chr. Fata de alte teorii similare, cea a lui Anthony implică un numă1 restrâns de vorhmn
care, pri~ migraţii şi conlocuiri cu populaţii îndepărtate, în Europa, India şi Iran, au
dat nastere la limbi cu structură similară şi cu vocabularul parţial •înrudit.
Ar!~cologul englez Colin Renfrew a imaginat un interesant model, care se înscrie în
ceea ce se înţelege prin curentul arheologiei procesualiste3• Patria primitivă IE se afla în
1 J, RobU, Rm1dom Causes with Directed Effects: the [nrloeuropean J__a11g1ulge Sprn1d and the Stoch,i.ifir
T.oss oflimages, în Antiquity 65, 1991, 247, p. 287-291.
'1 D. Anthony, The Archaeol.ogy ofthe lndo-Europe,m Origins, în Journal IE-Stud 19, l 991, P· 19.'i- 77.2.
3 C. Renfrew, Archaeology of Language. Tht Puzzle of Indo-European Orig"ins, London, 1987.
EPOCA METALELOR 241
Orientul Apropiat, Într-o zon.l ce cuprindea estul Anaroliei, Siria şi nordul Mesopotamiei,
respectiv aria în care este prima dată arestată dornesticîrea plantelor. R.ispândirea limbilor
IE s-~ petr('cut în paralel şî inrerdepcndem cu răspândirea culrivârii cerealelor, arât în
dlrectia NV, cât şi în diteqia SE, spre Iran şî India. Această deplasare s-ar fi desfaşurat
lent, prin durare de noi şi noi locuri favorabile agriculturii, începând din mileniul al
Vii-lea pân:i în mileniul al ll••leJ. a.Chr. Pc parcurs au luat naştere nuclee culturale cu
jXtrticul:uÎL'tri lingvistke, din care, la rându! lor, au por;1it migraţii leme succcsîve. Asrfo!,
un \'t!ip, :• 1lc~prins din Europa ~i, ,Hhpdndu-s,' la un mod de viau p:1storal, a mii.1r,1t
spr~ 1\si:1 (_\:11tr:1h1 şi fndia rq,)Lci.Clll::ÎuJ grupul indo-imnic al lim.bilor lE. Prin aL.'st
7
proces s-ar explica, potrivit lui Renfo:w, vehicularea multor noţiuni de floră, faună, climă,
srructuri de c;L<,:C ere. Dacă din punct de vedere arheologic teoria lui este tentantă şi exprimă
cu siguranţ~1 o anumită realitate, problemele lingvisti.:e rămân, în mare măsur'1,
inexplicabile. De aceea, teoria th1 găsit un ecou favorabil în rândurile filologilor. În vremea
din urm:l se observă un scepticism din ce în ce mai puternic fa~j de diferitele teorii
refcrimart' la originea IE. Se ccnstJtă că primele limbi IE atesure ~ hitira şi greaca
miceni:m'.1 ~ !.Unt destul de diferite pentru a putea explica o descendenţă comun:! în
sensul :lfilordui genealogic, cu doar un mileniu în urmă. Trebuie amintit că orice
dornmc!H lingvistic sigur IE nu esre maî vechi de 2 OOO a. Chr., orice ipoteză relativă
la narura s,1bsirarulni faţă de aceast;l dată riscând să devină pură speculaţie 1 .
Fil(;!ogul german Sreplun Zimmer a formulat, nu demult, o tt."Drie cu privire la originea
limbilor IE, pc care a denumit-o „modelul creo!" 2. Asrfd, la periferia civilizatiî!or înalte
(Egipt, I\·1csnporamia, Indus, poate şi China) se aflau populaţiî vorbind limbi diferite,
Jar aflJ.ndu-">e în strânsă legătur,'l cu c.ivilizatiile din apropiere. Lîmba de în~elegere colecrivă
în cidrul ace\rei „adun~1turi" ,:k popoJ.re (co/luuies gmtium) era un fel de limbaj de rîp
„uenl" !creolul se Jcfifll.\$te, a „ansamblul de variaţii lingvistice" frmnate în engleză (creola
engL:z:l), francez;), spaniolă, porrngheză şi limbile negro-africane sau ausrronesiene, în
pnioada expansiunii maririim~ şi coloniale; aceste limbi au mulre ekmeme srructmale
şi lexicale comune cu limbile originare, dar nu sunt reciproc inteligibile cu acestea]. În
c.iprinst1l acc<.tci co!!uvies se desprinde un idiom avânJ o structură gramaticală comună
\Î ir1ul1c dcmcme de vocabular comune, care, toate, <:onscituie ceea ce ne irn:1gin,lm a
lî IE-na primiri\·ă (la fel s-au format şi alte familii de limbi, ca cele turcice sau ugrofinicc,
de exemplu). Prin am~ilgarnarc cu alte populaţii, indusîv cu cele din ~im1turi cucerire
uhTior, uncie având chiar forme superioare de civilîzaţ-îc (vezi Anatolia, Grecia, halia
c1c), au ;;p;hut limbi de sine st,it.'lware, dar care au p:htrar afinicăţi structurale comune
şi de voc.1iHdar paqîal comun (în special noţiuni de conducere, de prestigiu al pmcrii,
de rdigîc. dar şi de matl·riale de construqic etc.).
1 Din litnarur;1 r,'c<.'nt;\ pri 1-ind prc,blema originii gtnc1ei limbilor lF: P. Raulwing, !Jones, Ch,1riots
ani hulr-F11roptam, P,wfapc"it, 2000; C. R,:nfrew, A. tvklvhhon, L. Tn,k (cd.), Timt Dcpth in l-!ht,virrd
l.i111,:1i1r11·s, C:1111h1 idi;e, 2000.
' S. /,lmrrn:r, UrsprMhe, U11n1/k und hulogemurnisil'rimg. Zur Aicthode der hulogermarnsrhen
A!tl'nu,11,-hunr/1', l,insbruck, 1990.
 PREISTORIA

Un ultim cnvâi'u despre aportul arheologiei ş·i anrropologiei. Cum s-a văzut, aceste
discipline pot veni în ajutorul a doar uneia dintre multiplele teorii formulate. Pentru a
explica dispersia limbilor IE de la Atlantic până În Banglad-eş sau Sri Lanka este obligatorie
acceptarea si demonstrarea unor migraţii în diverse direqii. Ori, rocmai astfel de fenomene
sunt pra1.-1·ic imposibil de dovedit În stadiul actual al cercetărilor arheologice. A presupune
că cei rare ,1u contribuit la crc:irea civilizaţiei epocii bronzului în sud-estul Europei ar
li fost ncc<muri IE p.itrunsc din :,patiul nord-pontic (o teorie mult vehiculară ln arheo!ogiC',
i1,.h,_,iv în f/ll":t 11oastr:l si ;,re drept modd teoria culturilor de tîp „knrg;111" circ, prin
valuri ~ucccsivc de-a lungul mileniilor al lV-lca şî al JIJ..Jea a.Chr., au pns capăt civilizapilor
rncoliticc din aria carpato-dunăreană-· teoria Marijei Gimbutas) este un punct de vedere
cc aie tTI molt valoarea unei ipoteze de lucru 1. Diagnozele antropologice ar putea fi,
teoretic, de mare ajutor pentru demonstrarea unor mişcări de popu.laţ·!c. În cazul de faţă,
puţindc dare existente nu vin în sprijinul teoriilor ce presupun o mare mîgraţie a
popubţdor lE--- prlmirÎYÎ dinspre n'isărit în Europa la sfarşim.l neo-eneofoicului în general
si în sud-estu! conrinentu!ui i:n special. Specialiştii sunt de părere c.1 populaţia epocii
encolirice şi .i bronwlui din Europa Centrahl şi Sud-Estică sunt omogt'OC din punct de
vedere biologic Elementele a111ropologice, specifice În stt:.pcle ponro-caspice, descresc
nu1-;Kric rarid de la est spte vest ~-i nu sunt prezente în Europa Centrală. În necropolele
culturii lhdcn apar ripuri meditcranoidc, indicând un aport biologic dinspre sud spre
nord, nu din.spic răsărit, cum ar fi implicat concepria despre IE a Marijei Gimbutas 2.
Din p,'-lcate Însă, darde antropologiei sunt dependente de practicarea ritului inhumaţiei,
inegal r!'i.~p:lndit în spaţiu şi timp (de exemplu practicile funerare din cuprinsul marelui
complex cultural Cucurcnη -rripolje nu sunt cunoscute, !ar pre.qlpusul contact L'l.l populaţiile
gmpurilo: culturale ce succed fazei Cucuteni B- aici se înscriu şi scheletele din numero~.ii
rumu!i 5 ... _ nn poate fi demonstrat pe această cale). De aceea, valoarea informaţiei obţinute
de 3.ntropologi este mult relativizată şi limitată doar la an urnite zo0e restrânse.
A. Vulpe

: '.,1. GimLu,as. Oul Eumpe c. 7 000--J _500 B. C: 77~r f.'.~irlint Europcrm (_}vi!t:,ation bcfore ,he h'.fiJtrd.-i/Jn
(f lndo-Furopc,111 l'mpli•s, în Journal IE-Smd 1, 1973, p. 1~20; Ide.rn, TIN: Fint W,we of Eurasi,m Steppe
f',1.,tora!i,·ts into Copper Age, În Journal lE-Smd 5, ] ()T/, p. 277-538; P. Roman, Forme de maniftstarecr.lr:md,1
din me1/i:ic11! rdrziu şi perioada de tranziţie spre epom. brol/z11l11i, în SLlVA 32, l 9tll. J, p. 21--42; vui mai
rcn-nt şi lJ. Scrgcnr, LeJ Jnd.{)-Europicns. !-!i.ctoire, Lmgurs, m_rtl,r.L l\uis, J995.
~ 1. Sd1wid,:tzky, Thr !njluencc oftht• Stcppc A•op/c B,1yJ on 1he Pl~ys/c,tf Anthropohigicaf D,tta in Spfrit1I
\
Comida.ui011J cfthl' Corded-Battle Axe Cu/turc. în Journal IE-Smd 8, 1')80, 3-4, p. 345-360; L S1-arhm;iry
A1.11odrt,111/JUS mul lm111igmtcd ComponerttJ in thc C111pathi11r, Basi11 Cupper Age, în Journal IE-Stud 8, I 98CJ,
3--4. p. 231-"244.
' :'duhe din aceste schelete an~k.are până acum pre-zimă, într-adevăr, ascm;lnări cu cele din arÎJ
11<irJ·pornic:'1; c{ O. Necrasov, M. Criste~cu, D. Rorezatu, G. Miu, Cercetări paleoantropologice prii,ir,Ja1e
/,1 pupulri/iill' de pi' teritoriu! Rani,iniei, in ArhMo!d 13, 1990, p. 1Î}--223 (în specia! p. 200). Vezi si rt'ttnt
:ipJ.rut;, hH„rate a Akxandrei Comşa, Populaţii de origine stepică din periMda de tranziţie şi epoca bmnwhi I _--- (
pc te·•·i'toriu! Romd11iri. O ilhordrlrl' antropologicii, T.'trgoviş1r, 2005.
'---------------------'---"'-------_j
 --------------
244 PRE[STOR!A
Perioada mijlocie a epocii bronzului (fig. :35). ·Definită ca o perioadă de rdatîvă
::.tabilitace, Î'n cadrul căreia se dezvoltă culturi pe arii bine definite, această etapă corespunde,
în linii mari, sfârşitului epocii timpurii a bronzul.ui în Egeea şi, mai ales, epocii mijlocii a
civilizaţiei minoice. Bronzul mijlociu românesc evoluează aproximativ paralel cu perioada
A (Reinecke) din Europa CCntrală, inclusiv cu cercul cultural Aunjetitz. Această Încadrare
în schema cronologiei relative este înrărir:l de o serie de date 14 C şi de unde de ordin
dcndrocronologic, obţinute însă, rn~1joritate1, în zone din afara ţ:'irÎÎ noastre. T oruşî, raportate
b t:ulrn.ri din România, ele por fi dcocurnLH,l de folos. Pentru sGîr::irnl perioadei in!j!ocii
sunt importante datările i,tc obţinute <lin lemnul fortificaţiei de la Pope?ti ---- ,,Nucet"
(Mîl1,1.ileşri, jud. Giurgiu) 1 , ridicată pe timf}ul grupului cultural Govora-Fundeni (sau după
altă periodizare, fazelor IV-V ale culmrilor Tei şi Verbicioa.ra), care indică o datare a
respectivului val în secolul al XV-iea (nu sensibil mai târziu de 1 400 a.Clu.). Şi alte date
14 C, mai ales cele obţinute pentru cu..lmra Vatina în aşezar~a de la Feudvar (t-..fo.forin,
Voivodina), ia vărsarea Tisei în Dunăre, indică valori simîlare2. A propune deci ca limită
pc1~rru de-limitare-A etapei mijl~cii de cea târzie a Bronzului românesc data com'enţională
de cca 1 500 este, în stadiul de faţă, o soluţie verosimilă. Această dată corespunde, în mare
măsură, .şi cu datările începuru1ui perioadei mijlocii a Bronzului central-european. (B, după
Reinecke), întărite recent prin dendrocronologie şi datări radiocarbon. În aria cgeică, începuse
deja înflorirea civilizaţiei miceniene(± 1 600 a.Chr.). Relaţiile ariei carpato-danubiene cu
aceasta din urmă se intensifică în a doua jumătate a mileniului al d0ilea, o dată cu creşrerca
influenrei miceniene şi spre nordul ţinuturilor egcice, aşa cum au arătat-o cercetările din
aşezările de la Kastanas şi Asîros, de pe râul Axios (Vardar), în Macedonia.
• cvnlurii Oe ,1__1 ~xîn::1 !a II b), Sllll! cc1sca cu roan:ă specificl (cu şa şi prag) şi vasul etajat, numit
Dintre culturile epocii bronzului mijlociu, de departe cea mai bine cunoscut~l ~ste
cultura Monteoru. Stilurile decorului şi formele ceramice care caracterizeaz,1 acest tip
cultural sunt răspândite în zona de dealuri subcarpatice din bazinul inferior al Siretu!lii
(indusiv bazinul Trotuşului). Într-o fază mijlo.::ie, acest tip ceramic se extinde ~pre nord
si în bazinul Bistriţei. Elemente ale acestei culturi sunt cunoscute şi În sud-e.mil-ul
Transilvaniei (fig, 36, fig_ 37/7,8),
Evoluţia culturii Monteoru a fost bine observată în aşezarea eponirn,1 de la
Săraca-.l'vfontcoru (jud. Buzău), pe baza unei stratigrafii rezuhată din minuţîoasdc s:tp:'\rnri
efectuate cu intermitenţe din 1926 până în 1954 sub conducerea lui Ion Neswr. Din
p;1cate, nu există nici o monografie consacrată acestor cercetări, toate datele bazâmiu--se
pe o serie de succinte rapoarte preliminare, la care se adaugă prezentările mal cuprim:Jtoa'.e
ce au ca obiect de.scrierea principalelor faze evolutive, redactate În ultimii ani de EugcnJ:l.
N. Palincaş, 1/alorificarm arheologică a probelor 14 C: din fortifiraria aparţinând Bronzu/111 hÎrziu de !d
1 desp'.u//1,_., rk .\(1mt11 Afomcm·u (,:ft/p. de Bw:liu), ln D:1cia N.S. 34, 1990, p. 2J-5 l; hbn, L.-: cu!tun de Mo11ttoru.
Pope1ti (jud. Giurgiu), în SCIVA 47, 1996, 3, p. 239-295.
2 B. Hănsd, P. MedoviC, 'vOrbericht iiber die jugoslawisch--deutschen Ausgmbungen in der Sini/ung nm
Feudvar bei MoJorin (Gem. Titel Vojvodina} von 1986--1990, în BerRGK 72, 1991, p. 45-•203.
--,-'.
EPOCA META lfl OR 245
Z.1.luria 1. Din întreaga r1t.:cr1ipoîă, aproape exclusiv ck inhumaţie, a acestei aşnăn s-au
publicat p:în:1 i"n prezent doar dou1 parcdc2. În soţiunea epo11imă S··au identificat 13 niveluri
de !ocnire aparţinând epocii hronzu.lui, a clror denumire, considerată provizorie, se explică
prin modu! în G:UT au fo::.t .Je,coperitt' re.·.spcnivele depuneri, care se succed pe mici rErase
s:tp:tte pe panta de cca 30° a de:1.lului. Da1,t fiind imponmţa deosebită pc c.are acesre faze
de locuire o reprczim:l pentru t,rhe(ilogi:.-). epocii bronn1Lti din România, considerăm mil
s;' iur:1\Îş;im aici ;:;u ;1sl'.1 scîwm:1 (în cm:: !·i1za llb este- ,:ca mai recentă):
II 1i
Culwra /"vfonrcoru II a
Ia
Ib
J c!
k 2 (Jonft niveluri)
k 1 ( rrci ;1iveluri)
k4.5
Grupul Năeni •Schn--·ckenberg
Grupul Năeni-,,Z'.1.noaga"-Odaia Turcului
I
Cultura ('ucureni B (Faza târ1.ie)
Depunerea eneolitică de tip Cucuteni B, care, stratigrafic, precede nemijlocie primul
51f;H de epoci a brnn1,ului, s<: 3;'.•ueJ.7..:1 la un interval cronologic apreciar diferit de cerce[ători
(dup:î: unii, printre care şi mronrl :1csrui c:1.pitol, Je cel puţin un mileniu).
Pr:mre formele caracteristice culturii Monteorn, care se constată pe parcursul întregii ci
de "nfr;irdă''. Decorul prezint:\ ( 1.avuluţic în cm-• se por dî~tinge trei etape principale: prima
1
mi ,rî11d~ nin,lurile k,p şi k 5 1:i \e i:.1raw:.-rin,;izJ. în general prin motin- geometrice incizate;
;; dona, bzde Ic ( lh, prezind: b început motive geometrice realizare prin linii în rdi'-'f care,
pc parcurs, suru înlocuite cu incizii late; în ultimele niveluri mmîvistîca decorului .se îmbo<YJr0-re
<'l nni tipuri de ornamente, primre care se remarcă caneluri şi simboluri de tip solar.
.',~> ' ;
Priiiu---n_scrle de fr,1g11wme ((:filmice Cll decor specific culrurilor Tei şi-\X 1 ierer;bcrg;
j)f'-'?.cnte :nat în a:;;ez<l.n Monteoru, cît ~i elenwme monreorene în sîturi ale culturilor
respective, s-;lli putut srabili sincronisme cm.:'., extinse p~~ întreaga arie c:trpato-danubîan5.,
ak~tuicsc :-.chdctul sisremului cronologic rcbtiv al Bronzului române.se
ln af:ira a~e,Arii cpunime, <-HI mai fost cncetatc destul de inuite situri, în care ~-::u1
idcntifiv.lt, fie mai m1tlrc fu.e în succesiunea observată la S:i.r:tta-Monreoru (ctea ce
. _' E. Z:iluria, l.d mlmrt' .i\,/o tfrom. L t!tdpt d::s dlb11l! ,I la lim1ih-t' dr.r J011il!e_; dr S,1r.1ta lvfoutrom. în lhcia
N.. .,_..'\ 1, l 98-:', 1-2. p. 21-4'.l; ld.:m, !.,J cu!turt dr Afonreoru. Sa dtu.xit>m1· /tapr de dfue!oppt-ment il la /11111/l're
La!!/'.· h1pr AI![~,- lt'! fimil!n dr Sdt-rita AI011froru (dlp. ii, Bw:itu), în Ds1,:.;ia N.5. 35, 1991, p. 61--91; Jdem,
I.a ."'.df-!""t .Hr,111wm. L<'s li"' - P J1,~_!1rs. ri•s jrmil!rs de ")~'lmla-/l1onreom, în l-1a...:ia N.~. 37, 1993, p. 15-38.
· L fH.rm, l.u ;'fation rl~• Sllr11//! ,,\fo11t/'oru: la n!aopofc, n" 4 dr l';J/(l(j/li' rlu bronze, îu Dacia N.S. 33,
198l)_ !--2, p. 39-78.
 2

(
' '
12

·•:":::;- i

10
\ / "

Fig. 37 Cu!tma f:osllşa (Costişa), 9-15 grupul Năeni-Sdrned,cnb<e1g (,,Colarea"), 7-8 cultura Monwiru
(S,t1at:i-Mont1wu). După A Vulpe· şi M. Za.moşteanu (J-6), Ligia Bârrn (7-8) şi A. Vulpe şi V. Drâmbocianu
Fig. ~6 Cu!rura l\fonteom. ] , 3, J 1 Pietroasa Mică; 2, 4-8, 1O Sarata-Montcoru; 9 Poi;;.n,1-
(9· 15). Se.hi diferite.
Oancca (l, 3, 11) şi Eugenia Zaharia (2, 4-1 O). Sclri diferite.
248 PREISTORL,\c · EPOCA METALELOR
249

confirmă ~oliditatea acestei peiiodizări), fie d1t'e o fază în parte. Cea mai cuprim::.ltoare
descoperire este cea de la Cândeşri, jud. Vrancea, unde, alături de o mare aşezare, s-a
explorat un cirnîrir cu peste 800 de morminte, majoritatea de inhumaiic. Din păcate,
nici această foarte importantă descoperire n-a fost încă publicată decât partial 1,
Comunităţile umane care se includ în aria culturii Monteoru practicau, în egală măsură,
;:igricultura şi creşterea Yitdor. Forme de turnat indică prelucrarea bronzului. S-au găsir
dtcva ropoare de aramă sau brc,nz şi unde pumnale. Frecwnte '/n invcnr,1ru! mormintelor
sunt ,1.:,a-nnmitelc inele de buclă, frwrnc specifice pe o largă 1,on:l ;1 sud-c;tului Europei,
re.tli:t.atc din bronz, dar şi <lin metale prqioasc. Prci:cnţa cihlimbaru!ui în morn1lme ar
pmea fi pusă în leg:.lrnră cu exploatarea acesteî răşini fosile în SubcarpaîÎi Bllzăului 2 .
L1 originile ceramicii de tip Momeoru au contribuit cu precădere grupurile
Năeni-Schneckenberg şi cel ce îl precede, Năeni-,,Zănoaga"-Odaia Turcului, ambele
dezvoltate pe un fond cultural al bronzului timpuriu şi datate !a sfârşitul acestei perioade
(vezi mai sus p. 231). Lipv.:sc datele de cronologie absolmă pentru fazele culturii Montt:oru.
Două date 14 C sunt dberant de înalte. Prin comparaţie cu regiunile învecinare, mai ales
cde vestice, este plau:tibil să avansăm, pentru primele faze (Ic4•3 şi Ic) o dat:ife la :.fărşitul
mileriiului al Iii-lea, posibil chiar înainte de 2 200. Sfârşim! culturii Momeoru precede
apar\îa în Moldova şi Transii-vanîa a culturii Noua dîn Bronzul târziu. Cum şi în acest
caz darde absolute sunt contradictorii, aprecierile cronologice se bazează pe companţli
cu rinmurîle învecinate. Este verosimil să credem că ceea ce se înrelege prin cuh.1ra
Montcoru propriu-zisă n-a continuat mult după mijlocul mileniului al II-iea.
,,,1ji Bistriţei, la nord de Buhuşi (recent s-,1 idemiftcat la Silisrc~,, _jud. Neamţ, Îllcă O asezarc
forrificlfă, situ:lt'.1 pe o p~-ziţi.e <.:e dorni:11 v,1lea mijlocie a Siierului). Poate fi considerată
un centru :;~J unei comumt:lţ1. Săpătunle efecrnare de A. Vulpe şi M. Zamoşreanu Între
1
anii 1959 s1 1962 au dm'e1ir d aşezarea cu ceramicl de tip Cosri.5a (formele princip:lle:
ceaŞC\ (U ll~la sau două .to~ţl, amfora, d.ec~rul consdnd mai ales din triunghiuri haşurare,
c1.•monul din pastă grosiera ornat dl smun etc.) este nemijlocit supr~:pusJ de dotd nÎ\'dllri_
,:u c..·r::mÎCI de rip fdomcofLt (fa1ek fc,•. --· k l si Ib). -
/\rii!c celor dcnr't• ,,., 1. ,· . r ..
~•1 111 1 <IU ,US[ O
\f(_';w: in couuct _(cxisr;1 l'.<·~11_ d:.:, i_ip
_co,ti:?:t prcv:izm:.:, cu wrri spccî!!ce p,rlipt,lui
Cl'
,\LH1,ku'.:1). s<..'llll,:·•u: ul <llx.,;~:r r:1,ikhui t.:eJc î:1 ,lCCci.l caz, S\.' 1:oare pn:,upmk' (; ocupare
:1 ..,i..·t:u;uu de b C,ostişa de cttre grupun tnrm cnrnd <lrn aprof)!Cre , dintr-o 2011 , -- ~ -
.11ncarc
se utiliza ceramica de tip !\-1omeoru; aceştia, <lupă un răstimp, a clrui durat,1 nu po:ire
fi pnx:îzat:1,_s-,1u.rerras spre sud 2 . [){"talii ce nu pot fi discutate aici pledcaz:l pcmru 0
confruntare- . Onrnm va fi fost, grupul Costişa, iniţial contemporan în mare cu faza Ic
1
a ndrurii !\,fonteoru, nu mai este prtzcnr mai târLÎU decâr în bazinu! Ivfo!<lovei, iar dcmem,~
::de formdor şi decorului ceramic se îmâlnesc sporadic în Clmpia nordică a Moldovei
şi în Podisu! Sucevei, până cCud î"n întreaga regiune se constat;l prezenţa elementelor
carnctu!\tice culnuii Noua.
În îmreg spatiUI intracarpatic ia nastcre cultura V:1i'rtcnberg Lrnriunea eponimă: deJul
\Xlic 1.c11l)Crg sau "Dealul Turcului"',_ la Sighişoara), bine etmos-CLu:l datorită studiilor lui Kurr
:1,o~·cdr -~i, 1:1:1.i_ r(,'.d.'IH, a II\Ollogra!-lei ~crise (:e
Nikotn'.s Borofll,~t4. Majoritare.a celor cca
·!U1 ~le ~mm prezm~:.1 o depur,ere rcbnv subţ1rc de locrnre, sugerând un mod de \·iară mor

L-; nord de zona în care este atestată cultura Monteoru sL denoltă în bazinul Bîstrirei mobil, cu o cr-onom;c ba2.;1t8.wrmai mult pe creşterea .
vîrdor (acr:-.t mod de viară
•
cxnlica
,
, .; ,
, ,00 , 1c,
(mai ales între Piatra Neamţ şi Buhuşi) şi în cel inferior al ~.,foldovei, cu Începere probabil preztntJ unor vase cucj e-cor vv 1ettnlxTg, descopente în rnntexml rururor culturilor învecinate
Jîn Bronzul timpuriu, cultura Costişa (fig. 37/1~6). Recentele săpături de la Vânători➔ sugci?nd rnntactc perm:1n~me cu acestea, probabil prin transhumanţ:1) (fig. 38). '
Ncan1ţ, ,~fcctuate de Gheorghe Dumitroaia, au pus în lumin,1 o serie de aspecte cenrnice S~nt,~tra a'.,:~~r: cu n:ai mulr,: nin:lu:·i c~rcetat~ p8.M în prczenc se află pe O pozirie
cc pr~ccd stratigrafic grupul Costişa 3 , Pe versantul vestic al Carpaţilor r:t!-.ăriteni, în d,:r_'.111un_ 1.1 '-1, v,u, ~.. rasnc1, !a Dcr.şxb, în S:.'lbJ, la pcnteria nord-vesricii a ariei \X'icten!x:ig.
depre;ÎuEîle intramontane, se dezvoltă un grup cui rural, a cărui cţrarnic.ă se prezintă în
A_iu .'1u fcJst idenr:fî~:ate, de n1trl' :tdie~)logul N. Chidioşan, cinci niveluri care, potriv!r
:nultc privinţe ca un a5pect al cuirurii Costişa (grupul Ciornortan)'. Deşi h1U semnalat
~m1bu.1ici cer:unicii, orane.rizcaz.;l trei faze 0-II_O..Je de:'.H1ltare a ;1ccsrui gnip cultural 5.
\,ramai.veche ~t' rcn'.irci prm ,1bnndenta cerarnJCll stria,e (w,î mai jo~ p. 263). Bnuanil
descoperiri în Podişul Sucevei sau şi mai spre nord, grupul Bilyi Potik, în Ucraina
rnxor sptralo-rneandnc, n:·alizar prin inci1.îc şi incrusta\ie rn suiw:am,1,dbă. spt-cific a~:~rui
Sukarparică, care au fost puse în legătură cu cele de la Costişa, atât caracr<..'n! iwbt,
grup cultural, apare o dahl'. cu fai.a ,1 ll~a, cmitinuând şl în (ca de .-1 111--,L
cât şi poziţia lor cronologi.că relativă faţă de cele din Neamţ rămân înc'I a tl precizate.
Aşez-'.1rile de tip Costişa sunt formate din mici grupări de case, răsfirate mai ak·s pe
teriwriul actualului jud. Neamţ. Singura starîune fortificată, care prezinr:1 o depunere ·;'· \'ulp:_, A' 1111pru.;u o ţcri,1tli,:11cii hrun_zopogo /Jl'l:11 v J\1oldol'f, în D,kia N.S. 5, 19G I, P· 105 ... 1:J;
1
A. \_uipt'. td, 7amu~·temu, S,1pi;t:1rilr t!t lri Custisa, în Mat!:riale 3, 1962, p. 308-J J7.
de locuire mai consiscenră, este cetăţuia de la Costisa, aflată. pc o pozi\Îe dor,1inam:l a
· V.-:;i fln•nt, A. Vulp!:, l'aiu,1tl: J11i;locie d epocii b1onzu/11i li !),st ,'I Vi·sr tk G1r/Hl{ii N.i!silriteni în V
;,vrut, Ch. Dwnitoai,1
!/)(l] ' ." .
{cd.),_ Cnlmrn Cos1i,:1 ,
În rnnrexrul epocii
,
bronzuh·1
, •,
dii', Ro;n~Pia llj H .. ,.', ·
, · , , , l3··,~t'Jll11',
1 M. Florescu, CJteva ohsenwţii la rirul şi ritua!urili-priicticat/' de p,1rtătorii o,lwrii 1\fontcoru în lumirM }(,iÎ , l~·."/.~_; d. A.. h,pcscu, l_J,,in-i•gf' ,'.11r f,(,,-am~k mm _Tjp Custi,w, în C. Ktc~\) (cd.), Rromezci·liche
~!

.,iipiltNr:?ardc Io C'!indeşti (iud. Vrancea), 'in Carpica JO, 1978, p. 97--137. Fl: t,': 1.'. 1,,~•,L1,1tm_genu,n, bq,-w_:~ht~) Raum., L?w Bez1chungcn rn dcn bemc11barrrn C,·bwien,
;, I. Motwi-Chicideanu, Frrmdgiiter im A1ontroru-Ku!t11rraum, în B. Hănsd (ed.), Tausch uml \'uL:h, ",!ci·•': 1-•1-:0.11(,:i fur A. \·u,pc <'lll"o\ J. { ,dmrs:ag. 1h:.1 Marc, okwher 2001, IFtii,1 :,..1aw, 2003], p. 379--'i02.
im Bronz~·- und frliheisenze1dichen ~iidosteuropa, Miinchen-Ber!in, 1995, p. 219-~242. . Un :1,t pt111ct de vedere Je;.prc dhr:iitul \i1u!ui de la C(hliş.t a fost ,:x;1riri:at de Ancil Popescu în teza
', Ch. Dumitroaia, Com,mitiiţipreistori,:e din nord-estul României. De hi ,:ulwra Cuwteni ptin1i /11 bm,nul i.k dtt(,r.1: .fo:::ar,•11 de epou1 hro•;:t11!ui de I,;; CostÎft1 (momg1;ifit ar/tt·Dl11gtâi), Bucurs:Hi, 2005.
. _ K. !lurc·dt, Die U''lf'lmh,•,xl:u!t11r, în [h:ia N.S. 4, !%0, p. ](J_~-lb'.7; N. Boroffka ]);,,
mijf,,ciu, Piatra Neamţ, 2000 (Descoperiri de tip Komarov-Costişa, p. l 27-J 56). 7
" V. Cavruc, Gh. Dumîtroaia, Descoperirile aparţindnd aspecudui cultural (.'fomoi'/rln de !t, f',1u!eni, în Wruod,ng 1-:,<i:ur: <'În Bcin,,g :z11r E1forgh:wg da B1·u11:zczât in Siidc.,-uurupa, !--li, Bonn, j 1)94. '' - •
·) _ ',! N. ( 'hi<lioşan, C.lmtrifmti.i la i.crori'a triiti!orriin n01d-vtst11l Rmn!fniei.. '1,,ez.·1re.:1 \X'.'t'tenbav de i.a Dasulu
Angustia 5, 2000, p. 131-154. ~ Lh.,:;1, ! ,)FO. c; , '
 EPOCA METALELOR 251

Situaţia de.la Derşîda nu poate fi decât în parte generalizată în întreaga arie Wietenberg.
Boroffka a procedat la serierea asociaţiilor tipologice pe ordinator a unui cuprinzător
material, recoltat din tot spaţiul intracarpatic, şî a propus o împărţire a w1turii \Vierenberg
în patru faze (A~D) care, deşi nu contrazice observai;-iile stratigrafice de Ja Derşida, nu
constituie decât o soluţie provizorie.
Obiceiurile funerare din aria Wietcnberg sunt încă puţin documentate arheologic.
fo cde cca 200 de morminte s:lp:ne până acum predoniină ritul incineraţiei. Se cunosc
!nsfi ~i nl(HmÎnte de inhurnaric. In vcntarul fi.1ncrar csrc cxchtsiv cenrnic şi «pah,inc Ev.dur
/,·'j
"
1(<1 a lf-,l ~i ,l !H--a (o faz;1 mai l[irlic parc a 6 reprczcntatii Îl! necropola de la Dumbrăvi~a,

~~ţj~j~\
f;~~---~>--;-\~~:j
·ud. Bislfiţa-NJsăud) 1 . De o importanţă deosebită este locul de cult cercetat parţial la
hana de Sus. jud. !vfaramurcş (vezi mai jos p. 367). Aflat în Ţara Codrului, la periferia
,ford-vestică a culturii, aparţine în principal fazei a II-a. Imensa cantitate de ceramică. (sute
.,j
I
,~/ 5 de vase de fc1rme şi dimensiuni felurire) constittzie una din cele mai importante surse
(, pentru studiul ccr,1micii şi al ohicct-dor de metal (podoabe de bronz, aur şi argint) asociarc2 •
Deşi sunr relativ puţine date c':tspre activitatea meşteşugarilor din aria culturii Wietenberg,
prczenţrt maj multor descoptriri de arme, podoabe din bronz şî tezaure, îngăduie să ne
facem c imagine despre o intensă activitate în ·acest domeniu. Foarte probabil dependent
de accasnl arie ml rurală este tezaurul de la Ţufalău (C()falva), jud. Covasna, descoperit în
{840, wnsriruit din patru topoare din aur masiv şi o serie de inele de buclă şi şaibe
~mamentate, ware din acelaşi rncral3. Pe lama unuia dintre topoare (astăzi pierdut) se
_&stingea un decor al CJrui tip este atestat şi pc fundul unor ceşti de tip Wietenbcrg. (fig.
·76). Daurea acesrei descoperiri 1n prima jumătate a mileniului al II-lea este foarte probabilă.
8
Dczvolrnră pe un fond al ceramicii striate de la sHrşitul bronzului timpuriu, culrura
Wietcnherg, prin decorul cu bogate motive spiralo-meandrice ce apare o dară cu faza a
1J-3 ,' pune o serie de Intreh;Jri privind originea acestor ornamente. O relaţie cu repertoriul
·.. t,irpato••dun:'îrean al motîvi:,ticii t"!<t'OÎltice pare puţin plauzibilă, dat fiind marea distanţă
timp (poate şi pesre I 500 de ani). De aceea, înca de multă vreme s-au fana ipoteze
favouea unor influenţe venire din lumea egeicJ. În funqie de sistemul cronologic
,3:1,,, ,,u"l""'" cercei :lrorii ;m optat fie pentru o relaţi.e cu Micene4 , fie pentru influenţe proYenire
civilizat ia cidadicului timpuriu s;iu/~i a minoi(u!ui mijlociu (iporu,,a A. Vulpe).
din urmă autor a atras arcnţia asupra asemănării izbitoare dintre decoru! de pe
ui:ele v,1se cu ctCKter cuhic din Ciclade (aşa-numitele fiJingpuns, ,,rigăi"), databile pe
la"mii!ornl şi în a <{oua jumăLHC a mil,<niului al III-iea) şi cel de pe uHelc străchini de
0 formă ipecială,u .1par în ceramica Wietenberg. Deşi diferenţa de timp între cele două

1
T. Soroccanu, A. Rl"tt'b.m, .\'-.:1rt:' sp(itb•m1zeui:liche F1111de im Norrlen Rumdnien.,. în Dacia N.S. 25,
p. I 9-i--229.
î C. K,K,6. firiu·dgt Z./fl l(nm!iii.( dcJ \-'trhreiflmg-,gebittes und drr C!,mnologie der Sudu de Sr.J-Kulrur,
N ..S. _H, i987, p. 5l--7"i.
;l A. Mmso!in. Gr:~-/fimdr rlrs Dq"1tfimdhorizo11tes 11011 Ht1jdâJdmson, În BerRGK 46~47, J96S-·1966,
_,. " . ) na ,Jr Sus 1 7 S,ieş; 4, 6 motive dt pe scr:Jt.:hin!
Fig. 33 Cu!tura \X'îcrenbcrg. 1. 8 SL (,1worghe; 2, _io-1 t Ca_ , " , . ;)· C K .. , '2 10-11) şi K. Horedt
, !c culmni \X'ierenbcrg; 5 Sibi~cni; 9 Olm:ja. După N. Boroffka (I, 3, 5. 7-l_ , · acso l ' , K. Hoi-tdt, Dir \X'1ctfl!bergkuliur. în Dacia N.S. 4, 1960, p. JOJ-.. J87.
1
(4, 6). Scari diferite.
252 PREISTORIA

manifestări ::;r putea fi de 200 pâilă la 500 de ani, fen0menul poate fi judecat şi diacronic
având in vedere caracterul simbolico-religios al respectivului decor 1• .,;
În uh:imul timp, cercetătorul german J. Maran crede că decorul spiralo-meandric din ·
aspectul cultural al bronzului timpuriu egeic (din mileniul al 1Il-lea) a luat nastere în.
tirma unor puternice influenţe provenite din aria culturii Baden, din a Joua jumătate
a rnileniuiui al IV-iea. Este vorba de aşa-numitul tip cerami<.: Brarislava, care prezlrnă si
rnutivc spin!o-meandrice 2 . Prin urmare, ideea wwi pcrpetu;\ri a motivisticci cneo!itr<ie
tn u1drul blcK ului culrnral Badcn-Cotofeni n-·ar trebui abando11ată cu totul. Pruhlcma
r:t11d.11(' în continuare deschis:i Jiscu\iilor.
Şi niai puţin dar esre sfarşirnl culrnriî Wierenbcrg. S-a vorbit în littratura de spccia!it:1te
de.spre o fază a IV aa a acem:Î culruri, care s-ar dezvolta şi în Bronzul rârLiu, pân,i la aparitîa
culrur;i Noua sau contemporană cu aceasta din urmă. Deocamdar:l, nu roţi înţeleg a,:,d~5 i
iucru în definirea acestui aspect cultural. Ipoteza convieţuirii pun,1tordor culturî'f
\Victenbcrg cu cei ai culturii Noua (uneori considerată ca intrusîvă în Transilvania, dinspr~
r:'b:lrit; plcac:l. de la o concepţie i<:.roricizamă, potrivit căreia culturi diferite ar putea
rcpre?-enta etnii diferire, ceea ce este, practic, aproape imposibil de demonstrat. fn aşez.arca
de !a Rotbav (Braşov) s-a observar o depunere \Vietenberg t.lr1,ie ce era suprapus:\ Lle u'n
strJt ci ceramică de tip Noua. Desigur, nu este obligatoriu ci acestă situarie să fie
gencnli-.cat.1 ~i pe res!ul ariei, aşa îndr şi această problemă rămâne în continuare deschisă:
În C'.lmpia Vestică, implicit în Întreg bazinul mijlociu al Tisei (vestul şi nordu.I
României, nord-estul Ungariei şi estul Slovaciei), se dezvoltă cultura Otonllmi (der:u·~
rnită a~a de arheo!ogîi români şî sl<waci după aşeurea de la Oromani, jud. Bihor, cercetată
mai întâi de arheologul clujean M. Roska\ arheologii maghiari preferă denumirea di
Plizt!Sabrmy, cimitir şi aşezare lângă Eger). Studierea acesrei manifest,1ri culru1ah: pe
tcrîroriul actual al celor trei ţări (la acestea se adaugă şî Ucraina uanscarparid) explică
concepţîile- uşor diferite prin care fenomenul a fost definit. În Rom::înia, arht:ologul lvaii
Orckndîch a propus, pi: baza observaţiilor statigraficc din dou;1 staţiuni alăturate -
,,Cetătuia" şî „Cetatea de pământ"·-- de la Otomani, o împ:irţ"ire în' trei faze a ;icesrc:i.1.4.-
Prim.1 s-ar caracteriza prin ceramică preponderent ornat:l. cu :,;triuri, in timp ce celelalte
două :tr prezenta formele şi decorul cipic aceski culturi (în general incîz.iî ;1:;ociate cu,

1 A. Vulpe, Spaţiul ,:g('o-anato!Um şi Eurof'a sud-estiet1 în lumina unei revizui,7 ,i cronologiei 1;,:•:1âi b11mzu!ui,
in Meinuri}\e Seqiei dl:' $rii111:e Isterice şi Arheologic, s. IV, tom 21, 1996 (1907). p. 33-47 .
c J. :--.far;rn, Ku!u.-nu1mr:kl auI-iem griechischcn FcstLmd um::den KykUtdt'!I im Sf1ht11 3.J(l,~rumo:d r. c'/;r:
.'itudien ;;u den lw!ttrrr:!i,:11 1/"erhii/n;issen in Siido.aeurop,1 und tlnn zentrtdcn sou.JÎe r;t/ichen .\[i:k!'!:a,..,awii
in n'CI' sp.itrn K11pfi:r-m1d fhihen Bronzezefr, Bonn, 1998_
l (v1. Rnska, C:Crcct.'iri /,i Caâţuia deh, Ormn,mi, în Anuarul Comisiunii Monumentelor Ltori,:c. Scqia
prntai Trnmilv:mia, Cluj, 1926-!928 (1929), p. 192---20); Idem, A111tdwk ,iz ottomdnyi \:•1'-i.•tg:1e11
Fâd1,d,-!:r11J/Gmb1mgen mn V:·lrhegy mul Fti/dwfr i·on Ottomdr~1', în Dolgm..atok Szcgt·d 6, 19J0, 1-2.. p. 1(.3----177:
4 I. Ordcmlich, Pusdeni_j,i v Otomani 1· 1w1,,pmiednid1 ntJhopok, în Dacia N.S. 7, l ')6'.,, p. li 5--138; JJ,.·m,

Arw1~/,wng 1md Bau der l'<'ohm:ngm im R.,·1hnkn der Owm,miku!tur in RumiirtiM, în Dacia N.S. ! 2, l')68, p,:
\ -11-153, Idem, Prohlmu: dr,· Eejestigungs:m!,1gen in den Sied!ungcn der Otomd11iku!tur in dr11·n rumd,;i;,-/qi
Vabrt'/tu11g,sgebiet, În Dacia N.S. i3, 1969, p. 457-474; ldem, Die chrono!ogisdw (,'iiu!tn//,:f!; d~r
Otrm:am·R'ttlturmifdem nimdmJdmz Gebid und ihre wichrigstm Afer/anale, în Daci;t N.S. 14, l :)70, f'
254 PREISTORIA EPOCA METALELOR 255

rnode!arca plastică a părţilor vasului, ascmănăroa:1:e canelurilor) (fig. 39). Alţii considera
aş<H',isa faz,l I Gl fiind ruptă de evolutia culrurii Otomani propriu-zise, reprezentând un
aspect al sfărşitului bronzului tirnpuriu (cultura Z6k-Niyr) 1. Săpărnrîle din aşe,..area slovacă
de la Barca au confirmat doar SU(:cesiunca fazelor a II-a şi a III-a <le la Otomani. Existenta
unei a patra faze, finale, a acestei culturi, care s-ar perpetua până în perioada târzie ·a
bronzului, ('Stc pusă la îndoîal;t de unii cercetători.
Răspândirea culrnrii Otomani a cunoscut fluctuaţii în cursul evoluţiei ei. Astfd,
:1~0.,i1ilc de tip „atol'' (insule în c1dn:I nnor mnc mhlştinoasc) sau „tdl", de-a lungul
['i::11,i ./Î _l] ;1flu,:ni;i!or ei (ind:.isiv ,J\:t-Hca de pJrn3.nE" Jc !a Otorn:rni), au fi)st prdCr,nc
la un anume moment (la Otomani la sfârşiLUI fazei a II-a), lnruitorii rerrăgându-:--c din
zonele mai uscare, mai greu de apărat. Pe cursul inferior al Someşului, ceramica de tip
Oromani Il cedează locul răspândirii celei de tip Suc.iu; este cazul vaselor din turnului
de la Medieşu Aurit (jud. Satu ;vfare}2, care pot fi ;,tribuitc atât fazei Otomani II, dr
şi culturii Suciu. Elemente de tip Otomani apar, probabil, la ;:.fărşitul evoluţiei acestui
grup cultura! şi în estul Munţilor Apuseni, î.n aria \Vietcnberg. Toate acesrea au dus la
formularea ipotezei potrivit c:lrcia, pe la mijlocul mileniului al II-iea, această cultură a
s!lkrit pre:-iuni din panea unor triburi dinspre apus (aşa-numita cultură tumular;1), iar
purtătorii ei ar fi fost nevoiţi s;l se refugieze spre r:lsă.rÎt. Astfel de ipoteze istoricizanre
nu au însă dcdi.t o valoare rcbriva, demonstrarea lor fiînd îndoidnică.
PraCliLilc hrncrare ale culturii Oromani sunt destul de bine cunoscute. Se prauic::il!
;<dt ritul inhumaţiei (în unele cimitire majoritar), cât ~i al incinern\iei (biritu,1lism).
Important{[ cstt'. necropola de la Tiszaforcd, unde cele peste 1 OOO de morminte :;c succed
in număr mare şi după dispariţia culturii Otomani, a.)a cum este ea concepută de arheologii
maghiari, fapt semnificativ pentru evaluarea raportului dintre forma ceramicii unei culturi
şi natura purtătorilor ei3.
Cca mai întinsă necropo.lJ Otomani cxplont:1 până în pre--,,,erH este cca de la NiZ:nâ
My;la (Slo\·acia), unde s-au dezv,.. Jlr f<xute multe morminte (săp,lturile continuă) 4 . Din
păcate, aceste descoperiri, pren:in ~i ;t!re nccropok de dimensi.uni mai reduse, 11•-au fosl
încă pubiicate integral, pentru a permite studierea structurii lor culturale şi ~o._:iale.
Purt:1torii culrnrii Otomani au fost consider;11,:i ca războinici (teza lui I. Nesron5. S~a
\'orbit chia de un „imperiu" al purt;"'ttorifZr ace5tcÎ cnlm~i. Aceste afirmaţii se întclllci,rn
pe numărul relativ mare de arme (topoare de lupră, spade, 1:iumnale, toate frumos decorare)
descoperite, unele în n(:cropole, aliele în mod izolat în aria culturii respective (vi:z.i în
1 P. Roman, I. NCmeti, Dcs.-opffiri din perioada timpurii' (pn-Otomam) a rpocii bim1z,,/u.i in 1;ord-1-'r.,flii
RoP1ii.11ici, in SC!\'A .F, 1986, J, p. 198--232.
2T. Bader, Fpcca bro112.,u/;li fn norei-vestul Romthiei. Cultura pretracicii fi tracicii., Bucureşti. l 97~.
special depozitele de la 1~pa, j~d. Satu M,ue (fig. 76) şî Hajdt'isâmson sau punuulelc
_cl~c:).rjte de la Ba~ca). Astf:J d~ p1c..~e au, în primul d11d, fimqia de reprezentare a sratundui
so~ial al pun'.1tor~lor l~r, iar upun~e acestor.arme se cunosc, de asemenea, şi în cuprinsul
a.rnlor culturilor 111vec111at~ \la 1101,.î~ spec:i:11 în culturile Suciu şi Wietenbcrg; vezi însă
ş1 pumn.du] decorat de la f1bucarn, iud. Ncamţ) 1 .
În nordul Rom?nîei, î~ bazir~ul in_fcrior al Someşului .5Î în cel superior al Tisei (indmiv
Mar;1n_11:r~suJ ucr:unean Şl răsăritul Slovaciei) \C dc1yo]n rnlrnra Sur'Îlt U11pJ nccopob
din louliLliCl Suciu de Sus, iud. M;1r;1.murcs). Ap;1 ri (·Îa au_>.\IUÎ -'~nip cu!rnnl îmr--u 11 1; n; ··t
in circ !ip::csc date d~·sp:·c pcrio,1ck!c prcccdcnic {Tara L1puşii-!ui, J\foran;i,rcşul ist~,Jic)
punt o .<;cne de chest~um legate de momentul înccpururilor lui. O observ:.ţie Slatigraficl
faClHă de arheologul C. Kacstî la Oarţa de Jos- ,,Viikeaua Rusului", ilustrea?..ă succc;iunt"l
Wietcnberg II-Suciu. Situaţia din câmpia Someşului, mai sus menrionată la !vfediesu Auri~
ne pr':~inră. un raport similar cu cultura Otomani, foza a II-a. Prin urmare, dc;:voltare~
culr~1rn ~UCJU s-ar produce la sfârşind perioadei bronwlui mijlociu şi ar cominua în Bronzul
l:lu:1u. ~~ste o pn.:suruncre plauzibilă, care explică .~i importanrele eknwnre Suciu ce
caracterw:::._ml t~ec(:ruJ ceramic d.in prima fază a necropolei de la Llpu.5 (vezi mai jos p. 276)2.
. CeramJCa Sucm se caracterizează printr-o mare varietate de forme (se remarci cesrilc
şi ca.suo:rnele). De~orul specific este compus din 1,1ot1ve spiralo-meandrice, flora!e ·sa 11
gcome.mzante, realizate prin irn~izie, excizie, asociate şi cu modelarea plastică a pereţilor
vasulu: (fig. 40; pi. l 5). l'v1ulre dmtrc motivele <lccorarive ale ceramicii de rip Suciu v,ldcsc
pr~l•.iarea un~r. ornamente specifice tehnicii <le lucru pe lemn, dovedind astfel indirect
rxmenţa u:1e1 tmponante industrii a lemnului în zonă. Fenomenul este şi mai evident
pe vasel~ drn grupu~ .Lăpuş, prima fază (cităm irnitaţia din lut a unei albii de lemn. piesă
t ~'~ 1
fi tost. poar~ uril,,_.ara_pemru sp~lare~ n!s!pu~il<?r aurifere). bptul că în decorul culturiî
,, t l(\u s-~u l(!ent1ficar mom•e_ce prezintă s1rnil1rud1111 ctl ceramica miceniană ridică problem:i
m,J~;dm prn~ care s-ar explJCa eventualele influenţe. Posibilitatea unor relaţii de schimb
la di.stan~:'l, d1.rccr sau prin intermediari, îmre aria Suciu şi cea egeic;1 şi care s-ar întemeia
pe mar~·~1e pnm.'i (metale) contra bunmî din su_d, dc::;i greu de demonstrat, este plauzibilă.
h :\fa, mt~I~~ cc~cerate au fost aşe?,;'irile de la Cukiu Mare şi Mic, jud. Satu fi-fare, unde
aL,eologul f 1hcnu 8,1.da a observai şi succesiunea a cd puţin dou,1 faze\
Ră~p.âi_1,Jirca rnl1 urii Suciu în T;ua Chioarului şi a Llpuşului şi înflorito,1rea cvolmie
a cc_iam1~1~ a~cstui grup se ~oare explica şi prin faptul că triburile rcspcnivc srăpd.nc~u
hog,ue za.c~1rnuHc de cupru ŞI mcrale preţioase din zonă. Şi în aria cult-urii Suciu se cuno~c
(!_~-S~'ope\ir'. d~ ~rme de .prestigiu, precum topoarele decorate de la Gaura (azi Yaka
C.noanuu1) ŞI Sap3nra, JUd. Maramureş (fig. 80/4-5, 8).
1
A. Vulpe, Î\-1. Zamo.şteanu Ein rcichwrziatcr Bronzrdokh ,ws tfc,. ,"10 1.dw, în Thmco--Dacica 3, I 982,
p )18-121.

:.t~·,
1
T. Kov.-io, Tumulu.s Cu/tun C:cmf!eries ofTiswflired, în RCgCszcti FUznck 17, 1975; ldcm. EinÎg\'
1Y11r Ang,1hen 7,tff /lt,,d1i/dung awl inncrcn Gliedcrung der Fii.zesabo1iy-K11!t1-1r, În Stidoslcuropa zv,,i,chen l 600 C A
K~'.io:, 4·i.'.ohr~11zkori_feh~sz/fcsi csoport ldetei ls lmmolâgilli /1('6'.ute, în Arcli((n 87, 1960, I. P- 3-1 );
und 1000 v.Cl,r., PAS 1, 1982. p. 287--.304. , · Co, <.,o.11 ,nhutw.m 11 la connm.tJtlnt:r de /,1 cu/turc de Surh1 de Su.s ,l 1., lumihc dn ralwl'i.he.< /t'rit/:., ,t '.rijnti
4 L O!cxa, ;\'dlez,iskd z tioky hromoi!cj F .Viinrj lvly.cli, în Slovenskâ An:heolot;ia 40, 19'.)2, p. J59--20-~; 1 0
n .ana. NS]()
.1 ., · ••
19'5 p 45----68·Id
' - , -• l , em, B- ntr,1gc
·.. zm· ,-..e,mtntJ
'"' ·_ ac;
1 • /
\.·er ·
;rnt1mgsg,1'6tdu ·
w1ri rlcr Chru11o/o„ie
"

Idem, Nii11ri /1--fyJ/,1, Ko~ice, 2003; V. Furn1foek, L.\'di.icik. J. Vlad.ir, D,e Bronzezi:it im slow,ikisdw11 R,u,m, (;er St,<m de 511, . t,;•dtur în D· ~· N S 11 1987 51 -- 1· I - _,
R , .. , '. '._, ' • a,.ia ' "· -- ' · · P· --; ); • Bac er, C//ltura Suciu dt· Sus in nord-ccsrul
Rahdrn, l 9'j9. rm:"i~n, m SUVA 23, 1972, 4, p. 509-535.
~ L Ne.stor, l'vl. Petrc~cu-Dîmboviţa, hr()ri.-; Ro111d11iei. Bucureşti, 1960.
1. Badcr. Epoca bnmzului ln 11md-1·cstul României. Cultum r·ctmâcă şi tracicrl, B•tctm.:~-ri, J9:-8.
 Fl'OCA ,v!ETALELOR 257

De-a lungul cursului inferior al Mureşului, până la conflucup cu Tisa. se denoltă

cuiwra Puiam-Pecica sau, după alţii, denumită „cultura Mureş". În aceste rinuturi, pline
de zone mlăştinoase, oamenii s-.1u.ase?.at pe terasele m::ii înalte ale !viureşului (la Pecica,
jud. Arad) sau pe promontoriul de la Periam (jnd. Tîmîş), statiunî stabile de rip „tel!",
cu mulu: niveluri de locuire (9 la Periam, 16 !a Pecica). C:ercer:1rilc au fost conduse la
!nccputul sccolttlui al XX--lea de M. Rosb. 1. apoi, în rimr,uî celui de-al doi!ca r:11bui
l11fJndJ.iL ,k Dorin_ Popt·snL l'criodiorca acc:;t11i grup cu!rnnl se tmcm,.iu:1, în princip:ii,
pc q:1diu! (0, ;11,Jur ceramice (în t:,cncr:d slab Jr:co1 atc ,;1u for.1 o onumcnuţic ,<,pccî/-Jc;1)
{Îlg ,i l / I ---6, 8), raportate la nivelurile de locuire ak cdor două situri. Această problen~ă
a preornp,lt cercet:1rori de renume, precum Gordon Childe2 sau Vbdimir MilojCiC3. Mai
recem, Tudor Soroceanu a propus o periodîzare a acestei culturi, cu începere de la sfărşimi
Bromului rimpuriu până în perioad.J. târzie, bazându-se, între alrde, pc prezenta în scrarul
superior de la Pecica a unor materiale cmeb.te d<:: b începutul epocii fiernlui4. Pc de
altă parte, fon Chicideanu şi .Monica $andor-Chicîdcanu, ana!iz:înd raportul dintre
rcrnmîca din nccropo!eli: ace.mii grnp şi cca din tril-urile de la Periam .şi Pecica, au ajuns
!a concb.17.Îa că durata locuirii de la Peciei nu dep:1~eşte, în nici un caz, Bronzul mijlociu,
ba chi,u. b. sf:îrşitul acestei perioade, Întreaga zon:1 este ocupară, la nord de ceramica de
tip Oromani, î:u- la sud de cea a culrurîi Vatina5. Acest punct de vedere este cocform
~--_ ,IJ'. cu situatiile consutate în regiune (a~cz~trca Va.tina de la Corneştî, Timiş şi observaţiile
'llît,; I ii J!IJUIIIJl ✓.ltll/•I
srr:uigrafl(e de la Moforin-,,Feudvar'•') şi, deci, mult mai. verosimil.
Rirul d1.· inmonn~Î.ntare al purtători!or cultufli Periam-Pecica este aproape exclusiv
/nhuir:aţia în poziţie chircită., co1F1aur,1 în ,.:;de aproapr 1 OOO
de morminte descoperite
in n<-·cropo!e, mai ,Jes pL teritoriul Ungariei tBauon_va, Dc-szk, Szi.ircg etc.) şi al VojYodinci
lMokrin). Invrntarul morminrdnr este constiruir, în principal, din ceramic::1, iar puţinde
6
obiecte de metal (printre care şi câ.tcva topoare de bronz), asigură încadrarea acestui grup
c~ltuui în perioada mijlocie a bronzului (o serie de date 14 C J.in cim!timl de 1a lvk,krin
sugerează un interval de timp îmre 2 200 şî l :'00 a.Chr.).

1
L Diim(i(iir, A pkd.:,ri dstdqmJ! mirmazJ ii11t!Jmintdkrâ/, în Arch!lrt 22, l ')02, p. _;- I -F' -'t: M. Rn~l:.1.
A,,,r,fs ,, /N'.tiillwsi Sârh·h,dcm, ;n Fiildr,1j1.i Ki\tlemCnyek J9, l 911, I. p. !6--1:\ kbn, ,L,1:ti., ,1 p/olc·(' -szeml1•':i
h,udrb,m lnv l\:ig:y ,)dnerml Fouilles r..,·1\.'/1/ln m1 Nagy--Sdno:, dans Iii com,n:mc de fllnb--S::cm/,il:, în Dolgoz;;:ok
C!ui J, 1') l .!. p. 1-73; Idem, As.mi.r .:i pt1jd111osi Sdmh<lfom, în MLiLrnmi es Ki.iny,·:,lri l~ne:;iri l CJJ_\ p. 81--! 22:
lJern, Awds a pajdmo.îÎ Sii'ncha/om, în ;\..ft"izrnmi cs KOnyvdri F.neaitci I 914, p. 7J-- i 04; ld,:rn, Sâptltudc
r;r/1('0/ogiff dr la Peria trio.' !Jmwt, jq Crntiaa I, ! 923, p. 9--15, 51- '>6, 78-93, 128-U/ .
., V.c;. Chi!de, The D,mube h1 Pr<'history, Oxfim:I, !929.
1
· V. Mi!ojfo.':, Zur Pmge tler C/mmo!ogi~ der fiihen u11d mitt!('/t,1 Br,:,mc';eÎI IT! O.,·t1111gi1r,-,, În Acte~ de

!a li!' Sc\_<,ion du Congres !mernationa! des Scicncc~ Prihiswriqut et Pruwhi~tn:iqw: Zlii"ich-1950. (Ztirich,
!9)3]. p. 2%-278.
1
· 1 Sorxeanu, Srudien .""III' 1'1w·"i-Ku!tw, Buch am Frlbach, i 991
5
M. Sandor•-Chicidea.nu, 1. Chicide.'1.nu, Zu den Gr,1bsitten ..-fer Peri11m"A,,-,'.-a-K1,itw. in P.iciJ ,>,,,;.s_ .J.\
1
989, p. '5~J8.
Fig, 40 Cultura Suciu. 1-J., 1-6 Suciu de Sm; 3 Cukiu Mare. După A. Vlilpc. Scări difCi;le.
 (
-._- EPOCA METALELOR 259

(! ' -

1
..
Activitatea metalurgic.1 a fost documentată în aşezarea de la Pecica prin descoperirea
aici a numeroase ripare de piatră pentru turnat diferite piese, mai ales topoare-daltă sau
-,,•-tra:l1r,1 de în1rn\nusare
'
transversală 1 ,
La originea grupului Periam-Pecica se pn:,supune a fi contribuit în special grupul eul rural
r,.-fakO, răspândit atât pe Mureşul inferior, cât şi în Ungaria O::'ntrafa şi sud-estică, precum şi
i; 1 DFtnţe din partea grupului cui rural NagyrCv, situat puţin mai spre Yest de aria Periam-Pecica.
Muh: mai puţin cunoscute sunt rnanifesrări!e culrurale din Banat -~i Ohcni;L Prezenta
i:iior situri, în care predomina ceramica orn,11:i cu stl'iuri sau cu impresiuni aşa-• 7 is „textil~"
s;Hl în fUrm:i de „fogwe", a fost -ltl'SLH<l şi pHrrial o.re'' n:1 in lhn:it (vezi sr:i1fur:ca de b
Focni, j.ud. Timiş, cercetat.\ de Florin Gog.i1ran) 1. Ele au contribuit la frmnarea culturii
Vatina, raspândit,l în Yojvodina şi în Banat. Evoluţia acestui grup culrural, mult timp
confuză, a devenit, în cele din urma, dară prin săpăturile conduse de Rernhard Hănsel în
:t~o~1 rea de pe Feudvll', la MoSorin, la confluenţa Tisei cu Dunărea. S-au precizat stratigrafic
trei faze, in cadrul cărora au fost cercetate mari locuinţe de suprafaţă, iar datările cu l4C
~ 11 gerează un interval cuprins Între I 700 şi l 400 pentru durata acestei culturi la Feudva13.
Cc 1arn;Gl este uneori bogat ornamentată cu motive lineare şi curbo-•lineare, realizate
mai ales prin incizie; se remarcă cc5tile cu torţi Înalte, în form:l de „ansa lunara" (fig. 4 I /7,
9--12). inreresante sunt un fel de „turtiţe" (rahlere) de lut, al căror decor amintestc
idcogr1mele din spaţiul egeic. ·
În bazinul mijlociu al Timişului (Ictar-Budirn;i), pe valea Begheiului (Susanî) şi în
depresiunea Caransebeşului a fost identific1t grupul ceramic numit Balta Sărară (dup.1
a.;n.area eponimă, cart.ier al Caransebeşului). Decorul praintă analogii rn al grupului
V::nina, dar formele vaselor pun în evidenţă şi influenţe din mediile Otornani şi \'X'ietenbcrg.
Descoperit rdativ recent, periodizarea şi cronologia acestei manifestări este înc.'l în discuţle4.
Bronzul mijlociu din Oltenia este caracrcri:rat prin ceramica de tip Verbiâoam; aşezarea
eponimă se află în .<.ud-vestul jud. Dolj şi a fost cercetată de D. Bcrciu în 19,49--1950. Ace,'if
autor a formulat şi o periodizare a culturii, numită de el Yerbicioara, întemeiată pe cinci
, faze, ulrimde două datând din Bronzul drziu 5• Această perioJizare n-a putut fi până în
(irc1.cm confinn;Hă c:>tratigrafic. Recentele cercetări ale arheologului Gabriel Craciuncs.::u,
efecrmte m:1i ales în sud-vestul ariei acesrei culturi (ia Bucura, Dobra, Rogova Mare, jud.
~.fohcdînţi)\ par a susţine succesiunea primelor trei faze, tcz[1 Întemeiată ins,l tot pc criterii
de asociaţii tipologice (fig. 42). Pe de altă parte, apartenenţa fazelor numire de D. Berciu

; D. Popncu, Di,· fiihe Broin:a.it in Sirbcnhiirgrn, Burnreştl, ) 9A4, p. 73 mm.

: F. Gog.li ian, Bronzul timpuriu şi rmjlociu 111 B,1,u111/ romiinesc 1iprcurm! iifrior al ;\furrpdui. Cro1w/og;~J
d dt.1mJFTirilc de metal, Timişoara, l 99'\
'B. l·LiHscL P. MedoYiC, r,p cit.
4
M. (;urna, Epaca bronzului În B,mnt. Oriwntw·i cronologice şi manift·srilri cultu.mie, Timişoara, J)97.
'i D. !krciu, Die '•ll'rhiciMra-K1,ltur. Vorherichr iiha cine 11em:. in Runiiir,im fmdeckte bror:uui:lirhe
Kultur. în D,1tia N.S. 5, 1961, p. 123--•161.
1
' (;_ Cr:'iciune5cu, L :.-fge du Bmnze 11/0)'f'n el final au nord du Da11uhr, ii i'est des Portn de Fer, î: 1 Dic

, _ • ') ( j>, · .~ . .-, q 11-12 /Vln!Jo;;J Yed1r.; der Bronzezeit in dem Geb;et des Eisancn Tores, Bucurc-.5tÎ, l 998, p. 115-138: Idem, Cultura
Fig. 41 Cdrura Periam-Pecie.a ( J-6, 8); Cultura V iun:i 1.7, 9- 1- . 1- ) celea, i , - .' . _ . ·
V:rbiciMra, Craîova, 2004.
-- s ·, ,.
8 Pcrloirn; l O ! ,iuhcn\'a Dup;, l . , owcearrn \ t -o, . , ,:;1 ,vi. ....,um,ăf7
l\ · •~ .--:: ,, , 9- · J7\
~, Sc1nd1knte.
- '
 EPO(:A '.'AETA.LELOR ~61

IV şi V la cultura Verbicio:tra a fost contestat:"l de B. l·hnsd, cue le--a indus îmr-un grup
separat~ grupul Covora, atestat mai ales k nordul şi estul Oitcniei 1 •
Aşez,lrile cu ceramic'! V~·rbicioara prezintă, majoriratea, un ,;;îngw nivel de locuire,
;j ! •. rnaenînd o relativă mobiiiure a locuitorilor lot, motiv,uă cvcnt"Pd de căutarea de p,1şuni
.
lll 1' . .
t . "
11 pentru creşterea vitelor. Recerne analize ale oa,;clor anim~delor din unele situri, Încă
l•.J•. I,
1
·.\· · II insuficiente, par to!:Uţ;i s:"1 cunfirme ace~sră idct>,
.III
I .•
/ "i /
/i;,. I / Pi•ntru originea culturii Verbicioara se prcs1tptme o rnntribuţÎl' ;J grupurilor ut ccr:1.11icî.
!. ,,,, .. '
l>/ 1 ~n-i:ic': k ( ;01 ni..';i.-Odc;1.i, \kfinit pc d·i rerii exclusiv de ~;ck-u ic ripolor;ic'i. :1 cer_; tllii-; i,
grup cin: ar fi contribuit şi la geneza aspectului cultural Corncsti-Crvenka din Ha11at :,i
din Serbia, toate cu radăcini în Bronzul rimpUiiu.
Încheiem prezentarea culturilor Bronzului mijlociu in Muntenia (aceasră perioadă
.
nu este inel bine cunoscut~\ în Dobrogea), unde se dezvolra cultura Tti (numită ,lstfc!
.,
de b asez.area eponimă, ;;Îtuattt pc malul lacului Tei, În I3ucurc:_;ri). Cu11oscucl initi::d
. prin ceKctclrile Je supraforJ_, î11rreprinse Cc Dinu V. !Zosetti in anii '302, ace:L'-ită ma11ikc.1,u-c
I 6 cultural:1 a fost '>Îsrcmati1.· cercet:_1.t[l i'n cea mai nure parte a ba1.inului Argeşuiui în pcriC1ada
l posrbdîc•L St· remarcă în speci,d ~Jpămrîle efectuate de Valeriu Leahu în diferite puncte
8
@ Jîn preajma Bucureştilor, ale c1.ror rezultate au format obiect 11l unui studiu monografic
al ac·srei culrnri3.
Aria culturii Tei cuprinde întreg b;tzinul Argeşului, pn:zen\a unor elemente ,1lc ace.mii
grup fiind ((n1sratată :,,,i în Tara Bârs<''.i; de asemenea, situri cu ceramică Tei :rn fost
idcmific:He în ha1inul Teleormanului. Periodizarea culturii T ci s-;l îmcmeiar, încă de
_la începit, pe analiza sriîinică a formelor şi a decorului ceramicii (fig, 43); singurele
Observaţii strntigrafa:e ~rn fost obfinurc pemru faz.a de început la Bungetu, jud. DJmbm Îţa 4
şi, per.i'Tu fa_,-.de evoluare, b Popcşti-,,Novaci" (com. Mihăileşti, jud. Giurgiu)\ l)csi l.cahu
a prepus o periodizare în cinci fa.:--:e, apropiar~l de modelul fo~mulac de .D, Berciu pentru
evo!uria culturii Verbicioau, ana.lin cdticl a materiah_;_!UJ ex.!m'nt m,:mrc:rz,;1 mult <ldlnirca
i;:tapdor actstui grup <.ultural. După o fază de început, în care ceramic.a seriară este bogat
reprezentată Oa Bungeru ::.i h C\11du Nou, Bucureşti), Llrnh'nâ o etapă cu o cer:unic:.l
extrem de bogat de-cor:ită, pri'I incizii, realizate prin tdinica împuns:1tmilor succesive,
umphne cu substanţ;1 albă (fa:1,ele a II-a şi a IJI-a, dup:1 Leahu). Etapa unT;ăroan: (fa1,c!e
a l\'-a sî a V-a dup:1 Leahu) pru,inl:1, însă, atât de multe di..,,crepanrc faţă. de cde precedente,
prer.um şi str5.me asem,lnări cu grupul Govora din Oltenia, ·1111.::frr ccrc..-:răware:1 N ...ma
Pa!inciş a propus reccllt definirea grupului culrmal Go1101t>Fundcn;, care evohw:v.J în

' H. lhme!. H,ilfstat,zeit .. . , p. )7.

2 l)_\/ Ru\Ctt!, Din pi-eisuri,:; Bu,1,r,:sti!o,. !. (./1,j/:Zatia tic rip Suwn')·ti-! )j,, B,,km<.',let i,'ultur. B,1c1rcqi, l ;;36.
1
V. l..ahu. Lidtum Tei, Bucun,.•,tî, 1966; ldem, C,drum Tei. Grupu·' ml11md Fimde1ii Do,m1'lf'i. P1oh!c1!N'
1.,/r tpoâi brm1,:u!ui în ,W111!tN1.i<1, Bucurc>sti, 2003.
4 L ChiciJeanu, Unde pioh!w1e prh-h1d fn,:eputu! mft1111·, Tei, în Thr~u"J-fhcÎcJ. 3, I <J82, p. I O\ ... l06.
. ·
Fig. 42 C1tlmra Vetbicioara. 1-2, G, 10-1.3 Ver b 1c1oara; 3 Kl ad ovo; 4 , 8 c~urm<1l1.mi;
•' '_,,- 7 t,i:irac.ind · s A. \\llpe, L.:s phmn dt 1'.1 ,:ir-i/i_,ati,m de Tei ,I la lutr1!t'n Je.1 /0111!/,,c le i\-',.>w:c,, în Daci;1 N.S, 8, ! 964,
3!',L,)29.
Bârca. După M. Gurnă. Sc;i.ri diferite.
 EPOCA METALELOR 26J

Bronzul t;îrziu sub forma unei sinteze între tipurile ceramice de tradiţie Verbicioara şî
fo' (fig. 43/16,17).
Mediul de locuire al purtătorilor ceramicii de tip Tei sum pădurile cu limanuri fluvi,1rile
ale Argeşului .5i ale afluenţilor săi., dar .;"Î zona de dealuri ,1le Subcarpaţilor Meridionali
din noidul Munteniei (între Olt şi Ialomiţa). Consrruqiile sunt mai ales de suprafaţă
(se cunosc şi bordeie), cu pereţii din nuiele pomostite cu lut, în aşcz.1ri mici, de scumt
IO durară. Se remarcă numărul inare de artcfoctc din silex, lame utilizare ca ,ţcceri sau pentru
rrcie,atul t;Lînclor, dar şi ca v}rfuri de '.>:'îgui,
()bin:iurdc de lnmornd.nurc nu se ctHW;,t (doar c,llcv:i morminte de i11hunu~ic pui
fi atribuite acc:-.mî grup cultural; este posibil ca solul de p:ldure al ariei Tei să nu fi conservat
rcsrurîle osoase), $tim prea puţin despre activitatea metalurgică a purtătorilor culrnrii
Tei, dar prezcnţ.a în regiune a spectaculosului tezaur de la Perşinari (arme de aur şi de
argim) (fig. 73) sau a depozitului de la Tufa, com. Mihăileşti, jud. Giurgiu (bronz şi
;wr), este sugt·stî,,ă pentru a interpreta relaţia între splendoarea decorului ceramic şi
evemuala bogilţie a deţin.ltorilor, aşa cum lasă să se Înţeleagă, scriind despre tezaurul de
la Perşi1uri, cercetătoarea Nancy Sandars 2 .
Pemru originea culturii Tei se presupune o legătură cu cultura Glina din Bronznl
timpuriu. prin inrerrnediuJ grupului culmral Odaia Turcului. Toruşi, lipsesc încă unele
verigi care să confirme pe deplin această ipoteză. Cronologia grupului Tei se întemeiază
ma! ales pe date indirecte, respectiv mai sus"amintitele raporturi cu culrnra Momeoru
(sigure cu fa::,a I şi a ll-a), cfar şi cu cultura Verbicioara; cioburi Wietenbcrg II au fost
descoperite şi în aşezarea Tei (faza a III-a Leahu) de ia Rlneasa, Bucureşti. Data
radiocarbon mai sus-menţionată de la Popeşti-,,Nucet", este un terminus ad quem maxim
până la care se mai poate vorbi de cultura Tei propriu-zisă, deci± 1 500 a.Chr.
15
•
Arundind o privire de ansamblu asupra cvolntiei perioadei mijlocii ,l epocii bronzului
cupato-danubi:m se cer remarcate câtei.'a aspecte cu caracter supraregional. C:um s-a scris
mai sus, multe culturi ale acesrei perioade prezintă, la originea lor, un orizont cui rural
în care ::-e distinge ceramica ornară cu striuri (Besenstrich). Un-ii eetcetăt0ri au p~esupus
O răsp:î.ndire dinspre vest a acestui tip ceramic, respectiv din wna Dunării Mijlocii/unde
o serie de grururi culturale prezintă, înc1 din bronzuJ timpuriu, aceste caracrcristici·1.
Dacă privim acest fenomen sub forma migraţiei unei maniere de decorare a ceramicii,
l6
1 N. Pali1H-;1~. \ 'lllm41:,1re,1 t1rhtologfrt1 t1 probdor He din fonijimria ap,1rtin!ind BnJ11zului târziu dr /4
Pvpqti (jud. Gia1rgiu), ln SC\! A 47. l ')')6, 3, p. 239-295.
2
N.K. Sandars, Prrhi.:roric Art i11 E11rope, London, l 968; A. Vulpe, Tczau,;d dr la Per;rinari. O neu,'/
pm:.,..;m1re, in CCDJ 15, 1997. p. 265---30L
1
P. Roman, I'·-obh,mr fn fr.gilturli tu prrioada fimpurit t1 epocii bnmz.1,lui fi z'11ap1,turiU' rulrurii Oum1,mi,
. . • · ,, .. .:· ·. ~ B uwai-,.Tei"; în SCN A Y:1. ] l)84, :'L p. 266-27/4; Jdem, Perioada timpu6e a rpoâi bronzului pe 1criwriul Rom!h1iri, în
Fig. 43 Cultura T ci. 1-11 forme cerarrnce din fa7„a f ei IIl; :2 Buureş,H Nm, U, 1J - uc _'-, , __ ) ~CJ',/A 37, l 986, l, p. 29-55; M. Ro1ea, Contrihurii privind hron:::.1,! timpuriu în centrul Trt1mi/mn,ci_ în
14 Popeşti-Nov;1CÎ; 16 Giuleşti; 17 Popeşti.· Dup:1 V..I ,ca h u \· 1- li , I')
ll ,
AV
• uIpe (l2-15)siR
· - - · Vu,l)r\l/,.
· ' _1 Jhraco-Daciu 14, 11)93, 1·-2, p. 84.
Scări diferite.
264 PREISTORIA
atunci putem a,ccCpt.1 ide~a mai sus expusă, fată însă a vedea în spatele acestor influeiite
şi eventuale mişcări de popn!aţie, aşa cum ar sugera unele studii scrise în ultimii 30'
ani. Examinarea ::i.tent;l. a. fenomenului ceramicii striate arată câ apariţia ei se constată:
încă din ultima fază a .:11!rnrii Coţ0feni. Ea este masiv reprezentată la sfârşitul bronzului'
timpuriu (grupuriic Nfyr, Cornea-Orleşri şi altele) şi, ca at,ire, 'îşi continuă prezenţa
prirnde fazt ~le culturilor bronntÎui mijlociu, ExcqJţÎe pare a face doar cultura Monreon11 .
unde .llCSf rîp ceramic este foanc r::1r. Om:.tmennil .striat iese din mod,l în curwl pcrioad,,i
rnij!nciî, ·pcntr11 a r,~apaic în unele r,rupuri ale ,;Ci.1·şirului epocii bronzului (de exc1T,pln
grupul Lipuş sau Covora--Fundcni). ?vfajoritatca recipientelor ornate cu Slriuri sunt lucrate
din pasră grosîeră ·şi au fost în general considerate vase de uz gospod,lresc.
() altă problună este cca a prezenţei În roată aria carparo-danuhiană, mai intens în
bazi1nl Tisei, a unor pit"se de os decorate cu motive, multe de tip spiralo-rneandric,
amintesc de stilul decoLniv <lin aria egeo-anarnlîanj, Este vorba <le „şaibe" (cu funeţia
dccor;)tÎvă sau de ptce'te). cilindri :,au piese de harnaşament (mai ales psaiîî), toate lucrate
din 1)S. S-a remarcat asemănarea cu decoru! unor piese de fli(•tal (,,şJ.ibe", plJcuţe de·{
centură}, din inventamî mormintelor-puţ de la Mîcene. Relaţia mult discutată a dernru!ui<'f
de pe placa rombică a aculu; de argint din tezaurul de la Borodino (sudul Basarabiei}'\";
(fig. -o/ 13) şi o placă de cenrură din morm.lnrnl V, (k tip puţ, de la 1'v1icene, se înscrie./
în c-,drnl aceluiaşi comext 1 •
C..:-rce1.ărîle din ultimele decenii au contribuit mult la nuanţarea acestui punct de vedere,
Asd-et de piese se nwo:,c Î;1. 1nare număr şi în Anatulia, unde :tpar asociate şî cu ccramicf.'.:
datirnd din perioada rcgJ.tuiui vechi hitit (prinu jumătate a mileniului al II~lea). Cercetă'.~:\
to:uea g,:rmană Brigitte Kull :1 sublini:1t importanţa aşezării de la KUl~Tcpe, din sud-est _
_t\ruruliei, pentru crenologia acestei categorii de descoperiri. Aici s-::1. putut preciza, prif:,
pn:zenţa unor tăbliţe cu numele unor demnitari din ASur, crouologia contextului în care:,~.
ast!d de piese din os şi .:1 imprimenriior lor pe ceramică apar pretutindeni in Anarolia:.
i:ue:·v.::du! ;t] 850-±1 650 {după cronologia scurtă), ±1 900---l 700 (dup,'i. cca
Prin urmare, prezenţa acc5tor piese de os în comexrde culturale ale Bronzului "''I"""'
rnrn,\nesc nu mai este CPndîţionată de civilizaţia miceniană, ci pocite fi exp!ic:nă si
influenţe din ampla arie cgeo-anatoliană pc parcursul primei jumătăţi a mileniului al
Interesa mă este descoperirea fortuită a unui buton de os (poate un sigiliu), cules de
supr,-,faţa unei a~ezări cu ceramică de tip Noua, la Târgu Secuiesc (jud.
(fig. ,A/ l ), pe ca.re este redat un motiv decornriv ce se regJ.seşte şi în Anatolia
O -:-tstfel de descoperire dr'.mon.srrează o rdatie funqîonală mai inrin::'i. decât te!Jn".dtKCTeat>"
1 F.. l hchnunn, Die frtihe B,-011ze'Yit im wcstlichen Omffgebi'et und ihn mi:tei- und siidostmrnpii!st •
Hc.:ir-l1<11.'ţ;l'i1, Ha;nhurg, 1957; B. Hânsd, Siidosre11ropa zwis,hen !600 und 1000 v.Chr, în B. HJn,d (e,L};i
~tidPs11.·urop:1 zwi~chen 1600 u1,d I 0(,0 v.Chr., Berlin, 1')82, p, 1-38; E. Kaiser, Dtr Hort /JIJ/i Borodi~~{
kriti,,h~ Anmerlmngcn 21; elJJt'm heriîhmten bwnzezeir/ichen Scht1tzf11nd 11w dem nNdiuest!idJf,_
Sch11,,m:,meetgebiet, Bonn, 19:17.
! B Kuil, Uritersuchur:gen z11t /vfitreibro~1zezeit m der Tifrkei und ihrer Rcd,:utungfiir die absolute Datien~!~,
dtr curop:ii.rchen Bronzeuit, în f'Z 64, 1989, 1, p. 48~73.
f'.:POCA METALELOR
de'
îi
care··,
Fig. 44 1 buron d.-, o, cu deco:- dt· b Tg. Secuit'.sc, 2-j piese ,1.se:11:111'.ltc,Jr'.: ,k L K,:rahziyiik.
Unor simple morîve decorative, dar, desigur, este premawr a trage concluzii pcrtin(nte
pe baza unor descoperiri izolate 1. () alră şaib;1 de os, pe fata Cl.f('Îa 6[C prezl'.m.H un dcrnr
În p;i_rre similar, a fost descoperît recent la suprafara unei staţiuni c1 ceramică de tip
Noua, la Dumt>.5ti, jud. Vaslui.
„ Descop1.·r'.n.:'a, în aria şi în contcxml culmral Iv1onreoru, a !n-ii multor ps:itii de form.l
d_iscoid:d:1, lucrate tot din os, pune problema origini( lor. Ast(d d..: piese s-au aflu 'in
;tria civilirn~iei rnic.eniene (Miccne, Kakovatos etc.), fie lucrate din os, f,e din nH.Tal 2,
Dar şi mai s~1rprin1.;1toarc este afhrea lor, în număr marc (to.ue din m). în aSC"i.<1rik ,;i
~Y.:cropoldc de dincolo de Ural, de la Sintafra 3 şi Arkaim, precum şi, \1.~)lat, În sp;1\·i1;l
'"'"'"'""" de aproape 4 OOO km lungime. În 1.cesre din urmă rnenţionatr: situri ,tu mai
apărur. şi alte demente ce vJ.'--L::sc o rdaţic cu Europa de sud-est, cum sr fi tipul unM
i.nele de hudă de aur, a unor britţări sau inele cu Gtpetele spiralin· sau a m1or tipuri de
topoare. A-.:bte analogii şi uHele dare r,1d;ocarbon J~r.opun. pentru ace,qe descopn1ri
lndep,lnarc ,m interval de timp cuprins Între prima jumătate şi iuijktcul mileniului ai
Il-le:1 a. Chr. Deşi n~au lipsit frm1rnlări e:1re să implice mişcări de popubţie (autntii
săpăturii de la SintaSta consider.m accas1:) descoperire ca etapa in migr:ue:1 tribw ilor
,•iodo-curnpene, din grupul ir:rno-indian, spre r3.sărit), tste mai plauzibil şi, torodatâ, m,ti
verosimil sJ t~onccpcm fenomenul SîntaSta în cadrul permanentelor contacre marcw..:
de-c.irrnl.ttia bunurilor culrurak în întreg spaţiul euroasiatic, con:-l:.ir,ne î'nd de la sflrc.iral
mm11ncu1111~i prezente, de atunci încoace, aproape incontinuu, Cd imensitate ma\ mare
'A. \'ulpc, Sp,1ţi11! t'g<'O-,m,110/.'rm .. . , p. 37. fig. l .
, ·_', ..,.~ A. Oan,.ca, lfr,1r:,hes tk mors âu cmp enfi11n1c de disc, în Thrn..:o-Dalica l, J-..1:-6, p. 59 .~:(i,
\w-;' \".F. Cţ•nîng, C.B. Zd,movii'::, V.V. Genlnt, SimaJra. ArheologizY.,ki,: p,m~imni.U plm;m
Umlo-,T<.1~'.11/,s1,111<kil, c'1eptj, (djabinsk, 199L
266 EPOCA Ml,TALELOR
267

"În unele perjoade 1• Prin acest mod de .1 vedea lucrurile pac nwi verosimil să com.iderăm ale bronzului mijlociu (I-III), pe de alta conţin si elemente noi ca de exen,plu . .
• • • A • • • ' ceicun1e
psaliile discoidale ca o invenţie a călăreţilor răsăriteni, inventie care s-;1 propagat până co_,_ic. cu spiţe sau alte
__e_,n_ rnce .,.
., . motive rn mtenor,
, meandre
,. - , ultimele 'inra'I ninu-se
. 'si caneluri · d
la Micene, decât procesul în direcţie inver:.ă (amintim că piesa discoidală de la d. oar sporndJC rn faza antenoară (III). În schimb, m ulnma faz.i (a V-a) ceramica ·111 n
. . . . . . ' nuenţată
Săra.ta-Monreoru se -~pw1e că a fost găsir.;l în nivelul le). de cea a culturilor Noua ŞI Coslogem este de calitate rnfenoară. Olăria acestor u1ti
,4. Vu.~1e faze, prin forme şi motive decorative, prezintă asemănări cu speciile ceramice din faz:e
t;irzii a!e culrurilor Verbicioara, Zimnicca-Plovdiv, Coslogeni precum 51· ,. 11 . e
Perioada târzie a epocii bronzului (flg. 45). (:ircumstanţe istorice 5i economice . . ' ·. " ceramica
din Maccdorna din aceast;l vreme, ceea ce f)r('su1mnc un bre !Jroces de· ,s·,,,1c,' c 'r . .
r,roprîi bronzului târziu (în ceea ce Frivcşte dcnumi1:ilc de bronL „dniu" ~j hrnnz „reccnr" ,:i · . .,d .u1 lua 1a

(v,Ji mai ~,us p. 218) :iu detcr111itL1r schim!x\rî în dor11cni1d 1ip1dui de :15n:1rc di!1 :i.-:c;,.st~ P\csdc de bronz din :icca~d fJerioadă r01zie sunt putinc , -,
iar dintr"'" ,•1,···I,·,
, .1.
·, .. ·
, c1,n \\,; ~-,

pcrioaJă. În locul nuri!or a.şu.;Jri ale agriu1ilordor primirivi şi cresc;Hori!or de vite, di.-,r;n~ d1.'.i nnwp!aţi ~r~~tafi, de tip ;otia, drscop~riţ~ !a !:undcnii Doamnei (Bucureşri/
caracteristiCe multor culturi alt bronzului mijlocm, sun, acum frecvente, pemm unde 111 mueag,1 Olterne şi pe malul scang al Oltulrn se mtalneşre aspectul târziu aJ culturii

comunităţi, aşez„'irile temporale, tipice pentru o economie predominant pastora1ă. Totuşi,
unele comunităţi continuau să practke al<Ît creşterea virelor, cît si agric.ulcura. S-ar putea
ca aceste fenomene să fi fost fa-.:or!zate de uncie modifiulri ale clirnatnlui, ca ,)i de o
mobilitate mai accenmar;l si o int~·rfrrenţă a triburilor.
Aceste particularităţi ale felului de vl,1ţă a comunităţilor respc(ti,·c din spatiul
carpato-dunărean se reflectă în majoritatn culturilor din această perio,tdă. Pornind de
la frmdul local, cristalizat în Bronzul mijlociu, aceste culturi au trebuit să capete, (fatorită
circumsranţelor istorice din vremea respectivJ, <1spcctt parricu!are, de caracrer mixt şi
tranzitoriu, prefaţând etapa urm,Hoare, aceea a prîm,~i t"poci a fierului.
În ac(':lst,l privinţă, în Bronzul târziu din spaţi11! carpato··dunărean pc de o pane se
continuă şi sc încheie evoluţia unor culturi din Brom.ul mîj!oriu. iar pe Je alta apar, în
urma contactelor fondului local cu clcmcnte din esr şi sud, două noi complexe culturale,
cunoscute sub denumirile de Noua-Sabacinovka-Co~logcni 2 şi Zimnicca-Plovdiv.3. ,
Astfel, din grupul culturilor Bronrnluî mi_j!ociu, ,de căror elemente pot fi ohscrvate şi în
Bronrnl târziu, fac parte îndeosebi rnlrurilc Tei, Verbicioara, Otomani, \)?ierenbcrg si Suciti.
În ceea cc priveşte cu!tma Tei, ultirnde două fazt: :1le acesteia,- (a IV-a si a V-a),
corcspunz.ltoarc aspectelor Fundcni şi hmdcnii Ot);rnrnei (după dcscopnirile de pe
teritoriul oraş..ilui Bucureşti), reunite sub denumirea de grupul cultural Govora-FunJenî)
sunr contemporane cu cultura Coslogcnî, pătrunsă în Bronzul târziu în 7,onclc de dmpie
Verbicîoara, corespunzător, după unii, etapelor Verbicioara IV şi V 1, iar după alrii
(B. Hănsc/), grupului Govora • Spre deosebire de Bronzul mijlociu, c:înd aseZăriJ
2
comunitJtilor culturii Verbîcioara ocupau terasele r[iurilor si înălţimi fiind în ,,n,,Je. e
' ' cazuri
fortificate cu şanţuri de apărare, în ultima fază apar şi sălaşe de tipul cenuşarelor, ca si
în alte culturi ale bronzului târziu. Ceramica acestui aspect, pe lângă elemente de tradiri,
Verbicioara (faza a III-a), prezintă şi altele noi, comune culturii Gârla Mare-Cârna, un;t
' de tip \X'ierenbcrg, în nordul Olteniei, şi multe asemănări cu fazele târzii ale culruri~
Tei (ceea ce a justificat denumirea de grup culrural Go-rnra-Fundeni)3.
Îr. rii~p ce pentm faza Verbicioara IV este reprc.7.entativ depozirul de vase de la Govora
pentru fa7,a a V~a se remarcă ceramica din complexul (funerar ?) de la fşalniţa (dup~
comuna submbană a oraşului Craiova). '
î:1 ace~sr:î..privi~ţă, cer;1mi~~~ din faza V=~·bicio~ra y se remarcă şi prin exemplare cu
motive sp1Ltl1ee, dm cultura Garla Mare-Cama s1 , chiar unele mai rârz1·1·
, , caract
, · ·
enstice
ccT;1.micii hallstattiene timpurii, respectiv specirt neagră canelată şi srrăchini ..-:u maro-inea
îndo;ră spre imcrîor. Pe baza acesror caracteristici, faza a V-a a fost subîmp:lrtltă în două
subfaze, ~in care prima cu clemc11te din _Bronzul recent (V a) şi a doua, în care acesrea
sunt ,t.\Oct<HC cu altele haUsrattiene timpurii (V b).
C_d~ mai ~propiat~ analogii pc_'.nru forme.le d~ Ya:,.e din această ultimă fază a culturii
: erh1c10~ra, md:~sebr p_entru ceşule cu două torp suprnin,llpte, sunr !a sud de Dunăre
1

de-a lungul Dunării, la e.st d(' rJ.ul Mostiştea 6 în Dobrogea. Predominând creşterea vitelor, m Rulgana, Li Vraca şi, mai ales, la__Razkopanica ,5i Plo\'div, precum şi în Serbia, la Paracin,
s-a rrecur de la aşezările cu pozii;-ic joasă sau nui înaltă şi neîntiirite, la s;'ilaşe ascrn;In.1roare pe Morava, la nord de NiS. '
ccnuşardor (zolnik1), sub influcnp rribmilor din aria culturii Co.~logeni.
În _afară ~le acestea, obiectele de bronz, de tip r,l<;;.1ritean modificat, din aria de răspândire 1
Fazele acestea târzii, pe care unii continuă să le atribuie evoluţiei culturii T.:-i, ate.srate
.-1crs~m aspect ciniu din Oltenia şi nord-estul Bulgariei, se deosehesc de acelea ale gnipuJui Noua.
îndeosebi pe teritoriul judeţului llfov, se caracterizează, în primul rând, prin decorul
'.--·a p~t'St~pus de c"'i.tre unii că aspecrul Verbici'oara V, ca şi aspecml Fundenii Doamneî,
ceramicii, care, pe de o parte, cunrinuâ cu unde modificări pc acela din fazele anterioare
s-a co~st1rn1t pe baz:: fondului anterior al culturilor Verbicioara .5i Tei, cu influenre din
cultunle Dubovac-Zuro-Brdo-Gârla Marc-Cârna, pătrunse aici, probabil, în ·urma
1 O privire generala asupra culturilor ,'.in qsml ,p;1\i<1 eu>asiat!c b H. Pau.lnger, Die f-1:/1m Vi•ilur
Eurasims, Mi.inchen, 2006.
1·
2 A.C. Florc.'>C\l, Contriburii i.t :1111or1,1t('rl'a mituri: !\-'oua, În Arhl\1oid L-3, 1%4, p. 143---2]6.
k I ' D.' Bnciu,
. Die Verhirioam-Ku!tur. Vorhcrirht iiher cine neue, in R11111dnien cmdHht, ,,,,,
' > • ' "IUU!t IC1JC
~ A.D. Alexandrescu, La 11/ovpolf' du hrm1zc rt'â:ut de Limnicer1 (tkp. de Te!cor'lliln), în DJciJ N.S. 1Î, Dana N.S, 5, 1961., p. ]23-161; S. !vforlmz, ·''/'·
llf!,r, in rit.

1973, p. 77-97: S. Morintz, Contnburii mff'ologicc l, istoria 1mdlor timpwii, J Ejww bro11.~uh1i Î1l Jf,'lifiul :, B. Hiirml, l-falhtattzeit ...
N. Palinca~, V,ilorijicarett drhf'ologică ..
3
onţiato-h,domic, Bucureşti, 1978.
 ~"
---r~ . ~'c-

l
• Co1>1p!e;,;11; cc.!tur.i!

~
~(.

1,~;;---.✓-. . . , ~
!~OUA- COSL-'.>GEt~l
O Cultur.a SUCIU -----~. i "'~ ; \• "--. .:;.-....__
D,. c_,._,1t,un1 GÂRLA '.',•ARE
li
.6
Cultura CRUCEN:•BfdCGiS
O;ltura ZIMM!CEA··PLOVDt\/ I]/4 ,
Sam
2._/ rÎ
-s \
-~ '-

\
.w<•e
"\
\ /4
'\..___/' •;;,◊i_ ~\
)
\
\
210 r "
o-21...0J.J..J2Uus
~--~.
. ·--._
,
-~
\_
\ \
""-•'-
--ţ~
,,,........ _ _ ,
,,,~,I...-_ ~ _/ <$,,
;,,_,.
' "
~/
.~.....

~
//" / -", /'- 'CC--:, • \, • -,
3
~ 1 - - - ~ ~l_~
\
,, ~
~ ;J.
/ V01
I
/~-.,
I
¾~,
-..
, '--j 1s_,-,,
( -$· \
• •
,
,.,._ ! l
~ \. ' \>c
-c:~ \
.
~
, _ ,,___,..'--.
',--._ .-•
_r/
/ ,-.-c '-- I
( ' \
f''-
)
\I \ I •
--,
"-"-\
~__,, 7 \
Î /2~~/ \ .._\
-~ '\' / \; )
(@ •
('I\.J\
. \
'./_,,_- - - - .
....._~
~ /.,. ~ 3
1/
\ 28.
•\
"\ )eio
,; 'I ® • •
✓V '
Iii'' -~
. --._/
,J
Ol~-✓ .r'Î
)"
/
I
\ ,
\
~i
\
I
o
'
{1 ,.sl/
•\V/
,.. . ,..,,-- -
~ '
,<,,,, ~.•\'':\ } f/ ~· '\
(:
1/
I _ _ , , . -0 <,;
12!12lJ:!..(..f!::J
J
~\

,.f
_,_.
(
\
'
(
.
Wer/OOA

'
\
\
•, ~ / 7,.--.
\_,,

'-\... ..... .r-"" ,. '

1'-'·~
·,. ...
\ ---- \ \ ' 1____,,-• "'
•" -L/ ) \ \ \. ! (( 0,. _:J ~
/_
'\:o
( '~~ ~~
\ \ Pe, " ~?;>.•/; _,,,)~,
)_J vr ::
1;1
"'"'
\• ~-~-I\
, ~
I\
. \~ " ,. 27:..-); /·;.
,,
( "'"' ~

~
{
k--=\_
'
/~----- ✓

-25
----
50 ~u,
I
j'

Fig. 45 Hana (k~rnperirii<>! !,hornului r:<n:il1: l Aichiud; 2 Distrq; 3 Blaj:'' g,)bda: 5 C,1br;1şi; i, Cas(.io;uelc: 7" Ceani; 8 C;;,.,·,::..; ') !..::iuj; 1O Corneşti; 11 Co~low.:ni;
12 Crucrni: Li Cukiu Mic l 4 Cukiu 1\.1arr l ·'; Dumeşti; 1b G<.rbovat; 17 G3.ri:. î,Lue; 18 L1pus; l ') /\ 1o!Jova Veche; 20 ~,,,:a; 21 Oarţa d<.: Jos; 22 Paucca; 2J
Piatra Nc,mţ; 24 Popc~1i; 2) Sighişoara; .2(> 'Suciu de Sus,:::-:;- Sul.:ana; 28 Tiirgu Sernie~c; 29 Ticv:miu Mare; 30 Tm')t)ti: J · Li,nnicea (A. Vulpe).
 •
270 PREISTORIA

presiunii exercitare de purtătorii culmrii mormîntd0r rurnubre, din cidrul p1diminariilor

continentale ale marilor migraţii egcene 1 (vezj un punct de vedere deosebit: p 287).
Ci1itura G'rîrl.a lvfare-Cărn11 (fig. 46), care reprC?,Întă un aspect locaJ al m:uelui wmplex ~
al câmpurilor cu urne, răspândit de la Du11ăn:a mijlo;,:ie pân;J, la e•;r de Jiu şi în unde 4
părri din nord-vestul Peninsulei Rdcanice, ln .Serbia şi nord-vestul Bulgari-:i, se dezvoltă
pc fondul culturii Vacina, ca şi culnirile Cruc.::ni-BdcgiS şi Da!j-Bjiclo-Rrdo, rnrc ,1pa.rţîn
aceluia.)Î rnare complex culturai, în leg;ltură directa cu acelea ale grnpului Szcrcm!e :;i
... '1nntl'>tate uu1 l' annon1a-·.
· ' ('.01T11111n<lţuc
· ., aceS{'(.'.l. cu Itun. ;;r ,1c: p:ltruns
·
t "lC.)!'l
I ccramtcll
;ic
1•
înrr-o. ~)"H~

Ll'lă nnl ttiu.ic în aria culiit,iî Vcrbicioau, Î"n ulrjmde !":11.c ak ao.:stcî,i. r'f~·.,
În crea ce priveşte grupul Dubouac-iu10--Urd.t1 (dnpă descoperiri din nordul fugoslavici, /:\,~'~;:'(@.'. G
nu departe de vărsarea Moravei în Dunăre), atestată în sud~vesrnl tării noastre, prin unele ~: ' .
de,;;copcriri din a.5ezarea de la Comcşti (jud. Timiş) şi din nccropoia de inciner:qie de
.
la iv1o!dova Veche (jud. Caraş-Severin), este înrndit:1 cu cultura (;:1rla Mare-C:lrn;i, de
unde şi denumi:..:'a de cultu tă Zmo-Brdo-C·âr!a J\hre-Cârna, dată de unii 2ccstci culturi,
în sensul că denumirea :Z,uro-Brdo se referă la descoperirile de la vest Je Porţile de fier,
iar aceea de Gârla Mare-C:lrna pcnuu acelea din sud-vesrnl Olteniei:\.
Întrucât aşezările culturilor Zuw--Brdo şi Gârla Mare-Cârna sunt foarte puţin
cunoscute, fond distruse în mare parte prin alurwcări de teren si alm·iuni, panicularitJţi
ale aspecmlui d.rziu din evoluţ:ia lor, ca de a!tfd şi din etapele anterioare, por fi reconstituire
îndeosebi prin inventarul necropoldor, remarcabil atil.t prin formei,· şi decorul ceramici\,
dt şi prin plastica !t:minină decorat;l (tig. 46/ l O; pi. 14), din lut :.-ir.s, cu anabgii în cultura
cf'ramiciî incrustare sud-transdanubiene.
Sfarşitul acestor culturi nu poate fi pu.._. pe sea.nu cuh-urii Cruceni--BelegiS şi u:!ei a
mormintelor tu mulare, cum s-a presupus de c\trc unii cc1cctărori, ci mai de grabă prin
adoptarea în decorul cer:imicîî a unor nni elemente (caneluri) care, in faza finală, prez.intă
ekmrntc ale Hallsranului timpuriu, indicând rranz:ţia către accasr:1 perîoa<lă.
Cultura Gârla Mare a fost împăJ ţitâ, pe criterii pur tipologice 4, în patru faz.e, per(odiz.-:ire
ce nu este unanim acceptată ca ata:·e. Fa1.a a III-a a culmrii C;lrla Marc este considerată
contemporană cu faza Yerbi.:ioara IV şi cu cultura Zimnic::a-Plo\'div, iar faza a IV-a a
acestei• culturi, corcspunz?itoare ultimului orizont al epocii bronz.ului din__sud-vcsrill
()!teniei, cu faza Vcrbicioara V şi aspectul mixt Verbicioara V-G,î.rlă-Î\.'1.ue. După al,i_e
opinii, însă, culrura Girla l\1are-Cârna, considerară originară inc~ din Bronzul mijiociti','·
ar fi fost înlocuiti în cursul Bronzulni d.niu, în fhn.:i.t cel putin, cu cn!tura Cruccni-Bckgit

1
Între a!1ii şi de S. Aforinn., op. cit.
2 V!. Llurniucsrn, ,'Vecwpo/11 de incim'm,iir din ,:pom bron:cullfi de/,:;_ Cânu/, Fh1cur~~ti, 196 I; L G,\n1.
Die 111itdere Bmn;;.:::zrit U11g1u11, u11d ihre Jiirldst!ichcn 8ez:'c!n,ngen, Bud:,pest, 1975, cc1p. !li. p. U5<:'.)(,;
Chr. Rcich. Dm Criiherfd,l vm1 Cirrm, în PZ 77, 2002, 2, p. 159-179; L1cbn, ntJ Griihe,fr!d uon Sztrt''tk
1111d rlic Crupp01 mir inkrwti('/·ter K!'ra>;;fk 01t/.m1g da mitileren rmd hmarn llo11au, Berlin, 20()(,
J A. M. Şa11dor-Chicîdc:-mu, Cuhunt Zi.to Brrh•--G:Îr/J, Afare. Crmtrilmţii /,1 o.momtem1 epocii hr(mzu/ui
/11 Du.ndrM ;\-f1flodc şi [,~frrio,1râ, Cluj, :'.00_1.
,\ S. ~·lorinu., Qf. cit.; I. Chicide,urn, /)it· .fi'iihthr,t!..•i;,hc K1,ftur, ;:ur fl;wi;-:,t•::.;:i1 in -~iidwest Rr,mhim,
Fig. 46 Cultura Gârla Mare. Ceramic'\ din necropola de inciner:,1ie de la Cârna, După VL Dumitrc.;;cu,
in Dacia N.S. 50, 1986, p. 7--47. Sciri diferite,
272 PREISTORiA

Contemporană, îl1 parte, cu culÎurile Dubovac-2LltO· Bnlo şi Cârk.. Mare-Cârna, e~te :_·_:('. '(,/)~
~i cultura Cruceni-BelegiJ (după n{"cropolde de incineraţie de la Cruceni-Timiş din Banat : \ )i (
:n 1 : , ..
1
şi BdegiS de pc teritoriu! Serbiei, h sud de confh1enţa Dunării cu Drava) (fig. 47), dezvoltată
'liJ .1 I'/' .. '
,,t . '1
1 )
pe baz~t culturii Vatina, aparţinând tot marelui cnmpiex al culturii cu ceramica imprimat;\.
Cultura aceasta, r.'ispândită in zona dunăreană din nordul Serbiei şi vestul Ranatului '1" ,\ ,,ci
<!j 3
şi cunosrnt:1 aproape numai din necropole <le încineraţ"Îe (Cruccni, Bobda, Ticvaniul
V
Marc ş.;L), are î11 C\'oluţia ei, pe lâng:1 u fază cu cCT!1miG1 cu decor imprîtnat şi o :1!ta
mai nouil, ,·untcrnpcH~m:t, c{lttT 5f'irşiwl situ, cu Bror1 zul recent. i\cc,\t:l Cr;,;l m:ii , ·;11'\,
caracreri1.ată primr-o ceramică (urne, c.1srroane, ceşti), Clre continuă pe aceea din prima
fază, dar cu trăsături proprii, a conrribuit la geneza grupurilor Hallstattului rimpuriu,
<le tip Susanî-Hinova-Vârrop 1•
Alte culturi ale Bo:-onzului mijlociu, dezvoltJJ(' pe fondul mai vechi în perioada Bronzului
timpuriu ~î cu o evoluţie uneori, în cnm:inuare, în Bronzul t'.i.rziu, sunt localî1A--:.te în
Tran.sîlvanîa, Crişana şi Marnmu.re} (\X'/îetcnberg, Otomani şi Suciu).
Culn.a·a Wîetenberg, reprezencarivă pcntm I3mnzu1 mijlociu din centrul Transilvaniei,
într-o fo1,;-i tfirzie şî-a restrâns afr~ de r!bp:îndire b regiunile vestice, cec& ce corespunde
cu extinderea cLtlrnriî Nnu:i. Nu aistă ckwezi care să ateste leg:H1tri directe şi sigure :1le
ceramicii ace,;tei cuituri cu aceea <lin perioada Hallstatru!ui timpuriu.
În ceea .::-c priveşte durata şi .sf:i.rşiLtil acestei culturi, s-au exprimat opinii diferite,
îndeosebi în legătură cu poziţi:J ei cronologică faţă de culrura Noua, pentru care :,e
presupune d în unele regiuni ale Transilvaniei au coabîtat1.
În contextul istoric din Bron:a1Î recent, în faza finală (a IV-a) a culturii \Victenberg
s-au produs schimbări, pe care unii le pun pe scama J.pariţiei rriburîlor i..:ulturii Noua în
Podi~ul Tramilvanici sau a unor influenţe dinspre vc:,t ln sud--vesrnl ~Kestei regiuni, În felul
acesta, triburile din aceast,1 faz:.1. din centrul Tr,msîlvanici nu ar mai fi n.:::upat .spaţiile locui(e
antcrinr, din fazele a Ii-a şi a III-a. În sc_-himb, de ar fi fost mai puţin :U<: ct'.tte de pârrunderea
0

culturii Nom în zona de sud-vest, unde a continuat lornirea din faw preccJenră.
Din an;ili1.a ceramicii <lin ultima fuză a culturii \'Vtelenberg rezu.lcl, pe de o pa1te, si:himlilri
în repertoriul motivelor decorative, în sensul folosirii mai ·Ci:mtr'a me;ndrului,_ rombului si
Gtnclurilor, spre deosebire de spirale, frecvente În f:u„de a II-a şi a II1-a, iar pe ~le aha n crcşre:·e
1~!~-•-rO
f) \
... \./)
a mm1ărului v:Lselor nedecorare, dar şi a rc:ipariţiei srriurilor 1~'. pererii \';1Sdor grosiere. Se 1emarc:'!
\
si frccwnra vaselor „cuptor" (p-yraunm) in işe-1.arca <le la Rorbav (Braşov); asrfd de vase ap,u-
şi în l----b.lbt:mu! timpuriu, (!e exc>mplu în rumului de la Meri, jud. Tdeormrn {fig. 59/7).

1
K. Horcdt, P1oblnnele ar,1tJ1i1 ij din peri.1atU1 bronwlu! Pl'olua.t în l"rill;rihrmia, în StComSib)u 13,
l 967, F- !37~1 "iG; M. Cumă, Civiliz,1;i;1 pl'imei tpoâ a fierului În uid----vtstu! R.on1âniei, Bucureşti, 1993; S,
Lu.Jr, Cultura Vânop in O{teda, Craiov;1, 2005.
'N. Bomffka, [)ie \Victenbcrg-Kultur: ei!1 Be:trag :ua Eif.J1J.:hill1g dl'r BmJr:.ezeit in Sii,io:ueuropa, 1-H,
Botm, 19'>4. Ve1i şi un a!t punc.t de n:dae la A. Vulpe, Spaţiul .:geo-,m,av!ian ;:1 E11ropa sud-estică fn !uMÎ!!li
und re/JL':uiri 11 cronvlogiei epocii bron,;u/ui, in J..1emoriile .St·criei de Ştiînte !sturice şi Arheologie, ssciia -1,
rom 21, 1996 (1997), p. 33-----47.
Pig. ,j] Grupu! cultural Cruceni-Bdegi~. 1- !O, 12.14 Crnccni; 11 Vc•treni. Oc,p~. M. Cum;\. S..::;'.!ri diferite.
 PRE1S'l"()RlA

Cultura ( Jtomrmi, reprezentativ~ pentru epoc..1. bronzului dm nord-vcsrul Românie-ii

nord-cstui Ungariei ~i sud-estul Slovaciei, a avut o cvolnţie de mai lung:1 durată, de-a
lungl\l a trei foze, durând, după unii, din Bronzul mijlociu p,1nfi în cel drziu, necxisthnd
îr:.s,1 un acord general cu privire la datarra ultimei fau: :t acestei culrnrî în aceasta din urmă
pGit\1dă. Această evoluţie a fost t.'Xplic1.tă de unii arheologi maghiari ;,i roinâni prin rc?.istcn;a
opm:1 de rnn11rn;t5tile accsrci ;:u!turi, ca ţÎ de acelea :de n,irnrii Suciu din no,d-1·cstul
Rum,înici, r:1r.1 de i':îuw1dnca spn: 1':,,t, p0i1:l L Or?dc1 (cum o :ncs<i o necrnpoh) ii în
_;\,funţii Apu;,cni a culmrii n1orrr:imdur :~1mubrc din u.:n1nd Europe!, cbturid. presiunii
căreia purtătorii rnlturiî Otomani ;u D ajuns până fn sudul Cri:ftrn:i, precum .5i în .:iud•\:C.\tui
T ransiivanicî, unde s-ar fi lovit de reL,istcnra
.
triburilor culturii Periam-Pecica si- WlercnberalD"
Comunit.1t;Îlc culturii Otomani, în ultima fază, au !ocuit in aşezări rotunde de up atol,
pe boruri de deal sau în insule, fn 7.onde ml."iştino~se de .~e-.. Ritul funnar din acc,1s1J fază
ar fi fi.)st, predominant, inci:1eraţi:1.
Din evolutia ;,cestei culrnri iutercscazd aici ce,1 p1\:sup11să de unii a fi a lV-•a fază,
cuactcrizat:i. prin anumite fotmc de vase (ceşti, castroane cu sau fără loburi, folosite în
continmrc din fiv.8 precer\cnti'l şi amfore cu torţi m:ui) şi decor (canelat, mici împi1nsJ1mi
şi proeminenţe), cu an,1logii în grupurile HajdU.bagos, BerkcsL. .[kmecser şi Pîliny, prccum
şi în grupurile lgrita :;i Bihan:a din Crişana 2 . Din punct de vcdl'fe cronologic, ao:asra
este ultinia fozd a culwrii Otomani, l".Xistâi~d i'n,.,,1 u11dc îndilidi că ~·a ar aparţine şi ultimd
r:crioade a epo,:ii bronzului.
La r.l.ndul sJu, şi cuhura ,~.;ue,;u (v~.:zi p ..~55) d,n nordul Criş::i.nei si Tra.n~iluniel,
i\fo.ramurc~, nord-·c:.wl Ung,uiei, snd-csmi Sicv:1cici .~i Ucraina tnnscarpaticJ, a ;1Vt1l o
cvolutîe m:1i lung,!, cu trei sau patru foze, din Hr,q;1,uJ mijlociu .)i, dup.l unii, p.'i.nii in 6
1--Lt!lstanul timpuriu, dc~i, după :_i./ţii, ultima ci frnă (,,dasici'i") nu ,u fî depăşit grorwul
mijlociu, fiind urrnat:1 in Câmp;;i ,estică Je cultura Hcrkcsl.·•Donec'.er·:I.
În ceea ce privqtc fala ci târzie, a treia din pcriodiz.ar('.l ;iccstci cuhuri, dtnumirn de
c;ltre unii Culciu M.-ire (după do113 a,50.,lrÎ din ;Ke,1st·1 localitme din câmpia s8trnJrcan:1),
-:ste rcj'frcii::J,1at:l Prin dc$copcririk cbsicc ale acestei culturi, caracrcriz.;11.c prin formele
~i decoru! ceramicii, locuinţt~ de supr:1faţ:1 şi ritul irn:iner:1ţ'ici far:l n1mul, care, prin ,mumite
aspec;e ale ccr;1rnicii (frecYenţa d'.:corului canelat) şi prin unde pic.'-e de bronz {ceh ~i
topor de lupt;i cu dis(), s• au c.Luat în Bronzul rcccnî. (Dj, ur o prelungire, ewntud. p:m;i
în I-L1.1lstatr~1l timpuriu, .,incroni;,indu.-sc, probabil, ( l i fazele Ow1aani HI b şi IV şi grupt!l
Bcrkcsz·-Dcrnee,~:1, iar sfâr~itul fazei cu etapa Ll.pdş l.

1(J, ~i C_ J.. F,vr-ca.~. A!igm1ir ii im,,;zie ii; cp/Jm bnm:..~1d11i .im (."r.:;.w!I, h1 (:ri.,l« 32 ~33, 2002--200.3, p. l 7--31.
i l. Ernodi, !Je.împe,·iri di,,î prima q,rm't af,endui de L·i Or,uka. ÎH C>i~iJ. J J. 1()81, p. 321~5:'.B. T
Kemencrci, Dic Sp,'i1bro11zczcit in Nord{!;tungam, Bu.;iaj-'S:H, i '}84.
' T. lhd.n, C;,l,u.r,1 Su,iu tic 5io in nonl-i-emd Rom,fm'l"i. în SCl \ 1A 25, J972, 4, p. _509-S.)'i; idcP1 ,
Epl)ta lmm,~11/ui ?11 11ord-11cmtf R1muJ11ici .. . ; C. KKs6, Beitnîgi> zur !;'t'!inr11if cfes Vcrhreimngsg,~hicu,<· 1<1i</ hr Fig. -i8 Lipuş. jud. Mar:i.mureş. Necropolă. Piese din fu1.-ele I şi !I (clupă C. Ka,~,6). Se.Ir! diferite. 3·--5: bronz;
C!mm,1l11g1, da S1,â11 de Sw-!(11/tw. î:n D;,ciJ. '.-.i'".S. :~l. 1987, p. 51--/'i. 6:fiu.
276 PREISTORIA

O ic1porra.11ţ'ă Je,_)sebită, a: depă;,eşte cu muli inreiT•_sul dczvolr:1.rii culturale din aria cultl1rii
Suciu, o reprezintă explor_._re-,a necropolei mmulare de la Llpnş Qud. Maramureş). S-au distins
de către C. Kacsâ două faze: în prima ceramica este bogat decorată în tradiţia stilului Sudu 2
•'
(fig. 48/1. 2; 80/ 1-3 şi pL 15/1 ), în timp ce cea de a doua fază este ctracterizac:.l, în principal,
,~f,__,;
prin decorul canelat (fig. 48/7, 6) (cea grosieră este ornamentă în srrimi). În fu:a Întâi, cipurile ~ l
'//li/ tr / ;;." \:._\\\;
de bronw.ri si un cdt din fier (fig. 48, 3--6) sugerează o datare în Bronzul târziu (Br.D.);
4 . ;..,.j,'.\ ~'\\\\~WI
cca de a duu:1, prin Y<1sek de Lip Civa şi bronzuri, se. °lncadrl\17:l !n perioada I-fallsran A1.
În afara m11ltiplt·lor dcrncnte de ordin cnlric, ci.re ;;.c pot dc,:pn:dc şi vor forrna cu '·<~ . :,, . . . ,'#
sigur~mp tl..'.rna multor srudîi, necropola dl': la Llpuş, care p-o.ue ll ev, i.\idcutJ ca ap:1qi1d11J
unei singure comunitJţi tribaie, ne arară sugestiv cum, în cadrul ·evolutiei aceleiaşi
comunirJri, survin modificari ale ~ritului dt ornamentare a ceramicii şi ale ritualului
funerar, fară ca acea5ta să implice şi schimb1ri de natură etnică.

În afară de culturile din perioada r.J.17,ie a epocii bromului, C1h\ prin formule ceramice,
::i.rată o evoiuţie din Dro1vul mijlociu, :O·J.U comrîmiL în noile condiţii istorice ale Bronzului
tân.iu, ,_-Lllturi deosebire, mi.,,.:tc şi de t:-mziţÎ<: câtre perioada lumătoarc a Hallsmrtlui timpuriu.
Astfd, pe un sp;i.ţiu mare, de la Ni:c::truJ niijiocîu şi sup,."°:rior p<lnă la est de Munţii Apuseni
şi din regiunea subcarpatică :-i Ucrainei până în sudul zonei de silvostepă dimre Siret şi
Prur, este r:1spânditJ. cultura Noua (numită astfel după o suburbie ::i oraşului Braşov, unde
s--au gJsir mai multe mormimf. dt· iuhumaţîe). Cuimrii acesi:eia, dezvoltată pe fondul
anterior d culturilor din BnJnn1l mi._iîodu (tr~ spccîal Monreoru, Co'-fişa şi Komariv), în
urm;1 connctului cu demcme răsăritene ale culturii Sabatinovka timpurie de pe teritoriul
Ucrainei, pătnmse spre vrst, îi corespunde, în regiunile merîdi01nle :1.le României, pe cde
douJ. maluri ale Dunării, grupul Cosl,)gcni. Avându-~.c în vedere lcg:ltLlrile culturilor Noua
şi Coslozeni cu cuitura Sabatino-vk3-, se consider;l. ca avem de-a face cu v:uîame locale ale
unui complex culrun.l mai mare, de:irnrnit S,:tbatinovka- Noua-(_\Jsiugen/ (fig. 49/ 1--12).
În aria esticl a a.cestui comnîcx, îmre Nist!"ul mijlociu si inferior si rtgi~mea Niprului pânil
în eseul Ciimcii se dezvoltă cul;ura ,":,~rbarinovka, c:i.re· s-a răsP:1ndir şi i1~ ves~ 'intre Prut ~i Nistru5.

1 C. KK,O, ·t:onn-ibutiom ,I l.1 onnt1isso1ce de la rnltt.re de Sunu de Sw ,l /,1 !u111ii:re des rtcherc/1(":; j:1:"t<'i
il Lăpu1, în Dacia N.S. 19. 1975, p. 45-68; A Vulpe, Einigt" Rm:erkungm iiha die mirtf,,_~e und dic ,p/i.t,:
Bro1v:,:zr,ft ,_.,1 .V.c,r,lm Nul//iini:',u, ir: D:-.cii N.S. 19, ! 975, p. 69--/6; C. K:K~l), COntribuţii !11 rnr1r11<fl<'!"fd
Bromului 1/i:-·:·i,.1 ,;/i11 nordul Transih,t.'.'litÎ. Cm:etdri!c de ia Lib,Jtin, in Thraco,D,Kica 11, 1990, p. ~'9-98·
Idem, Zur ,i'..,ro;-wk:sisdxn 11,1d kuitureilm Sic/lung Lin Hiig„fgrifberfeldes /J!J!I Li':p11ş, În C. KKsC\ (ed.), Der
nordbrpatlsdte Rmm !;i der Bronz.ezeit, Sympo~îum Bai1 ;-...far,:, okmber 1')')8, [Baia M,ne, 20011,
p. 231-278; S. Tuhm, lvfeu1morphose-eine \frgewtionsgotrhelt, în B. Horej\, R. _lung, E. Kaiser, B. Te1--.fa.n
(cd.), bteprdationsraum Rrn111.e:,_e,c. B. tfansd vou ~eim:n Schiilcrn gewidrnct, Bonn, 1005, p. 241 -26L
-'- A.C. F!or~"\cn, Conttihutii h1 m1wa,ct,:i't"a rnlnvii Noua, 'in ArhMo!d 2-.1, .\ 964, p. 143--2 16; Idem.
Sur ies pr{ihfh,.,f"i r.lu bronu' t,mlif ,:a,paw-,.Janubien el ;wrd-oue·tpontique, în D;icw N.S. 11, 1967, p. 59·-~.. 4:
Idem, RepoNri,i! culturii Noua"CO,;i(lz,:m din România ...4sez.-hi si neaopole, în CCDJ 9, l 9:)1; M. Flortscu,
A.C. Florescu, Unek o/.seiuaţii cu privire l.d gmtZtl culturii Noua ?n z.tJnele de cc11·burt1 ,tb: Carp.1ţilor Rtutlritrm, Fig. 4~) Culturile Nm1a ( !-'.)), Co,bgcni l 10-12) şi Zinmie<..'a--Plnvdiv ( t:)--1 ·1 ). ! C·.lscioa,d,:; 2, ~ ;:dd; 0 :;.ra;
în ArhMold 13, 1990, p. 49-102. ::',. (, (/î.rbovă\; 4 Cluj; 5 Păucca; 8 IIL1j: 9 Ct,Ku; 10--1'.{ O:l:l.r.1f1; lJ l Î Pnpcşti. Dttpa A.C. flomrn ( (" 1.'.)
3 S. Moflntt, Contribuţii .. ;i Nona Pa.linc.15 (13- 17). Sdri di1~·1itt.
27"8 1'kE15TORIA

În felul acesta se explică trăsăturilf' com11ne ale culturilor din acest mare spaţiu, la sfârsirui
@

'
epocii bronzului: aşe7;lri mici în fOrmă dl". movile pkae sad. nivelate, cu muh:ă cem~ă, denumit~
'
cenu~are (zolniki), cv scop mai curând profun (rc.mll'i de locuinţe) decât rdigios (k1entru ,
sacrificii sau în lcgarur;:1 cu culrul vetrei); marea dezvolta.re a cre)tcrii vitdOr (bcvir,e, ovi-~prine 4 5
~.a.), caic constituie principala sursă de su1-rz.istti"'lţă în raporc cu agricultm;l primitivă, ce se
practica într-o 111:lsură mai redusă; prediku;ia pentru anu mire sp(?cii ccr;nnice (ceşti Cti torti
suprnÎn;ilţarc cu butoni sali Ut'.,lSt:î, va\'C fn form.1 de sac, ~:u bd.u in relief ş ..:1.) (fi~.
49/1 .~,/4 .{,,8,9) ~i o produqîc :;porîr:1 de ;<>1dtc şi arme de . . itcx (cqite curbs: .;;! v;îrflai X:
' . ·; ..
s,igcat.l cu b:v.a o;nciv,l: ;Ju drctp1.2), pi;u Li 5i. '1ndco.sd>i, din i.J'!l'l\ şi,_,:,; c,~e, s1r,lpungi\itl H\\ ------~, s
seceri, omoplaţi cresraţi ş.,1.) (tlg. )O). Lipsa miuen.:urllor (1;;; .:.1pru şi Jcpărrn.rea fu~ă de centrele
metalurgice ale Transilvaniei :rn determinat rnmunirăţile act·,tci culturi din anurnitc regiuni, · 10 l , () l1
cum s11nr de exemplu acele.a de la est de Carpaţi, nmi bine ccn:crate prin si_pdn1rile Je la
Trw,,q;1i~,.!'v1ovila din şe~ulJijiei'' (jud. Botos.,.,rii), Cfo·bov/H (_iud. G:1.bţi) si din <-'he !oc<li@i,
~ () 9
s,1 inrensificc producerea de unelte din os si corn de cerb. Pe 1.b alr,1 patTt· din invenurul
obiectdor de bronz ale aces!ei culru1i fac pan:e unchc, arrn,, ;;i podo;ibe, de origine r:1sJritGmă,
prezente în număr relativ mai mare în dcp,-:i1,itdc de bromuri din Jceastă vrtmc: de la B:lleni
(jud. Gabii), Rîşeşti şi Ncgre5ri (jud. Va•dui), UJmi-Lircni {jud. Iaşi) ~i din alK Incuri 1. 15
De a..v.:menca, sunt caract-.~r!stice şi nccrop,1!de ace~td cuiruri, av\rid- c1 rit funerar
predominant inhumaţia, ca de c,,1~111.piu la Truscsti si la Pi,tr.ra Neamţ ln Molrfov,1, Cluj si
;\rchiud, jud. I3istriţa-!',.Jăs:lud, în Transilvani-1, Pern"ilta în Rq.1LthliG Moldova, Ostrov,~ţ în

--
Ucraina pcrica.rp;:itÎG1, ca ~i in a]L, kKalităţi d_j,q spaţiul l.'aqx;t(} :1iqrcdn2. Ac,>~it<t, l~1r,1ercrl~uc
din punct de vedere anuovi!ogic prin :;Lb::bc cu forma cr:mîului do.iico-mezJxcfal în !\1oldova 16
şi br.lhicefal în T ransilvaai,r\ au un \qv.,:,nt:i..;· s."tr:iGl.::ios, C.!.n:; F'-) Ht: fi considerat propriu triburilor
0

de cresdltori de vitt', cu ,rnalogii în monnimde culturilor Sab,ninovka si Srubinia.

Procesul constimirii culturii Noua a fo~t pus în kplturi cu fondul beai, venit in
conu.cr cu r,hpândirea spre vest;:; culturii Scth,1tino':ka, h g,enf'za cln:ia nn rul :.ctiv l-:ţ
avut irnpulsul purrăwrîlor monnintdor tun\ulare de :ip Sruhnai~-l-iv,1linsk, :/i, JapJ
r'
,J ,,
~

,~, ~-

,, I~ •.
lnterprct;lrik: mai noi, .şi cel al culturii (/r;.UTiicii ru btin.i in relief (mrug,n:rtiikm:,1/.'l),'
care, îns;1, 1111 ar fi depăşit spre vest Prurnt4 "
.
1 M. P('trcscu-DîtnhO\iţa, Dcpo,:,itc!t de bronzuri riltl Nm11,Îl1i11, n,icur('Ş1 i, l 977. II •
•
'.'. L And1·iţoiu, (Onn·ihu/ii ia otruM:,trea c11.l:1:rii Noua În md•1.•c.,11tf [rt1n:;ih,,tnici, in T!1i-au· Lh(i;;2 7,
1986. p . .) 1-45; G. ,\forir1esc11, Necropola dr l:1 ._fărţitu! <'j'tJrri hm•1~;u/;,i (m!ttm< No11(J) de !~1 .4,chi1<d, J _,,- ,1 l
Tr,kct,jll,/e1u/ Bi5triţt1"A:1.iâud, în rhrc1c:o--nacica 7 , l986, p. 4G--5b; E. San, L~~(!u1 bwJ1::::.111i t •
rmj'foâe şi tdrâe (;·ec X\111-·Xll Fl'.n._i, in Thrarn-D,1..::io l '5, !')+i, p 11 J-,] 5fi: :'v! [,im'[w,,i,,,j 19 10
··~----··"'
21
· 22 ,Af
M. Fiorc~oi, A.C. H.)re.scu, Tni,;~•tti. Afmu,gnrfie ,trlm1f(lsira, Burnrc~t.i• b~i, l '/99: J. P. G
23
1C'. Stwli~·i, 24 t
1
:;ur .11/'tbror;zcz,eit!il-hen S1tb„umcnk,hl{ufiu ,un tmtoe•1 D,/fper r,,,d ,/!/ dcr '.X- 1:;r/::i;;:r .io A.0c1r';J1ci1
Rc1hden1\l/enf.. 1999; E. Sava, Dic Be.Hattu11gcn der Nuu,1-Kulrur. Ein B,·iVirg :n,r
•/'ăth,·on::~':Z-âtl;cher Bt'.,t<11111ng.rrit('11 z;;,;sr!Jl'-'1 D11r.,ra und \Vc,d·(./ip,nen, Kie!, 2002.
-' O. Necrasov, /, imthrot,1/ogi,- de i'ain tfm:ce, in Acte,\ du lF C0ngrC~ lnce:rp,,tÎ,)xtl de
lll, Bu.:urcştî, 1980, p. 423"443.
'' E. Sa\·a., Rd11ii înm· mJtm,1 ,U11ogov,1likoi;aja dil.'lre N1'.1.m, fi l'nd şi mlnni ,Hon:w•u, în ·1-hr;K<l·Oaâtil
12, 1991, p. 1 ',-:'JÎ; V. Cavrm, Ona ,Hon• ,1bout the PontP-<..il.'jlic }•;;[to; Jn rhc 1---"'onu,itim; ''-.:'nn,1 ('i,im-'11,
Cultura Noua. Piese de mcral, o~ şi corn. 1--4, 15, 23-24 G:uhoY:l.\: 5 (;liivănc~t" V , .
în Thrarn-Dacica 19, 1998, 1-J., p. 93--1 l l Cf. în general ş\ ndegw:a de Stu(ti; R Li<::-h<i1;,nn, I-l. 'lll ~ -
(cd.), A-f(rration 1111d Ku!rurtmmfar. Der V7al/dcl rnrd.er- 1md z,cmr,1,b111t1,ch,,r ltd:u1,-n ;m r·,,1hmth ., arman; 912
, ,.mu: 8]!' , . 19 ']'avad .' I. . ,U t"Cl\J,6.10
ăra.şu; 11 U mi; 13, 1/ Cavad11w:;,ti; 14 Horoiata· Hi 1; ,
'(JRogoien1;
, , ~'I\!, , 2 FI omu.. După A.C. F!oresw. Scări diferi1e. , ,ărl){)a.1a:
2. z11m 1. /.'orchrisrlid1cn J.1hrtausf'nd, Bonn, 2(/0 l. "" ome.şn; 2 ' '
280 PREISTORJA · EPOCA METALELOR

Oia p\111Ct de vedere ·cronologic, în evoluţia c.ulrurii Nou,~ s-au drnscbit (de către ,-
Rela!iv la fitui funerar, s-a practicat,
. .
poare, incineratia,
'
cum -s-·' 1 .-~ 0 115 l,,,,,,,,
a. clt[-·0
h ·r.
l1l01.'Ua
Adri:lO C. Florescu) două faze aresrate prin necropole şi aşe-z:.t.rî, dintre care una de tranzitie de !a Sultana, la nord-est de Oltemţa.
de la Bronzul mijlociu la cd rcc.:nt (Noua I) şi alta. din Bronzul recent (Noua Il). S··a Cu!mr:1 Coslogeni, după unii cu rrei faze în evoluţia ei, a înct;pul la sHrşirul Rronwiui
pus ~i problema unei e\·entnale a Ii l-a faze, contemporană cu începutul Hall,-tmului în ·ni,'ilociu si, a continuat în Bronzul recent, când este contcmporaqă
1 ·' c,,
c,,·1,,c,!!J.. lN (>lla CU
vesrnl ţJrii. ''.)re
( ,. t ·nre,,inc:1 !egături,
· îndeosebi în ctca cc priv{_'ste
' _ ceramic;:.. În ,.,f- 1 r1 ,[,, "C,, ,
"'- ' , - ,~ (S,CJ ,JtFT-0 ·
f,,," nni veche a ,1vut rdatii nui strânse cu cultur:t Sab,11înovka c,• ,. 1 ,.,,, "
Cronologia absoluci ;i culrurii Nou;i este Jiforir văzută de cc:·..:.ct.1tori. O serie de date
1 ', ,·, ,,
., .a • . ~ , _ . . , -· , '-' ., '- ,.,,.11uat pJ.r:lJl',_
14 C din :1şczărîle de la N[ahah (Cernăuţi) şi .Sighişoara, ofC'rJ datări :ibcrant de înalte i;1r îmr„una m.u noin s-a rcrnarut pnntr~un progres rezu!t::tr în unna coni,,cw!, 1;
(:11 [/');\p:1 Je la Sighişo:tn .' ,: ~-dhu ;t111esteclti: materiale ;;i ~0"0,L,) 1, Esre
r:v,·L- fin de ,de \.'tdtmii Tei ;;i :de grnpului 7.inu1i,:c1-P!ovdiv. Pc d..:- ![ 1 :i_ r,.trrc,
de uil(.·lcc de piatră se ascam,t11<1, el tehnică, cu cde ale culturii Tei , v,.,,•c,, · J' ." I
plaL,zihi! 'iă vederh premisele fenomenului Noua încă din secului al X.V-!_ca, evoltiţia eî ---• ... Ul Ka, LC
a..~emtnea, comacml cu acestă cultură.
connnuând în secolele XIV-XIII, poate până ta sfărşîtul secolului al XII-iea, 11şa cum
Unii
, n:rcct;iton consideră, pe de o pane, că prezenta · ace:su:i culn,,,,· 'tn ~A r,,unrern,01.· ~m
sugerenă acul cu patru prot:..1beranţ~, frenerit tn. aria Noua, descoperir Într-un nivel al
dnu fază, a afectat evoluţia culturii Monteoru, între prima sî :1 doua' ei ·" f„z, J , . • ~ ,
aşezării de la Kasran;1s, ln Jvbcedonia şi datar acolo pe !a l i 50 d. Chr. 2. P ..-., ( C C!Jl1111?.ll0
fonificarel aşe1,1riî din stariunea eponimă, iar pc dţ: alta, prîn în1inrnn:,i ei. din fa,:, :l
În s!d-esrnl României, respccfr,, în Dobrogea şi :.ud-(~.stu11\.fomeniei, p:în3 la Mo-;tistea, doua, b D:111:lre, JJC care :1 de1i:1sit-o, a ocupat zoaa l0cuir;1 de- co 1n,,, ;r-,,·, . I „
, •, 1 '"".uc '.:.U,tllnf
precum ~i în nor<l-r>tul Buîgarîci, s-a răspândît cultura Cor:!ogr;1i (<lupă as(·z.arc~ de pe ?imnicca-.Plo, div, durând acok1, se pare, pân:"1 la $Hrşitul epo6i
1
bro1r,ulu' "l, • ,
~ · • - -- , -' 11\CC!JUfU.1
înălţimea „Ctadiştea" de ia Coslcgeni din Balca Bon:ca, jud. IaJomita), cuc face parte, Hallswmdui timpuriu. Ac(''.l.Stă concepţie istoricizant:l nu este t'mp·l,·i,·,;;," •' tnu
• , • ,,. ,, Cle
ca şi (u.lrnra Noua, din complexul Nom.-Sabatinovk::,-Cos!ogo1i 3 (fig. 4'-J/l0-12). c.:rc:·t:lwrîî. · ··
Aşo.1.rîlc- ;1cestei culrnri, rnaî mici, în fonnă de s:llaşc de tipul cenuş:Edor (zolnift), C,_Jinpl~xul :'>!oua-S.a'.);HÎ1:ovka-Cosl_?gcni,' cu m:~re~ lui arie ~z- r,hpândrre, ocup;1 un
sau m;:ii mari, o:mţin o mire t-anrirate de oase de acimalc domcstÎn", în legătur:1 cu ocupaţia loc :,p:trte 111 cu!rnr:1
~
istona popubp1lor
~1
. . ae la sfarwul tpQca hn ' nz,,J„ " 1· (t,,,
1;,. •-
Sf)dtltl 1
principală, creşterea vi1eior, în special a raurindţJr, al:iturî de cuc se practica, pe o scară rarp.1w-dun:'trean. ln acest i.:onrcxt
v ,
::i ana 1mponant;1 factorui r;h·lrîr,·,,, ,j,
, '
. · ·
,l10llUH1rCi'.)f
' "
·1

mai redus.i, şi cultivarea planrC:or. r,amularc Sn,bnaia• f--Ivalin,;k care, în afară de Moldova ,)Î Podisul , · fnmilva,,,
, - . ct, ,' a cuprins ·
În ceea ce privc~H' invem:irnl ~sez;'i.riior, predomină dJccire forme de ceramic,l (vase şi estul Cârnpicî Mumcniti şi Dubtogea.
în fnrrn:-i de s;1c, Gbuoanc, ceşti cu dou:i torri supr::iînâlţarc ş.a.) care prc:(int:1 a1,alogiî În k:<i.rur;î
-'
cu transform.lrik de !a sf..':rsirul
·
epocii lnonrniui mii!,._,
, "'-
.. ,·,, J;• 1., !) ,
1 re . unart:·a

mai strânse în culmra S;i.barinovka, i'n prima faz...l ;t cuhurii C(1'.-:!ogcni, precum ::;i :1scmJnJri Su1Jniu;1r,1 $Î stepdt VoJgjÎ, .. b1.inui \'i'.,ruh·i Superioare si zo1,,:::lc "lt'
. - • • , c- ,a c;,nJre [, I·,, · s-
cu ccrninica din faza târzie::;. culturii lv'fomeoru, cu cea a culturii Zimnicca-Plovdiv şi con>ideri: că ~-:HJ manikst:n doTi curu1t('. dln dircqîi opu:,;e, din cuc unul din~c: 1 ;,j
cu cea de tip Nou:1 din faza a doua 3. ;KeSLC"i culnm. p:-c.:·cw11 ~i cu ,Jtde, din mediul Europei
:-
(ndrurile Srubnaia-fha!insk si· Mn(wovalikov:1i·tl t., ', ·
si •-ilt,,I iJJII ,;• ZOflt:1;: ;-
cst<L·ntral-t.·uri.1pcne- (culmra rn<Hmintdor rumubre). Currntui din,. .,,, t"'t , fi
sud-J,_P,:trcan. Diferite forme ale vasch,r acestei culrnri :-.ur:t decorare cu benzi în rdief, '" - 1' ., ;Jt 1 avut c-1

rrinnghiuri cu h1Şurî incîzai,:c, şiruri de puncte ş! cu alrc mmiYe.

' rcwk;r, în urma :;Îmezei cu aurnhronii, ap,1.riţia co1111)ksuh·î' C' ,;,.·,),l !\',,,,,,
c,·. l),lUHOYK'l-
· ,
Cos!ugeni, :1 c·1rui Jpartencnţâ trnic:1 constituie iocii un subiect• de dis„Li··,,, .m;i·· ({'fcenron
. _ ' .
Din restul inventarului n:tîn arenţia ,.sceptrele" din pi;:ur:l- de forma cvasi-cilindrici ,._ - • ·'- , 1-, 1

i'llilt'i1i..\u-! ne scama tracilor, iar a!tii a traco-cin~rncrienîlor • În cec",, .,, 11· V>:ste cu ItUP
(fig. 50/21), caracteristice culturilor Cos!ngeni si Sab<ltÎnovka, secerile de rip „tupic", ' ' • ,., .t;
1
Nou;-i, ÎH b•:1tur:\ cu ultimele intcrJ)reUtri, ar trebui s,1 se ad1,n;r:11,"· J, P' .. , .
,_ '~ 0 ane ptnernu·1
,:,
din rn2xibrc de animal ~i omoplari d~ aninule cu crestături, alături <le Jlt-c numerrx1se" t> •
cimnm icnilc,r ln aria culrurii Noua în secolele XIV- XII a• ('br
-- · -,
cce,1 '..-,, ,
aove 'd.'
:t
"t
" 1 csce
obiecte de os, fată de care celt' de bronz, sunr mai puţine. remard.ndu-se ;kdc rn
iar pt de• alt;t participarea unei cornponcrne cimmcrienc la fAnwrr·i --ulu ·· "1 -h'
ll"U c~Olta, CJt
în formă Je placă rombică ţ,i nt de-(or au Npou.Hl precum 5i \<1rianu răs{Lrite;nJ :J. ' _ • ,_ ,. ·- "
a: la ,'lnLl trad, ipott'l.:l greu de acceptat, mtrucar se presupune ,-1 ~,-('cc··, ..
·< '-
•
, ~ c ,. , , . . .. . . . -« 1_., · ~ui e,nogene1e1
Je tip u;rn.:,ilvănean (fig. 50/7,13,19). Han,or 1 ,lr I,', 10.st mchciat 1n 1·)t:floada ulterioa,1 Bronzulw târziu r,·,,,,,, ·,," • l I I'. l
• . , . . . . ' ·· 1 '- 1 l!l · 3 1stauu
mnpt1nu. Uesi~ur, aceste 1poteze rsţortc1z.::,mtr, care în ultima vreme ,- 11 ,,"lt , I , <l •,, 1.
, . .__, • • • . • t lSt' ;l J!l 0/"l,<'.
,, , l
1 Di~c..,wte dt' N. Palinc.1ş, Va!orific,1rea ,irhcnlogir!l. ; Lkm, C'ltn:a c,h.,f,1.,llfiÎ ,-u pi·iFirt /,i ,,,,liM>cci,,,
de :nulu ':crcct,Hon mai 1men, trdnue, in cd mai bun cn \"'uutt cum I .
dau-lor raaloa1rbt.m, in SCIVA 48, 19~17, l, p. 17-)0; A. Vulpe, 5pat,ui f",1,l'O·tlmttv!ian.
· d ·• . .. . . . . . ' ' ' - - · u ta pru ct' cnt8.
( esprt c;r11m(·1wn11 1stunn, vn_; 51 ,.:ap. IV). ·
2 A. Hochstetter, Ernt' }'-ludei der l'v'ou.t1•Ku!tur rn,_, 1Vurrlgriechm/ani. Fin 1Jeitrag zur ,:;hso!,m·n G,,,,,,wk,O''"
Tot din 1,crio,ida lflrLÎt a 11:onzului datea1ă si' rnmpl(•'<ul . Y,.',,,,,. , ,,, J'/ /'
,_, ·' 11 ,,- .Ol'f,JV Gup,1 (,
der spiren Bronzezeit im A~ir;,atenhedun, în G,:rmani" 59, 1981, ?., p. 2.">9--259.
3 S. Morintz, N. Anghdescu, () nouă r:u!turiJ ,J epocii b,y;nzufui În ktm1/inia. Cult!11•f! dF: rip n.;"·crnpoLi rn morminte de inharnatie, '
cu scbekre dtîrc:ite, de la ,7.. 1'1n,,,·,·e,,
•
,I • I
- '"<.i ( epo .. •t·•
n
în Set\' '.~l, 1970, 3, p. 37'3--41)'. S. Mmintz. Cum·ibuţii. ; B. Hă•1scl, 1 Jl,tart:-,;eit ... de vase de lut de la Plovdiv din Bronvil rârziu), r:1s11ândit îiit•,o 1 , ' " ,
.0110: ingusr:1
l~ L,
,'.82 PREISTORJA
nord-dunărea.nâ, din: sudul Munteniei, dintre of3.şclc Zimnicea şi Olteniţa, şi esru!
Rulgarieî până la sud de Balcani (fig. 49113-17).
1 ;tria culturii Lausitz în diverse direeţii, mai ales înspre Europa de sud-est - migraţie pc
Complexul acesta, de origine sud-dun:lreană, caracterizat prin vase globulare cu două
torţi (kantharot) şi Căni cu buza oblică, a fost pus in kgătrnă cu un curent cn!turaJ sudic,
balcano-dunărean, venit în contact cu cultura Tei (po,1te h1că din faza a IV-«) şi, Într-o
m:isură mai redusă, cu culturile Verh.icioara târzie, Gârla I'vfan:-C,1rna sî Coslogcni.
În felul acesta, comunităţile din zona meridională a Rom2nici, în care este b.J!iz:u
cn1'opkxul Zimnicca-Plovdiv, c111 t(-1st orientate, culi1ipl, $i pnarc :i c::nic, cJtrc s1,d :_;i ve~t,
fiind dc;chise, în cadrul grupului Codnt,cni, ~i uno1 clernellti: de mlgi.r:c r;isJritt:JJ1;), apar-
ţinând mardui complex Noua-Saharinovka-Coslogeni. În afar:i de aceasta, prezenţa cera-
micii de tip Zimnicea-Plovdiv, ca şi a culturii Coslogeni (faza a III-a) în aşezarea Troia \/Jl,
atestă răspândirea şi spre sud-est, până în nord-vestul AnJto!îci, în secolele: al XllI-lea
şi al Xll-lea a.Chr., a unor ekmcme balcano--dunărcne, corcspumlltoare acestor culturi.
.'{ Pctrr.1m-Dimbc11iţa
Marea migraţie egeică. Sub accsră denumire s-a cons1:iruit, t'ncâ În prima jumătate
a secolului al XX-iea, concepţia unui fenomen cu dimensiuni istorice, cc presupune
deplasarea unor triburi cc;ural-europcnc -- Îndi din perioada Bronzului C (Reinecke),
cca a „mormintelor tumulare" ---- în dlreqia sud-estului conrinentului. Pc scama acestor
presupuse migraţii succesive a fost pus, Yn 1iltima instanţă, dedinul ,ivibz:1ţkl miceniene,
distrugerea Regatului hitit şi invazia popoa1elor numite ,,,lk rn;lni" în Egipt 2. În tt!timii
30 de ani s-au exprimat, din ce în ce mai frt'r:vcnt, puncte de ,-edcrc critice fată de acest
mod de prnemare a unor fenomene istorice şi arheologice, pentru ca. în cele din u;rnă,
s,1 se dcrnontez,e în cca mai marc parte înrreaga construqie 3. Dacă acest mod de .1 vedea
lucrurile situează „marca rnigratie egcica" prinrr,: miturile rnnsrruirc din ipoteze,
indreptăţitc la un anume moment al isrorici arhcologi-:-i, nu ent fi totcşi nfgate o snie
de n:strucrurări care s-au petrecut, spre sfarşitul rnileniului al 11-ka, \n 10'1 ,Kest va.st -:paţiu 4 .
O prezentare succintă a acestei probleme în cadrul prezc1n1lui volum ,-,e justifică prin
faptul 1:ă nu o dată transforrnil.rile observate în plan arht.::ologic în aceasta peri0ad:1 Jin
spa1-iul carp,Ho-dunărean ,rn fost explicate prin „prdiminari1k:" .iccstor ipotcricc mlgratii.
Întreaga perioadă, z.isă a „câmpurilor de urne" (secolele XlV--IX a. Chr.) din Europa
CcmraL'i, este astăzi văzută ca o epocă de stabilitat~ şi inflorirs: cultura18. pe toJtc planurile.
Fără a nega frământări locale, implicând şi mişcări de popularic în cadrul luwr zone
1 \. \In,;n:z, Contrihurii .. ; B. Hilnsd, H:ti!.uanzeit .. , N. Palinca.ş, Vaiurifim1M ,-;rhta!ogir/1 ..
2 \\-'. Kirnmig. 'i<'evolkcrhnffg1mg wu! l ·rnenjdd,:rkult1Lr. Ein 1,rd1ăologisch-l!i.,tr1riwher Versuo'\ în R. LLhr,
K. Narr (ed.) , Ki:î!n Srudien aus A!tcuP)pa 1, 1964, p. 220--283; A. ~fono!ics, Ar,h/iu/ogischr Hrimig," ;:.111
Grnhrhtc da Grrmrn \\'.1andnw1g, în ,\cr:i,\rchHung 8, i '}57. p. 119-- \ 56.
- N. K. Sand.m, 77:ie fa;r .'lfycc1111ea11J ,md thr: Ewvpean Lu;: BronuAgr, în ,A.ntiquiţ\ 38, 1%4, J'i2, p. 2'18---262;
1
Idem, From Bron:u.' Age m lron A,1;e: tl Sequd to a Si:qud, în J. Boardman, M. A. Brown, T,C.E. Pcwdl (~"\1.),
The Euiopt<m Communîry in Lucr Prehi~tory. Studie,~ in honour nfC.LC. fhrv..kc~, Londu11, 1971, p. !"'?9.
r, Cf. şi K. Kristiansen. Eitr(Jpr htforr f-Ji,to1)', Cambridge UK-New Yock, 1993.
EPOCA ME.TALELOR 283
rescdnse, ideea unei mari migraţii, cum s-a presupus încă dîn secolul al XIX-iea, din
care unii au pus-o pe seama populaţiîlor ilirice-, este în prezent considerată complet
ohsoletii, cum se exprima cunoscutul preistorician german Georg Kossack 1•
Pe -.k alr,1 parte, în întreaga arie egeo-medireraneană au avut loc transformări profirnde,
orc JU implicat un „cob.ps" al civilizaţiei miceniene şi al regatului hitit în Anatolia. Nu
:;e po.He preciza dacă aceste două situaţii sunt contemporane, însă de sunt, oricum,
,tpropiatc în timp_: nu mult după 1 200 a.Chr. Ciu?elc acestui colaps an fOst cxp!i1 .a,;
in din:r.\,: r-::luri. Cu tonii nc,·c10simiiă c:-,tc o presiune dinspre o:mru! Eumpci. I)iildC
numcroa.sde teorii formulate cu privire la sfârşitul dviliz.a.ţiei miceniene, cea mai plauz.ibiLl
parc a fi cea a unor frământări sociale în cadrul societăţii miceniene târzii, fapt de care
au profitat (sau a fost chiar pricinuit de) unele triburi greceşti, în speţă doriene. Nu sunt
excluse substanţiale modificări climatice (s-a presupus o seceră prelungită), care ar explica
de ce rivilizaţia miceniană continua să înflorească în afara Peloponesului, în sudul Irnliei
5Î în Sicilia !.au în insulele orientale şi după sfârşim! perioadei palaţiale. Aceste restrucrurari
,;ocia1e s-:u- reflecra şi în transformările de sens ale unor cuvinte de exemplu: pa-si-rm
(in grc,Ka miceniană), care desemna un demnitar oarecare, a devenit /3acrtA€°'=7, rege în
greata ..:lasică; sau wa-nax (în greaca miceniană), care avea sensul de pdnl'.ipe, devenit
ăva.'g în greaca clasică, cu Înţeles de şef, vechiul atribut rămânând doar în scrieri poetice
în c,m: se evocă timpurile eroice. Toate acestea ar fi şi în concordanţă cu tradiţia liter:1ră
·c1a~ic.'i grecească. Totodată, pc plan arheologic se constată şi z.one din Grecia nre n-au
fost afectate de presupusele migraţii, precum Attica.
În Anat1,,)lia, în timpul penultimului rege hitit, Arnuwanda fli (cca 1 220-1 200 ?),
documentele menţionează tendinţe de destrămare ale unităţii regatului, prin pretenţii
de independenţă ale unor căpetenii locale, care reprezentau şi părţi ale conglomeratului
crnic <lin care era constituit Regatul hitit. Sub Suppiluliuma II, ultimul rege, arhivdc
de la H~nuSa dispar o dată cu incendiile ce .se constată în capiw!ă şi în alte oraşe ale regandui
(după l .200 a.Chr.). Cu ~îguranţă au avut loc şi restructurări de populaţie, În secolul
al XJI„!ea apare prima dar:l în scrierile asiriene populai;ia numiră mufku, prin care 1..•rau
dcsemn,Hi mai târziu frigienii traci din centru_tf\natolîei. Tor acum se sinieaz.ă şi ceramica
de iip 1,,•st-halcanic, atesc-nă în depunerile n·ivel~lui \/1] B2 de la Ţroia. Relaţii între populaţii
vest-anatoliene şi triburile tracice îşi gJs.esc ecoul în poemele homerice. Dar toate accsrca
su1~t expresia unor confruntări limitate regional şi nu acreditează teoriile ce !c-ar putea
ex.unde mult în Europa de sud-est şi s;l afecteze a.srfel !iÎ spaţiul carpato-dunărcan.
Alte argumente în favoarea „marii migraţii egeîce", cum ar fi r:l.spân'direa în aria
t>St-meditcraneană (Creta, Siria etc.) a spadelor cu limbă de mtî.ncr, armă tipică a luptătorilor
o::nrral-• şi sud"europeni, este vălu tă ca preluare a unei arme eficiente de către diferite populaţii,
nu c;1 o dovadă a unei migraţii. Frumoasa comparaţie îmre echipamentul militar a1 filistinului
1
C.\V. Koss:ick, Afittdeurop,1 z1uischm don 13. 1111d 8. J,rhhunderr u.OJr.Geb,-C:eghfrhte. Stand mul
A„Mrme der Umcnft/d;:1forsdmng, în Beirrăge zur Crnenfeldcrzeit nOtdlich tmd si.id!ich dcr Alpt"n, Bonn,
l')'J5. p. l-64.

284 l'RElSTORIA
Goliat (i Regi l 7, 4) ~i cel ai m~ui'luptJtor (şd) ceutr.if~eu:-ope-.u1, fa.:._,nă de Wolfgang Kîrnmîg
în 1962'. se poate deci e.xplica şî altfel .şi nu este expre;Îa „acestei mari mîgradî".
Indiferent de ipcrezelc propuse, c,Jlapsul civilizaţiilor miceniană şi hitită puţin după
l 200 a<Chr. este o realitate istorică şi aC<:''i{ fenomen a înrâurit, cu -~iguranţă, culturile
din periferia nordică a acesrnr civilîzaţii. Ideea lui A. She:-rau, care vede i"n creştere-a
circuhţiei bronzurilor din centrn! Eurnpti până în Cauca-z o consccÎ1tţă a acestui cobp~
pc•liric, este atractivă 1 .
lnt,,--;isificarea metalurgiei în perioade/,e Bron.zului mijla,:iu şi târziu. Fste greu
a găsi o limiră în cadrul dezvoltării metalurgiei bronzului, Între perioada mijlocie si cea
târzie. faduţÎa acestei îndeletniciri arată o intensificare şi o perfec.tion::ire continuă, Gife-şi
atinge punctul culminant la Î!Kepmnl epocii f-iernlui (Halk:att A, după Rc!necke)_
Iv1erahngia bronzului, pe subsn,uui M•rerior .tl Bronzului timpurîtt, a '.nce:pw să \C dezvolte
în Bronzul rnijlociu, cârni s-au consrituît trei importante cei~:rc ale acesrei mcralurgii:
euro-asiatic, caucazian şi carpatîc, cu o bogată aci ivir,;tc în Rrom.ul rni_j!ociu si, înden:-,,:bi,
în cel-drziu şi în Hallsrattul timpuriu.
Centrul euro--asiatic, c:J u marc r,lspân<l;re între Ni.pru si Enisci, a fost în cnra:ict,
spre vest, cu centrul carp,nic, în perioada lui de înflorire şi, spre l"St, cu cei cemraJ<,.,,iJtic
din rc>giunea Sejma-l\.lni.
La 1{-tndul lui, cenrml caucazi:rn, cu o r:1spândire în spar;a ;nai limîru?:, se distinge
printr-o bogară produeţ'.c metalurgică, îndeosebi Î'1 zona 1-ce1dîdt Centrul acew'Î:.:i, a
cărui gr:imţ:1 sudîcă trece prîn câmpia în::ilta din estul A11atol1ei ~i nord-vestul hanului,
nu a fosr în contact cu cd eufo•-35Îatîc. pe care nici nu l-a infl-..1i::mat, cu toată proJuqia.
sa bogara î11 obiecte de bronz_ De asemenea, numărc.1l pi::sdw de import GlUGl'/Îcnc din
tor e~tul Europei cstc red:.ts, dtosebindu-se dar de cde ,1Je pwduqiei loc1le.
Un alt cemru, deo~cbit <le puternic, al metalurgici hronzului tste cd carpatic. în cadn:l
căruia un loc aparte, prîn -varietatea, frumuseţea şi mulţirnea obîc(rdor de bronz, îl ocupă
dcpozitde din Bronzul mijlociu şî târz.iu <lin Transilvania, precum şi, îndcn;;d-i, din
I-Iallsranul timpuriu. Bronzurile acestui centru mer,:.Jurgic riva.Lzc.1:l,ă cu cde ale centrului
euro-asiatic cu care a fost în contact, şî cu produsele centrului caucazian, care, îr, ,·iuda
marii bog;lţii de bronzuri, nu l-au influenţat, ,;pre <lcos;_:bire de centrele rnelalmgi..:e din
zonele central- şi cst-ce:-itral europeana şi bakano-Junârca11ă.
Para.Id cu aceste ccntr~, în Bronzul mî_î1ociu din Europ.1 Ju mai fost :ictive şi alrde,
cu anumite particularităţi ioLa1e, în zunde balcano-dunăreană, a Dun:lrii Mijlocii, a Tis..:i
şi a Ucrainei transcarpatice, cu legături mai strânse cu cercunle ,.:arpatic şi din ...:cn~rul
Europd, din aria culturii Aunjctitz, bogată î:n bronzuri, p1ecum şi în vestul Europei. În
cadrul culturii El Argar din Peninsula Iberici si a Ronu!ui din Franta.
1 A. Sherratr, Wh,u V?ouid a BronzP-Agc \tOrld :J:;isum Look Likc? Rl'llti,m.< b,,iwtcn Ttmpem!e F:, ·opt
,;nd the Meditenanean in late,· Preh;,-ro,y, în Journal of Eurnpe.111 An:hacclogy 1-2, 1993, p. 1--58.
---~-----
EPOCA METALELOR 285
La dndul lor, populaţiile din nordul Europei, pe baza schimbului cu chihlimbar, at.:.
dc-1,vo!tat o splendidă metalurgie a bronzului, cum o atesră numeroasde piese din depozitele
şi mormintele din Danematca, Germania, Suedia şi din alte regiuni septentrionale :t!e
Furopei.
În ceea <T priveşce spaţiul c1rpaw-dun.'irean, metalurgia bronzului a început să se
dc~:voltc dîn plin în special din Bronzul mijlociu. În Transi!v:mia, mai ~1les, se corm«t1.
0 hng:H:1 ,tcrivirnte în acest dnnwniu, multîplicândtHC, prin folosirea tipa;·clor pentru
w111.H wprurc din hrnnz (f\·cic1-Arad, S:tr:1tdvfomcnni- B;1Ltu ?i di11 ,:!te !c,nli·i), b, 1 ·rn!
pe loc :11 metalului, cu un conţinut Pure de cositor, darorită accesului la această m;.n:erie
p! irnă, în urma schimburilor mai anive cu Europa Centrală.
Dezvolu.rea mai mare a metalurgiei bronzului în această perioadă se reflectă îndeosebi
fo depozîrde de bronzuri din nord-\'estul, centrul şi sud-vestul Transilvaniei [Apa, jud.
Saru J---fare (fig. 76), Valea Chioarului (fost Gaur::i.), jud. Maramureş, !ghid, jud. Alba,
Deva I ş.a.], acelea din nord-vestul Tcmsilvaniei îns..:rîindu•-se în ,1ria cu depozitele de
bronzuri d.in nord-estul Ungariei (Hajdllsimson şi Za_iu). O grupare mai mare a :1cestora
este în ,_:q,rinsul culturilor Otomani şi Suciu, pe văile Someşului şi Crişului, fapt explicabil
prin r'Lămintde de minereu de aram;1 din apropiere 1. Alte câteva descoperiri de accsc
fel surit localiz.ate în centrul Transilvaniei, în aria culmriî Wietenberg, pe vaÎ,:a fv1ureşului,
din rare provin cele mai multe rapiere (recent s-a maî descoperit, tor în mo<l întâmpLi.tor
sî izolat, încă o rapieră, b Densuş, jud, Hunedoara), considerate de tip mîcenîan, acestea,
împreun;\ cu decorul spiralo-meandric (fig. 78/2,3 şi fig. 80), fiind puse în legătură,
probabil prin intermediul <·ulturilor de la Dunărea de Jos, cu etapele mijlocie şi mai ales
târzie :lle cÎYilî,.,a~iei r:1icenicne 2.
După conţiuutul lor, se deosebesc mai multe categorii ale ace~ror depozite, respecriv
cu arme (cde mai multe), cu arme ;,i podoabe, cu arme, undte sî podoabe ori numai
cu podo,1be (foarte puţine). Din categoria uneltelor face parte:: şi prima fot mă de secera
nmoscură în Europa, respectiv de rip arhaic (Deva I) sau cu limba m:1ncrnlui ascuţiră
(Satu Mare, jud, Arad)''.
Întrudt :-lbpândirea depozlrd;;- cu ::urne c0re\punde, în general, cu aria culturilor
Otomani şi '\'Vietcnberg, s-a d.edus caracterul războinic al punăwrîlot .1cesrci culturi, De
a!dCl, din in\'cntarul depozitelor şi a1 descoperirilor izolate de brommi din acea.qă pcrio;ida
s-a (onsrarat că acum s-a pcrfcq-ionat echipamt:nrnl de luptă, cum o dovedesc sp.::dele
de c!p Boin-Sauerbrunn şi rnpoatele de luptă cu disc şi gaură dt' fnmănuşar~. dlntrc care
ttnele decorate cu motive gravate, pumnale şî brăţările spiralice, apărătoare de piept Jin
brom (fig. 76 şi 78/1).
· A. Vulpe, Die A~·te.. l; M. 1-'crn:'srn-Oîmbovit;a, Depozitdt dt bro!/zuri :lin Rom.Jni,, ..
.' r.Badei-, Dic Sdm,ertcr i11 R.1m1,î/Jjrn, Scmtgan. 1991; F. Gogfi!rar.. O mpirr,î d,• tip miccni,m de la
Dn,,m. în Apulum 34, 1997, p. 43--48.
'\ M. Peircscu-Dîmbo\Î\a, /)ie Sichdn in kurnd11ien, Mii11(;hcn, 1978.
286 PREISTORIA
Prin schimburi, ~nclc topoarele de luptă de ,11...cst rip, transilvanean şi est-ungar, s-au
răspândit depa~te spre e.st până la Bug şi ~pre nord, i'n regiunile Oderului şi_ E~bei, indu:i~
în Pomerania, fenomen ce poare fi pus în legătură cu marele drum a! ch1hlimbarulu1 ş1
cu exploatarea zăcămintelor de ar~maA şi cm,ito_r dî1: bazî~ul ,E~bei. . . . . ..
În ceea ce priveşte spadele lungi de unpuns ş1 lovit (rapiere;, rndeoseb1 drn ana ';ulturu
Wietenberg şi, în mod exccpl;ional, cele din aria culturii Tei. din Muntenia (Roş1?ri de
Vede) (fig. 78/2), considerate mai de mult miceniene, an !osr icH<".rprctate ultc_r10.r ca
irnporturi meridionale, b;1kanice în mediul nord-dunJrean, ca şi cxrniplarclc snrnhre
di: 1 Bulgaria, ~au, eventual, imltaţii dup,l prntoripuri cg(;CtJC'. c>i:cqir,î.1'.d c:u:111pl:m1! de
la Medo-idia, produs <le tip mîcenian dîn unul din u·mrde dm Balcant 1 (hg. 7813). De
asernen:a, este posibil ca şi decorul spiralo-meandric de pe unclr, ohiecr~ din ~ronz sau
aur să fi apărut în acest spaţiu în Bronzul mijlociu, datorit_ă irr~pulsunlor d11.1 !u~1ea
ec~eo-anatoliană. În această privinţă, fără a nega sau a subcsnma influenţele m1ccrnene
î~ spaţiul carpato-dunărean, se pare că acestea nu l••au ~1~rcat prof~n~ sfarşitu! ~p:~
Bronzului mijlociu, nici suh raponul dez.voltirii mcr;:i!urg1e1 bronz.ulm St 111c1 m ceea ce
priveste înflorirea decorului spiralo-meandric 2.
î~ ceea ce privqte Bronzul tâniu, în afară do.:.' Micene, trebt1ie: avut în vedere fapwi
ca în aceeaşi perioadă s·a constituit în Europa Centrală un grup culmral puternic, acela
al mormintelor tumulare, cu două faze în evoluţia lui, răsp3.ndîr între estul Franţei şi
estul Europei Centrale, având în perioada respectivă o irnponanră lleo~ebiră .;;i !n don:eniu'.
metalurgiei bronzului, în comparatie cu care nurnai civilizaţia micrnî;mă s-a dovedit rna1
oictivă si mai creatoare.
În ~omparaţie cu dcpoziteie de bronzuri din Bronzu\ mijlociu din .Transilvania'.
fvlaramures şi Crişana, acdca dtn re:,tul spaţiului carpato~dunărean .suni m num,îr nul
rrdus, re;;;ectiv do,u dteva depozîte (Borleşti, jud. Neamţ în Ivfoldova, Sinai,1 În
}A un tenia, 1'vfaglavit, jud. Dolj în Oltenia şi Poarta Albă, _jud. Constanţa în Do~~ogea)'.
precum şi mai multe descoperiri de obiecte de hronz din morm.inte (Î\!01:re:ru,.Candtşn
s.a.) si descoperiri izolate din aria culturilor Verbkioara, Monteoru, fct, Comşa ş.a., !a
~are ~e mai :ldaugă şi alee câteva depozile nesigure din Moldova (Izvoare, jud. Neamţ)
si Dobrogea (Medgidia). Jnvcnurul acestor depozite C-'>te constituit îndeosebi din topoi.re
cu oo-aură de în mănuşare transversală, coliere 5i br[iţ:1ri din aramă şi bronz3 •
1 f. Bad::'.r, Die Srh111erter; A. l-·hrding. Die Sehwerla im rhn1,r1.!igcn jugoslaui~,n, PBF, JV, 14, Srungan.
1995.
J J. W'cm"r, ii1yk,•mu-Sit>bmbiirgen-Skandina1,im, în Ani del I Congre_sso lmunninnal~ di P_~c_îsw:i; e
Prorostoria Meditcrranaca, 1950, [Firenze, 1952], p. 2'.)3-.109; K. Horcdr, S:ebenbiirgen rmdMyl·ma, m NLl1
2, ] 960, p. 31-44; B. J·fansel, Sudosteuropn zwisrhen 1600 1md 1000 v.C'hr., în B. Hiimel (ed.), .)fidosteur•1~~
,~Yis,.,hen \ 600 w1d lOOO v.Chr., Berlin . J982, p. 1-38; W. David, Dtr „H.1jdtfo;hnson-Ap.:1-Kreis" und de'r
minoisch-myheniHhc Kreis. •· Bemcrkungen mm Ve,_A'iltnh z.wische_n „HtljdUsdms1Jn-Apa-Sti/ '.'!id
.,c,1171af(J--mykmischen "Zicrsti/, în Thc Thrncian World ;n rhc Crossroads of Civilisation~. Rcpj~ms _and _S.1101nU.lltS.
Hucharest, 1996, p. 177... J8 l; A. Vulpe, Spaţiul rgeo-rm,uo!ian .. · Idem. frza1.1rut de hi Jlcrşm.an ...
.'l M, Pcuescu-Dîmbovita, Dep(lzitcle de bmnz11ri din f?omânin ..
EPOCA METALELOR 287
*
Activirarea metalurgică în domeniul metalurgiei bronzului a continuat cu mai multă.
imensitate spre sfarşitu1 Bronzului târziu (numit şi Bronzul recent, faza D după Reinecke),
ccrespunzător lui}ungbronzezeitdîn clasificarea epocii bronzului din Europa Centrală,
ccun rezultă din numărul mare al depozitelor din Transilvania, îndeosebi din nord-vestul
:h.:cstui teritoriu, în legătură cu dezvoltarea economică şi culturală din această zonă, datorită
bng~1ţitc·i sa!e în aramă şi aur. În comp,iraţie cu acestea, rnirnărul depozitelor din accasf'."1.
vreme din regiunile cxlracarp<Hicc şi Dobrogea cslc mult mai mic. La acestea se adaugă
şi unele descoperiri de acest fel din Republica Moldova, între ~are prezintă interes
depozitele de 1a Lozova şi de la Duruitoarea-Căsoaia.
Depozitele din Transilvania (Bătarci, Crăci uneşti, Do măneşti I şi II, Guruslău, Lozna,
Pamiceu, Rebrişoara I şi II, Uriu ş.a.) conţin un număr mare de piese-de origine, în cea
mai mare parte, locală sau central-europeană şî mai puţin răsăriteană sau meridională,
Unde piese de tip local, transilvănean, s-au răspândit în zonele învecinate, de la sud
si e5t de Carpaţi, precum şi între Prut şi Nistru, şi, în mod iwlat, chiar mai departe,
pâ1~ă la Nipru şi la sud de Dunăre, în Bulgaria, rezultând tipuri mixte de obiecte, îndeosebi
din wm:actul cu acelea răsărirenc 1 •
În ceea ce priveşte tipurile de origine central-europeană, un rol important l-a avut acum,
direcr sau indirect, civilizaţ:Îa câmpuri.lor de urne, respectiv grupul acesteia de la Dunărea
ivl ijlocie, ale cărui piese de podoabă (ace şi brăţări) şi arme (spade de tip Riegsee) sunt
frecvente Ia Dunărea Mijlocie şi în Transilvania. Unele din piesele respective, de origine
centra.I-europeană, preluate de purtătorii culturilor Bronzului din spaţiul carpato-dunărean,
.-:-au r:lspândit, parţial, mai departe spre est în aria complexului Noua-Sabatinovka-Coslogeni
(secolele XIV-XII a. Chr.), cum o atestă descoperirile de bronzuri ale acestui complex, în
care un rol important l-au avut tipurile de.bronzuri răsăritene.
În această privinţă, spre deosebire de Transilvania, în descoperirile de bronzuri din
regiunile extracarpatice ale României se constată, în afară de tipurile de bronzuri de origine
rra.c;ih·Jn~ană sau central-europeană, o mai mare frecvenţă a acelora de origine răsăriteană
în \1oldova (Bă.leni, Râşe..şti., Ulmi-Liteni ş.a.) şi, parţial, în Muntenia (Coslogenî, Izvoru
Dulce) şi Dobrogea (Constanţa-Pa/as, Nicolae Bălcescu), cu analogii până în Bulgaria.
Aceste piese de origine r;lSăriteană se localizează în aria culturilor Noua şi Coslogeni, la
geneza cărora, pe fondul local din Bronzul mijlociu, au participat şi elemente răsăritene
aparţinând culturii Sahatinovka din stepele nord-pontice. În acest fel, prin interferenţe
qtlrurale, în special cele ce implică schimbul la distanţe mari_, s-ar explica ,1pariţia pieselor
de origine :-ăsăriteană în spaţiul respectiv, cu analogii până la Nipru şi, în mod excepţional,
t.hiar pftnă la Volga şi în zona preuralică 2 •
1
;\f. Pctrcscu-Dîmboviţa, Depozite/.: de bronzuri; Idem, Die Sirhdn
Cf. şi L }.forz.oi-Chicide:mu, Fremdgiiler im Monteom-Ku!ttaraum, MUnchen-Berlin. 1995, p. 219--242 .
2
288 PREISTORIA
Pe de alci parte, r:.'i.spândirea comple:xului Noua~Sabarinovb L1. '.)paţiul dintre Niptu
şi Podişul Transilvaniei a contribuit la pre1.,enţa unor tipuri de obiecte de bronz de origine
răsăriteană, în număr redus, până În Transikani:i.
În ceea ce priveşte piesele de origine meridic-r:ala clin Muntenia \Drajna de Jos) (fig. 74)
şi Olrenîa, acestea sunt În legătură cu curentul tulrural de origine sudică, iluqr::u piiri
complexul Zimnicea-Plovdiv de la i'nceputui Bronzului recent, curent intrat în -::OJ;t;lc;
cu cornunit:lţile culrnrîlor Tei, Verbicioara, Ciirla Mare şi Cus!oge11i. În fdui acesta,
uJrnplexul Zimnicc:1-.Plo-vdîv, prin gnipul Cos!ngcni, cu mai nbicctc de 1,rnn,.
decât cultuî.1 Noua, a avut o <lcschîdere şi spre elemente de origine răs:'hÎteană, apaq'in:tnd
complexului Noua-Sabatinovb..
Deci, pentru grupuriie region:ile dr bronzuri din regiunile exrraca::-:J;,_tice ale României
de mare importanţă a fost centrul metalurgic din T r:msilvania, Je ~mdt:: s-au răspândi~
în Bronzul recent unele bronzuri din aceste regiuni, exceptând Dobrogea, în Gtrt: nu se
cunosc pcw:rn această vreme piese de brunz de rip tran.siivărH.""2n.
Dezvoltarea metalurgiei bronzului în Bronzul târz.iu din spaţiul aLipaw-dun;lre-,an a(estă
existenţa, în cominuare din Bronzul mijiociu, a unor m~teri sptcnlîL<ţi, ale căror produse
erau destinare, cu predileo;:ie, socierăţtî cărora J~, aparţineau, prccurn si unor şefi de rriburi
sau uniuni rribale. Pe de altă pane, pert'eqîona.rea mijloacdor de lucru a permis, pt lâng:l
satisfacerea în mai bune condiţii a necesirăţi!or producţiei, cu uncl-r_:.:: ;n:1i perfrqiona~e.
şi, towdară, şi de împodobire cu tîpurî variate de obiecte din brnffl, <1 se ohţin3 şi cant[UiţÎ
mai mari de asemen·ea obiecte. Aceasta a dus la intensificarea sd'.i1diuri!or şi, oc.Ln:1. cu
acestea, la restructurarea social~economic.1, care se retlecră ::i.rfct i'i1 ir:Ycnt.::irui motmint.:lor,
cât şi în cd al depozitelor de b1onzuri şi rezaurdor din obienc dr aur şi argim.
În paraiel cu metalurgia bronzului .5e: dezvoltă şi cea a mec:delor preţiuase "-- ,iurul
şi argimul--- care, la rândul ei, va cunoaşte un punc.t culminar:: în perioada unnărnan~,
Hallstan A (mai jos, p. 348). Datoriră unicit;'i.ţii ripurilor de ob!ecr:c Leute din aur, ..:.bnre:i
lor, în lipsa unui context cultural dar, este foarte vagă. Din prinn _iumătare a milc,iiului
al II-lea datează, foarte probabil, tezaurui de la Perşinari, jud. [Hmboviţa. Descoperit
în condiţii întâmplăroare, nu foarte dare, în primăvara anului 1954, tezaurul cortst:i. din
12 halebarde (Stabdolche) din aur masiv, o spadă scurtă din acebşi metal, derer!orată de
descoperitor, şi patru topoare din argint, îmbuc:1.tăţîte foarte pr0babil tot cu prik-jul <les~.
coperirii (fig. 73). Aurul a fost obţinut, probabil, prin spălarea ni~ip~tri!or Ddaibov:ţei.
cum par să indîce analizele efecnnte 1.
Nu mult mai târzîu este tezaurul de la Ţt.,fa!ău {jud. Covasna) descoperit în 1Si::0,
care consta iniţial din patru topoare de aur masiv (azi se ma1 p2.strează unul siugu.- "!n
Muzeul Naţional din Budapesta) şi ma.i multe inele de budă şi şa.ib1· d::- aur. Rdaţi~• aces~0r
descoperiri cu cultura \Xlietenbeq; a fost discutată nui sn:/.
1 A. Vulpe, Trz..aurnl d,P la Perşinari ...
2 A. Moz.olics, Go!dfimdc rk Depotjimdhorizontes :,•on Hajd1isdmson, ln DerRGK 46-A"/, )%5- !')6:1,
p. 1-76.
EPOCA METALELOR 289
Aproximativ mijlocului mileniului al II-lea îi aparţin tezaurele de am de la Riia (jud.
Alba) şi Şmig (jud. Sibiu), conţinând obiecte de podoabă (şaibe, inele de budă); la Biia
s~a gă.-,Ît şi o ceaşcă din tablă de aur. Tezaurele de la Tîgănaşi (jud. Mehedinţi) şi cd cu
!vc de descoperire necunoscut din jud. Argeş (probabil o coleqie particulară cu piese
dtn diverse locuri), constând tot din piese de podoabă din aur, ar putea aparţine Bronzului
târi!U.
Cum vom vedea, spre deosebire de depm.itde de hronzuri, tezaurele de: aur :;;i argint
•,-c111 ;~fhr pc rot cuprinsu! t;;iriî no:1str<.,' mai puţin în ,\'!,,!dm·-1 ~l în Dohrogca (din iiccv;·J.
, lin urm:l regiune se cunosc wrnşi două bune Je halebardă,. asem,ln,ltoare celor de la
Persinari descoperite, se spune, la Măcin). Pe de altă parte, podoabele din aur (mai ales
inde de budă), s-au găsit în Îm'entarul unor morminte a.le culturilor Monreoru, Ornmani
şi Wîcren.berg, precum şi argint în context cultic la Oarţa de Sus, jud. Maramureş (vezi
p. 2)5 şi 367) 1•
Dtocamdacă, roate aceste dcscoperi1i de obiecte din metale preţioase din spaţîul carpato-
d:m;lrcan se arată a fi creaţii origi:1,lle, realizate din meului obţinut din surse locale.
AI. Petresrn,-Dîmbovira
c. Prima epocă a fierului
htoric şi caracterizare. Conceptul de epocii a fierului se datoreaz:1 tot sistemului rriparrit
el.iborat de Christian Thomsen (vezi mai sus, p. 207) cue, îmbunătăţit treptat, şi-a păstr,ll
\'JLlhilitatea până astăzi. Datorită mai ales străduinţelor a doi arheologi suedezi, Oscar
tdomdius şi Hans Hildebrand, în deceniul al optulea al secolului al XIX-iea a început
):1 "'- contureze o imagine diferenţiată, cronologic şi regional, a epocii bronzului si,
H''>penîv, a fiemlui. Aceasta din urmă J. fost împărţită, în 1874, de Hildebrnnd, în două
pl.-'.rivad(~, distincte atât din punct de vedere cultural, cât şi cronologic. Pentru prÎmJ. a
propus ca descoperire eponimă marea necropolă de la Hallstatt, localitate în Austria
:::;upcrioară (aflată în apropierea unor saline, explo,nare chiar de „hallstattieni"), iar pentru
cea de<_l <louil oppidum-ul şi locul de cult, cu bogate depimeri votive, al cdţi\or hclveţi de
ltmg;1 La J'?·ne, de pe malul lacului Neuchâtel din Elveţia. Denumirile de Hallstatt şi La
TCne (sau LatC'ne) desemnează şi ;..stăzi prima şi cca Jc a doua epoda fierului din Euro;y:•.
În spirirul concepţiei fenomenologice, ca şi în cazul epocii bronzului, epoca fierului
era determinată .de inventarea şi r:'bp.îndirea metalurgiei fierului, înmulţirea 1.1nelrcbr,
~'.:"rn.elor şi a altor ohlccte lucrate dîn noul 1rn:1:al, înlocuind, treptat, artcfactek produse
prin vechile tehnologii. A devenit însă evident că delimitarea epocii hronrnlui de cea a
Ciuului nu este atât de simplă. Căci, pe de o parte, înlocuirea bronzului cu fierul S••a
produs treprnt şi nu în acelaşi ritm pc!>te tot. Pc de ahă parte, ::iccasr<l. schimbare nu a
' F. J:aharia, Die Lockemi11se 1,m1 Siirrrta-/V.onteom 1md ihre typologischen 1md ,'hrono/1~r;ischm J?,,z,'dmn1.a:,
in Dacia N.S. 3, 1959, p. 10.1-JJ4.
290 PREISTORL'\
r...oincis, ln mod necCsar, cu oansformJrile majore, ime'rvenite în <lczvoit.uea civilizatici
şi a istoriei înseşi din diferitelt regiuni ale Lumii Vechi. În Asia Mică, în lumc:t hî1ită,
metalurgia fiemlui a fost cunoscură Incă în secolu! al XIV-lea, fară a avea o insemn.ărJte
majoră în mersul istoriei acestui imperiu, Noul mer al va deveni cu adevărat important
abia dup,1 prăbuşirea sraa1lui hitit, în unele zone ale Orientului Apropiat (tn Asiria, Siria,
Paiestina, de pildă, J:ir ou şi fn Egipt), începând cu secolu! al XII-lea. lkcste 1cgi~mi
ale Lumii Vcehi depăşiseră însă de mult stadiul de „prs-ic:.torie", importanţa unei perintfo)ri
:11h:ulogicc fiind, în :iccsr ciz, lipsir:1 de scmnificu.-ie. În Fgcca. mct<1hF;_:;Îa flernl11i, nLicn, I,:
de fo.·r in g1.,;neral, i>C rJspândesc, de asemenea, începând cu '>tx.:olul .i.1 X.ll-!ca. ud,1t:1 cu
declinul puterii miceniene, în perioada submiccnianâ, proto~eometrică si gcorncrricl,
contribuind, în cursul aşa-numitei „epoci întunecate", la fundamentarea ecooomică a
civilizaţiei grece.şti arhaice.
Răspândirea metalurgiei fierului spre alte: regiuni ale Europei 3. avor loc pe G'li ~i '111
rionuri diferite, ducând, ală.turi de alţi factori, la ddimi:arca neuniformă a epocii bronzului
de prima epocă a fierului, fapt ce a creat, c.u timpul. ;:rnumit,~ ncpou!viri ·111 periodiz,irea,
cronologia şi teuninologia pnviroa1e la preistoria europeană.
În ceea ce priveşte Europa Centrală (nord-alpin."1), a.theologul german Paul Reinccke
a împ;lrţit, !a inc.cp\1tt1l secolului al X..'<..-lea, prima epocă a fie1ului (H,,l{;ttut) în pa[ru
fa-re, A, B, C şi D, care urmcJ7«1 epocii bronzuiui, ,'\ce-sr s·1stcm J fost nu,wţar. şî îmbun,itJ\it
treptat. Amintim aici comribuţîa cu totul remarcabila a lui Hermann Muller-Karp,/,
care ) apelând la un întreo-t, bnt' de Ytrigi de !e.b0 J.tmi cronol,:igice Intre regiunea nord~ şi
- V ...
sud-alpină, pe de o p•irte, ,~i lumea helladicl (miceniană l:J.rzic si greacă timpuiie), pe
de altă parte, mai ales prin intermedinl Pcninsu!d Italice, a încercat ,sj confere v,i!ori de
cronologie absolută fazelor ac-cstui sistem, care cxprirr1a mai (!cgr,1bă o cronologic rchrivă.
Astfd, imerval11l Bronz D, I---Ial\.sratt Al-Al, Bl-B.i (cc,rcspumJnd epocii culrmii
dmpurilor de urne) a fost (Luat înne secolele al Xl.i:I--le:c1. şi ;:iJ V1II-Jca a.Chr.. ficc:;re
<lin cele şase crape ;~mimire ·avind o durară de câte un secol. Revizuîrea, începând cu
anii '60, a cronol0gici egeene ş1 a Orientului Apropiar, a facur ca unde datt· absolure
ale schemei lui Mi.illcr-Karpe, întemeiate pe cronologia ceramicii mice11iene a lui fururnark
(194 l ), să fie sensibil coborâte. S-a proptiS, dtpildă, d,1.tarea Bronzului D cenual.-curopcan
pârnl în secolul al XII-iea, în loc de al XiII-k·a a.Chr. Racordarea mai prei.:i:.ă a u-onologiei
est-mcditcr-;rneene la calendarul cgipt~-an, ca si stabilire?. mai fină a umcxiunilor dintre
regiunea Dun,lrii de Jos şi lumea egeeană (Macedonia, Gr('.Cia, ve~tul Asiei \;f],._:)) a
perioadelor Hdladicului rârziu lll, Suhmiccniene şi Prorngcomt'lrio~, f>crmirc, ast:·1zi,
datarea începutului r-tallstattului rimpuriu (respectiv a fazei Hallstatt A) din Romfrnia
în a doua jnmatare a secolului ;ii XII-iea (convenţional s-a propus t 1 150 a.Chr.î, iar
complexele arheologice arribuite fazei Hallstatt B începând cu serolul al X-lea. Sfâ.Viit~il
1
1 H. Muller-Karpe, Bcitrdge z.ur C.'hronrdogie de:- Urnmfalt.krr:xit niirdl,~-h 1md ,iidiid. .d-er Alpe:, ?~''F_}J_ •
Berlin, 1959; tot aici, in capitolu! introducdv, şi lucrările lui P. Reinecke, di.<,pcrsare in p11blic.1r1: icL:n~
greu acce'sibile.
EPOCA METALELOR 291
culcurilor hallstartiene timpurii poare fi darar, în funqie de regiune, cel târziu în cursul
secoîLJJui al VIII-lea a.Chr. (după unii spre sfiî.rşituI secolului al IX-iea) 1•
Între timp, având în vedere, pe de o pa,rte raritatea fierului în primele faze ale
Hallstattului, iar pe de altă parre pârticularităţile evoluţiei cultural-isrnrice, termen li de
HaHstan şi prima epocă a fiemlui au început să ci.pere sensuri diferite. Astfel, lunga evoluţie
şi rdativa unitate a culturii câmpurilor de urne, răspândite spre est până în bazinul Dun,hii
;Jijloci!, a determinat ca, în cercetarea preistorică vest- şi Cf'ntrnl-t'Uropcanfi, cpncl
brnm.\ilui s:i fie prelungiră, în general, pân:'i. în frrzdc H:illsrau: A-H, di.::ci secolele lX--Vfll
a.Chr. ind\1siv (Sp,ltbronzezeit).
ivienţionăm că pentru evoluţia civilizaţiei nord-îtalicc (atât de des invocată de Vasile Pârvan
în legătură cu influentde ei asupra protoistoriei Daciei), epoca bronzului a fost prelungită
în mod similar, culruraPro-tovilhnova din Bronzo jhude fond datat1 în secolele XII-X Începuru1
epocii fierului esre marcat a.ici, începând cu secolele IX-VIII a.Chr., de culturile Atestina
(Veneto), Vil!anova (Emilia, Toscana) şi Go!.asecca (Lomhar<lia, Piemonte) 2 .
C'nmologie re/,ativă şi absolută (fig. 51). Prima epocă a fiem!ui in centrul şi vestul Europei
se restrânge, în actuala \·iziune (determinată ma.i degrabă de mersul evoluţiei culrural-isrorice,
decât de crireriul răspândirii metalurgiei fierului, socotită ca un fenomen secundar), la
fazele Hallstatt (se prescurtează de obicei prin Ha) B3/C-D, cu alte cuvinte la epoca
1cprczcnt.-1.tă de aspectele culturii Hallstatt propriu-zise, central-europene, născută pe fondul
~,uJrnrii câmpurilor de urne. Această epocă, în funeţie de evoluţia culturii respective,
cuprinde, in această zonă, două fuze numite Hallstatt timpuriu şi rârlÎu (fi'iihe, rcspecriv
jii.ngcre Ht,IL,tattzeit, fazele B3/C şi D), datate aproximativ în secolele VIII/VII-VI/V
..i.Chr. Această perioadă corespunde sfârşitului epocii geometrice şi celei maJ mari părţi
1 ,,pocii arhaice a civilizaţiei greceşti, cu care prezintă, de altfel, multiple legături. Spre
dco.c,d)ire de Europa Centrală ~i de vi::st, în spaţiul c:arpato-danubian se operează cu o
pe-iodizare tripartită a primei epoci a fierul~1i, distingându-se perioada timpurie (HaA-B),
ce core<i:punde, în mare, perioadei culturii câmpurilor de urne din Europa Centrală şi
1
N.K <:::and;m, From Bronze Age M Imn Age, .. ; A. Hochs1dter, Eine Nnde! tler Noua-Ku!tur., .; Idem,
Spii.r/,,-·c111.z.c.z.~·it!ich1:, undfi"iiht:isenzdt!iches Fornumgut im A1akl'dtwim undim Balkanmu111, hi B. Hanse! (ed.).
StiJos!:etnopa zwîschen. I 600 und 1 OOO v. Chr., Brrlin, 1982, p. 99"'.J 18; A. Liwl6, lncepurud!e eporii
frr"!u1 L1 l"if de Carpari, Cu!t1-m'le Gdva-Holihmd)' şi Cor!rl.tmi--ChişinJu pe teritorhJ Moldovei, Bucureşri,
l 994; hkm, Legături Îl7tre regiunea Dum1rii do{' Jos şi spaţiul rgc,mrHJ./latolian la sfltrşitul epocii bronzului şi
'11rrp1111) epocii fierului, în McniAnt 21, 1997, p. 115-130; ldem, Smne Conncetion., benwen rhr Norrhern
Tf11,,c,: ,md AsiaMinorduring the Late Bronz.r Age and EarQ, lron Age, în Thracians and Phrygians: Problems
i>f P;iralldi.'.m, Ankara, 19%, p. 41--44; Idem, De li'ige d11 hronze i1 !dge du fer au Bm-Dam-.be. L011sidiimirms
,1r1:1lo!o,;;i0·ues et historiques. 0Jrmw,'t,gie, în Actes du XJ!l" Congres UISPP, IV, forli, J.998, p. 577-582.
7
G.L. Carancini, A. Cardarelli, M. Paciarelli, R. Peroni, L '!talia, în The Bronze Age in Europe and
~f,t ,'.frditierranean Xlll. Imernarional Congrc~s of Prehistoric an<! Pr.nohîstoric Sciences, Forli, 1996. p.
i)--86; C.L. Carancini, R. Peroni, L '!talia, în Ahso!ute Chrono!ogy. AcchJ.eologi,;,,aJ Europe 2 500-)00
R.(:. /\na Archaeo!ogica ~benhavn 67. 1996, p.165-171; A. LJszl6, L '.!talie et f.i rigion du Bas Danubed
ia fin de n1ge du bronze et debut dR !'ltge du for. Esquis,,c d'une ~yndJroniHttion chrono!ogique, în Attî del II
Cr,n,;rngo di smdi italo-romcno, Bari, 20CJO, p. ).3-60, cu bibliografie.
292 PREISTORJA
i
perioadele mijl.ocie târzie (Ha B3/C-D), comemp6i-anc Cu epoca culn11îi 1-fallstatt cemtaJ
europene·. '
Adontând ca schemă cronologică sistemui elaborat de Paul Rt.inecke în l 899 pentru
as3.-z.isuÎ Bronz „ungar" şî admiţând o anumita încâ.rziere faţă de evoluţia dvi!izaţîilor
1~ai ves1ice, Vasile Pârvan, în Getica, a prelungit epoca bron:mlu.i ,.getic" (faza fV) pinJ:
la inrervalul l 000--700 a.Chr. În ceea ce priveşte epoca fierufoî, c! a socotit el .,Fieral
I" (Ha!.!statt), pe care îl d:nează între 700 şi J00, e5te inaugurat în D:1ci:1 ;'.lbia de „vremea
\CÎt!lor" cu-e adnc cu ci fieru!. În :icchşi timp, Pârv,rn a :1Cccnt;1;,_t, ic n,od rcpcr,1t, c:'\
. . . ,
ultima perioa<lă a bronzului „geric" se desfăşoară sub semnul unor puterrnce intmcnţe
vestice, ,,hallstattiene'' şi, mai ales, .,veneto-illyre'', subliniind, cu deo5ebire, fosemn:'îtatea
penetraţiei elementelor civilizaţiei nord-italice, viibnoviene, ceea ce face ca Bronzul IV
din Dacia să poată fi i_:onsiderat un „Hal!statt I sui gcnnis". lndifefent de anualitate:1
concluziilor rezumare mai sus, Pihvan a expiima(, pe matgine-a !or, cu multă limpezime,
5emul îndoit ce poace fi conferit conupmlui de epoci a fierului: ,,.i\fatl.'.rhi!, <!dici economic,
vârsra fierului încep.: la noi abia pe l.1 700; spiritual, adică istorîc-c;_1!tural, ea începe,
totusi, Înci de la anul l OOO".
Orientându-se.după sisterrml lui Reîneckc, Ion Ncswr a folosit, în 1933, în legărură
cu faza de început a primei epoci a fierului, anrerÎ0<1.râ apariţiei <,oţilor. rerm~nui de
„HaHstatr timpuriu", păstrat până astăzi în arheoiogîa românc,1sd. Arendnd 1poreza
italică a !ui Va.sile Pârvan, I. Ne'itor '.l postular şi formarea civilizarîei haHstartîene timpurii,
cu cerarrică canelată, specifică regiuniior"noa.,,trc, Îll vemtl României şi in z.onde învecimrc,
propagată apoi şi spre răsăritul spaţiului carpato-dunărt'an, co1i..:cpţic expusă ulrer!nr,
mai nu:mtar, si în alte lucrări ale salc2 .
O peri~di~re tripartită a primei epoci a fierului din Ro:nânia (dup:1 mo<ldul di\·iz.:l.rîl
epocii bronzului) apare dar formulată în 1960, în tratatu! de lctorit ,, Româm>i._ Epoca
a fost împărţiră în perioadele Hallstatt timpuriu, mijlociu şi râniu, corespumJ.nd, Î~
mare, fazelor Ha A-B, Ha C şi Ha D, datate În intervalul cuprins Între .-.ecoldc Xll şi
V a.Chr. Pericidizarea s-a încetăţenit în arheologia românească far:\ s:l existe, tntUŞL ~m
consens deplin în ceea ce priveşte Wnţini:irul ~i limitele cronologice ale celor m:i faze
memionatc. Problematică a rămas, mai ales, pozîţi:i Hallstatrnlui timpuriu, socotîr. nu
o da~ă, ca o perioadă de ueceie de la epoci bronzului la epoca fierului3. !vfai mult, unii
5pecialişri (reprezem:anti ai şcolii du,iene) au araşat această pcrioadt, fazei finale a cpodi
bronzuiui, după modelul pe1iodiIJrii central-europene, având în vcde_re şi faptul, de
netăgăduit, că această vreme corespunde înfloririi maxime a mernlurgiei bronzului în
1Idem, Les groups rigionaux a11,-iens du Hallstatt a 1':!st des Cmtates. la /,h!davie flit-X X/f'--Vff _.-ii'/ ir,
av. n. e., în La civiiisation de Hallsmt, UCge, 1989, p. 111-129. , .
? I. NeHor, Der Stand der Vorgeschicht!fOrschrmg i11 Rvmlinien, BuRGK 2l, 1932. p. 61--111; concqma
de ,.Hal!start vechi" a fost folosiiă ~ide B. I-ti.nsel (H,dhtatzdt... ). _, .
3 V. Leahu, Cu privire la aJnceptul 4erioada de trecere li epom fierului''pe teritoriul Rom,înJei, în Sl 1V
2'1, 1973, 3. p. 477-484.
EPOCA METALELOR 293
spatîul carpatîc • Hallmmu1 mijlociu a fost echivalat, în bună măsură îndreptăţit, cu
1
pe:ioada culturii Basarabi, fenomenul cultural-istoric cd mai reprezentativ al ac:esrei
?crîoade. Totuşi, nu întotdeJ.una s-a ţimit seama, în suficientă măsură, de rnersul evolutiei
i'n regiunile aflate în afara arici Basarabi, cum ar fi supravieţuirea unor culturi <lin
I-fa!lstatrnl timpuriu sau apari\Î_a unor noi grnpe culturale, Or, numai toare aceste fnio-
mcne, cc)relate Între ele, ne pot oferî o imagine V(-ridică despre accast;"î peric1adă, cire
ptcmergc şî prC'g;1teşte ,,imcirca în i~toric", în l-L1llsurtul târziu, a lumii nonl-tracic,_•,
Ac:asră perioJizarc corespand~, pcmru spaţiul 1h)Stru, cu wate impc1fi:qiunik: ei,
.:-t:idiului actual al cercetărilor: Urnita între cele două epoci, a bronzului şi a fierului,
podte fi trasară, prin urmare, undeva l,1 graniţa fazelor Bronz D şi Ha A, cu posibile
decalaje regionale de timp, probabil nu foarte semnificative. Într-adevăr, în această vreme
--ut loc în bazînul Dunării de Jos schimbări radicale în evoluţia civilizatiei (însoţite, po:..ttc,
ş! de anumire mişcări de popu!aţie), fenomene care por fl interpretate ca marcând treccru
spre o nouă epocă 1sroric.l, numită în limbajul arheologic epoca fierului. Unul dintre aceste
fenomene este, fără îndoială, substituirea complexului Noua-Sabarinovka-Coslogeni, cu
evidente amprente răsăritene, cu noile formc'de cultură „hal!srarticne timpurii" născute
în 1fara arieî .<.ale de răspândire şi propagate, în prind pal, de la ves( spre est şi de la sud
ţprc nf;td.
Schimb:lrile menţionate permfr o relativ bună racordare dîrenă la istoria spaţiului
egec,m (epoca micenîană târzie şi submiceniană, perioada protogeometrică şi gcometrÎGi.).
Aceste legături deschid noi ptrspcctive şi în stabilirea cronologieî absolute a perioadei
studiate, cronologie orientată, în mod rradiţional, căue sisremclc de dar;::.rc elaborate tot
pt ban leg,1turilor cu Egcea, dar prin filieră îndirectă, mai ales italică, penrrn realităţile
Jin Europa Cenrrală 2 •
Dincolo de transformările majore, intervenite în dezvoltarea cultural-îsrorică, nu poate
fi neglijat nicî criteriul fenomenologic în stabilirea începutului epocii fierului în spaţiul
carpato-dunărean. Cu roate ca în tot cursuJ Ha!lst::utu!ui timpuriu obîccrcle de bronz
r<l.min net preponderente cantitativ, noul metal, fierul, apare aici încă în cursul secolului
Vezi, de pildă, K. I ·loredr, I'rohlemde et'IWrtir-ii din peril'flda !mmzului e11okm în Tmmilv,miil, în Swdii
1
fi Couwrnclri. Muzeu! Brnkemhal, Sibiu, 13, !967, p. 137-15:3 ~!, mai recent, C. KacsO. Bro11zul t:k:.i//
f;111,1,"d·1N'.ttul R,mdriiei, in $yq1p01.ia Thracol,:1gica 8, 1990, p. 41-50. Auwrul din urmă împarte Brumul
t:h;iu în parrn etape, Jinne c;1re uitimdc Jouă (3---4) corespund, în mare, fazC'i Lăpuş ll şi culmrii G;:,,.,"l,
r~\],Wctiv fazelor l-laA - ! faRI din 51sternul R.:ined,e/Mtiller-Karpe.
2
A. LiszlO, Le, gro11ps ri!giathtux m1cims du H,dlsratt .. . ; Idem, fncepu11trih epociifi-1w'ui la est dr Cmpari.
(},lt11rile Crdva-Ho/ihrady fi (;(,rl.iltmi--Ch1>n1t11 pe uriton'u/ ,tfol.dovei, Burnreşri, 1991; tdnn, legiUuri i'mre
,1r,ilmea D:111,lrii de Jos :;'i spaţiul egl'o-an,1to!i,.<n !t1 sfor,dtul epodi hronz1dui şi h1ctputu! ,7,ociifiendui, în Mcn:Am
21, ! 997. p. 1 l 5·-130; Idem, On the Re!,ui1m.rhi/'J bctu•een the Lower Da1111b1' Regior, ,7n.f rhcAegem1··Amuoli.m
,-11-m m tht End oftl,e Bronu Ag1' ,md Hec~imiing ufthe fron Age, '1n CCDJ 15, 1997, p. 358---:1,68: I<lem, La
fin de iăgc du bronu au Bus D,mube et le mvrm'e mydnitn, în H '!T€pl 'f€p€(C( wo )ltu(€'Valx.01J x:i'.,crJJOO. J!<
Olis,'ivl1(; Slrnecrt€)lUVLX:6 auµmXnc, i\,'tj.1.(u, 25~29 0'€1tîEJJ.~J-llOU l 994, [Larnia, J9991, p. 2/----3:{.
 ···-------·------ ------- - _._,4";,.'1)4';\""'•'',•- - - - -

EPOCA METALELOR 295

294 PREISTORIA

al XII~lea (dacă n~ chiar in al XIII-lca), iar primde d~vezi pentru o metalurgie loc...1.lă. a
fierului dateaLă din secolele XII-X a.Chr. •
1
Prin urmare, în principal pe baza conexiunilor cu lumea egc~,mă, deci~a c~on„olo?îei
istorice (de comacr), Hallstattul timpuriu se cuprinde între cca I 200/l l )0 .51 8)0/800
(vezi:- supra,, 292 293 ,-, fig 51) Având în vedere noile datări prop·t1se pentru straturile
p. - ~ · ·· _ _ 2 . __
J 4b--4 de la Kastanas (Macedonia, Crecia de Nord) , în care apar demente ale cultun,or
N()Ua--Coslogeni, Jnsula Banului şi lhbadag de la Dunărea de Jos·3, este posibil ca lin1it.1
innc r:iv!li;.:1tiile Dronznlu i L_] 1„1.in •) rdc :de l I:dLran 1dui ri i-npmlu s::-i :;c .~ii 11cze, în ace1:,1-j_
·eFÎune cev~ mai lârziu, ln a douJ. jumJtate a sec. Xll a.Chr. ;\u,::-J\t;l posibilitate nu
~s~e ex:lusă nici de datarea acruală, între 1 180-950 a.Chr., a nivelurilor Troia VH_ B
1.-2-3, în care apar elemente atribuite culrurilor Noua-C:>Siogeni şî lhbadag (fazele ~-Jl.~ -
Pemru culturile Hallstatrnlui timpuriu nu dispunem, dtoc.ur,d.ară, de datăn pnn
radiocarbon sau prin alte metode „1m;derne". Darari~e- ob\inure l-~2'n.1.r:1 siturile cult_urii
Noua de h Cernăuţi-Ma.Inia, Ucraina (sec. xvn~xIV cal. BL), Crasnaleuca, JUd.
Botosani (sec. XVI~A'V cal. BC) ,~i, în parte, Odaia, Rep. Moldova (.'.,X. XV-XII c.tl.
BC/ sunt prea timpurii, iar cele pentru aşezarea culturii Coslogc:1i ~~c la Durankulak'.
Bulgaria de Nord-Est (sec. XIV--XI cal. BC)6 sunt, in parte, pfea wrz1'. p_e_~rru a~~ o~cr1
punere de reper cronologice rnai precise în prohlema care ne prc.nn_ipa
!n once L.l~,
după cum s-a constatat şi la Kastanas7, există discrepante se1_nn1fic_auve mtre ~atc,_e
.,,,,, ·,r-ifice si datările arheologice~istorice, pe de o parte, şi datările radiocarbon c1.hbran:
s ' 1ti'' . I
(txp1imatc în intervale de tîmp, a căror durată poate Yarla de la dre\a ~ c(.Cl1H a c~teva
tste condiţionat arâr de sfărşitul cufrurii Basarabi, cât, mai ales, de începuturile necropolelor
de la Ferigile, Gogoşu, acelora de tip Ciumbrud în Transilvania. Data convenţională
dr 650 reprezintă de fapt o medie a unor dare din cuprinsul secolului al VII-lea, al c,iror
r.1pon una faţă de celelalte nu poate fi încă precizat. În cazul Hallstattului târziu unii
specialişti utilizează, ca sinonim, ,,faza Ferigile". Şi începutul celei de-a doua epoci a fierului
•1 (LarCnc) po:1te fi apreciată diferenţiat de la. zonă la zonă. În cazul grupudlor de la Dunărea
de Jos şi din Subcarpaţii l\-1eridionali .şi de Curbură ori în sudul Moldovei convine cel
rnaî hinc data de 450, d.nd se consut,l o gcncra!iz,ue a influenţelor sud-dun.lrcne, Unii
o:ri:cLlrnri îndln:1 :;pre o dar;1 mai cîrzic, .-rno
s;:1u cLi:,c mai du.iu, mai alc.s Lfocl iau ln
consider.1\Îe şi spaţiul intracarpatic. În capitolele de faţă vom trata epoca fiemlui începând
cu Hallstattul timpuriu şi continuând cu cel mijlociu. Oprim aici expunerea, deoarece
4
ceea ce urmează constituie un capitol al istoriei civilizaţiei de la nord de Balcani, a cărei
uarare prin volumul de informaţie aflat până acum, şi, prin utilizarea primelor izvoare
literare, jusrifică titlul „La începuturile istoriei", conferit părţii a doua a prezentului volum.
Vorn discuta mai întâi ceea ce în literatura arheologică românească se numeşte Hallstatt
timpuriu, termen adoptat, în acelaşi sens, şi de unii cercetători străini care s-au preocupat
de protoistoria regiunii Dunării de Jos (Bernhard Hănsel, de pildă) 1 .
Spre a evira orice confuzie posibilă, atragem încă o dată atenţia ,1supra faptului că
a'.u.
ceea ce numim aici Hallstatt timpuriu corespunde, în termenii preistoriei central -europene,
perioadei culturii câmpurilor de urne (Urncnfelderzeit) şi doar Hallstattul mijlociu din
peciodiz.area noastră putând fi echivalat cu Hallstattul timpuriu centra.I-european. De
.. l ,1:.1:111enea, termenul de ha!lstatâzare, folosir ,1desea în literarura arheologică românească,
A

m1 are nimic comun cu o eventuală propagare a culturii Hallstatt central-europene, ci

secole}, pc de altă paae. Hailsratwl mijlociu, în c<>re mih1.area flerulrn s: ~encraliz~ţl~'.
se nfcră b fenomenul de difuziune a unor forme de cultură dinspre vestul spre esrul
durea.1,ă între cca 850/800 şi 650 şi corcspunlle, în mar~ m,1sur;l, ge:1t.·ze1 ŞI dczvo!rarn
.spaţiului carparo-danuhian 2 •
culturii Ba~arnbi pe teritoriul Rondniei; c~ sinonim, unii spccialîşti fol_osc~c,, as~f~~,
iermcnul de „perioadă" sau „faza" B2s.uabi. In ac~·.:t,tă \·.re\:1c, în und_c_H·-~rn_111_t.e~:·1r~'.' Perioada timpurie (Hallstatt A şi B) (fig. 52). Aproape unicele izvoare disponibile
continuă eYolutia culturilor formate în Hallstattul nrnyun'J. Tncepuwl. l-IaJlst..-1.ttl..tll ,arn.1 pentru reconstituirea istoriei şi civilizatiei primelor perio:ide a.le epocii fierului din România
sunt \'esrigiile obţinute prin cercetări arheologice la care se adaugă ode datorare
· · ~ I.111· ric rcrit1111u
· mcta//f!·,,1aJ1cru · · / ,,m1111me1,
n , · - t,n,SC!'' 16 J9"i5 i p 17---40·, N. Boro!1ki, :u hem.oologiei, arheobotanicei, antropologiei şi, nu la urmă, ale arheologiei experimentale.
"d·rn Jn- l'"flf'turile , v ~ , - , , · ·
' ' ' 'r · -0 ' . - • . I )/. 98! ·5 ,· 7• Pc-ntrn pt'rioada premergătoare sfârşitului SC{.:olului al VI-lea a,Chr. izvoarele scrise lipsesc
Folosii:ea 'iemlui în Rom/inia rlck1 P11op11t1tri plinii fn sav!ul al lfl/1-/m î.t.n., m Apt! 11111 -4, I , P ) -/''
A. Sw!/ lh{ Bcginning of fron Tahnology in Rrmumi,1, BA.R~lltScr 48J_, 1:)89,_ r· -i~:-_6_'.· ., . ,, pcn cru regiunile noastre, iar extrapolarea unor informaţii despre traci din sursele mai vechi
RMf;tăt
11
'R• J,t,11['., B, wrv.e nin„cr
h •
Ap,,.c11dix:
/""
Zur
" . .
der DHkrepanz su.-1.1cl1en tfm l,,a,1h,1ertcn. C . - D• 111.'" (documenrele scrierii liniare B, poemele homerice) comportă riscuri, care nu pot fi trecu re
iwd da histo~iHh-ar:hmikJgischl'II Datimmg in Kr:srr111as, 1n R. Ju.ng (e~_1,_ 1(;15,,rnas Ausgrah:mg~n .u_1 :'.;·=~'.n cu vederea. Aceeaşi precauţie se impune şi în caz.ul încercărilor de atribuire etno-lingvisricl
Sicd!ungshilgd J.::r Hroiue- und Eisenu:it 1vfakrdonicns 1975-1)/9. Die Drehschc1bt"nkcr:irn1k der S,:;hit..1-<:n
anumitor culturi sau grupuri de descoperiri hallstattiene timpurii, definite arheologic.
19 his 11. Kid, 2002, p. 2ŞI-298. _
Studiul perioadei a început, în toate provinciile ţării, prin semnalarea, încă in secolul al
.' A. Hochm:tter, Spd1hror.ze::.citlirhcJ und {i-iihâsenzeitliches I:orm,''.lf!,llf.. . . , .. «r
4 D Knpnenh\1ffor, Troia VII- \-·t'rsuch eincr Zuwmmemc/:-ilu em.srl;liw!u:h der Frgdm:,st des ;ahw 19. ). Xl:X-1ca şi chiar la ::.Hrşiml secolului al A'VIII-lea, a unor depozite sau obiecte izolate de bronz,
ln Sm<l.ia Tr~io 7, 1997, p. 295-.353. . ___ ., . . ., 1 _,, databile la sfărşiml epocii bronzului şi la începutul vârstei fierului. Cercetarea. unor a5c-zări şi
5 A, L1sz!6, D,ites radiomrhon rt d,m11o!ogii> dr /,1 ci11i!iJ"atw11 N,m,1-Sohmmr,,-'k1;-C,JJl.ogem, m Lii,,,t,,~
tt Civilis.1 \J,.rn au Bas Danube, X, 199.3. p, 2.3-41; E. Kaiser, E. Sava, foff.<tZ'!,N!il rlr ,-,1mwr în a,wwrcil ,.,,aum 1 H. Hansei, Bâm'ige zur rr-gimialn1 1md chtonol.tigischen Gbrck'rung dcr ,tlte1't'11 Ha!Lctattzflt an rler /f.'1/Cl"ffl
~, .1_ 1,., O,,,·, -,,i ,~c-rcetări Arheol(win: în Repuhlica Moldova (2000-200.H, Chi.îinău, 20°'1, P· "Vi.
iY('llil tu:,.. ~ţ, u, ,, o . ' l _,. D1.,,.uw, Bonn, 1976.
6 J. f). Bojadiiev, Chn, 111,!ogia 11,1 r·a;stori,\c.>kiu kulwri rut terit1>rijat,1 1lfJ Dofmitl?"-,i, !11 Do 1 n•m.t.
;, U privire generală asu_pra perÎ()dizărîi primei epoci a fierului la A. Vulpe. Die Kurzschwerter, Dokhe
lstoîiCeski muze[ v. DobriC iv Silima, ]9')2, p. 10-19.
und Sm,itme.Her der Ha/l,tattzeit in Rwnănicn, PBF VI, 9, MUnchen, 1990.
7 R. Jung, B. \);Teningcr, op, cit. (mpra, n. 3).
 j EPOCA METALELOR 297
X X ~
I : necropole, aflată atunci în stadiu inc:ipîent, ar purea expli<.:a constatarea lui Vasile Pâr,·an,
facută în 1926, În Getim, potrivit c..1reia „Dada nu e o pră reprezentativă pentru cultura

j ~ ;
"'-
:,:
J
H:11lstatt". Studiind descoperirile aflate în coleqiile diferitelor muzee şi cunoscând temeinic
$Î literatura de specialitate publicată 1nainte de Primul Rn.boi !vfondial, d a reuşit, roruşi,
m
"e> :'' i rentru Transilvania, să pună in discuţie un m::i.terial arheologic rel:itiv bogat, remarcând, în
I"
o '
orn ''
E :
o '
.o,
o
•
co i
U)
s(hirnb, el „aceste descoperiri din sudul Carpaţilor sunt încă prea r.lzleţc şi prea puţine; <lin
Mok{ova şi Basarabia nu :tvcm ~ti>roape nîm.!c" .
( >~1.:v;:1 ani ,,1.:tl drziu, în lucr,tt\'a :,;a privind s1.adiul O:.'rc<'l~ri!or prcîstmice ln Roc Ct:!
= ' în ci.pit_olul rdCritor la perioada pre5citică, Ion Nesrnr a reuşit să postuleze aparîţia unei
i !-;:J
J5 ·c: ni~
·c: culturi hallstatdene timpurii, formate în vestul Rondniei şi regiunile învecinate, carac-
<IJ <1>'°0• ,g:o terizară, mai ales, prin vase ornamentare cu caneluri. Chiar şi puţinele descoperiri de
m g:.fll: E '
~i~i ~ '.-----~ acest iei, cunosc urc- la acea dată din Banat, Crişana, Transilvania, Oltenia şi Muntenia,
tQ~.....1....,__ __ j
. E: , ,;ugernu răspândirea acestei civilizaţii, la incepurul epocii fierului, dinspre vestul spre estul
.S! ~·
N ~•
o •• :;paţiului carpato-danubian. Această idee, pe care Nestor a formulat-o ulterior în mod
(.) U'.I: •o suge:>tiv ,.contraofensiva blocului carpatic" şi care implica aşa-numitul procts de
o
~
z .. hallsrnrtizare", a fost apoi în repetate rânduri reluat:\ în literatura arheologică românească 1•
:~ Chi:ir şi în deceniile 4-6 ale secolului al XX~lea, progresele în cercetarea aşez.lrîlor
l-gl
·~,
! &i:
şi necropolelor au fost mult mai modeste în comparaţie cu acumularea cunoştinfelor cu

'---=-t' privire b metalurgia bronzului. În acest fel se poate explica de ce în Istoria Rumâniei
( l 9t,0) civilizaţia hallsranimă rimv.1rîe em'. discutată oarecum global, culturile care o

-l
' .o
C c1.nnctîzcaz.l fiind mai precis definite abia în anii următnrî. Pornind de b d.escoperirî!e
mai vechi, dar mai ales pe baza noilor săpături d"ectuare în aşezările şi în necropolele de
T. : t 1a S:lnona. L.1puş, Cruceni, Reci, Cernar, Medias, Porumbenii Marî, Tdeac, Br;işov­
"
C
, L1ticel'' iJn Banat, Crişana, I\,fanrnureş, Transilvania), Bahad:-ig (în Dobrogea), Insula
' Banului (wna Porţilor de Fia), Ba!ta Verde (Oltenia) şi Trifeşti, Corlăti~ni, Truşcsti,
Andrit,seni (în Moldova), s-:1 ajuns 1a o pri.mă dasifictrc, cronologică, rnlturală şi regionaLl.
J Hall,:tatrului timpurîu din ~paţîul carpato-Januhian.

Această primă imagine mai coerentă despre Halhtanul timpuriu din România, cuprinsă
în mare parte în studiul fatf;cniei Zaharia şi al lui Sebastian Morintz2, a pmut fi completată
şi imanţată în deceniile urm,ltoare, graţie cen.:etărilor arheologice şi inrerprerărilor iswrice,
intcnsltîcate mai ales din a doua jumătate a anilor '60. Au fost făcute importante preci:~ari
în !cgărur:I cu geneu, evoluţi·.1, ră$p5.ndirra, aspectele n:gionale, cronologia şi legărnri!e,
î~1 -.:oi1text european şi egeeo-anamlian J două mari complexe culturale hallsran;cne
timpurii: cu ccramkă canelară şi cu ceramică incizară şi imprimată. În cadrul acesrora
S<UJ distins mai multe culturi cc se hucură acum nu numai de r,1po<'..rtC' remeinicc de

1
I. N.;;sror, Der Stând J,t'r Vi,rgcîhidmfor,chung in R:rmdnien, în Bl-rRCK 22, 1912 ( 1933), p. I 1-· J 8 ! ;
[d,:m, Dr l1 primii /(Jruitori pl.!nii la rl.-tâ. E._/1oa1 a1mnâ ,1·i a brnnzului. Epor11 J~aului, în A. Oţetea kd.),
Linri:1• poporului român, Bucure~ti. 19?0, p. 22~36.
2
E. Zabari.1., S. Motint-z, (~~n·d,N'1J Hal!.,tam~lui timpuriu în Rom/ini,1, în SCIV 16, ! %5, 3, p. 4<il---'îe,1
298 PREISTORIA

~.ăp.'iruri, eteC;t,iate în aşezări :'iau necropole, dar şi de snidii de sintt~z,\, lucrări monografice,
publicate i'n ţară sau în străinătate.
l11ediul n,ttural. i11fluenţa condiţiilor ecologice ampra evoluţiei cu!tural-i~toricc din
spaţiul carpato-danubian, este Încă greu de recon.Stituit din cauza lipsei cercerăriior din
domeniul paleoecologiei şi al arheologiei mediului (Environmenta! recon.,tructim1, Lmdsm.pe
archaeo!ogy etc.), domenii în plină dezvoltare pe ,llte meleaguri în ulti1nde dC'ccniil. I
Raultarclc unor cercetări speciale, palinologice ,5i arhcobotanicc mai ales, .:-fCnuaLc în
unde !)l'i ale Europţ:i Centrale ~,i R,îs:lritcnc, pot s:l ne ofr,rc, totuşi, n irn:1gin,: cadni,
in ciuda unor ;inumite neconc.onfan~c în ceea ce priveşte darăril~~ absolute 2.
Se pa.re că începând cu a doua jumătatC a mileniu,lui al II-iea se inst,dează, treptat,
o climă mai umedă şi mai rece, dar echilibrată. fn centrul Furopeî se răsp.lndesc, mai
ales, pădurile de fag şi carpen; clima a favorizat cultura cerealelor şi a leguminoaselor,
ogoarele fiind extinse şi prin defrişări. Se apreciază că pe la 800/600 (în perioada culturii
Hal!statt) clima devine oscilant:'\, mai umedă în apus11! cominernului~ mai uscată Jn părrile
răs:irirene şi cu caracter mai continental.
În regiunea Mării Negre schimbările dimei, ce încep către mijlocul 1nileniului al ll-!ea
a.Chr., se manifestă, printre altele, în trecerea de la transgresiunea Novofrrnomorsk/M;uea
Neagră Nouă la regresiunea Fanagoria/Dacici, ceea cc a Jus ta o scădere treptata a nivelului
apei Mirii Negre din epoca bronzului şi până la sfâr~itul epocii La TCne de la +Sm la
-•4 111 faţă de nivdul actual, ceea cc a influenţat şi o sră<lere a oglîndd apelor interioare.
Se apreciază că perioada secolelor XV-XIU a fost !ncă f.worabilă din punct de n:dne
climatic în regiunea stepelor nord-pontice, umiditatea suficientă fădnd posibilă
perpetuarea unei perioade înfloritoare din punct de vedere economic. Răcirea gent.:rnh
şi umiditatea ~căzută, ce caracterinazii secolele XII-VII, au dctenninat Jeplasarc,1 wnclor
naturale spre nord, cu aproximativ 200 km. Criza economică a wnl'.Î de stepă, acccntuarâ
Jn secoîclc XI-IX, va favoriza, deja în nemea culturii Bdoz.crka, trecerea spre o cconon,!e
nornadizantă a crescătorilor de animale. În secolele X-VHI, în urma conrincnraliz;'irii
climei, se 2preciază c1 eficienţa economiei nomade a :;căzut de dnu;l-uei (JrÎ, ceea ::,: ii
dctermin~n deplasarea unei p;{rţi a popuh.tiei mai spre nord, în silvosrepă, dar 5Î spre
vest, până către câmpia Dun.lrii Mijlocii.
În regiunile noastre, arestarea, prin cerccrări arheozoologice, a unor animale ca Cl'..'J bul
((-;en111s eillphus) ţau ursul brun (Ur.rus :irctos) în unele aşc:t.-.1.ri hallstan.icne ti1~1purii ;;!hre
f

1
Vrri, de pildt,, volumdc A. Hardlnf; (ed.), Climatic Chmige in Lt1ter P1·ehi.stmy, Endinburg, I':!Kl; B.
Hăn.,cl (e-d.), Afc,nch :md Umu-clt in dcr Bron:z.~zeit Europfls - Af,m ,u1d Ein-irmunent in European BrrJ/u.,: \
Ag-1', Kid, l 998.
2 1. Machonych, Dhcr die A11frmgJfC••;od,e d.er Geschichte Kimmer/l?r, in Acta A1cha<:o!o3iCa C-ir~vhi;a,
l 992, p. 1 l 0-115; F. Gyulai, Umweft tmd Pjlanzenh1111 in Tr1111Sr.lam1hic11 1H1hrcnd der L'mmf;,/der- H.â<1dft
,md Lt1ti:m:lw!tur, în Die Osrhallsrattkultur. Akt(.'.n des Imernationakn Symposiums,, Sopron, 10--1-1. mal
1994, [Budapest, l996J, p. 127-1.36; M. Botz.an, J\fcdiu şi uietu.irc î11 .<pati11/ tt.rpato-dum]Yi1mo J!(N!!ir,
Bnrnresti, 1996.
 EPOCA METALELOR 301

în zona de contact Între regiunile de podiş şi dunpie ale Moldovei (Cozia, jud. I~i; Dăneşti,
j:.:d. Vaslui), dovedesc existenţ.a, la îucepurul epocii fierului, a unor largi masive pădurna.se,
dr joasă altitudine. Prezenta mi:.treţului (Sus scrofo forns), în aceleaşi zone, constituie un indiciu
c;i predominau pădurile foioase, in cue au existat şi locuri cu un regim tipic mlăştinos --
dov,1J,'i a oglinzii ridicate a apei. Pe baza acesror observaţii se poate presupune că, la limita
dim re n1ileniile II şi I a.( ~hr., a existat Încl un regim climatic mai puţin continental; extindcn:a
1,Hhnilor 1.k foioase, chiar şi ln n~giunilc de joasă altitudine, a avut drept urmare un rq_:;im
ii!(!r\c m:\[ consc:mc şi o un;:dir:ll\~ nui ri,liutJ., u:ca cc a nctt condiţii fovuuhilc pn,tt,t
d,:zrnlr.an::·a culturilor hallsran!ene cimpurîi în multe zone ale spaţiului carpato-dun<ln:an,
Smdiul Hallstatrului timpuriu s-a bucurat, în ultimele decenii, <le o atenţie deosebit:l
din partea specialiştilor. În cele ce urmează vom încerca să evităm, pe cât posibil, detaliile
de nanir:1 tehnică, insisdnd asupra evoluţiei istorice, a aspectelor majore ale vieţii cotidiene
.ş; :î ~pirituJlităţii, Tabelul sinoptic din fig. 51 va înlesni realizarea unei imagini de ansambh1,
difc-1cntiată cultural, cronologic şi regional, a perioadei discutate.
În Ha!lstartul rimpmiu au e\'oluat pe teritoriul României, ca şi în regiunile învecin,ue,
m,1i mulre cuhuri care pot fi grupate în două mari complexe culturale, cu origine, evoluţie,
trJs,huri si arii de răsp[indirc distincte. Cele două complexe pot fi distinse, din punct
,~c vcd<:re arheologic, mai ales ceramica lor specifică, cu decor canelat, respectiv inciz::n
~1 imprim;lt (fară ca areste stiluri ornamentale sa fie exclusiw).

('01,1pli;ml rultttral cu cerdmic/i taneiattl a început să fie cunoscut încă în perioada

inrnbdic:i. Dac.1 Vasile Pârvan a subliniat în mod exagerat (dar e-x:plicabil pentru acea
,·,cmt-) rolul influenţelor nord--italice, ,,villanoviene", în geneza civilizaţiei
,_-arpatchfanubienc deh începutu! epocii fierului, Ion Nestor, încă din 1933, a postul.te
cxis:·u1ţa '.ineî civilizaţii hallsraniene timpurii, cu ceramică canelată, formată în vestul
Ro:-r>{inici sî In regiunile învecinate. de unde s-a răspândit şi ,;;pre regiunîle estice ale
~p:11.iu]ui carparo-danubian 1• Cercetat m_ai bine după cel de a! Doilea R:izboi Mondial,
.1ecu urnip!ex a fost perceput de unii ca o mare unitate culturală, în timp ce al\ii au
'.nrncn c:t distingă, în cadrul s:lu, mai multe culturi şi/sau grupe culturale, cu trăsături
di,;,tinctc 1 . În cele ce mmea;,,J ne vom referi la culwra Gâva-Hoiihrady, la·;,orizonrul''
,_u ceramică canelată. din sud•·vesml şi sudul României precum şi la culrnra
Cnrbtcn1-Chisinău, definite, rn arare, în ultimele decenii.

: V, Ptu·1·an, Ceti{!t. O f'l<ltoist1;rit: ,z Daciei, Bucureşti, 1926, p. 289-4'}S'; ldun, Daâa. Cii•i.'izt<tiili•
·n :,-,d;i Jir. ugiunilr carpa:o-d,uwhiN:i \tr:id. R. Vul!Jd, Bucurc~ti, J967 p. 3 l-56; l. Nestor, Der .Sz:1,d
\·{,rf/-;r/,frhtsfÎmrhmg ... , p. i04•-108, l 13, 119. Vezi ~1 A. Ll.szlO, L 1:ypothCSi' iu!ique de Vmile 11/in.wn
·r ln ,•;,mmmn,nt:n:s & l'!tge d1,f:.'r d,ms !'espace ca,p,m,-dmrubien, în SA.A 5, 1998, p. l ';l-27.
'Vu.i, i11.1i rc,:rnt, C. P,m:·, Jkitr;igt zum Gbcrgrmg vm: der Bronze- z1n Eisenzi:il in Afittdeuropa, Tti!
Gr:1,1rlziîţt der ('hronoiogic im ii,rlid1m A1iueleuropa (11---8. Jh_ v. Chr,), în J:,hrbuch RGZM 45, 1998,
P 29J--4"·_\3; N. f:1sîC, Dlf „G,;'ea" - R•dtu;- im R,1um des Eisernen Torc, l und fl, '/11 Thr:.co-•Dacica 20,
-2_ ]'}99, p. ID'-l'.lJ; L. Bukvi{, I<aml./J/411/il keramika Gdvu Kompleksa u 8t1m1tu, Novi Sad, 2000. O
\,_Hi.'\ vezcnta1e a problemei. c:u bîb!ingrafic. la C. Pmkau, D.:e iilrerhal!st.ittzt'it!iche Keramik :ms
·'-!1u'ig,c/)ich1'•d1iil'g1'1J, Bonu, 2004, în $fkcîa] p. 27-42, 86-101.
302 PREISTORIA
Cultura Gtiva-Holih~atly. În 1957, într-un stud.ilidcdjcJî problemei implicării unor eul~,;
cunral-turopene din epoca bronwlui tn ceea ce era desemnat pt·in marca migraţi" cgeeani
A.mâlia MO?solics a conrurat trăsăn1rile unei noi culturi din perioada câmpurilor de urne, alegând,
ca descopefin eponime, mormintele de i1icineraţie de la Giva, localitate în nord-estul U11gar:icil,
Desci.locrirî asemănăware, atribuilc culturii Holihrady (Goligrad), au Jevenit cunn;,cute şi în
regiun~a suhc1rpatid a Ucr<linci. Este merirnl Gallinei I. Sm;rnova de<> fi observ:1 t ~trfima
înrudire între '--ulturilc G:î\'a şi Holihrady, ajung:1nd la concluzia c:î. cele dou;1 cuhmi alcătuiesc
2
un m:nc cn:nplcx cu!tur:il, pcn:.n1 care a propus denumirea de Gt!mI!o!tln,1dy •
Aric1 Jc r.1.Sp,îiidirc a ac('stui complex (fig. )2) a cuprin'.i, lnl\ic1!, de c\n1pie_
a bazinului superior şi, în parte de mijioc, al Tisei (nord--estul Ungariei, sud-estul S!ov1.cici,
nord-vestul României şi Ucraina transcarpatică de astăzi), de unde s-a extins, la un moment
dat, sî SDIT bazimd inferior al Ti.~ei, inclu~iv spre sud-vtstul României. Trecând pasurile
Carp,aţiÎor nord-ei-l!Cl, demcme ale culturii Gâva--Ho!ihrady au apă.rut în zona submontană
a Ucrainei (regiunile Ivan-Franko, Tarnopol şi Cernăuţi), ca şi în Podi.;:ui Sun"vei, din
nord-vestul Moldovei. Elemente ale culturii GJva, pătrunse probabil din,pre Slov,K,ia
rt1să.rircană, au foM descoperite şî în sudul Poloniei, în voievodatul Krosno si În rcgiunei
C:racoviei, unde ac:esrca ap:ir în cadrul giupului Tarnobrzeg al culturii Lms\n.. Un a:t
grup d~ clemente de tip (;;iva a ic~it la iveală în bazinul râului San (afluent al Vi~tuk·i),
preLcnL:înd strânse afinirari mai ales cu dcscopc:ririle grupului Holihrady din Co.::r:1!na
snhcaroatică. Prin tcriroriul său vast, dovedind o remarcabil:1 ,tdaptabi\i;;ott: la difui'.e
..:onditii Je mediu, o şi prin evoluţia sa dinamjd şi înddungat:'I., cultura G:ha•Hol!hrady
tste considerată, pc bun:t dreptate, un „partener" egal al culrnrii câmpurilor de u::-ne
central-europene, cu care csre învecinată şi, în marc măsură. com,~mporan:i.
A<:c:"~1.rik culmrii Gava-1 fo!ihrady sunt de două tipurî: deschise .-;i forcific;nc pri,1 v,i!uri
de p;{n1 :1nt, .)mturi dL' ap,!n.rc adiacente şi pa.!isade. În in!erioml valurilor de p.tmfmt ;Jt1
fosr obsenAc, uneori, mici 7idmi seci de piatră, menite să cw1so!îdt?.c v,1lu! (Ciccv Corabi.:.
probabil Bodoc. şi Ttt.Ş1ud). A5e1./1rîle întărite ~i sistemele de forrificaţie au·fost mai bine sr11t!iate
în Tr:rn.<.ilva.nia, <lesprc unde dintre ace,;;tca (Sighctul Marmaţiei, Tclcac, Dej, Suhcctater
Bo:ffl:1, Cîi:::eu CorabiJ., Şona) dispunem chiar de studii <.unple sau monografin/. În pcsdişul
Sucevei ?U fost u-:rcetate două a~ezări fortific:ue, la Preute:;ti ;;i la Sirer4, amhdc ;ip.irţin:md
1 A. Moz,solics, Arrhiiologischr Bl"in,'fge zur Gl'schichte dcr Grossen W'ar,dernng, în ActaArd1Ht!ng 8 l 957,
I), 119-- t ~;6.
" ·
'. C. L Sminw\'a, C:omplcxcdc tip Cdva--liol:hr.uly - · ,. ·. · "CIV' - ,q-,,ţ
-o camumtatc u,ltmm-momil, m •:.. :'. -.~· 1 , ' '
1
5, p. 3)9--380; A. Uszl6, fnffţuturi& epocii jirrului !n !'St tle Gup,:(1.. Cufomie lr,im• f-:r,t;1mi,{; i
Corl,ztei:i-Chi;int,u pt t1:rÎ:ori11! ,\1oldouei, Burnr,:şti, l 994.
-1 V. \'a~ilicv, I. A. Aldea, H. Ciugudean, Cim/iz,iţi,î d,1cic,l wnp11rif:' În ,1rit1. i11t•·,F"rirţ,/t1c/i ,, Rowdniti.-
Crmt,ihuţii arheologice, Cluj, 1991; V. Vasi!iev. Fm,iftcatiom de refuge rt iMhli,.1nnmem,;_f1,·rifii· Ju p,-,,imtP
/ige du for n Transy/i1,111ie, Buo.H~li, 1995, cu bibliografie. _ , . rr;1hwr arhroiogic,t, în Revista Bistri1ei 18, 2004, p. 39---62.
4 N. !Jrsulcscu, D. PopO\·ici, Comidir,uion.s lnstm·Ufues conanu.mt 1nfi1rtd],:atÎ011.i J,ai!,1:atlfl:nc3 ,/i'!{'f?:~;~
l1 /'est des Carpates, în Prima epocă a fierului la gunle Duna.iii şi în wnele circumc:upancc, 1 ukr:i, l9~/'
p. 51--65; pentru a.sez.area de la Siret vai A. I..â.s1J6 şi colab. rapoartd<'. :muaie publicat-: în Crrmim ,ricYtdrJi01'
m·heokgi.ce di;i Români,1 (Ctmlj//liliilt 1995-2004), Bucureşti, 1996-2!)05.
EPOCA METALELOR .l03
fa;~i mai n:chi a culturii Giva-Holihrady. Unele aşezări fortificate au fost îndelung şi intens
1
!oculte, altdc prez,int:'i doar un -~trat subţire de cultură, unele au dimensiuni considerabile
1Jdcac, Cîccu Corabia, Siret: cca 30 ha), altele au o incintă fortificată redusă (Sona: 0,3 ha,
Pn'lifeşti: O, 12 ba etc.), cee.:i ce trebuie pusă în legătură cu funqia lor diferîti (centre
1:ornunirnrc şi/sau de putere, locuri de refugiu). Numărul aşezărilor deschise este mult mai
,r.::ft.'. Pentru Transilvan.ia, de pildă, au fost înregistrate recent peste 300 de „puncte", cu
urme de locuire, dintre care doar 22 &unt J.;;e1,;\ri forrificate 1. Este încă o sarcină a cercetărilor
\"iÎroJrc de a .stahili f';lporturilc dinrrc aşcz:lri!c fonificatc .5i cdc dcschi,e, de a studia !crar!·\i7,:nct
,isc',,lnl(_)r t ,1 :,uiin :11 unei socict,1~i icrnrhlzau:, problema cxislent,ci unor ,,::d~rii" (chieklotns)
~; ;1 ,1plîcabditaţii unor modele teorerk,e, precum centru şi periferie, ~entru-periferie-margine
c-L1.... 2• Locuintcle su.nr de două tipuri: constmitc la suprafaţa solului şi parţial adâncite în pământ.
Cek două lÎpuri se întâlnesc şi în cadrul aceloraşi aşez..1.ri. În imeriom! locuinţelor, precum
şi în spatiile aflate intre ele se întâlnesc vetre şi cuptoare, amenajare cu grijă.
În cec~a ce priveşte ritul funerar, sunt caracterisricc necropolele plane de tip incineraţie,
cu resturile cinerare depuse în urne (Sanislău, Culciu Mare, jud. Satu Mare; Reci, jud.
Covasna; Cucor!.lni, jud. Botoşanî) 3 . La Volovăţ (Podişul Sucevei) a fost cercetată si 0
n::c:op1.>l5 mnmlară cu morminte de incineraţie, care prezintă particularitatea că gro~ile
!nc;rm;i"J!"dor :rn fost s!Ipate, succesiv, în tumulii ridicaţi în prcalabil 4• Aceştia pot fi consi~
der;1[i, .1stfcl, nionumcnre fonerare colective de&tinate unti familii.
fq ceramică se disting mai multe categorii şi o diversitate de forme şi demente
ckcorative (fig. 53). Caracteristice sunt vasele negre, lustruite la exterior ~i de culoare
n:şi-11icJ în iuterior, de formă bitrnllconică sau p:îmecoasă, cu mc.rginea răsfrântă şi cu
g,bil adcs<'a iiu!t, cilindric, ornamentate cu caneluri orizontale şi în ghirlande în partea
superio:1.ră şi oh!ice pe umăr {pi. 18). Aceste vase pot fi socotite, într-adevăr, ,,tipul direnor"
cil culmri.i, ele constiruie bsă, cantitativ, după cum demonstrează evaluarea statistică a
CN;1mirii de.1:copcrire În aşezarea de ia Grăniceşti (jud. Suceava), doar o parte relativ redusă
2 cn,1micii. Pentru foza veche sunt caracteristice aşa-zisele „amfore" cu proeminenţe
hipertrofiate pe umăr, goale în imerior, înconjurate cu caneluri concentrice, numite,
\!neori, şi de rip Giva-Lăpuş. Tot acestei faze îi sunt caracteristice motivele ornamentale
ind7.at(; (pc ceşti, căni şi pahare); ..decorul striat (frecvent mai ales pe borcane, străchini
şi vase cu bm.a lobatâ) şi lipsa brâielor alvcoirne (care apar pe vasele în formă de sac Joar
în faza mai r:îrzie, ilU:strată prin nivelul IV al aşezării de la lvfa.hala, de lângă Cernăuti).
Numero::isck" similimdîni Între ceramica descoperită la Grăniceşti şi cca de la Lăpuş, ne
: A. Cit1rgiu A1dn1, (Aln.trihuriiprii•indst;idiu! timpuriu in sp,iţiu! intramrpmic, în Sargetia 26, ]995-i996,
1. !'· 182--226
O bu:1a pr('.zeman: .-l problemei, cu biblîogr:ifie, I.. F. Gog2.ltan, ,.Centru şi pmftrie". I. Intre teorie şi
2
-' T BaGn, !:'pom brm,:a,lui în norJ.-1JCJtul Tnnuilr,aniâ, Bucure-'lti, 1978, p. 78; Z. Szike!y, A,,cz.-lri din
pnr,;a dwa li .fierului in su-11-rstu! Transilvaniei, Sf. Gh.::orghe, 1966; S. Teodor, 5l:pi!ttmle de I.a Ci,rorani
U,d ?c:P,:rmi), în J\rhMol<l 8, 1975, p. 121--124.
•l M. lţ,im, iVecmpola tumulară ha!faatti,1.n,J de la \lolovăţ-Dcalul Buri.ei, în Suceava S, 19i8, p. 107-127.
,04 PREISTOR[A EPOCA ME"I'ALLLOR
305
face s;;. creJem d rispâi1direa spre Podişul SuceV~i a culturii Gf..,:i--Hoiihrady a avut l,>C
dinspre Depresiunea Maramureşului şi cca a Lăpuşului, anrredn<l ~i unele th~111entr <llt'f
grupului Lăpuş 1 • 1

În ceea ce priveşte trnelreie, armele şi ohicCi.el(' de uz castiic, aL1wri <le anu mire ripud
comune, cc dovedesc practîcarea unor meşteşuguri sau îndeletniciri r-Jsnice (t•Ji5td 5; \e~,.F
tul, de pildă), se rem ard relativa bog:1ţie a utilajului litic (cuţ1re curbe, vâr.fur! d,~ ;;:".ge\L
r.\zuitoarc) şi a pil'_,;dor de os şi corn ( 'illle, strJpu Pf;Jtoare, ciocarw, pil'SC nrn;1n!en ,:.•!c),
mai frecvente, se pa.re, ln :.tria cx.u--ic1c.trpatiG1 a culturii, unde, i,,
:;d,imb, •;;t\Jt i!ill.lt n1ai
rare obiectele de metal, fo compa1aţie cu sp8.ţiu! rransilva!l s·-in ~"Jna Tisei Superi0,:rl
Economia se baza atât pe creşterea animalelor, cât şi pe agricultură. Stndiul arheo'~
?Oologic al osemintelor de animale descoperîte în nnele a!;i{::zări (10agy!ciil6-Ungaria, TeleaC; 7
Grlnîceşti-Români".) 2 ar;itJ. dar rolul secundar al vânătorii şi imporunp cn·stcrii
tanrindor, a ovî-caprinelN, a porcindor şi a cab,1!indor, fa. anirrdde d,m1e\tice :·(c!:h:g_Jn~
Ju-s:" şi câinele. PraC[ic:1n:a agriculturii este dovediră nu numai de exîstrnţa un1..)<" urdu·
'.;pecifici;- (săpăligi, piese care ar putea indica milizarea plug~lui ,::u rractiun·: :,.i-,irna\i,
~eceri de bronz şi chiar un exemplar de fier, Jescoperit la Tdc:ac), d,;_r si de diforitd,i
specii de grâu (Triticum durum, Triticum (J. dicoccum, Tritictm·: mcnoaccurn. f"rititu111
cf. sf!!lt11, Triticum aeHivum), orz (Hordeum llu/gare) ~-i, in rr.a_i nîcă măsrn,l., de md
(Pa.nicum miliaceum), derenninate pe baia resturilor descoperi Le (uneon în ;;rnpî ~p•:dal
amenajate), la Poroszl6-UHg,1ria, Ti5ad, Tdeac şî Grănicrşti Rum.î.nia3.
Privitor la aspecrni spiritual, alăruri de fitui si rimalul funerar, '.rvcrn dove1,i ~( pz•nuu
anumite practici, ca depunerile cu cam.eter sacral în gropi srectalc, uneori grur•::te, ale.
unor ofnndc- (vase, .sntuL'te, cereale, carne), puse în legătllf.'i cu u1 cuh rnenir :,ă d\!gurţ_
forrîliratea ogoarelor şi fr'cunditatea animalelor (a se vedea, 'c:n. ace,t sens, d(•:,cop•~tirili.:
de la Lechinţa de Mureş, jud. Mureş) 4 . Aceeaşi funqie trebu.i:t ~-J fi an:t şi snt1.krd_e
zoom,J1fe, modelate realist, repreK.ntând întreaga faună dom..:::;rica a Vremii (rnrn~Ht mad
şi mic!, cai, porci), răspândire pe o arie larga, din estul Ungariei până în Ucrailla ::ub~_
carpatică (fig. 55). Cu acelaşi cult menit să asigure prosperitatea u,munîci~i( p<..)i ri puS<:
în legătură şi statuetele antropomorfe, după toate probabilirătile feminine, rnnh .~(!!Îi,1:!e,
desrn[JL'rite, .Jeocamdată, numai în cîteva asezJrî (Căuas, Tclcac G•·Ă, · _.. , R , .
1 A. L:iszlO, Les groups ri!g1imaux anoi1:s du Ha/l!t,1tt ,1 / 'cst des Cdrpates. !...a /Ho!t!a11ie m-,x XI!'- V.-} . ;J,, Io L. . ·1. - . . 1 . A - • .i,,Hdce~.i- on"rnn
• '

1sw:r.1i-<1, Knvc,>Lfcr:una.) (fig. 56). In legătură cu depun<:rile d,-, ob· . ' d t •• '.
,w.n.;,., î,1 L::t1.:ivifomtion de HaUsutt, Lif:ge, 1')8'), p. ! 11-129; Idcm,Înetputun·t: epuciifienili,i Io n:rle Cr1 1p,;fi._" ,•. _.,, . I . .. 1·,,z . .d ,. . iecte e oron7 ,1
1 T. Kcmenczei, NoYdos/:ungam in da Sfiitbro11zf:l.eit, În Sudosteurupa m.,Jsckn !()00 und i (;0'.) \ ,I. :t11. s ... n11ddG1t1a or, vezi, rn:11 JOS, nJ'orirea fi ecunu! meMlur(rict hru,,, l · h • - •,

I'_ I 1/. A1.~· . . o ''~ltllltYJj>rnnaeMcd

PAS !, 1982, p. 305·~320; V. Vasîiiev. !.A. Aldea, H. CiuguJean, CJl!i!i.""AţÎa d,1drd tlmj;w·ir h ,m;t ;"tru.u.; (p. Yl 1--::,,.ţ()). Ve~.t, de asemrnea, subc:tpitolul III. d. Stn,rtu~i" .: , : °'.J_.
.. ,", ~ ... , . t.o0(1f1,eJ,cr{',:an:e
intNIC4rp,1ticit ,1 României. Co11tributii arheologice: mt:Ztire,1 JOnifimtrl rJ., lu Te!ţ•dc, Chj-l'-J:qwo.- !'fli ,ettgto·Hc' m tjioca branzulm ş; m pnma epocii a flerului (p. 351--3_76). · ·
(dettn;1i1l<'.trea osemintelor: C lisovschi Chdcşanu); A. !Ji:·Llâ. Înreput1mie q,oc;i fierului .t~ ,:-_;: rir (j1?1tţi.
{detenninarea (Jscmin:dor: S. Hain10vicî).
3 {l. l\1tay, Vorherirht liber die A:..sgmhungen zu Amn.dâ-Aponhdt_. in Folia Archaeologic.i. n,,
I 'J?6,-
P· 193-2.0l; M. C1Ycîum;in1, Consideratiipt1leobotm1ia·?i connibuţii '4 r1gric.:.d-t.!:·ogeto-d,.1âci1, în ·nwa,:,:.-L);KH,:r,
4, 198:l, p, 126-134; V. VJsilicv, LA. Aldea, H. Ciugude,m, (Ip. cit. (dnnmin'.l.rea re~turilv1 H'fd.ak:
V. Cristea).
4
K. l·lomh, H,z!lst<'ittische lierfiguren uw Let·hinţa de .Mw·e;, În Daci?.. 1'-LS, 7, 1963. p. );'./-)34.
306 PREISTORIA·

Hg. 54 Ceramici decor;ită cu caneluri din Oitenîa. şi l\1oldova. 1, 3, ) OGhidJCi; 2 N,-p·e.11i; 4 Valea I .upuh1ir,
5 Prăje5ti; G Vilrtop; 7, 8 Trifi:)ti;? Z:1podeni; 10 Iaşi. După M. Nîca (l, 3, 10), Ch, Cnnvn i.2), A.
(4-5), B. I H:in:icl şi M. Cumă (6), I. Ionii~ şi A. Lâszl6 (7), C. Iconornu şi M. Tanasachî (8) ~i L NemJJ:
(9). Sdri diferite.

-'\naliza uăsăturilor fuadamentale ale culturii Gâ-.:a a dus la conch1zîa, devenită oarl'l..'.Un1,
tradiţională, că în geneza sa pot fi distinse trei izvoare principale: rnhurile k.x.~tlc prcn.c0;:lt<'"''' <
din aria sa de formare, bazinul superior şi m_ijlodu al Tisei (HajdUbagos, ,,Owrnani
Berkes1,, Suciu) Piliny); influenţa manifestată dinspre sud, din partea culmrli .. C:ruc.e11i•ile!,:gii;·.·< :'.
şi elementele &rupului Csorva din cadrul culniriî câmpurilor de urne, ptHrum,i dinsprevcţt~
La aceste „surse", în cea mai mare parte indirc:cte, trebuie sJ ad:111gă1n contrilrnţÎ,1
Cd1ăluţ şi fgriţa din Crişana .şi aportul grupului Lăpuş din 1',faramur~, ceea cc p,m: a /,

din ce în ce mai evident. Pentru perioada în care se petrece

·· Fig, 55 figt,rinc; mnrnorfe din lut Jin Hallsranul timpuriu. J, 3, 5 8 i (l 12 ,4 , . •
culmrilor/grupdor culturale amintite, însoţit;l de o rendinţă de omoger..izare a cer.1c,;1CJJ, f/ l' · ~ ·, "' · , ' ' - ·, , , tx.__hm,a de Mures· 2
''. ''L' I l l,r:J.rucew; 6--7 Tckac. Dupa K. Horedt (l, 3, 5, 8, JO 12 1&.) _ 1 ' , ' " '

care precede apariţia culturii Gâva propriu-zise în Câmpia Tisei, s-a propus, recent, rb) .); V \"asi!icv (6-7). Scari diferi,e. ' ' ' 'A. Lâ,wlo (2, 4, 9, 11,
 EPOCA METALELOR
309

! Proto-Gâva • Odară rn r2:spJndirea sa pe o arie vastă, cu anren:dente culturale cfonse,

1

•• • • (C
1 ,/cxul G:lva--Ho l'h ' v,1 prezenta amurnte
1 raoy . aspeLLC sau grupe regmn
. ale (încă nu în dC'.lJlms
.
••• ••~
,::-: •. ·-i
c,n lc c ,·onruntf') cu D evoIuţie. ş1. (l esnn
. cul tura1-1sronc
' . . (1·, .
~ ••
,s-l)(lţ<t l l1,n
"C · Lent, .
"Z ~ Nu exist;\ încă un consens Î[; ceea a: priveşte periodizarea şi cronologia acestei culturi .
I:;;;: f E.<ice indc1bir:1bd, în o_ricc ~-a~, exîsrenţa nui _mulror faze: srabilîrc_:rn~tîgrafic 5i/.:a_u rip.o!osic,
i§
* 1~///\11
, • ·• hne .,rncn,nmnc. care au ctpărat, cu timpul, Jtkntc <lenurnm reg1on;1k·,

'1~1
nu "rJe·l•H'"t
,v
• I ""' I', pcrKt·,ito;Ht.: di.: ~-,mfirLii. _ .
i,_.
'<,./
?"':·~L, ,:, ,\i:;,r!tia în C!irnpi:t Ti·;,--j :i culuuii GJv:1 a fo:-;r d,u:u<i nvi :,le, pc b:l!a asncic,·!i u 1
. ·'";!,
upu, c L-le ,· 1b:cdt •
,_k b,01'/-
_
ii~trc d1rşitu!
: •. • ) _
fazei •Bronz
_
D şi etapa I-laHstatt BI,
• •
interval•.
cart Tibor Kcrnc:11ezc1 a d1sr111s r.rc1 faze-. Inche1e1ea oarecum bruscă a evoluţiei culrum
ir. wna de câmpie dir. emd Ungariei, ca şi în Crişana şi în Câmpia Someşului a
pns,1 în kgJwr,i Cl~ ,1paritia aici, î~ curs_ul scco:uluî IX a.Chr., a g:·upului Me:0cs3r,
tn co1npoi1.:nţ« cJnu,1 ;Ht purm fi sesizare Şl elemente de ongrne răsăntcanJ,
·uord-pon~ici ;i Ci<.iGtLÎ:.n:r' R:hp,îndin:a, pentru o perioadă rdatîv scună, în fa.za Ha!lsratr
3i, ,1 culrurii c.;:iva în Hanat precnle acest c-vcniment, dar sf}rşirul s;1u timpuriu, ~i îu
:,.,.;;;;,·. ;~e_asrJ r~gwne, nu e~k, po:1te ..m:'"iin de apariţia în zonă a grupului amintit. În schimb,
\:eg;ll!lÎiC dduro:csc din Sln\-;l{_ _"Î:l r:tsJriteanâ si Ucra_îna transcarpatică, 12a şi din unck

' in;itc din nord-\·,.;,rnl Rom[mîci, evoluţia culturii G.iva nu este întreruptă. Cea
d(n-::1..fa în :iccst ~crn o constituie 'otrarigrafia aşcz,1ril de la Somoror (Slovacia),
.mami in/-~'rÎor, ,1pan!:1.înd, după J. P:iulik4, fazei timpurii a culrnrîi Gâva, este
<.iima.t' de un alt stnt, r('JH<.:zcntSnd a.-:,,1~numirul ,,orizont'' sau grup Somotor ai aceleiaşi
care :-,upra\·iquieste, în ;\CC:htă regiune, până în perioada Hallstatt B3 inclusiv 5 .
: fo cct:t t..'t p1iveste T:·::n;;îJ•;Jnia, culwra <.;ava apare a.ici Încă în faza sa timpurie, dupa
•.'JCC > •,,:·•·· {irat:î dc'.;;:·opcririlc cc-i-Jni!cc recente d< b Sfăntu Gheorghe (Cartierul Simeria), jud.
'"'"'"·'· Ex:_m'nta unur iir,punMne a.;,e1;1ri tll mai multe srraruri şi niveluri de locuire
;:ii !a ~-bJi.:c'.i, ~k r•ikb /•, n.Jntin[rnd numeroase complexe- închise, consriruie

•n:,:-''""'"'"'' _dtr Cso;7,c1,-Cruppt 1111d tltr C,fot1-Ku!tur ,1ujj:,rund einj;er

innh:i nurhi«n, cu ro11mat), în /\-fora Ferenz ivlih.eum Evki_)nwe
,o,,n.,,,nos''·' !!, i ()')!\, 1'· ') JU'.l. ,
[)!f '""'•nn:p•nn ,/,,- C:•fr, .f,-.'11/mr ,an .\',;_i,yf:'ff!lâ, în Folia J\rc!1aeologica 33, 1;)82,
Dii:' .,i,,1.·/•>• ·,.,., :\',,,dt1.,-t;i/:g<1n1J, Hud:;p~·,i. 1;l84.
{ir,;; 't.•f/,(,'!' ir''''""'<·"• î11 '\upu.-fum ;:u Pmhlemen der jtingeren lfalls(am.tit
S1110!eni,.e 1'.î ·o, iHn1i,Ll>'a, p :).\7... J62:: ldc:n, l\1/emmg,,rn in da Hdl.stm:zât,
O 11,,;_~il! 11 in rltr Z·it Jn Friih 11Ld,1.rt,1r:{·u!tur, în Die Haib.'.l[[ktrlrur, Lin,,,
t>:w:,,;;.,.,,,m, in da Spii1hmn:;,-zm, !':\S 1. l 982, p. 305--320; vezi şi A. I ,tisz!!'J,
fn Fr'.1n_ci./t,,;ni,1, în ~Cl\'A :,o,
J9n, /4, p. 537 .. _5,16.
""''"' ,.,,, /'ml•/h,,,mLO, I h,,/m,,.,/4,, Iii rll:'r 111ng,·1yn Hmn:-.ezm, in Sb,irnik )lovr:nskCho N;irodntho
p, 3-43.
1
Comp!cxt i dt riţ C:h'd-/-!u!l,:'i,u{1' . . ; ·i· KnutrlG(i Nm~!ust11,1g.,n1 ir, ,ier Spiirbrortzl'::eit,
J.wi,;(;hn1 1r:oi) ll!ld )(_)[)() V. \.'lu ..

l, A. Al.le;,;, H. c;:,guds"an. 0p. _;-ir.: f llhtn1 1'c 11, 1q,N1 un /e H,d/st,ftt tllltien de
hi,iilo et trrnivi!k, d,- M,•.-fu1.< 19')8, 'i1, f) ,, NS J t )I-; r-
83~104; B. Hiimd,
l\mkta, r,p. ât.
.
F' S6 Plastică de lut din Hallstanu.! nmpunu. . . 'k'·2Gră.
. 1 L1ss1c:n1 i, .
;r, ·.3 )-7'Ieleac;4Kriv,:t;
n.~t~n. ' . . li'fi· :
ig."
După I.N.
M I (I 4) A l
a eev , , · • · ' âsz16 (2) V
' · Vasi!iev (3, 5-7) ŞI S.A. Luca (8). Scări , cr,te,
llO PREISTORIA EPOCA METALELOR
311

o buna µremisă l)enrru stabilîrea fazelor de dcz\1oltarc a rnlturii ('°.;Jva în arf'asra pJrtc·ă>
ţării, prin coroborarea datelor stratigrafice cu tipologia ca,l.mÎci1 şi a obiectelor Je met:
C,1 toate acestea, în ciuda unor încerclri L'iudabile, nu s-a ajuns înc8 la o perîodizar~'~f:;
la o cronologie coerente, general acceptabile. Cert este că aceast,l cultur;l c<;tl;" pre:ten;:
aici înca din faza eî timpurie, datahiL1 în Hallstart A. Jmporturilc" din mediul grupelor;
culturale cu ceramică imprimată Je !a DunJrea de Jos, ;:ifarnri de' alic sJrnsidcrcmc îin-ctnf,,;
~prijin:l cvoluţi,1 sa în perioada Hal!srart B (în Cu.a sau g1 upul numit, ,1desca, Gâva-Media~)'. '>
J\hi mu!r, pi·c7u1p în dq1q;1erilc din srrarnl superior al ·-'St7:1rii de Li rclcac ,l •mor
fragmenre cerarnio-: de tip Basarabi sugcn:a:t.,{1 supravLeţuirca cuhurii (;,1.v,1 !a nord dţ:,
valea Murcşuiui, în afara ariei Basarabi, cd puţin în vrem.ea corc:-pumătoare fazei u,·nnm;i
si începurului fa?.ei mijlocii a acestei din urmă culturi (;. doua jum:'itate a secolului
,_ începutul sccoîului VII a.Chr.) 1 si în vremea existenţei acestci,1 din urma, în curs·
secolului ai VIU-lca.
fn regiunile extracarpatice de nord~cst, cstt' deosebit de imporr:rntă srrnrigrafia vcrtic:i
~; orizontală a a,7ez,1.rii de la Mahala, de lângă Cernăuţi, pe ban drc!d G;il!ina I. Smirno\-'
a definit o fază mai veche, !vfalula IJJ, şi alta mai recentă, NL-lhala IV, a- cuîtur
Gava-Holihrady din această zonă. Descoperirile din Pod.işul Sucevei au comp!ct~a aCea.s
im.'.!gi.ne prin atestarea unei etape ceva mai timpurii, documentată la Gr:1nio:-şti i)f
prezenţJ ,,amforei" cu proeminenţe hipertrofiate, goale în imerior, care ciracteriz~·a;:l:_,_
faza c~;1 mai timpurie :1- culturii G:ivJ în aria sa de geneză, tip de vas ahscnr la .1\Lihal~;<
,'\numite particularitlţî ;llc ceramicii de la Volovăţ şi, nul ales, de la Botos<HH {asocier.~{'
decorului inci7.al, vălurit, şi a ornamentului striat cu bd.ul alveolar, <le pild
documentează ace,l t:t<tpă intermeJi,tr:1, a c;1rci lipsă a fost rcrnarr..:,nă îmrc fozde Ma.b
llI şi [V. În an.sa1nblu, adnd î"n vedere şi puţlndc obiecte de bu:mz, ca ri rnmli::ril,
riiţ. 57 Ofrnn,i:l din curn:.i!ul de !a Susani. După I. Stratan şi A. Vulpe.
cu , ecî:1ii, se poate afirma că locuirea Gâva-Holihr;:idy în Podişul S1:-.::cYCi a înc'cptif;
înră în cursul perioadei Hallsratt A, durft.nd pân:î în faza Hallstatt BJ indmiv. Ab,cfi.~ţ;
la norJ~cst de Carpaţi a culturii Basar;1bi şi apariţia în această zonă a prim dor dcscoperi_1J: intr-un sens „halbanian''1. Acestea, ră~pândite şi in af:ua ariilor lor iniriaie,
post- Cava··Ho!ih1ady la limit.-1. secolelor VII-VI a.Chr. ar putea rnn.'1liu1i Uli '.n4fţf4::\ •'0'"" ,u•u,r la geneza unor culturi de la începutul epocii fierului. Multe dintre dcsco~criii
- ' ,-',"-'•+
al prelungirii evnluţieî' culrurii Giva~ Holihrady în Podişul Sucevei, c.1 ;,i în vestul Ucrame~.,; SJU m1111ai înu--o mică măsură 1)uhlica1e;
r în comr)aratie
, cu a·~ ez'tri"le
,, ., .se cunosc
- .
până î:n Hal!stanul mijlociu, fciiomcn presupus şi pentru panea de nL1rd, a< , l!Cs.,f~)po!de :_;i depozitde de obiecte de bronz; ceea ce îngreuneaz,'i obtincre,t
~ ::gini de .rnsamblu, conturarea unor culturi mai cuprinzătoare, lă.\,înd in~ptc.\Îa
1 1
Transîhaniei 2 • · •

,,Orizontul" cu rcmmicd wnd.atd din sucl-uestul ţi sudu/ Rom/iniâ (fig. 54/1, .3, %, n\el, unei farâmiţ.l.ri în rnin-1eroase grupe sau ao:ipcne rcgionale 2• Se considcrâ, a~tfd,
în care se include şi Banatul şi regiunile imediat învecinate, este: rcp1cz1.:m:uiv
CV(J!uţia organică, neîntreruptă 3. unor grupe culturale din cpoc:t mijlo'--'ie şi ,'.hlerw!(' 1e,,.,m1irii din petio,1.d.a bronzului ei·oluat În Tr.msd/'i1mll.. în StGmiSt~iu 13
f• I
), i\forintz, A!pnu ŞI probleme
•. , ' . .
ale Ha!!statttdui timnuriu
r 4 ·,. ,
'?,,,
din su,t,,,·ttt! .n.,,11n,
:i · · : '
Hl
_maco og1c.1 l), ] (Jh8, p. 'i8-C0; M. Gum,'i, Ch 1iliz11ţia primri :toci dJfierului in sud··rcrtu!R. :l ·
inq·)v,-·.· "", , ., . , .,
1 H. Ciugud{:an, C'orctdriprt/'isd cportl /;ro;Jz1dwi ,,·itrima 1NÎ1:<tă a jlcru!w' in Tmu,i!umi,I. A)f:(.l , ·_- • :1
1
. -_Lt N.. I a„C, op. nt.; L Bukvic, op. at,; S. Vranic, BelrgiJ. StoJica G'mnno -A Nrcmpohr
11 Bura!~ (in l_u1_1b1 s,i.rb:t, rn rezumar în limb;i_ engleză), Beograd, 2002, p. 185--189. Vezi în
0111„mtl,

i997, p. 158~160; A. 1.Jrou~îu, Etap11 m;_jloâe t1 primei 1Jârste a fi.:n,lui fn !l-ami!/11/i/1r1 (Ca,·,•tănlt d!
m, comr1b_u<i:1 Ît11 N. T,siC, !'lJt' Necropolis ttl Be/egiJ and the hueofthe H:iegi_i Cu/ture, p. 190--/9)
/Jcrnaded, rom. R,tlmM,jud. Afureş}, Cluj, 2002, p. 57--60.
1 A. Lb,J1), Ln m·oufJS 1ioion,mx al!r-irm du Ha!lswtt ,;1 f;w des C:zro,rtcJ. l ,1 /vfoid11vir ,;uY \,'f- ,'/f...
b' r "" , ·C
,,.
;,~t ''l' ;·u._: ldun,. 'J'.1e F11d ofthe Br,mu Age ,md thc Bcgirmiugofthe E:.:ir{r fron Age in Smith-W·/·stt'~
:,/·:tern ,i<'!bu and 1\'1mh- 'J?estcrn Bulgaria. A shart n:wi,,w, În Thraco-Dacica ·16, 199'i, J-2 ,1
,w. n. ?:.• în La civi!isation de H.,llstan, Lîeb'C, l ')89, p. ! 11-120; Idem., lw-,pumr;!,: ep"ciift,.ri,/ui ,;,,,arJ,- •~î,.
em, EţtJC1 Ar,:,n:nilw in Bmuu. Orizonturi cr01w!ogice ci 111.tnili:stari 'J"
culturale, Tin,·,, ; 1');9:·
,, ,,0 «l'.t, . f.
 ------~~d

LPOCA METALELOR 313

~I
-fii 1G
~·17 .că în 1.on:1 picmoman:1 din ccntnt!_ şi nordul Banatului, pe fondul grupului Baha S,1rată
din }ironzul târziu şi cu contrîb~ţia elementelor de tip Igriţa, pătrunse dinspre Crişana,
Ui naşte grupul .cultural Susani. Monumentul cel mai reprezentativ al acestui grup este
,11arek ntnrn! de la Susani, ..:a un bogf1t inventar, în special ceramic (ceşti şi străchini
cu wpr2_fata lusrrnită, ornamenrate cu canduri) (fig. 57, fig. 58) considerate de aurorii
s:,p:1.tUJ ii, {un Sn-aun si A!cxJmhu \'u!pe, ofrande 1• Acest grup csi:e, deci, nu nunu.i
(onrc 1:·1pnrJn cu f:v.:1 rirnpuric a cnlturii C,t\a, dar şi înrudit cu ca, &id avem în vedere
, 1 ,/,l' ,, , 1 l ,,h "nH1rd, •rx:\ prm b g,:no.a !nr a gruptt!ui fţ'.,rir-i.
î11 \c,wl s1 n01d-H·~a1! Banatului şi, probabil, în nord-esml \'ojvo<linei, a fi:st
;·(ÎCJ~tifi(<H grupul Bobda, denumit după o necropolă plană de incîneraţie în urne,
ap:u ţÎn,ind .i.cek\a:;i perioadc: ca şi grupul Susani, dar de aspect diferit, .n{i.scm, în principal,
•K fondlll cuhurii Crnceni-BelegiS drzîi.
t Tot j)('. xcst frrnd cultural, a luat nastere grupul recent definir TicMniu l'vfflre-
}({1,mhurm,1 III, re:prczencar, mai :tles, prin descoperiri funerare şi depozite. Ceramica se
~aracterizt>:1zJ iH!!l vase bii:ronrnnice, de culoare brună, brun.1-neagră, adesea lustruiră,
p,rin 5r!".lchinî cu m~trginea arcllilă spre interior, ceşti cu torţÎ mult supraînălţare. Aria
sa de răsp:î.ndî:e a cup.rins, iniţial zona de conract dintre limira \'estică a piemontului
[k. . n;iHilni ~i regiunea mai jo;15ă. din sud••vestul acestei provinci!, precum şi sudul
Vcivodinei. Unii presupun că demente ale grupului Ticvaniu lvfarc-Karaburm:1 III se
· Vl'-1 propag:t, di: aici, spre răsărÎt, um1{rnd, probabil, linia Dunării, ajungând pfmă în spaţiul

eil--o.iq,,itic 2,
în. zon:, dnn:lrcană din i;:uJul Banatului şi al Olteniei, precum şi ln nord-estul Serbiei
Şi în Honl--vcsn.d Bulgariei, apar mai inuite grupuri cu hurale cu ceramică canelată, înrudite
\:;!n.' t'le. C,,nc?a lor pcate fi pusă, pe de o parte, pe :.cama unui fond d.:.: lr.Hliţie ?.uto
B:-,Ju-C!i.rla Mne, i:ransmis prin grupul Bi:.treţ--lşalniţa de la sfârşitul epocii bronzului

·•
(şi orr: atinge şi începutul 1-hiisuttului), răspândit din zona Ponilor de Fier pfană !a
01r3 . Pc d(:' Ju_ p:ine, naşterea ae:sto~ grupe nu poate fi explicată fără a.portul unei
cbmponente d,~ tip Cniccni-BdegiS rârziu (şi probabil, 'fk'vanîu ./\,fare~Kanburma III).
În li:,•~.1n1r:1 nni 1-c.:ent:1 :lll fosr definire, astfel, grupurile s'1oldol-'[l }\louâ (reprezentat

1 J. ,l':r~tLrn ,\. Vulpe, Oa l-Jiigd um1 S11sm1i, în PZ 52, 1977, 1, p. 28-60; A. Vulpe, ?ur D.>ut1mg 1,r1d
!>,,timN;:, :/,,, h'li//!s _.,t,n Sm:m1 im /-lii:i,u, în Trnnseuropam. h·stsch··ifr for M. Prina\. Bonn, 1995, p. 8!--38.
: \1. ( ;llm:l, C:l'ih•,tfifi pri,1:-ei epo,·i,; fin·u/ui fn s1ul-l'est11l Rum/iniei ... ; ve::i şi A. L!Yd(), fnte,!11111111/J'
pomr1 1·ti>·ite ii jitndui pr tcl'itmjvf 1\1o!t/(!wi. Unele re;:.ulrate ;Î pmbieme, în Cerchdaşi, 7, 1976, p. ):: __ ':);
\drn·,, [ 11 ><'gfoJ1 ,·x1,,1c,up,,11i1w' arirmak ,î la fii/ r/11 li' milllrwire tf dans !.t1 prtmihe nwiti/ du la ,ni/lhwire
,11·,111! ,,,..,.,, ;.,.,,, in Anc~ du li' Congi·C~ lnt(·rn;uionai de Trnco!()r,îe, !, Buoircsri, l 980, p. 181-187:" ldem,
l11a:;,11w•i!,- ;-p:;â, ticnd1,i L1 t.<I d,, C.t:r11ati . .. ; G. !. Smirnova, CJm;,une,u,,fe rri1crl ,ri ilir.I ÎFI c11!t11m fu!!,·t,zl{_:,nd
in
dmj'11ri,· r'n {i,11:r;,,.ile pa:,10;_;,ati.-r, Sympo~ia Thracologica 1992, p. 246--•247; O. Le\iţkî. Cul:11r,1
9,
if,d/;rmt11!11i /'tl!!n',tr !ii ril.1tlrit dr Ctfftr11i, tlucureşti, 1994.
'~ !Vu1"i111. G,1mil111rii adwiJ„gicf' .. . ; I. Chicideanu, Die fiiihtlmi.lci.\C/Jc K11ll11r. Zut Brrmuuit in Siidu,,·st
0 ••

în l hl.i,1 NS '.;-0. i %6. p. 7----'il; !dem, O ddcoperhi' de .'a Începutu! rpaii firrului h1 Ciirna, în
SGVA4'i !'Yl:!, l,p.4'1-54,
Fig. 58 Ceramică din tumu!u1 de la Smanî. După I. Ştrat:'.Il şi A. Vulpe. Sdri ciifrr:tc
 PREISTORIA
prin câteva descoPcriri funerare) şi Hinova, ilUStrat m,1i. a.ies prin necropola plana de.
incineratie din această localitate, unde au fost cercetate 44 de morminte ~iun important'
tezaur de obîf'.cte de aUf (pl. î6). Urnele sunt de form1 bitronconică, de culoare
brun:'i-nrngrJ, cu pereţii lus1ruid, ornamentate cu ernelnri şi faţete. Din repenoriuÎ ccraniic
m:,i fac parte diferite tipuri de străchini, ceşti, u1ni.
Ev(Jluţia grupurilor disem-are :nai sus, datate în Hallsran A, va fi îmrcmptă prin apariţia;
pumu o pcrio:tdă scurra în Banat, in l-foll~tatt· BI, a rnhurii Gd11t1, cei mai hine·
r.-'!)fC?.cn1,1,rJ p1-in Jşe:cfrî!e de b Remerca ~.,lire şi V:lrtidia. La dndol s:î11, cvolu1i;1, :iu·,1,:i
udt:.tri Îll J\rnat este lntn:ruptă de ap:lritia ;1ici, dinspre vc~t, :1 (,I upului Gon1er1-Kalt1k'.t[·11,
c!Hc sfa:şirnl secolului al X-lea a.Chr. (în sudul Banatului) şi încep1.1tul secolului a1 IX..ka
(tu northtl provinciei). Accs! grup va supravif'.ţuî aici până către începutul secolului al
VfIJ. le.,l, dnd. începe evoluţia culturii Basarabi 1.
Rt;Ycnind la grupurile Susani şi HinoYa, ele sunt în mare rnăsmă conkmpornhe .5i
înrudite cu o parte a dcscopcrirîlot din ntcropola plană de incineraţie dt: la Balta Verde
~icu 1..·ksloperirile de !a Vârtop (Oltenia), cunoscute de m:ii mulră vreme 2. Au fost scoase
in cvidc,11,ă şi multe similitudini 01 unele materiale din zona sârbească a Porţilor de Fier
(Mala V rbica, V:1iuga, bine dara te prin fibule de tip Pesch,iera). Având în vedere înrudir~a
lor greu de t:1gi\duit, aceste descoperiri au fost îngemănate în gn.1puri culturale nu îndeajuns
de cl;if ddinirr, pentru care s-au propus denumiri precum Hinova-Vârtop, f·linova~Mală
\!rbica ~;au Hinova·Baha Verde, far;l să fie abandonat conccprnl mai wchi de B,tlta
'leni,> V:htop3.
Cc:ro.:1:i1ile mai rc(;tnte efectuate în Oltenia au tTiden~i;u rolul în procesul de
.,h::il!stanlzare'' a fondului locai, în spcriat a grupului Bistrtţ~lşalnîţa şî, după unii, a eupd
fin,tk (Vh) :1 culturii Verbicioar:1. Este unanim rcumoscut, de asemenea, şi rolul unor
demcr1H:' ,,luUsr,urîcnc timpurii", c1riginare din Banat (sau din Transilvania), forii îmă
c;, ;icc5t-:.:a sii fie suficiem d(' rigmos definire.
Est.: fo:me intere:c.antă, <le pildă, stratigrafia aşezării de la Chidici. din sud-vc::tul
OltcPici, in apropierea Dunării, unde, după un strat cu ceramică reprtzentativ;\ pentn}
Ev.a Cârh l\·l,1re III (Cârna) unneaz.ă, ~'>uccesiv, locuiri de tip Bistreţ-lşalniia, Vârtop şi
„Prc-Ba>:uabi" (cu dememc Gornea-Kalakata)_ Alături de aşezarea hal!srnni,rnă
timpurie cu locuinţ"e, at:nbuită de M. Nica grupului Vârtop (sau Hinova-Vânop), ;m
fost descoperite morminte de incineraţie, fundul vaselor in care au fost depuse re>tnrile
cincr;ire fiind perforatc4 . Poate nu este lipsit de interes să menţionăm Gl a1.:elaşi ubicei
1 P. )\ kdoviC. D/r ,r&ti1,c Chro1wlog,lc dl'I' Siedlungen dei' iilt-ercn Eisemxit im jugos!.t1wisrhm !Jon11ugthict(_"
(ttn ,,îrh şi i;erman), NoYi Sad, 19i'8; A. Vulpe, Zur Entstehung der gctt,.rfakischen Zivi!is:1tir111. Dit
H,wir,ild11bur, 1n Dacia N.S ..)O, 1986, p. 49--90; lvf. Gumă, Civi/i;',tl.ţfa- primei epoci a jicndu1. •
2 D. Berciu, M. Petrescu-Dîmb<wiţa., în fooria României, I, p. 137-- l 6 l; [). Bcrciu, Zorif,, i,tcriei În
Carp,1ţi 1i !,1 D1milrc, Burnrqri, 1966.
·' M. Cumă, op. ,-it.; n:zi şi I-'. PopoviC--M. Vukrr,anoviC, V,1.fuga-Pm1k. D1r!y lrcw Agi' Cr:mete,i /1.·'tkropi!la
SmrQ.tg Grm:xlenog Doh,i, Beograd, J998; S. Laz,ăr, (,'ufrura Vârtop t'11 Olt,mia, Craiova, 2o_os. _ _ _.
s M. Nica, Locuinţe de tip G,iria Afflre 1i ha!lsttl."tum. deJr(lpcrite in P/'ez,1rca ,k l<l Gh1d1â, jtirl. /):;•{1, •l'l
Thrarn-Dxka 8, 1987. p. 16-.18.
EPOCA METALELOR Jl5
(piin care, potrivit unoi interprecări, S"·a dorit să se asigure ,,ieşirea" sufletului celui mort)
<', fos_t __o~s-~ryat ş( în cazul urnelor funerare din nc..::ropolde de la Ticvaniul Mare şi de
'f: H1111diifŢ}brrivit stratigrafiei de la Ghidici, se pare că evoluţia „orîrontului" cu ceramică
cardata, c:Ste înî'reruptă şi în această regiune, ca şi în Banat, de apariţia grupului
Goinea--KahkaCa (prezent în zo!1J. şi la Ostrovul Mare ::,î Izvorul Frumos), în bună pane
::-c. 1 Jempor;!n cu cultura Insula Banului, aparţin;lnd marcluî complex cultural cu ceramici
iinpr:111;-nă. De ;,ldd, ctcc,st:'i culrură din urmJ (sau un grup înrudit) este rcprezcntar{î,
p,: cw.\cd ;nijiociu al Jiului, prin ,1şc1,,ir~'a ;,v:hÎf:î de la V:,lca Rea.
In vuuul Cfo1pici Ultcnici, Lt Pmdrc.-.;ti, a fost cercetară o a..5ezarc fonificată cu v,d
.~; s,tnţ, cu.lo_cuÎnţe de suprafaţ;'L Ceramica canelată trăde:iză, după opinia lui C. Tătu!ea,
influenţe transilvănene şi băn:-lţcne, grefate pe un fond loca!, de tip Verbicioara V şi
fs;;Jnip 1,
Cl)rnplexele de locuire hallstatdene timpurii descoperite la Călugăreni, în valea
:-upcrio:u;) a Motrului, în nord-Yestul Olteniei, pe baza analogiilor ceramicii, atât cu
dcscopcririk de b Vârtop, (<Ît şi cu cele de la Susani, au fost atribuite tipului Vârtop-Susani.
b ce;::a ce priveşte zona subcarpatică din nord··estul Olteniei, in ceramica aspectului
hal!surtian timpuriu, reprncntat de necropola plană de incineraţie de la Râun:ni, de
pe m:,ltt! Ohul.1i, şi de cca de la Brezoi, pe Lotru (ambele în V:îlcea), par a exista, pc
]:int· ci,_•ri;c11tdc locale, şi o im.portant:l componentă originară din BanaL S-a observat,
de cise1,1e-:;1c:1, ,;;i in cde doua necropole menţionate, găurirea fundului urndor funer;:irc:.
f\_, J,~ ;;/tJ pute, în regiunea de <lealnri ,1 O!rcniti, în z.ona Govorei, se menţionează
exisrrnra unul aspect hallsrattian timpuriu formar, de data ;1.ceasra, prin grefarea unor
:r;Hue:1!l: uansilvănene asupra fon<ll:lui local de tip Vcrbicioara d.T7.ie.
E\-''..J!utia i:;rorică de la încqnnul epocii fierului din !vfuntenia este mai puţin dar:!.
Li Bucu.n:şti-Chitila 2 , într-un mediu mixt, Tei V şi Radovanu, au fost semnalare şi
fr,1gmenre ceramice considerate Je tip Susani. marcând, în ,icc1stă zonă, începutul
pocernlui de „hallstani1.are", Ceramica dcscoperiră în aşezarea de la Cătunu (jud.
DJ:mbo,·iu), din zona de contact dintre câmpia .5i 1,ona deluroasă a Munteniei, pare a
dccumenta o evoluţie similară. De asemenea, în wna centrală a Câmpiei Române a Început
să .-:e conttp·cze o sinteză 'intre asprcrcl~ finale mai sus-menţionate ale epocii bronnilui
local si clemcnrclc hallstatticnc timpurii cu ceramică canelată, originare din Banat şi
Oltenia. denumită, după două dcKoperiri socotite ca reprezentative, Căţelu Nou
(Bucure~ti) şl Meri (jud. Teleorman) (fig. 59). În decorul ceramicii, alături <le canelurî,
<lFWe aici ,5i motivul ctrcurilor concentrice (inclusiv al acelora unite prin tangentc) 3,
1
C.N, -i":1tulea, S'ip,Uurilf din a.yez,n-ea hallsfflfliană timpurie de l.r1 Portiirqti, în Mareriale Braşov 1981,
p. q9_ 154.
' _. c '-'. Ro:rnwant, Chiti!1t--Ff'rmt1, un mpat ,1/ începutului primei ep,,ci a fier.ului. J>ate prelimi11are, în
fhrJLO·lhcirn 5, ]981, 1-2, p. J56-1t;6.
1
E. hfo~c.alu, D,e Jii;hhalk-,1trzâtlfrhcn Griiber 1,on l\1eri tC:em. Vrdea, Kr. Tdeormar>.}. în
1i:r;so)-0a..:ica 1, 1976, p. /7-86; S. Morint:,., Probleme priPind perioada hallstattiană timpurie i'n cmtm!
f.alflp,n Rom,î,u,, în Symposia Thraco!ogica 8, 1990, p. 134-135.
 ----------~--~-~-------- --
316 PREJSTORL<\ LPOCA METALELOR '7
3 ''

Fără să puteffi inua, .acum si aici, în detaliile probleffici, este necesar să nţenţion.ă1r..
câ „orîzontul" haHstattian timpuriu cu ceramică canelară şi, în general, începururile epocii
fierului h Sud de Carpati au fiJst studiate temeinic în ultima vz:eme de fon 2
Morzoi-Chicideanu, pornind, mai a.Ies, de la rezultatele cercetărilor din zona Laculu:
{Bălţii) Bisrret, jud. Dolj, dar având în veden· si descoperirile mai vechi sau mai noi d!n
Olrenia (Hinova, Ostruvul .Mare, B:1!ta Verde, Vârtop, Plop.50r. Ghidîd etc\,
Muntenia (Zimnicea, Î\,'lcri, Albeşti, Popeşti, Căscioarele, Dr!du etc.) şi chiar din sudd
l)unJrii, d,, pt". ccrîtoriu! Btd~:tt"ici 1 •
C:îtcYa descoperiri din regiunea rnbcarpacicâ a Munteniei (S5.nta-Monteoru, Cârio-
măncşti, jud. Buzău) şi din Subcarpaţii de Curbură (Cândeşti, jud. Vrancea) par a marca
„trnsenl" r;J.spândirii ceramicii canelate hallsrattiene timpurii, origînJre din B;mat, spre
'n".giunca est-carpatică. O importanţă deosebiră prezintă aşezarea fonifi.cat:l de la C111dcs1i
care, prin stratigrafia sa, ne preci.zea.:-ă po:t.iţia cronologici relacîvă a lnceputuiui orizontuÎtci
hallstattian timpuriu cu ceramică canelată <le tip Corlărenî-Chişîr:ilu în această zonă,
între sf-âr~iml culturii Noua şi faza I, pc deplin formată, a culturii Bain<lag2.
Culrura Cor!iiteni-Chişinitu s-a conturat treptat, în cur.su.I anilor 1950--1960, în Ut"hu
săpărurilor efectuate la Coriăteni, T ruşeşti, Andrieseni etc. şi a stabilirii înrudirii dce.<.tor
descoperiri cu cele de tip Chişinău şi Lucaşevca din Basarabia3 . Aria Lk răspândire a cuittir;i
c.1prinde întrciga regiune deluroasă şi de silvostepă aflată între Carpaţii Răsăriteni ~i
hazlnul Nistrului, cu excepţia părţii nordice, ocupată de cultura (uiua-Holi/mu{y. A<:,eziiri!c
sunt, în general, deschise, aflare pe terasele inforîoare şi chiar de lunci de râurilor, Singura
asez..·uc fonificată (cu şanţ de apărare şî val de pământ adiacent) diri aria româncasc:. a
culturii csre 1:ea men\:ionară deja, de la C.Jnde,?ti. Casele constau din construqii u~oarc,
de suprafa(ă, prevăzute cu verre şi, uneori, cu cupro.i.re. Ritul funerar se caracrcrizcml
prin morcninte plane de incineraţÎe în urae (Vaslui, Corn Morii, h~i) 4. Există şi morminte
duble (mam[i. şi copil), oascie arse fiind depqse în nu mai ptnîn de patrn vase (Trift"sti)". Fig. 59 luvcntand tunn1iului de b Mcri•Tdc01man. Dupa E. !-..fos;.,a!u. ScJ.ri diferire.

În ceramică (fig. 54/2-5,7-9) se disting mai multe categorii, dîverse forme, tehnici
şi demente ornamcritale. Tipul director îl constituie ~i în această cnltur;i vasele biunn~
conice-P.'intecoase, care nu sunt, însă, adt de·unîtare ca în cultura G.1va-Holihr,u(y. O
1 Ve,.i 1. .f\1orzoi.Chicideanu, Ein neuer Fund /!Om Beginn der Ha!h:tattzrit rflls da .Klânen \'vid.Arhti, Î'. 1
Dacia N.S. 43-45, 1999-2001, p. \97-229.
;, M. Fiorc~cu, A.C. Fîor<"!.CU, C,crcet,frile arhrologice de la Gî11deşti-•CMsta Bam,/ui, com. Dumbiili'l''li
Uud. VrfllI(i'ct) fii perioada 1976~19&0, în M.1tcriale Br:1·rw 1981, p. T12-î23.
~ O p~oent::ue generJ.lă a c:ilturii A. Laszi6, Începuturile qwcii fiqului la est tic Cmpaţi .. ; O. Lcvi\ki,
Cultura l!idls1,1tnd11i omei,tt L1 răsitrit de Giipati, Bucureşti, 1994; Idem, Culturi din epoa1 Hal/stdttu!ui tim/;:m11
şi mijlociu, în Thraco-Dacica l S, 1994, 1-2, p. J59-2l4.
4 A. Andwnic, Descoperirile trPco-gero--b.âl"t' de la Vaslui, în Cerdstla.şi 12-.. J?>, 198 l--1982, p. 11 i-l:':',;
C. konomn, C. Piu, Uri mdrmâr,t din prima rpodi a fimilui descoperit la la$i, \n ArhMo!d 15, l 992- P·
177~130; C. Iconomu, M. T anasJ.chi, Descoperin1e arhco/,ogice din necropoUi hJ!Lr1111tianii timpurie dr ia CiJt11
,tforii-la,ri, în ArhMo!d 15, 1992, p. 23--44.
p:.c1ni< uhi.rit«cc a lor o consrir~1ic proeminentele duble, îndreptate în sus şî în jos, care
'întrerup nneiurilc oblî.:e, orm1:1cnt:1nd umJ.rul vaselor.
În (l'C'a ce priveşte undrele, armele şi obiectele de uz casnic, foră a ne referi la tipurile
,.oc1t111e, remarcăm faptul că prelucrarea silexului şi a pietrei îsi păstrează importanţa şi
in :h:cst c1z, înlâlnindu-•se t:iocanc, <..~nţitc curbe, lame,, ârfuri de săgeti. Datele pri-v'rid
:1gi·indturn, pLmrdc cultivate sunt s,'irădcioase. Dispunem de mai multe_date cu privire
b crt·şrcrt·a .animaldoc În ordinea frccvenţ·ei, pentru aşezarea de la Dăncşti au fost
dct(Trnit',ate următoarele spc-,._:ii de ,mimale dorne..;;;tice: bovine, pordne, ovicaprine, cabaline,
cftincle (3.proximativ 90% din wtalul osemintelor, ceea ce arată rolul secu-ndar al v~ll1ăriî
unor :tnîmaie ca rn.istreţu!, bourul. cerbul şi vulpea) 1.
1
\). Nt-ci-asov, S. I-bi.movid, ,\'tudiid mn.tnialului p{llnftumistic din so11d,1jde din .mul 19.58 de I.a Ddnqti,
,

-, l. Ioniţă, Sdpiituri/,e de saivan· de le Trifeşti,_ in Mr,teriale 8, 1962, p. 733-/39. m Matcridt> 8, 10(:i2, p. 59-r)0.
31.8 PREISTORIA
Depuner~ i:::u c;tacrer cultic (ofrande de vase, 'c:io'cane de piatră, celturi de bronz) în ,
gropi speci;_J purificate prin foc sau în turbării, după cum s-a observat în perimetrul aşezării_
de la Loztu, sunt reprezentative pentru viaţa spirituală 1.
Originea şi evoluţia culturii CorLlteni-Chi,5inău nu a putut fi pe deplin elucidară.
Se admite de către unii că cca mai importantă compon('ntă a culturii, ceramica mai ales,
i:;i are originea, în ultimă instanţil, în grupele de la sfârşitul epocîi bronzului şi începutul
I-bilsutn1lt:i din l"turnt. S1·'. poate con;;idera, de asemenea, că existenţa culturii Cor!Jtcni-
Chi~iP:i1t nu :l rq..:tt'.'ll'nt;H do;u 1-111 scurt cpi~nd în prowisroria spaţiului c,-r--carpatic n:m
,tu s1q:inul 1mii sp,:ci,-di~ti. În (voh.qia ei se pot di,qinge, probabil, Irc:i fote, chiar d:c-;că
de nu au putut fi definite îucă riguros. Faza veche, Îl'l care am indus aşezările cie !a Ili~eni
.:,i CA.ndc.şti şi mormintele de la Trifeşti şi Vaslui (în care sunt atestate şi leg,îturi cu cultura
Bel,nerka din stepele nord-pontice) începe încă în prima jumătate a perioadei HaJlstait
A, către m.ijlocul sau a doua jumătate a secolului al XII-lea. Urmează D fază evoluată,
<lai-ată în principal în perioada I-fallstact B l ·2 (aşezările de la Andrit·şcni, Truseşrî,
Cnrlăteni ~ primtd nivd hallstattian; mormintele de la Cotu Morii) şi o etapă finală,
ilustrată de cd de al doilea nivd halistarrian de la Corlăteni. Sfârşitul culturii Corlă.teni­
Chişinău nu se sirncază în ~ecoluJ al X-lea, ca urmare a expansiunii grupurilor Cozia ~i
Sah<.rna-Solonceni, după cum ap.recia·i,ă unii arheologi de peste hotare, ci continuă î:n
nordnl ariei sale, în conracr cu noii săi vecini, până în Hallstattul mijlociu (a se vedea,
în această privinţă, descoperirile rccenre de la Mihăl:işcni, jud. Boroşan1)2. Se pare că
purtători~ grupului Cozia outpă, efectiv, în secolele X-IX doar sudul şi centrul tvfoldowi,
între Siret şi Prut. fvkrită menţiona[, în sfârşit, fapml că nici cultura Basarabi nu va dt:'p:'işi
aria grupului Cozia3.
Ccmp!rxui halhuttian timpuriu cu ammică inci:r,ltd şi imprimată, răspândit în spatiul
hakano-f.Lcnubian, cuprinde mai multe grupuri culturale inega.1 cercetate (fig. 52). Acestea
au muhe tr?s,tturi comune, dar şi deosebiri, şi sunl r:1spândite pe tt'.ritoriul Rom3nid,
,j Bulgariei şi al Republicii Moldova, cu unele „ramificări" şi în afara teritorlulw amintit
(spre Iale::i '.\foravei, în Serbia, spre rer,îunca de silvostcpă a Ucrainei, în culrur.-1 Ctmole~
şi, chiar, pând, în nord-vestul Asiei Mici, la T roia). Pc teriwriul ţării noastre au fosr s~1J(liatc ,
culturile Babad.1g şi Insula Banului, precum şi gmpul Cozia (fig. 60), pe teriwriui
Republicii l\foldova grupul Sahama-5'olonceni, iar pe teritoriul Bulgariei grupul nenih:uo,
în centrul şi sud-csrnl ţării, .şi grupul Langos în zona de liroral a Mării Ncgre'1 •
1 S. Teodor, P. Şa-hmchi, Descoperinle ,1rhff1logia: ,k fli [r,utc, rom. Dersca, jud Bowş,m1. in Hiu,1sus
l C!Jmun)-.::;'iri pn:u:nrare la se5iune-a ştiinţifică organizată de muzeu la ?.5 martie 1978 [1979], p. 121-140;
Idem, D,,sroperirilc aihl.'o!iJgice de la l.ozna. Aşf'z,m.•a ha!lst,mian,1, în Materiale Oradt:a, J 979, p. 8!-•83. ,
2 C_ lconomu, O.-L. Şovan, ;Voi drsropcriri ,1rheologice ale culturii Cor/iJ.te111„Chi,;i11,lu h1 1\.I1h,ihlp'/II,
iud Boroşani, În Arh!viold 20, 1997, p. 13-·25.
· ·' Vezi discuţia la A. Liszl6, fnceputuril,, (1wcii fierului l1 eit de Carp,tţi .. _
„ O privire de ansamblu la: lL Hănsel, Beitrdgr zur regionalm u11d chm:w!ogischcn (,'/icdenmgdrr dito'f!I
ll1-1l/sr41rtz.ât and der rmtcren Donau, I-ll, Bonn, 1976.
EPOCA METALELOR 319
Cea mai temeinic studiată este cultura Babadag 1• În evoluţia ei au fost precizate de
Sţbastian t:f?;int1,, încă din 1964, trei faze, pe baza stratigrafiei aşezării eponime, dar şi
a u:l.sJrurhCff ceramicii, mru ales a evoluţiei tehnicii şi a motivelor ornamentale (fig. 6 I).
în prima fază (răspândită în nord-estul Munteniei, sudul Moldovei şi nordul Dobrogei)
decorul :;pecific constă din şiruri de cercuri concentrice, cu tangente incizate, precum
~i din alre motive ornamentale, realizare tor prin incizie. Alături de aceste vase, există 0
imponaor<l. componentă de cer;:nnicl canelară, soc,Hit;'i de origine vestică care înso\·cşre
într,·;-1g;, evoluţie <1 cdrurii. Aceastii fa1,{î, mai a!e cbrnr:ir:l UJfltJnclor cn Maccdoni:.1
(K1sttim,,;) ~i Troia VJI b, dar şi a k·gături!or cu zonde cenual-europcne, a fost datată
în \ccolul al XI-iea.
Geneza culturii Babadag nu esce încă pe deplin lămurită. Un pas înainte în
înţelegerea acestei probleme l-a constituit conturarea, pe baze stratigrafice şi
ripn!ogice, a grupului (sau fazei) Tămăoani, documentat în sudul Moldovei, nord-estul
Munreniei şi nordul Dobrogei, care ar putea fi plasat cronologic la începutul
Halbanu!ui, în intervalul de timp corespunzător scratului Corlăteni timpuriu de la
-C:ândc.5ri2. Ceramica grupului fazei Tămăoani prezintă uncie elemente de decor incizat
în stil „Prcbabadag" şi chiar CoslOgeni, ca şi multe din formele şi ornamentaţia vaselor
f;17ei Babadag I (pe care a precedat-o nemijlocit), cu excepţia motivului cercurilor
conccnrrice cu tangenre. Originea acestui rip de decor specific pentru ceramica culturii
Bah;,d;-ig, ca şi a altor clemenrc, de fat:tură „hallstattiană" vestică, ar putea fi explicară,
cvcntu.'.!l, prin contacrde cu grupul cultural Căţelu Nou-Meri, care a contribuit,
probabil, şi la geneza culturii Insula Banului.
În faza a II-a aria culturii Babadag se extinde asupra Dobrogei îmregi, iar în Muntenia
ptin;l spre Yalea Mostiştei. În ceramică, decorul incizat este, în bună măsură, înlocuit cu
morivc I ealizate prin imprimclfC. Acea.st:\ fază a fost d.:itată în secol de X-IX, mai ales
darnrită !eg:lmrilor cu lumea grr,tcă protogeomctrică (un capac de pixidă, descoperit la
Bab:1dag (fig. 61/4), cu anaiogii în mormântul 37 de la Atcna-KerameikOs etc). Aceasta
' S. M,,,;,m, Qu<'iquc, pmuliuo am,ccnaut id pi,frde uneicm,; du /f,dl>tmt au H,u-D,mub,,) /., lumii"
de; fhuil!e.< de B,d1t;d,,g, în Dacia N.S. 8, 1964, p. 101-·l 18; IJcm, ,Voi dt-1te şi proh/nne privind perioada
h,i!b1,1m,111a timpu.,.ie şi mijlof'ir in ZOlhl is1ro-ponticii. (,:x1wtii.rilc de fli 8r1bad,1g), în Thraco-[i;lcica 8, I 987,
1-1· 39-71; G. Jugănaru, Af1111i.fstatiom prfcocrs du premier dge du far ni Dohroudja (fes dt!couvertes de
Gm,,Jiln-AfltUht! Florilor. dep11rt. di, TukM), în Premier âge du fer aux bouches du Danttbe et d,rns Ies regîons
~1;tnw de b Mer Noire. Ac1es du Co!loque Imernatinnal, Tulcea, septi•mbre 199.-3, [Tulcea, 1997], p. 99--110; .
lllem, Cu!tum Babadag/, Constanta, 2005; G. Simion, Situl lu!lstattidn de la Rel!ărsnmt-Tichi/esti, în iC.em,
:ll'i
Cul1 mlfid b; zona gU1ilor Du.'1ârii, I. Pre,:srorie şi Protoistorie, Cluj, 2003, p. 99-114. ·
' R. Hinsd, Beitriigr zur regio•Mlrn und chronoU!gis(hen Gliedenmgder ii/teren Ha/lu-11ttz.eit an der umeren
~'J~{(I/. p. !44-147: A. Li.szl6, Gmpul Tămâoani. Asupra „orizontului" h,dlstattian timpuriu cu ffrr1miră
mm;r!lii dit/ sudul Moldovei, în l\1cmAnr 12~ 14, 1980-1982. p. 65-91, ldem, De !'!tge du bronze J l'!i.ge
1111
fei· ,n1rin1 d,rns la rigion istro-p-J>uiq11e, ;-n Thracia Pomica, VI, 1, 1994, p. 137-146; Idem, On the Origi'n,
. /)r;,c/op,,,1mt and Chronolvgy of rhe First lron Ag,· rlf the l.ower Danuhe, 111 Premier âge du Fer au bouches
~:'. l\inube- et dans !es rt'gions autour de la Mer Noire. Actes du Col!oque Imernationa1, Tulcea, 1993,
l-1 ,ilcu, 1997], p. 67-84.
320 PREISTORIA

/~ 4

~ I 3

Fig, 60 Grupu! cultur:a..l Cozia. l Brad; 2, 4-5, 7-8 Cozia; 3, 6 Botos-ana. După T. Bader (l) şi B. l-1:imd
(2-8). Sciri diferire.

este pe-rioada relativei unităţi culturale cu grupul Insula Banului (din zona Portilor de
Fîer) 1, cu grupul PSeniCevo din Bulgaria2 , cu grupul Cozia din sudul şi centrul Mo!dovci3
şi cu grupul Saharna-Solonceni4, aflat În interfluviul Răut-Nistru mijlociu. în ace::tilă
(
1 S. Morion-, P. Roman, Un nou grup ha!lstattian rimpm·iu in sud-1•estuf Rom/t11iâ-lnsufa Banului, î,1
SCIV 20, l 969, 3, p. 393-423. 10
\
2 B. Hiinscl, Bei::riige zur regimakn und chronologischm Gliedenmg der ii.lteren HallsMttzeit an der unteren Do11a11 ...
3 A. Lbzi6, O aşezare hal!stattia.nă la Cozia,jud !ari, în ArhMold 7, 1972, p. 207--224; Idem, lei grnups.
rigionau.x ,mciem du Hallstattâ /'est des Carpares .. . ; C. !conomu, Cflcettlrile arheologice din cetatea hal!starti;1ml
de la f>ocreaca-laşi, în ArhMold 19, 1996, p. 21-)6.
4 O. Levîţki, Culturi din epoca Hallstattul:d rimpmiu ţi mijlociu.,.; N,V. Gol'ceva, M.T. Kasuba, G!tr~/1'1,i

II. Mnogosolnyi pamjatnik Srednego Podnestr-ovJa, Tiraspol, 1995; M.T. KaSuba, Rannee J,dezo v le:owpi
me~u Dnatrom i Siretom (kul'tura Cozia-Saharna), Jn Srratum Plus 3, 2000, p. 7.41--488. Fig. 61 Cultu1a Bab,:i<lag. 1-5, 7, ':I Hcih;,da~; 8 Pi,1u,( Frccitrci; 6, JO Br:,i!irrt DupJ B. I Hinsd. Scări diforit<:':.
 ' " ' · c,·
1/2'.l:;:fi\;0:
- - - - - - - - - - - - ' - - - - - - - - - - - - - - - - J t : f , ' ; "___________________________
322 PREISTORII\
fază se stabil~sC legături cu grupul (faza) Mediaş ă- culturii Cava, după cum dovede-sc
fragmentele ceramice cu decor imprimat descoperite ·ln sud-estul_ Transilvaniei, la
Braşov-,,Păticel", de pildă. Aceasta este, de asemenea, perioada în care elemente de tip
Babadag, Insula Banului, Cozia şi Saharna-Solonceni îşi fac apariţia în inventarul ceramic
al culturii Cernoles din silvostepa nord~pontică, şi anumite obiecte specifice ale acestei
culturi din urmă apar, de pildă, la Cozia 1. De o importanţă deosebită pentru cronologia
grupurilor cu ceramică imprimată şi a grupului Cozia în special, sunt cele două fibule
de bronz de sorginte tipologică cgcicl (cu nodozităţi pc arc), dcscopc1 ite în _aşaarea
;1parţin,î.nd grupului Cozia de la Brad, jud. lhc:.lu (fig. 60/] ), datate de A Vulpe în secolele
X-IX a.Chr. şi care atestă existenţa acestui grup în perioada re~pectivă 2 .
Faza Babadag III pare a avea o evoluţie destul de îndelungată, în intervalul secolelor
V1II-VII, probabil în cuprinsul a două etape. Ceramica esre lucrată prin aceleaşi tehnici,
se observă o contif1uitate a formelor, dar se renunţă la motivele incizate şi imprimate,
menţinându-se doar decorul canelat. În prima etapă a fazei a III-a, aria culturii Babadag
rămâne neschimbată. S-ar purea ca ea să-şi continue evoluţia şi în sudul Moldovei,
S. Morintz atribuind mai de mult acestei etape necropola, cunoscută de mai multă vreme3,
de la Stoicani4. Alţi specialişti consideră, însă, că acest cimitir de inhumaţie, cu schelete
în poziţie chircită, este reprezentativ pentru un grup cultural aparte, numit grupul St-0icaniS.
A. Vulpe apropie cimitirul de descoperirile din stepa Bugeacului, de exemplu tumulii
de la Suvorovo6, în timp ce A. Llsz16 a încercat să scoată în evidenţă elementele comune
ale inventarului mormintelor necropolei de la Stoicani şi ale înventarului arheologic al
culturii Basarabi (-Şoldăneşti) şi al grupului „prescitic" Mez6csât din Câmpia Tisei7 . Într-o
a doua etapă, aria fazei Babadag III parc a se restrânge arunci când în estul Munteniei,
sudul şi centrul Moldovei până la Nistru! mijlociu se răspândeşte faza „clasică" a culturii
Basarabi. Acesta pare a fi şi momentul încheierii evoluţiei grupelor Cozia şi
1 A. Uszl6, O t1şewte hal!sta1tit111li ia Cozia, jud laşi ... ; O. Lcvîţkî, Cultura l-!idlsMttului canelat... ;
Idem, Culturi din epoca hallstattului timpu,·iu şi m1fioriu .. .
2 A. Vulpe, Zur mittlercn lfa!lstattzeit in Rumilnicn (dic Ba.sarabi•l\ultur), în Dacia N.S. 9, 1965,
p. 105--132. Pentru fibulele de fier cu nodozităţi, descoperite mai recent la Pocreaca şi la Rcv,lrsarca--rk:hileşU,
inu-un mediu arheologic de tip Cozta şi Babadag (fou II sau !II), au fmr citate analogii datate mai larg,
în imer-valul sec. X-IX-VIII a.Chr. M. KaSuba, Fihcln mit Biigdkugeln in da i,1oldau und Anmerkimgen
zum dgiiischen Einflms im 10.-9. jh. v. Chr., în PZ 81, 2006, 2, p. 213-246.
-1 M. Pcue.~cu-Dîmboviţa, Cimitirul hallstattian d~ la Stoicani, în Materiale 1, 1953, p. 157--211.
4 S. !vforimz, Noi date şiprob&me priJ.1i11d perio,uia hnllstattianii rimp11rie şi mijlocie În zona istro-ponricil.
(cercetinile de la B11badag), în Thraco-Dacica 8, 1987, p. 39-71.
~ B. Hansei, Bei::rdge zur ngio11,ilen una' chronologischen Glif',:krung der ditern Haflrtattzât an d.er unh:ren
Donau, I-II, Bonn, 1976; A. Lhzl6, Les groups rigionaux an:ims du Ha!lstatt a !'est des Carpates ... Vezi si
E. Clocea, L Chicideanu, Obsmwţii asupra necropolei de la Stoic1mi, în SCIVA, 35, 1984, 4, p. 331-334.
6 A. Vulpe, Zur fr1mehung dergcto-dald.schm Zivili.WUm. Die Basambikultur, în Dacia N.S. 30, 1986, p. 49-,:)0.
7
A. Uszl6, La nicropole de Stoicani et qucfques aspnts du probleme „thraco-cimmerien", in SAA 2, 1995,
p. 87-102; Idem, Zur prii.sk;·thischen Periode des Karpaunhrckens, în Archaeology of the Bronz.e and Iran
Age. Proceedîngs of the Internarional Archaeo!ogical Conforence, Sz.azhalomhatta, 3-7 Ocrober l '.)96,
[Budapm, 1999], p. 125-132.
EPOCA METALELOR .123
Saharna-Solonceni. În Dobrogea, în schimb, evoluţia fazei Babadag III continuă şi în
această etapă, după cum o dovedesc fragmentele ceramice de tip Basarabi „clasice"
descoperite în mediul Babadag III, chiar în aşezarea eponimă. Pe teritoriul Dobrogei
nu au fost identificate aşC?..ări de tip Basarabi. Supravieţuirea culturii Babadag în Dobrogea
este sprijinită şi de unele tipuri de obiecte de metal (fibula de la Enisala-Palanca, de pildă),
descoperite în mediu Babadag III şi care pot fi datate în secolul al Vii-lea. Se observă,
prin urmare, şi în Dobrogea, ca şi în nordul Transilvaniei şi al Moldovei, în afara ariei
Basarabi, prelungirea evoluţiei culturilor formate în liallstattul timpuriu şi în cursul
pcrio:1dei urmJtoarc.
'
Din prezentarea culturilor hallstattiene timpurii, discutate în paginile anterioare, se
desprind suficiente argumente potrivit cărora civilizaţiile aparţinând marelui complex
cultural cu ceramică canelată s-au născut în vestul spaţiului carpato-danubian, în afara
ariei complexului cultural Noua-Sabatinovka-Coslogeni, propagându-se apoi treptat spre
est, înlocuind, în spaţiul cuprins între Podişul Transilvaniei şi bazinul Nistrului, pe acesta
din urraă. Geneza culturilor şi aspectelor culturale ce compun acest complex cu ceramica
canelată se explică, deci, în bună măsură, printr-o evoluţie locală, desfrlşurată în vestul
acestui spaţiu, pe fondul culturilor premergătoare din epoca bronzului, fără a putea omite
importanţa contribuţiei grupelor ce alcătuiesc complexul cultural central-european al
mormintelor tumulare şi, apoi, a contactelor cu grupele estice ale culturii - de asemenea
o:ntral-europeană - a câmpurilor de urne, în bună parte contemporană cu civiiizaţia
„hallstattiană timpurie" din România. Această componentă de origine central-europeană
se observă foarte clar şi în tipurile obiectelor de bronz, care sunt într-un conrrast vădit
cu ponderea tipurilor de obiecte de bronz răsăritene, cc caracterizau perioada anterioară 1 .
Devine din ce în ce mai clară şi contribuţia unor grupe culturale locale din Bronzul
t8n.iu, alături de rolul amintitului „curent" vestic, la geneza „orizontului" cultural cu
ceramica canelată din Oltenia şi din partea vestică a Munteniei. În schimb, geneza
complexului cultural cu ceramică incizată şi imprimată nu este încă elucidată Î"n mod
.sarisfacător. Rămâne încă <le stabilit mai bine rolul fondului anterior, numit de unii
„Prcbabadag", ca şî aportul posibil al culturii Coslogeni la formarea manifestărilor timpurii
ale acestui complex (grupul/etapa Tămăoani, faza Babadag I). Trebuie avută în vcdae,
pe de altă parte, neîndoielnica contribuţie a culturilor hallsrattiene timpurii din regiunea
carpato-nisueană şi Îstro-pontică la evoluţia culrurllor din zona de stepă şi silvostepă
nord-pontică (Bdozerka, Bdogrudovka, Cernoles) 2 • Nu poate fi neglijată nici
scmnificaţîa îstorică şi cronologică a propagării unor elemente etno--culnuale, originare
1 Vezi M. Petrescu-Dîmboviţa, fnjloi-irea ;;i declinul metalurgiei bl'Onzului, in prezentul vohim.
2 G.L Smirnova, Omwy chronvlogii predskifikih pamjatnikov jugo-wpadd SSSR, în SA 1985, 4, p. 33-53;
A. Li-;zl6, Asupra !.egit.turilor dintre spaţiul est-carpatic ţi zonele de stepă şi silvostepit. nord-vm pontice !.a. inaputuL
:pocii fierului (secoMc Xll-Vll î.e.n.}, în AŞUiaşî 22, 1986, p. 1-12; O. Leviţki, Lumea traâ:11 ţi masfrul
,u!tura! nord-pontic in perioada hallstattianiJ. timpurie (secoMr Xll~X î.e.n.), Bucure.şti, 2003.
324 PRElSTORlA
de la Dunărea de Jos,' spre sud (Macedonia şi Greci~) şi sud-vest (Troia VIIb), fenomen
viu discutat şi astăzi în literatura de specialitate 1•
Privitor la „destinul" culturilor hallscattiene timpurii, ele au fost urmate, pe un spaţiu
larg, de cultura Basarabi din Hallscartul mijlociu. Este însă clar că aria acestei culturi nu
a acoperit întreg spaţiul carparo-danubian, în ciuda faprului că elementele sale sunt larg
răspândite, atât spre vest, cât şi spre est, din regiunile sud-est alpine şi nord-vest balcanice
p:Înă în rnna nord-pontică. Fenomenul, după cum s-â semnalat mai sus, este indicat prin
prezenţa ceramicii de tip B;c!>'.lr;_1hi în mcJiul CJva i-:lrziu la nord de valea i'A urcşului sau
în unele aşezări Babadag III din Dobrogea. Nu poare fi trecut cu vederea nicî absenţ:1
unor aşezări sau necropole ale culturii Basarabi în jumătatea de nord a spaţiului carpato-
nistrean, unde se pare că au evoluat mai departe, ca şi în nordul Transilvaniei şi în Dobrogea,
culturile apărute în Hallstatrul timpuriu, Încheierea evoluţiei acestora trebuie privită, prin
urmare, diferenţiat, încercându-se a stabili momentul, condiţiile interne si externe în care
au luat sfârşit, rolul lor potenţial în formarea civilizaţiei perioadei următoare.
În acest context s-a vorbit şi despre o invazie spre vest a unor grupuri de populaţii
de călăreţi răsăriteni „prescitîci", identificaţi adesea cu cimmerieniî, ,5i despre formarea
unui cerc de cultură „traco-cimmerian", databil În limitele secolelor IX-VlI a.Chr. Un
element nou în aceste discuţii a fost adus prin descoperirea grupului Mez6cs:it în estul
Ungariei2 . După cum s-a menţionat mai sus, sfârşitul culturii Câva în Câmpia Tisei a
fost pus în legătură cu apariţia aici a populaţiei acesmi grup, purtătoare a unor elemente
de cultură de factură răsăriteană.
În ceea ce priveşte atribuirea etnică, civilizaţia hallstattiană timpurie din spaţiul
carpato-danubio-bakanic a fost atribuită, aproape unanim, atât de cercerarea românească,
cât şî de cea din unele ţări vecine (inclusiv fosta Uniune Sovietică), neamurilor tracice\
Unii cercetători, precum S. Morimz, au Încercat ..:hiar atribuirea complexului cultural
1 B. Hănsel, Hailstattzeit ... ; S. Morint:z, Les Thraces de la Tro1f: dam le ,krnier qu.arr du li' millfn,1ire
av. n."e., în Thracia Pomica, I, 1982, p. 151-155; A. Lâs7.l6, Lt-gitruri într1' ngiunea D1mitrii de Jos şi 1patiul
egeeo-aWuolian la sforşitul epocii bronzului şi începutul (pocii fimt!ui, în 1'.-1<:'lll./l.IH 21, 1997, p. l 15-·130:_
Idem, On the Relationships berween :he Lower Danube Rtgion and the Aegean-Anatolian Area ,u the End ~f
the Bronze Age and Beginning of the /ron Age, în CCDJ 15, 1997, p. 358--368; Idem, Some Connfftiom
between the Northen Thrace and.Asia Minor during the Late Bronze Age and Early lron Age, în N. Tuna d
alii (ed.), Thracians and Phrygians: Problems of Parallclism, Ankara, 1998, p. 41-44.
2 Vezi mai sus p. 312, nota 1. O recentă sinteză a problemei, cu noi puncte de vedere: C.
Metzncr-Nebdsîck, Abschied 1.!on den „ Thrako-Kimmaiem? - Neue Aspekte der lnteraktion zwischn1
karpaten!dm/i,chen Kulturgruppen des spiiren Bronu- und fi--iihen Eisenzeit mit der ostcuropdiffhen
Steppenkoine, în B. Hămei şi J. Machnik (ed.), Da.s Karpatenbecken und <lîe osrcuropăische Sterpe.
Nomadcnbewegungen Ulld Ku!turamtausch in den vorchrîstlichen Mcrallzeitrn (4 000....500 v.Chr.)
Mi.i.nchen-Rahden, 1998, p. 361--422. Cf. şi A. Vulpe, Cimmeri'enii un etnonim cu multiple Î>Jţell'suri, ln
Bu!MuzGiurgiu, 7-8, 2001-2002, p. 113-146 (în specialp. 144).
3 Vezi subcapitolul următor Perioada mijlocie, p. 325-337. Vezi şi C. Memwr+Nebe!sick, Geflissc mit
basaraboider Ornamentik aus FrOg, în Fesrschrîft zum 50. jăhrigen Bestehen des Instirntes fur Ur- und
Friihgeschichte der Leopold-Franzens~Universirăt Innsbruck, UPA 8, Bonn, 1992, p. 349-383.
EPOCA MED\LELOR 325
u1 decor incizat şi imprimat tracilor sudici, iar complexul cu ceramică canelată, tracilor
nordici. La o concluzie în multe privinţe asemănătoare a ajuns şi GJbor VCkony, de la
Universitatea din Budapesta 1. Extrapolând datele autorilor antici referitoare la siwatia
etno-li11gvistică existentă în regiunea Dunării de Jos la sfarşitul secolului Vl a.Chr. · şi
asupra perioadei de început a epocii fiemlui, autorul idenrîficl populaţia culturilor amintite
cu înaintaşii dacilor, ai geţilor şi ai moesilor. Dac'i caracterul tracic al popula~iilor culturilor
cu ceramică in<:izată .;;i imprim:u:l (Rahadag, Insula Banului, Cozia, Saharna-Solonceni)
.1 fost socorit ca fiîtH! f(l:1nc pbu1ibil, În vn:mca din tirmJ. (197()), 11cninc:111,·t
L KruSdnicka a îndemnat !a prudenţ;l în ceea ce priveşte atribuirea tracilor istorici a
culturii Gâva-Holihrady. Pe de altă parte, G.I. Smirnova care, într-un studiu publicat
în 1990, vorbea încă despre comunităţîle G;iva-Holihrady şi Corlătcni-Chişin;1u, ca
(•voluJnd în cadrul „Hallstattului crac ic", în disertaţia sa de doctorat, sustinută în acelasi
an, şî-a revizuit opinia, Cultura Belegî.S II, din care ea derivă cultura Corl;teni-Chişinăt~,
afUndu-se, după opinia sa, în aria illîră, Smirnova ajunge la concluzia că populaţia
culturilor menţionate este de caracter protoilliric. Autoarea se referă şi la opinia arheo-
logului maghiar T. KemencLei, ca şi la părerea lui W. Kimmig, după care populaţia culturii
G<iva ar avea o importantă compo11emă illiro-veneră. Rezultâ de aici, conchide G. I.
Smir:1ova, că tracismul culturilor Gâva-1--Iolihrady şi Corlăteni-Chişinău trebuie pus la
îndoială, concluzie însuşin1 şi de elevul său de la Chişinău, O. Levi{ki2. Prin punerea în
ba!rnţă şi a ,larelor lingvistice (hidronimia), Marius Alexianu a respins, rectnt, această
argumentaţie, considerând neîndreptăţită atribuirea cuhurii Corlăteni-Chişinău unei
populaţii illirice3. Evidt·nt, bazându-ne doar pe <larele arheologice, este dificil, în mod
obiectiv, să acceptăm sau să respingem, motivat, una sau alta dintre ipotezele schîţate
mai sus (vezi COncept1tl de cu!tur,l ... , p. 53-58 şi cap. i111ro<lucdv la Epoca metalelor).
Li t(:I de dificile-, şi, p:loă b urmă, fară rezultat, s-:rn dovedit şî Încerclrile de a pune pe
seama cimmerienilor (sau a „rraco-cimmerienilor") anumite grupuri de descoperiri
arbedogice din zonele carparo-dunirene şi nord-pontice, în condiţiile în care
id~ntificarea arheologici a „cimrnerienilor i~t..,rici" înrârnpină greutăţi aproape
insurmoutabile, chiar şi acolo unde această populaţie este bine atestată în izvoarele !iterare
,,siriene şi gn:ce.?ti din secolele VIII-VII a.Chr. (vezi şi cap. IV, p. 1119-420).
A. Lisz/6
PeriottdLt mijlode (ccll 850/800-650 a.Chr.), Această perioad,1 este caracterizat,1 prin
r,1splndirea si dezvoltarea în cea mai mare parte a rcritorîu!uî ţării noastre, în secolele IX-VH
i G. \'t'kony, Dd/Hik, rdm.1:1/k, romrlnok, Budapest, 1989, p. 56•~'57,
2
G.I. Smirnova, Cim1pontnklt trilcâ _;i iliră În odtum ha!!s1atri11n.'i timpurie îr: ţinuru,-ile jH'riun7)(.{rÎce,
l_n Syrnpo$ia Thraai!ogica 9, 1992, p. 246-247; Eadem, .?ur Fr11ge rler thrakischen und i/{yi~ischm Kompunmrcn
m dn Friihhaiistatrkulrur des Vork,irp,uenr,mms, în Thrarn-Dacica I 4, J 993, p. 91-99.
: M.T. Alexianu, La cu/ture Curh1to1i-Chi1inJu - thmce ou illyrienne ?, în The Thracian \X1orld ar th<'
h
CrusHoads of Civilisations. The 7' lnternadona.! Congress ofThrarnlogy. Repvn:s and Summaires, Bucharest,
l 9%, p. 222-223.

4
Fig. 62 Ceramică Basarabi. I Blcjcşti; 2-4, 7 Popeşti; •) !''
)t.meţ; l a ta er e.
D. Bcrciu şi E. Comşa (6). Scări diferite.
EPOCA MF:J'ALELO R 327
a.Chr., a ceea ce numim „cultura" Basarabi. Ne aflăm în faţa unei wmplexe sinteze a culturii
materiale, fenomen ce oglindeşte, putem presupune, şi procese de ordin cultural-istoric.
Documentaţia de bază pentru definirea culturii Basarabi o constituie ceramica cu
un decor specific, descoperită atât în aşez...1.ri, cât şi în morminte. Aspectul ei este
aproximativ acelaşi cu cel al perioadei precedente. Chiar şi decorul plastic al canelării
se menţine şi în vremea Basarabi, alături de noul decor realizat prin incizii, excizii şi
j~1 pr!rncuri incrustate cu culoarea albă, prin care se obţinea un efect de contrast cu
supr,1f:1p întunecată a vaselor. Şi formele vaselor conrinuă, în cca mai marc parte, pc
cele ale ct;lpcî prco.'.dt:nte. J\forivistica este însă în marc măsură nouă (fig. 62, pi. 20).
Astfel, cultura R,sarabi se prezintă ca o etapă a evoluţiei fireşti a fondului locaJ haHsranian
carparo-dunărean (ceea ce nu exclude puternice influenţe culmrale exercitate mai ales
dinspre sud şî rnd-vesr) 1•
Continuitatea fondului cultural autohton este sugerară şi de asemănările, uneori extrem
de izbitoare, Între motivisrica culturii Basarabi şi cea a unor culturi din epoca bronn1lui,
cum ar fi în special culturile Tei, Gârla Mare şi Wietenberg. S-a emis ipoteza potrivit
cJrcia aceste analogii nu sunt întâmplătoare, ci reflectă persistenţa şi evoluţia pe o durată
de mai bine de 400 de ani a unui patrimoniu motivistic dispărut de pe ceramică, sub
influenţa modei, dar conservat pe materiale perisabile, precum ţesături, lemn. Fa\ă de
grupurile culturale ale epocii bronzului, încă bine individualizate pe zone restrânse, tabloul
sincretic şi unitar, pe care ni-l oferă cultura Basarabi în întinsa sa arie de dezvolt;ue,
constituie, în mare măsură, oglinda unei unităţi culturale, desigur mai ales de ordin
spirirual (ideologic, a limbajului simbolic), a comunităţilor locuind în aria respectivă.
În stadiul de faţă s-au identificat peste 350 de situri în care a apărut ceramică decorară
de stil Ihsarabi 2. Majorirarea o reprezi mă aşezările, iar mareriaJul provine, în cele mai
iţ_mlte cawri, din cercetări de teren, săpături restrânse (sondaje) sau efectuare pentru
explorarea unor obiective din alte epoci. Acest fcnomf:ll nu se explică printr-o intensificare
densitătii demografice, ci n..:flcctă mai degrabă o dispersare a formelor de habitat, respectiv
slturi mici constituire dintr··llll num:lr redus de gospodării, alături de aşe7...1.ri mai
importanw, pu\ine la număr, unele întărite, cu rol special in viaţa comunir;1ţîlor respective
(fotrc altele, Popeşti, Teleac, Feudvar şi VaSica-,,Gradina na Bosmu", hrSerbi;).
Aria r;l!>pândirii elementelor ,,culturii" Basarabi cuprinde întreg Banatul, Vojvodina,
Serbia {valea Moravei), Oltcni;i, toată Câmpia Română, jumătatea sudică a Moldovei
(până !a Nisrru: aspectul Şoldăneşti), bazinul Mureşului. Aşezări cu ceramică de tip
Basarabi ~e îndlnesc. şi pe malul drept al Dunării, de la Novi Sad până în Dobrogea, şi
1
A. Vulpe, Zur mittlerm Ha!lstrutzât in Rumănien {die B,1sarr1bi-Kulrur), în Dacia N.S. 9, 1965,
p_. 105-•-132; Idem, ArchăohgisJ;e FOrschungm mul hfrwri.<rhe Betrachhmgcn ftbcr dm 7, his 5. Jh. im
[)_onm1-l(arpatomwm, în MemAnt 2. 1970. p. 115-213: Idem, Zur Entstehung rlcrgcio-d.i.kischen Zh,ilisfltÎm1.
hie Basarabif.:u!tur... ; Idem, Die Kurzsrhwrrrer... , p. 106---120: vni şi păreri diferite exprimate în acrele
c,olr;cviului de la Turnu-Severin, Da Br1sar,1bi"Komplex in f4irtd-u. Siid;,steuropa, 7--9 No1,emher 1996,
l~u-:uicsti, ]'}%].
6 BI V d Du,Jă A. Vu!pt (J-5. 7);
' ,;;, 1 A. Vulpe, Zur Entsuhung der gew-d.1kischen Zivt!isation. Dir B,wm1bi/::ultur... numMa 217 situri.
 EPOCA METALELOR 329

între Balcani şi Dunăre. Din punct de vedere al răspândirii, locuiri ale perioadei Basarabi
se întâlnesc mai cu seamă în regiunile de şes din Câmpia Dunării şi ale marilor râuri
(Morava, Mureş, Siret, Nistru), mai puţine în zonele de dealuri. Ele lipsesc (sau cel puţin
nu au fost identificate) în regiunea subcarpatică sau de munte. Din harta răspândirii
descoperirilor de tip Basarabi rezultă că purtătorii acestei manifestări culturale evitau
zonele de stepă propriu-zise (fig. 63).
Se cuvine citată ipoteza potrivit căreia, paralel cu răspândirea ceramicii incrustate de
tip R1s:1rahî în jurn8ratca nordic;1 :i ţ;1rÎÎ noastre, s-a menţinut, mai ak·s în centrul ~l nnr, l\i!
Transilvaniei şi al J\foldovei, mo<la ornării vasdor cu caneluri, care a putm da naştere,
în aceste regiuni, unui fddes specific (tipic ar putea fi considerat depozitul de vase de la
Dej), Această presupunere, Încă insuficienc verificată, ar putea oferi o explicaţie a lipsei
elementelor Basarabi din respectivele ţinuturi, dar este departe de a satisface.
Un fapt încă nelămurit este prezenţa ceramicii de rip Basarabi în Dobrogea. Deşi
cunoaştem mai multe descoperirî cu ceramică specifică (Rasova, jud. Constanp1, sau
Babadag etc.), act.'Stea apar în contexte de caracrer aşa-numit Babadag lll, respectiv ultima
fază a ceramicii Babadag, caracterizată printr-o gamă destul de puţin variată ca orna~
mentare (predomină decorul canebt) şi de factură asemănătoare cu cea a olăriei nedccorarc
l din aria Basarabi. În stadiul actual este dificil de atribuit, de exemplu, staţiunea de la
Rasova, jud. Constanţa, pe Dunăre, uneia din cele două „culturi". Nici limira vestică a
răspândirii fazei Babadag III nu poate fi trasată cu precizie şi cu atât mai puţin por f1
deEnite rapormrile ei cu cea a ceramicii Basarabi.
Piese ceramice cu decor specific Basarabi au apărut şi la apus de aria mai sus descris,l,
sub formă de demente izolate în cuprinsul unor aşezări sau descoperiri funerare din Serbia

J
\~\· ;:;
(Gomolava) 1, din Croaţia (Dalj), dit1 Slovenia (PoStela) sau din zona est-alpină (Sopran,
Klein-Klein). Ele nu atestă prezenţ'a acestei forme culturale ca atare, ci se explică prin
contacte tocmai în ace,1stă direcţie, fiind posibil de pus în legătură cu importantele centre
de exploatare a fierului identificare în Burgenland. De fapt, cea nui Yestică aşezare care
• poate fi fo.ră greş atribuită arici Basarabi propriu-zise se află în Srem, la VaSica (,,GDdina

ţr,iJ
na Bosutu"). Num,'lrul relativ mare de descoperiri de tip Basarabi din Ban.tt, în zona
Porţilor de Fier (pe ambele maluri) şi Vojvodina trebuie pusă în legătură şi cu activitatea
intens;1 ele cercetare ::uheologiGl în aceste zone şi nu constirute neapărat-un fapt obiectiv,
în sensul siruării aici a centrului de origine a acesrei ceramici (de renurc.i_'t că în harta
răspJ.ndiriî staţiunilor de tip Basarahi, pt:.1blîcată în 1965, din wna rcspectiY,'i nu era

~
semnalată dedt o singură descoperire).
Denumirea de „cultură" pentru un frnomen prezent pe un spaţiu atât de întins a,
✓
fost de la început considerată neponîvîtă. Încă din 1965, când Alexandru Vulpe a definit
pcmm prima oar:1 această manifestare, a denumit-o „complexul cultural Basarabi". În
1970, acelaşi autor vorbea de „fenomenul Basarabi", ce repreL1:nta doar asociere~\ unui
repertoriu decorativ cu o serie de forme ceramice specifice. În cadru! acesrei manife:-rărî
apar, alături de motive spccîflce, mai ales spiralo-meandrice şi geometrice haşurare

.~ _
L _ _ _L _____________ ,_a,,__ __,__ -------------'~
i P. MedoviC, Die relatiue Chmnologie der Siallungen der ii/teren Eioenzeir im/1,g,).,-/muischm Dmuwgd,itli!,
Novi Sad, l 978.
o.JO PREISTORIA
alternativ, şi o scrie de motive ce exprimă simbolllfi (crucea de Malta, trisce!u!, pasărea
acvatică sau alte reprezentări zoomorfe). Luate în parte, o serie din aceste motive decorative
sunt cunoscute şi mult în afara ariei propriu-zise a „culturii'•' Basarabi, dar prezenţa lor
într-o asociaţie specifică unei arii destul de bine delimitate rcflec~ă, foa.rte probabil, o
comunitate de credinţe religioase, care nu este legată în mod obligatoriu de o factură
ctnicl anume. În 1979, autorul acestor rânduri definea conţinutul „culmrii" Basarabi
ca fiind propriu unei comunităţi de etnii diferite (illiri, pannoni, traci şi po~te altele
necunoscute), în cuprinsu! c;1rora este pbuz.ihil să distingem ca element dommant pc
cd n.::prco..:ni:at de comunit:1\i noid--tr;icicc, cknumite comTn.tiona! gcto--dacic<. ~un::c~
astfel se justifici c_ontribuţia pe care ceramica Basarabi o va fi adus la geneza c1vil1zapt1
o-ero-dacice de mai t.lrziu. Faptul că aria ceramicii Basarabi se suprapune în mare măsură
~u cea a civilizaţiei geto-dacice „clasice" de cinci secole mai târziu face plauzibilă ipoteza
care vede în această comunitate culturală o manifestare a unităţii de exprimare simbolică,
proprie mai ales triburilor nord-tracice. . dată cu progresele însemnate în metalurgia fierului, prin înlocuirea armelor de bronz cu
Cum s-a ajuns la o astfel de unificare spirituală? Putem concepe că d1fo7..area accelerată
a elementelor de la o comunitate la alta presupune contacte din ce in ce mai strânse
între membrii acestor comunîtăţÎ şi, respectiv, o circulaţie mult mai intensă în cuprinsul
întl'Cgii arii carpato-dunărene, fenomen care explică, în mare parte, sincretismul cultural
şi care putea favoriza şi apariţia unei limbi unice, ca lingua franca, de înţelegere într<:
roate aceste comunităţi. Conştiinţa existenţei unor obiceiuri şi credinţe comune, a unei
genealogii comune a putut duce, desigur, la formarea unei conştiinţe comune maiorit,lţii
triburilor nord-tracice. Acest proces, schiţat aici, va fi început cu mult înainte de
manifestarea „culturii" Basarabi, încă din Hallstattul timpuriu şi chiar mai adânc, din
perioada târzie a epocii bronzului. fiind însă conştienţi de riscurile pe care asemenea
ipoteze istoricizante le implică, ţinem să preciz<im şi aiâ că o ipoteză, oricât de plauzibilă
ar p:lrea, rămâne doar o ipote1,ă. . economiei pastora1e, dar şi a fenomenului transhumantei sezoniere. Locuinţele erau
Aşezările din perioada Basarabi sunt sau Întărite pe locuri dominante sau, cele TTlJ.!
multe, de tip răsfirat, pe terasele râurilor. S-au cercetat şi identificat şi câteva sălaşe ce
ar putea avea un caracter pastoral. Primul tip de aşezări este re!ativ rar întâln~t
(Remetea-Pog.lnicî i"n C,araş-Severin, VaSica-,,Grad.ina na Bosu tu", poate Zidovar în Banar,
Hunedoara, Popeşti-jud. Giurgiu, pe Argeş, Poîana-jud. Gahţi, probabil Orlu\'ka/Can:11
lângă Ismail şi T eleac, jud. Alba, eventual şi altele); pe de alta parte, o importantă a.şez~1re
ca cea de la Bernadea, jud. Mureş, nu pare a fi fost fonificată 3 , În Românîa au fost cercet,ne
doar cele de la Remetea-Pogănici şi, maj cu seamă, cea de la Popeşti. Ambele, situat~
pc locuri apărate natural, sunt întăr\te în partea deschisă prin câte unu.I sau două valun
de pământ, prevăzute, desigur, fiecare cu o palisadă şi cu şanţurile respenive. Valul are
1 A. Vulpe, Zur Definition und Vrrhn,frung der Basambi~Kultur, în Maierialj savern arheolo.Skih <lrw,rva
Jugo~L,\·ije 9, 1981 (5:ymposium Novî S,id), p. 179-188.
: P. MedoviC, op. cit.
-' A. Ursuiiu, Etapa rmjlocir a primei 11drste a fierului în Transiluania (cercetărt!e de/,; Bnwuka, com
Ba/mea. jud. 1\-fureţ), Cluj, 2002.
EPOCA METALELOR ,.11
un miez de pământ ars (valul de la Popeşti a fost ridicat în faza târzie a epocii bronzului
şi, probabil, refolosit ulterior), despre care se crede că reprezintă o tehnică specifică ce
urmărea co'nsolidarea împotriva eroziunii. Atât cet:lţuia de la Remctea-Pogănici, cât şi
cea de la Popeşti atestă o locuire intensă, încep;înd în epoca precedentă şi continuând
în vremea culturii Basarabi. Aceste aşezări întărite erau, desigur, centre tribale şi, totodată,
loc de refugîu în caz de primejdie.
Pe de altă parte, în noua faz.1 a Hallstatmlui mijlociu se constară şi o ,serie de fapte care
o disiing de perioada I--fallscmului vechi, cum ar fi p:lr:'1,irca celor mai multe cetăţi cu \d
de p-lm;Î.m, fapt observat nui ;1lcs în Transilva11ia, /\cc~t fr:nomen poate li pus [11 kboilur:i
cu o restructurare a locuirii în jumătatea nordicl a ţarii noastre, din cauze ce nu pot fi elucidate
în stadiul actual al informaţiei arheologice. Împuţinarea, în această perioadă, a depozitelor
de bronzuri în Transilvania, regirn1e foarte bogată în asemenea descoperiri în perioada
anterioară, ar putea fi interpretată şi ca un declin al acestui înfloritor centru metalurgic. O
cele de fier, a scăzut şi importanţa exploatării cuprului în munţii din nordul T ransîlvanici.
Trebuie amintit că în concepţiile unor înv;lţaţi din perioada interbelică (Pârvan,
Reinecke, Nestor etc.) a stăruit ideea unei pătmnderi de populaţii de călăreţi n\srlrireni,
presupuse a fi cimmerieni, încă "inainte de 700 a.Chr. Numeroasele descoperiri <le tip
Basarabi în cea mai mare parte a ţării noastre, făcute aproape exclusiv după al doilea război
mcndial, constituie argumente ce exclud, restrâng sau nuanţează mult, din punct de vedere
icritorial, aceste ipotetice migraţii (despre cimmerieni vezi mai jos cap. IV, p. 419-420).
Structura economică a perioadei Basarabi nu se deosebeşte esenţial de cca a perioadei
precedente. Agricultura şi creşterea vitelor sunt atestate în egală măsură, mediul
înconjurător aşezărilor oferind condiţii prielnice pentru ambele îndeletniciri. Dar faptul
diseminării micilor grupuri de gospodării ar putea să reflecte o pondere mai mare a
consrmite cu precădere din material lemnos, fapt atestat de depunerile cenuşoase ale
aşez,_irilor mai îndelung locuite. Mai rar erau construite din nuiele pomostite cu lut. Se
înrâlnesc, destul de rar, şi bordeie. Imensele relaţii intenribale, chiar pe zone foarte
îndepărtate, ilusrrate<le circu!at:i_a unor elemente culturale (tipuri de podoabe, de arme
şi chiar ceramică) pe mari distanţe, Sunt o dovadă a unor înfloritoare reladi de schimb.
Cele mai multe legături se arată în direqia lumii de vest ş:i sud-vest balcanice (illîric.e)
şi sud-est alpine, după cum o dovedesc unele piese de podoabă şi de harnaşamem. Nu
trebuie rruute cu vc<lcrea nici unele elemente ,comune ca zonele nord-pontice şi
caucaziene, reflectate în unele piese de harnaşament ~î în ceramică.
Această perioadă marchează şi un important pas înainte în domeniul metalurgici fierului.
Dacă în perioada precedentă uneltele şi armele de fier erau încă relativ rare in comparaţie cu
cele din bronz, acum se poate vorbi de o adevărată revoluţie. A.rmele de bronz dispar, fiind
rn totul înlocuite de cele de fier (vârfuri de lance, spade, cuţite de luptă, topoare de luptă ctc.) 1,
1
A. Vulpe, Die Kur:::schwerter.,
 EPOCA METALELOR 533

I/
I
I I
7~
:~
I ..,,,,,,,,,,,,,_ I
8

I , 'Zi'i!· I
I

. l c·l.c \,.,l~·e de !a Iernut.

Fig. 65 Depozitu După A. Vulpe.

ormirrde cerectate m ::.-ud-vestuI artei:l " ral i' în dornem·w

seamă ş,
0
, .. · Basarabi bronzul fiind
" •

descoperite mai c~, m m_ 1r0tÎucerea podoabelor, a vaselor ce me , od frecvent

mili1.;1t de acum mainte d~arl Lq s· d nmirele din
I • I . 'firi s1 p·ttosc. ,I ec - aceL<;tă epocă
conpn m m
armamenWqJ, a COJ ătre VCSt,
sbeoclo, 1!1s~a,atăs~i~ ;;~;~:;re"' (reprezemăxile
U ·' ' , •

d fi :l 1ea O onentare c
obie[c_;:,:1 peun1~:· de vedere al cu.lturii spiri·tus:~e ~estul
·
de-a lungul Dunării şi săi
a a fl ~enp'!or·~ia: este
1moricum,,,vorba
' de o ·
_acvatic pasăre
rratoare ă) nordică
'P:
lasă să j·
bărcii~au dară >pa\;':,
de stilizate nu se premeze spe ' I fârsitul epocii bronmhu dm Europ . I
a a carului solar, cunoscut 'inel ,:, a sdo~da Basarabi, pentru ultima în
9 panc1 în părţile noastre, se îmâlne_şre ·;cc::~:ei~niniatural
carpato-dunărean. Dovadă este caru r : ,
de bronz desrin,tt(_c~lt1~~c;;::1)1
movilă funerară la BuJOHI JU . e .
atăre ' descopern mtr-o
cu protome cu capete d e P<> ,

· - d ·ulturii Bas,m, b1,. ,m Thn:o-

10111,b.ap11rţmm
1 1 . • Dac,ca
.
; L, MPosca
" 191{'
, Iu, C·· Bcda
JJ-47; · ·' R1.Jom.
Idem, .
Buyoru.
Un
E;,nttomi, cu mr-
.
C,mbhiigel f'tl""d1l
der ~ Bas1lm
1
· ' Votivkesse Iwagen au., Rumiinun,
•k"u!tur mit

DupăE. l $i C · Beda.
Moscau ,,, l'Z" ),•r,) , ·!;991 , 2 , p. 197-2!8.
::
Fig. 64 Inventarul tumulului de Ia B.
,UJOfU.
.334 PREISTORIA EPOCA METALELOR
335
(fig. 64, pi. 21), împr~ună cu ceramică Basarabi; dCSigur, din aceeaşi vreme C\te şi cel de la
Orăştie, păstrat în Namrhistorisches Muscum din Viena. Reprezentări stilizate de păsări
apar şi pe vase din descoperirea, posibil tot de caracter funerar, de la Iernut (fig. 65/5,8)
(jt1d. Mureş) 1, aparţinând, de asemenea, culturii Basarabi. Şi pandantivele de bronz în formă
de cap de pasăre acvatică, descoperite în depozitul de bronzuri de la Ghidici (Dolj), frccvenre
în acea pa1te a bazinului dun:lrean, se Înscriu în cercul aceloraşi manifestări ale culturii
spirituale. Din aceste date, ca şi din ::.lte observaţii facute asupra obiceimilor cultice din perioada
I hllstanului rnijloclu se poate trage condm,Ja ci la accaq;\ vreme se dc<;!\1oar:l, în lumea
carpato--dunărea.nă, ultimele rnanifos[;\ri ale unor credinţe şi practici religioase ale clror ;..,1rigini
se pierd în timpuri srrăvechi (vezi mai jos despre religie, p. 372).
Obiceiurile funerare din perioada Basarabi sunt foarte inegal cunoscute. De fapt, în
cea mai mare parte a ariei acestui complex cultural nu sunt atestate decât câteva rnorminte
izolate: la Iernut şi Chendul Mare (jud. Mureş), câte două morminte de lncinera\Îe; tot
de incineraţie sunt şi mormintele izolate de la Blcjeşti (Teleorman) şi Ciurelu (Bucure~ri);
la Izvoru Dulce (Buzău) şi Matca (Galaţi), precum şi în turnului de la Bujoru, s<, aflat
cite un mormânt de inhumaţie; ambele rituri sunt atestate în cele patru morminte descoperite
la Şoldăneşti, pe Nistru, în timp ce la Sălişte (Orbei) s-a explorat singura necropola de
incineraţie, aparţinând fazei finale a culturii Basarabi (32 de morminte). Necropotde
propriu-zise au fost cercetate doar în zona sud-vestică a ariei Basarabi, mai precis de-a lungul
Dunării, între Moldova Nouă (jud. Caraş-Severin) şi Calafat (aici necropola eponima l_a
Basarabi, jud. Dolj). A fost, astfel, explorată o întinsă zonă fonerară. cc cuprinde sratiunile
Ostrovu-fl.1are, Balta Verde, jud. Mehedinţi, şi pe malul sârbesc necropolde de !a
Vajuga-Pesak2 • Toate aceste descoperirî wnt rumulare, ritul exclusiv fiind inhumaţia, Fig. 66 Vas rn picior !nalt de la Frumuşiţa {Ijdikni). După A. Vulpe.
Raritatea descoperirilor funerare în perioada Basarabi, "În contrast cu numărul mare
de aşezări, reprezintă continuarea unui fenomen ..::onstatat şi în Hallsrattul timpuriu, din o:c-mplan:). În toată această arie sunt atestate, secole mai târziu t 'b · ·11· • .
, ,. . ' n un1 mces1ve 1
care perioadă sunt cunoscute mai ales grupuri izolare de morminte, şi acelea foarte puţin Acest fapt msă nu poate fi hotă.rator pentru determinarea etnică I , ' nete ·
0
,. . . ' aceormmorm'.
numeroase 3• dc„a lu. ngul Dunăru, deşi s-au expnmat păreri (Vladimir Dumirres ) d · antaţ1
. . . . cu upă care defu ..
Inventarul mormintelor Basarabi de pe Dunăre constă Îf1 ceramică, mai ale„ cu decor de la Basarab, ş1 Balta Verde ar constitui o enclavă illyTică2 Este · d nqu
, , I. . · mteresant e rem
specific (mai numeroasă în rum ulii de la Basarabi, mai puţină la Balta Verde), arme (lance, msă rom important pe care l-au JUCat centrele meraJur,:,-îce din aria v . d- arcat
. . .
!n leg,lulfă cu obicemnle o- est şr su vest bal .
cuţit de luptă cu mânerul în f0rmă de „T", spadă, toate din fier) şi podo.1be (fibllle de.: funerare se pune şi problema semnifir... • • . canica
· ·· l . .~ ......ţ1e1, respectiv fur ..
bronz şi de fier -- specifice sunt exemplarele din fier având arcul suprarurnat cu bronz-j ceranm.:u , ecorate cu monve specifice Ba.•,;arabi. Apare evident că pr ~ I . leţJet
. I b.l . , . ocemu acestei cera , .
pandantive inelare, brăţări, coliere etc.). Majoritatea tipurilor de podOabc se :\·g,'isesc este consil era 1 mat mare m mventarele funerare (la Basarab,· a • inic,
.. unge peste 30'¾) O •,
aria vest şi sud-vest balcanică. Interesantă este aria de răspândire a cuţitului cu miincru! < descopcnn
~{1_1. d.
cu caracter cultic (Iernut, Popeşti-Novaci) decât în :l~em·
1· ... ( . .
d
...,. I, un e nu depăs
ŞJ m
în „T", atestat prin 21 de piese la Dunăre, dar prezent, prin câteva exemplare, în Bosnia ,,,cc. , ).-,o m tota narea ceramte11 numărăton precise nu s-au efectuat d , ,eşte
"reu dvar, l' M . . V. .
,angă, osonn, 01vodma, s-a demonstrat frecventa cerai.n· ·· B · .
' armasezaread e la
(Glasinac), SloYenia şi Stiria şi în Peninsula Apeninică, în Picenum, la Novilara (două , . . .. . aum,~ 6
m preajma unei construqu, presupuse a fi avut rolul de sanctua ) o· rată
• r · 1n 1ceste ~at
1 T. Soroceanu, Afateriatien zur Bron::.c tmd HallstMtzeit Siebenhiirgem lll. în Fcsu.d1rifr !tir poate trage concluzia că vasele decorate cu ornamente specifice B· . u e se
, ...~ara61 au avut cu
Kordl, Bonn, 1987, p. 922-956.
1 E Safta Ciocca, Necropola tumularil de J!f Ostrovu Mare, în SCIVA 4 7, 19%, 2, p. l 59--190; P. PopoviC,
1
lvi.Vukmanovit, V"ajuga~Pm1k. Enrly /ron Age Ccmetery·, Belgrade, 1998. A. Vulpe, Die Kurzschu 1trter,.
7
.'I Cf. şi M. Brudiu, Lu.mea suh tumuli din sudul Moldovei. De la Jn/UJ,-Er1mpmi ia Tur,mirii tiirdi Vl. Dumitrescu, La nicropo& tumulaire du premier dge du for de Ba;amb; 'Dt _de .
mă11urii arheologice, Bucureşti, 2003, p. 72 urm, (tum.u\u! de la Mau:a).
Dacia N.S. 12, 1968, p. 177-260. · 1 7' Do&, 0/tinie}, în
336 PREISTORIA
precădere o fu.ni:::ţîe cultică. Desigur, nu putem preCiza natura cultului. Este însă verosimil
să-i atribuim utiliz..'lri diferite, precum cultul funerar, cel al casei şi, cu siguranţă, în cadrul
locurilor special amenajare pentru cult {vezi „sanctuarnl" de la Feudvar) 1•
Putem, de asemenea, conchide că şi unele forme de vase erau în primul rând desrînate
cultului. Este cazul mai ales al cupei cu pîcior {,,fru·criera"), frumos decorac-ă, aflată maî
ales în descoperirile din sud-vestul României (Basarabi, Bistreţ, Verbiţa), dar, mai recenr,
atestat;1 printr-un exemplar, al cărui decor este încăr_car cu simboluri religioase (se poate
distinge şi nmtmul 1rnui motiv cc reprezintă un pest<' stilizat), descoperit h [jdilenî (corn.
Fnunuşiţa, jud. Galaţi) (fig. 66). J\stfcl de vase cu picior înalt sunt pre1-cme şi în
aria est~alpină şî, mai ales, în necropolele din nord-estul Italiei (Este şi Bologna). Dar
şi alte forme de vase - ceşcuţe, căni cu o toartă, străchini evazate şi învazate, toate bogat
decorate- vor fi avut tot un rol în cadrul cultului (aici se include şi ritualul din cadrul
anumitor mese şi feluri de mâncare la zile stabilite sau manifestări sociale).
În ceea ce priveşte cronologia perioadei Basar:1bi, s-au adus în ultimii ani unde precizări.
Prin revizuirea cronologiei grupului Ferigile şi prin datarea celei mai vechi fuze a necropolei
de la Ferigile în secolul al V11-lea a.Chr., mai exact pe la mijlocul secolului, s-a obţinut
un tenninus ad quem pentru cultura Basarabi, cel puţin pentru aspectul din Oltenia: în
cea mai veche fază Ferigile nu este reprezentat decorul specific Basarabi ca atare, în schimb
motive şi forme caracteristice acestei culturi ap::iJ sub o formă derivată din cultura Basarabi.
Acest fapt este confirmat şi de inventarul pieselor de metal din cea mai veche fază Ferigile,
care reprezîntă tipuri mai recente decât cele aflate în mod obişnuit în complexe ale
orizontului Basarabi (de exemplu tipul de fibule din fig. 68/2-4). Esce cert că repenoriul
de tipuri metalice (arme şi podoabe) din necropolele de tip Basarabi - de la Basarabi,
Balta Verde sau Ostrovu Mare - reprezintă etapa anterioară jumătăţii secolului al V11-1ea;
le putem datagrosso modo în intervalul 800-650 a.Chr., considerând ultimul termen ca
data de sfârşit a manifestărilor de tip Basarabi clasic. Pe de altă pa.ne, în unele complexe
Basarabi au apărut tipuri de bronzuri şi obiecte de fier ce nu mai pot~ limitate la secnlul
al VII-iea, dar care se potrivesc mult mai bine cu intervalul mai sus-menţionat. $i 2ăbaîa
de tip Koban de la Şoldăneşti sau fibula cu „cioc" de la Poiana (de tip Poiana) sunt piese
care se_datează cu precădere în acelaşi interval (acest din urmă rip de fibulă_ţste crn:oscut
şi în spaţiul egean, la Lindos, pe Rhodos, asociat cu ceramică de stif'geometric 1ârz_i.t,')2.
Mai obscură a rămas fixarea datei de început a perioadei Basarabi. Rapom1rile
stratigrafice observate la Va5ica (,,Gradina na Bosutu"), în V0jvodîna şi la Cornea, în
zona Portilor de Fier, dovedesc succesiunea nivelului cu ceramică Basarabi faţă de oriwntul
GornekK.alakafa, databil în secolele X~IX a.Chr. 3, Rezultatele cercetărilor de pe Insula
Banului şi din peştera Rabîfa, pe lângă Vidin, sugerează că cele mai vechi elemente Basarabi
1 M. Roeder, Zur Bedeutung der im Basdrabi-Stil verzierten Keramik. Heilittiimer in der H11il1t,1rt?.eit?,
în Xp6v0ţ;. Bei~rJ.ge zur prăhismrischen /uchăologie i,wisc:hen Nord- und Siidosteuropa. Fesm:hrift for
B. Hămei, Espel Kamp, 1997, p. 601~618.
1 A. Vulpe, Zur Enmelnmg der geto-dllkischen Zivilisation. Die Basarabikulrur .. ; Idem, Die
Kurzschwener ...
-, P. l\.-1edoviC, op. cit.
EPOCA METALELOR 337
puteau apărea încă din secolul al IX-iea, dar aceste presupuneri mai necesită confirmări
suplimemarc 1. Pe de altă parte, observaţiile stratigrafice de la Popeşti au dus la definirea
unui orizont pre-Basarabi ce prezintă afinităţi şi cu aspectul Babadag III.
Prin urmare, în stadiul actual al cercetării, putem avansa ideea că geneza fenome-
nului cultural Basarabi se petrece în zona Dunării de Jos, probabil în a doua jumătate
s:iu la st?,rşitul secolului al IX-iea, perioada de înflorire a acestuia fiind în secolul al VIII-lea,
iar ultimde manifestări sirud.ndtHt'. pâ.nă c'itre mijlocul sccolulu1 al VII--lea a.Chr. 2 • )e
1,uvir:c ::nh!ini:lt faptu! că <-xpresia „sE°i.!'.)Î!td 1.:u!turii lhs:1rnhi" Jrc un Înţeles pur fornnl.
;\.fohe grupuri haHsrnuic11e tâuii tJln ţara noaslră arau. o filiaţie din ceurnîca lhsarabi,
fenomen cc se renrnrcă în special în formele ceramice. Fapml ·apare cel mai evident în
ceramica grupului Ferigile, dar acelaşi lucru se poate afirma şi despre ceramica grupurilor
de la Dunărea de Jos (vezi în special necropola de la Gogoşu, jud. Mehedinţi), din sudul
l\foldovei (grupul Bârseşti) şi chiar din Transilvania (ceramica grupului Ciumbrud).
Asi5tăm deci la o transformare, o evoluţie relativ lentă a „culturii" B::i.:.arabi, c:ire se
manifestă prin păstrarea majorităţii formelor ceramice, fară însă a conserva şi
ornamentaţia specifică. Mai puţin clar;l este situaţia din centru! şi nordul Moldovei, unde,
în srndîd actual al cercetării, sunt încă prea multe bcune; aici relaţiile cu epoca anterioară
sum mai puţin relevante, fapt ce s-ar putea explica prin legăturile strânse pe c~re această
zonă le~a înrrctinut în secolele VI-V cu aspecte culturale din aria nord-pontic:1; după
unele ipoteze este posibil ca cea mai mare parte a Moldovei să fi facut wemelni(" parte
din Sciţia, în sensul pe care~! dă Herodot acestei noţiuni.
În concluzie, perioada Basarabi se poate caracteriza ca o cominuitare cultural-istorică
,l Hall.srattu!ui timpuriu. Amplasarea aşezărilor, modul de trai arat:), cel puţin pentru sudul
ţării, o epocă de bunăsrare, lipsită de primejdii majore din afară. De:;;i ln această perioadă
sunt cunoscute migraţii şi expediţii de jaf ale cirnmerienilor şi ale tracilor crcri în Asia
Miel, iar triburile iraniene ale sciţilor păstori (nomazi), în înaintarea !or spre apus, se află,
potrivit lui Herodor, în conflict ,..:u cirnmerienii În nordul lvf1rii Nrgre (realitatea Îstorică
a acestor fapte este însă departe de a fi demonstrată ca atare), toate aceste evenimente nu
par s;l fi afectat teritoriul ţării noastre, decât, poare, în faza finală a acestei perioade.
Într-adev,lr, probabil în prima jumătate sau, cd mai târziu, dtrc mijlocul secolului al VII~lea,
se observă si in spaţiu! carpato--dun;"i.rc>an o serie de transformări şi restructurări ale grupurilor
nilrurale, fapte ce par a fi ecoul acestor evenimente (despre cimmerieni şi sciţi \'ezi cap. IV),
deşi semnatarul acestor rânduri are puternice dubii cu privire la astfel de cxp!ic1ţiî.
I)în rnotive ce vor reieşi din cel<: ce urmează şi care, în principal, sunt constituite de
!mbog;1ţirea cercet:\rii 1.:u noi izvoare de informaţie - izvoarele literare antice - ,
permi!::înd o abordare diferÎt.l, norninală, a faptelor istorice, se impune aici fixarea unei
limite Între fazele Hallsratrului mijlociu şi cel târziu, ,iceastă din urmă perioadă putând
fi con,idcrată şi ca un prim capitol al protoistoriei Daciei.
A. Vulpe
' H 11:in~el, !Jeitriige zur regionllim una' dmmologis.:hrn Glialaung der ii/tern Hdlstattscit an rler 1mtcren
Do111w, !-!I, Bonn, 1976.
2
Vezi $Î recentele considerai;ii asupra cronologiei „complexului'· Basarabi far..:ute de M. Garafanin,
Betrad1t11ngen :;-,11m B.rsamhi-Komplex, în Thram-Dacica 20, 1999, p. 143-J 'i L
 .,, ?
~
Tis-,
84.

~
"~
" .,,
,

.,, 'f9
17

.
.,·" 13• 026

35
s,~•'
.,
.
,

., ~ ~
79@\

'(
' ~ ·(·r ~{"'v

12
!
70 e38 100

••1 \21 1/
• •72
69 •102

': ~
32

30o ,,, ''<

\
( 86'8 037 •'' <t

""'
,
~
. ~ 57• •73
c.,
017
"'
"
c.,
<t

\ ~"

Fig.· 67 Hana cu dcpoznde de bronzm-i ~i temute: I Aiud; "J Alba !1,!ia; 3 ,\lţâna; 4 Apa; 5· Areal.ia; (i A.rpă.şd; 7 1htH.L g Harnahi,:; 9 Bă.leni; lO Ba.tarei; 1
fl.llvănt\~ti:
12 Bârlad; 1.3 H;caz; 14 Biia; l ') Hlaudi,rna; 16 lh,bJ,1; 17 Bo!dt"sti, J 8 Boric.şti; 19 Bradiceni; 20 Cauas; 21 Ct.rn,H; 22 Cincu; 2:) Ciodovkm; 24 Coldău;.,
25 Constanţa; 26 Corni; 27 Cosloţeni; 28 Cr;lciune~tl; 29 Dcdrnd: 30 Uensus; ·11 De"-a; 32 Deva; 33 Dipsa; 34 Dobrocin,t; ./5 Dol)egi; 3() Domăneşti.; 37 Drajn;.,
Je Jos: :Hl Diaw;eni; 39 Dridu; 40 fileşu Cha!ii: 41 Galoşpem:u; 42 G,1ura; 43 Gt'oagiu; •¼4 Ghidici; 45 Gilău; 46 Gioseni; <t7 Grădisre,1; 48 Guruslau; 49 Guştenţa;
50 Hida; 51 Hinova; 52 Huuia; 53 lghiei; '511 llişcni, 55 Izvoare; 56 lzvoarek; S7 Izvoru Dulce; 58 Jupalnic; 59 Ll.pu.~; (i\) Lozaa; 61 Lowva; 62 Maglavit; 63
Măcin; 64 Medgidia; (i) Milosrea; GG Nicol;ie B;lkescu; 67 Osuov;_i Corbului: 68 Pantîceu; 69 Pădureni; 70 Pecica; 71 Perşi1·;;1ri; 72 Ptteni; 73 Pietrosu; 74 Pleniţa~
75 Poarta Albă; 76 Poşaga de Sus; 77 Rafaila: 7B It:1deni; 79 R<L\e.<iti; 80 Rebrişoara; 81 Roşiori de Vede; 82 Rozavlea; 83 Sarn .\fare; 84 Sap.\.nţa; 85 Sâmbata Nou::!;
86 Sftng•c'.orgiu de Pr,dure; 87 Sebq; 88 Sinaia; 89 Someşeni; 90 Suseni: 91 Simku Silvaniei; 92 Şmlg; 93 Somartin; 94 Şp;>;lnJ.c,,; 95 Şuncuîuş; 96 Techirghiol; 97
Teleac; 98 Tirol; 99 Tufo; 100 Turia; 101 Tigăna~i; 102 Tufalau: .103 Uioara Je Sus; 104 Ulmi; 105 Uriu; 106 Vaidei; 107 Vetiş; 108 Vînţu de Jos (M. Petrescu-
Dîmboviţa).

5 contact mai de rmUt, s-a trecut la ultima etapă din evoluţia metalurgiei preistorice, neexistând
4 în faza corespunzătoare Hallstanu.lui A (1150-1000 a.Chr.). Această culme a metalurgiei
Fig. 68 Fibule (agrafe) de bronz din prima epocă a fierului. l Suseni; 2 .Alexandria; 3-4 Gogo~u; 5 B:dta
Verde. După T. Bader. Scări diferite.
.,., .. , ,,, _________________
EPOCA METALELOR 341
Înfo,rirea şi declinul metalurgiei b.-onzului in prima epocă a fierului (fig. 67).
}{aflstattul timpuriu se remarcă, în domeniul metalurgiei bronzului, printr-o mare prosperitate,
creativiţare şi dinamism. Odată cu intrarea în folosîn~ă a fierului, cu care omul a venit în
o cezură profundă între prima epocă a fierului şi cca a bronzului, mai ales că bronzul, fiind
mai bun şi probabil mai ieftin, s-a folosit în cominuare şi în această nouă epocă.
În ceea ce priveşte metalurgia bro11zul11i din SjJaţiul carp:ito-dunărcan, s-au contin\nf,
rn 11.şo:irc v.1ri:1\iÎ, tipnrllc ~interioare de obi<:ctc de 1---ronz, !a care s-:.Ht ad:\1'f/tt :ilrclc ,.,c,;,
la fd ca şi în alte zone din Europa Centrală, în care a exisrat o activitace susţinută şi în
acest domeniu. Dimre tipurile noi de obiecte de bronz se remarcă fibula de rîp passnnmtl:rie
(fig. 68/1), de origine est-cemraJ-europeană 1 ; plăci de centură decorare în tehnica au
repousst, diverse tipuri de ace etc.
Datorită perfeqionărîi rdmicîi de minerit, c:.tre a permis să se extragă cantităţi mai mari
de cupru, dar şi de aur, şi a procedeelor folosire pentru topirea şi obţinerea aliajului bronz
pentru diforite categorii de obiecte, metalurgia din Transilvania a atins dezvoltarea sa mJ.Ximă
bronzului se reflectă în mun:lrul mare de depozite (denumire, d,uorită marii cantităţi de metal
brur conţinut şi depozite-turnâtorii), precum şi în câteva mari depozite, prin care se arestă o
produqie de obiecte de bronz dintre cele mai importante din esntl Europei Cenrrale. În această
privinţă, un loc aparte îi revine depozitului de la Uioara de Sus (jud. A!ba), cue, prin numărul
pieselor (5 812) şi greutate (1100 kg), este considerat ca fiînd unul dînrre cele mai mari din
Europa. Urmează, ca importanfă, depozitele <le la Şp<i.lnaca, Guşteriţa, Aiud, Band şi Dipşa,
din cemruJ Transilvaniei, şi cele de la Bicaz, jud. Maramureş, care însumeazJ. în greurate mai
mult decâr toate depozitele de bronzuri din aceeaşi vreme din România.
Acc:'.>re irnportame des1..·operiri, atribuire s~riei de depozire Cincu-Suseni (dup:i
depozitele de la Cincu, jud. Braşov şi Suseni, jud. Mureş), pe l:îngă numărul marc <le
buc1ţÎ ele bronz brut si de deşeuri de la turnare, se caracterizează printr-o asociere de
tipuri de bronzuri mai vechi, din seria Uriu~DomăneştÎ, din Bronzul reccm, cu altele
mai noi din seria de la începurul primei foze a HaHsrattului timpuriu. În genere, prin
caracteristicile inventarului lor, aceste mari depozite-turnătorii nu sum specializare. în
sensul producerii cu predileqic a unor anumite tipuri de obiecte de bronz 2.
; T. Bader. Die Fibdn În Rumrh1it11, PBF XIV, 6 Mi.!nchcn, 1983.
2 M. Rusu, Die Vi-rhrâtung da Rmnzrhorte in Tm.'1.rsi!Mnien 1,om Enrlc di!t Bronzl'Zt.'Ît in der mirt!e,e11
HalLrtattz.r:it, în Dacia N.S. 7, I %3, p. 177-210; M. Petrescu-Dîmboviţa, D<pozite/e de hronwri din Rmnb1ia . .. ;
Idem, Die i-)iche/11 in RumJinicn, PEF \.V1U, 1, Mi.lrKhen, 1978; T. Soroce:mu (ed.), B1oufimde aus Rumânim,
L l-kdin, 1995; II, Bistriţa-Cluj, 2005. D,;pozi(d<.: din Ungaria şi din Tramikania au r(JSt .studiate si de A.
MmH1!ics, !Jron:afimde des Karpatt11hcchn1s, Dq1otfimdhvriwntt r;on Hajdtis.frnson 1md KosziderpadU.s, Budapcs[,
! ()67; Idem, Bro11u-- und Co/dfimrlr de, Ki!rpdtmbeckem. D1potjimdhorizontl' von Fo1T6 und Of'dlyi, Hudapest,
l 97J; ld{'!ll, Bronufunde auJ" U1:g,1m, D17wfimdl1orizontt von Ar,myos, Ki,rrl und Gyrnndy, Budape.st, 198\
!dctn, Bmnufimdraus Ungt1rn. D1y.>D,:/imdhorizunte Hajd1îbdsWm1l11y, Rom,fod und Biihkszemldszl6, Kiel, 2000.
Yi2 PREISTORJA
Depozitele-tur~·ătorii, ca şi celelalte depozite din Transilvania, conţin piese de origine['
predominant transilvăneană şi central-europeană şi mai puţin sudică şi nordică. În această'
privinţă, probabil prin schimburi, în care sarea a avut un rol important, s-au introdus_'.-;
din nord-vest dinspre Boemia şi Saxon ia barele de cositor pur, provenind din depozitele:'.:
de la Uioara de Sus şi Guşteriţa, iar din centrul Europei, vase de bronz, ornamentate în·
tehnica au repoussd, unelte şi piese de bijuterie şi de toaletă; din nord sunt originare perlele
de chihlimbar din depozitele ck la Cioclovina (jud. Hunedoara), Alţina (jud. Sibiu) ?i
din :drc locuri, r<ccum şi unde piese de podoabă, iar din sud perlele de sticb: alha.ma
din dl'pozitclc de la Cioclovina şi Dol~rocina (jud. Cluj), precum şi pumnall' şi fibule
de tip Peschiera, din nordul Italiei. În schimb, în depozitele de bronzllfi din Banat, alămri
de tipurile din estul Europei Centrale, inclusiv din Transilvania, şi sud~estul Ungariei;
se întâlnesc şi altele specifice nordului lugoslaviei.
Inventarul bogat şi variat al d~pozitelor-turnătorii, care, pe lângă obiecte Întregi, conţin
şi multe piese fragmentare pentru a fi retopite, constituie o dovadă peremptorie că
dezvoltat aici, în secolul al XJl-lea a.Chr., o produqie de obiecte de hronz dintre
mai importante din estul Europei Centrale.
În Transilvania, depozitek-turnătorii şi alte peste 80 depoz_ite (Arpăşel, Band,
Cincu, Cioclovina, Galospetreu, Pecica II, Poşaga de Sus, Suseni s.a.), prin caractcristicilir--
!or, aparţin mai multor grupe, care, în ciuda particularităţilor locale, erau în strânsft
legătură, lipsind variantele locale din etapa precedentă. De altfel, aceast:i tendinţă de·''
uniformizare pe spaţii mai mari corespunde cu cea a ceramicii ,:anelate din aşezările,:
grupului cu ceramică GâYa şî necropolele contemporane acestora. :t-':'
Unele din tipurile de obiecte de bronz din regiunea intracarpatică se intJlnesc şi Îf(__E
rcuiunile
D
extracarJJarîce ale Românif:Î, indusîv în Dobrogea, unde metalurgia bronzufuţ/,
a fost în această vreme răspândiră mai puţin şi în mod inegal, cu mate că au cxistat.f,<
minereuri de cupru în unele zone din acest spaţiu.
În această privinţă, mai importante prntru prima etapă a Hallstattului A (I·1a
:iu fost depozitele de la Milostea-Sacoţi (jud. Vâlcea) din Oltenia, precum şi cde
depozite de la Sâmbăta Nouă II (jud. Tulcea) şi Techirghiol (jud. Const,rnţa)
Dobrogea, caracterizate prin piese de origine transilvănean:1 şi central-europeană. În ceea
ce priveşte Moldova, în afară de depozitul de la Gioseni (_jud. Bacău) din acea~tă
Hal!srartului timpuriu, nu este exclus ca şi depozitele de la llişeni (jud. Suceava) ŞI
(jud. Neamţ), din inventarul cărora lipsesc piese de origine răsăritean;\, tipice pentru
culmra Noua, să dateze din aceeaşi vreme a Hallstattului timpuriu. Aceasta cu ad,t
mult cu dr tipurile de unelte (celturi transilvănene şi seceri cu buton, cu limh,1 !a .
şi cu cârlig) şi de arme (spade cu limbă la mâner) din inventarul lor se înrâlnes~ Şi
dqw:,irele din prima fază a Hallstatrnlui tir.1puriu (Ha Al) din Transih-ania,
supravieţuiri din etapa anrcrioară a Bronzului târziu. În continuare, în etapa
a Hallsranului timpuriu (Ha A2) din Transilvania şi Banat, dar şi din . ,{
extracarpatice, metalurgia bronzului este atestată printr-un număr mic de de~1 nzJtc
centrul şi sud-estul Transilvaniei, atribuit seriei Turia-Jupalnic (după depcmrde de
EPOCA METALELOR .313
Juria, jud. Covasna şi Jupalnic, jud. Mehedinţi), corespunzătoare în Ungaria seriei
, Gyermely, caracterizară prin unelte, arme şi obiecte de podoabă, evoluate în cea mai
,, rilare parte din tipurile fazei anterioare, precum şi prin a!rele, de tip nou, care se întâlnesc
fo faza următoare, corespunzătoare seriei Moigrad-Tăuteu din Hallstatt BJ. În legătură
cu această etapă s-a remarcat că depozitele cu tipurile noi de unelte, arme şi obiecte de
·, podoab,i cu greu pot fi deosebite de cele din seria următoare, Moigrad-Tăuteu, ceea ce
ar veni în sprijinul tezei potrivit căreia scria de depozite Cincu-Susenî ar corespunde
întregii f:nc Hallstatt A. În ceea ce privcşrc rcginnea cxtcJCarpatică a RomAniei, retine
atcntia dcpoziLUl de forme de turnat Je la Pkn!p (jud. Dolj) l _
În comparaţie cu depozitele de la începutul Hallstanului (Ha A), acelea din etapa
,.urmăroa1:e a Hallstattului timpuriu (Ha B), considerate ca aparţinând seriei Moigrad-
Tăureu dm Hal!stattu.1 B1, sunt atestate printr-un număr mai mic de asemenea descoperiri
din nord-estul, centrul şi sud-estul Transilvaniei, lipsind însă cu torul în Banat. Inventarul
acestor descoperiri se caracreri?;tază printr-o uniformitate de tipuri, dintre care unde
'·cominuă pe cele din etapa anterioară, iar altele noi, apărând pentru prima dară acum:
, spadele cu cupă la mâner, cazanele cu ataşe cruciforme, ceştile de tip Ki.rkendrup şi
Fuchsst,tdt şi a situlelor de bronz (R.emetea Mare, jud. Timiş sau Brâncoveneşti, jud,
Mureş ş.a.) (pi. 19).
În afară de tipurile având originea locală sau central-europeană, au fost semna.late şi
t ake!e de origine nordică, cum ar fi, de exemplu, fibula cu disc, arestată prin exempbrul
~e la Sebeş şi prin forma de turnat de la Geoagiu, tip de fibulă ajuns până aici prin
.~chimburi la distanţă , după cum pe aceeaşi cale s-au r:lspândit şi spre nord unele forme
2
,·,(}ţ Yase d-: bronz.
. \:', _ !n rcst\_tl teritoriului României, din această fază, sunt doar câteva depozite din Moldova
JRafaila cu două fibule de tip paHemmterie), Muntenia (Boldeşti, Grădiştea şi Pietrosu)
§_Î_ Dobrogea (SJ.mbăta Nouă I).
:?- După această etapă de revigorare a m.etalurgiei bronzului, contemporană cu grupul
;.~eramîdi canelare de tip Gâva, a urmat o scădere progresivă a acestei activităti, 1Jână
către sfârşitul Hallstattului B, atestată prin numărul redus al depozitelor de obie<,:e de
~~onz'. apaq·in;lnd seriilor de depozite Fizeşu Ghcrlii-Sângeorgiu de Pădure (dup:1
)fopomcle de la Fizeşu Gherlii, jud. Cluj, şi Sângeorgiu de Pădure, jud. Jvfureş) din
"":~:a'.!sran B2 (secolul al IX-lea) şi Şomartin-Vetiş (după depozitele de la Şomartin, jud.
_0.Jbiu. şi Vetiş, jud, S;_uu 11are) din HalL"itatt B3 (secolul al VIII-lea). Ultimei faze îi aparţine
Y,.1lfl n_um,lr re_dus ~e depozite, din nord-vestul şi centrul Transîlvaniei, caracterizate printr-o
:;:. ;soC1erc de ~1~1ur~ d~ obiecte de bronz de origine locală (piese de harnaşament), cu analogii
\:_.U.1 ~escopcr:nle similare de bronzuri djn Ungaria, Austria şi Iugoslavia. La acestea se adaugă
\}\)Jecte!e dm fier, în număr mai mare, care înlocuiesc treptat pe cele din bronz.
1
~- Boroffka, F. Ridiche, Descopairi de tipm"f pentru turnarea hrom.ului d;_, la Plenita., în T. Soroce:urn
ţcd.),2 Descoperiri de bronzuri din România, Bistriţa-Cluj, 200"i, p. 133-208. ·
T. Bader, Die Fiheln in Rumiinien, PBF XIV, 6, Milnchen, 1983.
344 PREISTORIA. EPOCA META.LEI.OR
345

Tot din.această vreme,' din i-Iallstatt B2 sa~·eventual B2-B3, datează, probabil, şi aceste d~FH)Z~te ca aparţin~nd v:J.rfu~ilor aristocraţiei gemilice, ca şi unele morminte de
depozitul de obiecte de bronz şi fier de la Bârlad, depozitul de forme de turnat de Ia luptăton, cu mventar relativ bogat, dm necropolele Hallstarrului mijlociu. Mai mult încă
Brădiceşti (jud. laşi), probabil din Hallsratt B3, ca şi depozitul.de la Pădureni (Nastrndin), î'.1tru~ât unele ~xemplar~ (colie.re tors~onate) provin din mediul illyrîc, s-a presupus c~
jud. Constanţa. npunle respective de obiecte drn spapul carpato-dunărean ar putea fi puse în Jeuătură
Deci, în regîunîle extracarpatice şi în Dobrogea se cunosc doar câteva depozite de cu o expansiune illyrică. Llsând de o parte astfel de ipoteze greu de argumenta; ,
. . . ~ . . _ , esre
bronzuri din Hallstattul B, contemporane cu grupurile culturale Grăaic.eşti şi Corlăteni e,·1dem ca, mai al<'S m ceea ce pnveşre ob1cctele de port, spaţiul carpato-dunărean se
din Moldova, Chişinău--Lucaşevca din Republica Moldova, Hdugrudovka şi Cernoks ,tth., încc1)Jnd cu f fallstam1l mijlociu, .sub inf1uc·nra · cenrrului metalurgic , , ·· b·,'.
ve,r , ,c1111c·
,lin regiunea de silvostepJ. nord-pontic'i, precum şi !3abadag--PScniCevo din Dobrog,_'a ';'.i ()d:H:l dc1):1.~Ît:1 ;lC(':tsr:'i Cu:J, 111cutlt1n'i:1
,>
broinulul din SJ):Hiul car1,_u,, ,J,,. . ,... _ • -•
· • - ·' ' ~ '1,1 Ctll '>1-;t

Bulgaria 1• pierdut Jin importanţă, situJ.ndu-•se pe primul loc, de acum înainte, siderurgia. ·
Metalurgia bronzului a continuat să mai fie practicată în aria carparo-dunăreană, lntr-o În legătură cu metalurgia ~
bronzului, o problemă mult discutată a fost a.ceea a
măsură ruaj, redusă, şi în Hailstattul propriu-zis, respectiv Ha!lstattul mijlociu, cum 0 semnificaţiei depozitelor de bronzuri, în sensul dacă aceste descoperiri pot fi considerare
atestă depozitele descoperite în văile Someşului (Şimleu Silvanîei, Coldău, Arcalia şi de caracter profan (depozite nrorH-iu-zise),
t t introduse în păm5.m în conditii , de insec, mtate ·
Dedrad) şi lv1ureşului (Alba Iulia-Panoş, Blandiana, Vaidei şi Vînţu de Jos), desigur în de ordin local sau mai general, pentru a fi scoase apoi de posesorii lor, sau decarncrer'
legărnră cu bogăţia În fier din zonele respective, sau În valea Dunărîî (Ghidîci, Hunîa, s,Kru (depozite votive sau de templu pentru marile depozîre-turnărorii). Acestea din urmă
Bâlvăneşti) aparţinând seriilor de depozite Bâlvăneşti~Ghidici (după localităţile ar fi fosr depuse în mod continuu şi pentru totdeauna, spre deosebire de primele, care
Bâlvăneşti, jud. Mehedinţi, şi Ghidici, jud. Dolj) şi Vinţu-Coldău (după localitătile Vinţu sunt nni frecvente în unele f1erioade şi masate în anumite zone ' ))urându-se deos,e,b'1 cu
de Jos, jud. Alba, şi Coldău, jud. Bistriţa-Năsăud),- ambele sincronîzatC cu aspectele culturii ;ijurorul lor orizonturi de asemenea depozire.
Basarabi din Oltenia şi Transilvania 2. fn legătură cu problema semnificaţiei depozitelor, consrararea pentru depO?itck din
Prin conţinutul lor, depozitele acestea, caracterizate prin numărul mai marc al epoca bronzului din sudul Gcrmanici 1, r1otrivit căreia -sen1Pificati't ' , ' descoperirilor- ci"m zona
obiectelor de bronz În comparaţie cu al pieselor din fier (unelte şi podoabe), cu care se resi~ectiv:1 nu este t~~ma'. reli_gioasă, ci _şi profană, ultima adnd în această zonă O pondere
mat mare, este uulizabdă ş1 J)entru 1nrerf1rerarea de1mzirdor de bronzur·, J·,n spaţm
. · I
asociază doar În câteva cazuri, pot fi clasificare în depozite cu piese de port (/\Jba _ _ . ·
Iulia•Partoş, Coldău, Dedrad şi Vaîdei) sau cu piese de porr şi de harnaşament (Blandiana, carpaw-~:t~n:lr~·:m, (?re nu_ pot avea numa~ o semrnficaţtc voriv,1, cum s-a presupus de
Ghidici şi Desa) şi num.:ii rar în depozite cu vase de bronz (Şimleu Silvaniei) sau cu roţi căue L_1m: _m C!UL:a fa.ptu!u1 ca s-au deoseba pemru acest spaţiu uni multe categorii de
depozite, _:mpun;rndu-sc pentru acelea de caracter votiv a se cunoaşte exact condîcîile
de care (Arcalia).
lor de gas1re, precum şi conţinutul păstrar uneori parţial. ·
Din categoria obiectelor de bronz fac parte coliere torsîonate, cu analogii în mediu!
2
î:1 ace:1st;1 privinţă, pre,,.i111:ă imcres analiza lui Tudor Soroceanu , pentru prima dară
illyric, brăţări simple şi spiralice, verigi de picior, fibule de tip oche:lari, varianta cu buda
der'.ulară, a rapon:_tlui dinm.: depozite· şi mediul natural, care a pcrmjs să se deosebească
în formă de „8" (fig. 68/5) cu o mare răspândire, din Europa Centrală şi est-centrală
m<"<J multe catcgoru de depozite de bronzuri, resr}ecdv pc Înălrimi versant·, st'"c,· 5•
până la lv1editera.na şi Balcani, fibule în formă de arc sau de tip VaCC' cu nodozităţi pe . ~ -~ , _ . - ' ., ''--" ,,1peşten,·
pasun montane ş1 mape sau f}e rnalunle dm aoropnerea acestora În felul ; f'..lllct1e
acesta, 'n ·
arc, ltltimele cu analogii la sud de Dunăre pe teritoriul Bulgariei şi al lugoslavieî·', lanţuri r · ·
de -~·ondiriil_e d: descoperire alt depmitelor şi de morfologia lor, s-a absolutizat de cl;re -
spiralîce (saltaleoni), piese de harnaşament, pandantive circuhre originare din zona Dun1rii
unu cercet/1ton caracterul sacral al tuturor depozitelor de bronzuri din sinrîul ~, 1. ,
iugoslave şi răspândite sub formă de importuri la Dunărea Mijlocie, Tisa şi Ni~rrul d . j .,. . . . , c, pa,o-
un:m.:·an. n \[-'fl)ll1Ul acesre1 reze s-a mvocat s1, fuotul c.1. unele din aceste desconer,·, ·
r · 1 C(IJ1t!n
·
Superior ş.a. , , t
:11~~1r~, de ol:iecre din două faze care se suc~t:~L Pentru rczol~area acesr~i probleme se impu,ne
Avându-se în vedere semnificaţia de însemne ale rangului unora din piesele de port,
,ns,1 ~,1, pe langă cunoaşterea exactă a cond1ţulor de deswpenre a depoznclor, s.1 se reconsidere
din bronz, ale acestor depozite din Hallstattul mijlociu (coliere, brăţări spiralice), precum
cononutul lor din punct de vedere ·.tl asocierilor diferitelor obîecre si• ' tne cât pos·,b,'I, a] curatei
I •
:;i asocierea lor cu piese de harnaşament şi, într-un caz, şi cu roţi de care, s-au imt.'rprernt _ .. · · '
folos1rn lor. E'iră lămurirea şi acesror probleme este dificil, în stadiul actual al cercetărilor
de atribuit depozitelor în totalitate o semnificaţie doar profan;l sau doar religioasă. '
1Clasificarea depozitelor de bronzuri din spaţiul extracarpatic, în '.lfară de periodizarea ];1: M.
Petrescu-Dîmboviţa (Depozitele de bronzuri din România .. ), a mai fost facută de B. Hănst:l (Jld/.sw1tz1.'ir · ,),
IFs .
care a !uar în considerare şi descoperirile din Bulgaria. "T ",tem, Hirm:zcn:rli1.:lt' 1-fmtjimd.' in S1;',:fdeutsl/J/11nd Bcitriigc zur lnll1ptet,mon ei11erQuelln1gat11mg, finnn, I 'T'G.
2
M. Pctrescu-Dîmboviţa, op. cit. /, SNocnnu, Du, hmdumstit.11d., hronzczeit!ii/Jer Deponienmgen -.Ein Butmg zur Hortdeutung bcir:!1,1TtÎt;
1
3 T. Bader, op. cit. er Kmprttcn, în T. Soroceanu (ed.J, Bronz(.'fund!:' aus Rumiinien, Berlin, 1995, p. 15-80.
.346 PREISTORIA

În orice c;u,, analiza rnenţionat<1 mai sus, făcută'de F~auke Stein cu privire la cronologia
depozitelor de bronzuri din sudul Germaniei confirmă teza succesiunii în timp a acestor
o
categorii de descoperiri, susţinută de cei mai mulţi autori. Prin aceasta se infirmă părerea
potrivit căreia orizonturile de depozite de bronzuri din spaţiul carparo-dunărcan ar fi
limitate, relative şi formale, invocându-se în sprijinul acestei ipoteze caracteru} cultic al
tuturor descoperirilor din spaţiu, ceea ce este greu de admis şi de susţinut (vezi şi un punct
de vedere diferit în capitolul despre structuri sociale şi credinţe religioase, mai jos).
Af. Petrescu•-Dlmbouiţ11
Începuturile u.tiliZllrii şi prelucrifrii fierului. Problcmdc siderurgici preistorice au
preocupat, am putea spune, în mod constant' arheologia românească din uhimele trei
decenii, progresele realizate fond de netăgăduit. Merită să fie reţinut, de pildă, faprul
că în catalogul descoperirilor, cc a însoţit studiul semnatamlui acestor rânduri din 1977,
au putut fi incluse 25 de localităţi cu 57 piese de fier, datând din perioada Hallstatr A
şi B, iar peste un deceniu N. Boroffka şi AJriana Sroia au putut menţiona deja 34 \de
fapt 35) de situri, care au furnizat încă şase obiecte de fier şi patru noi descoperiri dovedind
prelucrarea locală timpurie a fierului 1•
Cele mai timpurii obiecte de fier, provenite din contexte sigure, apar pe teritoriul
României în necropola ttunulaiă de la Lăpuş (un celt, fig. 48/6) şi în depozitul de !a
R.ozavlea (limbă de mâner, probabil a unui cuţit), care pot fi datate în perioada Bronz
D-Hallstart A. Alte câteva obiecte de fier, atribuite unor perioade mai timpurii (un pum:ial
la Deva şi un cuţit la $uncuiuş, jud. Bihor), nu au fost descoperite în condiţii sigure şi
îndeamnă la prudenţă în ceea ce priveşte datarea lor.
Pumnalul de bronz cu miez de fier de la Tirol, acul de bronz cu capul discoidal, avftnd
miaul din fier, şi o spadă, amândouă din localităţi necunoscute, ca şi brăţara descopnită
în necropola de la Bobda, toate din Banat, împreună cu un cuţit descoperit la Căuaş
(jud. Sam Mare), într-o aşezare GJva timpurie, aparţin, probabil, perioadei Halhtatt A.
Fragmentele de zgură de fier, aflate la Pete.ni, jud. Covasna, ar putea indica cunoaşterea
reducerii mir:ereului de fier într-11n mediu Giva timpuriu din sud-estul Transilvaniei,
dar condiţiile de descoperire nu permit formularea unor concluzii ferme.
Cert este că în perioada următoare dovezile pentru prelucrarea locală a fierului se
înnmlţesc, în unde a.5ezărî a1e culturii Babadag (fazele II~III) din Dobrogea (Babadag. Gallta,
Hârşova), ca şi în câreva staţiuni ale culturii GJva (Mediaş) din Transilvania (Harman,
Mediaş, Sântimbru, SJncrăieni) fiind descoperite resturi de zgură, lingouri şi chiar o lupă
de fier. În acelaşi timp, diferite obiecte, în special unelte şi arme (cuţite, topoare piare cu
aripioare, topoare bipcne, dălţi, seceri, teci pentru spade) şi mai puţin obiecte de podoabă
se răspândesc, practic, în toate culturile perioadei mai evoluate a Hallsranului timpuriu
Fig. 69 Pie_se de fier di~ 1.-fa.'.hranu! timpuriu. l Lipn.ş, celt; 2 Tirol, pumnal de hom. cu peduncul şi
1 A.
Lis:d6, Începuturile mf't1:!11rgiâ fim,/uipe Jeritoriul R(Jmâniei, în SCIV 26, 1975, L p. l 7-40: ldcm, ni::v•.ită m,vliană adnd miezul de fier: 3 Banat - loc de descopc:rîrc necuno~cur, ac de b:onzcu capul di~coid:11
,·lnfânge rler Bmutzung tmd der Brarheitung des Eisen.c 111if dem Gebiet<' Rumiiniem, în AnaArchHung. 29, aYanJ 1~·11t:zul din fier; 4 Banat - loc de descoperire necunoscur, >padă de fier; S Hida, cu;it cu mâr.ernl de
1977, p. 53-75; N. Boroffka, FolosirMfierniui în România d.e la începuturi pdnă in Jecolul al 1/1!1-lm fe.n., bro'.17- şi l.1_~1a de fier; 6 Bârlad, topor plat cu aripioare; 7 Comi, cu\it de luptă cu miineru! de bronz..~i Lima
în Apulum 24, 1987, p. 55-T?; A. Stoia, The Beginning of lron Technolog;i• in Ronumia, în The Bwme di- ~Ier.; 8 Cunar, topor bipen: 9 Cenat, daltă; 1O Cernat, topor plat cu :iripioare; l l Căua.ş, cutit; J 2 Ţ cleac,
(7) z S•,Jk"i
Age--lron Age Transition !n Europe. Aspect$ ofCominuity and Change in European Societes l. l 2(}0 te i8 ·.lupul. După C. Kac.s6 , (1), .M. Rum (2-4), M.
c-.:tir ilt , > o . (S-6)
. Pctrcscu-Dimho\'Îta · · , M. l"nar
e, ,.-.,,.,-,..~y
500 B.C., BARintSer 483, Oxford, 1989, p. 43--•-67. · , 10), N. Boroffk..,. (9), I. Nemen (J l) şi V. Vasihcv (12). Sc;)n (j1fome.
348 PREISTORIA EPOCA METALELOR
349

din toate regiufiile R~mânîei: Gâva-Holihrndy, Corlă(eni-Chişinău, Babadag, Insula Banului.

Metalurgia fierului se intensifică, obiectele de fier se înmulţesc şi se diversifică apoi odată
cu trecerea spre Hallstattul mijlociu, mai cu seamă în vremea culturii Basarabî, perioadă
care se admite şi în Europa Centrală drept începutul epocii propriu-zise a fierului (fig:. 69).
În ceea ce priveşte propagarea cunoştinţelor legate de metalurgia fierului dinspre <;paţîu!
egco-anatolian spre regîunile noastre, au fost puse în discuţie în ultimele decenii (de cltre
D. Bcrciu, K. Horedt, R. Pleiner şi de autorul :Kesror d.ndmi)! mai multe c1i posîhi!e:
cc:t r'.lsărîrcană ,,cimmcriana", prin culoarul V:trdar-I\.1or;_tv:i, printr- un centru sn, nd:tr
nord-vest balcanic, ori prin estu! peninsulei, de-a lungul litoralului pontic. Fără a respinge
aceste ipoteze, este plauzibil ca apariţia timpurie a fierului şi a cunoştinţelor legate de
extragerea şi prelucrarea noului metal să se fi propagat dinspre Egeea spre spaţiul
fig. 70 Dt·cor pe piese din aur. l fo1gment din <liadema de la liinova; 2 decor pe fundul . .. .
carpato-danubian, începând cu secolul al XII-lea a.Chr. pe cale maritimă, de-a lungul , . diferire. unei ceşn dm
. ,.rosnu' co1mt:1t
rez,1urnI cIUl )l 10r. !)
. l''I , up,l H.
• \', u Ipc ŞJ. \' • 1M'Il Ul·1 eseu" B'!!'1'6
1 a. Sean
coastei Mării Negre, iar mai departe pe uscat, prin Dobrogea şi l\,1untenia, spre
T ransîlvanîa. Această ipoteză, formulată recent de N. Boroffka2 , ar explica apariţia fierului
în România îmr-•o perioadă timpurie, în care prezenţa noului metal nu este suficient
111 srudiile •
ulterioare, datorare mai ales lui Ion Nestor, Amalia Mozs 1·
• • J • o Ks, onn
D .
Popescu, .i\1m.:ca Rusu şi Alexandru Vulpe, cu toate că se discută {)C hna u · .
d0t...7.unenură nici În partea de nord a Peninsulei Balcanice, nici în Europa C---:Cmrală. Ipoteza . . - - om marenal
nu trebuie să ne surf}rindă: navigaţia preisroric.1 în Marea Neagră, începând cu epoca compantrv mult mat bogat, nu s-a purut aJunge la un consens cu privire la dat .
. . _, . , . . , · are,t unora
bronztJJui, este deja un fapt dovedit, mai ales datorită rezultatelor cercetărilor sub.1cvarîce, dmcre cde n1a1 mse-mn.ate ŞI ma1 mult discutare descoperm, cum ar fi brătările d .
efectuate în zona coastei bulgare. De altfel, referindu-se la prezenţa ,,ceramicii străine" Fîritaz., c ia ere1e1 le 1 1 · · ·ş1· c
a S,1cu1ern , , · vasu !dl
rărucen, e a Biia, ori tez..,urul ·,e' ·C I t•l p
, . , ... ""' Ş1ta1veaă 1
la Troia, N. K. Sandars a vorbit, deja cu trei decenii în urmă, de,;:pre posibilitatea Jep!as,l,îi mtr·0 locd1utc necunoscut;"i a fostului com1tat B1hor/B1har. După unii (Moz.solics •
·1 ' l , cc
pi,o:l I :tpartm, · ·m PntlCtpa
· · I , Bronzu Iut' mJJ"I ocn1 · 2 , ·iar după ah-ii fRusu d 'I de
pe mare a unor grupuri de populaţie ale culturii Babadag spic nord-vestul fuici \1ici3. ~ e exemp u),
sfar~1wlu1 cpoc11 bronD1hu Şt rnccpun:lui eporn herulu1 3.
,. .- • ••• • , • A • ., • • \ - ,

Arta aurului în Hallstattul timpuriu. Această îndeletnicire se întemeiază pe o veche Două tc·Laure, aflate mai recent, pot fi datate, în schimb, u1 siguranră, în Hal!._ I
tradiţie care, pe teritoriul României, Începe încă în neolitîc prin utilizarea şi chiar rimpuriu. La 1--{inova, jud. !Aehcdinţi (pl. 16), în cadrul unei necroi)ole de 1·1 _. Sl~ttu
. . . 1emerat1e a
prelucrarea unor obiecte de podoabe de aur, fapt ce nu poate fi străin de bog;lţÎa în acest · de·aur '
,tost i.kscopcnt, în 1980, un tezaur. compus . dmu-un num:ir impresionam de piese
metal, mai ales a Transilvaniei, bogăţie consemnată mai târz.iu şi în izvoarele scrise. m greut:nc de 4 919,95 grame. Pi,::;elc au fost ascunse într-un vas de form' b" . . _'
Jtroncomca,
În ceea c.e prîveşte epoca bronzului şi prima epocă a fierului, rezaufele şi descoperirile
• _ • ,, d.
rn m.\l •
vrnea
/;J
usor
•
cvazat.1,
•
ornarnenrat
• ,
cu canei un. r ezaurul
• '
1mblicat de 1•1·
\1şu
D ·d
aviescu
izolate de aur, constând de multe ori din piese unicat, apar rupte din contextul lor cupnrdr unn:'itoarele npun de obiecte de podoabă: o diademă orn 31 ncnPtă • ·h • ·. '
intc mcat.>u
cultural-arheologic, ceea ce face deosebit de dificilă datarea lor Jucând la fornmlacea,
, • A • • • "

rtpow>1' ,,01 cucun punctate, UK0!1Jurată de o gh1.dandă conunuă", dispuse în l 4 r · •

15 3

în această privinţă, a unor opinii, uneori diametral opuse. (l'•·1·nne

. :1puf'.
. · le l lJr:1t;;1n· (d e:..cI11se,
' ·inch1se,
· ' spira · J'1ce, Iucr.ue d.in foi bare S"U f,.) eg • tr, '
. .: . ·. _ ' ' " ne, piese de
Orfevrăria perioadei pe care o numim acum Ha1lsrart timpuriu a fost analiz::u:'i remeinic mărgele
. de formă romboid,·,u,,perecenpul
cohtr._ Jc upul cerceilor, tutuit, 1ă I l ,
,. s,;,;/ta!eone,
_. .
pentru prima dată de Vasile Pârvan, care a consacrat acestei probleme aproxim.niv 20 de f.usa!C;ldnr, mJ.rgcle foar;:e m1c1 de forma unui vârf Je con, mansoane cilindr" · ·I d'
, , ... . ·· ice,mceu1
pagini în Geti.,a, unde a discutat mai toate obiectele de aur cunoscute atunci, auihuite 1 duble ..:le sarrnă, d1ferne piese fragmentare, folome ca materie pri-na" [) ,
spir:t,c .
' , •. escopemoruj
perioadei menţionare.
~ ' !. -:'C.\tur, D_a ~-t,i'.i!i ,h·,_· 'i,,()lr(-'(hi~·:mfbrsdJ1mg in Rum~n;·en, Berl~CK 22, 1')32, p. 61-141: D. Po se
1
D. Bcrciu, Estr tJ cale âmmerÎană în difi1ziunea meralurgiei fierufu;·?, în SCIV 14, 1962, 2. p .)95--401;
1 C,'rCl'lâY! ,-;1l,,mog1Cl' m! ramilum:,; (f\, J. I'n!1tt1flrra ,wru/111_ m fviartiule 2, 1956, fJ. 196-·:,50- A , • pe._ .J,
f:'/fi i I 1· fi d' . fi 'd', . -,
,,ou'J mar, n .kpot un ,1or1wn1es VtJl'I dl) w,m1st111, m fkrRGK 46-47, l ')65-1966,
- l-,r1...t\10LSoh,:,;
76• , "'
K. Homit, Dir Verwendung des Eisens in Rmndnien bi! in das 6. Jahrhundert v.u.Z., în Dacia N.S. 8. i 'Y,4, 1
C". I .. 1·tr '/. ,
,r1mwn,lti1 ,;wpr,1 metd urgiei ,wm .111 cm rr111s1 .11ama în Bronz D ş1 Hal!st✓tlf A, în 1\lv!N 9 1')7Z
P· -,1\.Ru,u ..,, '
p. 119-132; A. LfoJ6, fncrputurilc meta!mgieifierului pe tm"toriul României, în SCIV 26, I 975. 1, p. I 7'--40.
\VI 1 I u ·· /"' ·IT I
t. ,ll flt', 1 rra t'.im1.w i //"/Id/ 1um:w m conapţ1r1 ut 'tlSJ e Pitmrm, Î11 ArhMold 11. 1987, p.
' ,p.S-6J,
1 N. Boroffka, op. cit. ,
21 _25 '
3 N. K. Sandars, }"rom Bror.ze Age to lron Age: a Sequel ttJ a Srquel, înJ- Boardman, M.A. Brown, T.C.E. "A. \101..,olic.s, op. fit. ·

Powell (cd.), The European C',ommunity in Latet Preh'.story. Studies in honour ofC.F.C. Hawkes, London, M. Rusu, op. cit.
I 971, p. 1-29.
 EPOCA METALELOR 351

presupune existenţa, la Hînova, a unui atelier local specializat în confecţionarea podoabelor

de aur şi bronz (tezaurul cuprindea şi o brăţară de bronz cu capete suprapuse), care satisfăcea
exigenţele unei aristocraţÎÎ militare şi rdigioase 1 (fig. 70/1).
La Rădeni, corn. Păstrăveni, jud. Neamţ, în anii 1965-1966 a fost descoperit un tezaur
care conţinea, probabil, opt piese, dintre care au fost recuperate şi publicate ulterior, de
Ak.x,rndru Vulpe şi Virgil Mihailescu-Bîrliba, cinci ceşti din aur cu una sau două torţi.
Vasele p.1Stratc au, în linii mari, aceeaşi formă: gâtul este delimitat de pântece printr-un
prag mai rnulr sau mai puţin acccnn1,1t, marginea c~tc r,lsfr~mă, bun îngroşată, iar fondul,
abia )C distinge (flg. 71, pi. 17). Slarca de conservare a \'asdor este precară. Se consldcr'.l
că ceştile au fost intenţionat deteriorate înainte de a fi depuse în pămân•t. Ca analogii,
Juwrii citează ceaşca descoperită izolat la Kryfovlin, raionul Balta, reg. Odessa şi ceaşca
mare, cu două torţi, din te1.-aurul de la Vălcirrăn (Bulgaria). Ei consideră că este vorba
de O seric tipologică aparte, cele trei descoperiri conturând o arie cuprinsă între Bug,
Carparii Răsăriteni şi nordul Balcanilor. În ceea ce priveşte datarea, se are În vedere
intervalul cuprins înrre secolele XV şi X a.Chr., argumentele cele mai pertinente
restrângându-se la perioada secolelor Xll-X2 • În acest caz, având în vedere zona din care
provine tezaurul, acesta ar putea fi interprerat ca o depunere votivă, legată de practicile
de cuh ale populaţiei culturii Corlăteni-Chişinău. Având În vedere anumite trăsături
stilisrii:e (ne gândim, mai ales, la decorul celor două torţi ale piesei nr. 1), te1,aurul ar
putea constitui şi o mărturie a relaţiilor acestei culturi cu grupele culturale Cozia şi
SaharnkSolonceni, ceea ce ar pleda pentru o Jarare, în principal, în secolul al X-lea a.Chr.
În privînta mult discutatului tezaur de la Vălciuăn, cele prezentate mai sus ar putea
dovedi că cel puţin o parte a pieselor componente, în special ceştile, aparţin unei serii
larg răspândite în spaţiul carpato-dunărean, iar secolele XII-XI ar putea însemna 1 după
p:11erea lui Alexandru Vulpe, măcar data îngropării ternuruluî 3.
A. Ldsz/6

d. Structuri sociale şi credinţe religioase în epoca bronzului

şi în prima epocă a fierului

Dificultatea de a împărţi pe perioade distincte ale acestei lungi epocî (a metalelor)

problemele legate de formele sociale şi de religie impun~ discutarea lor la sfârşitul primei
---------\1 Q
p:1r\i a volumului. Cu atât mai mult se justifică acest mod de a proceda, dacă se ţine
se;,ma de ezitările cercetătorilof de a găsi un consens în delimitarea epocii bronzului de
prima epocă a fierului (vezi mai sus). În realitate, diferitele procese urmărite în parte-

1 M, l);1vidcscu, Un tezaur d.. p(ldMhe trucice descoperire la HinoFa, jud. lvfehedinţi, în Thraw-Da.cica 2,
0

• l'J81 p. 7-22; M. Petrescu-Dîmbovita, Der Arm- und Bdmrhmuck in Rumiinim, PBF X, 4, Stuttgart, 1998 .
2 A.. Vulpe. V. Mîhai!escu-Bîrliba, Tczmmd d.e !.1 Rll.dmi-Nt'ttn7ţ, în Memi\.nt 12-14, 1981)-1982,
p. 4!-63,
Fig. 71 Vas de aur din tezaurul de !a Rădeni. După A. Vulpe şi V. Mihăi!cscu-Birliba. ·' !hidtw
352 PREISTORIA
economic/rehnOlogîc, social, religios - au, fie~ife, o evoluţie cu ritm specific, dar
continuă, în toată această lungă epocă. Fără a nega existenţa unui proces evolutiv în
decursul a mai bine de două milenii, problemele statutului social şi ale reprezentărilor
religioase pot fi abordate şi diacronic, pe plan mai general, mai ales că informaţia
arheologică, în cazul ţării noastre, este încă extrem de lacunară.
Reprezent,trea statutului social în obiet·tul arheologiei. Snucrurilc sociale ale epocii
bronzului se dcooAx:sc destul de clar de cele ale eneoliticului. Cum s-a scris ;;i în pattn
referito:1re la începutul epocii bronzului, existenţa unor ierarhizări sociale se observă, !n
unele zone (Vama, de exemplu) 1 , încă de la sfârşi ml epocii pietrei. Chiar dacă procesul
evolutiv pe plan social între cele două mari epoci poare fi inrerprerar în mod felurit,
apare evîdentă constituirea, la începutul epocii bronzului, a unei pături războinice, în
cadrul căreia se distinge o anume ierarhizare.
Principala sursă de informaţie o constituie studiul necropolelor, dat fiind că nici o
aşezare din această perioadă n-a fost cuprinzător explorată şi publicată ca atare. Prin prisma
examinării structurilor necropolelor suntem în măsură să ne făurim o imagine asupra
statutului social al indivizilor înmormântaţi şi, implicit, să încercăm a reconstitui sistemul
de organizare a societăţii din care respectivii indivizi provin2 . La această categorie de
informaţii se adaugă şi date despre credinţele grupurîlor sociale în cauză, reflectate în
obiceiurile funerare.
Fastul procesiunii funerare şi amploarea inventarului depus în mL,rmânt, având menin:a
de a însoţi pe cel defunct în atemporal (nu neapărat într-o „viaţă de apoî", care poate
fi sau nu concepută ca aure În mentalitatea comunităţii respective), reflectă, totodară,
dorinp de a permanentiza, prin prezenţa monumentului funerar, statutul celui mort si,
implicit, durabilitatea sistemului căruîa el aparţinea. În acest sens, apariţia şi răspândirea,
la începutul epocii bronzului, a turnu/ului ca monument funerar ilustrează cel mai bine
această concepţie: turnului, vizîbîl la suprafaţa solului, amintea permanent indivizilor
din comunitatea respectivă de statutul ierarhic al celui înmonnâmar3. Un vers din Iliat/11
(VII, 86-89) dntă despre cel ucis în luptă:
,,şi să-i ridice movilă-nspre unde-i întins Hdlespontul,
Iar, câte unul va zîce, cândva, poate-n vremi viitoare,
Când fi-va el să treacă pe-alături, pe marea-ntunecată:
{<Asta-i movila slăvită a unui viteaz din vechime); ... "
(trnd. D. Sluşanschi, cu o mică modificare după G. Murnu).
1 C.Renfrew, Varna and the Social Come.\1 ofEar9, /vfeta!lurgr, în Antiquity 52, I 978, 206, p. 199-2((~.
Ve1i şi P. K. Wason, The Archaeof,;gy of R,:mk, Cambridge, 1994 {reprint I 996).
1
~ I'. Pearson, lv!ortuary Practices, Society and !deoff)1:.,'Y: an 1:.."thnoarchaeological Study, în I. Hodder (ed.),
Symbolic and Structura! A„rchaeology, Cambridge, 1982, p. 99-113; D. Bailey, The Archa„o!ogy of Burial
Mounds. Themy and lnterpretation, în Pratiques funeraires dans !'Europe des XlW-IV 0 s. av. J.-C. Howmagc
a G. Simion, Tulcea, 2000, p. 23-28.
EPOCA METALELOR .153
Tot aşa, un alt vers din Odysseia (XXIV, 80-84):
„V-am ridkat împrejur uriaşă, măreaţă movilă
( ... ) Pe-un vârf de stâncă privind Hellesponrul şi-minsu-i de mare,
Ca sJ. se vadă depane, spre larg, pentru toţi corăbierii,
Cei ce se află acum, ca şi cei ce-or veni weotLn:l".
(trad. D. S!u::-rnschi)
r\u~,;u.:: wrs 1ri e:.prirnJ c'it :,l: puJtc 1..L.' hith..' o.:k ,.-~:<puse nui :ous: Jllllf!TJl\lCi\tul Cw-:.u:1r
(în t·azul de fr1.ţă rumului) are menîrea să afirme, prin statmul social al celui înmonnâl'.tat,
stabilitatea sistemului şi, totodată, a puterii comunităţii ca un avertisment faţă de alte
cornunirăţi în definirea graniţelor teritoriului stăpfmit. În felul acesta, s-a ajuns la
desprinderea unei elite războinice, ;1 unei aristocraţii, care se idemifica reciproc şi în planul
pracdc.i!or funerare, un proces ce poate fi lesne urmărit de-a lungul întregii epoci a
nieraldor.
Din păcate, în ca.zul ţării noastre, dispunem de prea puţine d:ite, mai ales pentru
Bronz~! timpuriu. În acest sens, descoperirea deja menţionară a tumulilor „princi:1ri"
de Lhgă Koror {Mala şi Vdika Cruda, în Muntenegru) oferă observaţii preţioase pentru
mo .!ul în care erau distinse căpeteniile. Asrfel de rumuli „princiari", cu un mormânt
1
ce!lU'a1 şî cu înmormântări periferice, dispuse uneori circular la marginea movilei, se cunosc
pe o zonă !ntinsă, din Balcani pânil în nordul Caucazului 1. În caz.ul rumulului de la Mala
Cruda, toporul de argint masiv, prevăzut cu o şaibă de aur ce orna capăml superior al
cm.ii de lemn, şi pumnalul de aur asociat cu acesta în inventarul mormântului principal
erau însem,1e ale ptm~rîî. Atrage !nsă c1tenţia şi raportul între <louă metale preţioase: aurul
_;i argintul. Asocierea lor în cadrul aceluiaşi context arheologic nu p:ire a fi fost
înrâmpbtoare. Cercetătoarea dveţian,l Margaril"a Prlmas, care a efectuat şî publicat
rezultarde săpăturilor din aceşti Joi minuli, presupune existenţa unui anume cod binar,
legat de statutul individului respectiv (inventaru! mormfmtului principal al rumeluluî
alăturat conţinea un topor plat de cupru şi un pumnal de brom,-·- Sn=7% ~ deci tot
2
u1~ cod binar, dat altfel ierarhiut) .
Raport.în<l aceste oh~ervaţii la descoperirile din rara noastră, vom remarca asocierea
aur/argint în tezaurul de la Perşinari, jud. Dflmbm'iţa ,;'Î, de asemenea, în cazul unei
descoperiri cu caraqcr cultic la Oarţa de Sus (vezi mai sus p. 251); aici s-a găsit un craniu
cm: avea Î"n dreptul urechii stângi un inel de bucl,l din argint, iar !a dreapta unul asem,l-
naror, dar din aur. S-ar putea continua cu exemple de asocieri bronz+aur, cum ar fi în
depozitul de la Tufa (com. Mihai Ieşti, jud. Ciurgiu: un ropor de 6 1.onz, unul de aramă
1 J. Ja. Rassamakîn, Die nm·,ip1;nristhl' Suppe in cler Kujf:rzeit. Grdber aus der 1\!itte des 5. }ts. his Ende
des 4. Jts. v. On., Mainz, 2004.
2 M. Primas, Velika Cruda I. Hiigl'lgr,tber tln fiii!Jl'n 3. Jalmausmds i-. C/1r. Îm Adriagebil't-- Velit..·a Cruda,
,\1ala Cruda und ihr Komext, Boun, 1996.
 ,._---·-::.c:::J:·---.
pc-
·. ___·
\.,.,--"
... --_ .
,_
.
~ .
.
'
2 •

(;) I'
6
7

I
JSl /\\ I
I
I
1

\\T
II •
\.I'
I I\ ,.K
ff 'I
2

tl0 ~
1/ /1,
' I o
9 I
I
l
I
IO
\_
',::-. 12
13
rt o
I i I
. ' ll
'
I 4 I ·,-,

\ ~-
lr>;J~_
l0 5
C==:>

Fig. 72 T ew.urul de la Borodino • sudul Basarabiei. După Olga A. K,ivcova-Grakova. Sc\ri difCrire, Fig. 73 Tezaurul de !a Pasinari. 1~3 aur; 4--6 argint. Dupa A. Vulpe. Scări diferite.
356 PREISTORIA

şi doi cercei de aur) situ bronz+aramă pură (în cazul \:op~arelor de la Borleşti, jud. Neamţ)
şi, desigur, altele. Acest aspect a fost, deocamdată, puţin studiat în arheologia românească 1•
d
Însemne ale puterii cu puţin înainte sau Ia începutul bronzului timpuriu au fost
considerare „sceptrele" de piatră în forma unui cap de cal, precum cel aflat într-un turnul
I
de lângă Hamangia, jud. Constanţa. Şi toporul de cupru descoperit în inventarul unui
mormânt cu scheletul pudrat cu ocru roşu, Într-un turnul de la Făkîu (jud. Vaslui), este,
un însemn al statutului social al defunctului respectiv.
filră îndoială,
În general, armele din metal (rnpnare, pumnak), nu num;1i din meul pn. :rios, :;um
semne ale sratucului social al purr,ltorilor lor. Acel~i statut l-au av11t şi topoarele realizare
J
din piatră şlefoîtă, unele decorate sau prelucrate din piatră semipreţioa.să, serpemin de
pildă: vezi tezaurul de la Borodino, din sudul Basarabiei2 (fig. 72/1-5). Semnatarul acestor
rânduri crede că marea majoritate a pieselor ce se îndud în categoria. mai sus definiră
-· inclusiv topoarele de aramă şi bronz de diferite tipuri, pumnalele-, descoperite fie
izolat, fie în depozîte sau în morminte, sunt în primul rând însemne ale prestigiului social
şi doar în al doilea rând piese cu funcţie militară (arme).
Situaţia statutului social din ceea ce am denumit perioada bronzului mijlociu în
România poate fi mai lesne judecată prin comparaţie cu Europa Centrală, unde, în cadrul
cercului cultural Aunjetitz, s-a obţinut o bog.ită informaţie în această dîreq:ie.
Un prim însemn al puterii îl reprezintă acolo halebarda din bronz, prezentă în nuntir
mare În morminte şi depozîte, din Insulele Britanice până În Europa de sud-est. Tezaurul
de la Perşinari conţinea 12 halebarde din aur (forma primară a la.mei spadei scurte din
î 1

acest tezaur a fost, foarte probabil, de halebardă) (fig. 73/la). Tot o halebar&i pare a fi
fost şi lama de „pumnal" de bronz de la Tirea1n (jud. Bihor), descoperită în aria culrnrii • •
Otoman('. Al doilea însemn, probabil egal ca distînqie socîală, era pumnalul. De formă
primitivă În cimitirul de la Singen (Bronz Al = cca 2 200-2 OOO a.Chr.), apare în perioada f·
\ I
\: I/
<::::>

(»
următoare (A2 = cca 2 000-1 600) sub forma unor piese cu lama triunghiulară bog;-,_t ţ :·1
--0--
ornamenr;1.tă, cu sau fară mâner de mecal. Astfel de piese a.par, fie ca descoperiri izolate,
\:/
fie în depozite. În turnului princiar de la Leubingen (&1tat între 1 850-1 800 a,Chr.) I
' ' 1
au fost descoperite în asociere lam,n1e halebardă şi cea de pumnal.
Semnificativ pentru stamml social al începumlui•de mileniu al II-iea este şi <lepo1.itul
de la Melz, în Mecklenburg c3.re, pe lângă cinci halebarde (unde cu mânerul de le•-.111
i ('
j
\
~1-li ' I

. .,I'
I
• /,

r
~t
învelit în metal), conţinea un topor, al cărui tip este asemănător seriei de topo,tre j
Şam-Dragomireşti (vezi în special toporul de acest tip (fig. 74/1) din depozitul de la I
ii: .
1,,1
li/
,w
i
Drajna, jud. Prahova) 4. Această din urmă descoperire, datată foarte probabil în secolde '
/,• I
I r!
1
A. Vulpe, Tezaurul de la Perşinari' ,
2 E. Kaiser, Der Hortvon Borodino: kritisc/,e Anmerkungen zu einern beriihmten bronzez.eitlirhen Scl1tuz}1ml
i
I l 1·
I l. JJ„
" L' "
li ~-\,.
au, dem nordwestlichen Schwar;;meergebiet, Bonn, 1997. " "
~

"
J B. Hansei, Sudosteuropa zwi,chen 1 600 undi OOO 11.Chr,, în B. Hănsel (ed.), Si.idosteuropa zwisdwn
l 600 und l OOO v.Chr., Berlin, 1%2, p. 1~38.
Fig, 74 Sdeqie de tipuri din depozitu! de bromuri de la Drnjl!a de Jos.
4
A. Vulpe, Teza.urui de la Perşinttri ... , cu bibliografia respectivă.
După A. Vulpe. Scări difrrite.
358 l'RE!STORIA EPOCA METALELOR
359

XIV sau XIII, a.Chr:, conţinea şi un Keprru de bi-onz (fig. 74/4) foarte asemănător cu
.

o piesă aflară în epava corabiei recent descoperite la Uru-Burun, în sud-vestul Anatolîei 1,

şi datată în secolul aJ XIV-iea a.Chr. În „depozitul" (sau coleqia?) constituit exclusiv
din forme de rurnat de la Pohir Kamăk, lângă Silistra2 , se aflau, între altele, şi una pentru
ÎJ'.

un sceptru de meul, de formă asemănătoare cu cel de la Drajna. Dar rot aici erau şi
v:_dvc de rnrnat pentru topoare de tip Pătulele, tip relativ frecvent atestat în sud··estul
Rorn:lniL·i şi în Bu!garia şi a clrui daure cuprinde tot mileniul al U-l.ca3,
1)in iicc.qc s11Ccintc obscrv:1rii 5c vede că tipurile pieselor de reprezentare pot fi prczcni:e
într-o mai fung,l perioadă de timp. Între depozitul m.:.i suS·•menrionar <le la Mdz şi cd
de la Drajna ar pmea fi o difercnţ<l cronologică de 200 până la pes.te 500 de ani, dar
valoarea de statut social rămâne aceeaşi, mai ales dacă ne aflăm în condiţii asemănătoare,
De asen1( nea 1 comparând cartarea răspândirii halebardelor şi a pumnalelor triunghiu-
0

lare cu cca a topoarelor cu gaura transversală, rezultă limpede că ·acestea din urmă --
fr,arte numeroase în sud-estu! Europei, însă rare în Europa Centrat'\ ~- constituie
principala formă de reprezentare a statutului social în zona respectivă. Faptul că originea
toporului de metal cu gaură pentru mâner (S'chaft!ochaxt) este în Ori{·ntul Apropiat
(Mesopotamia, Siria, Anatolia) sugerează, şi pe această cale,, sfera de influenfă cu1rurală
în care se situează sud-estul Europei în epoca bronzului.
Între funqia de reprezentare a statutului social şi cea de valoare a materialului din care Fig. 75 Bare de bronz din depozitul de bronzuri de la Crkiune-_şti. După A. Vulpe.
era confeqionat obiecrul respectiv există o relaţie str:însă. Studii facute în acest sens pun
în i.:Yidrnţă şi fimqia primordial valorici a anumitor piese de meu!. Pentru perioada timpurie lamă prt-"Zer:ra o c~vilate în i.ntcrior, deci era cu totul improprie oricărei urilîzări practice).
a epocii bron1.ului în Europa Cemrală (BronzA-Reinecke) o .1.qfd de funqie par a fi avut-o A~t!"d ~~ \ 1e~~ (upuI B3 ?.
B:-Nestor), de altfel numeros reprezentate în depozitele
cel pu\in in anumite cazuri topoarele plate cu marginile reliefate (Randbeile) şi colierele. penoadd
_1 •
tarzu a • bronzului şi la mccputul HaUstarrului I , nu mai put"au
...
av"a
....
decat
• cn1nct1e·
Llnde depozite de acest gen din România ar putea fi judecate şi suh această prismă: depozitele v,uoncă, rc..,,;pecuv o formă prernonerara. ·
de topoare de cupru de la Baniabic (azi Vâlcele, jud. Cluj), Ostrovu Corbului (jud. ~ce:.>aş~ fu_1:c~ie val~ric~ ar trc:bui atribuită majorirăţii bronzurilor din depozitele acestei
!v1chcdinţi), ce! rn topoare de bronz, sărac în cositor, de la Sinaia, sau cd de coliere de la pcno:de tarz~t, mdu.sJV p1eselc1 fragmentare, Problema fragmentării bronzurilor este de
De,·a, dt5pre care s-a vorbit in discu,;ia despre metalurgia bronzului timpuriu. mul~ 111 atenţta cerce~ătorilor. Germanul ChristoffSommerfeld a publicat în timpul din
Cu timpul, în cursul epocii bronzului mijlociu şi mai ales târziu şi la începu!ul urmau~ a1~1plu ~tudiu asupra vaJorii premonetare a bronzului în perioada „câmpurilor
HaHstattului, funqia valorică a bronzurilor tinde a se individualiza. Cd mai bine poate de ur~1e , dand o importanţă deosebiră secerilor Gl formă de idemificare va1orică şi atrăgând
fi urrnărit-aces_~ proces în eniluţîa topoarelor cu disc, fonn,l specifică mai ales în h.izinde :-i.tenţia asu.pra îmbucătăţirii intenţionare a lamelor, în sensul obrincrii unu,· r J d
· · "2 06 . . . ,e e
rnperior şi mijlociu al Tisei (inclusiv Transilvania). Cele mai vechi exemplare (tipurile '._,marunţiş · ~e:"aţJa are ŞI valoare gt"neraJă, pentru toate tipurile de bronzuri. Dacl
A şi B l dupâ clasificarea lui Ion Nestor) sunt, majoriutea, bine finisate şi bogJt ~~. n~rdul Et'.rope1 <:entrale secerile par a fi constituit principala formă monetară, în h:1zinu.l
orn;1mcntare. Aceste pic.se erau, evident, elemente de reprezentare a statutului social; este I :::.ei aceeaşi fimc:1e par ~ă o fi avut, între a.lrele, topoarele cu disc de tip B3 şi B4.
c:rrn! topoarelor de la Apa, Săpânţa, Gaura (jud. I'v1aramureşL Someşeni (jud. Cluj) etc De fapt, funqia valorică .1 bronzului de indiferent ce tip se determina prin cântărire.
Spre sf"ârşitul epocii bronZLdui tipul respectiv este în cele din urmă nedecorat, de multe Interesant este cazul a d~u.'i bare de bronz aflate în depozitul de la Crăciuneşri (jud.
ori şi nefinisat (cu multiple impurităţi de turnare; s-au găsit chiar şi exemplare a clror Maram~reş! (fif 75): p.nma cânr:~re~ cca 5~0 gr., a doua cca 430 gr.; pentru a le egala
greutarea s-a atarnat, pnntr-un onfic1u g:1unt în cea de a doua bară, 0 brăţară de bronz
1H"C, Buchhoh, Ein riursl'rgewii/mlichn Stcinzepter :·m dstlichen Mittclmeer, în PZ 74, 1999, 1, p. 68-78 .
.'. B. J,·Linsd, Beitriige zttr regionalen tmd chronolugi.sd.wn Gliedcrung da ii/teren Hd!htattuit an der unt;nm 1
fi,jdem, p. 79 şi urm.
Doww, p. 35 şi mm. 2
. Chi · Sommerfdd, Gn'iitegdd Sid1eL Srurlim >.:ur monetiiren Sn·uktur bronzez.eitlicher !forte :m ·· yjf' ,J
3 A. Vulp~, Die A>.u 1md Beile in Rumdnien, L p. 37. /\ftttdeurop11, Berlin, 1994. ' noi ;, ,m
360 PREISTORIA
ce cântărea 72 gr 1. La noi, acesta este deocamdată Singurul caz constatat, dar în Europa
Centrală se mai cunosc astfel de exemple.
În perioada târzie a bronzului şi în Hallstatt formele de reprezentare a statutului social
s-au diversificat mult. Spada de bronz, în diferite variante, a luat locui toporului de lupră.
Echipamentul căpeteniilor războinice consta din armură (coif, platoşe, genunchieră de
bronz), spadă şi lance. Astfel de combinaţii au fost constatate în mmuliî de la Ca!-..a (Slovacia)
şi în diferite locuri din Europa Centrală. Deşi la hoi în ţar:'l nu s-au gasit asemenea
rntmnlnre, prczcnţ:l rc-:pcnivdor piese cslC indirect atestată în d(:pmirdc de hronn:ri.
Aceste echipamente ale eli(elor soCÎe(ăţÎÎ au devenit un bun supra.regional, caracteristic
unei aristocraţii ce se recunoşrea ca atare indiferent de originea etnic-tribală. În cadrul
acestei tagme .de nobili războinici s-a consolidat credinţa de a fi - cum scria Georg Kossack
~ ,,mai aproape de zeî decât restul populaţiei" 2 , respectiv o conştiinţă eroică, Glfe se reflectă
şi în tradiţia descendenţei dintr-un~ (,,erou", unul din părinţi fiind un zeu), tradiţie
adânc Înrădăcinată în ar1tichirarea greacă, dar şi la alte popoare, inclusiv la traci.
Un alt demem de reprezentare este carul cu patru roţi. Construit <lin lemn, carul
era prevăzut cu o serie de aplici ornamentale de bronz, iar roţile cu patru, cinci sau şase
spiţe, erau turnare din bronz3. În Românîa sunt reprezentative cele două roţi de brom
cu patru spiţe din depozitul de la Arcalia (jud. Bistriţa-Năsăud), dar şi o scrie de piese
interpretate, unele ca bucşe de roţi, altde ca aplici, aflate în diferite depozite (Gîlău, jud.
Cluj, de exemplu). Procedeul de obţinere prin turnare a unei roţi cu spiţe (o astfel de
piesă se putea obţine doar printr-o singură turnare care, aşa cum devedesc descoperirile,
nu reuşea mereu) constituie, cum afirma cercetătorul Hans-JUrgen Hundt, cea mai
sofisticară realizare a bronzîerilor acestei epoci, comparabilă ca artă cu statuile antichit.Iţiî
greco-10mane4• Desigur, asrfd de care aparţineau exclusiv ,,ârfurilor societăţii. Enu
înc6cienre în luptă, singura lor funeţie fiind cea a prestigiului social, ca atare serveau şi
ca năsălie la moartea deţinătorului.
Carul de luptă era prevăzut cu două roţi şi era extrem de rapid. Este o invenţie orientală.
Îl foloseau şi hîtî~ii şi micenienii (bătălia de la Kadd ~ aproximativ 1286 a.Chr, --- a
fost o mare confruntare a carelor de luptă între hitiţi şi egipteni). Foarte probabil astfd
de- care au fost utilizate şi de triburile din sud-esml Europei. Singura dovadă indirccr;l
este reprezentarea unui asemenea car cu două roţi pe un vas decorat în stilul culturii
Suciu, descoperit la Vel'ke Raskovce, în răsăritul Slovaciei'.
1 F. Nistor, A. Vulpe, Depozitul de bronzuri de la Ct!ici11ne1ti (Mammures). în SCIVA 25, 19i4. 1.
p. 5-18.
2 G. VIJ. Kossack, Aifrte!europa zwischcn dem 13. und 8. Jahrhunrkrt t'. Chr.Geb.~Geschichte. Stand 1,;1d
Probleme der Urnenfe&infimchung, in Beitr:ige 7.ur Urnenfelderzdt nărdlich und siidlich der A!pen, Bonn,
l 995, p. 50.
3 C. F. Pare, Dcr Zarmonial U?agen der Bronze" und Urnenfalderzeit: sâne Eilfstehung. Form und
\-'crbm'tung, În Vierrădige \X'agen der Hallstatrzeit, Mainz, 1987. p. 25-67.
4 Citat la C. V Pare, op. cit., p. 50.
5 J, Vlad:ir, Pravl!kd p!mtika, Bratislava. l979, fig. 86, 87.
Fl'OCA METALELOR .%I
Stmctura socialii reflecmtă În praaicile faner.zre. Structura necropoiclor reflecră, de
asrmenea, atât organizarea cât şi ierarhizarea socială în cadrul unei comunităţi. Pentru
obţine o imagine veridic:1 este însă necesar să se exploreze, dacă nu Întregul cimitir,
3
trnk:tr cca mai mare partr a lui. $i în această dirrqie însă st;.tdiul actual al informariei
este deficitar. O necropolă de epoca bronzului săpară aproape intcgra1 şi publîc.nă exemplar
de uHre Vladimir Dumitrescu, este cea de incineraţîe de la Cârna (jud. Dolj) 1. Un ~rudiu
înw,.,mit de ion Chicidc:-HHI arată că gruparc,1 mormîmdor era r:înduită pe crÎ1Crii
1;, 111 j]i:d,/. F \p!urarc:t nn:rq;nlci î11vccin:w:: {le b Bisrrq3, b:c pl:u1 ,_ib:h ipow1.a c>:!,:t,·:er<·i
ln 1.on;1 a u1H:i mari necropole. din care cea de la Cârna ar rcpre;_i.:nra o anume par<.:cLl,
probabil locul de 'inmorm:întare a unui clan al comunităţii respective. Şi în cazul necwpokî
cu ceramică de tip Noua de la Truşeş(Î, jud. [aşi\ par a se <lisringe două grupări <le
morminte, fapt ce reflectă, de asemenea, organizarea socială a respectivului grup uman.
Parcelarea a fost dar sesizată în cimitirul de inhumaţie aparţinând culturii Pcriam-
Pccica, de- la !V[okrin (Ba.nanii iugoslav), explorat, de asemenea, aproape integral şi publicat
ca amre de N. GiriC 5. Aici se disting patru parcele, corespunzând aproximativ celor p:1tru
sccro.ire cardinale ,1_le cercului. Aceste parcele ar putea oglindi un grup structurat dualist
pe palru clanuri. Tot la f\-fokrin, dar şi în alte necropole ale culturii Periam-Pecica, se
remarcă obiu:inl bipolarităţii pe sexe a înmormâmărilor: fomeile chircite pe dreapta,
b,:rb::i.ţii pe >t:'.Î.nga, iar orienr.lrile în sens contrar.
Adt la C:lrna, dr şi la Mi.1krin, piesele neceramice de cxceprie sunt rare, încât este
imposibil de a distinge, pe accastil cale, o ierarhie socială. în acest sens, ar putea avea
ir,1ponanţă şi mărimea monumentului funerar, în cazul de la !\1okrin, a volumului gropii
săpue, respectiv al efortului social efectuat pentru defuncrnl respecciv în raport cu starutul
lni în cadrul comunirăţ'ii. A:csr aspect trebuie avm în orice caz în Ycdere în srudiul
dimensiunilor monumenrelor tumula1e, fenornen care, în Rornfmia, apare mai e\'iJent
b I b!bun (vezi turnului de !a Susani), rnmulîi prime! faze de b Llpuş (mai sus p. 274)
;,i, mai cu seamă în perioada tân.ie a pfimei epoci a finului (vezi mai jos, grupul Ferigile).
Gruparea pe sectoare a mormintelor în cadrul unei necropole poate fi mai lc\ne
arm,triră în caz.ul cimîri1.dor rnrnulare. Planul înc1 inedit al câmpului cu rumuli <le la
Ltpus (jud. Maramurc'.->) arată nui multi.: grupuri de movile funerare, databile la ;;ffu:,iml
hr:m~'_ului şi în perioada Ha A. Fo:trte dar;l este, de ase1T1enca, gruparea rurnulilor
conrinând morminte de inhunu1ie, din zona Balra Vcrde~Gogoşu, din plca(e inegali
1 V. Duwim:scu, .Vecropu&t ,/t' i!lânemţie din epoct1 bro11z1d11i de J,r Clma, Burnre~ti, 1961.
:' I. Chkidcanu, Dicji·ii/1i/wdki.,dJe Kuhu,. Z11t Bmnazeit in Siidwm Rumdnicn, în Oaci:1 N.S 30, 1986,
p. η·A7.
-' M, Şandor-Chicidewu, Cultura Zuto 8rdo-G,irla }..1,m, Cluj, 2005 (d.·scr!erea mormintdor: p.
2(,2--_118).
'1 M. Petrescu-Dîmhovira, M, J1lores-: u, A.~~. Flore~cu, 7iwc1ti. Afonogr,~{ir {fr/u,o!ogicli, P.1k·ureş1î-la..ş1,
]'J99.
5 M. CiriC, ;'v/ohin I, nd•raJ!i!/a r,mog bruw:.mog doha, Btogr;;d, l.971; M. Şandor-Chicideanu, I.
Chkidt•;urn, Zu den Grabsittm th:, I'er.iam-/'1âc<Z-Kult1a-, în Daua N.S. 33, 1989, p. 5-38.
 ......
•

-,

. '

Fig. 76 Depoziml de brom.uri de la Apa, Dup'l D. Popescu. Scari diferite. Fig, 77 Tezauru! de la Tufalău. După Amilia 1v1or.solics.
364 PREISTORIA.
exploraţi şi publicaţi. Alei se observă Şi o succesiune dC fomormâmări ce începe în secolul
al VIII-led a.Chr. (epoca Basarabi) şi continuă până în secolul al VI-lea (gruparea de la
Gogoşu). În cadrul acestei evoluţii se poate observa o a.numită trecere de la turnului cu
mai multe morminte (gruparea din punctul „Glod", de la Balta Verde) la cel individual
(Gogoşu) 1 .
Şi ia Ferigile (necropolă tumulară de incineraţie, cca 650-450 a.Chr.) grup,î.rtle
rumulilor se disting bine în planul cirnitinilui, sugerând, totodată, o structură dualist}
(dou,i cL:wHi)2. A.dt la Ferigile, d.t ~î la necropola din mna lhlra Vcrdc-Cog1)5u \-:1
putut studia şi"statutul defunqilor după inventarele lor. Se disting lupG'itori cu mai multe
tipuri de arme (puţini numeric), luptători cu două sau doar un singur tip de armă (fit
lance, fie cuţit de luptă, secure sau, la Ferigile, vârf de sf,geată). Trebuie menţionat că
inventarul fi.merar, aşa cum au arătat studii făcute în alte părţi ale Europei, nu reflectă
înzestrarea de luptă completă a defuncrului, ci, mai de grabă, statutul social al acestuia
ln cadrul comunităţii şi, dependent de aceasta, a armelor prop1 ii dobândire în cadrul
riturilor de primire în rândui luptătorilor, poate prin succesiune tară-fiu. Aceleaşi principii
stau şi la baza studierii ierarhice a mormintelor feminine; aici, podoabele şi, în unele
c.rmri, ceramica por fi criterii de categorisire. · f~icse de_pod~abă cmble~atice). Se depăşise astfel stadiul structurilor de tip „hig rnan"
5-,'tructura socialii reflectată în tipuril.e de a.şez.iiri. Foarte important pentru studiul
suucmrii sociale este cercecarea aşezărilor şi a modului în care erau rânduite casele (formă.,
dimensiuni şi poziţie în cadrul aşezării). În cazul României astfel de date lipsesc practic:
nici o asaare de epoca bronz.ului sau a Hallsrattului n-a fost integral explontă pentru
a se obţine pianul ei. Situaţia are desigur explicaţii obiective; mai ales În cazul ascz:lrilor
de 1ip răsfirat- este cazul multor staţiuni hr~llstattiene ~- astfd de investigaţii sunt prn.--tic
irnposibi!e cu metodele tradiţionale de cercetare arheologică.
Torusi, prezenţa unor aşezări fortificate si/sau pe poziţii dominante, acredirea:z.:i p,'ircre:1
ca acestea c.:l fie considerare centre ale puterii tribale. Aşa pare a fi fost, în Bronzul timpuriu,
a5e1,arca de rip Glina de la Odaia Turcului (juJ_ Dâmboviţa). Tot aşa erau staţiunile de
la ,5'.ărara Momeoru (aici s-au îdentificar chiar urmele unei forrifiuţii cu piatră), Costişa
(jud. NCamţ), Der.şida (jud. Sălaj) etc. toate datând din Bronzul mijlociu. În perioada
târzie se înmulţesc pe întreg teritoriul ţării noastre adevărate cetăţi cu val de p:lmânt,
unl:·ori com;truit cu pietre şi lemn. Mai bine cercetate au fost cele din Transilvania-\ dar
prezenp lor este atestată şi în ţinuturile extracarp:uice (aşezarea de la Popeşti, Mih:lik~ri,
jnd. Giurgiu, a fost întărită cu un val în a cărui structură se afla pământ ars şi un soi de
cărămizi în formă de turte). la stărşîtul cpocîi bronzului (datări 14C sugerează secolul al
XV-iea a.Chr.)
1
A. Vulpe, Die Kurzschwcrter .. . , p. l}J şi urm.
2 : (:f
Idem, Puncte (U 11edere prinnd istoria D,,ori piwomane, m Rdl 32, 1979, 12, p 226 l-2284
1
K. Horcdt, Befestig,e Siedlungen du Spătbronze- und der Halfstattzeit in imu:rkmpatiu-hen R11111ii11ie 11,
în Symposium zu Problemen der jlingercn Hallsrattz.eit in Mit[deuropa, Bmtislava, 1974. p. 205~228; V. Vasi1;,...-,
Fonifications de refuge et elablissements fortifiel du premier âge du fer en Transylvanie, Burnreşti, i995.
EPOCA METALELOR 365
.. Apa~iria a:estor ~etăţi spre sfarşitul mileniului al II-iea este un fenomen constatat pe
arn Iar?' ale_ l~~rope_t: Torodarâ, s-a putut demonstra (în unele cazuri în mod cert) că
respe~t~vele fom?caţu nu erau doar destinare apărării, ci erau lucrări ce puneau în evidentă
presttgiul şefulm comunităţii şi, implicit, al comunităţii însăşi. Autorul acestor rându~·i
presupun_e acelaşi cara:cer de reprezentare a prestigiului social pentru valul de epoca
bror~ 1Aului d~ la Popeşn, care în:onjura îmrcag:1 cetate, fiind eficit"nt ca scut de apdnre
do,u tn poq1unea cuc lega staţiunea de restul terasei.
~) btmă lr:că prea ptqit1 s[thli:ir:1 "În \:1r:1 no;1str;l este rdaţ!:1 E111cr_-ioiu!ă \ 1q;,:
st:iţHJH~a-~cşcdmţă şi. terit(~riul înconjurâror, în care, de obicei, se găsesc mici aşu,lri
„rurale · In alte părţi ale Europei, astfel de ~rudii au pus în evidenţă raporturile între
a:cz<~.r:-·a cci~trală ŞI cele s~telî:e şi au demonstrat, totodată, evoluţia lor din Bronzul timpuriu
pai:a 1~- ~!ttmde veacun a:Chr. În cursul acestui lung proces se observă un categoric salt
calium•. m epoca „câmpunlor de urne" (secolele XIV-VIII a.Chr.), În concluzie, se po;:ite
avmsa ipoteza după ~are societatea epocii bronzului era organizată pe şeferii, în care
~onducerea se tr.ansnutea de regulă pe cale ereditară; cd puţin aşa <;ugerează urîlizar-ea
u~ddung:-,ră (mat multe generaţii) a unor tipuri de obiecte cu funqie de prestigiu (arme,
Ş! ,lkgere:1 pnn genul primus intn pareJ 1•
C'.rîcât de lacunare sunt datele pentru o reconstruqie ve1idică a structurii socierătii
epoui metalelor din ţ;1ra noastră anumite aspecte se cer puse i'n evidentă. ·
As~fel, ~n epoca bronzului apare mai cvidemă apropierea faţă de civili~ţii\e Orientului
At~~op~at. b:e normal să lu:.lm drept criteriu de comparaţie societatea hitită şi pe cea a G1ecîei
rn1~c'.1.1l'n~'.• fără însă a ex~cra. Esr:: inrcresantă concepţia potrivit cireia cob.psul temporar
a.l rn·tlfr-"'l\Hlor cgeo-anatoh('nt ia îon~pun.tl secolului a.1 XII-iea a.Chr. a }'t'tmîs şi chiar propulsat
0 1
.kzv, ,!tare culturnh1 originală pc o larg;l arie 2 , din apusul Europei până î:n Caucaz, fenomen
care poat: fi observ~u şi în u.ndc zone ale ţării noastre (vezi în special mcr,Jurgia bronzului).
. O ulwnă chcstmne se pum~ în legămră cu ornogenirnrea dezvolt:1rii societării :în toare
nnuturilc R(.Jmâniei, mai ~des începilnd ru perioada tânie a epocii bronzl:iTui. ,În-sr:xHul
a.ctual al_ in~ormar~ci, dc,:;igur hcunară, apar clare discrepanţe între situaţiile din Transilv,mia
ş,p cele •. dm. ţ1nutunlc
. cxtT;Karpatice, mai rn seamă din răsărim! Mol<lo~ei ,,,;j din Dobro""'''
- t,c"'.
<:.rsi 5 ră rniprcsia că evolt:ţ·ia cuhurală a regiunilor intracarpatice şi vestice este, începând
chi;lr de la sfârşitul epocii bronzului, mai apropiară de cea a Europei Centrale. S-ar putea
ca :ice.,stA. c~nstatarc s;J fîe u11 f:1pt obicniv şi, în acest caz, trebuie avure ln vedere pcmrn
mnd,: răsânrene condi1ii t"co:1omice, determinate şi de posibtle fluctuaţii dimatice (veii
P. K \Y/,15oi1, op. cir rnpra; inai rc::t:nt, N. Patirn:a.\i, Soâ-1/ St,itw r,11d Cendi•r Rel1ti1ms in Le.te Bm11u
;~i-:;t1:;t 11 f'k.i, for th,, fntrodr.u:1-ion 1f/'v(w Âj~J!m,trcb.'5 in komanil.m A.11-h,u-ohgy.
~j
fn lîKia NS. 48-49, 2004--~005,
I 'A. _ ~Sh erratt, \\7,,hat \f!oul.d a Hnm:~e-Agr Wor!.t.l -~'ystem look Ukc? R,,f.tttiom betll'f'tr: Temperate Europe a11d
t lt' A!,•ditemm,,,in in I.am· I'rd,istory, în JosJrnal of Europc.tn Archat'c1logy 1-2, 1993, p. J-)8.
366 PREISTORIA EPOCA METALELOR 367

mai sus, p. 276-28L despre cultura Noua-Saba!:inovka-Coslogeni), care au favorizat Se constată însă şi un alt fenomen: puţinătatea mormintelor şi chiar lipsa lor. În toată
constituirea unor structuri sociale, specifice unor comunităţi mai mobile, cu o economie perioada cuprinsă între cca secolele XII-VII a.Chr. necropole propriu-zise au fost
preponderent pastorală, în cadrul căreia fenomenul transhumanţei va fi jucat un rol identificate doar la periferia spaţiului nostru. Fenomenul este cu atât mai interesam cu
îuseninat. Deocamdată ar fi însă împrudent să se generalizeze asrfel de ipoteze. cât se constată şi în a doua epocă a fierului, în special în secolele II a.Chr.-I p.Chr., în
wnele de cultură geto-dacică (vezi mai jos, p. 456). O explicaţie deplin satisfăcătoare
Credinţe religioase. Datele despre credinţele religioase ale perioadei aici studiate ne
nu există; se poate presupune risipirea resturilor incinerare pe ţărână şi pe ape.
relevă doar forme exterioare ale manifestării spirituale, caracterul propriu-zis al religiei
Auastă schimbare de 1T1cntalitate în raport cu obiceiul funerar ar putea să se oglindca.<,c:l
r:imân.î.nd în domeniul iporczdor. Deşi destul de nu~croasc, obiectele a clror destinaţie
în schirnb:lrilc intervenite în tumuliî de la Llptt5 (vezi mai sus). fn timp ce în faza l (sfarşiud
se poate indudc în sfera cu!ric1, nu sunt în m:1sur1 să informcz:c direct isupra c1,hul11i
tpocii bronzului) au fost alcsi.atc mormime de incineraţie propriu-Lise, în conţinutul
practicat. Metoda comparativă cu concepţiile religioase ale popoarelor primitive acn1alt
mmulilor aparţinând fazei a II~a (Ha A) marea cantitate de oase calcinate este de origine
poate da rezultate utile, care trebuie însă mânuite cu prudenţă; altminteri, se creează un
animală, Într-un singur caz fiind constatate şi resturi umane 1• Nici în turnului de la Susani
climat favorabil unor pure speculaţii de care, tocmai în acest domeniu, s-a abuzat nu o dară.
(jod. Timiş) nu s-au găsit, în mod cert, oase umane, în pofida unui inventar ceramic
Raritatea reprezentărilor figurative umane - în deplin contrast cu unele culturi
deosebit de bogat şi a unui rimai foarte complex.
neolitice -- ar putea sugera o religie, în care forţele naturii şi ale divinităţilor ce le reprezintă
În aceste condiţii, este permisă formularea ipotez,ci porrivit căreia în aria carpato~
atrlburele, constituie elementul principal (prezenţa relativ iwlată a unor statuete grosier
dunăreană a existat, la multe comunităţi, o practică specială a cultului funerar (situaţii similare
modelate, atât antropomorf, cât şi zoomorf, care, în unele cazuri, pot fi legate şi de practici
au apărut şi în alte regiuni ale Europei, de pildă spre sfârşitul civilizaţiei Latene celtice etc.).
magice, nu contrazic cele afirmate aici). În acest sens, este mai puţin verosimilă o
Locuri de cult. Pe parcursul epocii aici tratate au fost de multe ori semnalate locuri de
comparaţie cu panteonul hitit- şi mai puţin cu cel asiro~babîlonian ·-- ci, mai degrabă
cult, constând <lin sanctuare (temple sau în aer liber), vetre cu evidentă destinaţie spc~
cu panteonul grec. Acesta din urmă, bine conturat în poemele homerice şi în 771eogonia
cială. O construqie ce poate fi categorisită ca templu este cea de formă rectangulară (de
lui Hesiod (secolele VIII~VII a.Chr.), era deja constituit ca atare în Grecia miceniană.
tip :nfgaron), descoperită în aşezarea culturii Otomani, la Sălacea, jud. Bihor. Aici s-au
Este o concepţie politeistă ierarhizată în jurul unui zeu rnnducător (hcnorheism). Puţinul
aflat şi resturi 3Je unei ,,frize" de lut cu decor spiralo-meandric, specific acestei culturi2• Vase
care-l cunoaştem despre religia tracă - desigur mult mai târziu -- sugerează şi pentru
de formă ciudată descoperite aici au avut, desigur, o funcţie specială (ca cel din fig. 38/2),
populaţiile din regiunile carparo-dunărene - în principal tracice în prima epocl a fierului
Poate cel mai spectaculos loc de cult în aer liber s-a cercetat parţial la Oarţa de Sus,
- o structură asemănătoare în linii mari cu panteonul grec [fără a o nega categoric,
jud. Maramureş. Aici arheologul Carol Kacs6 a identificat, pe o înălţime dominanta,
concepţia tripartitismului religios indo-european a lui DumCziI aplicată tracilor (vezi mai
un nure turnul împrejmuit de un şanţ ad.inc, în cuprinsul căruia se aflau, depuse în
sus p. 239) nu poate fi acceptată decât sub formă ipotedc.'i].
gropi special amenajate şi în şan1:, schelete umane sau părţi din acestea, oase de animale,
Nici praeticilc funerare nu pot fi de mare ajutor în studiul 1eligiei în cazul de faţă şi
piese metalice de bronz, aur şi argint (mai ales podoabe) şi o imensă cantitate ceramică
în general. Deşi se afirmă uneori că ritul incineraţiei, respecriv al purificării prin foc a
aparţin.lud culturii Wietenberg. Multe vase au forme neobişnuite, unele de tipul cdor
cadavrului, reprezintă o formă spirituală evoluată, explîcaţia apariţiei şi alternării acestui
10are la Sălacea şi a căror utilizare în cadrul cultnluî este neîndoidnică3 •
rit cu inhumaţia, inclusiv a biritualismului, prezent în multe cazuri, nu a fost g:HÎtă. Nu
S-a menţionat deja craniul.-a.Yând-câte .o atârnătoare de aur (la dreapta) şi de argint
este nici o îndoială asupra strânsei relaţii între practicarea ritului de înmormântare si
(la sdnga). Este locul să precizăm c.1 raportul d1'eapm/stânga nu este întâmplător şi reflectă
ideologia religioasă, dar documentaţia noastră ne arată mai mult fustul practicilor funernre,
reguli striere în societatea primitivă 4 , Dreapta a avut mereu o semnificaţie valorică diferită
respectiv monumentul şi inventarele mormintelor, deci elemente de ordinul stării soci:i.!e,
de cea a stângii, în cazul de faţă raportul aur/argint (vezi mai sus, poziţia scheletelor de
şi doar indirect credinţele ce au determinat ritul pracricat. În această din urmă privinţă
explicaţiile pot fi foarte diferite. Ne putem imagina- sub formă de ipoteză - apariţia
1
O altJ ('x.plicaţie a divizfonii morniintdor la Lăpuş, la B. Tctian, fofetamorphose- eine Vegetationsgottheit,
unei reforme religioase la sfârşitul epocii bronzului, în urma căreia în cea mai mare parte
în B. Horejs, R. Jung, E. Kaiser, B. T e1·L-m (cd.), lntcrpretationsraum Bronzezeit. B. I-lănsd von ,einen S,.:.hi.i!ern
a Europei se generalizează, nu însă absolutizează, ritul incineraţiei. gcwidmet, Bonn, 2005, p. 241-,261. Cf. şi A. Vulpe, Zu dm Grah,itten der ii/teren Hallstattzeit in Rumii.nien,
În cazul tării noastre acest fenomen este bine atestat în Banat şi în Câmpia vcsri~~ă în Dwch die Zeiren. Fesrschrift ti.lr AlhreclltJockenh0vd zum 65. G(·burtstag, Rahdeni'We.~tf., 2008, p. 269-274.
şi, spre sfărşitul epocii bronzului, pare a cuprinde şi cea mai mare parte a resrului spaţiului 2
I. Ordemlich, Contribuţia J1}pJturilor ,trheo!ogice de pe „De,t!ul Vida" (cam. Sii!.tcea, jud Bihor} la
carpato-dunărean. Poate nu este întâmplător răspândirea pe o largă parte a Europri ;i ;uno,1,;te•·ea culturii Orwwni, în StComSam Mare 2, 1972, p. 63-100,
' C. Ka0;6, Beitriige z.ur Kennh:i, d.es Verbreitungsgebietes tmd der Chrono!ogie der Suciu dr Sus-Kultur,
unor simboluri (precum pasărea acvatică ce poartă discul solar, v. mai jos) tocmai la st'Îrsirn.l
ln Dacia N.S. 31, 1987, p. 51--75.
epocii bronzului (secolele Xm-XII). 4
Vezi culegerea de studii în P. Ncedha.m (ed.), Essa;~ 011 Duttl ~'tmbolic Classification. Right and Lefi, 197.3.
 ,, ,,,,, ' -----------------------------

EPOCA METALELOR 369

fomei şi bărbaţi în necropolele culturii Periam-Pecica). Aminrim aici decorul spiralelor

înlănţuite de pe discul toporului de la Bogata (jud. Mureş): cel superior se desfăşoară în
direqia acelor ceasornicului, deci spre dreapta, cel inferior, în direqie contrară (fig. 78/1 ).
Este tentantă observaţia lui L R Lippard după care, Ia unde populaţii primitive, direeţia
spre dreapta simbolizează forţa creatoare, în timp ce cca contrară, forţa destructivă, În ce
1 nă~ură putem extinde această interpretare în cazul de faţă r,lm:îne, de.<.Îgur, problcmatic 1•
Revenind la locul de cult deh Oarţa de Sus, ~1.eesrn, explorat în prezent doar în mică
panc, prc,-Întă analogii cu ,ksrnperirc;t de h Drama, în sud--cqu[ Bnlg;uiei, daur:1 de
Ian Lich;ir<lus la începutul yi mijlocul epocii bron1,uluî 2. E'>l·-: posibil ca un monurnem
similar să fi fiinţat, la începutul culturii Momeoru, la S.lrata-Monteoru (cercetările sunt
în curs). Astfel de locuri de cult în aer liber şi mai ales pe înălţimi au fost frecvent constatate
în Creta, pe perioada minoicului mijlociu, în etapa palaţîală (cca 2000-1500 a.Chr.).
Având în vedere că această datare corespunde în general cu cea a culrurii 'w'ierenberg
(chiar de la Oarţa de Sus o dată 14 C recent obţinută, indică o prezenţă în jur de 1600
a.Chr.), este plauzibil să concepem cultul practicat în pra noastră în această perioadă
ca situându-se în sfera de influenţă spirituală egeo-balcanică.
Depuneri intenţionate 1i problema caracterului cultic sau !.1ic al depozitelor de bronzuri
fi de alte obieite. În cadrul vastului domeniu al preocupărilor religioase se include şi discutarea
s1::rnnificai,-iei depunerilor imenţîonate de obiecte în pământ, mlaştini sau :1pe, cu excepţia
celor cu caracter funeur. Cum s-a arătat în capiwlul redactat de Mircea Petrescu-Dîmboviţ:a,
există p,lrnî diferire în ceea ce priveşte interpretarea depozitelor de bronzuri. Semnatarul
,icestor rânduri se pronunţă pentru caracterul cultic a celui mai marc număr de depozite,
inclusiv a pieselor descoperite izolat. Nu cunoaştem motivaţia exactă a depunerii, dar

I clracterul cultic/sacral în genenJ este extrem de plauzibî!. Depozite/depuneri se cunosc

din cd rna.i vechi neolitic (se citează exemple --- Elveţia~ chiar şi din paleoliticul superior).
I
i (
Acc~te depuneri se înmulţesc în epo..:a bronzului. Aid se includ şî numeroasele piese aflate
izolat: este cu totul neverosimil să se creadă că o spad:'i sau altă armă a fost pierdută sau
: I
ascunsă în timpllrÎ tulburi. }:",_,.te cazul celor 15 rapiere de tip micenian, din care 11 au
X: fost descoperite în Transilvania, şi care, toate, reprezintă depuneri izobte3.
Îu iiucrvalul cupriîis îmre,_aproximatîv secolele XIV şi VIII a.Chr., numărul depunerilor
de bronzuri \'.reşte semnificariv, ati'ilgând un punct culminant în peri~1ada H:1 A
2
I l (cca l 200-1000), pentru a dispărea aproape brusc dndva în secolul al VIII-lea sau cel t8.t7ÎU,
la începutul secolului al VII.!ea a.Chr. Potrivit părerii exprimate de Wil!helm Albert
·:on Brunn, unul dintre cercet:ltorii de seamă care s-.;.1u pronunţat în favoarea imerprer,lrîi
cultice a depunerilor de bwnzuri, se poare pune întrebarea: dacă aceasră imensă cantitate

fig. 78 Topor de iuptă şi rapiere de tip micenian. l Bogara-Mureş, ropor de luptă; 2 Roşiori de Vede,
rJ.piet:l de tip micenian; 3 Medgidia, rapieră d<: tip micenian. După A. Vulpe (1) şi T. Badei (2-3). ScârÎ
diferite.
1
A, Vulpe, V. LazJ.r, Die Nackcmcheibenaxt 11rm Bog,1ta in A--fittclichmbiirgcn (Rumiinim), în Xp6vq;
BtltrilFe zur pr:ihisrorischen Ard1iiologie 1wischen Nord" und Si1dostcuro11a. Femchrift fur B. Hinsd, E~pel
K:rnlp, 1997, p. 303-311, cu ÎnttUt_!J. blh!iografie .
., R,11x:ane a~upra ,-ercetărilor h l. Lichardu$ ct dii, în BerRGK 84, 2004.
Dc:spre modul de luptă cu mpicrele de rip mic-enian vezi A. Târlea, f'!,tyhg by the Rules.- S:Lwds and
Su,.v1ijighters in the MyNnaean Socitty, în Dacia N.S. 48---49, 2004-2005, p. 12)-l 50.
.370 PREISTORIA EPOCA METALELOR 371

de metal a fosr ascun:'>ă în pământ de teama unor Situa\ii tulburi. atunci ce eveniment
major a cuprins Întreaga Europă, de la Adamic şi până în Carpaţi, care să motiveze, aproape
în acelaşi timp, încetarea ace'>tei practici! 1 Mult mai plauzibil esre o explicaţie de n:ltură
religioară, o modificare/reformă survenită pe o înr.indere foarte va.'.tă.
Dim:rc multiplele argumen::e aduse în sprijinul tezei cultice a depw1erilor se cuvine remarr.Jtă
conduzi:1 c):Tcctărilor germanului Svcnd Hansen care, studiind toate depunerile dr bronzuri
din Eun:,pa Centrală p:înă în T1,msilvania inclusiv, observă o strânsă relaţie în aIJUJllitt'. wne
)ntre de.':copnirile de bmm.11ri d!n dqxrlite, ape sau inventam.I rnonnimcl,~r. Nic'.lieri în Ei !rop:t
rHl s<t cun:,i.. dat o pn::1,cnţ;i. q;:dă ,: brnnzurilor în udrnJ cdor tsi.:i catL 0 uii de dcsc(J~ic1i1i,
în aceeaşi zonă. Acolo unde bronzurile sunt numeroase în depozite sau în descoperiri izolate,
tipurile respective lipsesc în înventarul mormintdor; este şi cazul Transilvaniei. Acolo unde,
de exemplu, mobilicml fnnerar este constituit şi din arme, tipul acestora din urmă tipse_5te
lr: dep,meL şi aşa mai dtpar~c. Concluzia este că depunerile de bmnrnri urmează anumite
cano::me, :-:pccifice ,ummiror r~iuni si, prin urmare, proprii anumitor credinţe religioase 2.
Pe de 2lrJ parte, Christoff Sornmerfdd, studiind aspectul nloric al bronzului, aprccia:,~i.
depunerile ca ::-::rnnificând ofrande aduse divinităţilor în formă valorică/premonctară,
în sensul de da ut di•s. Accw;tă formă se generalizează mai cu scamă în perioada câmpurilor
de urne (Brou?. D-ffoB) 5 ..Depozire de tipul celor de la Vioara, Şpălnaca, Bicaz.-Mara.i1mn·$
etc., con:;ider..;.le de uniî a fi „de turnătorie", ar reprezenta adevărate acumulări de valoare,
în sensul unor depuneri în sanctuare-- după unii, ascunse ptntru a fi ferite de profanare
după abandona1ea templelor respective.
Dcslgur, nu este locu! aici de a expune numeroasele argumente aduse pro sau contm
te:zt-:Î sacrale a depunerilor 4. Informaţii preţioase s-ar putea (fob:lndi prin examinarea exactă
a conditiilc,1 de de-st:operire. Din pZ:.cate, cu rare excepţii, bronzurile au fost descoperire
Fig. 79 Simia de !a RemClea i\-fare. După F. Mcddeţ.
!mâmp!dtvr şi, în multe cn.uri, nici nu se mai poate reconstitui compoziţia completă a
dt"pozîcdor. Caz.ul descoptririi de la Drâuşeni, jud. Braşov, este una dintre excepţii: între
!810 '?i 1312 s-a găsit o sp,Kfa cu vârful înfipt în pământ, în jurul căreia erau di.spuse meulu!ui (fenomen vizibil 1nai ales în m~rile depozite) şi, în ultimă instant:\, a acumuLlrii
în .:.1:rc 3G d,~ cdturi 5. Caracterul cultic al unei astfol de depuneri nu este negat de nimeni. valorice, ce reflectă structuri suciale ale epocii respective 1•
Daci in rândurile dt fap se plcde:u,ă prntru o interpretare cultică a marii majoritJfi Se cuvine, totodată, amintit că depunerile de bronzuri nu constituie singura formă
a depunerilor de bronzuri, acest fapt nu exclude în nici un caz cercetarea acestei S?tegorii de depunere în epoca pe care o prezentăm aici. Tezaurele sunt, de w;emenea, mai m1me-
de descoperiri ca sursă pentrn cunoaşterea circulaţiei bronzurilor, a refoloSiriifrecickirii !\Ja<:e în acee:,şi perioadii mai sus-menţionată. Un rc:z.aur ca cel de la Hinov,1, conslituit
exdusiv Jin obi<'Ctc de podoabă, siruat aproximativ în centrul unei necropole conrern-
porane, este foarte probabil o depunere cu caracter sacral; de amintit că inventarul Ldor
; W. A. von i.1rnnn, Eine Dr,,tung ,,pl!tbro,n;::zeit!irher Hor/(tu,de zu·i.,chen Eibr u11d Weichse4 ;r, fkr
RCK 61, 1980, p. 91-150. 45 de nrne era constituit aproape exclusiv din cerarn.ică (s-au gă~it doar câteva ace ~iun
; S Har.."cEJ, Studien zu dt>1. :1-frmlldrţM.irrungen wiihrend da l !rnmfddffr:eit im Rhein-Main-C,,/;iet, cw;itaş de bronz)2.
Bonri, \ 9)1; Lkm, D,:p,niu· C.i ,{;;mdit: o 1.,1•Hrdmtie L1 interpretarea desop('lirikr .Je d.epozht· din prr1(1.td.a Dacă depozitele de obiecte de meraJ sunt sesizahile. arheologic, este de presupus că
ti!,:pwie a LFZ, în ~ClVA ,(;. 1992. 4. p. 371-392; Idem, Studim zu den M,·tâ!deponi'-·rungen w,!hrwd
vor fi fost şi numeroase depuneri de materia.le perisabile~ ţesături, covoare, obiecte
do- ă!ter,-1; U,·,11'.'ift·l.daw:i' ;,1;.'i;chen Rh!mrntal und Karp11tcnbcckm, J-11, Bnnn, 19')4; A. Ţii.dea, The Cr»ueţt
vf„Sel.t.:t.;ur Drpu,itim1;" in f',·uce: S.N, 6 . .?008, p. 63--132. din piele sau din lemn ~ pentru a căror identificare este nevoie de procedee relmice
3 Ch1, S.:nnmufdd, np. Cif.
1
llrinr,·e ,ilţii: R 31;i_dJey, f],,, Jr;,urg,·1,JA11m. AnArthadogim/ A1111(yiis 0JP1-chi1wric Hcwrd.wd\Otiue D,7,mitJ, 1
P ,. (':f·
şi S. Ncedham, V?hen E,7Jl'dienq Brot1.dm Ritual lntmtirm: thr How ofA1ett1! between Systemic ,md
Oxford, l \)98; D. f-ontijn, Saa: 1(j,:i,-i/ La,1;/scapes. Cultural Hi,01.,rraphin ofl'enonJ, Ohjecll' ., 11d .l'-lituml" l'l,a:s in .,u,11d Don;anim, În .Journal of the Roya! Amhropological !nsritmc N.S. 7, 2001, p. 275--298.
thr B1tn:ze Agt' ofSuuth,.'171 Nc1hr~l1mds r. 2300--000 B.C, I..eidcn, 2002. · M. Davidescu, op. cit.
5 T. B:.dc:r, D:e Sd,wmer in Pu111iinien, p. 169, nr. 424.
372 PREISTORIA

extrem de cos1Îsitoai·e şi de o colaborare interdisciplinară; deocamdată, nu s-au obţinut

astfel de rezultate la noi în ţară.
Tot în categoria depunerilor se înscrie şi cea a depozitelor ceramice, mai puţin studiată
în comp:uaţie cu cea a bronzurilor 1. Un depozit alcătuit din 13, probabil iniţial 17 vase,
frumos d,~,:orate, ca cel de la Govora-Sat {grupul Govora-Fundeni sau Verbicioara IV)
a avut, foarte probabil, o morivaţie cultică. Tot astfel s-ar ptttea cita multe altele: vezi
depoziwl de ceşti de la Valea lui fv1ihai (jud. Bihor}, :tparţinând i:ulturii Otomani, sau
o ,-,_,rie ,k gropi cu ceramici frumos ornament:t.t\i. în >tîlul ,.·uhuriî Tei, descoperite în
zona Bucureştilor. O groapă cu ceramică Basarabi de la Popeşti-Novaci se cuprinde tot
în această s~rîe, poare şî „depozitul'' de vase decorate, ale aceleia.şi culturi, de la Iernut
(dacă nu provine dm învenrarttl unui mormânt!) (fig. 6.5). Tipic este depozitul de vase,
rnulre fiind forme singulare, a.şezate într-o groapă, la Bisrriţa-Vâ.lcea, datate aproximativ
în secolu] al VI-lea a,Chr.
!:i!mboiuri şi nprezentâri figurative. Acum, câteva cuvinte despre simboluri şi reprezentări
figurarive. Acestea din urmă, deşi relativ rare, pot contribui la cunoaşterea unor manifestărî
cultice. Se r(·marcă în Bronzul târziu şi în Hallstarr (până în secolul al VIII-!ea-începutul
secoluiu! al VII-lea a.Chr.) repre:1..entarea unei păsări acvatice, care, pe unde vase Basarabi,
are forma unei lebede (vezi două căni de la Iernut), în timp ce protomele carului- recipient
de la Bcj,,ru ~ reprez.imă mai degrabă nişte raţe (fig. 64/8). În nordul şi cemml Europei
se cunoaste disi.:ul solar tras de lebede (de fapt capul acestei păsări este reprezen rar stilizat,
îri formă de pandantive, în epoca Basarabi, la Ghidici-Dolj), dar şi pe plăcile de centură
sau pe sirule (vezi depozirul de la Aiud sau situla de la Remetea Mare-Timiş). Într-un imn
arribuir p~wtului liric din secolul al VII--lea a.Chr., Alkaios, se cântă călătoria lui Apoilo,
în fiec:trt' prim:lvară, la sanctuarul de pe insula Odos - )(U)(\l()l 8e tp'av TO ăpµ.a (lebedele
erau carul) - imagine extrem de sugestîvă pentrn a imerprera, conform lui Ernst
Sprockhnff-2, discul solar nas de lebede reprezentat pe o amforă ele hronz de la Lavînsgaard,
în Dantmarca şi a reprezentărilor simbolice asemănătoare pe situlele de-bronz din Europa
<le sud-c:--t (tipul Hajdâb6SZOrmeny); la noi în ţară cităm situla de la Remerca Mare (jud.
Timiş) 3 (fig. 79) şi, desigur, reprezemările simbolice menţionate maî sus. Această reprezenrare
apare Şi spre sfârşitul civilizaţiei miceniene (vezi motivele decorat.îvepe discui de (a Pylos),
dar şi, la începutul epocii fierului, în Italia.
Deocamdată este greu de afirmat în ce măsură mirul grecesc al lui Apo!lo Hypcr-
boreanui poate fi extins departe spre nord, dar preferinţa pentru un cult al soarelui încă
din mileniul al Ii-lea a.Chr. este susţinută în ţara noastră de numeroase simboluri solare
ce apar pe ceramică sau pe arme de brom (în special pe discul topoarelor de luptă)
(fig. 80). Aceste simboluri sunt repraentate, fie static (roţi cu spiţe sau raze), fie dinamic
(vârtejun spiralice, cruce încârligată), în mai toate culturile epocii bronzului mijlociu

1A. Vulpe, Deponierungrn, Opfe-YStlitten und Symbo{~ut im Karparengebiet, în A.rchăo!ogische Forschungen

zum Kuittp>chehen in der ji.ingeren Bronzezeit und friihen Eisenzeit Alteurnpas, Bonn, 1996, p. 517--S.)4. ~ig: 80 Moti>T solare pc d1-<cu! unor wpna!l' de !t1pr:; (4-t2) şi pe m·Adiini <:!În necropola de b U,pu$
2 E. Sprockhoff, Nordische Rronzeuit undfiiihes Griechenturn, în JRGZM l, 1954, p. 28••110.
', 1-J). 1--3 l .ăpu.'); '1··5 Cawa; 6 S,J:1Ksc11i; ·/ Cajv,ina; 8 Sapiinţa; 9--1 {; Hajd{,dms011; 11 'fi~zabdânv; 12 Ap:i..
3 F. Meddeţ, Dfr Bronzesitula von Remetea Mare (Kreis Timiş), în Dacia N.S. 18, 1974, p. 95 .[02. flnp:\ A. Vulpe şi V. Li.zrtr. 5c:tri difinl'__ .
 EPOCA METALELOR
575

românesc (excepţie face decorul culrurîi Costişa, dar în aşezarea de Ja Costisa-N

• d · · ·I •
serie de vetre gmpate m partea e răsărit a unei man onunţe, par să sugereze de
- eamt· 0
. .. . . , asemenea
0 preoc_upare pentr~ un cut~? I Iar; s1tuaţu~ s1m1 1are se cunosc şi în cultura Monteoru)l,
Deşi reprezentănle figurative sum rare rn epoca pe care o tratăm aici ~e ·u · :
• . • _ ' ;, l vme totus 1
menponate o serie de stele de prntră antropomorfe, de mărimea aproximativă . :.
, • . ., . I . 1 • _ • a sraturu
,imane \fig. 81). Cunoscute pe tot cuprmsu spapu,u1 euroasianc, de Ia începutul c ..
· · • 1· I , ·
bronzu Iu1 pană m epoca mcc 1cva 3, aceste ornccte se grupează în anu mir» zo
pocu
.•
, . 2 ,._ , ne şi in
anurr.ne pcnoadc .
În România se cuno:::c JouJ etape de apari\ic a unor a.:,dd de monumente: 1a înc l
epocu„ bronzu Irn. ş1· •m Ha li stattu · I propr~u-z1s,
· · I' nme1 · · categorn.. 1· se atribuie srelaeputu d l
Hamangia, jud. Constanta, provenind dmtr-un turnul. Tipul respectiv este doct e a
• • • • A • • , 1mentat
4 în Ucrama, iar o astfel de stelă, descopenră mtr-unul dm mvelurile fazei Troîa I •
datarea npu . I m. Ia •mceputu I mi·1 emu · IUl· aI III - Iea. D es1gur,
· ·111 cazul exemplarelor din ' asigură
. . I . I . d
nor d şt vest-ponncă, crono ogia or cuprm e un mterva mult mai larg.
. I zona
Celei de a doua grupe îi sunt caracteristice stelele de la Stupina Sibioara d'
." , . . '~ , 1nrr-un
mmul de pe malul lacuhu faşaul Şl provenmd dmtr-un loc necunoscut, toate îr1 • ,j
•
Constanţa. Acest grup iacer parte ,l'm tipu · I de sre Ie d'm ana · nord-pontică, consid Jlh ·
de cu Itură „scmcă · · " (pe monumentu 1·Je Ia ,s·b· d. ·
l 1oara se 1strnoe un akinakes F'
erate
.I
~ d " , urrat a
centură) ş1 este datat m mtcrvalul cupnnzan secolele Vil-IV a.Chr. De memionat ~
• A • •

şi în etapa mai veche (secolele IX-VIII a.Chr) se cunoşteau in aria respectivă 'astf; l ~a
,/
qeJe, considerate „prc-scitice"; stela din complexul funerar de la Belogradec (But /
de NEi
.) iace
r parte d'm această scne • mai· veche. galla
În România mai sunt cunoscute descoperiri ale acestui tip de monument
J A , , care nu
pot fi deocamdată încadrare în mod cert m nmp: cele trei stele de la Baia de C • .
.
fHesa, recent d 'escopernă,. de Ia ("_,1ceu·- Cora lJ1a, · JU · d• Bistrita-Năsăttd ('o ns· st·
· • , mexru 1
descoperirii lor nu este sigur; propune1ca de a le data în Hallatatt nu se Întemeiaz.ă e
""~
J argumente hotărâtoare 3 . p
Există păreri diferite cu privire !a semnificaţia lor: zeîtăti, ,
eroizar"'a
...
derurict
fi
, • d'
UJUJ li]
respectivul rumul sau chiar numai reprezentarea chipului lui. Stelele Je epocă hallstarr·
(,,pre-sc11ica.. ·" sau „scmca .. ·") reprezentau, •m une Ie cazun. (d· e exemplu Sibioara) fi'1ană ..
0
an droguiă. e e e a Baia
. C I d I · ll c Cnş· aveau conrurat pe spate un sac prins prin' curei~ · rn,ă

\ ~I\
sugerând o explo:ra,re ':1inie_ră, desigur sens cul~ic. Sum d?vezi după care respective];
stele nu erau decat m S!tuape secundara m rnorm1me, funct1a '
lor initiala·
·
parc S,ă f'1 !OSt
r

3 1
A. \'ulpe, Die AXte und Bei!e in Rumlin_ien, ll, Milnc-hen, 1975,_ Idem. fi'li,,e Benwk .. , 1 •
. . . . , ., . , . • c. , .ungen uoa a,e
1mttftre u11d d1e spiite Bron::,eznt tm lvordm Rumamens, 111 Dana N.S. 19 19'"'5 p 69 ..,r,. A V I
, ' ' · -; J, • u pe, V.
I...azăr. op. of.
2
În grnera! J. Landau, l,es rtprlH•ntations anthrupomorphe, mlgdirhiqurs de fa rf„ion. ·t d't ,
'l' /"' mi..tenmre/,
11,. 1 p. i·tr
(""7"' r, c . A ''I . o ,,11·ren,n1eenne
,_ flU ans, I J, ; , cu 11 ,.wgrane; cr. Şt :,. v u pe, Dtc Kurzschwertfr
69
Aiexandrescu, Douil. statui tmco-.,citirc din Dahroge,1, în SCIV 9, 1958, 2. p. 291--302 .... , p. ; A. D.
_
·' _Rec-::-m s-;i_u mai •descoperit
.
Jouă. noi stde: N.-C. Rişcmia.
...,· ·
O noud descorierire
r
arheolo
-
· - r. B .
'f/fllil JtrJde
Fig. 81 Srde de piatră. 1 Haimngia (neolitic - bwnz timpuriu); 2 Sibin,n?. J Smpina: 4-5 lhiJ. d(' Ciiş. Lr1; (jud. Hunedoara), m fhraco-Dama 22, 2001, p. l 39-1; l; M. Rotl'a, Non-ferous v,,.'1 •B
• • , • • • • • _ J ,.,,urgy 111 ronze
'"'

După Jc;,nertc Lrndau (1, 4-)) ,i A. Vu!pr (2-3). Scări J_îferite. Age Transylvam.a, m Studia m honorem loanms P1sonis, Cluj, 2004, p. 104-707.
 ···············-------
376 PREISTORIA
în caJrul aşez.ă,rli, probabil vor fi jucat un anume· i-o! în cadrul cultului. Nu erau deci
monumente funerare (pe unii tumuli din Bronzul timpuriu era plasat un bolovan de
dimensiuni foafte mari~ o adevărată stâncă în miniatură-, cum .s-a constatat în cazul
movilelor explorate lângă Milosrea, jud- Vâ!cea) 1, ci mai degrabă ar trebui considerate
ofrande fo, aduse defirnctuluî, fie cu menirea de a :;tatornici pentru eternitate poziţia
<,ocîa!ă a celui inmormânt:lt prin punerea în evidentă a originii s:1lt· eroice (semidivinc}.
A.rund.nd o privire generală asupra datelor de natură religioasă şi a interpretăribr
propuse, se poate desprinde concluzia după care, la începutul şi în cursul Bronzului târziu
şi, apoi, din nou, în Hallstatt, survin modificări majore în ideologia populaţiilor celei
mai mari p:.'irţi a Europei. Prima se manifestă prin răspândirea aproape generală a i-irnlui
incineratîei, prin intensiflcan:a obiceiurilor depunerilor de diferite materiale (inclusiv
bron:wri), prÎ11 aparenta preponderemă a unui cult solar. Toate acestea ar putea semnifica
o reformă a culturii spirituale, ce ar fi purur avea loc în a doua jumătate a mileniului
ai II-iea a.Chc.
A doua modificare pare a se fi produs cel mai rârziu în secolul al VII-lea a.Chr. şi
s-a maniftstat prin revenirea parrială la ritul inhumaţiei (poate sub influenţa unui cun:nt
răsărirean; nu pot fi excluse migraţii, dar aprecierea dimensiunilor lot este imposibila),
la înccr,irt'a obiceiului depunerilor de bronzuri (fenomenul nu poate fi pus pe seama
înlocuirii bronzului cu fierul în ceea ce priveşte armamentul, d~oarece nu se cunosc
concomitent depuneri de piese d~ fier decât mai târziu, În La tenul mijlociu şi dnîu) si
b disparît!a simholuriior srrâm legate de cultul solar. Din puţinul pe care-l cunoaştem
despre zeităţile lumii cracice de mai drziu se desprinde o ierarhizare a panteonului în
cadrul c:.iruia soJrele, deşi cu siguranţă adorat, nu era atributul principal al zeului suprem
~~i~=M
A. Vulpe
1 E. Popescu, A. Vulpe, Necropola tumulară de la MiWstea, în RevMuz 3, 1966, 2, p. I 48--155.
BIIHJOGRAfIE
Lm:r:lri generale
BADER, Tiberiu, Die Fibe/11 i,; Nu,n/inlt'n, PJ3F X!V, G, Munchc:n, 1983.
Die Schwtrte, in Rumiinim, PBF IV, 8, Stungan, 199l.
BERCJU, Dumitru, Zol'ile isto,-iei în C,rp.tţÎ fi /,1 Dun.:1re, Bucureşii, 1966.
BERCIU, Dumitru, PETRESC:U-DÎMBOVIŢA, Mir.:ea, Et11pa mijlocie a destriimarii orânduirii
c'H1tundprimitive. Prim,1 epou] afin1dui, în Istoria R(•m:î.niei, 1, Bucurt><;tÎ, 1960, p. 137-16i.
Comori af,, epocii hronzului di,1 Rom/inia, Bucureşti, l 995.
DUMI ntESCU, Vladimir, VULPF, Alexandru, D:uia lnaime de Drom,h'te, Bucureşti, 1988,
p. 51--91.
HA:-.JSEL, Bcrnhard., Beitriigt' Ztff C:hro1111logi,:, rler minlaen Bronzeuit im Kmpmmbeckm, I-II,
Bonn, 1968.
Hcitr,{ţ!" zu.1 region.-t!en und chrtmo.'ogisd;m G!iedenmg der ,lfte„m Halh:att:z.eit ,m der ur:tam
Dor.-,w, 1--Il, Bonn, 1976.
. KRl~TlAN.:;EN, Kri-~tian, Eurq,e b<f?n' h _;tmy, C,1mbrîdge UK-New York, 1998.
MORINT7., Sebastian, Contri!mţii m-lvo!ogice !t1 iston~1 tntc.îfor timpurii 1. Epoca bronzult,i fn
Jjltlţiul carpato-balo1nir, Bucureşri, 1978.
MC'l.l.FR"KARPE, Hermann. llimdbu,,·h di:r Vorgnchichtt' IV Bro11z1'zeit, ,'v!i.inchen, 1980.
(,'n,ildzugt· fiiha Afm.fd1heil\'geschichte, (5 voi.), Srnttgan, ! 998.
NESTOR, Ion, DerStttnd da Vo1ges,hichr.rj(mclumg in Rumii11ien, RerRGK 22, 1932, p. 61-141.
De lr1 pt·imii locuitori p/nă /,1 dru·i. Epom lmtmâ fi a bronzului. !;')oca fierului, în A. 0(eţ("a
kd.), Isrnri:1 popornlui rom[m, Bucureşti, 1970, p. 22•-36.
NESTOR, Ion, PETRESCU-D1MBO\IJ"f"A, Mircea, lnccputurii.e S{)ddâţii gent1lire plttriar!u!e
,1i rdc de,trămitrii r;rând11irii comunei prim/tive. Epoa1 bronz.ului, in lswria Romînici, l,
Bucureşti, 1960, p. 90-- l 36.
PARZINCER, Hermann, /Ji,- {riihern Viilker Eur,;sicns, )'vh\nchen, 2006.
rETRFSCU-DÎMBOVITA, I~1ir,:ea, D1t1ozitt!e de lnmzun· din Ror11/inia, Bucureşti, J 977.
Sn.Mă istorie a Dt1cit·i prcrom,nu, bsi, 1978, p. 76-126
Die Sichc!n in Rumrit1io1, ! 1 BJ: X\'lll, 1, M(iiKhcn, l 978
l,toria Rom/iniei de !.t fnctputuri pânâ fn secolul al VJ/ !-!ea (în cvhb. '1, .Burnreşri, 1995,
p. 73-·122.
 ------ --·-----'""-···-
378 BIBLIOGRAFIE BIBI.IOGRAFIE
379

Der Art!]- und Btinschmu.ck in Rumănien, PBF ·x, 4, Stuttgart, 1998.
VULPE, Alexandru, Die AX·te taui Beile in Rumanien I, PBF IX, 2, Munchen, 1970.
Die AXte und Beile in Rumiinim II, PBF IX, 5, MUnchen, 1975.
Die Kurzschwerter, Do!che und Strâtmtsser der Haf!.stattzeit in Rumib1ien, PBF VI, 9,
Mtinchen, 1990.
Lucnll:i teoretice
BERNBECK, IC lheoricn in der ,,1rchdologie, Tnhingcn•B.isd, l 997.
BINFORD, LR., Archaeology as Anthropo/.ogy, în American Amiquity 28, 1962, p. 217-225.
BINFORD, Sally R., BINFORD, Lewis R., h'ew Perspectives in Archaeology, Chicago, 1968 {reprint
1970).
CLARKE, D.L, Analytir:al Ar,:hacology2, Bristol, 1978.
DUNNELL, Robert C., Sysmnatics in Prehistory, New York- London, 1971.
ELUS, Linda (cd.), ArchMologica! A1ethod and The01y: An Encyclopedia, New York- London,
woo.
I-l EI ZER, R. F., COOK, Sh. F. (ed.), The Applicmion ofQu,mtitative Methods in Archaeoiogy,
Chicago, 1960.
HODDER, I., Spnho!s in Actions. Etlmoarchaeologiml Studies in A-faterid Culnm:, New York-~
Cambridge, 1982.
HODOER, L (ed.), Archacological lhemy Tod,zy, C,tmbridge, 2001.
KOSSINNA, Cusraff, Die 1-/erhunft der Gcmwncn. Zur Afet!wd-e der Siedlungsarchiiol~>gie, Leip7ig,
191 I.
RENFREW, Colin, System LOilt1P5c 11s Sorial Transfarmntion: Catr:strophe and Anastroplx in E.irfy
Problema indo-europeană.
ALL\]ANU, Marius, Procesul de indo-europenizare a sptiţiului carptito-balcanic dinp .
. . . . . . erspectJvit.
lmg111shcii. tz arheologml (rezumatul tezei de doctorat), Bucureşti, 1999.
ANTHONY, David, The Archaeology ofthc Indo-European Origins, în Journal IE-Stud 19, ,
1991
F· 19.3--222.
BENVENISTE, Emile, Le vocabu/aire des institutions indo-europi!enncs, Paris, ] 969.
DUivf l-L/IL, Ccorgcs, lvf)'lhe ct /popie, Paris, 1981---1986 (,,., Mit şi epopee, B11curqii, J () J).
9
Gli\1i3UTAS, ,\ farij,1, O/d Europe c. 7000-<3500 JJ.C: iht E1rliest l:umnean r Citii!,,,,·
, b•r-
.r 1011 e;ore
thc lnji!tration oflndo-Europerm Pcopl.es, în Journal IE-Stud I, 1973, p. 1-20.
Thc First W'ave ofEurasian Steppe Pastoralists into Coppcr Age, în Journal IE-Stud 5, 1 ,
977
p. 277-338.
Das Ende Alteuropas, Der Einfall von Stcppennomr;den aus Siidruj?land und die lndo-
gcm11misierung Mitte!europas, în Archaeolingua. Serics Minor, Budapest, 1994.
LEHMANN, Winfred P., Die g('gertwii.Hige Richtung d-er indogermtinistighcn Forschung, în
Arthaeolingua. Series ~-1inor, Budapest, 1992,
,\-1ALLORY, J.P., A Historyofthe lndo-Europam Problem, în Journal IE.-Stud 1, 1973, p. 2l-6S.
MEJLI.ET, A., lntroduction â l'ttud.e comparative d.es la11gucs I11da-E11ropicnncs, Paris, 193?.
RENFREW, Colin,Archaeology oflanguage. The Puzzle ofindo-European Origim, London, 19B?.
ROBB, J., Rrmdom Causes with Directcd Ej}fcts: the lndocuropcan Lmguage Spread and the Scholastic
Lms of Uneages, în Antiquiry 65, I 991, 247, p. 287-29l.
ROMAN, Petre, Forme de m,miftstare culturala din eneoliticul târziu şi perioada •
de tr111,-;.,.,,t·r·te spre
epoca bronzului, în SCIVA 32, 1981, I, p. 21--42.
SCH\'ifIDETZKY, Ilse, The Injlucnce of the Steppc People based 011 thc Php,iml An:hropological
[k':/l in Special Ctmsi,iev-ations ofrhe Cordt:d-B,-mle Axe Cu/ture, în Journal IE-Stud 8, l 980

State Societies, în C. Renfrev.,, K.L. Cooke (ed.), Transformarion, Mathematical Approaches

3..4, p ..145-360. '
SERGENT, Bernard, Les lndo-Europcns. Hiitoire, la11gtm, r11ythes, Paris, 1995.
to Culrure (]unge, New York, 1979, p. 481-506.
SZATHMARY L, Autochtonous rmd Immigrated Compone>tts in the Carpathian Basin CoMi ,1
RENFREW, C., BOYLE, K. (cd.), Archaeogenetics: DNA and the population prehistory i{Europe · n-Crnge,
Joumal lE-Stud 8. 1980, 3--4, p. 231-244.
Cambridge, 2000.
TRURETZK(JY, N.S., Gedanken iiher das Indogermanmprohlcm, în Acta Linguistica J, 19,1 ,
SHANKS, Michael, TILLEY, Christopher, Rc-Consmteti11g Ardweology. Thcory ,md Prarri::e, 9
I. p. 81-89.
Cambridge UK, 1987.
WALO, Lucia, SLUŞANSCHI, Dan, Innoduo:re fn studiul limbii şi culturii indo-ftir<,pmc
STEWARD, Julian H., A Thm1y ofCu!tumJ C'honge 7'l;e Afcthodo!-0gy of1'.1u!tilinMr Eeo!u.:mn, P.ucurcşrî, 1987. '
Cbicago-London, 1955 (reprim 1973).
ZIJAMER, Ştefan, Ursprache, Undk und !ndogermanisierung. Zur Mcthod-ed-er lnrlogrrmrmischen
TA Y1.0R, \X' alrer W., A Study ofArchâco!ogy, London--Amstcrdam, 1948 (n:v:hur 1971 ). Altertumskunde, Innsbruck, 1990.
WASON, P. K., The Archaeology ofRank, Cambridge, 1996.
\X:'ATSON, Patty JO., LE BLANC, Stevens A, REDMAN, Charles L, Exphnation in Anh,1.eola:;;:
An Ei:plicitfr Scient(fic Appro,<ch, New· York •· London, 1971. Lucrări speciale
\'(TIITE, LA., 711e Science of Cu/ture, Ne\v York, 1949,
Ethnolagical Essays (Culegere <le studii îngrijitâ de B. Dullingharn şi R.L.C:arne1Vi), Der Brwirabi- Komplex in Alittel- und Siidosteuropa. Ko/loqium in IJrobeta-Tunm Severin (7. _ _
9
Albuquerque, I 987. November 1996), Bukarest, 1996,
380 BlBUOGRAflE
AlTKEN, M., Şcience-based Ddting in Archruology, Lol1don - New York, 1990.
ALEXANDRESCU, Alexandrina D., Die Bmnz.eschwerter in Rumi:inien, în Dacia N.S. 10, 1966,
p. 117-189.
AI,EXLA...'h.JU, ivfarius Tîbcrius, La culture Corlii.teni-Chişindu ~ thrace ou iUylienne?, În The Thracîan
\~1orld ar rhe Crossroads ofCivilisatîon.s. The Th International Congress ofThraco!ogy.
Rcports and Summaircs, Bucharest, 1996, p. 222--223.
ANDRITOIU, Ioan, Contribuţii li nlfwtlşterea rnlturii' 1Vou,t În sud-wstul Trctnsil1 1rmiâ, în
T 1;;·,1cc-Dacic1 7, 11)86, p .. 31 --15.
Civili211ţia tntâlor
din sud-vestul Transiltwniei în rpoca bronzului, Gu;;:ureşti, 1992.
BADER, Tiberiu, (,1.//rura Suciu de Sus în nord-vestul Rorr.âniei, în SCIVA 23, 1972, 4, p. 509--535.
f..)oat bronzului în nord-vestul României. Cultura pretracică şi traâcă, Bucureş-ri, 1978.
RAILEY, D., l/Je Atchaeol.ogy ofJ.Juri,il 1\founds. !hem;· 1md !nterpretatirm, în Pra.tiques hmCr:1în:s
cb.n~ !'Europe des xm•·-IV'" s. av. J,-C. Hommage â G. Simion, Tulcea, 2000, p. 23-28.
BAJENARU, R:1du, Discuţii privind (Tonologia ,1bso!ură a t:ulturii Clina, în SCIVA 48, 1997. 1,
P· 3--7.2.
D,ite noi privind cronologia Bmnzului timpuriu în jumăttttea sudică a Rom/iniâ.. în
Apu:um 39, 2002, p. 107-143
BARZU, Ligia, La stativn de Sa.rara Monteoru: la ;-zlcropole n" 4 de lepoque du bronz.e, în Dacia
N.S.33, 1989, 1-2,p.39-78.
BECKER, B., KRAUSE, R., KROMER, R., Zur trhsoluten Chronologie derfhihen Bronzcz.ât, în
Cerr,~ania 67, 1989, p. 421- 1:Î:42.
BECKER, C., Domesticated ,znd Wî?.d Anirnals as Euidenced in the EneoLithic Brome Age C11itures
C,1ţofCni ,md Afo11tmr-u, Rom,mi.1, în N. Beneck (cd.), The H·olocene 1-fornry thc or
Eurcpe2n Vcncbi-ate Fau,u. Modem Aspects of Rcsearch, Archăologie in Eur:Lţii:n 6, i 999,
p. 91-105.
HEM. Ca,a!in, l\Toipropuncri pentru o )chită crono!'JgicJ. a enMliticului ro1mînes/, în Pomic;i 33-34,
2000-2001, p. 25-121
BERCfU, Dumitru, Die Verbici0t1ra-Ku!t1,r. Vorbcricht iiber eine m:ue, in Rumănien ,:nultckie
bron·xzeitliche Kuirur, în Dacia N.S. 5, 1961, p. 123-161.
/),rte noi priuind sforşitul culturii Vcrhiâoara, în SCIVA, 27, 1976, 2, p. I 71--180.
mCHIR, Gheorghe, Beitragzur Kmntnis der frâhcn Bronzezeir im siidostlichm Thm.1siil',m!n1 wd
i11 rk,· Mol.dau (im lichte der Grabungen rnn Cucidata und .l'rf/tndrişca), în Dacia N.S. 6,
1962. p. 87-114.
Hl)NA Isrv:5.n, Die mitt!ere Bmn::-1.'zeit Ung,irns und ihre sii.dOstlichen Be.ziehungen, Budaptst, 19 7 5,
rop. lll, p. 2.35--256.
BOROH-'KA, Nikob.us, Die lVietenberg-Ku!tur: ein Heitmg zur Erfimchung der Bronzez.tir in
Siidf)steuroprt, I-II, Bonn, l 99 1t.
ilORONEANT, Vasile, Chiti/,1--Fmnii, un aspect al întepurului primei epoci a fierului. D,1te
_preliminai·e, în Thraco-Dacica 5, 1984, 1-2, p. 156--166.
BOTZAN, Marcu, Mediu si vfrţuire în spaţiul ca1-p_ato-dunăreano-pontic, BucurC$ti, 1996.
ll!BLIOGRAFIE
BOUZEK J., The Aegean, Anatolit1 ,md Eumpe: Cultural lntend.11timu ht thf' Second Millennium
B.C., Praha, 1985.
C,'reere, the Aegem1 mid their Conne::tions with (Âmtinental Europe, în The Bmnze Age in
Europe and rhe Mediterranean, XIII Congress UISPP Forlî~Itaiia, 1996, [Forll, 1996].
ERADLFY, Richard, The Pa..s11ge ofA.nm. An Arch,1eol.ogiml Am:Q'sis ofPn,/;;Jtori, Hoard tind Votiue
f1cposits, Oxford, 1998.
BRUDl U, ?\1ih,1i, Gmtribu(ii l-, mno,1,i;ttl"('rJ ~~l'Mr.'2ti H,dlsr1;ttu!ui Î11 sud--F.>tu! Rom/iniei, în SCIVA
-:,), 1\)/"\l, -1, p. 5)9---536.
BRUDIU, Mihalache, Lurnea suh wmuli din sudul J\IoUouei. De &1 fndo-E11mpeni la Tumnicii
tiirzii - mărturii arheologice, Bucureşti, 2003.
Cercetări privind Hdlstattul d/n sud-estul Mo!t!ovei, în SCIVA 42, 1991, 3-4, p. 221~239
BRUNN, \X/ilhdm Albert von, /1fitteldeutsche Hortfonde cler jiingeren Bron:t.f?,eit, I-II, Berlin,
1968.
Eine Deutung spiitbronzezritiichcr ffonfimde zwischm Bbe zmd '.);~,Jchse/, în BerRGK 61,
1980 (1981), p. 91-~150.
Blj(J-fHOLZ, H-G., Ein auj?ergewlilmliches Steinzepter im Ostlichm 1\1ittelmter, în PZ 74, 1999,
I, p. 68-78.
BURTANESCU, Florentî11, Considaarii ,-isupra unor morminte tumul,m-de pe 1en·1criu! ,'10/douei
(PerioadtJ de tranziţie-Bronzul tirnpuriu), în Thraco-Dacica 17, 1996, p.87-116.
C\VRUC, Valeriu, Once More ahout the Ponto-C{ispic /-<dctor in the Formation ofthe 1\'oua Cu!ture,
în Thraco-Dacica 19, 1998, 1-2, p. 93-111.
CÂRCIUMARU, Ivfarin, P.1koetnobotrm/ca, Iasi, 1996.
CERNYCH, E.N., Gomoje delo i meral/111g{i,1 v drevnej!tj Bu!g11rii, Sufo, 1978.
Anâuu iYfining ttnd i\fn,t!lmgy in E'rts!t'rn Europe: Fco!ogicd! Prohlnn"<' în B. l-tin5e/ (cd_),
Memch und l 1mwdt in der H:·onrcz:cit Europas, Kid, 1998, p. 129- l 33.
CHAP;'v1AN, R., KINNES, L, RA..NDSBORG, K. (ed.), The Ar;·haeofog}' of Dmth,
Ca1nbridge--New York-La Rochdlc-Me1bourne-Sydney, 1981.
CHIC!D.EANU, Ion, Unele probkme pri:Jind ÎnCt'putul rnlii,rii Tei, în Thrarn.0:Kica 3, I 982,
p. 101-106.
Dfrfn"-ih1hr.-1kische Ku!tut. Zur Brrm:21.'::.~eit in Siidu'('jf Rumdnien, în Dacia N.5. 30. 1986,
p. 7-47.
CHICIDf:.ANU-ŞANDOR, Monica, CH1CIDEANU, Ion, Contr-ibutioru to theStudyofthc GirL1
lvfttre Amhropomorphic Str;tiu•ttet, în D:ic1:-1 N.S. 34, 1990. p. 53-"75.
CH!DlOŞAN, N., Contribuţii la istorit1 tmcilor din nord+estul României 4sl'z,1"1'a Wictmberg
de la Derşid.tl, OraJca, 1980.
CHJLDE, V.G., îhe Drmuhe in Prehistory, Oxford, 1929.
CiUGUDEAN, Horia, Epo:'tl timpurie a b.ronului în ctntrtt! d sud-vestul Tr,msill'tlniti, Bucureşti,
1996.
--. Lr1eulitiru! final tn Tim1:,·i/11m1ia ,ri B,tn,1f: rnlttml Coţo}eni, Timişoara, 2000.
C!UCUDEAN, H., BOROFFKA. N. (cd.), The f:.tir{y ffallstatt Jlnioa· (1200-700 B.C) in
suuth~eastern Europe, Alba Iulia, I 994.
382 BlllUOC;RAFIE
CIUGUDEA.f'-1, H., GOGALTAN, P. (ed..), 711e Er1rlj·1md /i.1ia'dle Bronze Age in the Gzrpathia·n
Rasin, Alba Iulia, 1998.
CRACIUNESCU, Gabrid, L fîf(e du Bronzc moyen a final au nord du Danube, il /'est des Portes
de Fer, în l)ic Kuiruren der Bro·nzo..cit in dem Gcbiet des Eisernen Tores, Bukarcst, 1998,
p,115,138,
Cultum 1/erbicioitra în j11măt,ue,1 Vt'sthâ a Olteniri, Craiova, 2004,
CRISTESCU, Maria, C1ractr!ristiques tlt!mogn1fique.; des populr1twns de !'ttire thrttce sur le rerritoire
rk la Roumd!!Îe, în r!1e Thr:Kian \Vodd at rhc Cro.s\wads qf Civilisation, Procccdings
ofthe 7s!, !nlcrnatioml Cong:rc;,s uf"'i l11aco!ogy, I, Pudun:st, 19/7, p. ·Î8]-A')2..
(:RISTESCl.;, !'vfaria şi cobb„ Studiu! ,mtropolor,ic tt! unor g/;ef~·te d11tând de la sfârşitul epooi
bronzului (cultura Nou.i) ,îi inr:eputul epocii fierului de pe teritoriul /1,foldDvei, în ArhMold
l, 1961, p. 129-148,
DASCĂLU, Lidia, Probleme ale br,m?.u!ui târziu din nord·r·stu! RomtÎniei. Rit şi ritualfonf'mr în
cultura Nau,'7, în Hierasus 9, l 994, p. 135-165.
DAVJD, Wolfî;ang, Der „lf,,jdtisdmson·_A.pa-Kreis" und der minoisc!Hnykenis.he K•-eis,-
Bcmrrkungen zum Vcrhd/1,1is zwischen „Jl,1jd1J.sdmson-Ap,t-Stil und „cmpato-mylm1isrhen"
Ziersri/, în -n,c
Tlmcian \Xlorld ar tb<: ~~rossroads ofCivilisations. Repport'> and Swnmaires,
Bucharcsr, 1996, p. l 7Y.- l 8 t,
DAVIDESCU, Mişu, Un tezaur de pod0tthe tracice descoperit la Hinova. jud. Mehedinţi, în
Thraco-Dacica 2, I 981, p. 7 -•22,
))ERGACEV, V.A., Besflttnmg:>kompkxc drr spdtw Tripoije-Kult'.Jr, în Nfatcrialicn zur A.!!gcrncincn
und Vergleichendcn Archaologie 4), Maînz, 199L
Epoct1 brmrzuliri. Perioada timpurie, în Thr;lco-Dacica 15, 1994, 1-2, p. 121-- 1,-iQ.
DERGACEV, V. A., JvfANZURA, L V., Pognbatnye l<vmpl.ek.9 pozdnego Tripol'ja, Chişin:ll1,
1
19~1.
DESHAYES, J„ Les (.>util, de bmnzc de l'lndus ,z:., D,muhe (IV 1w Lf Millen,âre), Paris, 1960,
DRAGOMIR, Iun T., /'..foi contribuţii /ş1 cunoas;cra: gmc:~·i cu!twii Babadag, în SCIVA 37, 1986,
4, p ..l38-340. , GEORGIEV, Georgi I., Dic 0rt!ir-hen Wto7,e/n derprdhiston'schcn Elitwick!ung in Bufgarien und
DUMITRESCU, Vladimir, Necrr,pola de i11mu;T,1ţie din ep,m: bronz.ului d.e la Câmtl, Runnqu,
1961.
Oriuine11 şi woluţia culturii Cucutmi-Tripolie, în SCIV J 4, 1963, 2, p. 285-YJS.
ra ;:ecropo/e turnulaire du proni«r !ige du fCr de B1w1rabi (dfp. d.e Dolj, O!tinie), in Da-:it
N.S, 12, 1968, p. 177,260, . Die Afaros (Aforo!, Mure.sl-Kultur, în N. Tasî<' (ed.), Kulturcn dcr Frtihbrom.ezeit des
DUMITROAlA, Gheorghe . ConumitiJrf preistorici' di11 nord~esrul României. De la cultur,l CKut.em
pdnâ în hmnzul mijlociu, Piatra Neainţ, 2000.
DUNĂREANU-VULPE, E.:att:rina, La nicropo!e de l'âge du bronze d.e Poiana, in Dacia 5-6;
19J5•-l9.l6, p. 151-167.
EGGERT, M,K.H., LOTH, F., Jvfcnin und die absohtrc Chrmwlogie des ruropiiiJrhr:n,
Neolithikvms, în Gcnn,mi::. 65, 1')87, p. 17--28.
EGGERT, M.K.H., WOTZKA, H-P., Kretr✓ und di.e absolute Chronoiogie des europ:fi_dim
Neolithikums, în Gernrnnia 65, 1987, p. 374--422.
BIBLIOGRAFIE
383
EHRICH, Robert W. (ed.), C!Jronologies in Old World Anhaeology, J~II, Chicago _ London
1992, ,
EL SUSI, Georgeta, Vândtori, pescari şi crescători de animale în Banatul mileniil.or VI î. Ch.-1 d. Ch.
Timişoara, 1996. '
EMODI Ioan, Necropola de la sjîrşitu! epocii bronzului din peştera Igrita, în SCIVA 31, I 980, 2,
p. 229-274,
Dt'fcoperiri din prima epocii a fierului de la Oradea, În Crisîa 11, l 981, p. 321-328.
FLORESCU, Adrian C., Comribuţii I.a mnor11trrer1- nrhu.rii Nou!!, în ,\rhl\-fo!d /----3 J 0frj
p. I ,iJ.2J 6, .' '
Sur Ies probll:mes du bronze tardifcarpato-danuhien et nord-ouest pontique, în Dacia N.S.
11, 1967, p. 59-94,
Repertoriul culturii Noua-Co.clogeni din România. Âfezdri şi necropole, în CCDJ 9, 1991.
FLORESCU, Marilena, Problmzes de la civilisation de Costiţa afa lumiCre du sondage de Bor/eşti,
în Dacia N.S. 14, 1970, p. 51-Sl.
Cîteva obserw1ţii la ritul şi rimalurile practicate de purtătorii culturii A1onteoru În lttmina
s<ipăturHor d.e la Cânde,rti (jud. Vrancea}, în Carpica 1O, l 978, p. 97-137.
FLORESCU, Marilena, FLORESCU, Adrian C., Unele observaţii cu privire fa geneza culhtrii
Noua în zonele d.e curbură. ale Carp,tţi/.or Rt1săriteni, în ArhMold 13, 1990, p. 49--102.
FONTlJN, David, Sacrificial I..andscapes. Cultural Biographies ofPersons, Ohjects rmd„Nntural" Pfaces
in the Bronze Age ofSouthcrn Netherl.ands cca 2 300- 600 B.C, Leiden, 2002,
FORENBACH.ER, S., &diocarbon Dates ,md Absolute Chronofogy ofthe Ct'ntml Europetln Ear/y
Bronze Age, în Antiquiry 67, 1993, p. 218-256. -
FURJvfANEK, V., VELIA<~IK, L, VI.A.DAR, J., Die Bronzczeit im sknvaki.schen Raum, PAS 15,
Rahdcn, 1999.
GElSSUNCER, H., Horteals Gt'JChiclmquell.e, Neumiinstrer, 1967.
GENlNG. V.F., ZDANOVIC, G.B., GEN!N~, V.V., Sintat-11. ArheologiCeskie pcmj.unikianjskih
;,lemen Uralo-Kaz.ahstanskih st!!pej, Celjabînsk, 1992.
J<!?JJi!' dic~G..~ncSis der urthr:kischm Kultur, în Dritter Intcrnationalcr ~~-~racologischcr Kongress,
I, Sofia 1984, p. 6,-7-t
GlMl~UTAS, Marija, Bronze Age Cu!tum in Cemml and Easter'! Europe, Paris-London, -I°965.
GIIUC, :VL, Afok,·in !, nekmpola ranog bronzanog doba, Bcograd, 1971.
Karparenbeckem und Nordbalkans, Beograd, 1984, p. 33~59.
GIVRGIU ARD EU, Adriana, Contribuţii privind stadiul cercet/irii Hall.rtattului timpuriu În .paţiu!
intracarpatic, În Sargetia 26, 1995-1996, 1, p. 189-226,
Florin, O rapieră de tip micmi,tn d.e I.a Dmsuş, în Apulum 34, 1997, p, 4J-48,
Forni, eine ftiihbronz.ezdtliche Siedlung aus dem Siidwmm Rumliniens. Vorldufiger Bericht,
în Thraco-Dacica 14, 1993, 1~2, p. 51---64.
Bronzul timpuriu şi mlj'f.oâu ln Banatul mmânesc şi pe c1mul i1iferiur a.I A-Iureşului Cronologi.a
1i descopen'rile de metal, Timişoara, 1999.
384 BIBLIOGRAFIE
GREENFIELD; H.J _; ZV()tmh~wlogy ani Aspects ofth; Secondaiy Products Revo!ution: a Ccntml
Balk,m Perspective, în Archaeozoologia 3, 1989, p. 191-200.
GUMĂ., Marian, Civilizaţi,i p1·imei epoci a fierului Îfl sud-uestul României, Bucureşti, 1993,
Fpom bronzului in Banat. Oriwnturi cronologice şi m,mifistări culturale, Timişoara, 1997.
GYULAI Ferenc, Umwelt und Pflanzenbau in Tnmsdanuhien wdhrrnd der Umer,felder- Ha!istatt
1md Latfnehu!tur, tn Die 0:;thallsratt-kultur. Akten des Intcrmtionalcn Symposiutns,
Soprcm, 10-"14 mai 199,1, f8udapcsr, 1996], p. 127-136.
[!A(,\ l.\-1ANN, Rol( Die Ftih,· Bnmzf.';:cit i1r1 u:,'st!/,./,01 Osti,f;j,t:bid mul ihYe mitt.'!- ;u;d
siidosteuropdischm Beâehungen, Harnburg, 1957.
H.ĂNSEL, B. (ed.), Siidostrumpa zwischen !600 und 1000 v.Chr., PAS l, Berlin, 1982.
HÂ.1-.....:/SEL, Bernhard, Siidosteuropa zwischen 1600 ur1d 1000 v.Chr., în B. Hă.mel (cd.), SHdosteuropa
zwischen 1600 und 1000 v.Chr., PAS l. Berlin, 1982, p. 1--38.
Dii- Steppe ttnrÎ der sUdosieu•·opiiische Subbntinent. NomadowlnjMlc und Transhumm1z,
în ,\_ Avrarn, M. Babeş (ed.). Civilisarîon g:reque et culmres a.mîqucs pefîphCfique~.
l-Iummage â P. /l·Jexandn.·scu 2. son 70" annîversaire, Bucarest, 2000, p. 31--42.
l-t\NSEL, Bcrnhard, MEDOVIC:, Pr,::-ddg, Vorboicht iiber die jugoslawisch-deutdnn
/!.!1:,g--n1bu1tgen in der 5,iediung von Feudt•ar hei Mo'forin (Gem. Titel, Vojvodi.>w) w111
J.986~1990, în Be1RGK 72, 1991, p. 45~203.
HANSEN, Svend, Srudien zi,. dm Afeta!!deponierungen wăhrend da Umenfelder:z..ât im
Rhein-Main-Ci:biet, Bcinn, 1991.
Di:pozite ca ofrmul.ă: o contribarie /,1 inttrpretarea descoperirilor de depozite din perioada
timpurie a UFZ; în SCIVA 43, 1992, 4, p. 37 !--392.
.'-..'tudim zu den lvfe-:alldepr.miemr.,gm wdhrend der ă!terf'n Un1enfelderzeit zwisthen
RhOnenta! und Karparenbedtm, I-II, Bonn, 1994.
HARDfNG, A.F., The .MJ'cent1e,u1:, ,md Europe. London, 1984.
HOCHS'f ETfER, A..lix, f.ine N11dei cier l\Towz-Kultur ,ms NordgriechenU;nrl. Ein Bâ1rag zur
fibso!uten Chronologi.e drr spiiten Brrmazc1t im Karpatenheckcn, i'n Germania 59, 1981, 2,
p. 239--259.
!--,'pdtb1unuzeitliches und f-iiheisnzzcitfic/-,eJ fOnneng;ut im Makedonien undim Ball'rmr,wrtL
în B. Hănsd (ed.), Siidosleuropa z.wi.schrn 1600 und 1000 v.Chr., Berlin, 1982, p. 99--118.
HOR.EDT, Kurt, Die 1XlietenÎJergbu!tur, în Dacia N.S. 4, 1960, p. 107-187.
Siebrnbiirgen und Afykcnii., în NE.l-1 2, 1960, p. 31--44.
.Dfr \lnwendung des Eisens in Rurnănien bis in d.-is 6. ],thrhundert L'.u.Z., in Da1..la NS
b, 1964, p. 119--132.
Pmblanele annnicii din perioada bronzului evoluat în Transil11ania, în StComSiLiu 13,
1967. p. 137--156.
Dit Kupferzeit in Tmnsilvanien, în Apulum 7, 1968, 1, p. 103--116.
Bejestigtc Sicdlung,'n der Spiitbronze- und der Haflstattuit in iw1crka,patischen Rumiirieri,
'în Symposium i.u Probicmen cler ji.ingeren Hallsc1trz.eit in Mitteleuropa, Ilratisbvâ, 19·~4,
p. 205-228.
BIBLJOCMFIE 385
fGNAT, Mircea, Necropo!.i tumulttr!t. hal!,tattiaw1 dt' fa Volovăţ-Dealu! IJurlPi, în Sti<.._'ava 5, 1978,
p. 107-127.
JUGANARU, Gabriel, Cultura Babadag I, Constanţa, 2005.
JUNGHANS, S., SANGMEISTER, E., SCHRODER, M., Kupfi'/" und Brom,t J/1 dr:r Afetalh:eit
Europtts, H, 1-4, Berlin, I 968, 1974.
KACS() Carol, Conh-ilmtions 1) lt; mnn.iissance de la cu/ture .:le Suciu de Sus tl /11 b:lfliiw dn rn-herrht;
/liw â l.11p11i, în Dacia N.S. l 9, 1975, p. 45----68.
în Dacîa N.S. 31, 1987, p. 51-75.
K.ÂDĂR Manuella, lnceputurile ~i dez1•olt11rea mctdurgiei bronzului 1!1 Tr1111;ib:,mir1, ,\!ba Iulia,
2007.
KAI5.ER, Elke, Der Hort Mn Borodino: .kritische Anmerlwngen zu ein<:m f1eriilmuen hronzezeit/i,-hm
Schatzfimd aus dem nordwest!icht'1t Schwarnmer:1geb;et, UPA 44, Bonn, 1997.
KALICZ N.tndor, Dic Friihhronzezeit in Nordost-Ungarr,. Abrfrs do· Gr,chi,ht,.' dcS 19. --16.
}<1h1-hundem v. u.Z., BudapeH, 1968.
!(.ASL 1BA, J\faja, Fibtln mit Biigf'ikugeln in [it'r Afoldm, und Anmnhmgm zum dg,ti,cha1 r:h;j!:rs
im 10.~9. Jh. v. Chr., în PZ 81, 2006, 2, p. 2 lJ.-246.
KEMENCZEI Tibor, Osttmgarn in dcr Zeitder Friihhallstartku!tur, îH Dic l !a1biaukulmr, Linz,
1981, p. 79--92.
Nordost1mg,1rn in dn· Spdt!11·011zt'z.eit, în B. Hiin~d (ed.), Si.îdc,srcurop:.i Z\\N.:hen l 600 und
1000 v. Chr., Berlin, 1982, p. 305-320.
Dit Spdtbmnzezeit IVordostungtlrns, Budapest, 198-1.
KlJ\.1MlG, \Y/ol(~ang, See-ui.ilherht'11.Y'5!,Ull/(. und Umenjt'lderku!tur. Ein t1rch,i'ulogisch-hi,toric-d,cr
Vi?:rurh, în R. Uslar, K. Narr (cd.), Studicn aus Altcuropa I, Kfiln, J 964, p. 220-283.
KOSSACK, GMrg W., Prunkgriiha. în Srnd_ien zur vor- und fruhgc~d1i(hdichrn Archiiologie.
restschrift [nr J. \):terner, I. 1, ~fonchen, 1974, p. 3--33.
Afilreleuropa zwisrhen dem !3. 1111d 8. J1hrhundert 11. C/.11·. (;,,b.-f~'c.w·hid1te, Stimd und
P•·oh/c1m1 dn· Urnenfeldl.'1j0rsch1✓11g, în Beîrr:igc zm Limcnfd-.:lcrzcit ni'>rdlich und sild!i,:h
der Alpen, Monographien RCZ1'.1 35, Bonn, 1995, p. l-·64.
Rdigiiisn Drllken in Alteuropa vom 8. bis zum 6. }11hrh11mlert v. C:hr. C,,b., în Arch:iologid·-:e
Forschungen zum Kultges,,hd1cn in der jlingt'.l'Cn Brorrz.c2cit und frllhcn E!s.:·112eit A.lrcuropas,
Bonn, 1996, p. l 7 -42 .
KOVACS Tibor, Tmnulus Cu!tw·e Cemctaies ofTis:uiflired, i'n Reg,'':1,eci Ft12c(tk 17, 1975
Einige nt·ue Ang11ben :wr AushiMung und inncrm Clinkru11g der Fiiztsa/J,;i:y--Ku!tr,r, în
SUdosn:uropa zwischen 1600 und 1000 v.Chr., PAS l, 198)., p 287--.10t-r.
Die Fii.zesahony•Kultur, în N. Tasi( (ed), Kulturen der Fri.ihbronzczeir des Karpatenbeckcns
u11d Nordbalkans., Beograd. 1984, p. 235--256.
KR \USE, R., Zur l:,f1twicklung derfnJl,hr~muzeit!ichm lvfetallurgi,, niirdl:ch da Alpen, în B. Hiimel
(ed), Mensch und Umwelt in de1 Bronzezcit Europ:ts., Kid, 1998, p. 163-192..
 --- ----------
J86 BIBLJOGRAFIE
KRUSELNICKA, Larisa I., Studien zur Besiedluiig dCr ukminischen K.arpaten tmd der
Karp,itcnvarlandes zu Beginn der fisenzeit, în Acta Arc.hacologica Carpathîca l 9, 1979,
p. 73-96.
KULL, Brîgine, Untersuchungm zur },;fittclbr,mzeuit in der TUrkei und ihrer Bedcutungfor die
absolute Daticrungdereuropdischen Brouz.ezât, în PZ 64, 1989, 1, p. 48-73.
I AN DAU. Jeanerte, Les reprfienmtiom rmthropomorphrs mlgalit!11ques tie fa r~gion n-11!diten,111tbme
(f 1tu 1,·r mil!inaire}, Paris, 1977,
L/Î..SfL() An ib, O tt,<:cutre ki!l,r,rt ./rm/1 lt1- C~Y'.if!, ;vd. L..,i, !n :\; hl'vf dd 7, 1972, p. ?.07--2:'.1.
!11aputurilc met:1lurgiâ_fieruh1i pe teriton·u/ Rrn11,)niu, in '.~(JV 26, 1975, I, p. l 7 --.0.
fnccputurile primei 11rirste d fierului pe t,:ritonul Alo.'dt1vd. U11de rezultate ,1i probleme, in
Ce.-ds~Jaşi 7, 1976, p. 57-}5.
Date privind sjărşit1.tl Ha!lstattului timpuriu tn Tra11.riliYmi,1, în SCIVA 30, 1979, 4, p.
537--546,
La rigion cxtracarţwtique orimtrde t't !a fin du IIr 1niLM11aire ct dans !t1 premiere moirit du.
P milil11r1ire avant notre he, în Actcs du IIe CongrC~ J!1tcrnational de Th.rnculogie, I,
Bucureşti, 1980,p. 181-]87.
Grupul T!onil.011rti. Asupra „ol'i:wmului" ,'.>:1lht11m·,m timpuriu 01 t:eramica inciwtit. din mdul
Moldovâ, în MemAnr 12-14, 1980-•1982. p. 65-91
Les groups ri!gionaux 11nciens du Hdltatt lt D.>·t des Cr1.rp11res. L-1 fdolrlwie aux X/Jt.-\ 71'
siecks av.n.C., în I.a civilisatlon de 1-hllstarr, Lii:f;<c, 1939, p. l l 1---129.
Dates radiocarbone et chrmw!ogie de !.1 ciâlisation NoU(;-Sabatino:Jea~c···osl.ogcni, in CCDJ
10, 1993, p. 23-41.
!nceputurile epocii fierului la est de Carpaţi. Culturile Gd1!/l-.f{o/ihrady şi Corlitteni-Chişiniiu
pe teritoriul A!o/d,ovei, Bucureşti, l 994.
Legături Îl/fre ngiunca Dm;iirli ii,~ Jos d sratiu.l cgffo .. ,m,;:o!ian l,1 .rfar,;itul tpoâi lmmz:t!ui
şi Începutul epocii fierului, în Me:m.Ant 21, 1997, p. l l 5•-130.
On the Rdationships hetwcen the Lower Dmwbe Regior: rmd the Aegean-Anatolian Arc,1 ,li
th,, T:nd ofthe Bronze Agc and Begiiming ofthe lron Age, în CCDJ 16, 1997, p. 3'-;3...)68.
On rhc origi,n, development and ch:m10logy of the First fn,11 Age at the l.ower Dmwht', in
Anes du Colloque Internarional. Premier âge du Fer au bouchcs du Danube er dam Ies
rCgions autour de !a Mer Noire, Tulcea, 1973, [Tulcea, 1997], p. 67-84.
Datarea prin radiomrbon fn arheologie, Bucurcsti, 1997.
Some Connectiom bttween the Northen Thrace and A.da Jifhwr du ring the l.11te Bronze Age
a11d Emly lron Age, în N. TuT:1 ei alii (ed.), Tlu:icîans :ind Phrygians: problems of
par-1\ldism, Ankara, 1998, p. 4 I -44.
De l:îge du bronze tl !'âge dvfi:r au Bas Danube. ConsidCmtio11s arch!ologiqueJ et hisrorlqul's.
C:hronologie, în J\nes du XIW Congres UlSPP, Forl'l, l 998, p. 577-582.
La fin de l'âge du bronze au Bas D.1nube ct le m()ndr. m_ycr!nien, in H rre:pupe:pe.(a TOU
µuxe:vmxo6 x:00,u.ou. ~ bte{}-v~ ht€ît€ITTE,U.OvLx6 cruµn6cn.o /\aJJla, 25~29
o·€m€J.t~ptou 1994, [Lamla, 1999), p. 27-33.
------·-------
BIBLIOGRAFIE .l87
f_ 'Ita/ie et la rlgion du Bas Danube tl la fin de l'Jge du bronze et au dibut de l'âge du fer,
l:'squisse d'une synchronisation chronol»gique, în Ani dd II Convengno di Srudi
iulo-romcno, Bari, 2000, p. 53--60.
LAZAR, Simona, Cultura Vârtop În Oltenia, Craiova, 2005.
IAZA R, Valeriu, Aşezări M În/J/ţhne cu terase ale culturii Coţ,ijCni în Transilvania, în M.irisia 6,
1976, p. 27-35.
LEAi-l:U, Valeriu, Cultura Tei, Bucureşti, 1966.
!_Ft;KOV, A.i\·1., ]ung- li!!d ,pii1lmmzrztitlid1c f),Jio'.fi: 1de im nOullichen Schw11rtzmee1gcbitt I,
PBF XX, 5, ,'vliincht:n, l98L
LEVITKI, Oleg, Cultura Halhtattului canelat la răsărit de Ctrpaţi, Bucureşti, I 994.
- Culturi din epoca H,t!lstauu!ui timpuriu şi mlj'!ociu, în Thraco-Dacica 15, 1994, 1--2,
p. 159-214.
UBHY, W.F., Rad;ocarbon D(lting (11955; 2 1965), Chicago.
LICHARDUS, Jan (ed.), Die Kupferzeit als hL,torische EjJoche. Symposium SaarbrUcken tmd
Otz..enhausen 6.-13. i 1.1988, Bonn, 1991.
MACHORTYCH, Ievlev, Dher die Anfimgsperiode der Geschichte Kimmerier, în Acta
Arcbacologica Carpathica, I 992, p. l l 0-115.
MAI'-:NîNG, S.W., The Absolute C!Jrono!ogy of the Aegean Ell'ly Bronze .Age, Sheffield, 1995.
l'vL-\J{A..~, Joseph, Die Schaftloch11-xt au.s d.em Depotjimd von Theben (Mitt?lgriechenland) und ihre
S . c!lung im Rahmen der bron:uzeitlichen X\·te Siidosteuropas, în Arcbaolngîsches
Korre~pondenzblatt 19, 1989, 2, p. 129•-· l 36.
,\!cuc Ansiitze for die Beurtezlung der b11lkanfrch-iigliischen Beziehungm im 3. ft. v. Chr.,
în The Thracian World at rhe Crossroads of Civilis:uions Repam and Summaires,
f\Hcharest, 1996, p. 44-45.
Ku!turwandd aufdt'm grierhischf/1 Fest!and und &n Kykltu/,en im ,piitm 3. Jahrtausmd v,
Chr. Stwlien zu dcn kul.ture!.~'11 Verhiiltnisscn in Sii,lnsteurop,1 und dem zentralen .rou,ie i.istlichen
Afittelnuerraum in der spiiten K.upfcr-und ji-Uhm Bmnzezeit, UPA 5.3, Bono, 1998.
/\{ARE~). Ion, Metalurgia armnei tn neo-eneolitiml din Ron:/:ni.a, Suceava, 2002.
,\.fARlNf~CU, George, Nuropol1 d.e !a sflr[i1ul (.pvcii bronzului (cultura Noua} de I.a Affhiud,
rmnrma. Te.4t.,t,, jurlfţu! Bistr!ţa-N.1Jiiud, Î"n Thraco-Dacica 7, 1986, p. 46~ 58.
MATfHAUS, H., .. -Spi.tmykmische und umo'.fr:!derzciiliche Vogelpl.astik, în Studicn zur
Bronzezeit. Festchrift fur W.A. von Brunn, Mainz, 1981, p. 277-298.
MAXIMILIAN, C. şi cobh., Sd1'rJta lvfonteoru, Studiu amropologic, Bucureşti, 1962.
'-JEDELEŢ, Florin, Die Bmnzesitul.t1 oon Remetea Mare (Kreis Timi,1), în Dacia N.S. 18, 1974,
p. 95-102.
Î"vlEOOVIC, Predrâg, Die rel11tive Chronolngie der Siedlungen der ălterm Eisen::,cit im
jugoslawischen Donaugehiete (text sîrb şi german), Novi Sad, 1978.
MELJUKOVA, A.I., Sk{fija i fmkijskij mir, Moskva, 1979.
M!LOJCIC, V1adimir, Z1ir Fmge der Chronologit'derfriihen und tnirrlerm Bmnzr:uit in O;tungarn,
în Actes de la Ilie Session du Congres Imernational des Sciences Prthisrnrîque er
Prornhîstorique Zilrich-1950, (Zifrich, 195.3], p. 256-278.
388 PREISTORIA
MTU, Georger;:t.' ComÎderaţiipaleodemOgrttfice asupra pofula(iilor epoâi bronzului de pe teritoriul
Rmnâniri, în SCA 33, 1996, p. 9-14.
MORINTZ, Sebastian, Que!que.r problemes concernant la phiode ancienne du Hallstatt tlU
Bas-Danube â fa lumikre des fouill.es de Babad.ig, în Dacia N.S. 8, 1964, p. 101-118.
Oher r!ie Chronologit: der Obergangzeit vom Aneoliihikum zur Bronzezt'Ît in Rumănien, în
Dacia N.S. 13, 1969, p. 61-72.
Probleme privind originea 1:raâlor in lumina rercetărilor ,irheologice, în RdI 30, 1977, 8,
p. lli65---!488.
Les Ţ/ir,u:e; & la Troie dans k dernier quart du Ir mif!inaire flV. n.t., în Thracia Pontica,
1, 1982, p. 151-155.
Noi J_.ate şiprohleme privind perioa.dt hal!st,miand timpurie şi mijlocie in wrw istro-ponticd
(ciHetilrilnle !.t., Bahadagj, în Thraco-Dacica 8, 19!:(7, p. 39-71.
.\1ORJNTZ. Seb:mian, ANGHELESCU, N., O n,JUli rnlturli a epoCii bromului în România.
Culturtt de tip COsiogaii, în SCIV 21, 19Î0, 3, p. 373-415.
MORINTZ, Seb:1srian, ROi\1.AN, Peffe, Aspekte des Ausgangs des Aeneolithikums und der
t'bergang.,srufa :wr Bnmu.uit hn fvium der Ni.ederdonau, în Dacia N.S. 12, 1968, p. 45-128.
[J.1 n6!• gnq: /wllsflmim1 timpuriu tn sud-vem.d României-Insula B,n1ului. În SCIV 20, 1969,
l p. 39J-423.
\10SCA.LU, Emil, Die Jrnh.hal!statt;:,eitlir/,en Grdber 110n Aferi (Gen-1. Vedea, Kr. Teleorman), în
T!uao-Dacic:1. 1, I 9F), p. 77~86.
MOSCALU, Emil, BEDA, Cornd, Bujoru. Un tumul cu car-caza.n voriv aparţinînd i'Ulturii
Basambi, în Thraco-Dacica 9, 1987, p. 23--47.
Buj,?ru. Ein Grabhiigel da Basarabi-Kuitur mit Votivkesselwagen tlllS Rumiinien, în PZ 66,
lY91, 2, p. 197-218.
IA{)TZO!-CHIClDE.A.NU, Ion, .,.v..Momuînt(î11 epoca bronzului), în .Enci,~lopcdiaArhcologiei
si Istoriei Vechi a României, IH, Bucureşti, 2000, p. 117--131.
fremdgi]ter im Afonteoro-Kulturraum, în B. Hansel (ed.), Tausch und Verkehr im Rronze·
und f riiheîsenzcirlichen SU.dmteuropa, PAS 11, Mi.inchen· Berlin, 1995, p. 219-242.
MOZSOLICS Amâlia, Archiiologische Beitriige wr Gm-hichte der Grmsen lflanderung, în
ActaArchHung 8, 1957, p. 119-156.
Brr,nz(!fimde des Kmpatenlm-kms. Depmfimdhorizonte von Hajd,Jsllmson und KoszidapadUs,
Bud;;.pest, 1967.
G(,/.d-fUndt- des De_poifundhorizontcs von Hajd1isdrnwn, în BerRGK 46-47, 1965-1%6
(1968), p, 1-76.
Brunze- und GoldfUnck des Kiirpatenbeckens. Dt'jJorfimdhorizonte wn Forr6 und âpd(yi,
Budap<"st, 1973.
Bron:afimde ,ius Ungarn. Depofundhorizonte von Aranyos, Kurd und 6Jennely, Budapest,
1985.
Bronzefunde aus Ungarn. Depotfundhorizonte HajdUbiJszOrminy, Romdnd u:-;d
Bitli:k:,zentldszl6, PAS 17, IGd, 2000.
BlBl.lOGRAFIE 389
MOLLER-KARPE, Hermann, Bâtr!igt' zur Cfironologic da Urnenfeldazeit ndrdliche undJiidlich
der Alpen, în ROrnische-Germanische Forschungen 22, Berlin, 1959.
NECRASOV, Olga, Evolution ci< la sh--urtt;.re m,thropologique de l1 l<oumani<' dcpuis ic palioiithque
fusqu â rws jours et Ies problhnes qui sj rtltf,m1w, în ARA I O, 1973, p, ~~19.
NECRASOV, Olga, HAlMOVtCl, Sergiu, Studiu! rn<Zt,,1·i1dul11i pt1ler.f:u,nistic din sorulajeie din
,mul I.958 d,, fa Duru:şti, ln i\fateriale 8, 1967, p. 59----60.
NECRASOV, O!g:1, şi cobb., Ccra!/lrÎ j>dlcM!itmpologfrp prhiitrurc la p,y,dr1ţii/e de pr, tchr:. i1d
Rmdnii'i (I), :"n Ad1i\foid 13, 1990, p. l JJ ... 2_24
NEMEJCOVA-PAV0KOVA, V., /:ur Ursprung und Chronalaxit' ·der Holerlz-Gruppe. în
Sympo~îum i.iber dîe Entstehung und Chronologie der Badencr Kuirnr, Bratislava, 1973.
p. 297-316.
Typo!ogische Fmgen der rn'.:ttivet1 mul ilhmluten (hronolo~t,'"le der IJ11dener Ku!tur, în SlovArch
39, 19S1 l, 1--2, p. 59-90 .
NE1'--1ETI Ioan, Descoperiri IJt:lhtllftimc timpurii din zona Cart'iului, în SrCom Sam [\fa;·e 5·--6,
1981-1982,p.45-5&.
C1teva considenz;ii privind dPscopn-"/rik jtinemre din q1om bm.'1.zu{ui din nord-1'!'.'"tul Rom/h:iti.
în StCom Satu Mare 1.3, 1996, p. 27-55.
NESTOR, Ion, Ein Bmnu-Drpot ,tus Afoigmd, Rumănien, în PZ 26, 193\ p. ?A---57.
Sabia de bmnz dt> /11 Boiu. Comribu.ţi, !tT studitd primelor ji/hii cu F,/1hii la m/mer din Eurvp,1
G·ntml-il, în Sargetia I, 1937, p. 155-209,
Die verâerten Strâtiixte mi! .Nackenscheibt' tltls if'J:srn,miinim, în lvfarburger Studi-:'n,
Darnmadt, 19.)8, p. 182-192 ("' Un topor de luptd din tpoct1 rle hrcnz, în Buletinul
Mazniluî Militar l, 1937, I, p. 54--59).
Sur ks d/buts de la nht1!lu•g:'e du mitJre t't du lmn;;:,e en Roum,mie, în NI~H 1, 1955,
1
p. 47--6.J.
l.es grands probl"enw & !'hC!·,'w,ţf' de l_'lpoque dt'S mltdux, în ~Our(es 2rchCO!ogiques de !a
civîlisation europ6.•mce, Buurest, 19"/0, p. 69-75.
~ESTOR, Ion, ZAHARIA, Eugeni,1, Sur la plriodt' de rrmuition du n(v!ithique O l'âge du bronze
d,1m l~tiredesâvilisatianede Cucutem tr Gumdniţa, în Dacia N.S l2., 1~)68, p. 17--44.
NICA, Mari_n, Lominţe d-i: tip Gârla Af.,ire şi ha!Lt,zttian, ckscoperire fn ate2t;re,1 de '11 Ghidici, jud.
Dolj, în Thr.tco-Da.::-ica 8, 1987, p. 16-38.
NISTOR, Francisc, VUI.PE, Alexandru, Dtj,oFJtul de bronzuri tft, I.a CJâciune:;ti (\far,1mureş).
în SCfVA 25, l 974, l. p. 5- 18.
OANCEA. Alexandru, Co~tsid/ration.r sur l'et11pe finale rk la rulttm· de .-'dontt•oru, în Dacia N.S.
35, 1981, p. 1.ll-19!.
OtEXA, L.cdisbv, A~Hezirlul z rltdy bronzov<j 1 :Viinej .\1yJ/i, în SlovA.rch 40, i 991, p. 159-20-1.
1
NiZnd A1y!la, KoSice, "1.003.
ORDENTUCH, Ivan, Pose!:-nijfl v Otom,tni v wete po!,/cdnich rashopok·, în Dai.:ia N.S. 7, l 963,
p.115-138.
Die chmnologische Glit.'d('rtmg da Otomllni• Ku!tur a11/rlcm 111m,'inist'Înn Gehie: und ihre
wichtigstm Merkmale, în Dat.\a N .S. l 4, l 970, p. 83--·97.
 -------- ----- -____ , __4~,~f~-------------------------------------
390 ll!BLIOGRAFIE
Co,211ib11ţla siipi1.1uribJr arheol.ogice de pe „Dealul Vida" (corn. Săku:ed, jud. Bihoi) la cunoaşterea
culturii Otom,mi, în StCom Satu !\fare 2, 1972, p. 63-100.
PALINCA$, Nona, Valorificarea arheologică a prol1t·lor 14C din fortifica.fia aparţinând Bronzului
tfll'ziu de la I'opffti (jud. Giurgiu), în SCIVA ·47, 1996, .3, p. 239~295.
Ciltau observaţii cu prhire la utilizarea i11e/,or mdiocarbon, în SCJVA 48, 1997, 1, p.
17--)0,
S(,rid SJatus ,md Gcnda N1.dttic11s m l,Itc Smnx,c Age Pr,pcşti. A Pka far thc b:tmduction ofNew
/lf'i'''''m,1,,,, ill Rm!!I/!Jtrrt hr 1; h'C!iJgy, în ih_·i,l N.S. ,rn--4~), 2004--- /005, p..W--53.
PARE, ( ".P., Der Z1.-r1.monial L\/i1gen da Hro11ze- hml UmenJCMerzâi: :·,·ine Entstcnung, Frmn und
Verbreitung, în Vicrr;irligc Wagcn der Hallstattzcit, Monosr:..phien RGZM 12, Mainz,
1987, p. 25~67.
PARZ1NCER, Hermar.n, Studicn :.wr Chroru,fogie und KuLrurgeschfrhte dcr J1111g.;tân-, Kupfar-
und Friihlmmuz,eit :~wisd1cn R~np1ttcn 1md Mitt!ercm J:'.turus, 1--II, R6misd1c-Gcnnanische
Forschungen 52, l\.-fainz, 1993.
PATAY, P., Proht.,mt der Bezichungm da Bodro::,kt'n>.<ztr)re, und der Badr:na Ku!tur, în Sy:nposium
liber dic Entstchung und Chronolngic der Badener Kultur, Bratislava, 1973, p. 353--365.
Dit: horhl:upfcrzfftficl;e Bodrogken:szulr-Kultur, în HerRGK 55, 1974, p, 1-il.
PATEK Eu.sebet, Wcstungam in d.er JJ,,lbdtt::,cit, \V/cinhc_îm, l 993.
PAUL, Iuliu, Vmg,cschicht!iche Unter.auclmng,cn in Sicba,bihgcn, Alha Iulia, 1995, p. 164--197.
PAULlK, J., Zur Proh!cn1t1tik dcr Ostslou,akf'i in dcrjim,~nc 11 B.ro11u-z.:'it, în Sbornik SlovenskCho
N:frvdnCho Mlriea 62, 1968, p. 3-43.
PEARSON, P., Afortu.-uy I'mctir::s, Socieiy,.md !dr:ologr ,m t:ihne([nhaeol.ogiml Stud;1, în I. Hodder
(cd.), Symbolic and Srructurn..! Archat·o!ob}', Cambridge, 1932, p. 99-1 U,
PERNICKA, L, Gcl(!innung 1md ViTbttitit!!g d,:r Mi:ta!!(' in pâihim;risd11:r Leit, în JRGZM 37.
î9)0, 1,p.21-•129.
Die.Ausfnât1mgdr:r Zirmhronz.: im 3.Jal,rt,msc11d, în B. Hân:-d (cd.), lv!{"n~ch und Umwdt
în der Br,::inzczeit Europas:, Kîel, 1998, p. l.35---147.
PETRESCU-DÎMBOVl"j'A, Mircea, Cimitirul haih1,1ttian dr: !,1 Sroiami, 'i:11 lv!atTriale 1, 19).3,
F· 157--2 J 1.
Prm:iselc âviliz.ariei geto--dttcicc, în Arh1v1old 9, 1980, p. 63-68.
PETRESCU-DÎ!vlBOVJ'j"A, 1vfircea, FLORESCU, Marilei1a, FLORESCU, Adrian C., Trus(:rt:.
J1m,ogra/ie arhe/Îlogird, Bucurcşti~fa.şi, 1999.
POPESCU, Dorin, Die friihe und mittlere Bronzruir in Sie/md,iirgen. Bucurefti, 1944,
Cercetări 11rhcv!ogi::c bi T11.msi!M11,:,1 (]V). I'rduaarM mmdui, în lvfateri;ile 2, l 956, P·
1%-250.
PRI1\V\S, M.irg:arirn., Velikn Crud,, I. Hfigdgrdher desftiJhm 3. Jahrtawench 11. Chr. im .Adri11gel1iet-
Vdik11 Gmda, Mttla C1wda w1d. ihr !<imtext, l JPA .::1)7., Bunn, 19()6.
Dic Schner.ftcnbrrgku!tur, Kronstadt (Braşov), l S141.
PROX, Alfred,
RADU, Onansa, Cu pri11ire /,,1 necropola de /11 C:ruccni (jud. Timi:;), în SCIV 24, l 973, J,
p. 503-520.
BIRUOGRAFIE 391
RANDSBORG, Klaus (ed.), Absolute Chronology, Archaeologic11/ Europe 2500-500 B.C,
K6benhavn, 1996.
REICH, Christine, Das Grăbe,fcld von Szereml.e und die Gruppen mit inkrustierter Kermnik cntlang
der mittleren und dcr untcrcn Donau, Berlin, 2006. ·
RENFREW, Colin, The Autonomy ofthe South-1:'ast European Copper Age, în PPS 35, 1969, p.
12--47.
Vim1a m-,d the Social Context ofEirly 1'1etallurgy, în Anrîquiry 52, 1978, 206, p, 199-20.~.
RO( ;()ZEA, Petru, Hi!ltrt S/lr(lfd C11!tural Group CCmmi1.-s, (_(.,1w11ic Artijih:ts D-xort!iion ,md Sh.r
1
1'yjJOWgJ1, in Thraco~Dacica 16, 1995, 1-2, p. 81-86.
RO\1AN, Petre, Cultura Coţofcni, Bucureşti, 1976.
Die Clina 111-Kultur, în PZ 51, 1976, 1, p, 26-42.
Probl.eme în legăturii cu perioada timpurie a epocii bronzului şi îneeputuril.e culturii Otom«ni.
în SC!VA 35, 1984, .l, p. 266-274.
Perioada timpuiie ,; epocii bronzului pe teritoriul Romrlnici, în SClVA 37, 1986, I, p. 29-Si.
ROMAN, Pcrre, DODO-OPRIŢESCU, A.. JANOS, P., Beih·age zur A·oblcm,11ik dcr
sdmurvcrzierten Kcramik Sii.dosteu.ropas, Mainz am Rhein, 1992.
ROMAN, Petre, NEMETI, I., Desmperiri din periMd11 timpurie (pre-Otomdni) a rporii brcnw!ui
in nord-vestul României, în SCNA 37, 1986, 3, p. 198-232.
ROMAN, Petre, PAL, fiinos, CSABA, lfr,rvath, Cultura}igodin. O cultură ru ccramiciî pwra::/i
în estul Transilvaniei, în SClV 24, 1973, 4, p. 559·-574.
ROTEA, Mihai, Contributii prfrind bronzul timpuriu În centrul [1"fmsilvrmici, în Thr:i.co-Dacica
14, 1993, 1-2, p. 65-86.
Grupul C1pilccni, I, Cluj, 2003.
RUOFF, U., Die dendmchronologische Afethode, în Amiqua 15. Ver6ffent!îchungcn dcr
Schweizerischen Gcscllschaft fi.ir Ur- und FrUhgeschichre, Base!, 1986, p. 19 şi lllm.
RUSU, Mircea, Die \lcrbnitung der Bronzehorte in Transsilwmien vom End.e der Bmnzcz.f'it in
der mittl.ere Halfoartzeit, în Dacia N.S. 7, 1963, p. 177...}J0.
C.'onsi,kmţii i'/Sllfl'll met,Jurgiei aurului din Tmmi!f!llnia în Bronz D si Ha!ht1ltt A, în AMN
9, 1972, p. 29--6;3.
lnceputurile ml'talur,giei fierului in Transilvam~i, in In mcmoriam C. Daicoviciu. Cluj, 1974,
p. 349-.,co.
R.YCHNER, Valentin, Stand rmd Aufgaben dendrochrono/,ogischcr Forschung wr Ummfi:!dcrzeit,
în Bcitr:ige zur Urnenfelderzcir n6rdlich und si.idlich dcr Alpcn, Monographicn RCZ?vL
.35, 1995, p. 455-487.
SANDARS, Nancy K., The Last Afyccnaeans and the European Late BmnZI' Age, în Antiqoity 38,
1964, 152, p. 258-262.
Prehistoric Art in Europe, London, I 968.
I'"'rom Bronze Age tn lron Age: a sequel to a sequcl, în J. lhardman, M,A. Brown, TG.E.
Powell (ed.), The European Community în Later Prehi~tor/. Srndies in honour ofCS.C.
Hawkes, London, 1971, p. 1-29.
392 BIBUOCRAFIE BlBLIOCRAFIE )9.3

SANGMEISTE-R, Edtlard, iiujkorrimen der Arsenbron;;en in SO-Europa, in Acres VIW Congres jTEIN, Frauke, Bronze-?ât!iche Hortfunde in Siiddeuuchlmd. Bt'itrl:ige zw fntnp•·aation âni-r
UISPP l, Beograd, 1971, p. 109-129. Quellengattung, Bonn, 1976.
SAVA., E., Ridaţii intre cultura lvfnogo1.wlikovai,1 dintre Nistru şi Prut fÎ cultura A1onuoru, în STOIA, Adriana, The Beginning of lron J.Cchnolof!:f in RO!r!ll.>1/.1, în The Brame Agr~Iroi1 Agc
Thtaco-Oacica. 12, 1991, p. 15---37. Transîrion în Europe, Aspects l)f Continuity and Change in Europew Societe:- cca 12()0
Ep,,c:1 bronzului -per;o;tda m{iloâe si td•-zie (.,ec...\V'T!-Xll i.e,n_}_ tn Thraco-Dacica 15, ro 500 B.C., Oxford, 1989, p. 43-67.
1994, p. 141--158, STRATAN, fon, VULPE, Akxandn1, f)er ifiigl'I uon Susani, în PZ i2, 19?7, 1, p. 28--tl0.
Die Rfstdttungen der No:w-Ku!tur. J-tn Râtrag zur Erfimdmng spi!tbronz_,_,zeitl!cha STCIVER, t-A., PE.ARSON, G.W., !!igh-Prechion Cidi!m1ti,m ofrhe Rt1diNMho11 Time S,,,/c
z..J,ifdJt'n /!i'/cia :,nd W.·w\a))dim PAS 19, KH, )1)02. 500--2500 iJ.C, i"n !1-;dlr:cuh(ln ?8, J()f(i, p. B39 8'12.
SCHUBF.RT, Eckehart, ZM frt;ge dcr Anmlegienmgen in der Kupftr- und Friihbronzez.,:it High-Precis1·on Bickcarlai Calibmtion ofrhe R,-zdiocarbon Time Sa1!t', AD 195{}-500 B. <-~
Siidosteuropas, în Srudirn nu Bronzaeit. f estschrifr fi:ir W.A. von Brunn, Mainz, l 98 I, rmd 2500-6000 B.C., în Radiocarbon 35, 1993, p. 1--23.
p. 447-460, SZl~KELY Zoldn, Aşe.zan· din prima vârstil a fierului în rnd-ntul Tr:msilutnici, )famu (;!,ec,rgbc,
SCHU5 rER, Cristian, Perio1ula timpurie ,1 l'pocii bronzului în hu;:,ine/R A1geri,lui fi Ialomiţei 1966.
mperioMe, Bticure;,tî, i 997. SANDOR~(]HClDEANU, ~fonic:i., Cultura Zuto Brdo-CJrl.1 l'>1are. CO,mihurii la cunf"l,i.'h''t'll-
SI-f_ALEV, S., TU'o Dijferent Coţ•per lnduuries ir, the Chalco!ithu· Cultnre offoael, în J.-P. Mohen. epocii bronzului /11 Dun/lm1 Mijlocit' ri lnjr.,rio,nit, Cluj, 2003.
C. (luere (ed.), Decouverte du ml.'.tal, Paris, 1991, p. 413--424, SANDOR-CHICIOEANU, Monica, CHICIDEANU, Ion, Z:, do1 C:r11britte!1 der
SHERRATT, A., The Stcund1i1y Products Rcvolurion of Animals in the Old Wm!d, în 'J:lor!d Ptn'il1n-Pecira-Kultur, în Dacia N.S. 33, 1989, p. 5-33.
Archacology I 5, 1982, p. ~JQ.,. 104. TAC'-iTER, J.A., Social [,~(erenu m1d ,_'vfortuary Practic~s: an A.pemni'!tf in }1!11n1C;·j.--.d
n~hat l,.'(/uuul a Bronze-Agc V('orkl System Lovk Like? Relations between Tempentte Europt· C!assifict1tion, în World Archaeology 7, J975, 1, p. 1-l).
mtd the Mediterr.1nam in Later Pnhisior)', în Journal of European Ar..:haeology l-2, 1993, fASlC, Nikola, Bronz,mo doba, în B. Brukncr, B_ JovarnoviC, N. TasiC (cd.), °Pr;iisroria Voj;oJinc,
p. l-58. Novi Sad, 1974, p. 185-256,
SMiRNOVA, Galina i., C-01nplexe de tip G:iva-Hulhirad_t --o comunitate ct1.ituml-istoria1, în SCIVA TAYLOR, T., Bronz.e arid fron Age in the Cmp11tho-H11lk11n R,,giom: Aspffu of Sodid ,,;,:d
25, 1974, 3, p. 359---380. Trtlmo!ogiml C1Jm1ge 1700-400 HC.. ln The Bronze Age-lwn ,\ge Transition ia [11rop:L
Comp<Jnentele tracii şi i!ira în cultura h,d!starti1111ii timpurie Îll rinuturile pericarpatice_. în Asrects ofContînuiry and Ch,rnge in European Socicties, cca 1200-500 B.C., Oxf,,rJ.
Sy!r1po~ia Thracologica 9, 1992, p. 246--247. 1989, p. 69--82.
71,r Fmge der 1hrakischrn und ifQ,riJchen Komponenten in dn Friihhalfoattkultur J1'J l"ERÎ'A.N, Biba, lift'iammphosc - rine Vigettlti1Jnsgo1thât, în B. Horejs, R. Jung, E. K;iiscr, S.
;/(.'rkarpatenr,mmJ, în Thraco-Dacica H, 1993, p, 91-99. Tedan (ed.), lrnerprecnionsraum Bronzezeit. B. Hănsd von ~ein,cn Schttlcrn gcwid1~1n,
S01vl!\-ff,RFELD, Chrisrnph, (,i;rlltege!d Sichel. Studiai zur mont'tiiren Strul.. tur bronz.ezritlichrr
0
Bonn, 2005, p. 241--261.
1-!ort-e i111 niJ•·d!ichen Mitteleuropa, Berlin, 1994. n;DOR, Ersi!ia, Die Gruppe Brlite.rti, în Dacia N.S. 22, 19,"'8, p. 73-86.
SOROCEANU. Tudor, Hurtjimde und befestigti A11fagen in Tr,mssi~vanien, în Bc'.îtrige zum _/"..;,,,ue A,1gahe11 zur fi-iihen Rrmtzt'N'if in S1~clrum,h1im, în 1);,cia 1\.S. 26, l 982. p, 59- n.
hronzezeîdichen Burgenbau in !v1in:de1:ropa, Berlin-Nitra, 1982, p. 363-376. TARLEA, Alexandra, Nttying h)' the Ru!t"S: SI/Jorrls a11d Su,orrlfightm in the Afycenae:m So(i<~v. în
Smdien zur Mureş-Ku!tv.r, Buch am Erlbad1, 1991. Dacia N.S. 48---49, 2004.--20()5, p. 125-1 50.
Die _,r:undumstdnde bn_,m:,ezeit!icher Dqonimmgen •" fin Beitr,1g zur H(Jrtdeutung beidersâtJ UDRESCU, M., BEJENARU, L., HRIŞCU, C., lnrroduCt'rt in arh1'(;;,,oologie, Ia~i, I')9"J.
Jer Karpaten, î11 T. Soroceanu (;;d.), Brc,mcfomle aus Rumanien, PAS 10, Berlin, 199), URSACHE, Corina-Nicoleta, On the Zoommy;hic Fis,'1aine., dt tf,,, Beginnh1g r,fthe fron /igt, în
p. 15-80 SAA G, 1999, p. 41-·60.
SOROCE.Al-.JU, Tudor (cd.), Brozefu11de r1us Rumiini,','1, l, Berlin, 1995; H, Bistriţa-Cluj, 2005; URSULESCU, N., POPOVIC!, D., Gu,sidtmtirms histori~Jlil's concemant /r:s fi1rt1fc·1,irim1_;
HI, Bistriţa-Cluj, 2008. hrdlstathemus audcnni!s ,; l'ei:t dfs Carpale:,, în Prima epocă a fo:r.ilni b gurile Du;1:"crii ~i
SC)ROCEANU, Tudor, RETEGAN, A., Neue spl:itbronzezeit!ichf Funde im Norden Rumdniens, în zonele circumcatparice, Tulcea, 1997, p, 5i-~65.
în Daci:i N.S. 25, l:JBl, p. !95-229. URSU'T'IU, Adrian, Et,tpd mUlocie a primei vârste a fiau!ui Îfl Tr1-:n.i!l11,mi,1 (Crn:ttifn"Le dt ia
SPROCKHOFF, Ernst, Nordische Bronzezeit und f-iihes Griechi:ntum, în JRCZ!vI l, 1954. B(.'rnadea, com. 8dlm,1, jud. ,\1ureş), Cluj, 2002, p. 57-60.
p. 28--110. VANCIUGOV, V.P., Bt/o::,ers/,:it /Mmjamiki v S'<'l't'i-o-Zr1padnom !'ri!:crnomurije, Kiev, 1990.
394 BIBLIOGRAFIE BIBL!OGRAFTE
.395

VASILIEV, Yalemin; Probkme ;1,/e aonf)l...1giei Ha!J.sr_,,fft,/ui ln Trawih:tmi,1, în AMN 20, 1n3; Com:idcraţiipril'ind Începutul şi definirea perioadei timpurii« epocii bronzului fit R , .
p. 33-57. ,1n ,M. ('.! , Vl . N.istor, D . z:,ahana
.,110, . (cd. ), y·impu I 1stone1
. . . I. Memorie · .· Oll7(llilt-l.
.
5 pan,moniu
-.l in
Les rrche;y/m consacrt!es au I'remier dge du fer en Tran.~11/vanre. RJsultr.:ts et probihnes, hi honorem emeritae Lîgiae Bâcw, Bucureşti, 1997, p. 37--50. ·
Thraco-Dacica l 6, 1995, p. 93--98. fr::durul de la Per;~nari. O nouă prezentare, în CCDJ 1), ] 997, p. 265---30 I.
lortifimtions de refi1g1: d t!tablfsu:ments /Ortifils du premier /igt du ji:r en Trawylmnie, Bucaresr, VULPE, Alexandru, IAZ.AR, Valeriu, Die NackensdJt?iben,txt von Bogata in Af't• l: , , ..
, • . ~ / • •• ,. . •
1
.e s,eoent,u;rc,1
1995. (Rumiimen), m Xpov~. Beitrage zur prah1stonschcn Archăologie zwisch, N j
,.. , .. .. , , , , , u1 OH_ unr1
VA~IIJEV, Valentin, Al,DEA, fo:1n Alexa11dn1, CJUGlJDE/\N, Horia, Ch,iliz,1ţi11 d,1rrică timpurie Su<lostcmopa. Femdrnft fur B. I·--Lrnsd, l:,spdkarnp, l 997, p . .303--J 1 I.
in 11/'ill i11rr,!i"dij,'lftioi ,1 R()lfltÎ;;ici. CtJntrihf!ţii ilrhcologin•: f!Ş<':Zi!trfl}'.•rtifiottf/ de la J;_,fuit, \'LTLPF, 1\k:,;,111.irn, ;\-11H/\Jl .ESCU-BÎRJ .l BA, Virgil, I>:z-d!!l'/1{ dt' b1 R,1tlmi--lv'1,dill(, în ~,1( ··n,\ ::i
Cluj-Napoca, 1991. 12-1,1, 1980-1982, p. 1d---63.
VLADÂR, Jozcf, I'mvekd p!,utfk,,, Bratislava, 1979. \\J'ARREN, P., HANKEY, V., Aege,m Bro11z.e Age Chronology, Rristo!, 1989,
VULPE, JlJexandru, K vopmsu o peril1dizaâi bron:,wvogo vda v .Mo!d.·1tie, ln Dacia N-5. 5, 1%1, \\l[RNER, Joachim, Mykenae-SiebenbUrgen-Skandinavien, în Atti del I Congreţso I .
. . . . . . · ntcrnaZJonalr
p. 105-122. d1 Pre1stona e Protosrona Mednerranaea, 1950, [Firenze, 1952], p. 293-30 9.
Les phmes de la civdis11tio11 de Tei a la lumi(;-,, d,:'s Jimitle., de Novaci, :n Dacia N.S. 8, l %4, L\HARIA, Eugenia, Die Loclunringe 11011 Siirat,i-Monteoru. tmd ihre tv-r,ol ui I .
• .t 00 ,SCJC1/ 'fl7(t
chronologischen Beziehungen, în Dacia N.S. 3, 1959, p. 103-131. ·
p. 319-329.
D{is Grt1.berfeld von B,1/inteşti-Cioinagi und einige Fmgm da Bronzezrit in J, . , . , , ,
Zur mittlcren Ha!!str1m.âr in Ru.mdnini (die B{JSJmbi·Kultm), în Dacia. N.S. 9, 1%5, 11
(l'J, 01/1/lU lt
DaciaN.S. 7, 1963,p.139-176. •· ' '
p. 105-132.
Remarques sµ.r le lialhtatt antien de Tmns:yll'llnie. Foui/fes et trou1,ailles de „ţ{,,d.i.-,,
Arr!,ăologJsrhe For;;chunp,ez und Jft:,torische Betrtr,:htungrn iibcr dtls 7. bis 5. jh hn , · ...,. i958.
în Da(.ia N.S. 9, 1965, p. 83-104.
Donau-Karpatenraun-1, în MnnA.nt 2, l 'J7(), p. 11 S<L 13.
J__,1 nrlture 1\1omeoru. L /it,1pe des dihuts tl la lumihe desjbuilk,- dr 'Sărata Mo
· , ,mmm,mD:icîa
,
!nceputuri!.e metalurgici r.ramei fn sptlţiu/ t;np,?to--dtli:Arerm. în SCIV 24, 1973, 2,
N.S. 31, 1987, 1-2, p. 21-49. '· .
p. 207-216.
L1 cu!rure de Xfonteoru. Sa deuxil:me etape d.1.' d!ueloppm1ent iJ I.a !umiCJ'e derfi ·11 .. , ,,
. outtu::,ae-iJ,-,,r.
E'inige Bemerkungen iiher a',e mini.ere uul die spdte Brr:11::;;(uir im Nordm Rum,foims, i!l Afontcoru (dt'p. de Buzău), în Dacia N.S. 34, 1990, p. 23- 51. ''· '
Dacia N.S. 19, 1975, p. 6?--76. La cu/ture de l'.lonteon,. La IJJe itape li-1lcz Lu fouif!es dl' Siirflta Alortem,1 (,.!:h d. B
Lu dm Anfangen dc•r Kupfi.,r -und Bmnum1·ul!wgie in R11miinir:'1, în Actl'~ du IX' Congrt.s ' · ,.,tr· e U'ih)
în Dacia N.S. 35, 1991, p. 61-91. "' · '
UISPP, Nice, 1976, p. l.35-175. la cu/ture Monteoru. lo IV-V etapes. Les fauil!es de Sărata-Jifontt>oru în D • , , c-
Fzm1'lf de Federe pri;,iml iN01ia Daciei p;-n,,mene, în RdI 32, 19?9. 12, p. 12.61-2.~84.
' aoa 1\.-1. 37,
I :>93, p. l 5-38.
Zur Dt:finiton und \/crhrâct-17,g d:r Dmardi-Ku!tur, in /vfatti"ia!j s:1vuâ :irhcolo:;k;h dnist'-'a ZAHARIA, Eugenia, MORINTZ, Sehasri,ln, Cercetarea lfii!ht,utului /tmh•,~ll, · u , .
r· - rn .noma11:-1 :n
Jugoslavije, 9. 198L p. 17 1)-188. SC:JV 16, 1965, 3, p. 451-462. . ''
Zur Enwehung dt,r gctC'-dlki.1chm L11.-'i!is,11ion [Jfr B.,ivtmbi.ku!tur, în D:ccia N.S, 50. I )86,
p.---4-9--90.·
Arta aum!tâ la tmciÎ'n,miici fn conciyir-ia lui Viw-Ze Pâruan, în ArhMold 1 l, 1987. p. 21-25.
1\'eut' Bcitrăge zur Chronriltig!J: und kulrurd!cn Glirdrr1m?; der Friihbror:zezcit im Cnter(n
Dun,1ugf'h1>t, în Srarinar /40---41, J989-19Sl0. p. 105-1: l.
Zur Deu:ung u11d Dariert<ng des 1-fog,e!s 1'mt Su,rmj im 8m1.r-1t, în Trameuwpam. Fc:,t~chrift
fiir M. Prim:v;, Bonn, 1995. p. 81--38.
Sţtlţiul egeo-anat11!idn şi Eump,1 sud-cstiâl. fn lumind 1mei revizuiri (./. cro11ulogi,:i epocii
bmnzului, în Memorilk. Sco;iei de Ştiintc fourice si Arheologie, seriJ. 4, tom 21, 19:16,
p. 3347.
Deponicrungen, Opf'rstdtten und -~ymh,Jlgut im K.arpi1tmgtbiet, în Archfolog]schcs
Forsdrnngen zum Kuhgcschchcn in der jtingcren BrowK1.1:lî unJ fru.hcn Ei:,etm::it Altnirnpns,
Bonn, 1996, p. 517--5:H.
 Partea a II-a
LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
 Capitolul IV
DACIA ÎNAINTE DE ROMANI

Tema implică o abordare de sinteză arheologico-istorică. Se cuvine însă să atragem atenţia

asupra pericolului de a amesteca metodele celor două discipline. Tratarea perioadei de
fată se întemeiază preponderent pe rezultatele cercetărilor arheologice. Apariţia
primelor relatări scrise despre evenimente, locuri şi popoare de la sfârşim] secolului al
VI-lea sau din secolul al V-lea a.Chr. pun Într-o lumină vie materialele arheologice,
permiţând chiar deducerea unor stări de fapt dincolo de limitele iz.vorului literar, ;irât
în spaţiu, dt şi înapoi în timp, dar nu există nici o justific.are de a conferi imerprct:lrii
datelor istorice o valoare de premisă pentru ordonarea materialului arheologic sau invers.
Merndde arheologiei au caracteristici deosebite de cele ale criticii de text, oferă un anumit
coeficient de probabilitate ipotezelor formuJate, în timp ce critica de text ne înfatişează
o imagine reconstituită pe baza altor coeficjenţÎ de probabilitate. Concluziile la care se
ajunge, folosind constant acea_c;.tă regulă, pot părea şovăitoare. Credem, însă, că acesta
este stadiul în care se află ast;'lzi cercetarea. Nu trebuie să-i cerem mai mult decât poare
tifi:ri, iar formularea, în unde cazuri, a mai multor soluţii, ca rezultat al unor construqii
de ipoteze diferite, nu este în<lreptăţită să dea na.'5tere unor sentimente de descurajare
sw să lase o impresie de nesiguranţă în metodele şi eforturile desfăşurate până în prezent.
Ştim considerabil mai mult decât în anii '20, când a apărut prima mare sintc:ră
arheologîco-htorică asupra acestei perioade- Gerica lui Vasile Pârvan~, dar formulările
din zilele noastre sunt mai puţin categorice, de năzuind, prin introducerea factorului
de probabilitate, să înfăţişeze cât mai fidel complexitatea fenomenelor studiate, să
delimiteze mai strict datele certe de cele obţinute cu diferite grade de probabilitate. Dacă,
în unele cazuri, vom prezenta ipoteze mai mult sau mai puţin diferite, o facem cu scopul
de a aviza pe cititorul studios asupra posibilităţilor de Înterprctare a materialului factic
obiectiv, oferind astfel posibilitatea de a aprecia singur ponderea pe care una din ipoteze
o poate căpăta în raport cu alta, în urma apariţiei unor noi descoperiri. Desigur, este
firesc să accentuăm ipote:rn care, după capacitatea noastră de a analiza datele materiale,
isrorice şi filologice, ni se pare a avea cele mai multe şanse de viabilitat<-•, dar nu ignorăm
nici un moment posibilitatea ca noi elemente să schimbe raportul de probabilitate. Ivfai
tr::buie subliniat faptul că în cazul imerprerării fenomenelor Je cultură materială prin
prisma izvoarelor literare se cere o formulare câr mai amănunţită cu putinţă a cronologiei
400 LA ÎNCEPUTURJLEISTOR!EI
datelor arheologice.· Difl păcare, acea'.-tă opernţii.111.e nu poate fi decâr rareori dusă la
îndeplinire cu bune rezult:1te. Datarea unui materiai arheologic este, prin esenţă, sensibil
mai vaga, respectiv ofer:t un s_pecrru cronologic mai larg deqit cd d evenimentelor istorice.
În stadiul aclu.al ne declarăm mJ.i nmlt decât rnultumii::i da~ă obţinem o predure de
± 50 de ani, ceea ce, proiect:1t i'n mccesiunea evenimentelor, rcprcimă totuşi un interval
mult pre:;_ iarg. O corecţie de 50 de ani po;ite schirnb::i. radical În tei pretarea istorică propusă
pentru frnomcnul de cu!tur:l materială swdia::.
a. Izvoare scrise
Jnform.aţia istorică scrisJ. a ajuns din antichitate plină la noi sub trei forme: !iterare,
epigrafice (aici se includ şi legendele monedelor şi ale ştampilelor de olar) sî papirologice.
lzvoarele literare cuprind în principal scrierile istoricilor şi geografilor, dar nu rareori
şi pe cele ale poeţilor, dramaturgilor sau de altă natura. În total, ele reprezintă doar o
infimă cantÎ[ate din ceeJ ,e s-a scris în amichitat.e. Majoritau:;i op.:rdor, între care şi
unele de mare valoate isroiică, s-au pierdL1l" şi le posedăm doar sub fo1mă de fragmente.
Dar chi;ir şi aşa, această categorie Je surse c,Jnstituic principal« t,ază pentru reconsti-
tuirea istorici, religiei, suucmtilor sociale şî politice aie populaţiilor care au trăit în spaţiul
carpato-dunJ.rean în mîleniul I a.Chr. şi în primele veacuri ale cdu.i urmăwr. În stadiul
de faţă există puţine şanse să se mai descopere nui manusl.'.rise din "-de copiate cu sârguinţă
în m2.năstirile evului mediu, aşa încât această sursă se pdare cnnsidera ca fiind practic
epuizată. Îutreaga cercetare filologică cridc.i se concentrează pc redarea cât mai corei.tă
a rexreior, a înterpretarii lor şi a depistării sursdot ce JU fost folosite de respectivii autori
(Quellenkunde,;;; srudiul sursdor). Darde oferite de J.ccsfe izvoare rfferitor la pmtoîstori;i
Daciei pre.romane vor fi analizate în capitolele ce urmează. Ai\~i ne vo1l1 mulţumi numai
cu o prczemare generală, insistând asupra merodclor de abordare şi de interprevare a
textelor.
.Apariţia unei scrieri istorice la greci a fost condiţionată de reunirea Într-un anume
moment (secolul al VII-iea a.Chr.) şi într-un anumit loc (coloniile greceşti de pe coasta
de vest a Anatoliei) a unei serii de facrori. A-;1.-fel, preluarea de la orientali (în speci,1!
fenicieni) a unui sistem <le scriere a permis transliterarea sunetcior specifice limbii elene
şi, totodată,. de a consemna in scris faprc re:ile sau imaginare. Odată cu răspândirea artei
de ::i scrie şi de a citi_, se năşfe.'3 şi spirirnl critic prin cue s-a urmarit faurirea unei imagini
reale a lumii înconjurăto:.re, independentă de era a miturilor şi a rradi~iilor religioa~e.
Datorită contactului cu diferite civilizaţii orientale (microasi:,tict, asiro"babiloniene,
feniciene, chiar şi egiptene) grecii din coloniile Asiei Mici au trebuit să facă un apreciabil
efon de selectare si examinare critică a respectivelor influenţe culturale şi spirituale.
Rezultatul a fost o siguranţă de orientare îmr-o lume călăuzită de tradiţii, nu o datâ
contradktorii, şi s~a concxeriz:u prin apariţia filosofiei grecq,d timpurii, a dezvoltării
DACIA ÎNAINTE DE ROMAN!
ştiinţelor matematice şi astronoinice şi, ca o consecinţă, a unei i:.toriografii cririce 1. Scrierea
istorîcă critică presupunea o orientare în timp şi în spaţiu. De aceea, atât istori~ dt şi
geografia au aparţinut iniţial sensului de \ITTop( Tt (de la verbul \o-rop€w: ,,caut ~ă cunosc,
să relatez în scris ceea ce am cunoscut" ere.).
Aşa ,;e explică de ce primii istorici nurniţi şî logografi -- ,'>utlt în fapr geo-istorici.
Cel mai important dintre eî a fost Hekata.ios din .l\,iilet (c:a 550 - începutul secolului
al V-lea a.Chr.), din a cărni operă, cunoscm.î -;ub tidul DcJaierett sau Îr1wnjurul lumi'i,
\nsnt;r,1 ile h:111a perfCqio!nt:î. :t celeia sch<'maricc rc:1\inre (le ftlo<:nh1l /\naxîrn:1:,,!,·n.<;
din Milrt, s-au p<"tstral aproximativ 350 de fragmcme.
Cele mai multe ne-au parvenit prin lexicografii din ancichirate:1 târzi(' sau de epucJ.
bizantină şî menţionează doar localirăţÎ şi popoare, grupate în două zone geografice: Europa
şi Asia, şi care nu de puţine ori conţin şi scurte menţiuni cu caracter istoric. Valonrc.t
acestor informaţii este de primă mânl. Ele exprimă reali tarea prezentă redară prin mărmr ie
directă sau preluată de la călărorii (corăbierii) greci, care str;î.bătcau cu regularîcarc
întinderile Mării Mediterane şî ale Mării Negre. Navigaţia se facea mai ales prin cal-owj
(de-a lungul coastelor), ceea ce explică şi preocupările pentru d,;sGÎerea sinuozîtăţilor
'.!Cestora şi a locurilor de acostare.
Din păcate sunt prea puţine datde din această vreme care se referă dîreu la terîi:orîul
ţării noastre (vezi cele trei fragmente ale lui Hekarnios cu privin: la zona Dobrogei; np. IV,
p. 432), dar atât opera lui, cât şi a altor logografi au servir ca sursă unor istorici şi geografi
de mai târziu. Printre cei dirnâi care au beneficiat :;;i de informaţia logografilor a fost
Herodot din Halicarnas (nascut între 490 şi 480, mort puţin după 430 a.Chr.), pc care
Cicero (De !egibus I, 1, 5) l-a supranumit pater historiae, denumire rămas,".\. până :1stăzi.
Opera lui, pâ.:,trată. în Întregime, este un imens izvor de informaţii geografice, etnografice,
de istoria religiilor, de a!'.tropologie culturală, roate integrate într-o srrucrnră ce s,.;1 Yoit
a fi isrorîcă, a prezentării confruCit:'i.rii dintre lumea orientală şi cca elenă, ;:i.J cărei apogeu
a fost atins prin r:1zboaide medice din primele decenii ale secolulul al Y.-!ea a.Chr.
În cazul de faţă, cel mai imponmt aspect al operei lui Herodol pentru istoria tării
noastre este cel al credibilitdţii informaţiei. Neexistând nici o ,;urs:1 îndcpendemă CJ.rc
s1 confirme sau s;l infirme cele descrise de Herodot în urma călăroriilor sale,-5-a„iscat,
în critica filologică modernă, o diversitate de opinii privitoare la veridicicatca ,K<:,;,ror
;nforma;ii. ·
Astfd, pe de o parte s~au distins <..-oncepţii potrivit cărora se consideră demn de cre7a1e
tN ceea ce Herodot :.1.firm,l c.l a v<lzut sau auzit, pe de alra înstt concepţii care in cxtronis
pun sub semnul întrebării ariit clhrotiile, cât şi informaţia con~inută în horii, considerând
rmu\ o fÎeţiune literară, al clrei scop a fost prezent:trea în proză a epopeii marii confn,mări
gret.:o-pt~rsanc<; deci un fel de Homer în proză. Dar textul de faţ;i nu îşi propun!'.' s.l
cxarnintze nenumăratele păreri exprimate dtspre Herodot. Deşi, cel ce ,;cmneaz.ă actsic
: Cf. K. vun f:ritz, Die gricchisrhe CU'.<:ehid1tsJChrcibung. Von rlm A1!/2iNr,01 Im ? /11d·plides, Bnlin, J967,
p. 23 urm.
402 L\ ÎNCEPUTURlLE lSTORIEI
rânduri este înclinat ·să vadă în informaţia ht:rodoteîcă o sursă primară sau secundară de
valoare, nu trebuie în nici un caz ignorate şi respinse ab initio argumentele aduse de
aşa-zişii „denigratori" ai părintelui istoriei 1.
Oricllm va fi fost, înclinăm să credem ca darde oferite de Herodot reflectă, direct
sau indirect, realitatea. Desigur, este important să ştim dacă avem de a face cu mărturii
personale sau preluate direct de la persoane reale sau dacă nespectîvcle date provin doar
din cărţi şi din povestirile culese în pieţele publice ale oraşelor greceşti pe unde Herodot
a c11ăr.orir. fare însă sigur că nimic n-a !ost „Inventat", ci cd mult .,prducrar" pcin pri'>nu.
me1Hali1:'i.tii autorului şi a epocii în GHe a trăit.
Descoperirile arheologice au confirmai.:, nu o dată, informaţia lui Hcrodot (wzi
mormintele atribuite sciţilor, datele despre localizarea agatirsilor, cap. IV). Dar în opera
lui se află şî destule prezentări care nu corespund realîtăţii (precum: dimensiunile
Babilonului, măsurarea dimensiunilor ~1ărîi Negre etc.), care comrîtuie argum.cnre
temeinice în favoarea tezei că nu tot ceea ce se rdare:ază în opera sa se întemeiază pe
observarie sau examinare c1itică a sursr:lor. De ,v;emenea, multe informaţii care reflectă
o realitdte, fie geografică, etnogratîc'l sau istorică, sunt prezentate confuz, fapt ce a dus
la formularea unei multitudini de ipotae cu privire la idenr.ificarea şi interprer.area lor
(vezi, între multe altele, hidronimia Sciţiei sau cea a bazinului carpato~dun:1rean).
Herodot, după obiceiul vremii, nu-şi citează sursele de la care şi-a preluat informaţia.
Pe t-Iekaraios îl amintcş1e doar atunci d.nd poiemizează cu el. În ah loc (IV, 36) afirm;:
că „mulţi care au scris înconjururi (voiajuri în jurul) ak pam:lntului, .. ", ceea ce doYc<leşre
că în afară de Hekataios au fost consulrare ~i alte surse literar,~. De aldCI, puţinul pe care-l
cunoaştem despre viaţa lui Herodot, din două scurte note d.in lexiconul biz.1ntin Sourl✓l
(Suidas), ni-l prezintă c1 provenin<l dîntr-o familie „de vază" şi având un unchi poet
renumit, prin urmare dintMm mediu cultivat proeminent.
Din cele succint expuse ,1ici, rezulta Gi informaţiei referiroarc la spaţiul carpato-dună­
rean, aşa cum a fost prezentată de Herodot, trebuie să i se dea crezare, chiar dacă acest
lucru este de luat cum grano s,1hs. Nu vom şti niciodată cât din această infi)rmaţie î se
datorează lui Hckataios sau unui alt logograf şi cât provine din cele auzite de Hcrodor
însuşi. Important de 1eţinut este faptul că, fiind originar din l"falic:irnas, colonie dorică
din partea de sud-vest a Asiei Mici, înglobară la data respectivă ln Imperiul persan, Hcrodot
a manifestat, nu o dată, în opera sa o anume tendinţă de imparţialitate în judeca.rf:st
neamurilor negreceşti, mai cu seamă a perşilor, fapt care i-a şi adus reproşul de a fi fosr
,,barbarofil". De asemenea, prin metoda ver,..iunilor altcrnafr.:e, frecvente în opera .sa,
1 Ci,am selecriv: H. Panofsky, Quesriomm1 de historiac Hcrod11te,u JOmilms, Dis;;. Berlin, l 885; D. L:h!i11g,
Dit Quel!numgaben bei Herodot. Srudio1 Z81" bWhilmnst Haodon, Bedin-New York, 1971; F, l·brtq;. Le
mimir d'Himdote. Essa.i sur la repriremation de iflutre, Paris, 1980; S. Wcsr, Scythiam, în E. J. Bakkrr, l. J.
F. De Jong, H. Van \\'/ce; (cd.), ~',rill's Compani{)ll to Hcrodotm, Leid~n-Bo.,to.'1-Ki.iln, 2002, p. 437·· :i)6,
cu biblografie. Reaqii la: K Pritchert, fhe Littr School of Herodotus, Am:,terdan, 1993. în gcm·ral dq> 1t'
viaţa, pcmrnaiitatca şi credibilitatea lui HerodcJt: Ph.-E. Legrand, Hirodote. lr1toduaicn, Paris. 19:f,!,
DACIA ÎNAINTE DE ROMANI 405
Herodot s-a vrut şi un prezentator critic al informaţiei culese (vezi şi pasajul despre religia
geţilor, cap. IV), chiar dacă de multe ori acest aspect critic este doar aparem.
Dacă Herodot este considerat, pe drept sau pe nedrept, ,,părintele istoriei", cel ce a
devenit întemeietorul istoriei ştiinţifice a fost Tucidide (cca 450- post 404 a.Chr.). Prin
metoda sa riguroasă de culegere şi selectare a informaţiei, tot ceea ce afirmă în opera sa,
intitulat:l, după moartea sa, Războiu.I peloponesillc, este demn de crezare. Fără a mai lua
în discuţie aici valoarea excepţională a operei tucidideice, a filosofiei istorici, aspecte care
c.1racrcrizc.1Dl r,cninl acestui ;iuror, se cuvine precizat r:i cdor câtorva informaţii reforit·o,m'
la tLKii odrysi şi la geţi, cu caracter marginal /aţJ de ierna tratată în opera sa, trebuie ::;.i
li se acorde credît total. Datorită acestor menţiuni putem să ne făurim o imagine credibilă
asupra structurii sociale şi politice a tracilor sud-dunăreni din secolul al V-lea a.Chr.
Aceste informaţii, completate cu mărturiile oculare ale lui Xenofon (cca 435-355 a.Chr.)
(Anabasis, VII), ne îngăduie să interpretăm, într-o formă cât mai plauzibilă, şi bogatele
descoperiri arheologice (tezaure şi morminte fastuoase din secolele al V-lea şi al IV-iea
a.Chr), aflate pe teritoriile Bulgariei şi României.
Operele istoricilor şi geografilor din secolele al IV-iea şi al III-lea a.Chr. ne sunt
cunoscure doar prin pasajele citate de autori mai târzii sau prin aprecierile făcute de aceştia.
Fără îndoială, aceste lucrări istoriografice vor fi conţinut şi informaţii privitoare la regiunile
carpato~dunărene. Ceea ce a ajuns la noi prin fragmentele păstrate este însă nesemnifi-
cativ. Este cazul operelor lui Theopompos, Ephoros (primul care a încercat să compună
o istorie „universală"), Phylarchos, a numeroşilor istorici care au scris despre Alexandru
cel Mare şi despre diadochi, despre geografii denismului timpuriu şi a multor altora.
Este firesc să credem ca un geo-istoric precum Demetrios din Callatis (născut la Odcssos),
care a scris spre sf.1.rşiml secolului al III-lea a.CJu. o lucrare în 20 de cărţi despre Europa
şi Asia, să fi consemnat şi date preţioase despre ţinuturile din care era originar; dar opera
sa -- apreciată în antichitate ca u bună descriere geografică - s-a pierdut şi ceea ce a
fost citat Într-un poem în versuri, al căruj atitor este astăzi citat sub numele Pseudo Skymnos,
nu este foarte relevam.
C:1nd civilizaţia greacă s-a extins peste_ uriaşele întinderi ale vechilor regate orientale,
ruulrat al cuceririlor lui Alexandfii şi al întcmeiţrii marilor regate elenistice, a apărut
şi s-a dezvoltat rapid filosofia stoică, ideologie universalistă, deosebită de individualismul
diferitelor curente filosofice flăscute în polis-ul grec din secolele VII-V a.Chr. Influenţa
acestei ideologii, în cadrul căreia se acordă o atenţie specială şi neamurilor negreceşti
(harbare), a înrâurit sensibil şi pe istoriografi începând din secolul al II-iea a.Chr. până
în antichitatea mai târzie. Chiar şi un istoric de mare valoare, precum Polybios din
;\-1cgalopolis (cca 200--120 a. Chr.) - aI treilea mare istoric al antichităţii, cd mai apropiat
prin metodele sale analitice de istoricul modern -- a fost influentat de curcmele
stoicismului. ,
Cel mai însemnat reprezentant al stoicismului din faza medie, Poscidonios din Ap~meia
(cca 135-51 a.Chr.) a lăsat şi o cuprinzătoare operă isrorică: tratarea perioadei dintre
146 şi 80-70 a.Chr., în 52 de cărţi şi o istorie a lui Pompeius, pare-se în trei cărţi. Ambele
404 L~ !NCEPUTURILE !STO!UEI
s-au pierdut> _dar au fost u·cilii.ate din pli.n de· 'geo-tsmricul Strabon din Amaseia
(cca 65 a.Chr.- cca 20 p.Chr.). Potrivit ideologiei 5toice, istoria trebuîe tratată în mod
universal. Judecarea proceselor istorice prin etalon stoic implica caracterul unitar, comuni-
rnr şi de înrudire a tuturor popoarelor, în pofida diferenţelor dintre de: toate trebuie să
dea socoteaiă voinţei atotputernice a unităţii divine. De aki interesul pentru etnografic
în dauna istoriei politice propriu-zise. Este o istorie a moravurilor, cu scop rnor:1lizator,
acela de a influenţa capacitatea de conducere şi comporramcntul personalirăţilor istorice
OJ.cc cc r:J.zb:1tc :itât în O(\Crcl lui Polybios, clt şi '!n cca a !ui Srr;1bo!!).
Rezultarnl ac<:stei oriemări istoriografice se reflectă foarte bi1w în opera lui Strabon
-- Comentd.rii (sau memorii) geografice (rEwjpw.ptxc:i UnoµVflJ-lcna) în 17 cărţi, păstrată
integral, lucrare care urmează unei ample opere istorice în 43 de cărţi, cate trata,
asemănător lui Poseidonios, dstîmpul dintre 146-44 a.Chr. Din ;1ceastă lucrare nu s-au
conservai: decât câteva fragmente, dar se presupune, pe bună drepr.1te, că numeroasele
pasaje cu caracter istoric şi euio-istoric din Geografie provin din opera istorică.
Pemrn ;storia şi geografia Daciei din secolele II-I :1.Chr., opera lui 5trabon constituie
principalul izvor. Srrabon se define~te pe sine filosof stoic, ceea cc explică şi preluarea
multor infonnaţÎÎ de la Poseidonios şi, de asemenea, ponderea mare a datelor referitoare
la religie, obiceiuri, acţiunile moral- reformatoare ale iui Burebista, În contrast cu relativ
mai succintele menţiuni geografice şi de ordin istoric propriu-:fr;e; ~o,ue aceste date sunt
cuprinse în cartea a VII-a a Geografiei.
Printre numeroşii autori pe care i-a consulrm Srrabon şi pe care, d,1pă obiceiul vremii,
nu totdeauna îi citează nominal, se afla şi Timagt·nes, retor şi isrcrit"., ajuns prizonier în
55 a.Chr. l.a Roma, amor al unei lucr;'i.ri cu caracter universal-~-• Dejpt'l' regi- pierdută,
utilizată insă în mare măsură de istoricul roman Trcgus Porr,peius (epoca ttugwtee). ~i
opera acestui din urmă scrîîror s-a pierdut în :1ntichitatea târzie, Jar s-a păstrat sumarul
(j,.>rologr), scrîs de un necunoscut, şi un compemfo1 (}fitoma His::oriaru,m Philippicarum
Pompei TmgÎ), redactat de M. lunianus Iusrinus, foarte probabil În epoca anroninîlor,
care conţine~ se apreciază prin comparaţie cu prologi--- carn o cincime din originalul
lui Trogus. Se pare că şi Trogus va fi fost influenţat de ideile moralizatoare ale ideologiei
stoice, preluate poate de la Timagenes,
Opera lui Trogus era intitulată Istoriile Philippice, titlul copiat după cel al istorîcului
Theopompos (cca 378-•-sfârşiml secolului ai IV-lea a.Chr.) şi avea drept scop să prezinte
„în limba latină istoria Greciei şi a întregii lumi. pentru ca faprde grecilor să poar.;l fi
citite în limba noastră, precum ale noastre se citesc in greceşte'· (Prdaţa). Prin urmare,
Trogus a scris istoria ţinuturilor lumii cunoscute până la cucerirea lor de diue romani.
El a scris istorie greaca şi elenistică din puncrnl de vedere al unu! roman.
Pentru ~paţiul ţării noastre rnnt relevante informaţiile despre acţiunile iui Filip al II-iea
la Dunărea de Jos şi ar fi fost de cea mai mare importanţă conţinutul cărţii a 32-a în
care fusese vorba despre „creşterile (increment,i) puterii dacilor sub regele Rubobo_c;tcs",
considerat de mulţi istorici moderni, fie îdentic cu Burebista, fie un alt rege din sernlul
al Ii-lea a.Chr. (vezi cap. VIII).
DACIA INAINTE DE ROMANI 105
De o însemnătate deosebită pentru istoria ţinuturilor de b Dun,lrca de Jos ln secolele
IV~III a.Chr. sunt relatările păstrate în opera lui Diodor din Agyrion, supranumit ş(
din Sicîlia (secolul I a.Chr.-probabil până către 20 a.Chr.), o ampl:1 compilaţie din !ucrJrile
unor autori mai vechi, în 40 de cărţi, intitulată Bibliothtca. Actastă operă face parre
dintr-un tip de lucrări foarte cerute la vremea respectivă de dtre cei ce doreau '.i~ se cukive
1:,pid, foră a p!erde vreme cu citirea marilor opere, Deşi :1morul s~~ budă în prcfaţit că
ar fi lucn.u 30 <le ani s:l-şi strângă infonrn1ţÎa, în fapt ci nici m,1car nu s·-a osi::enir, din
(~·.-i(ire p,"!Hnl noi cei de ,P.Î, <"i unî{;,rmi-1ez.e şi , \ pn.::luu-,.'1C 1'·'.c.:-rpidc- din ;iuuriî
consultaţi, ci doar să le pună cap la c:ip după o ordine cronologicl fixme generală; începe
cu iswria Egiptului şi a regatelor asiatice, trecând apoi la ptezcnrarea miturilor grcceştî.
dar şi ale altor neamuri din Europa, a războaielor lui Alexandru şi ak diadochilor, până
b. istoria expansiunii romane (ultimele evenimente relatate se petrec în anii 49-48 a.Chr.).
Importanţa operei lui Diodor pentru noi a fost apreciată de un mare filolog gennan,
Eduard Schwartz, prin buoda: ,,valoarea ei consră în faptul că au~oru! n-are nici-o
Yaloare" 1_ Din păcate, în relatările din cărţile XIX-XXI, privind contlictul lui Lysimach
cu tracii şi cu geţii lui Dromichaites, Diodor nu-şi cîtcaz.ă sursele, probabil mai rnulre
(cel purin două), inegale ca valoare (vezi cap. V, p. 475 şi mm.).
Sub împăratul Augustus, în anul 8 p.Chr., începe exilul poetului Ovidius b Tomis,
unde acesra îşi \'J găsi moartea în anul l 8 p.Chr. În oraşul de pe ţărmul Pomului Euxin
Ovîdius va scrie şi cele două ciclurî de poezii Tristia (în cinci câq-i) şi Epistu!ae ex Poato
(în patru c.'i.rţ,Î), ambele urmărind să obţină revocarea edictului de exil, prin descrierea
condiţiilor aspre ale vieţii de pe ţ.lrmurilc Mării Negre. Llsând de o parte valoarea poetici
.Jeosebită a acestor elegii, Însemn;'H,Hea lor pentru istoria ţinuturilor ncns-cre a fost apreciată
în mod diferit de cercerăwrii moderni. Singurele Fap~e istorice certe evocate în poezii,
confirmate şi prin alte surse, sur.r luptele purrate de romani pentru cucerirea cerării
Argyssus (anterioară anului 12 p.Chr.) şi recucerirea cet,lţii Troesmis, probabil în anul
15 p.Chr. Restul informaţiei constă În descrieri, mult exagerat<"' în sens negativ, ale climei,
ale frecventdor invazii peste Dunăre, ale obiceiurilor barbarilor, inclusiv ale geţilor, despre
vegetaţie (,,lipsa" viţei de\,it:!). Adt datele despre dimâ, cât şi cele despre vcgeratie conţin
locuri comune, care urm:'i.resc să evoce ~lişte condiţii greu de îndurat pentru un rom::m,
uhişnuit cu viaţa h1xoasâ din Italia, iar tabloul imaginat de poel p.1re mai potriYÎt stepelor
nord-pontice dedt Dobrogei. Atitudinea poetului faţă de geţi este în get1cr,1l
pricrenoasă (spune d a Ei.cut chiar poezii în limba getică!).
Numărul mare de locl!ri comune din scrierile amice de,<,prc popuarde şi tinururilc
de pe ţărmurile Mării Negre, c>-:agerările voite, mergând până la neverosimil, i-au facul
pe ce1Tctător.i să abordeze doar cu mulră prudenră cele re!aure în poezii. tTn Roiuld
Syme se îndoieşte de majoritatea descrierilor ovidiene 2, pe când cercetă!Orii români
! Cf. E. Schwanz, Griedn'srhe Ge,chi,·ht.(Hhrtibt.ng, Leipzig, 1959, p. 35 urni.
1 R. Spnr, !listo,)' m 01,i&, Oxford, 19/8.
406 IA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
în special Vasik i)ârv~11, Radu Vulp.::, T. Naum, D.M·. Plppidi -- utilizează t~m5i,, desif:..,'llr
cu nuante diferite, aceste ,<,crieti ca izvur Istoric, recunosdnd prezenţa exagerănlor, mcrente
scopului urm,1rir de poet.
De o imponanţă deosebită pcnm1 geografia şi ernograf'ia D;icicî in secuiul I p.Clu.
sunt scrierile lui Pliniu cel BJtdn şi ale lui Claudius Ptoir.:!TW{'.US. Primul, pe numdc
5 Ju C. Plinius Secundus (2l-79 p.Chr.), esr.e J.utor al unei lucriri intitulate Naturalis
!-fistori11 în .?7 de d.rţi, păstrar;l în î1:trcgirne. Această va.s'r,1 opcr/t dr:p;lşqte Cil mulr obit:~:rul
Istorici N;u,1r:1le", cumin:1nd şi o considcr,ibil:i înfi.mnaţic de n.:Hur:'i gcogr;,J-;c,i,
~t; 1 opr,~fică, isroric;'i, chiar ,şi de Î:-;toria ;utei. ~i ace~1t ,rntor :stc v,1dit inHucnţal de Î<kologla
1
stoic~. Numărul mare de lucrări pe care le-a cor:su!rat ş[ de :u.,cori pc care îi enumer,l.
în prefaţă conferă operei sale o val0are de excepţie ca Stirsă de info~matiî. D:rde ~cspre
ţinuturile carparo-dunărene :ie afLl dispef.sate în cuprinzătoarea lrn luCTarc ŞI conţm tot
felul de informaţii de natura c.elf)f amintite mai ~us.
Claudius Ptolemaeus (K!au<lios Pi:oic:maios), cdebr\J m:m>rn:1.dcian, astronom, astrolog,
filosof (teoria cunoaşterii) şi geograf, a r.r:i.it h Akxandria în vremea Amonini!or, p::in:'l
sub domnia !ui lv1arcus Aurelins. Lucrarc:1 sa, imitulată lndreptar gcogr1tj1c
(rEWŢpru{>LXT) 'Yţ_p1Ţf1Ţn~) în opt c'l:·ti, scrisă în ulti1nii ani ai vieţii sale, trebuie Înţclcas:1,
în primul rând, ca fiind rezultanil prcocup,1rilor sale matemaricc- şi asuonomice ap!ii ate
în domeniul Reografiei. Cum rczultd din spu:,e!e amorullli (Genz:mphia VUI, 2, .)), ohiecrul
lucrării a fos~\ă dererrni1w poziţia ficd.rci locafoăţÎ de pe p.'imfwr potrivit coortfo11,udor
fixate asrronomic. Cărţile H-VII cuprind circa 8 100 de (knumiri, însoţite de d:nde
privind lon3itu<linca şi laritudinca, ( akuL-ne în grade, cu o precizie de aproape c!r1e1
minme. Sunt ,tstfd <lc:.crist în urm,l.roarc:t ordine: Europa, Libi,1. (Africa), Asia (n::-!ul
şÎ centru!), India.
,'\lături d:.: lista cu poziţiile ;1.şa,'irilor sunt indicate şi nume ,k popoare, limitele nnor
rinururi si cursul marilor fluvii cu rrin~:ipalele lor co;imri (cele: rd~TÎtn,ue b Dacia, i'vfoc:.ia
;i Thracia se găsesc în cartea a iU-:1; vor fi ::i.naliz.:nc mai jos, în cap. IV). Înainte de a
muri, Ptolcmeu a lucrat la o a doua ediţie a Geogn~fiei, .._·;ue.a rămas ncrermin;,;Ul ~i J
fost edî~ată de un anume Agad10..:bimun din .\kxandri;,i {înccpurnl secolului al IJl .. !ra
p.Chr.), care este şi autorul cdor 26 de hărţi construire de bună scamă ~~e. b,ua
coordonatelor lui Ptolemcu. Atât problema hărţilor ajunse b noi (în cazul Dae1e1 sunt
import3nte h,i.rţile păstrate în codicele Vatopcdi (pL 48) şi Urbinas 82, Între cm: nu
există deoscbin majore), cât şi unde nepotriviri în unele m::uwscrise au dat naştere la
discutii. În acest sens se cuvine menţionat cî studitd te:,;tului Gcognifiei lui Prokmcu
este î~că departe Je a se fi Încheiat; editia lui C. fv1i.iller şi C.Th. Fischer de la sfârşind
secolului al XIX-lca, deşi încă in uz., şi-a pierdut de multa vrcrnc acrua!it:.nca (re,:.e:H a
apărut o nouă ediţie A. Stilcklbcrger, G. Gra.:.shoff, Ba,~ci, 2006). Principala sursă a lw
Ptolcmeu a fost Marinos din Tyr (în epoca lui Traian), Akc sur.~c, cu ccnitucline 11tilîza1e,
printre care foarte probabil şi itinerariile de pe vestita hartă a lui Agrippa. ~1 01. fi dcdw,c
din texml Geografiei, dar sunt greu de dovedit.
DACIA ÎNAJNTE DE ROMANI 407
Opera gomlui romanizat Iordanes (în manuscrise apar şi ahe forme, precum IomancUs,
Iornandes etc,), intitulată Getica este o istorie a trecutului ,.glorios" al goţilor, printre
:;,_i căror strămoşi au fost, în mod deliberat, incluşi şi geţii; confuzie de fapt preluată de
la precursorii săi, poate de la Ablabius (secolul al V-lea p.Chr.), autor al unei istorii a
goţilor, pierdută, citată de Iordanes. Principala sursă a lui Iordanes a fost Cassiodorus
(cc..:. 490~583 p.Chr.) a cărui operă, Istorie a goţilor în 12 cărţi, considerată plină de
erudiţie, n--a ajuns p:înă la noi. Cercetătorii sunr de părere că majoritatea aurorilor citaţi
de IorzLincs lhHJ fost de Eipt nmsu!taţi dirctt, ci tneluJţi de la Cassiodoi„us. În cazul
istorici propriu~zise a geţilor, sursa de bază a fOst lucrarea pierdută, Geticele (fEtlx:cl) a
rerorului Dion Cocceianus din Prusa Bithyniei (supranumit „Gură de aur"~ Chrysosto-
rnos) scrisă în vremea lui Traian. Acesta din urmă, adept al filosofiei cinice şi stoice, a
călătorit în Dacia în perioada care a precedat războaiele cu romanii, iar informaţiile sale
trebuie să fi fost de primă mână. De aceea, chiar şi în forma în care ne-a parvenit, Getica
lui Iordanes are o valoare deosebiră. Se cuvine totuşi menţionat că Iordanes a ales din
isroria geto-dacilor numai faptele glorioase ale acestora, omiţând în mod voit roate
înfrângerile. A5a, de exemplu, vom afla despre Burcbisra (Burvista, la Iordanes) şi Deccneu
(Dicineus) şi de-~<;pre Dorpancus şi victoriile acestuia asupra lui Oppius Sabinus şi Cornelius
Fuscus, dar nici o vorbă despre Decebal şi cucerirea Daciei. Că aceste omisiuni au fost
voite 0 dovedeşte faprul că În cealaltă lucrare a lui Iordanes, f~1ptele romanilor, războaiele
lui Traian cu Decebal şi alte izbânzi ale romanilor împotriva dacilor sunt menţionate
la locul lor (Romana 217, 247).
Luptele romanilor cu dacii şi cucerirea Daciei au fost pe larg istorisite de Cassius
Dio Cocccianus, din Niceea Bithynieî, în a sa luorie Romană, în 80 de cărţi, lucrare
daborată spre ~fărşîml vieţii, după 229 p.Chr. Cassius Dio a fost marc demnitar sub
Comrnodus şi Septimius Severus şi a avut.acces şi la documente oficiale romane. Opera
sa ne-a parvenit în marc parte, însă tocmai pasajele referitoare la războaide dacice le
cunoaştem doar prin scurtele rezumate de epocă bizantină ale lui Ioannis X_jphilinos şi
Zonaras. Acestea reprezintă principala sursă <le informaţie despre acest important e\T-
nip1ent din istoria ţării noastre.
Principalele izvoare literare ale antichităţii care se referă la istoria ţinuturilor noasrre
au fost selectate şi editate de George Popa-Lisseanu (Dacia fn autorii clasici; volumul I,
autorii latini; v0lumui II, autorii greci şi bizantini, Bucure_şti 1943). Începând din 1964
s-a intenţionat publicarea bilingvă a tuturor izvoarelor amice şî bizantine privind istoria
României: Fontes Historiae Daco-Romanoe, I (l964); II (I 970); III (!975) şi IV (I 982).
11-voarde referitoare la cele trata.te în lucrarea de faţă sunt cuprinse mai ales în voi. I.
Trebuie remarcate şi traducerile în rom,lnă ale mirilor opere istorice şi geografice
,de antichităţii, precum Herodot, Tucîdide, Polybios, Titus Livius, Tacitus, Srrabon,
Cassius Dio etc., apărute, majoritatea, la Editura ŞtiÎnţifică--din 1974, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică - între anii 1960 şi 1990; mai re-:=ent, din 2001, a Început editarea în
----------------
408 L\ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
tra<luce.n: a operei IUi PliniuS (ed. Polirom, Bw:urC:5tî). Aceste traduceri sunt însoţi{e de
cuprinzătoare prezendri ale autorilor respectivi, de note şi comentarii.
Pentru informaţii suplimeiltare e$te necesar:l ,Ji consultarea ediţiilor critice ,1le tcxtel(;f.
Fragmentele <lin operde pierdute au fost editate de Carl Milller (Fr11gmenta Hismricorum
Graecorum, 1841-1873) şi apoi <le Fdix Jakoby (Die FrfibrnJenlt' der_?1i1·chischen HisttJriker,
1932--1958), Importante studi] despre <lutorii antici se g3scsc şi 'in encidopcd[;i
l'auly-\Vissowa (RE).
Singurcie de la care mai putem spera să aflăm noi inl-Omuţii itil.<.f /-:;r:ot'!rek eplgrafice
şi p,tpt'rol.ogice. În prim.a categori:: se înc.1drea.1-ă o marc varÎt'Glte de insoipţii, de fa
denumiri zgâriare în amichitare pe vase sau pe monumente (gm/fitt) până la di:l:eritde
tipuri de inscripţii dăltuite pe piatră. Dinnc ai..:est!;a din urmă, 1kcrcrde dare în cinstei
unor personalităţi din ora.şele greceşti sunt cele i:n c::t.re se menţîon(\Vă cele mai importante
date, al.le despre istoria locda, cât şi despre regiunile sau a.ltc cetăţi cu c:1.re cetatea respcctivj
se afla în rda\Îe. Aşa de exempiu, în ~lecretul dat i•n dnsce~i tui Acorn.:on <lin Dionysopo!is
(Balcic), afLim informaţii despre aqiuniie lui Rurcbista, care co:np!i:re,u-.ă în mo.J esenţial
puţinele date referitoare la 1cesr mare rege din textele liferan: (vezi cap. VIII, p. 639).
Dar şi aite cuegorîî de inscripţii pot fi susceptibile de a livra date istorice sau geografice
de prima însemnăta(e. În acea.sr3 grupă se situează iistd<:'. de preo\i ;dr unui w:u sau lisle!e
de donaton penau o anume instituţie public:1, inscripţiile votive îr; c;n;.rea unei div\11\t;_'i.ti
sau, În epocă romanc't, a unui împtuat, şi, nu 1n ukimul rând, t"plufuri!e, C3.re conţin
date despre funqiile pe care defunctul le-a decinut de-a lungul vi(:ţii.
Pelltru iswria Dacici prerornane, cea mai mar-2 parte a documeudor epigrnfice provine
din medii greceşti, în speci::J din coloniile din Pontul stâng. Ctk n~d:tctate to latina sunt
încă rare 1. fotuşi câtt:va sune atrcm de importante, precull1 trntarul dintre Ro1m ~i
CallatÎ:î (vezi cap. VH) sau cde de pe urma cărora s-a reconsi-iu·,ir întreaga cariec1 a
guvernatorului Moesiei, Tiberius Plauciw, Adianus, imrlkată tn ;:v('n!rntnte privind istoria
Dacici din secolul I p.Chr.; îmre ace-stea epitaful de pe maL1solcui familiei Plautiilor de
lângă Tibur, în !ralia, este cel mai însemnat (vcd <iap. IX).
Tot în G1tegoria materialelor epigr:ifice se încadrcaz:\ şi ,nscripliilc de-pe·şf;unpiic\e
im.primate pc diferire Yase de lut, m:ti cu scamă cele amforice, Pe a,:estea din urmă, toaie
de pro.-·cnienţă grecească, se citeşte frecvent numele dstynormdui (roagisfratul însărcîmt
cu supravegherea economiei oraşului) şi, uneori, dcnumîrea loc-ll~t pentru luna anu!ui
în cut a fost produsă amfora. Este evident ca astfel de dare por fi importante pentru
datare;; cotncxrului în care respectivele amfore au fost descoperite. Dcocarndară s-au pL;m1
1 lnscripiiile grecesri şi latine descopt"rÎte în RomJnî;i ~i discut:i.te în w,lc1mul .ir fa(ă scu1t pub!ic.1,e în
vo!unwk Jn,,riprii!e a'in Scythia Afinor,!. Histria (D.M. Pippidi, 1983); li, T.:,;-,:JS (!. Stoi.m, 1987). ///.
Cl1!L1tis (A. Avram, l 999): Înscripţ!i privind Dacia (lnscnj,tiom extemes con<f'ri;mt /1nStoin: de l,1 D11cie (l"--WJ,
2 \ ol., re<lawne de C. Pew!escu (I 996, 200 l); documrnrde cpigrafice j_flate pe teritorînl Bulg.ir!ei an fi,,,
publîc;;;_e de G. Mihailov în seria !mm'ptione.' gr/'c,u in Bulgaria repatac ('.', vv1ume apinae p.'i.nâ ac:ur:!J
Cele rd~·rito.1.re h provirn:iile romane Dacia şi /i.1oeJia vur fi discutate în \"), !l.
DACIA ÎNAINTE DE ROMANI 40')
parţial r~constimi liste de astynomi de pe amforele produse pe insulele Rho<los ~i Th:-,s~)s
sau în oraşul Slnope, Studiul şumpilelor de pe amfore este în n-inti11uă dezvoltare. Dintre
lucr:lrile publicate în România menţionăm aici volumele despre amforele descoperi te la
Histria şi Callatis 1• ·
J)orurnente!e Papirologire care să conţină informaţii despre istoria Daciei sum foarte
r,ue, chitcriGl faptului G\ nujorltatca p:1piri!or provin din Egipt şi din Orientul Apropia.:.
Dcsrnpcrirea, în l 959, a unui sul de papir într-un mormânt de la i'vhnţ~«!ia i-a 1uar prin
\cpt iudcrz' pc :irh,>;!ngi, ci.',: n-:rn [)\llHt s:i-l rc.~rnuruc; se ,5Lic d\.1:tr d acC'sta v:t fi coi q \,:ur
ll!l !(;X( poetic 1 •
Dimre puţinii papiri cu <late referitoare la Dacia o importanţă aparte revine papirubi
Hunt (după numele primului e<liror care l-a cumpărat din Egipt: A.S. 1-!um, în 192)).
fcxtul este un pridianum, un fel de „ordin de zi" al um·: uc.it:lti militare romane-·-
Cohors l Hi.rp,morum uetemna - , în care se menţionează unde se atl.iu diferitdc grupu.ri
Jc soldaţi la momentu! n•spediv. Aşa aflăm că un detaşament ~e afla în garr1Îzo<.111J h
Pî:-oboridava. iar altul la fiurid;wa, într-o expediţie dincdc, de Dunăre. Dat:1.
rc~pecrivului prirlUimmz, deşi controversată, este foarte probabila în peziua primului r:11boi
Lbcîc (rextul papirului: În Fonttss l, p. 467-471 cu prîncipa!a lirer.-Hură).
A. Vut/n
b. Izvoare numismatice
Dîi: aceAStă categorie fac parte monedele emise de atelierele monetare de pe teritoriul
!)iii noastre, nJe ale cct:1ţilor greceşti şi cde ale geto-dacilor, precuin şÎ monedele crnise
în ;ilre p;1ltÎ ale lumii antice, cm: :m pătruns în spaţiul nostru geografic. Capit,dltl h
dispo1iţia i~todcului este format din tezaure mm1etare, primele '--;are au reţinut ;ittntia
ccrcdJtorilor şi au prilejuit semnalări sau publicaţii mai mult sau n1ai puţin :.un,1nHn-
tîte, dar si din descoperiri izobtc care, mai ales În anii de după al doilea r,izboi mondi,11,
;rn fosr v:do1ificate· tot mai insistent, completând în chip fericit datdc privind p:1m.:wkrca
~i circulaţia monctanl. De :lsemenea, merită să subliniem că nu sunt de ncg!ij~tt nici
monedele a G1ror prov<.·nicnţă nu poate fi precizată, mai ales când este vorba lle cdc emi:;e
"tn aH.:licrck de pe teritoriul t:lrii noastre şi care, valorificare arent, por :1duce d,,..du.?;_ri
iptere.,ante yriviud volunn1l ~i ritmul emisiunilor monetare într-o perioadă sau :du.
În cadrul acestui ::apitnl îmroduniv vom trece în revis(ă princip.1lek emisiuni monct:lrt
reprezentate în Dacia pân,i. la (lh.:erirea romană. În capirole!e din parrea a doua <lin vehunul
' ,-_ C:marache, lii1port11! il/-t!fordvr Jlmnpilare la fstri,1, Bucmeşli, 1957: :\. A~T,m, [J-.< 1i:-11hre1 ,lmphor1qud
711,tiOf,in Histria VUI, I, Bucure~ri-Pari~, 1996: N. Conovicî, L,,_, rimbrcs ,;mphoriq,ro, Sinop.:, in Hi~tt;;t
Vl!L 2, B\Jrnre.~ti- P:uis, J '.;98; M. Cranuwpul, Gh. Poenaru-Bordea, ,4mphon1 St.twps f-0111 CNilfltis ,n1d
So11th ,)ubrudj11, în Dacia N.S. 1:3, 1969, p. 127---2,82.
· D. M. Pippi~li, fn jurul papin/or t<Y /;1 DenYni şi Crill,1ti.(, în StCi~ 9, 196/, p ..?OS~ 21 O.
410 LA ÎNCEPUTURILEISTORlEf
de faţă ~-au L-hit, la l~Cui porrivit, şi unele decaJii dCSpre circulaţia monetară şi a tipurîluţ
de monede emise.
Preccd:ue de monedele sub fonn,l de vârfuri de săgeată, lingouri imnate anume în
i-i pare bivalve începând de pe la 550 a.Chr., primul ~-relier care emite :11n::t·dc (:c 1~or~nl
rradirională, după cim:i 480 a.Chr., a fost cel al cetăţu Jstros, ce bare d1drahmc de Mg1nt
si di;iziuni ale acestora, precum. -?i monede de brnnz 1, Emisiunile <le _~trgint conr.imiă
[)fln:1 către 313 sau cd mult p:în,1 în 280 a.Chr., însoţite, după :urni Y50 a.( :hr., dt'. munede
de hronz rcali:rate prin batere. În a doua jumărnte a c;ccolului al l~~lc~\ilii_p:î ci1·c1 ·>.30,
5,1u ,ibia în uhi 111 ii c,ăi ani, se deschide ~i atdicrnl mo11>:rar :d c:l,1\u C,ul:nts, c.i_:c emite
pfoă către 3.nul 280 a.Chr. drahme şi diviziuni în ~ardei cu m?nede de brom, C\.:rcer.;irÎ
importante d.i_n ultimii ani au fo'>t consacrate sta.tenlor d~ ~Uf. ŞI :crrac!r_~hm:lor ~e arg,.m
de tip Alexandru cd Mare şi Lysimach, emişi la l~trns, Cailaus ş; apoi _şi Li I ~~ni_,s, ,ucli~r
ce se deschide după r;lzhoiul din 256/2)5~255 a,Chr., dnd cernrea devine /:JtlS. Producna
paralelă de monede de bronz continu:l în toate rele trei ateliere până !a 72-·_7:, ,,\~•·ntual
p.'ină la miilocul secoluluî i a.Clu., asigurând nevoile de monedă măruntă,_n1 nrnp ce
monedele :ie aur şi argint erau consacrate comerţului mare, dar mai 2lc~ plări!o1 p,~ntru
proteuorii" barba,i aî Ct".t<ltilor ori I ecrutării tfo mercenari, a~a cum s~~ înrfamphi în perioada
;:,'izboaie!or mithridatîcc2 •.
Tot monedt> ,:rrecesti )Ull[ cele emise pentru regii sciţi din Dobrogea, de argîiu pcnrrn
Ara las si Saris, d; bro~z pentru Ailios, Akrosas, Charaspes, Kanites, S:ui,·1kcs -?! r,wm:t.
- Evi~{tnt, pentru problemarica circulaţiei monetare imer.:'.sea2J t:n<le se .Juc i1'o.nddc
emise în atelierele de la noi, dar şi emisiunile străine care p.lrrund m cetăple p1mucc s,:u
în teri toi iul acestora într~o perioad.1 sau alea. Snnt de :imintit monedele de dcunJr'.1 d!n
Cyzic şi cele de bronz de la Olbia, Panticapaion ori Cb.:rson<':'s. car.:: ;11cs1-? !cg-'iruule c~
Atena si cu regiunile nord-pontice. Pre1,en\a masivă a bronrnrilor Je la hhp ,d tI-!ea Ş!
Alexan~lru cel }Aa.re la Istros este, de a,scmenc.:a, de mare mten-s (despre ci.ro1brla monet;i~ă
'în cetările greceşti din Pontui Sdng, ve,.i cap. Vll). ,
În Dacia, rnonedele din spaţiul nord-pontic sunt mai rare. în schimb _ri:'1ru:1d JJl
număr mare emisiunile de argint <le la Filip al II-lea, mai ,i.les postume, drn p~·no:d,1
circa 317 -294 a.Chr., şi de bronz-; caŞî cele de la Ale_xandru cel M,m.-, de ;,ur, :_ngrn_:
şi bronz. Imitaţiile fidele după postumele de argint d('. la Filip al II-iea, pro_b:,b:] mai
ales dnn,lrene, sunt la originea iuo11et;i.riei barbare dr la noi penrrn care h1rn1ze. 17,â
l Ch. Poenarn Bordea, Arrlurul · 111onf:l.1r a/ ccMţu·· .stras
r • pencadli.
t'1 · ' ,w • tm1m, 1-·iri
, • ·:l' ' · -\;mpn,.i,>n
ntrn~is111<1tic1 ded!car împ I.uurn
· ·· a patru secole
· ae l I"'pnma
· · ,, a.(,<
un1r. "• , sub ,)',.,Jihit
,., 11â••ilor · V0ic,;•~'. V1<c.l.rn,,
Ch!si11ău, 23--30 mai 2000. Comunlcriri, studii şi note, [Bucurest\·, 200lL I--'· 9-JJ.
·2
J,km, Emisiunile monaare ale a1e(irrclor g;rcafti de pe iitom!u! 1·r!!n/Jwsc a/\✓ , .t1i·1,· 1\-rgrc
'
,iH. ;;;}Ir.
1 ~~<KLtm~,ca independcnrei României.
!JI). Un mrdiu al p1oblemei, în 130 de ani de la crearea sistemului mon,'r;;,r rorr,~n:.sc •q~Jdctn; 11\'H'.·:,i:~
)()97 'i6 7 0· vezi ~i mai recent idem, ltt ,/if/;sion des mu1maits di.st1os, Call1zt1; Ci !vm: .--tu 'l ,u 1
. ,- , P· - ;,-; , ., , ' , . , - . - • r, f __ ., . ·,,'1 rni,C!J nc'.k
iihk ,w. J.-C dam /.curs territoirn, zo11es d m_tluen<'e et at!leur.i. m I rcscn7..a t un~F.,lll d-. 1 a 1 : .
...:horai ddk colonieorcche da!l'IberiJ ai Mar Nero. /un m: .,. ,onYeg;no organll,1. 1\\) (,,
· ' I VII(' ·. j- H'l 1,i:-,,•F'(J.
· "· "' fnlnH.l)
•i
10
jJ e dai Centro lnre~nazionale di \tudi numismatici, NJ.poli 16~17 glugno 2000, [Rnrn-1 • )l){)4], P· ?:: -, '
DACU ÎNAINTE DE ROMANI 41 l
prototipul iconografic1, Pe lângă o componenţă dară celtică, aceste emisiuni sunt,
'.n ansamblu, geto-dacice. Foarte variată iniţial, această monetărie, ce deburează în
jurul anlJ'{~_U;&t"'~5 a'.Chr., se împarte în 1ouă perioade principale, în cea de-a doua,
din ;,irca 150:.::.70,· eventual 50 a.Chr., numărul tipurilor se restrânge şi hnbracă arii
1egionalc rnai mult sau mai puţin bine definite. Din prima fază timpurie principale
sui't Rasa, Banat, Criciovia, Ramna, Agriş-Şilindria, cu numeroase variante,
Tulghîq-,\1ireşu Mare~ cu variantele respective, Crişeni-Berchiş, Tonciu, Sighcr,
Hu.~i \'ovrieşti, tipuri!e Larissa şi rn Gtp ianiform, Prnndu-Jib!ca şi Nico!iţd-Parchi?,
(),-.nita; c:,1rbuncşti. Un loc aparte îl deţin monedele de tip .Moskon, emise în Dobrogea
secnlului al lll-lea a.Chr. (v. cap.VI, p. 551-555).
Din a doua fază avem tipurile Dumbrăveni, Adâncata-Mânăstirea, Vâneju-Bucureşti,
lnoteşti-Răcoasa, Cladova-Saschiz, Aninoasa-Dobreşti, Medieşu Aurit, Aiud-Cugir,
Rădulc~li-Hunedoara, Perdea, Toc-Chereluş, ca şi cele de tip Alexandru cel Marc-Filip
.11 !II-iea, având ca prototip o tetradrahmă emisă la Arados, în intervalul 323--3 I 6, şi care
inc,:;p să apară mai timpuriu decât s-a crezut, probabil încă din sccoluJ al III-iea a.Chr.
(\'. cap. X. p. 793--796).
Din perioada de la sfarşituI secolului al lI-lea ~.Chr. şi de la începutul celui următor
Jn::m în Dacia preromană o pătrundere masivă a drahmelor din Dyrrhachium şi Apollonia,
c2 ~i a tetradrahmelor din Thasos, însoţite în tezaure <le cele ale Macedoniei Prima, emîse,
se pare, ~i rnai târziu decât anii 158~ 148, răstimp avut în vedere de doctrina numismatică
mdi\ională, Pătrund, <le asemenea, ceva mai rar emisiuni de tetradrahme de tip Alexandru
cel Man: emise la Odessos şi Mesembria, ca şi monede de bronz ale acestor cetăţi ori
tetradrahme târzii emise la !vfaroneia2 •
:\faruri de emisiunile greceşti produse sub egida Romei, cum ar fi cele din cetăţile
lilyr!a $i Tlnsos în principal, înregistrăm pătrunderea masivă a denarului roman republican
io Dacia preromană, frnomen ce se plase.v~i după anul 7'1 a.Chr. pe ba7.a ,malizei tezaurelor
monetare. Foarte interesant este fenomenul imitării locale a acestor monede. Pe lângi'i
îrnit.itii u~or de detectat, ce prezintă alterări dare ale prototipului, avem şi imitatii fidele
realizate prin batere, de tip Tilişca, numite a~a dupd ştan\ele descoperite acolo, dar ~i
prin turn,uc, aşa cum a dovedit cercetarea tezaurului de !a Breaza încheiat sub Augustus.
Dacă p1oducerea lor este certă, discu1ia privind impactul lor economic s:i.u, altfel spus,
dt vor fi reprczeatat ele în circuJaţie alături de cei originali, emişi Ia Roma şi în atelierele
.:ific:.de. rărnâne deschisă, fiind exprimate a rât poziţia .sceptică, negativistă\ cât şi opinii
, : •. deJ
Urn.1 Rtn\ea, Gh. P\•Cnaru Bordt:a, [h1 imporrant ft'Zdur de monede 1'.rtrime şi tetradrahme postume
1
Fi/ip li, ongina/c şi imit,zţii fidele, în S:mpozion de numi~rn.uîcă dedicat împlifiirii a : 25 de J.ni de la
Chişinău, 24--26 septembrie 2002. Comunicări, studii şi note,
f\ [ikn;;eşii, 2003), p. 9.. 31.
' l'unru a.~ocierea în depozitele monetare a unor specii mentionate, vezi de exemplu C. Pieda, N<•na
blinc,1ş, A Tetradmchms Hoard fimn Settlemcnt „A., ,,a Popeşti (District (,'iurgiuj, in Dacia N.S. 48--49,
.
1
200 •--~(){J'i, p. 77---98.
'ivL Crawford, lmir11tirm 1f Roman Rqmblican Dman i11 Dacia, În SCN 7, 1980, p. 51-52.
412 LA fNCEPUTURILE ISTORIEI D,\CtA ÎNAiNTF [lE RC'
1
• MANI
4!3
uh:ra optimiste, ~ele acorda o mare pondcre 1. Pare liffipedc c:l dat:lrc-;:,. lor nt1 po:1.te precede 1'.920--1921pânăîn 1947.Din l957şi-alncepma •·
în nici un caz momentul pătrunderii masive :1 originalelor, fiind mai uşor de Îr.ţdes spre .1,tr d'm "'78 bI· · C' ··
1 --1 i pu 1cat1a .ertetălt numisnuttic1:·a M .
panţia
l . Studii . ft· cerretdri de 71717 msmattcd,
. · .
. .. · . . - nzeu u1 Na: ,
mijlocul secolului I a.Chr. şi au continuat şi Ia î1tc.eputul Pri1icipamlui, măcar p5.nă la publicaţn consacrate exclusiv nunusmaticii ntim ţional de Istorie ne Jân .
. . . . ' - eroa-.c articole d , . ·~ ,ga aceste
Augustus si Tiberius. Teoria emiterii lor târlii, abia ln perioada r3zboaidor dacice, are :,umarnl altor revt!>le şi o.1legen de profil arheolog,·c sa , e spectalnatc se P">Oăs ,
. • . • . - u generaI-mo •, B-• _ ~b esc m
r~evoic de confirmări suplimentare. m,metare drn Romama !>e afb. m <:rorncile 3.!)ănr , , ne. llanrun ale d.:".Seoo - -,
~ . - r. - . . . . .. ·. - le,1ncepa.ndcuJ9 Q ' . ,~ • .renruor
Un capi rol aparte, de cel mai mare interes cu a.<,p0.::te inG.1. cnig.m,EÎCI..'. şi c1.mt1\)Versale, C'.ît m >,CI\ J Li care se ,ldaugă c1tutc1 zon,tle de d~--·· , . 5v, m Dtit1.4,., r, 0 v·icme ,'.,l·
. , . . . cs...openn monet -
constituit de emisiunile de :-,urni iegmdc KO}:QN (v. ap. X, p. 802---.SO))., cu tipmi Împru- .~unin)r m. Po:lflca, pentru a da un smg·~ ur cxe," 11 1).U,
, l ,lk, CLun ar fi ,-,,le . ,
, ~'- -tp<tl UIJ:
mLiULC deh t.k-narii ronnni rqnblicrni, cu ,1spcct de :1.~irci, d;u 'i~'u1:;k de sfatci:l h):1:tc u11po1t·nre sunt w1lum,!c cons-,cr,·r, 11
O problemă interesantă este ce::1 a existenţei reale a unei circuhţii monetare în ab-;enţa 1sLoric:i: 1/i)trirt fli. Descuperinf,, mor,,,,1 /~;.e ;(9c/pefrnJi icn,;uicii nui:1isn1:uicc în 11 .• .. . ,
r . ., ' - 910, Buc 1 . , . 1,i..:: 1::. 1Jecuva
emiterii de monede mărwue de bronz la geto-daci, ca şi a pătrunderii ~poradice :t acestor,;. H. Nu bar; A1onedd.e geto-dtwhr Btk'ltrt.'"'SCÎ l 97, d l!reştJ, i 973 dec p d •
- ~ , . ' - ' ~', e C p....d · ,. re a s1
din alte spaţii geografice. Pare clar că despre un fenomen similar cduî din lumr~a dasîcl fi nord-vestul Romdmet, Oradea, 1980 de i\1 Să · · ,e a; l'i.foneda anticii !t;,1 . '
- . ,
of the Dacian St1ue. Tne
,
1
' '
Roman Republican Co·
• ş1anu· lVumi
.' stnahc. Aspcas o+the H·, eJtu1
greco-roman;l nu poate fi vorba. Dar aceasta nu i'nseamnă ci ::i.vcm de-a face cu un l. , , ~. magemDacia,- d 1. tst01y
imobilism al circulaţiei monedelor emise in Dacia preromană S,lL I,ătrunse aici, realitate:•, ,_?o,n_t!n ty!Je,
· •
Oxfurd, 198 I, de Mana ( , hw•sct. E'
.~ 1, conomie •
ln Geto-Dacian L,-, ·
01ns o1
,1-·

numismaric.l indîcind, destul de c!.u, că c.sre vorba de distribi.tiri ~i redîsu-ibuiri, ni.ii in st'c·o!ele VI--! Î.e.n., laşi, 1990, <le V. Mihăilescu-B' l'b . şt moned;1. Daâa răsărit
. . ~ . tr1 aşirec ,. . canii.
ales la nivelul arîsrncraţiei locale, a unor sume băne,şri, -acumulate sub formă de te-lame, Prcd:i, J,toru1, mouedet m Dan,1 preromană Bu _ · . ei,t,I smteZă a lui Consran ·
. . .. . . . . , cureşti 19
prn, LIeinat;că a emacrn Şl c1rculaţ1e1 monetare„ D· _. .' 98 , ce acoperă înt nn
puse la adăpost în momente critice, în speranţa unor viiwan:: rcci1pct;lri. Evident, nn ll1 •h..la Sl În z J' · feaga
sunt de exclus însă şi alte explicaţii. Această .:irculaţîe cu un C<F'-<Ctt'i' ~pecific privesre în . . ona aora!n1ui Români;;
princip31 arginrul_. aurul părând a fi avut, În secolul I a,Chr., urc ,i!t regim, prob1hî! d~ (,}J_ Poenam Borde:;
monopni reg;,1l, măcar în cazul KOLQN-ilor. foarte rar şi numai în at:umitc cetăţi getice'
(Popeşti, de pildă), există şi descopetiri de montdc de bronz, b camit:\ţi Însă total c. Tracii. Caracteristici g·enerale ş• I ..
insuficiente pentru a asimila circulaţia monetar:'1 de acolo cu Ci;'.J d-.sic._'\_
t re aţu cu alte popoare
Pătrur.dcrea denarilor imperiali 'înainrc de cucerire este cei t:.\ dar pcmru moncJde Ddimiran::a grupului de popoare trace se f ~
de aur şi, mai ales, de bronz este, de asemenea, dar că o parce rd,nîv importantă ,1 pătrU:h
)z.1 0:1rclo1 literare gn_.c,~sti despre datele e'"no c )Oatef, face mai ales prin corifrt1nr
. , . L A ." • ··t>eogra tce referi,... .. I
' • area
abia dupâ anex.arca Daciei b Imp('riu. c·c~tun ue 1un 1ă, m spet:1a! toponune, antroi,unin,e , tvaie a traci cu putin„J
, . ·I . , I ) , sau glose(cu . J· . , c
După o epoca de pauză, .atelierele cetăţilor vtst-pomice de pc teriri:•riul ţ;lr\i ncu_s;;:~ î~i m C'i!f.'.>C e anric<~ m genera. L atele arheologice n• _ 'i . vinre tspararc) nă T
. . . . ,1sumeesing d .. •t·srare
reiau acrivira1ea. (',,el mai important a fost d<~sigur cel tomitan, ta.te ernite t'U o reg11hr!ote nu cxi"ta r11u un dement care sâ
.. . . , fi<"- ..'·f1ecific
· • do argrupuhii ure e mare iolos
t _ .: . ,
d",-.
-.l,llece
anume monede de bronz ..::u efigiile împăraţilor romani, incepând. Jc la Augu:-tm, însoţite, . u_i,n -~d~ ~~a~ ~O~ de nume prop_rii şi cca 200 de :dose : :~•~-- .

se pare, şi de emisiuni pseudo-autontln-:!e. La Callatis avem certitudinea nneî emisiw\i bilingve rrz.ukî. u 11.101 rep1ezentau un grup dm famili·i l 1. c:. \1 lai aJes nume de ,la )
. _ . . . . , •te mi 6::ndo-, 1 .nre,
<Ieoseb1t de grupul 11lync şi de cel 1raman a! lrnc _ . . _ turopcne dc-,sine-sc-',t t'~aror,
de la Nero, însoţită, poaţţ, :il_de monede p5eudo-autonome şi 1~u este exclusă o ,;ctivirare . 1 _ _. • • nat1intre sem '\_p .
monetară sporadică şi la !stros, aceasta în;iinte _di'.: reluarea şi acolo a ernite!·ii, 111.ai n'Lilî :;aa (lat· şi ceic u:' ţm de constructia cuYt!Hdor 21,,. • ·" ,urnire denwnre lc·x·, l
, . ·.. · op1e i;nipu! . _. - . ca c,
mai puţin regulate, de monede de bronz, începând de la Amoninus Pius. hm.bi balto-slave. Presupusele mn.1diri cu limbii , •r- l~. ~r,i_cte de cd a! grui1 uJ · d
- . . . . c u ice (dcn s1 . I . - UJ e
lltţlfolcw.i111şt1, Şt care au avut nu o data si cot)( t· _.;· .. · , cu atma), formuhi·e d e
' . . . . . ' ) ,lt,! po 1lttce r '

ilKJ o susţinen; lingvisocă, ',,uiu rota! aberante şi n-au

Evident, mijloacele de informare privesc da rele inl.rate în ~1n.1.1iml ştiinţific: în pi imul dt1d Ţm'll şi istoda. Tara locuită de triburi tracice cu · 1
<l•in anttc
· I• • ., d. _ pnnuea. !)')!ri: . .
prin revistele de specialitate. în ae5t sens, C(-".a mai veche este Bulet/nul Socieu.tţi{ Nurnism,!ti(e î!tate, ţ111urun1r imre \i'.lrmul nordic 'li fj,," 1, ' .' _ \lt 111 1nrnutiei Fter·•.
1
( ' ·' <1f!J cgees (' _ · ,~te
Romdne, care a pornit la drum în 1904, dnbht de Cronica nur:1ism,;'.tică ,,i arhf'o!fiSJa1 d.lp .popuhnia cnstobocilor pare:,\ fi ~>St cea n1ai nordic-J) 51.· d" · _ ) -.,arp:nii de Î\-1iazJnoapt
I ·1 · t l - intre coaq; ._ - e
~l unw,1 \ lynd . n ceea cc priw::,1e aceasta din ltrmă , . · a,ipusean;ţ a M,U-ii Neu.
", (Ste greu de tr ,. . i t>te
l Îmn; :li;ii, C Preda, Monedel~geto-dacilor, Bucur~ti, 1973, p. 345-352; M. Chiţe5cu, Te:::,11<1wl t/J: b:t /11Jmxhia .a,,,r O <ld:mitare mai
(jud Teimnnan) şi unf'k probkmr,brivind m011edelf' gd.o~da.cicedt' tip roman repvblican, în SCN Î, l ')BO. p. ',J-;/0: 1
J. \\iin.iwr, Di,; 711,,ika. '•,"1udin1 tu /'Întm vn:iwihtiiri; \ ;!Îhl' rl, /! .
I. C!odariu, E. laroslavschi, A Ru~u, Di: Miinzrtiilte van S.mnizegetu:;,1 Regia, în EN 2, 1992, p. "i'i -68. D;:..-,v,AÎ/1hr;.1kien, Bcilin-Ncw York, 1'7i6(uad rum r- .. , '' ,l/h,m,·,1 _1onc, :\(llrtv·u-r J l(> ,,_
Ţv ... / , , ~ · ••ldilt/il!lflu/[h·, • . , ' , :1:,;Cn•
2
C. Preda, Istoria monedâ !.'J Dacia prerum.-mă, B,Jcurqti, 19%, p. 226--2.B. -aw mtrt :ll'i'U C.'11/!iltv,,1 l1J,1re,1 t:fa, Burnrt~ti 198'-'0 ' «lit~rn. 1976)- p 1 () ·
' ' • ' " • PP(.'(m:mn,
414 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIE[
precisă, datorită faptului că o scrie <le populaţii menţi.Onate în bazînele f'Jm ilor A.x.ios (Vardar)
şi _Morava au fost în antichitate c,ategorisire, fie cracîce, fie ill}Tice; este GJ.zul, între aJţii, a!
p,rionilor, dardaniWr, chiar şi al triba!Mor. Este î~să ~art~ pro~abil ca î~ wn~ :le imerferen~ă
dintre traci şi illyri să se fi produs, în decursul 1rnlcmulu1 I ,1.Chr., modificări m configuraţia
triburilor respectîve (cu privire la aria triburilor nord-tracice vezi mai jos, cap. IV, f),
O serie de neamuri trace sunt cunoscute şi în Asia M.ică: bithynii, thynii, mysii şifigii.
Ultimii numiţi sunt şi cel mai de timpuriu atestaţi, prob;;.hil încă din st:colul al XH-lea
a.Chr. Frigii sunt dcnwniţi nuslâ în tl·xtdc asiriene, prima dar.1 sub TigLir?ile\er J
(1112--1072); apoi sub Sarg,on Il (7 22~/0j) se mcnţicmeazil. ~Jl rege muSk11, 1ncn11t },1itr ,1,
care ar corespunde numelui regelui frigian Midas, pomenit în surse greceşti în anii '~O·
ai secolului al VII-iea a.Chr. ca luprându-se cu cimmerienii. Potrivit unei traditii
macedonene, menţionată de Ht~rodot (VII, 73), frigii aJ fi migrat În Asia Mică, ceea ce
ar părea a fi în sprijinul părerii multor cercctltori, după care ace.st neam. :r fi contrib:.iit
la distrugerea Regatu.lui hitit, la începutul secolului al Y11-!ea, fapt ce ar fi şi m concordanţă
cu descoperirile arbeologice din nivelul VII b 2 de la Troia (Yczi nni sus, cap. iii, p. 2.8.1).
Pre:u:nta tracilor în unele insule din nordul Mării Egee explică de ce o paitn din an:.1sră
1
mare a ,purtat în antichitate numele Mare Thracin1m • • . . doi întâlnindu-se pe Dunăre (evenimentul s-a produs cândva între 450 şi 430, cf. Herodot
Cele mai vechi menţiuni despre traci par a dara încă din epoca micernană. Terme11ul
Ti•c.hc-wi din scrierea lineară B se asea111ănă denumirii greceşti Op11(x.'fl (ionic) sau Gpc/x11,
prin care este desemnată T racia. Tracii apar apoi în epopce;;1 h?n~e'rid (frecvent !n f/iad.i,
0 .,ingurJ dată în Odiseea), deci în secolul al VIII-lea a„Chr. Evidcn.t, se avcal; m vedere
tracii ce se învecinau cu grecii. Despre alte triburi tracice ,dhrn mai ales de la Hcrodot,
în secolul aJ V-lea a.Chr. Părintele istorici afirm,l că trJ.cîi sunt neamul cd nwi numetos
după inzi (V, 3), dar, aşa rczulră din texrul citar, sunt d!vizaţÎ îi: rnai_1:1ultc rri!_~i;rî, ,,fiecare
purtând nume după ţinutul în care locuieşte·'. Aceaa;;ta era imag:nca starntard .pe c::i.r~
grecii şi-o fonnaseră despre mulţimea tracilor. A~a se reflecta în descri~re;: ,1rn1:nc1 r::gehn
trac Rhesos, comparată cu un puhoi, în tragedia cu acela.şi nume arnbwt.'1 lw E1,1.ripide.
Aşa va fi fost şi impresia produsă gre..:ilor <le irnensa armată a rcgeh,n tL!C 51.r;,Jkes,
constituită, potrivit lui Tucidide (11, 98), din 150 OOO de ostaşi, venită în 429, în JJlltc,rul
:1:tenJcnilor. Desigur, astfel de imagini nu oglindesc neapărat realitatea. Tucidldc est:
mai ~·Ccptic atunci când compară forţa r.racilor cu cca a sciţilor (II, 97, _5), dc:-.,:riindu· 1
pe aceştia din urmă aproximativ în aceeaşi manieră ca I-frrodot pi:: trae1. . . . di'.1 v;-,•mi! Munţilor R;:odopi, de o imp.on:111ră deosebită în sur:ele an.rice :.c buairă seminţia
Din diferire iz:voarc literare ne sunt cunoscute numele a m<â bine de l 00 lic triburi ff:i~xe.
În afara celor de Ia·nord de Balcani, despre care va fi vorba i'n capitolul urrnăror, :-.e run,ucJ.i
prin eYoluţ:ia social-politică în secolele V--IV a.Chr., seminţia od1ysib1r CO&p~1a1.._, transllu:~·;~a.
odrizi sau odryri, care apare la mulţi autori, inclusiv la Vasile P5svan, provine dm trJ.ns~Tl'.'1 e::
în româna a pronunţării franceze sau germane a acesrui etnonim şi, prin urmare, n-:u:
trebui folosită). Odrysii locuiau în bazinul mijlociu şi infuio1 a1 rf,ului J--lcbros i)\fo,r,(a)-.
1 ·
C.l. K.1.zarow. Brrtrdge 1·1ne der 1·1.711ker,"Sarayvo,
zur Kulturgcsr)!C · 1•·116-Ch
.- , P,;iJ 1O\,'';··
. cit., p. 222 şi· urm; Z-· H. .'\ re h.,ua Id , ""I "i1ysu:n
· K'-1,1g.d m,I ! 1,f'"l·rtrr
1 Ch. Danov, op. , ,Je U,
DACIA ÎNAINTE DE ROMANI
415
·O} > i;ff,>•f;){•
Potrivit ţ~:'.i.rer'.i"semnat~ui a~estor rânduri, ~~st ~~am ar fi :ost în bune relaţii cu perşii,
ore, sub Danus, cucenser~ p_nn ~ ~ 4 a.Chr. şi Am ~nn următon'. T racia, indusă în imperiu
sub numde de Skudra (ven ş1 mai .1os). După mfrangerea sufentă de persi în încercarea de
cvcerirc a Greciei (479 a.Chr.), aceştia abandonează, rând pe rând, fortăreţele lor din Tracia
care sn~1t cucerite ~e atenieni (ultima p~e a fi fost Do~iskos: în 465). Odată cu retragere~
;-irniJtţ:J persane dm Europa, se dezvolta puterea odrysilor ŞI, sub conducătorul lor, Teres
J, ia 1v ..'lrcre, dndva înrre 480 şi 470.' un regat ce a indus o mare parte din triburile trnce,
,,x 1im.:ll1t!•1-se p:ln:l b Dunăre (cf. ,:,i Tuc\didc li, 97, c n·c considera Rcrratiil odp,s c ·I •
o ···J,,,.L IIU!
1
!ll:l!'C ~liu;1c cd.: al1ate în Europa, îmre Golful Ionic .şi Ponml Euxin").
Este perfect plauzibil ca această formă de organizare superioară să se explice, în primul
land, prin moştenirea structmii _tinur~lui aflat mai.înainte sub dominaţia persană, satrapia
(?) Skudra. Astfel, pentru odrys1, ca ŞI pentru perşi, Dunărea repH:zenta frontiera nordicii
,, regarnlui lor. Regii odrysi au avut nu o dată conflicte cu sciţii, poate chiar începând cu
prlmul lor rege, Teres, care i-o dă în căsătorie regelui scit Ariapeithes pe fiica sa. Astfel de
clsf,torii diplomatice sunt îndeobşte rezultatul amortizării unor stări tensionate prealabilei.
Urm:işul lui Teres, Siralkes, se confruntă cu regele scit Oktamasades, armarele celor
IV, 80). Regatul odrys cunoaşte, după moartea lui Siralkes (424 a.Chr.), alternativ
perio:ide de dh-iziune şi de reunificare. Sub Kotys (384-360), odrysîi sunt din nou ~
forţ:t '.mponant_ă, .iar bogăţia lor se reflect~ în tezaurele şi inventarele bogate ale
rnmrnu1tdor pnnciare. Pe mu1te vase de argtnt apare gravat numele lui Korys. Du)ă
1
r:wartea :i.ce.<,tuia, regatul se divide din nou, iar în 341 Filip al II-iea cucere-.şte definitiv
cca m.1i mart parte a Tracici, aqiune începută cu două decenii înainte.
fn prir:1a jumătate a secolului al IV-k>a, sciţii, sub regdc lor Araias (Atheas), pătrunseseră
la $'hl de Dunăre (de presupus în Dobrogea şi În zonele dintre Balcaai şi Dunăre) si se
în_c,Ui.pt1niscră peste o parte a posesiunilor 9d1Jse. În 5.39 a. Chr., Filip al II-iea, în cali,tate
de cuceritor şi de moştenitor al Regatului odrys, îşi consolidează frontiera la Dunărea
de Jus, învingându-l pe Atheas, care, la o vtusra înaintată, moare în luptă {aşa rezultă
din smse, !n spec_ial Tro?us'. a?udlus~inus IX, 2). Din a~cst momei:t tradiţia unui regat
IT,K se va pjstra m provincia \strategia) tracă a regatului Macedomei (veâ cap. V),
Dintre neamurile rămase în afara Regatului odrys, pe lângă o serie de triburi de mumeni
tnbl-ftl!ior (Îj)t~UOLJ, foarte probabil dm grupul nord··trac1c, deşi unu greci îi socoteau
'.>i~a iliyri \de e~:mplu.' Ari.stophan~s, Ornites: 1528?, sau la ~t~ph. _B):z.: Tptj3a).J.,ol €-O"~
i1Juptxo\1). ţara mbalhlor cupnndea bazinul T1moculu1 şi se mnndca, spre vest, până
b. râul Morava, iar spre: esr, probabil până la Iskar! cel putin într-o fază mai târzie2. În
m;
, ', <\. \'ulpe.' Aut-0u~ ~ ~-~Ondatir.m du Rop.:~mr Odrpe, În Al. Avram, M. Babe.ş_(ed.), Cîvilisauon grecque
e, ~1,_11\!rt'S :m119ut:~ pcnphenques. H0mmage a Pene Alexandrescu fi son 70- anniversaire, Bucureşti, 2000,
· ~" u'1 ., ,o · iJ(),Î\;rm.
'
p. 'b-h2.
1
, ,, 1· · , f),forct
· ' 998. 'f. Pap,11.0glu, The C.Cntra! Ba!kan Tribes in Prr-Roman Times, Amsterdam, 1978, p. 9·-130.
416 [A lNCEPUTURILE ISTORIEI DACIA iNAINTE DE R•)<A 'N
~- """'! I
lupu cu aceştia cade, În 424 a.Chr., regele od1ys Siralk.es. Pe la mijlocul secolului al IV-iea, cariatide, far pe perete!e superior de un desen re ,, ,.
. , Î prezentand !Jfo,·es·
puterea lor crescuse îmr-arât încât an fost capabili să înrreprindă, în 376-375, o expediţie .. •1 l , c
s Iupron,or ut m 1aţa unei zeiţe. n aşezarea alăt ,
A
l , . ._ mnea umu. rege şl a
de.•a curmezişul Tracici (Diodor XV, 36), până la ceracea greacă Abder>t, .s-imată pe ţărmul .
. . f, d
(l e mtrare, a ost escopemă o mscnptie votivă
, , , A
urată, a Sbor;anovo
•
A
m ,tpropterea porrn
,
• • ••

Mării Egee, h răsărit de gma râului Nestos (Mesto). Pe la mijlocul seco!uiui al IV-lca. 1..1
. ·"
e Iummă ip .osp,,oros , ona în care se afla, ,n g,eacă
h , ) Z . _ '
Către H ·k
e ate, ,,ced purtătoare
. ' ,!Ct'St specta"ul05
rrib:11lii se confruntă cu sciţii lui Athcas (vezi cap. V). Şi Filip al II-iea al Macedoniei are în ţmuwl în care sunt arestJţÎ grtîi sau crobv:zii · ~ , monument este cuprin-.:â
de forcă cu triballii, pe care, abia în 335 :1.Chr., Alexandru cel ?viare rcu5cşte să-i s:upuna. ·;os;.' 1'c~te ace~tia · d'm urmă J(1mne-a, · ' · 'popu 1aur tnrcdită
în Se(·o!ul _iJ IV-!: 1 ' cu , ·· ( • .
geţ11 . vezi şi mai
.
ilmtrat prm dcsfr1u şi bogăţie (Phvlarc]-, 05 C/ · / ,\ ·I :a, tu, an urne Tsarnhes, care S··a
Civi!J7..aţu1. Prin H:cÎn;'îtaret cu grecii, triburile stid~rracice au fr)st d.,_, timF:iriti puternic . - . , . , ,J,tc .,t1en·•1mXH 1~l) D .
:;,ti numde cdut înmorm,1nt:u b S\·dtari d··r __ · • csig'lr, nu purcm
i::if!L:cnţare deciviliza~ia dui1., adt din i;~rnct de vedere su<;,,! şi -:couu1, 1!_c, dr ;:Î
A ." ,, •• -,

, , . '·" Ji;1r 1,,<1nd 111·,,,-., .. ·-'• .· !

Jc v,,:-:e de arg1m dcsi.:opcrnc wdusiv în Ke· ·t·", .· ( .. --"··'' '--t, ~1 •k•t,:Ud<: lt'L1urc
cultural-religios. D.-ir nici i:·ifluenţde exercitate asup1'3. grecilor din pute tracică nu :;um .. " ,ts ,l ,111e vv:n t···. . 1J I
Ruse) .mm mănum :1.lc opulenţei dinaşrilor 10 ., r d. · 1.: 7.auiu e a Borovo, lânaă
de neglijat. După tradiţia greacă, Orfeu şi Dîonysos erall de origirie tracică; numele lui • . . ' Ct
I
in Vremt'a Regatului odrys. t>
Dionysos apare încă din vremea miceniană în rcx:re (linear B). La.Atena exista o comwiitate Lnnba. Aşa cum scnam mai sus, limbile , ·] .
, .c , ee· 1 popoare or rrauct m 1 .,
tracă şi se ofi.:îa cultul zeiţei Bendis (echiYalcntul Artemidei). Di_n izvoarele literare ne d trnl A •
irnvmenrnr·. e careva 1nscri[Jtii ved,; c- •,. ( - ne sw1r cunoscute
. ' , .. . • - , mg1ene secole! VII VI . '1 ,
sunt cunoscute numeroase încuscriri între prinţi şi regi traci cu personali citi din \urnea dm scurte propoz.1ţu, scnse mtr-un ,1lfaber g,· . . h. . e -- ,1..C ir.), constand
1 • • • . .., ecesc ar aJC Şl • ,Ad , ·~ _
elenă, m:1i ales din părnra aristocratici. Un exemplu strălucit csrc chiar cd mai ni:tie ~um ccie m::u multe inexplicabile. Cnmul de iP• . .. c- • • a, an un L.,raner funerar,
i ,scnpţ11 il-io-1ew• t A .. ( 1I
istoric al antichităţii, Tucidide, fiul h.li Oloros, care avea un bunic cu acda~i nuuk, dt:: scrise în alfabet grecesc clasic, sunt tot d(' cir:.tcter fu 0
. b arzu sece e e J.-III p.Chr.),
, ,.. . . ·c . •• ncrarsisum 5 , · A d , .
neam tracic; Tuci<lide însuşi poseda mo~ii şi mine de aur în sudul T racid (la Sbp:c 111 traca trntmnă (foarte f)utine s_um ,·•dact·ir .
..., '" ' , e tnte11ra . · A f:, cnse . 111 greacă cu a aosun
1
Hyle, 1n Chalcidika, cf. şi Tucidide IV, 105). pupulatk rracă, vcstîg1île din limba lor arată d'fJ, , b 'c- in ~igun,i), Deşi frigîî stmt o
I • d 1· t trenţe lOJ.rte irn1)0 - c- d. .
Strânsele contacte cu civiliza~ia greacă sunt mai bine pu'-e în evidcnţ~i de descope- pe care-, ştim espre unba tracilor europeni f; , rt:inte 1aţă '- e puţinul
ririle arhi;ologice ..Material cer;unîc de facroră greceasd (mai J.les amfore), sau imitaţii
. f" ·I . . . . . ' ,lpt Ctre S-J.r exr)l' ~- . . d
~f'.ogra ic,\, ~ ar ŞJ pnn 1&tona specifiul acestei P l .. ,. · Ka ŞI pnn rpărrarea
... -, . . opuatuctrn A. l' 1
locale a!e acestuia, atestă intensele relaţii de schimb cu grecii. Rccent'.1Jcscopcrin;(1990) C,rupul traoc european cuprindea Î[p•!)i c• · iuto ia centra ă
, . , ·" ..re, pemru urech"• .
'.J. unei insu ipţii gre(.eşi::i în miezul Traci ei, pe }vforiţa Superioarj_, î1~ care este vorh:1 dr mrudite. Srrabo (VII, 3, l OJ afirmă el geriî au 3 ."' . . . c.{ unui grec,. păreau strâns
'- ' C<.t'.'.lS! 11n1bă c „ c , ✓ ~
un centru comercial grecesc numit Pistyros, a pus pr_obiema existenţei a astfel de situri 0fllţ~t v ~{}vo~, iar rnai jos (VII, 3, l.3) e;l da:·, ·, , .u tracu: OJlO/AWTTou TOl~
, , '- , , ..., (u <1u ,Keeast liP f - . .. I'; ✓
(eµrr6pLa) care să implice şî să explice, totodară, gradul J.vansat de eleniza.re a civilizaţiei ~ Etcrvv ot ~o:xot -rmc;; rEtmţ;), A.srfei ie, fi . .. · .ua cu gcţ11 ,oJwyAwnot
,. . . . l a irmaw nu treb . _, I I .
Rcgat11lui odrys în prima jum.ltate a se-coiului al IV~lea a.Chr. Deşi J'n jurul ao:c.n.1i ;1psa unei lunb1 culte comune si ţinând se:lma !·· ,. · .. L UK uate ttt. luteram. În
,- . . , Sttuaţn1e CUJ'o~c I' 1 ··1 crără
d.ocumc-nt se poartă Îndl. discuţii, atât cu privire la siruarea rc<;pe:::tivului or,15 grecesc ih ct Itur,l Jnw~tră ŞI scrie:re, este 1,1gu, c;l diforenţdr recr: al
< c
' · u e a popu Iapte
AdZijska Vodenica, zona Pazard7-ik, sau în aprupîereacoastei cgeo,~\ ia apus de \'.'ir~are.1
,.nc·c-ne tn'6 ~tş1. avea idiomu. ." I
s,1u, reGrnoscur C'l
t>ion, e vor fi fosr 1. -
. d . . . rn1)onante. eoretic,
T
,.. . . . . . . - , arate e cei d1 1 l .:l \1 1 . .
râului t~estos, unde Herodot, VH, l 09, mrnţÎonează o localirntc I'istjr<'n, pe l&.ng~\ c:w. tost, desigur, reciproc 111teltg1bîle, d,u au exista .. _, '. a t tr 1 ). n II te gr:uun au
r, . " t, tot ,t!ar de 5tg . l"1 ! . d'f.
a creem armJ.ta perşilor lui Xerxes), cât şi asupra funqieî propriu„zise a unor astfol de v<.:1r .-i fost nu putem şci, iar chestiunea de dcfinir . . . ur, şi nu1 1·erite. Câte
J•· ~ eaceeaceesrtli· bă-~1 1 ,-!',!. . .
centre _greceşti în miezul lumii barbare, apare acum şi mai evident gradul superi<'ir df;'. o vtc hc u1spută m rabJra hlolosclor.
A •
,n · s, t d,Lecr con.mrrne
civilizaţie la care ajunstseră tracii din Balc..anii Sudki înainte de cucerirea marcdoncw{t l in !ip~:a unor insrripţii Jescifraliilc (,..ea de · 1 I
.
dC!>coprnt;l . . " , pe lllt,\l Je la F·, , . , l. .
Bogatele inventare ale rnmulilor princiari din bazinul Mariţei, inclusiv vestita const.rnc- la K_jolmen, dadnd di:1 secolul al IV-!, . ('f· ·:·c:o\o ~au< e pe piatra
ţîe funerară de lângă Kazanlăk, cu bolta decorată cu frescă, dar şi orasnl-reşdÎ:it~ , · 1· · · I
C1torg1ev ( 1strngea, mai a es pe baz.a ccrre''irii :L :1· J "I d'
LI ,t. -- ir., sunt •r11nrd·1 1
. I '
.
g .'.' c , v a .1n11r 1
. 1 • toponuneor O --11 .·, ~" • .
Seuthopolis, ridi...:at de regele odrys Semhes, după model urbanistic şi :,,.rhitecronic grc(e,C. ţ:1 una o,,co-mysiană, Î!1 forma J. dou:l limbi dif(-r· t .2 A. .. ' . · ic rntcK,l pi opr1u-zisă
ilustrează pe deplin cele afirmate mai sus 1 <
. r I I
rt· Iauvă HJ sta(,lll e>.ucm de :!(Unar ,t.1 ~Ltdor co,_ , .. ...
A i t .
. '- c" ,lu rotuş, o va oare
.•tk.1de l!YH ··ze. - . I
- .!\Cfltt.~t(U\'I_H '
Deşi ia nord de BaL:ani, influenta greacă, prin filrn1l civîliz.aţiei od1~,rs\·, e.Sts:' nui c:1 ro:ite numele trace ne sunr prm1en„te rin ~cr· e, oe :t¾el!ienea, .rnbliniat
, 1 . . . ·. · 11 - 1ere greac1 {niai',, _. . ,.,\ ,., I- . ~ .
atenuată, totuşi ea se reflectă în arhitectura unor morminte, precum cei recetit ccrcet,it ,1t1 c.nu n1c1 o idee despre fonrnca :icCcstui ('rup l ., . _ : nr He_,., .,,tt1 -Luna. dec.
' ., . o ( e 1H,! 1)! Oe"! ', ' r~
de la Svdra;i, lângă Raz.grad, a cărui cameră mortuară este decorJt.:i c11 un grup d!: zece u1n::r1.ăn de rt:'constituire a un:)r -.:uvinte \!"_K;c, ,. , : · •? ·,lU ,Kur, nu o dară.
" ' t pun l!U 11zar~;1
" <.:
J ,v;,. ! · j
Ca,\.llitJ.I C ;o;ub!-,trat al

1 Din deja ampla li(eratmă asupra ace~tul subiec.t, n-1,i în special colenia de ~·rudii D(Js.âer: ,wm·,,J/.e; 1
D. Detschew, Dir thrdki.d;m Sfm:,·hirtt. \X'i('n, 1~,;,. VI G .
f'erspectiue, pour t'ltudc de l'insmf'tion di: Fist:ros, în BCH 123, l 9(J.9:, p. 247-371. !' ~. - 1· I '·1 ,,, . n,r,,1cv 1··. \ ,
:'.; •,uss,1, .1m M tmr.:o-aan 1>r, fhnnqti, i 959 (Dii· Sjmich, der ,, · z.i: • oiia, 19-;7.
2 B. Fi!ow, I. Wdkow, V. lvtikov, Die GrabhUgelr:e.kropol.e bei Duvan!,j in Siidb1i/g,1rim, Sc,f:e., p)l',; ',r· ti t· 1 ''!
',, <,C/' I'. '(1co-mtr1t11: tdllf!;-«'S•l 11 aw nt,'J!, ln Thraco-Dacic• 1 l'"G
1 H1:u1n:,ti, ' ')(<>),.,I'
,,, ; ,. ◊"0 I1irc
.'
~
M. CiCikov;,., D. Dimitrov, The Thracian Cit)' ofSeuthopolis, London, 1978. ·'1'1 . Cn,rgkv, op. l'it. "-, ,-,· P· i·JJ ...347_ ' '
418 LA ÎNCEPVTUR!LE ISTORIEI
limbiî rurnâne sau a altor limbi balcanice (de cxCmplu albaneza), rezultatele obţinute
nu s1.1nr decât nişte ipoteze extrem de şubrede.
Unele limbi trace s-au nui vorbit şi mult după ocupaţia de c:'lt1e rom;:ini a ţinururilor
lor. A~rfd, se citează, pe vremea lui fostinian, o lint,7.t,1 Br:Jsoru.m, ·-:orbită de seminţia
trJcă a beJsilor (în centrul Bulgariei).
Religia. Religia tracilor sudici este ceva mai bine cunoscută, d\~ş! fr;ignv:nur, de(.;1[ a
celor nordici (vezi şi mai jos) 1• Dcsignr, într-o m;ise parte a Tr,Kiei vor fi pcr->i~rat udtC
:1_,,i.:ri\~t: .5i fcti:;,istc, a_L'ilnri de un JY'.ntcon, i'n inu he privinv~, ;,se 111:'ln:itor ~~~-li1i u,-cc.~c. bre
arestată i:,xistenţa unor zt:Î echivalenţi fi.mqieî lui Ares, Artemis (ve1i Bcn<lîs b tr;1cii europeni)
sau Dionysos. Zi:ului Pleistoros i se aduceau, potrivit lui l-k·10Jot lX, 119, jcrrfo umane.
Regii rraci aveau o divinitate, o ipostază a !uî Hermes, pe caret.) considerau ca fond zeul
!or propriu. În epoca romană este amintit în inscripţii grea-şti şi larinc.şti 11n zeu numit
Zbr.,lr:hiurdus:, pe o inscrip1ie de la Turnu Severin acesta este echivalat cu ?cui suprem !ttpittr
Optimus _l•Jaximus. Dacă va fi fost tot aşa şi la tr1.cii yechi, nu p11t(·n1 şti, deşi ar putea fi
pb.uzibiL Tot din epoca romană se cunoaşte frecventa rcpre:z,enrare a uni.li c..ii?irc:, dcnt!mir
owalcru! tra,:, dcsÎt,71.lr un lÎPW<.;'. Din cele prc·zemare succint a..id, rcI.uit:!. o rdigîe poli1cist,l;
probabil <le tip henotcist, ca b celelalte popoare indo-europene din Europ·1.
Oficierea unor culte ecsrnrice, csottrice, destinare unor grupări restrânse ale clitc:Î,'
este indirect aresată, atât prin cuirnl lui Zalmoxis la geti, dt şi prin aspcGC a!e culrnh1i
o:dîc. Din p;1cate, este greu de descifrat ce anume din orfismul grecesc a fost prehur ~i
csre comun cu orfismul rr~Kic, dar existenţa a ascfel de mystrri11 ia uncie nîbuti tra6ce
este n<"îndoiclnică 2 .
Con~tirnirca în lhlcani a Hatului, rcspt·ctiv Reg;-uului odrys şi dc1.vo!tarca ,Kcde,ară,
pe toate phnurile, a societăţii sud-tracice in secoieh~ V-IV a.Cbr., :l avl!l o importantă
inflvenp :1supra scrninţiilor nord-rracice. Dinaşri din ţinmuiik: Duhării de Jos .HI fo,:;t
tcnt<01ţi să imit,-:, dup.l puterile lor, modu! de viaţă al cdor di11 sud, fapt cc se reflecta în
prezenţa unor morminte „princiare", separare· de necropolele cu morminte m:u m•~dtste.
lnvcntardc unor ttunuli, pre-cum cd de la Agighiol, jud. 1 ulcea (indusiv rnnslrucri:1.
mormântului), sau Peretu, jud. T deorman, sunt dovezi în acesl sens. R,1spândirca CL'Vilmicii
cenusii lucrată cu roata pe o întinsă arie din sudul Românieî a fost, far;'i. indoial:l. &1tnratâ
şi impulsurilor venite dinspre sudul Duntirii 3, Se poate afirma că inf1u::ntck Jin !u_mc.i
sud~nacîc..1 au avut o comribuţÎe mai important:l la davolrn.rea civilizaţiei cciri ck â do~l:l
epoci a fierului în Ohenîa şi Mumenia dccîr cele venite dinspre ce1":'iţi]e gi ec.cş; Î din Porn:u.!
stJng. Impulsul acestora din urmă pare a se fi restnlns la :wndc niai apropiMe, ln cuu!
1 G. K,rL:imw, op. ât.; !.I. Russu, R.·-iigia gcto-dacilm, În A!SC _i, l94,i ~1'.1'-i8, p. 111- 1J9; J. \(T:e,.itr,
Dit- Thraker ...
2 A. Foi, Trakijski_j11t Orfiz.i,m, Sofia, 1986 (culegere de texlc şi rczmnat ir: englaaJ.
3 Idee. frnmulată mai !m-âi de I. Nestor, Ke/:i.;che Gri:ber bei Medi:iş, în Dacia 7·-8, l '>3"7-- 1940, p. l '19- l 8 2;
d. şi Idem, Cîw.w recofhări, în Balcar,ia 4, !9'11, p. 5}1--"i35.
DACIA ÎNAINTE DE ROMANI
Cc faţă, mai ales la Dobrogea, iar în ceea ce priveşte comerţul exercitat de lstros sau Tyras,
rdaţiilc erau direqionate spre Moldova, de-a lungul văilor Siretului, Prutului şi Nistrului
(yczi şi .fjj}~-s),, .
Stahi11fea un,ţ:i frontiere statale pe Dunăre a avut, desigur, adânci consecinţe asupra
configuraţiei grupărilor politice din z.onă. 0;::ică în preistorie fluviul era, în principal, 0
LJ.k- de contact între comunităţile aflate pe ambele maluri, fenomenul nou creal, mai
[nrftî datorită perşilor, dar preluat apoi de odrysi, macedoneni şi de cei ce au urmat piînă.
la rnccrî,·ea romană, ;1 putur produce stări conflictuale, precum cele aminti le î'n c 1pirolu\
de h;·.l :_;j ruai ini-cns manlfCsrc oJat:1 cu cxp.rnsiunca nHccdoncană (vezi şi mai jc,s,
cop. V, 1).
d. Vecinii răsăriteni
Cimmerienii. Printre cele maî vechi popoare din vecinătatea răs;lriteană a spaţiului
.:.:•rpato-dunărean, menţionate în sllrsele literare, stint cimmerienii. Herodot, relatând
o m1dirie care circula la grecii din Pom, îi porl1eneşte ca fiind locuitori ai meleagurilor
no1d-pontice anterior venirii sciţilor. Aceştia din urmă i-ar fi alungat în Asia Mică,
urmărindu-i prin Caucaz (Herodot I, 103; IV, 10-12). Aceiaşi cimmerieni sunt apoi
,_·aracteriuţi de părintele istoriei ca popor ce trăieşte din expediţii de pradă (I, 16), în
;·('_,rul Anatoliei 1•
Nici o altă sursă directă din cele păst1ate nu-1 mai amimeste pe cimmcrienii
nord-pomîci (textele mai drzii reiau, în general, povestirea lui Herodot), în schimb aflăm
:-nai multe d..-:-spre dmmerienii din Asia Mică 2 • Încă din vremea regelui asirian ~argon
;::] iI-!va (722-705) texte cuneiforme, scrise în limba akkadiană, ne informează despre
u:1 neam numitgimirrai (consider;,t a fi echivalentul grecesculuîKLJJ.)..L€pwt), care înfrânge
a.rn;ata regelui Rusa I din Urarm (aproximativ Armenia istorică). Există însă păreri
diverge-o te, atât asupra naturii acestor gimirrai ··- aflaţi sau nu în slujba Asiriei·---, cât
şi asupra locului de unde proveneau (mai probabilă pare o situare în zona lacului Urmia,
in norJul Iranului)\
Nu mai aflăm nimic despre gimirrai în vremea lui Senaherib (705-68 l ), dar, sub
Assarhaddon (680-668), aceştia reapar, de astă dară, în cemrnl A11atoliei, unde cuccriv:ră.
st pare, Regatul Frigiei şi ameninţau graniţa de nord-vest a .Asiriei; regele lor, TeuSpa,
N f înfrânt de Assarhaddon.
1
CF. Lehmann-l-1aupr, .f./J. Kinimerier, în RE, XI, 1921, co!. 397~434, H. Sauter, Studien u 11 n
J<.;_,,1mai,'1prr1hlnn. Bonn, 2000; A. Vulpe, Cimmerienii: 1111 anonim cu mu!tt'pk înţe/ernri, în nulctmul
Muxuhu „Teohari Arnonc~cu•·, 7-8, 2001,-2002, p. 123--146.
2
L M. D'jakonov, lJJe Ci,,oneritms, în Acra Iranica 21, 1981; AJ. h·antschik, LeJ Cimmlriens au !'roche
0,·iou, f:nbourg:, 1993 (cu corpusu! tcxr,,.Jor akkadic-ne).
. A.G. Krim:nscn, W1,o wcrr rhe Ci 111meri,ms ,:md where did they ,·onufmm:', Ccprnhagen, 1988. ~i lirentura
c;1r,1:t
420 LA ÎNCEPUTUFJLE ISTORIEI DACIA fNAIN.I E DE ROMANI
,-'.!:,21

Prezenţa ci~eriC.nilor În.Frigia, în secolul a! VÎI-!ca a.Chr., este amintită şi în suisde cknumirn ,de „culturft cimrneriană" a de1,,enit o hirmulă convcmîo;M lă pentru a desem na
greceşti, reluare de Strabon sau de lexicografii bi1.ancini. Sub regele As.:;urbanipal (6(18-628), descoperirile dîn secolele IX-VII a,Chr. dm 1~01dul ~ărn Negre (descoperinle de tip
adt izvoarele asiriene, cât şi cele greceşti ni-l prezintă pe dmmcrîeni ac.ţmnf,n1! în vestul (,:rnogorovka, NovoCcr~ask sal, Zaborin, ulttmcle fiind în mare f)ar·e
• L
·
contemporane
Anatoliei, prădând Regatul Lydieî, jcfoind şi incendiind templul Artemîdei di11 Efes si_ p,·1 io:h.ki B:1!-:arabi din \am noasrr:1) 1.
atacând Regatul Asiriei. Regele lor, Dugdame, şi fiul său, Sandakkurm (sau, după o :i.l:ii
Sdţ'ii. Sciţ;i reprezintă, D<Jl!Îvit lui I--Ierndor, poporul cc 'Tl ,.A , .
lectură, S;:indakfarru), 'Jşi găscsc sarşitul cu prilejul acestor eveni01ulti:.'. Abia b "?nccpatul , _ ., . . ' . . _ ·· ' 1,,inea ll1 vremea ha
\lî~L·runtc nort.l-poimc,A Ş! ne:rnuink: care locuiau acolo 2. Principal-ii ,b·-.. ·I 1. . .
secolului al VI-lea, regele lydian Aly;:utes ii înfr:î.ngc definitiv, aiung:î.nd11-i din Lydia, , 1 ·, ,. I .. _" __ -• c u !o.::(t ,l c !SCUl!Cl
,s,:pr.i st ceva cc se tnţciu~c p1 rn „pro.) 1 cma :;utK:i. c~1<: ::c '.\'iurnc ·\i .... _
,.. )a'll.'!ll;Ut
'·, ,C 1
r.!c,·e,!,-,.
·
pt;a;,~ în P;;ph!agonia sau CJpp:dncia, unde se p;ire ,,:l ,>-·Jtl stahilit. Lin :1cc,;;t nwff'flH • '
şi gr,:::ii t!in vrcrnea !Lti prin u.·rn::tnu! sci\i (Lx(.\·3-a.L) şi rcspeulv f)': 1-·.· · ('" ',, ·:
nu mai ştim nimic despre sox.-ra lor. , .,. .., · .. , .. , . ,. . . . , i,n~u(M LXU1':hx 11
Din această succintă prezent:are a istoriei cimmerîenilor rezultă ca sigură. doar prezenţa XwprJ s«u Lxuft(a.). Um analtu tcxtuhu pă11ntdu1 1srone1 rez,•'t'1 o suprapunere
• • • A ,. • .. ,
..
• de
lor în A<.ia lviică, mai ales în centrul şi ve'itul Anatoliei, unde sunt înfăţişaţi ca un popor unagmi rn spatele cărora se ascund msă fapte reale.
războinic, ce întreprinde expediţii, uueuri împreună cu triburile tr:1ci~~e ale rrerilor (de Pe de o parte,
,.
sub termenul sciţi apar ,o mulţime Je . .
comunitJti . · i·c .
' . , t'tn1c, !rente, care,
aici şi presupunerea că cimmerîenîi 31 fi fost traci, Înlemeiată pt u re-latare discut2bih, 1ie, ave:1u !ll comun un anume mod de viaţă, oracrensuc în 1,rimul ~-' l I .
. • . . · • 3JH zon-t' or srCTi\Ce
1 lui Strabon I, 3, 21). Imaginea cimmcrîcnilor ca un popor nomad, originar din ţlmttmi!:· ::ord•ponuce, dar cxtms pe un temonu foarte vasr, dîn Carpatî f)ână Î' -\1 · p ' •
. .. . • · n 1 1L11. este, pnn
de la nordul Mării Negre, care migrează spre Asia Mica, s-a oea1 pc b·:..za rela~Jrîlm lui urniJrc, un tenT;en genenc pentru populaţu ce 1)racticau cu ')ftc:1 :ie . .
. . _ . ' t '(_ re creşterea vnelnr,
Herodot. La o examinare critică, aceasta ridică o serie de probleme: sunr cu adt:'.<lrnt d.::c1 o c(onorr11e p1cpondcrcnt p<lStorală, ş1, ca atare, părea J. av~a 0 . . d 1
. ._ . . _ ~ . c suma , e e,emerue
c.immerienii reali, din Asia, acelaşi popor cu cei menţi0naţÎ în riord? :;Ltnt sciţii din ţ;i,n comune. A...:cstca chn u!·mă se 1cflect;m 1n port, prefenntă ix·nrrt' ;in , · . j
, . . . . · · umc npun c.e arme
roezilor (numiţi ifkuzai de către asirieni, în timpul lui Assarhaddon) acei:1şi cu scitiî ~! inod de !uptJ. -- mulţi erau arcaşi ,::1fan -, dar ş1 în formele de habit·u '"-, , . .- • c.
Î ~ .. · ' ' l.l prauin runerarc,
r10rd-pontid? Sau întreaga povestire este doar rezultaml unei încerc1ri a p:irintdui i\toriei • A _ • • ,

chi:u :-1 tn w1tlc ob10:1un etc. ncă de la 1ncepurnl clrtu a I\'--1 a Jn ,., u d ,.
de a pune în conexiune logică două sau mai multe evenimente tota.! diferire, peuecme , : . . _, . . . .. . ,· ' ....onuor, , icro or li
c,-:s~·rw prm -:rnt:ignu „din ei (soţ11) nu sum plugari ci p:lStori" (îV 2· ' , , /
, , , ., , . ou Ţap apoTm
<.u peste două secole inaintca scrierii Istoriilor? EWt a.>J,a vo,uo:◊Es:')·.
3
L1 aceste întrebări m.t se poate da un răspuns categoric. Dad aven1 <le--a face cu rnpOare
.
Pe Je ,1!dl . parrc, prin ,,.c:(iti" .
Hcrodot ne-a. prezentat si, o C<'mun·c
·,
..
1 ,He .inumc. Sunr
diferite, atunci denumirea deKtµµ€pLOl, dată populaţiei nord-pontice de epod prescitic't
::.ei pe orc d 1-a cunoscut m:ll de apro:1pe, desigur prin interm-,Jiu1 . j · I
poate sau să fie efectu! unei paronimii, sau să reprezinte o expresie gm;:r'.că penrrn neamuri • , .• ~ _ • <.; ' gau ci s;, e pe când

care, î"n ochii grecilor, erau originare din depărtări, de pe tădii:uri '.ncq0satt (alm.ie fo pcposc'.l b Olbia, acel 1yrnnes. !!bărcmatul cu afaceri (€n(TpoTfoc;) ·ll r," -J , .:
., :r ,: • ,, . ! • . . •,
.,r,,tpc,tn, <., t1t:scc;nctcn(u u1
11 · Id·,HH,1)'rs0s,
-1 ,. . .
cd •
care 1-a , ' '
1nfrunt:1t pt ... ·· I · D .
-gt' Ul Sut
cântul xi din Odisee,z) sau un anume n10d de comportament, i'n c~~'.~ri de fo.r5., brnul, , . -'. __ ,. .. _., l. . . . JA.!ŞU 1.11 anus (v.
agresiv (cum îi desemnen.ă singurul izvor contemporan - I<..allinos, poet dcgîac din c1p, \).bre vorba de s..._:ţu dm ,1interhndu! O!b1e1, cei ce st:i!)ânc· . ' l · I• , .
, . . , . . ,m m ")annu nuen0r
secolul al \1I-lea a.Chr,). Tot aşa grecii au înţeles prin den!lmirea de sciţi (txii{)-m), 1! hur\ s~k.·ne:su!u1 (N1prul), o nn1e de sorgmre 1ranică judecînd l, ,-
1
I
,, . . , . ,. . . , . ' ' t up,1 nume c unor
în sens generic, toate populaţiile de păstori (nomade) din Asia Ci:ntraLl pfi.n:1 în ncrdn! tl!Ylint:tti 'fl persoane mmce. Se poate deci deduce el suni ac~ia ... . . j
, ' .\;. cu_e se '- enumcau pe
tvfarii Negre.
Plecilnd de la rdacările lui Herodot despre cimmerienii nord-pvntici, ;uhrnlogiî au 1

J.
l bnunun:1, t.t probleme i'lmtu, 1r-i,,n, în An::hCrt 7--9, 1946-1948, p ;9 ... J ~2- R R li· ,
/}' ' ''' ' ... ,, JJ'',_,.~ ·1<JJ ·1,9 ·, · · · ' .,u.e,L,rr1:rtu1mrl/{;r
dat antichităţilor de epocă prescitică denumirea de ,,descoperiri c.irnmt:riene'·. F:ipn.i! (ft ,v"ffi"'/f,m,it1cn, tn .:-a<:,:1uum L.,"'1, ' , ,, , ,'J, p. ·~. ·, ; l,. W. Ko,sak Kim 1,1 ,1.;,.,;1 • /l. . '" ··
7 ·--'-\c c~ihmvcr, __ _ '" ·'d f ,1;11;z,'11.mS11,ihl().J 1
majoritJ.tea acestor descoperiri au caracter funerar şi consran din :mm· şi pitit de ,d)uli1t1,
e . , . .
080, p, 109---143: !(\em. [\'cufurulnms clnn Nw.:,frrkaHkt,'f-'
• . _ • ,
. ,, .. _ · ' .. -- i,
· ormo1:,1t1., imd ilwt Bl•,leutt ,,
fi,t :,ir 1
1 (,.:ffnrr!Ht' rrtppt-nh!:'c,Jgentr Rt:1tnNk1•11/,•ry,drtr1 l1ronzea'Îf, în I! ,\far ~ero 1 ! (iJ4 ~ . . m,,,,
harna~amem, a contribuit la construirea unei imagini a âmrnerit"nilor c1 popor de d1J.rcţ.i , . Jt· ,.k, ,, I d , k'/
f/ A J I . · · ,p.19--)-i;l!,Saut('r
11p <., .• 1,, _1 ..,H: ,,,., •. ommatton. D,1.1 11 7·..Jtcl \' I , ,
v;,ntcn1 •. .c1m , ora if/1' r,er ,. ·
nomazi. în decursul timpului, s-au fr,rmulat cde mai diferit~ ipoteze dc0pre LirnnH:ricni ,, . 1 -l-
,, . • , .·. ''·' Jr',.t//,'d1'2tnt,'r;,1•m,:t11n<'l'tit'
'{/''f'i?,n,1111,;;ri,'11, 1.( 8.-7.Jh!. i-'.C'/;1. li! ae1 hLmwhm LrM'(lrnrtr11ditiOt1: A!ii,1 i'l' i Ol !'.I' "' . '
pe p1an J;heologic: de la a le atribui culturile eneolitice până la cde ale Ha!L:-a,tttuhn . ',·-
U/fl, •t.;
/ ·
11.-l,:1
· " · •
(to:! gcnn. ş1 rus}, u.cr 1 m--:,1o.ţ,.:ova, 201J).
. ' t lf Y · ,)t'/',lt'F'nmge11 l 1trrlf,•
' · ' .• r
timpuriu. Arheologul ucrainean A.I. TerenoZkin şi-a intitulat valoroa~a rno11og1:die J / . _ .
e,.....,h, C11nbridue,
l\forns, S,-yrh,am
t>
!91 )· H.\ 1z,,1 .,1. . 1· I
111,rl
' ' - . . • : -'« ,()\, it/'i.'{ flto,,a
.
)/;:jf;1
descoperirilor din primele veacuri :..ie mileniului l a.Chr., Kimmerijlyi. ,A..stă1i s~a rcnww'.t, ,rtrmn1ho-,1rl,u,/ogii:r.,hj cm{lli:c. /,.•:o~b·a, 19(;9_ · ' ; ) 4·
Cre, C\n1! \loţ.lâi;;: dc~em1h>3<j pe c,·I n ndn~ rnrm;1 la păsrnt dintr•\Jn inc ina.::!t I
în general, la căutarec1. unei relaţii între clarele :uheologice şi cimmcrie-nii i~rnrici, :ar J'·'· r·, I' , '' , .. I
.... , .
· u,p:hLJ1,1nsr;Hi,•I
! ,.1, m {!·,, ,u1ue, cum tşi 11nagm:w grecu Htpt t ponto-cispice, plstotii ,.1r.. .1 .~:, . . . · "'
r -' T • · · 1· • ; , , ,, 1 e.w ' u.,, mn-o mstabilm11e
,Hl">L't,,c:tw) ~oLtmu:l s1 Llr:1 !lllllte: te ;uu ş1 mid,·Hd modnn de 111m„1zi. -
1
A.l.TerenoZkin, Kimmerij'cy, Kiev, 1977.
422 IA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
sine scoloţi (I:xO).o--rol) şi care constituiau o gruparC-·politică cc a jucat 1111 anume
desfaşu1a1ca isteriei regiunii Dunării de Jos şi mai târziu (v. mai jos cap. V).
De acel'::i. este greu de distins cât anume din bogata inform;:iţie despre sciţi, GtH:
cp11stimîe cca mai mare parte a cărţii a IV ~a, se rdt'.ră la o ernie anume. Este sug:-,siiv
modul prin care Franc;ois Hanog concepe pon:sti1ca de.spre sciţi şi dcsprt' Sciţia, cJ. fond
0 sutrn1 de date diverse, prin care Herodot nu ne descrie un popor anume, ci :tr fi de
fopt o cn:aţie litcrnr:1, care ne prezirttă sciţii l;erodotrki şi respectiv S(lţ,:tl herodotâcd'.
)_\11· ;K<.'intJ , ·n::J\ÎC, !l'chtiii~ pi-cei·; .'f, 1'-';tc t.·onf()1 ffl:i. unei vizii 1nei grc, :ii.Jr _:u:nldor
Vil-V a.Chr., r:.::zultată <lin d:ne văzute şi auzire, dir. care p:llimde istoriei a C011SlruÎt
ceea ce numim astăzi logos-ul ::;citic. Aşa cum scriam mai sus, Herodot n-a inventat Je
ia ei nimic. imensa informa.tic conţinută în cartea a lV-a este comi:imit:1 din date re,de,
YL.-r!ficate istoric şi ctnognfic, dar, torodată, e-sr.e clar că din aceasră suprapunere de planuri
ce reflectă rtaÎtăţl diferire teZ',dtă un tablou aparent coofoz, 'i'n care ccrceUltorul rnrxlern
cu grr:u _ţc poate orienta. De aici şi numeroasele controverse, Jc mvltc ori sterile, JJUprJ
g1:ogral·iei, crnografiei, isroriri ,.;i culturii care, generic, este denumită ca ..-citi1·ă.
Astfd, s-,lU formulat, în decursul timpului, pledind de la tcxtui lui Herodot, prc!uat de
1:.mhe ori :1rl !itu.-rmn, pireri diferite. Sciţii sunt, fie văzuţi ca popor nnmad, migrator, pJtruns
di 0 spre Asia C,~ntral:"i, fie ca termen generic pentru populaţia autohtonă, căreia i s-ar dat0ra
,..:iviiiL.:1\Î.i rrim!..".i epoci a fienih;i în nordul !vlăriî Negre. De a:'.>ern~~ne:s., prin S~'iţi,-:, unii .JU
'/:iţele; o uniune tribalâ, consrirnită din nea1m:ri divi.::rse, dar condus:'i, de sciţi, concepuţi ca
e1.nic dominantă, o elită mi!itJrj, chiar un rt:1,rat de tip oriental, ;15em:lnător cdui rncdo-pers2.
Prc,:enr.m::a sciţilor ..:a popor intrus în 2,rîa nord~ponrid a fost preluată de He.rodor
din uadi~iik vehiculare de fJec\i din coloniile ponrice şi, mai ales, de la poetul ekgiac
Aristeas din Proconnesos (secolul al VII-l.ca .<:au al \I] -L·a a.Chr.), circ, în poemul i:nimbt
Ari;;;1z..1ţN:io, c.î.nră migraţiile suc..:csive ale. unor populariî din /\;}ia spre ;::i_pu~: /\stfd, arimaTii
i •au împins pc isscdoni, ce au excrcir;H presiuni asupr;1 sciţilor, c;-;.rc, ajungând în nordul
i'v1ării Negre, i-;1u izgonit pe cimrnerieni (Herndot IV, 15). DupJ o .-1ltă versiu11e, scir,ii
nnmazi, ce locuiau în Asia, rresaţi de massageţi, au migrat peste fluviul Aiaxes (fie Araks,
:1flucnt al Kurci, la sud de rmmtii Caucaz, fie, după al~ii, Volga) si au ajum în ura
cimmcricnilor, pc care i •au alungat (H;;;rodot IV, 9). Acest model este într-ad.t de .'-uge:;tiv
pentru a t:vt>ea evenimente ce s-·au pctrccur in vastul spaţiu euro<.i..siatic, i"n repetate rf,nd,:ri
in decursul istoriei, pâna în evul mediu, încât tr<'buie considerat ca plau1.ibil si in cuul
<le Eu,;t At:Ît imaginea um:i migraţii lente, cât ~i modelul unui\':>.! de cuc.eriri pe parc.msul
a două-trei generaţii, de tip Cinghis-Han, pot fi, deci, avute în vedere şi pentru o popubţie
pc cm: Hc·rodot o desemnează suh numele de ,,sciţi".3.
' F. H:uwg. h mf'",:ir d1iC!Niorc. Hssai sur !,1 reprhcnt;1rl(/n de !'man, P:uîs. 1980. i'• 23 u:m.
2 B.i. Gr;ikov, Skifj·, J\.1o.~kva, 19?1; V.Yu Munin, S.A. Skory, An F.uaf a/SrTrhian ffi.11117, în !I \tu
:'\ero 1, )()94, p. 55-97.
-1 A. Vulpe, A1~r;raţii. O tl7//rl arheologică fi i.crorică. f.1odclul Esr-~ Vi-·st, în Memnrii!c scqie; <le ştiint,: i;.,,,rice
~i arhroingi(..', ,eria IV, torn 31, 201)6. p. J9-.. 40.
DAC!A ÎNAINTE DE ROMANI 423
rol în Arheologia va putea eventual, cândva, să ajute la ducidarea acestor probleme.
Deocamdată, stadiul cunoaşterii fonneior de expresie arheoiogică într-un spaţiu atât de
'"!• .ip-J}~~;f\~(M,ş,şrc, foart~ lacun~r. Totuşi, există destule reper~ car_e să ateste? comunitate
u(· :maioi::;u m"ceea c;e pnveşte piesele de harnaşament, unde upun de arme ş1, nu la urmă,
clerncntf dt· arta animalieră, prezente de la frumariile apusene ale Imperiului chinez pân;i_
în ~nd-cstul Europei. Toate acestea atestă, indîscmabil, frecvente contacte între popoare
ditCritc ,:;1re pot fi explicate, nu numai/dar în unele cazuri şi prin migr::q·ii.
i\r:tr rnn;ncntul părrundcrii acestor sciţi n,igrarori în Europa dt şi calea pc care ;Ht
r-l:'liil'.S-0 l'C<tt' di::;u_1i;;c:i. i'vfai (ir,::,,cl p:liC O n:ic,n(ÎC r•rin nordul J'vL1rii (>spice, dar net
,1 fo~t udus;i nici una prin sudul Caucazului. În ceea cc priveşte dara, se presupune. ca
fiind cca rnai v~rosimiJă prima jumătate a secolului al VU-!ca a.Chr. Atunci, sau cel târziu
dtre 650, sunt atestate piese de altă în aşa~numitul stil Kelermes 1, după denumirea unor
piese de harnaşament (falere), piese de tolbă, un sceptru şi veselă, aflate într-un turnul
dîn haz,inul fluviului Kuban, explorat prin 1903--1904.
O tradiţie preluată de la geog:·aful grec Demetrios din Callatis (secolul al III-iea a.Chr.)
pm·cste.~n: di ccratea Istros a fost Întemeiată de milesicni pe vremea când sciţii i-au gonit
pc cîmrnei ie-ni din Crimeea (topos literar, preluat de la Herodot). Cercetările arheologice
ck b Hi.stria au an'itat însă că cetatea exista deja de o vreme pe la 630, a.şa încât întemeierea
ci pc b 650 c:;tt· plauzibilă şi conformă cu o altă tradiţie, care propunea 657-654 a.Chr.
(rn~nica lui Eusebiu din Cat'.sarea ~ secolul al IV-lea p.Chr.).
ln cidrul prez.emului Yolum ne interesează mai ales raporturile sciţilor cu populaţiile
dii~ c,paţiul carpato~dunărca1i7. În viziunea lui Herndot, Sciţia era comparară cu forma
nnui pătrat, avAnd laturile de d.te 20 de zile mers. Imaginea schematică corespunde, în
!inii 1nari. unuî larg teritoriu din Ucraina, dar ar fi gre~it sit-I Înţelegem ad litteram. Tot
Herodot, descriind cursul Dunării, menţ!onează numele a cinci râuri care ar izvorî în
Scitia. Dintre acestea, sigur este Prutul (Ponta !a sciti, Pyret6s la greci). Identificarea
cdorhltc csre ipotetică: Vasile PJ.rvan3 şi alţii credeau că Ordessos ar fi numele Arge.şuluî,
Î,1r ·riarantos al Siretului, în timp ce Al~:xandru Vulpe propunea situarea tmuror celor
cinci rfi.uri în Moldova (Prutul plus Siretul cu cei trei afluenţi principali dinspre apus).
ln,portanţa acestor identificjri, oricum ipotetică, n::zid,l i'n posibilitatea de a considera
teritoriul respectiv ca făcând sau nu parte din Sciţia hcrodoteîcă 4 . Din punct de Vt~dere
arheologic; preZ:cn\a Clemenţelor considerate de cultură scitică este mai bine atestacă în
Moldova şi în Câmpia Brăilei -decât, în general, în resml ţării noastre, dar asrfel de
:1rgume1\"fe nu sunt hotărâroa.re pentru interpretări de natura istoriei politice.
Dintre verinii Scîţici herodoteice, deci care, în viziunea lui Herodot, nu făceau pa.ne din
S,.,iţi,1. primii menţionaţi la apus sunt agathyrsi ('AŢâ-0-upaOL, Agathyrsi; nu există nici ull temei
C. \Xi. Koss;1.ck, I'on dcn A,tfî'Ngm des sh1•rho-•im11isrhen Ticrstilr, în H, Fr,rnke (ed.), Skythika, !v1\l!)c.hen,
1
i%/ p. 24-86,
' V..:ri m,1i icctll! A. Vulpe, Proh!c111t1 Jo"iticJ in Rom'111it1, în ldcmi,ate naţională .)i sptrit c,1rnpean.
.-,,_;!d,,mi.::i.11111l11i Dan Berindei la 80 de ani, Bucureşti, 2003, p. l 13--134.
1 V. P:irv,H1, G111,,idemţiw11 mupm 1mN" nume de râuri d.aro-.iritict, în /\ARMSI, scria l!l, wm I, mcrn.
:. :'l.~3, P· .>-J!.
" A. Vulpe, Limita de trtst a Sriţici !.t1 Herodot, în StC! 24, 19~6, p. 33-44.
424 L\ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
oemru tr.msliterarea ac:6rui-emonim :.ub fonna „agatârşi\ cum. arrJre Îl1 rrntlfe lucrări). Precizarea
~)ări.ntdui istoriei (IV, 48) că „de la agatirsi curge râul Maris" (pc care este firesc să~I identificăm
cu Mureşui) fuce plauzibilă situarea acestora în T ransi!vania, ceea c.e ar implii:a atribuirea gmp~tllll
cultural Ciumbrud acestei populaţii (vezi mai jos). Deşi este posibil e1 agatir,;;îi s-J fi locuit ~i
în wna răsăriteană a Carpaţilor, ţara lor ocupa. oricum, părţi din Transilvania.
După ~tgatirsi, Herodot -menţionează ca. vecini ai Sciţ"ici pe neuri. Situarea lnr
aproxinutîv în Bucovina şi în Podolia este destul de piam.ibiiă :iar implica c rdatic
Î1Jtrc un grup de necropole rnmt,brc din Keascl zonă cu t-cs1wcri1:nl ;;opor,
În ceea ce priveşte caracterul etnic al agarirsîlor, s--au expriwat plreri ,.lil'tritc. I·krod.,ir,
după cc le conferă o scrie de particularităţi, îi apropie de traci. Emonimnl şi nume!e .-;ingutului
rege cunoscut - Spargapeithes -·- sagerează însă şi o componentă răs?.ritea.nă, u înrudiri~
(U sciţii (v. regele scit Ariapeithes.). Şi în cadrul grupuîui cultural Cj;__,mbrud se disting
dememe r.isăritene, precum ritul de înmormântare plus o serie de tipur; de arme (akinakt,,
wpor <le luptă, vârfuri de săgeţi) şi w1de demente decorative în stil anim:1.lier, dJ.I şi demcme-
dc trad.i\Îe autohtonă, precum ceramic.l,ŞÎ unele piese de podoabă. De aceea, s-an fo1rnuLu
Şi p;lreri diferite, variind între a vedea în agatirsi un neam scitic 1, scito--agatits~, cu demtmc
rj_.s;1rikne, dar nescitice3, tracic4, sau autohton sub influenţa culturii sc!rice:,.
Influenţa culturală din zoria D.ord-pomică a-.upra spaţ!ului cuparo-dunărean este a:i.cJ.zj
mult mai nuanţat privită decât cu 50 de ani în urmă. În primul rând, este dificil <le subîlit
ce este specific sciţilor chiar în ar~a nu1d-ponticl. D~i mnhe din descrierile lui Ht:rodor
pri·:ind obiceiurile funerare atribuire- de el sciţilor au fost confirmate arheoiogic....6, f„piu! d.
,tt3.r în zr,na de stepă., cât şi de si!vo-s1epă a Ucrainei şi a rcgiw-1ilor <lin 1J.sa.riml ]vfarii ,\10v
~-au definit grnptiri culturale, fiecare cu sp(~ci.fi:cul său, îlusrreaz.J. o -w:1j ma.i <lcgrnbă pcsrriţ:1
din punct de vedere cultural-istoric, care ar sugera şi -existenţa U!'n:- pi)pubţiî ,k d;ve:<;;'.
etnii (chiar Herodot relatea&-i despre patru fciuri de sciţi: repll. nornazt/păitori, ţ:1rani
~i 2griCJ.ltori; de,şi difen:ntierea ultimilor două categori de sciţi nu esrc Jdoc dară, imaginea
Jesprînsă din texml herodoteic reflectă o stare de fapt, chiar şi din pi,mcml Je vedL'rc
:1l structurii social-economice; toţi În.să se includ în termenul generic de Sliţ1). Suru, d~
ex;.'mplu, cei înmormântati în numeroşii rnrnuli din bazinul Niprniui lviijiociu, scit)i
conducători (regali) sau o altă etnie? Este cu tom! neverosimil să atribuim multitudinea
dt' descoperiri funerare din vasta arie nord-ponei.că în totalitate unor armme „sciţi". \bi
degrabă trebuie să vedem în aceste morminte fastuoase (,,princiare'') prezenţa unei ditc
rc'izboinice, a unei aristocraţii cc se identifica pc plan supraregional si supraetnic ca ,·:r:irc.
Din ace:.te sumare consideraţii ~e desprinde, şi în cazul de faţf., ceea ce am dic,n1tat
mai su~. despre cultura cimmeriană: prin cultură „scitică" Înţelegem un termen coavcn-
1 S. l\·rcnczi, Citnitind „sâtic" de I.a Cn,mbrud, în MvIN 8, 1971, p. l l--" %.
'V V,sil;e,, Sâtii agad~i P' w·itntiul R,,m,ini,i, C!uj, J91SO.
1 A. \'ulpe, C/1 privire la agatir~·i, în Symposia Thracologica 7, 1989, p. 62 6'J.
4
E. Mosctlu, Cmnnica tr,1m-getică, Bucurcsri, 1983, p. l )9 şi urm.
~ A.I. Meljukova, i( vopras11 a pamjatnik skifikoj k11!'1ury na terâtorii sred11<-j Europy, î:n SA 2.2. l 9-:'i5,
p. 240 şi urm.; ldem, 5kiflja tfrakijskij mir, l\-foskva, l979.
6 E. J\1inns, op. cit,; R. Rol!e, Tvtenkult der Skythen. l, Dm Steppeng!'in>t, Geriin•-Ncw York, 1979.
ll,'\CIA ÎNAINTE DE ROM.\N!
~ional, ,:,:are desemnează, în sens generic, toate manifostărilc eul rural-arheologice din aria
nord-ponrică a Haiistattului târziu {secole!e Vll~IV a.Chr.). În nici un caz nu trebuie
:1cordar acesmî termen un c1rn.::ter etnic anume.
Privite ln acest mod, el,:m.entde de- cufrur:l scitică din srariui carpato-dunărean pot
fi, la dndui lor, jlldccate în parte. Astfel, rikinakes --· termen de origne iranic:ă
d<·scrnneaz:\ o spadă scuml, cc <l\'C;t şiisau mai ales, o semc.ificaţîe de disrincţîe socială
{i,, perşi aceasr.1 piesă, lucr:tră s,1u împodohir:1 cu meni pr<.'f!,tlS, ec:1 un fol de di:-,Tincţic,
l'e circ 1na1·t:le u'.ge o ;;corda "i"1ulrilor dernnii:ui •---- conform r,.ln::i1 iior !ui I-Icrodot Vl !I,
LW ~i Xenofon, A1irtb,uis i, )., Xl ~,i 8, 29). Preluat,\ prob:ibil Llc L1 mc1.i sau perşi, s-a
nispilndit pe o largă arie nord- si vcst-pontic:1. La noi ln ţar:1, numărul JeScoperiri!or de
aJhut!azi este mai mare în Moldova (peste 50 de exemplare) şi mai scăzut în Transilvania
(,36 de piese) şi !a Dunărea de Jos. Se remarcă însă număn1I marc de asrfol de piese -
ciru. 1O ia număr - în n<.."crnpola în curs de cercetare de la Cdic•·Derc, jud. Tulu::1.
V:îrfurîlt de silgqi de forrn:l tip;că (cu două sau trei muchii, prnăzute uneori şi cu
un ghimpd, turnate în hrnr;,z, :.au lucrare din os s,m fier, denumite generic ,,~cicîcc··,
sune proprii maj;>rÎl:lţii populariilrH circurnpomice. Este sugestivă remarca lui Tucidide
(ll, 1)6), dup:1. care „gcrii şi to:,rc neamurile din acest ţinut (la sud de Dunăre şi din
vetin:1rnLt:-a Pontului Euxir.) '.,e învecinează cu sciţii, au aceleaşi arme şi sunt toţi
arca.şi-cîlări" (t1moto't6tat). Numărul marc de vârfuri de s:1.geţi de acest tip, aflare în
Dobroge:l, dar şi ln 1\1oldc-v,1 ş! Transilvania (mai puţ"in grupul Ferigile din Subcarpaţii
Mr:ridîo1nli), reflectă, în mod :.ugestîv, :tcesre observaţii.
Tut tm element „scit ic" este considerat şi 1 ipul de aplicl cruciformă, decorată uneori
!,1 stii .:tnim,llier, picsj ce orna tollx-1. de sdgeţi (astfel de piese se încîlncsc până în centrul
Sibcrîd), La fel, oglin7.ilc de broaz, rotunde sau ov:1!c, cu un mâner pe verso, reprezinta
zlp~1ri ,:c .se rrg:1~esc din Sil>cr!a pfmă. în Transilvania.
,\forminte „princiare" de tipul unora din turnulii nord-pontici nu s"au idenrificat
!Hd b noi îu ţară, E.ste i11t('fb-J.ilt de observat raritatea pieselor de harnaş~rnem de tip
,,scitic" l_z<l.bale, aplici decorative ere.) Îil spaţiu! carpato-dttnărean care apar, ici şi colo,
.lu piee>ele de factmti. locdă cu :Jcctst:1 functie sunt de dt tip.
Pc ba:\.1 unor a,.;rfd de l'h~i.:rvaţii, putem conchide c.1 elernentdc Je cultură „scitîca"
diSn1tate aici, <lar .şi altele (\C'tÎ şi src!cle de piatră din Dobrogea, maî sus, cap. 111) :-,unt
mai numeroase în ţinurnrile nsJritene ale Rom1nîei şî descresc numeric spre apus.
e. Vecinii apuseni
lllyrii. ·rot ceea ce .se ~tic de:-,pre acest grup d(' populaţii provine din sursele littmre
\i t"pîgraficc, mai întâi grt·teşt! ---- cele rnai vechi menţiuni apar În scrierile lui Hcb::1ios
din Milet (a dou:1 jurnJ.t:!te ;t secolului al VI-lea a.Chr.) •---- ;;i, mult mai târziu, la-.:înc
(Caesar, "f'itus Livius ~.a.)-', În viziunea a111icilor, Lmilia ncarnurilor illyi-ice cuprindea
1
l.L Rmm, htori,i ~ !h,Jr,,, 1i ow,-ma.itÎ,·,t - ,"orllt1fli:.vtrr11, Buul!'c,ri, [()(i(j; F. Pap:uoglu. op. cit.; M.
~,,:;{,) Ko~. A/>;"'id111111d !//yri'.-mn, l,jq[·,,J}:rna, 2005.
 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIFI
ţinururile de-a lungul <.:oastei Măi ii Ionice şi Adriatlce, pân.1 în dreptul Peninsulei Istria,
apoi spre răsărir, până în zona haz.inului Dravei şi, de la vărsarea acestui râu in Dunăre,
p.î.nă in bazinul Moravei (despre graniţa dintre rraci şi illyri, vezi şi mai ,ms cap. IV, c).
În sud se învecinau cu macedonenii şi cu grecii. Epirul (Epeiros) era locuit, înair'ite de
elenizare, de triburi dintre care unde erau considerate ca illyrlce. Sub termenul generic
de ;J9n· se cunosc denumirile a peste 90 de triburi, numai în sud-esrnl Europei, b care
se mai adaugi¼ vreo z.ece pe coasra n'isăritean.l a Pen insu.lei apcnini...:e. Ca şi ln cnui grupului
1c1cic, csrc greu de prcci7.at gradul de înrudire din punu de vedere iingvistic, al obiC<:Î~1rilor
~.w a! 1-Ai½ici, r1,,\\JCniv, în cc mibun1 c:,-;_Î!,l:\ o coDu.::pţie conrnn:i gc11calogic,l tu\urnr ,1c>.tPr
comunităţi. Plinius (Natumiis Historia Il I, 144) scria despre dteYa triburi ca fiind proprie
dicti lllyrii. Chiar şi apartcnenţ'a unor ethne, preC.um rrihallîi, paionii şi altele la grupul
il!yric era diferit apreciată de scriitorii din antichitate (despre tribalii, ve:li mai su!>).
Cunoştinţele er;iu ~i mai confuze, cu cât popu:laţiîle erau mai depărtate de zonele de conract
c11 grecii. Romanii au Înţeles prin lllyricum cea mai mare parre a Peninsult:î BalcanÎl:e,
în ,1fara Tfdciei şî a Macedoniei, mai întâi, provincie romană, <ipoi zonă ,--amală (Dortori1an)
cc cuprindea o arie şi mai întinsă.
Relaţiile îllyrilor sudici cu grecii au fost, desigur, foarte timpurii. Se cunosc confnmr,lri
i11rrc cenţile greceşti de pe coasta Mării Ionice şi neamuri illyre. Pe de altă parte, pc la
;nijlocul secolului al IV-iea, grecii au căutat să stabilească aiîanţc cu seminţii illyre împorriva
puterii m;icedoncne în cre:;;tere (Derno!,thenes a călătorit În lllyria în acest scop). În a
doua jumătate a secolului al III-iea se cunosc încercări de constituire a 1inor formaţiuni
rolirice (reg;1tc) illyrice pe coasta Adriaticei, care s-au confrum:1t cu romanii (Teuta, regin;\
:1dri:1cilor şÎ, mai târziu, în secolul al 11-!ca a.Chr., Genrius, rtx lf61riorum, din nc:Jrn1d
!.lheatîlor, in zona Scurari [Shkodra, în Albania]).
În ;;~colul ai IV.-!ca pătrund, dinspn: nord, în Illyria, celţii, care se srabilcc u:1 tinip
pc ţărmurile Adriaticei. Prc;rcnţa celţilor în Illyricum e~te, în parte, donmW!F:Hă şi
arheologic, în inventarele funerare ale unor grupuri din D:1lm,1tîa .5i clin Rosnia.
Romanii încep cucerirea lumii illyricc, inai întâi în sud (înc;1 de la sfârşim! Sl'colului
al III-iea), apoi, timp de aproJpe dou:1 n:acuri, după lupte crâncene cu triburi lllyrc,
acestea sunt definitiv înfrânte- abia pe cîmpul lui Tiberius. __ . cr;,;.u mmulare, într-o singură movilă putând fi depuşi, de regulă, mai mulţi indivizi (sunt
$tirn foarte pu~in despre relaţiile iilyrilor cu tracii. Spre sfarşituf secolului al ·iV--l?_a
a.Chr. S••a presupus că neamul illyr al autariarailor a migrat dinspre Adriatica, în ba?.inul
l\'forawi, venind asrfel în contact cu rriburi lracice, in special cn rriballii. Analin cri1;c1
a surselor, făcută <le Fanula Papaz.oglu, pune sub semnul întrcb:irii, atât amintit:J mi;;ratie,
dr si efi.cienp_ conflictului cu triballii. Sub dcnumir.:a genericăAutariatae erau Jen11mit~
în antichiratr' rnai multe triburi din bazinul superior al Moravei care, după 335 a.Chr.
(data expediţiei lui Alexandru la Dunăre), au pătruns în ţara triballilor, cucerindu-ie Cf.\'3.
din partea vestică a teritoriuiui lor şi împingându-i sprt r;lsărit. În urma expansiunii spre
:,ud şi sud-est a celţilor, după 279 a.Chr., triburi illyrice si tracice din ·wna de coE!;tef
traco-îllyră au intrat o vreme sub dominaţia celţilor scorcfoci.
Despre limba (sau limbile) vorbite în lumea denumită illyricti. ştim şi mai puiin ckc)r
.. ,
despre cea tracici. Nu exist,1 nici o inscripţie sigura într-o limbă illyrică şi toate l•:orn,e
DACIA ÎNAINTE DE ROMANI 427
lingvistice modeme se întemeiază pe etnonime, antroponime şi câteva glose certe. Ceva
mai mult se cunoaşte despre graiul mcs~apilor, dîn sud-estul Italiei, neam considerat,
.fi~ il!yri\tifvif~::~dit :u illyrii, dar cele câteva insc~i~ţii s~u~re_ şi gl~se răm:în in:xplic~bile
si apro:.;pe minj1zab1le pentn1 problen1a grupului lmgv1st1c illyr m general. Din puţrnul
cunoscut rezultă că illyrii vorbeau limbi ce constituiau o grupare aparte în familia limbilor
i:do-e~1ropene, deosebire, atât de limbile italice, cât şi de cele tracice. Deşi nu toţi
ccrce1,Hnrii sunt de acord, este foarte probabil şi, totocbtă, plauzibil ca limba albann:l
modun;1 ,\;t fie ultimul reprezentant al grupului illyr,. ( t)nserv::it p:în:1 în prezcm (se <lil
(:1 v.;derc fondul i) structura !imbii, nu şi vocabularul CJfl', îa .1lbancl,:1, con~îne ((;,\(te
rnuire cuvinte slave, greceşti etc.).·
Religia illyrilor este şi mai puţin cunoscută decât cea a tracilor. Nici măcar nu suntem
siguri dacă puţinul pe care-l ştim se referă la un panteon pur illyric sau ame!,tecat. Se
cunosc, dintr-o inscripţie, un zeu al cerului furtunos, cu numele Senjt Surd, un zeu al
apelm Bind:.,s, echivalentul lui Neptun(?), Medaurus, asem;1nător lui Askkpios, A,fcnz-1ma,
,cu! cailor şi, poate, alţii. Problema identificării a ceea ce era original illyric este dificilă,
mai :1!cs datorită influenţelor şi introducerii de zeităţi noi sub ocupaţia romană. După
lli~ii, chiar numele latin al zeiţei Diana ar fi de origine illyrică.
Civili:taţia lumii illyrice cunoaş(e, în prima epocă a fierului, o înfloritoarC industrie
mcr2imgică, mai ale1> in domeniul podoabelor de bronz (fibule, brăţări, aplice, piese de
vmură etc.), ale căror tipuri se răspândesc mult în afara ariei îllyrice propriu-zise sau
au influenţat producerea de piese similare în medii străine (despre tipuri de fibule şi alte
podoabe s-a vorbit în cap. III). Pe de altă parte, apropierea lumii illyrice de cea italică
-- Ivfa.rca Adriatică a constiruit tfo-a lungul întregii preistorii o zonă de contact a popufoţi­
ilor de pe ambele ţărmuri - a înlesnit vehicularea (mai ales dinspre vest spre est, dar
i invers) a influl'n\clor din IraJia Centrală (inclusiv Etruria şi Venei;ia) spre lumea balcanică.
Riml de înmormântare predominant în prima epocă a fierului, atribuit.I illyrilor, era
iidrnmaţia, dar nu lipsea incineraţia, deşi în proporţie mult mai mică. De remarcat este
şi depunerea, în general în camitate redusă, în inventarul mormintelor, a ceramicii în
comrdst cu bogă1ia pieselor din metal (arme şi/sau podoabe). Majoritatea necropolelor
,;iruadi, mai ales în nordul ţării, în Slovenia - Brezje sau Magdalenska Gora - , un<le
U!1 turnul constiruia ci singur o necropolă cu zecî şi chiar peste o sută de morminte).
Caracteristici ale practicilor funerare au servit ca element comparativ pcmru a atribui
wicr grupnrî de tunmli din zona de contact dintre uaci şi illyri statutul de „enclavă illyră";
c:;re G1z.ul necropolelor de la Basarabi şi Balta Verde (ipotc7.e discutate cu decenii în urmă
de Vhd\mir Dumitrescu 1, Dumitru Bercîu2 şi Alexandru Vulpe 3). Este astăzi u □ fapt
; Vl. Dnmitrt$Cll, La nirropolc rumu.laire du p1:nâcr !ige du fir de Bm,m,bi, în Dacia N.S. 12, 1968,
P :-'i/ ~\ urm.
D. Bcrciu, E. Comşa, S:tpiilllrill' arheologice de l,t Kdt.a Vcrdr ,ri (_-;ogo/u, Jn Ma.tcri,;le 2, 19)6, p. 48.\
D. lkrcin, Zarife i.1totiei în Cnpmi ii /11 Du.niire, Bucureşti, i966, p. 243 şi urm.
-' A. Vulpe, Traci şi iliri la sflrşitu.! primei epoci a fierului în Oltenia, în SCJV U, 1962, 2, p. 307-324 .
128 LA ÎNCEPUTURILE JSTOR!El
~1 proapci general tectinoscut că ceea ce purem denluni arie culruuJă „illyr.l'' reprezinta
0 conventie sinu trebuit' confundat cu aria de răspândire a populaţiilor de litnbă illvr:1
propriu-·1.isă.' Arheologia nu este în măsură decât să c0nsrate un fapt obişnuit: în ·wr..ele
de contact şi interferenţă între două arii culturale este firesc să fie atestate trăsătmî sp(:'cifice
ambelor, reflectate, între altele, în cazul de faţă, mai Cil scam:l în domeniul ol>iceiuriio,
de inmonnill:.tarc.
Prm 1wnii. ReprezîntJ 1_1n grup de populaţii ce loctii.au în jumătatea apusean:'\. a Ung:1rici
(Tr:ui:.,hnubi,t), nls:triwi J\ustii.'.i ~i o ,_onă. iminsă din Slovc•.)Î:t, ;.!c- :t l,mt~i:1 r:lu:-iluc
Sav~l şi Drava, până la Dunăre. Pannonii au fose mult-ă vreme con~idcraţi de neam i!!yric
sau strâns înrud,iţi cu aceştia. Studii mai recente îi deosebes~: de aceştia din urm;l ca fiind
un grup de sine stătător, constituit dintr-o serie de triburi menţionate în sursele literai~
antic<:·, aJ căror nume se disringea, din punct de vedere lint,1Yistic, de cd al iltyrilor. Istorîcui
roman Trogus Pompeius (din vremea lui Augustus) ')Cria, În c;rrca ;J 32-a a opnti qi(,
pierdute. despre origines Pannoniorum, temă adusă în discuţie lntr-t:n context istoric de
b începutu! secolului a1 11-lea a.Chr. (TrogL<S, Prologi, XX.XII). Din păcate, suiitorul
. unei civîlîzaţiî superioare, ilu.sn-ate prin nwşrcşuguri şi artă de o neobişnuită originalitate
Iustinus, în rezumarea operei lui Trogus, nu se mai referea deloc la această probknd,
c.lfc ar fi adus- aşa cum rewlta din contextul sumarului cărţii respective-·- informatîi
şi asupra rJ.portunlor pann.0nilor cu celţii şi cu dacii.
Dawriră puterniceî prezenţe a unor semin~ÎÎ celtice, în special a ,::,cordiscîlor in sud-est,
~sle dificil de conturat mai precis o arie culturala, al cărei specific s-ar acoperi în pan.:
cu cea atribuită pannonilor. Influenţele culturii celtice şi a ceea cc, îndeob>?tc, em:
considerat a fi influenţă a culturii illyrice sunt caracteristice ~i wn-:i lucuitc de vurnoni.
Celţii. Începuturile istoriei acestei popuiaţii, crcamare a ut~ei civîb:1ţii origin;1k care,
la un moment dat, s-a extins asupra aproape îmregii Europe bar bare, rămine, în ciuda
nenum:ll'atdur eforturi ale cercetării istorice şi ~trheoiogice, îmr--ur1 con de urnbrJ'. Tiws
Livius ne prezintă neammi celtice doar în comexml confrunr;\rilnr i::u romanii si din
perspectiva imperialismului ro.µ1an, aflat la apogeul istoriei sall~. Cucl'.ritorul Gatliei, C. Iulius
Caesar, în aie sale Commentarii de bel!o Gallico, în pofida unor detalii extrem de va'.u~
roase despre cele văzute şi auLÎte la faţa locului, înfaţişe.:i:ză ilifagine; unei G,al.hi Li. ;ipusul
puterii ei. În opera sa vom găsî, mai degrabă, o interpret,1.tio Romana a dvili/atie! cdr-ice.
Cele mai timpurii surse literare despre celţi le a!b.m din ~;ecolul al \/1-lca a.Chr.
Hec:.uaio~· milesîanul, care scrie spre sfârşim! ace:>tni veac, afirmă d. "!:1 spatele ti;111PHiloi'
din jurul coloniei focecne Massa!ia (Jvfarscille), locuite de liguri, st întinde ţarn ccltilor
(KE.\.nxîj). Herodot, în două rândmî (II, 33 şi IV, 49) arnimeşte c1 fluviul hlro~
(Dun:\ru) izvorăşre de la celţi, precizând (II, 33) ci acolo se află oraşul Pyrcne, Î3r cehi!
locuiau p:ln;i. dincolo de Coloanele lui Herade; (Gibraltar). Se ştie că părilltdc i,<orici
nu a fost prea mult interesat <le jumătatea vestică a lumii atun.::Î nmos<.·ute, ţinuturi pc
care le m~nţîonea:ză doar marginal. Se poate bsă deduce, din scurta relatare, că celţii îşi
: J. Filip, Die luftische Zivilisation und ihr Erbe, Praga, l 961; D. Berciu, lt!lllf'd celţi/or, Burnre$ti, i 970.
DACIA ÎNA.lNTE DE ROM.Al..JI ,,.29
3v,":J.U pra de haştină în zonele de la nord şi vest de Alpi, până spre Oceanul Atlantic;
st1s-pomenira Pyrene este ori o confozie cu .Munţii Pirinei, ori, realmente, o importantă
J?ezare pc Dună.rea Superioară, identificabîlă cu cetatea. de la Heuneburg (lângă
Hundersingen în l:hden-\x:'ilrttenbei-g), explorară sisremaric în ultimii 50 de :mi,
Ap61i011io~ din Rhodos, în epopeea argonauţilor, scrisă în secolul al Ill-lea a.Chr.,
:1;~·nrîcne..1't.{i el, urd.od pc fluviul Rhodanos (R116nc) şi străbătând lacuri învolhur::i.te,
ihdcai ,fr: celţi Liră '1 putea identifici sursele p<Jctului (se prcsnpune un puip!u mai
v,:chi, .',nis pr.utc în ~cco!iil al vr. ka), dar, t:'circlAnd imJ[?;inr:-i. '/\l:~ră\'Îl:1 în llif0",1,u,,c1
([V, 625 şî urm.), prin confruntare cu cele scrise de Hecaraîos ~i I ferodot, rezulrJ di
pc,tri:i n·l~ilor la sfârşitul primei epvci a fierului, cuprindea sud-vestul Germaniei, sudul
şi centrul Franţei şi o buna parte <lin Elveţia; este, ceea ce în literatura arheologică se
de:rnmeşre „cercul cultural "est-hallstattian" (iY/esthallsratrkreis) 1• În această rnnă dl' ia
rcrl/Cria lun1ii gre(.;,:şti ~;i ctrusco-Îtalice şi sub direcra ei influenţă, se dezvoltă o cîvîlizaţîc
origin,tL'i, cu cet:'l.{Î si monumente funerare fastuoase (de exemplu mormintele de la Vix,
Hochdorf Rheinheim etc), GHe rr:idează. o structură socială evoluată până în pragul
in Europa secolelor VI-V a.Chr. Intensele relaţii comerciale cu zonele-vest-mediteraneene
au contribuit, fară doar şi poate, !a aceast;l evoluţie spectaculoasă. Produse de lux, precum
dnili: rn „cioc·' (Schnabdkannen) de sorginte etruscă, zeci, chiar peste o sură, de vase
srtc~rî, î:î sril atic cu figuri negre, iar ca piesă de excepţie, celebrul kratcr de bronz din
nwrm:lnrul de b Vix, Llngă ccutea de la f-.,.fom-Lassois (Châtilion-sur-Seine, Franra
v,:st--ccntrah1), produs al unui atelier sparran, au p;ltruns 'in lumea celtică şi au impulsio11at
decvo!ur~::1 ac.:stci civilizaţii.
E:xpan:-iu11ea cc!ţilo1 începe, cel m::ii devreme, în a doua jumătate a secoluit1i al V-lea.
C1m.:i p21T a fi Cost, între a!t·cle. o neobişnuită cre.stere demograficl; aşa presupuneau
Tcngus Pon1p,:ills (dpud Iustinm XXIV, 4) şi Titus Livius (V, 34) _ O rnac;ivă populaţie
::dticii pătrunde, puţin înainte de 400 :LChr., în nordul Italiei (Trngus vorbea d1.:spn.'
.)lJ{) OOO de celti, num:lr probabil exagerat), iar în -387 cdţîî înfrâng o armată romană
şi prad:'i. Roma, cu excepţia Capi mii ului. Cu greu şi cu multe daruri obţin romanii să-i
faca să plece. Abia în :-ei;:olul I a.Chr. romanîî reuşesc să lichideze definitiv puterea cel~ilor
cen~nl şi vest.-europeni, pdn cucerirea Galliei şi, apoi, a Raetiei şi a înrregii wne ciS•· ~i
tr.1malpinc. rnre nn fi integrat<."" în lumea romană.
Rbplndirea spre răsărit a triburilor celtice se intensifică în secolul al lV-lea a.Chr.
f'--.c:1m ei se instalea71i în cadrilaterui Bocmiei, în Austria şî în Ungaria, iar în 335 a.Chr.
\kx,wdru u~l Mare primeşte la Dunăre o delegaţie a celţilor statorniciţi pc ţărmurile
Adri,ttiu-,i, În anii 279-2Î8 a.Chr., o puternică grupare de triburi celcice avansează în
o'er:ÎihHla Balcanică, pustii_nd părţi din Grecia (inclusiv sanctuarnl de la Ddphi), cucerind
prm'.inci:l macedonean;\ a Tracici, unde au Întemeiat, :mdeva in centrul Bulgariei, regatul
din T:,·!is. Un grup de ..:elţi a pălruns în Asîa Mică şî s-a aşc2:1t în zona numită u!tt:rior
1
i\.. SpinJla. Dii:f,'ii.h,:11 Kdm1, .':.rnttgan. 1996.
IJ.30 IA ÎNCEPUTURILE ISTORIE!
Gtdatia (dup~ numele gallilor), situată aproximativ în centru! Anatoliei. O migraţi,· a
unor ffiburi celtice pe la nord de Carpaţi până în câmpiile nonl-pomice, poate fi dedusă
din textul lui Plutarh (Marius, 1 l) şi dintr-o inscripţie descoperită la Olbia (Syll. 3 1 495 L
Dacâ ne limităm doar la informaţia oferită de diversele surse literare antice, vom
co11stata cJ. valul migrariei cdţilor în sud-estul Eurnpeî a ocolit ţara noastră. Nid unui
din nf';tmurilc celtice menţionate în iireratura din vechime nu a fost atestat ca atare pe
rcritoriul României actuale-. Triburile celtice cele mai apropiate de Dacia ;m fost anaqii,
menţionad de Caesar (/)e bclio C:(/!!i/'IJ, V, 25) c:1. îm·ecÎ!l:1\i ca dacii !a 1J.sil\Îtul codr!kr
hL·rciuicî. Si Ptolemcu 1! menţic,nc:iz/l, aLiwri de rauri':>ciî (teurisci), :1lt 111.•;un cdtic, Ll
sitnându-s~ în nord-vestul Daciei. Pn:zenţa unui grup cd tic în Transilvania este dedus,i
doar pe baza informaţiei arheologice.
Acostă uri,1ş;l expansiune a celţilor peste mare parte din Europa a însemnar totodata
si răspândirea civilizaţiei lor în aceasră arie, care s-a manifestat, sub formă de influenţe
}i preJujrÎ de către alte popnla~iî, inclusiv de cltre populaţii tracice şi, respectiv, gem-dacice.
/.ri:l c'°'iuior hrnrici propriu-zişi si aria cuirurii celtice se suprapun în general, &u nu ln
toralir::ne. Nimeni nu pune la îndoială prezenta celţilor în Transih-ania, deşî aceasta ;;c
b:::i.zeaz;i. exclusiv pe descoperiri ck tip celtic (morminte, al căror inventar conţine cer,unicJ,
a:.-mc ~;i pudoabt:, toate de tip cchic). Este în;;ă p;reu de d.isrins cu ex1.ctitate şi de precizat
pondc:ca ace<;tui grup cdric in miezul D:iciei. Dacă bogatele nccr1)r~)le de tip celtic de
Li. fromicw vestică a României (Ciumeşti şi Pişcolt, jud. Satu ivL1re), ar putea fi, C\Tlltu;1l,
puse 1l1 !eg5.mră cu rns-mentionatck triburi ak anaiţilor sau teutiscilur, c~te aproape
-~;gur el e1:1ncntdc de tip celric <lin Oltenia sunt com1mc şi trihurilor geto-dacice din
gruparea dJc0..:e!ro-iliyră a sa,rdiscilor1• Ace~ştia clin urmă, un grup celtic :J:ŞC7.at la Dun{l;e
în zona Bdgrndului ş1 în Sirmia, sunt adese,l menţionaţi de isrnricii a1?ici (de exemph 1,
S~rabon VII, 5, 12) ca războinici c:e s-a.u înfruntat de mai multe ori cu romanii (cf. Florus,
Bci!um T/,11·rrânrm, I, 39, care îi c,uacterizează ca fiind „cei rn,,.i s;1Jbatici dintre roţi tracii'').
În jur de 60 a.Chr., Burebista. le-a provocat mari pierderi (Strabon VII, 3, l l: ,,l pustiit
pc celţii an1c.~tccaţi nnracii"Şi illyrii"). Tot fiurebisra s-a confmmat cu celţii, boii şi rnmiscii
(teuriscii), pe care i-a nimicit; în acc~'t ca1, însă este vorba de expediţia lui Burcbista p;î,n:l
Jeparte .spre v(:st, mulr dincolo de hotarele Daciei (Yczi cap. VIJJ).
Odată cu expansiunea celţilor, civilizaţia !or intră, în mod paradoxal, i:n Jcclin. /-\ce.~t
neam, cuc părea bun moment dar să depăşească stadiul unei culturi primitive, nu reu~c~,te,
prin manifcstăriie sale, decât s{i. imprc-sioaeze lumea denistică si romană prin rnrajo.isde
şi brutalde Incursiuni pe un vast spaţiu.
Limhî!e şi credinţele rdigioase ale celţilor sunt destul de bine cunoscme. Dc-:::i nu
ft1loseau scrisu!, o serie de inscripţii de epocă romană, mai ales din GaHi-1, reptcrnH,l
ciocumrn1e pieţioase în acea.-:,t:1 direqie. Resturi de limbi celrice s-·.:IU păstrat p:î.nă ast,lzi
1
F. P:sp1:wglu, op. cit.
DACIA ÎNAINTE DE ROMAN! 431
(irbndeza, gaeii'ca, galeza, bretona şi alte câteva dispărute în evul mediu). Familia de
iimbi celtice csre cca mai vestică dintre limbile indo-europene.
Despre cuirnra celtică în spaţiul carparo-dunărean şi despre influenţele ei în mediul
gn0"·dac (vezi maî jOs, cap.VI).
f. Grupul nord-trndc: geţi şi daci
De:-;pre tracii nordici, populatie prepondercm,1 în spaţiul carpato-dunărean, izvoarde
i:;torice rdate3.z;1 relativ târz.iu. Dacă prinide ştiri scrise despre geţii de Ia Dunărea de
Jos datează inel din secolul al V-lea, abia în epoca lui Burebista (secolul I a.Chr.) întreg
;1eesr spaţiu se află în sfera de interes a aurarilor ale căror scriai au patvenit până în
zilele noastre. Deşi se vorbeşre nominal dt'. geti numai începând cu evenimentele petrecute
!a sfărşitul veacului al VI-lea şi despre daci, abia din secolul al Ii-lea a.Chr., este evident
eci prcmi.::ele structurii lor sociale, cele ale culturii spirituale, Într-un cuvânt identităţile
cm.o--. ulturnle, se conturaseră sensibil mai devreme de când Herodot a luat ştiinţă despre
geţi şi C. Iulius Caesar despre daci. Pentru aceste vremuri îndepiîrtate stau mărturie
descoperirile: arheologice. Interpretarea corectă a acestor vestigii este însă, pe de o parte,
depcndema de informaţiile oferite de sursele literare, pe de aira, de riscurile asumate
printr-o imerpretare istoricizantâ a fenomenelor de culrură materială (aşa cum s-a discutat
în m;:ii multe locuri în acest volum).
Atestarea geţilor şi dacilor în izvoarele literare. Sune cunoscute dificultăţile găsirii
t.:iuî termen generic pentru a desemna toate neamurile tracice carpato-dunărene. Denu-
mirile de geţi, de daci si de ahe seminţii au, fiecare, o istorie proprie şi au avut, desigur,
~i o semnificaţie proprie ce a CV(JÎuat în cursul timpului.
Denumirile de seti (rE'rcu, Getae) şi de daci (~axo(, .6.cixcxL, -6.axa(, Dao) c1u fost
folo~.îte în sens generic de către scriitorii greci şi latini pentru a desemna, sub numele
de gqi, trîhurile de la Dunărea de Jos şi, sub numele de daci, pe cele din ţinuturile centrale
şi Yestice a.le spaţiului carpato-dunărean. Se pot cita Însă desrule ext:mple dnd numele
geţilor a fost exrins şi arnpra dacilor sau utilizat, în sens generic, pemru roţi geto-dacii
(Plinius, Natur-.-di.s Historia, IV, 12, 80: Geue, Daci Ronumis dicti, ,,geţii, numiţi de rorn,rni
daci•'). Criton, medicul lui Tnian, care a scris şi o istorie a războaielor dacice, îşi inrirula
o: 1 t·ra rEnxâ, iar Decebal este desemnat „get": T~ re-rWv 1l"(Tlcra.µ€vtp (,,celui ce
'>tăp,lncşre pc~te geţi"), în timp ce irnpăratul îşi intitulase opera sa pierdută, redactată
în Lnine.şre, Dacica.
Mai discutabile sunt cazurile în care numele dacilor a fost extins asupra geţilor.
Constantin Daîccviciu 1 citează mai multe exemple, în sensul unei distinqii nu tmdeauna
; C Daicoviciu, Dic Dako-Gcten. Einr Richtig,tellung, în Actes du I~' Congrh Intemational de 'llm~µlogie.
C~('ntr;butions roumaines, Sofia, 197} p. 67-75.
432 L\ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
dare, într<:- deOumir.ile de daci şi geţi h diferiţi auto·rl antici şi în llnde inscripţii_ Dcnurniiea
de geţ"i se întâlneşte, întrebuinţată în sens generîc, destul de frecvent în scrierile antice
şÎ se cxp!ică cel mai bine prin defo,îţia dară dacilor de Trogus Pompeius (apuci Iustinus
XXXII .3, I 6: Daci quoque subok·s Geiarum sunt, ,,şi dacii sunt un vlăstar al gc·ţdor", şi
ca atare a fost folosită şi în spirit arhaizant (vc·Li Adius Aristîdes, Orationes XXVI, 70 şi
Polyainos, S'traragemata Vf, pref, la ambii fiind vorba de luptde din vremea iui Anto11in1l,
Pius împotriva dacilor aşa numiţi „libert", denumÎţÎ de :rntorî: cil2.ri, geţ·i). Suc:tonius
(foli11s XUV, 1), dbd se rcl-ix.'i. la dacii cue În'.-':HkS<'r1. Tr:.cia şi ?<Hu ponticl (!)i!m,,
qui Je in Por1tum et Ihmciam, cffudemnt, wercere) în vremea lu! Burcbi:-.u, fapt cc _n:!"Îectâ
locmai aqiunea unificatoare a acestuia din urmă, are În vede1e pe geţii de la Du11:î.rta
de Jos Un alt exemplu, de astă dată epigrafie (CIL, XVI, H), se referă la un mariiur
al florei romane, lăsat l2. vatră în anui 71 p.Chr,, care este numit pacus, deşi e.,te
sud-d 1 1nărean.
Numele generic prin ca1e grecii îi denum.eau pe tracii nordiu era, în vremurik rm.1
vechi, ::oi: cel de traci, ca şi pentru cc:Î din sudul Balcanilor.
Acostă stare Je lucruri se explică prin evoluţia informaţiei ;srorictlor şi gcogrJllhH
antici despre popuia1_:ii1e din ;;-inuturîle carpato--dunărene. Grecii i-au cunoscut îmâi pi:
geţÎÎ din dreapra Dunării, de b. sfa..rşirnl secolului al VJ-lca a.Chr. (de fapt este de presupui
încă de !a mijlocul secolu!ui al VII-lea), şi mai rârzi.u şi pe cei din s1.ânga fluviului. Cd.::
mai vechi surse literare în care ~ste posibil să fi apărut menţiuni Jespre gcri si ca:-r ~,u
s-au păstrat, au fost probabil scrierile logografiior, printre care Hec:1.r.:iios din Milet (sf-âbinil
secoluiui al VJ-!ea), unui din principalele izvoare ale lui Herndot pentru dcscrii:rea
ţinuturilor pontice. Dar primele contacte alt· grecilor cu popuhţi;:, aurohtonă datc:n-j,
cd nni tfirziu, de la mijlocul secolului al \111-lea a.Chr., dnd :i. [;~.t întemcLuă ;:oi<1nia
miles!:m,l îstros (Histria).
Re manii au luat nui înt:îi cunostinţă despre dacii din jumJu:u apuseană. a s.pafr.tlu_i
carpato-dttnărean; cea mai 1:echt' arestare, din secolul I a.Chr., o g:J.sirh la CtcsJr (Dt' bd!r)
Ga·11·1co \·1
.r , 25·), .iar " .
rronunus ''
l,)tr.1tâgemuta li , -l,
" .i,
') care ;î. sc:r!:; 'm sec.01w
" l p.cnr.,
... ,
mcn\ioneiză numele dacilor în legătură cu aqiunile romanilor h Dunirc. la ~f'.nirul
sccl,lttlui--:i:i 11-!Ca a,Chr., când consulul lvL f\-1inucius Rufus <l pus pe fugă o ,uc1<.ttâ
constituită din scordisci şi· daci 1• Mai d.niu, C Scribonius Cari o, guvernatorul \ho:::don.ici
între 75~7 3 a.Chr., a înaintat până În Dacia (probabil la Dunăre, !n zona Panat>1h1i .<:::.11
<l Porti!or de Fi<::r), J:..r s-a retras, insp{Umântat de bezna pădurilo1 de :1colo: Curi,~ D,h-iti
tent/J uenit, _,·ed tenebras s.1ltuum expaujt.
Prin urmare, primele arest1ri documentare ale jenumirilor de geţi sau de daci ilU implică
ncap.îcat un decalaj cronologic în dezvoltarea istorică a neamurilor din spat)ttl
carpato-dunărean. Termenul modern de geto-daci desemnează toate ,c:,-,in;iiîe
nord ·tracice ce au locuit în spaţiul carpato-·dunărean şi trebuie înteles, În sens con,·1:>nti:;;~al,
1 '\'C'xtu! respt:ctiv este dubios; greu de cr;;nH c.'i. dacii au pătruns pâ:i:i spre hot<1rde Maccdrniiei. !mrr'i'\itl~
de !a Ddphî şi Europos nu vorbesc decât despre scordisci, bessi .eul wb<,;-· .\ornob~ 0p~xc~ (.._-,; ,.:d::i.li;l
traci"), dar 1111 despre daci.
D.ACIA ÎNAINTE DE ROMANI 433
ca altern;itÎvă la cel <le tracii nordici, respectiv grupul tracic de la nord de Balcani. În acest
sens, termenul de gem-daci sau daco-geţi a fost folosit de Grigore Tocilescu (doar în
domeniul l~ngvistic)t, de Vasile Pârvan şi de toţi cercetătorii generaţiilor urm;îroarc.
l lrilizart'a an.·sreî denumiri nu implică o idee preconcepută, ce ar exprima o unitate :::n1ica
.1bs,1lut;)., lingvistică sat.1 istorică. Se cuvine totuşi mcnţîonat el nu o dată, în ultimele decenii,
'.: :i ;1b;.11~1t - mai ales pe fundal ideologic de denumirea geto-daci, ceea ce a dus 1a
c1itici di:1 p,,rt~·;t unor istorici (,"·intre care recent şi Karl Srrchd) 2, care atrag atenţia :is.1pr:1
pefi,"nht!ui de politizare :J n,1:,_1'/ te!r:i i\lot!cc, 11:ic\ astfd de uiiici :rn menirea ,k :1 ne
;t\'CrlÎZd ;i~up:·a miliz;lrii ncconrrobtc a unui asemenea termen generic, nu trebuie însil
1 tnunţar !a fo!osirea lui, \~i do:ir avmă permanent in vedere analîza critică a îzvoardor,
,:.nf trarca7ă pro0iema 2St'rn;lnărilor şi a difen.;nţclor dintre seminţiile nord-tracice 3.
În Leca ce priveşte denumirea însă~i, este preferabilă cea de „geto-daci", celei de
,,,!aco--gctî", folosit.l de unii autori moderni, drnarece prima rcsp,.'ctă ordinea cronolo,sică
,1 apaririei rcspccrivelor noriuni In sursele antice si raportul înrre s.ft:reie de Înţeles a!e
2c,·stora {vezi m:.1i sus cele refor!ware la extinderea în sens generic a tc_rmenului de g'-'ţi).
A.~1m1ă11liri fÎ tleosebiri Între geţi şi d,ui. Mărrurîîle iLvoardcr literare antice sum
[1r,:mi·T::' ln a ;,__finni că geţii şi da,,::ii c-r:.1u de acda.5i neam, demcbirile fiind n:gionale. SrrJ.bon
(VIL_). 13) .:.cria că ,,dacii au a•.:eeaşî limb;.\ ca ~î geţii" (0µ61Awnol O'Ewi>.1 o\ llo:xol
ro~f,'" rli:m~), Jupă ce pqin Pui '>US (VII, 3, 10) afirmas<' că „ge~ii au aceeaşi l:mba cu
fL;Cli" (vezi mai SU$ p. 417), Tot d explid şi deosebirea de nume evu,
3, l 2.): ,,a cxiswt
o ÎnJp:lr\ire a teritoriului ;;:hiar din cele mai vechi timpuri (lx na:.AcuoU), căci pe unii îi
:knu•ncs( dac;, iai: pt· alţ.ii gqi. GeţÎÎ sunt cei care se întind spre Punt şi spre răsărit, i.ir
daci; cei c1re locuiesc în parte1 opwă, spre Germania şi spre izvoarele Ism1lui". Din ;tccst
p<H'.l.j se -:n\eltge el dacii au ;t\'l'.t, b rf'mdul lor, o tradiţie istoricl rnai veche, de presupus
,t::·:i.1'.ina10,in: cu cea a geţib:·. i\cda~i auwr revine în pan.graful unnător (VII, 3, 13) as11pra
h.:,diI{triî dacilor şi a getilor, cJrid vo1beşte despre cursul Dunării, ar.1dnd Gl geţii trăiau
dt·-a lungul pirţÎÎ inferioare a fluviului, !ar dacii în amonte. Această î"mpărţirc zonal:1 apare
ş1 la Cas-sius Dio (LXVU, 6, 2): ,,Eu îi denumesc Lfo.cî pc oamenii pomeniţi mai sus (se
tcft.r;l L1 campania lui Domitian din anul 86 p.Chr. împotriva dacilor), cum îşi spun ei
L,jşi şi cum le spun romanii, ni:lcar că ştiu prea bine d unii dintre greci ii numesc gcti,
f:e pe drept, fie pe nedrept. Căci îmi dau bine scama că geţii :ocuîesc dinrnln de Hae:rius
1fzaL>111i), de-a lun~ul Istrului". /\pian relatează, de as~menea, de:;pre: ,,gc1ii de dir:..:olo
de Ltru, pc cart'. îi numt:si.: daci" (Hist. Rom., prcf., IV, 15). În st?trşit, a~a cum am arătat,
T:·ogrn, I\1mpdm (XX:XH, ,1, 16) S<.,~rie el: Daci quoqt1{' mba!t's Ci'ttlr.11m mnt, ,,şi tbcii
.\Unt o mbdiţâ a gerilor". Fs:c e\ idcnt că deosebirile de nume nu sunt în măsur:1 s:\ ;,ună
h 'indoi:1Li ,1.part~·11(;'nta gcţikir .;i dacilor la grupul de neamuri nord·trac)cc. ·
't':r. Cu:i!e::~,u, D,1,i,11\//i:1:erlr :·oma,1i. Bucuri..:şti, !880, p. 'i60,
-' !--'.•• ,·;r,11·,f"l, 0,1cii. Uc'.'_(!l'f ,·tm:p!,:.Yit,it;'It mtJrimilor etnia, po!trice ,,i ndwra!t r,de i.rlorici ,pmiu/111 Dun/1rii
,it},1s, în SU\'A-;'}, 1YS18, l, 1,. !il-·95.
'iiiifViii:· i)iiii
1
A. Vuipc, c;.-u, .,fr,,rii:', ln f_:lCSA 1, 1998, p. 2-12.
 L\ ÎNCEPVTURJLE ISTORIE!
Care ,m fost rotuşi deosebirile dintre gc::ţi şi -~fa~i? D.în cele relarate <le mărturiile
contemporanilor lor, deosebirile de limbă nu erau atât de substanţiale încât să poată fi
sesizate de urechea unui grec sau roman. Este înd.replăţ.Ît să le considerăm (a limbi reciproc
inteligibile. În lipsa dovezilor trebuie s:l ne mulţumim cu o astfel de concepţie.
Un indiciu pentru evaluarea deosebirilor de limba Între geţii dîn Câmpia Dunării
~i dacii de !a munte ar putea fi dat de unele grafii diferite ,ilc numdni lui Bure.bista în
izxoarele rtnticc. Cele mai n:iulte din accslc grafii se datorca7„J stâkirli numelui prin copiile
n-i;rn;;scriv:lor. Alrdc se rdCră l.1 diflcultăţ·ilc de prPJHtnţitrc şi de l ransnicrc a!e unor
\.i...,uk s1}u.·iJ"lu..:- !irnbi! g,cLo--(hce, poare un d s,w Î (vcz.i în acest sens (lrtografic tcd difuit.l
in cuprinsul acduiasi decret din Dionysopolî~, I(;B I 1 13: În· rândul 22 citim BJ<rthi;ta,
în rândul .)3/34, Byraheist.a; ·rezultă clar că lapicidul, care este de presupus că auzise
pro.nunţarr:a reală, ezita asupra modului de transpunere în greacă). Una singurJ. dă de
?,ândit îns<i: grafia Bumbosten (acuzativul grecesc) la I ustinus, prologul cărţii XXXJJ,
rcconstruqie propusă de majoritatea editorilor, pentru formele Rubobosren, Rubobusren
<,au Rubobotcn, conservate în manuscrise. Chestiunea a d,n na~tcre la iporC1.e
contr:Jdîctorîi, î'n ceea ce priveşte domnia acestuî rege Jac, dacă C'ite sau nu ahu] decât
Hun::bîsrn (vezi cap. VllI, a). Dar, indiferent dacă citim Rubo- s,1u Burobostes, :-.uflxul
-bostes (s,HJ -bustes) este, după mate aparenţele, dade: vezi tarabo5tes (lordane.s, Getica,
40). Pc,ate chiar ar fi de preforat lectura tarabustes: vezi ezitările Între vocakle o şi ;1 în
grAi:i unor toponime, precum Koµ(fuoo (la Ptolemeu, Geogmphia ITI, 8, 4) ?i Cwnidaua
pe ins,.Tipţia romană de la }U~nov; de asemenea Drnbeta/Dmbcta etc. Toate acestea
sug.:::re:u,ă difi-:1enţe între limba dacilor şi cea a getilor: ceea ce la daci va fi fost Burohostcs,
Lt geţi s-ar fi prorn1nţat aproximativ Byrithista.
Cât priveşte apropîerea dimrc daco-gcr.l şi daco-misiauă, cum se mai spune, .5i limbile
'<HI limba tracJbr din sud, a,;easta a fo,<,t evaluaiâ în mod deo"'ebit de lingvlsti. Oricum
va fi fost, .::rrcii, încă de pc vremea lui Herodot, ,m avut con:)tiinţa că toate aceste neammi
vorbeau îjiomuri înrudite, geţii fiind desemnaţi în mod direct ca ne.un tracic (veLÎ .·;i
r .
Strabon,VIl, ?,, 2: '/EAATJvE.c; 1:-ot~ (hcu; 0pâxa.<; ÎmEAofµ]3avov; ,,Grecii i--au qcotit.
pe geţi drq.)t traci"); Dromichaitcs este înfăţiş:it când rege al tracilor, când get, chiar şi
de Jcdasi autor (compară Diodor XXI, 12, 2 cu XXI, 12, 5), iar Burebista, ,,cd mai de
:;eamă dintre regii din Tracia" (IGB 2 I, 13, r. 53).
Pe dt> altă p~me, ccrcerările arheologice ne prezintă mereu un tablou ~.ensibil ;-:.1ai
diferenriat al lumii rracice din aria cgeo-balcan\c;l şi cea carpato-dunăreana; zona dînw:
Balcanii nordici şi Dun;lrea de Jos se află, din punct de vedere al aspecrnluî culturali
cJnd sub i:1flucnţa nord-dunăreană, dnd sub cca balcanică, înfăţiş:lndu•se ca o punte
de iegătură intre cele două principale arii culturale. Este Însă dificil şi chiar riscJJH
evaluat corect abordarea arheologiei în cercetarea etno-lingvistică.
În ceea ce priveşte ctirnologi:t numelor geţilor şi dacilor s-au făcut o serie de )pou1;_,
nici una însă pe deplin conY!ngătoare 1 . Parc puţin plauzibilă tt'.oria conform c1rcia numele
1 l),;spre originl'.a ,;rnonîmului Cetae/r€TO:l, vezi m.J.Î re;c.:m studiui l,1i D. Sh,şan.cchi, 1!11:v,,,-dir
des Getei, îo Studia lndo-Eurnp;u:a l, 200 l, p. 65-72
DAClA ÎNAINTE DE ROMANI 435
de daci ar sta în legătură cu termenul daos (lup în limba frigiană, limbă din familia tracică)
..:eea ce ar sugera o origine totemică a numelui dacilor, părere exprimată de Mircea Eliadei'
_,,1<;eaf4iihi;;fez~ ar putea părea Întări1:ă de r~l'._r~z~nt~rea ba.laurului cu cap de lup P~
snndardcle dao!o~· drn vremea războaielor Im l raian; rrebme însă precizat că acest tip
de srindard nu a fost propriu numai dacilor. $î denumirea de Daos, dată sclavilor din
S:.')j11t.::diile autorului atenian Menandru, din secolul al IV-iea a.Chr., a fost pusă în legătură
ni ,,rnonimul dac - ipoteza a fost formulară încă din vremea lui Srrabon (VlJ, .), 12)
u:ca o: ar in1plica, de ;1scmcnca, atesurca timpurie :1 dacilor. Au\JSl:î ipotc1,;l nu s:nisf,cc
:nsJ, deoarece ,<,c rnm!dcr,1 greu de c-+licit modificuca fonetică d.ws>drtkos. Etimolon-ia
lui Strabon sau poate a izvorului sau, în cnul de faţă foarte probabil Poseidonios '-fin
Apamcia, a fost preluată şi de unii aurari mai târzii: Herodia.n gr;unaticul (Re!iquiae,
cd. A. Lentz, I, l 08, 34 şi 147, 26) 5i Stefan din Bizanţ (L'thnika s. v. Dacia). La Menandru
însă sclavu] ce poartă numde de Daos se recunoaşte d însuşi ca frigian ln piesa A.pis
(Scurul) (ed. Arnott l 979; Loeb). Acest din urmă document confirmă părerile mai vechi
pouiYÎr cJ1yra numele de Daos (lac Daus) indjcă originea frigiană a purtătorilor lui, atât
_,cl.r.i, dr şi liheri (cf, şi Hesychios, Lexikon s. v.). Numele-, este frecvent atestat în Asia
Mică,_indusiv în Frigia. Avem deci de a face mai degrabă cu o etimologie foldorică. Pe
de alr2. parte, nici p;1rcrea lui Constantin Daicoviciu, după care etnonimul d(t,c s-ar trage
de !a tin prcsupm r/,11c11, care ar fi însemnat ,,cuţit de luptă", arma preferată a dacilor
(n>zl şi rnţitele curbe repre:rentate pe Columna Traîana, numite fobc de cîrre Fronro,
Il, 7.G4) 2• nu se sprijină pc vreun document scris.
Ge;Jgrafi,it şi etnografia Daciei. Din mărturisirile izvoarelor iirerarc antice pemru
diferire momente ale istorici geto-dacilor reiese, în mod limpede, că vatra acestor neamuri
Wlrd-uacice era spaţiul carpato-dunărean. Acest fapt este, în mare măsură, confinnat si
de c.crcn,lri!c arheologice. De.sigur, în anumite perioade, triburi geto-dat.:icc s.-au extin,s
mult în afara act:stci arii şÎ, rot aşa, popularii striiinc s~au a~ezat ln Dacia, constituind
enclave ce au fost pân:t la urm:i ;1bsorbite (astfel celţii, hastarnii etc.).
:\Jumele de Dacia apare ca atare în izvoarele latin<· din secolul I p.Chr. (primele atestări
sigure la Pliniu cd B;1rdn, N,1turt1lis Historia l, 47 şi la T,icit, Agrico/11 41, 2), Este firesc
s.i (Tcdem ca nunielc era utilizat de mai mult:1 vreme, fiind consemnat, proh:ibil sub
această formă, în comcnt.uiile geografice ale lui M. Vipsanius Agrippa, încă din al treilea
de(cniu :ll secoiu!ui I a.Chr. f:qe verosimil să fî existat şi dcnun11rea de Getia, pentru
\Îmnurtlc locuite de gr1i (Ior&mes, Ge1ica, 67: Gothia: de fapt Gcti,i; vezi şi mai jos
Di1nntsUTdtio prouinc;.',1.rum, 8: Geticd).
1c Tn:l-n:ic adăugat Li.l prin Dati,1 :mtorii citaţi mai sus Înţelegeau teritoriile nor_d-dun.t-
r:-11e, deoarece la data la GHe scriau regiunile dinrrc Balcani şi Dunăre emu ocupate deja
{k mmani, Nimic nu lasă ~ă ;;c Înţeleagă utilizarea mai veche a ace,itui termen ptntru
roaUi. a_ria locuită de geţi şi de daci, deşi faptui este plauzibil pemru vremea lui Burebisra.
•;:J.'IJ : M. Etiade, De Z,a/moxi, ,1 Cmgii-C!nn, Paris, 1970 (~ De la Zm11r,/xi.; Î,1 c;cnghis-Han, Bur:urc5ti, J 91-JO).
1
fxprimali in litori11 României, I, Burnrc,rî. 1%0, p. 258.
 DACIA iNAlNTE DE ROMANI 437

Termenul de Dacia, ca ahern.a'.vă la cd de spaţiu carpato-dunărean, pentru a desemna

roate tinuturi!e în care trăiau geţii, dal.:ii şi alre seminţÎÎ nord-rracice, s-a încetăţenit în
rradîţia istorîogrnfică româneasci. (Tocilescu, P1rvan etc.).
Princip~Jde referiri ale scriitorilor greci sau latini la geografia ţinumrilm carpato-dună­
rcne pot fi grupate în trei etape: L I·fokataios, Herodor si Tucidide penrru informaţii
din .,ccok-le V!-V a.Chr.; 2. Agrippa, Strabon şi Plînîu cd Bărd11 penlru Dacia din scu,!1d
I ;t.Cht. şi din timpul luî Augustm; J. Marinos din Tyr si Pmlcmcu pentru Dxîa de
h ,.J'ihirnl secolului I [).C!ir., 1; 1t!i1(,n,.I însc'i. -~i in.f(lrrn:qii m:1i vechi. L, xc:,tu ·,: ·:·,11
;H.Liuga o st·~ic <le menriunî lzoLtt'2 ..,,lll în contexte de alr;l 11:1turâ, p{tstrate în alte izvoare,
dintre care unele por fi deoscbir de imporrnme (de pildă; decretul în cinsrea lui Acomion
din Diony.sopolis sau papirul Hum).
Prîn Herodot ni s-a păstrnt prlma descriere a cursului inferior al Dunării şi a gurilor
~a!e. Tor la el g:him constmnar numele amic al Prundui (PJmta sau Pyret6s), ai Siremlui
(rrohabil Tidrantos) şi al Mureşului (Aftiris, mai tftniu 1'1arisos la Sr.rnbon). Alte r.rei râuri:
Ordem)r, f·Uparis şi Âraros au fost identificate cu Argeşul, Ialomiţa şi respectiv Buzo.ul,
deşi şi alte ipotcLe sunt plauzibil<.:, precum identificarea lor cu cei trei afluen~i clin dre,1pta
SîrctttLii, Trotuşul, Biscriţa şî Moldova (ipoteză enunţară de Alexandru Vulpe) 1• Şi numele
altor duri, atestare în cexte nw..i c.înii, au avut o origine stJveche: vezi Tibiscu.s {Timişul,
poate Tib:'sis !a 11,:'.rodot), Samw (Someşul), Crisius (Crişul Negru), Dierncz/Tsicma
(Cerna), Al~1u (Oltul, poare Atlu ia Herodot, IV, 49 ca metateză la un presupus A!t.-u).
P'.lrvan propunea n~constituirca numelui Argeşului din secolul I a,Chr. prin forma *Argesis.
Se ..:.c,11',;idcr:J G1 semnalarea râurilor Kt1rpif, care ca şi Alpis, ambele Lurgând însă dinspre
,ud, se '.'.\rsau În Dunărea paniionică, ar reprezcma ia Hcrodot o confuzie cu denumirea
l'Auwilor Alpi şi Carparî. Prima rd(Tinţă la Carpaţii nord;ci ar purea deci data Încă din sec,lul
,t! V• !('<l 1.Chr. De ad5ug:H el în nici un izvor literar amic nu se fac rdt:rirî explicite la bnp1l
ruuntos al C-1rpaţilor în fornu sa ,.('.al;\, toate mern;iunile m:'irginind.u-se b Carpafii Pădt1ro~î.
A<easră lanm;î. în sursele lîtcr.l.fe -'••ar: putea e11.plica prin rnorfologia peis~\jului. Pentru
un negustor grec care venea dinspre sud-est în /\-1oldoYa, apropiindu-se de Carpa\ii
R:tsăriteni, aceşria, pl'ln culmile lor domoale, împftdurire, abia dacă corespun,deau
.:ouccpţici de fDLUHe proprie unui om obişnuit cu rdirfurîle sdncoase, aşa cum se p;:~::.inră
în jurn,lutea sudică a Penin.rnlci Balcanice sau în aria mediteraneană în gţncral. Nici
chiar Carpaţii lvferiJionalî nu oforă, celui ce vine dinspre miaz.:lZi, un tablou fo.u-tc
îrnprc~·ionant, culmile lungi câştigfrnd treptat în înălţime şî prez-::nd.nd aspecte :.i!piue
11~ia în zona de creastă si, mai ales, pe vers,mţii nordici. Cum, pc de alea parte, nici circubţia
grecilor În Dacia preromană nu era deloc intensJ (sfora relaţiilor comerciale ale .HislrÎ{·Î
~i Cal!ai:i,lei cuprindea mai ales Moldova; Muntenia se afla în raza coioniilor de la sud
de Ct!b.tis: Dîony'iopolis, Odesso,,;., Mesembria, Apollonia), nu esre de mirare d abia
romanii, care au avut de luptat în munţi cu dacii, a:i menţionat existenţa acestei forme
de i·elief: Daci montihus inhacl'l.'ilt, ,,Dacii sunt nedespărţiţi de munţi" (Florus, II, 28,

1
A. Vulpe. Un11tr1 de vest a Snţiri l,1 Jlnvdor, în StC! 24, l 986. p. j 3-44.
4)8 LA ÎNC!oPUTURJLE ISTORIEI
18) sau Plinius cd Băt~ân (Nt1.tur11.lis f-listori11 IV, 80); Care aminteşte d în timp ce sarmaţii
iazîgi străjuiau câmpiile, munţii şi pădurile erau populate de daci (campos et plana Lizyges
S,n-matae montes uero et saltus ... Dac:).
Primul tablou re;J al nrnunci cnpaticc c:e 'înconjura ţara dacilor ii găsim la Iordanes
(Getica, 75), amor care scrie în secolul al \1-lea p.Chr., dar utilizează, indirect, izvoare
di'1 .<.ccolul 1 p.Chr.: (Dacia) sittl mms Da11ubhon roro11a numtium dngfrur, ,,Dada, situară
dinoJÎO de Dunăre, este îixinsă de coroana munţ·ilo!'".
T,Jt din pcrio:vh tirnp11ric '1'/l'l11 prir:1.i'lc ?tiri despre geţi. Hcrodot IV, 93--96 si
Licididc ll, W,, l cuno~ti:·,rn doar LHnura g,qilor de la sudul Dumirii de Jos, noid-l'.stul
Piarforrnei Pn:bakanice (zona V ,1rn.1-Razgrnd). Mai târziu, Începând din sccoiu! al IV-le.1
2.Chr., aflăm şi despre geţii din H3nga Dunării, cu prilejul expediţiilor macedonene (Arian,
.1i,:,d·asiS, I, .J, 1).
M.enţiorurci dl' către Sofocle, in tragedia TriptO!emos ( Tragicorum Graecorum Frag-
rnenM, ~xi. A Naurk, frg. 54-7), a unui rege, Charn.tbon, care a domnit peste geti, sugerează
•:j numele şi, implicit, imaginea pe care grecii şi--o făuriseră despre ?ac.est popor erau
familiare publicnlui ateni:.:u1 în prima jmnătate a secolului al V-lea a.Chr., când a fost
jLKată piesa respectivă (anul 464). Este În!>ă, in mod cert, vorba de un rege legendar,
indus !n scenariul piesei, al c,1.rci subiect era mitul lui TriptOlemos; accsra, iniţiat în
misterele zcitci Dcmcter, c3lătorind la îndemnul ei pe un cal tras de zmeî, răspândea
cur,cşriintcl.:. agriculturii în Itali:1, lllyria şi fri ţara getilur (a 8t veJea interesantele remarci
a\npra rrio-lului cum se rs:Aect:'1 imaginea gf:'.tilor în tragedia 3ofoclc.mă fa.cure recent de
Iot: Petre} 1•
'Tor de b Herodot aflăm şi despre ag:nirsi, ce săL''i..şluiau la izvoarele râului fvbris -
deci lom iau ln aria imracarp,:tică si despre .,igini, situaţi poate în C~mpia Tisei. În
nurd-,·tstui Bulgariei de a.'it,lzi se ,1Hau. potrivit lui Tucidide, tnba!lii (a.supra etnicului
r,·iba!lilnr, v<:zÎ mai sus), iar i'n sudul Dobrogei şi î'n preajma (etăţii Odess9s locuiau crobizii
(Kp6!iu'(OL), îrtrudiţi cu· geţii, dacă nu chiar geţi. Tot prin Dobrogea locuiau şi tn:Z.H
(T€pt{ot, la Hdlankos, frg. 73), proba~il tot un trib geric (vezi şi Hckataios, frg. 171:
Tpt"(oO.
Din cele relatate în izvoardc literare rezultă el în puioada veche gqii, respectiv traci!
nordici, ;;iveau ca ii mită sudicii culmea nordică a Balcanilor (Stara Pianina; vez,i şi versul
738 din poemul in iarnbi, redactat pe la 200 a.Chr. de un anonitn, citat ca Pseudo
Skymno1-, care, preluând înfonnaţiile de la geo-istoricul Demetrim din Callatis, scria:
„La picioarele muntelui Hacmus se află un oraş, Mescmbria [azi Ncscb;1r], siruat în
vecinătatea ţinutului getic şi tracic"), iar la răs,îrit ci ajungeau până în wna cetăţii Tyras;
,iici locuiau tyrageţii şi se întindea TWv rt-rWv €pru1-(a (pustiul geţilor) cum Je:,emna
Suabon (VlI, 3, l 4) Bugeacul. Întinderea geto-dacilor spre nord şi spre vesr ,1u este
dcscrÎ,\â de textele mai vechi. Abia pe la 50 a.Chr. Caesar (De bc//,o Gallico VI, 25, 2)
1 Z. Petre, !'1·,zctica nemuririi. O lectur,1 rritiâi a Îz.l'(larelor gn<qti rcferir.o,irr la gcfl (în spt:.::i,1! ,·,ip.
,,~crnurirGl regelui Charn:1bon", p. 21--Nl), Bucuresti, 2004.
DACIA ÎNAINTE DE ROMANI 439
relatează că „Pădurea hercinică" (prin care el înţelegea codrii de pe versanţii nordici ai
,1\.lpilor până în munţii Slovaciei) se învecin,a cu ţara dacilor şi a anarţilor (ultimii, un
,L_rib cţl6căn r!_ord-vcstul Daciei).
Cele reîafate de Caesar se referă. la epoca lui Burcbista şi la momentul de maximă
hnindcre a geto-dacilor. Din păcate nu s-a păstrat nici o descriere expliciră a Daciei din
<1cc,1st~ ncnie. Din comentariile lui Agrippa, despre rnre se presupune că au servit ca
bază pentru desenarea celei mai cuprin:z,ătoarc h,1rti a hunii cunoscute, hartă de mari
din:1t_nsiunî, întocmit,l şi expnsii la Roma, în ponicul Vipsania, de pc Cîmpul lni (vt,n.:',
dup.l moarrca, în ,l1hil l2 a,Chr., a autorului ci, pu-mil şj ne facem o idee dc;prc îm;n,l,-1,_·;t
Dacici în perioada cc a urmat lui Burebista: Dacia, G'etica finiuntur ab oriente dcscrtis
Sm-,1u1tiae, t1b occid.ente jlumine Vistuk-1, a septentrione oceano, a meridie flu mine Histro ... ,
,,Dacia, Getica, sunt mărginite la răsărit de pustiul Sarmaţiei, la apus de fluviul Vistula,
la miazănoapte de ocean [Marea Baltică], la miazăzi de fluyiul Istru" (Dimensuratio
prouinciarum, 8). Cu excepţia celor privitoare la fruntariile de nord si, în parte de apus,
-· -evident exagerare şi eronate datorită puţinelor date exacte la acea vreme despre aceste
zone -- cdelalte menţiuni sunt confirmate de c.erccrările arheologice şi, în parte, de
eumologiile tracîce ale unor topotume. Citatul de mai sus este prduar din două manuale
de geografic scrise în antichitatea târlie (secolul al V-lea), Dimensuratio prouincriu-um şi
Diu:·sio orbis termrum, di:sprc care se prempune că îşi vor fi extras informaţia de bază,
direct sau indirect, din tex.ml lui Agrippa (ipoteza lui A. Klotz) 1.
~i Strabon ne rdarează că geţii se Învecinau cu sucbii germani, graniţa nordică fiind,
dup;l acel:::q,i autor, Pădurea hercinică (VII, 13), în cazul respectiv, Carpaţii P:lduroşi,
iar cca vestică, Dună.rea. Lornlitatea Karpii, pomenirAde Ptolomeu ca situându-se la corn!
Dunării, !a nord de Budapesta numele aminteşte de râul (rt•spectiv mumele, vezi mai
sus) amintit de Herodot cam în aceeaşi wnă -~ ar fi, prin etimologia numelui ci, de
-:isen1e:nca o aluzie !a Caq1aţii Nordici, În acord cu spusele geografului din Amaseia (Strabon).
Acesta din mmă, rclarând evenimente rl.iai vechi, rnenrionează. pe geţi pc ambele maluri
aie Dunării (Vll, 3, 2). Tot el confirmă prezenţa geţilor pc Nistru! Inferior şi la nordul
gurilor Dun<lrii încă din limpuri mai vechi.
Din pJcaie Strabon, care de:,îgur a v-ăzuda Roîl1a harta lui Agrippa, nu ne d,1 dculii
despre aspectul fizic al Dacici, nici despre numele triburilor şi al aşezărilor din Dacia
(vezi totuşi menţionarea râului i\--farisos,·Mureşul, şi a munrclui sf,lnr Kogaionon, considerat
de unii, precum Hadrian Daicoviciu, ca fiind o aluzie la Dealul Grădiştii din Munţii
Or,'i~tiei 2; vezi însă şi mai jos, p. 449 o altă interpretare), Nici Pliniu cd Bătrân, care, de
;:isemenca, citise comentariile lui Agrippa şi văzuse harta de la Roma, nu furnizează detalii
suplimentare despre Dacia, dar oferă informaţii interesante despre zonele sud-dunărene
şi tkspîe Marca Neagră (Naturalis Historia IV, 11-13). Amăntmte aflăm din lndn11tr1rul
geogri~/ir al matematicianului şi astro11omului Clau<lius Ptolemaeus (Ptolcmeu), lucrare
1
A. Klot,., în Klio 24, 1931, p. 386 şi urm.
2
l I. Daicoviciu, Dacia de la BimNsta la u,cerirra ronumrI, Cluj, 1972, p. 53---54.
440 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
scrîsă spre sfiîrşltul sCcoluluî al lI-fea p.Chr. şi care-constituie bau informaţiei noastre
despre ţinuturile carpato-dunărene în epoca preromană (fig. 82; pl. 48).
Se pune înrrebarea: cărei perioade din istoria Daciei îi corespund informaţiile transmise
de Ptolemeu privitoare la geografia ţÎnutmilor noastre? Cea mai mare parte a datelor se
referă b etapa premergătoare cuceririi Daciei şi sunt atribuire lui Marinos din Tyr, geograf
ale cărui lucrări, redactate la începutul secolului al JI-le,a p.Chr., au alcltuir sursa principală
a inform:tţici lui Ptolcmeu. ldemific1rea surselor lui Marinos este însă mulr mai diG.cilă
.) un Ll'.,puus ~atisfaclror nu p1ntc fi d:'.L S,, pn>upunc că ,nt fo~t ccnsulure h:1.rţi militare
romane, eventual chiar scrieriţc lui Traian despre războiul dacic, şi, probabil, harta lui
Agrippa. La acestea, Ptolemeu a adăugat şi dare despre oraşe înfiinţate de romani în Dacia
după cucerire. Numirile şi poziţia seminţiilor geto·•dace din textul lui Prolemeu ar purea
fi comiderate ca reprezentând grosso modo situaţia din vremea lui Augusms şi, în gener:1l,
din secolul I p.Chr. Având în vedere preocupările matematice ale amorului, pate suspectă
simetria prin care sunt reprezentare cde 15 rrîburi-(cinci coloane de câte trei numiri):
11narţii, teuriscii, costoborii: predwensii (nume corupt), ratacensii, caucoensii; bit.fii,
buridannsii, cotemii; albocensii, potu!atensii, sensii (nume corupt); sa/densli, keiaghÎsii,
piefigii. S-a emiS şi părerea (Nicolae Gostar) că aceste denumiri ar reflecta o împiirtin:
a teritoriului Daciei, după nume de localităţi în timpul lui Burebista.
Doar buridtwensii au putut fi localizaţi după numele presupusului ior centru politic
Bundava (oraşul nu figurează ca atare pe lista lui Ptolemeu, dar ştim de exisrenţ:1 lui în
vremea tui Decebal, printr-o menţiune din papirusul Hunt). Buridava dacică a fo~t
localizata în zona Vâlcea, probabil la Ocniţa (în vreme c,e Buridava romană se afla la
Swlniceni, jud. Vâlcea). Burîdavensii locuiau deci în zona Vâlcea--Arge;;. Costobocii trebuie
câutaţi undeva în nordul Daciei 1, iar anarţii şi tcuriscii (triburi cdrice) în exm:.·inul
nord-veq ..-:,J acesteia. Amplasarea cdorhlre triburi se poare face 'în funqie de poziţia lor
relativă unul faţă de celelalte şi de acesre identificări. Astfel, tribul caucocnsilor ar fi lon;it
undeva în bn.inul mijlociu al Siretului (ipoteza Gostar)2. Pe de alră parte, triburi dacice
ca appu!ii din wna Alba Iulia (menţionaţi în poezia Consoltttio ad Liuimn, scrisă de ,.in
anonim} sau ansamensii (nume huin reconstituit de Pârvan după inscripţia CIL, Ill, 763.)).l
de pe Someş (se pm presupune şi alrcle), despre care ştim pc alte căi, nu figurca:l..l b
Ptolemeu.
La acestea se adaugă o scrie de triburi menţionare în capitolul privirnr la descrierea
Moesiei Inferioare, unele putând fi de obârşie getică (oitemii, obuknsii, dimensii şi piarcmi1),
alrde fiind doar ecoul unor menţiuni de la autorii mai vechi ca tribdlii, În partea de
apus a Moesiei, troglodiţii, numiţi de fapt dup.1 un tip de locuinţă, peucinii (bascafoî}
Russu, Les Cosroboces, în Dacia NS. 3, I 959, p. 341-352; N. Gos~ar, NumeU: si originea CIJstoboâl: r,
1 LI.
în Ce1dsria.şi 1, 1970, p. 109·-117; Gh. Bîchir, Ramura nordicii a da.ci/or-- costoboâi, în Thr:Ko-Dacica 4,
1983, p. 59--69
2 N. Gmw, Kaukoensioi {Ptoiemte fli, 8, )), în Thraco-Dacica I, 1976, p. 265-'.!.70.
3 V. Pârvan, Getica ... , p. 275.
DAC!A ÎNAINTE DE ROMANI 441
!a gurî!e Dunăril(?), crobizii (vl"zi mai sus). La nord de gurile, Dunării, Ptolerneu îi aşază
pe tirageţii sannaţi (I), pe harpi (carpi?) ~i pe britofagi, după unii, un neam celtic.
Ptolemeu citează 44 de localir:1ti din Dacia, şi alte trei situate în stfmga Siretului,
apa.n;i.nând !a :\1oesia I1&Tior. Tot la Ptolemeu ~tlllm despre ClepiMm, situată undeva
în dre:1pta Nistru!ui. Cele mai multe aşezări ci!nte de Prolemeu şi comid.erate de d ca
find mai irnporrar,te, pu,1rr;1 ,,'.tfixul d1wtt (foant' probabî! un neuu-t! plural; singularul
::parc în ckcr.:tu! în ,:imtc,1 lui .Akornion din Dionysqxi!is tn formă grc~·i1.F:1
1-\fYFl\.A YON). Prin .;!,/i J ri·,:-hu;c i nrdcs: un "n;Anr si,-nîhr (_-dt :i Lu-în r'Pf-'j//!f'll o-~:·
(\rc11,\l,
d:i,· şî centra rcz.îdcnţbl (po!îtico-rdigios), meştqugăre)c şî con11..'rcia!. Amintim d cea
n~ai veche d,w,1 arestată cu JC<''St sufix este Arged,wa din sus-pomenitul decret dionysopoli-
tan, reşedintă polirid, în prim,t jumătate a secolului I a.Chr. şi care nu figureazi st,_b
această formă la Ptolemut. Esre de presupus ca unele dimre r:lwa citare de Ptolcrneu :>ă
fi avut origini mult mai vechi, în secolul II-I sau chiar al IV-lca a.Chr. Pe de altă p<utc,
numărul aşezărilor gcto-daci(c mai !rnporrnme, puse în lumină de cercetările arheologice,
îl întrece pe cd menţionat <le Pi:okmeu, de unde se desprinde concluzia, de altfel firc:1scJ,
c.'i în cursul cdor aproape 300 de ani de afirmare a culturii celei de a doua epoci a fo:rubi
<1U e·,;.îstat schimbări în G:ca cc priveşte raportui de împortanţJ. al unei daz·t1 fată de alta.
Est.-: sigur că unde sî-au încheiar existenţa cu prilejul anumitor prefaceri de ordin politic,
::mterior cuceririi rumane.
Lxalic:'itîle menţionat<' Je Prolemcu în Dacia Sltnt în.;,irare pe mai multe semicercuri
cc ~e sc1Cccd de la nord !a rnd 1. ,\şa cum S•a dcmonsrr::1t, în cazul fericit al unor identîfictri
tnt)deme, coor<lonardc --- longirndinea şi latitudine,1 ~ date de matematicianul din
Alexa.ndri:. . se dovedesc a nu fi cu romi 'i'n afara
rcaliriiţiî, acesre dare numerice îndicînd
m/i,-:ar zona în care trd)Uie ducată loc1!îratea rcspt'ctivJ..
lată-le pc cele ce au fosr id<~Htific:1te în mod cert sau cu mare prob,tbîlîtare:
I'oroH,nmz
(/'vfoigrad, jud. S:1hj), Pt'lrodau: (ipotetic Piatra Neamţ}, Napo~·a (Cluj), P,)faissa (Tui da),
~:afin,u (probabil Ocna Mu:-e~, ;ud. Alba), Angustia (ipo:cric Breţcu, jud. CoY,tsna),
i ftirlmw (ipotetic în zona Oiruz~llui ~au-Î"n bazinul Trntuşu!tti), Z/ridat ll (iporetic Pecica,
1
j,1d. Arad), Apulum (fo:mc probabil Piatra c·raivî.i, l:'rngă Alba Iulia), Germizera (Gco,:u·îu,
jud. Hunedoara), Cmnidam Sdll Curnidr1vt1 (Râşnov--Cctare), Argid,:wa, mai dr:;i~; şi
A1âdn,11 (V:lrâdia, jud. Caraş-Severin), Tibiscum (sunt mcnţion,He trei loc1.fo.tţi cu ;1.cdoşi
1rnme; din cpuca rom:ttd. cun,:i:1~tcm un Tibismm la ]ţipa, jud. Caraş-SeYcrin),
S,n mi::.:cgfdm:a ban'leion (fo:1:·te probabil Grădiştea l\-1tm,~elului ln munţii Orăşriei),
f-lJ t.l.1td!Aquile (Oilan, jud, Huncdo;tra), D;erna (Orşova Veche, _iud. !\.feheclinţi), Dmhetis
1
(Turnu Severin). Cele trei d,1N1 de pe Siret ,m h:m idenriGc:are adwoL)gic 1.:u Piroboridat'fl,
1 b Poiana Lîngă Tecuci, jud. C:1.bţi, J;wldsid1h.'tl, la Răc1r;1u de Jos, _jud. Bac:1u şi Z1;;r,dava,
b Brail, corn. Negri, jud. l\-,,..:Ju. În sud-e,;rul Transilvaniei s-;, propus idenrificarca cetă\ii
1 I. Bogdan -CM,tniciu, P:o.'e111n: ,i prot-'incia D,tâa, tn AMK 24--•25, l 987-19S8, p. ! 45-162.
/Jlil LA ÎNCEPUTURILE ISTQRJEI
de la Cov,tsna c.u Ramidav'a, it1r cetatea getică de la Cradi.5rea (jud, Brăila) ar putea fi
Zusidaval.
O seamă de izvoare mai lârzii, d.in vremea ocupaţiei romane asupra unei părţi a Daciei,
menţioneaz,,,1. ~i alte localităţi a c.1.ror ctimologic,,nord-tracică pre.supune existenţa aşc7Jîrilor
respeccive .5i în perioada preromană. Astfd, din Tabula Peutingeriana, redactată probabil
du_pă 250 sau chiar în secolul ai IV-le:J. p.CJu., aflăm despre Pe!.c,ulwa în zona Craiowi,
despre Acidrm1, Rusit/ava ~i Buridava, k,calizate la Enoseştî, Drăgăşani şi re.ţpcctiv Li.
Sr-o!ni(e:1i, jud. Vîlcea. Alte suise ne i1:Cormcază despre Suâdii/lrl., idcntîftci.tă h Ccki
({ >..,r.lbi:i.), jut!. Olt. Un loc <'parte ii con •,tit1tic ,_de c.l.tcva daw din Jria gcognllcJ ditiln:
Dunăre .)i mare, roate mrnţionatc do,.r in epoca roman,l, începând din a doua jumăTate
a '.>Ci..(1lului al Ii-lea p.Chr. (Buterida,'11, Cttpidava, Sacidavil ş.a., mai recent şi A.râd.ava).
P,lna în prezent n-au fost încă sigur idemificate arheologic a~czări dr- tip dalYl în Dobrogea,
;1ş.1 îr1câi ,:ceste dncumţnte lîter:ue .sau epigrafice ar putea fi considerate ca reprezcnd.nd
un ecou :d f'xistenrei, în vremuri mc1i vechi, a unor asemenea o::t'1ţi şi în accast:1 zonă
(n·zi şi cap. V, 2 şi VIH). dar este posihil, şi chiar mai prob«bil să reprezinte denumiri
:id.u.se 5:!ll date de populaţia 3ctică, ffansfcratJ. ln sudul Dunării de către st,lp,lnirca nlnUnă.
Dcs'---rierca de către Prnkmeu a (ursului Dunării cu principaleie lui cotituri, marcare
de cl.w· el, fit: prin mem;innarea unei localităti, fie prin locui de vărsare al vreunui r.J.u,
,'c,te de m3;c ajutor h idcntif-icarc~i ;v:cstor puncte topografice: aşa aflJ.m de Dinogetiil
~;n;,1;:-:'l, îr,l~-o faza mai vecht:, la Barb()Şi--Calaţi; de locul vam'irii ritului Drincea (R/whrm,
iputcz:i. iui R,1d11 Vulp,--:2, după cei rnal 1111..ilţi Însă, numele Jiului), :1 Oltului (,,1/uta) ele.
Tor Pwkrneu oferă ~i o l.i:,tă a localităţilor de pe malul drept 'li Dunării, în capitolele
..:un:.aaJl(" Jvfocsici Inferioare şi Superioare.
Li;r:itck: Daciei descris;·' de Probrn:u sunt simţitor mai modeste faţă de cele definite
1 l-: Af;rirr,a ~,rn r,·1.uldncl din menţiunile lui Strabon. Ele corespund mai degrabJ Dacici
lui Lkcchal din preziua 1iti:boaidor cu Tr::;_i«n. Limita sudică este l9t Dun.lrc::i; !irnira
,.,--,:id t:src, de Jarn aceasta, Tisa ( T/bi.icrts, în textul lui Prokmeu, poate datoriră unei
rnnfuLii cu Timi~ul; mai târLiu m:mek Tisei va fi Parissus, /lathissus şi Tissus). Într-adev:ir,
in v1tmea lui Tiberiu s-au aşe-,at frme Tisa şi Dunăre iatigii metanaşti (vezi şi Pliniu
cel f.--U_uâ,1, Naruralis Historit1 IV, l 2, 80). Limita de notd a Daciei este cons1i1uit:1 tic
(~;upaţii Păduroşi (muntele Karpatos), iar cea de răs,lrit Siretul (Hierasos).
În mod asc:mJ.nătof este prezentată Daci;1 la Tordancs, ,d cărni izvor literar ;1 fo:-;r,
desigur, Dion Chrysostomos, amor care a cala.torit în Dacia în prtziua răzbn,1ir.:lor
d.ico--rornane şi care a scris o lucrare intiwlatA Getica, astăzi pierdută. Citim deci la Ionbnes
( Celio!, 7',}): ( Dllcia) runc ah oriente Arru.:oloni, ,ib orc1tsu lazyges, 11 septentriont ~\:m1ifitlle
d Baste:r!711f'_. a meridie rmmis Dmmhii terminabant, ,,(Dacia) se mărgineşte la r;îs;"irît ,:n
roxobnii, l.t apus cu îaz.igii, h nord cu sarmaţii şi bJ.starnii, iar la sud cu fluviul DunJica"
'A. \'uipc, Din Iii/li dt'.:pre geogrt{fil1 ,wti,tl ,; Afol&mci la vot de Prut, ln Fatctde i~torici. Om;1giu ,,_cd,
)ti:fan ;,refancscu, p. 407~419.
: R. \'ulpe, Rhahon. numele antic al prir/iului DrincPd, in Drobera l, ]974, p. 35'"45.
DACIA ÎNAINTE Lll' ROMAN! 443
S-:l formulat ipoteza că 1n urma războaielor cu Domiri:1.n, cele trei dava de pe Siret,
menţionate mai sus, ar fi trecut sub jurisdiqia Moesiei Inferioare, unde le pomeneşte
$Î Prolemcu. Pe de altă parte, tot el este sursa care indică o serie de toponime gem-dacice
wcm;,i dcparre spre nord si nord-vest, în bazinul superior al Vi:itulei. Aflăm, de pildă,
de O <:us!tlÎdtrl (sau -d-1wa) şi de o Setidava dincolo <le Vistula. Triburi ca arsietii, sabocii,
0
p,;.,. 11pJţii (piegtţii ?) sau bicsii tot din ;;.ceste tinuturi nordice poarră nume cu rezonanţă
·ir:1Jc1 ,-um prcmpunca V;1sile hhv:111 1• Aceste meoriuni ar putea fi consider;:itc ca ecoul
1wci cxp;imiuni 1r:1i vechi, poate <lin timp:.11 lui Hurchist;_:i, .~i pi'hcrate, fie prin u·,1,li\ic,
fie prin faptul el aşuJ.rik .5i comunit'.l(ilc rcspcuiYe supravicţuiscya, sub formă de cnclaw,
pirn,l ckLiu.
În ceea cc priveşte numărul populaţiei geto-dacilor în etapa de maximă extindere nu
pu1cm LH.e decât prespuneri Întemeiare pe evaluări foarte generale sau pe o evidenţă
:irh,-ologic:i încă imuficicmă. După spusele lui Strabon (V11, 3, 1.3), pe vn'mea lui
F;urchista puteau fi chemaţi la oaste până la 200 OOO de războinici. Acest număr nu pare
mult cx<igcrat dad ţÎncm ~-ea.ma şi de darde arheologice exprimate prin mulţimea aşezărilor
de tip r{,!'11. sau a relor rurale, ce îrnp:lnzesc rot spaţiul carparo-dunărean şi dintre care
uncL· ,;nnr de dimensiuni remarcabile, cu depuneri de locuire dense şi bogate în vestigii.
TN din gensrafia lui Strabon aflăm însă că pe vremea lui Augustus capacitatea militară
a 5no-dacilor ·-"t; mic..~orasc mult; abia puteau ridica în luptă 40 OOO de ostaşi. Acest fapt
,';t putea 1fawr,1 fadmîţării politice de după moanca lui Burebista, dar şi strămut,\rii la
suda! Dun,irii ,, ~O OOO de geţi de c:'itre Sc:xrus Adius C,nus, în primii ani aî erei noastre.
Religia. lnformariile despre credinţele [rador nord-balcanicj sunt extrem de lacunare,
;;de din paitca surselor literare, cât şi a celor arheologice. O relaţie între cele două categorii
de inform:iţÎÎ nu se po1tc face dedt în dtc:va sîwaţii, şi acelea ipotetice. De fapt, datele
c:leri:c de .<-Ct-iitorii greci, atât câte au ajuns la noi, se grupe.uă în principal în jurul a
dcua pcrÎ0;1dc-; secolul al V-lea a.Chr. (Hcr,xkn) şî secolele II a.C:hr.--I p.Chr. (Poscidonius
din A.pameia prin Strabon, Dion C::h1ysostomos prin lordancs şi Flavius Josephus). În prima
categorie ::;e ;m în vedere gqii sud-dunăreni, ('Ca de-a doua corespunde perioadei de maximă
- inf-br.;r~_J- ci-vilizaţiei gcto-dacio:2. Irrformaţi:1 arheologic.1 se reduce, pentru perioada \·eche,
la rc:p;·elCntările de pe piesele din tcz;mre şi Jin inventarele funerare. l\-1aî târziu, d:ncle
sum sensibil 1rnd consistenre, implicând adr ana fîgurarivă, dt şi planurile unor lo.::aşuri
d.- Ltt!t. J.:i accs~ea se mai '.vb11gă câteva documenre epigraflce. În cadrul acestui volum
\'Ofn examina amăntm\it îmreaga înfi.mnaţîe, oricât de deficîtar;i se prezintă (această ternă
c.ste tratată, dintr-un punct d( vedere puţin deosebit, de Ioan Glodariu, mai jos, c.1p. X,
p. B.i 1 şi urm). Pre..:iz.1m, de asemenea, că ne vom limita !a analiza obiectivă a textelor
ar:tice dt:<-pre xcasr;l ternă; !a imerpn:tări moderne ne vom referi doar în cazurile unde
' \!. P:î1•:,1n, Goirn, p. 2}.0 ~; urrn.
'C1 '<aloroasă simez:1. pe liaz;, lLvoardor !it('r;m: -'ii cpigrafoc l;i I.I. Russu, Religiageto-dai:il.11r, în AJSC
5. H14. l 948, p. 61-139.
 DACIA ÎNAINTE DE kOMJ\Nl
444 LA. ÎNCEPUTURJLE ISTORIEI

se discuri variante de lecrur.1. Pentru- bogata exegeză făcută de învăţaţi ln timpurile noasue,
Obiceiuri
. ale
" bm·hari/or (Ba.o~o:ptxci'
, v6µt_,....,
11 a) folo-:este
--, exoresia c-r-11 . · · ·
r , T€'11,"~,,.,1n1pere1n'
rnysrenum , pemru a desemna acţ'Îune;i. lui Zalmoxis, prezentată, de altfel destul de simil:u
imposibil de cuprins în cadrul volumului de faţă, trimitem la literatura citată mai jos.
înc"it îngăduie să ne Îlltreb;lm <lacâ l-a copiat sau nu pe l-Ierodot, cum s-a presupn Îr:(-~
Cea mai veche sursă literară o constituie paragrafele 93-96 din cartea IV-a a Istoriilor
du, ,mtichirnte. ' ' ·-
l~ii Herodot, pasaj arhicunoscut, mult de1.bătut şi care stă la baza a numeroase interpretări
moderne. I);i.re fiind ipotezele, nu r, dată comradictorii, formulate de profesionişti în În ;ontinuare, se pune problema unei înţde~eri mai exacte a sensului superlari-nilui
domeniul criticii filologice sau ai istoriei religiei, daf şi de amatori de roate gradele, se f:LXO:lOt~·rm, tr1(h1s i~ri.n ,,(eÎ !ll.'lÎ drepţi'' 1 , Prîn rSCxato.; se înţdege, în contextul de
impune aici o analiză obiectiva a lCXtului împricinat. bţ:l, o cdirate moral-rel1g10:· ~, în nici un ca. jmîdîc:.1; ar însc111n:J. deci: ,,cei mai conformisti
Pri 11 ml lu1._·1 q cc trchaic '.lH!t în vedere este înudr:uca respectivului pasaj în tematica i11 ,_,,
,l»·1+11l11i"
, . , '. . ~1, · · pw, ., <<[; I'1n ~:, atn'l)l\Ui I (f'J{,PTJ!OTO:TOL,
•-,'-: s-'.u ' , ' .
în sensul c:J cei Ci' rc~pen:1
cârtii a IV-a. Este un excursus, o digresiune în curc,ul expunerii în,1.ln;:1riî armaLci 1->crs,u1;: u.:I nu: bu,c ob,cemnle, Stil''.,, :rnt~licit, }Î cei mai vilcji, Compad cu cele sciîse de Srr-ibo
:-pre Sciţia, uu procedeu frecvent folosit de Herodot în opera sa. Cele patru paragrafe, V, 3, 4: ,,nu nt.: putem îndoi --din cele :.puse de Poscidot~ios şi, de asemenea, bizuind~.:.ne
dense în conţinut, au ca principal obiect descrierea credinţelor geţilor care, potrivit tot pc înrreaga i.st?rie a geţilor-~· c1 în neamul lor râvna pentru cele divine prevalează".
lui Herudot V, 3, aveau obiceiuri deosebite <le ceilalţi traci :;;i, prin această particularitate, În paragraful urmâwr-- IV, 94 ---- drnumirile Salmoxis şi (Ge)beleisis au dat nastcre
;i_u stârr,it interesul greci.lor. b diferite i:1r(·rpre1.{tri2. Prim2, p;;;-r'.-=n:i.n;J apare la ,1lţi autori sub fr>rnu Zabnoxis si Z.mn.ofris
Textul praintă. următorul plan: O !erodian r;ranurîcuî, ure .~crie ln secolul al Il~lca p.Chr., citeaz:), în lucr;rea D 6 prc
L Pam.graful lV, 93 este o caraccerizare a geţilor, ,,care se cred nemuritori" ortogn1fie Il, 514, 25, ,,Lî.rnoh.;!î: se .spune ş1 ZJ.lmoxis si S,îlmuxîs"). Deşi este evîdcmă
(&ftava,:('{o\rtEc;;) :;;i sum „cei mai bărbaţi şi mai drepţi dim:re traci" (Gpri(xw\l E6vtEt o compţie prin mei::m::z:.l, fÎ.m~1a l.amolxîs a fi.)sr prefrr;1ră de unii 3 pentru 1. încerca să
1)';\1,Spf\! Oi:a.ToL xal Ooca.t6-ra:i:ot ). demonstreze, pe consi{frn:mc erimologice, 01.racterul chtonîan a! respectivei divinitâti
2. Paragnful IV, 94 explică modul prin care se cred ei nemuritori ('A{ta:va:r('{ot.lO'l {Jin presupusul cuvânt tr:KÎr: .,.,_.tJilf'I, cart S<lf r.1.lmăci „pămfrnt", în relatîa cu Semd~,
b? -r6v,)E L0v 1:pârrov) si se vorbeşre de Zalmoxis (la Hcrodot tâ),J..LOs°tc;) demonul rnanu lui Dionysos, şi cu 1.1n udîcal indo-european .,.g'lwnd, avtlnd ror înrdesul d?
(6 &dJ„U.U\I), de (Ge)bdeizis, de uimitcrea solului şi de cele trei suliţe, de tragerea cu
,,~)Jm-"i.m'} Dcscoperin:r1 în 1 t))'), la Histria, a unui decret, datat foarte probabil ·în secolul
:11cui tn cer pe vreme de furtună şi ameninţările adresare zeului (V-::&;) şi, în sfarşit, dt
al !!I~I:a a.~.J1r., În care apare m,mde unui dinast ger, Zalmodegikos, ar trebui să tranşeze
rcocentri·rnrnl lor etnic. d,firn~1v t:tspura a~t:pr,, nurndui, <lovcdu.1.J ca formă corectă cea d~ 7.d!moxis. E.'>tc grea
3. P:ttat:jra.fu! IV, 95 reproduce părerea grcciior din Pont şi Hellespont despre Zalmoxis
Je t.lg,idu1t Ul bp1c1dul să nu fi nmosrnt pronunţan:.-a corcct:'i. a numelui celui rn c;:;re
c1. sclav a! !ai Pitagora şi anivitatea lui odat:?. reîntors în ţara de baştină, respectiv, d:J.direa
~-cut~·-t îmrctinea ;,;trâr:.se k;:lwri. ·Pc de ,i!r;t parte, Porphyrio.'>, care a scris în scco!ul
unui &v.SpEWv (casă <le :.1.dunire- a bârbaţilor), a bancherului J,CCstor:-1, a învăţăturii despre
nemurire, a retrag;;:rii/disparitiei într-o locuinţă subpămâmeani1 (xa-tclŢO:LO\I d'(xruict) ,al 111 · ,"··,,, ,o..
Chr
, . o ,, ',,
v 1c1e,, a IUl, !''1t:1gor:i" , ahrmă
" că Ia naştere,
. IHi Z,1lmoxis i se anrnuse
timp de trei ani, jelirea îui de către geţi şi, în fine, reapariţia lu! şi tăspândirea cred!r;ţei Llv,1.supr;:i o pide de urs, i::ir tr,1cii numc:m pide,t 2.dmos, De aici s-ar rtuca deduce o orirrii~e
tntt·mică a acestei divi11iUţi. ~..,
respectivului cult.
4. Ulrinml paragra( IV, 96, este concluzia lui Hcrodot fa~ă de cele de mai sus ~ub /,i.lmo:xis este denurnit de H1..Tc,dot dairnon, o fiint,1 care la r;reci t'ra situată între zei
formă de versiuni alternative: Zalmoxis om sau divinitate locală. "T'otodară, se exprim;t \i ,oam~ni ~i, to~odat.1, d scrie că uniî dintre geri îi mai spun şî Gcbdeizis (Ol 6€ ath(~V
scepticismul cu privirt' la cele scrise, scepticism şi mai bine pus în evidenţă în încheil'f(";i TQ"\J o::ut0v TOUTO\J d\loµ.cl'(ou1.Jt rE~tAlt'{tv). Această a <loua denumire se întilncste

act.:stui excurs, prin expresia „salutare" (xa:tpETtu).
Deşi u aducerea în română a acestei povestiri este în principiu wrecră (vezi versiumk
Diminie Chim, Radu .Hâncu şi FelicJa Vanţ-Ştef), o serie de expresii nece>Îtă nvre
explicaiive 1 • Astfel, se cuvine precizat că Yerbu1 &,5"--a.\la:-tl'{w esre rram,itîv şi facritiv şi ,1r
trebui în~d~s prin „a se face" sau „a face nernuritor", deci în _cazul de 1':lţă ar fi, mai curânJ,
,.:!.e tradus „geţii care se fac (sau mai bine „se .ştiu face") nemuritor;", lmportanp acc~rci
nuanţ:lri constă în relaţia cu întreg ritualul din cip IV, 95 şi asemănarea lui cu un n:lr
iniţiatic, adresat unei elite, aşa cum rezultâ din relatarea paralelă a contemporanului ln!
Hcrodut, H.el!anicos din Myrilene. Acesta (frg. 73, Jakoby), in lucra1ea sa imimlată
n1m1tiiîn act·st paqj şi nu mai arnre în nici nn ah text din antichitate. Se cuvine memi,)r;,lt
(;'; in ~t-~wle_
r:unusc~i.se: prÎr:ffe Glft'. cele m.1i vechi, apare cba, forma Belefr,is. În pri\'i111,a
,,_,mnd1eapc1 3~estet denum;ri se pot (L1 ('xplîcaţiî diferite.
l. (;rbeleî·rîs rstc o alt.l di\'initate a ge1_:i!or (pentru Constantin Dail_-oviciu, o divinitate
ciranlan1) 4.
. _'. .\.'e,.i l'.Îsn'.t'.tr~o. :,1c:~c;mi tern:nJ l,_t t..~. !hltnu~. O _,rprrrierl:' a fui f!trodot m11pr,t gm'/01, în P,,_,lcmrn!
1
>t111,;1h,r ,'.I <.;eq1,''. ,.k ~_tun\e nron,:·c", i~1.0nomicc ~i Juridice, .1. !911, p. Z'i şi urm.
·\ \ t'!.l S Same lh, i>'ror;J 111!1,1ri: şi rdigi1·i g.. :o---dt1ri:, Li.şi, ! 99'i, îi: -~Pţi,.ial p. 193-1 l) 7.

l.l. Russu, op. cit , •

1
C. Da;rnvîciu, Hemdo.r fi pr,-1i 11w! if!iJrt,1t,·i.Hn ,i! f;eti!or, în Apltlum 2, 1943--- l 9·:Î:), p lJO-- 94.
1 Vcri şi Z. Petre, Practica nemu.-irii... , cap. II (,,Cei mai viteji şi mai drepţi dinrre rrac.î"),_ p. 70---126. ·
 TA ÎNCEPUT\JR\LE ISTORIEI
7. Numele corect ar fi fost (Nt:)bdt.'izis, reznliar dintr-o confozie între r şi N în
:nanu.$crisde unciale din secolele IV-VII p.Chr., data arhetipului herodotcic. Astfel,
~Nebdcîzi~ ar f; înrudit cu vt<p€A11 (nor), nebufa (negură), cu germanul Nebd etc. şi ar
11. ,1ni forwnos", -teca ce l-ar 1ilasa î.n r}ndul divinirătilor urar10-solare
,,,., ~ ?•·r·l •·e,-
' .~1.:. 11111 a ,,.,~ ' ... . l
imio--curopcne, echivaient al h1î Zcus sau Jupiter (ipoteza lui AC~ccrone Pogh1rc? • ~.şa
întdcasă, ac.:stă drni1 mire :.r fi >11 acord şi cu relatarea de la sfarşnul paragrafului, cand
PC~iî ;,mcnînr;11.,~ul (Herodot foloseşte termenul '{}ED<;) pe timp de furtună.
0
· -). C,:hd,:J_,_;.s cstt:, fie fo1-!Tt:l sdlcirJ a numelui zeului trac Zbehhimdus (ve.1,i mal ,;us),
fi,:c •)rowim;.n'a tn liDJba geticii din secolul al Y.-lc1 ;,,Chc, :1 ru;pcuivei di\ini_t:lţi, cwe
,ir 1\ fosi Zehclci;-:,is, şi putându-se uşor confunda (ipotezele Wilhelm Tomaschek
2
r z,
si leac. I. Russu 3).
, 4. Gt: Jin (Gc)bdci 7 i::: n-ar ft altceva dedt particula enclitică de întărire ye intrnduc-
' ibilă, care ap,ue i'n cele mai bune manuscrise (Ovoµ.cf'(ow( Ţf:. 8€AfC{L ~~' deci vari_ama
l\\ll!Î ;::pd;:itiv din cult {ipoteza Mihaî Nasta)4. ceea re ar corespunde ŞI 1r,ţelesu!u1 ~iat
; ici de Î1nodot: o ahi denn111i1e a lui lalmoxis, respectiv „îl numesc totuşi (însă) Be!dz,~s".
1
Dcsi cel re semneaz:1 :Kcsre d.nduri consideră ultimele două ipote7,e, total difrme,
0
fon~i cde mJi aproape de .1dcv;ir, trebuie recunoscu~ c~ înt~egul pa_ragr~ este ~uţin
,.;onfo.!. De pildil., solul aruncat pc cele rrei sllliţe era trrnw; _la Za!moxts, dtzmwr'.ur, d,.r
arnnci cânJ tnnă si fitlgera ?;t'tii ameninţă pe zeul care este singurul zeu pentru CI. An:s(
1::oct::1lt!\ 1; 1, pcrfrcr c;plic~b 1! pentru pop11lat\ile primirivt:, se referea la Zalrnoxis :'.,n'.
b 1111 ,th z('.u? Ch.:stiunca nu îşi găseşte un r;1spuns satisfacător şi va isca mereu 1101 ŞI
r,oi discurii~.
l.);Ki }Jerndot nu mrmioncază deh cine a preluat datele din paragrnful IV, 94, da!e
cc nu~-~- Fni n•e;i<,c;"c în nici un alt izvor, o face în schimb pentru cele din capitolul urn1.îrnr
lV, 95: _,J.,'.-,l ci~'m nhl!Y.. informat de la g,·ecii ce locuiesc pe ţărmurile l---lelksponiului -:1
<1le PunrnJui". Umica'l:c'i J,::snin·,;_'a unui rimai, în care perso,1ajL1l principal este Z,ilmo:--:1s
în ipostn:\ Je pn:1 (fost sclav, se pe.He subîn\·tJegc disciţ~~l al iui Pi~Jgo_ra). Acc~t riiu,il
este O /-:ati.!hati,, respectiv cobod.rca sub p{tmânt si n:apanţta după l~:1 a~1 (~e pot m'.t:k~c
si mnnai uei intervale de timp). Ritualul a fr)st acribwt învăţ<i.turn IUi P1tagorn :;t 1-'rin
;iscmănarea cu rit,ialurilc din socie1<l~ile secrctc-initîatiLe (mysterit1) practicate În lumea
elenă. Fr.m<;oi~ H.trtog vede chiar în Zalmoxis un Pitagora aJ geţÎlbr1 construit de l·krod~H
le, )\,g_!iirc N,mnk ii cm'f/tt,;r:d wdJii di,,,i,1i1tlţi rl get,1-danlcr, în. Swdi:l indoeuropaea ad Dacoroni mo.;
pcnin,:P(l:1 1, i'J:'6, p. 27-J4.
: \(f. T,:1r.1sdwk, Dit ,dun Thr,1kff, n:;)rint 19,')0.
~ l.l RlbSU, op. cit. . . •
4 \t N,1~1a, f.esrites d'immort11!iti tl.w; !11 rdigio,1 Je Ztdmoxis.- Sy11ai115ml' ei/ou wntamm,1t1m1, !fi A,ies
du JF Congti~ Jnicin;;ticn,U de Thr,1mlngie, 1976, !H. [Bucuff~ti, 19801, p ....34~. . . , ·:·.
,; \'c,;-.i 5; S. Srnie, Din isitiria wlturii şi religiei geto--rk1ciCt', fa,ş1, 1995, P· 1.' 1·- ! 99 (Gcbdeizis: P- l J_- ),
D. !)~na, Si1'1t( /lotr desprr Hen„J'.,u 4. 93-96, în Thraco•Dacka 21, 2000, p. 211-22? (în special par.ig,akk
iV-Vt, p. 2 {_l-217); Idem, Zaimoxis rit· !11 J-frrodm /.,z AfocM Eti.ui.c. Iswrii Jcsprt' un Z4'U 11;pretcxt'.t!w, _1,~ş•.
2(j08; A. \'ulpe, ff„mdor rv; 94_, Cthdciih?. în Studi,1 him1ric:i <:l lhcologica. O1n1giu p~o1esoru!u1 Erni.aMl
P,,pcsrn, (:1\Î 2003, p. 6l-6"i.
DACIA ÎNAINTE DE ROMANI
ca o oglindă a adevăratului Pitagora, deci o tîqiune 1 • Cum aminteam mai sus, înrr-un
fragmem din opera pierdută a lui Hel1anicos ~e spune că Zalmoxis ,,a arătat geţilor din
fracia ·ritul iniţierii religioase" ('t€Â.€TfÎ), deci, î'n mod cbr, un mysterium. O serie de
am~lnunte sunr oferite apoi de Posridonios din Apamcia, filosof stoic din secolele li-I
a,Chr. (Strabon, VII, 3, 5), după care Zalrnoxis ar A depiim cunoştinţe astronomice de
h Pitagora, după care a cutreierat şi prin Egipt şi, întors în patrie, l-a convins pe rege
dl este în stare s;ă-i vesteasc.l voinţa zeilor şi astfd a devenir părtaş la domnie ca „preot
a! 1,enlui cel m:ii ~L1vit la geţi şi, după ,1ec::a, a p1·irnil' şi numck de zen" (J1€td to:lidX
{lc1 i<{Xl „JH)v 1fţ)O'-)'OqopC'.u-017'vu.L). D,:;.igur, rcLu:m:a urn:t~'.u{\ l) siir:;,1 veche, pr<:/l) :1
di:·l vremea hii Herodot şi Hdhnicos; rczult:l lnsă. ci !a seminţii nord-rracice a existat
uadîtia unei personalităţi rdigioase cu puteri speciale pe IâHg'.i cârmuitor.
În încheierea acesrui excurs (IV, 96), Herodot, după un procedeu frecvent folosit în
scrierea lui -- indecizia (exprimată de mai mnlte ori prin versiuni alternative cc la.să
cititorului libenatea de a alege pc cea mai credibilă; s-au număsat 125 de situaţii în care
p:lrimelc istoriei încheie 'in accsr mod o relatare) -- deşi se ;irai:ă sceptic faţă de cele
poY.::stite, r:u le respinge, dar îşi exprimă părerea că „Zalmoxis a tr;!it cu mulţi ani înainte
de .Pitagora". În cazul de faţă se vede torn.şi că aui-orul Î1Jdină în favoarea celor .:,crisc în
up. IV, 94, ariltându-se mai neîncrez.itor în versiunea vehiculară de g1ed şi anume relaţia
cu Pitagora. Ace.1stă atitudine cr.itică a lui Herodot nu es~e lîpsită de imporr.,mţ,1. Ea
d,_wcdt:ştc, pe de o parte, seriozitatea cu care d încearcă s;'i înţeleagă datele culese, atât
cjr [-'Ufta s-o fac:î, potrivit me'ntalităţii sale şi a epocii respective, şi, totodată, constituie
inel un argument împotriva şcolii filologîce, care tinde să conteste până la absurd
ued!Gilîntca informaţîei condnure în opera p;lrintelui istoriei 2, Pe de altă panc, ne
înJ,:aff:nă să dăm o atenţie dcost:bită cdor relatate în paragraful IV, 94, oricât de confuz
::r fi modul de exprimare şi chiar daci, pe temeiul lor, nu se po,1te formula o imagine
(ncrc:nt,l asupra nedinţelor gcţilor.3.
Expresia xatp€tw (impcr;uiYul prezent pcn,oana 3--a a verbului xalpw -- ,,a se
bucura", şi cu sensul de „a saluta") exprimă importanţa redusă pe care Hcrodot o acordă
îmrcl;ii povestiri, prezenta[ă, potrivit lui D, Asheri'Î, cu ironie şi aroganţă, sau, dupJ părerea
lui D. Lateiner\ ca având imen\Îa să marchez,e o oarecare nerabdare de a reveni la firul
principal al expunerii. Am putea înţelege sensul respectivei încheieri „să fie sănătos ;i{;olo
!a ci. i,u noi să ne vedem de a1e noastre". De fapt, H~rodot utilizează frecvent asrlcl de
1 F. Hanog, S,1bnoxiJ: le l'ydwgnre df'J GiuJ a1, !:111tre de J~yth.1gore?, în Aninii ddla ScuG!a :-{orma!c
Sup,,:-ixc di Pisa, 8, l 978. 1. p. l 5"-42; Idem, Le miroir d'ffirodote ... ., p. l 02 urm.
:' Cf. şi A. Vulpe, Cum sii-! intdegm1 pe Hemdot, în în mernoriam Radu Popa, Temeiuri ale -.:,îviliz,l\iei
rnmânqti în context european, Bî~uiţa-Nas~ud, 2003, p. 57 .. "6.3.
·' /,, l'etre, l'ractica nemunrii... , p. 1)7 urm.
1 D. A,hr:ri, Hrrodorus on Thr,ui:m So,:icty and Hi,tmy, îo Hirodore c1 les pnipks non grecs. En[n:tiens
lfadi XX:XV, GcnCve, 1990, p. l3I-l6J.
"' D. La;einer, The Historicai Method of Herodotu.s, T orontc,, 1989, p. 44.
448 LA ÎNCEPUTURlLE ISTORIEI
expresii h încheiere~· digi"esiunilor lui, maî ales al~ celor cu caracter mitic sau religios.
intdco-er:::a mai corectă şi mai nuanţată a expresiei de faţă nu este lipsită de importanţă
pe;nri a putea evalua corect informaţia conţinută în paragra~cle ~V, 93-96. Cele scrise
de părintele istoriei despre geţi n•-ar u-ebui să alimenr~e o 1dea!t:~.are a_ acestora) cum,
din pâcate, s-a făcut nu o <lată (vezi p1etinsul monoteism al geţilor ŞI alte asemenea
n:1:?~r:lxi). Acdasi Herodot, ,~criinJ despre cei ce locu;au de-a Lingui ţărmului ::>.pusean
:lÎ Pt)ntului Eu~in, :.c aprtmJ „aici rrăiesc ncamuriie cdc rn,;.i inculce (1f'V\1€CX
cl;,in,V:,i:a:ra,), excepţie fo_cî.nd s,.-î\ii"°' (lV, 4(,). Acc;F,r:l ;1prcci~re indudc_şi_p(: i~t'\Î ş~
este mnJ(,nn:l cu cele .spuse în paragraful IV, 95: ,,întrucât erau lCarte ncvo1a.şt Şt srn:ph
(naivi, nt::'J'n,;ăţaţi lmaq;pow.ccrcEJ)ti.l\l )". Este atitudinea tipică a grecului învăţat fată de
~cmimiile barbare, între care, totuşi, făcea unele distincţii.
Im;tginea lui ?..:.tlmoxis consFuită de Herodot şi H~lhmicos, f~)artc pro~abil de :Jti
u.,nten1porc,ni, a contribui1 ia mitizarea în lit;:-ratura a.nucă a acesn,1 pcrsornlJ. Deşi n-a fost
m·..::m \n d.ndui celor sapn: înţelcp~i. precum a fost uneori scirnl Ana..:harsis, totuşi s--a crot
0 lf'gc-n~bl în jurul pcrs~anei !ni. Îl vedem înţelept al tracilor, în dialogul C?an~ides al lui
Pbwn. apoi hw;1ţându-i pe celţi riturile pitagoreice (Philosopf,oumena I, 2) lH1ppo!ytus,
Rf/Îdatiol) s:m considerat ca oracol şî zeu la geţi, în romanul de epocă târzie, dar,~ tema,
dt: sntuinK elenistică, a lui Antonius Diogene;:, imîmb.t lvfimmi!e t!e necrezut de dmcolo de
0 . ' '
Thou!e (Pi-.oi:ios, Bihliothcm, cod. 166) şi, apoi. citat destul de firecveat, in poseură de tntciq.Jt,
°Jn p:mi:,tÎc::i crcşrină 1 _ Desigur aceste poveşti, şi altele, nu contribuie cu· nimic la ducidarea
pr:ibleilKÎ fonGici re:1!e a acestei persoane, divinitate. getică, personaj mitizat sau, desigur
~ mtul nt.'vs:ro~irnil, discipol J.l iui Pitagora (devenirea lui Zalmoxis/Zamolxis perso,rn,î
11
kgcnchrl î'n genealogiile unor familii nobiliare g~rmanice, ~â~1J -1~ ~re_muri __rncderne, se
dahin, 17~ confuziei voite facute în ;rnrichitarca rfu-z,1e, Între geţi şi goţi, intre alţu de Ion.Lrncs
2 d.: pr!\-cstc loca!birc:1, ipotc-D1 a..rninrit:l mai \US r:\mânc plauzihib, cu obse1vatia câ ternwnul
[Gdic~1--Co::-hica1; problema a fost swdiar:.i si de A„kxandru Busuioccanu) . , . , .
În inchei~rea discuţiei despre Zalmoxis si a cdor scrî~e de Herodur cu pnvm.' la rcligta
r-c:tilor este necesar să preci 7-ărn că rn·.ne ace~te dace, reale sau nu, se reforă direct nuniai
]~ · gctii .sud-dunăreni. Extinderea cultului zalmoxian asupra tuturor semintiilor
'bl~-·i-,. ice este ,.c;ulnml unei imcqw::1.J.ri abm.Îve a pasajelor mai sus :maliz.:itc. ( '.hi:tr
~: e-1 ~··;~:~fd Je î1~te~pr;rare ar pure,;_ ţ}JrCa"i)lauzibilă, ind_~tderea lui Zalmoxis în p,mtcom1'.
1
tracilor carpatc-dunărcni rămâne d_oar o ipoteză. Referirile· ia Zalmoxis, car~ apa~ la :wtun
din cp,.,16 rna.i t:kLii si care vor fi ami11.tîre m,1i jos, se întemeiază ror pe relatănle Im ~cwdor
51 pe ale altora din vremea lui si, prin urn1J.re, nu constiruie argumente pcrernptoru pentru
. · 3
cx1stcnp acesmt· cut
I vech.I ş1· ·111 I) ana
· seco Iu l tn· I p . <'l
. ___, u. • ·
1 O ,'.numerJra: J locurilor încarc' ,:pare 7.tdmoxis, la D. Dana, L. Ruscu, Zalmoxis, Addenda to F!--!lJ,
în I"hr;i..::,..}- lh-.:ica 21, 2000" p. 223~244.
c :\. Busuioccanu, Z,1moh:i1 ,;au mit;;/ dacic i'n istoria }i f,_,gendelc spaniole, Rucure.5ti, 1985.
'Cel ce s~mneat,ă aceste rânduri comideră că cele se.risc de· împ.'i.rarul fulim ziS Apostata, în luu~in.::t
,,Împ'1n-1!î" ( Gtes,,rr-s, 22) ,5i puse in g:.ira lui Tr:iÎJn. potrivit cărora virejî;.1 geţilor (îr: context ~e l'.1ţdeg d,,.ci!l
s ar txplic:1 prin credinţa impusă lor de Zalmoxis, este tot o reluare .şi reinr,;rprerare a tc.:rn!u1 hero.lurcic
(\-eli în cip. X o ,1!tă păn."re).
DACIA ÎNAlNlT DE RO,\lANI 449
Urm,ltoarele informn.tii mai consistente despre religia geto--dacilor ne sunt transmise,
tr6 secole mai târziu, prin Poseidonios din Apameîa, strălucît reprezentant al filosofiei
srnîcc dm etapa medie, care scrîe ~pre sf~rşîrul secolului al II-iea şi la începutul secoiuiui
I a.Chr- şi a cărui operă, picrdutJ, 11c-a parvenic prin fragmente, în cazul de faţJ, cd
citat de S1r~1bon (\111, 3. 2-5). Pc lâ1:tgă reluarea unor teme vechi, aflăm despre irnp,'.lrtanţa
!-Î1oqiel saccrdot,lle în sm1n,1r:t grup,iril{lr politice gcro-dac-îce, respectiv de cxisrcnrt:. untii
fiJ de puntijfx mr1x!/nus, sf:\tuitor al c:cnd1H...:jroru!ui, funqic pc care, în vremea lui
BHrchi~t:1, o dqinis;l fki•c,icu.- l\1p1111 el d!;p.i dcstr:.în1 ll"Cil !- -g:Hulni h11rchîs1:1n, llrn:y:ul
lui l)cccncu, Comosiu1s, de asrâ dar.1 cilpcrenic a dacilor, prob,1bil <lin sud- vc.;uil
Transilvaniei ~ era considerat ~i rege şi preot (Iordane.<;, Getita, 73: !-lic [Gm1osicus}
etmim et rex illi.r et pontifi_x ... ), ilusucază impon::mţa acestei mari dernnÎtlţi.
!i Tot Poscidonios ne dă amănunte asupta dispariţiei, respectiv ascunderii preotului zeîfiut
îmr-o locui11ţii eh~ peşteră (dvrpt0b€~ Tt XU)p(ov), parafrază a locuinţei subp,lm5„mcn~
a lui Za!moxis la H.erodot; i~1r „muntele unde se află pe~tcra, sowtit -~i numit sfăot, î .'>e
1icea Ko,v,aionon, !a fo! şi nue1dr râulni care curgea lâng;l el" (Strabon VU, 3, 5). Denumirea
rt'spectivă a dat naşrt:re la diferire ipoteze, atât privind crimologi,t sa (G. Ik-sscî1: corup:·dă
din x:irtdra.to\/ o'CXl1J..I.Ct, Î.t Hero<lor !V, 9.5),. câr ~ia situ:lrii s,ilc în g~ografia DacÎt:t.
S~a presupus asrfd ca în z1lcle lui Snabon (deci în vremea lui Augustus) acesta \"J fi fost
11un.1ek compkxulni ,_ultîc de pe „Dealul Gri:1.distii", în Mun~ii Sdx:şu!ui 2 . Rccir:rca rdaiiv
re(enră a două inscripţii tomi~;.11w de t:pocă romană (sec. 11-lli p.Chr.) de dtrc Sorin
Oltt'anu3, a contrlbuit :mbsrand:d la Llmurire;:i toponimului Kogaîonon. S-a arătat el
dcnurnircaKArA csrc echivalenta !arinului sacnon fohar, act religios. lucru sacru în general).
Prin urmare termenu! Kt,S'(ţX[ovov, care Jr trebui corectac în Kcqa(ovov, înseamnă de
hpr „mumdc s,acru/sf:m.t". iT1mpatibil cu 0peiţ; lEp0v din comcxrnl lui Strabon. în cict
n11 ·.tre în vedere do;lf un rnt.une ,mume. Rece11ta descoperire, pc .,T'îpîa Orn1cnişului"'
ck Lîngă Racoş, jud. Br:1ş(w, ,l unu) grup d<· sanctuare dacice", nt îng:kluie s;'t presupunem
,J. '/Of fi existat mai mulţi asemenea „munţi consacrati" în cuprinml Daciti.
Poscidonios, \"Orbind d<:spre rnysi (moe:,i), alături de care :-;;.; Înţeleg şi uni! geţi,
evidcm,iaz;i o c::1.tegorit: de asceri, Gtrc nu consumă carne, n-au relaţii scx1.ulc şî sunt muai~i,
unii „Îlm~meietori" (x--rfo··rat), alţii „adoratori ai zeilor" (~EOOE~EÎ:t;;) şi „umbbtori prin
t
,nm r.C:)o·
" '1_J(0:1T\l~'i-"-"lctl
0
. cs:gur, trc t ··
iu1c 1
1nte · o catcgone
easa . resrransă,
'11 <. e e·Ha,
· care p;-a.-t!ca
.
;,iust cult, în nici un caz un obicei Lug nispândit, :1şa îndt obs::rn1iilc irnni(.(; ale lui
1 ( :. Be,sd, De rtbw Cnici_c. C6u-iniic:n, J,SS.1.
~ ! 1. D.ti<:clvic;li,
Dacia :le Id l.br„hista la cuarirm rmYHIN, C!uj, l 972, p. ')3; c[ ~i D i\-1. PipriJ.i, .\'t1tc
,k l,H111d, /,dnwxi., şi K::..gm:1111>11 !n mm~;!11tt1 unei' 1j,ofl'ze a lui J!en6 c;r,goire, in '.-it(:i, l (i/J. F· l ··· -1 :·9
(,, S:wlii d,, isw„ie şi epigrafie, Bun:r.·sti, I ')88, p. ! 28- J.10)
'• S. Olteanu, kAGA ,ii A'O(,A!()/\'ON [Jrmlc pr0Me111ri, în Thr.1co I >;1fr·a 1O, I \JS'), p. 21 ':,- 218:
l > :-ilu-,:mschî, KACA şi KOGAI1VON. A111i!i,wfiw!ogidf. [{ !ingui,-:icr1. în Thr:trn-D:icica îO, l 989, r- 2 1s-.. . 22.4.
'· f. ( ."uscea. Augwtin---Tipia On„1m11,\ului. Brnşuv, 2006; ld,:m, t~'mtrn/ ,â(r:•os }!dr;daâc de la iliigusti11,
Gra:.ov, ~00J.
450 IA iNCEl'UTlJRlLE ISTORIEI
Srrahon, referitoare la libertinajul geţilor (se citează o comedie pierdură a lui h1enandru),
dovedesc cel mult că textul lui Poseidonîos nu va fi fost prea explicit.
Exisre11ţa unei caste de calugări daci este însă confirmară într-un curios pasaj din
Ar:tichi:it!ţile iud.aice ale isroricnlui iudeu Plavius Jmcphus (XVIII, I, 5). Descriindu--i
pe cseni si obiceiurile ascetice ale acestei caste iudaice, istoricul adaugă: ,,trăiesc acesria
înlr,un med care nu diferă ·1n nici un fel, dar: n-wi ales se apropÎe de ,z celor dintre tLici
,,<'fi mai mulţi" (âAAO'ît µdAto-Ta Jµc.pr::p€Î:r OvTE~ .Llcxx~iv Tol~ rrAEfoTmt;;
i-t:'Tn]Jl\x11.~). Discnrl:1 :m1pn i'<T\Wi p;-1uj arc deja o lungă istorie. Este Slţrprin1,1ro:,n:
;,1-{u impilun::a dacilor c:î..t 1nai :-1L:s a expresiei „cei mai nrnlţ{ (-1.rAsÎ:0-1:ot). Cel cc scrn11e,1i.:\
:!Ceste dnduri se ::il:J.rur~ celor ce consideră textul nealterat şi Înţeleg prin pleistoi ,,cei
nni buni'', adică o dită religioasă. Josephus scria pe vremea când dacii erau un tubiect
la ordirn::,11,;!ci la Roma, in vremea lui Doroitian, şi era dect bine informat despre istoria
.,::i obiceiu:·ile lor. Informaţia respectivă se acordă cu cele a_firmate de Strabo şi Poseidonîos
!:i, j"r; cde din urmă, consriruie încl 1.ll.1 a11,11.11nent pentru practicarea în lun1ca nord-tracică
11 unor rini::1.luri destinate unei categorii rcstrflnse, de elită, a unor n~)lsteria. Locaşurile
asceţilor daci ar purea fî repro.('.Jltate de vesrîgiile arheologice, ick·ntificate pe o coamă
rn:.mr,x::;;1, din apropiere:.i crnuului polit,ico-religios de la Grădiştea. l'\,1uncdului
;/-:mmiz..1:g/il]l(sfl Bmilrian), pe munţii Rudele (cca I 300 de m), Mdeia (aproape l 400
1_ic 11:Î ,;;î T,'!mpu ( l 495 de m), constând <lin mici sancruare circulare, al căror plan
rccr::duce pr: cel al s;mctuuuiui mare circular de pe „Dealul Gnidiştii'' (ipoteza lui
,\k ccndru Vulpe) 1.
0 de t·xccrţie (coifuri, cnemide, vase de argint etc) redau unele simboluri cu conţinut sigur
"fn ,1hn textel(,r discutate mai ws, nu avem decât sumare informarii disparate despre
r~·ligi2. ;.:;c:~>-dat.iior. Este pbmibil :-.ă fi existat o zeiţ,1 echiv;:i!cntă Vestei, a vetrei şi a focului
\J.Cfll, poate acea Hestia (Ecn(o:.), pomeniră la Diodor I, 94 (,,la geţii, care-şi închipuie
l::i :,unt n,_,mu1i10ri, Z2rnob:î:; pretindea că şi lui lÎ d;'tduse legile Bestia, zeitatea loi:'') 2.
În cornext ul rt:specriv Zalrnoxis este a'.emuit cu Zaratusi:ra (Zarhrausth~) şî Moise. Cultul
\Clu:i va fi existat însă cu :iiguranţă şi la geto-daci, ca la toate popoarele indo-europene.
N Lttnerciasc!e vcrre-,ilt;:ir, multe decorate, aflate în aşez.ări din Dacia, sunt o mărturie in
;,ccast.'i dircqie.
A ~}isen, (.b;ig;nr, şi un 1,cu ,1l rJ1boiului, echivalcnml lui Ares (l\1ars), pomcnlr m,ti
,des î,f-i1,voare latine; Vergilin, 0Yîdiu, Vcgctius (,,Mane s-a născut în ţara dacilor'·) şi
Iordan,:::-, L:1. acesta din urmă, Gctim 41 · ,,Pe Marte, geţii l-au înduplet:at printr-un cult
,;;;\!batic, Glei victimele erau prizonierii ucişi, :mcodnd că stăpânul războaielor trebuie
hnp<1,::H prin v:hsc1~c Je sânge omenesc. Lui i se jenfeau primele prilz.i, lui i se ;1dr11au
pc tnmchi:irilc arborilor prăzile: <le r,tLboî cele dintâi şi exista simţ:1rnânml religios ad;înc
în wmp:1raţic c:~1 cciblţi zei, deoarece se părea că învocar,ia lui era asemenea celei adrc:sJte
,\.Vulve, Doprc undi: dSJ!Nff flit :piriru.:ilirdţii daria:, ln Thraco-D;Kica 7, 1986, p. lOl--1 l 1 (ci
hih!iograiîe amcrio;;r;l); desi)re grupurile de ;15cqi din Dacia ;;i critica surselor vc,.i mai rec<:nl si l.. l\·trc,
Pn1,:i,·a nemuririi, ,, p. 208 urm,
~ A,0cn~i divinit:ne <-'-'lt'. nwn1!onatil de Herodor (I\:. 59) \Uh 1wmele l !isti,1, c1 uitare principala a'' i;ilor,
,knun;)ia de ci ?~1hir!.
DACIA ÎNAINTE DE ROMANI 451
unui părinte", cf. cu Vergiliu, Aeneis III, .35, vers amintit şi de lordancs: ,,(mă rugam)
f)<'irinrelui Gradiuus (Mane), care ocroteşte ogoarele geţilor".
Sunt' indicii după care va fi existat şi la tracii nordici un cult al Ancmidei (Bendis,
la tracii extrem sudici). Surse cpigrafice şi numismatice din Dobrogea amintesc numele
unor zei: Derzahs sau Derzis, cu un cult de tip chtonian, iar pe mai multe inscriptii din
'"-!1LI Dobrogei apare numele Dabatopien(IS sau Dabatopchs, echivalent al lui Hephaistos
(l~:;B II, nr. 867 bis etc.).
1 )În tot cc s--a scris pân:1. aici rc:t.tdră că religia tr:vîlor nordici era politeistă, asc111c1va
cc!,ir ,udici şi celorlalte popoare inJo-curopcnc, (iinJ prob.ibil di: Lip hrnotcist. În spiijimd
a(e.;,rei afirmaţii ar putea sta şi cele scrise de Dion Ch1ysostomos XII, 21, autor care a
c1Î?.rorit în Dacia în preziua războaielor cu romanii: (prezintă povestirile vrednice de
cinste auzite acolo -- la geţi - în legărură cu zeul, care este) ,,deopotrivă, regele tuturor
oamenilor şi al tuturor zeitrJţi/or, cârmuitorul, şeful şi tatăl lor, ba şi dăruitorul păcii si
al ra1.boiului". Cde scrise de ,'!Cest vestit n:tor sunt şi eroul doctrinei stoice, pe care autorul
o îmbrăţişase o vreme, dar ilustrează şi imaginea unui panteon henoi-eîst.
Dc:scoperirile arheologice, fară să ne furnizeze multe dare referitoare la esenţa religiei,
sunr totuşi în măsură să completeze în unele cazuri informaţia din texte.
Asd(-l, pentru erapa veche -- secolele VI--lll a.Chr. --, reprr.1.enrările de pe piese
rdigios. Cit.::1. pasJrea uni-rnrn, octopodul, pa.<.:irea de pradă cu >arpele în gură, po;lte
:i ;1hde 1• Importanţa ultimului simbol amintit constii şi în prezenta sa pe o lungă perioadă.
ll &Jsim rtprezenrat pe mânerul spadei-emblemă de la Medgidia (secolele VI-V a.Chr.)
(rl. .) ! /1), pc o cană din tnaurul de la Rogozcn ~j pe o cnemidă din mormântul de la
1\g.ighic,l (secolul al IV-iea), dar ~i pe o fâleră din rezaurul dacic de la Lupu, jud. AJba
(pL ~2)2. Pe plăcile de argint aurit din tezaurul de la Letnica (secolul al III-iea a.Chr.),
din nordul Bulgariei, sunt înfoţişare isprăvile unui e-rou (rjpw~), de sorginte divină (vezi
si o hiLrog:1mie pc una din pL'i.ci)·\ care era, desigur, considerat ca fiind străbunul unei
F.irni!ii nohaiare, un fel de Heraclcs. O scenă de sacrificiu este ilustrată pe unul dimrc
1
D. Bcrcîu, Contribu;ion 11 !Ctud.c de /'art thmro-"~he, Bucurcşri, 1974 (vcrsitill('.a rombeasc1, Ari,1
hli"" :;aică, Bm:urc.5ri, 1969); P. Aln:andrcsrn, L'Aiglr et k Dm,phin. f!t11,ies d:-m:ht'ri/ogie pontique, Bu..::urc~ri,
1'!')9 (in speci.,1 cap. Toreutica. Art ct lmnographie Thmcc, p. 183-J0.1); G,\V. Ko~sack, L 'oiseau 1mi1.m ne,
'n .-\l. :\\-ram, M. Babe.ş (td.), Civilisa1ioo grecque et cu!tures anriqucs pfriphCfiques. Hommagc fi. Pe:rc
Akxandrescu ă son 70" annivcn.aîre, p. 43-54; V. V. Sîrbu, C. Florea, !magiiwr şi inwgine în Dacia prrromm1rl,
Hr;1i!a. 1997; Eidem, Gito-Dr1ces. lconogmphie et imagi11t1ire, Cluj, 2000. \'ez.i mai r,:cent: R. Ursu Naniu,
l.i111/i,1ju! mitic şi religios al artei princiare getice (sec. IV -lif i. C/ir.), Chi5inău, 2004.
1
A Vulpe, \/Oria archau,!ogictI (11). în Thraco-Dai.:ica 9, !()88, p. 212 şi urm.
'!. Vrnedikov, T. Gerasimov, Trek1jskoto izlmst110, Sofia, 1973. p. 121 şi urm., fig. 284~291; B. Kul!,
TtJt 1md Apothcase. Zur lkmwgraphie in !trab rmd Kull.ct da .fiingeren Dsem:.ât an rler umeren Dmwu und
:/111:r Hedeutung far die fnterprctdtion uon „Pnmkgriibcrn ", în BerRGK 78, I 997, p. 197--466:
f--li111e,--gnmdbildrr undjenseitsko,'1.Z✓:-ptionm im nirht schriji!ichen R1tu111, În Eurasia Amiqu;, 6, 2000, p. 419--470.
452 LA ÎNCEPlJfURILE ISTORIEI
obrăzarele coifului de aur de la Coţofeneşti, jud. Pfahova (sec. al IV-lea a.Chr.) (pl. 32),
iar o reprezentare antropomorfă în rablă de argint din tumulul princiar de la Pereru,
jud. Tdcorman 1, pare a fi constîtuit partea superioară a unui sceptru (pl. 29/1).
Din perioada „clasică." a civilizaţiei geto-dace cunoaştem o serie de reprezenrări de
pcrsnar:.e a căror semnificaţie se înscrie în preocupările temei pe care o rrat.lm aici. A<;tf(;'I,
pc cele donă filere-fibu!ă din tezaurul de la Herăstrău (Bucureşti) este figurat chipul
unui personaj, dupi toate :iparcntele de sex masculin; ·aceeaşi reprezent~re se m:ii înr3.lrn·01e
pe o pics:1 din tc-1:aurul de la bkirnG\'O (nordul Bulgariei) şi, :-:ub f(m11a unei protome,
aplicată pe un fragment ceramic g.lsir în aşeiarea de rip daVtl de la Cârlomăneşci, jud.
Buzău. Coafura acestui personaj este cu totul similară celuî figurat pe placa fibulei de
argim dir1 tezaurul de la Coada Malului, jud. Prahova2 (pl. 5 l/2, 3).
Dir. aceeaşi perioadă proYin reprezentările unei persoane de sex feminin a cărei frunte
e~re ornati cu o c..rnun1 redată schematic în forma a două sau trei umflături. Aşa csre
reprezentat chipul per~oarreî de pc placa fibulelor de la Bălăneşri, jud, Oh sau ai
dansa10a_rdor de pe o cupă cu decor în relief, descoperită la Popeşti, jud. Giurgiu 3
(fig. 123/2). Coafura acestor „dansnoare" este compusă din două cozi, al căror volum
i diefar este străbătut de linii ce sugerează torsiunea părului. Acelaşi tip de
co.lfură apare
~! pe trei dintre falerele din tewurul de la Lupu, jud. Alba, tezaur în care se mai află alre
patru f:ilere. pe a căror suprafaţă au fost reprezentate, pe două dintre ele, un persnn:1i
c:dare cu sem şi lance, iar pe alre două, pa.sărea de pradă confrumându-se cu un şarpe,
simbol despre care am amintit. Este foarte probabil ca seria cdor ş:1p[e filere de la Lupu
să constituie istoria :.imbolică a unui mit al cărui conţinut ne rămâne ascuns4 (pi. 52).
T(Jt un personaj călare, înarmar cu o spadă la centură şi pe al cărui cap descoperit
:;[3 un şoim, este figurat pe f:Jlera de la Surcea, jud. Covasna. După roate apar..:n~de avem
aici repL"ZCntarea unei scene de vânăroare (sub corpul calului se dim:inge conturul unui
patruped care fuge în sens contrar) 5 (pl. 51/1). Un personaj, înfăţişat în chip destul de
asemănăror, este redat în altorelief pe fragmentul unui vas (un mic kantharos} de lut,
descoperit la R.'1cătău (pl. 57/1). Tot de acolo provine o matriţă din argilă, servind pentru
turnarea (?} unei EHcre de rnctal, pe care este reprezentat un călăreţ omaght de către o
persoană stând, pare-se, în picioare6 . Scena este, în mare măsură, asemănătoare cu cca
1 E. ,\.foscalu, lv!orrn,intul princiar getit de !a Peretu, în Thraco-Dacica 7, 1986, p. 59-70; Idem, .Dm
tf,,.ako-gttirt:he Fiirstengmb voa A:retu in R111,1ănien, în BerRGK 70, 1989, p. 131-190.
2 U. Pupescn, Tri!son daces m urgent des collectiom dt l'Amdimie de la R{publique 5'oâalisu de Roum,wie,
;n lnvs'1aa:·ia Archaeologica, fasc. 5 (R 19--23), Bucureşti, 1968.
5 A. Vdpe, M. Ghcorghiră, Bol, ?t reliefi de Popeşti, în Dacia N.S. 20, 1976, p. 167-198; D. Spâ11 u,
Ohm,M(ii asupra fi/erelor de la {upu, în SCiVA 47, 1996, 1, p. 40; Idem, în PZ 77, 2002, l, p. 84-1 )6.
'' I. Clod,uiu, V. Moga, Tt'Wurul dacic de &. Lupu, în EN 4, 1994, p. 33-47 (v. şi mai jos, cap. X).
~ D. P0pescu, Tezaureie de argint dada (II), în BM1 41, 1972, p. 5-22.
6 V C1piranu, Obiecte din arm geto-dacă deJwperite În dava de la Rl!cătiîu, jud. Bacilu, în Carpica 2),
1994, p, 123-140 (imaginea nu este foan, dară şi m, !asă să se înţeleaga în mod cert dacă per~unajul q;J.
sau nu În picioare).
DACIA ÎNAINTE DE ROMANI 453
figurat;\ pe o placă <le bronz, aflar:l în zona presupusă a fi fost ceJ. sacr:l din dava de la
Polovragi, jud. Gorj 1• Aceasrn din urmă ;i fost inrerpretat:l ca facînd parte din seria „cava1erilor
danubieni", reprezentări caracteristice unui cult loca.I din epoca Daciei romane2.
Din sumara lrecere în revist:'i a principalelor repreze1w1ri figurative cu subiect sacral
(despre argintăria, ccramic3. gno„dacă din etapa „clasică'' şi implicaţiile ornamenreior
de pe a,:,,cstc careg11rii în ~lrta şi religia geto-dacilor va fi vorba în cap. X), se de.spoind
cÎlcva observaţii: în primul rând, izheşte foprnl că astfel de piese apar în apro:ipc rot
C''Frinsul ,u !ci în c;1r,: sunt gqii ~i !beii şi î11 circ ~e ;1./h vc~tigi;k (:ivilî,-at'.ci atr'.huiu:
acestora. Fenomenul reflectă o ;uiumc unitate Je credinte în cadrul religiei acestei populaţii.
Desigur, se observă tehnici şi stîîurî de redare care trădează specificul zonal, dar simbolistica
apare ca fiind comună pe plan supra.regional. În al doilea rând, varietatea de reprezenc:'tri
anrropomorfe --~ .;;e por di:-ringe cd puţin trei tipuri de reprezentări ~ este caracteristică
unei religii <le tip po!iteist şi, în acest sens, conformă cu <larele cunoscute din texu·. Se
înţelege c\ în stadiul de faţă ar fi mai mult dcdt riscant să înccrc1m a interpreta rolul
pe care respectivele reprezentări !-ar fi jucat în religia tracilor nord-balcanici. Nici măcar
au suntem sigmî dacă J.cesle persoane sum zei propriu-zişi sau doar imaginea crninră
(divÎgÎzară} a unor dinaşti şi a familiei lor.
Nu a,·em 'incă atestat în mod cert tipul unui sanctuar din perioada mai veche. în
schimb, sunt relativ numeroase planurile ,;anctuarelor din perioada de maximă dezvoltare
a ci\'Îlizaţîei celei de a doua t·poci a fierului 1n Dacia. Acestea se prezîmă, fie sub forma
!Hki consrn,qîi de mari dimensiuni, cu o hnur;\ absidată, orientată aproape totdeauna
'ln direqia aproxinutiv nord~vesr, împrejmuită sau nu de cercuri de pietre sau pari de
lemn (sanctuare circulare), fie sub fonrni unor şirurî paralele de coloane, din piatr,l sau
kmn. Atât pe „Dealul Grădîştii" de la Sttrmiz,;githusa Bttsileion cât şi pc „Tipia
Ormcnişului" de la Racoş s-:m i,kmificar amlxlt tipuri. La Grădiştea !vfoncelului s-au
(kscopcrit şapte sanctuare, dcuă circulare şi cinci cu şiruri de tamburi de piatră. Este
evident că asocierea mai multor sancttÎare în acdaşi loc este o dov:tclJ.'.i a practicării unor
ritualuri destinate unor zei diferiţi şi constiruie ua argument, şi pc această cale, pentru
caracterul politeist al religiei geto-dace (detalii cu privire la construcţiile cu destinarii
:::llltice în cap. X, p. 769, şi fig. I 14-117). ·
Awpra semnificaţiei acestor sanctuare s-au făcut numero:1se specuhţîi. În s;1ccial
orientarea, dar ;;i rânduirea numerică a blocurilor de piatră de la sanctuarele cirrulare
de la Sarmlzegetusa, au fost puse în relaţie cu ceea ce s-a presupus a fi fost calendarnl cbciior4.
1 F. Marinescu, Cefittm dacicii ,lt !tl /'0!011ragi,jud. Gorj, în SI1,.fa·UM to, 19?7, p. 25--32.
' D. Tudor, Cr11pw ;n,Jm,m/'111,;1 um ,,efigfoni.( cqui111m Da,w1•wn11n. I. Lcidcn, 1969, p, 25 şi urrn„ pi.
221·!3; 23/45; 24/46 şi I[, p. 109 ~i urrn.
1
H. Daicoviciu, op. cit„ p. 20<i ~i urm.; l.H. Crîş,tn, -~J!irit1w!itatet1 l/to--d.1nlor. Bw,;mrni, ! 986, p. l 70
şi urm.; Idem, Civi/iw{Îil sew-· -lui/or, Bucureşti, 1993, p. 78 şi mm.; propuneri ipotetice de rn:un,mici;ie
la D. Anwnc~cu, !nrmduarr Jn 11!'hittttum rli1âlor, 8'.icu1e~ri. 1984, şi la I.H. Crişan, V. Saivanu, O nouă
hw,:are de reconstituire â ;:1nttw1rul11i ma; t rrmmd cb: la Grădistea de A1unte, în SC[VA 43, l 992, 1, p 15--34.
0
"H. Daicovicin, op. cit., p. 24 l ,i ;.11-m.
 LA ÎNCEPUTURILE IS'rORlEI
De a;,e111cnca, este posibil să se fi facm, tot în aceleaşi locuri şi observaţii astronornice
(vezi şi Iordanes, Getica 69, 70), fapt confirmat şi de fonqia de gnomon 1, pe care a avut-o
altan.1 de ,:rndt:zit (numit „soarele de andez,it")_(vezi cap. X, p. 771).
Dqi r,ntc. acestea nu pot fi negate, adL-vărara semnificaţie religioasă a unor asemenea
consrn1q1i rămâne ascunsă. Ipotezele felurite, create în jurul acestor monumente pot fi
,rxmuitc '.;,;ruaţici în urc ,1m încerca să reconstituim dogm,1 unei religii pc comuru! bazei
b,_·;;~mi!or dc ofîcicrc a o:hului (his1:rici creştine, mosi.:hci). Trebuit\ de as._-mcnca, precizat
,:·l nu se t):lSli'(\tfil dc,::'\r r<;turi :de l<.:'m•;:!iilor l111or :isdd de s;,r1ctu:1.rc; în Cl/.ul
S-:ui•niLrg.et~J.'.-.ci de ft:jJrczlnr.:i doar urmele consuuqiilor ra~c de pc sup1afaţ,1 solului de
către et.Keritorli ronuni. Toate acestea se cuvin 3 fi avute în vedere atunci când se fac
speculaţii privitoare la religia gem-dacilor şi ne obligă să fim conşricnţi de fragiliratea
unor a.<.lfci de ipoteze.
În ,.~dai! cc1-cmoniilor desfăşurd(e în locurile de cult se aducc:m prinoase şi jenfe
:mi~na!c, pn:uc ,)i u,r:wc. Îll Jocurnentai;ia arheukgică astfel de practici cultice sunt
,ttcstacc, fle prin prezenţa unor vene-alt:1r, fie printr-o serie de descoperiri al căror caracter
nu--si !;J.seşlc o <-'.'xp!kaţic verosimilă decât pe această cale. Ca exemplu, cităm numeroasele
\\'.c:·e, rn,:i ale:; de forma pătrat;'i., dar şi ovală, îngrijit făţuite si ridicate deasupra solului
cu cca 1(),.-'.lJ) de cm. Cele mai multe sunt ornatt'. cu un chenar, iar În unde cazuri pe
.sHpnfa{.a \.CUCÎ se observă an decor şi sunt marcare gcomccric zone distincte; este cazul
..-u I ei -:il:a:· din can1aa :-1bsi(lată a consrruqiei destinat:) cultului de la Popcşri 2 . Sacrificiile
-:::fo.:tLutt. pe t,stfd de diare vor fi avut foarte probabil şi rol de divinaţie prin cercetarea
rn:irnmaidor victimelor. Şi „soarde de andezit" din incinta cultică de pe Gr,1di~tea
i\-1un.cdului, pe lânga funqia de gnomon, menţionată mai sus, o avea şi pe cea de alra,,
dctlna! ţ;-1·.Jificii!or.
Uo acr~•plu tipic de ofrandă adusă în aer liber a fost cerceut la Conw.,ti, com.
l );l\·ldz~:i. jc;d. Argeş. Descoperire-a consta dintr-o lentilă de ccnuş~ şi oase cakin:ne,
di::,puse pc o ~uprafaţă de formă aproximativ ov;ilă U .),5 x 8,5 rn) obserYată chiar de la
::,uprai:1\~- :.olului (nu n1:ti a,bncJ de 20-·30 de cm). În marginea ci se aflau înt;riim,1dite
frat,rncnte cer.unice, piese de fier (cuţite, pimeni, fibule, scoabe), o mărgîc1, o brJt;;iră
de :;tid:'i si 0 verigă de bronz.: printre vasele arse se afla şi o monedă emisă la Dyrrh,1ehiurn,
probabil la începutul secohlui I a.C:hr. Analiza ostcologicI a arătat că cele aprnxim:.uiv
4 OOO de OibC calcin,He provene:rn de la animale sacrificare. Cazul de la Conţeşrî este n·n.d-
1.arn! 1mci îmfi.mplări fericite; 1,ona, afbr;l în marginea unei p:1duri seculare, fusese proas.p;lt
d,.·friş.HJ si a pumt fi o:.-rG:t:nă arheologic. Esrc cYidcm G'I asemenea ofrande vor fi î'ost
fo<1ne.: muneroase, iar mrr,de lor ,rn dispărut datoritJ aqiunii unune asupra solului-'.
: f. \tinc<u, Co1rndp1·1111ipnvire,,n.-!a pusihilel-t _<am1i{iat(ii ,wro11omicc ale ,zlum!ui de fa Sannizq:.c:;:s,1
l·\..:;1,1. 11) ,-\JvlN 21--,n. l 985--l (_l86. p. ! 05··· I 46.
~ R. \'c1lpr, Sa11tirmi mhroi11g1c l'opqti, in Afateriale 6, 1959, p. 31:,, fig. 7; G. Troh,mi, b1flun1tcJ
/,dll'i!i.,tiqw., dmH /11 rk,orarion rll's ârrcs glto•-dar!'>, în i\ncicnt />facedo11ia 4, l 986, p. 661--666.
:, A. Vuipe, E Pt1pt.<,ctl, l 'nr comrihution .Jrch,Jofogique (I /'hude de la rtligion des GltoDam. in
Thrnco-O:i.[ic: l, 1976, P- :! J7,..226.
D1\CIA ÎNAINTE DE ROMANI 455
Jertfe umane, mai rar documentate arheologic, s-au constatat, sub forma unor gropi
tronconice sau cilindrit~e, unele purtând urmele unei purificări pnn foc, la Orlea, jud.
Olr, în care fuseseră aruncaţi bărbaţi, femei si copii, în total 23 de indivizi, împreună
cu jertfe animaJe (oaie, porc, pasăre); câteva piese de inventar. printre care şi o placă de
cenrură., asigură datarfa acestor gropi în secolul I a.Chr. 1. Situaţii similaff se cunosc de
b Sig!1işoara, Sfântu Gheorghe, jud. Cova__,;na sau Berea, jud. Satu Mare.
În literatura de specialir,He (vezi în special obscrvai;iî!c crîtice ::de lui Mircea Babeş şi
\/,d,.,ria Sî1-b\t}) se mcnţlo11e;rd ~:i multe descoperiri c1ro1·:l !e -aH fost arribuitc, ftc f! 1 11cric
funcrar;i (gropile Je la Moîgrad, jud. S,1laj, ccie de la Ocniţa, jud. V;'dcca etc.), fie c..ca
Je ofrandă. Lipsa unor cercct,1ri arhcozoologicc şi antropologice asupra rnntinurului unor
asrfel de obiectîve arheologice !asă drum liber formulării de ipou2e fără o bază solidă.
În mulre aşez.,1.rÎ de epoc:1 geto-dacică s-·au aflat jigurilu~ miniaturale, mai ah~s
antropomorfe. Corpul lor fmese modelat în mod grosolan, abia dfatint,rându-se membrele
şi, uneori, sexul. Descoperirea, în 1990, în cursu.1 săpăturilor efectuate în dava de la Popeşti,
jud. Giurgiu, a unei asemenea figurine de sex masculin, în miezul di.reia fusese încorporată
o săgeată de fier, demonstrează utilizarea a astfel de figurine şi în practicile de magie
neagră; alte asemenea figurine, gtisit.e în dava de la Poiana (Tecuci), aveau, cele de sex
fominin, mfrinile legate !a spate, iar cele mJ.s-..:-ulinc tr,1u străpunse; tot acolo s-a găsit şi
un cuplu de figurine unire lnu-o ))'1Jlp!cgmd. A°'tfel de obiecte în Dacia, redate în lut,
se cunosc din mai toată lumea orientală şî mediteraneană, servind pentru ritualuri magice
şi wăjitorie, dar fiind şi de narară apotropaică, şi erau conkeţion:uc din diverse materiale
1,ce,1r:1, lut, lemn, plumb ctc.)3.
*
Tor în cadrul activirăţilor cultice se situează muzica şi dansul. Dc:-igur, esre cu neputinţă
\ă dis1ingcm dementul specii-ic populaţiilor din Dacia în acest domeniu. Descoperirile
:;rhco!ogice de piese componente ale unor instrumente muzîole (1mrştiuce de instru-
mente de suflat sau fluiere din QS sau din lut) nu fac decât s,l confirme un lucru presupus
ca sigur încă dinainte. Este îndeobşte recunoscur că multe din fr1otivele mdodîce ale
folclorului balcanic îşi au originea şi prototipul în vremuri .<.tr,'i.vechi, dar identificarea
lor pe emii nu este decât speculativă,
1 E. Comşa, Comriblf(ie !.1 1it1,rile fimerare din sr-cold-1' ll-1 Î.e.n. din ,ud-mul Oltmiei, in Apalwn l O,
i 972, p. 65•-78.
c 1\.1. Babe.ş, Dr.1copeririJ,: fimrrttrr Ji ,wmiflmti,1 lor fn m:1tcxt1,! nJturii grt(J·dL1âa d.-1sire, În SCl\'A
39, 1988, 1, p. 3--.',2; V. Sîrhu, Crrdinfe ,ri praaiâ fimcml"l', rt!igioasc ş;" mr1g;icf in lumm geto-dui!or, Br:i1b-
Cab.ţi, 1993.
N. Palinca.ş, Figuri11tî dr lui de q1or,~ L1tfne cu caracter r1u1gic rlocopcrirJ h: Popori, jud. Gimgiu, in
-1
SCIVA 46, 1995, 2, p. 93-10·1.

456 I A ÎNCEPUTURILE !STORIEI
În ceea ce priveşt~ coregrafia, este plină de semt;ificaţie imaginea dansatoarelor de pe
fugmcmul unei cupe cu decor în relief, descoperit la Popeşci, amintit mai stlS. Persoana feminină
es1:e reprezentată păşind în ricrn de dans; încinsă cu un brâu lat la mijloc din care se desprinde
fota din <loua. bucăţi, despicate datorită mişcării ritmice, pieptul rn sânii proeminenţi pare a
fi fost gol, iar pe frunte poartă o cunună (sau diademă?). Importanţa acestei imagini re-zidă
in caranerul ei pur autohton, chiar dacă categoria ceramică pe care a fost .figurată este rezultat
:;l prducrării locale a u_nei grupe cer,:unicr greceşti, de epOcă dcnisrîcă 1 (fig. 123/1,2). Recent,
2 rli11 'ii>:11k!c I1 -! 11.('.hr. şi I p.(~hr.; s<· •'i•m~1rd prczcn\'.l !orîn :-,i~,,cd în 1:p,,ri,il ~cno1uli•Î
u pic,,1 în unde privîni;c sirnliră a t(Jsr dcscopcritJ. în aşezarea de la /\rnnicu .
• sunt lipsite de inventar sau acesta este sărăc:tcios (o st,uistid aproape completă la Valeriu
Hcmdot (V, 6) relatează că tracii de neam nobil se tatuau, fapt confirmat şi printr-un citat
dintr-o comedie pierdut~ a lui Arîstofan (Babilonior). Pe de altă parte, ArtemiJoros daldianul,
iur.:m1l unei c'irţi despre vise (Secolul al Ii-lea p.Chr.), preluând o i.nfonnaţie mai veche, afirmă
el la geâ erau tatuaţi do1r sclavii, ştire conformă celor spuse de Porphyrios, în secolul al lII-lea
p.Chr ( VZti Pythdgorac), despre Zalmoxis care, prins de tâlhari, a fosr tatuat şi nevoit să-şi acopere
faţa de ru6ne. Dintre neamurile din Dacia tatuajul mai este atribuit agatirsilor şi, în maî micJ.
măsur-J, dacilor (Plinius, ]Vdturalis Hisroria, XX:J..( 1, 2). Tatuajul la femeile cracilor (.'Ste con.6m1at
de reprt'zentările de pe vasele greceşti din secolele VI~V a.Chr. 3•
• O explicaţie a acestei situaţii nu poate fi d,1tă decât în form:l ipotcrică: corpul mortului
Srudlert·a practici!or_(unerare din aria grupului nord-tracic ar pute:.. să ofere date asupra
credintclcr acestor neamuri despre moarte şi despre ceea ce îndeobşte se numeşte „viaţa
de apoi". Din păcate, documentaţia arheologică este foarte inegal repartizată adr pe
secvenţe cronologice, d.t şi în spa~iu. Această temă ya fi tratată, din punct de vedere
cuitural.-i~toric, şi la capitolele despre civilizatia din Dacia preromană (yezi cap. X). Aici
ne mulţumim doa1 cu discutarea implicaţiilor pe plan religios.
S-a :1firmat, nu o dată, că ritul de înmormântare principal la geto-daci este incineraţia .
4
În real irate situaţia este mult mai greu Je desluşit. Dacă în ceea ce prive~te perioada mai
veche (Hallstatml târziu, vezi cap. V, 2), informaţia este ceva mai bogată (de exemplu
necropolele de incineraţie de la Dunărea de Jos, din zona Subcarpaţilor Meridionali şi
de Curbură şi cele de inhumaţie din Transilvania şi Moldova Centrală), statistica
rnormimelor certe din perioada „clasică" a civilînţiei geto-dace ofcra un tablou ciud,tt;
s-au idenr\ficat două categorii de morminte 5:
; A. VuliJ<c, M. Ghearghiţa, op. rit., p. 107, fig. 10/8 şi pi. 16; M. Comşa. Rrprezmtări de dansuri ritwle
getia din ,rcuft!e II-I f.e.n., în Thraco-Dacica 8, 1987. p. 192-199.
2 D. Spânu, A11Thropamorphe D.1rstd!unţen ,wfdm r1"fief-i,azien'en Bechern M11 Zim11icn1, în Dacia N.S.
J(), 200(., p. 301-326.
-' K. ZimmnmJ.nn, TiituH•ierte Thrakinnen aufgriechischen Vasrnbildern, În JDAI 95, 1980. p. 163 ~i
mm. Dt'spre taluajul la uaci yezj şi D. Ashcrî, op. cit.
4 H. Daicoviciu, op. cit., p. 220 şi urm.
5 M. Babeş, op. cit.
DACIA ÎNAINTE DE ROMANI 457
1. Câte 1m mic grup de turnuli cu morminte de incineraţie (în total co 20), situaţi
în prt·ajma unor aşezări importante (de tip dava), precum Poiana şi Răcătău pe Siret,
Popeşti şi Radovanu, pe Argeş sau Cugir în Transilvania, al căror inventar relativ fastuo-~
(arme ofensive, cămaşă de zale, coif, piese de car, podoabe şi ceramică), demonstrează
starurul social înalt al defunqilor, desigur dînaşti locali 1 •
2. Un nurnăr relativ mare {peste 200) de sche!ere, cele mai multe îmregi, depuse- în
diferite poziţii, uneori dennembr:H(, descoperite, aproape toate, în cuprinsul aşczJ.rilPr
,,co1n11n'', mat rar în cd „rc:1.idc11~i.al" al sraţiunii. I'vfajoriutc:t aceswr depuneri funer.1!\!
S.îrbu) 2•
La acestea se mai adaugă c:îteva morminte sigure, sub forma unor gropi În care erau
depuse oase calcinate şî pîese de inventai, databile i"n perioada „clasică".
Acest inventar, rehtiv r~stdns, al mormintelor de epoc.'l. ,,clasică" a civi!izarici
gero-cbcîce este în deplin contrau cu numărul foane nure de situri an îbuîte acestei vremi.
1\pare de<:Î evident că ma.i suS··!lltnţionacde morminte nu rcO.ecră nici pe departe num:J.rnl
real al Fopulaţiei, nîci ritul funerar specific acestei epoci în D:tcia. Fenomenul este similar
cu ceea ce s-a constatat în primele veacuri ,1le mileniului I a.Chr. -- perioada Hallsramt!ui
rimp~1riu 5Î mijlociu (sernldc XI--Vlll) (ve---1:i cap. HI, p. 361) -- ~ şi ,mume lipsa mormintelor.
era fie expus (ca la perşi, de exemplu) s:1u, mai plauzibil, inciner,H, iar resturile cremate
dspândîte pe s,,l ,;au încrl'dinţatc ;:ipelor (ca la inJieni, de exemplu). A"del de iporeze
sunt greu de demonstrat şi, în stadiul <KTu::i.l ai ccrcetJrilor, nici nu pm fi formubre decât
pc temeiuri sukt logice. Se CU\'in,: remarcat că fenomenul nu este comun doar D:1eiei;
în aria civili·Laţieî celtice (La TC-nc), din Furopa Cenrral:'i se coi:star:1 o descreştere până
la <li.spafÎţie a mormimelor (vezi şi în aria nord-tracică :1ecca;,i „dc.screstere" a mun3.rnlui
mormintelor de- incineraţie <lîn necropola de la Zimnicea, multe în secolul al IV-lca,
cire se împuţinca1.ă în secolul :d IIl-!ea şi disp:u în cursul secolului al II-iea a.Chr.).
Nu cste uici o îndoial.1 că fcno11H:nul de· mai sus rcflecră cfedinţ;· legate de moarte,
dsp5nd!te şi practicate de popubţiÎ etnic dikaritc, nu doar de geto-daci. Pe de atră parte,
acelaşi f-Cnomen se consrat2 a fi limitat în cazul special ;d Daciei, mai ales la rînutuîiil:'
din ţara noa:.:ffă. La .,periferia•' Daliei, affam wtuşi necropole de incineraţie (în urn:\
s;iu gropi simple), precum în cultura Lipita, respectiv în aria atribuibilă cosrobocilor.
După cucerirea rnm:mă, :ipar necropole predominant de incineraţie în Moldova şi
:\-1untenia sJu în nord-vestnl TransilvanÎ<'Î, ,1tribulte carpilor sau Janlor „liberi" (vezi
studiul lui l\-1ircea Babeş a:.upra ,tccsmi tt'norn<:::n)-3.
1 A.Vulpe, /,a nt,-,••(jpoll" tmtm!ah·t ;/t<' di• 1-'{if'eftÎ, în Thraco- Dacica 1. 19 /6, p. 193--2 i 6.
2 V. '.'Jîrbu, O·t'dinţe fi pmctici ji11u,11rt.
'M. Babeş, Destopn-irile fimc'1~1re ..
458 [A lNCEPUTURILE !STORIEJ BIBLIOGRAFIE

Tinând seama ·de acest fapt obiectiv, este justifidtă îmrebarea: au existat anumite
reguli în relii;ia gem-dacilor care au impus această situaţie? Si dacă da, atunci avem sau
nu dreptul să presupunem că ele au fost impuse de elita conducătoare, preoţească şi o
dată cu distrugerea acesteia de către romani, comunităţile nord-tracice au adoptat un
alt obicei ? La aceste întrebări se mai adaugă una: oare fenomenul constatat şi la începutul
epocii fierului în Dacia nu reflectă cumva o anume doctrină în sensul religios/teologic
referitoare la credinţa despre moarte şi despre destinul celui dispărut şi care ar fi fosr
caraunisriCl iniţial doar unor populaţii din spaţiul carpato-·dun;1n:an şi pcrpctuabt in
a doua cpod ,1 ricndui? (iporc,-.,a lui ,\.lo.:andrn Vnlpc) 1,
Întrebările de mai sus sunr, totodată, ipoteze a căror formulare poate fi îngăduită,
dar care nu-şî 1p6l deocamdată găsî un răspuns satisfăcător. Relaţia acestor situaţiî cu
religia populaţiilor d.in Dacia este însă neîndoielnică. ALEXANDRESCU, Petre, Zalmoxis şi cercetările lui Af. fiiade, în Pontica 11, 1978, p. 51~·58.
Natura fui Zalmoxis dupâ Herodot, în SCIVA 31, l 980, 3, p. 343-354.
* L4igle et le Dauphin. ttudes diirchtologie pontique, Bucureşti, 1999, în special capitolul:
Toreutica, Art et lcrmogmphie Thrace, p. 183-303.
Cele scrise p:înă aici despre credinţele geto-dacilor sunt o prezentare a datelor obiective
ANTONESCU, Dinu, lntrodu((!re În arhitectura d1.1cil.or, Bucureşti, ·1984.
şi a dto1va ipoteze. Din expunerea de mai sus apare evident că orice încercare de prezentare
ARCHIBALD, Z. l:·L, The Odrysian Kingdom ofThrace, Oxford, I 998.
coerentă a rdîgîei geţilor şi dacilor nu poare fi decât o reconstruqie ipotetică, în pofida
ASHERI, pavid, Herodottt.r 1111 Thmcian Society and History, în Herodote et Ies peuples non grecs.
nenumăratelor interpretări şi speculaţii. Literatura în domeniu este, desigur, mult mai Entreticns Hardt XXXV, GcnCve, 1990, p. 131-163.
booată. Mai amintim câtiva autori, ale căror lucrări se găsesc în bibliografia aferentă acestui BABEŞ, Mircea, Descoperirile fimemre şi semnificaţt·a lor în contextul culturii geto-d,1cice clasice,
c•~~itol: Mircea Elîade2.'Jean Con1an3, Alexandăr Fol, Dimitar Popov4 , cu privire la arta în SCIVA 39, 1988, l, p. 3--32.
figurativă, Petre Alexandrescu\ fvan Marazov6 şi, o ultimă lucrare de sinteză asupra religiei BALMUŞ, Constantin, O apreciere a lui Hcrodot asupra geţilor, în Bu.letinul ştiinţific al Seqiei
gem-dace, scrisă de Silviu Sanîe 7. O analiză critică a surselor !iterare despre credinţele de Stiinte Istorice, Economice şi Juridice, III, 1951, p. 25 urm.
gem-dacilor a fost scrisă de Zoe Petre şi, mai recent, de Dan Dana 8 • BERCfU, Dumitru, Zorile istor;ei în Carpaţi ţi k1 Dunăre, Bucureşti, 1966.
A. Vulpe Lumea celţilor, Bucureşti, 1970.
Contrihution a!Ctude de l~zrt thraco-gi:te, Bucureşti, 1974, (= A.11a traco-getica, Bucurcşri,
1969).
BERCIU, Dumitru, C0\.1$A, Eugen, Siipitt111ile arheokgi.ce de l.1. Balta Vt"rdc şi Gogoşu, în Materiale
2, 1956, p. 251---490.
BFSSEL, Guglidmus, De rebus Ge:icis, G6ttingen, 1854.
1 Vcii cap. lll, A. Vulpe, Zut Deur;mg und Datienmg des 1-/iigels von Sw11nj im B1111at, în Tr,m.~tumparn.
RICHIR, Gheorghe, Ramura nordici1,1 dacilor- costobocii, în Thraco-Dacica 4, 198:), p. 59---69.
Fesrsdirift R.ir !vl._Primas, Bonn, 1995, p. 86; ldem, Zu dm Grab.rittcn dcr ii!tem Ha/Lqattzeit in R11mii11icn,
în Durch die 7..citcn.·fcstschrift for Alhrechr JvckenhOvd mm 65. Gcbunstag, Rahden/ WeHf, 2008,
BOGDAN--CATANICIU, Ioana, Ptol.emw şi provincia Dacia, în A.MN 24-25, 1987-1988,
p. 269-273.
p. 145-162.
2 M. E!iade, De la Zilfmoxis la Gmghis-H,m, Bucure:şti, 1980; P. Akxandn:1rn, Za[moxL< ţi cerrt•t,-liile BUSUIOCEANU, A!exan~ru, Zamoh:is s11u mitul dacir în istoria şi leg~ndele spf1.nio!.e, Bucurc::;ii,
lui M. Eli11tll', în Pontica 11, 1978, p. 51--58. 1985. J
-' J. Cornan, L Jmmortdliti! chez Ies Thraco-Daces, în Actes du II" Congres lntcrna1io11al de Thraco!ogie., CĂPITANU, Viorel, Ohiffte din arta geto-dacd descoperite în dam de la Răcătil.u,jud Bi1ctlu, în
Buc·;ircst, 1976, Ill, [Bucureşti, 1080], p. 241--270. Carpica 25, 1994, p. 123·-140.
l D. Popov, Zalmoxis. Le clieu aux dij}Crents noms, în The Thracian \X'orld at rhe Crossroads of
CO MAN, Jean, L 'immorwlitd chez Ies Thraco-Glto-Daces, în Actes du ne Congres lnternational
Cidisatit>ns, Proccedings of the 7,h lmernational Congress of Thracology, Constan\a-Mangalia-Tulcea,
de Thraco!ogie, Bucarcst 1976, III, lBucurcşti, 1980), p. 241-270.
1996, I, [Bucureşti, 1997], p. 571-591.
COMŞA, Eugen, Contribuţie la riturile funemre din scolele ll~I î.e.n. din :;ud-estul Olteniei, în
< P. Alcxandrcsrn, C1iglc et le Dauphin ..
,; I. Mara:wv, Mitologi.fa na Tmkite, Sofia, 1994. Apulum 10, 1972, p. 65-78.
- S. Sanie, Din ÎJtoria mlturii şi reLigieigeto-daâce, laşi, 1995 (ed. a II-a, 1999), COMŞA, Maria, Reprezentări de dansuri rituak getice din sec. I î.e.n., în Thraco-Dacica 8, 1987,
8 Z. Pcrre, I'ractira nemuririi ... : D. Dana, Zalmoxis de hz Haodot l1 tHircea E/iade. Istorii despre un uu p. 192~199.
,il pretextului, Inşi, 2008.
460 BIBLIOGRAFIE
CONOVICI, Nicolae,· TR.ciI-i,\_,_~f, George, Sanctuare şi zonisacre la geto-daci, în Rd1 41, l 988,
2, p. 205-217.
CRIŞAN, Ion Horaţiu, Spiritualitatea geto-dacil.or, I-II, Bucureşti, 1986.
- Civilizaţia geto-dacilor, Bucureşti, 1993.
CRlSAN Ion Horatiu, SALVANU, Viorel, O nouit înrrrcare de reconftituire ,1 s,inctu,trului mare
· ro~und de la Criidiştea de Munte, în SCIVA 43, 1992, l, p. l 5-34.
DAICOVICIU, Constantin, Herodot şi pretinsul monoteisrr{ al gef ilor, în Apulum 2, l 943--1945,
p. 90-()4. . L 'oisntu 1111i,'onk, în A Avr:un, M. Babeş kd:), (\vi!i.,atîon r;rccqt1c <'!. c11!turcs an1!q11,·,~
Die 1),,,ko-Geten. Eine Richtigstdlung, în Anc~ du 1~' CongrCs .fmernat1onal de Thraco-
logîe. Contributions Roumaînes, Sofia, 1972, p. 67-75.
DAIC0\1CIU, Hadrîan, Dacia de la Burebista la cucerirea romand, Cluj, 1972.
· DANA, Dan, Şapte note despre Herodot 4.93-96, în Thraco-Dacica 2l, 2000, p. 211-222 (în
special paragrafde IV-'v1, p. 213-2 I 7).
Zalmoxis de la Herodot la i.fircea Eliade. Istorii despre un zeu al prerex:tului, Ia.şi, 2008.
DANA, Dan, RUSCU, ligîa, Zlbno_Us. Addmda to FHD, în Thraco-Dacica 2 l, 2000, p. 223--244.
DANOV, Chrîsto, Altthrakien, Berlin-New York, 1976 (= Tnu:ia anticii, Bucureşti, 1976).
DETSCHEW, D., Die thrakischen Spmchreste, Wien, 1957.
O'JAKONOV, I.M., The Cimmeriam, în Acta Iranica 21, 1981.
DUMITRESCU, 'v1adimir, La nt!cropole tumulaire du premier âge du fer de Bmarabi, în Dacia
N.S. 12, 1968, p. 177-260.
ELIADE, Mircea, De Zilmo:>.-is a Gengis-Chan, Paris, 1970 (crad. române2.Scl, De la Zalmoxis la
Genghis-Han, Bucureşti, l 980).
Moria credinţe/or şi ideilor religioase, II, Bucureşti, 1986, cap. XXI-XXII.
FEHLING, Detlew, Die Quellmangaben bei Herodot: Sru.dim zur Erziih!kunst Herodots, Berlin-New
York, 1971.
FERENCZI, Stefun, Ct'mitirul „scitic" J.t, la Ciumbr1,d, în Al\1N 8, 19il, p. I I-36.
0 A1ormânt1t! princi,1r getic rit /.i Pert.'ltl, în Thrnco-Dacica 7, 1986, p. 59--70.
FILIP, Jan, DÎe keltische Zivilisation und ihr Erhe, Praga, 1961.
FOL, Alexa..ndăr, Trakijskijtll Orfi:z..J.m, Sofia, 1986 (culegere de texte şi rezumat în lb. englez.:.\).
.GEORGIEV, Vladimir, Trakijskijat lZik, Sofia, 1957.
GLODÂRIU, Ioan, MOGA, Vasile, Tezaurul dade de la Lupu, în EN 4, 1994, p. 33--47.
GOSTAR·; Nicolae, Nunule şi origjnea Costobocilor, în Cerdstfaşi I, 1970, p. 109--117.
Kaukoensioi (Ptollmt!e, III, 8, 3), în Thraco-Dacica 1, 1976, p. 265~270.
GRAKOV, B.l., Skify, Moskva, 1971.
HARJ\1.MA TTA, Janos,' Le probleme cimmdrien, în ArchF.n 7-9, 1946--1948, p. 79-132.
H.A..RTOG, Franyais, Le miroir d'Herodot, Paris, 1980.
IVA.1'\JTSCHIK, A~kold I., Les Cimmhien.s au Proche Orient, Fribourg, 1993 (cu corpusul textdor
akkadiene).
Am Vorabend der Kolonisation Das niirdliche Schwarzmeergebirt und die Steppennornt1dm
des 8. -7 Jhs. v. CIJr. in der klassischen Literaturtrruiition: MUndlirhe Clberliefmmgcn, Litmmir
und Geschichte (text germ. şi rus), Ber!in•-Moscova, 2005.
KAZAROW, Gavrîl I., Beitrăge zur Kulturgeschichte der Thraker, Sarajevo, 1916.
BIBLJOGRAFrE 461
KLOTZ, A., în Klio 24, 1931, p. 386 şi urm.
KOSSAK, Georg. W., ,,Kimmerische" Bronzen, în Situla 20/21, Zbornik St. Gabrovec, 1980,
p. 109-143.
VOn dm Anflingen des Scytho-iranischen T-ierstils, în H. Franke (ed.), Skythika, MUnchen,
I 987, p. 24-86.
Nnifimde aus don Novoft'l'kassker Formenkreis uwi ihre Betkutung flir die Geschichte
strppa1hezogen,-T Râ1in1d!ker rJ,-.,. spiiten Hronzczcit, în Ii Mar Nero 1, ! 994, p. 19.,.,5.1_
pCrîphCriques. Hommagc J. Petre Alexandrescu J. son 70'' anni\·ersaire, Uucureşti, 2000,
p. 43-54.
KlUSTENSEN, Anne Gade, Who were the Cimmtrians and where did they comeJivm?, (--:Openhagcn,
1988.
KULL, Brigîtte, Tod tmd Ap01heose. Zur !konogmphie in Gmb und Kunst der jiingeren Eisenzeit
an der unterrn Donm, und ihrer Bt'dn11ungflir die fnterpretation 1 un „Pnmkgriihern", în
1
BcrRGK 78, 1997. p. 197-466.
Hintergrundbilder undJenseitskonzeptionen im nicht schrifi-/ichen Raum, în Eurasia Anciqua
6, 2000, p. 4llJ~470.
LA TEINER, Donald, IJ1e Hiuorical Merhod of Herodotus, Toromo, I 989.
LF.HMANN-H.AUPT, C.F., s.vf..7mmerier, în REX[, 1921, co!. 397---434.
MARAZOV, Ivan, Mit, rituttl i izkust110 u Trakite, Sofia, 1992.
Mitologijtl ni:1 Tmkite, Sofia, 1994.
MARI:\!ESCU, Floricel, Cet:ttea d,rcică de la Po!ovragi, jud Gorj, în SMMIM IO, 1977, p. 25-32.
MELJUKOVA, A.I., K :1oprosu o parnjotnikah ski.f'skoj k11l'tury rw territorii srednej Evropy, în SA
22. 1955, p. 240 şi urm.
Skifijll i„fi·.-d:ijskij mir, lvfoskva, 1979.
!vl!NNS, E!îs, Sqthiam mul Gr('e/4-s, Cambridge, 1913.
\,1OS(:ALU, Emil, G-r11micr1 11,,m-getic,!, Bucure;,r.î, 1983.
Dtzs thmko-getische FfJ1:,t,•n1;mh vrm Paetu in Rumdnien, în BerRCK 70, 1989, p. 131--190.
MlJRZIN, V.Yu., SKORY, S.A., An E-say ofSqthi,m 1-h,tmy, în I! l\far Nero l, 1994, p. 55-97 .
NASTA, Mihai, Ln rites d'im;norta!iti' dans l11 religiun ele Zdmoxis: 5)·ncrltisme a/ou comilmi-
JJdtion, în Act6 du UC Congrt'.s International de Thrncc,logie, l 976, lll, [Bucureşti, 1980],
p . .J:l?-354.
OLTEANU, Sorin, KAGA şi KOGAJONON Dmdr problemf'i, în Thrnco-Dacica 1u, 1989,
p. 21 5--218.
()PPERMANN, Manfred, Tmcii tntrc trrcu! cmptJti< şi MarM Fgee, Bucure.şei, 1988.
PALINCA$, Nona, Figu,~ina dt lut de epott) Latf!ne cu mracttr magic destoperittl la Popeşti. jud.
Giurgiu, în SCIVA 46, 1995, 2, p. 9J--l04.
l'APAZOCLU, Fanula, The Central B.1/kan Trihes in Pre-Roman Times, i\n:srerdam, 19"78.
PÂRVAN, Vasile, Consideraţiuni asupra unor nume de râuri d.ttco-scitice, in AARMSI, seria III,
tom I, mem. 1, 1923, p. 3-31.
Caica. O protoii'foru rt Daciei, în AAR.MSI, .,eria lll, tom III, mem. 2, 1926, p. 113-962.
PE-1 RE, Zoe, Practim nemuririi. O lecturii critică a izvoarelor gncqti reffritoarc la geţi, Bucureşti,
2004.
 BIBLIOGRAFIE BJBUOGRAF!E -163

PIPPIDI, Dionisie M'., Lt'S Grecs et l'esprit historique, în 6-.M.-Pippidi, Parergra. f..crirs de Philologie, TROHANI, Ge~rge, Influences hellenistiques dans la dicoration des âtres gt!to-daces, în Ancicnt
d'f,pîgraphie et d'Hîstoire ancienne, Bucureşti-Paris, 1984, p. 15-27. Macedoma 4, 1986, p. 661-666.
Note de lectura. Zalmoxis şi Kogaionon. !n marginea unei ipoteze a lui Henri Grtgoire, în TUDOR, Dumitru, Corpus monumentorum religionis equitum Danuviorum. The Monumozt,
StCI, nr. 1973, p. 177-179 (= Studii de istorie şi epigrafii, Bucureşti, 1988, p. 128-130. Leiden, I, 1969; II, 1976. .,
POGHIRC, Cicerone, Numel.e şi caracteml vtchii divinităţi a geto-dacilor, în Studia indoeuropaea URSU CNl,A,._.~IU, ~odica, Limbajul mitic şi religios al artei princiare getice (sec. !V-III i. Chr.),
ad Darnromanos pertinemia 1, 1976, p. 27-34. 11şmău, H004.

Jhri1ce et daco-misien: hmgues ou difJ!ectes?, în Thraco-Dacica I, 1976, p. 333-347. V1:?L1EV, Vakmin, Sciţii ,1gr1tîrş_i pe teritoriul RmntÎniei, Cluj, J 980.
I'( )PFS( ~U, Dorin, Trlwrs r/,1as en ilrgent do (o!fections de i'Ac,ldimie de kt Ri!puMique Sondi.1te Vl-'..NEDIKOV, lv:rn, GERASUvlOV, T., Trdcij.1.l.:otv izkus1 11o, Sofia 19Î3
Je Roumd11i1·, în lnvrnt,1r!;i ;\rchacologicl 5 (R t9 -25), Bucureşti, 1()68. Vt;J ,PE, Alcxandn1, h.-!i:i ,,I 1/iri /11 .1/f"trşitl!! prim!'i 1''.1uci 11 j?aului Îit
O!ru;/,:, 11 1 SCIV J ") 1''(,)
2, p. 307--324, ' . . ' .' , - ,
Tevwrcle de a1gh1f dacice (]I), în BMI 41, 1972, p. 5-22.
POPOV, Dimităr, Zalmoxis. Ledieu auxdifferents noms, în The Thracian Wor!d at rhe Crossroads L~ n~cropole t1-tnm~1:r~ gCte de Popeşti, in_ Thraco-Dacica 1, I 976, p. 193-216.
of Clvilisations. Proceedings of the 7ih lnternational Congress of Thracology,
Ltm1ta d.e ve.>t a Sctţlet I.a Hemdot, în SrC] 24, 1986, p. 33-44.
Des~re uncie asperte ale spiriN,a!itdţii dacice, în Thraco-Dacica 7, 1986, p. I O1-111.
Constanta-Mangalia-Tulcea, 1996, I, [Bucuresri, 1997], p. 571-591.
Varu; archaeologica (II), în Thraco-Dacica 9, 1988, p. 207-217.
PRlTCHETf, K., The Liar School of HerodoNlS, Amsterdam, 1993.
Cu privire la agatt'rşi, în Symposia Thr;:icolot,ica 7, 1989, p. 62-69.
ROLLE, Rcnate, Umrtu und die Reitemomaden, în Saeculum 28, 1977, 3, p. 291-339.
Geto-d.acii?, în CICSA I, 1998, p. 2-12.
Totcnkult der Skythrn, Teii I: Das Steppengebiet, Berlin-New York, l 979.
Au~ourde ~fo:1d111ion ;J'.' Ro}":ume Od1yse, ln A A\'ram, M. Rabeş (ed.), Civilisarîon grccque
RUSSU, I.I., Religia geto-dacilor, în AISC 5, 1944-1948, p. 61-139.
et culrures antiqucs pcnphenques. Hommage il Petre Alexandrescu ason 70c anniversaire
Limba traco·•d.acilor, Bucureşti, I 959. Bucureşti, 2000, p. 76-•-82. '
Les Costoboces, În Dacia N.S. 3, 1959, p. 341-352. Din nou ~espre geogrflfia anticd a Moldovei la vest de Prut, în Faţetele istoriei. Omagiu
Die Sprache der Thrako-Daker, Bucureşti, 1969. acad. Şrelan Ştefanescu, Bucureşti, 2000, p. 407-419.
!Ilirii. Istoria - limb,i şi onomastica - romanizarea, Bucureşti, 1969. C!mmcricnii: un <'fnonim m mu!t•p· ,,, 1',·,•clc.•u•1·,
, I-• 1· , , ,,,
, Bu Icunu
· ] M I
r uzeu [Ul· „·1-eo1ari
RYBAKOV, B.A., GcrodfJtova Skdi)a. Istorihsko-11rheologiCCskj ,maliz, Moskva, 1969. Antonescu" 7--8, 2001--2002, p. 123-146.
SANIE, Silviu, Din istoria mlturii şi religiei geto-dacice, Iaşi, 1~195 (ed. a II-a, 1999). Problem~ scit~cit icn RomllJ~i,·1, în Idenrirate naţională şi spirit europ<'an. Academicianului
SAUTER, Hermann, Studien zum J(j,nmerierprob!em, Bonn, 2000. ?an Bcrmdct la 80 de am, Bucureşti, 200;ţ, p. l 1.3-1:34.
SÎRBU, Valeriu, Credinţe şi practici funerare, religiotJJe şi magice În lumea geto-daâlor, Braila-Galari, Herodot IV, ~4: Gebek-izis?, în Studia hîsrorica ct rheologica. Omagiu profesorului Emilian
1993. Popescu, la.şi, 200.3. p. 61-65.
SÎRBU, V,;,leriu, FLOREA, Gelu, Gt!to-Daces. Iconr>graphie et inu1ginaire, Cluj, 2000. Zu dcn Gm.hsitten da iiltc·rn Hallst,mzât, i"n Durch dîe Zeitcn. Fesrschrift for Albreo.:ht
SLUŞANSCHI, Dan, KAGA şi KOGAIONON. Analizafilologiu'l şi lingvistică, în Thraco-Daci.::a . Jockenhovel mm 65. Geburtstag, Rahden/Westf., 2008, p. 269--27.3.
10, 1989, p. 219-224. Vl!LPE, Alexandru, GI--lEORGl---IIŢA, Marieta, Bolf;, ,·dicfi de Popeşti, în Dacia N.S. '0 l r6
1
Autour du nom des Gr'tes, în Studia Indo-Europaca 1, 2001, p. 65-72. P· 167--198. '" ' ),

SMIRNO VA, G.l., S,mctuarul de lângă Do!inean din regiunea /Vistr-ului Mijlociu, în SCJVA 27, VULPE, Alc~.andru, P\)P!~.SCU, Eugenia, Une contrib11tion archiologique a tirtude de /.11 ,tb/(To,1
1976, 3, P- 309-318.
des Gtto-Daccs, m l hraco-Dacica I, 1976, p. 217-226.
SPANU, Daniel, ObserMţi.i asupra fa/erelor de la Lupu, in SCIVA 47, I 996, I, p. 39-49. VULPE, Ra~u, La SUff('_is_ion des r_ois odryses, în Istros l, 1934, 2, p. 230•-248.
Anthropomorphe Darstellungen aufden rebefverzierten Bechern von Zimnicea, in Dacia >J.S. Santterul arheolog,c Popeşti, în Materiale 6, 1959. p. 307--.324.
~l~ab~n, 1mmd-t' 11t11it ,d pârâului Drina11, în Drobeta l, 197 4, p. 35-4 5.
50, 2006. p. 301-326
~hstoire dr rec-haches thmcologiques en Roum,mie, în Thraco-Dacica 1 J 976 p J 3--52
SPINDLER. Konrad. Die fnlhen Kelren, Stuttgart, I 996.
'X'IESNER, J., Dic Tlmzker. Studien zum einen vemmkenen Volke des Balk,11:raui:,c_; S.tuno~r,·
STĂNESCU, Florin, Contribuţii privitoare la posibilele semnificaţii astronornice ale altarului de 1963. ,, o< '
la Srmnizegetusa Regia, în AMN 22--23, 1985--1986, p. 105~146.
ZIMMER1v1ANN, Ko,11·a1l, T.'t ·
k owierte 1''r.ml k'mnni tH( /'gnec11sc.1en
· 1 · / Vasenhil.dem, în JDAI 95,
STRO BEL, Karl, Dacii. Despre cvrnpif'xitatea mărimii.or etnice, politice şi cu!turak ak istoriei spaţiului
1980, p. l 63 şi urm.
Dunării de Jos, în SCIVA 49, 1998, 1, p. 61--95.
TERENOZKIN, A.I., Kimmericy, Kiev, 1977.
TOCILESCU, Grigore, Dacia înainte de rom,t'1i, Bucureşti, 1880.
TOMASCHEK, Wilhelm, Die a/ten l1J111ker, Wien, reprint 1980.
 Capitolul V
ISTORIA ŞI CIVILIZAŢIA SPAŢIULUI
CARPATO-DUNAREAN ÎNTRE MIJLOCUL
SECOLULUI AL VII-LEA ŞI ÎNCEPUTUL
SECOLULUI AL III-LEA A.CHR.

1. Istoria

Aşa cum a reieşir şî din prezentarea cercetărilor arheologice privind prîma epocă a
fierului (cap. III şi, mai jos, cap. V, 2), a celor referirnarc chiar la perioada tratară în
rândurile de faţă, diferitele resrrucrur.lri ale locuirii sau schimbările practicilor funerare
nu sunt în măsură să ofere date concludente pentru a explica fenomene de ordinul îsrorîei
politice, cum ar fi mişc.iri de populaţii de emii diferite, modîficărî sau deplasări ale
centrelor de putere etc. Ceea ce nu înseamnă că astfel de evenimente nu s-ar fi produs.
S-a vă:wt în capitolul precedent că presupusele migraţii cîmmero-scirc, drora li s-a dar
multă împonanţă în lucrările cercetătorilor din prima jumătate a secolului al XX-iea
şi sunt încă susţinute de unii, nu pot fi demonstrate în chip convingător şi riscă să devină
„mîturî" ale cercetării arheologico-istorice. Întreaga concepţie a lui Vasile Pârvan 1 despre
cele trei valuri de sciţi care s-au abătut asupra ţinuturilor carpato-dunărene a fosr de
mult pusă sub semnul Întreblrii şi esre asUlzi :1bandonată de cei mai mulţi cercerători.
Deşi este destul de plauzibil c1 p:1trunderi ale unor populaţii, venind din diferite dîrcqii,
s~\ se fi produs în acest spaţiu (vezi mai jos problemele legate de geneza grupului
Ciurnbrud în Transilvania), natura şi amploarea acestora rămâne în domeniul ipmezelor.
Ele nu pot servi la reconstituirea istoriei propriu-zise a primei jumătăţi a mileniului I
a.Chr. în Dacia. ---·

a. Perşii' şi c11mpania lui Darius. Cel mai vechi evenimem istoric ..:onsemnat în
sursele literare şi care s-a petrecut la sfârşitul secolului al VI-lea a.Chr. la Dunărea de
Jos este expediţia regelui perşilor, Darius I (521-486), contra sci~ilor, povestiră de Herodor,
dar relatată şi Je alte izvoare greceşti, care ne-au parvenit în formă fragmentară. D:_;ta
exactă a acestei campanii este supusă controverselor; data cea mai probabilă este cuprinsă
între 514 şi 512 a.Chr.
Prezentarea acestui eveniment la Herodot, în cartea a IV-a a Istoriilor lui, este împănată
cu digresiuni şi poveşti cu caracter anecdotic. Întreaga povestire ne apare Într-un cadru

1 V. Pârvan, Getica, p. \ ..,4().

 't.-.. ·".· .,.
!Î
- - - - - ~ .lt&,~·- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
'i66 U ÎNCEPUTURJLE ISTORJEI
ce frizează nevcrosi,milul 1• Astfel, Darius trece Bosfbrul"cu o armată de 700 OOO de ostaşi,
construieşte," cu ajutorul grecilor ionieni ce-l însoţeau, un pod peste Dunăre, în locul
unde face joneţiunea cu imensa lui flotă (600 de corăbii), respectiv în zona unde se
desprind ·braţele fluviului, deci pe la Isaccea, jud. Tulcea. Dacă ar fi să-l credem pe
Herodot, perşii, urmărindu-i pe sciţii care se prefăceau că fug, ar fi ajuns până dincolo
de Tanaîs (Don), chiar până la Volga (Oaros?).
După acestea, oasrca lui Darius ia cale întoars:i, urmărindu-i pc sciţii care, prcfadndu-se
el lug, se rc1r;'igeau spre ţinuturile neamurilor din vecinărare, melanchlainii, androfagii,
ncurii ~i :ig,atirsii (deci nordul şi vcsllll Sciţîci hcrodorcicc) . În timp cc accşlia din urm;\
interzic sciţilor, urm:1riţi de perşi, accesul în ţara lor, ceilalţi o luaseră la fugă. Ultimul
episod al războiului se desfăşoară în preajma podului, pe care armata lui Darius, hărţuită
de sciţi, reuşeşte să se retragă.
Krcsias, istoric ce scrie la începutul secolului al IV-iea a.Chr. şi care a petrecut mai
multi ani în prizonierat la perşi (în această postură ar fi fost chiar medic aJ regelui Artaxerxes
al II-lca Memnon şi ar fi avut - spune el - acces la arhivele regale) 2 şi care nu o dată
îl acuză pe Herodot ca mincinos si creator de basme, prezintă acelaşi eveniment în culori
.5Î mai fantastice (lucrarea lui Ktesîas, intitulată Pl'rsica, s-a pierdut, dar p:1rţî din ea au
fost rezumate d~ patriarhul Photios [Bibliotheka, cod. 72] în secolul al X-lea p.Chr.).
Armata lui Darius ar fi constat din 800 OOO de ostaşi, cu care pătrunde, timp de 15 zile,
în Sciţ'ia. Înfrânt, în fuga lui grăbită, Darius strică podul şi 80 OOO de perşi sunt masacraţi
de regele scit Skytharbes (Idamhyrsos la Herodot).
Pe de altă parte, în vestita inscripţie de pe sdncile de la Behistun (Bisitum) în nord-vestul
Iranului, în care sunt preaslăvite faptele lui Darius, se scrie despre o strălucită victorie a
marelui rege împo1riva sciţîlor (saka cu bonetele ascuţite) şi a regelui lor - Skunkha - ,
luat prizonier. Este dificil de precizat dac.1 relatarea se referă la campania de mai sus sau
la vreo ak1 expediţie a !ui Darius în ,'\sia. Oricum, pentru a-i combate pe aceşti sciţi, Darius,
se spune în text, a m:buit să „treacă marea cu întreaga lui armată". ESte posibil ca acest
eveniment să corespundă cu ceea ce în lucrarea lui Ktesias se prezintă ca fiind expediţia
satrapului Cappadociei, Ariaramnes, care rraverseaz.ă marea cu 30 de pentecontere, pămmde
în tara sciţi!0r şi îl capturează chiar pe fratele regelui scit M,:irsagetes. Această acţiune ar fi
frm, potrivit lui Kt.esias, cauza care ar fi declanşat campania lui Darius. Rămâne însă neclar,
si în acest caz, daci. se referă !a unul sau la două evenimente total diferite care au fost alămrnre
de Ktcsias pentru a da o explic2.ţie coerentă răY,boiului scito-•persan.
; Din hngata lircnm1ră asupra ace.srei teme spicuim: M. Ro:,rovtz.ew, lmnbmJ nnd Grei'kJ in South Ru,si,t,
Ch:ford, 1922: Ph. Lcgrand. Hirodote. lmroduaion, Paris. 19.'32; V.V. Srruvc, Data johod,i Datija I na skifi1v
hifrrnomrnjt1, În Sbornik B. D. Crakov, 1952. p. 37 şi urm.; P. Alexandrescu, lzvot1rrl.e grffeşti despn ret1wgem1
lui Darius din expcdiri,1 sciticit, în SUV 7. 1956, 3-4, p. 319-342; J. Gardiner-Gardcn, Dr,reius' Sqtht~m
E;..pu!itio11 ,md ir., /!ftcmwrh, în Klîo 69, l ()87, 2; P. Georges, Darius in Scyrhia. Thr Formatirm of Hcrodotm'
Smm:r.< and the Natu re of D,r·iw' Campaign. în Amcric.in Journ;d of Am:ienr Hiswry 12, 1987, p. '.J7-l 47,
I.. H ..-\rchiha!d, "111c Od1ysi,m Kingdom ofl1m1a, Oxford, 1998.
2
Cf. şi P, Briam, Hi.aoin: & !'Empirc Per.<e de C}ms (l Alexandre, Paris, 19%. p. 2/6.
ISTORIA$! CIVJLIZATIA (SEC. Vll-lll A.CHR.) 167
Este evident că sursele greceşti ne înfăţişează această campanie a perşilor peste Dunăre
ca sfârşind printr-o catastrofa. Este aproape imposibil de a discerne, din amalgamul de
exagerări, anecdote şi nepotriviri, ce anume a fost totuşi adevărat. Semnatarul acestor
rânduri se alătură celor ce reduc la minim relatările din surse şi consideră că expediţia
lui Darius şi-a atins măcar în parte scopul. Totul pare mai degrabă o aqiune de forţă
meniră să-i intimideze pe sciţi, respectiv pe aceia ce st:lpâneau în bazinele Niprului şi
Bugului (vezi cap. IV, p. 421 şi urm).Ace.ştia nu i-au mai deranjat pe perşi în campaniile
împotriva Greciei, iar o expansiune scitiră spre :1pus nu mai este dovediră până la înccpurul
sccnhdui al IV a.Chr. Aş,1 cum rezult,1 din surse 1Dai dnii (Dinon, isi·oric al l111pcriu!ui
persan, din secolul al IV-iea, cîtat de Plmarh, Alexandru, 36), perşii considerau Dunărea
frontieră a imperiului. Tracia, cu geţii inclusiv, a fost cucerită şi a devenit posesiune persană
sub numele de Skudra (aşa figurează. în câteva inscripţii din vremea lui Darius). Megabaz.os
şi apoi Otanes au fost primii conducători (satrapi ?) ai acestor ţinuturi, extinse spre vest
p,înă la graniţa cu macedonenii (Herodot V, 14 şi urm.). Astfel, Dunărea devenea prima
dată frontieră a unui stat, a unei structuri politice superioare celei a comunităţilor ce
locuiau pe ambele ei maluri si pentru care fluviul constituia mai degrabă un mijloc de
coni:act. Era şi cazul geţilor, care locuiau şi în stânga Dunării. Herodot relatează (lV,
93) că geţii au avut lipsa de înţelepciune (CqvwµOOUvrJ) de a înfrunta marea oaste a
perşilor şi au fost îndată înrobiţi şi obligaţi să-i urmeze pe perşi (vezi IV, 96 şi 118).
Dacă cele relatate de Herodot cu privire la campania perşilor sunt m:1car în parte
;·1devărate şi nu avem motive temeinice să le punem la îndoială, atunci apare evident că
întreaga aqiune militară a lui Darius avea o amploare mult mai modestă decât datele
oferite de autorii greci; chiar şi dacă am tăia un zero din cifrele amintite mai sus, tot
r:1mânea o masă imensă de luptători, practic imposibil de desfăşurat în cursul campaniei
liin motive strict logistice.
Nu ştim cât de consistentă şi dt de solidă a fost dominaţia persană în Tracia. Cu
siguranţă, ea nu a cuprins întregul ţinut locuit de triburi tracice şi nu se va fi extins mult
spre interiorul ţării. Este de presupus că perşii şi~au consolidat stăpânirea mai ales în
zonele în care erau direct interesaţi, respectiv părţile sudice şi sud-estice, pe unde a trecut,
în 480, armata lui Xerxes. Est_e,, d,e...asemenea, plauzibil ca stăpânirea persană s,l se fi extins
şi asupra tribului tracic al odrysilor, deci şi în bazinul Mariţei. Dar, dupii înfolngcrea
în al doilea război medic (479), perşii au fost nevoiţi să a.ban<loneze Tracia în deceniul
următor. Rând pe rând, fortăreţele persane sunt cucerite de atenieni, iar pe locul efemerei
st:lpâniri Skudra se constituie, cândva între 480 şi 470, regatul tracic al odrysilor, sub
regele Teres I (vezi mai sus) 1• '
Se poate presupune că o putere politică scitică, respectiv aceea a sciţilor din bazinele
Niprului, conduşî de rC'gele Ariapeithes, profitând de slăbiciunea perşilor de după 480,
s3.-şi fi disputat teritoriile de la Dunărea de Jos, fapt ce ar explica o situaţie conflictuală
cu nou înfiinţatul regat o<lrys. Din frânturile de informaţii ce răzbat din textul lui Herodot
1 Ch. Danov, .-4/tthrakim, Bedin-New York. 1976, p. 222 urm. (ed. rom: p..BS şi urm).
468 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
(IV, 80) deducem ci pres-upuSul conflict s-a rezolvat· prlri căsătoria regelui scit Ariapeithes
cu fiica lui T~res. Anacronismul prezentat în tragedia Rhesos, atribuită lui Euripide, în
care regele trac sub acest nume, chemat în ajutorul troienilor de Hector, îşi scuză întârzierea,
invocând o bătălie sângeroasă îmre traci şi sciţi, poate foarte bine să reflecte mai sus amintita
tensiune dintre T eres şi Ariapeithes 1• Mai târziu, când Ariapeithes a fost răpus prin viclenie
(ambuscadă?) (&SA.oe;) de către regele agarirs Spargapeithes, scii:ii se aib. din nou în conflict
cu odrysii care, de astă dată, erau conduşi de regele Sitalkes, fiul lui T eres. Confruntarea
,irc loc pc Dunăre şi se sfârşeşte cu un schimb de rivali la tronurile r--·spenivc. Se vede
deci limpede el şi odrysiî cocsi<lcr:m HuvîtJ fromiera norJici a regatului lor, a clrcî st1 ucrnră
0 va fi moştenit pe cea lăsată de perşi. Aceste din urmă evenimente s-au petrecut între
cca 450 şi sigur anterior anului 430, când Herodot îşi finalizase opera2 .
• fost antrenaţi de acesta în campania din 429 a.Chr. în Macedonia, împotriva duşmanilor
Trecând în revistă aceste informaţii disparate şi încercând a le pune 'într-o ordine
istorică, rezultă că în ţinuturile Dunărîî de Jos îşi disputau interesele trei forţe: sciţii,
odrysîi şi agatirsiî. Tucidide, în cartea a II-a a operei sale, atunci când descrie Regatul
od1ys ~ lui Sitalkes, ne înfaţişe-ază un tablou ce corespunde imaginii de mai sus. Geţiî
apa~ drept supuşi ai odrysilor, respectiv aliaţi sau confederaţi ai acestora, dar se
caracterizează, ca şi celelalte popularii din zonele ce se învecinează cu sciţii, ca având
arme ca ale sciţilor, fapt, în mare măsură, confirmat şi arheologic.
b. Traci si macedoneni la Dunărea de Jos. Istoria ţinuturilor locuite dt geţi şi de
alte neamuri, înrudite în secolul al IV-lea, dar şi pe parcursul secolului al III-iea, est('
foarte puţin cunoscură. Sursele literare au fost analizate în mod cuprinzător în Getica
lui Vasile Pârvan, iar studii ~reciale şi încercări destul de reduse de sinteză au nuanţat,
în unele privinţe, opiniile exprimare în 1926, fără însă să modifice substanţial rablonl
atunci prezentat. Lacuna din informaţia literară antică se datorează, PC;. de o parte, lipsei
de interes major acordare regiunilor din Carpaţi şi de la Dunăre de către istoricii vremii,
dar mai ales, pe de altă parte, faptului că principalele opere istoriografice scrise "intre secolele
IV~II ;_i.Chr., care, cu siguranţă, au luat în discuţie şi evenimentele petrecute la Dunărea
de Jos, nu s-au păstrat, iar frânturile ajunse până la noi sunt insuficiente, fapt ce explică
numeroasele ipoteze formulate în epoca noastră. Este perfect credibil ca în oper.1 lui
Theopompos, Istoriile filipice, în care figura lui Filip al Ii-lea ocupa un loc central, ~,1 fi
fost descrise pe larg aeţiunile acestuia pentru cucerirea Regatului odrys şi a luptelor purran'.
1 C[ A, Vulpe, Autour de la fondt.1tion du Royaume Od.>J·se, în A. Avram, M. Babeş (ed.), Civi!isarioo
a a
grecque et cu!tures arniques periferiques. Hommage Petre Alexandrescu son 70~ anniversaire, Bucurc:·ti,
2000, p. 76-82. Tor acolo şi păreri diverse despre interpretarea respectivului anacronism; cf. de exemplu
V. lliemi (Contribuţii La problema raporturi/or scito~traCt' în sec. IV î.e.n., în Po1,.tica 2, 1969, p, i89-, 98
~i Zeitgesrhichtliche Beziige im Rhesos, în Scripta minora, Craiova, 2004, p- 5]-65), care vede în Rhesos mai
(kgrabă personificarea regelui odrys Kotys I, dinast ce a domnie inrre 384/383-·359 a. Chr.
2 A.Vulpe, Primele menţiuni antice despre geto-d,tci în lumina unei analiz.e istorico-.irhcologice, În R,H
39, 1986, 9, p. 825-834.
ISTORIA SI ClV!LIZAf!A (SEC. Vll -III ACHKJ 469
cu sciţii în Dobrogea şi cu triballii (din cele 58 de cărţi, ce constituiau această operă,
Filip al V~lea a lăsat s,1 se excerpteze, în 15 cărţi, cele relatare cu privire la gloriosul său
strămoş). Toruşî, nimic n-a ajuns până la noi, chiar dacă este de presupus că puţinele
date despre aceste aqiuni, relatate de autorii pe care îi cităm în rexrul de mai jos, au
fost preluate, măcar în parte, de la Theopompos. Dar şi alţi autori, precum Ephoros,
primul care a încercat să scrie o isrorie uniwrsală în secolul al IV-iea a,Chr., sau
Hieronymos din Kardia şi alţii care hltl preocupat de istoria diadohilor, au conscmn:'lt
desigur ispr..lvile lui Lysim:Kh în tinuntrîlc noastre (,\:-,tfol, Douris din S:unns, :wim :lf
luu:',.til .\!11kedonil-!l, in 24 d:.' c;irti, care istorisea faptele regilor rnaccdoncni de la Amymas,
tatăl lui Filip al II-lea, până la moartea lui Lysimach).
Geţii ,i:i Regatul od,ys. Cum se deduce dintr-o relatare a lui Tucîdidc {II, 96, 1 şi II,
97, 3), gqîi se aflau într-un raport de subordonare faţă de regele odrys Sitalkes. Eî au
Arenei din vremea războiului peloponesiac. Dup,l spusele aceluiaşi autor, ,,cea mai mare
parte a Gllărimii (este vorba de marea armată a lui Sitalkes constiruită din 150 OOO de
ostaşi, din care o treime o alcătuia cavaleria) o pregăteau odrysii şi, cu ei, geţii" (Tucîdîde,
IL 98, 4). În sfirşit, sub regele Semhes, 2 OOO de geţi uşor înarrnatî, participă, în calitate
de mcrcenarî ai odrysilor, la o luptă alături de odrysi, de astă dară împotriva atenienilor,
în părţile Chersonesului. Nu este însă dar dacă această informaţie, cîrată în culegerea
de stratageme a lui Polyainos (VII, 38), se referă la Seuthes I (424,--410) sau la Semhcs
al II-iea (400-387), ultimul fiind cel menţionat de Xenofon (Antthasis, VJI).
Sunt suficiente date după care se poate deduce că statul odrys se întindea până la
gurile Dunârii (vezi şi mai sus, cap. IV), incluzând deci pe toţÎ geţii din Dobrogea şi
din sudul Isrrului. O serie de descoperiri arheologice, ca tezaurele din morminte princiare
de la Agighiol (jud. Tulcea) şi Vraca. din nord-vestul Bulgariei, sau tezaurele de la Borovo
(![rngă Ruse), Rogozen şi Lctnica (între Linrul nordic al Balcanilor şi Dun,1re) sugerează
şi de aceami aserţiune.
Pe mai rnuhe vase, descoperite în a~este tezaure şî morminte a fost gravat numde
Korys, desigur cel al regelui odrys {387-359), sub a cirui domnie regatul cunoaşte o
mare înAorire. Numelui ssris b gcniriv KOTYOL, îi urmează, de obicei denumirea unei
loqJir:1ţÎ în cate \'ilsul re;pcniv, fie a fost produs, fie era oraşul de reşedinţă al nobilului
CUT 1-a dedicat regel_ui (de exemplu,€~ Ap-y(mcrtţ;, i~ "'A1rpo, €~ 8€0 [sau scris agrarnat
ET~Eou], El r11wTWv). Pe alte piese apare scris în aceeaşi manieră numele alrnr dtr,aşr.i
odrysi: Sat(d)okos, Teres, fiul lui Am;1dokos (cca 400 a.Chr.) sau Kem·hlc_ptcs (354 . -341) 1•
lndifl·rcm de data tkpunerii în pământ a acestor pic:ie, datele domniilor respectivilor
n:gi se cuprind în prima jum:1tate a :;ecolului al IV-lea a.Chr. Ele reflectă în mod sugestiv
sistemu! de biruri, aşa cum îl înfaţişeaz.ă Tucidide (lf, 97, 3), care constau în daruri de
aur şi argint, stofe brodate sau simple şi alte obiecte, plus bani de aur şi argint, str3nse
de la oraşele greceşti şi din toare prile stăpânite de odrysî, de presupus deci că şi de la
1
P. Alex:mdresrn, h1Sn,111ttri ,1rhco!ogiff a.rupm Uzaurului dl' /11 R(lgozm (Hu!gt1rit1), în SCIVA 38, 1987,
l, p. 233-244.
470 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
geţi. Modul îi1 ca~e erau oferite regelui darurile este descris cât se poate de viu de către
Xenofon în a sa Anabasis (VII, 3), cu prilejul ospăţului oferit de Seuthes şi la care scriitorul
a fost martor ocular (,, ... este obiceiul ca de câte ori Seuthes avea oaspeţi, aceştia să-i
ofere daruri" [... ],,petrecerea prelungindu-se, intră un trac cu un cal alb şi spuse: {<Semhes,
beau în sănătatea ta şi-ţi aduc în dar un cah ... un altul îi aduse un tânăr sclav .
lTimasion] îi oferă o cupă de argint şi un covor de preţ") 1 • Interesant de remarcat Că
în tezaurele similare descoperite la nord de Dunăre, pu a apărut până acum gravat numele
vrct1mti dinast odrys, cccJ. ce se adaug,l lipsei de dovezi din surse scrise, asupra cxtindnii
:,dp:înirii ,;(fryse în sdnga fluviului.
Organizarea de tip piramidal a statului odrys a înrâurit, -cu siguranţă, evoluţia stntcruriî
uniunii tribale gelice şi nu este de mirare că de acum înainte geţii apar mereu ca o forţă
unitară, rcdurabilă. De asemenea, este foarte probabil ca, în urma slăbirii puterii odrysilor,
în secolul al IV-iea, mai ales la moartea lui Kotys I (359), şi a trecerii lor treptate ,ub
influenţa şi apoi dominaţia macedoneană (în 341), getii să-şi fi disputat şi dstigat
independenţa. Pătrunderea, probabil în primele decenii ale secolului al IV-iea a.Chr„
a scirilor, conduşi de regele Ateas (Ataias) a trebuit să fi dus la conflicte cu pop11l::qia
locală, care era, în mare măsură, getiGl. Chiar dacă nu ştim exact cum s-au petrecut
lucrurile, putem deduce aceasta dinrr-un fragment rămas de la Clearchos din Soloi, devul
lui Aristotel, care ne relatează că sciţii au ramat trupul femeilor trace (la ged, spre deosebire
de ceilalţi traci, tatuajul era practicat, doar pentru sclavi; vezi şi mai sus cap. IV), Acestea
au fost apoi nevoite să extindă desenul tatuat pe o mare parte a suprafeţei corpului pentru
a evita semne ale ruşinii (citat după Athenaios, XII, p. 524). Pe de altă parte, este de
presupus să fi existat un anume mod de convieţuire cu populaţia locală. O necropolă,
ca cca de la Enisala, a funqionat pe tot parcursul secolului al IV-lea, iar mormântu! princiar
de la Agighio!, dacă este datat înainte de 340 a.Chr. trebuie să fi apartinm unei c.1.petenîi
getice, contemporane lui Ateas (în realitate aceste datări sunt, cum am mai spus, prea
vagi pentru a fi utilizate în intcrprernrea istoriei politice). r fr,'.~rnentde PJ_.stra~·e, ~tol~maios, î~ scrierjle sale, a fost preocupat în special de operaţiunile
Raporturile geţi/or cu statul macedonean din thnpul lui Filip r.d Ii-lea si Alex,mdru .c:'.
hft1re. Despre aeţîunile lui Filip al IJ.-lca, care au avut drepr ţintă consolidarea sr.lp:lnirn
macedonene pârnl la Dun,lfe .şi a relaţiilor regilor macedoneni cu cetăţile g1ecc.5ri, va fi
vorba mai pe larg în cap. V112. Pc scurt, in jurul anului }ti-0, o forţă politică a ,.lscricnilor"'.
în care cei mai nrnlţi presupun o uniune a getilor dunăreni, se opune încerl';lrii rcge~ul
scit Ateas (sau Ataia.s) de a-şi stabili hegemonia în Dobrogea. De aceste evenimente pr(lhtă
regele Macedoniei, Filip al 11-lea, care, chemat iniţial în ajutor de Attas, Întră în nrnflic~
cu accsra şi ii înfr1nge 3• Regele scit moare în cursul acestei lupte, iar, în urma acestei
aqiuni, Filip „reîntăreşte" frontiera dunăreană a teritoriului odrys, pe care între iimp ii
1
A. Avram, Gula,1l:e11 ilber den thmhisch-geuNh1hi,clm1 Add. în StC! 26, 1988, p. l l-•26.
Din relativ bog,ua literarnră despre politica m;icedoneană la Dunărea de Jos, \Tzi în ~peci;;! rnu.HH:l,
1 date topografice:
dar consistenta sintez,1 a lui D.M. Pippidi, Le., Af,w!d011;ens sur Ies Ba.<-Dmmhe de Philippe li ,f f_pii 1MffUt.
in Idem, Aireiga, Bucure.şti, 1984, p. 151- 16?,.
3 Cf., între alţii, P. Nicorescu, La rampagne de Philippe en 339, in Dacia 2, 1925, p. 22-28.
ISTORIA ŞI CJ'v1U7Xf!A (SEC. Vll-lll A.C:HR.) 47]
anexase, Trebuie p~esupus că geţii din Dobrogea se găseau astfel în acelaşi tip de raporturi
faţă de macedonem ca acelea faţă de odrysi. Nu mai ştim nimic cert despre soarta scitilor
lui Ateas. Dinaşti sciţi, stăpânind mici teritorii în sudul Dobrogei, sunt atestaţi pân,ă în
;ccolul I a.Chr. (vezi şi cap. 'v1]).
Se poartă de multă vreme discuţii despre ceea ce a fost acel rege al istrienilor (rex
la Tr~gus, apudiustinus IX, 2). Ved1ii opinii, menţionare mai sus, prezentare
lfist1ifl~i01·u1~
de Vasile Parv:in ŞI reluare de atunci încoace, i se opune ipoteza lui Vladimir Iliescu!,
care vmcndează pasajul prin rex Tribtt!lorum, Ai ·e;_1stă ipote:di, deloc ncg!ijabiL1, SC sprljin;l
pc u111a.ălO.U(~c argumcmc: adt Frominus (U, 4, 20), dt şi Poly;1ioos (VII, 44, 1), în
a!e !~r cu!~gcn de.s~ratageme (Strazagen-1,1ta), vorbesc despre o confrunrare a regelui Att:as
cu mballu, devemp o forţă redutabilă spre mijlocul secolului al IV-iea (vezi şi cap. IV, I).
Fap~ul că T~~gus men~Îonează !n
treacăt un „rege al dunărenilor", ar putea fi rezultatul
unei. con:u7:u, sau, mai probabil, un alt mod de a-i numi pe triballi, care, cum se ştie,
!ocwa~'. .51 :1 la Dunăre (în Serbia şi în nord-vestul Bulgariei). Tribal1ii sunt apoi aceia
i.:are dljm~l.lesc_ ~rada culc:să d.e .:ilip după victoria asupra sciţilor, rănindu-I în coaps:l
pe regele 1:nsuş1 m cursul c1ocmm cu armata macedoneană ce revenea în patrie (T rogus,
,zpud Iu.:.nnus IX, 3).
În feg:1tură cu aceste evenimente se cuvine, de asemenea, remarcat că Filip actiona
şi în calira_te d.: moştenitor al regilor odrysi. Nu ştim în deraliu care a fost stai-urui p;>litic
real al tcmornlor odryse cucerite, dar menţionarea unor principi, care se vor răzvrăti,
precum Scnthes, în epoca lui Alexandru şi a unnaşu1ui său în Tracia, Lysimach, sugerează
o anume autonomie a acestor dinaşti.
Despre campania lui Alexandru cel Marc la Dunăre din 335 a.Chr. detinem mărturii
l:e yrim~ mână oferite de un martor ocular, Prolemaios al lui Lagos (;iitorul rege al
tgipru.lm), care l-a însoţit pe Alexandru şi a C1rui operă istorică pierdută a fost milizată
de Arnan (Anabasis, I, l şi mm., dar şi de Strabon VII, 3. 8). Aşa cnm s-a constatat din
miluare prop.nu-z1se: iar mformaţule astfel oferite se caracterizează, în special, prin detalii
a căror cxacmate abia dacă poate fi pusă !a îndoială.
Scopul expediţiei lui AJexandru a fost desigur să-şi consolideze spatele în vederea marii
~• _rnpanii din Asia pe cuc o pregătea la acea dată. Tribailii dăduseră deja de furcă tatălui
1
~ău, rnm s-a spus mai sus, îşi ap:1rascril independenţa şi faţă de regii odrysi (chiar Siralke,~
h1sesc înfrânt şi murise, în 424 a,Chr., în lupră cu rriballii). Aceste antecedente l•-au decis
pe Alexandru să wihileze centrul lor de putere.
~~·tunul ~arcurs de oasrea lui Alexandru spre ţara triballilor nu poate fi, în pofida
:letalulor.ofeme de textul lui Arrian, reconstituit cu exactitate. În cazul de faţă interesează
indeoseb1 locul unde macedonenii au ajuns !a Dunăre şi pe unde au trecut. Pentru a
aproxima cât de dt localizarea acestui eveniment se cer 2 fi luate în considcratie următoarele
,
, '_,"'l llicscu, C.Onttihurii la problem.a raporturilorscit(l-trace Fn sec. IV Î.e.n., în Pontica 2, 1969, p. 189-198;
Vt:1./ şi P. Alexandrescu, Atai,1s, în. SrCI 9, 1967, p. 85-92 şi D.M. Pippidi, op. cit.
472 LA ÎNCEPUTURILE ISTORJEI
1. Locul se afla la" nord de lanţ\ll muntos al Balcanilor, ceea ce se referă doar la zona
dintre Stara Pianina şi Dunăre, nu în Serbia, cum au crezut unii cercetători că se poate
presupune 1. Menţionarea în text a unui râu, numit Lyginos, pe ale cărui maluri împădurite
a avut loc lupta dintre rrîballi, conduşi de regele Syrmos, şi macedoneni şi despre care
se spune că se situa la trei etape de mers între Balcani şi Dunăre, obligă căutarea acestui
curs de apă printre numeroşii afluenţi din dreapta fluviului, între Timoc, la vest, şi Iskăr,
la est (posibil este vorba despre du! Rosip).
2. fn stân3a DnnJrîi, la o dcp;frtarc de o parn\':rn:11 (cca 5 500 m) de fluviu se situa
o aşezare îmăriră, împrejmuită Je şes, zonă prielnică agriculturii (6
AÎ)LO\.I t\v o'l"rnu
fkx{h.), ,,pe unde holdele erau bogate în grâu") de-a lungul malului şi un ţinut pustiu
('tei EprUJ.a, nu neapărat stepic, ci locurî singuratice) se întindea în interiorul ţării.
3. Nu foarte departe de acestea se situa, pe Dunăre, ostrovul pe care se refugiaseră
„triballii şi rracii" şi a căror abordare cu ajutorul flotei, sosite între timp pe Dunăre, n~a
fost posibilă, deoarece „cea mai mare parte a insulei avea maluri abrupte, iar curentul
din jur era iute şi de netrecut, acolo locul fiind strâmt" (Arrian, Anabasis, I, 3, 4).
Tinând seama de roate aceste detalii, rezultă ca fiind cel mai probabil wna ce urmează
în aval de ieşirea din Porţile de Fier. Acolo putea fi strâmtoare, curent puternic şi s-ar
fi plasat insula potrivit descrierii <le mai sus; totodată, ar fi greu de presupus că, la a<.:cca
vreme, flota macedoneană ar fi putut trece prin Clisură, ceea ce face, o dată în plus, cu
totul neverosimilă o situare a acţiunii lui Alexandru pe ţărmurile hiinăţcne ale Dun<l.rii.
Cercet.1rile arheologice ar putea eventual contribui, în cazul de faţă, la identificarea o.'tăţiî
getice menţionate în text, dar sunt încă departe de a oferi o solurie; singura a.)ezarc ceva
mai bine cercetată, cea de la Zimnicea, nu întruneşte cerinţele topografice la care obligă
textul şi totuşi a fost propusă spre identificare. Deşi se cunosc şi alte asemenea staţiuni
hlngă Dunăre, acestea n-au fost decât foarte puţin explorate (vezi. de exemplu, situl de
b Celei-Corabia, distrus în cea mai mare parte de cetatea roinatlă şi romano-bizantină
Sucidava). Faptul că, potrivit lui Arrian, numele insulei pe care s-au' retras rribailii era
Peuce ~ denumire a unei insule în preajma deltei Dunarii (de aceea unii cercetători
consideră mentionarea ei ca rezultat al unei interpolări în textul lui Arrian) -- :-:Hgerează
G1 putem, căuta locul trecerii lui Alexandru chiar şi În Dobrogea, deşi mulnnaîpuţin­
probabil.
Tor legat de campania lui Alexandru la Dunăre este plină de intereS prei.,emarca
grupului de luptători geţi ca fiind constituit din vreo „patru mii de călăreţi, iar pedestraşi
peste zece mii" (Arrian, Anabasis l, 3, 5), ceea ce înseamnă un raport de 1:3 între ..::alăn:ti
si pedestraşi. Poare nu este o simplă coincidenţă că în singura necropolă aproape integral
explorară (vezi mai jos Ferigile, jud, Vâlcea), datată, ce-i drept, cu mai bine de un veac
înainte, proporţia între mormintele de luptători cu piese de harnaşament în inventar şi
cele fară astfel de obiecte este tot de cca l :3. Am avea, aşadar, o imagine mai generală
1
F. Meddeţ, fn leg,UurJ ro expediţia fntreprinsd de Al!!xamLtu MadJl'don l.a D:mâre în 335 Î.e.n., în
AMN 19, 1972, p. 13-22.
ISTORIA $1 CJVIUZATIA (SEC. Vll-ill A.CllR.) 473
asupra. structurilor mi.litare în cadrul şeferiilor din bazinul Dunării de Jos (se înţelege
de la s111e că astfel de ipoteze se cer neapărat confirmate şi de alte descoperiri pentru a
le acorda o anumită încredere) 1•
Tre~erea. Dunării de către falanga macedoneană a impresionat, cum precizează ~extul,
neamurile dm zonă, Alexandru a profitat de aceste împrejurări pentru a desfa.şura acriu ni
<lipl~mmicc; ,,aici. veniră soli at:lt din partea triburilor libere (alrr6voµa Eih,rr1) ·care
locui.tsc pe mal unie Istrn!ui, clt şi de !a Syrmos, regele rriballi!nr; veniră soli chiar ~i de
hcdt;i·,1r•l,,.•«:-. •.('leii·' ("-r \]· ···) ·· ·
· ··: .' L,. c '"'·"'c:i~ ,i\ ,n iu 011cc ,\1:trca /,r.rutl\..J ... , spuncn1 cu ro\n ci\ su11t dcr:cici
sJ__?Jtmgă prietenii lui Alexandru. El leagă cu roţi prietenie, luând şi d:î.nd chedsii", Fmi:
TTacn V ESwxE n(crTE:L~ ... xcx.l €Aa.~e (Arrian, Anabasis, I, 4, 7). · ,
Prin acesre aqiuni militare şî diplomatice ale lui Alexandru, se confirmă încă(> dată
faptul Că Dun.lrea reprezenta graniţ·a nordică a stăpânirii macedonene. Aceast;'i fromieră
naturai_ă nu putea fi însă consolidar:l. decât prin rdatiile de prietenie, respecriv de supunere
(,,vasalitate") cu populaţiile ce locuiau respectivele ţÎnururi, rda~ii a Ciîror gar~ntie 0
rcprezen~a t~ama de forţa de reaeţie a puterii macedonene, nu atâr de prezenţa efectivă
a armace1 dt11 zonă. Această stare de lucruri se concretizează prin larga autonomie de
care se bucurau comunit.1ţîle de pe malurile Dunării, care îşi pureau vedea linisrit <le.
modul lor tradiţîo11al de trai, exprimat sugestiv în textul lui Arrian, Anabt1sis I, 3, 6: ,(acolo
er:1•,_1) ,,luntrii dintr-un singur trunchi (J10V6'guAa nAolcx.), cuc se aflau din belşug, fîind
utt!!zare d~.oarncnii ce locuiesc pe malurile Istrului pentru pescuit, pentru a comunica
unu ~u alţH sau pemru a face piraterie". Astfel se pot explica mai bine tendinţele de
despnndere de sub autoritatea macedoneană a unora dintre aceşti riverani, printre care
o p~ndcre însemn:tt.i o constituiau geţii (vezi mai jos episodul Dromichaîres-Lysirnach),
Pe de alta parte, luptătorii geţi, evaluaţi de Ptolemaios lagidul la vreo 14 OOO de oameni
p:u: s,1 .fi constituit o ~mare grupare <le comunităţi, care sc1p:înca, de presupus, un va~T
H.:n,ronu la nord de Dunf1re, Chiar &~că numărul de mai sus este uşor exagerat,,___ în
nin un caz, după cum ştim Jîn analiza altor prezentări ale acelui.:lşi martor ocular în
cu,1;~t'.l ~narii c~mpanii .din.. -\si~, _inuit" C'Xag~rat- el nu poate fi concepm dedt ca fona
mt,1t.tr~ a unei formapum polmcc puternice, probabil o uniune <le şeferii.
. Urm•~:or.ul episod din istoria ţÎnururilor ponto-dunărene despre care deţ·înem
rnformaţ\l <lin sursele amice, se referă la acţÎunilc lui Zopyrion, general al lui Alexandrn,
pe.timpul d1:d ;l(C.<..ta _dit~ ~rm.l se afla În plină campanie În Asi::i.. În ciuda faptt:lui d
u~ei l.cxr~ a trei autori dtfcnp referă asupra respectivului episod, atât dara, scopul aqiunii,
car $1 calitatea în care Zopyrion este prezentat sunt aparem contradictorii 0i au dar na$tcre
b vii discuţii în literatura de spccialirate2 .
1
. Acebşi raport (l :3) a1yire ~i în arm1:a odrysâ a hii Sital!h·s (Time., II. ';18, 4, ciut mai sus); coincident,<
,, fost x:mnalară şi de A. /\vram, op. ât.
2
.;n spt,.îa! uti~olek lui A. _S_uceveanu, O ipotew d,,spre Zopyn',m, în SCIV 17, 1966, 4, p. 6:'Vi--644;
~- '.; ~ies~ u, ~am!1ant11 str:tteguiw Zopyrion l.1 Dundr~11 ~ Jos, în Pomica 4, 1~71, p. 57-74 şi D.M. VippiJi,
1
1
.t. ' !audomi:w .cur Ies B,n-Danube ... , cn bogat5. btbl10grafie asupra aceste! teme.
474 )A ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
Astfel, Trngus P0mpeius.(apudlustinus II, 3, ,;(XII, 1, 4 şi, în special 2, 16), relatează
că Zopyrion, lăsat de Alexandru guvernator al Pontului (praefictus Pontt), a pornit cu
30 OOO de soldaţi împotriva sciţilor, dar a fost omorât cu Întreaga lui armată. Că a ajuns,
cu acest prilej, până la Olbia, este un fapt confirmat de Macrobius, autor din antichitatea
târzie, dar care-şi adună informaţia din surse vechi, de bună calitate şi care scrie: Jn
vremea asediului lui Zopyrion, borysrheniţii (locuitorii Olbieî), au eliberat sclavii, au
dat drept <le cer:1tcnie străinilor, au iertat datoriile şî an reuşit să ţin:\ piept duşmanului"
C)~1t11m1dit1 {, 11, 3.1). Evcnirncnrn! s-a produs în 331 a.Chr., :1.5a rnrn reiese din cnnll:x.ul
pasajului cirat din Trogus (XII, 1, 4 şi 2, 16).
Pe de altă parte, Curtius Rufus, autor de epocă romană al unei istorii a lui Alexandru
(se întemeiază maî ales pe istoria îdealizantă a lui Alexandrn, scrisă de Kleirarchos,
istoriograf a cărui operă este pierdută), relatează: ,,În timpul unei expediţii împotriva
geţilor, Zopyrion, guvernatorul Traciei (Thraciae praepoJitus), fusese nimicit cu toată
armata din cauza unei vijelii iscate pe neaşteptate, Când a aflat de acestea, Seuthes i-a
aţâţat la răscoală (ad defectionem) pe odrysi, conaţionalii săi. Tracîa era aproape pierdmă"
(X, l, 44--45). Aceste evenimente se produceau, potrivit lui Curtius Rufus, în ti1np cc
Alexandru supusese deja India, deci aproximativ în 326 sau 325 a.Chr.
Opiniile cercetătorilor moderni diferă în a vedea între aceste relatări contradicrorii
o singură expediţie a lui Zopyrion împotriva sciţilor, care ar fi avut !oe în 331 (vezi mai
jos cap. VII, părere susţinută şî de Alexandru Avram), sau două aeţiuni diferite: o primă
expediţie desfaşurară în nordul Mării Negre în 331 şi o alta impotriva geţilor în jur de
.326 a.Chr. (ipoteza lui Alexandru Suceveanu). Doar eşecul lor a dus la confundarea J:nci
dispariţiei lui Zopyrion în luptele cu s,.-;iţii în 331, potrivit lui Trogus, în cele cu gqii,
în 326, se subîn1dcge la Rufus. De fapt, este mai probabilă o confuzil' între t'Şccul cu
mari pierderi pentru macedoneni în cursul campaniei contra sci\ilor şi mo.utea
conducătorului lor, ce a avur loc cu altă ocuie.
Considerăm că nu este locul potrivit pentru a continua această discuţie care, de ahtd,
nici nu-şi poate găsi un sfărşit doar pc ba,1~1 documentaţiei din stadiul de faţă al ceru.:r,:rihr.
Se cer doar hlcurc câteva obscrv,tţi-Î. În p•rimuJ rind, este cu tmul neverosimilă interpretarea
moralizatoare a lui Trogus (sau pusă doar în eVidenţă în pasajul excerptat de Justinusl.
clupă care toată carnpania·lui Zopyrion s-ar fi datorat doar ambiţiei şi vanităţii sale circ
l-au condus spre un sfârşit dezastruos. I\-folt mai probabil, pare a fi încercarea gern:nlului
de a croi, la ordinul lui Alexandru, un drum de legătură spre.Asia Centrală pe la :wrdul
Mtlrii Negre, idee ce-l obseda pc regele macedonean (vezi Arrian, Anabasis IV, l 5, 6;
V, 26, 1-2; Vll, 1, 2 şi în special Vll, 16) 1. Deşi respectiva expediţie a fost un eşec -
rânl:lne totuşi neclar ce se în relegea prin Scythae la Trogus (sciţi propriu-zişî, rC$JXCtiv
o forţă politică din hinterlandul Olbiei, sau nomazi, păstori în sens generic)-· nu este
deloc sigur că Zopyrion şi-•a găsit cu acest prilej şi sfâr::;irul.
; Vezi şi D.M. Pippidi, op. cit.: A. Suceveanu, A!cxandrn cel Afare, Bucureşti, 199.J, p. 157.
ISTORIA $I CIVILIZATL\ (SEC. Vll-lll A.CHR.) 475
În al doilea rând, din relatarea lui Curtius Rufus nu rezultă unde ar fi avut loc
confruntarea cu geţii, dar faptul că după moartea lui Zopyrion odrysii s-au răsculat,
pledează pentru a situa aceste operaţii în ţinuturile Dunării de Jos, în ţara geţilor (cam
în at~eleasi zone în care se va petrece şi episodul Dromichaites-Lysimach). Totodată, se
cuvine să atragem atenţia că expresia ad defectionem din textul luî Rufus poate fi interpretată
l'.<l îndemn la „dezertare" (deftctio înseamnă, în primul rând, ,,dezertare"), deci la încălcarea
înţelegerii dintre odrysi şi macedoneni.
Aşa văzute lucrurile, am avea în accast;'l ultimă rdat:ue şi imaginea staruwlui regatului
odrys după înglobarea lui Îll Regatul maccdonc,rn, respectiv acda Je larg,1 autonomie
CIi obligaţii stricte de subordonare puterii macedonene, în cazul de faţă o „provincie"
rnilitară (Jtrategia), Zopyrion fiind a.ici „guvernatorul" Traciei (o-rpo:TT}Ţ~ €nl 0pipaii;-,
echivalent al latinescului Thraciae praepositus). De Iemarcat că acelaşi dinast odrys, Semhes,
va da mai târziu de furci şi lui Lysimach, moştenitorul regatului macedonean după moartea
lui Alexandru.
Conflictul între Dromichaites şi L)'Simach. În urma împărţirii între diadohi a imensului
ri:-gat Întemeiat de Alexandru, Tracia (,,strategia" macedoneană a Tracici) ,,şi neamurile care
se învecineaz.1. cu Marea Pontică" (Diodor, XVIII, 3, 2) au revenît lui Lvsimach, care mai
dnîu şi-a luat titlul de „rege al Traciet 1. Primele sale aqiuni au fost de'a îmlbuşi răscoala
odrysilor lui Seuthes, mai sus pomenit. Potrivit lui Diodor (pasaje din cărţile XVIII~XXJ),
principala sursă ce relateaz.1. aceste evenimente, luptele cu odrysii au durat mulţi ani, cu picrde1i
pentru ambele păq:i. Ai.::est fapt s-a datorat şi intrigilor lui Anrigonos Monophtalrnos
(,,chiorul") moştenitorul teritoriilor din Asia MicJ, care a trimis flotă şi oştire în ajutorul
ccrăiilor din Pontul stâng, ce se răscula.seră în 313 a.Chr. împotriva lui Lysimach. Acesta
din urmă reuşeşte să facă totuşi faţă re..'-pectivelor ameninţări, dar va mai trece o vreme p.ină
o:.· odrysii vot fi aduşi sub ascultare. Despre raporturile lui Lysîmach cu cetările vest-pontice,
in special cu Callatis, va fi vorba mai pe larg în capitolul VII. Este însă important de reţinut
spr!_iinul acordat acestor cetiţi din partea ,.,neamurilor vecine, ale tracilor şi ale sciţilor" (Diodor,
XIX, 73, 2), fapt ce aruncă o lumină vie asupra începuturilor unui mod de relaţii reciproce,
un Id de „protectorat" ce va rnminua şi În următoarele două secole (vezi raporturile cetăţii
Isrros cu gi:ţii lui Zalmodegikos şi Rhemaxos în secolul al III-iea şi în jurul anului 200 a.Chr,
m:1i jos cap. VI şi VII). Deşi, Într-o primă etapă, această forţă aJiată traco-scită - în care
putem să vedem comunităţi getice şi scitic~ din Dohrogea2 - a fost înfrântă de Lysim.1ch,
Întreaga configuraţie politică djn spaţiul Dunării de Jos se arată osrîlă macedonenil0r, care
nu sunt în măsură să-şi exercite eficient autoritatea în zonă.
Situaţia prezentată mai sus explică conflictul iscat între Lysimach şi regele ger
Dromichaîtes, care s-•a purtat în cursul primului deceniu al sec.:olului al III-iea a.Chr.
Diodor este principalul autor ce prezintă acest conflict. Din plcate nu cunoaştem
în mod sigur sursele sale de informare, dar acestea şi poate şi altele, au servit şi celor
1
H:.S. I und, Lysimachus, A Stud_y in Ea,-/y Hellcnistic J(ingship. London-Ncw York, 1992; C. Franco,
!l r1gnio di Lisimm:o. Strutture amministr,uive ei mpporti con !,1 cinlz, Pisa, 1993.
:: Cf. şi D. M. Pîppidi, op. rit.
 ._.,,_-ifL
------1';._,
476 L~ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
care amintesc mai târziu evenimentele în discuţiC (Trogus, Strabon, Pausanias şi alţii).
Pe scurt, după bătălia de la Ipsos (301 a.Chr.) şi după reîmpărţirea moştenirii lui Alexandru
între diadohi (proclamaţi în 305 regi) şi a noii definiri a sferelor de influenţă, Lysimach,
care, în afară de Tracia îşi extinsese stăpânirea şi peste cea mai mare parte a Asiei Mici,
se îndreaptă acum spre Dunărea de Jos, unde geţii îl luaseră prizonier pe fiul său,
Agathokles. Potrivit lui Diodor (XXI, 11), tracii (geţii) l~ar fi restituit pe acesra, sperând
s:1-şi obţină „p;1mântul pe care-l ocupase Ly.simach''. În ;iccst cn trebuie presupus un
teritoriu din drc:1pta Dun:.lrii. Cele rcLnati.: de l\,us:rnl:1s ({, 9, 7) s\l::,erc:,1,:1 dcsfri~1.1rarn
unor lupte grele în care geţii ar fi deţinut superioritatea numerică. Lysimach cade prizonier
împreună cu armata sa, poate după o ambuscadă, în mtlinile geţilor. Este adus în cetatea
lielis, unde se încheie pacea, în urma căreia, Dromichaites o ia în clsătorie pe fiica lui
Lysimach (Pausanias, loc. cit.) şi recapătă unele posesiuni.
Întreaga povestire a lui Diodor, cu cele două ospeţ"e, unul modest pentru geţi, ~tul
îmbelşugat pentru macedoneni, este de fapt un loc comun (topos); îl găsim şî la Herodoc
([X, 82) când relatează cele două banchete, unul auster pentru spartanî, alrul luxos pentru
perşi. Concluzia moralizatorc este aceeaşi: dacă o duceri at{u de bîne, de ce vreri d ne
cuceriţi pe noi, sărmanii ! Evident, nimic din ampla povestire a lui Diodor nu poate fi
luat în serios. În nici un caz, nu poate fi vorba despre un mare num:lr de macedoneni
luaţi prizonieri împreună cu Lysimach (cei 100 OOO de ostaşi citaţi în „stratagemele'' lui
Polyainos [Vll, 25) căzuţi în acest război sunt o cifră fantezisc;l). Oricum, Lysimach işi
va conrinua domnia până la moartea sa, survenită în 281 a.Chr. Chiar şi „prîzonieratul''
la geţi ar putea fi pus sub semnul îmreb:lrii dacă o sursă independentă, Memnon
autor din vremea lui Hadrian şi care a scris o istorie a Herakleei Pontice, utiliz;lnd
informaţii din izvoare şi uadiţii locale, în special Nymphis din Herakleea, autor
contemporan lui Lysimach, care a scris o operă despre oraşul său natal, pierdută··~ 11-ar
fi consemnat că o căpetenie a cetăţii Herakleca a (:lzut prizonier împreună cu Lysima..:h
în cursul războiului cu geţii 1 .
În pofida faptului că zece izvoare istorice aminresc al..·cst conflict, multe fapte r,1mân
obscure. În pri,rpul__sând, ·t:ine era Dmrnichaires şi unde se ph.sa stăpânirea sa. Dîd<lor
îl numeşte când trac, când get, ·îar·Trogus (XVI, 1, 19), rtx Ihmcum; la fel şi Polyainos,
în rimp ce Strabon (VII, 3, 8 şi 14), Memnon (FGrHist lll B) şi Pausania.s îl numesc
get etc. Nu lipsit de interes este un fragment izolat din p~utea picrdut;l a operei lui Polybios
(frg. 102) în care Dromichaires este prezenr;ir regele odrysilor (jxt<nAeD<; -rWv )O0pl_)(jWv).
Ingenioasa încercare a lui Comtantin Daicovi~iu 2 de a emenda '05p00Wv primr~un
1 Fapml c:ă fruntaşul din Hcrak!eea, pe numele lui Klearchos, a fost di berat, potrivit spuselor din tc:-.wl
!uî Ml·r.rnwn, abia mai [ârziu, prin in\istenţa !uî Lysîmach, arată că întreaga poveste prezentată de Dio<1'lr,
,1 fose male „îndulcită". În realitate conditiile diherlrii lui Lysimach şi a însoţitorilor lui par să rdlcn,·:re
un lung şir de uat:uive, prob:,hi! dur purtate de ambele părţi. Ve1.i şi A. Avram, l.egâmântul de la Hcfis
(Diorlor21, 12, 2-6), în CCDJ .J.-4, 1987, p. 185-188.
2 C. Daicoviciu, li pam di Dromichrte, în Dacica. Studii şi articole privind istoria veche a păndutdui
românesc, Cluj, 1970. p. 97-100.
ISTORIA SI CIVJLIZATIA (SEC. VII--III A.CHR.) 477
presupus 'Opc'it)CHrWv, care ar fi semnificat „rege al Ordesensilor", respectiv al
„argeşenilor", dintr-o presupusă combinaţie Între Ordesos de la Herodot (IV, 48), ipotetic
Argeşul, cu sensoi, denumire coruptă a unei populaţii din Dacîa situată în drnpia Dunării
(Prolcmeu, Geot,;raphia III, 8, 3), nu este deloc convingătoare. Cel ce scrie aceste rânduri
crede că Polybîos rrehuie luat în serios, iar respectivul fragment trebuie înţeles în acord
cu cdelalte surse: Dromichaites, rege get, se considera torodată odrys, în \'irrutea
apanencnţcÎ (,,vasalir;1ţ"îi") gqilor la Regatul odrys, a clrui glorioasă tLidlrie se pcrperna.
Aşa s-ar explici nui bi1;,, ;y-:cihţiilc pri\·i1:d etnicul regelui Dromlch::Îtcs. Vilzuu. ;i';i\·!,
st:îp:î.nirea lui Dromichaircs cuprindea deopotrivă ţinururî din stânga şi din dreapta
Dunării. Aceasta rezultă şi din afirmaţia lui Pausa.nias (loc citat mai sus), potrivit căreia
Lysimach cedează lui Dromichaites, după încheierea păcii, ,,ţinururile de dincolo de Isrru"
(-rci nEpav ukTTpou) I.
În ceea ce priveşte amplasarea ţ~lrii lui Dromichaites şi a cetăţii Helis (HAtc;;, fie un
nume corupt, fie un nume grecizat), s-au formulat mai mulce ipoteze. Dacă se acordă
credit spuselor lui Diodor că armata lui Lysimach era chinuiră de foame şi de sete, se
poa(e avea în vedere un ţinut de stepă, sărac în aşez..1.ri şî în surse de apă. De accc,1 unil
cercerărorî S-·au gândit fie la Bărăt,r.m sau Câmpia Română în general, fie la sudul Basarabiei
(Bugeacul). Vasile Pârvan nu excludea posibi!itatca ca Hclis să fi fost la Piscu Crăsani,
pe Ialomiţa . Alţii cred că te,urul operaţiilor s-a desfăşurat la sud de Dun.lre, iar Hclis
2
ar putea fi identificată la Sborjanovo, în nord-esrul Bulgariei {vezi cap. IV şi, mai jos,
r- 495). Indiferent cum prÎ\'im lucrurile, stăpânirea lui Dromichaîtes reprezintă prlma
afirmare certă a unei forţe politice getice la Dunărea de Jos, formare desigur pc baza
unei tradiţii mai vechi, despre care Îns:1 nu avem suficiente informaţii. Oricât de tentante
ar fi ccrnp~tr:tţiile cu o presupusă formă unional-tribală a geţilor în vremea lui Darius
:.au cu cei pe care i-a înfruntat Alcx::mdru în 335, ele nu ne îngăduie să vorbim despre
aceeaşi tradiţie, respectiv de o ipotetică cont;nuirate politică.
Ce s-a îndmplat cu ,,regatul" lui l)romichaites după pacea cu macedonenii, care va
fi fost statutul politic al :1cestui „regat" în comi.nuarc, în cadrul sferei de putere a
macedonenilor la Dunărea de J1.)S, nu ştim. Când, curând după 279 a.Chr., celţii
!memcia1.:~ pentru o scurtă durat{t regarul din Tylis, a cărui întindere va fl fost, cel puţin
virtual, cea a fostului regat odrys şi a celuî macedonean a! Tracici, ei nu par a-şi fi întins
sr;lpânirea şi în stânga Dun:1rîî. Pe plan arheologic, Muntenia se arară cel mai prn!n
1
Cd,: scrise mai sus r,;prt'LÎntâ punctu! <lt" ve,kre cel mai verosimil privitor la relaţiile dimre m,Kcdoneni
-~i o<lrysi (inclusiv geţi) şi ;;sre rnsţÎ!lut ca ~,tare de majoritatea istoricilor moderni. Se cuvine totuşi amlntit;l
ai<.'i şi o altă tradhie, pn:luat·ă de Pnlyainos în lucrarea citată mai sus. din care rcw:ra că Lnimach a c'l/ut
îniprcun.'1 cu ai s,\l în !upLJ. n, Dr„michait('S, fapt ln totală rnnuadi..::\ie cu cele rdarnre d~ cekblte sune
Av:ind În'>J în vedere c1 toate datde despre rnnflicml Lysim:.ich-Dromichaires trebuie analizare cu multă
pmJ,:n~ă, si această relatare, d<.xicam&v:'i ~ingub·i. nu trebuie total ignorată (cf. Fmnco, op. cit.. <-""Jre reprodun'
fr:;gmcnrul, din p-1c1te foanc dete:·iora[, al unui papir cu conţinut p1"n>se f:.losofic, în cue apar numele lui
l.ysirnach sî Dromicha!tes. Elră o explicaţie dară).
2
V. Pftrvan. op. cit.. p. 63.
 ~ - - - --~----------
L~ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
influenţată de culn.ira celtică din tot spaţiul carpafo-dunărean. Dacă numele localităţilor
ca Durostorum (Silistra), Arrubium (Măcin), Noviodunum (Isaccea) şi Aliobrix (Cartai,
lângă Ismail), atestate în epoca romană, nume indiscutabil celrice, îşi vor fi avut obârşia
!n legătură cu Regatul din Tylis, este nesigur.
2. Sfârşitul primei epoci a fierului şi formarea dvilizaţiei celei de-a doua
<.'Ur1'd a fierului (l-faHstaH.uJ târdu: 650--4.SO .şi inceputurHc LatCne~tdui:
' sc.::o!dnr VlII-V, cca pc cm: o discut:'im aicl 1•
±450--300 a.Chr.)
a. Structura economică şi socială. Este în linii mari asemănătoare cu cea a primelor
veacuri ale mileniului I a.Chr. Agricultura şi creşterea vitelor au fost practicate îndeosebi,
cu o pondere mai mare a uneia dintre ele, în funqie de formele de relief şi de mediul
înconjurător. Pasajul mai sus-amintit din scrierea istoricului Arrian (Anabmis I, 4) amimqte
în mod sugestiv holdele de grâu din preajma unei cetăţi getice de lângă. Dunăre. În spatele
acestei cetăţi se întindeau locurile pustii, expresie care ar putea sugera şi o zonă propice
pentru păşunat. Aceiaşi geţi sunt prezentaţi ca pescari şi buni călăreţi Imaginea poate
fi generalizată cel puţin a.i-upra ţinuturilor Dunării de Joi;,
Din alre texte antice rezultă că în aceeaşi epocă timpurie trat-ii nordici se înde!cmiceau
cu ;1Jbinărirnl şi cu cultivarea viţei de vie. Mineritul primitiv s-a practicat fără întrerupere
din timpuri străvechi. Armele de fier şi majoritatea podoabelor din bronz erau
confCctionatc din metal obţinut şi redus în zonele cu zăcăminte, ce era apoi prelucr:tt
în forn~e finite în diferite aşezări, fenomen atestat arheologic. Faima podoabelor de aur
purtate de agatirsi este evocată de Herndot (IV, 104). În mormintele atribuire agatirsilor
nu ~-au găsit însă decât puţine piese de aur, fapt fără relevanţă, deoarece inventarele
funerare nu reflectă ncapJrar şi portul defunqilor, ci sunt determinat~ de anumite reguli
cultice. Nimic nu îndeamnă să contestăm exploatarea acestui metal preţios în Transilvania,
în nisipurile :,urifere din Munţii Apuseni. Toate aceste informaţii din sursele literare ar
pmea c:lpJ.ta consistenţă dacă ar fi susţînure şi de cercetări paleodirnatice, arhem,oologicc,
arheoboranicc etc. Din p:'icale, din această perspectivă datele sunt extrem de lacunare.
Dacă vom urmări modul de viaţă, economia, reflectată în habitatul de pe toară durata
primei epoci a fierului în spaţiul carpato-dunărean, vom observa că uansfonrnlrile pe
aceste planuri s-au desfaşurat destul de lin. Documentaţia din stadiul actual al cerct:tării
este desig{H insuficiemă pentru nişte concluzii mai convingătoare, dar atât cât avem :a
dispoziţie ne prezintă un mod de viaţă mai degrabă predominant pastoral, asociat cu o
stabilitate rehnivă a habitatului, în care fenomenul transhumanţei trebuie să fi fost
car3cteristic acestor regiuni.
Încercarea de a suplini aceste lipsuri de studii interdisciplinare, prin referinţe la situatiî
din Europa Centrală sau ale ariei nord-pontice, wne în care s-au făcut cercetări mai extinse,
comportă riscuri deocamdată greu de L'Valuat. Bazându-ne totuşi pe astfel de rdt.'.rinre,
se constată, aşa cum s-a amintit în cap. III (p. 300), o regresiune a nivelului Mării Negre
ISTORIA ŞI CIVILIZATIA (SEC. VII-lll A.GIR.) 479
de la +5 m în epoca bronzului, la-4 m faţă de nivelul actual, pe parcursu! epocii fierului,
fapt ce a dus şi la o scădere a og!indei apdor interioare şi a prilejuit instalarea unui climat
din ce în ce mai uscat. În acelaşi timp, în Apusul continentului clima devenise mai umedă
· şi mai rece. În asemenea condiţii dimatice ar fi de înţeles creşterea ponderii pastoralismului
în producerea mijloacelor de subzistenţă, ceea ce pare a se reflecta şi în prd'erinţa pentru
creşterea ovi-caprinelor şî bovinelor, fenomen cu implîcaţii directe şi asupra formei de
habitat. Aceste transformări climatice au avut oscilaţii pc lunga durat:l a parcmsului lor;
se pare că etapa în care clima a atins maximul de usckiune şi r:kin.' a fost tocmai cca a
. Oricât de sărăcăcioase şi de inegal repartizate în spaţiu ar fi aceste dare, ele constituie
un sprijin pentru a ne imagina evoluţia modului de viaţă pe parcursul primei jumătăţi
a mileniului I a. Chr., implicit a tipului de habitat. Aşa se explică o diminuare până
aproape de dispariţie a aşezărilor mari, cu mai multe niveluri de locuire, în paralel cu
dispersarea habitatului sub formă de grupuri mici de gospodării familiale, situate la distanţe
apreciabile una de alta, în paralel cu situri Întărite, slab locuite, ce au fost interprernţe
ca cetăţi de refugiu sau centre în care rolul principal al fortificatiei îl constituie exhibarea
prestigiului social al comunităţilor respective. :\1ă refer şi la cele peste 350 de .siruri din
perioada Basarabi (Hallstatrnl mijlociu), din care aproape 300 s-au identificat nu111ai
pe teritoriul ţării noastre, multe în Câmpia Română. Sunt de fapt sirurî din care s-au
prdevat câteva fragmente ceramice cu decor tipic „culturii" Basarabi, fără a se putea aprecia
îminderea în teren a respectivelor aşezări; ele nu reflect:1 o creştere demografîG) în 7,onele
respective, ci doar dispersarea locuirii sub formă de situri de mici dimensiuni, ca urmare
a transformărilor în ca<lrul căutării surselor de subzistenţă, respectiv a creşterii ponderii
economiei pastorale (vezi cap. III).
Un element demn de notat este intensificarea relaţiilor de schimb, respectiv circulaţia
unor bunuri materiale pc distanţe foarte mari, fenomen consemnat încă din mileniul
al II-lea şi mai intens din vremea cuţrnrii Basarabi. În sprijinul acestei afirmaţii suu
m,1rmrie răspândirea, in continuare, a unor tipuri de podoabe din zona vest-balcanic<l,
chiar şi italică (în special fibule şi elementt:' decorative), difuzarea pe o arie întinsti a unor
piese de harnaşament şi a unor elemente de ană animalieră, a aplicelor pentru tolbă ;~i
:i oglinzilor produse la Olbia, ,1poî prezenţa, în mai mulre aşezări, în special din Moldo·,a,
:i. amforelor şi a altor vase de factură greacă.
Difuzarea mărfurilor greceşti se constată mai ales în raza de :-ch!mb a fiecărei cet<lţi,
Astfel, con1erţul Tsrrosului era dirijat spre Moldova, al Tyrasnlui de-a lungul Nistrului,
in timp ce Odessos îşi trimitea mărfuri ce ajungeau pân,l în Câmpia Română. În s!:1r~it,
răspândirea roţii olaruluî, poate încă de la sfârşitul secolului al VII-iea, la Dunărea de
Jos şi, apoi, în cursul secolelor VI-IV, în roată Dacia, a însemnat un progres în producerea
unei ceramici de calitan.~ superioară. Cele mai vechi piese !ucratc cu roata s-au g,lsit la
1
În general, M. Tomescu, Holocenul - dau crmwlogice şi cli//wrice, în CercArhMNlR l l (partea I),
p. 235-270 şi G. El Susi, Vânători, pescari şi aemltori de animale În Banatul mifr,11ii!or VI a.Chr. --1 p. Chr.,
Timişoara, 1996, p. 161 mm şi passim.
--- -- ---------~---------~-----

480 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI

ISTORIA SI C!VJUZATJA (SEC \'IJ
-l!I ACI-JR_)
481
Gogoşu şi la .Eşelniţ·a (necropole ce încep în secoh1l al VII-lea a.Chr.), ambele în jud. de la Corn;ri fusese eventtial diinensîonar- .
Mehedinţi, şi, în special, la Alexandria, jud. T eleorrnan, unde conrexul ar putea indica Bră h aşeşu~ . . a pentru etrca 3 OOO :i -oo -
pentru numai 1 500-2 ()00 d -·., ) , tar aceea de la
. ,._ . . ' e persoane etc
a doua jumărate a secolului al VII~lea a.Chr. Cetatea, deşi m principal era loc de refi · ·
Desigur, nu putem vorbi de un comerţ în toată puterea cuvântului. Mărfurile de lux ' d . ig1u, putea avea şi o I - .
se au m ve ere cornplexnatea si ex_lP-emele I _1 ocu_ ire permanentă. Dacă
erau obţinute fie prin troc, fie sub formă de schimb de daruri între dinaşti locali sau oferite c _f, . . . .. · o , e emenre or com , I _
mrn 1caţte, necesitatea asigurăm unei Întrer· . _ •· . ponrme a e stsrernului de
acestora ().(ElJJ..lÎAta) din partea unor structuri politice superioare, din lumea greacă sau . ~ .men corhmue ŞI cfi .·. ' .
permanente, oncat de restrânse esre ext , l I _ _ _cirn,e, existenţa unei locuiri
sud-rracic1. Dar astfel de produse puteau, uneori, să fi fost date şi ca plarcl de cet,1ţile greceşci . . . -I ' rem ce p auzibilă A,st f; I l
cst1mat1vc propuse te amoru! citat mal si ~ • _. ':. e, pc )aza unor ci.leule
cut 1, ]1_1C\\(J1·i!or ~,qi c::1rc le asigur.HI protecţia. Acesl di11 urm::{ f~·nomcn, care este st1rprîns . l . . , , is, m rnunra cer.Ho fi I . I S , - .
un nnrn:ir cc aprox1rnanv 90---100 de l). ,·,-" \ · L c a~ r:tno.::su :1r fi cxiq•it
. . ._ l ccu1c. r _c,:·:1.,1:1 f)ffJ }Or•, . . ' ·
încă <le la sf·ărşitul secolului al IV-iea, devine regulă în epoca urmăroa1:e, În acelaşi timp, cu ca Icu ILl I csum:tuv făcut pentru retare 1 I c- _ _ I_ \Ic t'slc aproape euab ,;j
f , I - - I - a ( e a Otnan un i , I b -
descoperirea în teritoriul indigen a unor monede de tip istrian reprezintă primele dove1i ar -1 c epaş1t va oarea de 15--20 în raport _ f' ' c t număru de locuinre l' u
' cu supra aţa d 4 5 h _ - '
ale tu1ui început de circulaţie monetară, poate încă din secolul al V-lea a.Chr., şi ale intrării Totodată, se observ;_\ 0 intensificare alo .... A • e -_ a a cetăţii.
. M -J cuuu m anumire zone. l ,1d -
geţilor în raporturi comerciale mai strânse cu lumea greacă. Desigur, de o circulaţie monet.H"ă ~au ne.Ioculte. ai : es, mcepând cu seco!uJ al IV-iea , .., ,t t, ·ită mai slab populare
A

propriu-zisă în Barbdticum nu poate fi vorba; majoritatea tezaurelor monetare repre7.Îmă cursun de apă, aşezări, unele cu caracter . I _I a.Chr., :.1.par, de-a lungul marilor
· • , reZl( entia • Această • .
acumulări valorice ca plată pentru servicii aduse unor foqe politice superioare. purea d arora ŞI unei creşten demografice b .' .' ,lparentă expansiune s-ar
- ] - -I azate şi pe o mai bimă ~. I
natura e ş1 matena e. Un exemplu csre r ; •
Cde relatate în capitolul precedent şi continuate aici, despre istoria secolelor Vll--lll
, l - - e\mmenru l ce se , ,exp oararc a resurselor
Roman:1, tll~l e, d~:pă o ~parcm;1 „golire" în secolele VI-V , ,, <.ons.~ară .'tcum în C1.mpia
a.C:lu. oglindesc, în acelaşi timp, -progresul înfăptuit în dezvoltarea societăţii
nord-dun<l.rene. Dacă datele arhelogice privind realităţi din prima vârstă a ficruiui•bsă cum ar fi Ptscu Crăsan1, Popesti Pleasov - ~- . . ' re.tp,ir Slt1m, unele forrifiore
. . , ' . , 1mosu ş1 alteJel ,
să se în~eleagă că încă <lin a doua jumătate a mileniului al II--lea a.Chr. se observă o I)ocumentaţta arheolog1c1 de baz,l. pentr d- I . · ..
. . u stu iu socerăru A II
pronunţară tendinţă de stratificare în pătura luptărorîlor, începând din secolul al V-lea o co:1smu1e tot necropolele. Strucnira în h . . d ' . • ll1 seco e e VII-IV a.Chr.
., ouna e grupun de .
a.Chr. putem vorbi de o aristocraţie în toată puterea cuvântului. Zonele cu morminte este apro:ipe generaIă ş1 1.11 această peflo:idă A c morn1mte a necropolelor
, I II . cest ienomen C<,te \ i- ·t ·11 c
princiare pot constitui indicii pentru existenţa unor formaţiuni politice de tip scfcrie 1• m cazu necropo e or tnrnu!are si 1,o::ite fi pr · -_z,_ n a supraiata soluhi
- - - I d I ~ . .
Î n curnnn1 e a hngile (iud. Vfa!cea) rrru _ '! d· . . . esupus pentru mai'< . , L

Tot aşa ceclţile, despre care va fi vorba mai jos. Asemenea formaţiuni politice se conrure:11.ă . )fl!atea necropolelor IJ!ane.
- - I . ,., . o pun,e e tnor011mc s :f_',
Încă din secolul al V-lea, în sudul Olteniei, nordul Dobrogei şi în nordul Moldovei. re Ianv mJCă. n sclumb, 1n ana acduî;1si eru , I , _, _ 'unr c !~,puse pe o suprafată
- , - l . . a pcut.ir,u,pevaleaT l I - -
Cet'.tţile din această vreme reprezintă centre rezidenţiale, sedii ale unor dinaş1i locali, rumu I1 se 1nw1c pe o lungime de pesre I) k· .. ' opo ogu u1, grupurile de
,,. - , , .- . . - ,n, cu man imen,ale înt --1 l -
asîgur:î.nd, la nevoie, refugiul şi apărarea comunit:lţilnr din teritoriul pe care-l patrone,tză.
pn:,_,t,pu1,cm ca acestea au ap:1rţmut unei sino ·~ _ . . rec e. n ambele cazun
, b' - , . - btue c01nnmctn g -1 I -
prooa 1l, numaml gmrilor sau a1 i.lun:ri!nrcom ~ · ' r~pun e ce movile reflectând,
De aceea, aşa cum propunea Adri.1n Florescu, dimensionarea iniţială?- fiecărei cct;i~i are · . · • , poneme. 1n cupnnst1l h ,,--;,. . · . .
morminte cu arme ş1, uneon, cu ptese de ha . · .,c,._<t!UJ grup se dîstmg
foarte probabil în vedere efectivul uman şi annul acestuia, pe care treb~ie să-l adapnw:a.sd d d rnaşan.ern ::ihrur' de .
I-ym ao:.'St -
puncr e ve ere, structura necropol ,1 f] ' ' ' monnmte sJr;1cicioase
în eventualitatea unui pericoF. ~.farea variabilitate a suprafeţei interioare, de la o cetate • . . .:or re ect:1fi-fdst· J• I · . ,.
puterea o d eţrne anstocr:iţta militara. Prennr• v , I " . ·. a<i1u unei societ:lţi în care
A

la alta, de la dteva hectare la zeci de hectare, ar putea oglindi, de fupt, inegalitatea rcriwri:1h\ ti·, . . - .,lUL,tm ocun tz I F: - l
0 1~nune a unor mormmtc fastuoase (vtzi A,)i ,h •,,,I . ", ·0 ate <tţa le necropolele
şi, implicit, a efectivului uman de la o comunitate la alta (de exemplu suprafaţa inr,;;rioa.ră 1:>g ,Jud.I !ulcea Pcr·t . d ·r I
l,C. , :uar IJl ceea ce pnvcştc dlmensiunile 1 . . '' e u, JU . e corman
-, ) _A A •

a cetăţii de la Hrăhăşeştî, jud. Galaţi, însumând 2,5 ha, reprezintă o cantirntc neglijabilă •i - _ . , nonun1entu lll hm . , . .:- ..
LU:,treaza raportul soCJal 1111.re luptătorii de r·î.r·i ,. • ·I .nai, C.lt ŞI mventarul lor
în comparaţie cu cele 45 ha pe care le totaliicază complexul fortificat de la Stânccs!Î, _ .,. I mb.ptu1t m evo!ut1a oro-ani7"
r rngitsu A -" • A • "''-,'-·e 1 levaz,._1(aristot··· ·- ·1·
.. 1- - -
. _
-Ll\1,1 rn1 ttar;t) şi capetenu .
.. '
. jud. Botoşani). Desigur, reconstituirea precisă a rcrirnrîului aflat sub autoritatea ficc:lrda • e, ··1 l . o· -am po !lKc t:Sle .. 1.
•_ mnuţ11 e c espre r;1z.hoaidc "etîlor rn put _ · "
111 . ' nu, JI n.e cunoscut prin
din cetăţile menţionate nu este încă posibilă. Totuşi sunt semnificative <latele ro.uitare ,., ., I . . . _b . cn stipenoare 1Jolit;. _.1 ·1-
,unam iege u1 persan Danus ş 1 cca :J lui Al J- I ·'_ 5 _mi Har, cum a fmr
din calculele aproximative privind capacitatea maximă de adăpostire în funqie de m:'.î.rimea .,Ac exan1uccM•ireC" ,
sa ie imrumc, trebuie s,1 fi deţinut O organizare 1· • .,· .· .'. · .,eţn, care -~-au încumcrnr
suprafeţei interioare a unor asemenea aşezări. În acest sens, comple..s,::ul de la Sr:lnccstî ar ·" O r • Al d I po mea si m1!uarJ ,- .·,.,..111 , •
~a raca. n mo ana og putem judeca ,11 u-.. _,_ .. . ' iU---ctJ p<1rte m m,lsură
fi putm asigura refugiul pentru 25 000-30 000 de indivizi cu întreg avutul lor, cern rea \' •. • ,- • . t- uu po 1mc,1 s1 mi!it··. , I . - . .
J.ici se remarca o suuctur2 polmcă ni vădite t' l' _ d ,,r,'I ·1 u1 Drorn1cha1tes.
D -h . u1u11te e c-enrn!i· -~
roinic aites, este denumit „rege'· (txxcrLA.E(~_'i 1,, ... I : zare. ~-;1petenia o-eţilor,
1
Cf. !n general P. Brun, La genese de l'et.at: Ies apport.J de li1rchlologie, Paris, 1999. . , {, sur st e ,Hmce (vezi mai sus). b
c A.C Florescu, Unelecor1SidemţÎuni asupra cetăţilor traco-getice (haflstattiene) din milrniu! Jî.e.n., în C:rc_: st bşi_
2, 1971, p. l 03-118; A. Florescu, M. Florc:scu, Cerilţilc trtll'o-getia: din secolele 'v1-!il a. Chr, dl' !t1 S,,mrtşl) ' N. Conuvici, AşeziirifOnijitate şi tc11rre 1r:'h,1k „rto-d.i. -. /. ·\/ _
l985.p. 71 _ 8,)_ 0· rnrc,:. m1fr,il,1f;t,· Jv·
(jud. Boto:f,mi), Târgovişte, 2005. !.f n.-/J e.n.j, ln htros 4,
/482 LA ÎNCEPUTURILE !S'fOR!El
Cele trei mo~ente punctate mai sus arată -~ă uniuni de şeferii cu tendinţe de per~
manentizare şi, implicit, de centralizare a puterii existau la geţii din secolele VI-IV a.Chr.
Asemenea formaţiuni politice nu mai pot fi judecate doar prin prisma unei structuri
primitive; ele constîtuic un pas fireSc în procesul ce va permite încercarea de unificare
a lui Burebista. Din relatarea lui Herodot se poate deduce că şi agatirsii din Transilvania
au reprezentat o forţă poliric.1 semnificativă. Recentele cercetări din zona centrală şi nordică
a ivfoldovei arară că nici aici sirnada social--politică nu era esenţial diferită. Marile cet:lţi
de b St,lnccşti şi Cotnari ar putea fi considerate centre ale unor şcfCrii. Un teza,1r ca cd
deh Cucutcni--13,liccni (Lşi) (pi. 3:.S) trebuie interpretat, asemenea celor din i\fomcnîa
s·au Dobrogea, ca proprietare a unei căpetenii de rang asem:înător.
De aici se desprinde concluzia că societatea din aria nord-dunăreană se afla în secolele
VI-IV a.Chr., în totalitatea ei, aproximativ la acelaşi nivel de dezvoltare.
b. Civilt'za.ţia. Cercet,lri recente prin metoda cronologiei de contact cu lumea egeică
au dus la o „ridicare" cu aproape un secol a datării unor descoperiri arheologice, astfel
încât data de a doua juinătate a secolului al VII-lea, poate fi luată în considerare, în stadiul
actual al cunoştiinţelor, ca marcând începutul unei noi etape, cea a Hallstattului târziu.
De amintit că această dară, (are, în ceea ce priveşte firul istoriei populaţiei :iurohtone,
este pur convenţională, îşi găseşte justifica~ea şi printr-o serie de evenimente cc se petrec
acum şi care vor înrâuri dezvoltarea civilizaţiei din Dacia în tot cursul secolelor VI-IV
a.Chr., cum sunt întemeierea coloniilor greceşti pc ţărmul Marii Negre şi ascensiunea
unei puteri politice scitice în ţinuturile nord-pontice (cap. JV. p. 421).
Colonizarea greacă a Pontului stâng şi rdaţiil.e grecilor cu porub-tria locală, Primele ateHări
sigure ale unei prezenţe greceşri stabile în bazinul Mării Negre dateaz.1 din secolul al VTI~!ea,
deşi este de presupus că şi în veacul anterior corăbieri greci frecventaseră aceste tinumrij
aşa cum o sugerează pasaje din Odisee,1 sau din primii poeţi greci (Hesiod). Cea mai veche
colonie de pe litorahil dobrogean este Isrros (Histria), colonie milesiană, înterneiaLă, portivit
c-elor mai recente ccrcet{1ri ale materialului arheologic descoperit aici, pe la mijlocul .~cu.)lu!ui
al VII-iea, dată ce concordă şi rn cea transmisă de izvoarele literare. Numele ei grece~c
(Isrros) este acelasi cu cd ,1l Dunării şi evident amplasarea acestei colonii în apropierea
Deltei stă în legatură şi cu C"Jrculaţia de-a lungul Dunării. Totodată cu Isuos, sau chiar
puţin mai devreme, a fost Întemeiată Orgame, despre care Hecataios scria cJ. se afla pe
Dunăre (identificarea ei cu ceratea de la Capul Dolojman, pe malul Razdmului, cMe foarte
probabila). Cert este că în necropola rumulară recent cercetata s-a descop,:rit cd nul ve:chi
mormânt grecesc din Dobrogea, datat pe la mijlocul secolului aJ VlI-lea a.Chr. şi care,
prin ritualul s.1.u, se aseamănă cu cele de la Istros 1• Ceva mai târzîu, în jur de 600 sau în
prima jumătate a secolului al Vl-lea, au fost întemeiare ake două colonii ale Miletului,
Tomis (Con~tanţa) şi Odcssos (Varna). Callatis (Mangalia) este o ctitorie dori,rnă din
uhimele decenii ale secolului al V1-lca, iar Dionysopolîs a fost înrcmciată, prnbabil, în
aceeaşi vreme, de colonişti proveniţi dîn oraşe diferite (vezi mai amănunţit în cap. \,1!).
1
V. J,ungu. A1g,mmm. 1\/rnopo!,1 tumu!tm1. Săpărurilearheok,girrdin anii 1988, 1,990--19%.. in;,, 1:tttri:1lc S.~-
1. 19r)9_ p. 165--174.: M. !vfănucu-Adameştt;um, Orgame/Argamum, Bucul'<::şti, 2001; Eackm, Or;_:,11m/, în D. v„
Crammenos, E. K. Pr:tropouios (cd.), Anciem Creek C:Ol_onies in thc Rbck Sca, I. Thc.•;saloniki, 200-1, p. 541-JSfl:.
!STORIA ŞI C:IVJUZATIA ÎNTRE SECOLELE VH-111 !1.CHR. 483
Nu sunt cunoscute în mod mulţumitor relaţiile pe care noii veniţi le-au avut cu
populaţia locală la început. Nu există însă nici o dovadă că acestea ar fi fost duşmănoase.
Este de·,presupus că au existat legături de colaborare cu populaţia indigenă pe baza unor
interese reciproce. Cet;lţile greceşti şi-au consolidat un teritoriu care le asigura mijloacele
de subzistenţă. Este probabil că în acest teritoriu să fi fost atraşi şi localnici. Prezenta
unor materiale ceramice de factur:l indigenă la Histria, atât în oraş, cât şi în satele di,n
tcrirnriu, precum şi identificarea mai multor rnormînte „princiare" ale populaţiei ;rntoh[One
în cuprimu! necropolei tumulare, sugerează cxisrcnţa unor relaţii su-8.nsc îmre greci ~i
]nolnic(i din zonele învi.:cinate. Mai du.îu, din ,:poca drnistic1, ne-au parvenit O scrie
de documente epigrafice care aduc m:lrturii despre relaţiile de protectorat din partea unor
dinaşti asupra cetăţii Histria. Din secolul al III-iea, s-a p,1strat numele unui şef,
Za!modegikos, a cărui reşedinţă pare a fi fost undeva în nord-vestul Dobrogei sau în
stânga Dun,1rii, care controla sursele de venituri ale cetăţii, luând în cha,1şie ostatici.
Un alt prorector al Histriei a fost Rhemaxos, în jurul anului 200 a.Chr., care, în situarii
dificile pentru cetate, a asigurat un sprijin eficient 1• Localizarea mai precisă a ccntrul~ii
lui Rhemaxos, sigur în stânga Dunării, este controversată: după unii în sudul Basarabiei,
mai probabil îns:'i în ?,ona Carpaţilor de Curbură sau pe cursul inferior al Siretului.
Conracrul dintre societatea autohtonă, cu o cultură tradiţională şi civilizaţia de rip
urban grecească a dus la apariţia unui puternic fenomen de aculturaţie, rezolvat în mod
diferit în c:1drnl diverselor etnii nord-tracice, Propagarea produselor comerciale grecc,'itÎ
s-a facut în mod inegal: mai intensă în Dobrogea, ea apare şi în Moldova şi în răsărind
i'-,1umenicî, fiind mult mai slab reprei,entată şi mai rârzie în interiorul arcului carpatici.
De aces1e contacte de ordin comercial se leagă, în special, prezenţa amforelor greceşti
si a ceramicii lucrate cu roata. Ace.st din urmă meşteşug a fost repede imitat şi de localnici.
În sudit.I actual se admite că difuzarea ceramicii lucrate la roată darea7"'1 cel maî drziu
~în secolul al VI-lea, dar nu este exclusă nici apariţia ei încă de la finele veacului amerior.
In afara impactului direct pe care l-a constituit contactul cu grecii, un rol şi mai imporrant
îl reprezintă exercitarea indirectă a influenţei civilizaţiei greceşti prin filiera sud-tracică,
fenomen ce a înrâurit în mod hotărâtor evoluţia culturii materiale carpato-dunărene şi
a grăbit ap,ffiţi::i. si dezvoltarea fenomenelor de tip I.arene.
Îilccpând cu mijlocul secolului al V1l~lea se constată, în cea-mai n'fare p;me a spaţiului
car~ato-dunărean, o scrie de perturbări în configuraţia grupurilor culturale Îti'raport cu
pc.-ioada precedentă. Asrfel, Câmpia Dunării, intens locuită în etapa anterioară, d(;Y:ne
s;'lracă în descoperiri arheologice; în schimb, în zonele împădurite ale dealurilor
subcarpatice, inainte slab locuite, apar numeroase necropole de incineraţie, atesdnd că
centrul de greutate al loculfii s-a smlmutat aici. Acest fenomen ar putea fi un indiciu
~·ă ~iaţa îi'. zonele de şes devenise poate prea expusă, o parte din populaţie retrăgfrndu-se
m ţmurunle deluroase şi împădurite. Centrul Transilvaniei este arnrr: locuit de o popufarie
(grupul Cîumbrud), cunoscută exclusiv prin necropolele sale tipice cu morminte de
'. Cf, D.;\-1. Pippidi, Contribuţii la istoria 1•eche a Românie?, Bucure.şti, 1967 (în special cap. 2, 7-9).
~ L 3uzoianu, Civilizaţia gre11âl În wna 1,est-po111ică şi imp,,crui ci ,uuprc Lumii a111ohto11e (sec. \·'ll-JV
a.Cin), Constanţa, 2001.
484 LA ÎNCEPUTURILE ISTOJUEI
inhumaţie, rit ce se ·deosebeşte de cel atestat în regibnile înconjurătoare. Cercetări recente
permit să se presupună că şi în partea centrală şi nordică a Moldovei s-a petrecut 0 anumită
restructurare a formelor de_locuire. Pe de altă parte, raritatea aşezărilor intens locuite şi
înmulţlrea cetăţilor cu locuire slabă sau intermitentă - cunoscute mai ales în centrul
şi în nordul Moldovei, dar şi în regiunile împădurite din Teleorman şi Oltenia (s-au
idrntificat asemenea cetăţi şi în Dobrogea) - sugerează o dispersare a locuirii prin
,1<.ccntuarca creşterii vitelor în raport cu agricultura, în sensul cultiv:.'irii unui avur mai
mobil, mai lesne de ::ipărat.
Este evident că aceste fapte, constarnte arheologic, ar putea fi şi urmarea unor cv('ni-
mente istorice despre care am amintit mai sus şi al C..1.for centru de greutate se afla în regîtmile
răsăritene. Mulţi cercetători ai secolului XX-iea au pus aceste fapte pe seama înaintării
spre apus a triburilor iraniene ale sciţilor, care, cândYa în secolul al Vii-lea, S-dU stabilit
în stepele nord-pontice, incluzând sub stapânirea lor ş:i populaţii din silvostepă. Conform
tradiţiei greceşti aşezarea sciţilor s-a produs în urma înfrângerii cimmerieni!or, dintre care.
cum se poare deduce dintr-un pasaj din Herodot (IV, 9), o parte ar fi luat-o spre apus,
peste Nistru. Un alt izvor, citat sub numele de Pseudo Sk-ymnos (v. 765-70), relatează
că Istros a fost întemeiată pe vremea.când scirii au trecut în A,;ia, urmărindu-i pe cimrnerienii
ce fugeau din Crimeea (asupra valorii real-istorice a acestor informaţii vezi mai sus 1..--.ap.
IV). Coincidenţa restructurării culturale, constatate arheologic pe la mijlocul secolului
al VII-iea, cu data întemeierii Istrosului face plauzibilă ipoteza potrivit că.reia unele popubrii
străine ar fi pătruns în spaţiul carpato-dunărean şi ar fi fost cauza acestor penurb;lri 1•
Premisele şi fonnarea civilizaţiei celei de a doua tpoci a fierului (Hallstt1ttul t.îrziu şi
Începuturile Latfne-ului). Spre deosebire de etapa precedentă - perioada culturii Basar;1bi
- documentaţia arheologică se bazează acum, în primul rând, pe studiul desrnperlrilor
funerare. Au fost identificate relativ puţine aşezări şi acestea inegal repartizare zonal (doar
în Moldova aşezările au fost mai intens cercerate decât cimitirele). Multe a:;,ez.lfi ÎntJrite
s-au dovedit a fi în principal cetăţi de refugiu şi centre rezidenţiale ale şt'fe.riilor. Necropolde
sunt, de asemenea, o dovadă directă a prezenţei populaţiei în regiunile r.:spenive. Dată
fiind varietatea de totdeauna a obiceiurilor şi tradiţiilor funerare, este lesne de îr,ţelcs
de ce şi aspectul general al culturii materiale va fi acum mai puţin unitar dedt cel al
etapei precedente. Perioada poate fi împărţită în două etape: de la mijlocul s(·wlu!ui al
VII-iea până spre mijlocul secolului al V-lea şi, a doua, de aici şi până la începutul cduî
de al lll-lea a.Chr., demarcaţia Între cele două etape nefiind egală în timp penrru toate
regiunile spaţiului carpato-dunărean. De la începm trebuie subliniat fapml c:.1 prima dintre
aceste etape culturale (Hallstattul târziu) este caracterizată printr-o serie de grupuri
regionale, unele înrudite şi a căror ceramică poate fi derivată din cea a perioadei Basarabi.
În cea de-a doua etapă se observă o tendinţă de unificare a formelor de culrurA materială
şi leg:'i.ruri din ce în ce mai accentuate cu lumea sud-tracică şi grecească pontici. lmp;Ktul
1Despre un nou mod de interpretare a acestor evenimente vezi, A. Vulpe, Problema sâric,I tn Rmn.'m:a,
în Identitatea nai;ională şi spirit european. Academicianului Dan Berindei la 80 de ani, Bucu1csri. 2003,
p. 113~134 (v. şi mai sus, cap. IV, p. 420 şi urm.).
ISTORIA ŞI CIVILIZAf[A ÎNTRE SECOLELE vn... lfl ACHR. 485
acestor curente culturale, rezultat al contactelor din ce în ce mai strânse cu coioniile greceşti
şî cu forme politice şi sociale superioare din aria sudtracică, constituie principalul criteriu
pentru a diferenţia cele două eiape ale răstimpului aici prezentat, ultima justificfmd
denumirea de Lartne timpuriu datJ. acesteia,
Se cuvine preclzat că denumirea de epocă. LatCne (de la staţiunea La 'fCne, din Elveţia)
ca sinonim pentru cca de-a doua epocă :1 fierului reprezintă generalizarea unui fenomen
consr;u:tt în Europa Centrală şi Vestică şi care se referă la transformările petrecute în
;ir;:1 ,.:i,·i!lxa~iei celtice. S--:1 obscrvM s;î. f-Cnomcntu! preluării dcn1e11t<.:'!or gr~·cqri în !ume:1
u-,1ciccl ,sau uacu-illyr:l nu este întru totul similar cdor din ~inucurlle u:l\ilor, deci a ·.-u,hi
de.spre un LarCne geto-dacic ar fi incorect. Lăsând la o pane aspectele pcrfoqioni~.te ale
terminologiei şi acceptând caracterul convenţional al oricărei denumiri, nu considerăm
greşiră milizarea expresiei Latt'nc pentru desemnarea perioadei celei de-a doua epoci a
!Îcrului (aidoma cazului epocii denumite Hallstatt), chiar dacă, din punct de vedere al
cîYîlizaţîei nord-tracice (geto-dacice), avem de-a face mai degrabă cu un „pseudo~Lafrne".
Rep:;.rtizarea teritorială a descoperirilor şi stadîul actual al cercetărilor impun tratarea
pe rrei regiuni a problemelor referitoare la culmra materială a acestei perîoade: 1) bazinul
Oun;tfÎÎ de Jos (de la vărsarea Tisei până în Dobrogea, inclusiv sudul Moldovei); 2)
Transilvania; 3) Podişul Central şi nordul Moldovei.
Aspecte culturtde regionale. Bazinul Dunării de Jos (fig. 83). Grupurile culturale din
acc1su. regiune arată cel mai clar relaţia genetică cu cultura Bas,1rabi, care se manifestă
'.n frnmde .si decorul ceramicii. Grupul cultural Ferigile este caracteristic zonelor de dealuri
subcarpatil-e ale Munteniei, Olteniei şi Banatului. Până acum s-au identificat şi cercetat
aproape exclusiv necropole tumulare de incineraţie, din care cea eponimă de la Ferigile
(com. Costeşti, jud. Vâlcea), săpată aproape în întregime (1 :'>O Je rumulî), se remarcă
prinrr•-un foarte bogat material cer;:unic, numeroase arme de fler (topoare cu dmul tăişuri,
"·uţite de luptă şi vftrfuri de lănci), piese de harnaşament şi podoabe de fier şi bronz 1
(Îig. 84, pl. 22). În cadrul acestei necropole sunt puse în evi<lcnţ;l, în mod expresiv,
Niennrea direqîilor de influenţe culturale care :m pătruns în mediul cultural aurnhton
în această etapă. Astfel, Într-o primă fază, în a doua jumătate a secolului al VII-iea,
conlinuă să se manifeste elemente de port, judecând după tipurile de podo2be şi de
harn:l'<tment, ale centrului cultural vesr şi sud-vest balcanic, în timp ce în ceramică
pn:vakat.a forme şî motive ornaraenrale derivate din cultura Basar:tbi. Primele influt'nţe
r:î~;lrltcne apar la Ferigile la sf5.rşitul secolulu.î al VII-iea. Ele se înmulţesc în sec<J!ul :ii
VI-ka, mai ales Îll a doua lui jumătate (spadele scurte de tip akiJ-1akes şi uncie tipuri
de podoabe) (pi. 31/2, 3). Mai târziu, în secolul al V-lea, predomină obiceiuri funerare
(tipuri de morminte) şi modele de vase care, la Dunjrea de Jos, în zona unde istdrice.şte
sunt pomeniţi 3eţii, erau lucrate mai ales cu roata olarului2 (fig. 85/24,25), Tot în această
\. Vulpe, Neaopola !,,1/!sr,!ftirtnit de la Ferigile /rrwnogr1ifie arheo!ogicll), Bucure~ti, 1967: !dcm, 7ur
Chro,,•1dugie 1/er Ferigi/,,-Grup;,e, în Dacia N.S. 21, 1977, p. 81-112 (\-ersiune.1 rornlncască în Dannbltis
8-9, 1979, p. 93--122) (ri:,:irnirt·a .:1,mo!ogiei).
· A. Vulpe, E. Pope5C-ll, Cm,rrihution 1) la comu;Îssa11ce des d/b111, de l.1 rulil/re gt'to·d,1ciq11< 1/am la z.ine
.,ubcmpatique Viî:lcnI-A1ge,,- (La nlcropole tumu!t1ire de Tigwni), in Dacia N.S. 16, 1972, p. 75·-l l l; E. Popc'scu,
A. Vulpe, NomAles dl::ouwrtes du type Ferigile, în Dacia N.S. 26, 1982, p. 77~114.
486 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI

vreme se întâlnesc îri cadrul grupului Ferigile (pC 'VaICa Topologului) elemente de artă
animalieră (fig. 85/2; 86/1), proprii elitei militare din regiunile circumpontice. Această
succesiune de influenţe culturale, observate într-o singură necropolă sau într-un grup
<le necropole înrudite, oglindeşte, în ultimă instanţă, fapte de ordin cultural-istoric care
ar putea fi generalizate în spaţiul carpato-dunărean şi a căror explicaţie este verosimil să
fie în legătură cu evenimentele petrecute în această arie, respectiv apogeul civilizaţiei
grupului „scitic" din bazinul Niprului în secolul al VI.-lea şi creşterea puterii şi civilizaţiei
11 :1eilor odrysi în cursul secolului al V-lea a.Chr.
C:m1pia Duo,lt·ii :,c ant:i, cuni \puneam mai sus, a fi rn:ti :,!;1b locu!r;i în ,1u::1st:1 vreme
(vezi, între_ altele, interesanta descoperire <le ia Alexandria, jud. Teleorman, constând
dintr-un grup de gropi-borJeie în care s-a găsit destul de multă cerarn.ică lucrată cu roata
olarului 1 ; o situaţie similară a fost constatată la Bălăneşti, jud. Olt 2 ; datarea primei
descoperiri ar putea fi a doua jumătate a secolului al VH-lca, iar a celei de a doua, mai
degrabă la începutul secolului al V-lea). În zona dintre Balcani şi Dunăre se dezvolt,'i
grupul Vraca, sub care denumire au fost reunite de~~coperirile ha!lstattiene târz.ii din această
regiune, care se pre,mpune a fi fost locuiră de neamul triballilor. Ele prezintă, îmr-o fază
ini\·ială, ca şi descoperirile din sudul şi sud-vestul Olteniei, o serie de influenţe venite
din lumea illyrică (despre etnicul triballilor, vezi mai sus p. 415), manifestate în obiceiurile
de înmormânta.re şi în tipurile de piese de porr, pentru ca, apoi, să se integreze în formele
culturale ale zonei Dunării de Jos 3 .
În ţinuturile Subcarpa\ilor de Curbură, în zonele deluroase din partea sudică J
ivfoldovei şi, probabil, şi în nordul Dobrogei, se răspândeşte, în secolul al Vl-lea, grupul
Bârseşti, strâns înrudir prin ceramică şi obiceiuri funerare cu grupul Ferigile4 (totuşi
ceramica de !a Bârseşti este mai săracă în forme şi aproape lîpsită de decor în raport cu
cca de la Ferigile). Şi în evoluţia acestui grup a fost observată o fază mai târzie, prin cm·e
se confirmă aceleaşi tendinţe de manifestare a elementelor culturale din zonele
sud-dunărene, ca şi în grupul Ferigile.
Evoluţia culturii din Subcarpaţii Meridionali în secolul al IV-lea a.Chr., este atestat;!,
între altele, la Gărcjeşti (jud. Vâlcea)S, Năeni (jud. Buzău) 6 şi Budureasca (jud. Prahova 1 ,
7

1 C. Preda, Neu, Asprct ofEarly L1thff Epoch in D11âa, Di.r.-oum'd ar A/,:.umdria. în Dacia N.S. 3, l \/5'),

p. 179-194.
2 E. Popescu, O noua deswpe:·irre de, tip A!o:andria" ln aşr:wre,t rk· /11 Bitl'iw;tl, în StCom Pite,:i L
1968, p. 57--66.
5 A. Vulpe, Archiwlogische Fonchungen und hi,torisl'he Betmchrungen iiber das 7. his 5. Jh. :m

Drm,1u-K111patcm,mm, în Mmv\nt 2, 1970, p. 115-213.

4 S. Morirm, Nmwja gal'Jtatsk,,jt1 gruppt1 v Moldm1t', în Dacia N.S. I, 1957, p. 117-132; Idem, Săpilturi!t'

de la Bâr,eşti, în /\fateriale 7, 1%1. p. 201-208.

~ Gh.L Peue, Necmpola şi dşewrea din epoca ficmlui de !11 Gur,jesti, în SCIVA 22, 1971, 4, p. 557-'.'{16.
c, A. Vulpe, V. Drâmboceanu. Cercrt&ri arheologice in raw comunei i\ilmi (Buz/iu}, în SCIVA 32, 1'J8 l.
2,p.171-194.
~V.Teodorescu, M. Peneş, Afatricea de incidcn/ii a siturilor arheologice de la BudurM.rca, jud. Prah01·,1,
oglindă a continuitiiţÎÎ multimilenare tf~, viaţd, a unitarii cultumk şi a dmsitll.ţii paleodcmograficc în ;:,onit. in
Anuarul Mtneului de Istorie şi Arheologie Prahova I, !984, p. l l-50.
 · ~ - - - - ·------------- ------------------
488 LA lNCEPUTlJRILE ISTORIEI

iar în Gorj de necr6pola tumulară de incineraţie d'~ la ·}-deşti, dar:iră în principal în secolul
al IV-lea a.Chr. 1. În sudul Moldovei, au fost cercetate mai cu seamă aşezarea de la Poiana
(Nicoreşti, jud. Galaţi)2, pe Siret, care va cunoaşte o mare înflorire 200 de ani mai târziu,
şi cetatea de la Bră.hăşeşti (jud. Galaţi), datând mai ales din secolul al IV-lea a.Chr. 3.
Zona considerară ca fiind locuită de geţii sud-dunăreni este caracterizară printr-o scrie
de descoperiri funerare de-a lungul Dun:1rîi, în Dobrogea şi nord-esrul Bulgariei, începând
deh sClrşîrnl secolului al Vll-lea pfoă a(_Lînc în scc~)lul al Iff.Jca a.Chr. Ritul incincrJţiei
este predominant, în unde nccropoie fiind aproape exclusiv, În faza ce.a nu..i veche, ecru. rară
la Dobrîna, lângă Vama, se poare vedea persistenţa rradiţîîlor din Hallstattul mijlociu4.
Tot la Dobrîna, aflară la numai 35 de km răsărit de Cetatea gread Odessos, se constată
şi primele importuri greceşti, datate în prima jumătate a secolului al Vl-lea. Continuitatea
aspectului culrural de la Dobrîna se manifestă în necropola din apropiere, de la Ravna,
care datează din secolele VI -V a. Chr. 5• În faza a doua a acestei din urmă necropole, ceramica
lucrară cu roata olarului devîne numeroasă, formele ei imitând prototipuri greceşti. Zona
respectivă este împânzită cu numeroase descoperiri din această vreme, între care necropolele
de la Simi-Vir, Branifrvo, Kiulevfa, Carvica, Kragulevo şi Cerna (toate în nord··esml
Bu!gariei) 6 , Canlia, Sam Nou, Bugeac (jud. Constanţa} 7 şi altele.
În toată această zonă a Dunării de Jos, dezvoltarea culturii materiale se desfăşoară
continuu până în primele decenii ale secolului al Ill-lea a.Chr. Una dintre descoperirile
cele mai semnificative este cimitirul de la Enisa!a {jud. Tulcea), (pL 23) cuprin2-,_'1.nd rnai
bine de 400 de morminte (96% de incineraţie) cercetate până în prezent, datate în
principal în secolului al IV-lea a.Chr. 8 • Ceramica locală este, în mare măsură, lucrată

! Gh. Caloroiu, Necropol,igeto-dacică de La Teleşti-Dr.1goil!şti,jud. Gorj, în Lima 3? 1986, p. 11-•88: ldcm,

l'rima epoca 11 fiemlui în nordul Olteniei, T 5. Jiu, 2001; A. Vulpe, Die Kurzschwenm; Dolcht' mul StrânnNa
der I-la!L,rattzeit in Rumăn.ien, PBF \1, 9, MUnchen, 1990, p. 79 şi urm. cu rectificari de ordin cronologic.
2 R. Vulpe, La cioilisation tU1ce et ses problt7ne:s (/ la lumifre des dernit'mfoui!ies de Poian,t, en basse A1oUn•ie,

în D:icia N.S. 1, 1957, p. 143-164.

·' M. Brudiu, P. Pă!tânea, Cetatea geto-daâcă de la BrăhilşeHi (jud. Calaţi}, în ArhMol<l 7, 1972,
p. 225~240.
·1 M. MirCev, Trakijskij.at mogilen nekropol pri s. Dobrina, în IzvesrijaVarna L 1965, p. 33-70.
5 ld.:m, Rmnorrakijskijat mogi!en nekropo! pri s. &mlfl, în Ii.vesrijaSofia 25, I 962, p. 97-164; o perîoadln;e
a acestor necropole la A. Vulpe, Archliologjsche Forn·hungen und historisd;e Betrttchmngen . şi B. !-fan,,-!.
Zur Chronologie des 7. biJ 5. Jahrhu>1derts v.Chr. im Hinterland von Odessos 11n der wrstlid•en
Schwarzmeerkiiste, în PZ 49, 1974, 2, p. 193-217.
6 G. TonCeYa, Chronologie du Hallstatt ancien d,ms la Bulgan"e de nord-t'St, Sofia, 1979; L Bobt"ev~,

Trakif,ki nekropoli pri se/ara Krăguleoo i Cema, Tolbuhinski okrt1g, în lzvesrijaVarna l l, I 975, p. l l 9-128.
~ M. Irimia, Noi cercetări arheologice 111 cirnitiml II geto-d,iâc de la Bugeac, În Pontica 2, I 969, p. 23-·L'.;
Idem, Date noi privind ,u-cropo!ele getice de fa Rucettg, com. Ostrov,jud. Constanţa, în Thraco-Dacica 6, l 9W'i,
p. 75-85
8 G. Simion, Les GCtes de la Dobroudja septentn"onale du Vr ltu I" sitele av. n. e., Thraco-Dacîca 1, l 976,

p. 143-163. Fig. 84 Ceramică, podtiahe ~i arme din nenopule de tip Ferigile. După A. Vulpe. Sclri diferite.
 ,. ~~-
- - -
~ .,,_
'

,:~..Î 0 'L.]l 5 li

\_.
-= ·,··7
fr_, ,,/"
(·.j.;;:.'.·!:: ~/;;0__7 '\ ''~- 7
1·. ~-;. ~°'--~"
\~~/,;:'\ îî. .( (:;;g
\({)"'_~--~1-1, _1J
~~ //
A_-=\\ T-----;J
v
~l
·,, __ --- ,. - - - --~',, ,,

,,~~ " \ - i j ~=1-_j

" 27

fig. 85 Grupul cultural Ferigile. Inventaru! rumululu1· 15 de Ia ·r·1gvct11.· D up ă /\ • Vulpe· Scări

' diferite. ' IUl· 5 dc Ia C~cpan.· După
Fig. 86 Grupul cultural Ferigile. I:wernaru I mmUJu - '<\ · Vulpe · Scări diferire.
492 LA ÎNCEPUTURlLE ISTORIEI
cu roata (pl. 2·1). S-3.u găsit şi amfore de Chios s~~ thasos, precum şi vase greceşti cu
figuri roşii, dovedindu-se astfel strânsele legături cu cetăţile greceşti, în cazul de foţă
Orgamc/Argamum (Jurilovca) şi Istros. Obiceiul de a pune arme şi podoabe de metal
în morminte este mai puţin răspândit decât în perioadele mai vechi. O altă necropolă
datând din a doua jumătate a secolului al IV-iea este cea de la Murighiol (Tukea) 1.
Şi pc malul stâng al Dunării se cunosc mai multe necropole. Cea mai imens ccrcet;,tă
este cea de la Zimnicea, jud. Tclrnrman, aflară în imediata apropiere a UnC'Î cetl\Î
cunlcc1tpor,,::,/. Importanţa :_,c(';tci din urm:i necropole rczidJ, în spu..:i:tl, în dur:ii-t <'Î,
din secolul al IV-lea până în secolul al 11-lea a.Chr., inclusiv, oferind astfel imaginea cea
mai completă a evoluţiei culturale clin roată aria Durntrii de Jos. Lq-e interesant de remarcat
ci !n timp ce cetatea cunoaşte o reală înflorire începând cu se...·olul al II-iea până în secolul
I a.Chr., numărul mormintelor descreşte, începând din secolul a! III"lea (vai mai sus
cap. IV, p. 457). Astfel, într-o primă fază inventarul conţinea un număr marc de ;irme,
mai ales drfori de lance, dar şi o spada grecească, un coif de tip chakidic (pl. 25), iar
ca podoabe s-au descoperit mai ales fibule de tip tracic. În cursul secolului al III-iea,
armele se împuţinaseră. Fibula tracică este înlocuită cu cea de tip ccltic3 (vezi cap. VI).
Un interes deosebit îl prezintă două mici necropole, ambele datând aproximati\' din
secolul al IV-iea a,Chr., descoperite hlngă Brăila (la Brăîliţa şi Chiscani), prim,1 consdnd
exclusiv din morminte de incineraţie, a doua din morminte de inlrnmaţie. Dacă cimitirul
de la Bnliliţa, prin ritul practicat şi prin inventarul mormintelor. poate fi alăturat serici
numeroaselor necropole de la DunJ.rca de Jos, descrise mai sus, cd de la Chiscani prezim:1
tnlsături specifice ţinuturilor din nordul Mării Negre, manifosrate nu numai în ohlceiurile
de înm,-)rrrnlntare, dctr şi în unde tipuri ale ceramicii. Este ademenitoare iporo,a după
care aceitstă uetropolă, împreună cu alte descoperiri similare, atestate tot în Câmpia Br,tilci,
ar fi de pus în legătură cu pătrunderile sciţilor lui Ateas pe la mijlocul sau în prima jumătate­
a secolului al IV-iea a.Chr. 4•
În anii din urmă a fost explorată o necropolă tumu!ară birituala la Celic-Dere, jud.
Tulcea. Din inventarul mormint-dor pr0\'in multe spade scurte <le tip ttkinakcs. vlrfuri
de sJgeti, ceramică locală, grecească şi de i_1J1p.o.rt. Rctu!ta~ele fiind în mare parte în,:ă
inedite, ne mukumim cu obsenra\Ja că acest cimitir se deosebeşte ner, J,r_in ritul şi rindul practicu.
de alte descoperiri funerare din Dobrogea.(de exemplu de cea de la Enisala). Atât acc:;;.st:1
necropolă, cât şi aŞ<:.."7..area situa(ă în imediata ei apropiere, au fost dcocamdar;\ datate 'in
secolele V.-IVa.Chr.5. T01 în rându! monumentelor funerare din secolele V~IV :-i..Clu.
1 E. Bujor, O gno-a'akij,koj Jm!'mre 1' AI:m""giole, în Dacia N.S. 2, 1958, p. 125-14L
2 A.D. Alexandrescu, La necropole gl:te dt• ZimnicM, în Dacia N.S. 24, 1980, p. 19--126.
1 Despre fibulele de tip tracic, vezi V.V. Zirra, Bemerkung,:n zu den d1r,1ko-grti.1dm1 Fibe!n, în D,\Lia
N.S. ~0---42, 1996-1998. p. 29-54.
,\A.Vulpe, Ard,iiologische Forschungen 11ml historÎJchr B,:tntthnmgen ..
~ C. Simion, le siu dl' Celic-Dere. lmcrprhations tt!mo-cultz1nlfes et implimtions dans la clmmologie rÎu
J-1,dlctatt fin([/, în Premier age du fer aux bouche du Danube et dans Ies r('gions amour de !a Mer !'foire,
Tulcea, i997, p. 2:-H-252.
!STORlA SI CIVILIZATlA (SEC. VlJ ..Jll A.CHR.) 493
cităm aici necropola plană birituală de la Stelnica, jud. falomiţa, aflată în curs de ccrcetare 1•
Dup,î. cum se Yede, ritul funerar nu este atât de unitar cum s-a presupus cu ani în urmă,
Deosebirile de rit, consrntat~ pe pbn local, ar pu.tea reflecta, fie o diversitate ernică, fie
să aibă, mai degrabă, o m0Liva1·ie de ordin ideologic/religios.
/\.lărnrat de aceste necropole, numeroase şi uneori întinse, s-au descoperit şi morminte
tumuhrt':, înzestrate cu un îm·cntar foarte bog:it, pe care le pmem numi tn<)rmime
,,princiare" :-.au fostuoase. Fxcmplc în acest sens sunt rnorminrde de la i\gighiol (jud.
Tulu·:1) 1 (pi. 26, )7) şî Pcrdtt (ju,I. Tdcnrrn:rn, în ·.1prnplcrca ccUlii co11tcmpornne eh.'.
Li Aibc$li) 3 (pi. 28, 29/ ! ), amldc conţinând în inventarul lor un c:oîf de argint aurit,
\':1.se de argint, pLkuţc ornamemak· de harnaşJinent etc., toate de argint, reprezentând
3.vurul defunctului, vreo cipetenie locală. Turnului de la Agighîo! esre prevăzut cu o
comuuqie funerar,'\ i..:u două înciperi, cu ziduri de piatra si acoperire cu bârne de lemn,
în,1umrul drora au fo\t descoperire osemintele a doi indivizi, precum şi un hngat invemar.
Intrarea în aceste încăperi se face~, printr-un coridor căpttt5ir wr cu ziduri de piarr,î. (dromos).
Abturat acestei construqii se situa o camera de piau,i, lucrar;î. mai puţin îngrijit, unde
s-:m :dlu scheletele a trei cai, sacrificaţi cu prileju! înmormântării personajului prîncipal,
urc fusese, desigur, şi st,ip{inul lor. $i tezaurul cunoscut ca provenind de la Craiova (pl.
30) a fost probabil descoperit Într-un asemenea monn:înt. În rândul aceleiaşi categorii
de descoperirî se situează şi rhytonul de la Poroina, jud. tdchedinti (pi. 29/2}. Vestitul
coift.ie aur de !a Coţofeneşd, jud. Prahova, este 0 descoperire izobt:l, ce proveiwa, poate,
rnr dlntr-un mormânt fasruos, distrus şi neidcmificat (pi. 32). Parrc.:a superioară a coifului,
rupt<i, lipseşte; tipul era desigur aidog coifului din tezaurul de b B:1iceni (pi. 33/1).
1\-fai modeste, dar tot din rândul acestor descoperiri fastuoase, cităm, :.pre exemplu,
morminrele de la Fândnele (jud. Telcorman)'i, E1cău (jud. Giurgiu)\ Căvani (jud. Brăila) 6
sau Topraisar (jud. Constanţa) 7 . Toate aceste vestigii aparţin p,1rurii aristocratice, cire
ir: z(1n.:1 de presupus să fi fost pn~dominant gericl. Vezi în acest sem şi picsa-,,ernblcma"
[?] ~k bronz de la Medgidia, uP .ikinakes în teaca lui, pe suprafaţa căruia au fost redare
repre?.cntlri ce se reg;tsesc atât în ana ariei nord-pontice, d.t ~i in cea carparo-dunJ.rcană
(fig. 8~'/ l) . Şi spada de o lungime neobişnuită ( l 12 cm) de ia Dobo!iî de Jos (A...ldoboli),
iud. Covasna, prezimă şi ea astfel de canctcristici (fîg. 87/2). În apropiere de
' N. Conm·ici, Gh. Ma1d, Necnplllii geticii de- la Stelliict1-Griidi~tni ,Har!" (j11d. !afvmiuj. Rap(irt g,enaa!
/Yim•u ,mii !987'"1996, în /VbtcriJ.k S.N. 1, 1999, p. 99-l'l4.
· L Andrie~e;,cu, Qud-,,1u'f mots di'111mduction, de souvmir rt ci'l101 11;11asr. în Rt.·\·i,ta de prcis:oric şi ,unichit.\ti
w;;ioide l, 1, 1937. p. 3-9; D. P.erciu, Art,1 /711ra-geti,,1, Bucurcsti, l9CJ9; P. Alexandrescu, L'Ai'l}f a !t
lh:1phi11. Etudu d:ll"chJo!ogie porr!it;ue. Burnresti, 1999, p,mim. ~
' E. .\1mcalu, /'dum1,înt11! pr.-nti.1r gair de /11 Ptnru, în Thraco-Dacica 7, 1986, p. i':J--70; lckm, f),15
tlm1ha-ge.•isd;e Fiirs,:mgrttb 1,on Paetll in Rum,lnim. în HerRGK "70, 1989. p. 131-11)0.
' C :\.-brcc,..:.u, M. Babeş, (.Crre:,iri arha,!ogia: fi ;âp,uuri de _,t1fi•.-;re /,; 1-:înr!mdc, în SClV 19, J9(,8, 2,
p. .:'.83-291.
!v1. Cmstantiniu, V. L,·:chu, :'vfurm!int g1'tir în pnajm,1 B11wre1ri!Dr, in SC!\/ i 9, 1')68, 2, p. 195· -!.09.
{, V. Sîrbu, C'impill Brâifei În sewide V--llf î.e.n. D.,·smpenri arlh'o!ugice ;-i intffpra,lri isrorice, Îll SC{VA
.-:Vi, !983, i, p. l 1.-,f!.
M. lrimia, f/11 momuint tumu!m de.r,:·operit la Top,aisar, în Pontica 9, 1976, p. 37--)6.
 !STORU ŞI CIVILIZATIA (SEC. VII-III A.C!-!R.) 495

Slobozia, pe teritoriul corn. Ciulniţa, jud. Ialomiţa, a fost explorat recent un turnul, al
c;1rui mormânt principal, jefuit în antichitate, se situează, prin construqia specifică -
bârne de qejar dispuse radial - , în rândul mormintelor „princiare" din aria
nord-pontică, din secolele V-IV a.Chr. Aceste demente nu sunt însă suficiente pentru
a determina originea etnică a celui înmormântat (vezi cap. IV) 1•
Din această vreme s-au investigat mai multe a0ez:îri, dintre care cea de la Zimnicea
este de departe cea mai însemnată. Masiva depunere arheologiGl, numeroasele urme de
locuinţe şi cantirnrca mare de matcri,ll ccr:m1ic sunt v!cmcnte cc cr.mrLT.i i1nponanţă ::1..:r-'>tci
;bcdri cc ar putea fi cnmidcrat:i ca mu dintre cele 111:ii vechi ,1şcr.,hi de lip tlt1i-.1 din
6acia. începutul ei datează cd. mai t,îrziu pe la mijlocul secolului al IV-lea, iar duram
ei a fost constatată până în secolul I a.Chr.
În Dobrogea s--au cercetat mai ales două aşezări „rurale", d,1tând, în principal, din
secolul al Vl-lea a.Chr., la Tariverdi (jud. Constanţa) şi Sarinasuf (jud.Tulcea), Prima
se află în teritoriul lstrosului şi reprezintă un bun exemplu pentru ilusrrarea lcgâmrilor
dintre autohtoni şi greci, manifeste aici prin frecventa asociere a ceramicii de factură
greacă cu cea primirivă, lucrată cu mâna, prezentă în locuinţe,
Cet,lţile de refugiu din regiunea Dunării de Jos sunt grupate în trei zone: Dobrogea,
zon;, împădurită·a Teleormanului şi cea a centrului şi sudului Olteniei. În Dobwgea
au fost cercetate până acum doar două obiective, la Mahmudia-,,Bcştepe" şi la Beidaud
(ambele în jud. Tulcea) 2 . Prima dintre acestea are o suprafaţă de peste 29 de ha, situându-se
1n seria cetăţilor de dimensiuni mijlocii. Cercetări recente, efectuate la Satu Nou-- ,,Valea
lui Voicu", jud. Constanţa au scos la lumină o Întăritură din zid de piatră nefasonată,
cu doi paramcnţÎ, între care se afla o umplutură din piatră şi lut ars, depusă în strarnri
succesive; cetatea este datată în principal în secolul al 111-lea a.Chr., dar a fo~t foane
probabil Întemeiată în a doua jumătate a secolului precedem3• Tot cu ziduri din piarră
era Întărit:1 şi cetatea de la Sb0rjanovo, în nord-esml Bulgariei. În apropierea acestei din
urmă cer;JţÎ, aflate lâng.l satul Svdtari, I~ circa 35 de km sud de Dunăre, au fost idemiftcatc
o serie de descoperiri fonerare, un adevărat complex arheologic, datând în special din
seculele lY.--III a.Chr. 4 • Aici a fost explorat, Între î 982 şi 1986, nunulul numit „Ginina
mogila". sub care se aflau două camere cu acoperiş boltit, la care se ajungea pe un culoar
2 (rlmmm) şi o anticameră, rotul construit cu lespezi de calcar. Movila era înconjurată de
un ş;rnt în care s-au descoperit schelete de cai şi rnulră ceramică. At{î.t anticamera, du şi
camera principală aveau pereţii decoraţi cu ghirlande, bucranii, semicoloane, metope :;i

S. Marinesrn-BHcu, E. Renţa, Gh. Marei, Les recherches arrhio/.ogiq1tes de Jmwet,1ge de Ch!nitza, !.e
1

dlp,;r/,1ment de ldomiti.:n (]9,94-1997). Le tunn-r.lw !, în Pratiques funfraires dans !'E1mlpe des XllY-lVc
s. av. J.-C Actes du IW Co!loque Inremational d'Archt'ologie Funt'raire, Tuln·a, 15--20 septcmbre 1997,
[T<1ke·.1 2000], p. 149-l65.
: G. Simion, Les Ghes de !a Dohmdj,i septemrirm,de du ',/r au I" sit'Ck m,. n. ?:., in Thraco-Dacica 1,
1976, p. 143 . -163; G. Simion, E. Lirnrcă, Aşezarea de Io Bâdaud. în Peucc 7, l 98(!. p. 43---"!9.
·' M. lrimia. N. Conovici, Săpăturile t1rheologice h 1iştzaTea getici: fortificmtl de la Saw Nou, mm. O!tina,
fig. 87 Akin.dMi din bronz şi
fier. 1 · 1··H ll c.Jos /Jlt:l") ; "1
Dot10
0
.., " e,IgJ{,
· 1·ia, ,,em bi em""" d·e ~t-',,;d.<1
c ,_ 'tk;r,,J/ys
., · din jud. Crmst1111ţ,1, în Pontka 23, 1990. p. 81-96.
4
bronz. După A. Vulpe. Scări J!ferite. A. Foi s.a., The 771mdan Tomb ntar the Village of Sueshwi, Sofia, 1986.
496 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI

zece statui feminin~ realizate în aitorclief (carîaride), pictate policrom (vezi şi cele scrise
mai SLIS în cap. IV despre sc.-ena de eroizare, de presupus a defunctului, vreun dinast local, )

poate get sau crobyd). Cercetări efectuate şi în alţi tumuli de dimensiuni mai mici şi în
zona înconjurătoare au dovedit că aici se săv,î.rşeau jenfe şi se aduceau ofrande, un adevărat
loc de pelerinaj multă vreme după moartea personajelor de mare vază pentru gruparea i I fF-
1L..J\ rJ-~~
nnicl resi,cctivă.
A . \-.:;-:-,-> ~

Mai numeroase sunt cet:lţile din partea apuseană 'a Câmpiei DunJrii, mai multe dintre
de fiind cercelate (nucovăt, Cqofcnii din IJns şi B.1:u!01u, în jud. 0,1lj, M:lr;!,:lritJrc5ti, ·
jud. Olt şi Plcaşov, Orbeasca de Sus, Trivalca-Moşteni, Albeşti, în jud. '.fdeorman). Stratul
de locuire din interiorul incintei acestor cetăţi este destul de sărac în urme atheologîce,
sugerând, cel putin în unele cazuri, acelaşi caracter de cetate de refugiu în vremuri de
restrişte. Totuşi, s-au descoperit şi fragmente de vase greceşti cu firnis negru şi cu figuri
roşii, precum şi multe obiecte din fier, roate dovedind o locuire începând cu a doua
jumătate a secolului al V-lea a.Chr. Cercetările efectuare timp de zece ani de un colectiv
condus de Vlad Zirra la Coţofenii din Dos au dus la identificarea unui zid construit
din cărămizi masive, de formă dreptunghiulară (cca 42-50 x 20-25 de cm), cele mai
multe arse. Autorii săpăturilor presupun d J.U fost iniţial uscate la so~tre şi apoi arse; s-a
exprimat îns;î. şi părerea că arderea acestor „drămizi" s-a produs în urma incendierii zidului.
Zidul se compune, potrivit descoperitorilor, din doi paramcnţi de cărămizi, spaţiul dintre
ei constând din pământ şi cu traverse de legătură între asizele de cărămizi (numărul
cărămizilor a fost estimat la minimum 100 OOO de bucăţi}. în faţa zidului, de-a lungul
unei berne, se:: adâncea şanţul de ;1.păro_re. După o catastrofa (cucerire?), zidul fiind puternic
afectat, a fost întărit şi înglobat într-·un ma.siv val de pământ. Se pare că au existat. şi
turnuri de-a lungul valuluî de apărare 1 • Tehnica sofoticată de construire a zidului trădează
influenţe din lumea mediteraneană şi consrituia, totodată, un dement de prestigiu pentru
căpetenia şi comunitatea din zona respectivă.
Tmnriloania. Într-o măsură şi mai mare decât în celelalte regitmi ale ţării noastre, darde
despre cultur.a materială a secolelor VII-IV a.Chr. din Transilvania sunt cunoscute prin
desC0periJi fonerare, care aici reprezintă aproape unica surnă de informaţii. În podisul
Târnavelor şi 1n Câmpia Transilvaniei se întilnesc numeroase descoperiri, alcătuire fiecare
din grupuri de morminte sau morminte izolate, majoritatea de inhumaţie, acestea din urmă
~wând un aspect, în mare măsură, unitar2 _ Obiceiurile de înmormântare se oglindesc într-un
inwntar destul de redus, cqnstând, în principal, din trei vase ceramice lucrate cu mân::i şi,
în destul de multe cazuri, obiecte de podoabă (brăţări, cercei de bronz, salbe din mJrgtle
de caolin şi din scoici „kauri" şi, rar, fibule); ca arme se întâlnesc mai ales vârfuri de săgeti, ]
r
uneori şi pumnale de fier de tip akin11.kes sau vârfuri de lance (fig. 88, fig. 89). Un ciz
B
! V. Zirra ş.a., [a. stmio>1 gltique farrifile de „Cetaft'tijidovihr~ (Co.toftniÎ dÎn Dos, Jep. de Do~;), în Dacia

N.S. 37, 1993, p. 79-· l "i7; v-:1i şi un punct de vedere critic b M. Babeş, Deipre fortificaţiile „Cetitţii jidoi,i/OI'
de la Coto/mii din Dos, în. SCIVA 48, 1997, 3, p. 199--236. fig. 88 Grupul cultura[ Ciumhrnd. A: Băiţa, mormânt nr. 7; B: Budeşll-Fâna\e, mormânt 6; C: Br:nc(u.
2
V. Vasiliev, Sciţii agatâr;:i pe teritoriu/ Româr1ifl, Cluj, 1980. După A Vulpe. Scari diferite.
 ISTORIA Şl ClVILIZAŢlA (SEC. Vll-111 A.CllR.) .499

aparte este descoperirea la Firminiş (corn. Mirşid, jud. Sălaj), se pare într-un asemenea
\ mormânt, a unei spade de paradă din bronz, a cărei teacă de bronz, lucrată pe una din
i '
feţe în tehnica tl jour, are zona gărzii ornată cu două cruci încârligate, simbol atestat în
vastul spaţiu euroasiaric (inclusiv în Grecia epocii geometrice), iar capărul de jos (burcro!a)
este lucrată în forma capului unei păsări de pradă cu ochiul proeminent (fig. 90). Analogii
pentru decorul acestei piese de excepţie se cunosc în wna nord-caucaziană, d:1r tipul
pumnalului este specific grupului transilv,lncan (tipul Pozm11,5, după Vulpe) 1.
Tot în ar.ia :iccs{ui grup cultural se rcnLHCJ şi ofrande din carne şi, de ascrncnc;i, ,;-,w
e;
o descoperit şi dteva oglim,i Je bronz, unde, circulare, cu mâner central, d(.'. orlgîqe

~ ii " t j
ponto-siberiană, altele, cu mâner propriu-zis, al căror tip, produs la Olbia, se îndlneşte
atât în lumea scitică, dt şi în zona Dunării Mijlocii. Alte elemente comune acestei largi
"" 16 11
arii sunt o serie de aplici cruciforme de bronz, uneori decorate în stil animalier, considerate
,r~ ~)
r;,0 (-:, ~) a fi împodobit tolbele cu săgeţi.
19 20 Mai bine cercetate au fosr grupurile de morminte de la Ciumbrud2 , Aiud, Teiu,~ şi
" Blaj (jud. Alba), Ozd şi Băiţa (jud. Mureş) şi Budeşti-Fâneţe şi Mărişelu (j11d.
Bistdţa-Năsăud)3. Este izbitoare raritatea pieselor de harnaşament, proporţional mult
mai puţine dedt în mormintele contemporane, atât din Subcarparii Meridionali sau de
la Dunărea de Jos, cât şî din zonele nord-pontice. Trebuie, de asemenea, remarcat că
µurinele zăbale descoperite, mai a1es la Aiud :ii Cipău, reprezintă tipuri timpurii, databile
cel tâniu în secolul al Vll-lea a.Chr. Acest fapt poate avea o anumită pondere În judecarea
(~)- atribuirii acestui grup cultural din Transilvania unei populaţii anume.
Unii cercetători numesc acest grup de necropole grupu.I scitic4, termen încetăţenit în
_,~- 8
B tradiţia cercetării mai Yechi şi întemeiat pe premisa originii scitice a acestor descoperiri,
. 7
9
i. = '
0 ,Ci .CC", i ~;
prduat de la Vasile Pârvan şi folosit, fără discernământ, de multe ori şi de atunci înco.1ee,
iporeză care, însă, nu întruneşte asentimentul tuturor specialiştilor. Deşi Ion Ncstor a
Q' atenuat mult semnificaţia istorică a acestui tcrmen5, d continuă să fie utilizat de unii
(Valentin Vasiliev numeşte acest grup, agatirs sau sciUH1gatirs). De aceea, s-a propus şi
" denumirea <le grupul sau tipul de monninre Ciumbrnrl, termen neutru faţă de diferitele
interpretări de ordin etnic şi istoric6. Arheologii n-au putut lncă să rezolve în mod
satisfăcător problema originii acestui grup cultural. În momentul de faţă există mai mulre

1 A. Vulpe, Die Kum,rhwerten, Doiche und Strf!tme.rsa dt'r H,dl,ttlftzcir .

2
$. Ferenczi, Chnitirul„sci:ic··deta Ciumbrud, în AMN 2, 1965. p. 77 (pmta I); 3, 1')66. p. 49 (pa nea
:; H-a); 4, 1967, p. 19 (panca a III-a); 6, 1969, p. 47 (partea a IV-a); 8, 1971, p. 28 (partea a V•a).
_>, Repertoriu! descoperirilor la V. Vasili{T, op. cit., p. 141; despre monri'.nrele din wna ,\iudului, A. \'ulpe,

Descoperirile hal&tattime di11 :::•ma Aiudului, în Thr::tco-Dacica 5, 1984, p. 36-----63; Pentru necr(lpo!cle de
la Bude.şti-,,Fânaţe" şi Mări)du: G. Marinesui, Die ;fingere ffal/st;;ttzcit in Nor.ios:siebenbiirgcn, in Dacia
N.S. 28, 1984, p. 47-83.
/4 S. Ferrncd, Cimitirul „sâtic" de /.,1 Ciumhrud, în AMN 8, l 971, p. 28 (p:mca V~a).

~ l. Ne.~rnr, Epoca ficntlui, în Istoria poporului român, Bucurt'.5ri, 1970, p. 32.

Fig. 89 Crupul ndtura! Cîumbrud. A: Mărişdu, mormim 6; B: Budeşrî-Fân;;ţe, mormânt 3. Dupa A. 6
A. Vulpe, Archiiologische Fo,~<dnmgm 1111d historische ... ; E. Mosrnlu, Ceramica traco-geâcă, Burnre~ti,
Vulpe. Sc.1ri diferite. 1983, p. l 59.
------------------. ""

ISTORIA $I CIVILIZATIA (SEC. Vll-l!I A.GIR.) ''iO!

ipoteze, variind între caracterul intrusiv, scitic sau presciric, din regiunile răsăritene în
sensul cel mai larg al cuvântului, până la caracterul autohton, tracic, al descoperirilor
de cip Ciumbrud. Cei care au formulat această. dîn urmă ipoteză consideră dementele
culrnrale comune ariei nord-pontice produse ale influenţei culturale ale populaţiilor din
această zon:1, denumite generic scitică (vezi şi mai sus, cap. JV).
Pftn:l acum doar puţine schelete din morminte de tip Ciumbrud au fost analizare de
că.re :rnuopologi. Cele de la Cinmhrud prezintă rr:1sâturi :mtropolngicc caracteri~tice
pnpular_il'i kc1k d_c l:1 ,,f:.îr~i,u! epocii hrnnzului ~lin Trn1~si!v,11:i:l (cu!r11n Otoni:rni \Î
Nou:1), ncavfind nun1c comun cu ceea ce s.:'. cons1(l.::ră a h specd1c schdndor atribuite
populaţiei din stepele nord-pontice. Numai scheletul de la Bratei, jud. Sibiu, arat;î trăsături
r:'is:.lfitene, tipice în aria ponto-caspică. Pe temeiul acestor observaţii, coroborate de altele
din zona de la răsărit de Carp:tţÎ, anlropologii sunt de părere că în zonele de influentă
„scitica" se distinge o populaţie autohtonă, care alcătuieşte majoritatea, şi în sânul c1reia
au purnt eXista infiltraţii de tip răsăritean, scitoîd 1•
Crupul Ciumbrud, sub trăs;lturile expuse mai sus, caracterizează în special răstimpul
de !a mijlocul secolului al VII-le,1 până în secolul al VI-lea indusiv. Necropola de la Rfoa,
jud. \fo.reş, unde, alături de riml înhumatiei, îşi face apariţia, în proporţie de peste 50'%,
încinetaţia, reprezintă faza rnai recentă a acesmi grup, care poate fi datată şi în prima

\ jum:l~ate a secolului al V . Jea a.Chr.

Deocamdată descoperirile de la Hăita sunt cele mai recente din zona respectÎ\'J şi au

I ··! , fosr interpretate ca oglindind asimilarea enclavei intrusive din cemrul Transilvaniei în
mediul autohton (Valentin V,L~iliev) 2. În acehşî sens au fost Înterpretare şi pre.supusele
I ·,'i° rnormime de incineraţie, cercet:lte la Vioara de Sus, Ocna Mureş, jud. Alba. Acea~ta
I '1·/
este ipotcz:1 formulată Je Ion Hor::tţÎu Crişan-\ dar ritul practicat în cadrul necropolei
I
I de la Ui<-1ara, nepublicată sistenu~ic, nu este deloc sigur cel de incineraţie; mai probabil
\ pue ~,î fi fost de inhumaţie, ca şi celelalte cimitire de tip Ciumbrud (păH.Te argumeJKlră
de i\lexandrn Vulpe) 4, Alte câte•.-,1 morminte de incineraţie izolate, descoperite în diverse
\ locuri ale Transilvaniei şi datând foarte pfobabil din secolul al IV-iea (Hărman şi Cristian
jud. Brnşov), converg spre ipoteza, de altfel plauzibilă din punct de vedere istoric, da;

I departe de a fi dovediră şi arhet.."J!ogic, că rîrul dt înmormântare se unifică în Transikuii.a

mb acelcas1 forme ca şi cde constatate la Dunărea de Jos.
ln nord-vestul Transilvaniei, în Câmpia Săunarului, a fost cercetară nccrop,ola de la
Sani~l:lt1, constând aproape exclusiv din morminte de inciner::u;ie şi fiind caracreristi~·;l
penrrn a defini un grup cultural denumit „Sanîslău-Nir" 5 . Sunt numeroase va.sdc lucr:ue

1
O Nccr:i;,ov, I. :uuhwpologit dt• !{1irc :/m;ce (Rappol't g!r1/r;10, în Acre, du Il" Congrb lm.:rn;i::uwJ
de Thr;\co!ogic, Bucucsr 19?6, p. 439,
11
~ \/. '/a:;t!icv, Necropola de !,1 Blii/.1 fÎ rmb!ema trtiâ::,Jrii mrlwei ,ririff din T,·,m:i/1·,mi.1, în :\ht!,i,, \l.
l976, P- 4'J..,8tl; Idem, Sri/ii 11g,1tÎrfi„
·' LH. Crî~;m, Onct' moret1l:J1J11t rheSqrhi,mr ProMw1 in fomsykm11i1, îr, Dacia'.'<. S. 9, l96), p, U3 -l4b.
"A. \'ulpe, Die Kuruchearen, [)okhe 1i1Jd Strâtme.,s,:r der Ht!ihr,ut:znt in Rumlinim ... p. 127,
n,Jt:, i (1/L
'!. NCmeti, Das spiithallstattvitfioJe Griiherji'ld l'Otl Samslău, În D1.cia NS 26, 1982, p. l 15 1.-î4.
Fig. 90 Akinakes de la F,rmlniş. După A. Vulpe.
 LA ÎNCEPUTURILE ISTOlUEJ
502
la roata olarnlui, a căror formă este frecvent întâlnită în necropolele birituale din Câmpia
Tisei (grupul Szentes-Vckcrzug) 1 şi din Slovacia (necropola de la Chotin)2. Necropola
de la Sanîslau se d_atează, în principal, în secolul al V-lea a.Chr. Un aspect apropiat de
descoperirile de la Sanislău îl rcprczinră cimitirul tumular de la KuStanovict (lângă
UZ.gorod) şi cele din turnului de la Krng!ik-Cerniiuţi. Toate aceste desn>periri din partea
nordică a ~paţiului carpato·dunărean, la care se adaugă şi unele morminte tumtilare din
jud. Suceava şi necropola plană de incinernţie de la-Si:rahotîn (jud. Botoşani), arată că
;1.n:.,1.sr,1 mn:i s-a dczvo!rat pc baz.1 unpr 1nditii culturale in care mediul :rntohwn :-l ,n·ut
ponderea piirn.:ipa!J-'.
Este frapant faptul că, până în prezent, în Transilvania n-au fost idennftcEe aşezări
corespun-i,ltoare acestei perioade. Este de presupus ca unele dintre numeroasele cetăţi
de pământ ck pe întinsul acestei regiuni să fi fost locuite şi în acea.~tă perioadă \de exemp!u1
cetatea de la Sona, jud. Alba). Situaţia se datorează, de.-;igur, şi insuficientelor cercerări
în acestă dirceţie. În nici un caz nu se poate accepta ca argument acest fapt, în :;radiul
actual al cercetării, pentru a defini modul de viaţă al populaţiei grupului Cimbrud ca
fiind al unor nomazi, crescători de vite, lipsiţi de aşezări stabile. fără a nega ftnomenul
transhumanţei, ne putem gândi mai degrabă la aşezări de tip răsfirat', dificil de dcpisrat
arheologic, care au fost caracteristice multor grupuri în cursul primei epoci a fierului şi
care atestă prdCrinţa pentru o economic pastorală.
(}ntrul ,,i nordul Moldovei. La cunoaşterea modului de trai al popuiaţîilor din secolele
VII--IV a,Chr.. în această zonă a Moldovei, contribuie datele ofCrite de cercetJrile efectuare
in aşezările <le la R1rbo,-1sa şi Găiceana (jud, Bacău), Corni-Huşi şi Curteni (jud. Vaslui)
sau de la Brădiceşti (jud. laşi). De asemenea, <;ăpămrile făcwe în obiectivdc forrîfiure, ca
acelea de la Sdnceşri (jud. Botoşani) sau Cornari (jud. Iasi), au dezvăluit unde a)pecte cu
totul noi, referitoare atât la sm.1ctura social-cconomid, ,.:.1t m;,j ale; la valoarea şi originalir;-itt."J.
civiliwţieî din aceste părţi. Secolelor V1-IV lt aparţine cu certitudine complexu! frmifici.t
alcătuit din două cetăţi ~ de Li Stânceşri; în aceeaşi etapă :.e incadrează şi cetăţile din.
secolul al IV-iea a.Chr. de la Mereşti (jud. Suceava), Cornari, Moşna şi Bunesti-Avereşti
(jud. Vaslui) sau Butuceni, pe Nistrul Mijlociu'\ În stadiul de foţ-ă se cunosc pc:;te 100 de
1 M. Nrdun, f!rob/nr,e der Skyzhrnz.eit im Kmpr.tmbecl,rn, în Acut\rchHung 25, î 973. I'· F -63; ,Î.
C!wchorowski, Die \iekrr:.ug-Ku!tur, Krak6v, l ~185.
: '. l\.-f. Dukk, Thmkisch<'5 Grii/;,nfeld der !-falbtattuir in Chotln, Bratislava, 1966; A. Stoi;i. Bcmo-k.111gcn
iiber das biritudle Cr:ihnfeld in (:hotin, în Dada N.S. J9, 1975, p. 87-104.
·'A.Vulpe-, Arch,iologi.,che For.rchungm r.1111 hi<tori.rche Bem,ch;:ungen .. . p. 161 :.i urm.; i\-1. lgrar, Uri
1wuvM1, groupc ad!im:/ du H,z/lsralt tardif sur le tcrritoirc de I.a. Ro11m11nie, in SAA 7, 2000. p. 51'-530;
Jdcm, Un il.'J)('c/ 1,articuLier du Hallstatr rdccnt tJ /'est des Ct11-p1lt.~J, i:11 ThraLÎans and Circurnporni.: \\\::.rld,
ll, Pron:eding~ of the 9 ,h Internationa! Congress ofThr;ico!ogy, Chi~inâu, 2004, p. 5-9: Idem, ,\.ffropoielt
tu mulare din zomt Rad.Jttfi fn cadrul lumii traro-getire (1cc. Vft V a.Chr,), Târgovişte, 2006.
4 I. Niculiţă. Gety I'. JV--fl! 1•11. do n.e., 1...:hisinău, 19T'; Idem, S,.'1;ernye.fi'r1kjry v. V/.-11111. dv 11.e., Chi~in:i.tl,
l 987; Idem, Habir,nu/ mlco-getir de la B11tua11i, in Thoco-Dacica 17, 1996, p. 139--168, O privire generala
asupra descoperirilor din Basarabia: M. Tkaciuk, Manifi:stlJ.ri mlturale din src. V-! ,1. Chr., în Thra.:0-D:1;:is:a
15, 1994, p. 215-256 şi mai a!es în cuprinzAtoarca prezentare a lui T. Arnănt, Vnrig_ii ,;/,c .w. VJJ.-i'l! ;;, Chr,
in !pariul de la r11Jdrir la Carpaţi, Chişinău, 2003.
ISTORIA ŞI CI\1LIZATJA (SEC Vll-lll A.CHR.) 503
aşezări fortificate, cele mai multe datând din secolele IV-III a.Chr., dintre care însă doar
foarte puţine au fost cercetate, nici una integral explorată şi publicată 1.
Aceste cetăţi, cercetate şi studiate în special de Adrian Florescu, se caracterizează prin
incinte de formă neregulată, cu suprafaţa variind între 1,5 şi 45 de ha, delimitate de jur
împrejur cu val prevăzut cu şanţ adiacent. Valu! de formă parabolică, are Înălţ'imea actuală
îmre 1 si 6 m, iar baza între 3 şi 25 m. Strucrnra interioară constă din pămâncuri de
Jiit'rirc categorii, uneori îns,1 are un caracter mai complex, La C_,0tnari si Arsura se remarcl,
de c:,:,implu, pc Lîng;1 p'11rdnr, ~i o comtrnqic de pî:1tr;). În afor:J. de aceasta, în strucu1ra
valului se constat,1 urmele, mai mu!t sau mai puţin evidente, unei construeţii lemnoase.
De altfel, valul constituie o ingenioasă îmbinare de lemn şi pământ (cu adaos, uneori,
de piatră), proporţia dintre cele două elemente fiind oarecum constantă (lemn 25-30%,
pământ 70-75%), în sensul unor principii tehnice rigur<)S rcspectate 2 •
În cetatea I de la Stânceşti (jud. Botoşani), datata începând cu secolul al Vl~lca a.Chr.,
s-au identificat bordeie de formti oYală, puţin adâncite, Locuinţele de suprafaţ,l, cu schelet
din pari şi nuiele lipite cu lut, semnalate în aşezările deschise, datate în secolul al IV-lea
a.Chr. de la Bărboasa şi Găiceana (jud. Bacău), sunt identice acelora din nivelul
corespunzător, descoperite în cetăţ'ile de la Cotnari sau Stânceşti II.
Cercetarea aşezărilor deschise permite şi alre precizări în legătură cu modul de viaţă
al populaţiei din centrul Moldovei. Asrfel, siturile de la Bărboasa şi Găiceana (jud. Bacău)
sau de la Curteni3 şi Comi4 (jud. Vaslui), indică o anumită densitate a complexelor
de locaire in ca<lml fiecărei aşezări. Mai mult încă, lângă Curteni, pe o zonă cu o lungime
de maximum 5 km, au fost semnalate chiar trei aşezări, fiecare din ele caracterizându-se
prin mai muit-e niveluri de locuire. De aici se poare deduce o densitate apreciabilă a
poj-'Ulaţici, cd puţin în anumite zone ale J\foldovei. Pe de altă parte, complexitatea strati-
grafică indică o stabilitate de viaţă, persistenţa locuirii pc o perioadă relativ
îndelungată.
În ceea ce priveşte îndelernicirile, aşa cum au dovedit-o cercetările efocrnare de
Constanrin lconomu, descoperirea, în aşezarea defa C~irreni (jud. Vaslui), a unor unelte
şi fragmente de creuzet indică prezenţa unui atelier şi, deci, a unor meşreşugai•î care se
ocupau cu prelucrarea metalelor. Locuitorii aşezării de b Curteni manifestau o oarecare
prefrrimă pentru creşterea vitelor; situaţie similară şi în cawl celor ce locuiau în cerăţilc
de la Stânceşti. În schimb, la locuitorii din cetatea de la Cot.nari se comrat<ţ şi o preocupare
1
.A.C. Florescu, Unele am.,id-f'ra(i:mi . . ; A.C Florescu, M. Florescu, op. cit. mal sus.
) Idem, Aspecte noipn"11ind_fimijlmţiile traco-gao-daa· din 11 doua jumârtue a milc1iu!ui 1 f.e.n. dl.'Jcoptrite
În .Ho!rlom. in RMM 1, 1980, p. 1 l-18; O. Cotoi, Cmurihutions to tht Evolution ofthe Fortifimrirm Sysrems
,tt the E,w of\mpathi,ms du.ring 1he h-on Age, în SAA 6, J9()9, p. 60•-76.
1
C. lconornu, Dicouwrm rdcentn dam /',/tablissemem /;,;//st11ttim rardif de Curteni (dip. de V,ului), în
Daua ~.S. 23, 1979, p. 79•-92.
·l S. Teodor, AşeMrea gf'fo-dacică rle la Hi~i-Corni, în Thraco-Dacica 2, 1981, p. 169-196.
 -----------------·• - - - - - -

LA ÎNCEPUTURJLE ISTORIEI ISTORIA $I CIVILIZATIA (SEC. Vil-III A.CI-JR.)

504

pentru agricultură, aşa cum ne-o dovedeşte pte-1,~rtţa secerilor din fier şi a unui vas de
provizii conţinând resturi de boabe de grâu carbonizate, descoperite în inventarul unei
locuinţe. T oruşi, asemenea indicii izolate nu sunt în măsură să conducă la concluzii de
ordin general; în cazul de faţă însă este evident că ambele îndeletniciri (creşterea vitelor
şi agricuhura) erau practicate, doar ponderea va fi fost diferită de la zonă la zonă.
Descoperirile funerare se reduc la un număr restrâns de morminte de inhumaţie, cele
11_._~_-_'
Jc la Trcstiana şi Cimbala pud.nd f; datate în scco!d al VI-lca a.Chr., altele, precum şi 11]
'f
L:d de la J\-1ikşri--Parîncc:1, îndicl I nai d(yr:.ilxl sccdul J.l V -!ea a.Chr. (!·\g. 9 Jlc). Mcrr: 1itHde
de încineratie de la Vaslui şi Poieneşri pot fi datare, prin inventarul lor, mal ales în scrnlal :t, :I\ 11. -~
al IV-lea 1• (t-~ 6 -~ {! 7
'1
De asemenea, în acelaşi cadru cronologic, ~ecolul al IV--lea a.Chr., se situează şi
monumentul funerar (turnul cu construqie din piatră) de la Cucurenî-,,Dealul Gosan",
Jud. b.şi2. Poate din aceeaşi epocă şi de acelaşi caracter este şi impun:1rorul mmul „J\ fovila
Răb.iit de la Albiţa, jud. Vasluî, cercetat doar în mică parte". Caracterul local al acestor
descoperiri este predomînant, chiar dacă inventarul funerar- ca de ex,'mplu mormîmele
semnala[c în judetele Bacău şi Neamţ - conţine .şî elemente de factură răsăritc:rnă,
fenomen fires'c datorită poziţiei geografice. To tuşi deosebirile faţă de cercul cultural
nord-ponrîc sunt importante: de exemplu prezenţa frecventă a pumnalului akinakts, de
mul re ori cu un singur tăiş (cuţit de lupta), tip necunoscut în nordul Mării Negre, apoi C~:J
I.
caracterul izolat şi plan al mormintelor. S-a încercat să se facă o apropiere cu cde din
Transilvania (Alexandru Vulpe)4, dar şî Î!l acest caz există deosebiri deloc neglijabile. /".'~!~
De fapt, grupul de morminte de inhumaţie din 1\.1oldova ocupă o poziţie interrnedîară
între grupul Ciumbrud din Transilvania şi cele de la răsărit de Prut şî de Nistru, fenomen
ce s-ar putea explica şi prin apartenenţa acestei regiuni, în secolele VI-V a.Chr., la Sciţîa
în sensul d3.t <le Herodot acestei noţiuni (vezi ma.i sus, p. 422). Pc de altă parte, n•au
fost idcmificate, cel puţin pân:l În prezenr, morminte princiare similăre celor din sudul Fig. 91 H.1!!mmul d.r1.iu î11 ~ h,ldon. A: P~·tric:i.ni, purnn::il de fier; B: Ct1i(e:ma. akiwik,·., de fier; C: \'1:lcstii
,k Su~. 1w,rmânt (pumnal de fier. v[1rfuri de s:"\geti, podoalw de bronz şi cochilii de ,coici). Dt,pa A. \'idpe.
Basarabiei ~au din bazinul mijlociu al Niprului, wnsiderate ca fiind de tip scîtic.
Sd1·! ,Lfz·rîte.
InflueBţa civilizaţiei greceşti, exercitară prin intermediul coloniilor vest-pontice, este
vizibilă pe teritoriul Moldovei încă dîn secolul al VI~lea a.Chr. Prezenţa amforelor de
in favoarc:1 adoptării şi prelucrării creatoiue a formelor grece,5ri este vizibilă.
Chios la Curteni şi Stânceşti, a amforelor de Lesbos la Currcnî, sunt o mărturie în acest
Scmniflc1tiv:1, din acest punct de vedcr(:, c:-tc sernnabrea, la Cornari, a unui vas de ~ip
sens. Continuarea şi intensificarea acestor legături este argumentată în perioada urmJ.toart.';
până în secolu! al IV-iea a.Chr. inclusiv, de semnalarea şi a altor produse greceşti: boluri kantharos lucrat cu mâna dup,l un prototip grecesc. De asemenea, trebuie consenrnat~
atice (mijlocul secolului al V-lea), amfore de Thasos la Stânceşti, de Thasos şi Heradee;t ~; prezenţa ceramicii cenuşii, lucr:1te !a ro,ltă, în toat(' obîecrivde cercetare, începând mai
Pontică (secolul al IV-iea) la Cornari şi Bărboasa. Diminuarea tradiţiilor vechi hallsrarticne aks cu st'colul al VI-lea a.Chr.
Rd:1ţiile şi contactele populadei loctle cu grupurile culturale no 1_·d-pontice explici
i C. Buzdugan, Riturile funerare ak comunităţilor ha/1..tattiene târzii din lvio!dmw, în AMM 2, i %,O, apat Îţia unor piese specifice, îndeosebi arme, piese de harna~ament ~i, uneori, podoabe.
p. ':il-60 Pre-z.tnţa constantă şi unif(mn.l a acestor elemente în interiorul aşez!irilor şi a necrnpoleloi
2 M. Perre,cu•Dimhovi~a, D. Marin, Le trisor de Bflicerii (dip. de Jassy), în Dacia N.S. 19, i97-;, P·
imprim:1 o noLl specifică dc:-.copcririlor din secolelt V!l~IV a.Chr. din Moldova. Astfd,
1()5--124.
ln complexele de locuire din acestă \"rcrne apar psalii din os ctt cap de cal, ca acele;:i de
'CD. Vasiliu, MaviUJ Riibâii (Hanteperi}, Burnrqti, 1953.
4 A. Vulpe, Archii.ologische Forschungcn und hrstorische Betrachtungen. la Rtrboasa şi Curttni (a~c1,:lri) sau în inventarul unor morminte. 1'-fai frecvente sunt
_____ ____
., - ........ ····----------~-

LA ÎNCEPUTV!ULE ISTORJEJ

însă ~um?~ele din fier-:-- akinake~- ca ac:lea_ de la Agapia (jud. Nean1t .

şi Zăiceşn
(Jud. Boroşam) ere. Deşi descopente izolat (ar fi putut fi d J, Măc1şeni
intenţionat în pământ), ele provin, probabil unele, şi din inventarul epuse ca atare şi
în aceeaşi categorie se includ şi numeroasele vârfuri de săgeţi din b tu~or morminte.
inventaruI tuturor categorn··1 or de o b.1ecuve
· (aşezări· ş1· morminte)! d' ton,·, fre·cvente în
precum şi cazanul de bronz de la Dângeni (jud. Boroşani)2 despr m secolele VII-!V
. . . . . c-.. ,,ecarebă·'
dcwmt cultulm (aceeaşi dcsrmaţie o va n avut Şt cazanul similar d . nuim Gi era
. . :; . . ~ I . l ,. , ' escopcnr I "
jud. 1kt1!:r ş1 cele a/lire ;dtcnor !a Co.\[C u, JU(. ( -Onstanta4
' , 1 esa uvd 11 -~ _aI ·)COrprn '
si ,,· . . . ..
.jud. Ialomiţa). ' · arc !a Bucu,
Spre deosebire de elementele greceşti, adaptate saU transpuse în ._-
. . 1 I . . . c ,orme Io· I
dc sorgmre răsănteană au o va oare exc us1v . cantaat1vă1
. I 1;l.ră a fi a~imil areorganic· . i...:a ce, cele
auro hwn. Aceste eIememe nu au suprav1eţmt peste imitcle cronol . ' 10 rondul
. I. , .. ""
a aşa-nsu u1 „1enomen seme m regmm e carpato-c unărene, se,,·
. ·1 ! og,cedem,n·'
, ie că de 1· !restare '
în pPgul secolului al Ill~lea a.Chr., fără a lăsa urme, l ispar brusc

Interpretări
. l'tnograjice şi istorice.
. Inrerpretarea etno<:>rafică
b • .
ŞI IStoncă . .
arhcolopce înfatisate, a fost discutată, în repetate rânduri încă d' a snuariei
. . . I d. ·1 . • • ~ . \' . . , in secolul al XJX .
ş1 apoi mal a . es e a Vasile •Parvan. pana astăZJ. e:
J 1c, se impune sub]' ·
mierea uno h· .
-!ea
de merodă ş1 formularea carorva ipoteze (Ilg. 92). re estiuni
f_>~ică
,
se consideră, cu oarecare•
probabilitate,
J
fiecare •din grupuri] ecuturak. I
sm (hg. 83) ca reprezentand grosso moa-o, un grup unitar şi din!' , d Citate mai
• . . d unneved.
această ahrmape este valabilă doar pentru a esemna vag şi cu totul e I ere etnic,
·)•fi I ., . . . d. ·1 e .merente survrn . anmc,. can , d se discută dg nera o arie anume.
! 1teu tăţI,e .<;,I mcernm rn1 · · 1 • •
r
es„opennl '
• •

E_,re ahsurd a căuta să se 1dennfice arheo,ogic •

neamunle
• •
crobJ1,zifor sau triz;/ . . ,.e' ln parre,
rit'cropoldor de la Dunărea de Jos. Este msă verosund ca, în mare a
0
ln cadrul
renrnte · •1!1 grupu ldlD e a . unărea dJ e os sa· aparţma, •.,m pnncipal, · getilor prre,dcscop··1
î ' erm e
. . _ţ ,.nse1Hu] .
r,ccştia atestaţi toată
• ., _ • •

dar acesnu
. . ernonun, , sunt
. m
. . ,. . regiunea de ~t•i· 1-
~, se1nerarec H " gcnenc
Tuc1d1de c,.au Ptolemarns al lrn L1gos {la i\rnan) rtc. a erodat,
Luând ca b,lză de plecare această comparaţie înt,e darde arheo!o • ..
·istonc:i,
· putem propune uneIe '1Drregm ·· aIe acestei··imagini cultural-îsgiceşirnfio . .nnaţia ·
. d I ." fi . . . . .tonce În .
·.. ~an· . grupu „getic poare I urmănt ID ana respecuva, începând din 1• Prrmul
'd . . b. d I, . d
\ ,eci cu nu1 rne e un seco mamte e expe 1ţ1a u, Darius)· avei · ,·.
d. . I . seco,ul al VI! -Ica
i .. • .. ' na1uinved. d
te uu!iz.are a necropolelor ID parte, nu doar a analogulor cu respectiYde eie .Urata
,J ,l 01·1 ca ran· d, Iuan ' du-.se, de astă data, · ·m consi.d eraţ1e · strânsele analo .. •descoper·r· · ' L 1n •
de la Dunăr~a de Jos si cele din Subcarpaţii Meridionali (Ferigile--B'gu l~trc grupurile
0

.. ~ .. I . l .b . d . . . ;_ arsesn) ' ·s-a propus

exrmccrca ane1 ocmte te m un nor -rracice şi ma, spre nord rd • •
. D . . . . . ~ . .. .. \ ec1 m afara . .
la unăre, m toată Camp1a Romana, Subca1pap1 fl-,1eridionali sî în B zonei de
. . anat). Desigur, nu

! A. Vulpe. Die Kurzsdmatm, J)okhe imd Streitmesser da ffrdl<tattzi>Ît

.' S. R.1rt Cu,wuL .rritic de la lri.·obeni-D!tngmi, in ArhMolt! 4, J%6. p:·35 1_1_

5 V I'' . n t ., ) - - )3 .
. ar,an, ()p. at., p. -; ,J ... 1 ,
4 .'\. J\rîcxscu, Caz.mul sririr de la Castelu, în SClV 16, 1965, 3, p. 565-570.
I
';ţ
508 L\ ÎNCEPUTURILE ISTORJEI ISTORIA ŞI UVJLIZATIA (SEC. Vll-iil A.CllR.)
509

mai putern vorbi sfricto sensu de geţi, ci în sens gC~1eric, aşa cum a fost mai târziu, extins din ce în ce mai greu abordate în mod corect. Între;iga 11 roblernă" ,·: .
, . . . d. " . , ·I ~ . ,. . , . ''t M.:UJc...ă are ş, asuzi
{,i în izvoarele greceşti. m r:ommtute, tept cauz;i, L0«r mtcrprl'.tarea 1stonc1zantă a dt's-, · ·1 h '
• • _ • • • ' ' · - L )penn or ar eolooic

În general, arheologia pe care o numim „tradiţională" s-a mărginit în primul rând prm pmma rdatănlor literare mai stVi analizate. Cu astfel de metod c:>_ e
. . r I . . .. . e, nu se va obrrne
h constatarea descoperîrilor şi la interpretarea lor pe baza „bunului simţ"; în cazul de decât o imagme rasă a unei muaţu ce nscă să devină ·- a si deven ·
It 111 mare măsura __
A •
. . . . , . '
faţă uebuie să înţelegem şi utilizarea necrirică şi preferenţială a izvorului istoric porri\'Ît un mit :il tstonet secolelor VII-.V a. Chr, dm sud-estul Euronci. Este d · ,. _ . .
:- . d . . ·- . t o omm.tnta isrorH ă
lmnuluî simţ arheologic. Pe scurt: se considenl a fi din ce în ce mai sigur ceea ce initia! ,1m,lg1l1J;He, greu e evitat, mai aks de către arhenlog,ii neinitiati în 1· . 1· . .. . .·
. ,. . . . • . . · · c iscip ma cnncc 1 l
era vărnt doar ca fîind plau1,ibil. Este şi cazul aşa-numitei probleme „scitîce", re.~pectiv text q ale 1nccp1ttun!or 1.smnugraf1c1 grcccşn 1 . te
:t u1V:.'Î [H"czcnţc a ,,scîţil,ir" co2ccp1:~î .--;1 o rrn!c ;mume, srrjin:'i mulinl1ti cuhmal ';'i nnic F:,1<.' limpede deciel ţ,t-,_·; '~\a unei popularii rJsJri1cnc, irnrm:,.c ,-, __ ._.
· ·« I·' J. J· . I ·' ,.la a s.___,u/ur
autohton, considerat a fi în principal tracic (n::zi şi mai sus cap. IV). ··--·, nu po:u..-: J, (1cocrn1t .tt:1,. uată în considcntie ,,-,
I-!\JO <l orcic, · ' ·
,- . . . . _ ' , , t u1tru a mrcrprera îi1
Daci vom examina problema „scirică" prin prisma unei analize a datelor arheologke ,Kcsr sens descopcnnle arhcolog1.:e de la Dunărea de Jos dedt în. .' d _
, . - .d . . , cepan cu secolul 'll
ce caracterîzeaz.ă Hallstattul în România, potrivit tendinţelor moderne din cercetarea J\, --!ca. O sene de grupun e mormrnte de mhumaţie, cu ceramic'" · · d .'
, . , , , ·-' " " . ., . , -,~ . . . a tlpK nor -ponucă
:uheologică, vom obţine un alt mod de a vedea lucrurile, fapt ce esre în m:l.Sură să pună :,par rntr-o zonă ft,sn,tnsă 111 D0b10gca Ş! m Camp1a Brăilei E<:te , d .- -
. ., I · · -- se ucatoarc iporez-;i_
la îndoială. soliditatea concepţiilor formulate până acum despre interpretarea istorică a de ,1 pune aceste descopenn ll1 '--'g<l.tur:1 cu sciţii lui A.teas din nrima · , :: '.
• .. • . . .. , . 1 · Jt-11urare a secoluhi

2(estei perioade. Jl I\t-lc:t a.Chr. Oncum, prez.enţa ~·focnvă a unei DOtmL.niî rjsărîren, · . • •~ . '
~· ,,, . .• . •• . • . ·i ... _., • , t , ·' eintruseaicimarnre
epocă n~ a fost :·:esr.it:1 .uheolo~JL. m mod cen la Dunărea de Jos. Posibilitate--
L

Ceea ce am sc.hîţat mai sus ca interpretare a contrastului imaginii arheologîce <lin dt ,K~,L~Lt

perioada Basarabi cu cea a perîoadei următoare, a Hallstattului t:'.irziu, este un înccpul ci pnmre nurneroşu (umu1; lllGl nccercetai;J dm Moldova si din răsarir• 1C' · · R , a
2 , __ ; unu
să ,ie•?•
.. _ ,. _ , ~· .
ce ,ir putea coB\lllc momunte de tl!) scn1c 11 u
. .. ·" u ,ampiei om::ne
,,,!,,,,· , -
I 2
de abordare procesualistă: scenariului unei migraţii/,,invazii" scirice i se opun scenarii ........ " ,ernsaexcusă.
mai concret argumentate pe plan arheologic şi al antropologiei culturale. Acestea atrag A.tribmrca grupului Crnmbrud agaurşdor se înremeiaz,1 pe relatarea J1 • H ~
în primul rând atenţia asupra transformărilor leme ale mediului înconjurăror, petrecute .,{ Ie.I..1,l!:,,tt1rs1
• , · · curge
_
- • r.Hl ' I ,Vums
. .
.·" \'IV' , 43·). n1am,
, · a rost c . ,
1Gent1ficar.
· 1l, 'I· erodat
cu M·,tflSO'.i\a~tT,1hon\
S el

treptat, începând de la mijlocul epocii bronzului, cu repercw~iuni esenţiale asupta d{'C! cu Mureşul de azi. Dad nu acceptăm această identitare atu··· · _'d 1,
. _ . . .- . . .• ' , ' ,,cJ cons1 enlm c" e
structurilor economice, sociale şi, nu la urmă, ale culturii spirituJ.le. În aceast;'i carcgorie rn1posibil .~:H 1denui1c.'im a!tundcva pe ag:1tirsi. Fainul •"ă uru,v,I r r'· "
_. . . . . ,, • .,, ~·· • ," A
.. ,-- ,; • • L o t~ runerar ..._,1un1brad
.s..e situeaz.;{ şi scenariul transformărilor pe plan idcologic.'rdig!os, cu implicaţii a~upra ~lHHr,1slc,1z., pim ntul sau spcc,fic de mmormalltare (tnhumaric) .. · 1· ,·
1 ..
. _ . • _, . . . . . _. . , dl ntu mcrneraw.:•
practicilor funerare. Urmând şirul acestor gânduri, s-ar putea totodată explica mai m apr(npe exclusiv m ana considerat,1 mai sus ca precumJ)foiwr geri .,- , ,, _ ·. ''.
. . . _ ct, ,lt putt-.t consmu,
convingător şi fenomenul „golirii" de locuire a C:1.mpici Române în prima jumăratc a u1 argumcet că repr,:zmtă u grupare etnica, Într-o anu111i ;1 nY1sură dif;, · d 0 .
crna c cea atnbuită
V
• .... :·_ _ _ . • " ' - '
gti:ilo~. l.·:1pn11 !HXSta e:te .:1parem m_ conc~)f(.i~nţă cu descrierea lor la Herodot (IV, î0 4 '.
1
secolului al VII-iea, spre sfârşitul perioadei Basarabi, şi apariţia, pe la jumirate:1 aci:mti
,.Agattrsn.,.(urmcazJ mştrarea p::,ncuhlntăplor lor: gingasi. bop-,l(·1 "- d b ).
veac, a necropolelor de tip Ferigile şi Bârsesri În zonele subcarpariceţ fenomen ce a fost • • _ • • A • _ • • v·
• m po oa c de aur
• ,

interpretat ca o mutare a populatiei spre zonele de sub munte. Vechii interpretări de cornunHatea femctlor) ... car pnn:~re celelalte ohrccmn se a,)ro,--,îe d. c~- .. ·" ( _• . .'
('·.. en esre- ~msa- că mormmre · I- · .
e reLmv modeste dm cadrul grnpului C-
c: ,a...i vc11ma1sus1 .
I d .'
ordin isroric 1 - a retragerii in zone mai ferite în faţa unor presupuşi invadatui - i se . _. . . . . . , ~rnm )fU nu conrm
nK~ podoabe de aur, n1c1 1:.u rcpre11nta un up antropologic gracil. ·
opun1: mai plauzibila explicaţie ce ţine- seama şi de modificările climatice, c~!Jml,licarii
asupra mediului ambiant şi care presupune implicit căutarea unor loc~ri cu mai bune lu CCl'd ce privc-şce grupurile dîn nordul sau apusul :.riei car;)atice ~ ~·1, S· .
,' . . ·I J' c··~ . ,.,,. . . ,grupual( ~an1s!ău
Klht.J.novtee s1 ce e u1 ,an.1p1a :set, nu se pot formula decât nai · ,. A I ··.'
condiţii de obţinere a mijloacelor de suhz.istenţă. Acest tip de economie a 1.lus 5Î la r. . . . . 'o ipoteze. na oou!e
mi m,llc
, . _ale. acestor grupun
. . cu altele dm spapul car1Jato-da1n,bian , , nu sunt ,m m,1sură
amplifi'-'area fenomenului de transhumanfă spre Dunăre, prin zonele impJ.durîtc sau de
c,
, .1
ne mg.'1du1e să le ambrnm neapărat unor populaţii nord-tracice. "
stepă, aparent nelocuite, poate aed ~pTlJ.lOi;' pomenit de Herodot (V, 9).
Se- cuvine atr:1să atenţia, sub forma unei prime concluzii a ac-,esrui nou mod de abordare,
că a continua cu afirmaţii formulate pe baza relatărilor ambigue şi confuze ak izvorului
literar, cu scopul de a le conferi un sens credibil cu ajutorul materialului arheologic, În,-
'(_:/_A.Vulpe, Prob!rmrl s,iticd. IÎ't. Rum//11iâ, in ldentiutc natlc,ru!:1 si ·sp:,.· ,., , ,, \ ..
searnnă a face din problema „scitică", cu privire speciab. asupra spaţiului carpato~Lhilitire:tn, . • · •· 11 t,,ro 1ic:.,n. f cade!'JJC! , ,I ·
[) :rn l\t•fln,b b 80 de am, Bu,:uiesn, .!003, p. 113-134; îdnn, Miemtii u t· ., 1 ·I I • . . · ,\Ll. UJ
un mit, respectiv o falsificare de imagine a unor realităţi, care, procedând asrfd, se ba E , _ .. , . . . .. . . • ' u .. , m •ro og1câ .'-' isrona1. J1-i 1 ,J11 I
!t
,,(t--; \1'.'st,. m 1\-fonomle Scc:1c:1 de ~tll!l\~ L'itot:ice Arheologic, 2006, p. 2.9-40. 'cu
~ \ tl.!, de en•mp!u, rnovtla d(: bnga \luhoz1a (S. Ma,intsi:u-Hllcu F R. 1, CI H • .
"U' .'" 1· N. l. ··t . ·r, ,·,1 , ,. u1a, .,1 .,atei,op.nt) Des!'''
1 Propusă odinioară chiar de cd ce semnează acest capitol: Archăologisrhr: Forschungen und hi,1,:-••i,rhe "· ut.!!1 ( m zuna 1srn1 Ul flllj octu \''."lJ 8. l„wmtru, N. Snun /\J{'(r()f,o!,. 1 • ·i·t .,. t' · • • J 1 · · _· ·
C!,i,in:lu, :2001. ' , "' 'oi.a_1nSt1f!aaew Dubâ.rari,
Betradmmgm iiber das 7. bL, 5, Jh. im Donau-K."1.1patenraum, în McmocÎ.l Amiquitarîs 2, I 970, P· i 7 (i urm.
 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIE! BIBLIOGRAFIE

Acestea ar. fi prillcipalele date şi ipoteze care se desprind din complexa situaţie
arheologică revelară de cercetările ultimelor decenii. A continua cu dezbaterea
problemelor de idemificare etnică şi istorică, a reconstitui chiar unele evenimente politice,
cum ar fi eventuale migraţii sau inftitraţii petrecute l'n acest spaţiu În prima jumătate a
rnilcniului I a.Chr., nu ar avea drept rezultat decât formularea unor ipoteze din ce în
cc mai puţin demonsrrabilc. Asemenea speculaţii, nejustificate metodologic, au stat şi
mai stau înci. la baza unor mituri arheologico-istorice, cum ar fi migraţia cimmericnilor,
cn a scii;ilor înainte de Ate:1s şi ahde. Consideraţii de ordin critic ne ohligi să ne !imit:1m
la cele cxpue>e în c1pirn!ul de fiq;1,

ALEXANDRESCU, Alexandrina D., La nicropole gCte de Zimniw1, în Dacia N.S. 24, 1980,
p. 19-126.
ALEXANDRESCU, Petre, lwoa!'f!e greceşti despn' ret,..agcrl'fl lui Darius din f.xţediţia sâtirli, în
SCIV 7, 1956, 3--4, p. 319-342.
Ataia.,, în StCI 9, 1967, p. 85-92.
Însemnări arheologice asupm tfZ<JUrtt!ui de la Rogozen (Bulgaria), in SCIVA 38, 1987, 3,
p. 233-244.
L 'Aigle et I-e Dauphin. En1de.1 d'(lrrhlologie pontique, Bucure..~ti, 1999.
ANDRIESESCU, Ion, Qudqucs mots d'introduaio11, de souvenir et d'hommr1ge, în Revista dr
preistoric şi amichirăi:i naţionale l, I, 1937, p. 3-9.
A.RC] !IBALD, Z.H., The Odrysian Kingdom of Thmce, Oxford, I 998.
ARICESCU, A., C-zzanul Kitic de la Castelu. în SCIV 16, 1965, 3, p. 565-570.
ARNĂUT, Tudor, Vestigii ale sec. VII-fli a.Chr. in spaţiul de la. răsărit kt Carp,1ţi, Chi~in:iu,
2003.
AVRAM, Alexandru, Legământul de !a Helis (Diador 21. 12, 2-6), în CCDJ 3-•4, 1987,
p. 185-188.
Gedanken Uher den thrakisch~gl'to-,lakischm Add, în StCI 26, 1988, p. 11-26.
BABES, Mircea, Despre fortifimţiile „ Cetăţiijid.ovilor" de !a Cotofenii din D,,_,., în SCIVA 48, 1997,
3, p. 199-236.
BERCIU, Dumitru, Arta tra.-o-geticii., Bucure,;,ti, 1969.
BOB{EVA, Liuhka, Trakijski m:kropoli pri selata Krilgulcvo i (:crna, Tolhuhinski okriig, in
Izvesrija Varna 11, 1975, p. 119-128.
BI-ZUrHU, Mihalache, PALTÂNEA, Paul, Cetatea gcto-dacicd de Li Bri11'.1tlşeşti (jud Galaţi), în
ArhMold 7, 1972, p. 225-240.
BRUJAKO, Igor, Rr11::11ie kommiki v E1Jrope (X-V vv. d() X), Chisinău, 2005.
BUJOR, Expectatus, O ge-1.o-dt1kij'skoj lmliere v lvfurigiole, în Dacia N.S. 2, 1958, p. 125•-i4 l,
BUZDUGAN, Constantin, Riturile fimerare 111.e mmunitiitilor hJ!lstattiene :/ir::.ii din Mo!do/!ll,
în AMM 2, 1980, p. 51--60.
BUZOL'\NU, Livia, Civiliz11ţid grniâl În zona vest-po11ticd ,ri impttctul â _c1supra lumii 1wt,1hto11e
(sec. VII-IV ,.1. Chr.), Constanţa, 200 I.
CALOTOIU, Gheorghe, Necropoi.1 geto-da~·ică de !a Telt'şti-Driigoie~ti, jud. Cmj, în Lima 3, 1986,
p. I 1-88.
 BrBLIOGRAFJE. )12 BJBUOGRAF'E
\ 1.1
CHOCHOROWSKl, Jan, Die Vekerzug-Kultur, Krak6v, 1985, ObserMţii privind 1:rheologia secolelor Vll-V f e.n. • D b
CONOVICI, Niculae, Aşezări fortificate şi centre tribal.e gl!to-dacia din lvfuntenia (sec. Nte.n.-l! P· 89-114. tn v rogm, în Pontica 8, 1975,
e.n.), în lstros 4, 1985, p. 71-89. Un mormânt turnu/ar d1.·~coperit la Topraisar, în Pontica 9 , 976
CONOV{CI, Niculae, l\.1.ATEI, Gheorghe, Necropola geticii de i.a Stelnica-Gr?tdiştea }...fare (jud I)ate noi·pnvm · ·d , ie · , 1 ' ' ' ,. p. ,7 __ ,6
necropote gett,~e ae t.a Bttgcac, c'om, Ostrov, ·. 1 r ~ ,. · . :
f,domiţa). Raport general pentru 11nii I 987-1996, în Mar,:riale S.N". l, I 999, p. 99--144. C11 1985 , p. 75 ·-85 , ' m Ihr•1eo
Jua. l.,OJ/Stanta, · ~[). .
-- -ICJ(;t

(-J)NS"l'ANTlNIU, Margareta, LFAHU, Valeriu, Mormânt getic în prmj;na Bucureştilor, în S(]V !RHdlA, Mihai, CO NOVICI, Nicu'.ae, Siipătunle aJ'heolouir • .
19, 1968, 2, p. 195--209. - " I. . .,
,\I/tu ,vou, tom. O tma, )!Iii. Camtanţa, în Ponrica 23,
o e m a,re&1rm t('fUâ}O "fiji'
{
•- ,
' 1 ldf!/ 11e l,t
1990
( :nn )I, Ovidiu, ( :mtrilmtions te iht F:,o!ution oj'ihe Fnrtijfuttior, .~:ystcn1s J/t !he Ent ofCnywhi,ms .. , . !), 11.c I<:ll •S., I }'S/J/Ul,"//(J.
'•. u1,, . ·/ A ,' i'uny I ,"n I _-:',:fllJ' lln'.'nl!St/c Kinos/;: ' p. 81
f, [ , -)6
during the lron Age, în SAA 6, 1999, p. 60--76. , L''·.JI lr \'·,-:)' .. 1., , ,.,,.,,,,,,,,,, 1 ,, b ·P· ,.)ncon•NcwYqi·I( 1, 1, 11
t.. ,_, .·, ·,t.,dtA,1,,~//1,J/I!!/, /t'!ilfi,t1rri.:,:ip,l!i:1r:i!t',!11No!a"-;i'"·lin . ·· ·c, ·, j.' ·_·
CRIŞAN, Ion Horaţiu, Once more about the Sqthians Problem in f'ransylMnia, în Dacia t'·.i.S. întvfarerîaleS,N. J, 1999,p.165„174. 0
., a,mJ'JbB,i990 l996,
9, 1965,p. 133-146. MARINESCU-BAL.CU, Silvia. RENTA, Elena, MATEI Gh ,h L
DAICOVICIU, Constantin, li paese di Drornichete, în Dacica. Studii şi articole privind istoria
d , .I . ' eorg r, esraherrhesa ·hi10I. .
e sauwtage cu: Cm nttz.a, h:_ dlpartmnent de fa!omit:z.a _ n 7 - n · og,q11es
0994
n:d1e a pământului românesc, C!uj, 1970, p. 97-100. Pratiques font'raires .dans !'Europe des xme-Ive . ; J - ., l_'-JY,J. Le turnufus I, în
s. a,, .-( \"tes du Ilie r· li
DANOV, Christo, A!tthmkien, Berlin-New York, l 976 (:cc 11,ict'a a11ti'rii, Bucureşti, 19'76). Internatîona! d'Archeo!o 0 îe Funt?raire Tulce;:i 15-?Q . ·· · ~ '-.,O oqne
t> ' -, ~ seprem 6re lQ()7 rT I
DUSEK, MikuLU, Thrakisches Gr!ibofe!d der Hall.stattztit in Chotin, Bratislava, 1966. p. l:!9--165. · , - . , i u cea 2000),
FtRFNCZI, Ştefan, Cimitirul „scitic" de la Ciumbrud, în AMN 2, l 96S, p. 77 {partea !); .3, i\lATFESCU, Corneliu, B/tBEŞ, Mircea, Cercetări :trheolo ice si ," - .
1966. p. 49 (parte-a a H-a); 4, 1967, p. 19 (partea a fll-a); 6, 1969, p. 47 (partea a IV-,t); în SCIV 19, I 968, 2, p. 283--291. 'g · .apmur-; de St1hwre la Ftmtnc!e,
8, l 97l, p. 28 {partea a V-a). ./dFDELET, Florin, fn lcgrUură cu eJ<.pediria lntrehri1tră de A! . I i,
· r - ex.anr ru 1 .wched, la D
FLORESCU, Adrian C., Unel.e consideraţiuni asupra cetăţilor tmco-geti<·e (hallstattiene) din milmiul i.e.n.,înAMN19,1972,p.U-22. tn tm,'/rp/n33.5
I f.e.n., în Ccrchrbşi 2, 1971, p. 103~[ 18. t\.-f!F/:tV, Milko, Rarmotmkijski;at mogilen ntkropo! pri s R , , I .. ,
A:,pecte noi privind fortificaţiile traco-geto--d!.lce dia ,1 doua jumrltate ,1 milmiului ! Î.f'. n. p. 97-·l(A. . ,nna, lll zvesriia-)tJfia 2), 1962,
descoperite fn Moldova, în RMM I, 1980, p. 11-18. Ii·ilh;,f.:ijat mogilm ndropol pri s. Dvbrin11, în Izvesrlja V- l
FLORESCU, Adrian, FLORESCU, Marilena, Cet/lţile rraco-getire :lin secol.de V!-!ll a.Cl,r. dr la 1
dORIN"I.'/.. , Sebnstian, Novrtja galstt11sht1ja gru1>pa /! Mo'a'ow • D,n~aN,Sl 9GS, P· 33--70.
, ., , " ,m ac1a1. l H57 117
Stdnrefti (jud. Botoşani), TârgoYÎşre, 2005. - \
"''/!dhm1edel,1Bfrse,,ti,înMateriale6, 1959,]J.231-J}G·J ,, ' · ·P· ~U2.
FOL,Akxandăr, Cl---IICHlKOVA, Maria, IVANOV, Totyo, TEOFfl.OV, Teofil, The 7/lrrici,m '1'1"('\l li , 1--:nu,
11 \._ ,'l ,1
'I Ctrrltn/t'tl
' · ht1co-ge1ici1, Bucureşti, l 983. - ' 'l%i ' I' · 201 "~'08 ·
Tomb near the \lil!dge ofSveshtliri, Sofia, l ')86. - iÎ/orm,Întul princi,1r KetÎc de l.1 !'actu, în Thraco-Da,·;- - l')SG
FRAN(X), Carlo, I! regno di Lisimaco. Strutture d1J1minist1.1th 11.1• { rttpporti con la cittlt, Pi,a, 1993. " . ~.. ,.,,ca I' 'p. 59--70
~ . I'•.'·'. t!mrko-gcttsthe hi:•sieng:·ab 1101: PNetu t'n Rimiiin/n,, în BerRGK 70 cg ·
GARD[NER-GARDEN, J., Darâus' Scythim, E,;pedirion and ih AjftmMth, în Klio 69, 1987, N!'.CRA\OV, Olga, /. Î111throp0Lt,ie rlc /(iire thra.:-c (Raphort , , 1 '. · ' 1 J 9, P· 131'"•]90.
2, p. .\2G-350. 1rncrnanonal, -. . . · l 'gener.,if), lll Anes d [lt c· ,
de 1 hraco!og1e lll Bw0.re~t 197(: (B -· ' u .,on~l"!''S
~''"!\,I"]·] ·, ' ' '"" ), , l!Gtrest 19801 .1 413 _14 ;, ~
GH)RGES, Pcridcs, Dlirius in Scythia. The Formatirm of Herr;dotus' Sourtes anti the N1tt11rt 4· '''L · ~1 Ioan, D.u spiit!w/lstiittzeirliche Grăbnfeld l'!.m S ·., 1 , "t: ~ -' l.
Darius' C1111p,1~1;1-1, în--AmcrÎL;rn Jpurnal of Ancîcnt History ! 2, 1987, p. 97--l 4 ;,_ p. 11) . -144. · am:,;;./f, tn Dana N.S. 26, l9N2,
HĂNSEL, Hernh:ud, Zur Chronologie des 7. "bis _5. Jahrhundats 11. Chr. im Hinter!t1nd wn t)dc.;ws !',;EST Ul{, Ion, l:jJOm fiendui, în btoria po')O"tilui i-omân B • -
l','l "' .. ·:,, t ' , llCUf('Ştl J9.7() p 13 3(1
an cler westlichen Schwarzrneerkiistt', în PZ ·Î9, 1974, 2, p. 193-217. ,-. (_()J<J.SCU, Pau.l, La ,1.tmpag11e d,, Philippe en _:;39 în D, _: 1 19' ~ . . - -. 1 ·
NIC""- .,A ' ,ca_, 2 )p:> 17 8
ICONOMU, Constantin, Dicouvertes ricentes rLms /'ltablissernent halfaattien t,mlifde Cu-uni , ' .tl.! l , Jon, c_;,__,,f), v. IV--./// 1·11. do n.e., Chişinau, 1977. · · ---- ·
(dlp. de Viislut), în Dacia N.S. 23, 1979, p. 79-92. .\l'vPr1yefi·, 1kijq 11. VI-I w. do n.e., Chi~inău, 1J87.
IGNAT, J\.·1in.:ea, Un 110uueau groupt cu/turei du 1-{;t/Juatt tddifsU1 le territoire de la R•1um,mie, f-!abitatul tmco-getic d<' l.1 B11t11cmi, in Thr,.co-Dacica ! 7 19cy; .,
M proo'!N11t' aa ' ~h')'tNnz.eit 9
în SA.A. 7, 2000, p. 317-330. 1>\Rlll'CZ
-: - - -, 1 .,
Cl, /
im Kmpatn,btck
'
• ,,,, p.. b : -I(,8 ·
Ntaopclele tumulare din zona I?ll.diiuţi în cadml lumii trr!to-getice (sec. Vll--V a. Chr.)i p. 27-63. m, Ir, .r1e,1.Ar,:_faiung 25, j(J?J,
Târgovi5re, 2006. · PAR VAN, Vasile, Gt'tim. O pn,1aisrmi,, t1 D,1âei, în AARJ,,·1S! , -~ "]I
' ·- , ţtil,o1 1 tO'n l']
ILIESCU, V!adirnir, Contribuţii l!i prob/ana mporturilor 5âto-traa în .ffc. IV Î.e.n., în P,mrici p. t U--962. - ., , 1 , nwm. 2, ! 9::'6,
2. 1969. p. 189-198. PETRE, Cheorghe L, Necrop,.ila şi ,1.şez,uea din epom fierului dt l, (> ; .•.. ., .-, ,
1
Crrnprmia strrttegului Zopyrion la Dunărea dt• Jos, în PolllÎca 4, 1971, p. 57-74. 4, p. 557--566. .-,1t(jep, ,nSUVA22, 197'!,
{RL\.'11A, Mihai, Noi cercetări arheologice in cimitirul fly;cto-tUtcic de la Bucer1g, în Pvntica 2. 1969, PLTRf;.SC.U-DÎMBOVITA, Mircea, MARIN, Dinu le tr4,{/r, ,.,., . - ,
p. 23„42. N .S.19,197),p.105--124. ' " -. u.e vt1uem (,fh,1 def. . , " [) .
··· · .mry;,m ac1,1
 ,,,;,,,..'.{(#!2~
_______________________. jii,;t~-"i~------
BIBUOGRAFIE 514 BIBLIOGRAHE 515

Certainsprohlcnies com:emant le trlwr de Băiceni (Jip."& larsy), în Thraco-Dacica I 6, 199), Archăologische Forschungen und hi.1torische Betmchtungen iiber das 7. bis 5. jh. im
p. 171--186. Donau-Karpatenraum, în MemAnt 2, 1970, p. 115-213.
PIPPIDI, Dionisie M., Striiinii de pesr:e mt1ri, în DID, I. 2, Bucureşti, 1965. Zur Chronolagie der Ferigile-Gmppe, în Dacia N.S. 21, 1977, p. 81-112, (versiunea
Les 1\Iacidonims sur fes Bas-Dmwbe de Philippe II ,1 Lysimaque, în D.M. Pippidi, Parerga, românească în Danubius 8-9, 1979, p. 93-122).

Bucureşti, l 984, p. 151-163.

Descoperiri/,e hallsttt.ttiene din zona Aiudului, în Thraco-Da.cica 5, 1984, p. 36---63.
POPESCU, Eugenia, O noud descoperire de „tip Alexandria" fn a,>(T,Jtrea de & Bti.!iineşti, în StCom Prime/,e menţiuni antice d.espre geto-d.aci în !umin,t unei m111lize istorico-arheolozice, în RdI
Piteşti 1, 1968, p. 57-66.
39, 1986, 9, p. 825-834.
Die Kurzschwcncn, Dokhe und Streitmcsser dcr Ht1l!sîlitrzât in Rurniinien, PBF VI, 9,
POPFSCU, Eugenia, VULPE, Alexandru, N,J11w.l!n difcouvcrts du ~ype Ferigile, în Dacia N.S.
Miinchen, l 9'.10.
)6, 1982, p. Jl 1 t,i.
Auruur d.e !t1 J011di!tiot1 du Royaume Od1yse, in A. Avram, ;\ î. lhbcş (ol.), Civiiisatîon g,t-c:c,_ 1,.;,:
PREDA, Constantin, New Asp:ct ofEttr{y Lati:Ju: Lpuch in Dr1ci,1, Discot:ercd ut Alex;;ndri,z, în
et cultures antiques ptrîFeriques. Hommage a Petre Alexandrescu) son 70~ annivcrsairc,
Dacia NS 5, 1:)59, p. 179-194.
Bucureşti, 2000, p. 76-----82.
RATA, Simion, Cr:zanul sâtic rit· l,1 farobeni-Dilngcni, în ArhMold 4, 1966, p. 351.--353.
Problema sciticli în România, în Identitatea naţională şi spirit european. Acaderniciairnlui
ROSTOVrZEW, Mihail, lranians ,md Greel.'s in South Russia, Oxford, 1922.
Dan Berindei la 80 de ani, Bucureşti, 2005, p. 113--134.
SAJTTA, Giovanna, Lisim,1codi Tuffi,1, î11 Kokalos 1, 1955, p. 62-154. VULPE, Alexandru, POPESCU, Eugenia, Contrihution â I.a conaiss1mce des dtbuts de lu cultu re
SIMION, Gavrilă, LeJ G(teJ de ill Dohro1u&',,z H'ptentrionale du VF au ["' sitele tlV. n. C., în gito-t!acique d-ms la wne subcarpatique Vi/cea-Argeş (La nlcropo!e tumul,1ire de Tigvwi),
Thr:1co-Dacica 1, 1976, p. 143-163. în Dacia N.S. 16, 1972, p. 75-111.
Sl:\1IO~, Gavrîl:l, Li\ZURCA, E., A,;e2„nea de la Heidaud, în Pcucc 7, I 980, p. 43-49 VULPE, Alexandru, DRA.MBOCL\NU, Vasile, Cercett1ri arheologice În rr1211 comunei Ni'1n1i
SÎRBU, Valeriu, Ompia Brti!ei in se, o/Ac V-III te. n. DeJCoperiri ,1rheo!ogice şi interpretări frtr,rice, (B=iu), în SCIVA 32, 1981, 2. p. 17J.-194.
in SCIVA 34, 1983, I. p. I 1-4 I. VULPE, Radu, La civi/i.sation d.ace et JeJ probli:mes;, I.a !umiCre des derniCres fo14i/les de P(Jiana, oi
STOIA, Adriana, Bnnerkungen iihcr dm biritut'"!!e Grdber,ft!d in Chotfn, în Dacia N.S. 19, 1975, Basse Mo!.d11vie, în Dacia N.S. 1, 1957, p. 143-164.
p. 87--104. ZIRRA, Vlad Vintilă, Bemerkungen zu den thmko-getischm Fiheln, în Dacia N.S. 40..,./U,
S'!'RUVE, V.V., Dtittf johuda DarUa I na :,hiftJ11 Priternmnorij,1, i11 Sb>rnik B.D. Crdwv, I !)52, 1996--1998,p. 29-54.
p. 57 ~i urm. ZIRRA, Vlad, CONOVICI, Niculae, TROHANI, George, GHERGHE, Petre,
SlJCEVEANU, Alexandru, O ipotezd despre /opyrion, în SCIV 17, 1966, 4, p. 635--644. ALEXANDRESCU, Petre, GÂŢA, Gheorghe, ZIRRA., Vlad Vîmilă, La st,1tion gt!tique
Akx,wdru ,.-el Af(lff, Bucureşti, 1993. fill'tiflle de „C'etilteil Jidovii.or" ((Oţofenii din Dos, dfp. de Doij), în Dacia N .S . .37, 1993,
TELEACA, Fm., Griechr:,che lmp,mr in dm Nekmpofn; au der rmterm Donau, 6. Jh.--A1f:mgdt'S p. 79-l 57.
3. Jhs. u. Cl1r., Rahdcn/\Xlcstf., 2008.
·rt~ODOR, Silvia, A,,ezr1rer1 gr:to-drHitd de !ti Huşi-·C1rni, în Thraco-Dacica 2, ,-1981, p. 169--1 %.
TEODORESCU, Victor, PENES, Marinda, Aiatricea de i11cide11ţi1 a siturilor arheologice de /,1
Bud1aedsc,1, jud. Pmhov,1, og!indâ 11 mntinuititţii mu!timiler111re de l'iaţii., a unitll(i cu!rur,:!e
si d dcmitittii palmdemogmfice În umil, in Anuarul Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova
I, 1934. p. I 1-50.
TK,\CIUK, Mark, M.mifestitri cu!tumle din sec. V-I a.Chr., în Thraco-Dacica J ), J 9(),4,
p. 215-2:i6.
'H)NCEVA, Gorana, Chronologiedu l !a!h:,1tt ,tnrien d.ans la Bu{'!,rmcdc nord-est, în Studia Thm'.le.;a
5, Sofia, 1979.
VASILJEV, Valentin, !Vi'CropoL1 de !t1 Brliţa şi pmbl.ema tracizării enckwei scitice din Tramiluania.
în ,\1arisia 6, 1976, p. 49-84.
Scitii r1g11tdrşi pe teritoriul României, Cluj, l 980.
Dt1te noi di'spre nr-cro/w!a de incincmţie de le .ifărşitul prime/ vârste ,1 fierului, d,eJmpcntil l,t
Uioartt de S/fs (jud. A/h,1), în Thraco-Dacica 20, 1999. p. 181···-188.
VASILIU, C. D., /11ovila Riibdii (Hmmpesi), Bucureşti, 1933.
VULPE, Alexandru, Nerropol.a ha!lstatti,mtl de I.a Ferigile (monografie arheol.ogictl), Bucureşti, J 967.
 Capitolul VI
SPAŢIUL CARPATO-DUNĂREAN
ÎN SECOLELE III-II A.CHR.

a. Geto-dacii de la Dromichaites la Burebista

,i\fodificiiri ln tabloul etno-i'storic al Daciei. Cu q)Oca lui f)romichaites (sau cur:înd

dup;t) se încheie prima perioada de înflorire cconomico-culrnrnlă şi de afirmare politică
din istori:i geţilor sau, în sens mai larg, a geto-dacilor. O a doua perioada de dezvolrarc,
ac.kv:ir:itul apogeu al acestei evoluţii, va începe efectiv abia peste aproximativ un veac şi
va fi abrupt curmară de cucerirea Daciei în anul 106 p.Chr. Este vorba de epoca marcată
de domniile marilor regi Burebista şi Decebal. când geţii şi dacii aveau să constituie o
veriubiLl unitate etno-cultura!ă, temporar şi una politică, o forţă -t clrei importanră a
:ijuns <i. dep:işească cu mult cadrul geo-politic al spaţiului carpato-dunărean. Între cele
.Jouă prrîo:ide de vâr( de-a lungul secoldor III şi II a.Chr., istoria Daciei ne este mai
puţin cunoscută. Izvoarele narative antice care ;,e refciă la această vreme şi Li acest spaţiu
rnnt rare ~Î, în general, sărace în i11formaţii, InfOrmaţiile privind evenimente şi persom.je
concrete .~e vădesc a fi insufîciente pentru o reconstituire istorici deuliat;I şi preci.s:l. Din
ferî-:ire, de sunt compleute prin unde dare oferite de descoperirile arheologice, cpigr:ifice
şi numismatice, fară, totuşi, ca golul de informaţie istorică s;l poara fi pe deplin compensat.
S:lrJ.cia ştirilor literare s-ar putea explica, pe de o parte, prin reducerea legirrnilor
lumii gu.:,.·cşti cu spaţiul nord-dunărean, ca o consecinţă a invaziei celrîce în Baloni 1,
p.: de a!t:l parte, prin criza îndelungată pe care au trăit-o regatele şi oraşele elenistice,
umwră de Gl.dcrca lor succesivă sub st:lpânirea romană. În contacr direct cu t,eţii au rim:·ts
colonîî!e de pe ţărmul vestic al Pontului Euxin, mărturie stJ.nd, intre ~drele, câteva
importante inscripdi, cum ~ulll act"lea care înregistrează cu d'..'t:1lli semniflcatlve rdaţiile
l lis;rrîei cu dinaştii b;tstina.<:,i Zalmodcgikos şi Rhcrnaxos 2. La vremea respectivă romanii
tTlLJ Înci departe de frunt:iriile vestice şi sudice ale Daciei, astfel că, i10rmal, nici din

ace.1 parte nu ne putem aştepta la rdatiri directe cu privire la geţi sau h daci. Ahia drre

F. P:ipa:wglu, The Cl'fltrt1! Ball:,m Ii·ibe; in f>re,l?oman Times, /\mstcrdam, 19··3, p. 161--1 ~ l; K.
Sm-bd, l)it G,drttN: c;eschichu 1mti l:'igtnart der ke!tischrn Str1,1tmhiidm1g ,mfr/or, Hoden de.1 hrlli"nistixhm
Kfn·n,uim, l, Rerlin, 1996.
c D.M. Pippidi, Contrihuţii /{( istori,t wche" Rom/inic/, Burnre.sti, l 967, p. 16?~22 l.
518 LA ÎNCEPUTURILE ISTORJEI
sf.hşitul secolt1lui al Ii-lea a.Chr. aceştia vor ajunge· Să înfrunte puterea romană, ce înainta
spre Dunăre, şi prin aceasta să intre În sfCra de interes a istoricilor romani.
Sărăcia informaţiilor privind istoria Daciei în secolele III-II a.Chr. pare, însă, să
corespundă şî unei situaţii obiective interne. În fapt, există indicii care arată că lumea
gero-dacă traversează acum o perioadă de rransformări economice şi culturale, de
modificare a struclurilor sociale şi politico-mi!irarc, îu condiţii istorice schi1nbate. Perioada
anterioară (secolul al IV-iea -- începutul secolului al- IU.-!ca a.Chr,) a putut fi definîcl,
pc îndoi\11[ temei al i1.voardor-lttnarc )Î al celor :1rheolngice, drept o vreme de do.Vt)lrarc
accckrală a socict/iţli aulobtone, cm: p:t::,isi~ ln cca dc~a doua i:pocă a fierului, <lcz.voldud
o nouă fon;,ă de cultură. În chip simih'r fenomenului celtic LatCne din centrul şî ve.srul
Europei, aici se im.binau străvechi tradiţii culturale locale cu elemente de origine
greco-mediteraneană, asimilate fie prin comacrul direct cu coloniile greceşti sau cu RegatuJ
macedonean, fie indirect, prin intermediul lumii sud-trace 1. Confeeţionarea la r0ată a
ceramicii, producerea si utilizarea sporită a uneltelor şi a armelor de fier, manifestarea
pregnantă, originală, a unei arte !ocale, convenţional numite „traco-getica", în mormintele
fastuoase şi în tezaurele de aur şi argint ,i!e acestei vremi, circulaţia importurilor şi a
monedelor greceşti, începuturile monetăriei „barbare"_inspirat;l de modelele macedonene
- to~ite sunt fapte care ilustrează din plin acest fenomen. Pe plan politic este de presupus
existenţa unor puternice formaţiuni tribale, singura maî bine cunoscută, graţie surselor
literare, fiind aceea condusă de regele Dromichaites. Solicitările externe, cum ar fi presiune.&
sciticl din răsărit s,rn expansiunea la Dunărea de Jos a Regatului odrfsilor şi, rnai rârzîu,
a statului macedonean, au stimulat desigur strucrurarea unor a:,emenea forme superi-
oare de organizare polirico~mi!itară. Nu întâmplător monurnemde arheologice cele mai
st>mnificative .<sub acest aspect (cet:1i;ile .::u fonificaţii rnonumemale de pământ, pi:ur:l si
lemn, tez.aurde şi mormimde „princîare") se concentrează fie în 1-;.lsărir (pe Nistru! mijlociu,
în bazinul inferior al Răutului, în rnarginea de est a Podi.5ulni Sucevei, în Podişul Cerm:1!
Moldovenesc), fie în sudul ţărîî (în sud-vestul Munteniei sau, mai ales, în bazinul Jiului).
În secolele 111-11 a.Chr., un ansarnblu de factori externi şi interni a dctermin:H crlza
lumii elenistice şi a dus, înue altele, la o scadere relativă a iradierii civilizaţiei grecc~ti
in spaţiul carpato-dunărean. Tributară acesteia, lumea sud~tracică cunoaşte, la rândul
ei, o perioadă de decădere rolitică şi cdturală, la care va fi contribuit, în bună măsură.
p:ltrunderea şi instalarea temporară a celţilor în Balcani. Pe de altă parte, înccpfind încă
din a doua jumătate a secolului al IV-lca a.Chr., celţii pătnuv;cscră şi pe teritoriul Daciei;
a,?a cum o arată descoperirile arheologice, ci s-,m instalat pentru o bună bucată de vreme
- aproape două secok: ~- în Transilvania intracarpatica, Crişana şi Banat2 • La finele
secolului al III-iea sau, mai sigur, la înci.:purul secolului al II-iea, în părţile de răs,1rir ale
Daciei, îmre Carpaţi şi Nistru, aveau se p.ltrundă bastilrnii, definiţi în chip cmwcrgrnr
1 L Nes!Or, Kt!tische Grăim h('i Mali,1,,, În Da,:ia 7--8, 1937···1940, p. 159-182.
2 VL Zîrra, Beitriige zur Kenntnis des kelrischm Lilti:ne in Rumibiien, în Dacia N. S. I 5, 1971, p. 171-,:. 8;
!.I I. Crişan, l>ie Anfonge der LarCl/e:r,eit hei den Gero-Dakern, în Dacia N. S. 22, l 9Î8, p. J 4J.. ) )'Î.
.SPAf!UL CARPATO-DlJNĂRFAN ÎN SECOLELE ]]l.l] A.GIR. 519
de izvoarele literare şi de datele arheologice ca fiind o populaţie germanică 1. În sfârşit,
pe teritoriul Dobrogei de sud, începând cam din aceeaşi vreme, descoperirile arheolo-
gice şi în special cele numismatice (monedele regilor Ailios, Sariakes, T anousa, Akrosas,
Charaspes şi Kanitcs) 2 atestă prezenţa unor enclave scitice şi explică astfel definirea
Dobrogei încă din acea vreme (în decretul histrian pentru Agathodes) drept Sqthia.
Pătrunderea şi vieţuirea temporară a unor populaţii străine pe teritoriul Daciei au
rnnrribuir, în condiţiile sc1derîi inllucnţdor greceşti şi sud-·tracc, la fd.narea dCtxo!t,1rii
,ncid:}(ii ~i culrurii h:t11inaşe. Chi:1r şi ln nm! cdţilor, rnr{: ;1dw.:c:m cu ei o udrur.l (f.:1.1,':r,,.:)
sub multe aspecte superioară celei locale, putem Yorbi de un efect inhibant. Dornim1t;Î,1
militar-politică celtică în Dacia centrală şi de vest a împiedicat desigur o unificare mai
timpurie a geţilor şi dacilor şi a făcut ca apariţia regatului lor să nu poată avea loc decât
mai târziu, în secolul I a.Chr., sub Burebisra. Este de remarcat şi faptul că elementele
care în secolele IV-II a,Chr. ilustrau superioritatea culturii cdtice (ceramica de roară,
metalurgia avansată a fierului şi bronzului) nu au fost asimilate imediat, nemijlocit, în
culrura băştinaşă, deşi aşezările şi necropolele de tip LatCne aduc suficiente dovezi ale
convieţuirii celor două populaţii. Lipsite de acum de orice semnificaţie etnică, aces1.:
demente de cultură se vor generaliza în Dacia abia după mijlocul secolului al II-iea a.Chr.,
atunci c'lnd celţii dispăruseră ca prezenţă fizică din spaţiul intracarpatic. Efectele instalării
bastarnilor în Dacia răsăriteană ne ap,1r cu atât mai nefavorabile, dacă avem în veckre
fopml că acrşria aveau un nivel de cultură inferior celui atins de celţi. Mai ales, însă,
trebuie ţinut seama de împrejurarea, ilustrară arheologic, că, spre deosebire de cdti,
hastarnii s-au dovedit a fi mai „refractari", evitând conYicţuirea cu populaţia locală şi
mtrgând până la a o izgoni din unele zone pe care le-au luat în stăpânire. Numai ;t;;a se
poate r.::xplica lipsa materialelor de rip autohton în necropolele culturii Poieneşri-LukaSCvka
si, in general, extrema raritate 1 siturilor şi a complexelor arheologice băştinaşe în aria
acestei culturi. În sfârşit, deşi -- cu exCepţia evidenţei numismatice-- prezenţa ~cilică
r<lrzic in Dobrogea este slab documentată, putem presupune că şi aici factorul alogrn a
stânjenit dezvoltarea normală a triburilor getice şi a relaţiilor lor cu oraşele greccşri. Sub
acest aspect este se:mnificariv, desigur, faptul că în Dobrogea, până îif prczCnt, a fo5t
idcnrificată şi cercetară o singură aşezare getică fortificata, de tip da11a, cea de !a Sam
Nou, jud. Const:rnţa 3 , şi că, în general, nu sunt cunoscute dedt foarte puţîne aşe1Ari şi
înmormântări tipic getice databile în secolele Ill~I a.Chr.
1
R. Vulpe, Le prohlhne des h,!Stames ii la !11miCre des dicouvmes archiologiques en A1ofd.11ie, în NLH,
l, l 955, p. 103-119; M. Bah,~ş, Date ilrheologice 1i istorire priuind p,trte,1 tle ,wrd-est a Da;:iei in :1/timelc
.ir,ok înaintea erei noastre, în SCIVA 36, 1985, 3, p. 183---214; Idem, Du Poirwşti-Lrtka.'rrka-Ku!rur. Ein
8ein-,1g zur Kulturgnchichte i.>n Raum (istlich rlcr Karp,irm in r!m !ctztcn ]ilhrh1mderten 1mr C/.1riîti Gehurt,
Bnim, 1993.
2 V_ Can;irnchc, Monedele sciţilor din Do/Jrogcil, in SCJV I, 1950, 1, p. 213-257.
'M. lrimia, N. ConoYici, Asezan:.1 getica fortificată d,: la S,1111 Nvu-., Val.ea lui lfoicu" (mm. Olrin11, jud.
Constanţa). R,1port preliminar, în Thr;:co-Dacica 1O, 1989, p. 115-154.
 lA ÎNCEPUTURILE ISTORJEl SPAf!UL CARPATO-DUNAREAN ÎN SECOLELE lff-fl ACHR
520

Situaţia consem~ată aici a avut, desigur, un ,~aracter vremelnic. Evoluţia istorică În aceeaşi zonă de nord a Dobrogei, câteva descopcriri nmnetarc datând d .
- I I I III I h . . . , , e ,iserncnea
ulterioară dovedeşce că elementul băştinaş este acela care, în cele din urmă, a supravieţuit din scco,u a ~ ea a.C r., poate chiar dm pnma sa Jrnn:1tatc atestă ·x' -,- _ '
, _ . . _ . ' t: ,); Cllţa U!lUJ :ilt
confruntării cu elementele alogene, -adesea adverse. În ciuda superiorităţii lor milirare, d111ast local, pe nume Moskon. Nici despre acesta nu există alre aiestăr,· r , • ,
,., . . . - , \lZvoar.:), oar
în cazul ceh:ilor chiar a superiorităţii lor culturale, în decursul a unul-două secole popd:1riilc 111sus1 faptul că un sef loc.al a;unsese a bate monedă de atvmr cu efioia r .
. , . ~ . , . " . b .::, ,p1 C'VăZută CU
străine pltrunse pe teritoriul Daciei şi-au pierdut pozîţia dominanra şi, în cele dîn urma, diademă) ŞI cu numele său, msoţlt de ndul de „bas1leus 1, ilustrează posibil'·ăt-. · n, 1 ~cono 1~,!C,,_
au dispărut din scena îsroricl, Fără a lăsa urme definitorii în tabloul etno·--cultmal al deosebite, un stadiu superior de organinre sociahl şi o constîinrJ . .
-le s,ne
t.
; 1.".Jcl~
po.n
regiunilor noastre. A fost însă nevoie de o dnvolt,1rc Cu :1dcv{,rat nploziv;l a geto-dacilor, (nrcspunz:1roare.
înaintl' de male de o (.fCŞlt're t.h:1:-1ogr.1ficl, econu1nid şi soci;d- politici, ps:nuu ca acc:,i ia ()rrc 20() :-1.Ch1., o hi-mirn:1 de o \·:1L':rn' docnm~'nl;'••,1 ... --,, 1 : 1
A , • , , , " ' L,\(t.1 \•UiU"i --
să revină, după o lungă eclipsă, pe primul plan aI istoriei regiona.le si europene. Pe piau J,:(!'('!.UI 111 crnstea lui AgaLhokles. bul 1111 Anuphilos (ISM I I 51 _ ne mtro
• •• A ••
· duce, cu • • • ' ' -

arheologîc acest fenomen se manifestă printr-o evidentă restructurare culturală, în fapr mai multe deral11, 111 rdaţule complicate Şt schimbătoare dintre oraşele grccesti s-, i·r _. ..
-« I ' - D' d fl . . . c neinu
prin constituirea unei noî culturi, a culturii geto-dace „clasice", cel mai dniu pe la mijlon 1I ,, l}arban. care e mconJurau. m acest ecret a· ăm că, prnur-o dii}lomatî . , · ( --
• • , h • e actffă solu)
• • ' ,

secolului al II-lea a.Chr. 1• Tot acum se întemeiază multe aşezări de cip oppidan, denumite şi pnn thrun regulate . . .(m pnnnpa!. un mbur, phoros). . Histria
, sî
. alte an<:,. . ,_ . cu
. ,- g1e,.,cşn ,.
1
dava, Jdesea fortificate, reprezentând centrele economice, polirîco-milirare şi religioase Dobrogea (numttă ~uc1 pentru pnrna oară Scyt'11a) obţmuser,l „obbduirea" .
- -1- I - R' , - -i · - , tespccr,v
ale unei sociei:ăţi puternice, dinamice. Către sfarşiml s.:;colului al 11-!ea - înc.epum! seco!ulu; protecpa nu Jtară a regi' w ,:,em,1xos 1mpotnva traci or conduşi de Zoltn. Ace~· J".,
urmii., traci şi nu geţi, venînd probabil dincr-o regiune situată imediat h si,d d D şi-ia L,
I a.Chr. dacii inrră în scena isrorică, apărând de la început ca rcdurabîli a ...{versari ai ' , e . o )too-e•
atacau în chîp frecvent oraşele greceşti (este arnirnit asediu! Rizonei) sau - 1· . ;:, ,,,
romanilor, iar în vremea lui Burebista creş~erca puterii lor avea să a::ingă apogeul. • • • _ • • • ,\e 1m1rau la ... A A • .,

;duir~·a .tenr;muhu l_o; rural, punand m grav pene~! o ~nîncîpa!ă sursă de ex!sttnt1?
Dinaştii geţi şi relaţiile lor cu. oraşele greceşti ,lin Pontul St.ânr; primele menţiuni colorn:;;nlor \,, ... traci m număr mare atacau oraşul ŞI temoriuL când giânele sn . ,·
despre dr,. ci. După Dromichaires, aşa cum s-a arătat deja, evenimente şi nume legare (Ic:t 'm, parg,.. ' ') , !n aceste s1tluţ11,
- -- I11stnenu
· - -- erau nevoiţi - _fie să \)lăre-iscă r , ttau sa
~ • • • ', ' r-1.lcea cu au 1
de istorÎ:t geţilor din secolele III-II a.Chr. nu apar decât extrem de rar, fogar menţionate (,, ... randutt de cetă\en1 să răscumpere după putmţă tentorîul ,5i r~colt·'"'' < Ag«t • ho k-"l•·s-
in izvoarele lîrerJ.re, iar cele dheva personaje cunoscute pe baza unor documente epigrafice i- a convins pe Zoltes şi pc traci, cu preţ de 600 de galbeni, să nu nJwir t
j' •
, _ca in te1Jtonu
_. ". .,
şi nuniismatîce sunt, mai curând, de importanţă l.Jcală. Astfel, o inscripţie în limba greacă,
• • , A • •

nici ~:'i se apropie de oraş, ceea ce a mgădun cet,1ţendor să r.'imân:I st:'lf).ÎnÎ r)e t _ , '
t o,tte vnnele
descopet"Îtă la Histria, în 1959, şi dJ.tată pe criterii epigrafice în secolul al III-ka a.Cl1r., de pe ogoare"), fie să se apere cu forţele proprii (,, ... fiir.d ales G1[)Ctc 11 ie .1 .,1rtaş1 _ b_l- _
or ,; 1
menţioneaz~i pe Zaimodegikos, <lupa nume evident un şef get, Glre excrcirn un protectorat
, A • • • • • ,

strang:ind oştern cu piară, Agad10kles a şnut să p:hească ţannile, dând fJutintâ tle,t, -.~ .·,
~ - ,_ ,. I 1· "\ I - - I . y,CCll Ul,\
apăsător asupra coloniei milcsiene 2. Inscripţia este un decret în onoarea cdor trei -~oli '.>:t _.;1 st rangă grane e ără vătămare .. ,. n txtremts, ci ape au la rin flCrso•u· , . · .
J i.1a1 putnnw, <

„trimişi la Zalmodegikos în privinţa ostatecilor"; ei „au călărorit priţ1 ţară duşnuna şi

• A • • • • • - , '

Rhcnu.xoş . (murnt 111 mscnpne b<'tsdeus, spre deos:::bire de 7olres care \:T' ! .
l,Oat fff(,)On
,
-~ înfruntând primejdîî de tot felul şi dând dovadă de cea mai deplină râvnă --- au adus
• • • ' • ' ' • <l.

c:tpcternc), care, după ce! mat multi cercetăton, va fr fost sehtl unei int"ort·tnr t, , '
- . ,. _ .. . ,,. . . . · . l' ' e .i)rn~:,ţwni
înapoi ostaticii (fiind aceştia la număr peste şaizeci), convingându-l totodată pe 1
rn,ulc drn stanga Dun;1ru, dm Camp1a Muntenit'! sau din sudul 'Mold,,_i\et, ,,· event1pf.
Zalmodegikos să restituie cetăţii veniturile .. " (ISM I, 8). Rezultă de aici c.l, având din Hugcac. Deşi numelt: lui Rhctmixos, ct şi al fiului s2tu Phratlmo:1 (-) a f , _ 'd .- _,
.. . ,, . . , . . - ·,, ost tonsi· nat
posibilitatea de a controla prin forţă sursele de venituri ale Histriei (în primul rând rccolrde de. unn auton ca fund . de onpme ? 1ra111anJ,. cd rna1 piubabil este c-1' ,,'.'et'tst„
., , a crormapune · .
din teritoriul rural, dar, probabil, şî pescuitul la gurile Dunării) şi reţinând un ncobişnuÎ[ rnbab. era una băştm;:i.şă, getică, poate ch:~lf succeso,1rca ,.r,:gar.ului" lui !)rom1,1aE-cas, · -.I -
A • • , . . . . . - • ,

de mare număr de ostatici, Zalmodegikos va fi obţinut periodic de b histrîeni piam unui de b mctputul acclu1aş1 sccol2. Măsur;t automăţ11 poliuce si a nuterii nilr- 1 .
) • ~ • • • , i ,ue ::i. 1,u
1
tribut. Mai departe, este permisă presupunerea el Zalmodegikos era căpetenia unui uib Rhc1n:l'WS tsre dat,1 nu 11uma1 de desemnare:1 sa 1n 1nscnpţ1;1 de la Histria drrr,t b "•1. ,,
sau al Lrnei uniuni tribale getice din jumătarea nordică a Dobrogei sau/şi, eventual, de
- r, -I - - - , - ll b- , - I , _, a.,urns
\i...a s1 ,, rom1c 1a1tcs ş1, m,11 ,,uruu, ure .· 1sta, m 1zvoan: e res:i)cctiw) ' ci ~i, t1c ,._a_p,lCltJtr'.a
~, , •
pe ceLtblt mal al Dunării; el dispunea, evident, de forţa necesară pentru a constrânge sa re;d;! de a controla de b d1sL1t1ţă, de dmcolo de Dun:1re, orasele · -greccqi -, din f) b
,orcgca
lEsrria !a plata unor sume de bani sau a unor daruri în natură, în caz contrar putând Ia 11-..'voie de a le apăra. Astrd, pl.1tind tributul, Agatbokks :1 obţinut de ·ta "h r.-. . emaxos ._. '' 0
pustii teritoriul rural al oraşului sau împiedica pescuitul şi navigaţia pe apele fluviului.
1 C'.. Pn•da, Afontride ,zeto,ddâÎ.vr, Blu:,_11~~ti, ! ()73, p. 180-182; ldm1, /sfori,, nr,,,ra'r; ÎJ D _
'l ,. ' · '.auapurom- 11 ,1
1 M. Babeş, Le static actuel des recherches rnr l.tt cu/ture gito-dtzce ,l son ipoqu,' rk divdoppement rnaxirmNI t ucuri~rl, 1998, p. 176 ~ l".77. ' ··
(li' siecle ai,. n. e.-1" sifcl.e de n. f.}, în Dada 23, 1979, p. 5-19. 'lJ.M. eippidi, op. cit., p. 186-721; LI. Rusrn, Zolt,:.1 si !?hen:t1xos. ?ucii' ,citii tir,· -
• , ,namsec.!l!-ll
2 D.M. Pippidî, op. cit .• p. 167-185. i.r.n., În Apulum 6. 1967, p. lJ.3-1{1.
522 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
sură de călăreţi „sp're paza cetăţii", iar ulterior, 'de. la Phradmon alţi .5a1,e sute, ,,care,
întrecând oastea vrăjrnaşHor, au infrânt pe căpetenia acestora Zoltes". Din inscripţia
histriană reiese cu claritate că Rhemaxos a fost un persona_j istoric important; dacă numele
său nu apare şi în alte izvoare contemporane sau mai târzii, acest lucru se datorează
împrejurării c;l el nu a avut ocazia Je a fi angajat în evenimente istorice majore, în aceasră
perioadă de reflux al interesului lumii eicnistice pcmru regiunile de la Dunărea de fos
şi din Carpaţi · d.rziu, în anul 74 a.Chr., sub comanda altui guvernator aJ Macedoniei, C. Scribonins
Atnn..:-i, ca şi în :1lre epoci, auorii anrir·i er:iu mai curJnd înrcrcsa~i de fapt<..·k unor
!h:amurî străine, de ubicci r;izboinicc, care inLrascr/1 recent Jn scena ;srori,._,,1, iar 63:;iti:iasii
se bucurau de o anumită atenţie doar în măsura în care participau h evenîmeo,te
determinate sau legare de istoria acestora. Astfel, antrenaţi proh.1bil în expediţiile bastarne
din Balcani, ,,geţii din nordul Isaului" sunt menţionaţi de Appian (!{istoria Rmna11a
(Alttcedonia} 18,1-3) ca mercenari angaj.-iţi de regele macedonean Per~eu în anid 168
a.Chr. Chiar dacă la mijloc ar fi o confuzie si ş,~ful ger C!oilios, pomenit de Appian, uu
ar fi altul dedr basrarnul Clondicus, menţionat în împrejurări simiLirc de Tirns Livius
(XLIV, 26-27), participarea geţilor la această expediţie- sud-dunăreană rămâne foarte
probabilă.
De prezenţa basrarniior în spaţiul Daciei se leagă şi episodul regelui dac Oroles din
istoriile lui Trogus Pompeius (apud Iustinus, XX,.'XH, 3, 16). 1\-1ulră vreme s~a cre?,Ut ~i
unii cercetători încă mai cred, că luptele lui Orolcs cu basta.mii ar fi avut loc în jmul
anului 200 a.Chr. şi d, deci, am avea aici de-a face cu cdt mai timpurii cvenimcnre
din istoria dacilor. De asemenea, s-a crezut că pasajul core;.;punzător din Prohgi, în cue
se vorhe.şte despre „incrementa Dacorum per Ruboboste11 regem", s-ar referi la aceeaşi
perioadă timpurie (iporeză susţinută, între a[ţiî, de C. Brandi-;, R. Werner, C D,1,icoviciu,
I. Glodariu) 1 (vezi şi cap. VIII, p. 667 şi urm.). Semnarawl acestor rânduri consideră
totu,<.>Î d atât ana[i7..a critică a sursei, cât şi o evalua.re mai reali:sră a istoriei Daciei în cJlrime-le
secole ale erei vechi arar:1 că aceste evenimente ar uchui plasate în vremea lui Burebista
(Rubobosrcs fiind o formă coruplă a nnmdui marelui reg_t.'), singura p-:TioadJ :::înd se
poare vorbi pe bună drcpcate de o mare creştere a puterii dacilor 2 •
Intrarea dacilor în ~cena isrorică şi ridicarea generală a gqilor, a dacilor şi a cr;lmnlor
înrudite la rangul unei mari forţe politico-militare a fost însă un proces care trchuir să
fi început încă înaime de Burebista. După o îndelunganl epocă de relativă t.lrcrt a
izvoarelor, către .sfi1rşitul secolului al II-lca a.Chr. dacii sunt menţionaţi pentru india
1
C. Daicoviciu, Rt:hohosw"' Burebistm !, î11 Aiv1N 6, 1%9, p. 459---46.î; L G!odariu, Bcmcrin-,ngm
iiher ânot Dakerkiirtig, in AJv1N 7, 1970, p. 501-505; cf. şi A. Vulpe, Despre ul/ pas,zj din bi!riif,, h!ipfre
de lr,i Pmnpciw Trogus. Prologu.< X)(X/1. O contrihutic ,trhro!ogicll, în lvkmoriile <::,cqioci dt ;\1ii1m· !sioric(.'
si Arhtologl<:'. seria JV, torn XXIII, 199B, p. lBJ .. 187.
1 fără la..:-une esenţiale, de-a lungul secolelor III--IL atât în stratigrafia unor importante
V!. Ili'-',;rn, Ruh<JJ/J.<"W wler Bumbostes? Zu frogw Pvmp. Prof. XX\?!, în SrCl 1O. ! 968, p. 115·-' 22:
ld{'m. W:vm lc!Jte Ktinig 010/cs? Zu Justin 32, 3, i6, in AUB, Limbi dasice 19, 1970, p. 9-15; M. Bafxs,
Die Poicnr,rti~Lukafwk,1-•Ku!tur.... p. 168; V. Lîca, Tl:e Coming o/Rome in the Dacian l)?f!r&l, Kunour:z,
2000, p. 2.:\0-2 )6.
..•SPAŢIUL C~RPATO-DUNĂREAN ÎN SECOLELE 111-ll A.GIR. 525
oară, arunci dnd atacă ţinuturile de la sud de Dunăre, pe care romaniî căutau să le ia
sub control. Pericolul roman tot mai acut pare să fi reprezentat stimulentul extern al
procesului de constituire a unor formaţiuni politice dace sau gero-dace puternice şi stabile.
Astfel, între anii 109-106 a.Chr. aracul dacilor şi al scordiscilor celtici a fost respins de
proconsulul Macedoniei, M. Minucius Rufus (Frontinus, Stmtagemata II, 4, 3: ,,Fiind
stdmrorat de c:'itre scordisci şi daci, care erau mai mulţi la număr.. ,"), Trei decenii mai
Curio, oştile romane ajunge:rn pentru înr:î.ia 01.r;l !a fnHH:trii/c Dacici, for:l însă 1. aYea
cu1Jjul sJ p,lşească mai Jcparre, după Jllănuria lui Florus (J, 39, 6).
Cultura populaţiei bi4tinaşe în .<ecol.e!.e III-II n.Chr. Între al doilea sfen al secolului
al III-iea şi până către mijlocul secolului al II-lea a.Chr. spaţiul Daciei cunoaşte o fază
de tranziţie, ilustrând în forme specifice trecerea de la cultura getică timpurie din secolele
:unerioare spre cultura geto-dacă „clasică" din secolele II a.Clu.-I p.Chr. Condiţiile
general-istorice care au determinat această eYoluţie au fost deja evocate în paginile de
mai sus, dar nu este inutil a sublinia, Încă o dată, efectul inhibant al reducerii legăturilor
uadi\"ii:,nale cu lumea greacă şi, pe de alră pane, al pătrunderii unor populaţii străine
care ,'.;i-au impus domina\'Îa în anumite zone, împiedicând dezvoltare,1 normalii, uniformă,
<le si!le sr,1tătoare, a lumii geto-dace şi a culturii ci.
Este ştiut că în cursul primei jumătăţi a secolului al III-iea a.Chr. o serie de aşezări
fortificate din spaţiul extracarpatic (de exemplu, Arsura, Moşna, Stânceşti, Brăhăşeşti
în f.-1oldova; Butuceni, MateuţÎ, Saharna ~-fare în Basarabia; Orbe:.1sc1, T riva!ea Moşteni
în !vfumenia; Coţofenii din Dos, Bâz&îna în Oltenia; Mahmudia în Dobrogea) sunt
p.\răsite dd]nitiv sau pentru o bună bucată de timp. Fenomenul este m;-ii pregnant în
necwpo!e, care, aproape foră excepţie, încetează a mai fi utilizate !a începutul sau, cel
m,iî t,lfzîu, la mijlocul secolui al III-lea a.Chr. (S.lobozia--One~ti, Poieneşti, Dănceni,
H.111.\c-t, Britilita, Ste!nica, Enisala, .0.-1urighiol, Tdiţa etc.). În acela.şi timp dispar şi
!Tlorminrele „princiare", cu fastuoasele lor piese de arginr realizate în aşa-numitu] stil
,,traco-getic". Toate aceste foprc indică schimbări importante în viara populaţiei autohtone,
far:l ca în- r:.·gi\mile i"ncnţicn~ate să fie evidentă intervenţia nemijlocirii a unui fanor extern.
Lucrurilt' stau altfel în TranS·iJvania, unde, în a doua jumătate a sccolui al IV-!ca a.Chr.,
:ipar p•rîmde monumente cdtice, care se vor înmulţi considerabil în cursul secolului
urni.ltor. În Moldova, la începutul secolului aJ II-iea a.Chr., la o oarecare disranţ;) de
:imp de la încet.uea cet,ldlor şi necropolelor din acesr spaţiu, apare cultura
Poîeneşti-LukaSCvka atribuită basrarnilor.
Sî tot uşi, în ciuda facrorilor externi amintiţi şi a importantelor schimbări în tabloul
cult'.lral al spaţiului carpa<o-dunărean, vieţuirea populaţiei a11tohtone poate fi urmărită,
Sl:l;\iuni, cât şi în tipologia anefacrelor (ceramică, unelte şi ustensile, podoabe etc.)
de~coperite acolo. Astfel, perioadei ce ne interesează aici îi rnrc-spund în marea aşezare
de la Zimnicea nivelele 3 şi parţial 4, atestând reluarea vieţii dură o distrugere ipotetic
524 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI

plasată în vremea c01~flîCtulu·î dintre Dromichaîtes şi Lysimach. Deşi din suprafaţa totală,
de p<"_ste Un hectar, ;;_ ,,Cetăţii" nu a fost explorată dedt o mică parte, observaţiile
stratigrafice făcute de .Alexandrina D. Alexandrescu arată el, după incendiu! din nivelul
2, locuîrorii întorşi au procedat la nivelarea terenului şi au ridicat noi locuînie în tehnica
tradiţională (nivelul 3). Acum însă aşezarea nu ar mai fi fost fortificată, ca în perioada
~mrerio:uă, iar formde de vîată erau şî ele mai modeste:, În ccramic..l acestei perioade s--1u
consta rar unele forme specifice pentru zona :mbc:1rpatid, pe care, arunci dind se vor tî ]:~ <I)
rztr:1s vrerndnic din calea o:;;iirii macedoneni.:, locuiroriî ,l;;_\'ci deh ZimniccJ au rwtut
să le îrnprumute de la vecinii lor situaţi mai la nord. Cea de~a treia locuire de Li Zimnicea
pare a fi luat sfârşit pe la începutul S<'colului al 11-lea a.Chr., tot printr-uH incendiu, dar
,tj7l~
<le proporţii mai reduse. Aşezarea ar fi fosr imediat reconstruiră şi pare chiar să-şi fi m,irît
înrinderca·. Descoperirile din nivelul 4 sugerează acum o tendinţă ~pn· forme superioare ~ 5
de eul cură materială, ilw:;rrati între altele de creşrerea procenrual:1 a ceramicii lucr:ue !a
roatJ şi de utilizarea tiglclor la acoperirea caselor 1• ( ), ,C )
Continuarea vieţuirii a fost constatată şi În unde mari cerăti de pământ din Moldova,
care an durat până la sfar5itul secolu!ul al III--lea a.Chr. Astfel, cde mai târzii urme de
locuire din cetatea de la Cornari au fost datate de conduc~torul săpăturilor, Adrian C
Florescu, În cursul secolului al III-iea, eventual chiar la începutul secolului al II~lea a.Chr.;
lmprc-jurarea că locuinţe din această fază târzie au fost amen:iiacc În şanţul cetăţii ar,1c1
6
că, !a d;:;ra respectivă, fortificaţia atât de meşteşugit consrruira îu sec.olul al IV-iea, nu
rnaî funqîona 2•
Săpăturile întreprinse în ultimele rrei decenii în cetatea de la Buneşri-Averesti (juJ.
Vasloi) au adus şi ele mărturii în acelaşi sens, În arealul fortifica al cetăţii, de cca 6 ha,
au fost descoperire peste 50 de locuinţe, două tezaure de podoabe, trei depo1.Îtc d,.:- undtc
o 7
8

şi ustensile din fier, un depozit de obiecte de cult, din lut, precum şj numeroase obi,:cte
ccrarnice şi metalice cu o cerra relevanţă cronologică, toate dacabile în m,tre în .s-.·cddc
IV-III a.Chr. În chip special trebuie menţionatJ descoperirea unui număr de upr fîhulc
Latt'.ne (şapte de tip B2 şi una Cl), t.are acoperă în întregime secolul al III-lea a.Chr. ,?Î
dovedesc prelungirea locuirii de la Buneşti până aproape de momentul sosirii lnstarniloc
în acest spaţiu (fig. 93/1-5). Lipsa descoperîrilvr de tip Poieneştî-LukaSevka şi a unor 9
urme evidenre de dislrugere ne împiedică să punem cu certitudine încetarea locuirii p('.
seama bastarnilor. Şi totuşi, fastuoasa diademă de aur descoperită hi Burk~ŞtÎ (pl. .34), rcrnurde
şi depozitele deja aminti Le, ca şi canriratc:1 mare de ceramic.1 îmregibi!ă creează impresia
că populaţia a părăsÎl cetatea în grabă, în fata unui pericol iminent, fără să mai poarJ r..:Yeni
pentru a~şi recupera avutul. lmporrantă este şi descoperirea la Buneşti a 14 monede de

1
A.D. Alexandrescu, Autour des fouilles de Zimn:"cea, în Thracia [I[, 1974, p. 56--58 .
.: A.C Florescu, Unele consideraţiuni a,upra cetJtilor traco-getice (hallstattie11e) din miL I î.e.n. de P" uritarmi Fig. 93 Cttarea getică de !a Bunqci-fsereşti (îud. Vas!ui): l ~5 fibule d(· tip l.atCnc: 6~ 10 depozi; de obiecte
Moldovei, k Cerclstfaşi 1971, p. i03-J !8. {\ln l!tr.
)26 !A ÎNC:EPUTURJLE ISTORIEI
tip Huşi-Vo\"rieşti, care se arată astfel a fi, foartc"f)robabil, emisiuni locale, pre·bas1,une,
dar.abile în secolul al 111-lca a.Chr. 1•
În afară de cet;tţ·île amintite, în spaţiul Daciei au fosx identificate şi aşcz.lri mai mărunte,
c11 inventar modest, care pc baza unm „impormri" celtice sau hastarne pot fi Jatare în
sccoiclc ]Il~ll a.Chr. Din Muntenia poate fi amintită aşezarea de b1 S:lrata··Monteon 1,
iar din \udul Moldovei cca <le la Căbcşti, ambele datare cu (ibu!c Lar2:-ne, În acc1stă din
urm:'i zon,î, de altfel, fibule de acelaşi fel şi Jadnd din accc:v;ii vreme au apărut şi in !'larea
aşG,,irc de la Poiana, pc Siret. Începuturile unor aşc'!.ilri cm~ vor fi cu ad..,;vă1ac in-q-11n:1nre
,il,i,1 !11 q,ioci cb.s,ic;i ar purc,1 fi şi de plasate in secol de Il l ·ll. L1 CcUţcni :lCc,L'iLI ,b .\re
este oferită de o monedă a regelui macedonf'an Antigonos Gonatas (277~239 a.Chr.)
şi de o fibulă cu arcul moddat în formă de 8, iar la Cârlomăncştî de o fibuL1 LatCne
CL În /\-foldova de nord, locuîri geto-dace pre-bastarne sunt ate.;.tare pe „Cetătuia'' de
la Cucmeni (cu fibule LuCne B2 şÎ Cl), la Gtlv;1neşti şi Zv0riştea (datate cu u:r,m,ică
celtică), precum şi la Lunca Ciurri, unde studiul materialului cera1nîc permite ~ep:uarca
clară a două locuinţe getice pre-bastarne de celclaite ~apte, care aparţin cuhurii
Poienc5ti-LubSC\'ka. În aceeaşi zonă, unele aşe?ări autoh10ne (Băkcnî şi Cucocinl) par
s,'i>şi continue exîsrenp. in vremea prezrnţei bastarnilor, aşa cum o arata formarn a dou{t
nivele distincn: de locuire: primul cu maceri.ll ceramic c~dusiv iocal şi al doilea contin5nd
în plus unele fr.igmemc de t.ip l\)ieneşti-1_.ubSe,·ka. Este inreresam de reţinut că, în ambele
aşezări m<::nţionate, în nivelul inferior se întâlnesc doar l0G1Înţt uşor ,d:încitc, Î:tr ln cd
superior exclusiv locuinţe Jc suprafaţă, fapt ,_car putea ilusrra o anumită evoiwie a :ipului
de locuinţ;l în curwl secolelor III-II a.Chr. I_
În alte condiţii istorice, în Tr,msilvania sunt cuno,;cure rdariv nu.meroase J.s,a;"tri în
care ceramica băştinaşă se asociază, în difcrirc.· proportii, cu olăria şi alre produse rip:c
celtice (Morl'şti, Ciumcşti, Mediaş, Sebeş etc.)·\ ~v1ai bine ccrcttată este asezarea de la.
J\-forcşri (,,Podci"), unde Kurt Horcclt a descoperit, în anii 1951--1956, şase bordeie,
dispuse în d1.Juă şi:·uri ~i distam1re la cca 10 m unul de alrul. În t~ate .1ccstc !ncuinre,
ca şi în matul de cultură, predomina ceramica băştinaşă lucrată u1 mina, cu frHme cornune
întregii Dacii anterior epocii „clasice". Ceramica celtică a ap<'i.rur doar in rrc\ b:.uiriţe,
iar în srr:H s-au g;lsit şi câteva fragmenre ceramice de tip Poieneş-ri-LukJ.Sevk:,1, de p1s
pc seama unei Î1Kcr1:{1ri de pătrundere a hastarnilor în Transilvania. Datarea aşu,;'l:ri.i de
pe „Podei" p:în::l către începutul secolului al II-lea a.ChL ~'Str: ,i.sigurată de materîakk de
1 V.V. Razarouc, Ji-z„mrvl ţl'to-daâc de la Buneştt (jud Vtdu,), in :::CJ\.'A 52, 1981, 1-, p. ',\,.)- s~ O;
Idem, CetMM geto•d,tcicii de /,1 p,;nqti,jud. !,:1s!w, in SCIVA .14, 198.\ 4, ri. 249'"273; idem, Nui dnr1•pem·;
fn cewe,1 gcto-d,1ci,,1 dt" h1 Brm,;şii (fud Vasluij, în SCJV'\ 38., 1987, !, p. 33·"39.
;; M. B.1beş. l)g Poin1qti~Luktllevka-Ku!tur.. ,. p. 30-31; S. Tcnd,1r, Rt~izmi!r nr-,mpatire aie R,,m,hi'.'l
in sc:o!d.t• FJ---1 d.Hr. C(,midcrdţii gencr,:!e fi rcpo1oriu arhcoh!g:"c, Bucun:5t1, 1999, p. 22 ~j tt:w.: id,111,
Săpătiffilt de /;1 Cmv>i/11i (jud. BotoFani), În ArhMold 8, 107), p. l).] ... 201.
'K. Horcdt, Mittdl,i!C•1oxitliche Sied!ungen ,ws Siehmbii.rgm, în Studien aw, AlteuropJ 2, Kiiln .(_;p:,,
1c;65. p. 5,1--75; 1.11. Criş;1n, ,U11tai«le d1cire din necropola 1i aşfz.aret1 dr /;1 (:iumtşti 1i proble!JM rnpr r111nf,-,,
din!n r/{l("/ ,ii a/ţi în Tramilr1ania, Baia M:1re, 1966.
SPATIUL CARPATO.DUNAREAN ÎN SECOLELE lll•ll A.GIR. 521
tip L1ienc descoperite acolo: ceramica cu grafit, o fibulă de tip LatCne Cl, fragmcnre
de br:lţări de sticlă, o zăbală ere. 1•
Iv1ai complicată este problema necropolelor băştinaşe, care în perioada dară sunt
reprezentate printr-un număr mult redus fată de perioada anterioai:1. Se poate spune
chiar c:1 tendinţa care avea s;l duc.l practic la dispariţia/absenţa necropolelor în perioada
„cl:isîcf' se manifestă încă de acum. Singura excepţie demnă de rqinut o constituie sîrul
de la Zîmniu:a, unde s,a facut dovada certă a continuJrii folosirii necropolei de re
.,(.'.timpul l\foqilor" dc-·a lungul acestei pcrio,1de de tranziţie şi chl:u în faz:1 de încq)l)t
a epocii „clasice", pânii în prima i.u!rn'itate a scco!uluî I a.Chr. Folc.r,ind drept indicatcri
cro1wlogici fibulele de tip I .atCnc C şi o serie de forme cera1-i1ice asociare, 15 din cele
166 <le morminte cercetate au putut fi datate la sfârşitul secolului al III-lea şi în secolul
al II"le:1 a.Chr, Dintre acestea zece pot fi atribuite tranziţiei, în care mnnnintele tu1nulare
,,principale" au dispărut, dar se practică în continuare forma tradiţională de înmormântare:
incineraţia în urnă. Alături de oasele calcinate, în urne (vase lucrate de mână sau la roata,
prezemâad unde forme noi) se depuneau pîese de port şi podoabă, unele obiecte de uz
casnic .5î, extrem de rar, arme. Cea mai frecventă piesă de port o constituie fibula; sub
influenţa unei mode care a cuprins Întregul continent, şi la Zimnicea, în perioada dată,
fibul.1 de tîp tracic a fost înlocuită de fibula de tip LatCne C (fig. 94f,
inmormânrarea în urnă, alături de aceea cu depunerea resturilor cincrare în groapă.
o inriUnim în aceeaşi vreme şi în părţile centrale şi vestice ale României (fransih::;nîa
imracarpatic;'l., Banat, Crişana, Sătmar), înc:i.drate temporar în aria de răspândire a rnltuni
cdricc Lntne. Într-o serie de necropole, precum cele de la Apahida, Ciume:;.ti, Fântânele
s:11J Piş(_olt, se înrâlncsc morminte de incineraţie în care, alături de ceramic'i cdtică 5_i
e!ese de inventar de tip L1tCne, apar vase lucrate de mână, de certă facrură loc.aht' {fig. 95).
Demebit de importam pentru caracterizarea culturii băştinaşe din i,ecolde III--II a.Chr.
esre, lntr-adcvăr, studiul ceramicii. Ea se caracteri1.cază prin perpetuarea unor tipuri şi
variante de veche tradiţie hallstattiană locală. În perioada la care ne referim, ca urmJ.re
a 1educerii contactelor cu lumra cleniqică, se obsef\"ă scăderea frecvenţei sa11 chi:u dispJsiria
unor forme de origine grecească, lucrare la roată, :;;i concomitent ren:nirea unor f-cmne
mai vechi, lucrate de mână, cum ar fi oala-sac, oala-clopot şi oala-borcm. În domeniui
pieselor de port şi de podoabă, al armelor şi al uneltelor se remarcă, pe de alta parte,
utiliz.area tot mai frecventă a 1ipurilor Latf'ne. Un exeff,plu grăitor î! constituie înlocuirea
1
K. Horcdt, Aforcfti. Grahungrn in tinO" uor• undfhihgeschichtlirhen Siu!lung in Sichm/,iJrgm, Burnre~ti,
1979, p. 35-52.
'r\.D. A!exandrc;;cu, ,\1ormh11ch.-din perio.1d1 uu1i îii1zie a necrt1po!â getic-de !.1 Zinmia·a (jud Td~·{w11:,m),
in (:,i~ia 2, 1972, p. 15-26; Eadem, I.a 11!,ropo!e gCu de Zimnicea, în Dacia \l.S. 24, 1980. p. 19-126;
),,f. !lilwş, Desmperiri/.e fimerme şi Jt:mn{/icaţia /(Ir î,1 mnto:tuf rnlturiigeto-dui« t!mia, Jn SCJVA .::,9, J r.188,
i, p. 8,
) l.H. Crişan, Materi,ile dt1cice din 11ccrop(l/a şi aşezarm dr la Ci1mu•şîi .. ; ldcm, Dir Anj,ll1gr di:r Lm?:ntzeit
!.â dm Gcto-Daktrn, în Dacia N. S. 22, 1978, p. 143~154.
 M81 , - - - - - - . . . ~.. ~I 2
~ .
/4?0
(J:)
'-v
- 3
.
rf
E
f:
t,.
\

M58
10

fac@ :;5

~2

f'ig. 94 ivforminte dln se,~. III-li a. Chr din necropola de la Zimnice:1 (Jup~ A. D. Alexan<lre~cu). )iări Fig. 95 Ceraniică de factură lom];) din n~cropu!a de !J. Fim:'.irwle, j11d. BimîţJ-N;ls:,u<l \dupăi. H. Crişan).
,liferite. \,:ari Jiforire.
5J0 L\ ÎNCEPUTURILE ISTORIE! SPATIUL CARPATO-DUNAREAN ÎN .,F.CCH.EJE III li ACI-IR.
5.ll

fibulelor de t:Îp tracic Je·c:lue fibulele de tip LatCne, a~a cum s-a t:onstatat în necropola r,/di:Zte de 1.ffnumi (1880), Grigore , Tocilescu critica această· orie11tare , ,·e 1,· mna · stu d'1u I
de la Zimnicea (fig. 94) sau în ccr:nea de la Buneşti (fig. 9311-5). ..:omparativ al olăriei din Dacia la „lumea cehă" . Pornind de aici di'sc,ir,·a a.supra ro Iu Iu1·
, • A • • • • • _ • , , , ,

În sfarşit, un domeniu irnporunt şi orîginal al culturii din Dacia, rnre necesită o tratare Ct'lţilor m 1stona Dac1e1 . antice avea sa preocupe mereu J)e arheologii ronia'o,· E'
,.da,:ireo
specială îl constituie monetăria şi circulaţia monetară 1. Aici este necesar să amintim că deosebită pondere în încercarea lui Vasile Pârvan de a explica succesul procesului de
încă 'inainte de sfârşind secolului al IV-lea şi, oricum, în prima jum,ltate a sccolulni al romanizare în Dacia prin influenţa celtică, care ar fî mcdi:n influenţe masive veni le din
IJI-!ca a.Chr., ln spaţiul non.l-<lun;ire,m au circulat Letradrahrndc lui Filip al Il--lca al :\pus: ,,Civilizaţia cdric:1, aşa de înrudiră cu cea romanii prin !ndoirul eî izvor de inspiraţie,
1\--faccdoni,:i, precum şi emisiunile postume de acest ti[J; concomitent sau .imediat u!rcrîor denie şi italic, este astfel o introducere la romanism, m:iirâ de t,, octi efectiv ..,,; ., ·- .. --·1
- , 1·"-11 .-1 lt1.<,tl:1lUJl..C
;iu circular \Î nonnlck !ui Alexandru u:'.l iVLn:, Filip dl !I !ca ,\ridcul, Lr;imach, în1p,rnnj rdc o·::1i :1, Hnci :de 1xipu.bţici, rn ,!ou;l secole înainte de venirea primilor ncgu\tori ronuni'' i.
cu alte rno1a:Lle grece~ri. În principal după inoddul nH„meddor lui Filip al ll--!c,1, înc.i. Esrc greu de inţdcs, cum a ajuns clasicistul Pârvan, Într-o vreme de reflux a modei
de b sfârşitul secolului al I"V----lea - începu tui sernlului ai III-lei ,t.Chr., în spaţiul Daci,·i cclrizanre, să :icorde prioritate culturii celtîce, pe care localnicii ar fi împrumut·.1 1_o „aşa
au început să fie emise monede „barbare" de argint, atribuite azi în parre geţilor, dar in de b.uc_ur~~ şi ~e complet" şi să vorbe~scă de „exd.ud~rea aproape totală chiar a influenţei
specia! celţilor transilvănc:ni. Pe lângă funqia sa economică, moneda avea în aceasr:l vreme, cle111stice . Cel care putea să aprecieze cd mai hme vechimea si. amploare . - ··
• .a act1unu
poate chiar predominant, şi o funqie social-polirică. Monedele „barbare" sunt emisiuni factorului elen în Dacia expunea acum o teorie care contrazicea înrr-un anumir, o rad
ale unor triburi sau uniuni tribale ajunse pc o rreapt:1 avan.s;ltă de evoluţie. Ele reflectă vechile sale opinii şi care, la rândnl său avea să fie concrazisă de cercetările ultcrioar: În
subilitalC;l <,:i forţa acestor formarîuni si exprîmă, totodată, vdcit:Jţi!e p{1Îitice .1le chipul cel mai clar, critica poziţiei lui Pârvan şi, totodată, o nouă viziune, mai nuanrară
con<ludtori!or lor. Cândva în secolul al liI-lea a.Chr., nn asdel de condncHor din nordul ,1supn. ge1aci culturii geto-dace aveau se fie formulate de elevul său Ion Nesrr I·· '
. >r, ,1 un
Dobrogei, .,basikul" Moskon îşi înscrie chiar numele pe moneda: BADJ\EQE deceniu după dispariţia Magistrului: ,,Se poate într-.1dcvăr dovedi că, împotriva teoriei
MO,:KQNO.L expuse de Vasile Pârvan în Geticde sale, cultura dacică a epocii Lartne nu s-a dezvoltat
s11b influenţa şi ahia din cultura celtică, ci mai mult ca un fenomen paralel acesteia din
uadirii hallstattiene, sub puternică influenţă sud-tracică si o-reo:ască"3 Ari 1' ·
b · • 1coogia
b. Celţii în spaţiul carpato-dunărean
" " • A _ • .. • •

ronuncasca postbc!1că a mers, m esenţa, pe l1111a !tu Ncsror' fără ca aceisra .. ,

sa· -t -., I
, l,llLd a 0
scl.Jcre a interesului p~n~ru culmr~ ~~ltică Lattne. Dimpotri\'ă, în ultima jum:1tatc de
Ca.racteri:r.arc generală. După. m-:i.i bine de un veac de cer::::ctări şi dt";;batcri, ad,co)ogii s:col s-.m făcut săpărun şt descoperm importante, care au dus la o mai bună cunoasterc
si istori(__ii rnn1 a5r;1zi de acord c.l p;HrunJerea şi a.şczan:a ccli:î\or pe teritoriul "'-'diii Dacii
~onsriruie un fapt in cgaL'i m;hură inconrcstabil, ca şi rolul pe care ei l-au jucat ixnuu
:1t:?..cn_ţ~i celtice în Dacia şi la o mai dară Înţelegere a rclatiilor dintre celţi şi popula;ia
n.-t~tin.1 .)a •
o \Teme în cvn!uţia istoricJ si cnlrural:i a .-iccsnii spa~iu (v. :,;i ci.p. IV, p. 428). flucru~1\i;i
opiniilor, de la începuturile stângace din a dou:1 j11măratc a secolului al XIX--ica la .tduab Baza documentară. Cum s-a arătat mai ms, nu există izvo,1re !iterart c·i,·e
, .,,a- reI·,ltez;e
..
cercetare rom.'i.n~:ască, se explic-1 prin tot.ah in~uficienţ.J, practic absrnţ,) oridrci int~;rmat.\i nemijlocit despre celţii din Dacia, în chiar vremea prezentei lor acolo. Abia mulr mai
literare preci.,c, rclc~,ame~ Împrejurare de natură să plaseze această prob!ern,l aprwpe rârziu, în secolul al II-iea p.Chr., cu referire probabil la epoca lui Auo-u~tus l't I
1 - , . -, , _ • .• • • o ~ •, o emeu
exclusiv in dw1pu!""J~ invcstigaţ--îe al_arhcoltlgici. Se po.ne chiar a.fin na că, fo.r/1 dr.--:;copairile J1eogmp,11a hi, 8, 3) mcnponeaza pnnrre popu!aţule dm Daeta f}e ceh-ii ,
.anartl. sire
,
· ·.
UrtSCJ.
arheologice şi. nurn isrnatice, chiar şi'sîmpla prcz.enţă a c..:hilor în Dacia ar sta sub ~cm nul ,,Lorniesc Dacia în partea cca mai de miazănoapte, daca începem de la' aptis· a .
·, • !Urtll Sl
.. . ·
îndoielii. :\cumuhrca, srudiul şi interprc:t:m:a acestor descoperiri all constituie însă an rcurisciî si cosrobocii, iar dedesubtul !or...". Prolemeu consemează aici O situatic ·mai
proces de dmată, cu cvol11ţii contradictorii, con:spumătoarc ctapdor StKcc~ÎYe Je veche, dar oricum ulterioară expansiunii din \'femea lui Burebista, care a împins h,otarele
mawriure a arheologici româneşti. · ,,purerii" saie spre vest până la Dunărea Mijlocie şi la Pădurea Hercir;ică (Hei,...,, ·., 1~·1 )
· f/ 111/,,_ ,. l-V,l,,
La înccp11rnri, î'n anii '70 ai secolului al XIX-iea, stau cxprimarîle conhnc ale arheo-
1
logului 3.111:ltor Cezar Bolliac, care, analiz::'ind propriile descoperiri, in principal L('<""__;_miu, V !'ârvan, Getic,1, Burnrc~ri, J926, p. 724.
2 !f,1dern.
din staţiunile geto-dace de la Pi.'.-'.cu Cr:'i:sani şi Zimnicea, yorbea de o „caracteristîcî. c_diă' p. 696„
I. Ne.stor, Keltische Grăbcr bei Mrdi,1,1 ... , p. 178.
1
ş1 de ,,~ti!ul daco--ce!t". Dar, deja în prima operă de erudiţie a arheologici noa~trc, J.),;:--i,1-
·

, ., V. Zirra, Un cimitir celtic in nord-,,c.1tul Rmndniei. Ciumq:ii, I, Baia :'vLire, 1967; Idem. Loc1!iri dill a
1:~1111 q!(!cit «_fierului ÎII nord-/lestu! României, în Sam Mare, Srndii .si comunicări 4, 1980. p. 39-78; J. Nemcti,
' C Pr('da, /J'u,ria monedei Pn Daci.a prcrom,mii .... ; pt"ntru răs:lriml Dac.K·i. vni V. M1iuiles,.u--Hirl:b:i·, ',''fi..'rnpo!a. Lni'ne de la Pişco!t, jud. Saw Marc, În Thraco~[hcica 9, 1988, p, 49-73; JO, l989, _ 75-1 J4.
Ddâa riuaritc./i/11 i11 wmfcle Vf-1 i„e.n. Ewnomic şi moncdd, l,1şî, î 990. ,.l!9tJ2,p„59---112;14,199J,p.ll7-l29. p '
532 U ÎNCEPUTU!ULE !STt)R!El

înglobând într-o Dacie lărgiră unde niburi celrîce din nordul bazinului Carpatic, prinne
care desigur şi anarţîi (ct: Caesar, De be!io Gallico VI, 25, 1--2: ,, ... adfi.ncs Dacomm et
Anartium... "). Strabon ne oferă şi el detalii importame ~espre .iccsre evenimente, de-spre
răz,boaide Iui Burebista cu boii şi tauriscii, care au cxtim t~mporar spre apus gr:wi(de
Daciei. Dîn păcate, ct1m se •1cde, ni..:i un izvor scris nu se referă la perioada anterioara
domniei lui Burebista, respectiv la celţii care - aşa cum o ar2ră des..:opcriri!e arheolngii.:e
s-au însrab.t şi au vietuir în secolele lV~II a.Chi-. în chîar <;ţ):11)u! central al D~1,::ici.
ino:n;l e:,te şi delerminarc~ drcpL ,__-c!\i a britoiag;ilnr, ;JŞLZ<-U,-i ,\, P,,:!cmeu (!!I, 10, ;")
undeva în sudul spaţiului dintre Hierasos (Sirct) .5i Tyras (Nistru), ,,mai sus de pciK:ni":
după Pârvan, numele lor autentic, indicând originea celtică, ar fi fost „btitog:1Uii" sau
,,brigolatii"l. Tot la Pwlemeu (III, 5, 15) întâlnim localizate pe Nistru (,,sub fluviul Tyras,
iângă Dacia") patru localit:'iti cu nume de rezonanţă celtică: Carrodunum, Maemniurn,
Vibantavarium şi Eractum, pe care Pârvan le considera drept „burguri de ap'.lrare sî pr;idă"
întemeiate de celţi. În aceste regiuni din ~scul Daciei lipsesc în.să cmn1~!ewle
arheologice de tip latCne (aşez:ări, necropole) care să ateste o prezenţă cdtic:î efecrivă,
astfel că datde lui Proleme11 trebuie _privitt' cu prudentă. La fd, în Dobrogea lipsesc acde
urme arheologice consistente care să ilustreze o pătrundere ctectiv:'i a (X:lţilor şi s:i explice
prezenta unor toponime mai mult sau mai puţin sigm celtice, atestare însă abia în cp()t::1
romanfi (Noviodunum, Aegyssus, Arrubium).
În schimb, o statistici rectntă. înregistrează în regiunile ccntrni.::: şi de vest a.le Rom,\niei
2i8 de descoperiri arheologice (:are pot fi atribuite culturii Lafrne celtice. În alre cc:i 60
de cazuri (~:xistă un anumit grad de incenitudim.' in privinţa atribuirii cultur;1.le. Dintre
descoperi, ile sigure 67 sunt de caracter funentr, iar J 07 sunt aşez:'irt, dar cele nui rnulre
-- pesre o sută -- sunt piese LatCne izolate, fa.r:1 indicaţii privind comexrul arheolog'.c de des-
copcrirc2. L1 2ce,tea se mai adaugă numeroase <lescoperirî moncure ~ teL:1ure şl monede
izolate-, care, Într-o anumita fază a cercet:'irii, au fost definire ca f;ero-chc-e, d.u- care
acum sunt tot mai convingător puse în legătură cu prezenţa cdţi!or în Tr:i.nsilvania5•

Răspândirea:· Dess:operirile de tip celtic în discuţi<:: sunt rJ.sp:indite în doui 1m.ri regiuni
distinct a.'11p!asate, cu relît.{ şi caracteristici geodimatîcc pa.rtictdare: regiunea intrac:trparica
(Podişul Transilvaniei) şi regiunea extracarpatică (Câmpia de Vest). În interiorul fiecă.rci ••
regiuni, concentrarea descoperirilor a permis definirea unor grupe hc1k:, relevante P('l11'ru
structura şi dinamica populării teritoriulµi de d'.tre celţi (fig. 96) 4. În regiunea inrrac.u p.1rîcă

EV. PArv:m, op. cit., p. 1)5

~ Laura Dietrich (Voinescu) şi Oliver Dietrich, Locuirea celtică din 7im1si:'mlii1t, H.ma! şi Crişa1w (St[//!iu!
în SCIVA 57, 2006, 1-4. p. 9--56.
(n·r:etiirit),
3C Pred;i, Afonedele geto-diicilor... , p. 54-11 O; Idem, fstona monedei în D,1c:a J11y,mm,wrL, p. ] -'-12- i 59.
1
' O prim~ definire detaliat'1.;,. acestor grupe este datorată lui V. Zirra, Beitritge Zlir Kenmni, de_,. l-t!ri.dJ1 11

LmCne În Rumiinien, În Dacia N.S. i5, 1971, p. 171-238. Aici este preferată o gn.tpare care ţine se:un:; de
repartiz.area descoperirilor în matik bazine hidrografice şi care pune asrfc! în evidcn1_-:] căile pf,tnmderii <.:dt;lor Fig. 96 Răspiiudirea dt>LO}Kritilor de ttp Cl'ltic ·· l..ttt'ne . în T.. ·1 · "
· .:ms; v1.rna, oa1Lu şi Ciiş,m<1 fon:. I\'~[I
În spaţiul dacic. a.Chr.)
5.l4 L\ ÎNCl,PUTURIIE 1:,TOR!EI

se constată dou,1 astfel de masive grupări, situate în bazinul Mmeş~Târnave (Moresti

!v1ediaş, Bratei~Aţcl, Aiud, Blaj, Silivaş etc.), respectiv în bazinul Somc~:u!ui (Apahida:
Dezmir, Fântânele, Calaţii Bistri\ei, Dipşa etc.). Dispunerea aşezărilor şi a !}tX.ropolelo;
în cele dou.\ bazine ne indică eventual şi căile diferire pe care populaţia cdtică 1 pătruns
''"''.·!ţ,,'l
-
--

~ 1
.
aici, venind dinspre vest, din C:împia Tisei. Sigură e:c.re c1lca de„a lungul Mureşului,
care este marcat;1 ~ide descoperiri lÎmpurii situare pe nm,ul inferior aJ r2iuliii, în Lona
Arad. O a du,1,1 calc, dc-;1 lungul Somcc:,t:lui în amonrc, nu cst·e îns:l m,ucwl de dcs(opcriri
lan()!,! \'C\i ,k 1:\1nfllicn1,a _(nmc'.)u!ui ;'vhrc 01 .Snmcş,d Mic. În fopt, .ir pwca li y,irha
mai cudnd de o p.ltrundcre dinspre sud,.dîn aria gn11x:i !Vft1rc.ş·Târn,:ve, unde, de altfel,
compkxclc şi obiectele LatCne celtice mnt mai timpurii, De remarcat raricnea ::.au chiar
absenţa descopt::ririlor de tip LatCne celtic în bazinul Olrnlui ardelean, precum şi in
depresiunile intra- sau subcarpatice (Ciuc, Bârsa, L"ig;lraş, Haţeg). În Câmpia de Vest'
cea mai rn:isivă concentrare de descoperiri cdrice esre cuprinsă între cursurile râurilor
Barc1u şi Crasna. Aici se află cunoscutele net:ropole de la Cinmesti, Pis,..:,oh, Sanislău,
Dindeşti, Foeni <;au ,1..şezările de la Ciume,5tÎ, Berea, Bervcni etc. i\fai b. sud, pc cursurile
C1işurilor dcscoperirile sunr m:~i rare, dar pe Mureşul lnferior ele sunr din nou mai
numeroase (Arad-Gai şi Ceala, Aradu Nou, Pecica etc.).
În roate aceste regiuni culmra LatCne celtică se manifestă în structura ei completă,
exprimară în aşcz:1ri, necropole, descoperiri colective (tezaure) şi iwlate, cu inventarul mobil
ciracrerisric, ctmosc.ut din centrul şi \'estul Europei: olăria cenuşie, lucrnta la rmtl, undrele
şi armde de fier, piesele de port şi podoabă Jin fier sau bror.z (fig. ()7-98; pi. 35-· 37),
monedele de argint. Esre vorba de o cultură net deosebilă de medilll cultural loca!, ,1şa
cum îl cunoa~tcm în orizomul final al grupului Ciumbrnd sau în grupul Sani\lău-Nir ~i
chiar Într-o scrie de complexe din vremea prezenţei celtice. Tabloul arheologic asrid c,mwrat
indică p,'i.trundcrca şi aA5ezarea stabilă, durabîlă, a unei popuhn:ii străine, a unora dintre acei
celţi ure la începutul secolului al IV-ka a. Chr., sub conducerea lui Siiovesus, pornise,J. ,- - ~,
în rnigraria spre est, spre regiunile il!ire şi Pannonia (Iustinus XXIV, 4,1---4; Tîru:i Livius
', - -'
'' ''
V, 34), Cele m:-ii timpurii descoperiri cdtice din România aparţin unei faze :1v~;n~,,rc ;1
,'' /'
perioadei LatCne Bl şi arată că ,iceastă p,'i.rrundere s-a produs î'n ultima p.utt:: a :-ecoiuluî I
al IV-iea a.Chr. Ea s-a intensificat în cursul secolului al III-iea (în principal f:v~• L.rn'.'.ne H2),
mai probabil după ce muJţi dintre participanţii la invazia din Grecia (279-..278 a. Chr.) s-:m
întors în regiunile de unde porniseră, de la Dunărea pannonici. 14
13
Statutul celţilor aşezaţi în centrul şi apusul Daciei a fost, fără îndoiaL'i, acela de
cuceritori. Poziţia dominantă, întemeiară pe puterea lor militară, cunoaşte o cbră il11srr;1re
arheologicl în pre?.enţa mormintelor de războinici în apro.1pe toate necropolele LnC:ne
cunoscute. În total, arme celtice au apărut în p,cste 50 de localit:lţi. Mormintele ,:.1 :inne
reprezintă aproxirnariv 15% din mormintele cu inventar, respccriv 11 % din tol;t!ul
mormintelor. Ponderea astfel calculată a războinicilor pe ansamblul populaţiei nu este
foarte mare, irnponamă este însă calitatea şi cantitatea armamentului (reprezt'ntal în n1ai t'ig. 97 Ceramică kăni şi ceşti !ucra~c !a roată) din morminte LatCne celtice din Transilvania şi Crişana.
multe morminre prin „triada" spada-lance-scut) şi, mai ales, semnificaţia portului, respecrî'v Scari diferiu:.
 SPATIUL CARPATO-llUNAREAN ÎN SECOLELE III II A.CHR. 537

,l depunerii armelor în mormânt pentru srarutul individului şi aJ comunităţii în ansamblul

ei. La Ciumeşd, purtătorul celebrului coif celtic „cu şoim" (pi. 35), al unei cămăşi de
zale şi al unor cnemide greceşti era o căpetenie milirară, dar, rorodară, şi un şef politic
de rang prînciar 1·• Cât de mare şi <le extinsă în spaţiu era puterea unui asemenea şef este
greu de spus cu precizie. S••ar putea lua totuşi în consîderatîc mărturia descoperirilor de
mone.:le „barbare" de argint, bătute în aeeastă vreme în Transilvania, Crişana şi Ban;:ir,
..:Me indică cxiştenţa unor autorirtlţ·i cmircnre ditCrite şi a anor arii de disrribuţie '<Ul
1·in..',d:tti,~ n-!:niv hirw 1lclimit:u,-, Em: în special e;p_:-1 tipurilor Cri.•/ni--fkrchicş, Tmci:;,
B:11Ltt ere Că emirenrîî erau l·dţi o aratl atât stilul acestor mone<le, cât şi răspândir(\l
tor în zonele cu cea mai mare concemrare de aşezări şî necropole Larene din bazinele
f1Aweşu!uî şî Someşului (infra, p. 554).

Bă.ştinaşii. În strânsă relaţie cu poziţia celţilor, se pune problema destinului pe care

!<1 avut în această vreme populaţia b,1şrinaşă. Se poate admire el n bună parte a ace.m:·ia
se va fi ferit din calea i1oilor veni~i, retrăgându-se în zone mai izolate, de exemplu, în
depresiunile intr.i~ şi subcarpatice, unde, cum s-a arătat mai sus, descoperirile celtice lips('sc.
O alr:i parte a rămas însă în regiunile luate în posesie de celţi, viquind alături şi, 1:u
rareori, împreună cu aceştia. S1p:1turile sistematice din ultimele 4--5 decenii au prikjuir
numeroase descoperiri semnificative pentru o astfel de coexistenţă, respectiv coabîc,re 2.
Îrideoscbi sum rdevame necropolele, unde srrnctura populaţiei, cu o bună parte a bagajului
ci cultural, îşi găseşte o reflectare nemijlociră 3 . Din p,1care, până în prezent, nici o :1ecropolă
de tip LltCne din Dacia nu a fost studiat:1 din punct de vedere amropologic. Pornind
de la dementele de rit şi ritual !>i, mai ales, de la inventarul funerar se poate îns,l determina,
cu un grad ridicat de probabilit:1te, compm.iţia şi originea populaţiei înmormântate (fig. 08).
S-a rnmtatat, astfel, ci în general predomină incineraţia, în rîmp ce rirul tradiţional ale
ccltîlor vest- şi cemral-europeni (inhumaţia) este pracricat tot mai puţin (de la 44%J în
cimitirul de la Pişcolt, pfrn<l la l 7% la Ciumeşti). Inventarul funerar exclusiv LarCne a.rară
el în cele mai urnire cazuri este \'orba rot despre celţi, care au adoptat incineraţia (în
_ţpccial cu depunerea oaselor cakinatc diren în gropi) s11b influenţa h:1şrinaşilor întâlniri
în bazinul Carpatic. În alte cazuri, îns~\, apariţia unor vase lucrare de mână, de foctură
loudă. infCrioare calitativ olăriei cclcice lucrare b roata olarului, arară că este vorba, foarte
probabil, de băştinaşi. Astfel de vase au apărut, îmr-un numir sensibil mai mic dcdi
cdc celtice, în necropolele de la Apahida (3), Ciumeşti (9), Dcm1ir (l), Fântânele (30),
Pişco!t (72), S,111is!ăt1. La Ghenei însă ele erau chiar mai numeroase decât cele celtice
UO la 2), iar la Ccpari, ,·u txcepţia unui kantharos grecesc, toate vasele erau lucr:itc de
rn:în:1. După cum se pare, în primde cazuri avem de-a face cu necropole celtice în care

,
~ I (.) M. Ruw, Da.1 ke!tischc Fiir.(trngub 1w1 Cium1'şti in Rumtlnicn, În lkrR(;K 50, 1%9, p. 267--300.
(O I ;, !. îl ( ~ri~crn, ,Hatc1·ialr d,1da din ''ll'aopola ţÎ ft.şe::,1rea dl' fa Ciumqti ... ; V. Zirra. ln_flumff de., Ci':o-Daa:s
,,, de il',m 1•oi.,im nn i'IMbitH cdriq11r de Iian~y/i,,mie, în Alba Regia J4, 1975, p. 4:7--64.
1
Fig. 98 Tipologia şi cronologia relativă a invrnramlui funerar Latene din Tr:m,i!vania: elemerm: t)rig,nar V. Zirra, Un cimitir r'dtic în 1wrd-vestul Rom/iniei. Ciumt,fri I, Baia Mare, 1967; I. N\'.mcti, /1_rtrmp1/,1
cdrice (stânga) şi elemente preluate din cultura băştinaşă (dreapta) [după V. Zirra]. Lathu d(' l1t Pigoft, jud. Satu Man• ...
5.38 IA ÎNCEPUTURILE ISTORfr--:I
au fost oc.11,ion~ înmofmâmaţi unii localnici, îu ultin1Clc două chiar cu necropole băşrina,5e
din vremea dominaţiei celtice. Termenul de „băştinaş'' este aici intenţionar folosit fără
determinativ etnic, dpătând sens prin simpla opoz.iţie faţă de celţii afogeni. În necropolele
din Transilvania iritracarpatică, de exemplu !a Fântânele (mai sus fig. 95), ceramica de
m3n3 prezintă analogii stcinse cu cea din spaţiul extrac.arpatic (Zimnicea, Poiana, But11ceni,
Enisala, Î\·forighiol) şi de aceea ar putea fi definită cageto~d-trcă 1 ; în s;chimb, în Câmpia
de Vest, la Ciumcşri, la Chcnci :,,rn la Pi!;colr, analclgiile sunt de căutat în calrurilc
S,., nt.::s-VehTrug, KuSnnn•, :,:c s:rn Nir-S,;i1 i.d:111, al c;lror Gtr:ictcr crnic (Stc do:tr ip(~tnic,
d~~i au frL">t dcsc.rrmate ca nord--tnzâce2. flentnt Întreg spaţiul în Jiscuţie şi pcmru r:poca
în care dacii erau încă necunoscuţi, Îar geţii erau localizaţi doar la Dunărea de Jos, ar fi
dccî de preferat să folosim, în general, termenul de bii,ştinaşi.
Pre?,enfa acestora esre bine ate~u.tă, în special prin olărie, şi în numeroase aşezări,
apanin:îlld unora dintre necropolde amintite s::iu c.muemporanc cu de-. Se apreciază că
h Berea, Cicir, Moreşri sa11 Sebeş ccramîca local.l, hJcrară. de mfrn:l, ar fi chiar mai
numeroasă dccî.r cea cdric'L În schimb, în aşezarea de la Ciume5ti--.,Bosrăn;\rie", situattl
la 600 de m de cunoscuta necropolă celtică, ceramica LatC-ne, lucrară la roată, rcprcllntă
în majvritatea locuinţelor ·cercetate între Î0 şi 95% din rotal3. Atâta timp, însă, câr 111ci
o aşezare nu a fost cercetată inrcgral, împreună cu necropola respectivă, este imposibil
ci din >\atisrici provizorii ale ceramicii să rezuhe arribuiri emo-culturalc întenwi;ne. Este
greu de hot:lr:ît dacă este vorb;i, doar de „schimbul de mărfuri" îmre cde două popularii,
av:i.nd ficcar-'.' propnile ;:-,_~t"l.ăn şi necwpole. sau (şi în ce măsură) de rnJtvietuirca lor efccrivă,
de acceptarea unura în comunit:lţilc celorlalţi. Cercetările şi descoperirile din zona Carei,
datorate în special lui Vlad Zina, oferă sut,cstii concrete de rcw!Yarc a acestei probleme.
Pe o îmindcrc de câţiva kilometri, acolo se grupcr:,ă trei necropole (Ciumeşri, Sanisfou,
Focni) şi o aşe1,are (Ciumeşti-,,Hosc1năric·') care pot fi consickr,,te celtice, dar şi o ~t:,ez.arc
(Berea, cu doar 2% ceramic:l de roată), care este, cYidcnt, un::,_ hJ;;tiwtşJ. Prezt::nţa
bă~tinaşilor în comunitatea celtică de la Ciumcşti cstr: documenut;1 adt in asezare, dt
şi în nccropu!ă, în cde trei morminte cu ceramică h:lştinaş2 şi, probabil, şi în cddalc:".
morminte de incineraţie în urnă. La 2 km distanţă, in aşezarea de !a Berca apariţia sporadic.l
a ceramicii cdrice e,<,te un indiciu al comemporancită\ii cu descoperirile di: la Ciume-;;t!,
iar mormântul colectiv cu 16 schelete aduce o m;lnuric dramatică despre un conflict
sângeros pc~recut Între cele două corn unităţi. Rehqiile di11m:· b:lştina~i şi celţii nou-veniţi
trebuie aşadar v:'izute atât din perspectiva inevitabilelor conflicrt·, cih si din aceea a rnabir:irii
ce s·,a dezvoltat în decursul a aproape două secole, cn consecinţe sesizabile într-o măsură
:-<ni alta în cultura ambelor popula1ii.
1 l.H. Cri,a11, Die An/Îinge drr l.11:i"·ncNit hei den Geu,.[.),1kr:rn.
2 V. Zirra, !11/7uence deJ Grto-Daa'.r r'I dl' /.,,urs uoisins ,ur !'lwhitat cdtique d.e Tran~)'/l'flnie..
·" ldrm, l.omiri din a daud epo!"â a fiel"ului În nord-vestul Româ.niFi..
SPi\TlUL Ci\RPATO-D\JNAREAN ÎN SECOLELE lll-Il ACHR.
Influenţe reciproce, Deşi aparent superioară ca nivel de dezvoltare, cultura celţilor
a cw1oscut,în bazinul Carpatic, sub influenţa mediului b:î.ştinaş, o seamă de modificări.
E!e prives<4 în primul rând, ritul şi rimalul funerar (adoptarea incineraţiei în groapă ca
tip .funerar Jominant) şi reperroriul de forme ceramice (preluarea unor tipuri de ode şi
căni lucrate la roată în aceste regiuni chiar anterior venirii celţilor) 1• Începuturile monetăriei
r_drice având ca model monedele macedonene se leagă ,5i ele, Într-un fel, de influenţa
mediului indigen, aflat într-un vechi şi nemijlocit contact cu civilizaţia elenistică, În sens
invus, influc!li;a culturii cdricc ;1si1pra odt1_:rii h,1.şri11:1şe, dc.~~·-re care s-a scris uneori !n
chip exJgcrat, răm~î.nc încă a fi ptccizat:1. Baza documentară actuahl privind cultura
b~tinaşă în :-paţiul şi vremea prezenţei celtice este, cum s-a văzut, insuficientă., În puţinele
situri atribuire cu siguranţă populaţiei locale, de exemplu în aşezarea de la 1v1oreşti, se
întâlnesc desigur „mărfuri" celtice, în special ceramică şi unele piese de porr şi de podoabă,
dar despre asîmiiarea îmediată a unor astfel de elemente în cultura acestei populaţii ~e
poate cu greu vorbi. Abia dup,l încetarea aşezărilor şi necropolelor LatCnc celtice din
centrul ş; ve<;tu! Daciei, în cultura geto-dacă „clasică", mai precis în monumentele fazei
ei tîmpurii din secolele II-·I a.Chr., apar elemente a căror origine celtic.ieste CYi<lemă.
lJnde artefacte sunt efectiv produse celtice (de exemplu, armele din mormintele de
r.lzboinicî de la Popeşti, Cugir, Gruia, Dobroslovcni, Corlate [fig. 99] sau piesele de
centură cu „astngale"), altele sunt tipuri a.similare sub influenţa modei Luene, devenite
bunuri proprii ale culrurii geto-dace (îmreaga gamă de fibule de schemă LarCne mijlocie
.5i târzie-, din fier, bronz şi argint, briiţările cu şiruri de nodozi[ăţi sau paftalde cu balama
strâns înrudite cu tipul Donji Lamincî)2. În perioada „clasică" se co1,star;1 şi o seamă de
manifestări din domeniul religios, care sunt comune lumii geto-dace şi spaţiului celtic
c,;:·mral-europcan: dispariţia necropolelor, proliferarea sacrificiilor umane şi org:rnizarea
u.nor locuri stabile dedicate cultuiui 3. Toate aceste tipuri şi manifestări culturale sunt
im:l relativ târzii, ulterioare înet~tării prezenţei celricc efective in Dacia şi de aceea nu
sunt de privit ca un efect al ao:stcia. Mai curâ.nd, de reprezintă rezultatul influenţei gtneral
europene a modei LatCne şi al contactelor nemijlocite dintre geto-daci si celţi, în special
în vremea lui Burebista si a războaidt,r -sâle cu~ cdţi-i boi, taurisci şi scordisci (infra,
cap. VIII).
S-a discutat îndelung în leg:ltură Cl~ data şi, mai ales, c11 împrejurările dispariţ·iei cehilor
din Dacia. Problema cronologică poate fi ască.zi cu destulă precizie rezolvat;l. Pe ansamblu_,
ca şi "in purinele cimitire care au putut fi analizate (de exemplu, Pişcolt), Cdt mai recente
1
îdcm, Tnjlumce des Gtro-D,ice; et de leurs 1•oisim sur l11ahit1Jt rdtiqu.e de Tmn~yll'flnir ...
1 A. Rustoiu, Fi/miele din D,1ci,1 pnnm1tm<1 (sec. 11 Î.e.n. I t.n.), Buturt:sri, 1997; I. C!odariu . .,Bril[/iriio'"
m 1udoz._;f_{lfi l.att",,e târzii in Dacia, în AMN 21, 1984, p. 63-80; M. Babeş, hfin/Ae LuCne t,irzii din
,ud-·ntu/ Europei, in SCIVA ?,4, ! 983, 3, p. 1%-221.
5 M. Babeş, DncopeririU:jimcr11re şi st11111ific,1ţia lor în rnntcxtul odwrii geto-d,1ce d.11.rice, în SCIVA 3'),
1988, 1, p. 2.3-28.
 SFATI UL CARl'ATO-!)!JNĂRFAN ÎN SECOLELE III-li /\.C!JR.

,·omi·1 !exe prezintă combînaţii de tipuri caractcrîstic, pentru tranziţia Jr la f , l ,

.., -.. ~ . . aza ~atene
,~1 la faz·.1 Latene C2. Doar m chip excepţ10nal au fost semnalare obien~ d .
,_,, ' e ata 611,,, î·~
1 !îna fazJ L:n{·ne C2, mm esre fibula de rîp Mdtschwill din aşez,trca de !a Bihar' A ' '·
f
ia.cea.Ha
'îi1.~cun 11 ă c:1 necropolele celnce au rncetat a mai fi fo1os1te tn Jurul anului
• " . __ i • ~ -
, .( , .
175
Ş·,, (,:Yidcm, :icceas1. dară tma ' ' să "tie v;i I:Lb'I1 ă ;-1. pemru ase:t)rîle rts ,,.-.·,, l 1"·
- l5. nc-1Lue
, . 11-•~qR
11 : 1 :iu ,:ult()'..-'dll în Dxia fr,rma <le oppidum. ' '
r\v:·rn <,\.:--a foce cu o sch!mb,trc de împor1·;1P;:î isrnricl în f:1hlou! c'ilu,•--i! . .
• _ _ _ _ __ ._ _ _ _ _ _ 1 :, _ _. _ • • .,,. , l'!"n;c ,
. 1:q, •! h:rupe1 ,>.l--<_,.-m1c1!c. L, 1.\c;H s .t \'~111.:" de- .15rn1dar,..-a cdtiln d" c· I 1
t;,,1, ' ·- · ·- .__ ;urclc1ci
, f"iiÎrc,1 lor în masa 1,01nd:-nîcî bdstituse, desi este e,·ident că nccropol,·Ie , .- . '
{I' " · ~ '-- 1şi pastrează
ij .v') .
·,Ii111:-).__ţ\ ,.,--< ·
·
·
_
•
,
. •
· · ·
,.,ls•wirile c·.-;emnle Latene paid la abandonarea definmvă. Coabitarea
. ,
·i•'C<>f"r·1rc;1 unor başunas1, cu uwentarul lor specdîc, rn aceste necrc;l1P!e nu,
_ . . -~
'
.
, re-"pecnv
.
inseamnă

~
, .. . ., ··'- . · _ . . . . ,,. . . -- ·
··1
I
1. ,,
t._,·1·
l,·,mil u-.:."a cehilor, f}OScson .11 unei cu!tun şi rone supenqare, o fil'1i n,,-~,,d
'~ " _ • • • ' • •• • proctsul
<. "-

i',

~
mvcrs, dc_,fj:,urat la o sc:ar;1 ltnrnar,'L Iporeza asmuLlrn, folom;i abuziv în i,toriogr· t
'1 ,J, ,-lj 1nintc de :11rnI 1989 şi.,111 cazul.ai tor popu,aw , .. a Iogene (de exemplu , ,1,1a

r
!Q! '
=
lc,Jw:l/•.---J;1
ff- ··-··---,, I 8
,L.,, ·
ba:-iarnilqr_). trebuie aşaJar abarnl~rnară în favoarea ipotezei retragerii spre vesr a celtil
d;!J T···rn,;lvani;t, din cauze care rin adt de modîficarC'a raportului de fon.e .~-,
· ,!llcJzul

· 0'
\1\I I '· ·' · · _ . . , •
Europei (pn.-.::,iunea germamcă, manifestată şi pnn ;i,panpa basrarndor în estul D;Kiciî 1
u n centru

,1
(\\ ,·,îi>
Ij - E c:\'. ~;ide înccpt:ud ridic:'i.rii Lbcilor, care aveau sJ. atingă maxima 1or putere un veac m ''.
1 N • I . .
riiP.iu sub Hurcbis1 a . 1 u cuno,tştem evcrnm('t1rc t' 1stonce concrete, dar, din puncr d
ai

I,, ,,.,.1,,, 1, _ ..,rhel)!rwic, este !ncontesrnbtl faorul c1 dlsrx1riţîei culturii cdtice ,.., J>'rr,'I '
/ i, \ .-.. '--" · o · · .,; " t" centra
-~i \'t's(icc ,1k Dacici, i-au urni ar, !a puţin timp disrnnţă, manifest,1rik tin-tJ)Ur;,· ,\, . I 1e
/ )\ cu turu
..~
, " • <.
gfm~dacc „das:.::e .
·.'.''·'
J;};J
",1i.I·
c. .Basî.arnii în răsăritul Daciei
! SPrt dl.'uSt bin.' de ev.ul C'l\ilor din vest, pn.'7.enp }i unele morncnce iirporr .
0

.
I ' r
is,ori,1 kuu1ndor, a~c1.aţÎ în. p~l~\ile răs,îritene ale Daciei, SU:H inregisu·.1re 'l l· „
''- autcl,in 1

'{ ;__ji'
t'
·· - - 1
~ l ( t'tJ.tU
n1nif:ci1 i\ ,~ în [1_\"()Jt\·!e scrise antice 2. I,uând ln._considcrare si m:lrtt'rÎ:i J"'sc,, ..
· , · '· " -penn 1or
:irhcolovicc \{' ',1(;:ttt reconstitui în chip satisfă.căror imagine::i comp!ex:1 a 11 ~i-,, ,- P . I ..
~
2/nrunice JJă!runsc 111 s;p:i.pul nostru. bre vorba, m fapr, de prunu ~crnnni ;,. t.
• • • ',-,,.c 1 oi•uaţu
a ' ..

,
~ " < -.lf.Httn
5 ,u:na i~1orieî, de :1.,Yi:1 pc care autorii mticî i-au rnnoscut cu rr:ult înainte ca p ,,· 1.. ·
' 0, tlt, 0[:105
d;r; i\p,tme1a {,i apoi C1csar s:l men1"Îo11c7< pentru întâia d;1tă numdt> germanilor :n operele
lor. thstarnii sunt aş;,d.tr gtrm,1t1i îxall1te de gr·rmani.

· 1._·. Dun:l!'~-:,'.1u--\''.djll' CI cr1i11nw /,.,-,t11r,.'i!m· ÎN !ey,llt1ni/ c11 pi,1m1 sqm!<1111/; tl,, it1 D,-r_zomir,ir,, în BC\-

'
Fig. 99 EchipameM militar de tip btcne 1· (li tenia
(.m · \S<.'C.
' II-I a.Chc.); mnt" ofen~ive O (i), urnlw <:1•:: 1'"', : ):,1 ;2, P· 1~·7-!S,t, L. Sd,trndt, Ccscliiil,t:: Jcr dc11ts.·f1ru S1"111:m! hrs 2:um lÎurg,uig d:!
scut (7), -.>'ilnla (8) şi pinten (9). Sci.ri difrr!te. \',iilc,•n1,,1rulrrnnz Oit Os:gt'-n1at:N1, ~hndwn, l9J3 (rqirim 1%9, p. BG-97).
 !J\ lNCEPUTURILE ISTORIH
Cele m.ai wchi mt'nţiuni despre bastarni (PscudO Skyfnnos, v. 797; Trogus Pompeius,
Prolog X.,..'(VlII, şi, indirect, dc-crctul olbian pentru Prorogcncs, SIG4, p. 737 ~i um•.. )
sunt încă discutabile din punct de vedere cronologic, dar o dată în jurul anului 200 a.Chr.
poJ.te. fi acceptată. Oricum, este cert că în anii 184-182 a.Chr. basta;nii se ,lfl.ta deja
în sediile lor nord-dunărene, unde au primit. soliile macedonene menite să-i atrag,1 ca
mercenari de partl'a regelui Filip al V-lea împotriva dard.:rnilor şi chiJ.r în realizar,:-:t
phnuri!or ;mti--romanc a!e acestuia (Titus Li,·ius, XXXIX, .:55, 4; XL, 5, l O; XI., .57, ,1--<J).
(\1 111m;:irc, în 17') :1.Chr. ,,ne;<rmd bJs;ranii!or, insrigat de m11lt;1 vrcnw, Î-\i pJr;'isÎ h_ 1_:rik
de :;şczare şi trecu Istrul cu un marc cmp J~,_ inLmttTic şi de cavalerie'', (d/; suis si:clihus
rnrtgna perlitum cquitarumq:1,e m,mu Histrum traiecit• - Tirnş Livius, XL, 57, 2); timp de
rnai bine de zece ani, până în 168, ci vor fi o prezenţă militară ef~-ctivă, putcrnic:l, în
Balcani.. Un veac mai târziu ei reprezemau încă o considcrabiLî fortă, fiind consideraţi
.,cei mai purernici" dintre aliaţii !ui Mithridatcs ,1! \'I-lca Eupator în cd de-al th'ilea
r,lzboi al să.u contra Romei. La asediul ora.~ului Ch;dcrdon au pierit .,dintre ba.stam ii lui
Idithridates, care atacaseră cei dintâi portul, douăzeci de mii" (Appian, 1Withridatcs :7i,
304). Un :ilr eveniment important, de ,1sră d,iră unul pem:x:ut chiar pe teritoriul i;,îrii
noastre, sub Lidurile Histriei (,.lângă cetatea istrienilor", cf Cassius Dio, x-xxvm, JO,
]), este victoria obţinută de basrarni în anul 61 a.Chr., în a!Lmţă cu locuitorii oraşului
<;;i cu gc\ii, asupra proconsulului 1vfacedonici, C. Antonius Hybrida. Trei decenii mai
t;ln·.iu, în anii 29-"28 a.Chr., bJ.Starnii sunt din nou în conflict cu romanii, dar de a:,1'1.
da1ă este vorba, după wate aparenţele, de o încercare de migr,trc în masă, cu femeile şi
1..opiii lot, ia sud de Dunăre, rcspimJ. cu multă dificultate de pi:oconsului M. Licinîus
Crassus. Despre comecinţclc grave ale acrsrei confruntări vorbeşte faptul că regele ba')t:lrn
Dddo a fosr ucis de însuşi cnrna.ndamul roman, CJ. ~i împrejurarea ci., după m;~nuria
\11i Cassius Dio (U, 23-25), dintre basrarnii învinşi „unii se arnrKJră în hrru, iar ,1l\1Î
r.;c împrăştiară în ţară şi picir'.l'', în sf:hşit prîzonieriî „au fos[ îrnpărţlti înrre soldati". CJ
,i după ace;:i~tă catastrofală înfrJ.ngcrt' bastarnii au jllcat încă, ocnional, nn anumit rol
în evenimentele de la Dunărea de Jos o confirmă menţionarea torni rege al ba,.;urni!t'r,
,1!ături de alţi conducători barbari aduşi să se închine în faţa stindardelor romane, mt'n:iune
cuprinsă în elogiul funerar al lui Ti. Plautius Silvanw. Aelianus, guvernatorul l'vfoc,iei
în·vrcmea lui Nero (CIL XIV, 3 (>08) 1•
Ulterior, în unnătornde doua secole, bastarnii par să nu mJÎ joace dec.-11 un rol stnmdar
în planul istoriei regionale; ei apar mai curând înrâmplător în izvoare, uneori sub numele
de pcucini, ?ntr-o înşiruire de popoare h,rbare coalizate împotriva Imperiului ro:nan,
cum este cazul în vremea războaielor marcomanice (SHA, Vita Aft1rci 22, 1} sau în timpul
îrnp.1.raţilor Filip Arabul (248 p.Chr.) şi Claudius II (269 p.Chr._). În anul 280, împărnrnl
Probus va fi mutat 100 OOO de bastarnî în imperiu (SHA, Probu.> 18, 1: centurn mili11
Bt1sternarum in solo Romano constituit), cu putin timp înainte de ultima lor men\H1·1e
1
D.M. Pippidi, op. rit., p. 312 şi urm.
SPAŢIUL CARl'ATO-DUNAREAN ÎN SECOLELE lll-11 A.CllR.
!iterară prilejuită de victoria obţinută asupra acestora de împăraţii Dioderîan şi Galerius,
_în 295 p.Chr. (Eutropius IX, 25; Orosius Vll, 25, 12).
:"- ,-~·fo privinţa originii şi apartenenţei etnice a bastarnilor ştirile oferite de sursele ,mrice
sunt diferite ca valoare şi, de aceea, contradicrorii •·--· împrejurare ce se reflectă şi în
varîerntea interpretărilor din istoriografia modernă. Este însă astăzi clar că desemn;1rca
b::.,.rarnîlor drept galaţi (celţi) de către unii dintre autorii vechi (Polybîos, Diodor, Tin1s
l.îvius şi, mai t;Îr'l.iu, Plutarh) îşi rragc nriginca dintr.so confîv,ie proprie vremii cînd
pr1p1•laţiilc "harlx1rc" de !a nord de /\!pi .?Î de D1.in1rc l'f;\!J cbsifîcatc după sdwn-•:1
u·,iditionaiă „cdtii în vc'il", sciţii în esc''. Izvoarele literare mai dr1.ii cele mai de încrcJuc
(Sll"abon, Pliniu cel Bătrân, Tacit), precum şi unde document~ epigrafice (C1L VI, 4
344) nu lasă Îns.i nicî un dubiu asupra faptului că bastarnii erau germani, indiferent de
[du! în care această realitate este exprimată.
Deşi sugerea1.,ă c1 este vorba de o populaţie srrăină (,,venîti aici din alte p:lrţi" la Psf'udo
Skyrnnos), izvoarele antice nu dau totuşi nici o informaţie privind „patria originara" a
bastarnilor şi nici despre desfăşurarea migraţiei lor. Ele îi cunosc pc bastami deja aşezaţi
in p.lqile de nord~est ale Daciei (Ptolemeu, Gt•ographi.a ]II, 5, 7: ,,mai sus de Dacia, peucinii
:;i hastarnii"), ,,Îrnluntrul ţării" care $C întindea la nord de gurile Dunării, dincolo de
.. pustiul geţilor" şi de tirageţi (Suabon V1I, 3, 17). Din aceste „sedii" nord-dun,1rcne
porrn:au bastarnii deja, în anul 179 a.Chr., primele lor expediţii în Balcani. Strabon
(VII :1, 17) cunoa,5te trei ramuri ale acestui „neam germanic"; armonii (Atmonoi), sidonii
(Sîd6nes) şi ptucinii (Peukinoi), cei din urm::i, dup:1 autorul grec, trăgându-şi nnmde
de la Insula Peuce, locali?..ată de cercetarea modernă pc cursul Dunării Inferioare, mai
r1robabil în delta marelui fluviu. Numele sidonilor se regăseşte la o populaţie din zona
izvoarelor Vistulei (Sidones la Prolemcu, Geogn1phia II, 11, 10) şi, într-o formă uşor diferită,
la sidinii de pe coasta de sud a Mării Baltice, între gurile Vistulei şi Oderului (Scidinoi
ilmkm II, 11, 7), sugerând posibiiul loc de origine şi traseul urmat Je unii dintre hasrarni.
În acelaşi sens pare a vorbi şi numele loc.;:dittiţii Skyrgon (Skirion), aşez.ată de Pto!cmcu
în aceea.şi zonă de coast.î. a Balticei, care poate fi legat de numde skirilor, m<:nţionaţi în
cţouă inscripţii <le la Olbia (decretul pentru Protogcnes) şi Histria (decretul pentru
Menisko~. al lui Theodoros), din vremea sosirii basrnrnilor în aceste părţi. Dincolo de
aceste ipoiCtice sugestii, iz\'Oarde scrise nu conţin însă informaţii directe, peninem~~,
despre locurile de origine şi despre dc:,făşurarea migraţiei bastarnîlor spre sediile lor istoric
:ircsrnte din răsărind Daciei.
'
Lacunele informaţiei literare despre bastarni sunt, din foricire, compensate de mănuria
descoperirilor arheologice. În ultimii cîncizeci de ani, descoperirile fortuite, cercct;lrile
de teren şi săpăturile sistemarice ef"ectuate în regiunile centrale şi nordice ale spaţiului cuprins
între Carpaţi şi Nistru au dus la identificarea a peste 200 de situri din secolele 11-1 a.Clu.,
i11 cca mai mare parte atribui Ie culturii Poieneşti-Luka5evka (fig. 100). Astfel denumită dupJ
necropolele eponime de la Poicncşti (jud. Vaslui) şi Luka.{evka (=Lucaşeuca, jud. Orhei),
542 LA ÎNCEPUTURJLE JSTORJEI
Ce!e mai vechi me111;iU.ni despre basrarnî (Pseud0-Skymnos, v. 797; Trogus Pompeius,
Prolog XX.Vlll, şi, indirect, decrerul olbian pentru Protogenes, SIG'\ p. 737 şi urm.)
sunt încă discutabile din punct de vedere cronologic, dar o data în jurul amJui 200 a.Chr.
poate fi acceprată. Oricum, este cert că în anii 184-182 a.Chr. basr;1rnÎÎ ::,e ttflau de!a
în sediile lor nord-dunărene, unde au primit soliile macedonene menite să-i ;:1,tragă ~a
mercenari de partea regelui Filip al V-lea îrnpotrîva dardanilor şî chîar !n realizarea
plan11J ilor anti-romane ale acestuia (Titus Livius, XXXIX, 35, 4; X[,.), ! O; XL, 5'7, ,1-9).
( '.a urn'.:trc, în l 79 ;1,Chr. ,,m.\U\11 ii h.1srarn;Jor, însti.gat di: mul,:1 ·,-r,:ri",,., hi pJr:;5i b . .·ml:
de aşezare şi trecu Istrul cu un marc corp de infanterie şi de cavalt.:ric'', (ab mi) .,ulihus
magna peditum equitatumque manu Histrum traiecit~ Titus Livius, XL, )7, :~); timp de.
mai bine de zece ani, pâ!iă în 168, ei vor fi o prezenţă milîtara efecciva, puternică, în
Balcanî, Un veac mJÎ târziu ei reprezentau încă o considerabilft forţ,'i., fiind cO!!Sidera~i
"cei mai pmernici" dimre aliai;ii lui l\1îrhridates al Vl-lea Eup;;tot în cd de-:1.l rrcik·a
r.1zboi aJ său contra Romei. La ase<liul oraşului Chalcedon au pierir ,.dinm: bastarnii hi
Mîthridates, ca.re atacaseră cei dintâi portul, douăzeci de mii" (Appian, Afithrid„'Jtes 7 i 1
304). Un alt eveniment important, de astă dată unul pctre{.,ut chiar pe tcriwritil 1Jrii
noa<:tre, sub zidurile Histriei (.,lângă cetatea istrienîlor", cf. Ca....,sius Dio, XXXV!lI, I(J,
1), este victoria obţinută de bastarni în anul 61 a.Chr., în alian\ă cu !ocuitorii Of3.$ului
si cu gq\i, asupra proc0nsulului Macedoniei, C. Antonius Hybrida. Trei dcctnii nui
r,ln.iu, în anii 29-28 a.Chr., b:1starnii sunt din nou în conflict cu romaniî, dar de JSt~t
d<ltă este vorba, după roate apaienţde, de o încercare de migrare îr. masă, cu ftT:1eile ~i
copiii lor, la sud de Dunăre, re.spinsă. cu multă dificultate de pr;-,consu!ul M. Licinius
Crassu5-'.. Despre consecinţele grJ.ve ale acestei confrumări vorbeşte fo.prul că regele basram
Dddo a fost ucis de însuşi comandantul rom,m, ca şi împrejur;i.rea ..:ă, Jupii mim,ria
lui Cassius Dio (LI, 23-25), dintre bastarnii învin~Î „unii se :i.runc.,ră ln lsrrn, iar a.Iţii
se împrăşriară în ţară şi pieira", în sfârşit prizonierii „J.u fost Îlnpărţiţifotre so!Jaţi". Ca
şi după această catastrofală înfrângere bastJrnii au jucat încă, ocazional, un anumit rol
în evenimentele de la Dunărea de Jos o confirmă menţionarea unui rege al kt':t:irni!or,
alături de alţi conducărorî barbari aduşi sa se închine în faţa stindardelor romane, rnt1:ţinne
cuprinsă în elogiul funerar al lui Ti. Plautius Si!vanus Adi;mus, guvernatorul i'vfoesici
Î1i vremea lui Nero (CIL XIV, 3 608) 1.
Ulterior, în următoarele <louă secole, bastarnii par să nu mai joace decât un rol ·_;ec 1.md,1r
în planul istoriei regionale; ei apar mai curând Întâmplător în izvoare, uneori sub rntmde
de pcucini, într-o înşiruire de popoare barbare ,:oaliz.ate împ0LrÎva Imperiului rnman,
cum este cazu! în vremea r:1zboaidor marcomanice (SHA, Vita 1'11trci 22, 1) ~:lll în ri1:1pul
împlraţilor Filip Arabul (248 p.Chr.) şi Claudius II (269 p.Chr.). În anui 280, îmr,11atul
Probns va fi mmat 100 OOO de b~rarni în imperiu (SHA, Probus 18, l: ant11m mi!J:,1
Bilsternizrum in solo Romano ronstituit), cu puţin timp înaime de ultima lor menţiune
; D.M. Pippidi, op. cit., p. 312 si urm.
SPATIUL CARPAT() .. DUNAREAN ÎN SECOLELE lll-Ii A.CHR.
liu~r~u-,\ prilejuită de vinoria obţinut:1 asupra ao:.>stora de· împ:lr:.ţii I"lioclerian şi Ga!C'rius,
în 29) p.l.J1r. (Eutropius IX, 2); Ornsius VII, 25, 12).
Îu priYinţa originîi şi apartenenţei ernice a hastarnilor stirik oferite de ,..,ursele amice
su1H diferite o valoare si, de aceea, contradictorii -- împrejurare ce se reflectă şi în
v:nicurc,1. interpretărilor din isroriografia modernă. Este însă astăzi dar că desen.marc<
h;-1si;1rndor d1q 1t g~ila\i (cdţi) de dtrc unii dintre a1,rorii vechi (_Polyhins, Diodo;, 'l'in 1s
l.iv;u_.., sî, mai drziu, Pluu:·h) hi trage originea dînth) confmie proprie vremii C:-i.n<l
;cqi•d-iriik „k.-harc" de la unrd de Alpi :;i de Dur<1rc ('•·im ch,:îfinfC d\1p:i '>d1cpu
tr,1diţ!,wdă „celţii io \'CSt, scitii în est'', Izvo;uelt !ireraremai tJ1zii cdi: 1naî de încredere
tSrrnbon, Pliniu cd R1trân, Tacit), precum şi unde documenre epigrafice (CIL VI, 4
J,i4) !'HI lasă însă nici un dahiu a.supra faprnlu_i că basrarnii era.u germani, indiferent de
fdu.l în care .10::~1st1 reaiiratc este exprimată.
Lksi ,-.uger('al.ă el este vorba de o populaţie străin,) (,,veniţi aici din alte părţi" la Pseudo
Skyrnnos), izvoarele an!'ice nu dau toruşî nici o. informaţie privind „patria origîn,H;f' a
b,1~ta1ndor ~inici despre desfoşurarea migraţiei lor. Ele îi cunosc pe basrnrni deja aşezaţi
in pJ:-tde de nord-·est ale D:tcîei (Prolemcu, GMgmphi,1 lll, 5, 7: ,,mai su., de Daci,,, pcu,,,:in;i
şi b:1.qarniî"), ,,înăuntrul ţării" cire se întindea la nord de gurile Dun:trii, dincolo de
.,pustiu! geţilor'' şi de tirageţi (Srrabon VII, 3, 17). Din ace~te „sedii" nord-dun:clrene
porne:.~1 !nst.i.rnii deja, în anul 179 a.Chr., primele lor expedî~ii în Balcanî. Suabon
(VI1 3, ! ":'_) cunoaşte trei ramuri :-1le acestui „neam germanic'': ;nmonii (Atmonoi), sîdoniî
(Sîdl'1n,:-:) si putnnii (Peukinoi), cei din urmă, după autorul grec, trăgtmdu •si numele
Jc IJ fmda Peuce, !ocalizat:1 de cercetarea. modernă pe cursul Dunării inferioare, mai
;·,rnhabil în ddra ma.rdui fluviu. Numele sidonilor se reg,lseşre la o populaţie din zona
izvo;m:lor Vistulei (Sidoucs Lt Prolcawu, Geo~c,m1ph,~1 II, 11, 10) şi, Într-o f()rrn;l u.;,or dîfCrită.,
'.a s!dîni1 de pc coa:.,ra de sud a !VLirii B:1!tice, îmrc gurile Vistulei şi Odernlui (Scidinoi
ihidr;-n H, I I, 7), sugednd posibibi !oe de origine şi traseul armat de un.ii dintre hastarni.
'ln ace.~l\l
I . sens pare a vorbi,;] numde loc:ilit:1ţii Skyrgon (Skirion), aşc:;_atâ de Pto!cmeu
!n acce:;,şi :tonă de coasc'i a Balticei, care poate fi legat de numdt· skirilor, menţionaţi în
două. ins(rÎp\-îi de la Olţ)ia (dec!"l'tlll pentru Protogenc~) şi Histria (decretul pentru
\frnd,.,)S al lui Theodoros), din vre.'.nca so:-,irii bastarnilor în aceste p:1rti. Dincolo de
acc\tc' ipotetice wgestii, izvoarele scrise nu conţin însă informaţii directe, pertinene,
,bpre k1eurik de originl' şi despre desfăşurarea migraţiei bscarnilor spre sediile lor i:,.turîc
at('State din răI;,)rîrul Daciei.
L:1rnnde informaţiei !iterare despre b,ntarni sunt din fericire, conwcnsate de m:irn:!'ia
~cscopnirdor arheologice. fn u.himii cincizeci de ani, dcsccperîtile ,forruire, ccrcetărlle
~c ter,~n şi S:ipăturile sîstenuri..:c efectuate în regiunile centrale şi nordice ale spaţiului c uprills
!litre 1--~arpatî şi Nisrru au dus la identificarea a peste 200 de .~ituri din secolele ll--J a.Chr.,
în cr:a mai mare parte :ltribuite culturii Poiene.şti~LukaScvka (fig. ! 00). A,tfel denumită după
ne.::rcpolde epon~me de la Puifnesti (jud. Vaslui) şi Lu~<.aScvka (.o::Lucaşeuca, jud. Orhei),
 SPAŢIUL CARPATO·DUNAREAN fN SECOLELE lIJ.JI A.CHR. 545
®
• cultura în discuţie are o structură complexă, de-sine-stătătoare şi o arie de răspândire bine
o
dc,finiră 1 • Ea este reprezentată prin aşez,iri (Boroseşti, Botoşana, Ghelăieşti, Lozna-Hlibicioc,

'
4
Lu'n\:a G~fei,, Târpeşti, Brăneşti, Lucaşeuca II, Uima, Goroşova, Kruglik, Sokol etc.),
•• • o prin necropole (Poicneşti, Boroseşti, Lucaşeuca, Dolîniany/Dolineni etc.) şi prin descoperiri
• izolate (de exemplu, colanele în formă de coroană de la Davideni şi Ţ'ibucani), cu trăsături
o •
• -~., . ~~,ccilîce, ce îşi au analogiile cele mai apropiate în spaţiul germanic din Europa nord-centraLi.
/\bjorîtatea dementelor constirutive ale accsrci culturi (olăria de bucătărie cu suprafata
barbntinar:'î, vesela fină, nc:1gră, lustruită, cu huz,c faţc; Jfc şi roanc în fi.m11a literei X, ,,cl\cii
di.: \;ttrf' (fig. lOlD şi 102/1), fibuldc (fig. 101 ,\ ..y B), pafraldc şi alte piese de cci;rni;l
(fig. 1O1A4 şi 102/2), colanele (fig.1 O1C şi 102/3) se regăsesc în principal incultura Jastort:
din spaţiul cuprins între Odcr şi Elba2 • Unele dintre ele se întâlnesc şi în cultura epocii
prcromanc recente a fierului din Iutlanda şi din insulele daneze sau în culmrilc
„est-germanice" Przeworsk şi Oksywie, de la est de Oder. Ritul şi ritualul, ca şi regulile
de constituire a portului şi a inventarului funerar sunt şi ele în esenţă similare celor din
cultura Jastorf3• Pe de aJră parte, comparaţia cu culrura getică timpurie, răspândiră anterior
{secolele IV-III a.Chr.) în spai;-iul carpato-nistrean, şi cu cea geto-dacă „clasică"
contemporană din sudul Moldovei, din Muntenia şi Transilvania, pune în evidenţă
deosebiri radicale, care vin se sublinieze caracterul alogen âl culturii Poieneşti-LukaSevka.
În spaţiul de răspândire al acestei culturi, descoperirile de cultură băştinaşe sunt sporadice,
limitate la câteva aşezări (Rliceni, Curnrăni, Sokol). Ele aparţin unui facies regional geto-dac
pui;in expresiv, retardat, desigur ca efect al cuceririi bastarne şi al izolării faţă de celelalte
regiuni ale Daciei ~i de centrele greceşti pontice, impuse de noii veniţi localnicilor. În
fopt, în secolele Il-l a.Chr., în jumătatea de nord a Moldovei şi a Basarabiei lipsesc
manifestările esenţiale ale culturii geto-dace ,.clasice": aşezările de tip „dava" şi cetăţile,
ceramica ripică, în special cca lucrată la ro;HJ (cenuşîe, pictată, cu decor în relief), piesele
de artă, argintăria şi monedele b.l.ş.:inaşe.
Cultura Poicneşti-Luk.1.k·d<.a cunoa.~te o evoluţie în trei faze principale, bine precizate (I--lll),
ilustrate succesiv în necropolele de la Poieneşti (I), Boroseşti (II) si Doliniany (III) (fig. 103).
Ele corespnnd fazei timpurii şi mijlocii ale epocii preromane recente a ficmlui în lumea

l R. Vulpe, Le problhne .Ies B,marne.<: ii la !umihe des dicouurrtrs m·,hio!ogiqm'S rn Afoldm•ie, în Nf'.J-{

1, 1955, p< 103-i !'.); M. Babeş, Dme arheologice şi istorice privind partta de nord-est t1 Daciei În ultimele
semic !ilaintM rr,·i no.1s1re, în SCJYA 36, 1985, 3, p. 183-214; hkm, Die Poiencştiiul:afc/!ha-Kubir... ;
'.'lY. PaCkova, M.A. Romanonkaia, in S!mjmu 11t1 D,10-tn i DmMe, Kiev, l9B3, p. 48-77.
~ l\-1. Babeş, Die Po,ier;eşti-Lulcr;Jc/!Ăw-Kultur ... , p. 157 şi urm.: vezi si M. Babe.ş, V. MihJ.ikscu-Birlib:i,
Gnm,1nisrhe /,1ti\n1•z,,jtfiche ,,Fe1urhOr(·e" aus drr Mo!dau, în BerRGK 51--52, 1970-1971, p. l 76--196; .\t
lhheş., 1. Untaru, Der fruhestt gmn,inische Fund 1ws der Mo!dau. Da Krm1enhalsring 11,m Davidcni, în Dacia
N.S. l 3, l 969, p. 283-290; M. Babe.ş, R. Comaa, O nouă ,,fibuM p(lm,,·1n1i,1nt." tn România., în Arh!vfold
28, 2005, p. 139-148.
Primii care au subliniat lcg,\mrile culturii Poirn,-şri„Luka.Ievka cu spa1iul rnlmrii Ja,torf JU fost R.
l·fachrnann (/astm/ Funde a1Jj?cr!Mlh .ierJast01fKultur, în Die Kundc N.F. 8, 1957. p. 77~92) şi K. Tackenherg
Fig. 100 Răsp;îndirca aşezărilor din spa\iul ha~tarn; 1 a~czări de tip Poi,-m~?ti-LukaSevka; 2 aşci~iri cu cn;1111i;.;
(/u dm Fundcn ,,on LukaJevka im Btzirk Kischfoew, }..fo!dau-R17mb!ik, în !'Jt~ThUringen 6, 1962--1%3,
hasumă; 3 a,5czări cu atribuire incc1 tă; 4 ,J..Şez..'iri cu ceramică celtică; 5 ,1şczărî geto-dace; 6 Java şi L~<:hi
p. 403,-427).
geto-dace, in afara ariei Poicneşrî-Luka;evka (după M. Babeş)
 .;·
R

,~<'Nc~,x~,:-.,~_;;c· ·
"· '\ţ;'-C:-~,-;;.~~:s:::~:~j. ,~;r-~~'
j
C
..
:!
; ;

[>

3
Fig. 101 Antichit:li;i basrarnc (culmra Poîeneşti-I.ubSevka). A: Sornsesti, ime,HJ.rni morrr.ii.n:i1hi l; ll:
Ghd:tieFi, fihula de tip ,,pomcra,1ian"; C: Tibucani, colan în formă de coro.m:.\; D: (;hd:îkst;. ,,..:J.td ,.Je l ig.102 Df11ziunt.::i. unor tipuri !'irif.ţ!n:i.reJin .tri1Jastorftn ari., Poicnesri-Lukakvb, ilw;rrftnd migr~qiil.;:
1

\';ltră''. Sc'iri difo1itc. bam1 !lor: l „Glţei <le vatră'': 1 paftale; 3 rnb.nc În formă de coroana (<lupa M. B,tbes).
 Li\ ÎNCEPUTURILE lSTORlEI SPATIUL CARPAT(). DUNAREAN ÎN SECOLELE III II A.CHR. 549

;;i care, eventual, să-şi fi încetat existenţa ca urmare a migraţiei spre sud-est. Concluzia

I
!~ ~ [§t:_3
(-:::=:> ~
l~<==
o (~) (-) l~C: ~ ~~
~-o_,
care se impune este at·eea că apariţia cultmii Poieneşti-Luka.Sevka în spaţiul est-carpatic
,.n\ţ\L'Ste.rezultatul unui transfer global şi unic al unei culturi gata constituite Într-o zonă
· restrânsă 3. spaţ"iu.lui germanic. Nu este aşadar vorba despre o deplasare simplă, lineară,
de popHlaţie Între două zone limitate ca întindere, Dimpotrivă, se poate mai curând
r,resupune că mişc.lrile migratorii care au dus la naşterea acestei noi culturi vor fi pornit
F~:::>= ~
,. --,
(._ _J-
~·h~"' m:nm,uw:i:u
\~ --
__ _, - c--\ dîn zone diferite ale „patriei originare" germanice, s-au împletit pe parcurs într-o mişrnrc
mai c1rnpL1 şi ;11.1 du.~, în noua patrie, la fi)rnun,a unei/unor noi cntităţ_i dcmogcJ.ficc
(cmice?), cuuoscmc de autorii ~rnlici sub ou niele ba.starnilc,r şi ale difuitelor lor u-;blirÎ.
\ \__JJ __/
) - Avfrnd în vedere caracterul, În general unitar, al celor mai vechi descoperiri funerare de
~ ~ ;j=- rip Poie11eşti-LukaScvka (necropola de la Poieneşti), trebuie admis că primele mişcări

o
s-;m declanşat aproximativ în aceeaşi vreme, la începutul epocii preromanc recente (în
li lt: °'O =¾-
=- (_)
c---;,,.,- /'7
\J
crnnologia Hachmann), pe un spaţiu relativ larg, cu centrul în Germania rnîjlocie
(Brandenburg, Saxonia-A..nhalt, Saxonia, Lausitz). Pe de altă parte, combinaţiile de tipuri
~
\__
c:>:--:::c-=-- şi caracrere specifice fazelor a 11-a şi a III-a ale culturii Poieneşti-LukaSevka nu pot fi
explicate decât prin aer-ea că la anumite intervale, mai precis către sfărşitul secolului al

~-
III 'C'-Ll, _/\ o Il-lea şi la mijlocul secolului I a.Chr., în răsăritul Dacici au sosit noi grupe de populaţie
Fig. 103 Pcriodi1.an:a (bcop..:ririlor de tip Poieneşd-I.ukzSc~la (după ~-1. Babeş)
germanică (după RnlH·fachmann) 1, respectiv fozdor iatCne C~: - Dl - D2 în lume3. cdtiG'i.
În u.::rmcr.i de (ronologie absolută, aceasLă cvohltie se Întinde apro:-.im:uiv între primul sferl
,,1 :-cr:oiulni :11 lI-îea şi ultimul :,fc1 t a1 secolului I a.Chr. Pe lângă darde dedmt din sincronismu!
ci cronolngîa LatCnc, pentru fixarea în timp a începuturilor culruril Poicnc?i-LukaSevka pui
fi invocuc amforele rhodîcne şran,pilarc din grupa a HI-a dup,1 V. C~~Kc (21 Q-.. 175 aX]ir.),
descoperite 1n aş,;1,,.1rile de la Bomi~, Boroseşti, Lunca Cimei .5i Lucaşeuca 11 2 ,
Că a.cest8 udtură a luat naştere ca urmare a unei migraţii petrecute lc1 începutul sn.nlnlui
,--al ll-!{i.i a.Chr, este in afara oricărui dubiu. Cert este şi faptul că cele rnai multe ,udogii
se află pc tcrir()riul Germaniei, în panicular în Holsteîn, Mccklenburg, Pomcrania
Antcrioar;l, I3rnndenhurg, Saxonia-Anbalt, Saxonia şi Lausir;:, .~i că, deci. din acc\t 0pa1î1.1
YOf fi pornit cei mai mulţi dintre participanţii la această migraţie, Distribuţia analogiilor
nu este însJ uniformă şi, în întregul spaţiu germanic originar, nu există nici o necropolJ,
nici O grup,l regională care să corespundă integral descoperirilor de tip Poienesti-LukaSeYka
1 R. Hachm:1Pn, Die Chronologie da jli,;gcrm uorrOmisrhen E:sou:dt. Srwlicn ;;um S1t1nd drr Forschu;ig
im n;Jrdlirhm },1irtcleurop,i 1md in Skandi11m1im, în FkrRCK 41, 1960, p. l 17- 12,l,
2 M. lhbq, /)ir T'oienqti.-luk,:Jrvka-Kult11r... , p. 72-75, 152-154; >i. CoPo\·i,.î, Noi d,ue arheolog!.r
senn:-,nic'I, aducând cu sine noi ohiceiuri funerare (incineraţia în groapă) şi noi tipuri
de obiecte (,,clţcii de vatră" de tiµ Ghelăieşri, fibulele „pomeraniene", fibulele de tip
l((y,trZ('\\Ski H, M şi N, paftalele triunghiulare cu balama etc. vezi fig. 102). Privind
prin prîsma datelor arheologice, este aşadar vorba de o migraţie policentrică, care s-a
dc:>faşurat în mai multe etape, rcspec.riv valuri, pe parcursul a aproape două veacuri. Pe
Lîng;i punătoriî culturii Jastorf, la ea vor fi participat şi grupe de populaţie nordică, din
iudanda şi i11su!elc daneze (în special Fyn), precum şi din spaţiul de la est de Odcr, din
Miile culturilor Przeworsk şi Oksyv,.rie, Oricum, .::ăile de deplasare ale migratorilor au
trecut obligatoriu prin spaţiul pdonez; ,,clţeîi de vatră" descoperili în mai multe sratiuni
din bazinu! Bugului apusean (\'verbkowkc-Kotorâw, Wytycmo, Drohiczyn) conrurează
un astfel de drum pe râurile \X/ana, Vistula, Bug, Nistru (fig. 102/1).
Analiz.a indepcndemă a izvoarelor literare şî a descoperirilor arheologice duce la
identificarea purtătorilor culturii Poieneşti-LukaSevka cu bastarnii istorici. Concordanţa
g,cneralJ a celor două categorii de izvoare priveşte localizarea, cronologia istoriei timpurii
-~;i prnbkma originii basiarnilor. În adevăr, cultura Poieneşti-LukaSCvka este r:lspândira
în .spaţiul dinrre Carpaii şi Nistru, acolo unde Strabon şi Prolemeu îi plasează pe ba'>tami.
:\bsenp acestei culturi în zona gurilor Dum'irii aruncă totuşi o umbră de îndoială ,1supra
localizării peucinilor în insda Peuce, făcută de S~rabon (VII, 3, 15) 1 • În schimb,
des(,)pcrirea iwlată a fibulei .,pomeraniane" de la Săveni (jud. lalomiţa) şi apariţia ceramicii
Pnie-nc~ti-Luka5evka in cetatea getică de la Satu Nou-Valea lui Voicu, în Dobrogea de

p.1 ,'1;i11d î11aputuri!t mlturii Poiencşti-Lu!?aJeiilM şi prc::,:ntrl hmt1irniloi- in /)1,,bmgea, ln SCl\'A 43, 19\l2 ! ·
1 it Babeş, PeuU'•Pr::uâni, ÎJ! Pcucc 6. 1977, p. 79-85.
p. 3--13.
550 lA ÎNCEPUTURILE IST()RIE! SPATI UL Ci\RPATO-DUNAREAN !N SECOLELE III-li A.CHR.
55 I
sud--vcst, ia mare distanţă de granÎţ"a acestei culturi_, s-ar putea explica printr·unul sau
altul din raidurile bastarne în Balcani, atestate istori~:. La fel, apariţî::t izolată a unei astfel
d. Emisiunile monetare (pi. 43)
de olării în aşezarea de la Pv1oreşti (jud. M·ureş) şi, mai recent, la Seuşa (ju<l. Alba) pare
Urilinrea mon('dci b. tnc•pubtiilc dunărene s-a făcut în fu.ncrie de stadii,! ,J, ,I· j
a documenta o încercare a bastarnilor de a pătrunde în Dacia inrracarpatic:l; relatarea · · '- CZ\'O (:1.!'('
SLKl:d:'i sî c1.-onomică al fledtci comunit\ţÎ în parte, acest:1 depinzând în bună mJsurtt
lui Trogus Pompeius (XXXII, 3, 16), transmisă <le luHin, despre litptele dacilor coi;duşi
dl? resclc Oro!es împorriva bast;:,.rnilor ar putea reflecta o ascrncn('a în1prejurare. de 1:+Hiilc de vccin,ltate n!
structuri politice şi CC01l011'.:ce avansate, bazare pe mond,1
În pre1,cnt nu se mai poate vNbi de un dec:,bj Î'mre data de început a culturii ,i .: 1:1i1c1i!(.' de montdJ. (:ircu!ati,1 monedei explică de;lltfcl cel mai bine rdatiile dii\'··.
~ , -li\.

Pnîc11q1î--T.t1b.Scvka şi primele mc:,~iuni certe ck~;)rc bast;1rni: ~i unde si cckh!te 9 :
:.Jtucad în jurul anului 200 a.Chr. Problematic este îns.l finnul ci Jata Hnahl ,.l ,Kestci
culturi în anii 30-20 a.Chr. devansează cu nu mai puţin de uei ${."'c0le ultimele informatii
istorice despre bastarni, din vremea lui Diodccian. Dispariţia ultimelor momuuen~e
atribuite basiarnilor (faia a III~a) 1 ar pmea fi pusă în Jeg,ltură cu încercarea a'--estora,
sub cor„Jun:Tea regelui Deldo, de a trece şi a sr imrala în masa la sud de Du11;lre. O
,,x·!cr:iti :.dlHe FC rrcptc dif-::r!tc de cvohqic_ In lumc;-:i t/Crn-rom:rn;i un sistem monct:ir
'--L.,ic rr~>up111ca n;unni1:uc:1 (Jl i·,iţin a unui meu! [)!r"·\ilh ·;\ a diLrt1c!or a!i:iji.: în c idnd
c,,eg1 ,1:iei „irn:ral '...'l)rnun '', cont:·olul rn~.sci monetare ~ri1: menţîne:·ea unui eralon ponde:·,J
s;riu ş1 ;l lllK! consrnnre a rarei de sdumb pentru d1fernele nomrnaluri şî, nu în ultimul
r:'tnd, un mecanism funcţiona.! de colectare a taxelor. Statul era imtresar de a rcrrage j'le
I I I , , I , d ' . I
:Kc".isr:1 cu: nwrn u1 prepos, m,ocu.m tH pc piaţă cu meta_ comun a c.in.U valoare u:i_rama
C

O
restdng,~re a arici acestor monumeme se ( onstat:l îm:,1 de la mijlocul secol:ilui l :1.C!tr._ . I .. , .. , ' , j' ' d d b ,
înk snin( d.Stk rranz:iqu c marunre ş1 a 1mcnran toto ară m:zorcria. Metalul prqins
0

probabil ca urmare a dezvoltării puterii geto-dacilor sub Burebista. Mrnţinnik drziî, mo 1w6Î.;H era destinat în principal cheltuit'!iior externe, deh phlţÎ polîrîce şi îmreţi.ner-2
de a!tfei imprecise, vagi, Jin .<.ecole!e i-Ill, se vor fi referit la alte populaţii gcrnunice, d-:: lfl.!F la importuri, mo11c&o< de aur şi argint având asrfel o cin:ulaţîe „inrernaţioid:!".
considerate, pe drept sau pe nedrepr, c.a bastarni; în discuţie ar imrn purtătorii cu!turilor
in tlmp ce dinamica rnt1ncddor '-k metal comun se limita la spaţiul cormolat de autoritatea
Zarublncy şi Przeworsk, care evolU(:ază în cominuare în et-•{•CJ romană în regîuni!t'.
cmi:,:nt:l, in cin: valoarea lor t'ra garaHtată.
invccinate ale Ucrainei şi Slovaciei.
l'rin (omp:inţîe, situaţia la popuhţiilc barbare de la Dun;lrca de Jos diferă ~ensibi!.
Informaţiile autorilor ;:mtici c:m:.· îi considerau pe bast:i.rni drept un neam gcrm;1nic
/1.Ki :w ['l:Hrum în num:ir scmnifit::HÎv doar monede din prima cucgorîe , I,
,·ud,tO~t'
(Strnbon, Pliniu cel Bătrân, Tacit) îşi găsesc o confirmare caregoric:1 !n faptul d mJjorirare-a · , ~- )Jrt
cc:e din :11 g;nt. Acca-;ta Întrucât sistemele nwnetare cu care spatiul nord-dunărean a avttr
dementelor constitutive ale cuitmii Poicne-şti-Lukak"\-·ka provin din cukur:1 Ja~torf, tn principal
a!e di111:ti ,:omacte St: c:wictcrizau, fie prin bimetalism - monetăria orasului htros pânJ
din interfluviul Oder-•Elba, aşadar dîmt·O zonă unde b gr:u1iţa dimrc ,:ra vechl' ~i c,a nottă
'.-Unt atestaţi istoriceşte: suebii2, Dacă în acea vreme culmra local.l Jasmrf ap,u-~inea uno'r
b i11t:cpurnl sec. 111 a.Chr. CCJl1.'itÎtuie un exemplu concludent-, în acest caz exciusiv
,1:oncd:1 ,k .1rgi11t :-:ervind reb.riîior c-xtet11e, fie prin monetizarea la scară foarte reslrÎ.p,_'\
popularii germanice, trebuie acceptat (ă şi purrămrii u1lturiî Poienqti-LukaSCvb, cm; S<m
desprins din acelaşi cerc cultural Jastorfla începurn1 epocii pn:rom,me a fltrnlui, erau g::rrn,mi: :1.. ,Lindui._ fn per!oa<h de_ ;;ipi~;;,~·u a mun~r~;ei macedon_en~ şi 1_nai ales după adopt~r·~;1
gcricraln:..w~a nalonulu1 ,Htî( 1n Balcrn1 ş1 u1 Pont dupa urc« 180 a.Chr. se emit rnasi\'
În con<litîî!e complexe :1!e uneî mi~cări care- a cunoscut mai multe va!mi, n~\Hcsutc de î,·.yo-;;n~, :.,1

aceşti germani şi-au pierdut vechile lor identităţi trib,Ut:, s--au regrnp;u în noi wrnunitil\.i şi
au deveuir ctmoscuţi lumii clasice sub un mmH:' generic nou, acela de hrlsirJrni.
I}rin basLatnî, pe teritoriul Daciei răsăritene s-a desfa~urat un imponant {'pisod Je isturie
unîv("rsală: începuml unei perioade de peste o jum:1tate de milen.Îli, în care sudul nin::q
a fost necomenit asaltat de neamurile germanice, Rastamii au fo.;;r aceîa care, înc:i :n,-tin,ea
cimbrilor şi a teutonilor, au di~scopt:rÎt atraqia lumii ciYilizate şi au de... chîs calea p<: ,.;:irc,
~i Sl,lkTi de ;tllf, d:u tot in acust,1 perioadă tttradrahma de argim dcvint cea 1mi cuiios;:ută
si ~\m·cî,nJ mo11-.·tfa i11 l\,foccdonia, Thracia ~i teriwriik vecine din zona Dun:h,' ·I ;. "
' ' , ,,!., 1U,l
1
u,1n1.ac.lîlur bakanice . Nt! este deci surprinzăm1 faptu! că moneda vehiculată în camitare
mai Jl1ar_:: în arealul nord-ba!canic a fost cca <le arginr, care a oferit şi modelul iniirariilor
loc.le. Cu roate că nu lipsesc în descoperirile din Dacia, monedele de aur d; ri J
rn:lc~·l'.0'.le;"!!l CO~l~l Îtute, O tl\.'~<'..:nţă exc~pţî.mn'.ă şi î11râmp!tco,ue, legată fiind în gener;;j

în secolde viitoare, se vor scurge .5i alte populaţii ale nordului germanic. Nlu una dîr~w: de ,ldc,ae cvcmmenre··, m timp Ct' piesele dm nicral comun apJ.r în mGJ accidental,
acestea nu a rămas definitiv în Daci:J, <lar este evident că imp,1ctul lor :1 mfluem:n în mare nc;w•;>dud o utilizare ln mediul barhar şi nici o circulatie '
,.; ex ·I, ·
:;._ marfurilor >•,ClS1\'3
m,Isură şi în chip durabil soarta istorică a acescui spaţiu 5i a Europr:1 ln general. ptr:,omidor care le a.ntr!'n:>:r,:.,1 t:u torul îndmp!ător departe de piap lor de Ci:cubri.:.-.
,\I_ U,:/1r,(

\,_1ţ)1_tLu i~'.H(:;1. ttm,<l.nhim.:ior V1\ip n po~·.nmt, a dtwr emitea: s..1$t~e ;is1;n_a \\13l9-32S:. :t. ChL din o,·dioul
1
ti: \\c:<;1.n.Jn1, ;1 J,•ti:rmin,H nlt:\n-a h1teri; \or în 323-322 pentr'.1 facilîran·acomerpltu bab-u:ic. G. Le R!Ji;r,
i M, Babeş, Die Poieneoti-Lului}ei,/w-Ku!tur ... , p. 142 şi mm.; C.L Smlnvwa, \'.F. Megeî, Necro;iolt ',.,:,nn;,!_''111,';t ,.i:u,;mr t'f ,1'-,r :Ir Ph:lippe rJ Ji·,1p,t,i fi/ _l.f11t"t'r!oine dr ?SJ ,/ :?.')4, 'i'.;.ris. ]<_)77·, p. ii37 si 'f/42.
pldti,t -it tip P,1ienestt-LukttJevkr1 d,: Li DolinjilnJ, în SCIVA. 46, 1995, 2, P· 1_).1~l_W. D citu:n1e n;tr~·(•lll: dtfo,.;t.' a !-"),deri! aurului !n desco_p(Tirile n,unn:m: ;>. lllrcgistrar pentru ;,fo!diAa
:! R. \i?emkus, Stamn;esbildimg mut VnJ:mung. • Das li'~•f'men r: "h rmttâ,<
·1 tl..tTJOI · I;,-n 1"',en 1<'",.' f(r\!11- 1 ;,•n,
' · Iter1,t
V. \1iki:!1·'.'1 u-Bidîba, D:1<·i1 ,;1f,:rit1'1oul în .tl'cul:-fr V!-1 î.t.t!. Economie 1i iW111tdJ, lJ$i, ;9c;0, f 61-G,.
1 r)(,l, p. 207 şi urm.
552 LA ÎNCEPUTURJLE ISTORIEI SPA'f]UL CARPATO-DUNARFAN ÎN SECOLELE lll-11 A.CHR.
553

Prezenţa monetară din zona nord-dunăreană {)·cmrn perioada în discuţie are la haz.ă rexrn!ni generat de contactele celţilor antrenaţi în invazia bakanică . I
. l ··1 .J . d. . ·1 . .
,_ nacedoneană ŞI cu popu aţu e c etu1.ate m 1 uaCJa 51 0 anumnă part' •
. cu urnea greco-.
două cJ.i de provenienţă: pe de o parte pătrunderea monedelor emist: de autorită(i politice «.,, •3'::1, I . - ··• · ., A icipareacclord·
• A•

\'Cei ne, cu structură stataiă •- Qrascle greceşti,_ regatele dcnisnct', statul roman -·, pe de Îa' s:s~.~"yH„ u::i_nL.aqmor existent rn zonele m care s-au stabilit. Este de lnta1
. J c- • M j I
difuzninea spre nort s-a 1acut 111 etape. . one<. e e de rip Banat c .
presupus
_
,
Cc1
a!tă p-1rre fenomenul deosebit de spectaculos al monetizJrii imitative p<· plan iocal, . , . . .. I . ,· . , a aspect oar
î'rnbin;itld sintetic prototipuri iconografice şi simboluri diverse, rezult,1rul fiind o mare imerrncd1are rntre 1mttaţ11 e tracJCe s1 cele d111 nord-vestuJ Daciei . · d. ' ecurn
. . . . . , . , ,u IO ica o direc .
varicr;.itt tipologică evidcnr în relaţie cu diversitatea etnic,:\ 1. zonelor de referinţă. :>tYHflJ, ur monedele ongmale macedonene descoperite în accsre reo-iu . ~ ţie a
· · tsu d -?l. vc.sL
dcrc d:nsprr · I ca1p-1to-dunărcan au JJrehrnt .b 01 f- I 0 ]'ltr
· ('✓eIţH.. <1·ll1 spaţiu ' lin-
Momentul în CJ.re în 7,011.1 Dunării inferioare încq1e cpnsdtuirea unei „pît·ţc" :1 mc,nedei . . . . . . , ca moc c mon ,j I
,!,, · 1ii:,tic 1rchuic cJ11rnr d1 rp,l 2~14 a.Chr., c:lnd ;1 rdierdc rn:1ecd0Pr·ne înc1·t:1'-'cr;î s:'i. ,-mii:1 de nic' d prepus, iar moncuzarca nmtativ:i ;1 sec. II !~II '· ·i Chr s-·i ,~,. , ·r- C\" e
· · · , ,.,11,: est,u .
li)
pqH!hrde tcLraJrahrne po;,n;mc ri!ip II, ck;1 prim.de "imi1;1ţii „fidck" JupJ an::,<,tca :nt a>îg,iPL
apJnit stn::.ibil mai devreme, în timplil lui AJcxandru 1. Principalii difi.1rori ai emisiu- Imitaţiile de tip greco-macedonean din Dacia au fost clasificate în d( - .
. . . d . I . Hlaetapepnnc· l
nilor mcnţiouare în zona traco-getică au fost populaţiile din vecinătatea nordîc'l a regatului dr cvo!upc, rn1espunzan unor nive un cronologice distincte. C. Preda le-a , .ipa e
· · Ic: c.Ic dezvo Itare " ·al e acestei· monetăru·· şi· Je-a datat între mÎJ.locul numu ".faz e
1naccdone;rn, în parte dominar,1 politic şi influenţată economic de ao.:st.1, trihurilor tracic~ pnnupa II .
.1m11arate
. a sec.
.. IIc-, .. d. . .
a. ~ 1r., respectiv rn a doua JUmatate a sec. IJ până în .
5
ec. r
SI pn
· ma
plldndu--le fi :i.tribuit debutul fenomenului imirntiv de ac.est tip. De::.copuirî!e monetare .d .. I . I . I c-·1 I A . pnmele "o,.
din regiunea Dunării de Jos ;;u dctcrrnînat stabilirea unei cronologii înalte pennu primdt'. rre1 ecenu a.c Ycacu Ul a. 1r. . cestea, deşi reprezintă acelasi fenornen . "' ta-
stat'lli.. J·r · de suT1z,ue, •Jcecaşi· sun · bo 1·1snc.l · de 6ază, se delimirează · · ş, redau '. ' ''0
;
irn\r,1.ţii d<.:" lip Filip II, cue au circular o perioadă în paralel cu cele mai dr?ii e;nîs;uni 11crrte
. I . 1···· , .. -._. . al I . .. .
J ,
car ,n ce pnve -
de argint hi~tricne, fiind asLfd înfomară ipoteza ce susrinea o apariţie drzic a monedei tchntc-l
. , t c .tca• iz.arc. . t.ompon~.1a ,. mer- u.. m uol1zat, sistemul ponderal , n, span • d:1rea .m sie •
ş,, prJn,,b1L m marc parte ş1 populaţ11le sau centrele tribale emitente.
5
im:uti\·e, spre mî_jlocul sec. II :1.Chr., şi că până arunci numernrul de ,irgint zonal fusese -papu
icpracntat de monedele fîlipic.: posmrn.c originale 2. O ::inurni1.ă config,ur,1\Îe mont·1ară Imiraţiilc rîmpurii, co11fCcţîonate din argint cu ritlul înalt, vădind O t h I .
f'J'. J I I .. . . I. d e 110 og1e prelL -
::. piqei balcanice cu pn.::dominarca tetradrahmei JT1accdon.ene-, :\soci.Hă însă în ._Pe .tl.Jeră ~u · -,,, c.1n1d 51 mmam fn eaproape dimensiunile tetrad .. h I · iaca
. . ,. j . . ·1 ... . !,\ me or--proto. I
dt"scopefr·i cu alte emisiuni denistîce, monede ale regilor P.1ionici şi ale unur oraşe grcccsd l, ~n:--onal '. n
tHn( emrsn111t
<
c de la
... •
hlip II--, au fosr descoperire cu dc, seb· I
1 ,irc avt'!>tteC-
.,,
j tipu .
precum H isrria, 1vksambria, Larissa, Damasrinn ere a ...-onsi:Îtu'.t modelul acesrni fenomen.
rn llhna, J ,1r111t,rna, Ban,it, Cnsana, nordul si nord-vestu! Transilvan·· d . ,aipzu;i,
, . . . I ' I ·I . ·:' . ' - . , ·, iei, arşi în Olt- .
Chi,n d;ic1 în număr mai mic, cxis18 imitaţii ct au urmat alt prototip Jccăi· monedele de noid 51 u:mru .fvru ( (we1. Lxistau . . ş, zone foarte slab sau
· deloc,, . t·
a estaretmpu _enia d
bi Filip şi Alexandru, sau ,rn '>interint rna..i mulu;; elenicnre preluate din monetării dîfcdte. ,_.'.edue
·• , . •
m,merar. ..
Dacă
, "
cele ma,,
vechi, de 'Je
1
cursul•
Dunăr,·,·
•
păst" ,
, , , 1,H1 mea apro · •
ncr e
,:ului 1m1t:1111lor „hdcle de b mceputul sc:c. UI 2 ulterior inaJ·ofrat'" _. _ pien de
InYJ.7ia celţilor în Peninsula Baluj1ică dup:i mo:ci.rtea lui Lysirnach şi rnr:lguc:1 lor • • • •• • • • ' ' ' L -.aaucaparatd ,
d,~ ongmalnarc, propm fiecă1-e1 C'JHll'ăţI emitente în pane. Sîmbo!' .' . . _en1cnte
;;pre nord, cu stabilirea unor tribmi în Thracia, Il!yria şi la nord de Dun:"trc a difm,at . I . . I I R . . .. . JSt1c.1 em1snu11lor d.
vestu .)! 1hH1 u omanw1, tontr:-:m;'lrcile cu scr)p decorativ stilul • /( . " . JO
nw11c<la traco-macedonean;i în zone care nu cunoscuse1ă acest instp1mcnt cconomîc. .. . . I .. • , . . , - ,,ll1C<trcat şi [ehn OI .
Conditiile în care aceasta a tkvcnil prototipul unor emi~iuni locale ţin de spt"cîfiud zona!,.
cIab(ir:u:1, 1..u ,uu ogJJ m res1unde apusene învecinate, si, nu în uhinwl ···înd r ugia
1·· " ·I . . . . l . d . . " ,~oncentr:u
';\:/iii/!•••· .or m zotK e u1 1.·ca mai maic t ensitate e a.s(:'2ări si nerropolc· [ a,• ., d I ' ea
'.;1adiu) de dc,:voltare a tehni,:ii monetare şi resursele de meul preţios. S-,1 con,taur că , ..... •.,•. ·.. , ,· ~ ,, cne eacstl T
mdic'i d1q11 .nnont,1ţ1 crnn.:nre pentru c.ea mai mare ]Yl'Te a ·iccstoJ" . _ . c. e isa,
în vreme c~ celţii din ve~rnl Europei au bărur cu deo~ebire monedă de aur inspirati <1 comun1tat1l I•
:tic, m cur~ul pnmc1 ;urn,Hăţ 1 a sec. 111 a.Chr.
, ••• • • , • • , • '' • '
\tamlne1
.--- · .Cce t!ce
iconografic de staterii macedoneni, cei răs,lritcni au adoptat aproape cxdu\i\'
i\l:uc,1 ,·;,.rieratc tipologică şi multiplele varianre îndlnit"' chia ' d I
monetiz:1rca argintului\ cu procedee tehnice ş.i prototipuri monetare de ,ugint preluare . d. , " . , . . . . . . , \,; : r m ca ru acc!uias· .
'.".· ,1că n,1ni-.,ruş1 emnenţ1 .'il ml.:'şren o-ravor1. Nu stm1 în ce m· • ·.-
aswa mone d de . d ,l trp
din lumea greco~macedoncană. Apa1îtia rnom'.dei de inspiraţie m<K.edmwană în Daci;. .. . v ,
;;en,e,1u unor trarriaqn comerciale, având în ve-dcre că chf)lmcrea J , • . 1Jro u.~e
intrac.arpatică nu a fost atribuită începuturilor prezenţ·ei celtice In Transilunia, ci con~ · I •. . .. , . . ~ '' or m tcntorn1 0 , 1 inJ~-
o rncu a\K propnu-zi;,;l. Cde ma.1 multe excnmhrc s-ciu desc,n, · br ' ka
t • • , t cm su. iorm,1 de tezaur
1
G. Le Rider, op.cit., p. 4·12-44.3; prohahi! că smpcndare,1 acestur emisiuni in im,·.1,,Jld 329/{)J.:J/2 1
Chr. a avm un ro! important in aparitia primelor imiiadi. Dnpă Ch. Po,:naru 8ordca mare;, 11Hjn1 i\:\f<: a :i.lcntînn:im el !ucrarc.t iui C. Preda, J1rmcrlc!t gcto-d, 1rifrll' Ru •m·ş · 1973
info,m,1\ iPn.,!~ " sinte,.ci de fată. ' ~ ,._ c tJ,
J.
· constituie IJ:va
imitatiilor „fi.<ldeu s-ar (bta după circa 275 a.Chr., ()11 important tezaur de m1•nal.r & ,1rzil;f f,,,·i!H!ll. fi 2
tttrahahml' postume Filip ll, originale 1i imir,l{irfi(le!~. in Simpm.ion de ,mmi~matÎci.. Cfli\in,Ju :'.OP?. P· 2.L ,L. •]
jil voi. 1ipul ,,lhnar"
,
p;ire a foce
. ,
tr,wzi~ia "pre cre2tiil
· · ' ,, ' . "
mo-,,.
,.<:.,are u Itenoare
0 · cu prom:ntat ..
2 K. Pi11k, Die !rfiinz.prdg;1,1g do- O.ukclti:n mul iln.T N,1ehbam, Braumchwcig. 1r 1-J, p ')j ·11 4, ''\ m, !wn1,1 Jj'lN'an;'i. m tn'J.P c<c 111 ~uJ,1:srul ,[\Jumeniei tipul R . " ,,1 . . . . . car:icru lo,.:al,
F•f 1] j'''"r n.J ' · "a~,\,scmaiapiop;:1t,;uli,:icdt.11 · ·
'R. P:m!sen, Les migratirms des trihw ulriques ou grwfoi.1es d'api·(!_; le tenwignagr dts ,dri,p;IS, · 1P • ,. 1oue un r>,1 cam, ".r repieze:ma o continuare~ ;icesrnra, (_r f . · rn<atlile
m,JW/,1/l'S ... , p. 52-\\ . - , . , . m mc iu norc -traCJC. C. Preda, Mo11edd,:
În Congr/-:s lmc:rn:uional de Numisrnatiqne, Paris 6-1 l Juil!n 19."i.1. /\ues (c,,n,d. J. B:1ln.:k,n, _i. Lifo,iric),
.l Jhi:ln;1, p. 4i5; \1. f:bbc5, mai ,,us, p. 530-537.
p. 432.
554 LA ÎNCEP!JTL'RILE ISTORIEI SPATIUL CAR!'HO-Dt:NĂREAN ÎN SECOLELE Ill-II A.(JlR. 5)5

semn::iHrile de piese izolate sunr foarte rare, şi nu p0·t fi puse în legătură directă, cu niciun intcrcom11nirare din Dacia, rdlectate şi in evoluţia mont'tară. Contextul cre;u de confliu„•• 1·.
context arheologk 1• Pe lângă rolul de instrument al afirmării autorităţii şi legitimit,ltii rornanîll'r cu n1ace'.donenii inchciatc cu info.îngerea acestora din urmă, dar si
I
de d,_,pf•is·' ·t
'-- "' <dl C

emitentului, este de presupus că erau utilizate, cel puţin pe alocuri, .5i la anumite pl~ţi nc·.rniu:·ilur gcnn:inice, a m<,dîficat rnportul de forţe În ~paţîu! sud-balcanic şi <:emraJ.
in cadrul relaţiilor intertribale, după cum relevă asocierile de monede de tipuri diferite, cur.:,pcan. iniluentfmd indirect dar profond rdaţiile economice şi interetnice din teritoriile
precum cele din tezaurele de la Şilindi::i şi Tulghieş-Mikşu Marc, poate şî foarte nn::!e chinJre•.w. E;;te afectat:l drrnlaţia trnlrfurilor ~; a materiilor prltnl'. şi St' pr,)duc rni~clri
pî,..·:.e divizionare. Dinamica relaţiilor imercomunirnre Î'n cazul acestor popubţii este ~!c t:fip1.~i:.\it'. Titlul argi1;1rului_ şi dimcr_i.,Îl:nilc monedelor <le imitaţie scad trept:tt,
demonstrată şi de legăturile stilistice dintre diferitele tipuri de imiuţi;, folosirea de procedee
urnilrnw1, ! dq,endeni;a 'JC :irr;mtul sudic ş1 sbha dezvoltare --- d:icl acesta cxisi-:1 " a
1chnicc :l:i,'P.l:1n:lwarc şi implicit 6:nomurn! imÎL'i, ii suu.\·~ivc a unor pr,)toriputi reJir,tc
ui:1:,iiur1ui !ocel, c:dît:n,'a se dincimtcrDî. Difu'ii1rn('a unor ripHri rc,t!i/.:clc', 1
mai p11fr1ii iscusinţă, derivicd diu prmotipuri amerîoarc de bun:1 factură, pare a iadic:-i.
de însele prin imitare sau create local reproducând elcrnţntt iconogrd.1Cc „dt import".
ua~cul „retragerii" unor com1rnÎt8ţi din imeriorul arcului carpatic spre vest şi sud-vesr.
Distribuţia în spaţiu a descoperirilor monetare şi identific~rca analogiilor de sril poate
Rccuiul :-ocietătii celtice în aceste wne în primde decenii ale veacului II a . ('lir . c.
fi un indiciu în privinţa deplasărilor de populaţie şi oarecum a succesiunii cronologice . , · •1 I ~ [
wmt:Hat arhtologic. ,,Creşterile puterii" populaţiilor pana arunci în raporturi de
a eri1isiunilor2 , dar nu poare certifica localizarea ariei de locuire a unei comunităţi si cu
inb·îurir,m-: fată de celţi îşi are ÎIEcpur11l în această perioad:1. Jdrnrifkarea unor tipuri
atJt mai putina ateiicrdor emirente.
intermediare intre imiuţiî!t ·:,~hi>:..e timpurii şi cele din a doua parte a sec ll, cu tnflncine
O situaţie apa.tte prezinră tipul imitativ localiz..:it pe bai,a concentrării descoperirilor i"n
sudice alf :nonetă1iilor J~ sriI ll'lll şi concernrări diferite în teritoriu fo.ţ:i de perioalia
partea centrală a Mol<lovei (inclusiv în :işe-zări) şi denumit Husî-Vovrieşti, fiind prcnm
;11;1criuar,1, reflect;). modifir:~ri de tehnologie şi repere iconografice şi foarre probabil 0
însă şi în vesm! României, în ba1inul Dunării mijlocii ?Î ia nord de lanrul c~rpatic, şî indidn.d,
schimhare a craitenţilor. Sprr: rnîjl0cul acestui secol ce! puţin o parn: a tipurilor monetare
după unde opinii, deplasarea unor populaţi\: identificate prezumtiv drept „cdto-hast.irni". Jc in,iraţie din wua intra şi cxrn,:,arpatică par a nu mai fi celtice, CtJ toate că păstr,~aza
Aspectul acestor monede le apropie Însă mult mai mult de primele imitaţii de tip Filip II
unde demente stilistice a11terîo;1rc.
din Thracia decât de cele o~ltice, iar asocierea în tezaure cu emisiuni originale greceşti şi
!h. lruordtm
dcnîstîce timpurii pare a le a.sigura o cronologie înaltă 3 . Ca tehnică principah1 de realizare
a monedelor de tradiţie macedoneană din secolele IlI-11 predomina bat~rea, dar .m fost
,1tesrate şi exemplare turnate, cel nui probabil în tipare de lur 4. În absenţa unor indicii cu
pr!vire la cmoaşren·a procedeelor de extraqie .5i prducrare a argintului de c_iitrc cmÎtt'nţÎÎ
a-::cstor monede, GLre ar fi făcut posibilă exploatarea z{tcăminte-lor de mine, s''.U locale, originea
nutcrici prime esre probabil de atribuit, '1n cea mai rnare parte, ionei tracrHn:hxdoncn/_
În arealul dominat de celţi, în care s-a dezvoltat acC<L<;tă spenaculo:_L'iă. nlOnerizare imitati~
v1, este puţin probabil să fi existat o „contribuţie" a comunităţilor b;i\'-tinase la emitcrs:a
monedelor locale, cu toate că urme ath.:ologice ale unei coabitări sunt frecvem1/:i. Î:1
pnma jum<ltate a sec. II a.Chr. au loc însă schimbări coitsideubile în raponurik

1 C. Pr~'d,1, ,\,fo,1ulele .. , p. 416; idem, Istoria monedd ... , p. U9; pcr,tni m,)nedde dt pt te:·it,Hi:1!
L1ngctrîeî, '.'vL T orb,igyi, PmUemeU cronologice alt' monerr:riei celtice din U11gari11, 7n DO de ani de b crcu<:'a
fr,reirin!uî monerar românesc modern, Bucureşri, i997, p. 76-77.
2 Cazul npurilor şi varia<Hdor monetar<: de b vest de Tisa .5i din Hma Sirrnîurn, impirate de rn,;.-:,-;;'t·l
Cri,{·ni-tlerchîeş \după Vink, der B,mmreiter mit 811rtkr,m:z„'lwrs) dcnrific:.[ în Tr:rnsl!vania. M. Tc,rh:ir~,·i,
r,p.ât. p. 78-/9.
3 U. \\'artenberg, J.H. Kagan, Some comments on a nrw ho,1rd fimn the Balkan area, în Tr;ivan. de

numi.'>m,1ci,.1u<c grccque offerts a Georges I...t> Rider, Londra, 1999, p. 395-407.

/c I. \'C;ikier, Ş!dnţ,,Je şi stilul monedelordaco•getice, în Apulum 7, 1968, l. p. 1.12-213.
' Vl"7.i în acest sens D. Spinu, Consideraţh'privir!d teoria" monopolului'' regii! daâc fi ârrn./aţia mn,1fi,/,,r
pnţiui!Se Î.'I Dacia preromană, în Argesi~ 13, 2004, p. 66-68, cu bibliografia.
6
M. Babe~, mai sus, p. 532--537.
 BIBLIOGRAFIE
ALEXANDRESCU, Alexandrina D., MonniJitel.e din perirnul11 nldi târzie u neempo!ri gaicc dr kt
):im11icet1 (Jud_ Tdeomum), în Crisia 2, 1972, p. 15-26.
Autour desfhuillcs de Zimni,-e,1, în Thracia lll, Sofia, 1974, p. 5()--64.
Lt 11/aopokghede?':imnirn'l, în Dacia N.S. 24, 1980, p. 19--126.
DAHEŞ, Mircea, Noi date pri,Jind ilrheolog_ia şi istoria ba.stamilor (O »/ibulit pomeranianit" desmpn-itd
în Romdnitr), în SCIV 20, 1969, 2, p. 195--217.
l'mcc-Peucini, în Pe11ce 6, 1977, p. 79"-85.
P,,/f1dcle L.1t(ne tinzi,· di;; sud-estul Europei, în SCIVA 34, 1985, .3, p. 196---221.
D;tte arhealogicc si istorice privind purte11 de nord-est il Daciei in ulthnele iecole tn,tintl'd €'tei
110,-.:stre, in SCIVA 36, 1985, j, p. 183--214,
Dc.,ropcrirife fimcmrc şi ;enmiji,1aia ior Îl1 amft'.\"tu! mlturii gi't(l-<ltcc cl.zsice, în SCIVA J'/,
1988, l, p. 3--32.
f):c I'oie11t'Şti-Lukr1Jni'a--Kultur, Ei11 Bcitmg zur Ku.ltto:~csdichte im R11um ăst!irh dcr IV1.'f'.!IC11
i11 den ll'fztcn}ahrh1,1rl{/erten //Or Clm'.,ti Grhurt, Bonn, 1993.
Pt i<·11r._,1i-Luk,:r]n:ha-Kultur, în Hoops, RGA, 23, 2003, p. 230-239.
1
B.ABES, Miri:ca, CO!vft'\N, lbdu, O noud ,,jlbu/J p:.ima1mir!n,t'' in Rom,ini,1, în Arh!'ddd .'.R,
2005, p. 159--- i48. _ :JCA. V,1silr, The Cm-ning ofRon:t' in the Dacian Wor/d, Konstanz, 2000.
l-3ABEŞ. \·lircea, lv1Il-IAil.FSCU-BÎRlJBA, Vi;·gi!, Gernltln1'.,che k:-C11E2.ci:licbe „Frncrbfrfr'· .111.i
da Moltbm, în BoRCK 51 . -s2, 1970---1971. p. 176---196.
BABES, 1Vl.îrce:1, UNTARU, llie, Dcrfi-,i/wste gem1tmisrhc Fund 1tus der },1oUm. Da f(ruvn-
1:wlsring 110n Dt:l-'idm;, în Dacia N.S. 13, 1()(i9, p. 283--290.
BAZ:\RCIUC, V.V., JCz,wrul gFto-d.zâc de l.t1 Buneşti (jud. \la.slui), în SCJVA 32, 198l. 1,
p. 563-570.
Ccti!tc11 gtto-daci.-;1 dr la 8u11c.:ti, jutl Vaslui, în SCIVA 34, 1983, 3, p. 249•--273.
.Voi dcsmpcriri '11 ctlfftl'il geto-d1citl1 de I.a Bunqti (jud. \~15/ui), în SCIV/\ .)8, l f18C - 1,
p. 33-39.
CANAH._i\.CHE, V., Afrmcdclt' scitilor di;, Dobrogc11, în SClV 1, 1950, 1, p. 2i 3---2\7.
Cl)NOV!CL Niculae, Repere cmno!ogice pentru d,uarea unor fJ,f(':âiri gc1u-d11ci,x, t'n CCDJ 2, 1'.)H(-i.
p. 129-142.
l-/oi rllfc arheologice pririNd ÎIU'!'j)l{tttrile w/;uni f!u101c.:ti·Luft:Jn·l·a ,,i prtzmţ.a /,1ntan,,,/,:ir
în Dobrogea, în SCl'v'A ":l3, 11)92, L p. 3--·13.
CRIŞAN, Ion Horaţiu, Jfatr:nale d,U"ia din necropo!.a şi <1srz.1ret1 de !rt Ciumi::;ti ,ri prob/niu
Mporturilor dintre dm·i ,-i ,xiri ln Trrlf1Sil1'dJci11, B,,i,1 !\fare, 1966.
Ceramica d.aco-gcticd, tu specit1!d prii:ire la Tmnsilzvni,1, Bucun..5ri, 1969.
SPATIUL CARPATO-DUNAREAN ÎN SECOLELE III-IT A.CHR. 557
Hurcbista şi epoca s:t1, Bucureşti, 1977,
Die Anfange der L1ti'11ezeit bei den GCto-D,ikem, în Dacia N. S. 22, 1978, p. 143--154.
,DA!C9t>:'.,1CIV, Constanrîn, Rubobostr:s"' Burebistas ?, în AMN 6, 1969, p. 459-463.
DIE'l RlCH, Lîura, DIETRICH, Oliver, Locuirea celtică din Transilvania, Banat ,îi Crişan.a (Sttidiul
xrn.·t,lrii) în SCIVA 57, 2006, 1-4, p. 9-56.
UUNAREANU-VULPE, Ecaterina, Chestiunea ha.,ftlrni/.or în legdturd cu piatra sepulm1L1 dr l:1
Dragomirna, în BCMI 17, 1924, 42, p.177-•184.
DlJI'OL Vasile, Basttimfr În Dacitl, în AUB-lstorie 20, l 971, 1, p. 27---50.
FFR!· NC7, !u~if V:1,îlc, Ci/ţii f'" Mlirtţul mijf,.,1·iu. \ihiu, 2007.
FLURE.<-iCU, Adrian C., Unde mn.,identfiuni 1u1pra ,•<?ftifilor tn1co-g('tice (hf-lJhttutitne) din Mii.
1 f.l'.n. de pe teritoriu/ /1,Joldovei, în Cerdstlaşi 1971, p. l 03-118.
GLODARIU, Ioan, Bemerkungen M>ereinen Dakerkiinig, în fu\1N 7, 1970, p. 501-505.
,,Hrdţi!rile" ru nod.oziriiţi Luene t.ârzii în Daci,1, în AMN 21, I 984, p. 6J-80.
j-ft\CHMA.i"'JN, Rolf,],:utmf-Funde auţerha/b derjastmf1{ultttr, în Die Kunde N.F. 8, 1957, p. 77-92.
Dit' Chronologic rler jiingerm /ion-Omischm Eisenzeit. Studien zum Stand der Forsch1mg hn
nihdlichen kfittt'!.t·uropa tmd in Sfandinavien, în BcrRGK 41, 1960, p. l-276.
H()RED r, Kurt, 1'1it1elkJ1t'nezât!iche Siedlungen auJ Siebenbii.rgen, în Stu<lien aus Alteuropa 2,
Ki)!n-Graz, 196.5. p. 54-•75.
;Uon:,ti. Gralmngen in ciner vor- undfiii.hgt'.>chi'chtlichen Sied!ung in Siehenbiirgm, Bucureşti,
1979, p. 35-52.
!UFSCll. Vadimi1,RubohmmoderB1-1robostes?Zu Trog-.JsI'omp. Prol )().XII, în St(] 10, 1968, p.115-122.
W1rmn lehte Kiinig Oro!es? Zu Iustin 32, 3, 16, în AUB-Limbi clasice 19, 1970, p. 9-15.
lRL'dl-\, Mihai, CO NOVICI, Niculae, Apz.-rre,, gl'tvăfOrtific,xtă de l11 S,11u Nou-,, Valea !111 ¼,icu"
!mm. O/tina, jud. Const.a11ţ,1). Raport preliminar, în Thraco-Dacîca 10, 1989, p. 115-154.
!<.OTlGCRO.~KO, V., Tinutwilc Tisei superioare În :;eacuril.e 111 Î.e.n.--.!V e,n, (perioadele La
ft•11e şi ronwnit}, Bucureşti, l 99'"i.
LE RlDLR, Georges, Le momMyas,e d~irgent ct d'or d.e Philippe 11 ft11pp! en l'v-fticirloine dt 359 ,t
..!94, Paris, 1977.
\JA(IN\KI, D.M., în Arheolo~ija Srarogo i Novogo SYCta, ;\-fosco\·a, 1966, p. 82-96.
t.1!!-iAILLSCU-BÎRLIBA, Virgil, [htâ-11 rllsdritet111ii fn sffole/.e Vl--1 î.e.n. Ermwmie şi n-10111,tfâ,
Ll,?i, 1990.
Cilcl'!1 n'l'flll-J"cÎ p1.frind cronologia monaJ.ridgeta-darice, în 130 de ani de la creare-a sistemului
mom:tar rorn{incsc modern, ·nu·cu_reşrî, 1997, p. 71-75.
Nl~i"v1ETI, Ioan, /\Tecropola Lati:nc J-< la PişcO!t, jud. S,1tu Mare, în Thr,ico-Dacica 9, 1988, p. 49--'.\
!O, 1989, p. 75-114; 13, 1992, p. 59-112; 14, 1993, p. l 17-129.
:\'EST<JR, Ion, Der Str1.nd der Vorgnchi<·ht':fhrschmg in Rumiir1ien, în BerRGK 22, 1932, p. 1 l ~-181.
Kcltische G'riil,a hei lvfcdiaş, în Dacia 7-"8, 1937-1940, p. 159-182.
f'A(KOVA, S.P., R()MANOVSKAJA, M. A, în Sbvjane na Dncstrc i Dunac, Kiev, 1983, p. -·1&-77.
PAPAZOGUJ, Fanula, The Centra!Brdkan Trihes in Pre-Ronum Times,Amsterdam, 1978, p. 161 -l/1.
P:\l :L.:--:[.N, Rudolf, Dir Af:'inzprdgung der Boier, Leipzig, Viena, 1933.
l.eJ" m;f::,IYations des trihus cdtiqucs ou g11uloists d'aprh le tcrr.oig1wge des mrmnaies cc!riques,
în Congres Imernational de Nmnism:itique, Paris 6-11 Juillet 1953. Acres {coord. J.
B,,hdnn, J. L.fau1ie), p. 429-432.
PARVAN, Vasile, Getic(!. O pmtuisrorin1 Dariâ, Bucure.şti, 1926.
J'lNK, Karl, Die lvfi.inzprăgrmg dcr Ostke!ten und ihrc1· Nachb,1m, Brnumchweig, 1974.
5)8 BIBLIOGRAFIE · BiBLIOCK>\FlE

PlPP!DJ, Di9riisie M., Contri'buţii la istoria wrht ii I~~mdnieP, Bucureşti, 19(,7. T( lRB,\CYI 1v:din,.ia, I'mhlo,;r& 0 „1wJo„frr- ,.-J. ,11 ~., . 559
. . . . .• I • . "' - ..• ' , J,,,,u,·1r:: ,·<'ffic„ t
POENARU BORD EA, Gheorr)1c, Le :,·isor tU .!v!itrltşeşti. Les sfilfkres en or de; dtis dr Pont Gm.che 1:1 ...:r,".li(.J ~!Stt·mu t11 moncr:n rom:lne:-c rl'.odcr 1.1 _ · ' 111 L'tt~-11 ·,,
• • ')l" ·'I d J . ,. n,' i.i1.uu.:st"1 :,, " t.,,
,
1;1 i-.(
11
dear-·
'.':u" !\n1pl':'i(S ·.;,,-~. ' 6-77.
tt ie probleme des relations avec ie monde grec et le.; populan."0ns loct!les aux Jt,11:~pr sih·!es a1J,'" vUl.! ,--., .. ,eA.tll ru,LoJn'tlflijvzs,n,:unJ.·m,•;.:fer:,i,,; ,';')7 D ...
1 , · • '- 4

11. ,i., în Dacia N. S. 18, 1974, p. l 03-125.

. o ,,(ii//:·ilwtie arhn,l1wid Îl;
,; '
Me;n:,,ii!;, \',. ~,_.·.~:(":"1''·,:
,; ~c
·~ ,,-.,l, c:! '! '-IT , "f"i•s. r,
' d {,C
",!ate." t0 rice.~i,.\rii, ·•)1:1gusX>;XJJ
1

Emisunile monetare ak atelierelor greCt'şti de pe litoralul românesc ai ,Hării Negrt (;'ec. VI ,,.-,rn.\X!1I, 1998,p. Jt3!-!87.
î.l!r. -- !!I). Un stadiu al problemei, în 130 de ani de !a creare-a sistemului monei:ar tom:În<':sc \r·c'I. Pf ,. I'· '. \'- ·· ., J. I p · · •.
'\.ldd, . df',I/;::·1tc t ., .a .'.'tt'lit'ft: r/1!! 1 9 :'9, ;-"
co!uo-1 . ·
1::, e. ~ena IV
·
l ,' p_r;_hfh1:t tft·J· B,1,t,mu·, t': !,1 IN111i,\~c ,/1:'s I, i 9\), ;,. ) 1 '
nodcrn, Bucnreşti. 1997, p. 56-70.
l, l-h5. p lOJ ... J !'). . . J.
1lt::l."r:ml mm1ct,1r td retdţii !stras în paio11drt rmtoÎlOmiâ, în Simpoz;nn de num:snuric;1,
.,1·:.'.I'.
,\ . ;, l !,•.· ;\'''\',I
', •,:>.,;r,,,,.l~\ ,
:· ·,,, ' '.J''1lJl,l I '.!1 ,I I ., ,,·/li'![ ,';;1-,·1;/(,,j,· , '!'•J 1
'',l ;\
( ·i,,'./Îllăll ),{)()(), p. 'J-')9.
:u(!I, în I'rJ.v:iux L!e, ·pi·, , - , ~1!!;J ,·1qnt.' 1;h·cque oi!nts, " C, · .,;J ''"11' ,1111,rrf
. .t ,., 1 f- .
Un important t,,z.aur de monede t1P ,ugint his1rie11t' şi tetmdr,1hme pusiwne Filip 1(, on'.ţitwlt
YJ"5-4ff7. . .1 .,eo1ges !.<• Rider I io111 ihe IJ11/l,m1
:;i imitttţiifidde, În Simpoz.îon de nuinisrnaricl, Chişinău 2002, p. 9-31.
.\\·TN
t.:., :i.. K'L'S
. '· , R., ,) t,nnnu:sm
. 'li r, ung umI.l·'t•-{,z_;.r.w;,., j) r w, .J ' 0'"1",a, I 999 . "l
L-1 diffiuion des monnaies d1stros, (tlllatis et Tomi du VI" au P sitele av/-C dilm leul'$ ._.1 (~. t . . .:,- .,J wr-r,un de, 1·; '1.
Kom- ..1nz, l 161. . n, 'niitte'11·!
territoires, zones d'influence E't ,ti!leurs, în Presenza e fi.tmioni delia moneta nelli" dwmi dd!r
\X-'ERNER, \X-'o!fgang M., Fi.,a.,;~cidich,, T"rcr, 1,v, an J.,.. ' tn•fi,J,<'n Gernes,
rnllonie greche dall'Iberia al Mar Nero. Ani dd XII Convegno organiv.1ro J.aH'Universită . \ l . . , '· ,.. , . io1r,•1•pn 'e1d ,
r+, ' 1ti:lC lCll, 19li8. . ' "-'llt/,·rc11 F),
„Federico li'' e dal Centra lmemazionalc di Scudî Numi.smarîci :--:!apolî, i6-17 Giug:10 le fi stih!/
· · n.J."!tdclcr d<1i'O••r,1;,;., , . . '1''ai,
V,-,--1o.n·1 ''R , l u·d.na, ,Janft
L>s/:-,,_ .,:. \' · '·r>n1·· XV{
2000, [Roma, 2004], p. 27-70. ;; · 1 · •• 1 , , "' ,.,,,, 1n Apu!u .,1 '
- 1 cno,u,11 nmtrru mom·anvr _,i :trqtu! mone:m l, _,,., , . , rn , 1968 ,1
PRED/,, Constantin, J\1onfdele geto-dacilor, Rucmeşti, 1973. ·v,•y;.Nl'K
'wl..L1 .'.L,
Z '\7 1 ·I· · '
., ,-scJotmepogr,u:1c·2.t'f:ulmr,l,;rc,Î,j,j · IX'
,.,<to•(/at1,in 1\ 11 1i.., '
-· ·:~,7 '().,'
I' 21
· 2-213
':' 1 ·<J, ·rod•nv\V ' .,1(1 p O
Istoria monedei în Dflcia prerom,md, Bucureşti, 1998. I '-',·L
J -
' - :1rv:iw;i-l( '·,·/3-!08.
•

PROTASE, Dumitru, Riturile funcmre fad.ici şi daco-ramttni, Bucur.:sti, 1971. 7-'t'\')"I \ ·li' ifi' .. ,
I,.,.
, . .t\l'I , L , r ur,: , •m"ft Cilţltu: ,_;!,l'tC~f i/{'/(,b 11m .,ţ,'f;,."td e.\·t,;zc, ·ti • •• ,
r.:ikowcd
-
1 2nsk
RUSTOflJ, Aurel, /v!ctalurgia bronzului la daci, Bucureşti, 1996. '')'!8
l '· ,te 1··f-T/1 ,.,.
11rt.t//,nscto'l '
Fihu!Ae din Dacia preromană (sec. lJ î.e.n.-1 e.n.), Bucureşri, 1997. """1' \ VI l Ir
.Gi,"•'-:,
.. . . I . , '
: i l , . n 0111:ttrce11,1n 1_,J1r1-r:e.clidRom'h:iâ c· . . , a.u,~ B
.. ucuresti
RUSSU. Io~1n I., Zolus si Rhanrixos. Trttcii, stitii şi Istria În sec. Ilf-[f î,r.n., în Arulum 6, 196"', ,'. I' .. K, . , .
1
. 1
• .,1un11•(f• j H, '
"- ,)('!f1 <I2c ::.I1t· Ltrt:•:,e in Rurr,;;r, ·, , '_' ' :l!;i :\fort I•'
enr,.t:11_; des l/,",.11scm'•I
/-7 , I ('" • • .//fi, !J1 l.J;i("!,, 1,., S ' )67
f'· 123-143. . I
.'T~,11,'}!(CfleS .1tt()·J),u·c.<etd,lr:1"n /i!);,;,,,",,1·• 1·lf'I' ! . " ~-c.]'i '''()":) . 1

RUSU, Mircea, Das kcltische Fiirstengrab 1101; Ci11meşti in Rumiinim, în BerRCK :,o, 19697
,. '" ' J)i{
Rq,;;., 14 1tp') P ,1,7 ,-6,1, , ', re t1que de T 'p. 7]_238.
·_"'.:.-.·' .,,., • ~- ·::· 'A l'fiîJ,yfi,r:11Î
p. 267-•300. L!}._JIJ.1d.n1:tdouat7•uo:1Hfid,:d:,1;,
• , , ,1
1'!m,;.·",v,,I"·,,,;; •,·. S. I
, . .... /\iJ ,d!i,'/,!;J r(' ,'
r, în Ali,,"
0
SCI-iMiDT, L, Geschichte da deutschen S:dmme his 2.um Ausgang da p;Jker11,,1,1Jemng. f Jy',YUpi! ,,_,. Pmus de Fe.r ,Î !a ,·k1,xi?.•nt ,,-.;i•f , .. , 'J'i/~r",1111e,·,-.,
. · 1tn,:
1
: .n,S.:uu \fart 4- 1,)
4 ' , 81) .,
0.agt'l'manen, t-.-filnchen, 1933 (reprint 1969, p. SG-97). , Im up1ts, B('ograd, I 999. · ·. .,i,r,, 111 •. /.(h. ;, . ',' p..,9--..,g_
SÎRBU, Valeriu, Cndinţf [ipmcricifanemre, religioMeş-i nwgia: în l11me.,;gt,'i1h1'.;, ilar, Br:d:1-(~:1b\"l, !993; '"'~' ! es Cil!'.' l'f lts fhrt1co"!J1t·6 r!r' -''/-::ct ' ' '"'S'II r!/i\"gtten-es
c1u _.,(r,sin _ae, <:.:~rp,it,,.r, Chj. '.\,) _ _
Omncni şi zei în lumet! geto-dacilor, Braşov, 2006. '"" r_;.• f,,,,.,- r·: {;',1:,!cis, L ~m-/.1.;'oLgit' /1,·e ri Les n;-ili,i, ei le·/, I ! oq_ ?u(n
SMIRNOVA, Ga!ina L, MEGEI, V.E, l'-/ccmpoltt plmuî de :ip Poieneşii-Lul?di:i!fa de L1 Do!/!~_1lt.11.Y, /.-C. c.,·,,i. [1îbucrc 12/.), 200b. · · 'hll"J;/J"tsd11 \k ."· .•
în SCIVA 46, 1995, 2, p. 133--160. ,,11 !1' iifde av.
SPANl], Daniel, Consider11riiprivi11d teoria" monopolului" regal dade şi circulaţia 1ne:,,lclc,rpt·triM.'t'
În D:tci,1 prcromrmii, în Argesîs 13, 2004, p. 66--68.
STR.O BEL, Karl, Die Calater. Gt~~chichte und Eigmilrt der kdtisrhi:n Stat1tenbildung „wfo!n,1 Dodo,"·
,lts he!lmisrisrhcn Kleinasien, Berlin, 1996.
Dacii. DF.1pre i"omplexitatea rniirimilor etnii:e, politice şi culturale al.e isrorin .<pt1(11tl'i! J);ndiij
dr Jos, în SC!VA 49, 1998, 1, p. Gl--95; 2, p. 7-07-223.
SZA.B() M., Les C:C!tes en Pannonie. Gmtriburion a!'histoire de la civilis,nion cdtiqt,e dmn ,(1 Ot,:,:i!i' ·
dt:s Karpates, Paris, 1988.
TACKFNBERC, K., Zu deri Funden t·on Ltth„iJn·A';1 im Bezirk Kischinnu, lv!old.au--R,pub:'iJ.,,, in
A.h~Thliriogen 6, 1962·~1%3, p. 403--427.
TEODOR, Silvia, B,ntamii pe teritoriul .lfoMovci, in StMatSuceava 3, 1973, P· '.F- ,":6.
Sltpit.turile de la Cu.corăni (jud. Bowşrmi), în ArhMold 8, 1975, p. 121-201.
Regiunile est-empatice tt!e României În secolele V-U î.d.Hr. C01mdcn1rii gc-;1m1k 1 ; ,·,.1>mmn<
ttTheologic, Bucureşti, 1999.
 Capitolul III
EPOCA METALELOR

a. Introducere

Perioadde Epoca bronzului si '

a.fierului, au fost denumite astfel în mod tradi·,·
,
.,
,!On;u
după împărţirea tripartită a lui Christian Thom,<;;en (1837) - piatră, bronz, fier. Des;
metalurgia cuprului a fost, aşa cum s-a scris în capitolul anterior, descoperită Încă de I~
începutul neoliticului, chiar înaintea utilizarii olăriei, epoca denumită a „metalelor"
constirnie o eta~ă distinctă în evoluţia, cult~raJ-istorică. a ~oci~răţii din sud-estul Europei.
Pentru mulţi, epoca metalelor se 1dennfică cu proto1stona, termen ce implică osi-
bilitatea t;nei interpretări istorice, desigur ipotetice, a fenomenelor arheologice. Indilrenr
de limitele cronologice absolute, ce varia2.ă la diverşi cercetători între mileniul al IV-Jea
s:iu al III-lea pentru începutul noii epoci, ne aflăm în vremea în care, în Mesopotamia
şi în Egipt apar semnele unei revoluţii statal-urbane si, totodată, începutul consemnării
prin ideograme a unor date istorice. Este de la sine înţeles că abia în a doua jumătate a
mileniului al III-lea şi, mai ales, în mileniul al II-lea, când scrierea capătă o largă răspândire,
ce cuprinde şi Anatolia (Regatul Imit) şi qrecia miceniană, informaţiile cu conţinut istoric,
social-politic sau comercial pot să contribuie, mai mult sau mai purin, la înţe/e erea
ci\-llizaţlilor străvechi din tinururile dunărene. g
De aceea vom relua aici discuţia asupra utilizării informaţiei dobândite prin cercetarciC
arheologica în vederea unei posibile interpretări istorice a datelor de cultură materială,
începând cu epoca pe care o vom prezenta în acest capitol (vezi mai sus, p. 53-58, discmia
asupra concepţiilor tradiţionale şi a celor mai recente despre noţiunea de culturii ·Î"n
arheologie).
Principiul interpretării istoricizame a descoperirilor arheologice s-a cristalîzat în a doua
jumătate a secolului al XIX-iea. O importanţă deo.sebită în definirea a·.:estei metode îi
revine germanului Gustaf Kossinna, creatorul aşa-numitei arheologii a spaţiului locuit
(~'ied!'.~ngsarchăologie). !'-.1eto~aA se înr_eme!ază pe_ tra~?unerea înapoi în timp a
muatulor constatate arheolog1C m zone 1stonc definite pnn izvoarele literare şî care, rin
conduziile obţinute pe baza analogiilor, constituie un fir al cunoaşterii istorice se !
desfăşoară mereu mai adânc în trecutul preisroric. Concluzia este că zone culturale bine
 ------- ----- --
PREISTORIA
208
delimitate se s.uprapt.in, îh toate vremurile, cu popO'are sau triburi emîc-comune tot atât
de bine definite. Kossinna a mitizat metoda pentru definirea spaţiului locuit de triburi
germanice, mergând înapoi în timp până la începutul epocii bronzului, dar aceeaşi metodă
a fost şi este, în parte, încă folosită pentru spaţiile altor familii de popoare dîn Europa
preistorică - slavii, celţii, illyrii sau tracii, Semnatarul acestor rânduri a folosit, alături
de alţi cercetători români, acelaşi mod de gândire, d.nd, parafrazând aplicuea accsrei
metode pemru spaţîul vesr-ba!cani<: (illyric) de cltre Ccrccultorul iu:.;osbv M. Garatrnin,
:1 denumit q.aKa nco!itică „pre-tracică", cca a hrrnuu!ui „veche CrJ_cict", J :/,lr$irn!ui
bronzuluî şi întepurului epocii fierului „gero-dacică veche" şi, începând cu secolele
VIII-VII a.Chr., ,,epoca geto-dacică propriu-iisă". Potrivit unei astfol de concepţii, o
dată cu epoca bronzului putea începe procesul de constituire a popoarelor tracice. Dacă
sub forma unei ipoteze o astfel de concepţie îşi poate găsi justificarea, trebuie recunoscut
că sunt cel puţin tot atâtea şanse ca realitatea istorică să fi fost cu totul alta. Analogiile
între diferitele categorii de elemente arheologice pot avea cu torul alee explicaţii (în cazul
ceramicii, modul de realiz..·ue a formelor şî a decorului poate fi comun unor populaţii
total diferite; în cazul unor obiecte de metal, os sau corn,. acelaşi tip poate avea funeţÎÎ
diferite de la un grup etnic la alrul etc.). Chiar ritul şi ritualul funerar nu sunt obligatoriu
legate de etnic, îar formele de locuire (aşezări, case etc.) sunt dependente de forma de
teren, de economie, nu de un caracter etnic. De aceea, tot semna rarul rândurilor de faţă
şi-a imaginar formarea grupului de populaţii tracice şi invers: de la diversitate spre unitate.
De la o presupusă diversitate etnic'i. în spaţiul carpato-dunărean în epoca bronzului s-a
ajuns, prin procesul de mobilitate a triburilor, fenomen inerent datorat atât structurii
economiei (de exemplu preponderenţa, în unele zone, a pastoralismuluî şi, implicit, a
transhumanţei), evoluţiei culturale, de şi variaţiilor de mediu, la impunerea unui anume
mod de comunicare, a unei li11gua ji-anca, care ar putea explica aparenta unicate a grupului
tracic în vremurile istorice 1•
Revenind la concepţia arheologic-istoricizantă a lui Kossînna, se cuvin observare
puncreJe slabe, producăroare de greşeli a1e respectivei metode şi care sunt, în egală mii.Sură,
valabile în toate situaţiile similare. Concepţia unui „bronz getic" în Cetita lui Vasile Pârvan
nu face excepţie în cazul de faţă. Asrfel, principala obîeqie este prevalenţa acordau
izvoarelor literare şi lîngvisrice faţă de cele arheologice, nei;inându-se seama suficient de
gradul de ipoteză pe care analiza sursei scrise şi reconstituirea denumirilor le implică.
Se ajunge astfel la un cerc vicios:. teza pc care filologii .sau lingviştii o consideră doar posibilă,
nu şi sigură, este preluată de arheolog ca fiind singura în măsură să demonstreze propria
reză, care, la rându-i, fusese considerată doar ca probabilă. Şi tot asa invers.
O altă obieqie de adus merodei isroricizame a informaţiei arheologice este ignorarea
datelor etnografice şi etnologice despre populaţiile primitive actuale. Deşi <L~emcnea
1 Cf. A. Vulpe, Puncte de vedere priuind istoria Daciei preromane, în Revisr 32, l 979, 12, p. 2 261 2 2.84,
în specia! p. 2 265 urm.
LPOCA METALELOR 209
informaţii trebuiesc folosite <.·u prudenţă şi utilizând metodele de lucru ale antropologîeî
culrurale şi sociale, de ne ofetă nenumărate exemple care infirmă asocierile înrre elemente
de cultură materială sau spirituală şi cele de identitate emică sau de natură istorică; roruşi,
în unele cazuri, se pot găsi şi argumente în favoarea unei confirmări a Înterpretărîi
arheologice în sens î.storicizant.
Ne oprim aicî cu aceste consideraţii de ordin general. Pentru a nu crea confuzii,
vom nata epocile bronzului şi fierului în continuare în cad1 ul perindi1,ării trad!ţion;i!e
:t tkiv(i!drii cu!rnra!-i~rnrin·. ltînduri!c de rnai sm :ltl J\'l!r doar mcnin·a dC' a :ur:s;_;-.~
atenţia a.supta fragilit:lfii concluziilor de ordin istoric Întemeiare pe analiza matcrialdor
arheologice, înfaptuită cu metodele considerare a fi .specifice acestei discipline (stratigrafia,
tîpologîa, chorologia). Astfel de interpretări pot fi în m;1sură să creeze adevărate mîturi
ale istoriei, precum migraţiile vorbitorilor de limbi indo-europene, a aşa-zisei „Marii
migraţii egeice", a migraţiilor în general şi ale confruntărilor între comunităţi, concepute
sau nu ca etnii di.sdncte, probleme mereu dezbătute, dar fără o şansă concretă de a-şi
găsi o soluţie aha ded.t formularea de iporne de lucru.
Oricum am interpreta. informaţîa arheologică, ea reprezintă principala mărturie a
pro.caţei popula.ţîilor care, în cazul de fată, au locuit pe teritoriul României. Fără a nega
exisrenţa unor mişdri de popula.ţii, a unor rnigraţii de dimensiuni mai mari, care desigur
s-au putut desfăşura în mîleniile ce preced primele informatîi literare, considerăm însă
ca îpotelÎcă orice interpretare a marerialelor arheologice în acest sens. $colile arheo-
!ogirn--istorice ale naţiunilor, care-şi imaginează trecutul prin stabilitate c-tno-culmral:1,
rînd să accentueze şi să exagereze şi în pre- şi proroisrorîe elementele de continuitate
culturală. Dimpotrivă, acolo unde don1ină tradiţia istorică a spaţîului dobândit prin cucerire,
va precumpăni şi în cercetarea arheologică modelul migraţiilor, în special în n.:-spectiYul
.sp'.1~iu. În ambele cazuri se poan': :tVC'a dreptate sau se poate greşi î:n egală m:1sură.
A. Vulpe
b. Epoca bronzului
Cousideraţ--li generale. Iniţial, noţiunea „epoca bronzului" a fost Înţeleasă in .sens
r;:nomenologic: epoca începe o dară cu descoperirea şî utilizarea aliajului Cu+Sn ca proJus
Je drf al tehnologiei vremii respective. Această concepţie nu mai satisface de mult din
punct de vedere cultural-istoric. Încă de multă vreme cercetătorii au considerat c:1, în
definirea uneî epocî, trebuie avute în vedere roate elementde care implică rransfonrnlri
profunde ale habirarului, economici şi tehnologiei, dinamicii populaţiei, practicilor fi.mcrare
$i formelor de expresie a viqii spirituale (ordinea cauzală a importanţei acestor factori
poate fi Înţeleasă şi în sens invers). Apariţia şi folosirea metalului aliat ap:lrca astfci ca
ftind, într-o concepţie cultural istorică, doar una din trăsăturile acestei structuri complexe.
 Capitolul Vil
COLONIILE GRECEŞTI DIN DOBROGEA

a. Introducere

Numele grecesc originar al Mării Negre va fi fost, conform unei tradiţii antice, I'ontos
A.-..:1,inos (,,Pont neospitalîer"), :nâta vreme cât furtunile năprasnice şi curenţii înşelători
îl înfricoşJu pe orice navigator care se aventura să depăşească Bosforu!. Abia după instalarea
f;rt'ci!or Îi1 această regiune Pontul ar fi devenir ~ spune tradiţia - - ,,ospitalier" (euxânos).
De fapt, <1.5a cu1n se stie astăzi, ,ixeinos nu era decât o interpretare fonetică şi o explicaţie
f()ldorică a unui cuvânt iranian desemnând negrul (11x_f.1Cna), Pentru loc.llnicii <le ori.gî;1e
i11r.iană marea cm Într-adevar neagră şi se pare că de b. aceştia derivă numde grecesc,
prdmr apoi, sub diferite forme, de toţi stiipânii succesiYÎ ai regiunii (birancini, geno\'ezi,
turci ere.), dar şi de rÎ\'erani. Pentru valoarea tradiţiei, îmă, contează mai puţin dacă ca
c~[e susţinută de datde etimologice decât faptul că, odată deveniţi srăpfini ai Mării Negre,
;.;re1_-jj au asociat-o cu ospitalitatea.
i::roda coloniz.irii greceşti în Marea Neagră prezÎnt.'i încă multe puncte obscure, Una
dintre chestiunile cele mai :tcLî.nc dezbătute priveşte data la care grecii au început să
frecventeze Po11cuJl, Unii sava11ţi continuă, chiar şi în zilele noastre, să crediteze cu un
sărnbnre de adevăr celebra legendă a Argonauţilor plecaţi în G'iutarea 1:lnii de aur în
ri11<.ilmile Cauctzului -- plasim'i în sistemele cronologice amice la cca o generaţie înaintea
războiului troian --- şi să considere, aşadar, că marinarii din epoca miceniană, prezenţi
de altfel în at,1.tea locuri din i\farcct Mediterană şi probabil chiar ~i în afara acesteia, ar
fi fost capabili măcar să explmeze coastele Mării Negre, dacă nu să se instaleze aici într-un
rnnd durabil. Cu ro,lte acestea, nici o dovadă arheologică nu poate fi încă invocară în
s,prijinul acestei ipoteze. A!ti savanţi, pornind de la imerpretarea u.nor dare furnizate d,.:
,Kt'L\işi epopee~ akătuită, ca ,5i fli.a.da, prin secolul al VIII-ka a.Chr., dar proiectată.

't\.J. Gr:iham, l7;e Date i{the (;reck Pmttmtion ,,ftlw B/.1ck .)~•,z, în BIC..'> ',, 1958, p. 25--42; Idem,
h, ·Co!,:m1>t! Com11tt.1: Quntiom and Prohlems, în Cffti Coloni.m an<l Native Popuhuions. Procccding:, of
thc Fîist Aust1·,1lian Congress of Chs8ic,1l Arch.1eology beld in hr,nour of Erneritus Profcssor A.D. Trendul!,
Sy,bey. 9-]4 July 1985, (cdic J.-P. Dcsn1:udres), [Canberra-Oxford, 1990], p. 11)-60.; Chr. Danov, u,.
Po,uo., Euxeinos, în RE Suppi. IX, col 86&-.1175; R. Drew~, {he Earlim Grel'k .Smk:mcnts 011 rhc Bl.ark Sca,
in JHS 96, 1976, p. 18~3 l; E.K. Perropou!os, Hdknic Co/oniz.ition in Euxeinos /'or:tos. Penet-r,1tion, Eflr&•
ESJ,t/;!ishmmt, and rhe Pmhlem of the ~Empori.on" Rcvisited, BAR Intcmat-ional Serics l 394, Oxford, 200).
562 LA !NCEPVTUR!LE lSTORJE!
ca .~i J.CcJsta din urm?!, în trecutul îr,negurat al genC~·adilor eroice---, dar şi de la cârt:va
paralele stuprinzătoare între desrnperiri!e arheologice de provenitnţă pontică şi unde
ohie-ctl' din lumea greacă, admir că. grecii vor fi depăşit Bosforul înGl din secolul al \'lH-lea
a.Chr. l--fesiod, a cărui Theogoni11 datează foarte· probabil din sec-olul aJ VIIl-lea,
mcnţionea·,:5. Dunărea (fstro':i) şi f1uv:u.\ Phr1sis al Argo11.1uţi!or, ,1etuc1!ul Rioni din Georgia.
L1 r:indti! '>:t\:, poetul mi!esian Arlninos, care parc s:1 fi. fost C('1:tcrni1oran cu Hesiod,
,1mintcş1c de i:·i:-;ula l,mke (xtu:1!d Lî">uia .)erpilor), cca în cm_•, conf(wrn unei tradi:,ii
p,·qtrn :d ,·.J1Ti inn1H'1;r ,le cnnsrini;rc trKm:1i :1.ec;tsLt men~iu:ic 1·1•jhC1.Întă un tcrmini!s
rnuc quna, l.~i va fi g:1sic linî.-;:rca eternă eroul Ahile. În sHr~it, puct:ui co:-intîan E!!n;Jos,
ale c\n:i A;y_onautika wnt datare în jur de 700 a.Chr. .. _. terminus ante quem fCIHru
cnn.sritu/i:\';1-;.Kesteî epopei - --, vorbeşte nu numai de Sinope, ociş dt pe coa,sta sudic:. a
M:trii Negre dar şî despre Borysrhcnes {actualul t\ipru). Pe de ah:i parte, pocn:d~
homerice nu oferă nimic în această prîvirn}i., poare Cu excepţîa unui cpiso<l obscur, în
cars: unii l'xeg.-::ţi au încercat să vadă o referire ln<lirecră la Sinopc. DatC' fiind însă menţiunile
<.Lnorate .::dorh!ţi autori, este de presupus că, î"n ciuda tilcerii homerice, cel puţin de pe
b .-Jt1r~iu.d sccoluhti al V1II-Iea, unii ninrigarori greci st vor fi avcncunr în Mafea Neagră 1.
Evidc,w1 adKologică nu este încă în mJsură sa îmbogăţească•- şi 1,ici măc.a.r să confirme
---- puţi11dc- sngt.·srii oferite de sursele scrise. Câteva pie~e de provenîcnţ~i incertă (comerţul
de andch.it.ifi) hlH dovedit a fi mai dcgr.ib;1 corpuri 'îtdint>, neatribuibile vreunui \Ît dia
)\,farta ~">agră, în vreme ce .\ăpăti;.rÎle sistematice eh'Ltlmte în nnî rr,ulte aşezări de pt:
e0astdc dt· ,_,,:-~r şi de nord ale bazlnului pomic nu au furnizat, deoctrndată, nici un material
databil îu;,jntc de mijlocul secolului al VU--ka, ceea ct: corespunde, <le altfel, cu tr~adiţia
!1:\.T:ir-.\ rdCritoa;c h fondarea rcspecrivdt)I' colonii 7• Aşadaf, dîou)k' de· d1ec,tiunea de:,
st·i cbci-i ~HJ frec.,ventat sau nu Marea Neagră inel de pe la sf:lrşiml secolului ai VIII lt:a
în fui,cric de creditul acordat, fie surselor litcrarr, Vie evidenţei arheologice un fapt
rJ.rnânc (LCt: fondarea primelor aşe1ări durabile nu a avut !oe dedi :ncepând de pc b
mijlocul ,\tcolului :11 \dl-lea: Istros (cca 657) şi Apollonia (cca 610_) pe coasta de vc,<;t,
Ulbla (((:a 64.7; cu o primă iocuire pe actualul ostrov Betezan, hlng;l O{akov, înainte de
instalarea pc m«iuJ occidental al esruarulnî Bugului, la Panu:ino) pc cnasta de nord, Sinopc
(cca 630) si Trapczunt (stărşirul secolului al VII-lea) pe coasta de '.:ittd·. Un-:tl doilea va!
de cu!onizare \·a urma în secolul al VI-le1, majoritalca coloniilor gnxeşri de pe coate coas'tde
l\-1:"'irii N'cgie fond întemeiati;> in decursul acesrni vrac (fig. 104).
Marta L'!eag1ă a fost îmot4eauna_ considtrată un ,,imperiu" ,J !\:lî!etului. Plîniu cd
B~ltrân (Nt1tur.1li: Historit1 \/, 112) amlntea 90, iar Seneca (Cousoliltio t!d f{e/uimn 7, 2)
?S de ,_(lfase'' (urhes) fonliate lk pm( rt1ica metropola din Ionîa. Char dacă ~srima1\:J
0
modernj_ 1n retine decât cca 40.-50 Jc aşezări cue pot fi consiJ<:rnte colonii (apuil:ia:"!
' P. :\lexa1H.!re~.:u, L '.,iig!e et le dauphin. ttud,:s d'anh,:,,/ogie ponriq11e, Bucu-csr-Pitris, 1999, p. ! ,i cirn
si jH!iSil>J..
!J, F\s,,mlnun, The C:1ecks 0,-,er-u,:s, ed. a HI-a, London, i 980; ldem, E,1/'(f' Gn>ek l'ottnJ on Bfo·k S,·.1
Sir,:s:', în UJA 10, 1991, 3, p 387-389; G. Tmskhladz.e, c;,.,.l!<'k I'enem1tion Jjtllt' fli,1tk Se,t, în The l\.rd1ac.•,_rb~;y
1
of Creek Co!unisătion. fa\ă)'S dedicued to Sir John Bo,udm;m, Oxford, l 9l)4. p. 111-U).
C\)LONJlLE CRFCESTl D(~ DOBROGEA
milcsit:nc:, <1cestea se simc:1z8 majoritar în wna .I'vfărîi i'vfo.rmara (Propomid.1) sî a M:-trii
Negre, astfel îndfr c:ira.::tcru..l ern · na.mente „n1ilcsian" al co!onîză.rii grece~ti în ac(~.1.S~ă regiune
1
e<;(P nui rnuit decât evidcm . Este cert că Pliniu cd Bătrln şi Seneca (respectiv ;i.urr,rii
I • d ., , .
cn1v;i.txaţ1 c C!J au :c1vur 1n vedete ~i aşez:'iri de mai mic1 inwonantă, care nu er;iu poit'i'
ş( despu: c:irc deţinem u11de exemple în sursele literare sa~ epigr;fice s,w care au !(lst
îdcnt:fk,!tt.' 1ir\n silp.lr.uri J1'.·1coh::,gic~~. Ar iinta în ;1ee1stă catcglwie în primul dnd factoriile
Cd !Yienlre prcp,indcn:11t l nrnc r,:·i:d;\ :t5a-1.lsdc nnpori,;_, înrci1x·latc c:ub prureqia unei ccL':ci
pcn~rn J f;H•(lict ir:msp1d·1td '::Î ,lc:i:1e,:rc1 m,1-rf~,tî!or, ),1.u1-:i,·::r) ,,,.,,,;r, ,r·. 1 iurnl (c'r:1,i!
Sinupe. Ar Îi nHha apoi ({l :,~a<iri cu vociţie miliîară ---· ,mrnposturi în hi1~rer!and s,:u
forturi la tromiera reritmiiloi ~:etătiior --- si, în sfârşit, Je sanctuare frecvematc de vrt.'cÎÎ
_m 1ntrcaga regiune, d e excmp!u, sanuu;irnl consacrat lui Ahile pe imula Lmke. "
r1· A •
Abruri de J\1ilct, dar m11lr rnJ.i pu1in actîv,l dedu metropola ionian,1, în aqiunca de
c,:)loni:t.::;.re în Marca :\lc:1.gt?: este implicuă şi l\-1eg;ua, cer:ite dorian::'l.. Aceasta întemeiază,
înm: altde, pe la 560, 1-Ieradeca Ponrica, pe coasta de sud a 1VL'iri1 Negre; .la dndt1! :.'.111,
Heradee:1 Po:1ric;1 va înts.::·rr:t:i:c Ca!Lui-;, în Dobrogea, si Cherson-:sos, î11 Crimcc.L
b. Întemeierea
Î :1f/Jn11:11iik litcra:e şi q,:gr.1fice refr1itoare ia primde secole de existenţ.\ ale colo,11llor
"''esq:ionci•:.:c sunt aproape nulc. Sure dei::seblre de alte zone ak rnloniz:irii prcce\ti d('
(·x,·nplu Sici1ia sa11 ft1.!ia mcridio nala, unde, graţie mai ales lui Tucidide ~;u
0
Dio('.tz:r:
tLUt·k· de Îtw:mei.cte sunt :·1ţ,!'CJ<<fJt pecisc, pentru zona 1\--farii N,:.grc cde câtc\·a \ur::c
l:tcLtre sunt toate tân.ii şi l:Ptol i contradî,~Torii. La rândul lor, datclt ai heologîce nu sunt
întordc::und în mJ:,,u,·;I s:.'I ~upltr1t·:1sd accsi vid de înform:1tic.
În ceea et: prîwstc cc;·,sr-1 d'.'.' 'c'.:r, uJ!onizarca a ;wut loc ?n n,ai \T:ulte etape încq.:ftnd
.:·u mijlocul ~t'co!ului al Vl!~ica a.Chr. Partea de uo:TÎ a acstei zone, Dobnwea o de. asr,11i,
na cunosclnd în antichiutc :;ub numde de „Scifia mică''. Termenul Ixu{;l(a cu referire
b acca.:.tă regiune apare pentru prima u:iră intr-o inscriptie Je la Istros din ,1 doua jo:n.l.rat~
,\ecohd11î a! ll!~lc:1 a.Chr. (!.SJl._,1 ! 15, r. 16), apoi la Strabon (V!I, 4, 5: µtxpci Lx1J\!(a:;
J.
d. VII, 5, 12), care î! va fi preluat din vreuna din sursele s::ile.
Î11 ajunul colonizării grc~-cjtÎ Dobrogea era locuiră de punJtorii unei ciYilizaţij jnicc
pentru l·L1Hstart C şi dd-înite, dup,l a~eZ,.'.lrCd cponirn5., drept culmra Bab,1dag (faza :1 !l!-J).
: D ..\,J. P!1'J'1di. DlD I, p. l .1--: _\' -i; 1-,:. Lhrh,,rdt. 1~1il.e; Nwl :ei;u' A',,J,,,,;m. \;,_,,1Jt.jrh,:adr l 111:,,,.:1,.hm('
,L,· /a.,fri.,Jiu: und poiai,J,1,11 bce,,i,1,,,.c,m, ed. ,l H-a. fra:1kfort!l\fain-Bt>rn-Ne\\ Y,,rk- Pari\, J1)88; A >\1·1~,p-::
J HinJ, l~.R. ·L~·tskhlaJ-;;,· iht ,;,.." ,-!:rn. b An î.nvemorv --( Arch:1ic :111d C!a;,sical Po/,,i,. An
în,:,•,tig·llion c.)nd1ktu.! by dw Cq1 ,Tl:s\~1.:n Pufo c~'mu fo1 chi: {hn(.;h :'-bli<>na: R:as~·arch fl'Vl1,Luon
(nlir. \!. H. Ham1:,1, Th. l·I, N\(·''.~cn_1. 0:-:/-(Hd, 20{YL F· 924--~)3. T ermc:n:.d „n,il,:si,in" C\t(· con, rnt'onal.
1
~~ 1 f: ~:~a ~~:e~i~ C{':;~::::::~(ll:~l \:-· ):,r;;,,;~;~;;~:~.t·\:_) c~:~~t:.r;:~ ~~.î;: .~ ş:. ~~i:):i~:; .: l ·,~:~-~;l:i\~C r~:,'.; ;/~ ;~~;[~·; r; ~:: :('-~
1
~!
1
fr,,, prcdusă i-u:cnt de M. Opp,~ 1 nnnn, J}ic wn:p,mti.cch."'n Poltis 101,-i ihr mrli~·c11t.- Umf;,/J in Mr/'/h,,Î;;:iin
7tir. Lanf;eo,wi!~l~;i,;::h, 2004. ' ,
 COLONllLE GRECEŞTI DIN DOBROGEA '.565

În purtăturii acestei culturi arheologii consideră p!anzibil a-î vedea pe geţi, deşi acqria
î~i fac apariţia mai r--Jniu în sursele literare. Aşezările culturii Babadag sunt uneori fonificare
(Babadag, Beştepe, Beidaud) şi se află toate în interior, multe dintre ele de-a lungul
DunJriî, de o p,1ne şi de·alta a fluviului. Sfiîrşiml fazei a treia ;i culturii Babadag este
nec-lucidat din punct de vedere cultural-isroric şi încă imprecis datat (.-;fârşitul secolului
::I VII I-lea sau prima jumătate a secolului al VII-lca ?). Cert este că disparîria a.-:;ez;tfilor
de 1ip Rahadag nu ar.:: nimic a face cu fenomenul coloni7ilrii greceşti. Dincolo de decalajul
cn'11C1lngic dintre cde tfo11ă momente, trebuie rqin_m el, pc de 0 parte, în nici mu din
,_,,_:LJrik greceşti de pc coa::-r,1 sau din LOlU ;1piopi,1t;l nu s-·a pulul identifica vreun nivel
.,precolonia!", pe de altă parte, 11ici una din aşczilrile Babadag nu a furnizat până acum
material grecesc 1. În schimb, la puţin timp după instalarea primilor greci, în momentul
amenajării terîtoriilor rurale (chora1), prezenţa indigenilor !'n aceste teritorii este pusă în
c,iJenţ.'I. de douunentatia arheologică. A<lăug,1nd faptu! că aşezărîle din teritoriu sunt
r:efortificatr, rezultă limpede că, spre deosebire de alte zone (Sicîlia, Italia meridională),
l'.11de colonîzarea s-a desfăşurat în mare măsurj sub forma unei confruntări armate între
:ndigc:ni si nou-veniţi, aîci insralarea grecilor pare sa fi avut uu carnctcr paşnic, marcat
de o colaborare între aceştia şi comunitădlc din hinterland 2 •
Prima colonie de pe coasta de vc~st -- şi, probabil, cea mai veche din îmreg bazinul
\{1riî Negre ~ este Isuos ("'lcrTP<X;; Histria sau Hish·opolis la autorii latini, ciuitm
!!istrianonnn în inscripţiile latineşti). Numele aşezării a fost dat după cd al f1uYiului
omonim, Dunărea. I:mos a fost fondată de colonişti veniţi din Milet (l-Ierodot II, 33)
pc coasta unui golf, devenit apoi. prin înnisipare acrnalul lac Sirwe. Ruinele cetăţii,
tcrncinic 1_Trcetate din 1914 încoace, se găsesc la cca 6 km distanţă de actuala comună
hrria (jud. Constanţa). Sursele antice au transmi,'> o dublă tradiţie cu privire la data de

1 întemeiere. Poemul în iambi Periegesis ,1d Nicomedem regem, cunoscut sub numele de
Pseudo Skymnos (secolul al II-lea a.Chr.), foloseşte pentru ;,eqiunea pontică clarele,
_,c pare, foarte fiabile oferite de istoricul local Demerrios din Callatis (a cărui lucrare
'i<1 pierdut) ~î, foră a da repere absolute, sugere,nă un sincronism Între fondarea coloniei
si !11'/azia sciţilor în A.sia {evc:nirn~nt plasat prin :mii '30 ai veacului al Y1I~!ca): MLA1)0'lot
XTtţmmv 11v(JCa LKl!8wv Et,;; Tijv 'Acr(av o,:pcfrEUµa ◊l€~TJ Jlo;p/ldpwv TO
Kt)tptpfou,;; 5twJCov ex tou Bmnrâpou (v. 766-770 ed. Diller, p. 167) (,,Milesienii
o imcrneiază pe vremea când oştirea barbarilor sciţi a trecut în Asia, i1.gonindt1··Î pc
rirnrncricni din Bosfor"). Pe de altă parte, cronica târzie a lui Eusebiu din Caesarea
(Chronicon e:d. I-ldm, p. 95 b), care foloseşte sistemu! olimpiadelor, plasează întemeierea
cet;lţii la o dală care (.:Urespunde anului 657/6 a.Chr. Evidenţa arheologică pare să
fovorin:ze o datare rîmpurie3, chiar dacă au exisrar şî luări de poziţie în favoat'e'a cdei

; P. Alexandrescu, op. cir„ p. 8 şi urm.

7 A . .-h-n1m, Beziehungen zwisd1rn Grinhen und Getn1 im archt1ischen Histria, în SrCI 27, 1991,
r- J<J<m.
'P ..Alcxandn'.\cu, Autour de f1t d,tte de fimdation d'Hi,trit1, in StCI 4, 1962, p. 49-69; A. \'u!pe, En
1,1,ng_t de A.-S,ymnus 766--770, în Premier âgc du Fer ;rnx f·•oud1e~ du D,mube ct dans Ies r~gîon5 atHOur
de !a m,·r N()îre. Actes du Colloquc ImcrnationaL scptcmbre 1993, [Tulcea, 1997]. p. 181-185.
 LA lNCEPUTURILE ISTORIEI
tânii 1• P1imde docum.-...•rtre materiale databile atest~te la Isrro·; s~~ htscriu în stilul „caprei
s.1lbatice'', etapa mijlocie, fuza a doua (11,fiddle V<-'t/d Goat Style II), o produqie ceramici ;1tribuită
metropolei i'viilet2. Pe dr altă parte, momentul evocat de Pseudo Skymnos ca reper cronologic
pentrn for.darea c.etăţiî ~ invazia scirilor în Asia - a fost rectnt plasat de investigaţiile
isror\co,filoîogice b o dară n1.1i înaltă decât se admitea până acttrr/. A1adar, chiar dacă dat:;
cusebian:1 (62,//6) nu puate fi. îmrurornl confirmară, se poate eresl!pP11e fie că e:a este cea
mai apropi:1tă de adev;1r--- î:n aştq•tarea unor noi dcst:.operiri arheologice revdaroarc ~-, fie
c\ înrcr:1ciei"<~;1 ar fi avrn !oe min anii '.30, o d;iră cu deplină acoperii'<: ··d1co!o1c1Îd.
La o <.Lmi. (;;ane apropiat\ de fonJarca u.:Uţii f sm_)s ,1 fo:.t ÎllJ.c;n(<:1t:\ ,l~cL~~-ea Orga.rne,
localiută pr;n săpături arheologice ~a Capul Dolojman (corn. Juri!ovca, ju<l. Tuke;i.\.
A~ez.arc.:a a fost amplas'ată pe faleza înah:ă a actualului Lac Razelm (Halmyris), care -
ca şi bcnrilc Sinoe, Zmeica şî Goloviţa --- face parte dinrr-u.n complex lagunar n•zulur
dintr-un fost golf 2' Mării Negre. Orgame nu apare sub acesr nuine decât îmr-o singttr;l
sursă, an.:asu fiind îns.1 cea mai veche dinrre roate ,ltcstăf!le lîtcnre :lle aşezărilor gn'le:;:ri
de pe coasc.1 de vest a Ponmiui Euxin. Este vorba de un fragment din lucrarea (în cta:
m:ii m:;se parte pierJută) iogografului Hekataios din Milet din secoltd al VI ➔ lea a.ClH.
ffGrHisr l F l 72: 'Opyâ,LLn· rr6AL~ Eîfl --r~ '·'kn:p<p, ,,Org:rn1e, or:1.5 pe Istru"). O
inscripţii:'. din annl 100 p.Chr. de la Histria (ISM I 68) îi memîo'noză pe Argarnenm,
n alra din secolul al Ill-lca p.Chr. (IOSP.E 12 96) relevă numele ernic Apjct.JJ.îJV6r,, i;:ix
1
o scriere ::i lui Proc..opiu din Caesarcea din secolul al Vl-lea p.Chr. (De dalifi'ciis IV, l l,
20) ::itcst'.J toponimul .A,-g1rno. De aici s-a dedus forma !atin<·ască Argnmum, cm:
cnrc,;pui1dc, după toate probabilităţile, acelei Orgam~ rnenţÎonaff de !--kkataios1. Săpamrilc
arheobg:;ce efecmate în aşezare şi în necropoia turnulară au scoc. ;e-.:cnt la ivcahî. c'i.teva
dou„rneme ceramice din seria 1vfiddle Vtlild Got1t St;.fe I, aşadar rr::1i vechi dedr la Îsri-0<:,
dar ş1 un cnrnpiex funerar lfat:1bil foarte "timpuriu, pc la 650--·630 a.Chr. 5. Amprcn;:a
1 S. Uimi;,iu, Tot despre dt1t:a int-:mderii ffi_,rr}ei, în SCI\' 15, 1%4, ~., fi· 251--157; Eadem. Poz;rid
fiisa-it>i rahaice în cadrul CTO!Wil>giilor Jffole!or VI/.-\/[ 1:e.n., in SCIV IG, 1965, 4, p' 663---674.
~ P. ,\icx~mdn:scu, Hisn•i;1 n,: La chmniquedi!po':fue ,irchai"que etclassique (Vff<....JV' s ), avct.: la co!L1b;,r.,1Îl•,t
de S. Dîrniuiu ct M. Coja, Bu..::arest-Paris, l 978; P. Dupcm, Cl:issifi"·ati,m el r/,!termi111ttion de pu i','ilti!'li't
de.< tlramique.; ,z;rerques t1ri1.,nta!z.s__,achai'ques d'lstrus. R,_1pport prJ!iminaire, în Dacia N .S. 27, l 983, p. l 1) -·B:
R. M. Cook, f' Diipotl!, E{w Creek -I'o1ţery, London-New York, 1998.
'.I A.I l"v:wtchik, Die Gn7ndung l!r:m Sin.1pe und dit Probleme der Anfimgsph,i,-e der griechi:scher1 Kokrii,r11im1
des Schwm-:âueergebittes, în The Creek C:o!onisarion of rhe Black Sea Area. Hlsmrica.l Imerpretatlo11 of
/\.rd1acok•g_r (edit. Gocha R. T~etskh!adze), Hi\toria. E!nzdsc:hrJtrn 121, Smng,tn, 19'!8, p. 29l -:l_':,O.
4 M. Coja, Cercetări noi În t/Şl'Zttrea de ia mpv.l Dofojman-.-frgmman (?), tn HM! 4 L 1972, 3, p. :n---42:
M. M:',micu Adamesceanu,'OpydµŢ\ n6hc; ETTl -rW ''krrpw, în Omaggio a Oînu Adameşteanu (edit. tA.
l\munb), Clui-Napoca, 1996, p. 101--109: Eadem', Orgam~, în Ancient C1cck Colonies in [he Bb.ck S('J
(1:dlt D.V. Giammrno,, E.K. Pc:tropoloulm), I, S:tlonic, 200J, p. 341--388.
„ J.,-1. !VL'imKU -~-darneşreanu, Ciramique 11rchc1i"q11 t d'O;-gami, ln Civilis,uion r,rt.'cque ct cu!ttnes .u1tiqucs
ph-iphfriqun, Hommage a P. AlexandrcScu J son 70'' anniversaire (_edit. A. r\vr.un, M. Babe;;), Bw:are~t. 20\JO,
p. 19"i--204; Eadern, Amforde t1rhaice de /,a Orgamf.' ţi câteva pm'bieme de /'CoY/Onie ,mtili'J., În Pomka J')--_~.t
2000-2001. p. 211-2 !8; V. Lungu, Unt wmbe d'un ij,x,~ et l'organÎsation rk /,1 ni<ropo!e d'ut!/' citi mikiie,;!11'
r:lu f'rmi Fvxin: le tumulus -Zw, d'Orgmni, în Pr:uiqucs funfraîrei: dam !'Europe des XIW-IV' s_ av. J.-C., /\·.:tcs
du llI' Coi!,Jquc lnrernationa.1 d'ArcheD\og.ie Funeraire o:ganisC J Tulcea, l '1-20 septembre 1997 (edit. V:,c.1lic1
Lungu), [Tulcea, 20001, p. 67--85; Eadem, Yersiune cvasiide-ntictîn The Black $ea Reglon in theGm-,k, Ronwt,
::md Bp;mtine Perîods (dit. G.R. Tse!skhladze, J.G. de Bo-:r), T;ilama 32-33, 2000-2001, p. 171-<BB.
COLUNlll.E GRECEŞ1 I Di~ DQBROCE'i. )(i7
nii!esiam1 a matcri~tlului arheologic este evidenr:1, în schirnG răm;Îne ckschisă înucbarea
cu privire la srarntul a.şelării: pn/is (termen folosit de Hckaraios în sens topografic, ceea
cc nu implică nca11ărat o accepţie politică, ,,ansamblul comunit2ţiÎ de cetăţeni"), o
:1şc1_are--satdît fondată în scopur; comi.:.·rciale SdU srr;itegirc de prirr~a sau a doua generarie
de l-olo1tişti milesieni care se instalaseră la lstrqs ---- ceea ce este de~1c1mdată con1ra1is
,k c\·idc;1ţ;1 arheo!ngică, :n:î.t,1 \,1eme cît prim.de drscupcrin de b Orgarne sunt mai vechi
d-~·,:'.1,c ~--de de la Istros s:lu, ro,iu· cel mai vcrmirnil, un m:clcu :tp:î.nH init!-1l ln c,1dru!
+.vl,.1i,1,~i v:1\ rimpuriu de cnl,):1îşii, cuc vor opu, în cele din wm:"t, pcmru riansfrcu,'a
i._(Ttrului de grl'u1.:uc Lt !stws:" '.\ ,1;1·u un un„J..;r sc·cuiidar ;d de Li Ort,;u;1,_' ;,,r
rk-da faptul-că aceasta nu a k,nn niciodată moncJe, lips,t ap:'<)ape totală a inscripţiilor
si _,laba pn:zenţ;i în sursele literare antice. Pe de altă parte, documentaţia numismarică
---" 29 Jc mont·de dt bronz cu roata şi lcgcnd;;. II:T şi 1O rn.:)r:.cde de bronz aparţinincl
lipului cu Apo!lon si vultur pc delfin (pentru cronolot~ic vezi mai jos) ---- indică o prezenţă
irn-i,rnă :1criv;1 în secolul al V--!ea şi începutul s:1u prima jurnătace ,I secolului al IV--k.1
,t.Chr. 1.
În cidrul unui va! de color:inre mult inai tâuru .l fost întemei,nă, pe locul Mangaliei
de as1:,1z.i, de c1m.· colonişti wniii din Heradcea Pontica (asuzi Eri.:f;li, în Turcia) ct-t~nea
C,tlbtis (l<d)J..a:tt~). Nuhwk nu poare fi explîcar, i:u solu;:ia „etimologică" !Tţinut:\
de Srcphanos din Rizanţ (numeie derivat <le la xriAaVcx_;, un p;tncr folosit ni ncuia
fbesmophoriilor) nn estt. decât fuldorîcă. Îu schimb, inforrn:.nîa izolată a lui Pliniu
s:-d lhtrân (.Vatun.tliJ f-listori11 lV, l l [18], 44) cu privire[;,_ C'crh11tisdrept nume or:ginar
j)CtHru Calbtis (Ct!lati,n q1ue d!lfi.'11 Ccrbatis uouhdtur; cu <li Ferite variamc în
1r,an11.\,:risek pilstrate).:~ g;hÎt 1d:1tîv recent o spccraculo:1:;ă Lonfirrn:ue parţială ÎtHr·"O
inscriprie de b Dîunysopulîs de 1a începurul secol,1lni l p.Chr. OGE V 5011) care rne-nţio­
!lt'U<l Kapfknu;; C!ite \-orba, probabil, de un du sau de Jcd lac, AlµvYj, amintit de
F:xmo/,Jg-irum Jlr1g11um, p. 48(), 1i l, tmd~· numele localităţii ,:sec daivat <lin numele unui
Li-~ ,1fLc ln prcajm:L
H1..T<Klee~t Poncica este ap:oape unanim proclamat:i dr(•pt rnecropolă a Ca!Lnid::-i
(l',,cudo \ky_mnos, v. 760--"764, de unde <:I alţii nui tfiniu). In.\cripţiile de la C1ih[i::,
pn..··1,c1:t:rnd până spre mijlocul ">t:tolului I p.Clu. panîcuL,ril:\ţi specifice dialectuh~i dor:c
(cd vorbit la Meg:u-a şi în coloniile sale, prinrre care ,;;i [-kr:1deea Pontica}, confirmi. ia
d.ndul lor, acc:1.st:l tradiţie. În ace::tt conJiţii, stirc.t izdar{t furnizară de Pomponius ~ ~eh,
,h;p:'t urr mil<'sienli ar fi fo~t aceia care ,tu fondat Cdbns (li. 2, 22: Afile!,iis 1lr:·d11:-:·a
Cd!t1ti.,) parc s,l fie o simplă eroare imputabila ai_1toruluî s:iu sur-,ci consufratc 2. O
prccukniza1e rniksi;ml, amen.i<Tgătoare imraLi.rii heradeotilo.:-, ca în cn.Hl l-Icracle..::i inscşi
:d ccleihlrc cok,ni: lwr,~dcme, Chcrsonesul T::i.uric (din Crimec:a), ·ctdmisă rcCi:nt (ie
\iH!
1 Ch_ Potnaru Bordea, f.tt d{/ji1sion des 11w1111t1Î!'J d'fst,'"1h, ( :,1//rirÎ; d ];Jim, du '/t ,,ou I"' ;ih-lc ,'!!' ).-C
rf,UJ_, ll'ln,- terr:"toire::, :;;0111·, d'i11/J;,tYIC,' ct ail!n.n 'il RJptrtoire tie: tlko1,1'f'rt,;s t!t m0tu:·11tt:s df;.trm, (;,;/hzti_, et
Tim1is du V[' dii}" si?:clt t/V. j.-C., în !'re~cnza e fun1.icni ddfa tnGneta ckîk ,Iort1i ddie rnlo11i,, grc-,-he
Jali'Iberia al :\-far Ncrn, Napoli, l{,---17 Ciugno 2000 [Rom~.. 2.0(1-i]
2 D.M. Pippidi, op. ,it., p. t)O, n. '13
 )A ÎNCEPt:TURILE ISTORIEI
unii cercetători 1, ni.'t poate fi respins,l din principi.LI., dar nu este, deocamdată, susţinută
de nic-i o probă materială.
Mulr mai spinoasă se dovedeşte a fi chestiunea datei întemeierii. Unica surs:l utilizabilă
c.-,ri aceeaşi cronică versificară rnrnită convenţional Pseudo Skymnos, cart reia şi aic.i
informaţîi!e lui Dcmetrîos din Callatis. Conform acestora (v. 760~764), heracleoţii :ir
lÎ întemeiat C1ll~liis Îll urma unei porunci oraculare (referire cena L1 oracolul de Lt
Dclphi) ,,în Hcmc<. în ure A..111) ntas prelua comanda asupra macedonenilor" (dnou<la
V ,- ~ , ' 6 }/ ',. / (
<T11N> Hproâ,utrrr.d\l Ţ€vo;1.cv11 Ko:Ta XfHl(YJl J\I. EPcno·av SE tau-rrrv TJv(xcx talv
Mo:KFiS6'ih1\J dpx1lv 'J\J.LlJv1.u<; Ttup€)\a.j3ev). Dinuecci trei regi maccdolicni cu 11umdc
de Amyntas, cd· de al doilea iese din discutie, dată fiind domnia sa efernerJ, a!-,tfel inch
:,[ncronisnml_ riimâne a fi stabilit fie cu Amyntas I (cca 54Q....-.f)8), fie cu Amynt,1s al lll,lea
093-.370/69). Opiniile cercetătorilor diferă în această privinţă, unii opdnd pentru o
foncL1xe a CallarillCi spre sfărşit-.d secolului al VJ-lc;1 (în vremea lui Amyntas IY:\ ,1ltiî
pcnrru o inrcmeiere târzie, la înccpurnl sccoluJui al IV-lea (în vremea lui Amyntas al
llI .Jc;:i)\ Cta ck a doua vuîamă este sprijinită., deocamdată, şi de realitatea arheologică:
n:rt în ora~, nici în a~c1.;lri!c din teritoriul !>âu rural nu .~-au· descoperit până acum materde
mai vechi dt: inccputu1 secolului al J\i .. Je,1 a.Chr. Cu toate acestea, argumrnml arheologic
nu este :1ici illflll totul conving:-îcor, adta vreme cât săpărnrile de la Callatis, unde -~
spre deosebire de lsrros şi Orgame (Capul Dolojman) --- aşezarea anticl esre complet
acopcr!r:1 de ora:;ul modern !vlangaiia, nu au avut in.:ă amploarea necesar:1 pcnrfu a distinse
ianc t' situ:iţie c,bicctivă şi una d:-J.tor<H,l hanrdului descoperirilor.
Din puni~t de vedere istoric, datarea timpurie a fondării Ca!latidei este de preferat.
Clişeu!, des îndlnlt în relar;trile despre întemeieri de .:olonii, al consultării oracolului
este, n1;1i degr,,bă, tipic pentru epoca arhaică decât pcnrrn începurul secolului al IV-iea.
Pe de alriî paru:, e::.tc de presupus ca un istoric local precum Demetrios din C;illati.s, căruia
Î.\toria mai n,::uil a Mac(:(foniei îi era în moJ obligatoriu familiară, ar fi d,lt un reper mai
precis dacă ar fi f(.1st vorba de domnia relativ recentă a lui An1yni-:1;; al ITI-ka; :,incronismde
aproxinulivc (vezi mai sus cawl Istrosului) sunt, mai degral:d, specifice epocilor recuLue,
cu o cro1k1logic de multe ori incontrolabilă şi refacură artificial în epoca dcnisrid prin
difrrite c1lcul,?. S-ar putea adăuga apoi o ohscrva~ie referitoare la organizarea pnlitîcJ ,1
Ca11aridei. {nsdtuţ.ia arha.iG1 a pro!JOu!i!or ('rrpof3ouAoL) •~ ,1testaţi la Megara (Ari.,r;:-1phanes,
Adwmts, v. 7)4--756), metropola Heradcci Pontice, dar şi la Callatis (vcti mai jm) ---
po,m: fi comid.:r.itJ un import heradeor la Callatis, dar nu şi la Chcrsoncsos (unde prohoulii
· sum ahs-::nţi); or, cum Chersonesul d fost fondat în mod cert în 422/1, accast:1 rcminîscrntl
1Ju. C. Vi11ogr;id(JV, Pmm:,che Studien. A1cinr ,\rh,[fien zur GtH/,irhtr und Epigi,tphik fU,s Schml!L.'.l'lttr'dl/1.'ll'S,
l\1:;i,:,, lJT,p, 1.'>s
2 D.M. Pippidi, Df. cit., p. 152; A. :\vram, ISM IlL p. 9 şi urm.
3 A. l.'.lanici, Ci, prfr,irt la dota întemeirrii or11111lui C'a!ktti,, în Muzeul Naţional l, 1974. p. l ')i- ! 95;
I. 1---lind, Thr Datr.11md /1.fotha-C'tirs ofthe B,:t{"k Sca Co!mzies (Aeudo-Scymnw and !he I'rmtic Comm·t Zow).
în La nier Nolrc, wnc de rnntacts. Artes du VW Symposîum de Vani (Cc!d1idc), 26---JO .1eptcrnbre 1994
(edit. O. Lordkip;1nid1J!, !,. Uvequc), [Beţ;i_n,;:on, 1999], p 2',-34.
COLONIILE GRECEŞTI DlN DOBROGEA 569
megariană reprezentată de instituţia probou!i!or poate sugera o datare mai timpurie a
Cillatidei, cel puţin înaintea Chersonesului. În sfărşit, dar nu în cele din urmă, un pasaj
din periplul compilat în epoca lui Alexandru cel Mare şi cunoscut sub numele de Pseudo
Skylax (GGM I, p. 56-57), care pare mai degrabă să reproducă o sursă databilă în jurul
anului 500 a.Chr. decât să descrie o situaţie contemporană (sunt menţionate localitări
I,; mai miel importanţă, precum Nu-cWvwv TT6Atr, 'Oq>toîxm rr6Au;, dar lipseşte, 1 î;
5(hirnb, O!bia; Tyras pre:,,intâ grafia arhai1,anr;l; T1Spu;), mcnţionea7...i că pe coasta de \'("c,t
~t:1Jt oi:,15de greceşti Apollonia, Mcscmb1-ic1, Odcs,os (Odessopolis), Ca!bris şi J1uvi:il
·,, ELfft
' ~ Oe' '€V llp._, i·1/ovi:~J lTOActt;
/1 'C)1 /," U<; ' Q ' >,
c.,.,11:qvLos<; o.toE Ev ;;:· JXfKff , \'lmAJwvla
Jsuos" {67:
MEOTUJ.~p(a 'O0T}O'cr6noAu;; KdAAa:nr xo:l lTOTCXJ..l~ vlcrTrxx;). Toate aceste clemente
sugerează o fondare a Calbtidei spre sfârşi ml secolului al VI-lea, chiar dac} această dată
ur;~puriC nu este susţinură de actuala documentaţie arheologică.
Nesigură rămâne şi data de întemeiere a Tomisului, o colonie situată pe teritoriu!
,icrualu!ui oraş Constanţa, în zona peninsulei, şi al cărei nume apare în surse sub diferire
forme: Toµ€ot (Pseudo Skymnos, v. 764 ed. Dilkr, p. 167); î6µot (Apollodor, Bihliotheca
I, 9, 24); [T6µ.tţ;], o formă dedusă dîn genitivul T6µe~ (Mernnon, FGrHist III B 434
F 13 [21}; Srrabon Vlţ, 6, I, dar vezi, la ac~laşi auror, VlI, 5, 12, şi acuzativul T6µEa}
.~i core-spum:ând latinescului TomiS (Ovidius, Tristitl III, 9, 33). Se admite ca dernnă de
cri::::are menţiunea lui Pseudo Skymnos (v. 764 ed. Diller, p. 167) că „Tomis a fost 0
colnnic a milesienilor" (Toµ€ot n6Ati;-· ăTTotxot Ţ€V6J.L€VOL MtAîp(wv), fapt îmărît
de menţionarea în inscripţiile locale (toate târtii îns,1) a „triburilor" ioniene ca subdiviziuni
aic corpului civic. Pe de altă parte însă, sursele---· fie ele contemporane sau făcând referiri
~errospective - nu menţionează Tomis până în secolul a! Ill-lea (cetatea nu figurează
nid în !isG1 lui Pseudo Skylax, despre care a fost vorba mai sus), iar arunci când Tom!s
,,paie pentru prima oară într-o relatare amică (Memnon, FGrHist III B 434 F 13 [21]),
este rnrba de un r,11,boi pun.at prin 255-253 a.Chr. de Ca!htis şi lstros impon-i,·a
Bi/,anţuluî (vezi mai jos) pent111 „cmpori(m Tomis" (TT€pl T6µEu.H;; -roll €µnop(ou). Primele
emisiuni monetare locale sunt :;;iele târzii (a doua jumătate a secolului al lll-lea a.Chr,).
Pentru existenţa unei aşezări timpurîi pledează, în primul rând, unele descoperiri
::uheulogice făcute la Constanţa~ în zona dintre actuala Piaţa Ovidiu şi moschee, dar
mai ales în „Parcul Catedralei" (secolul al VI-lea a.Clu.) 1 - - şi, Într-o mai mică măsură,
câti.'.va inscripţii (de caracter privat îns,1) din secolul al lV-lea. Dacă aşez.arca pu:.!i 'in
evidentă de dowmentele arheologice po.ite fi creditată cu un statut de .1poikia (în fapt,
o poli.., J.devărată, cnpiind instituţiile, organizare.a civici, cultele metropolei), atunci originea
mi.lesîană se impune de la sînt\ Este însă posibil ca această aşez.arc să nu fi fon detâr un
srnbiEment comercial milesian. Dincoio de faptuî d practica „cxplo~ării" ~ia instalării,
mai mult sau mai puţin ctCrnere, unor comercianţi esre bine :uestată în cazul Milendui
i A. R;tdulescu, C. Swrpan, Rezultate prelimi1uat cI!t' .;ttp,1turilor a•hedogict din lOmis !Am:u/ Cunlm!ei),
ln Pnmica 8, 1975, p. 9-54; L. Buzoianu, Tipuri de ,m!(ore t!in Vi". \TJ-!Va.Chr. rle,,opaitr !~1 Tomi,, in
P01niGt 21-, 1991. p. 75~96.
570 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
- grăitoare îp acest ·sens fiind „or;zonturile" miles'lene care au precedat în diferite locuri
actul propriu-zis al întemeierii unei apoikia de către o altă metropolă 1
---,
mod de a privi lucrurile este încurajat de termenul emporion folosit de Memnon (istoric
hcradeor de epocă imperi_ai!'i) pentru a desemna Tomis. Un emporion e!>tt o a·;ezare
comerci:-ilă, rod al iniţiativei unei metropole sau a mai multor cetăţi sau grupuri de
negustori. Dacă termenul are valoare tehnîcă în textul lui Memnon - care comprîm:1
o istoric :1 Hcraclcci datorate lui_NymFhis, tr:iitor î1~ secolul al III-lea a.Chr., sî :d clrni
u:xt CSh', b rândul <lu, rezumat în excerptele patriarhului Photios - şi ţîn:u,J ,_;,,nt,
pe de ah:a parte, că cetatea T~mis este desemnată ca polis ln sursele mai tânii, c\ din
a dcua jurnit~ue a secolului al III-lea Tomîs bate moneJ.l proprie şi că inscripţiile locale
revelă, începând Cu secolul al II-lea a.Chr., inscîruţii tipice pentru o polis, soluţia care
se impune ,,r fi aceea că, pe locul unei vechi factorii milesiene, prin a doua jumărate a
secolului al llJ-lca (terminus post quem ofcric de dara însăşi a războiului menţion:u de
i\krrinon) '.l avm loc întemeierea propriu-zisă. Teoretîc ar putea fi vorba de o „a dot.a
întemeiere", sanq:ionată printr-un act formai, de către aceiaşi mi!esieni. Este îm:\ b fel
de posibil, daCl nu mai probabil, ca „milesîenii"' menţionaţi de Pseudo Skymnos să fi
fost, de f1pr, urmaşii ;,_cestora, coloniştii din Istros; de notat în acest context că, ~pre
deosebire de alre cazuri, autorul nu foloseşte formula uzuală MlAi]crlOL x-·r(ţ"oum,
„rni!csicnli întemeiază", probabil pemru că nu era vorba de o veriu.bîlă J.CT(<n.t;;, termenul
rdwic în v·xabularul colonizării greceştÎ pemrn „întemeiere", ci de vreo simplă insrabre.
Cancrcrul ionian al Înslit:uţîifor, al subdiviziunilor civice . .-1.l sărbătorilor etc. de fa Tomis
se poare r~xplica la fel de bine şi prin Milet şi prin nitoria ?v1ilernlui; Istros. O cur'.o:1să
tndiţie l,xala \'Îne în sprijinul acestei ipoteze. O înscriprie tomirnnă râr1.ie (lS}<'1 H 112)
îi menţÎonc.11.,ă, la începutul secolului al III~lea p.Chr., pe Dioshuuroi drepr „foucLuori
ai cerăţiî" (;-cr(rri:taL TÎ1.; 1t6AEwc;]). Or, cultul Dioscurilor - mCnţivn:n la Tomis
încă de prin jurul anului î00 a.Chr. de înscripţia ISM II 2 •~ nu este atestat dcocamd:Hâ
la Miler, în schimh, este ilustrat la Istros. Dacl această tradiric despre Dic~curi ca
fondatori - singurul ca1, din întreaga lume greacă in care ace.5cia sunt desemnaţi drept
xT(CTTa:t -- conţine un sâmbure de adevăr, atunci ea ar pleda, în condîţiile ar-ltate, în
fa\-oarc;1 lstrosului 2 . În schimb, o altă tradiţie locală cu privire la „eponimul" Tomo:;
(propagar8. printr-o emisiune de monede de epocă imperială) nu depăşeşte valoan.':1 unei
simple etiologii întemeiate pe variaţiuni pseudo-etimologice; un caz similar este arestat
la Istros de două monede (dintre care una inedir~i.) de epocă imperială pe care figurează
,eponimul" Isuos.
1
Ju. G.Vînogradov, op. cit., p. 9 şi urm.
2
A. Avram, Les citi, grecquer de la COte Ouest du Ponr-Euxin, în Introdw:rîon to an !nventory of !'ofe;c
,\rn of the Copcnhagen Polis Centre IIl (edit. M.H. Hansen), Copenhaga, 1996, p. 311, n." 67.
COLCJNirLE GRECE~TI DIN DO ii ROC EA 571
c. Colonizările secundare şi amenajarea teritoriilor rurale
un asemenea
în strânsă legătură cu problematica îmemeicrii coloniilor greceşti diu Dobrogea stau
chcsriuniie, arin~e în parte şi până ;-icum, rde"rîroare la valurile ~uplimentare de colonizare
b ame•1:tjarea rerîtoriitor rurale ale cetăţilor, la reb.1·iile dintre colonişti şi indigeni ~i 1::
,-..oloniik secundare" (sau subcdoniik) ş[ punctde comerciale rezultare î'n crnpde ,::ire
,w unr!at :icwh:i propriu-•zis al întcmeiuii.
!\e!;·riwr h cetJ\i!c !',rccc.51i din Dobrogea nu &\puucm de surse cxplil'irc rn pri,·ir,~
!a coloniştii suplirnemari <.k~u1111~1ţi de ,nuorii antici drept ErrotXOL Lj;oikoi pureau fi
uimişi de metropolă la solicirarca coloniei înse-şi, alteori ei constituiau grupuri de refugi,lţi
in urma unor pericole externe sau a unor lupte politice interne. Acest fenomen este arestat
cu privire la colonii vest-pontice s.iruate mai spre sud. Astfel, bunăoară, la mai puţîn dc>
0 gl·t1(nrie thi.pă îmcmcîcn:a McscmbriCi de către ~iegara şi Chalkcdon, spre sf.-îrşiwl
s(•colului d Vl-lca a.Chr, (Pseudo Skymnos, v. 741-742 ed. Diller, p. 166; cf indirect
Herodot IV, <)3), în 49.~, în ajunul războaielor medic.t\ în urina apariţiei tlorei t"enîcienc
J.tl1re to slujba perşilor ln Hosfor, un grup de locuitori din Byzantîon şi Chalkedon s-;;.u
rcfuf;Î:it din calea pcrico!alu.i şi s•-au instalat la Mesembria lHerodot VI, 33d~ustadiîus
803 lCGM lI, p. 356-3571). Pe de altă pane, q1oiĂ0 oi sunt explicit atesraţî de Aristotd
la /\pullonia P(,ntiLa (Politica 1303 a 36-38); aceştia au provocat di:;cnsiuni cu cetătenii
dtp qa~>ilîţi acolo, miza liind, d('sigur, distrihiirea lornrilor de pă.m:"uu 1 . Din text~! lui
Axis;orel nu rei('sc dam cpisDdului anlt în vcdae, i'n s...-:hirnb, prin an,1iiz.a altor surs-;.> se
po:nc posrula o „1ccdo,1izare" a Apotloniei ia cca o generaţie după fondarea cetJrii.
Apo!lonia fmese lnrernei:tt:1 pe hi 6 tO a.Chr. (c( Pseudo Skyrnr1os, v. 728-731 ed. Dil!er,
p. ! 65- l 66), o dat:l confir:ncnă de primele ,focumtme cer.unice produse de necronola
~-cuţiÎ; pe de :tlt-l p:u-te, o rwdiţie u-ansmisă de Elian ( Vt1ri,te histori.ze III, l 7) îl pre;intă
pc -:ckbrul J-îlmof milesian /\.tuximandru drept conducător al gn.1~,u!ui de colonişti, u:ea
cc l'U se putea i:nt:î.mpb pc la 61 O, arâla vreme dt, după datele biografice furnizate de
Dî 1 1t,;enr:s LJcrtîos (II, 2), filmoful trebuie să se fi n;lscut pt' la 611. Prin combinarea
cdor Juui'i u-:1diţÎÎ, cu condiţia o ambele siî. fie fiabile, se po,He conchide că Anaxîmandru
,,,1 fi d!rij,tt --~ probabii cbi:1r b solicitarea Apo!!oni<:i -- un grup de epoiA'oi la dtcq
decenii dup;'i fondarea propriu~zis,\ a colonîei 2•
Au:L1;,i Ît'110men al recc,ionl,,arii poate fi sugerat pentru brros Je t·vidcnţa :_1rheo!ogică.
E\tt· f~1arre poslbî! Gi un prim. val de epoilwi să fi deh,1rcat, la solicîrare:i istricnilor, la
<:lHll!);\na dinrrc veacul al Vll-lea şi al VI--!ca a.Chr., atâta vreme cât cam pe la acca::ri
d:Jtâ incepe pjuundefea mas'.va ln teritoriul rural, ceea ce, dincolo de colaborarea cu
1 C. [l:,n,lv, ·!!tthN1kn:n. B1:rliu-'.'-J,,w Y,.Jd-::, 1')76. p. 210.
' (,.L Hu,._l_-~,. J1,r Far{) !1,ni,ms, Lr,ndra, 1%6, p. l O1; P. Aln:andrc-srn, ffotria in 11rchaischrr hi!.
11, Hi,11ri,,. Fino: Crîcdwnsrn:!r :m d..:r rum:in;~Ja'n Scb,·ar/.mccrklistc (edit. Pcnr Akxandre\CU, \\--'oirb,mg
~~h,,dln), Xenia. Konstam.er Aldu~turi~chtc Vondige lhld For:,chungn1 2). Kom~:im., !9')0, p. 70; A. AYiJm,
op. ,ir., p. 299.
 L'\ ÎNCEPUTUTT!LE ISTORIEI
geţii mdigcni, presut"-:iunc 110 supliment demografiC dîn partea grecilor. 1'.1ai mult ded.t
atit, ţinânJ cont L.ă în jurul aceleiaşi date la Olbia are loc deplasarea habitatului de pe
auualu\ oHroV lkrezan (fo:;r8 peninsuh1) pc limanul Bugului, în amonte, la Parutino,
~i c:t şi la S(nnpe s-M putCa vr.1rbi dţ> un fel de ,,reîntemeiere" a cetliţii, e,sre tentantă
explicarea ace$tOr realil:1ti prin deph,area nnor grupuri de refugiaţi milesieni după pustiirea
r,iiiwriului ivliktu!ui de dtrc rcgdc !ydian A!y,1nes (cca 600). Nu C$tC apoi exclus ca
:ni nnn grup de wlonisri s,l. se fi imtaht L1 Istros $pre mijlocul secolului al Vl-"le1, un
111011 wn t CJT c,rc su ur (!onnn,:u:-u:c arlwnbgic 1-r-.'n~fiwn;Jri şl extinderi Sj)ecracul(•<N:" a1,ît
în 11 uck1_1! urban, eh ii fn tcritvriu, unde apare o Hou;J salbă de a~c-1,;hi. În ,•J1lr;;ir, dup;l
disuugere,l Mi!etultii de către peni, în 494, este posîbil ca o parte -dintre locuitorii s:li
să fi plecat în bejenie în coloniile rnilesienc din Ma.rea Neagr;:t, :işa cum în acelaşi context,
'în 493, unii locuitori din Byzantion şi Chalkedon S•au refugiat, la rândul lor, după cum
am văait, la l\·kc,cmb;·ia. De ahfd, ,1r1a!iza disrrihuţ'ici spaţiale a necropolei tumuhre de
la Isrros (·stc în mă:>ur:i să sugereze Cd unele pan.ele funerare erau rezervate tocmai unor
,1",~rnen,~~• t/ioihoi 1• Cfit priveşte C,dbtî.~, delvoltarea spectaculoasă a cetăţii şi a teritoriului
la începutt;l secolului al IV-iea ;'.1.Chc, b~.1 deschisă posibilitatea ca ,5i aici să fi debarcat
!n :i.cc~istă perioad;.i col011işti supiimcnt;,ri.
/1,_men-1i;-.rca teritoriilor rur;-d(' ale n,tilţîlor greceşti de pe litoralul vrstîc al Mării Negre
v;n: ~::t fi 'av11t bc tocrn:Ji pc fundalul unui spor demografic, alimemat, desigur, de
reprodu( c'H',l 1nniraiJ, dar şi lfo valurile de nou-Yeniţi şi, nu în ultimă instantă, de
,__:un1rîbuţia ekmcntului indigen. Teritcriul rural (xWpa), ,,moşia" cet:î.ţii, reprGim:1
1-:n elemc:H full(lamcnrnl al oricărei polis grecc:,ti. Se admire, din punct de veder(' mai
degr«b-:1 ,cc,reuc, că ;rnv:n~1jarea unui teritoriu agrar în jurul nucleului urban făcea parte
din primck: rni:suri Ji1;1te de grupul de colonişri întcme:!ctori ";>i că liderul ::cestora.
,,fondat oi cd" (ot'XLO"T~.,; ~au x:--r(o-T71<,;), na cd c1rc decrua prima distrilmire a lot urilor
'-k pJmi:1t (),cAT!,oot); i1e Jc alto: r-1tre, c,tc gn:u ca ::.ce.stc au:iuni .sâ poat,'i fi înwrd,::rnr,_:J
11 rm?iritc pc cah~ arheologicit i~tr itlt'ea unei distribuţii „cgalita1e" a loturilor pa.re sJ lÎllă,
n1ctî degr:1hă, (le o 1cccHstruqie rrnrcticî tardivă ,1 unor aurori greci din .secolul ,1] 1\/-ka
a.Chr.. F;1pt este că evidenţa arheologică indică începuml pc1wtraţiei în tcrîroriu, în cavd
Istrosu!ui, pe la 600 a.(Ju., :-1dîcă b mai mult de o gl:ner:J!:ic după înterneiere,1 n.:tdţii,
iar în cazu! Ca!latidci pc la 400 a.Chr., ceea ce odau admisă fondarea acestei cet.1,;i
pe la sfârşitul sc<:n!11lui ;li VJ-lea --- ar pre~upunc un deulai şi mai marc îmre cele doua
momente.
Teri10ricil cer,'iţiî hrros este pemru prima oară explicit memionat în inscrip\îi abi.1
în epoca i:leni:;tică (ISM I 15 si 54). Pe de alră parte, din descrierea limitelor sale (jl,1es
Histrimwt-r1111) furni:t.J.lJ. de o hotitrnicic din anul 100 p.Clu. (ISM I 67 = 68) f("zultă că
ace:-;ta cupnndea \) arie care coincide în general cu rnna acoperiră de situri arheologîu::
;itribuibi!c' ieritoriului fstrosului şi ale căror începun1ri sant, în multe cazari, muh mai
COLONllLE GREl:EŞTI D!N DOBROGEA 573
vechi (secolul al VI-lca a.Chr,)1. Un tcritorîu în sensul restrâns al cuvântului se prezinră
sub forma unui amfiteatru natural constituit din dealurile din jurul cetăţii, de pe care
aceasta este vizibilă din orice punct. În respectiva zonă se găseau surse de apă potabilă,
d.uri, lacuri, terenuri agricole de rela:tiv bună calitate, paJÎ~ri favorabile creşte.rii animalelor
(t.îrezi!e de vire sunt explicit menţionate în teritoriu de inscripţia ISM I 15, r. 45), păduri
,k stejari şi de mesteceni, cariere de calcar de unde se extrăgea piatra de construqic atestată
în con;ponenfa monumentelor din cerate, diforitc surse de argilă, care au permis produce-
rea unei ceramici locale. Într-o zon:-i ceva n1ai îndcpilnaiă, dar af-b1il probabil încJ l~C
timpuriu sub controlul lstrnsului, se aflau mi ude de la J\hîn Tepe (jud. 'fukca, la I(} lnn
,~ud de Babadag), unde se exploatau cuprul folosit de monetăria loc:tlă şi, probabil, fierul2.
Primele aşezări rurale din teritoriul istrian pot fi datate, pe baza materialului ceramic,
în jurul anului 600 a.Chr. (Nuntaşi II)\ în primul sfert al secolului al VI-lea (Tariverde) 4 ,
pentru ca apoi, după mijlocul secolului al VI-lca, acestea să devină din ce în ce mai
numeroase: ,,Hi:-.trîa-Pod" 5, Istria-sat, Caraburun, Sinoe-,,Zmeica", Sinoe-,,Insula l,upilor",
Vadu, 5ibioara, Capul Midia. Est.e vorba (le aşez;.'iri deschise, pîezentânJ diferire tipuri de
loniinţe. La Nunt.1şi s-au descoperit locuinţe cu pereţi de chirpici :1şezaţi pe socluri de
pi:nr,l de şisr ~ aşadar un sistem constructiv identic cu cel întâlnit în arhitectura dor:;cstică
de la Istros -- în vreme ce la T ariverde sunt documemate bordeie de plan o\'al sau
rcuangular, dimre care unde au fost interpretate c:1 locuinţe, Atribuirea bordeielor populaţiei
indigene nu este deloc obligatorie, atâta vreme dr acestc:1 sunr documentate şi i"n interiorul
cec'iţii, la fel ca la Olbia 5i în alte oraşe grccesti din iona !lord-pontică. Pe <le altă parte,
carJ.:tcru.l grecesc al a~czării de la T ariverdc e,;te asignrat de preponderenţa netă a ceramicii
grcce:.,ri. Alte aşcz,'iri ale căror începuturi sunt databile în secolul al \1-lca au fost de$coperire
pe kai11l sadic al Dunării (Sf. Gheorghe, în antichitate <!Epciv o-r6;.tet sau n€Uxri), de
n,:nnpla la Murighio!, apoi pc malui lacului Raz.eln1, bunăoară la Vişina (care a furnizat,
Îil!TC' ;lÎlde, o remarcabilă cantiute de amfort', ceea ce ar indica un punct de redisrrihuţie
în e:drul teriwriului), Enisala :,au Sarinasuf, însă apartenenţa acestor puncte la xWpct
(;:,:rirmiul) lstrosului c:src mai greu de acceptat, datil fiind distanţa la care acestea. se :.Jlâ
de cetate. Probabil că asemen,a :i,şez,1ri gravitau mai degrab,1 în juml centrului de la Orgame.
1
U.M. Pîppidi, op. ât,. p. l 94 ş! urm.; V!. llic,rn, Cu pri1'iff l,i rolm1iile gr(';c:,iti din Dobrogm ,ci !a .-f.tta
mwriwirii teritoritJui !fli" rum/, în Pornica 3, 1970, p. ·87-98.
: P, Alexa,1dre$Ot, liistria in ,m·h,1ischer Leit .. . !). 47 şi mm.; A. Avram. Dm hhtrim11Jche Territorium
111 gri,·rhi:sch-rOmische, ;_~l'it, în Hisrr:a. Eine Grinhe,;s,adt an dc:r rumaniv:hcn Schwarzmccrkiiste kcfa. P.
,\lc:,;andrescu, W. Sd-:ullcr), X:-nia. Komtanzcr Altbistorische Vnrrriige und ForKhungen 25, Kun.st;i_nz,
! '.J')O, p. 16 şi mm.; lcii:rn, Les tc,·1itr,im dlstros et rl.c Ctdl.11tis, în Problcmi dd!a chom coloniale dall'Occideme
al M.1r Nero. Atti dd quar,mtesimo Convc:gno di Studî ~ul!:t Magna Grecia, Taranto, 29 .,ettcmbre--3 ouobre
2000 (edit. A. S1:u.io), [Taranto, +'.001], p. 593-632.
' C. D,,măneanţu, Un s1mctu11in hcllini.rtiquc d11 :,/te de NN//tfl.şi I1 framm. dlstri11, dlp. de C:omt,mti!),
!n DKia N. S . .'>7, 199,3, p. 59.
·· C. Preda, T.rrivcrde -- flfO",dh'
.. bdş{jna.şd sau faow·ic hi.;irianil ', în Pontica 5, 1972, p. 77--88.
' K. Zimmermano, A. Avram, Archăologischc Amgrtdnmgm in l--fisilia PrJd, SR Rum.inim, în Kiio 69,
:c,w,, Lp. 11.
574 L\ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
Con.figura.da tcril:oriuluî cetăţii Istros în epoc'.i.arh~~ică poate fi completată, în mod
fericit , oratie
b . idencificării a două necropole, la Corbu de Jos (morminte de inhumaţie
începând cu cq 500 a.Chr.) şi lângă actualul sat Istria, în punctul numit „Bent". Cele
104 morminte de inhumaţie df'..scoperite la lsrria-,,Bent" se eşaloneazâ din secolul al Vl-b.
pină în sec. I a.Chr. 56 de morminte - în gropi, iar pentru copii, în amfore·~ aparţin
primei Ewe (secolul al VI .!ea -- prima jumătate a secolului al UI.-lt:a a,Chr.), iar dintre
acc~rca J6 praintă inventar funerar, mai ales vase de uki sau <le băut, apoi căni {oinodiot;Î.),
f 1rfurii -;i5e ._dC peşte", opaiţe ere. În toate aşc'drilc ~i nccropoldc 1'.in teritoriu ctLHnic;t
grn:ească de import este asociat:1 cu obiecte d,: produqie local:l şi cu ceramica indigull
lucrată cu rnâna, inclusiv unele tipuri caracteristi1.:e pentru Hallst~mul tfu-ziu 1•
'frat,m1enrul datelor arheologice referitoare la xWpcx Îstriană în epoca arhaică ...:onduce
b d.reva ..:t1nduzii: aşezările sunt dispuse: până 1a o adâncime de cca 18 km în interiorul
ttTitoriului {,Tarîverde), apar după cca 600 a.Chr., nu prezintă nivele de locuire anterioare
<i-i sunt nefortificate. În (Yasitoralitatea cazurilor pare să fie vorba de aşe-;:,tri agricoie
Înfi\nţate pe măsură ce populaţia grecească se Îl!stalea:r..ă în teritoriu, imensitldnt:!
exploatan.·,-. acestuia. Caractt"ru! grecesc al aet·stor situri este <.·onfinnat ~ide descoperirile
Funnare: ritul inhum4ţiei se află în perfecta opm.ÎţÎe cu diferitele tîpuri de încinc:raţie
practicate în necropolele getice Jin regiunile situare în afara temoriuluî. Pc de ,1IE3 parte_ţ
si prczr:nta populatîei getice este document~ită ln mod satisfacă.tor; i:wntru unde d<'rneme
:trhcnlo~icc, c.onsiderate uneori i:n mod exagerat tipic getice (ceramica h1Gată cu mina
'\J.U hlirdcicle), se poate admîce cel mult valoarea <le indiciu pcnrru u prezenta indigen~l,
deşi eh: pot permite -- în funcţie de context - şi interpretări J.lti:rnative.
În '.tCCSît condiţii, este semnificativ faptul că, spre deosebire de sin1<1ţia prcrnerg,:ttoare
c 0 !on\;,ării greceşti, dnd wna litorală era aproape nelocuită, de îndată ce se amenajează
r-~rito!i11l rnral al cetăţii Istms habitatul se deplasea1,ă dinspre h!nrerbnd spre coastă, ce-q
cc arat:\ că t~rccii, departe dt a-î fi <lisîocat pe in<ligcni, Ε•au Jtras pc ;r;:eşi-ia spre clminde
lur. Se po:1te, aş:i.dar, rtdmite o colahornre greco-indigenă Întemeiat.\ probabil pe relaţi,!
„contr:;cruaie" tipice societăţilor arhaice: schimburi de daruri cu valo:tre de obiene de
prestigiu, clsătorii mixte, înţelegeri sanqîonare prin kg.1.minte etc. Fiir;l co;nribu_rî~
dcrne11tuluî autohton nu s-·ar explica de altfel nici contrastul dintre un num:lr de cokm:ş_n
în moLl fota! lîmirnt şi configuratia demografică pusă în evidenţă de densitatea aşez:lriior„
Multe din aşezările rurale menţionate îşi continuă existenţa Îi1 epocile cb,id şi
eknisrica, iar ahde se constituie tocmai î:n acesre perioade. Din secol\.! ;li iV-k:1 :1.Chr.
datcaz;1 un grup unitar de locuin~e descoperite la „Histria-Pod"; acesrea sum pn.'\"".izute
t M. lri1:1ia, Ohser/!aţii pri1•ir1d arheologia ,rco!clor VII-V î.e„n. in Dohnge,1, 1n Pontica 8, 1975„ P· 8? ..-'. I•:}
F. Tde:,g:i, V, Zirra et a/ii, Die NeĂ'!'iJp!Jle dn 6.---1. Jh-;. 11. Chr. ,1on Istria Hent h('i Hi,m·a ...fr,-},.'hfogi,Yţ(
Untt'13·ud,1m1,m zur Re1!-1lkatmg in deF wtst!ichen Schw,,'rzrneerngio 11, Rahden, 2003. , . .,
' Em. Condumchi, Rtlatiom enm~ Ies Grecs el ia popuiation autod,tone du Bas-D,muhr ,I Id fumit,e t/u tlerr'.N'"D
r!/ro,nato ,m-hiologiques, în Die Kdtur Si.idostcuropas, ihre Ceschidue und ihrc Auţtlrucbformcn, 1' Hi.nci)<:,:;
! %4, p. 2)----,A; iJem, Prob/ani def& rr6Ât(,~ e tU'lla xi.J:oa ne/le â1t/J gl'rche def f'ottto Si1.1i~tm, :;l
l ;1 ~in?t_ '}
~uo tcnitorio. Ani dcl settimo Convcgno di studi su1la1.fagna Grecia, Tatamo, I 967, [Napoli, 1%8), P· h3· ,1,o,
A. AvrnT,, Bf'Ziehungen zwi)chen Griechn1 tmd Geten irn archaistht'rl Histria, în StC! V, l 991, p„ l{)")O.
COI ()Nlll E CRECFSTI DIN DO!lROCF.A
cu diferite anexe ,5i au fo-.t interpretate ca un complex de ferme ;.rn1plasart' pc p~iru:l:.::le
agrare (xAyU)(}t) din teritoriu 1. Lccuinţe databile în secolele V-fV a.Chr. ::rn fost descoperite
şi in situl de la Nuntaşi II, h1ngil cuc, în secolul al IV-lea mai apare o aşezare (Nunraşi [) 2 ,
Unui<i dlnrre aceste două siruri trebuie să-i fi corespuns şi descoperirile funerare din zonj,
d,w1bilc !a mijlocul secolului al IV-iea..
~\c, ropola de la Is1 ria-,,Bent" prnÎJlt:1 1no1 mi11te mai dl:'grahă s.lracc î11 sco \lui al \/. ]ca,
i'!i vrc'!llC ct oriwmul de inhu1n:1ţîi d.H:1hik i"n 1,ecolu! :1l iV--lca :)Î p1·im:t jum:trate a scr,)ltt!u!
~d ll!-le;1..,-,.. (1arcîn ('1·!1knţ:1 du -1 mndd; :i·l în srn:cinn invv1 11,cnd1,i: :1p,HÎ\Î:1 ubic(,{'!nr
de r•odo:ilx1, prczenp nui proHunţat<l a uogucmariilor faţă de ldqthoi c1racterislici peno u
fa-:):-lc mai vechi .şi, mai cu seamă, aparii;ia ohiceiuluî de a dcpui~e monede (o uzanţ;l iar
w:~rar.'i. în necrnpolde indigt:nc, ceea ce constituie un argument supli1rn.'mar pcnrru
Gt~acrcrul grecesc al cimitirului de b Istria-,,Benr").
În cpou1 elenÎqÎeci situl n..:l mai bine cunoscut este Nuntaşi JI, care ocupă în ult;rna
,;/1 foz;I (a doi ta jurrn1ure a .VXl)!ului al IV. !ea•-· ~ccolul ai lf- leJ a.Chr.) supr:tf'.11;:1 cca
n,ai cxrimJ. În cadrul :li..tstuia demn de reţinut este singurul exemplu de s;:i1Krnar rur:1.l
cunoscut p<lnii. acum în rcrit,)r;uJ cct:lţÎÎ [stros. Sanctuarul era consacrai Demctrei, zcÎţ'J
agrar;'i 1-'rin excelenţ:'i, având drept zeităţi 2.socîare (pant/roi) pe Kybele 5i Nikc, acestea
din urm;1 repn:zcnrate dt· o !,tamecl de ter:icoră, respectiv de o plac1 votivă. O altă a5ez:u:e
dl11 a .!oua jum;1t;ue a secolului al IV-iea şi prima jumătate a secolului ~ii il!-lea a.Clu,
a fo.\t cercetată parţial la Cogea!ac.
Epoui elenistice îi c0res.ptmde si cea de a doua fo:z.ă a nccropokî de la [srrîa-,,Bcm"
(rnijloci..ll secolului al HI-lei - St'colul I a.Chr.), reprc-zcntJ.t:1 de 29 de rnormînte, m:1i
;{nact în inventar dedt ~:de din u:ipele anterioare. Sărăcirea c0municaţii runic cfrcîa
1i coicspt:ndea necropoh1 rcprezinră, de ah-fel, un fenomen <.:.oncordam --.:u,infrrnnatli!c
epi~,Lil'ice_r({erito:1re la insccuriU(tca terîrnriului în epoca e1eni~tie-1 (\'ezi mai jos) şi cu
ohservaţi,t că, ex:ccpdnd sitlll de L1 Nuntaşi II, celcLtlte aşezări di:1 t·criwriu îşi inccrcaz,1
exîsri:11~a pe la mijlocul se<.olului al 111-lta ~l.Chr.
Limiidc e>..:icre ale teritoriului agrar al cetăţii Istros nu pot fi cunoscme. Un docurrwnt
l:Îrziu, hur:'i.rnîcia guvernaturnlui roman Manim~Laberius 1\.fa,\.imm de !a 25 octombrie
WO p.Chr. (lSM I 67 şi (J8) sugcrcaiă Ci",,gran_i_ţele\;udrn,)şilor" :--.e îmindeau pfu1J la
brai;ul Sf. Gheorghe al Dunării (rl€6~11 sau lep6v (TI"6µa.) . · Nu trebuie uitar îns:1 cJ imre
0
JO.'!.tJ şi hrrns se afla Ocgame, i:ir un 1,lspuns ddiniciv Ct.J privire la c:-..rinden:,1 te·iwriuh.ti
c..:răţii Istrns depinde de ap:inencnta sau non-apartcncnfa acestei aşe1.:~tri b act'sr teritoriu.
Fr-::,micr:1 occid,:.:-ntal:1 trebuie s:'i. fi cuprins regiunea pla10ulu! de b'i\Jrîn Tepe, cu
<cxplo:it:trile sale de cupru, şi 1,ona acrualului sat Fftmânele, u;·1de mai drziu, in cp,'Jc;s
wmanâ, se vor afla izvoardc apeductului care ali;nema Isrrns cu ,1pa pot<. bifa.. Cfu pi i,·,::,,te
gian!c1 sudică, aceasta este vag .__:_:umurară în raport cu teritoriul romi un, iar ~utuwl inl:â
incert al ;işezării de la Tomis în epocile arhaică şi cbsică - cd mai prob;:hil îwd, de
'K. Zimmt'Otnann, A. /\vr.1111, <'p. ot.. p. 6-27 .
.; C. Domănc:,i.oţu, op. c;'t,, p. 59----, 8 .
 LA lNCFPUTURJLE ISTORIE.!
576
deprndenţă fo\ă de Isu;os -- este Je natur~ a complica şi mai mult lucrurile. Fluctuaţii
ale frontierelor teritoriului de la o epocă la alta ·sunt, de asemenea, de avut în vedere,
dul'ă cum nu trebuie uitată nici distincţia -- larg documentată în lumea colonială greacă
~ în"rre X_liJpc( în sens juridic (de obicei parcelata în xAî}POt distribuiţi cetăţenilor) si
,,zona de influenţă" a unei cct.'iţÎ, un concept căruia i-ar corespunde, probabil, termen.ul
11p60')(tvpo<; figur<lnd îrm--un con~cx<.:, din păcate lacun;ir, dintr-o inscripţie elenistici
(lSM ! I il).
Tuir::r!ul tnrnil:-,n \'Stc '1pr,.1,1pc necunoscut. :i.rncnaj;ir:-·a sa fiind probi hi I rnai t,11':;e_
Pa:;~1jul dci,t animtit datorat îui l\ir-mnon descrie m,puric,1 Tomis ,,ÎnVl:cînar" (◊µopo,1)
cu callatienii, ceea ce nu se poare înţelege decât -- în viziune specific arnică-·-- în stmlil
că cele două teritorii agrare aveau o limira comună, atâta vreme dt frontiera unei polis
grecesti era considerata a fi n-u 7.idul de incintZt al or;işului, ci limita e:xtrtmă a ttritoriului 1.
Teritoriul Ca!latidei este cunoscut prin surse variare (literare, numismarice şi
epigraf cc), dar şi prin realităţi arheologice, inccp.lnd din secolul ;i} IV-iea a.Chr. ln<lifer.-:m
d-: r;'bpunsul cu privire la r_fata de întt>meiere ;i Callaridci, este cerr că xWpa nu a fost
amenajară dcdt în această epocă mai d.rzie. Vocaţia agrară a callarienilor rczuită indirect
dintr-un tMS,t,i din Diodor (X,X, 25, 1) în care este Yorba de colonizarea a 1 OOO de c;1IL1tieni
1cfui;!J.ţi dupd j 10i309 a.Chr. (t ucerirea Call;1tidci de către Lysîmach; vezi mai jos) În[r-o
d.:r,1!:il' instal:ml în Regatul bo~p•Jran de rc:gcle Eumelos: ,,te-a dar un oraş pentru a•-1
locui '.;i le-a distribuit în acest scop (localitatea) numită Psoa fÎ teritoriul (ace,,teia)" . Pe
2
de .~Ita parte, locu! ou1p,u de :lf/Îcultură la Callaris ~ ceea ce implică existenţa unei
x,\jpa -- pasc evocat de unele emisiuni moncr.are. Primde drahme de argint b:1tute la
C::,llaris. în secolul al IV-ka pt1an.'i..pc re-.Trs '>picui, i;u J.ivinităţi agrare precum Dionysos
·<rn Demctn fir~ureaD1 pe avcr<,ul ~.mor emisiuni de bronz de11isticc, ceea ce nu e:;1e lipsit
de imercs, chiar dară prezenţa uno1 asemenea zcit:l\i pe monede nu este de considerat
îr;iotdeauna o dovadii in această direcţ·ic. În inscripţîi tecnuml xWpu apare încă din
st"rnlul ai Til-lca a.Chr. (ISM. 111 106), :ipoi în secolul I 2.Chr. şi în epoca imr;eria!ă (lSM
!Il 26 şi )G), i,,r formula cu privire b priviksiu! acordării dreptului de a achiziiion,l bunuri
funciare (0.pTI)CTLi; Jna(wv) poate fi restituită într-1rn decret elenistic târz.iu (ISiVf llI 29).
O ope!\tţiune de hot,lrnicic de la începurul t'rci creştine, descrisă într-o inscripric 0GB
V 50 J 1) de la Dionysopolis (Ba.Ieie), st,1bikşre frontiera între teritoriul acestei din urmă
cn;,.i;i şi cel a! Cal!atidei. An2liza toponimelor menţionate aici, unde din de cunoscne
ş1 din alte :,urse (mai ales Plinins;, Narnralis Historia IV, l l [18], 44), duce la conchnia
că iniţial XtJJpa. C1llatidei se întindea spre ;,ud până la Capul Sabla (Kaf)(7J\l ALµ11"v în
sursele anucc). Celelalte frontiere nu por fi decât vag aproximare (probabil pâna spre
!acili Techirghiol spre nord şi până spre actuala localitate Albeşti spre vest) pe b,12;1
disnihuţiei siturilor identificare arheologic.
I n.M. Pippidi, op. oi, P· i97
2 ;\< :\vrnm, Untrr<uch1111g,,n zur Ccschichu Jo t'erritoriums t'en R,1l!,1tis in griahi.w:hcr Zeit, în D-1'-i-1
:,,.;_'. . .:'), 1991. p. 104.
COLONULE GRECEŞTI DIN DOBROGEA
În sfârş_ir, o serie d~ înscripţiî greceşti şi latine din epoca imperială (ISM III 51-55)
păstrează fragmente dinrr-o hotărmcie care rngerează existenţa unor parcele desniate
geometric sub forma unor pătrate şi dreprunghinri, ceea ce ar găsi o bună paralelă la
Chcrsonesos, unde diviziunile .1grare amice au lăsat urmr parţial rcperabile şi astăzi în
teren sau vizibile cu ajutorul fotografiilor aeriene.
Sursele literare şi cpigrafice au conservar numde mai multor ~t5,:zJri din teritoriul
calbti:rn, unde dimre ele localizabile în teren pc baza mai nmltor repere: Nuµ<palov
ncn yY_.501 l)~ o !ocal!_tate siniată undeva pe (0:l.'::t.i, la sud de C:1llarîs; Kapt0v ).,lµ1[\1
1_'-.::;.,ul :--,._d,h); Ap)J.X,l\JUV(X ./ÎiiiL!/di1u (l.SM m )3?), pwb:ibil !a 23 J\ugw,f, pc (!',,iSl;i
!a nord de Callatis; Parthnwpolis, în zona Schitu-Costineşti (Plinius, l'v'tttundis Histori;
[V, 11 [18), 44 şi alţii); Stratonis (Scutul de la Dura Europos 12; Tabula Peutingcriana
VIII, 4; Geograful din Ravenna, IV, 6, 47), de localizat probabil la Capul Tuzla si de
dctivar, eventual, de la Stratonis (turris) c:c i:-rpd-rwv~ (m5pr~), ,,mrnul lui Strat~n";
Gnvnia (Plinius, Natural~s Historia IV, 11 [18], 44), nelocalizată în teren, de apropiat
eventual deKpouvo(, vechml nume purtat de Dionysopolis, conform unei tradiţii destul
dr o!->scure; Aphrodisi,1s (1GB V 501 I; Plinius, Naturalis Histon"a JV, 11 [18], 44); Heradea
Libistos, L)gere, Rhocobae, Eumenia (Plinius, Nat. hist. IV, 11 [18], 44); în plus, 0 seri~
de _loca.lirăţi cu nume păstrate fragmentar sunt date ca .repere pentru limitele loturilor
în hotărnicia callatiană din epoca romană. Cu excepţia localităţii al cărei nume începe
cu OOO\[--]= Val[--]"-- o denumire derivată dintr-un „eponim", precum Valerius,
l~dens ere., ceea Ct' sugerează o Întemeiere în epoca lrnperială- toate celdare comunităti
pot fi de dată denistid sau chiar mai veche 1• •
Din punct de vedere arheologic, cel mai bine cunoscut sit din teritoriul cal!atian este
cd de la Albeşti, ocupând o suprafată de cca l 2 ha pe un olatou aflat la cca l 5 km vesr
de Cailatis. Nucleul esre reprezentat de o fonîficaţie recra~gulară de 40x40 m (ulterior
„ţ)x45 m) prevăzută cu un turn de colţ (9x9 m). Aşezarea prezintă trei faze de evolurie
din prima jumătate a seC(llului al IV-iea p.lnă spre sfârşitul secolului a1 Ill-lea a.eh/
Si:ircmul de construeţie este tipic grecesc, cu paramenţi din blocuri ·fasonate de calcar
:1i rmilckton din calcare neprelucrate, legare rn lut2. Situri de asp,~ct similar au mai fost
identifi~,ue în aceeaşi zon.l, dar nu au farur. încă obiectul unor cercetări sisrcmaricc.
..--- Pe de a!tă-pa.ne, se cunosc în teritoriul callatian ~i mai multe aşcz:,'iri nefortificate, agnre
prin exo:knţă, unde dintre de putând fi, eventual, apropiate de dteva din toponimele amimire
mai sus: Tuzla, Cosrincşti-,,Mănăsrirca", Schitu, Unirea, 2 Mai, Vama Veche, Sabla Un
imprejurimile căreia a fost descoperit mai demult şi un tt"Jaur, încă inedit, de monede c:illatic~e
de hrnnz), Hagicni, Albeşti-,,La, \'ie", Cotu Văii-,,Via lui Avram", Arsa, Dulccşri, 1-,foşnenî,
Perineaga. Cât priveşte s,mctuarele rurale, dacă descoperirile recente de piese v0tive de la
1
Ibidem. p. 103-1.F.
2 A. Rădulescu, M. Btlrbult~cu, L Buzoianu, Domu'CS r/rer:tes s11r le site d:4!b1',,ti (ddp. de Com-:,mra). in
Ci,:ili'.sltion grecque ct culture~ ant.;que& pCriphCriqucs. l-1.ommage il P. Alexandrescu a 10n 70° anniver:;aÎR (edit.
A. Av:am. M. Babeş), Bucan::st, 2000, p. 172-179; A. Radub,:u, L. B1,wianu, M. B~rbu!e.,cu. N, Geon.,e~cu
'llbrşri (iiparteme!/t de Comt,mtza}- site fonifii grico-indigC'lit, Jn The Bbck Sea Region in thc Grcek, R(:'man'.
and Syzamine Periods (edit. G,R. T.,ct.skhladze. J.G. de Bocr), Ta!.mra 32-33, 2000-2001. p. 189-L.(J(,.
578 LA INCEPUTURlLE ISTORIEI
Albeşri nu sunt decîsîve pemru a posmla existenţa ~~iui asemenea lăcaş de cult, un sanctuar
rural a fost cetcetac la Durankulak (Bulgaria), spre limita meridională a teritoriului callatianl.
Salbei acestor aşeLări i se por ad1uga câteva descoperiri cu caracter funerar, care ar putea
~ugera exi.srenp. unor necropole, precum la Comana sau Neptun 2 •
În dornenîul funerar însă particularitatea cca mJ.i interesantă o reprezintă o scrie de
mormirn:e cu carntTl bohitJ şi cu culoar <le acces (dromos), Alături de cele d.escoper!te
în iincJiJta vccinarare a cec:l.ţii, e.xistă :1ltde în teritoriu, la 2 /'v{,\i şi b movila Dornnuci
({:1.ng;l. Ars:1, Lt '/Csf de C1lbris). danbî!c w:1rc p<: la înec-putu! si.Tohilui al Hl--lca :1,( .hr.
;\cest ,io Cc consLructic este de ccttă uriginc maccdoneanăJ. · /(J\t l.'d!onizaţi în caJimte di: so{Jaţi--agril.~u!torî --- un {-('! de -dcruhi; precum. în multe
Eva!~iarca isrorici ~ tuturor dardor referitoare ia terimriul caHatian sugerează c1 icesra
era organîzat ln dcn_;ă secr1_)are, Teritoriul propriu-zis, limitat la zona din jurul cetJţii,
er~, compus din loruri!!.': cetăţenilor callatienî şi a f-Ost supus unei operaţiuni sisrcmaticc
de cach:i;ir.1re înn--un momcnt care nu poate fi precizat; penm.1 asemenea loruri există
indicii în limitatio din epuc:1. impcr!ală (ISM III 51--55) şi interesante analogii în ccab!ră
ctîrnr;e a Hcradcei Pontice, Chersonesul din Crimeea4 •
În exteriorul acestei reţele Je loturi teritoriul Callaridei sc va fi prezentat sub forma
uuui conglomerat de c.omunitări rur::ile şî fqnificaţii de mai mÎGi. sau mai mare amploare.
Câteva realităţi arheologice (mai cu seamâ fortul de la Albe.5ri) pot fi puse în kg:,rm;l
cu acele oppida mentionate de Pliniu cd Bătrân ca aparţinând „sciţilor plugari", S,ythrte
r1mteres (:.VdtUr{l/is Histori11 IV. 11 [ 18], 44). Prezenţa sciţilor în regiunea Callacidei este,
de ald-d, sngerata de mai multe: documcmc. Dobrogea însăşi începuse să fie denumită
în epoc::i ek·ni.stîcă „Scitia ~1îca" (vt>zi mai sus). Pentru Demt·aios din Cailatis (Pseudo
Skymnn-;, v. 756~-/57) locuirorîi ţinurului dintre Callatis şi Dionysopolîs erau crobizîi,
::citii ş! ,,grecii amcsrecap" (J.uyc&sec;uEAATJV€<;). Se cuvine, în sfftrşîr, a fi amintită o
l.·urio:::is;} seric de n1onede de bronz şi, mult inai rar, de argint bătute probabil b Calbtis
~au în ::dce oraşe greo::şri din regiune oei de meşteri moneuri origînari din aceste cerJţi
şi care puană legende cu numele u11or „regi" (basiln's) sciţi: Ailios, Akrosas, Charaspcs,
Kanîtes:, Sariakeş, Tanousa. Aceste c1nisiu.ni datează din secolul al Irlea a.Chr., far:i d
exdudc sÎJ.rsitul celui precedent şi, evenwal, începutul celui următor. Pracnţ:l unor
mone,k di: bronz emise de Akrosas a fr,st semnala[;\ alături de staterî de aur de tip I.y:,:rn,1d1
puşi 'i'i1 lcgărnra cu subsidiile ;icordate de 1'"1ilhrîdates al Vl-lea Eupator a!i:1ţî]or :.:lÎ
vest-pontici, chiar dacJ, pe baza unor cercetări mai recente, poate fi avută în vedere o
datare ceva m~î timpurie a rEspecti-..,îlor statcrî.
' j. Bui"<)W, D:mmhuL::k. \/ubni,·ht iib,7 die Ausgrahungm 1991 urui 1992, in Arch:iologisd1c·1 :\ni.tign.
!993, p. 3.33-345; ldem, F:.,·mi:at-ir.:m i!I Durnnl:11/ai: (NE Bu{gari11.): Tlll' Nituai Pir., and //,tir Contmtc, io
Rc!igiom du Pont-Eux;n. Aw s du VlW Sympmiu:n de Yani (Cokhide), 1996 {tdiL O. Lordkîp,!!1idz1!,
0
P. Ul'c°{)uc), !Bes;;_m,:on, !999]. p. 33-35.
2 M. lrimia, Datr noi privind mYrnpoltle din Dobrogea în a d11ur1 epocii a ferului, în Pomica 16, l 'Jh.3,
p. 6':l~-;48; ldem. Aform!lw pl,mc şi tmnulare din zona litomlit a Dcbmgei (fee. IV-II i.e.n.) 1i pm/1/t'm,1
.1,1v11u11mţti lor anice, ln Tbraco-Dacica 5, i 984. p. G•î--83.
; C. Preda, Callarii, ed. a lI-a, Bucureşti, l %8, p. 3 l şi urm.; M. Irimi'.l., în Pontica 16, 1%3, P· l IS
şi urm.: Idem, în Thr::irn-Dacîca 5, 1984, p. 67 şi urm.
4
;\_ f\vr;1m, op. cit., p. 132 şi urm.
COl ONl!LE GRECEŞTI DIN DOBROGEA '5'79
Pc de altă parte:, descopcririk arheo!ogice d~ natură a indica o populaţie scirică sunt
încl rMc ,5i prea săiace pentru a postula o prezenţă masivă a acestor neamuri în Dobrogea.
Esrc vorba, probabil, doa, de o endav:l ma.i pronunţar:i. în teritoriu! caHarian şi !a ~ud
de acest;,. până spre D!oqy.sopolis sau chiar Odcssm (Vann), reprczentâ11d remtrile scirilor
orc p:Hwnscsenl în Dobrnsea în prim,1 jnrn:lrate a secolului al IV~lca a.Chr. sub regele
\te;<'> ,~au ale celor cuc sprij!nisera revoh:t calbt ieni!or ,iin 313 lmp,)triva lui Ly:.in°1ch
(! )iodor ,xrx, 73, J_ şi 5). i' 1tt t'.',lC '.'.Xdus ;:_';) o p:tri-t:-din scirii p:irrîcipanţi Li.acest<..' Cll_llp:rnii
,,1, ! :, p':it11nsi (:C',:t h: ,i i1'1.il! in itrrr,riw:n iswrin' dnnsc \,1c.1 il\.'CUt:n'.l't::,>,, l :i
,::one JÎe lumii elenistice-- în forturi precum cel de la Albeşti. Un argument suplimentar
în an:astă dîrcqie ar fi acd,1 că regiunea în care sursele sugerează C'.:istenp acestei enclave
~ci1Îc..'." se .rnprnpunc cu zona de difuziune a morminrdor cu c1mcr,l fonrrar;1 bolrîră şi
✓/ri;J_110s amintite. mai su-;. Existenţa unei necropole plane la Callatis ît1dîcă rîpuî d~
înmurm:întare u·1,uaP, în vr2-n:c ce informaţiile concorda ne~ despre regimul democr:1tic
:tl ce1;t{jj (cd puţin pentru epc,ca elenistică) se opun 11et oricărei încercări de atribuire a
;tcesrm morrnlme sompt110:1se populaţiei greccsti. În schimb, paralel? cu morrnimclc
;u !sucraţiei scirice- din nordu! l'v1:lriî Negre parc să se impuh:i; nu este, aşadar, exch{s ca
:Kesc~ morminte s:1 fi fo~1 rczuv:m: tocmai unor „regi", precum cei al căror nume figurcJ.z:i
:1iaî drziu pc monedele amintire.
·\bniri dt: sciţî, în oppir!a mcnţion'.tte de Pliniu cel 8ătrin ~.HI în aşezările (_frschi:-e
din teritoriu, precum cele idcrn1ficare pe cale arheologic\, !ocui:iu gre-:i, gqi şi crobizi,
:Kl'.~ria .din urmă înrudiţi cu gl~ţii (Strabon VII, ), 12). Pe seam.,1 crobizilor a fost pus,
Je :1!tf(,j, radicalul -rl(e)inil, preient în toponimie într-o arie n::<::trâ:isă tocmai la zona
dintre Calhris şi Odessos, de exemplu Arnlt1idint1 (lSM 111 .237) s,m 'Acr!So),06€lVO: OS~A
lll ::, l. r, 12) în re ritori ul cdLnian. Cât despre „grccîî anwsleca1i" (.ul ycibE<; uEAArfJE~)
din ,icceaşi regiune -- o Je~cmnare care corespunde p,,rfc...:t rermcnului jl.l~E/J,Yj\iE~
îmidEit într-un celebru ckcn:t de la Olbia (IOSPE l 2 32 '"'- Sy!L-' 495, B 17)-~ conotatia
~·tnici1 nu este aici ohligaroric. Este posibil ca acea,;t;l denumire să indice situaţia perifor!Cl.
~i _infr,rioar:1 social a acesror cornunirJţi. Lumea elenistid1 furnize;:aă ncmun;iratc exemple
de co:'nuniT.J.ţÎ semîdepcndentc; în lipsa unor documente rnai consistente, însă, precizarea
srnmtu!ui acestor comunităţi din i-critoriu! cal!atian şi definirea gradului Jur de dcpe11dc:1t:î
Ev,l de·cct:-ite ~unt deocanid,.n{i imposibile 1 .
Dx,1 amemjarea.tcrimriilor rurale ale cetăţilor gnxeşti vest-pontice a răspuns neu:sităţii
frmdarnencale de a cn::;. condiţii favorabile practicării agriculturii --- cacacterul agrnr fond
de .1h frl definitoriu pcnnu orice polis greacă•-- nu mai puţin semn~ticnivă este ttndi !H'.l
, 1 u:lornşi cct:1.1-i de a-şi alcdwl dtcva rdec comerciale loc:.i!e. În 3.(:e'Sl conu:xr se inn.:gre:lzi
1
('. Prt·da, N. Ceorgc~cu, 5i'lf',ltwih' r1, -"~'w11F di, /,1 .l\{t/r1gr1hi1 din J•:r::?.-- 11<'rn1pol1 m/!at.'.mJ r,b ~',mt: Ji,uhViu,fN;,
:1: Po1,tl::,1 8, \ ':)75, p. 5)-·~,;,; C. Picd,1, E. Bârb.dt:lllu, 5,~ip,ln,rilc m-lwologia: de s,i!v„n Jir, <'J.!1111 ,r,mii<'r1t!:,i n"u,-d
dt iii J/tmg1z/ia, în Pontka l2, 1979. p. 97--107; cf. M. Oppem1ann, 1,p. rtr. (supra f'· 46Jl, p 165----165.
: A. Avram, lSM l!i, p. 19 -:i ut m.
)80 L\ ÎNCEl'UTUR!lE ISTORIEI
episodul foarte puţin cunoscut -- sugerat de l;·11dc <;urse cu o p.:trcimonîc indirect
proporţional:i. cu rolul pe care trebuie să-l fi jucat aceM fenomen·-·- al înterneîerii unor
„colonii'•' secundare. Acestea nu erau apoikiai propriu-zise, nu aveau, prin mmare, structura
unor poleis, ci se prezemau ca simple factorii comerciale dependente de cetatea fondaroaie.
Unde dintre ele ar putea corespunde tcrtncnului empo;ion folosit uneori de surse în
asemenea c.o:1textc. De reţinm însă că., d~i ::ictivitatca de întemeiere a unos facwr!i menire
\;i. conc,rirnie 0i să în tretinii rdee corncrciale de o rn:ii nnre s:1u m:1î mică anvergură \"<,te
hinc do,,<:nwnr:n;} înccp:înd cu cpocJ :uba;c;î, tcrmcn11l dµ.m5puJ\1-1p;1rc î11 ,,1irsc (l·kro<I{)(
şi câtt\,1 i!1s1..rip\ii) .1bia în secolul aJ V-ka a.Cbr. Pc de alt;i parte, acda:;,i lcrrnen poa1e
desemna, în f'unqie de conrext, portul (centru al comerţului p{"ste mări, î11 opoziţie cu
,1gora, centrul comeq:ului local) sau pur şi simplu o localitat,~ în ansamblul ei, desemnată
ca emporion în sensul figurat, penrru a scoate în evidenţă caracterul preponderent comercial
al acc">teia 1• A abuza de tenr:enul emporion este, aşadar, pcricuh.)s.
O factorie corncrciahl for,d.LH1 de Istros lfebuic să fi fost acel enigmatic „port a.I istrirnilor··
( 10t.pLCt\1~rv Atµ'fÎv) nien~ionat de pcriplurile M,lriî Negre şi situat undeva. În delta
Nisrruiui (Arian, Periplus Ponti Euxini 20; Anonymus Ptripbs Ponti Eu:,.;ini 61 ed. Diller,
p. 134), Nu se ştie nimic dcsprt: caracterul acestei aşezări şi despre mornemul îmcm.'.ierii
sale, doar n11rncle fiind acela care sugerează o facwric comrolată de lstros. Trecând peste
chestiunile legate de sratutul Orgamei {yczi mai sus} şi ai Tornisului (desemnat expli,:.it
ci o-nporion in secolul al Ifl-lca a.Chr.: Mcrnnon, FGrHist III B 4-34 FU [2ll), un l"a
interes;in-::, d:-u !a Id de enigrnaric până la un punct, csre oforir de Nikonion (Nikom:on),
o loca!ir,ue îdcmitlcată prin săpămri arhcologin: cu ;tşezarca de la „Gn1diştca RoxoLin.i"
(Rokscila;iskoc GorodiSfr, Ucraina) de la îirnanul Nistru!ui 2. Nici o sursă nu atest.:'i explicir
faprul că Tstros ar fi îmem:~iat ace:isră ,cişczarc. Pc d-'.'.' a!ta p;:;,ne, acest lucru este mai mult
decât probabil ~i, în gr-nernl, admis de ,:ero·r:hori, ad.ta vreme C:i.t la Ciadiska Rnwl:mi
s-a descnpci ir o apreciabilă cmrita:e de monede .__k ,,rg.int -'i; de bronz b~nnt la lsuos (ele
de an!inl mai multe chiar dcc:it în îns,lşi tctatea emirJtoce.re)·\ ia1 o inscripric n:ccm
dcsco~erîtă evocă rolul jucat de lsr.ros în reintcmcicrea a;czărîî în .secolul al Ill-!ra .1.Chr. 4
Nikonion (Nlxt0Vwv la Pseudo Sh---ylax 68 !GGM I, p. 56-57], Prolemcu, G.:ogrdphi.1
III, IO, 8 şi ,1iţiÎ; Nu.,cWvE:O\I lnrr-o inscripfie de la Tyras delă încePutul SC..\-~>lulu\ ai JII. ka
'J,G.E Hind, Tmdns t1rul Porrs-rfTmde (Emporoi dnd E:npMia.) in thr Rl«~k Sm ir. ,lnn11fitt, i!i H
;\Lu Ni:ro 2, 1995- î 99(}, p. i l 3 -126; M.H. Han,cn, T:'1apw-um. A St11d,y of thr USl' ,md Me,n1iilJ :Jf rhi•
'l tnn În 1Îie ,-1,dwii ,111rl Cl,s.rica/ P,TÎorh. in Yct Mufe' Srndie~ in :he A.nciem Creek Pol,~ (,:dit. ·1·h.l-L '~il·1."-:n),
Historia. Eim.d,chri(trn 117, Stutrg«rt, 1907, p. 8?,-10); M. !\farcu, Fi!zpnm1 fn ha::.i!lld /!1!'!:i!lui E11xin
În epoca g:·c-?c.1, în SCIVA 49, 1'Y)8. 1, p. 39,~60; E.K Pctroprn1los, op. cit. {supra, p. 5(i 1).
: N.M. S,:kcrşkaja, Ni/.c(mÎrm, in North Pomic Ar(haco!ngy. Rtccm Dî,wveries and Studie" (edit. Cocha
R Tsrnkhladzc), Lcidcn-Bo.ston ,J<dn, 2001, p. 67--90.
-' P. ,\b,,rndre.srn, fnsm111âri rtrhfoiogfrc. Gn}dişf('[J de l1 "R/1_\·ol,mi•, în SrC! ! 2, l 9'.'0, p. I ,i9--J ',(,_
; Ju.G. \'inogradov, lmja, !im i Nikonij, pd,i11u~yj i vazr//Z.t:lennyj, în Numî·.-.m,Hib Î cpig.r,Jlka 16,
l 999, p. 50·-71; L Rusrn, 011 th/' Decree ofAutok!es a,11/ rhr St,11'1-,;; 1f1Vikoneon, în Epigrnphica li. ~,-lrnsa
rotunda cpigraphiae Dacicac Pan11or.!caeque, Hnngarian Polis \mdi,~s li (ufa. GyOrgy N{mcrh, hu: "i\;1).
Dt•brecrn, 2004, p. J.),-4 J.
COLONIILE GRECEŞTI DIN DOBROGEA \81
a.Chr.) este o aşezare Întemeiată spre sfărşitul secolului al VI-lea, al cărei apogeu poate
fi plasat, în lumina descoperirilor arheologice, în secolul al V-lea a.Clu. Din al doilea
~fert al a(estui veac datează zidul de apărare al aşezării. Tot cam în aceeaşi perioadă -
într-un moment care precede anii 4 55/450 ~~ Nikon ion s-â aflat sub protectoratul regelui
scit Skylcs. Concentraria monedelor de bronz. cu legenda LK, LKY sau IKYA la Roxolani
demonstrează că această efemeră emisiune regală nu a fost bătuci. la Olbia, cum se sustinc 8
pâna nu demult, ci chiar la Nikonion 1. ,\faj târziu, în 425/4 a.Chr. numele Ntx[6vLov J
(c;>11 Ntx:[6vem11) po:w.: fi restituit cu ccnitrnlinc în lista ccr,lţ"i!or tributare .Atrncl în cH!t, :I
Ligii de la Ddos (ATL 1 A'.)=- IG 13 7 l IV.16/). AşcLarca de la Nikuoion a fost dlstru~a
pr~babil, în 331, în 1~rma expeJiţiei lui Zopyrioll (ve·li mai jos), pentru ca apoi să fie
refondară spre începutul secolului al III-iea a.Chr. de Tyras, cu contribuţia Istrosului 2 .
Oricum, decăderea aşezării în epoca elenistică este indicată de fapml că într-un periplu
;;nonim, care utilizează surse elenistice, situl de la Nikonion este desemnar ca Xtvplov,
,,aşt:1n1.rc rurală fortificata" (Anonymus, Periplw Ponti Euxini 6 I). De altfel, nici pre?..enţa
!n !ista uibuturilor atice, nici faptul că în pasajde amintite dîn Pseudo Sky!ax şi Srrabon
a.;-:ezarca e};te desemnată polis (probabîl doar în sensul topografic al cuvfouului) nu pot
,:cnstiwi argumente decisive pentru a acredita Nikonion ca fiind.o apoikia. Cele arătate
mai :,us sugerează mai degrabă o „subcolonîe'· a fstrosului.
d. Instituţiile
Coloniştii veniţi de la Milet, respectiv dt' la Hcradeea Pontica, au clădit, ca pretutindeni,
1,r,oikitti după modelul cct,lţ'ÎÎ-mamă. Prin urmare, instituţiile coloniilor YCSt-ponrice le mpiazJ
pc cde care erau proprii metropolei, doar transformările din etapele ulterioare fiind de narură
a :iduce unde modificări spccifio.~. Alanimeri, în ansamblul lor, principalele instituţii se dovedesc
;:i fi 1.kosebir de rezistente, de fiind de multe ori atestate de inscripţii până în epoca imperială
Coerenţa instiruţiilor din coloniile mîlesiene a fost adesea evocată în studiile comrararive,
org,mi?.;lft\l primară a Milerului rezultând ea îns;l5i în mare parte pe temeiul informaţiilor
din au:'.st domeniu culese din lumea colonială 3 , lstros şi Tomis furnizeaz..1 bune exemple
în ;Kca:,ră privinţă, chiar dacă evidenţa cpigrafică este aproape în toate cazurile t;kfie.
În ceea ce priveşte organizarea corpului cctăt<·ncsc, la Istros sunt atestare patru din
cdc şase „rrihuri" (ph)'Lai) milesiene: Aigikoreis, /hgat!eis, Boreis, Gck,ontcs. Informaţia
~lcrir,"; de Tomis tste şi mai consistentă, aici fiind menţionaie în inscripţii din epoca
1
A.G. Zaginajlo, P.O. KarySkovskij, l'vfonety skifikogo rar)a Shi/11, în NumizmatiCC.skie iso!edo\'anija
po i,u1,-il _i.igtvvostoCnoj Evmpy, Chişinău, 1990, p. 3-- l 5.
;: Ju.C. Vinogradov, P1mti_;t/1c Studicn, p. 323.
'l)Jv!. Pippidi. op. cit., p. 200 si urm.: Idem, Comrihuţii l.i L;toria vcche,i Rom,ΕHii2, Bum regi, ]{)(i'.7: I-km,
S,yrl,iw .Hi,wr;;. Rcchcrrhes sur !t.:, co/,mi.cs gFxqua du littora/ mum11i11 de k1 mer ,Voire, Bucm·st-Amm::rdam. ]1!75;
K. Nawotkt, Boule and demos in J\-ii!t'tus and its Pontic Co!o11ies_fimn chmical Agt urnii rhird muury A.I).,
'X'rocbv.--\Varsrn,\-a-Krak6w, 1999.
582 Lţ ÎNCEPUTUlUlE lSTORJEl
1 mp':r·ală cu excef'ţia uneia din cele care îi acestă pe Argadeis, mate subdiviziunile
tradiţionale milesîene: Ai(gi)koreis, Argadeis,_ Boreis, Geleontes, Ohwpeis, Hop!etes.
Abia dacă mai. trebuie relevat faptul că -~ în lipsa oricăror informaţii - nu se ştie
aproape nimic despre ,,constituţia" originară a ctitoriilor milesiene din Dobrogea. Graţie
unei informaţii datorate lui Aristotel (Politica 1305 b 1---12), aflăm că, la un moment
dat, :cgimu! oligarhic de la htros a fost înlăturat. Nu se ştie cu prcci_zie d.nd se va fi produs
:1cest cwnimcnt. Un context istoric :;;itisfăc1t--)r ar putea fi oferit de demonstraţia d1.~ fonă
;, hti !_\ i-ick'in \hrca Î'hJgr;t (Pht,1rh, l}rido )0), c1nd, sub influ:·t1p (.,:rn d1î:1r prcslunc:1!)
Atenei. o se:rnlă de cetăţi au fost integrate În Liga de la Delos, cee1 ce a favorizat îuL11urarea
regimurilor oligarhice. Pe de aha parre, dat fiind fapml că pe monedele regelui scit Skyles
barutc la Nikon!on, în zona de influenţă istriană, figurează bufniţa·- de certă inspiraţie
cuerna,1ă ~ şi că Isrros pare să folosc-asd ernlonul atic în primde 5aJe emisiuni de argint
(vezi rn:,i jos), nu este exclusa o oarecare influenţă a1eni,mă chi;ir ceva mai timpurie, ceea
c~ se ,.,a li repercutat şi asupra 01imb:'i_rilor consti!UţÎnnale de la Isrros. Fapt este că, începând
din secolul.al IV-lea a.Chr., moment în c:ire inscripţiile de !a Istros sunt în măsură să
hlrnize2.c date despre orgmizarca politică a cetJ.ţii, toare insiÎtutiile arescate sunt compatibile
cu mi fi::gîm democratic, fie el temperat sau mai evoluat 1•
Eponimu! cetăţii,_ rnagisrrarul care dJ<lea numele anului, era preotul lui Apo!Jon ~1Ţfp{i,;
(,,T:in~)duiroml"), ::.:cea ce rezultă implicit din insoipţii de la sfărşirul secolului al V~!t:1
şi în,·eputuÎ secolului al l\l.. Jea a.Chr. (IS~vi I 144 şi 169), înainte ca acest lucru s1 Ce
..1ccsrat d(" md.Î multe documeme, începând cu un d('cret din secolul I a.Chr. (lSM I 54).
Sfatul (s:<u Consiliuî; ~uA,i în rerminologî:J. greacă) este atcsrar de inscripţiî înce_pând cu
mijlocu! :;:,:-colului 2J IJ[-lea a.Chr. Nu se cunoaşte numărul membrilor săi, aşa cum t1ll
~e şrie rn precizie nici cum funqiona acesLa; pe baza frecventelor analogii din întreaga
!urne greacă, se poate însă presupune d Sfatul avea iµiţîatîvă legislativă şi_ că, în mu!te
cazuri, era însărcinat cu disnttarea unor propuneri venire din adunare.a populară sau din
partea unor magisrraţi, ca.re ~-- odată voc:ae în a..::e.st cadru şi stiiiz::n:e înrt-un proiect
provizoriu (probouleun-1u) -· erau apoi supuse dezbaterii şi aprobării prîn vot direct în
Adunare. De remarcat îns:J că, alături de decretele trecute şi prin .Sfat şi prin Adun,1re
{cele introduse de formula ~OO'{E Tfl j3ou).n-xaf
C O
TW S1lJ.iW, ,,-Sfa.. tul şi poporul au g,'bit
O ~ •
cu cale"), Istros a produs un număr rema_rcabil de decrete „nep1:obuleumarice", V\H:J.te
direct în Adunare (~OO's°E _.-rt0 c5-ftµw, ,,poporul a găsit cu cale"). Adunarea populara C-)tC
dt·semn::ită, Gl pesre toc, în m~d cur~ut ca demos (în inscripţii începând cu secolul a! Hl•-ie1.
a. Ch,.): unele documente folosesc însă şi termenul tehnic €xxATj(J(a: ISM I 19 (a tlciu:1
jumă!Jtl· J. secolului al Jil-le:1 a.Chr.) .şi 54 (a doua jumătate a secolului l a.Chr.). Şedintck
A<lun;l1ii, a căror periodicîtate nu este cunoscută, erau prezidate de dte un €1îtJH)\!toi;.~
Magistraţii cetăţii sunt adesea desemnaţi în mod general ca ăpxovrec;, ,,arhon{i'', foră
ca re-rmenul să pre7,inte un sens tehnic, aşadar, ncimp!icând exi,renţa unui colegiu de
1 P. Akxandrescu, L 'aiglc l't le dauphin ... , p. I 08 şi urm.
2 ;\1. Pifrarc. Les €1nµrfvwt de Milet, in L'Amiqttite dassique 38, 1%9, p. J65-388.
COlONIILE <;RPCEŞTI DIN DOBROCEA 583
arhonrî de tip 1renian. Inscripţiile menţioneazii în diferire contexte o seamă <le magistr:qî
(cu mandate anuale, judecând după a1ulogii, chiar dacă acest lucru nu este nicio<lară
arestat de documentele locale), mai mult sau mai puţin importanţi, aie căror atribuţii
st1nl mai precis sau mai vag cunoscure, în funqie de hazardul repartiţiei documentaţiei:
gi11m!l!.;iarchoi (responsabili cu educaţia tineremlui în gimnazii), agor,momoi {responsabili
,.,u S'.1pravegherea pieţei, cu verificarea sistemului pond("f'.ll ere), lmniai (casieri sau
_-0 nubîli), merisr,li (,,împărtiin, ii de bani"), oikrn1mwi (al(Î rn:1g1s1nţi financi,,ri), l,lgmwn,'s
(c1 t'1'<:pnns:,1_hilit:1ţi în r·,\lîc,rc:1 \kcrc1·,:!or), "''"''"' (ci.1 :i.trihiţii 11c·prcci1_;1,e). !",1t
;u.diuţii fi_nanciare, neprecizare, trebuie s;l. fi avut Colegiul „celor z.~cc" (o'L lixa: ISM
I 28, secolul al II-le.1 a.Chr.), dar nu există vreo dovadă el aici. am ;ivea de-a face cu 0
inagisrramră ordinară, Un document de provenienţă rit·..sigur:l, arribuit îndeobşte Istrosdui,
îi mcnlÎoncază apoi pe €mµEAY)TUL t"t:'.iv T€lXWv, ,,supraveghetori ai zidurilor" (ISM
I (>5, secolul ai III-iea a.Chr.). Cit prîvqrc magisrrnrnrile mi!irarc, :i.ccscca sune ,,t1h
~:•-11wscu!..':. Decretul ISM I 15 (a doua jumăwte a secolului ctl III-iea a.Chr.) arară cun
un ,:,.:·t:î;;can dt v:iză, Ag~uhok!es, fiul lui Anriphi!os, a fost alc-s m.:i.i îctâi To'{cipx'fl<;,
„conundant al arcaşilor", :1poi crtpaTIJîcx_; €rrl ~ xWpo:~ aJ-roxpcfrtiJJ), ,,comandant
cu pureri de,pline a.supra teritoriului". În ambele ozuri este vorba de magi~rrarnrî
exrraordinare, impuse de siru;1ţîi de criz:1; de a!tfei, şi oastea Isrrosuiui, probabil o falang;1
hcplirîcî. pur cct.lţ'enea.scă b origine, avea sa )e pre~inre în epoca deni)tÎcă mai degnb.1
c.1 o n:iliţit: întemeiată pe voluntariat si suplimcnură de mcrcernri (µ1.o,'.hxp6p0l), aşa
,:um rcwltf1 din areeaşi inscripţic 1 .
Între inscripţiile de la lstrns se găsesc şi câteva decrete care :1cordă calirarea de pro_x·oî
unor \lrâini care s-:rn remarcat prin servicii aduse cet:'ir,iî. Cd mai vechi decret de prcxenie
po,ue IÎ dat:tt la cumpăna dinm:- ~ecolde V şi IV a.C:lu. 2, urmat de alte decrete din epoca
..:b,isrîd (ISM I l), 10 tt.::.). I.a rfrndul lor, ,:eclteni din Isrro~ au devenit proxeni laO!bîa3.
l11SlÎtuţii similare simt ;nes~ate, pe baza unei documcnt:nii m<1Î sărace in~a, şi la T~)mÎ\.
E~,unimarul deţinut de preotul hti Ai)ollon este documentat în jurul anu!ul !00 a.Chr.
(_lS\1 f[ 2 şi 5), aceleaşi decrete menţionând pentru prima oară şi Sfaml (t3ouhî) şi
Adun:uca, dc:-.emnat;l şi ,_-,ici c:1 demos. Într·"O inscriprie de la d":îrsitul secolului I a.Chr.
dS,\ Il (}) se poare ohi;ine, printr-o întregire sigură, o menţiune despre adun;:m:a
1
[
constlntîtă pentru alegerea maglstraţilor: dpxatpE[ttxll ExxArpCa]. Cele mai \(·..:hi
Uornrncnte publice tomirnnc de cue dispunem până în prezent sunt mult mai t,Î.rzîî lltdt
Li Ltrns: un reguLuncnt .s:icrn cu privire la cumpărarc.1 unei preoţii Jc la :;fârsirui secdului
1 D.M. l'ippidl, Contribuţii fa i.,to/"1,1 ue,·he ... , p. 93 ~i urm.; Idem, Scy1hit,1 Afn,o,,.a ... , p. )li s: unn.
! ;\. Avram, Le plus dr:cler1 df,'l'd cl'f.1rros odroymt 1<1 pmxb1it\ În Ci,·iii'..ati()n y,re,·qne er culru1·es ,rnti(1ues
pt:-iphi:i-iq11,~s. 1-lommage a P. Aln:,aiJ:escu :1 ;on /OC :tnnlversaire (eJ!,. A. Av:-am, \1. B«bes), Bus:;11·u;r,
2ilil0, p, ;~35-238.
'T.N. Knipovii":, Lt. Levi, l\'r1(J,'!isi 01',•ii (1917-f,?65j, Leningrad, ; %8, nr.-_, (prima jumrli::ttt:2 ,;crnlului
,1: [\' Ic:,, :i.C!u-.) şi l S (se,olul 11] lll,Jea a Clu.); L. Ruscu, Die wi>c,'1,-d,tit,;r;en A11j!mbezidmngm ,01:•!.,,-hrn
Ein:-,,J;,enonm unrl Sta.a.ten in ho..ug .-n4llie G'ritthm.,tâdtl' ,Ier rumdni'schf'n Sd1111m;mf'erk!istt, în EN 6, ;\J\_l(i,
p. l l--42.
 L\ ÎNCEPUTL'RILE ISTORJE!
al Jl.-ka :1.Chr. (]SM l[ 1) şi u:1 decret cu prîvire la organizarea pazei cetăţii din jurul
rnului tOO a,Chr. (JSM ll 2 ° Syli.3 7,31),
O '.-e;:ic de insciiptii din perioada elenistică tânie ~i din epocJ imperială oferă informatii
despre unii nugistraţi: ph;•iarrhoi (responsabili ai drc unei q>uAl), ,,rrib" în cadrul
subdivi·,.iuPiîor cetăţtncşri de origine milesiană), gymmtsiarrhoi şi agoranomoi. Se ştie,
;·n _,:fârşit, ,.:2. ton1itanii au acordat c1!iutea de proxe:n unui cet:'iwan din Tyras (ISM lI
5, sfărşirnl :-ecoiullli al II-k,1 ;:i.,Chr.), i:u unii tomit;mÎ au dcvcnir, b rândul lor, prnxeni
Li r,_,,rm ({SM r /Jg, -:crnhil ::d II..!e:1 :1.Chr.) .<;oi prok1hil b Odcs:-.os (]CR I2 4.) his, s,:cnhl
I a.Chr.).
În contrast cu realir;lţile ;lustrnte de documcmcle de la Istros ~ide !a Tomis--- perfect
integrabile în \urnea mi1esiană $Î, mai larg, ioniană - Callatis furnize;iză informaţii drsve
organizarea ripică pentru o cerate doriană de origine megariană. Toate docnmcntdc sunt
din epoC3 dcnisrică san imperială, însă. caractt'rul n1C'g:ui.an al instituţiilor :.rarâ că acestea
sn:Jt o mqtenire a coloniştilor hencleDţi, foarte putin a!teratJ de evoluţia locală. Pe de
::dt:i parte, ihcă în privinp. organizJrii originare a Callarldei nu cunoaştem încă nimic,
din mome;itu! Î"n care dis:punem de documente revelatoare, acc:>t~~a sugerează cxi::tc.'n\a
unui-regim democratic.
Nu ,w(-m inforrnaţîi despre diviziunile corpului cetăţenesc, m,lc:u că este de presupus
exi.stcr1\;: c.\_'l(ir 1rri „triburi" doric?11e i-rndi1ionak· Ufvllc'ir, T'!lmp!'.Jioi, Dynumcs) şi. în cadrul
acc,rorn, a :,ubdivi7iunilor de tipul „surdor" (€xcn:00·1:1iEr;L :Hesntt la Mq_;ara si î.n
coloniile sale•- Byzanrion, Chalkcdr,n şi, nu în ultimă insunţ;), I---Ieradeea P0ntica.
La frl o la Mcgara şi în inajorit:us:a co!oniilor :.ale, eponimatul era deţinut la Ca!laris
ck ua r,şa--zis „rege", basile:;f (ISI\-1 Ill 6, 10-12 etc.). t--:nrndc evocă o tradiţie de mult
,,pcsă, !n..,,1 este limpede c:1 aic; estc .-orb;i de 11n rnagisu cit cu atribuţii prcpondcrc:H rnlnule
şi rcprcz.cnrativc (insărcir1:tt, între ,:dte!e, cu inviurca unor stdini cu meri re faţJ de ccure
lau;1 banchet sacru în p1J't1mrion: IS\1 lll.) 5i ?). Sfarnl şi Adun:irc<i (fouAd, re~pcniv
i)ă.j..Lo<; în {~i,decrul doric folosit pfin,i drziu la Callatis) sunt atestate începând cu )f:n;;itul
seculului al I V-lea a.Chr. (ISM Ul 2, 6~--8 etc). În epoca elenistic.;'\ r(irz.îe membrii Sfatu!ui
Sunt &~srn nuţ_Î si ca -:r11cdroi (IS!vi lll 30), i,u )·nrr-un singur ciz Adunarea este desemnată
cu termenul rehi1ic €X(x)A1)C"{a (lSM l!I 12, St.'.colul a! III-lea a.Chr.). Şedinţele Adun,lrfi
t.T,lU prezidate de câte un rrpoawuµ.v~rv (ortografianrpc<lO'lµvWv: ISM Il110, 12 . .)5).
Pe Je ~tlrâ panc, Sforul en compus din 12 diviz;uni care se succedau lunar la wnducerca
sa, precum pryt;-inii în cadrul SLuului de 1.i Atena. Este vorba de rrp6~ouAot (IS1v1 Ili
2-4, 7, 19), ,;testa\i la Mcgara (Aristophancs, Ach11rm:s, v. 754--7)6), asrfel înc::ÎI, în ciuda
lip&cÎ de dat,.; referitoare la i"frrnclcea Pontica, este cert că avem <1 foce cu o instirutie
împlamai:;\ de coloniştii heracleoti. Deşi în epoca arhaică probouloi reprezentau o instirurie
oligarhic'! prin cxc.elen\ă., l:i Calbris este limpede că acesr caracter iniţial a dispărut od:ttă
cu instaurai ca regimului democratic, dova~--\a tlind îns{L5Î succesiunea lunară a probou/ilor
b. conducerea Sfatului, Prohabil că prc·Lidcnţiî adunari!or <lespre care a fost vorba mdi
sus cr.t•), ele fapc, unii din ac<:şti pmhou!oi.
COLONTILE GRECEŞTI DIN DOBROGEA 585
Inscripţiile callatiene din epoca elenistică (JSM HI l, 28, 30, probabil şi 106) furnizează
informaţii şi despre strategi, magistraţi cu atribuţii militare (o--rpcrrcxyo(). Deşi numărul
acestora nu este niciodată precizat, pe baza analogiilor din lumea mcgariană se poate
presupune c1 era vorba de un colegiu de şase straregi, la care se adăuga un „secretar"
(Ţp<XJ.lJ..iO::L~); este mai mult decât probabil ca la această formulă se rrfcră un interesam
doct1ment iconografic de la sfflrşitul secolului a! JlI-lea sau din prima jum:Hate a secolului
al Ii-lea a.Chr. (ISM TlJ 161) 1•
A!\i rnagiq raţi aresrai;î la Callatis sunt: âs:.z~~o,~cis (,,imroduc'Horii Î"n j;btÎ\ic", org,rn;zaţi
Îlitr--o frJrn1cilă colcgi:1L1: lS1"vl III 3-8, -3'.)), r1n,,1i11s (,,G1~i1:rul": lS;\.,f lll 5), ;,Nr,-:,;.;11
(.,Împărţitorii de bani", ca la Istms: ISM III 3, 5?, 26). La aceştia se adaugă rnagi\tratii
monetari, al căror nume figurează abreviat sau sub formă de sigle pe uncie monede
cal!atienc din epoca elenistică, şi magistrat.ii (probabil agor1nomi?) responsabili cu
supravegherea sistemului ponderal. Despre gymmzsiarchoi nu există informaţii decât în
epoca irnpnială (ISM III 31, 73 B, 109), măcar Gl, indirect, activităţi specifice gînrnaziului
~unt reL:vate încă din secolul al II~lea a.Chr. (ISM III 18). De re1;inut, în sfilrşit, că
r:ugisrr;itii callaricni sunt desemnaţi uneorî, precum la Istro.s, drept „arhonţi"
(ăpxovT€~), fără ca acest termen să poată sugera vreo organizare colegială de tip atenian.
Decretele care acordă calitatea de proxen şi privilegiile conexe sunt mult mai numeroase
la CalLuis decât în oraşele învecinate şi se cşaloneaz,'i de-a lungul îmregii perioade elenistice:
ISM III 2 (doi fraţi de origine necunoscută), 3 (origine necunoscută), 4 (origine
11ecunoscută), 6 (doi fratî din Myrilene), 8 (cet;lţean din Ekea::: Velit1, din It:ilia), 9 {ct·tăţc,m
din P,lfion, din Propontida), 10 (cetăţean din Tyras), 11 (cetăţean din Apollonia Pontlu),
12 si 13 (cet.lţcni din Chctsonesu! Tauric), 14 (cet~îţean din Dionysopolis), 15, 19 şi
24 (origini necunoscute), 29 (cetăţean roman). La rândul lor, destul de mulţi callatieni
ntnt atestaţi ca proxeni în diferire cet.lţi din zona pontică şi mediteraneană, {în ordine
omologica) la Sinope (SEG .\'XXV 1356), Ddphi (Fouilles de Ddphes Jll/ I, 158 şi lll/.,,
2, 207), Olbia (IOSPE 12 2/), lstros (ISM I 9 s1 47). Dionysopolis (!GB 12 i3 rc1),
h·1c~embria (IGB 12 .307 bis) şi Odessos (1GB 12 42 bis; cf. SEG XXVI1l 612)2.
A, Avri!ln
e. Emisiunile monetare
Primele cmîsîuni ale unor cetăţi Vt~t-pmitice şi nord--vest-pontice sunt monedele v#rfuri
de ,;lgqi turnate anume în tipare bivalve, numite în literatura mai veche şi semne
pn:monetarc şi considerate iniţial ca scitice ori tracice. Originea lor greceasc'î este asiguLJ.rJ.
Hu numai de împrejurarea că de nu p,'inlscsc decât rar zona litorală (cele câteva excepţii
1 M. Alexandrescu Vian,1, L 'i<mwgr,1phic des rtlic:fi ,wx .rtmri'grs de Afesamb,ia, în S:Cl 24, 1986, p. ')9---l 07
: E. Doru\Îu Boilă, Rt/;1riilt extemeale cctiitii Cal/.nis in <'/'OUl ch:ni,ricii, în SCIV,-\ 39, I 988, 3, p. 243-2·{9;
L Rmru, Rel.aţii:/e cxternr r1le om~clor greaşti de pc litoralul româneJC ai ;\litrii /VeY,re, Cluj--Napoca, 20(!2;
.A_ Avram, îSM III, p. 185-187.
586 LA ÎNCEl'UTUfULE ISTORIEI COLON!ILE CREC:EŞTI lllK DOBROGEA
587

nu sunt perfect 3.Sigurite, în unele- caz.uri, cum ar fi tezau~ul de la Plovdiv- Philippopoiis În tezaurele de la noi, dar şi în d,;:scopcriri îzola(e contemporap ~
. . . . . . . . . .c, sunt pre2enr .;
în antichitate-, fiind vorba cel mai prnbabil de un lot dintr-o descoperire mai mare vârhm de săgep propnu-z1sc, destul de vanate ca npologie, în cantirăti . . . e ş,
, , I , , 'I 1· . ma, m1c1 s·iu
din zona Apollonie1, ajuns acolo cu pierderea sau ignorarea informaţiei despre locul de mai man, cu capătu ascupt.. r.upt, asun. l ate cu. lnP'Otmle turn;ite --pe , I , '
,_ . . - '· . , . . . .- . o , .) c,a .51 acun1ubr,.,
gâsire re:.11), dar şi de faptul că au fost găsite în cantităţi apreciabile în cetăţi vest-pontice, 11arun de ele, l.1 care St' adauga, u1 ur,ele ,.,az,m, sagttile de luptă -::co:n; d n ·
' I · , >' • •- ·., t lV,cumanşon I
cum ,lr fi Isrrns şi T cmis 1. Ele .1sigurau nevoile monetare din cetăţi şi avansau în hinterland L'mplut cu plumb pentru a e spon greutate<1'. At1run de ek- :rn 'ipărut ., d .. u,
, , I l I " . . ,.. ·« • ' . , , ' ' in oua razu,··1
in ~-:onek Jin teritoriu! accst~1rn cu aşezări greceşti saa greco-indigene, eventual tracice, 111 Jcu, intre care rezauru ( e <l \ işma, ŞI „dd!m,-1-?-1 o!bicni~. Cc! turnar•3. · -
~ . .. " c urr.1a o anun1:n
rpicc s:-,u s;citice, prczcndnd_ concentr:lri importante în preajma Apollonici, în 70f1::t norm:t poHdcraLi apare c IJr 1n b:1za \tud1crn tez,rnre!or de la 11 oi·\ •-i si ., _ I '-,
. . . ~ i· . , . ,1_, ·. in,azu.o.."lor L
L1ro>s-01g:1rnc :;i Bcru;-;n-01bi,i2. · Lt Î\'lLtd (~,r!rnu! pi:b!:cn rn d~CL1rnra de spccu!uat('), 1\nrj.1 din Bidr,;iri:i _-:; K-, r.1..:
Ele .rn evoluat poate din ofn.nde :ivând această formă adm.c lui Apollon, atunci c}nd Jîn U1:r:tina",j c IHar ' t jad p,H s:l c;,,JSle ' ll'f'
J en.·nrc ·wn,1 c.
l o '. ,. lll'ilk,,

sunt însă produse anume în scopuri monetare, fenomenul nu poate preced:t momentul Prcoruparea .pentru grcurate : viHe să confirme functia . mol'et'lră
, , a ''Îrfr , ur!·1 or de săi .
în care folosirea monedei se generalizase în lumea greacă, ceea ce ar recomanda pentru turnate, arestată, de altfel Lirâ posibilitate de răgadă, de pondul dtscoperit , : j 'Jtţt
· I ' J'f. ·
la Bercz.rn şi pe nza dnua s<,11.1 propus t 1 enre eduvalenţc cu monede O • , •
· nta, ( t mult
cmÎlerea şi circulaţia vâdllrilor de s-ăgeii o perioadă po~t cca 550, prelungită foarte probabil
· · .., · 5 ~reccşo, acum
pJ.nă i'n primde decenii ale secolu!ui al V-lea a.Chr. Pe lângă ckscoperirî iznLuc, în în urm;! cu cdc d e aur eirmc L, C}"LJC . •·
Dobrogea se cunosc rezau;:-e monetare laJuri!ovc;:-. (rrci)3, Enîsala4, Vişina şi într-un punct La lstro3 prirne!e morH.·1..~~ d(' ;trgint sun.t btrnte, aproape sinu- dupi" 4 80 . ('} ,
o , . , . a. u"
insuficient precizat dintre Vişina ş; Jurilovca (jud. Tulcea), Nuntaşi şi Const;rn\a (jud. Jat:} în jur de 475, sau nu mulr: după, păr[rnd foarre probabila !a nivdui d - · ''.~
.., ). , ·1 · ,,. I ; ." • · • _
id,t,de. l 10puni.:r1 e maJ \...C.1, s-1U mai n01 care ,t,cau m vedere dat:'\n mai în I
ocumenr,tru
Constaflţa). Se cuvin menţionare, primre descoperîrile izolare, cele cc.a 20 de exemplare
A •

· I seco,u
5f,,ar;>llU · · ' IUJ· al V'I -_e,1,
I · t JacJ· nuc,h'iar •rnamrc · ) sau mule nui ·,;•!se ( b' ,a re I,(sr,re
Je la Tariverde (jud. Constanţa). 1,_.,__ a ia 111 un ..
Făra a exclude posibilic1te;1 unei p10duqii de a doua mână în unele centre greceşti, .mi ai sern!uluî al V-lea sau chiar .
:mma! în .\tco1ul ,U IV"!ea) nu pat ·,;;j po•t·~ .... ·•- . 'HJJ
,. ,l r,.,ztsta cnt·,..··
poare I;; Tomis, eventual la Orgame, deşi de acolo nu avem deocamdată descoperiri •nJ.i Cele mai \'t'Chi cmi~iuni sunt dt1lrahmc, cd mai probabil de etalon :iric wând r kil.
, , b, ! , , , .. · · ' · eprezem.ate
numero:!~e chiar în ceuce, Lstro3 ·-~ chiar dac.1 nu a iniţiat şi nici nu a fost singurul centru pe aw:rs (lou:'.l captte umane 111 iNt- ·ec1t \unul m poziuc norm·,J1 "eH J~ _ ·
· · - · .( I . . · · ",., " "'a • rasrurnat)
emitent 2! vârfurilor Je săgc\i-monecle, cum s-a crezut la un moment t.fat 5 --- a fost aproape 1nc1Jr,nc uitr-un parrat mcus JJUllt mtum mcusum), tat ,1,c revers un y·t„rnr ,1
pe delf; '

sisur p1iccipalul centru producător de pe litoralul românesc. Mai de curând au apârur :,,mh!cm,l (\.-~:tţÎÎ), cu kgenda trTP saun::wr (pi. 42/2; 43/l). Acest LÎ'"> icono r--r. , m
. I .. ·1· , f' - . • I ~ . r g.,.uicde D'l.lă
in comi:rwl de amichit.ăţi \·â1furi de săgeţi turnate, ca monede de o formă panicuLuă, se menţmc, cu C\'O uţu sti 1snce m:sn. pan:l a mcerarea cnmer;i :noneddor ·le, . · . . ' "'
1 _- . .. . 1 ~ I _ __ . _ - l ,Hgtnt i~tnent
avâ11d pe una clin feţe. roata•-- rnnbol solar~ pe care o vom regăsi În prima :,ni(: de t lic.1 rn '-T:-.Ul nu a uat, 111 genera, na.1rc1e unor nun contrllverse în ce prî,·esr · ,. _ . :
monede propriu-zise, mrnatc şi de la Isrros şi care au pe revers şi kgendalLT (pi. 42/1) s:i. si s·-;H înscrie destul d~~ bine în contexr apo!tinic, fiind ')t'Yt de re;·:, l'l f '.nt-ipieure~
.. I , al :·., I . t ·••. 1
,_. [Goa1 sugeqi,1
Ele au fost confirmate de descoperiri din nord-estul Bulgariei şi de un-exernpbr ai1ar b (<l .::: e două arnm e s-,u rc1cn 1.i wnea de deasupn ş1 de stih l~an:'Jn- r. .; ., . '
' ' .• ,t ,L1tnon1an:1)8,
Sinoc (jud. Constanţa)6, în chor:z ÎqrÎană, irnrat Într-o colcqic particulară, deocamdată
unic la noi în p.r1. Aceste vârfuri tk· săged par să fie cele mai recente şi să fac't m:cerea \. ,\ric·c~cu, op. cit.; Ch. Poc:n;\;u Bon.lea, E. OlwrliL1d,:r TArnmu.n1i, o,t. iit.
h rnoneddc de bronz p10priu-zise arnincite mai sus. O tram.irie similară, ca fcrwmcn 'A. c\11:c,n:, :,p. ot
!i,id,,m: ~;h, P1Y:'niuu BorJca, E, Obnbnder•T:lrnon:anu, op. dr.
geriNal, ~--:1 produs şi ia Apo!ionia, cu forme specifice de manifestare.
_;1,.:,/,:11.
· \'. ;\. Anuhin, .\I/!na)' ,w1i'!:1iyh !_;Modu: Sc1-','ro-Ztp,1tfr!{/go /';·,i/n,""""''',,, Kiev, 1989
: Gh. J'ocnaru Bordea, E. Oberl:indcr-T:lrnove:urn, Cot1tributum ii li!tudl' des momuiin•;,uinl,, t/,. //(,,,',,. •\_( ;. /.Jl',i,1ajio, K /!uţr11:;u o nwn,:t11,;. ''tSol'Îh .1i:ro11ah an1if:11vh r111odrw Z-ipr Ji, 1I'0 1- (' · _
·· • • , , , . .. . , , ' "'. .., '' ' ,'-. --n•tr:1-Z11p•id110
11 !a Îm>;ifl·e de;; trison d.e ]urilovra, dfp. de T1<lcm, în Actcs du W Congres lnternar!onal de rhr:ic·.ilu,sie "'''''""'""' ,,, r \.--[\; l'l!. ill! n.e., 1:1 '.\umu.matii,a I qî1t1a(1ka l 1 El-'4 n 48-(0- ') p· · S"
, , , , , . . , , , , •, . ' ' · · t · ' ' 1_ • .,ie.icu. I,,, sv r> •
(Bucan::$t, 4... Jfl septrn:bie 197-'6) lJ. l·foroir,: et archiologîe, [Bucare~r, 1980], p. 141--150. i;,·u 1c1,1,,-r ,,, /-''·',1,icJ'f!1 ,î rh,rna, (11driti< tt l[l111u mt\· Vl'--1!' sitele.<" 1w, n. f .. Î!l A<.:i:•o dr \'ji', ,,-s u1,r
., K Mirre:1, Etnp,-, cr:molr.,gia în 1A,111ilr Histriei cu geto-daâi pe haz.a mo11edt,for, Îu Thr:ico-[h.::îrn ), ILtt·,11,;nona. I t l ,, N '
1 w:1r:;mauque,, I ~• as1w1g1on,
· · "-..!·\'\\' .,ier> · S
.. cptcm tire !(F_1, iP:iris-Ba,,,! 19. ..,<:.i \_,("',-•rf,
.,~--c ·'
1<J84. p. l l J-i22. \ 1 l. u1H;u. ( ai. P,wnan, Bordea, (ln rr/sor d" mom111Îr.l' d'Im{/) ,I Org,1111( îl' Cidi•·"ti ~' ''J, p. c:i)-.tJ.q.,
• ,. , • • • , _ • ' .' ' c,n g,ecr,-ic, (''. cula ,,
-·"

·' F_ P1·:,da, Viirfuri ,ir iii.geţi cu !!,doarr monnarâ desropailt' pe litomlul de no1d·!!est al ,'VJ,trii ,\.',_zr1 în 1
Jnwpits pr.:c'l!,"hc'l'l(lllCS. i·lomffd~';t' :i f·. Alo:,1.ndresrn ;\ ~Oll 70' an,11vtn11re .. ' J1, '~P- '0'l-· L- 'lrt.,
:1L'B-$citrn;e ~,,cîale 16, l 96L p. 7„ l 7; Ch. Poenan-l Bodea, E. ('berlănder•Tâmoveanu, op. .-ir R î·I ~· 'd .. · · · d./, l ,
. l ( k',(\\'1\l, C11/1'/!,i ,mm t'ti//11 pn;.-1111) 11;r1,1f e e M oronz m mata şi !,gn1d:1 ITT, ii, BS\TR ·,.
· ·· · ,,_,t.,:"lot)l!l1el·1
'
7
,; A. Arkescu, Tn,wml de semne de schimb premonetare, î11 SCN 6, 1975, p. 17-24. ir.1,-- !'1:''i, l~l -12;\, p. 4),-,;8: post 413 .. ,i, W,
'. F. l'reda, op. cit. V ! irny,t1, ( ;h. Poen,,:·l, Bord,~a. i!p. ,it.
1' M. Iacob, M. Miinucu Ad;imcşte1.11u, Gh. Poenaru Bordea, Argamum. DCJcopenri monetr1re Cur1';)fft •: P. O. l<ary.Skovsklj, Oh iw[,;,do1ii o,·!tt i t!e!jhia il./1 /1111'/N,tf, \"iw1t1v, f.rt,·ii i Qi',:·: , 1 .
• . , .., · r,r, ,n .'•unm.•in ·1-.
prelimin,1r, în Matcridle (~erie noua) l, 1999, p. 203-213 an11(nogo Prifrrnonwr'ja. Sbornl!( 11J;1,:-nyh tn.1Jov, Kiev, 1982, p. 80--98. '-d\KJ.
'!88 I.A ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
penrru .senm.ificai;ia ·aversului - un unicum în milllismatica greac:l -··· s-au avut în Vedere
:-ohitii dlnrrr cele mai diverse (Dioscurii. Cabirîi, vânturile s,u-1 curenţii contrari din zona
liwrală ori din Marea Neagră, cele două guri ale f!uviuiuî lstros, una cea reală, cealaltă
presupw,5. la Marea Adriatică-·· o eroare de geografie Corectată încă din anrichiute ~,
so,ue apune şi soare răs~re, direqiile de naviga1·ie şi multe alrde) 1• Controversele cominuă
şi a~;tăzi. Un i\pollon dublu (cu virtu\i de Helios, cult pe care îl antfripe::iză cumva),
eventual alm,iv la cele dou:l lumi ca şi reversul, ar fi mai uşor de înţeles în context îstri,m
::,i S<\r !,:~~;l bine de moneddc ,,:11ruri de s;l.gcţi .)ide rnonnlcl(; cu roata .5Î !q_:,end:1 n.::T 2.
Dit1u,: c,.::kh!tc ipotuc, ceva mai \uosimilJ ar putu sJ Jlc o c:\plicaric av:rnd, dintr-un
n1miv sa11 altul, o legătură cu Dun<ln:a, caz în .::are capetele ar fi dt.~ înrdes caz.ci fluviali 3,
Greutatea monedelor de nominal marc din prima grupă de emisiuni istriene, foarte
rare şi pentru care lipseşte mănuria unui tetaur încheia!. ia nivelul ci, adică a unor didrahme
;)ufin cîrcubte, a fost cstirnat;l la cca 8,35 g. Pentru d,.uare s-a propus, cu bune şanse
,:.le;, fi reală, perioada cca 450 până clrre 420, existând Îu:,.ă în cadiul acestei gmpe emisiuni
ce ar putea să fie ceva mai vechi şi care ar aparţine :milor cca 4Î5 -450' •
1 avfind ca puncte extreme Arena la sud, Chcrsonesul Tauric la est şi Elveţia la vest (unde
Grupa a doua de didrahme, mai evoluat;'!. s1ilisti1:, menţinfrnd C011,')faJ1[ p,Itrarul incus,
cunoaşte o sc?tdere srnsibi!J a grcu1,iţii b cca 7 g (v,îrful diagramei grcutăfllor se sirnca,,ă
!a 6,80 g). Etalouul ar fi cel n~iksian, deşi în acest caz, ca si iri cd JI primei grupe, s-au
avut în ycdcrc şi alte wlutii. Ele s-ar dam Între cca 410 şi 380, cvcnnnl până către 360/350,
d.u nu m:ii d.n:iu. Chiar dad nu există o certitudine privind apancnenţa cnăţii Isrn s
Lt ]io-a n~aririmă condusă de ,\tcna, se are în vcJi:rt nosîhîlîeHca :mei pauze în emisiunile
"ale~ pc bna apartene1w:i la ligă a celor donă cct;lfe Je b Nllmnion (ccrrJ) şi Tomis
(probabil?i), o .1bsentă provoc1tă de dccrerul impunând in.~:c1area prolluqici lo(ale, d.ndva
pe la ,tr\ şi care nu a durat decât cm un deceniu\
În priinde două grupe s-au emis şi oho!i cmios-cu:,i acum mai bine- datorit'.! rcz;nmdui
dcscc,pcr;t h Orgarne. Obclii din prima grup,1. înrudiţi ca stil cu Jidrahmek din primele
scrii, au de:: 1cgulă legenda II:T (într-un singur ca !fTPI) şi grem:1ţi imn.: 0,63 şi 0,50/0,)2
g. Ei sunr lnsa foane uz,aţi, astfel indt ponderea no,malil p,ue s,l fi fost de 0,70 g. Cc'.i
ap:irţin,ind grupei a doua, cu legenda !r.TPI, au medii de 0,53, respectiv 0./45 g (pe
ansamblu cca 0,50 g). Sunt cunoscute si alte valori nominale apan,,inând acesreî grupe,
foarte rare de altfel, cum ar fi drahma, uiobolul şi hemiobolul. Pe l:ing:1 acest foanl.'
' V. ;\!ihaile~cu-Uir!fo,1, Dlin'd r(t,,irifl:,mlt î11 .'f','Oirle Vl-1 i.t,/1, l:'mn>111ir ;i mvnca'il,
/_,111,·itt 1no11cdti in l).1â,1 prermntJmi, Bw:urc~rî, 1998.
2 Ch. Po,.:nani BorJca, L,1 J,jfi,sion rf„s mennaie.( dlstrns. c:di,1ti; ('{ Tim1iJ du l1' tw r' sÎCcle ,m I C
d,,n;:, le11rs ;c,Titoircs, ::;.mes d'ii~flrll'HCC ('f ,;i//.:-111:, şi Ripcrtoire ,ks di.:(!u1,crlo Je mo,maio d'!stros, Ctl/!ati.s .-r
Tomi.1rlu \!jt ,w. F' sihlerw.l C .. (cf. Jupm. p. 567).
·' H. !·hmrnd, D,1.1 Dopprlgc.,ith1 m{ldm :Uiinzcn 1·011 f,m„s, in Bc:inage zur Ahcn Ge\chichK und derc-n
'.\:::ch!A,rn. Fc,,r.schrift for h,rnl Ait!,(·ini zum JO_ JO. l%8 l. Bc-riin, \<l69, p. 261-·•272; J.C.F·. !-Jind.
l<ir:',m F,1a.1 m1d 1he Ri11a D,muhc, in ~C 10, 19}0, p. 7--17.
'\i. Lungu, Gh. Poenarn Bordca, ,,p âl.
"> H.B . .idatt;ngly, 1/Je ,:!11~,,nim1 Coir1,1s,I' D,·nff oid tht' As.;er:1011 ofEmpire, in The Ninth Oxford
.\ymt)mi\1m 0n Coinage rnd Monctary History (edi1. l. Canadice), Oxford, J 987, p. (i) .. 7].
COLONIJLE CRECEŞTI DIN DOBROCEA 589
import,mt tezaur, la noi în ţară îl mai cunoaştem doar pc cel de la lvfahmudia (jud. Tukca),
din care au supravieţuit foarte puţine monede, ia1 din Ucraina pe cele de la Vi~1111cy şi
Nîkonion. Piese izolate din primele emisiuni istriene de argint s-au mai descoperit la
Callatis, Pecineaga şi Vadu, în sudul Dobrogei, precum şi la Kamenskie Gorod1$CC şi
Nikonion, în Ucraina.
În paralel cu monedele de argint Istros a en1is bronzurile turnate cu roată şi legenda
îiT; cele câteva exemplare bătute fac, fi,arre probabil, trecerea la emisiunile isuicnc
ulterioare, renunţându-se ddlnitiv la vn hc,1 rclrnolngie, Danru l11r uircm;1 este 1'ca
·!'.'JO --550, C11 WcHe acestea, c;;,!st:1 bune arg,umcnlc pentru o emitere a lor de pc b :f/'5 1,
daci nu cumva chiar înainte, cum s-a propus recent pe baza unui mic tezaur descoperit
la fs(ros în templul Afroditei, Într-un context care s-ar plasa anterior sfârşitului secolului
a1 VI-lea2, dar care necesită, credem, şi alte confirmări.
Pentru prima etapă de circulaţie a monedelor istrienc, cca 480-380 (de prelungit
poate până către 360/350), un repertoriu recent întocmit a înregistrat 36 de poziţii 3 ,
ajung târziu, în secolul I a.Chr.), cu precizarea că, în marea lor majoritate, este vorba
de munedc de bronz cu roata pe care Ic găsim uneori, nu foarte frecvent, nu numai în
contexte databile spre sfârşitul erei vechi, ci chiar şi mult mai dr.âu, la sf.îrşitul secolul
al V•lca ori începutul secolului al VI-lea p.Chr. Bronzurile istriene s-au dt'scoperit în
1 cantit,1ţi mari la Nikon ion (aproape la parit;:ite cu cele aflate la Istros), de unde avem şi
dtcva depozite, precum şi la Tomîs şi la Orgame. Este cert că aceste aşezări sc :1f!au ln
zona de influenţă istriană. Interesantă este mai ales concentrarea dobrogeană a
d('-:;cope! irilor, cu 1111:·ntiunca că bronzuri aYem şi la T yras, iar monede de argint la Calbtis
şi în împrejurimi, poleis care încă. nu îşi dcschiseseră porţile atelierelor monerare,
lnttTludiul monetăriei dinasmlui scit Skyles la Nîkonion, cu emisiuni de bro:w turnate
care amintesc ca iconografie de lsuos şi Atena, iar ca sistem ponderal cu nominaluri
destul de variate de Olbia, plasat în al Joika sfert al secolului ai V-lea a.Chr., este dcoscbir
, .mstrucnv
de ·4 p·d
. cnoa a ed .
emitere ne pare să r,c
1 1osr desrul de scurră şi am resaânge-o
c:irrc cca 460 si 455/450, lăsând loc la Nikonion pemru o primă perioadă de c.xpericnră
1
Ch. Po,:nMu Bordea, E. Oherlănder-Târnovc,Hm, np. cit.
'N. Conovici, A. Avram, lf plus ,mden dlpâr 1-k monnafrs hisrrfrnnes li La roue dicou1,rrt a H1stn',1, în
Sur Ic:, trnces des Argonautes. Acrcs du Vl" Sympnsiurn de V:mi (Cnkhide), 22--29 septel~"Jbie l 9')0 (nlît.
l:işi, I')()O; C Pn:J,,,
O. l.ordkipanid1t, P UvCque). [Bc;arn;:on-•Paris, }()961, p. 2.:,3„2)8; V. Lungu, Gh. Poenaru Bordi.'.:t, ilj!. ,it.
Gh. Poc-naru Bvrdea, La d~{fusion des mMn(lÎeS d'lsrros, C:illl.titis et JOmis du VI' au I".,.;;'</,: ,w. j. C',
.-1,m_, h.•1m t.erritoirn, Wlll'S d'i11jlumee et t1i!lmrr şi Riperroire des diemm:rtes dr momMies d'fst:m, Ca/l,1tis rt
To1111J du \li' aur sii:d.e ,w. J. C .. ; pentru descop<'.'.rîrik din Fhqia: A. Geiser, I'etit; bronus c//1,/is ,,,/ !t1
r,mdl,e" ,mrihui.< d /11 (,fl,Je ml'1idi01u& N t1 /'Jk!l!efie, în BSFN 51, J<)')6, 9, p. 197-201; Ch. Pocn~ru Bordea,
fsnws uf Grreh i\!inu 011 the Rom,mi,m Const of rhe Hl,1ck Sea (S,:,-ih (-:Cmury RC. to Third C1·ntw:r A.lJ.).
A S1fl,[. 1• of:he Qtffstion, in 130 Years since the Establishrncnt of rhc l'\,fodern Roma;;ian Monctary Sy,-ien1,
Hurnn:~ti, 1997, p. 58--70.
1
i\.G. Zaginajlo, P.O. Ka1ySh,vskij, op. ât.fp. 581); V, Lungu, Gh. Poemru Borde.a. op. cit.; Gh. Poe1vm
Bnrdc:i. op. rit.
590 LA ÎNCEPlffURILE ISTORIEI
monetară asigurata <le emisiunile istriene, care au continuat po:ue să circule şi chiar să
pătrundă sub Skyles, revenind apoi cantitativ în forţă după dispariţia regelui scit de pe
scena isroriei. Iconografia de in.spiraţie ateniană, mai timpurie decât ar fi fost de aşteptat',
arată o influenţă a marii cet:iţÎ greceşti sensibi.l înainte de periplul pontic al lui Pericle
(Plmarh, Pericles 20) şi face verosimilă adoptarea etalonului atic în monetăria de argint
isuiană de la o dară Înaltă, precedând, credem, experienţa dinastu!ui scit.
Pc de altă parte, descoperirile monetare atcsră o reciprocitate de raporturi perfect
,·-xplicabil:1 cu nordul ponric, de unde emisiuni de b Olhia, ( :!wr_,:oncsn~ ~i PJmlkap:iion
au ajuns în Dobrogea şi, iz.obr, şi în alte locuri de ia noi din pră 1.
Din grupa a rreia de emisiuni de argint isrriern:: fac parte di<lrahmde de c:ta1on milesian,
aceleaşi ca în grupa precedentă, cu un vârf al diagramei greutăţilor la 6,80 g, de un stll
tll)U, mult evoluat, şi cu dispariţia pătrarului incus, prezent extrem de rar doar la începutul
seriei, t.hr cu apariţia literelor pe revers, de regulă în câmp dre:tpta, Între vultur şi ddfin.
Tez.:mrde închdate la nivelul acestei grupe lipsesc pentru moment. Monedele grupei a
treia se datează Într,; cca 3ŞO sau 360i350 şi cca 3-30 sau ceva mai devrcme 2•
Cdc mai frecvente sunt emisiunile grupei a patra, cu lit('TC şi monograme. Aceasta
cuprind,: monede de argint cu :-ril asemănător, dar cu greutate sensibil mai scăwră, mai
uşoare Î'n medie cu cca 1 g decit precedenta (vârf al diagramei la 5,80 g), numite de
regulă drahme şi, rn:1i rar, didrahme ~ consîderându-se de căffe cei cue preferă această
a doua soluţie că a fm~ vorba de fapt de reduceri succesive provocare de schimlx1rea
raponu!ui dintre aur ş1 argîm3 --, pe care iitt'tde rrec în cxeq;â unde apar frecvent
monogr~•.me însoţite une,1ri de alte litere afb.r~ în dmp dreapta.
În ambele grupe" există şi monede divizionare de argint. Grupa a patra de emi.:.iuni
s--ar Jata !nrre ("Cl 330, sau ceva mai devreme, şi 313, când ceutca Istros, implicar:i. în
răscoala cetătiior vest-pontice împotriva lui Lysimach (vezi mai _jos), este ÎnYÎnsă ;,î scoasă
din luptă. Posibîlîratea reiuării emisiunilor de argint ceva mai dn~lu a fost şi ca avută
în vedere, fiind vorba în principal de ultimii ani ai secolului al IV-iea ~ide primele două
dC'cenii ale celui următor, în măsura i.n care presiunea regelui eleni~tic al Tr,Kicî se va
mai.fi relaxat. Continuarea lor însă după mo:irtea lui Lysun:"Jch (281 a.Chr.) p[rnă \pre
sf'ar~îrul veacului al III-lea ori chiar mai l:Jniu, în secolul al Il-lea, cum s-a propus recrnt
pe baza unei alte imerprctări cronologice a tezaurului de monede de bronz isuirne de
la Fi:--Jeşti (com. Şulerea, jud. Vaslui), în context esr-carpatic4 , pare foarte greu de a1.T(Tt:lt,
pentru el cetăţile greceşti ve.'>t-pontice adoptit, începând de pe la 280 a.Chr., tT1lonul
arie. emirind srareri si, în unde cazuri, ,~i tetradrahme de tip Alexandru cel Mare, urma Ic
1 C. Preda. Descopnirea dt" la 1\furjghiol (jud. Tulcm) şi unele t1.spcctr ale cirrulaţiei monNb.'IN olh1„11e &.
Drmiin-a dejvs, ln SCN 7, 1980, p. .36--42.
2
V. Lungu, Gh. Poenaru Borde:>., op. ât.
;, Ideea aparţine lui R. Ocheşeanu; v. şi V. Lungu, Gh. Poenaru Boidea, op. rit.
4 V. ?v1ihailesCU··Bir!ib:a, op. cit.; C.M. Pcwlescu, Apropos de la datation de.1 momu:ies en bronzr d"!<tros.
în Civi!is:,tion grecque et culmres anriques _pfriphCriques. Hommage a P. Alexandrescu
annivmab.c .. , p. 301~.302.
CULOi'iIILE CRECEŞTI ;)JN DOBROGEA
apoi de emisiuni de aur ş, argint postume de tip Lysirnach (p.'>n1du-:1!cxaridri şi
pscu<lo-!ysimachi). Poate că nu este inutil să amintim aici că un recent sondaj arhenlogic
)a Fede~ti a dus la descoperirea unor materiale gerice databile in secolele IV--!ll 1, cc,"J.
ce ar plasa, implicit, nu nunrni data de emitere a rnonedelor din componcnra rcz:rnru!;;i,
ci si circulaţia accsrora, în [im/tele lor cronologice normale.
În :iceast:l perioadă, de la cca 380 b cca 3 I 3--180, s-au c;HÎS !a Istrns 0i 111oi1cxk .:le
hrunz avtind pc :tvcrs c:i.pul zei ilui fluvi:11 {lsnw;) c.:iu rnpu! lui Apu1lon, i::r pc n:vc;,., VLd~: 1i'td
re ddtî11 2. C1 monedele cu ,.cu! !luvî:tl k prct.cd pc cdc ...:u 1\_;ul!cn, spre de:os,:[;iff: ,.'.c
ordinea avută în vedere înainte, pare destul de dar pe han descop,.::riri!or de la O:·garnc,
unde :ivcrn monedele cu roata si pc cele din prima categorie acum menţiornnă, în tîrnp
ce cdda!te lipsesc ori sunt extrem de rare3. Începutul eniircrîi primelor ar purca prcccd,l
mijlocul secolului al IV-iea, ln timp ce pentru cddalre- 01 conditîa vcrific.lrii filia~ici
capului bi Apollon de pe exemp!arclc isuîene din moncr;lr!3 lui Filip al II -ka, iar acca,;l·a
m:1i ckgr;:ib:l după piese de horn dccâr <lupii St:"lteri, cum s-a propus - s-ar putea :tH·a
(n vedere o dară post 339-i. Ideea unei derivări a tipului după monede de bronz an1c:fo,11e,
cu!P. :,r fi cde bătute la Bonîke (Peninsula Chals:idic:i.), arelicr reprezentat printr-un
cxuoplar chiar în tezaurul mai sus pomenit de la Fedcşti, Bll este rn rorn! de cxdns, d.ir
are ;,i ea nevoie de serioase verificări.
La Isnos prezcnţ'a macedoneană este dar atesr:1r,1 de o c,ntirate desrul de nurc de
monede de bronz de la Filir al II •Îea şi A.lexandru cd Mare - dublate şî de ;tltc descoperiri
duhrogcnc·, îmre care ru.:wrnl de la Pelinu (jud. Ct,nst:rnţa) - , spre d,:oscbirc ,.k cde
fo:trte rart' de la Lysimach, fară ca acest fonomcn ~<i implice încetarea emisiunilor locJe
de a:-gim si de bronz :.tic cet:ltîi, pentru d politica monetară a regilor macedoneni .1 fose
(xtrcm de tolerantă 5, caracteristică ce pare s;1 se fi menţinut o v.:Tmt şi sub Lysînuch \a
\1:cepurul activităţii sale \n z()na pe que o domina. De ;lltfcl, emisiunile sale cu !cgci1de
si tipuri personale se p!aseaz:l abia în primii ani ai secolului a! IU.!eJ.
Repertoriul de descc,pcriri ~-- în care, <;pff deosebire de ceapa precedentă, predomina
n(·t nune,klc de argint, în tezaure sn1 ca piese izolare •-- con-ţ"Îne--130 dt' pm.îţi/i, de
aproape p,mu ori mai mult decâc între cca 480-380 sau 360~350). Puncrele exm/rnc
:>um, 1.k a<.'e~1s(:l dată, zona munţilor Rhodopi la sud, Cherstme<;os în Crimeea h c:--t,
1 Ch. l\1cn.1ru Bordea, op. rit.
' H. Pid,, Di"e llmihen ,-\Jn112:-m ,Vorrlgritclicn!,wd) I, l. [)ie arttihrn 1\Jii:1zt,1 w11: Din/ni 1md ,\f,!< .,ia1,
0
Bu'.in. lli\JH, p. lY) şi mm.; C. Preda. Istoria m1mr1ft,i î>J Dacia Jn·enm1!1n,I, Burn:citi, 1998.
' \ l !a~·ob, M. l\fanuc.u t\dit!Jh:~n:·anu, Ch. l\,enarn H(,rdea. <Jţ . .-ii.
4
V. Lungu, Gh. Pnenarn Bordra, O}- cir.
'G. Le Rider, Dmx ;-r/mr.: de tm1m1<tif'-' grrci-1111'-' de la Frvpontirlt (!V !"ied, mmu }.-c-.). Pari~. l'J6J;
O Pic.ml, AformdÎl's <'t gucrre m (;1-;>ff c,i1.,\'iq11,.', în Pal!as 51, I ()()9. p. 205-22 l; V. Lungu, Gh. Poc11:1ru
H(,rdc:,, op. <"it.
a son 70" 6
Ch. Poenaru Bordea, op. dt.
592 IA l'.'iCEPUTUR!LE ISTORJEI
Cerepcău (jud. Edineţ, Republica Moldova) la nord şi Greifenstein (în apropiere de
Merano, în Alto Adige, Italia) la vest.
Su.nt cunoscute mai multe tezaure de monede de argint conţinând emisiuni din grupa
a patra 1: în Dobrogea, la Tulcea, Măcin, Dăeni (2), Enisala (jud. Tulcea), Constanţa,
Ion Corvin (fost Cuzgun), Sinoc (jud. Constanţa); pe reritoriu! Bulgariei, la Silistra O),
Bă!g<lrka, Dobroglcd, Kaolinovu, Krajnovo, OhoroSiSte, Pamidovo (Carsko), Razdja.!,
Tod.orovo; la nord de pun:1re, la Bor;lneşti (mm: Coşcrcni, jud. la!omir,i.), l hit:irde
(fcst Sclfi~oarn, jl!d, (;iurgiu), Tlr11:wa (unu. Botoro:iga, jud. Tclcornnn), Crcmcn:ui
(com. Calicea, jud. V{ikea), lUnclciov (com. Călineşci, jud. Argeş), Căbcşti (mm. Podu
Turcului, jud. Bacău), la Dorockoe şi Stolniceni (Republica Moldova) şi !a Roxolani
(Nikonion, Ucraina). O bună parte din tezaure prezintă asociaţii inten.:sante cu alte
emisiuni, cum ar fi cele de la Dorockoe (cu drahme din Tyras), Jon Corvin (cu stat,;;:ri
din Cyzic şi emisiuni de argint de la Callatis, Mesembria, Apollonia şi Parion), Pamidovo
(cu tetradrahme Filip aJ l] .. Jca si emisiuni din Chersonesul tracic şi Parion), Todorovo
(cu statcri Alexandru cel Mare contemporani şi postumi), Hotarele (cu imitaţii după
tetradrahme lJOStutnc Filip al 11-lea), Borăneşri (cu tetradrahme Filip al 11-lca f'i..lSWme
şi imitaţii eri1isc sau avânJ ca prototip, în majoritate, emisiuni de la Amphipolis din
anii 315/4-295/4-), Swlniceni (cu imitaţii de rip Huşi-Vovrieşti). O bun:i parte din rez.rnre
au fost îngropate pe la 313, în vremea conflictelor dimre Lysimach şi Drornichaites, mi
ceva mai rârziu, în primul sfert sau prima jumătate a secolului al III-iea, Există câteva
asocieri scnsihil mai târzii, nu intotdcau1n ;1bsolut certe, cu denari romani republicani
şi tctradnhrne 1hasicne, ca la Râncăciov şi Târnava, care atestă, poatt', snpr,n:iquiri
excepţionale în circulaţie ale arginrului istrian, dar care nu sunt de exploata{ în sensul
unor emisiuni dr'.l.ii ak cet<1ţii, asa cum nici descoperirile iz,olare din mediul getic de la
Poiana (mm. >-Jînm:şri, jud. G,1laţi) nu por constitui prob.: in acest sens. Ulrima cxprtsie
a acestor ,1.pariţii îr,cârziatc este c0nstiruită de al doilea raaur de l:i'D:icni, in !egăwră
cu care :,,-a semnalat asocierea (suspcct<l) cu emisiuni ale împăraţllor Traian 'ii Hadrian.
Oricum, merită să consemn:im pentru aceascl pcrio,1dă o cxuaotdinară ,..:;·1:·ier{i a
argintului istrian, favorizată dr deschiderea relativ târzie a ctrelierelor de h C1ll:itis si
Dionysnpolis, ceea ce explică măcar parţial concentrarea descoperirilor în întreaga
Dobrogc, indusiv nord-estul Bulgariei, la care .se adaugă zona centrală a Mo!do,Jci getice.
Descoperirile de monede de bronz depăşesc wna chorei ciedine, spre nord p:1.nJ. în Pdrn
Dun;lrii, iar spre sud până la Callatis şi Cali,tcra. Asemenea monede sunt prezente şi în
tr<..~i descoperiri din Moldova, cea mai importantă fiind rnarele tezaur de la Fedcşti, de
natură sii sugereze că această mişcare nu s-a redus doar la contacte umane mai mult sau
m,1i puţin episodice, înrărind ceea cc prezenţa masivă a ~Lrgi11tului ar fi fost poate în m:lvtră
sâ demonstrtzc. Mai rare decât in epoca precedentă, descoperirile de monede isrr-iene
--~ de argint !a Olbia -'ii de bronz la Chersonesos -- arestă continuarea raporturilor cu
1
Jhidnn.
COLONIILE GRECEŞTI DIN DOBROGEA S9.3
nordu.I pomic, existând şi în descoperirile de la noî emisiuni monetare ale cetăţilor de
acolo (la lstros, Orgame şi Mahmudia).
fn perioada care a urmat morţij lui Lysimach Jsuos emite o serie de stateri de tip
Alexandru cel Mare până către 220 1, urmată de stateri postumi de tip Lysimach, începând
de la sfarşirnl secolului al III-iea, ultimii până râr7Ju, emişi rn o singură pereche de ştanţe
'in vremea alianţei cu Mithridares al VI-lea Eup,nor2; la aceştia <lin urmă sunt poare de
adăugat acum şi alţii (dacă nu sum to\i mai timpurii), prezenţi înu-un mare rcz.:rnr
dtscopcrit recent -···separe că în apropiere de Tornis din păcate integral disper., it
pc pî,tţa de antichitJ\i curopcan,l şî americanJ. Conrinu,1, de asl.".mcnc.1, seria de monede
de bronz bătute în atelierele locale în secolele III-II, având pe avers capul lui Apollon
(seria târzie), al !ni Hermes, al zeiţei Demeter, al lui Helios din fată, al !lli Dionysos, al
,:eiţei Athena, iar pe revers imaginea tradiţională a vulturului pe delfin, apoi, într-o fază
nui târzie, la sfârşitul secolului al II-lea şi în secolul I a.Chr., poate până către jumătatea
sa, cu Dionysos pe avers, cununa de iederă sau ciorchine si frunză de vită ori doi ciorchini
pe revers. Ultimele emisiuni :autonome au pe revers îm~ginea lui Ap~llon pe ompht1!os,
care se continuă cu emisiuni pseudoautonome de datare încă imperfect asigurată.
În ciuda acestei mari varietăţi de emisiuni, pentru etapa dintre cca 280 şi 72~-71 sau
mijlocul secolului I a.Chr. nu am reuşit să repertorîem in contul cetăţii Isrros decât 16
de5coperirî, de opt ori mai puţine decât în perioada precedentă şi chiar mai putin decât
jumăcue fată de cele din Sl'Colul al V-lea şi începutul ori prima jumătate a celui următor.
Acest tabl0t1 total dezamăgitor prezintă drept punere limită KostoriC (Bulgaria) la sud,
.Ktt!os Limen (Crimeea) la est, Oarţa de Sus (jud. Maqmureş} la nord şi Sprâncen::ua
(jud. Olt} la vest. Aurul isuian este prezent în marele tezaur de la Anadol, cu 19 sta teri
Jc tip \lcxandru cel !v1are3, !;,Î în tezaurul descoperit, se pare, în apropiere de Tomîs,
îngropat în 72~71 a.Chr., cu srateri de tip Lysimach. În rest sunt documentate de~coperiri
de monede de bronz în Dobrogea şi în_ preajma ei, în diverse locuri --- inclusiv la T omis
~î Li Callatis - atât la sud, cât şi la nord de Istros, fără O ~oncentrare anume în teritoriul
isrrian. Elcmenrul de noutate este constituit de prezenţa lor în zona cetăţilor dacice din
Transilvania, la Costeşti şi Piatra Roşie, şi în acelaşi mediu, mai la nord, la Oarţa de
C . I s ' ' ... .
,,us, apoi ,1. prancenata, mtr-o importantă 3...'i(Z,are getică. Dacă în legătură cu stateru
..
vom reveni mai jos, broi:imrile sunt de pus pc Seama contacrelor umane favorizate de
prezenţa lui Burebista pe litoral, iar aceasta indifcrcm dacă acceptăm sau nu o posibilă
; Gh. Poenaru Bordca, Le trisor de 1'fărJ,ceşti. Le, sri1ttm m or des ci~is du Pont Gtmche et le prof,fhne
dn rrfo.:ons m:ec k monde grec er fes popuiations b;m/es ,mx IV~/" sieî!es ai•. n. e., în Dacia N.S. 18, 1974,
P-!~'J- l 25; Idem, Les statfre.1 ouest-pontiques de f)pe Alfxandre Le GrtiJid ft Lysimaque, în RBNS 125, 1979,
P: J7-5 l; M.J. Price, The Coinage in the Nanie ofAl.exand,,r thc Great ,md Philip A1Thid,1ew. A British /l-111.<tum
Ca1,~loguc, Lllndon--Ziirich, !991, I, p. 172-205; II. pi. !Jl-.V şi XV11--L
"F. de Ca!latay, Le., derr:.iers >lathes po,thumes de ly;imrllJ//t: imis ,-l lsrros, Tomis el Ca/1,uis, în Dohrudfa
~2,_ )99", p. 39-50; A. Avram, O. Bounegru, lvfithriddtcs al Vl-ltm Fupator fi coasta de t'e.<t a I'onn,!ui Fuxin.
m pmd unui decret inedit de la Hisrr.0, în Pontica 30, 1997, p. 1)5~165.
·' Gh. Poenaru Bordea, L,, trbn /4-: /.-filrilşeşri ... ; M.J. Price, op. nf.
 LA ÎNCEPUTURILE lSTC)R!El
594
p,crricîpari: grece.iscă la edificarea fortificaţiilor din Munţii Orăştici şi independem de
momentul exact al acesteia • 1 rip Alexandru cel Marc; la Mărăşeşti 17 stateri de acest tip. Alăruri de ci fi&'Ureazl emisiuni
Cel de al doilea atelier monetar deschis pe teritoriul ţării noastre este cel al cerătii
Callatis. Data deschiderii sale este Încă în discuţie, fapt datorat si împrejur:1riî c1 nu avem
pentru mornent tezaure în care produqia callatîană de n1onede de argint să fie, dr de
dt, satisfacător reprezentată. Câte o drahmă a fost semnalată în rt:Laurclc deh fon CoJYin
(jud. Consnnra) şî de la Silistr-1., îngropate, primu! spre sf·ărşitul sc-colalui al IV-k:1., 1·d
de--al doilţ,a în primul sfon ~1l secolului a1111-lca sau uşor mai drzîu, în acc:>ta dln urrnJ
moneda callatiană fiind asuciată cu o monedă de argint emisă la Istros, cinci rrrra<lralune
de rip Alexandru cel Mare emise la Mesembrîa şi o alta emisă de Seleukos I. S<lU emis
drahme şi hemidrahme, recenzare Într-un număr restrâns de exemplare, alături de o Jltă
di\·i2.iun.~ cunoscută printr-un exemplar unic. fragmemar, din coleqia George
Severe..1n11, care ar putea fi un diobol. Po:ue înccpmă în etalon eginetic, emiterea pare
să fi continuat în etalon persic, desml tk· răspândit în zona Mării Negre în ultimdc decenii
:ilc s~coluiui al lV-lea. Pe avers toare nominalu rile prezintă capul .lui Henk.Jes t:in:1r, iar
pe· revtrs legenda cu numele cctăţÎÎ, KAAAAT!, prescurtat la divizionare KA/\AA sau
do.1r KAA, cu arcul în tolbă, mic!uc.a şi spicu! de grâu la nominalul mare, rtpn:2.cntate
doar parţi,11 pe cele mici 2 •
Alelitrul parc sa fi fost deschis către 330 sau abia la începuml secolului al IU.-lea,
fară a nelude sfârşitul secoluluî al IV-iea, şrlut fiind faptul că cetatea a reuşit să-, reziste
lui Lysirnach mai mu.!t decât suratele sale, reluând chiar ostilicătile în 309 (vezi mai jos).
Parerea susţinură în ulrima vreme, Jupă care prod11qia monetară cailariana a început
abi;ci după moartea lui Lysimach, fiînd de înc:1drat între cca 280 şi 250, ne parc greu de.
accepnr:i. Prima fază :1îci în discude încerează. foarte prob:::i.bil atunci. Un decalaj de cca
;10 de ani imre emisiunile de tip Alexandru cel Mare de b Odessos :__ pentru care se
acct>ptă cca 280 ~ .5i Callatis este nefiresc în condiţiile în care primele serii de stateri,
far;1 sigla, poate si de teuadrahme, comune ambeior cetăţi, au toate şansele să fie su-id
conternporane Între ele. Producţia de stateri, t.onrinuată la Callatis cu o monogramă
evocînd numele cetăţii, însoţită uneori de altde ale magistraţilor moner:.ri, a fmr
considerabilă, aşa rnm rezultă dar din studiul tezaurelor de la Anadol, Dăeni şi !vf ără,5t.';lL
În toare cele trei c;izuri atdierul cetăţii noastre se situează pc primul loc: la Anadoi 240
de sutcri ~i cca mai marc parre <lin cei 57 atribuiţi, eronat după noi, atelierului de la
; Ch. Poenaru Bordea, La dilfi,.110n des monnaies d'/ftro,, Ca!Uitis d Tomis du Vt t/U I"" sii!dt ,w j.~C
d1111J leun territoires, ZOl/l:'f d'injlw:nce et 11illeurs şi Rtpertofre des dtmuverte; de momuties d'l.<tros, C11iL1w d
Tor>iÎ.\ c/11 vr r//1 f'"' -<ii!cle /IV. ].-C. ..
2 B. Pi.._k, op. cit.; C. Preda, CtdU1tis, p. 13 şi unn.; Ch. Pvenaru Burdea, Stndii!e de nurt1imU1tÎâi. gr,'dtd
În Romdnit1 între 19471i 1974, în BSNR 67--69, 197j-1975, 121-123, p. 17-48; Idem, /ssues of'Gruk
,Hints on thc Romanian Co,1st ofthe Black Sea ... ; O. Iliescu, op. cit. (supra, p. 587).
'IV1.J. Price, op, cit.
COLONIILE GRECEŞTI DIN DOBROGEA 595
Tomis, ceilalţi filnd stateri fără siglă de Odessos; la Dăeni 49 din cei 57 de stateri de
din diferite ateliere mai ;:tpropiate sau mai depărtate. Toate cor~ţin şî stateri pflstumi de
lip Lysîmach, tîmpurii în primele <lou:l tezaure menţionate, îngrop:He spre sfârşinil
secolului al III-iea (cca 225), şi dn-Îi, din vn::1nca lui lv1ithridates al VI-lea Eupator, în
cel de al rreilea (trei exemplare emise la Callatis), adăug;<\i probabil mult rnai râi7-ill imel
ao 1muhi.ri ini\ialc din al treilea sfCrt al sccn!ntui :ii llI--lc:1. În pardd s<nt emis şi rctradr:thme
de :ip ;\lcxa11~lru ,:d \l.uc 1_, În\rL ,:;in; dui:i \lltH prczctHc !nlr-un rcuttr 1.ks, npn:1 L,
V:1rna (Odessos) în l 955, cu mom;;:nt final în 270----265 2 , ceea ce vine în sprijinul dar;lrÎÎ
timpurii a emisiunilor de tip Alexandru cd Mare la Cal!atîs.
Cândva spre sf-?trşîrul veaculuî al III-iea, şi mai ales în secolele Jl-·I, se emit staterî de
rir Lysimach, atelierul callatian fiind, alături de cel din T omis, unul <linrre prîncipafo
producători de :-L<;rfd de mo1wd1: în perioada conflictelor !uî Mithrid;ites al VI-lea Fup:nor
cu Roma, destinare, în principal, recrutării de forţe armate din mediul barbar3• Acqtl
statcri sunt bine rcprezenraţi în mareic tezaur descoperit recent, se pare, în apropiere de
Tomis.
Calbris emite din prima jumătate a secolului al III-iea, daci nu cumva încă de b
sH'trsîrn! celui precedent, numeroase :-.erii de monede de bronz, a căror succesiune şi
(rono!ngie nu sunt încă foarte sigure. Din faza timpurie a activităţii areliernlni sunr
cuno-;cmc tipurile cu capul lui Dionysos pe avers şi pantera sărind pe revers 5j cu ca~,ul
1eiţci Derneter pe avers şi cunună de spice pc revers, reprczent:î.nd nominal uri difrrite,
dar contemporane între de, aşa cum a dowdit un intcre~ant tezaur ca!latian dcscc,perît
în I 9624. .Ar urma scria cu capul lui Apollon pe avers şi trepied pe revers, cu nominal
marc, c-misă în paralel cu seria cu capul lui Diony,~os pc avers şi cunună de ic<ler:1 pe
revers, precedând seria cu opu\ Art~mideî, aceasta din mmă, poalt', paralelă cu unde
emi:.iuni cu capul lui Fferaldes. Spre sfârşirnl activităţii autonome a atelierului rnnt
documentate o serie de monede de nominal mic cu capul z(·Îţei Athena pc ,r..-ers. Exisră
şi crnisînni cu capul lui Hcr_'.nes şi cu un cap imberb (neprccîzat), Alte două tez,aure de
monede de bronz· dCS-Coperite la Callatis nu sunt foarte utile din punem.I de veLkre al
darărîi emisiunilor, mai înteresame fii'ii:d cele de la Karon limen (Capul Sabla), de tipul
cu capul lui Di~rnysos pe avers şi cunună de iederă pc revers, ori cele din Moldov:1, de
la Ciorani (corn. Pufoşti, jud. Vmncea), cu monede cu capul lui Apollon, şi, nni :1ks,
1 l-L Nicolet, Qut!quts n11id•iss1w:mt, r/m,ts ilu fiJt1dsgrtc du Cd1inet des A1M11i/l:.,, în FiSFN 5 7, 1982,
1. p. 133--135; M.J. Price, r:,p. ât.; W'. M. Stanrnmb, Smne Coim Mintal 1n <,;d/,uiJ, În SCN JO, l99J
p. l )5-- l '17.
"(,h. l\,enaru Rordca, L,1 t!ifji1(ÎiJn drs monn,1Îes d'l.,:ros, Cid/111/s ei Tomi., ... ~i R1jwrtoire.
' ld(:tn, Les statfres uut.rt-pontique. de ,ypr Alex,Mdr,' l,, Gr,uul et Ly.,im{tq11t .. : !Jern, Imu: of(;rN{ 11fil!rs
or tl,,. Rum,mi,111 Coast ofriw Bl,H( \'m ..
' 1 !dcm, Un /l'Zr/ur dr montdt c,illatiou din perioada auumm,n'ei, În SCN 4, 1968, p. 103- J 24.
':î96 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
cel de la Poiana (coi11. Nicoreşti, jud. Galaţi), cu{)finzând exemplare cu capul Demetrei
cu două contramărci (un exemplar) şi capul lui Apollon (3 l de exempiare contramarcate,
între care două aurire) 1•
Un repertoriu recent consemnen:l ()0 de localităţi cu descoperiri de rnoncde callariene
databile între cca 330 şi 72~71 a.Chr. 2• Excluzând tetradrahmele, mai rar, staterii de
am şi, cu totul episodic, drahmele de 1ip Alexandru cel M:ue amrcnate în circulaţia
comercial:l clcni~tică până departe în A,i,2 Mică, i'n frigia, Cilicia s,rn ln restul A11;1tn!i,.:î
(de cxc111plu, cele de b Mcli.rcpiu, Kisazh nri ~vkydan()'-b!c) ·- ;:i cu rircci:1.ari::-._t el de
H.::zaurclc <le sr;ucri cu semniGcJ.ţie politici. din zona noasti:i. gcogr.tfil~l (ad ici sul.Hmfo-
nate rCÎaţiilor cu forţele locale care asigur:m „protecţia" cet1ţilor greceşti) va fi vorba mai
jos - avem drept puncte extreme de răsp,lndire zona Rhodopilor la sud, Cherwnesnl
Tauric la est, Drobeta-Turnu Severin la vest şi Ciorani (corn. Pufoşti, jud. Vrancea) !a
nord. Drahmele şi emisiunile de monede de hronz prezintă o bună t:oncrntrarc în sudai
Dobrogei româneşti şi în Dobrogea bulgărească, depăşind Capul Sab!a spre Kavarna (amic1
Riwne), ocupând locul popubt oJin\nar:l de monedele de argint istnene. Dacă zona de
influenţă callatian;l se îminde :.au nu adt de mult spre sud, depinde, în bună măsur::i,
de studiul an.~nt, de întrcp1 ins Jn viitor, a! difuziunii monedelor emise la Dionysopolis.
Ultima cetate din Dobrogea care bate monedă proprie este Tomis. J\fomentul în care
cetatea Callatis, sprijiniiă de Istros, cş11ew1.:1 în înccrc.uea de a i,unc st:'lpânîre pe Torn;s
- datat u:1.dii;ional către 260 a.Chr. (sau, mai ex,1n, în 262) şi plasat acu.ffl cu hune
argumente câţiva ani mai d.rzju, Între 256/255 si 25.i --- 1cpre·~int;l un terrninus post
quem pentru data la care cetatea .<,i-•a putut deschide atdierul morH.:t,1r'.
Pentru perioada cca 250-72/71 sunt cunoscure numeroase enrniuni de monede de
bronz: avilnd pc revers cap~i-c!e (_fo·initătilnr .Apol!on, Ze11s, ,,J\.farde Zeu", I-·krrncs,
Dioscurii sau Demercr, iar pe revers atribute ale acestora, Între care predomirnl cele leg;He
de cultul Dioscurilor, protomele lnstclatc ale cailor acestur.1 sau ,Jo,:r- cele douil. s1de, cu
legendele TOMl sau TO. Cronţ)logia relativă a acestor emisiuni e,-.tc dcstnl de bine
prccizată 4 . Statcrii de aur atribuiţi la un moment dar cctădi 1 omis, prczcn\i de pilda în
tc1,aurul de la AnaJol, sunr !n realitate emisiuni de la Calbris si Odcssos, în schimb ~_xÎ~!:?-
câtcva r,uc terra<lrahme atribuite unor ateliere pomicc neprecizate ori cetăţii ist ros, J,H
care par să fie de fapt emise la T omis 5. Acestea .sunt prezente în tezaurele de Li Mektcpi;u
şi Kirazh şi au fost h<ltute, foarte pwbabi!, între cca 250 şi 225 ori nu mult mai Limu.
S. Teodor, M. Nicu, S. Tau, Tea111nt! de mm11'd.e wLl11iene de.,coperil /11 PoimM, fudtţu/ (,~d,11i. in
1
rhraco-Dacica 8, l'J87, p. 133-138.
2 Gh. Pocn,m1 Bordea, La d,jfirsion deJ momlr-!il'.i d'!mw, C-i!!.ti:i.1 1'/ !Omis, .. şi R1jHTtoirc ..
1 hkm, S':1diile de nurnisnwrică gm1Cti in Rmniînifl Între 1947 ri 1974. în BSNR <)7···69, 1973--1 'r).
i:n--1n, p. 17--48.
4 B. Pick, K. Regling, Dit- ,11Jtiken !v/iinun Nl'n(ţ„itchmland1 l, ?; C. Prfd;i, ls1ori1l monedei in l.!/1â,·1
{'reromanâ.
~ Gh. Poenaru Bo1dca, foues of Greek A1ints on tl,e Romamtln L!J,tst of the B!.:ck S„a ..
COLONIJLE GRECEŞTI !JIN DOBROGEA 597
Spre sfârşitul secolului al III-iea şi începutul cc-lui următor se emit câţiva statcri poswmi
de tip Lysîmach, pentru ca apoi să-i avem pe cei târrii, emişi în a doua jumătate a secolului
al II-iea şi, în abundentă, mai ales în vremea lui Mithridates al Vl-lea Eupator, în primele
decenii ale secolului I a.Chr. 1; în această din urmă perioadă atelierul tomitan pare să fie
cd m:ii important dintre cele trei de pe litoralul românesc al Ivfărîi Negre, la care uebui-e
ac.lăt:gat cel de la I3yzantion 2 . Aceşti stateri sunt prezenţi în tezaurele de la lttlgarevo şi
l;ranibr, din Bulgaria, şi în cele <le la M:1răşe~ti (dou;l exemplare) şi din împrcjurin~ile
(~(l!l.'>t:ll1ţ!'i. holar, câte un :i:.scmenca statcr a fri.st ;ifLH la Kavarna şi la O!hia.
Srnslbil mai scun.i dcc.îr uhima ctap:l avut1 în wdcrc ptnl-ru Isims ori pent1u .!!L\;unblu
la Callatis, perioada de activitate a atelierului roniiran este reprezentată în repen01iul
descoperirilor de 30 de localităţi3, inclusiv cele menţionate mai sus. Punctele extreme
sunt insula Delos la sud, Chersonesul Ta uric la est, Mărăşeşti (jud. Vrancea) la nord şi
T(irgşoru Vechi (Ploieşti, jud. Prahova) la vest.
Faţă de descoperirile de monede de aur şi argint antrenare în circuitele comerciale
şi politice ale epocii elcnisri.ce, bronzurile se g:1sesc aproape peste tm în Dobrogea
romtinească şi bulgărească, fără să putem sesiza reale concentrărî într-o zonă sau a.lra.
lvbi mult decât auit, ele par să ocolească Într-un mod destul de bizar zona prcsupus<.l a
tcrir_oriului tomitan, care s-ar putea plasa între lacul Techirghiol la sud şi Vadu (u,m.
Cc,rhu) la nord, ambele în jud. Constanţa. Le găsim însă la nord de Dunăre, la Galaţi,
punci-ul Barboşi, şi la Tyras, precum şi-în Muntenia. Oricum ar sta lucrurile, descoperirile
de monede t.omitane reprezintă ca număr de localităţi dublul celor emise de Is_tros ~i
j11m:11ate din cele înregistrate pentru Callatis, iar abundenţa monedelor de aur de epocă
mithrîdatică este de natură să anunţe rolul important al atelieru.lui cettlţii în secolele I--III
p.Chr., dind Tomis este singurul centru care emite constant începând de la Augustus\
spre dnisebire de Callatis şî Istros, unde -=misiunile de dinainte de Antoninus Pius sum
tiui rnulr sau mai puţin episodice.
În l·poca elenistică se emit o scrie de monede ale regilor sciţi din Dobrogea, cu legende
grt'ccşti şi cu o iconografie clar inspirată din produqia atelierelor vest-pontice, în marea
lor majoritate de bronz şi doar în două cazuri de argint5. Cele ale regelui Atc:a~, având
pe ii\-"<..:rs ,:apu1 lui Herakles sau al zeiţei Artemis şi pe revers un dÎâreţ- trăgând cu ,1rcul,
au sdrnit numeroase discuţii. Considerate de unii ca fiind integral falsuri moderne, au
ldt'm, ln .cfll!hes r111.eH-po11,:iques de type Alexandre !t Gmnd f't Lysim,ique, in RBNS 125, !979, p.
37--"i!; l-. de Ca!lat.1}'. r,p. rit.
~ ( :h_ P'oenaru Bordea, A pmpos du Pont orcidc11tr1! et r!u Bm·D,muhe ii l'ipoque .,k Afithrichttt: 'r'l Eupiiror,
în RP.l\S 145, 19')9, p. 155-164.
1
Idem, f.4 dff!i1sion des monnâes d'lstrm, Cd!ati_; rt ?Omis ... şi Rlptrtoire...
" Ch. Poenaru Burdea, E. Nicolae, Afonede rare ,(i incditt• din Afoe5fa !nfi-1·ior 1. .Dt la Augusrw la Commod11s,
în BSl✓ R 77,.,79, 1983---198\ Ul-L~3. p. 89-107.
5 V. Canarachc, lv/onedi!le .dii/or din Dohrogca, in SCIV I, 1950. p. 2 Jj-..,257: T. Gna5irnov, ,t-frmcti
o: K11nit, TanuM, flarasp, Akro::.,; i Saria, în Izvcstija-Sofo, 9, J 9'i4, p, 53-58; ldern, Un trrfsor de mo1111âes
,111nque, du sud de la Dobroudj11, în SCN 6, 1975. p. 25-26; J. Y(,uronkova, :Vouvdles donnio mr la dnonolr,gie
d!'s rois scphes cn Dohroudja, în Thracîa 4, 19i7, p. 105-·!25.
598 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
fost reabilitare apoi Ca originale. Ele îi erau atribuite bătrânului rege s-cit Ateas, în final
adversarul lui Filip al II-lea, după ce îi ceruse acestuia concmsul "tmpotriva unui încă
enigmatic şi controversat rex Histrianomm. S-a sugerat că. primui tip ar fi fost emis
timpuriu la Heradeea Pontica, cdălalr, care are pe revers, în exergă, începutul de nume
KAA, la Callaris 1• Că cele trei iirere nu sunt neap:1.rat pres'-un:area nurnelui cetăţii, ci
pot fi foarte bine începutu! unui nume de magistrat. constituie, după no~, o posibilitate
de avut în vedere. Cn toate acestea, ~figia zeiţei Artemis de pe avers se îndlneştc pe un
tip rnoi:c:tr cl,,Pisric deh C:db.1îs şi pc o contnrn;,rcă aplic:iLl frc..:vcm pc- cmisiund.c
cnăţÎÎ cu cipul lui Dionysos pc avers şi cunună pe revers.
Pe această bază am sugerat existenţa unui Ateas al II-iea caie şi-ar fi emis rnoneddt'.
de argint câr:dva la pragul dintre- secolele lll-II a.Chr. 2, precedând, foarte probabil, resrul
seriei monetare aparîinând regilor sciţi din Dobrogea, constituiră din monede de bronz
şi una <le argint emisă de Sariakes. Lip:,a ridului regal pc monedele lui Areas este oarecum
rnlburJtoare şi ar putea justifica o dcttare ceva mai timpurie, propunându--sc acum în
urmă începutul secolului al IH-lea a.Chr. Dacă Î"nsă capul zeirei Arrcrnis ar reprezenta
efectiv un împrumut de la Callatis, o datare în a doua jumătate a ss-:colu1ui al Ill-lea ar
păre-a mai nor;n;~lă. Emîsiunrle de hronz ale lui Ailios, Akrosas, Char:cEp;.c:s, Kanites, Sariakes
şi Tanousa s-au descoperit, cu rare excepţii (t,. g. Tyras), în wna dintre Callatis şi
Dionys,)polis, mergând :.pre vest până la Dunăre tSîlistra), cu o concenuare mai marc
ln împr,·jurîmi!e Kav,unei (Bîwne), unde pare să fi frJst cenrrul a..:e.<-tei akătuiri politice,
considerată iniţial getică şi apoi în totalitate scitic3 3 • chiar dad în rnnă geţii nu vor fi
lipsit. Încercarea recentă, dup;l care Ailîos, considerat mai Je mult, eronat, că ar ave,1
afinităţi onomastice cu nurndc roman Aelius, n~ar fi scit, ci cdt, emiţând undeva pe
lângă Tyras, nu are şanse de a se adeveri, numele fiind bine a.ncor;-.. printre cele sdrîc,
Că tot în această zonă s-ar fi plasat initial si Kanires, după ca.re ar f. -:::oborâr spre ~udul
Dobrogei, unde ar fi găsit insrnbţi ;1hi regi, constirnie o propunere care este încă departe
de a avea în favoarea sa suficiente argumeme 4. ' cxiq·a şi o cdebrJ statuie a zeult1i, opc'ră a lui Kalamis, care \'~l fi ,.,aprnrată mai târziu de
Dac1 iconografia a versurilor are dare afinităţi la Istros, rorni;:,, C:albtis, Dionysopolis
sî Odesrns (capul lui Helios, al Marelui Zeu, cele stelate J!e Dioscurilnr, capul Dcmetr_ei,
al lui Hermes, al lui Apo!lon, al lui Zeus ori cele ale Demetrti si I'ersephoffel), chiar
dacă nu o reproduce fidel, în vreme ce reversul este uneori de la alte tipuri monetare,
împrumutate sau originale, fond opera unor meşteri greci, aceasca nu însCamnă neapănt
c:1 aceste monede au fost emise în toate cetăţile de pc litoral de h Odessos la Tyrns ~i,
oricum, nu probcuă in nici un fel o domÎnJ.ţie ~citică asupra 1erîrnrii!or agricole ale
1
P. A.kxandresrn,Araim, în StCI 9, 19(,7, p. 85-9L
Gh. Poenaru Bordea, Studiile de numisnuttică greacă in Românit! între 1947 şi 1974, în BS!'JR 67- 69,
2 1 \Y/. l\1. Stancornh, S)'[i,'lgf' N1<r1mornm Gmecomm XL !/J1: V?i!ii,wt Str111,wnb Colifftion o/foim 1f
197.3--1975, 121-123, p. 17--AS.
3 j. Youroukova, ,,p. cit.; C. Preda, Istoria monedei i'r: Daci,1 preromanll .. ; {;_ Talma1chi, liionede .rcitia
descopm"te fn Dobrogea, în Ponri<a 32, 1999, p. 307-312.
4 M, Tacheva, About the so-c.illcd Scythian King, ,md th<'tr Coim1ge in the (;!"fel: Ciries ofT1mu:ia Pvntica
(the End ofthe 3'd-2',d Century H. C.), în Dobmdfa 12, I 995, p. 7-16; C. Prcd1, op. cit.
COLONIILE GRECEŞTI DIN DOBROGEA 599
cer:lţilor Istros şi Tomis, şi nici măcar asupra cdui ca.lbtian, dionysopoliran sau odcssitan,
doar ultimele două poate uşor reduse în epocă faţă de cele iniţiale. Datarea pe ansamblu
a acestor emisiuni, pe care apar şi contramărci, şî cu atât mai mult succesiuni;a în tin1p
a regilor respectivi - mai abundente sunt doar emisiunile lui Kanîtcs, iar monedele p111eau
fi emise chiar mai mult sau rnai puţin concomitent, măcar în anumik cazuri~ sunt
înCl. departe de a fi certe, chiar dacă doi dintre dinaşti, Kanitcs mai de mult (.ICB 12 4 l)
şi S:1riakcs mai Jc <..urând, snHt atc~raţi sî cpigrnfic. O phs;uc a !or în:iinte de a dow1
jurn:'îi-:nc a >fcol1:l11i :d 111 1<t ne p:irc niai l)Tll de :H.:ccpt:lt ~i, ţii1}nd scJnn şi de rnnnc,1e\•
vc;t-pomiu..\ o datare a lor prccump;1nîi:or Îţ1 secolul al II k;i este probabil cea mai purriYld,
cu observaţia că recent s-a sugerat intervalul 180~150 1, Coborârea lor până în primele
decenii ale secolului I a.Chr. rămâne posibilă, chiar dad starcrii din Tomis şi Cailatis,
împreună cu care s-au descoperit monede de brom de la Akrosas ln tczaurui de la Bălgarevo,
ar fi, tlupă o altă părere, mai timpurii (mijlocul secolului ai II-lca) d~c1t i•-~un comider;n noi 2 •
lmpJctul economic al emîsîuniior de argint serice pare s'.l 1-l fost aproape nul, în s;chirnb,
monedele de bronz au acoperic xvoilc de numcr~u· mănmt în ariJ. Jominatl de regii rcspectiYi.
Gh. Pocnt1ru Bordm
f. Culte, ,Lsociaţii cultuale, calendare
La fr·I ca în carnl instituţiilor, configuraţî:i originar:1 a p~1.n:eonu!uî cetJţihr grect"şti
din Dobwgea a fost determinată de „bagajul iniţial" al coloniştîlor, mîlesieni sau hcracleoţi.
În coloniile milesienc ntltul fundamental era consacrat lui Apo!lon ft'tros
C.Tărn::îduitoru!"), o divinitate sorcrică care 'însă nu este atcsrat;1 la tv1ilet şi nici în \Tl.'O
a!r,1 parte a lumii asiarîce. Aria de ribptmdire a documentelor c:ire ilusncazJ. culmi lui
Apnl!on fttros e.:tc exclusiv po11tică şi cuprinde numai criwriî milcsiene: Apollonîa (unde
romani), Isrrns, Tyras, Olbia, Panrîbpalon, I---krrnonassa, Phanagoreia (la care s--ar putea
,1&1.uga, 1..hre fiind numele de persoană care îşi trag ,,iriginea din cpideza letros, Sinope
şi Corgippia). Pornindu-·se de la ;Ke::-isră constatare, s-•a emis chiar ipoteza-•- nevcrifîcabiL1
încă şi, dupJ. ,tltc păreri, chiar nt·verosimila-- a existenţei unei pornnci sp(:ci,ile a oncolului
de la Didyma (de lâ:ig,l !v1iler), i"ndemnând la colonizare în Marea Neagră sub ~ern•1ul
T:tmăduirorului. Vechimea cuhului este însJ mai prcs11s de orice îndoială, b. fd şi caracrc:rnl
~du aristocratic. Este vorba de un cu\r tipic de 1lv0<_;;, de clan ar!stocrntic, saccrdotiul
~:1u fiind multă vr<:.'.me un monopol al descendenţilor întemeietorului (o'txtcrTT[~)\
the Bl,1d.· Sca Region, London, -~OOO.
: F. de Ca!larny, op. cit.
.l N. Fhrhanlr, Apo/Ion ll'frm. Fm 1,crffhol/1'11<'1" Gott loniern?, in !sunbule1 Mittcilungcn .39, 198\L p,
l 1.5•-122; Ju,G. Vinogradov, Pontische S11,dien. Klci11e Sch14im z;1r GrsJ,irhte ,md Epigruphik de,
Sd11wrzmeen,nm1es, Mainz, 1997, p. 1"~ ~i urm.
600 LA fNC:EPUTURI! E ISTORIEI
Acest lucru este foarte vizibil la Isrros, o cetate h; ·rnre pmmrl lui Apollon Ietros deţinea
cponimatul (TSM I 1, 54, 63) ~i unde, chiar şi după înlăturarea regimului oligarhic
(Arisrocd, Politfra 1305 b 1-12), îndlnim o adevărată dinastic nobilîară de preoţ"Î ai
accsrui zeu. Într-o dedicirie de la Olbia din ~ccolul al V~le.1 a.Chr, (SEG XLII 712) Apollon
fetros este însoţit de rpiclez.a "krrpo JL€,5Ew", ,,prorectorul htrosului", ceea cc nu se
poare referi la fluviul lstros, ci la ccratca cu acelaşi HLHne 1. Cultul lui Apollon letros si-a
f,.1srrat pozitia prccmincnr:l până în epoca impcriaiă, si}rc deo,<,ebirc lk O!bia, unde, Înd
de rirnpuriii (a doua jHmiltate ;1 su..:o!ului :ii VI-lca a.Ch.r.), :,c impusese J\pollon Dc/phinios;
al:1,uri de 1.011:i sat-r:1 constitu;1_,1 În >v.::.u: ul de ,'Cil c1! (ct<1ii in j;:qJ! ndn1\1i
· Limăduitorul11i (cumită de altfd fttro(ln 'i'n I r--un gmjjho recent (lcscopcrir), s-a amcnaj:u
la est de aceasra un nou temenos consacrat lui ApoHon Ddphinios, în cuc, ca lJUvvaot
{}E:o( (zei adoraţi în acelaşi templu), mai apar Zcus şi Athena. Cultul lui Apd\on Delphinios
nu este însă dt'ocamdată atestat la Istros. Pc de altă. parte, deşi zona '.>acr:i. a cetăţii a tÎ:)st
parţiJ.1 dezvdiră, templul lui Apoilon letms (menţionat în inscrip;-ii: 1Sl'v1 I 6, 18 etc)
nu a fost încă identificat cu certitudine --- ci numai haza statuii de cult a zeului, cu o
dedicaţiC" de la sfârşitul sccoluiui al V-lea (]SM I 169) ----, asrfel inc-ir, în ciuda evidentelor
'.>imi'3.rirăţi cu!rua!e între Istros şi O!bia, orice panldă cu ~itu:iţia nui bine cunoscută
din ccl:ltea de !a lim:rnului Bugului nu po::.Le depilsi sradiul de iporez,ă.
Îmr-un striins raport cu Apollon par s:1 se fi afl,:n la lstrns Artemis (;itcstată epigrafie
abia în epoca dcnistică: ISM I 172 şi alrcld şi Lcto (ISM I ] 70, din secolul aJ IV-lea
a.Chr., la care se pot acum adăuga ~j .ilte docurncnLe 2). În sfr''u-şir, srrarul originar :tl
panteonului implantat de coloniştii miksicni cm: completat de cultul lui Zeus. În zona
sacră a Isnosului s-a descop;;:rit un 1cmp!u din a d(iu:i jun:J.rnte a secolului al VI-lca a.Chr.,
atribuit lui Zcus pe baza unor graffiti d~,scopcriţi în puţul sacru (bothros), apoi altarul
acdciaşi divinităţi, arestat în epoca deni0ric1 .~ide o insGipţÎe (lSM I 8)3. Epiclez.a Polims
cu care figureaz;l Zrns ln imcrlptiik elenistice (lSM I 8 si 54) şi de epocă imperi,1la {J.C..M
I 222) demonsm·a1-.î că era vorba prin .:xcclcnra de o divinitate pr0;cctoJrc a cet;ltÎi.
AdJugând faptul că un relief de !a Isnos din secolul al lV-ka îi rcpri:'.zintă pe Apnllon,
Z>us ,5Î Artemis, ipotc1.ei deja exprimate de exegeţii cuh-elor milesienc cu privire la existenţa
unei „familii de cult" de tipul celei atestate în sancruarul de la Didyma
(Apollon-Artemis-Zel_ts--I.,r..to) i se poare atribui un înalt :;rnd de probabilitate .
4 cu pdvîre la originea cultelor care le-au fost consacrate, fie că lipsesc cpiclez.ele în măsură
1 A.S. Rusj,1,·Ya, _ju.G. ·Vir.ogradov, Ap1,!l011 Jmw, Hcn,,·her NJI) !stros, in O/bia, în Civilis;1tion grcu..;w:'
ct nl!n1res ,111tiqucs pfrîphfriques. Hommagc :1 I'. Alcxandres..:u J. son 70° anniH:r;airc {edit. A. An:tm
.'d. 82.bcs), Bunrc.,,, 2000, p. 229-23/4.
2 ISM l 380, cu rtstituiiTa lui A. :\vran,, An !m·im1 Dcdimtion M Lew, i'n T!i,; Crn!dron of A,îanms. Smdit-;<,
prcscmcd to A.N. ~?:cglov on lhc occ.tsion oFhis. 70th b!nhd:iy (edit. P. Guklager Bilde, _I.M. Ff0jre, V.F. Srn!b,1.),
1\arhu.<, 2003, p. 87--91. O noua inscripţie votiv;l (inedJtă) a fmc de.,wp.:·rita în rnna <;::,cr;1 în 2004.
3 K. Zimmenn:mn, Ausgmhungen Jn ricr [i:111pd,mu FUI/ Hi.m·ia, ln Ed111ographisch-,uchăologisd1c
Zeitschiîft 22, J98 t, p. 453•-467; P. Ak,;:m(ln:,ni 1'1 ,,/ii, ffotria \11. La Zone Saok d'lpoqu.e grerque (fr1tifli_,1
1915--J'J89), Bucarc.'it• P1ris, 2005.
4 N. }',h1hardt, .Vila und scine Kalonicn. Vn;~Icirhmde f.Tntermch1mg da lw!risdwn 1md politischm
E'irm•cfmmgcr., ed. a II-a, Frankfun/Main-Bnn-~ew York-Paris, 1988; A. Avram, 1. Bivt'scu, K. Zimmemnnn.
Dic apoliinhdx l rias von Histria, tn Kulrtur)kcntakte. Apolkm in \·fi!ct/Didyma.} listria. Mym, Naukratis
und ,rnfZypun. Ak:cn der Tabie Ronde in i\l:iin;, vpm 11--12. MJr1, 2004, (edit. R. Bol, U. !·{i:ickmrnn,
P. Scho!lmeyer), [R:ihde1if\X1e~rf., 2008]. p. 107---l .H.
COLONIILE GRECEŞTI DIN DOBROGEA 601
Un alt cult de orlgme arhaică la Istros este cel consacrat Afroditei. Cercetările
arheologice au identificat templul Afroditei, situat în vecinătatea celui al lui Zeus şi datat
.spre m_ijlocul see<~lului al Vl-lea a.Chr. Construqiei în piatră îi va fi precedat, conform
ultimelor observaţii, un· templu de lemn, ridicat probabil încă din momemul
amenajării spaţiului sacru al cetă.ţii. T ernplul a putut fi atribuit Afroditei pe baza unei
dedicaţii de pe la mijlocul secolului 2J VJ-k:a gravate pc o tiglă din componenţa acopcrişu!ui
'.>JU (ISM I 1OI, cu restituţia din SEG XXXJII 582). Zeiţa mai este apoi cunoscuU'i prin
:1!:c dcdica\.ii, între cuc :,e dnaşează cca graYar;1 pt." buza unui jHTirrhrwter/011 din su. olul
al VI-lca a.Chr. dcscopc:rit cu OGll,ia s.i.p:1turi!or de la templul Afroditei os:vi I i ,1,;);
alte dedicaţii sunt din epoca elenistică (ISM I 11 :3, 118, 119, 173). Singurul epitet mcs1at
până acum (Pontia: ISM I I 73) sugerează o origine siriană, transmisă prin coloniştii
mi!esieni la Isrros 1.
Zeiţei Athena nu i se poate atrîbui o poziţie sigură în panteonul local, ad.ta weme
dt aceasta nu este cunoscută decât printr-o dedicaţie a unui particular, şi aceea drz.ie,
dîn secolul al Ii-lea p.Chr. (ISM I 1.?4). Pe de alră parte, admiţând definiţia abia amintiră
cu privire la Jamîlîa de cult" de tip didymaic, ar putea fi invocat chiar un contrast cu
grupul caracteristic pameonului din oraşul Milet (Apollon Delphinios-Zeus--Arhcna),
ilustrat şi în zona sacră de est de la Olbia, astfel încât lipsa unor documente concludente
cu privire la Athena la Jsrros şi-ar găsi o explicaţie plauzibilă.
Un alt zeu de origine rnilesiană este sigur Poseidon Helikonios, protector, între altele,
al acelui Panionion arhaic, <leşi singura atestare la Istros (JSl\-1 I 14.3) este abia din secolul
al Ill-lea p.Chr. Acela.şi zeu este, în si..·hirnb, mai bine documentat încă din secolul al
ll-lea a.Chr. ca Taurios; nu numai existenţa lunii Taureon în calendarul lsrrosului (ISM
l 26) .si a s,lfbătorii Taurea (ISI\.1 I 60), dar mai ales .asociaţia cui mală constituită din
Taupeo:crca(, adoratori ai lui Poseidon în ipostaza de taur (ISM I 60, 61 şi o inscripţie
inedită, toate din secolul al ll-lea a.Chr,, apoi lSM I 57 din secolul al II-iea p.Chr.)
indică popularitatea şi vechimea ace~tui cult 2.
Despre alte divinităţi, atesrate atât la Milet, cât şi la lsuos, nu se pot face preciz.lri
să dovedească provenienţa milesîană, fie că arestările epigrafice de la Istros sunt târzii.
Este caz.ul Demetrei, documentată abia începând din perioada elenistică şi, mai cu scamă,
în epoca imperială (lSM I l 09, 115, 120, 125), al cărei cult a fost, desigur, exuem de
popular, cum era şi de aşceptat, în lumea agrară a teritoriului. În epoca elenistic'! i--a fost
consacrat acestei zeiţe un :;,ancruar extra-urban la Nuntaşi, Demet:rei fiindu-i aici as01.."iate
Kybele şi Nike5 • În schimb, Kore este figurată (cu o pasăre) pe un alahastron din secolul
1 M. A.lexandrescu Vianu, Aphmdites orientales d.1m le h1Lrin du Pon:-.Euxin, în BCH l 21, 19')7. p. 15-32.
2 D.M. Pîppidi, Studii de istorie a r, ligiilor antice. 'Ji,xre ,ri imcrprctflri, Ihicureşti, 1969, p ..'F.
0
-' C. Domănean\u, Cn samtuaire h,:l/enistiquc du siu :ic Numaşi II (i·omm. d'!m·ia, d/p. de (/pi.rtm1ţ,1),
în Dacia N.S. j7, l99j, p. 59-78.
602 U ÎNCEPUTURJLE ISTORIEI
al VI-lt'a a.Chr., iar K_ybele de o serie Yariara de i:C.racote de diferite tipuri iconografice
încă din epoca arhaică 1• Cultul acesreia din urmă (MlŢîT}J) -0-E<Dv) va fi apoi ilustrat de
documente epigrafice din epoca imperială (ISM I 57, r. 16; 126-128). Date fiind rclatiile
dîntre Demeter, Kore şi Kybele, este posibil ca, sub o formă sau alta, şi Demctcr ,;ă fi
fanu parte din acest orizont mai vechi. 1'.1ai mult decât atât, având în vedere cxîstc-nţa
unor teracote arhaice de certă factură siro-feniciană reprezeudnd zeiţe şezând pe tron,
nu este exclus ca divinirarca Dcrnctrci să se fi individualizat pe parcurs din ;,.nsam.blul de
zciti':ţl !'Cmininc a dror origine trd:uic clut:Hcl în fondalul ;;.s(:uî1. ,d pamu.Hu,h1i 111îk\i:m.
Dionysos, atestat recent încă din epoca arhaici de un grajfito descoperit fn zona sacra.2:
apare la lstros mai ales în epoca imperială, de cele mai multe or;, cu epitetul Kmpophoros
(,,Dătătorul de roadă"): ISM I lOO, 142 ere. În cazul lui Dionysos originea rni!eslană
este chiar improbabilă. Cât despre Hermes, faptul că acesta C'}te 3te:.tat ca Agomios de
două dedicaţii din secolul al II-iea consacrate de agoranomi la ieşirea din fuoqic OSM
f 175 şi 176) nu poare decât să îmbogăţească dosarul deja voluminos al dîYinităţilor
protectoare :i.le magîstraţîlor, ilustrate pretutindeni în lumea clcnîstică, iar existenţa
sărb~itorîlor 'Epµ.alcx. pomenite îmr-un decret al „tinerilor'' (v€ot) pe .::ale \:.'Hi
desăvârşească educaţia confirmă, la rândul ei, rolul preeminent jucn peste tot de 1--Iermes
în gimnai.iu. Originea rnilesiană a cuhului lui Hermes la Isrros rămâne nesigură, m;\.car
c.1 i.eul apare la 1v1iler şi în unele din coloniile sale Încă din epoca arhaică3 .
Alături de cultele de origine milesiană, transmise prin filieră milesiană sau pentru
care o a~cmenea provenienţă este foarte probabilă, documemelc epir;cafice şi iconografice
de la istros fu.mizează ştiri despre mul re alte zeităţi, ceea ce dovede~te c:1 panteonul local
a fost permanent îmbogăţit, mai ales în epoca elenistică, prîn influenţe venire de
premriudeni. Un cult neatesrat la Milet, d:u care pare sa fi fusr foarte> popular pc c(i:isra
de vest a Mării Negre (Odessos_. Tomis) este cd al Dioscurilor, ilmtrar b Isuos, pentru
prima oară, de dedicaţii din epoca elenîsrîci (ISM I 112: ,,Dioscurilor Mfotuirori",
ÂLOOX6potţ; rwTilPcn; 123). Popt:larîrarca cultului rezultă şi din faptul ca, mai dn.iu,
în secolul al III-lea p.Chr., Dioscurii vor deţine, în mai muhe dnduri, eponimatul „divin"
al cetăţii (pentru-a parra oară,, după cum aracă inscripţia 1S1v1 I 142) 4. Un alt cult general
grecesc care se răspândeşte în epoca elenistică este cel consacrat lui Asklepios, arest.al în
secolul al Hl-lea a.Chr. (ISM I 124) si ,n epocă romană (ISM I 135). Tor în Kc:csr.l
perioadă trebuie să fi pătruns la Istros ş{ cultul lui Apollon I'holeuterios (IS!v1 I l 05, sern!ul
al III-iea a.Chr.), purtătorul unei epicleze ca.re se poate explica prin cuvâmul q>u.Jc!X;
1 M. Akxaudrescu Vianu, Sur la dijfusion du culte de Cyhel,· dans le bassin de la mer Noire ,I l'tpoque
mchatqne, în Dada N.S. 24, l 980, p. 261-265; Eadcm, Nou:,eaux dommems concemam le cu!U' n',· CyhNe
li lstros, În Dacia N. S. 34, 1990, p. 219-222.
1 I. Bîrzc:.cu, Some Ce,amic lnscriptions ji-om lstrian Sanctuaries: The Naukmtis Approar:h, in N,wk:atis:
Creek Divers!ty in Egypt. Studies on Easr Creek Portery and E..xchange in the Easrem Mediten:uw:w. (edit.
U. Sch!orzhauer, A. Vil!ing), [London, 2005}, p. 169-174.
3 N. Ehrhardt, op. cit.
4
D.M. Pippldi, op. cit., p. 57 ~i urm.
COLONIILE GRECEŞTI DIN DORROGEA 60.'
(cekbra şcoală şi sect:l mcdicaLi eleată Întemeiată de Parrncnides). Cu!rul s;'iu va fi !-Ost
introdus, conform unei acute ipoteze exprimate recent, de tleaţiî rezidenţi în zonă, arestaţi
la Olbîa şî la Callatis (ISM HI 8) 1• Genitivul 'An6AAwv~ <t>uiA€U1TlPÎOJJ, alături de
forma stelei, demonstrează că avem d face cu o .,piatră de hotar" menită să dd!mito"e
spaţiul sacru rei.ervat în temenos nuului cu!t impbnr,1r.
În cadntl noilor cu!re ÎntrodL1se \n epoca elenistică se dctJ:,c,11.;i-- prinu·-o popubrir:m::
vcri0c1bil:l documcnt:tr în tot bazinul pontic rele consacr:1cc -)\brdor Ici din
S;irr1ut!u-/Lc" (!::\{ I l <_l),, _-\ ,,r,1 lî s,- t ,)!1.\truic,;tc un s.w1;- unr (Lup,o-Dprfx.lov), ;l[, cut
pentru pr.ima oar:1 în secuiul :d !Ii-lea a.Chr. (19d l l l, 19, 58) 1 . C,1 era \'orba de un
culc public o dt)vedcsc nu numai prevederile finale ale unor decrete ca stelele pe care
Jcesrca erau gravare s:l fie expuse în sanctuarul zeilor din Samothrake, ci mai ales rnenţi11nca
cxplîcirJ a unei preoţii publin~ a zeilor rcspecrivî (IS1'v1 I, I 9). ~-1ai mult dedt atât, în
Jecrewl ISM I 36 (îocompkt cdiut) din secolul al III-iea a.Chr. se poare deslusi d -:1:i
vorba de o solie trimîsJ de cerare la Sam(Jthrake-'i.
Dintre zeii străini care au p:'itruns, c1 în întreg bazinul pontic, pc măsură ce acest
~pai;îu s-a dcsc,hîs cettre rcgarde clenisrice, ,nrngt· atenţia apariţia f-i.);HtC timpurie a culruh1i
zeului egiptean Sarapis. Un dccrec din prima jurn:1rnre a sccoiu!ui al lll-lca a.Chr. dSJvî
I 5) pomeneşte o ambasac\J trimisă de cetate la Clulkcdon pentru a rnmu!ta oracolu!
în prîvînta introducerii culrului lui Sarapis4• Iar dacă tipul iconografic al a.::cstuia la lstws
ramine 'ind necunoscut, nu acelaşi lucru se poate spune despre his, fîgur:.u:1 de mai multe
ternco1c de producţie locală.
O zei rate înc:l enigmatică rămâne „Marele Zeu" (0€oc;;' µ€'y~), căruia un cet,lţean
din Th;,sos i-a consacrat în sec. al 111-lea a.Chr. un templu la Istros (ISM I 145)" (fig.
1;.l)). S-a încercat în repetate d.nd11ri paralela cu Deri.elas (,,M:udc Zeu" de !a Odessos,
ilustrat de documente variate, dar numal în epoca romana) şi, cu pornire de la ;1.cc>t
munt' lrac, o explîcaţic de natură. sincrerîcă cu privire la definirea ace:::rei divinîtătî. Dupa
o p.'ircrc nui recentă, ,,Marele Zeu'' ar putea fi idcntific;ir cu Sarapis ,;;:mi-ar fi reprezentat,
poare, ,,arta pe Helios, câr şi pe Sarapîs, prolx1hil deja asociati'" 6 . Epîr{'tul de ,,\fare Zeu"
iti.C. Vin\1gr,idov, 1-!eilkuntligt Eleâtctl in tlm S.:hwarznuwgrii11d,mgcn, în Biirgersinn uud st:.utlic!w
\hdH. F~•_qschrift fi.ir \X'o!fg:mg Sdw!!.:r ium 65. Cdmnstag kdit. Iv\. D!eha), Kon$tanz, 2000, p 133--149.
c D.ivl. P'.ppidt. up. cit., p. 55 şi urm.; Idem, Sqthim Minora ... , p. 93 .
.I A. !wram, AMvur dt q11f'lq1m dicrtts d'fstros, în Pontica 33-34, 2000--2001, p. 344--348.
-, lHA. PippiJi, Studii de J:,•torie ,1 nligi:lor antice .. ,, p. 60 şi urm.; Idem, Scythia, Mi11o•·a ... p. % şi urm.
"C. Bordenache, D.ivL Pippidi. /,e fl'!llp/e de Geâţ µ€rac; 11 lmo,, hi BCH 83-- ! 9'>9, p. 455--A-G'i; M.
/\fart;i11canu-(::îmoiu, Der 171('J' Mi:gas Ten1pe/ w11 lfistria. Dii- Archia-hur, ln Chci:i 1\".S ..)3, 1989, p. 79---l l O;
P. _.-\lexandrescu, Le rtmpkdeTh<:Os .\1tga~ d'lstr(ls rcdressl, în D:1ci,1 N.S. 43-45, 1999-2001, p. -.:"':J-%.
' A. Succ\·canu, Le «Gram! Dicu» d'Hisnia, în Krcma J:4, 1999. p. 271-2Bl. Echi\'a.lării „Marelui Zeu"
1
cu S:t!','<pis i se opune ins,\ c'ategoric decretu! diony~opolitan in cimrea lui Ah,rnicn (lCB 12 U), Je unde
•~1.ult:i ,·ă timbru! dei;înuse ~ucn•.ţiv preoţi,1 ,,\fare!ui Zni" (r. 9- 1O) şi a lui Sarapl.s (r. 1,2), U'ea ce ar indic.1,
prin urmare, două divinh:lţl d!feritt'-.

(;04 LA ÎNCEPUTURJLE JSTOR!EI
era asociat în ep(,ca clcnisric:1 cu divini1;HÎ din cele maî divcr:,c, mulre dirnr::: de de origine
indigenă (numt·rna5e exemple în Asia Mică), :1..sth.:l încât, în :1şteptctrea unor C\Trltu:dc
noi dornmenre cpigrafice mai condudenrc :.au a definirii mai prcc·Jse a ri'}J~ilui iconografic
nici o încercare de echivalare nu depă.şcştc rangul unei ipoteze. Fapt tste ca avem r1ce
1
cu o divinitate -.:hthoniană, iar pista indigenă (1;ctică?) r:im~mc o posibilîrnte arrauid .
Varietatea cultuală spcctacuh-lsă a lumii clcnisLÎce este :qmi î!tistrară de dîvers-.· at'l.'\t:lri
de Jivinit.lţÎ secundare, unele din ele situându-se în dirccr:l legătură cu institu~iilc
comtmit;lţii. Rolu.I gimnaziului în tpoc'.\. ofnea comli~îi ,Ic cxprim;ne pentru culrn1 lui
Hermes, aşa cum s-a v:1wt, dar şi pentru cd al noului Herakles; o asociaţie de
'Hpax/,E,LO:o-ra( c:-.tc menţionatJ ,1bia în epoca roman:1 (ISM I -;7), dar originiie ei trebuie
să fi fost elenistice. Plăcerii unei elite istricne de a cdtiva luerdc şi ancie Ε-a r;"ispuns în
secolul al III-lca a.Chr. un hincfo.cltor local, Diogcnes, fiul !ni Glaukias, care a consacrai
un Lîcaş Jc cult muz.dor (M0t_1c:relcv); preoţia Muzelo1 a fost apoi inc.redinţară ereditar
fiului acesniia, Diugcnes şi urmaşilor ;-,ăi, de fiecare d,m1 celui mai v,lrsrnic dintre acqti,1
1 Arnpl.l di.,uJ\it' la M. Alexandrescu Vianu, 71!/m Af('l,m, Î'1 D;icia N.S. ,i.)-45, 1999-2001, p. 75_;:g,
f;;
-~,~,.wjJ;,z,-•»~'"
i""
COLONl!LE GRECESTI DIN DOBROGFc\ 605
(ISJ\.1 I 1). În sfârşit, comunitatea civică Întreţ_inea un cult al „Poporului" personificat
(D.TlJ.LC)S).: o ftaruie reprezentând „Poporul" era expusă în agora (ISM I 19).
Des.pre alte culte datele sunt mai restrânse. O superbă ediculă votivă din secolul al
III~Iea a.Chr. depusă în templul Afroditei prezintă triada „Ursiroarelor" (M◊lpal),
iconografia acestora fiind împrumutată din reprezentările proprii Kybclei 1; dedica{Îa este
Însă făcută cu titlu individual (1SM I l 14), astfel încât existenţa unui cult public r:'irnâne
nedovedită. Acesta pare să fi fost şi cazul Nimfelor (ISM I 107, secolele IV-HI a.Chr.);
s-ar pmea invoca, însă abia în secolul al IH-•lc1 p.Chr., ah-arul dedicat de „tribul" Aigikm-ds
aceloraşi Nimfe (lSM I J.53), ceea ce, admiţând amcccdcntc dcnistice, ar sugera un cult
întreţinut de această cpu.AT}, probabil şi de alte subdiviziuni ale corpului cetăţenesc. Zeiţei
Nikc-~ care figura, probabil, ca paredros în sanctuam1 extra-urban de la Nuntaşi, cvcnmal
şi în diferite lăcaşuri de cult din cerate - i-a fost închinată dedicaţia elenistică ISM I
122 (către Nike şi eroul Pankrates). Cât despre Phorkys, o divini rate marină, pc lângă
evidenţa fornizată de doi grajfhi2, există dovada că acestuia i se rezervase un spaţiu special
în temenos, delimitat de o incintă sacră (ISM I 106).
Documentele epigrafice oferă câteva date sumare despre unele sărbători şi asociaţiî
cultu,t!e; cu roate acestea, în lipsa unor legi sau regulamente sacre, deraliile de cult rămân
aproape necunoscute. Lui Poseidon îi erau închinate sărbătorile Ta.Up€0: (vezi mai sus),
în gimnaziu erau celebr:1te 'Epµo:la (ISM I 59) şi, apro.1pe sigur, şi sărbători pentru
Herakles, din moment cc este arestată o asocia-de de <Hpa.x:Aetcw-ra( (ISM I 57), iar în
.lvfousf'ion se organizau MoooeÎ:a însoţite de jertfe (ISM I 1). Foarte probabilă este şi
existenţa sărbătorilor 0apyl)Ata închinate lui Apollon (Thargdios), judecând după
p:iralele!e de la Milet şi din coloniîle sale (mai ales la Olbia), măcar că documenrul de
rl.'ferinţă (JSM I 65) are o provenienţă istriană probabilă, dar încă incertă, în vreme ce
în altă inscripţie (ISM J 25) n11mele sărbătorii nu este decât rcn:haml uneî conjecturi.
Cât priveşte calendarul de la lstros, acesta este incomplet cunoscut, Însă originea sa
i1. mîlesi,mă este absolut certă. Lunile documentate până acum pe cale epigrafică sunt:
Jirnreon (ISM I 26; cf. sărb,Hoarea Taurea), Thiirgclion (cf. s5rhătoarea Thargelia),
Anthesteriun (ISM I 58) şi Artrmeision (ISM I 54).
Faţă de varietatea cultelor arestate la hrros, unde arhiva epigrafică pc care .~e Întemeiază
u1 precădere cunoştinţele noastre este incomparabil mai bogată, Tomis a produs o evidentă
mai redusă în acnt domeniu. Cu toate acestea, este fimpede că panteonul local era îmru
wml asemănător cdorlalre ctitorii milesiene, astfel încât, deşi unele documente sunt m.1i
d.rLÎi, din epoca irnperiaLl, ek· pot fi folosite cu succes în acca.\t.1 direeţie. Pe de altă parte,
at:lra vreme cât în domeniul cultual e.ste greu de distins între fondul milesian originar
1
M. Alexandrescu Vianu. Ifotri.fl IX. l,e.< slatueJ er Ies rdiefi en piene, Bucuc,<;r-Paris, 2000. p. !38-139,
nr. 193.
2 A. SuceYeanu, (?itcwt imcripţiirmnnicr: de la !fotria, În SrCI 7, 1965, p. 275, şi, mai recern, I. Bîrzncu,
în P. Alexandrescu et alii, Histria VlJ, cu amplă discut;ie,
606 LA ÎNCEPUTURJLEJSTOR!El
COLONIILE c;REC:EŞTI DIN DOBROGEA (i07

şi componenta local-îstriană, nu se por obţine argu'rrlente suplimetuare cu privire la discu-

la T:>mis, care reies~ din cele două documente, apoi paralelele care se pot stabili în această
ţia, dezvoltat3. mai sus, privind originea Tomisului: direct: milesîană sau secundar istriană.
pnYmţă cu Istros, ŞI toate aceska pe fundalul absenţei cultului Dioscurilor Ia Mîict nu
Ze:ul principal, Apollon, nu este menţionar decât ca timlar divin al eponimiei din
esre exclusă o origine istrian~1 a cultului la Tomis; mai mult decâr atât, întemeierea cc~Jtîi
anul <lecremlui IS!v1 II 2 (cca 100 a.Chr.), Tn vre>me cc ln decretul cvasicontemporan de dtre Dioscuri ar putea fi expresia mitică a colonizării (s;1u recolonizării) Tomisul~ti
ISM II 5 eponimul menţionat este un preot (lEpE.L~), care nu poate fi, judecând dlip:1 de Clrre Isrros în secolul al III-le.1 a.Chr. (vezi rnai sus).
analogii, decât preotul lui Apollon. Dacă epideza aşteptară fetros nu şi-:1 aflat p:'in:i :1c1.nn . C:lda!~e di~ini.clţi din panrconul roir..itan sugerează mai dcgraba o coloratur1 deni~tic;J
t,_'llH:!ii documentare_,._ ceea ce nu este de natură a se opune posrnhmlui ca zeul era :-1 _nia
1 Pll_ţin 1~11les1ană. I.Js1nd la o p:u-te problcrna cultului Kyhdcî (ISki II 2, ?2, 1-"Vi,
,i.dnrai: ~i aici Cl „T:tmiduiror" '.11 schimb, n insCJ ip ţie de q.J . >,:J ÎfflpiTial i (IS~v1 I { j G l ,(), .îp(:1 v:1r1:1re rcpr('h'' 1L1ri phsiicc ,)i nurnis:,11;11!,-c) '" pare, ff,:u 1c cur, în
I şi li) prczimă două dedicaţii Cltrc Apoilon Agyeus, "i'uchinatc co.nfonn poruncii unui ccLtte, dm momcnr cc decretul abia menţionat prevedea jcnfr anuale către ;Kcasră ;i,eită
oracol (xaTCX XPT)OJ.16V) e1re nu putea fi decât cel din Claros. Epideza Agyeus este îns1 şî_c:\tre Dioscu~i ,,~entru mântuirea poporului"~- pentru care, date fiind primele atcsUi~i
tipic doriană şî se explică mai degrabă printr-o contaminare cu panteonul callarian (unde ~m. epoca arhaică u1 zonă, s-ar putea admite cu egală Îll({n:pr,1i;ire o filieră milesiană sau
Apollon Agycus este atestat: lSM III 30). AJrminteri, parcînioni:1 mărturiilor romîtane istrwlă, documeme!e wmitane atestă cu precădere culte de dat:1 recemă. Este, de exernolu
cu priYîn: la Apollon nu îşi găseşte egal dedt în lipsa orîdrei informaţii referitoare la „fornî- cazulr lui Dionvsos,, ,
,,conducătorul" (xa{)·rrv€11ov€(ir-•
·11 I""' ~-
JSM
;
II 121·1
-
sau . .• t etetoru
„scan · ' ,,;
lia de cult"; nici Artemis sau I.cto, nici Zeus nu sunr porneniti Je Jocumentde loc1le. (mJpl~poµ~: ISM II 120), adorat, precum la Callatis, de un thiasos, o :lsociatie de ciiit
i'vlilcsian este, fosă îndoială, cultul -- atestat şi !a Isrros - c:onsa.crar lui Poseidon :}:Kchică, Î'ncepând deA la ~) dat:l care nu poate fi mai veche decât epoca clcnistid, ce,1
Jit'!ikon/os (ISM II 151). La rândul său, cultul Demerrei - probabil foane popular, 111 C,1te a avm loc răsp_andu:ea spectaculoasă a cultului extatic. Tot de origine dcnisrica
1
judecând după varietatea documentelor_. __ ar purc:1 să fie foai·te \'tthi, însă, în !i1)s;1 unor este t.uinU consacrar zeilor drn Samorhrake (vezi regulamentul sacru de b sf1rşirul secolului
epitete caracteristice, originile sale sunt mai gren de stabilit. Derneter deţine la un moment al ll-!ea .a.<;h~: cu privire la cumpărarea preoţiei: fSivf II 1), apo,, rnăcar că atescîriic
dat, în secolul I a.Chr., eponimia „divină" a cerătii (IS1"1 II 36), fiind :1poi atestară în rnnt ma, tarz11, culrde închinare lui A.sklenios
,
ş1· fl,•g1·ee1·
,
t·1c~rj
,)1\
11· J 17 s1· nurneroJ.sc
epoca imperială de mai multe docu1nente epigrafice (ISM II 59, 118?, 150, în această '.·ep.1cz~nr:'iri pla~ricc. ş'. 1~101:etarc). Cam În aceeaşi perioadă vor fi t):"'i.rnrns·, ca pest<: tot
din unnJ. inscripţie împreună cu Kore şi Pluton). Prezenţa pret:rn~nemă a Demetreî în 111
l~azmi~l po~nc, dn:m1tăţ1le de origine cgipreană. Bine atesut în această privinţ:1 este
panteonul rnmitan este <>poi pusă sugestiv în evidenţă de reprezentarea chipului zeitei m.11 :d~-s Sanpts, mmrn în secolul al II-lea p.Chr. de o inscripţie 0E.~ JJ.Erac;; Ldpo:m,;;,

pc unele monede bătute la Tomis în epoca eh~nisclcă, precum şî de o seamă de reprezentări ,,!\far;Ie _zeu Sarapis" (lSM II 15.3); acestuia îi era conşacrat un s~tnctuar (ltpdv Toli
plastice, unde zeiţa este uneorî asociat,\ cu Pluton. Lc;;pet.rr~~): ar:stat pentru prima oară în jurul anului I 00 a,Clu. (ISM II 7), în care
;d,te_ diunit.'l.p egiptene erau 01Jvvc&:Jt ~Eo(, ,.zei Jin acdaşi templu''. Aceeasi înscrîtirie
Dco:;ebit de imercsant este cultul tomitan al Dioscurilor, cu atât mai mult cu rât
aceste divinităţi nu sunt încă atesrate !a 1\1îlct; singura eventuală sugestie pentru t·xi.:,tcnţa
acestui cult în metropola ioniană ar decurge din faptul că una din coloniile sale (Suhumi
n
L-:il\.l
1 1011
~
7 ~arc să indice şi imrcducerea unei preo~ii a fsîdcî. Afoturî de rq~rezent,~rilc
1.'t:He ŞI monumentele sculpturale înfaţiş:lndu-i pe Sarapis şi pe Isis. aceşti zei cui•)rcni
1
din Georgia) se numea Dîoskourias. La Tomis un decret din jurul anului 100 :l_C-hr. ·1-· , adesea în
1ftgure:a.,\ . · ,din Cf>Oca ÎrrperhL1·
. inscriptiî ' ''· ISM
d
II -)7 (înic:-
.
t 11 · c ~ · 1
,,1 a UL).!rap1~.;,ta
: .~ ~ ),. _ 5~ _(d~c..~.IC~~ţ!e către ~ara1~i_s a L~nui ~:etăţcan din Sinope stabilit la Tomis), 154
1 1 1
(ISM II 2, r. 36---38) vorbeşte de jertf-C aduse anua.! ,,Maicii zeilor" (Kybele) şi Dios~·urilor
,,pentru mântuirea poporului". Rezulră, aşadar, vocaţia soterică a Dioscurîlor la Tomis, L--tl~tpts, Isis, ::uu ŞI cu Anubis), _,98 (Sarapts).
aLlturi de K.ybele (de reţinut, în aceasr3. privinţă, că Dioscurii erau adoraţi ca „m:î.nruitori" _C_u .e>:~epţiaAmenţ!unilor despre L'.n thimos bacchic (ISM II 120) si, probabil, 0 grup:irc
şi la lstros: ISM I 112). Pe de altă parte, în epoca sewrica o dedicaţie va fi cuns:ccc.ră de m11uţ1 care tntreţ111eau cultul zetlor din Sarnothrake (ISM li I), nu există !a To:nis
dt: ,,rrjbul" Boreis pentru „Dioscurii întemeietori ai cetăţii": [6. ]Loox6po~ K·dcr1:fai;; d?\'.<:'~i ~lespre asociaţii religioase, şi nicî despre sărbătorile \nchin,ue dife'ritclor
~ 1r0A€t~1, ceea ce reprezintă, de altfd, singurul ..:az cunoscut până ,Kltm în lumc,1 <,lirnrn:lţL O ~ingur;l lun;1 este at:srat:1 fragmentar (în functîe de opţiunea între î'ntrcg,irilc
greacă în care un asemenea epitet este asociat Dioscurilor 1• Date fiind importanţa cu!wlui [,:rr_cnou~Ew.vaţ; sau (Tau]prwv~ in ISM II l), suficient însă pemru a recunea:,şte
ong1nea mtlcsiană a calend.aru!tti tomîtan .
l. Stoian, Le culte des Dioscures et lts tribus tomit11ines a la lumii!re dim mommient rl',nnment p11/,U,
1 .În pe-rfectă opoziţie cu ~:spectul mîlesian al Cltltelor atestate mai a!es Li Istros si, într-o
in Dacia N.S. IO, 1966, p. 347-356; A. Avram, Les cith grccq11eJ de l.i cOte Ouestdu Pont--Euxin, în lntro(ltuiun lllat m_ică măsu1:l, la 'romîs, Callatls prezintă dovezi pcnrru un panteon de confi::rurarie
to an lnventory of Poleis. Acts of che Copen.hagcn Polis Centre III (dit. Mogens Hetm:m l--fon.<,c·nL . , ·-1n;·,n_•.-1 A cesta poate fI 111 pan,· reconstituit, rnai cu searn,1 pe baza inscripţiilor,
mcg A b ·
dar
Copenhaga, 1996, p. 311, n. 67. ~• ..:u spnJinul unor documcme iconografice şi monetJre. De reţinut este şi faptu! că ta
mcepurul a11ilor '80 s-au descoperit câteva monumente de culr care au permis îdcntifîc.m:a
(,OS L·\ ÎNCEPUTURILE lSTORlEI
zonei sacre a cetăţii în•parte; sudică a actualuîui..~)raş l'vfongalia. Din păcate, ccrcct.'lrile
nu au putut fi continuate, iar monumentrle au fost acoperite din considerente ,,(;dilitare"'
inl(.JUSe arbitrar de autorităţile din perioada comunistă, aslfol înc...î.t. - cel puţin până la
o eventuală reluare a cercetărilor-~~ datele arheologice sunt încă insuficiente pcn_tru a
permite interpretări temeinice cu privire la structura wnd sacre de la Callatis.
Un prim grup <le divinitinî ;:w:statc la Callatis apaq·inc Cl1 siguranră stratului ini\ial
:1! cultelor implamatc de coloni~lii vcnir,i din l·Ieradcea Ponric.-1, iar aceasta ln ciuda f·p11lui
el rnun,1i dnc:nrn·i1t:1ţi;1 cu privire la cel m:1i îmrornnt '/,cu în lumea megaxiană, 1\>11ll()n,
.nu este satisfac.itoare. Epic_ieza rlU.'.ltO<; nu cm: mcn\ionar:1 de inscripţii, 'Jn schimb, în
reprezemărilc capului laure~t ,1J !ui Apollon de pe aversul unor monede elenistice care
poartă pe revers trepiedul, a fosr recunoscut tocmai zeul de la Ddphi, IJ,thios, iar legărurl!e
frecvente dintre Callatis şi oracol nu fac decât să Întărcasdi ideea că, la fel ca la tvkgara,
ApoUon dt: la Delphi era prîncipala divinitate a ce~âţii. Apollon este apoi cunm:cut cu
alte epitete la Callatis: 'AţuE~ (o epidez.:\ fo:trte rară, tipic dorian,'i, lSM Iii 30), NOµt(~
(ISM Jll 48 B?), 'Ano~p6rrmoi; (ISM !li 48 B şi 49) 1•
Configuraţia unei bune păq-i din panteonul c.allatian originar este revelară de o lista
de divinit,1i;i din secolul al IV -lca a,Chr. (l-SM IH 48 A) în care apar: Dionysos na:1~
şi .6.aOU/1.Awr, Afrodita nâv6o:J-LoC, Peitho, Artemis, Demeter (Darnater) X-J-ov(a şi
Kronos. Pe lângă faptul că epitetele naTp4>0i; ~i ~cxCTUAAtOţ; pe ca.re le po::.trtă Dionysos
sunt exclusiv mcgariene, demn de remarcat este faprnl că o hună parte din divinitarile
menţionate în această !ista se reg:hesc, cu cxcepţiaArtcmidei -'iÎ a lui Kronos, în dc:;cricrca
consacr:uă de Pausanias (1, 43, :'i-(;) incintelor sacr..:· de la Mcgara. Cealaltă foţ:1 a ~celei
în chestiune- a fost rcutilizJtJ pentru a transcrie răspunsuri adresate callatienilor de nrK11!ul
de la Ddphi (ISM Ul 48 B), asrfrl înch se poate emite iporeza el lista ;1.ce•,tor di\ inît:lţi
facea şi ca parte dintr-un -.:cxr oracula1, pri-vind probabil amenajarea (sau rcamen,1jarca)
zonei sacre de la C11Luis 2 .
Anemis este apoi atestat~l la Callatis de alte inscrip{ii din epoca elenisticii (1SM III
78, 132), proh,1bil şi de un decret din secolul l pJ]ir., unde este vorba de un qJ\crnar
(1SI'v1 III 32). L1 fd, Dcn,er.er revine cu acec;Jşi epidc:ză Xi'.tov(a Într-un du:rcr de !a
sfârşind erei păgâne (1S!v! 111 40) promulg;H de o asociaţie de cult responsabila 01
organi1_area banchetelor s::tcre pentru accasr:1 zeiţă ({}orv&tat), iar în epoca impui.da
apare şi cu epitetul nAou-cexSO'tELpa, ,,cca dătătoare de belşug" (IS_M lII 2,-'i9). Acc::a~i
zcÎ\ă este figurară pe monede <le bronz dîn epoca clenistic:t Crupul dt' divinirăti chthonicne
poare fi apoi completat cu Ge (Ga), uită care dispunea h1 Callatis de un sanctuar (JSM
lil 48 f\).
ALi.twi de accsri zei, un lnc importam îl ocupă in componenţa originară a pamnmului
eroul Herakks, al drui cult nu era de origine megariană, ci evident heraclcoră. d riind
1 O :ointezJ despre divînirăţîie arestate la Cal!ati., la A. Avram, ISM 111, p. 91 şi urm.
" A. Avr,1m, F. lA"fovre, Les culres de Cal!.atis et l'oraclc de Dclphrs, iP REG l 08, 199), p. 7--2J.
COLON!lLE GRECEŞTI DIN DOBROCFA 609
eponimul cetăţii-mamă a Callatidei. Reprezentat pe monedele din prima serie de drahme
de argint emise la Callatis, apoi numit chiar XL(~, ,,întcrneîeror", pe aversul unor
emisiuni dîn epoca imperială, eroul dispunea de un sanctuar atesrar încă de la începutul
secolului al III-iea a.Chr. (]SM lII 3). Într-o inscripţie din secolul I p.Chr. Herakles
apare ca 'AAE'f(xcxxcx;, ,,păzitorul de rele" (ISM III 68), iar în epoca imperială un grup
dt' hcracleoţi (crUvo~ 'Hpax:AEt1JtWv) rei.idenţi la Callatis dedică un monument
snJ., cchiu!ui lor erou local desemnat ca <Do:pc:qyE(i:11<;; (ISM III 72).
l.ln grup de divinit:î\'!, unde de mai veche orip,ine, a!tdc m;JÎ rccenrc, se constit,rie
1n:pat pc 111,lsuUi ce se cimenteaz:1 cornunitatea politicii. Este vorba de divinit,l\,k:
protectoare ale cetăţii. Zcus apare ca LwTil,P, ,,Mânruitoml" (pe un g;-affito de la începuutl
secolului al I\'~lea a.Chr.: ISM III 254) şi ca noALax; (ISM III 22), iar o serie de inscripţii
fragmentare conservând răspunsuri ale oracolului de la Delphi îl denumesc '-'Yncncx;
(ISM IlI 48 B), 'Ayopato,: (?) şi 'YnephE'lto,: (ISM llI 49). Zeus este, ca de obicei,
însoţit de Athena ( 'YTTclTa şi 'YnepSet(a) în aceleaşi inscripţii oraculare. Aceast:1 di11
urmă zeiţă, atestară ca noALcl{;', ,,protectoare a cetăţii" (o epidez.ă de. certă origine
mcgariană), încă din secolul al IV-iea a.Chr. (lSM III 76), mai este mcnţionat:1 de o
inscripţie din a doua jumătate a secolului I p.Chr. (ISM III 80), iar chipul său este figurat
pc o serie de monede callatiene din epoca elenistică şi imperială.
Pc l:î.ngă Zeus, inscripţia oraculară ISM III 49 atestă un grup de divinităţi prorectoare
aL.: spaţiului „politic" al cetăţii, agort1, şi ale magistraţilor: Themis 'Aropa(a, Afrodita
'Ayopa(a. împreună cu însoţitorul ci firesc, I-krmes 'Ayo_pal~. La rândul său, alături
de Apollon 'ATTo-rp6nat~, inscripţia oraculară [S_M III 48 B îl menţionează pe Poseidon
'Arrq>a.AE~, protectorul construqiilor.
Documentele epîgrafice callatiene cele mai variate se reforă la cultul lui Dionysos.
Dîonysos ocupa un loc important în panteonul Callatidei, fiind, pe de o parte, de Yeche
nrigine megariană (epiclezele fipice n~TfX}J~ şi .6.CX.OUA/1.to<; sunt atestate, după curn
s-.11ulzut, încă din secolul al IV-lea a.Chr.: ISM III 48 A), pe de alt:1 rane, un zeu exrn.:m
de popular sub forma sa extatică, bacchică (cpicleza Bo:xxEDr: ISM 111 48 A, 7<J, 80),
ln epoca deniscică. Din seria de documente privitoare la diferite a~pecte ale cultului lui
Dionysos se remarcă un regulament sKru din secolul al 11-lC; a.Chr. (1-SM_ III 47) care
memionează, între altde, un acrouAAte:Lov, sanctuar (probabil exnd••urban) al l~ti Dionysos
L'laaUAAt~, apoi un grup de decrete promulgate de 1:m foarte activ {t(o:cr~ (asociaţie
de rnlt) începând din secolul al III-iea a.Chr. şi pân.1 spre începutul erei creştine: JSlvf
m35, }6, 42-46. Locul ocupat de Dionysos în panteonul ccrăi:ii este apoi pus în evidenţă
de reprezentarea capului zeului pc aversul unor serii monetare de bronz din epoca elenistic8.
Demn de reţinut esre faptul că la Callatis, spre deosebire de multe alte cazuri din
!urnea greacă, asociaţia de cult consacrată lui Dionysos extaticul (!3a-x:xtxD<;; {}(o:cr0<; în
in.\cTÎpţia ISM III 45) pre:t.imă o pronunţată componentă publica. Decretele sale sunt
concepute după formularul decretelor Sfatului şi ale Adunării şi acordă onoruri unor
hincfacători publici. Semnificativ în această privinţă este şi raportul dintre o divinitate
civică prin excelenţă, precum .A.rhena, ~i Dionysos, atâta vreme cât o preotea.5.l a Athenei
(,]0 U ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
consacră la un moffient dat un ăvTpoV lui DiOÎ~ysos Bakcheus şi chiasiţilor (ISM III
80). Unele inscripţii furnizează date despre organizarea internă a acestui thiasos • În fmntea
1 Pontica, cetatea-mamă, cât si Callatis au fost întemeiate în urma unei porunci orarnlare
sa se g;lsea un preot (LE.J)E~: lSM III 45), iar adurnlrile sale erau prezidat:::- pe rând de
diferiţi membri. În secolul al III-iea a.Chr., pentru a construi un templu consacrat zeului,
,tcebşi thiasos procedeaz.11a organizarea unei subscripţii supravegheate de o comisie special
instituită (lSM III 35). Uneori fondurile :tsoci:1ţici erau pbs,ite în diferite domenii de
un crediror (Er&xvEtcn:âţ;) special numit, asrfcl încât, prin doh5mîle rcmharc, sJ se
:1,,igur,:' j)Vrpct uitate;) :10:'.S(\)J";l (f Si\1 l n 36),
Sunt cunoscute, de asemenea, clrcva sărbiitori consacrate h:i Uionyso~: s:lrb~Horile
trietcrice din lu11a Dionysios, cu ocaLia cărora erau proclamate si cununiie acordare de
thiasos (ISM III 35 şi 44); ~LOvfuto:. Td ~€\ILXd dîn luna (ykeios, cu oc:u.ia cărora zeul
era „invitat" (xenismos) la bancherul sacru (ISM lH 3 şi 44); o sărbătoare celebrară tot
în lur13. Dionvsios, c-înd lui Dionysos i se sacrifica, probabil, o ctpră {ISM III 47); o a.lt:l
s:1rbătinre, 1~ o dară neprecizată, era aceea cînd zeului i se jcnfea un ţap (ISM lll 47).
Unele dîn aceste ~;lrbători, însoţite de sacrificii spl.·cificc, erau celebrate Je Întreaga
comunitate, altele erau propriî asociaţiei, fiind 1ezervate doar iniţîarilor, în 1.ocuri ascunse,
imitând în mod intenţionat „grota" miricâ (J..Lux<X;: ISM lll 44; ăvtpov: ISM Hl 80).
Alte divinităţi sunt mai slab atestare de inscripţii (Hygieia, probabit alătun de Asl<lcpios,
şi Nimfo în inscripţia oraculară ISlvf III 48 B) sau de monede de epocă împerblă (Hera,
Dioscurii). Panteonul poate fi apoi complerar cu absttaqii divîniLace (Peitho,
,,Convingerea", asociată probJ.bîl, ca şi !a Megara, Afroditei Pa111it1.rY/os: fSM III 48 A;
'Arc.xJo;; Lla.(µw\J, ,,Bunul Dt1imon": ISM Ul 38; 'Arcd:h) Wxîl, ,,Ceasul bun", pc ntunde
de epocă imperială; 'Oµ0vow:, în latineşte Concordia, simbolizând :1nnonia între ce@,cnî:
ISM L[1 1 şi 41). Multe dintre ac.este culte s •au constituit abia în epoca elenistică. TN în
:tccJslă perioadă pătrund şi cunosc o mare vogă cultele consacrate Leilor <lin Samodir:,ke
(ISM l[1 4, 7?, l 9, 20), 7.eilor orientali (mai ales Kybde, reprezcm!lt<\ pc numeroase rnXM(~,
.~tatuete de marmură şi monede, apoi Artis, figurat pe unele te1:h:ore) şi· zeilor egipteni. Pe
de ,1.ltă parre, o familie de adorato! i ca1btieni ai lui Sarapis, Isis şi Anubis este pomrnitJ
în epoca elenistici la Ddos (IC XI 4, t 238). Cât despre alte culte atestate doar in epoca
impcii:1hl, nu există argumente suficiente pentru a le atribui origini mai vechi.
Afa.turi de thiasos, care întreţinea culru.l lui Dionysos, se mai cunosc asociaţii religioase
consacrate altor di\'initătÎ: ,,participanţii la banchete sacre" ({)-oi 'Vîlmt, irot vâ:rat) organi-
zare în cinstea Dcmetrei X{)·ovla. (ISM III 40), lui Herakle::. 1.1\A€'{Cxo:x~ (ISM lJf 68)
sau altor divinitătÎ nementionare (ISM III 41 şi 66), iar în epoca imperială, probabil În<,J
de mal \'Cehe origine, ;,ador,arorii" ({}pTfCTXEIJTU() unei dîvinirăţi necunoscute (lSM 111 260\
În domeniul cuitual, Callatis se detaşează faţă de toate cele!alre colonii din bazinul
pontic prin documentaţia pe care a forniz.ar-o cu privire b relaţiile, se pare foarre frecvt·me,
! Vezi, în general, A.-F. Jacconet, Choi,ir Dionyws. Lt•s as.,ocit1ti,ms dionyriaquei ou b, fâce cachle t!u
dionysr\mc 1... !f, ZUrich, 2003. Cu specîab privire asupra Ctllatîdd: A. Avram, Der dionysische thi:l'iO.'· m
/{,:i//iitis: Organimtion, Repriisentation, Funktion, în RdigiOsc Vereine in der ri:illlisd1ctt Amik<:' (edit V.
Engelhaaf-G:Liser, A. Schăfor), Ti.ibingen, 2002, p. 69-80.
COLO:'il!LE GRECEŞTI PfN D01\ROt;EA (,1 l
cu oracolul de la Ddphi. Dincolo de faptul că tradiţia antică a reţinut că atât Hcradcea
(x:a-râ xprpµ6v), atât inscripţiile de la Dclphi, cât şi cele de la Callatis au păstrat mărturii
cu privire la aceste legături. În anii '60 ai veacului al III-iea a.Chr, decretele de la Delphl
atestă callatieni c:lrora ii se conferă calirarea de proxeni şi alte privilegii 1, iar la dndul
lor, unele inscripţii locale din secolul al ff•lea (ISM III 4-8 n. 49, 50) au p.îstrat fragmente
din răspunsuri :1lc oracoblui de la Delphi imrodusc de for:1rnla O 1'J-EC~ Exp1p€ ),()Cor
)-{O'i: Cf;tEl\!O\I EtJtt:.v, ,,?.~·ul (/\pol!on) :1 r:1spi.u,s c:1 esi-c m;ii hirw sî prd~•r;1hil".
Bogata arhiv:l t'pigrafid a Cal bridei a produs, în stârşir, eviden\d pentru dou:1 t.rcîmî
din lunile Jin componenţa calendarului locaL Cu ajutorul paraleldor împrumutare din
lumea megariană (mai ales de !a Byzantion şî Chalkedon), calendarul callatian a purnt
fi reconstituit în Întregime. Anul începea la echinoqiul de toamnă, iar ordinea lunilor
(corespunzând aproximariv succesiunii octombrie-septembrie în luni iuliene} ar fi
următoarea: Heraios, Kt·mzeios (sau Hemkleios), fvfachaneus, Petagei111ios, Oionysios, Fuku_,,:os,
Artcmisios (Artmnitios), L)'keios, Apellaios, Latoios, Agrianios (sau Herakleios), ;\1alophorio/.
g. Aspecte ale culturii locale
Cu toate că ştirile despre cHmarul şcolar şi cultural în coloniile greceşti din Dobrogea
s1.un rdativ puţin numeroase, o tratare a unor asemenea chestiuni nu este lipsită de interes.
Impresia generală care rezulră din analiza documentelor este aceea a unei culturi
provinciale, desigur mult mai modestă în raport cu marile centr,~ ale epocii, însă nu mai
purin elen<l. în ansamblul ei.
Cele mai multe infomat,ii se referă la diferite :1.specre ale vieţii de gimnaziu. Gimnazial
dt la lstros, cu ginmasiarhii săi, e~te bine cunoscut Începând din secolul al lll -lea a.Chr.
USM I 44, 59 etc.). Inform:.iţii despre sărbătorile celebrate ,1ici, mai cu seamă pentru
Humes şi Herakles, divinit:1ţi prin excelenţă protectoare :1le gimnaziului, rezukl în spccîal
--- cu multe amănunte privind j<:rtfde, concursurile sportive şî ~ilte aspecte - dintr-un
Jccrct din secolul al II-iea a.Chr., promulgat de "tin~ri" (vEot) pentru un ginuusiarh
(IS1'v1 [ 59), şi dintr-un decret 2.l Sfatului ·şi arAdunărîi popltlare dio secolul al Ii-lea
p.Chr. (lSM I 57). Decretul elenistic atestă. diviziunea, curenta în epocl. pracricar;l în
gimnaziu după dase de vârstă (;€qrrlf)ot şi vEot, la care se vor fi adăugat, deşi nu '>Unt
a1esr:tţÎ, TTal5€~), iar insuîpţîa din epoca imperială arată nun1eroasde bîncfao:ri :ilc unei
nor.:i.bi!e, Aba, fiîc1 lui Hekataios, adresate diferitelor asociaţii, printre care şi cdei a
dac-c:1lîlor, nat5€utaL $ririlor târzii despre gimmsiarhi la Tomis lî se poate :ubuga ci
menţiune despre gimntaiu si gimnasîarhî deja în epoca elenis~Îcl3. În -;Eirşir, la
1 Foui/!1'; de Dc!phcs lfl/l, I )8; [fl/3, 2,207.
; A. Avum, ISM llf, p. 110 oi ~H'm.
1
- Idem, \f/o/,!râta di,; Vo!kn (tdiepytfrm roU btiµ.ou) in dm ponrhrhm St,i't/1,:11 tle1 spiith.1lmis1isdw11
Zeit, în Biirgersinn und staadiche Madn. FemchnCt fi.ir Wo!fg:mg Schutle zum 65. Gebunst:1g (edit l\hrtin
Dreher), Konstanz, 2000, p. Vil•-170, cu o nouă restiruîrr a inscrip~iei ISM li 6.

612 LA ÎNCEPUTUR!l E ISTORIEI
Callatis nu cxiştă informaţii despre gimnaziu şi gitrlnasiarhi decât în epoca imperială,
dar dase de vârstă (€qn1fkll şi v€m) şi activităţi specifice gimnaziului - demonstraţii
de luptă - sunt atestate deja în secolul al II-iea a.Chr. (ISM III 18). Referitor la
învăţământul callatîan nu lipsite de interes sunt ştirile din secolul al III-iea a.Chr. despre
existenţa unui nat&n:p(~ (profesor de educaţie fizică) - menţionat probabil într-un
context referitor la organizarea şcolilor locale (ISM HI 16) ·~ şi despre un dascăl callatian
(8t&iO'XO:ÂO<;') dJruit cu calitatea de proxcn la Mesembria pentru meritele sale didactice
(!Cil !2 307 bis).
În kg;1tur,l cu marile s,irb;1wri, însoţite - aLlturi de sacrificii, banchcic publiu: sau
jocuri -- de spectacole de dramă, se cuvin a fi puse menţiunile cu privire la existenţa
unor teatre, cel mai târziu de pe la începutul secolului al IJI-lea a.Chr., atât la lsrros
(ISM I 8, 25, 65?), cât şi la Callatis (JSM 1113, 5?), probabil şi la Tomis. Dio nefericire,
nici unul din aceste edificii nu a fost până acum localîzat prin săpături arheologice, măcar
că bănci din componenţa acestor teaffe (distruse de vremuri) au fost identificate ca spolii
în refacerea unor z.iduri mai târzii (la poarta mare a cetăţii târlii de la Istros, recent şi la
poarta cetăţii romano-bizantine de la. T omis). Mai puţin populare, întrucât se adresau
unei elite intelectuale, activităţile sub semnul Muzelor nu sunt nici ele mai puţin
semnificative. Nu atât faptul în sine că la începutul secolului al III-iea a.Chr. la Isrros
a fost inaugurat un Mot.lCT€Î:ov, cât onorurile de care se bucură din partea poporului
întemeietorul său şi urmaşii acestuia (ISM I 1, cf. 2 şi 3) constituie o dovadă pentru
interesul public faţ:l de o asemenea iniţiativă culturală 1 .
Pe de alt.'i parte, lcgărurile comerciale ale cetătilor vest•·pontice cu lumea egeeană şi
mediteraneană au favorizat, alături de circulaţia mărfuriior, şi difuziunea ideilor. Este
sigur că scrierile maî importante pătrundeau în mediile grcceşt\ pontice, dovadă în primul
rând o menţiune fugară a lui Xenophon (Anabils;s VII, 5, 14), care văzuse la Salmydessos
„multe suluri de papyrus scrise" printre rest urile epavelor unor corăbii vrnite din Pontul
Euxin. Dincolo de faptul că avem aici a face cu prima ştire antică despre comcr"ţ"ul „de
carte", informaţia lui Xenophon este strălucit confirmată de o descoperire arheologică
"de excepţională importanţă, ,,mormântul cu papyrus" de la Catlatis, cercetat în 1959 şi
databil, _probabil, încă din ulcima treime a veacului al IV-lea a.Chr. Este vorba de un
mormân't· tumular, în a cărui cistă de piatră a fosr g,hit scheletul unui personaj tin.î.nd
în mâna dreaptă un papyrus (foarte prost conservat şi dezintegrat înainte de a fi supus
unui tratament tehnic adecvat)2. În aceeaşi ordine de idei s-ar mai putea invoca diferitele
reprezentări de pe rclîcfurile funerare consacrate unor dascll.i, în care aceştia sau devii
din preajma lor ţin în mână câte un sul de papyrus.
Fără îndoială c;ă învăţământul local era insuficient pentru o educaţie desăvârşită, astfel
încât mulţi tineri luau calea străinătăţii pentru a-şi continua ~:tudiilc în marile centre ale
1 D.M. Pippidi, Scythim Minora .... p. 89 şi mm.
'.'. C. Preda, Arrhaeologiml Discoveries in the Grak Cemetery ofCalkttis-1\fangalia, în Dacia N. S. 5. 1961,
p. 275-303; D.M. Pippidi, Studii de istorie a religiilor antice ... , p. 121 şi urm.
•
COLONilLE GRECEŞTI DIN DOBROGEA 613
lumii elenistice. Pe de altă parte, oraşele din Dobrogea profitau, la rândul lor, de sejururile
de mai scurtă sau de mai lungă durată ale unor profesionişti care, nu arareori, ţineau şi
conferjn,ţţr(cl~pocic:ret~), precum acel medic din Cyzic, cinstit de un decret de la Istros
(ISM I 26), eventual şi alţi medici atestaţi de inscripţii. Judecând după instalarea în zona
sacră a Istrosului a unui culr consacrat lui Apollon Pholeuterios (ISM I 105), devine foarte
probabilă prezenţa, fie ea şi pasageră, a unor medici eleaţi (precum acel cet:lţean din Elcea
menţionat la Callatis, ISM III 8, căruia însă irn;cripria nu îi specifică profesia) sau a unor
!oo.lnici care, după un stagiu petrecut la cclcbrn. şcoală întemeiată de Parmcnides
(<p(u\E◊c;), vor fi revenit în patria natal:i 1.
Nivelul s_atisfacător, uneori chiar remarcabil, al culturii grece.şti în coloniile vest-pontice
poate fi apreciat şi pe temeiul calităţii textelor păstrate prin inscripţii. Păstrând elemente
dialectale ionice (până spre mijlocul veacului al IV-lea a.Chr.), respectiv, la Callatis,
elemente ale dialectului doric, până spre primii ani ai erei creşrine, trecând apoi la limba
„comună", X.Ol v-fi, inscripţiile prezintă texte nu numai corecte, ci uneori chiar elegam
redactate, bunăoară decretele de la Istros (ISM I I 5 sau 64), unde naraţiunea faptelor
înşirate în motivaţii îşi găseşte paralele stiJistice în operele istorice ale epocii elenîstice.
Ca producţii literare se detaşează epigramele funerare, corecte din punct de vedere rnc:tric
- cu câteva infime excepţii în epoca elenistid, dar mai puţin satisfăcătoare în epoca
imperială - şi făcând uz cu ingeniozitate de temele obişlluite în domeniu. Dacă
universalitatea temelor ne împiedică să distingem specificităţi locale, tocmai această
irnposibilitate metodologică se constituie în argument că, la fol ca în domeniile arătate
mai sus, putem conta, o dată în plus, pe o fascinantă circulaţie a ideilor.
Întâmplător sau nu, singura cetate greceasc..1 din Dobrogea despre care se ştie că a dat
antichităţii elenistice câţiva oameni de litere este Callatis. De aîci sunt originari unii învăţaţi
a c'i.ror memorie a fost păstrată de posteritat'e, chiar dacă operele lor s-au pierdut. L1 loc de
frunte figureaz,ă Demetrios, originar din Odessos, dar cunoscut drept Demetrios din Callatis
in urma dobândirii cet~1ţeniei în acest oraş (a doua ju111,ltate a secoluiui al III-lea), autorul
unei opere în 20 de c'hţi Despre Europa şi Asia (Diogene.~ Laerrios, Vitae V, 83), copios folosită
de Pseudo Skymnos şi lăudară expressis uerhis (v. -;'] 8~720) ca auroritate inconte$tabilă în
chestiuni de- istorie !oc..1.lă. Urmează apoi, în ordinea faimei, Heraldeides, fiul lui Sarapion
(c,upranwnit Lembos), un callatian din secolul al II-iea a.Chr., care a ajuns să facă o carieră
notabilă în suita regelui Ptolemaios al VI-lca Philometor al Egiptului (,Diogenes Lacrrim:, Vitae
V, 94; cf VIII, 7; VUI, 44; VIII, 58), autoru1 unui nwnăr impresionant de biografii şi compihţii
de filosofie, apoi un oarecare' lstros din C1llatis, care ar fi scris „o frurnoa<;ă carte despre tragedie"
(Steph. Byz., s. v. Kc0J.aTl(:), sau retorul Thales (Diogenes laertios, Vitae l, 38)2.
Dincolo de orice apreciere rezervată nivelului cultural al cetăţilor greceşti din Dobrogea,
caradcrul pur elen al 1noştmirii care ne-a parvenit pe cale scrisă- nealterat de nici o contaminare
1
Ju.G. Vinogradov, op. rit. (p. 603).
2 D.M. Pippidi, DID J, p. 244 şi urm.; M. Firicel, Ecri1iains or'.ginain,s de C1//4uis, în SClVA 52--53.
..'.t)0I-2002, p. 1-U~l 56; M. Dana, D. Dana, I-iistoim /01.-,ilcs da11J le Pont-.Euxin Ouest et Nord. ldenriti
gl"l'cque et constructio11 du passi, în Il Mar Nero 5, 2001-2003, p. 91~11 l.
614 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
exterioară - reiiulră cil limpezime di~ roate consider~ţiile de mai sus.Tocmai de aceea ideea
unei componente indigene în viaţa acestor colonii - exprimată nu de pu1ine ori în istoriografia
românească recentă cu o agresivitate care nu îşi găseşte egal declt în înspăimântătoarea ignoranţă
a celor care vehiculează asemenea idei - este lovită de o nulitate absolută.
h. Monumente de arhitectură. Evidenţa arheologică
Arhiva cp!graficJ a rnlou!i!or i'/<'CC~(Î din Dobrogea a cnnw:rval' 1111c!c şriri despre
mlmumentde mai de seamă din aceste oraşe. Trecând peste referinţele la diferite lăcaşuri
de cult, la gimnazii şi la teatre, despre care a fost vorba în paginile anterioare, se cuvin
a fi menţiona~e sporadicele ştiri epigrafice cu privire la zidurile de incintă ale cetăţilor
şi la spaţiile şi monumentele publice, din păcate, rareori confrunrabile cu evidenţa din teren.
Singura informaţie despre existenţa 1mui zid de incbtă la Isrros rezulcă indirect dîn faprul
că Aristagoras, fiul lui Apatourios, se remarcase, între altele, prin aeţiunile sale de ,,zidit~"
într•·O perioadă în care cetatea era „lipsită de ziduri" (ISM I 57, r. 7-8: cfrEtxCo-rou TI}(;
n6Ae.wc; um:xpx~), ceea ce-înţelegem acum, după amfiumarea cu alte surse- însemna
mai precis că zidurile anterioare foseseră distruse cu prilejul expediţiei geţtlor lui Burebista.
Din punct de vedere arheologîc, siruaţia incintelor de la Istros este departe de a fi clarificată.
'fimp de câteva generaţii dup-J. întemeiere, Istros nu a beneficiat, se pare, de o incintă. Segmente
d.intMm prim zid înălţat pe la sfârşirul secolului al Vl-lea a.Chr. au fost identificate în
extremitat?2. vestică a habitatului {la margine-J. ;.1.şa-numîtului „platou", de fapt o depunere
antropogena care ascunde aşezarea civilă) 1 • Pe de altă parte, extremitatea estică a cetăţii !:>'e
prezintă sub forma unei stânci de şist, un fel de acropolă, pe care a fost amplasară zona sacră
(fig. 106) 5i, foarte pmbabil, deşi nelocalizate încă în teren, agora şi alte edificii reprezentative.
Dt1pă toate probabilităţile, habitatul era compus din două nuclee, cel „politic" şi religios pe
11kropolis şi asczarea civilă pe „platou", ambele zone fiind împrejmuite de c.î.te o incintă. Îmre
acestea avansa un golf al mării în care pare să fi fost amenajat portul cetăţii 2 .
Distruse 5pre sfârşitul secolului al VI-lect. a.Chr., poate cu ocazia expediţiei lui Darius
sau a presupusului raid scitic care ar fi urmat acestei campanii, zidurile de apărare au
fost refacute în epoca clasică. Din zidul „clasic", incert datat, nu s-a descoperit însă <ledr
un mîc tronson. Distrus probabil în urma cuceririi cetăţii <le către Lysimach (după 313),
zidul de apărare a fost refăcut pe un ah amplasament în epoca elenistică. Această ultimă
incintă este cea socotită a fi fost disuu5ă de Burebista şi care va fi necesitat reparaţiile
1 M. Coj<t, P. Dupont, Histria V. Atelim dmmiques, Bucarest-Paris, 1 )79; M. Coja, Les fartifiauirms
grecques dam Ies colonies de la câte 01ml du Pont Eu.xin, în La fortificuion dans !'hisroire du monde grec
Actcs du Col!oque international »La fortific;idon et sa pla..:e dans !'hîstoire politique, culturd!e et soci.l!c
du monde grec", Valbonne, d<?cembre 1982 (edir. Pierre Leriche, Henri Trtziny), [Paris, 1986}. p. 95-103;
P. Duront, M. Angdcscu, C. Dubossc, I. Noca, P. SCja!on, l,es mceintes grtcques d'Histria: vers une no111,rlie
iiPJmKhe?, în Rdigiom du Pont-Euxin. Acres du VIII'" Symposium de Vanî (Colchide), 1996 (edit. O.
l.ordkipanidzC, P. LevCque), [Besarn;:on, 1999], p. 37~52.
1
P. Alexandrescu, L 'aigle et le dauphin .. ,, p. 76 şi urm.; O. Hi.'ickmann, G. J. Peschel, A. Wochl, Zur
L1ge des Hafem vvn Histria. Die Prospektio>1Skampagne von 1996; În Dada NS 40-42, 1996-1998, p. 55~!02.
COLONIILE GRECE,HI D!N DOBROGEA 615
~a ~an: s: referă de;reml 1::ecitat : Se cuvine a fi menţionat faptul că dispunere-.1. succesivelor
1
mcu~te ~'. rapAortul 111tre arule cupn~1S<." de acestea şi wna extra rnuros sunt în continuare supuse
cauţiunu, a~at~ vreme câ~ cercetăn.!e, efectuateyână în prezent nu au revelat decât mici seg-
mente ale montelor; once supoziţie poate f1 acceptată num.1i sub rezeIVa unor viitoare
?escoperirl. ţn ~d1.i1nb, se poat<: considera drept un bun câştigat constatarea că etapele definite
m cronologia mcrnrdor - distrugeri şi rd3ceri succesive - sunt concordante cu marile
momente .1Iecvo!uţicî zonei sacre, scs:.,Loml cd mai bloc ccrcctaL din cetatea perioadei prcron1:uw.
Despre (\dbt.is 11nde inf'urrn:uiilc . .. . !n
. . !i1lscsc
. . sni-:c , .. -- " 1,r·,,0,,,,.-,
. ·iu"l(t-l , '-• 1:,.,.,
,. , , ,j.,,•\ , ,, ..,n
almt,1qic de ştinle rdt:rîtuarc Li ascJîile din rimpul lui Lysimach (Dîodor XIX, / .J si
XX, 25, 1), din care rezultă implicit exisrenţa unor fortificaţii-·~ se ştie, tm r<· baza uno.r
ce:_cetări arheolo~îce Încă incomplete, că oraşul a fost prevăz.ut cu o primă ;\ .-int.1 pe la
m1;locul secoluhu al IV-iea a.Chr., iar după distrugerea acesteia de către L\·.~imach cu
un nou zid d.e apărare care a urmărit parţial vechiul traseu 2. Cât despre Ton~is în epoca
preromană, tgnoranp noasrril. este aproape totală. Doar un mic tronson din incinta
denîstică (?) a putut fi idemitîcar la limita Pieţei Ovidiu spre :.u. Muzeelor.
Inscripţiile de la lstros (ISM I l, 8 etc.) şi de la T omis (ISM II 5) acestă existenta
un_ei 11gora în aceste or,1şe. La Callatis agora nu este menţionată decât ca spaţiu comerci~1I
(I.".iM III 26); există, în schimb, menţiuni ale divinităţilor protectoare, purrând epitctde
Agoraios, respectiv Agort1i11 (ISM III 48 şi 49). Prevăzută cu un porric (o-roci) cd mai
r5.rziu din secolul al 111-lea a.Chr. (ISM I 8), agora de la Istros oferea privitorilor în epoca
eicfli~tîc.ă o statuie reprczet~tând personificarea „Poporului" (.6.YIJ.l~: ISM I 19), apoi
statuile de bronz ale unor brncfăGltori dăruiţi cu acest privilegiu de comunitate şi stelele
l?nnând textul decretelor de cinstire a acelor bincfacJ:tori. Prohabîl că tot în agora va f-i
fost ridicat mai t:îrziu, în zilele lui Augustus, un templu (va&;) consacrat fondatorului
Principatului (ISM I 146), adta vreme dt zona sacră fusese între timp distrus;\ cu prilejul
cuceririi cer,1ţii de c:1tre gqii lui Bmcbista.
Dacă despre agora de la Callatis lll! se ştie prea mulr, cu excepţia faptului el :1Cc:1sta
\"a fi fost la un moment dat închisă de un portic adăpostind, îmre altele, l.'ie1şul de cult
consacrai: .împ:'l.ratului Augustus (ISM lII 58), se cunosc, în schimb, unele edificii publice:
brm!euter1011, locul de întrunire al Sfatului, În preajma c:'iruia se vor fi aflar mai multe
srarui repre,ze~cind divinit:Jti civice (ISM III 49), pryt11m10n, ,,vatra" c.cr,trii adăpostind
focul sacru (ISM III 3 şi 7) si di/.:,zsterion, rrîbunalul (lSM HI 39).
Nici unul din aceste edificii menţionate pe cale epigrafică în vreuna din cef<lti nu a
fost i~ei~tificat în teren. Singura cetate care oferă sriri mai ample despre amenajti.rile
urban1succ preromane este lstros, graţie mai ales săp,lturi!or din ft'mt'nos pentru monu-
mentele sacre şi celor <lt' pe .,platou" pentru arhitenura dornesrict 3 . La Callatis au fost
1
D.M. Pippidi, op. cit., p. 284, n. ?8.
2
,.- C Preda: Ctt!latir, p. l 9 )·i urm,; M. lone~·cu, :-1. Chdu~j-Georgcscu, l.e oy:<tfme dlfi'1mfta,',{uim, tn
1
he _Ro.m::n l·ront_ier at the Lowcr Danube 4' h-6 th . Ccmuries. Th,: Scnmd lnrc>rnational S} mposî1rn1,
Mungh10L Ha!myns, 18-24 Augu~t 19%, \Bucureşn, 1998].
P. Alexandrescu et ,dii, H/stiit! VII, exhaustiv despre zona sacră. Cu privire la topografia o.::tăi:ii ,:c1,i
3
P. Alexandrescu, fmemn'/iÎ ,irhcologire, în Pumica 33-34, 2000-2.001, p. J'79--198.
 COLONIILE GRECEŞTI DIN DOBROGEA 617

identificate prin săpături de salvare un sector din temenos - încă incomplet cercetat,
după cum s-a arătat - precum şi alte câteva edificii domestice din epoca elenistică. Cu
toate acestea, consideraţiile cu privire la arhitectura cetăţilor greceşti din Dobrogea în
,. perioada preromană se întemeiază cu precădere pe membra disiecta, mai ales pe câteva
remarcabile piese (capireluri, arhitrave, frize etc.), rareori descoperire in situ. În sfârşit,
informaţia arheologică poate fi considerabil completară cu rezultatele cercetărilor par\iale
din necropolele tumulare (la Isrros, Orgame şi Callatis) şi plane (la Tomis şi Callatis)
i:~ şi prin studiul produqîei artizanale locale (vase ccr;imice, sticlă etc.), al ter;icprdor, al
s' ~t,auilor şi al rdic(uri!or ln pialră.
:
r;;:.,,..,:-;el:.·
::a.- ___..,_l-o~·~
i. Istoria politică a coloniilor greceşti din Dobrogea
~~- ··~
.c:-----~>~
,,-~·:..::.:x::-'~t:J"'...·4✓ Lebrăturile comerciale ale coloniilor greceşti vest-pontice în epoca arhaică (în ;Keas1ă
'-!...r''----co:': '. "'':-7 •./
•;<oi_: '\.:('\,",if,c;· perioadă, exclusiv milesiene, cu Istros şi Apollonia in frunte), depistabile în bună parte
1
14JJ...P.'.;;-.}~.·};efl1? pe calea ztrheologică a studierii importurilor ceramice, dovedesc o preeminenţă a relaţiilor
" ~ ,'I-"~'ft::,Y]
,~
I .~
,,~.. .. ""'·
· '":'~>s-1
w lumea ioniană. Din păcate, istoria politică nu este deloc acoperită de izvoare. Se poare
1';) .;3,'I' Joar presupune că după trecerea Ionici sub autoritatea regilor lydicni, în jurul anului
\: o 600, un nou val de colonizare milesiană se va fi îndreptat, între altele, spre Pomul srâng,

~
la fij cum, după cucerirea Regatului lydian de c:Irre Cyrus cel Mare şi instaurarea stăpânirii
persane în Ionia în 546 a.Chr., o nouă mişcare - cu aporturi masive de epoikoi- poate
fi închipuită, judecând după progresele înregistrate pe roate planurile de comunităţile
n:st~ponticc, puse în evidenţă de cercetările arheologice. Descrierile lui Ht'rodot şi câteva
crâmpeie de informaţii din alte surse las;î să se Înţeleagă că stăpânirea persană nu a afectat
în vreun fel activităţile desfaşurate peste mări de aristocraţia mîlesiană (acei aein,mtt1i,
„cei care plutesc mereu"); dimpotrivă, pâna la intrigile urzite pe la 499, care au condus
în mod tragic la distrugerea l\fiiemlui şi dispariţia unei Întregi iumi atât de fascinante
în această parte a oikoumcnei elene, se l1are că se poate vorbi chiar de o c0laborare între
satrapii perşi şi aristocraţia milesiană.
Grecii din Ionia l-au urmat pe Darius I în expediţia sa contra sciţilor din 514-513
a.Chr. (data tradiţională, care pare totuşi să se impună în dauna altoqJroptli1e-ri,-51_9
sau 517), fie din loialitate, fie din imposibilitate de a i se opune. Abia presupusul eşec
Jl ace.<;tei expediţii - măcar dacă ar fi să-i dăm crezare lui Herodot, deşi cfeclelc campaniei
lui Darius sunr evaluate diferit de istoricii moderni -- ar fi putut insufla grecilor ideea
11nei anumite slăbiciuni a Regatului persan, ceea ce a provocat anumite dcfeqiuni prînue
aliarii eleni din Ionia sau din HeHespont 1• Din păcate, dacă reaqia decisă a scÎţ"Îlor şi

1 P. Alexandrescu, /z!!oart!e g,we,rti despre retmgem1 lui Dorim din expediţirt scitic,1, în SCIV 7, 1956,

j.-4, p. 319-342:_ Idem, Hi.rtri,1 in ,1rchaischer Zeit, în Hi.mf:-i. Eîne Griechen:,tadt an der rum?.nischrn
Schwanmeerkilste {edit. Pcm· i\lexandit"scu, \X'olfgang Schuller), Xenia. Konsrnnzer A!thisrorische Vonrăge
t1nd Forschungcn 25, Konsranz, 1990, p. 66 şi urm.: D.M. Pippidî, D1D I, p. 162 şi mm.; H. Bcngtson,

i Gn'nhische Geschichte. Von den Anfairgm his in die rii111isd1e Kaiscruit, ed. a IV-a, Mii11chcn, 1969; O. Picard,
l es Grecs deMnt la mmace pcrse, Paris, l 995; P. Georges, Darius in S,)'thi.a, în AJAH 12. 1'J87, p. 97-147.
618 IA ÎNCEl'UTURJLE JS'J'ORJEl
opoziţia getil.or din Dobrog~a, pentru prima oafi'menţionaţÎ în izvoarele literare, sunt
subliniare pe larg de Herodot (IV, 89-93), nu se cunoaşte aproape deloc atitudinea
cetăţilor greceşti din Pontul stâng cu ocazia acestei expediţii. Cercetările arheologice de
la Istros au evidenţiat, În repetate rânduri, o distrugere masivă a cetăţii databilă la sfârşitul
secolului al VI~lea a.Chr.; u·rmările acestei distrugeri s-·au constatat mai ales la zidul de
incintă arhaic şi la monumentele din zona sa(Tă a cetăţii. După uncie păreri, distrugerea
s-ar fi datorat perşîlor 1 ~ fie în momentul în care aceştia avansau spre nord, pentru a
trece Dunărea pe un r)od de vase într-un loc mai puţin precÎE.:tt, fie h întoarcere, dupJ
înfrângerea suferită <le aceştia în stepa scitică ~- ceea ce ar presupune că, la fel ca scîţii
şi geţii, lstros s-ar fi împotrivit ·Marelui Rege. I\fai probabil însă. - date fiind, pe de o
parte, colaborarea extrem de plauzibilă între Istros şi metropola sa, Milet, sugerată de
constanţa circuitelor comerciale ponto-ioniene, pe de altă parte, colaborarea din acea perioadă
între Milet şî perşi - Isrros îl va fi îmâmpînar paşnic pe Darius şi, tocmai din această
cauză, ar fi putut suporta consecintele răzbunării scitice, fiind distrusă cu acest prilej.
Nu se cunoaşte nimic despre vreo anumită implicare a cetăţilor vest-pontice în rlscoala
antipcrsană a Ionici din 499, alimentată arâr de intrigile tiranilor din Milet, cât şi, in
Grecia continentală, de fa_qiunea lui Miltiades de la Atena. Se poate Însă prespune că,
precum acei locuitori din Byzanrion şî Chalkedon, care s-au refugiat în 493 la Mesembria2
- adevăraţi epoikoi care au Întărit rândurile coloniştilor originari - diferiţi grecî, de
la N1ilet sau din alte cerăţi din lonia sau din zona Strâmtorilor, îşi vor fi găsit adăpost
în zona pontică, mai îndepărtată şi mai puţin cuprinsă de vârtejul evenimemelor. Fapt
este el distrugerea .tv1iletului în 494 şi operaţiunile militare Jin Hellespom din primele
faze ale războaielor medice au scurtcircuitat rdede tradiţionale dimre lonîa şi coasta
\'est-pontică. Predomînanţa importurilor atice 1n bazinul Mării Negre începând de la
sfârşitul secolului al VI-lea a.Chr. este un fapt arheologic bine atestat pe baza tracamencuiui
statistic al datelor oferire de documentele ceramîce3; în termeni de iswrie economică,
aceasta nu înseamnă însă nemijlocit că Atena va fi !uac locul Milerului în această zon,t
Pe de o parte, dezvoltarea atelierelor atice a condus la o reechilibrare a centrelor artizana.le
în lumea greacă, pe de altă parte, idee:1 unei concurenţe pentru ocuparea de „pieţe'' esre,
în condiţiile comerţului arhaic, wtal anacronică. Atena a fost apoi în prima jumătate a
1 e.
S. Dimitriu, Evlnement.r du Pont .Euxin de lll fin du V/' sii'C/e m1• n. refMteJ d.:ins l'histoirt d'Hi,trirt,
în Dacia N.S. 8, 1964, p. 133-144.
1 N. Ehrhardt, Die po!itischm Beziehungen zwischen den griffhfrrhen SchwMzmeergriindungen und ihren
J\1uttemădten. Ein Beitrttgzur Bedeuttmg vor.' Ko!oni,t!wrhdltni:scn in Grieche11land, În Acta Centri Historiae
Terra Amiqua Balcanica 2, 1987 (lX" Congre.5 Internatioml <l'Epigraphie Grecque et Latine), p. 92; A. An:un,
Les citeJ gncques de la elite Ouest du Ponr-E11xi11 .. ., p. 291.
·'· P. Alexandrescu, Histria IV. La dramique d'ipoque archai"que et ckmique (Vll'-IV s.), avec la col!abor:itinn
de S. Dîmîtriu et M. Coja, Bucarest-Pa.ri~, 1978; J. Bouzek, Athenes et la mer Noire, în BCH 113, 1989.
p. 249-259; Idem, Studies of Creek Pottery in the Black Sta Area, Praga., 1990; C. Domăneanţu, lmp11rtu1·i
t1tice În bazinul Mării Negre în epoca arhaică. Grup,d l.y,ios, în SCIVA 45, 1994, 2, p. 171-178; P. Dupont,
Arnphores arrhai"ques de Grece propre en mer Noire. Etttt dt· la question, în Il Mar Nero 2, 1995-1996, p. 8)--98.
COLONllLE GRECEŞTI DIN DOBROGEA 619
secolului al V~lea ea însăşi profund implicată în războaiele medice -- aJ căror teatru de
oprraţiuni era prin excelenţă spaţiul egeean - , iar wna pontică nu putea să prezinte
în această perioadă vreo prioritate pentru nici unul din beligeranţi.
În acesre condiţii, evoluţia poliric.1 a cerăţilor vest--pontice se va fi desfăşurat mai degrabă
într-un cadru local. Prima jumătai:e a secolului al y..Jca a.Chr. esre dominată de climatul
de concurenţ::\ Între căpeteniile scirice şi cele trace. O anumită sirnaţie conflicruah între
s.:irî şi traci este de presupus în contextul constituirii, în condiţii foarte puţin precizare,
pc !.1 s-:iu p11;-in dup:1 /480 :-t.Chr., a Rcgarnhi nd1 ys de c1ti·c r,-gde Tcrl'~. C\<:;\turia i: · '':t
din fiicele acestuia cu Ariapeîrhes, fiu şi succesor al lui Idamhyrsos, regele sciţilor care
îl învinseseră în 514-513 pe Darius, este o dovadă de alianţă matrimonială în scopuri
politice, ceea ce sugerează ci, înainte de pecetluirea acestei alianţe, va fi avut loc o înfruntare
scîto~tracă 1• Pe de altă parte, succesorul lui T eres, Sitalkes, avea să-şî extindă stăpânirea
pân,l la Dunăre (Tucidide II, 97, l: µ€xpt '/lcn:pou Tro-raµoll}, chiar dacl, dată fiind
structura statală embrionară a statului odrys, există roate motivele să presupunem ci. nu
era vorba decât de o dominaţie nominală.
Precum strărnoşii lor milesieni în complicatele relaţii diplomatice cu regii lydieni,
apoi cu satrapii perşi, aristocraţii cetăţilor greceşti din Dobrogea trebuie să fi pendulat
cu n:aleabilirate îmre aceste rivalirăţi. Nu este exclus ca regii odrysi să fi exercitat un fel
de ._,protectorat" asupra oraşelor greceşti de pe coast:l, cart' se va fi tradus pentru acesrca
din unnă prin v,lrsarea unui tribut şi executarea unor prestatîî, eventual sprijin militar,
în suita căpeteniilor trace. Este vorba aici doar de transplantarea teoretică a unui modd,
:ilrmimeri plauzibil, întâlnit ar.ît în A<;Îa Miel, cât şî în zona în chcsriune, mai tikLiu,
sub dornînaţÎa anumitor di naşti geţi de la Dunărea de Jos; sursele ins;i nu spun nimic.
La frl, ~~ste plauzibilă presupunerea că aristocraţia din oraşele greceşti se va fi inrcgr:n
circuiru!ui arhaic al schimbului de daruri în obiecte de prestigiu, o pnctică frecventă în
!umct tracă (Tucididc II, 97, 4)2, cum şi mai uedîhilă, de (,hta aceasta sugerată oarecum
de surse, este ideea că un rol esenţial l-au avut în conturarea dif-Critdor alianţe căsătoriile
prin..:'i::i.re. Graţie excursului lui Herodot (IV, 80) cu privire b ascensiunea şi decăderea
lui Skyles, fiul lui Ariapeirhes, se ştie c1 mama acestuia era o_grecoakă din lstros. Pe
f'undalul pan.:imoniei surselor n.·feritoare h aceast,1 perioadă, o asemenea informaţie este
deosebit de preţioasă: pe de o parte, şriut fiind faptul că· prima soţie a lui Ariapeithes
era o prinţesă o<lrysă, fiica lui Teres- un mariaj din ore a rewlrat Oktamasades, ri\'alul
lui Skyles ~-, se poate presupune el Istros a căutat, b. un moment dat, mai degrabă alianţa
cu casa regală scitîcă, probabil în contextul unui nou climat de rivalitate scito-o,Jrysă,
pe de altă parte, rezultă evîde!lt că regimul de la lsrros era unul aristocratic, dominat de
clanuri (-y€vYj) deschise cltre căs~ltorii regale-\ O cvcntu,liă colaborare dintre Isrros şi
1 A. Vulpe, Autour rle la j/J1,d111im1 du Royi1mne Od1yst', în Civili,;,ttion grecqu~ et cultures amiques
pCfipht;riyues. Hommage 11 P. Ale,rnndre~cu a wn 70'" annivenaire ... , p. 76-1.;2.
2
A. Avram, Bezfrhungen zwischen Ci'ricdm1 und Getm im flrchaisrhen Hisfl'i,1, în StCl 27, 199 [, p. 19--30.
3 P. Alexandrescu, l'aigle l.'t !ui1111phin. ,., p. 105 5i urm.
 620 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
Skyles este ap<~i 'sugerată şi de „protectoratul" exercitat dC aceşta din urmă asupra aşez.1.rii
de la Nikonion, o subcolonie a Istrosului, unde regele scit bate monede de bronz în numele
său pe la 460-455/0 1• Pe de altă parte, îconografia acestor monede poartă pecetea
· influenţei ateniene, iar primele emisiuni istriene de argint par să fi adoptat, ele însele,
etalonul atic. În aceste condiţii, este plauzibil ca înc:1 de timpuriu, în funqîe de data
acceptată pentru primele emisiuni isrricnc de argint (vezi mai sus\ în zona vest-pontică
s,1 se fi rnanifcstat o oarecare influenţă a alianţei maritime rnnstîtuite sub egida Atenei
si cuno,;cmc rnb denumirea conventională (şi nu întru totul cx,K!:1) de Liga de la Odos.
, Din ndCricirc, dincolo de sugi.:.s1iilc furni1,ate de cvidco~a numismaticl, documenta\ia
cu privire la prezenţa sau influenţa -Atenei în bazinul Mării Negre este în ansamblu
extrem de săracă şi cu atât mai lacunară în privinţa cetăţilor de pe coasta de vest. Graţie
unui text târzîu (Plutarh, I'erides 20), se ştie că atenienii au efectuat, sub conducerea
lui Peride, un raid în Marea Neagră, în urma căruia strategul atenian „a dus la îndeplinire
toate câte i se cereau <le cetâţile greceşti de acolo". Această expediţie, datată după toate
probabilităţile în 436 ~- şi nu în jur de 449, cum s-a presupus la un moment dat -
s-a soldat, între altele, cu alungarea tiranilor din Sinope şi instaurarea unui regim
democratic în această cetate sud-pontică. S-a presupus, pornindu-se de la acest caz, că
instaurarea regimului democratic la lstros în urma unor luptt~ interne (Aristotel, Politica
1305 61-12) ar fi beneficiat de un impuls favorabil în urma acestei expediţii, acîta vreme
cât atenienii favorizau peste rot faqiunile dcmocraticc 2; acest lucru se Întemeiază pe ideea
că Istros a fost integrae'i ligii delio-·atice, fapt care nu poare fi prohat până în prezent.
Mai mult decât adt, un document epigrafie relativ recent descoperit (SEG XXXI 701)
arată că tiranii alungaţi de !a Sinope au fost primiţi cu onoruri la Olbia3, ceea ce pu~1e
sub semnul întrebării şi apartenenţa acestei importante cet:1ţi nord-pontice la ligă. 1n
;icc:ste condiţii, efecrde expedii;ici lui Pcride trebuie să fi fost mult nui lîmitate, atenienii
preferând, cum o .spune şi textul precitat, să răspundă mai degrabă unor solîcitări locale,
variind probabil de la caz la ca:,,., dech să impună un tratament unitar tuturor oraşelor
greceşti din 7,on:i.
Că zona ponrică nu era dcd.t parţial integrată ligii delio-atice o sugerează apoi faprul
câ a fost nevoie peste cât:iva ani, în 424, de o nouă expediţie a atenienilor în Pont, condm;1,
de data aceasta, de Lamachos (Tucidide IV, 75), probabil pentru a strânge (cu forp?i
tributul. În ajunul acestei expediţii, în listele cetiiti!or trihutare anexate decretului lui
Thoudippos (ATL l A 9 JG I3 71, 425/424 a.Chr.) figurează într-o coloană (!V.126
şi urm.), din păcate lamemabil conservată, o rubrică rezervară „cetăţilor din Euxin_",
[n6AE<;] €), tO EU[xrre( vo ], în care majoritatea numelor celă ţi lor sunt fragmentare. ! n
ceea ce priveşte cetăţile de pc coasta de vest, întregiri .sigure pot fi acceptate doar pentru
1 Ju.C. Virwgrndov, Pomischr Studien .. , p. 208 şi urm.
:, D.M. Pippidi, op. ât., p. 180 şi urm.
-' Ju.G. Vînogradov, op. cit., p. 165 şi urm.
COLONIILE GRECEŞTI DIN DOBROGEA 621
['Arrolij),ov(a, şi Ntx[6veov] (sau Ntx[ov(a], Ntx[6vt0vD'- Pentru Isrros singura
posibilîtate teoretică rămâne aceea ca cetatea să fi fost menţionată în partea pierdură din
respectiva coloană, iar întregirea T[6µ,0L] (r. 160) nu depăşeşte gradul unei simple
speculaţii, atâta vreme cât despre Tomis nu există încă nici un fel de alte ştiri în epocâ,
existenţa atestată arheologic a aşezării nefiind suficientă pentru a-i defini statutul. Întrucât,
pe baza celor ce decurg din colaborarea mai sus-menţionată între Olbia şi tiranii alungaţi
de arcnieni de la Sinope, nici prezenţa Olbiei înrre cct,1ţilc tributare nu mai este plauzibilă,
cst tentant s,i presupunem în litera O păstLH:l în r. 162 înccpu1ul nurndui 'O[pycipE J.
1
:
'i 11 trcgirii 'O(A~(a] i se opune şi faptul că cifra, din fericire p,istrată, indicând cuantumul
lribumlui (T = un talant) reprezintă jumătate din cei doi talanţi (Tf) cu care figurează
în rândul imediat următor TU[pa.c;]; or, dată fiind diferenţa dintre cele două cetăţi .şi
admiţând, lucru restat de analizele de ansamblu consacrate tributurilor atice, că tributul
era- cu rare excepţîi, explicabile fiecare în parte prin alţi factori - direct proporţional
cu forţa t'conomică a cetăţilor în cauză, este puţin probabil ca Olbia să fi fost taxată cu
jumătatea sumei pretinse de la T yras. Este, aşadar, posibilă apartenenţa Orgamei la liga
dc!io-atică, fie ea şi efemeră, ca în cazul tuturor celorlalte comunităţi din zonă 2 .
O întregire discutabil:¼ în aceeaşi listă este (r. 165) Ka[p)(l vl Tti;;]. Soluţia alternativă
rămine Kcl[A)~ant], atâta vreme cât, admiţând întemeierea Callatidei la sfârşitul secolului
a1 VI-lea, dispare orice pericol de anacronism privind menţionarea acestei cetăţi în anul
425/424 a.Chr.; cu toate acestea, ambele posibilităţi par a avea şanse egale de a se impune3,
Nu rămâne, aşadar, nici o certitudine cu privire la integrarea vreunei cetăţi din Dobrogea
în liga dclio-atică. Pe de alră parte, prez,enţa în aceeaşi listă (r. 167) a comunităţii de la
Nikon~on, pare să indice că, la un moment dar, aceasta s-a desprins de protectoratul
scîtic. In acest sens politica ateniană ar putea fi interpretat<1 ca o încercare de lărgire a
sferei de influenţă în Marca Neagră, întemeiată, îndeosebi, pe colaborarea cu acele
comunităţi care căutau proreqie din partea Atenei.
Deşi înfrântă în războiul peloponeziac (404 a.Chr.), Atena, care avea să se redreseze
rebriv repede după 394, a rămas principala putere egeeană prezentă în bazinul l\.farii
Negre, fie şi numai ~fatorită importanţei virale pe care o aveau pentru aprovizionarea
oraşului grânele venite din Regalul hosporan 4. Cadrul politic al acestei prezenţe active
în Pont l-a constituit după .378/377 cca de a doua ligă maritimă atică, creată la initiativa
Atenei, de data aceasta însă nu sub hegemonia sa, şi reunind mai multe cetăţi egeene,
printre care şi Byzantion, care deţinea cheile acces;1lui în i\farca Neagră. După spusele
lui Demosthenes, cel chemat adesea să pledeze în cauze maritime, pe la jumătatea veacului
1
D.M. Pippidi, S11,dii d{' istoric ?Î tpigrafie, Bucureşti, 1988, p. 20 si mm.
:i A. Avram, Po!cis 1111d Nicht-Pol\•is im Entcn und 7-weiten Attisrhen Sffbund, în Smdics in rhe Ancient
Creek Polis (edit. Mogens Hcnmn l·fansen, Kun Ra.if1aub), Hisroria, Eim..dsdHiftcn 95, Srungart, 1995,
p. l'>l-200.
', Idem, lSM lII, p, J0 .5i urm,
4 D.M. Pîppidi, DID I, p. 188 ~i urm.
622 L~ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
al IV-lea două rteimi" din cere"alele consumate a.nua.Hn Attica erau de provenienţă pontică,
iar, dimre acestea, jumătate din Regatul bosporan (/n Lept. 31-35). Scutirile de anumite
r:ixe acordate atenienilor de regii din dinastia sparrncidă din Bospor (Demosthenes, In
f'h 01m. 36; cf. Pseudo Oemosthenes, ln Ltu:rit. 50; Licurg, ln Leocr. 27), recompensaţi pentru
această generozitate de poporul atenian cu onoruri din cele mai nemaiauzite (IG II 2 212
,~ Syll.3 206), stau mărturie în acest sens. Pc de altă parte, este de presupus că ceahhă
jumătate din importurile cerealiere de orîgine pontică, pentru a relua „statistica" lui
Dcmosth1_•ncs, provenea din alte zone rebtiv prospere din punct de vedere agrar, printre
care şi Dobrogea. Atena şi alte cetăţi egeene introduceau, la r:în<lul lor, în Pont, (faect
sau prin îni:.ermedia.ri, vinuri. Pseudo Demosrhencs (In Lacrit. 35) menţionea2<l. în această
privinţă vinurile de Peparethos, Cos, Thasos şi Mende, toate aceste. provenie~ţe fiind
confortabil confirmare arheologic de distribuţia amforelor {unele ştampilare) folosite drept
comeinere pentru aceste exporturi. În special pentru Thasos s-a constatat că produqia
sa de vinuri era majoritar orientată spre pieţele pontice 1• Un rol de seamă îl vor fi jucat
în întrctinerea acestor circuite, alături de armatorii atenieni, şi negustorii de origine pontică.
Probabil din această categorie faceau parte strămoşii unei familii de istrieni stabili ii ca
meteci la Atena, care şi-au ridicat la Pireu prin anii '30 ai veacului al IV-lea cd mai
somptuos monument funerar cunoscut până acum în Anica (S_EG X.XN 2~8). .
Aşa cum în Grecia, după mijlocul secolului al IV-lea, relauva supremaţie ateruană
începe să fie ameninţară de ascensiunea hfacedonieî lui Filip al II-lea, şî În zona pontică
se poare vorbi de o pătrundere macedoneană după 339, urmară de o st:pâ~ire care va
dura, după multe episoade dramatice, până spre 281 a.Chr. Preocupat, mamte de a ~~
exinde spre Grecia, de securizarea frontierei de nord a !vfacedoniei, la hotarul cu illyrn
şi cu tracii - 0 problemă cu adevărat endemică pentru toţi regii macedoneni de la ot îgini
până în secolul al IV-iea - Filip al II-•lea a cucerit, în urma unor campanii victorioa_~e,
statul odrys şi a pornit a asedia Byzantion (341 a.Chr.), deschizându-şi drum spre colonule
crrecesrî de pe litoralul vestic al Mării Negre. Dincolo de scopul principal al acestor
~xpediţii, acela de a-şi asigura spatele în vederea deplasării teatrului d~ operaţiu~i spre
sud, Filip al Ii-lea trebuîe să fi avut în vedere şi obturarea releelor comerciale care asigurau
cereale pentru Arena, un fapt de altfel intuit la vremea sa de Demosrhenes, cm: nu
contenea să demaşte aceste aeţiunî 2 •
Riposta nu a venit însă de la Atena, ci - indirect şi într-un mod cu totul neaşrept:lt
-- de la un rege scit din nordul gurilor Dunării, Ateas (Ataias, Atheas). Chiar dad despre
l L. Buzoianu, Importurile amfOrice la Tomis în perioada elenistică, în Pontica 25, I 992, P· 99_- 16'l;
A. Avram, !iistri.a VIII. Les timbres amphoriques, 1. Thmos, Bucarest-Paris, 1996; Y. Gar!an, Le, l/1//'.J/'ts
.tmphoriques tU Thasos I. Timbm protothasiens et thasiens anciens, Athenes-Paris, 1999; Y. G,trl,m (cdi:.i;
Production et commerce des amphores ,1nciennes en mer 1H
v01re,· r
vo'wque " / -orgamse
/ ' [11tenwt10na "''[t· bf)~-\'i
11 s an 11 , - , -
mai 1994, [Aix-cn-Provence, 1999). . lui Filip al !I-le-a.
:: D.M. Pippidi, DID I, p. 195 şi urm.; !dem, Parerg,-i. Ecrits J,: philoWgie, d'l-pigraphleet d1Jisroire tmomn~,.
Bucarest-Paris, 1984, p. 151 şi urm.; H. Bengtson, op. cit.; B. Isaac, The Greek Settlement in 71mtff ,m!it
the Macedonian Conquest, Leiden, 1986.
COLONIILE GRECEŞTI DlN DOBROGEA 623
KCSte episoade tradîţiîle anrîce nu au reţinut decât unele amănunte mai degrabă anecdotice
contextul politic poate fi reconstituit cu un grad satisfăcător de precizie. În primul dnd:
este vorba de recrudescenţa migraţiilor scitice, un fenomen care, continuat de sarmati
J.vca să-şÎ pună amprenta asupra devenirii oraşelor greceşti din Pontul vestic şi nordi~:
Dinco!o de cauzele sale interne, preponderent ecologice, după cât se pare, presiunea scitîca
a fost favorîzar:'i. la gurile Dunării de vidul Je auroritau: creat de dispariţia Regamlui odrvs.
în :d doilc:1 r1nd, trchuie ţinut cont d, judcdind după datele arheologict\ în sccn!ti! a!
IV -k_; lumei gctit-:î (Ic b g1ir!l(' D1111Jrii ;1 " " ' '·"""" prngrc-:c 1·cm;1rcihilC'. O fon 11 :qi;!Jcc
st:.1uLl este pusa în cvidenţ;l în nordul Dobrogei de somptuosul mormânt princiar de
!a Agighiol şi de noua faz{i a centrului fonificat de la Beidaud (jud. Tulcea). Între obiccrde
de pret din inventarul morm.5.mu!uî de la Agighiol s-au găsit unele înscrÎpţionareK6n~
f'.1 8€00, iar aceleaşi inscripţii au reapărut pe unde obiecte din ro.aurul descoperit ulterior
în nord-vestul Bulgariei, în aria de locuire a triballîlor, la Rogozen. Dare fiind informarîile
literare referitoare la schimbul de daruri pracricar de arisrocraţia tracă (Tucidide II, 97
0
3-4; Xenofon, A.nabasis VII, 3, 26-28), circulaţia acestor st1ttus-spnhols prin mai mult;
m:l.ini si integrarea t;)rmaţiunilor gerice din Dobrogea în acest circuit dovedesc C\, fie
şi sub o formă nominală, autoritatea starului odrys se extindea p.lnă la gurîle Dun,lriî.
Cu t;n hinterland relativ asigurat de supuşii statului odrys şi cu o faţadă maritimă ori,;,:ntară
spre Arena şi lumea egeeană, oraşele greceşti de pc coastă beneficiau de condiţiile n1;cesare
pentru 1-şi desfă.şura activirăţîle cotidiene.
Or, tocmai acest echilibru a fost rupt de invazia sciţilor - nu o razie obişnuir:J., ci
aqiunca coerentă a unui regat sciric unificat -- şi de disoluţia starului odrys. În aceste
condiţii -- şi aici intervine a treia componentă a noului eşichier politic-· este po:.ibil
ca Filip al lI-lea, un excelem diplomat dublat de un militar de excepţie, să fi intervenit
prin intrigi bine plasare, aşa cum a faun-o peste tot, din Epir şi pân,l. la Atena, pemru
a fÎ so!icicat s:1 intervină în co11ilîct. C~nform tradiţiei transmise de Pornpeius Trogus
(Il1.,-rlnus lX, 2), un paradinasr loca! anonim, de!>ernnar ca rex Histri11nomm (ceea ce
pres~1pune un „rege" de pe cursul înforior al Dun,lriî-lstros), s-a opus în 339 sciti!,)r lui
Ate;.1s. bre tentant sa vedem în acesr rex Histriflnomm un prînr din daq celui înmcmnânrat
!a .\gighio1 săl;· a celor arestaţi_ mai r{h-Liu de inscripi;ii (Zalmodcgikos sau Rhcmaxos;
vezi nui jos) care, în momentul cobodrîi lui Areas pcsre Dunăre, focea jocul suveranilor
ţ:'!i odry;i, adversari tradiţionali ai sciţilor. Acest mod de a vedea lucrurile ar explica fapml,
1ncnţionat exn\k.ir
r de Trosrus
.., Pompeius (Iustinus IX, 2, 1), d Ateas a solicitat ' rnr·,n ·
i:Hcrmediul Apollonîei, ajutor de la Filip al'll-lea (mo::i!ium a Philippo per Apol!onimses
pctir). În ce mă~ură, alături de Apollonia, vor fi fost implicate şi alte ccr.lţi greceşri de
pe co:t.<;ta vestică a Pontului nu se poare şti, măcar că este de presupus Gl ş; acestea, avertizate
de :1scensitmca Macedoniti şi de asediul în curs al Rizanţuluî, au fost favorabile interventici
.
Dup,l moartea nca~;,teptată a „regelui istrienilor", Ateas a renunţ;tt însă la solicinrea
:drcs;ttă lui l:ilip, fapt neacceptat de regele macedonean, astfel cil s-a ajuns la un conflict
deschis în urma căruia sciţii au fost înfrânţi (Iustinus IX, 2, 14-.15), iar Ate1s şi-a g,lsit
624 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
moartea pe câminil de luptă (Lucian, /Wakrobt;~· 1O, citându-l pe Demctrios din Callatis)l;;
Nici o sursă nu pomeneşte despre regimul impus de Filip cetăţilor greceşti, însă este de
presupus, judecând după evenimemele care aveau să urmeze, că încă de acum ele aU
fost silite să accepte garnizoane macedonene şi să p!ărească diferite taxe; toate acestea
însă, oricum, într-un climat de relativă toleranţă, atâta vreme cât în nici unul dintre ora;,e!e
care băteau deja monedă nu se constată vreo întrerupere a emisiunilor monetare. Mai
târziu, în 335 a.Chr., expediţia condus:1 de fluf şi urmaşul lui Filip al ll-lc:1, 1\lex:rndru
cd \fare, împotriva u-iha!lilor, rnarcn;l ,')Î de cfrmcu !recere a l)qnJrii ,5i c;)}lfrunurc·a
cu geţii (Arian, Anahasis I, 3, 1--A, 5), trebuie să fi avut mai dcgrabii caracterul. unei
demonstraţii de forţă - triballii îl atacaseră, de altfel, pe Filip al II-lea după cc acesra
îl înfrânsese pe Ateas şi îl deposcdaser,1 de prada făcută (lustinus IX, 3, l-3) -- decât
scopul de a lărgi peste fluviu hotarele stăpânirii macedonene 2• În sfhşit, în _)j 1 (şi nu-
în 326, cum s~a susţinut uneori, atâta vreme cât sincronismele cu alle evenimente mai
bine ancorate în timp din relatarea transmisă de lustinus XII, 1, 4-5 sunt edificatoare;
vezi şi Ma.crobius, Stuumalia I, 11, 3, şi, cu unele inexactităţi, Iustinus XXXV!f, 3, 2;
Cunius Rufus X, 1, 44) strategul lui Alexandru cel Mare, Zopyrion, a risca, o expediţie
împotriva sciţilor de dincolo de fluviu, ajungând să asedieze, fără ,<.ucces, chiar şi O!bia-'.
Aventura s-a încheiat însă dezastruos, cu atât mai mult cu cât, pe drumul de re1r;igere,
oastea lui Zopyrion a fost nimicită de geţi, iar comandanrul ei a pierit în !up!ă. Deşi s~a
încercat să se vadă în această c:1mpanie o expresie a unui plan :tl lui Alexandru cc! !\fare
de a uni pe uscat, de-a lungul coastei nord-pontice, noile sale cuceriri din Bacrria cu
teritoriul de la Dunărea de Jos, încercarea lui Zopyrion pare să nu depJşească nivdul
unei întreprinderi locale, fie că aceasta s-a făcut cu şrirea lui Alexandru -·- iar arunci ea'
s-ar inscrie în scria, deja conturată de episoadele din 3.19 şi 335, de dcmonstr.1{ii Je fartă
menite să srabili1.e1..e zona de influenţă macedoneană pc linia Dunării··-, fie că, aşa cum
insinuează unii autori, ca ar fi fost urmarea iniţiativei nechibzuite a lui Zop:,:rion. D;it
fiind momentu! expediţiei, de un plan de mai mare anvergură al lui Alexandru nu putej'
fi" vorba în 331, arunci când cuceritorul era încă dep<me de a fi aju_ns ţi,L.Bacn:ia {vezi
un alt punct de vedere în cap. V, 1).
1 D.M. Pippidi, Pamg,t, p. 153 şi urm.; D.B, ~dov, Ci.1r'Atej, în Numirnwika ! ,fo1gi,,ika 2, :965,.
p. J6---40: P. Alexandrescu, Araim .. : Vl. l!it·srn, Lr pr'Jh/hne des ntpports scytho-bp:,mri11s 1111 IV .r. ,ff. 11. f.
(Clem. Strom. l~ 5. p. 240), în }·!istoria 20, 1971, p. 172-185; Idem, Die a11Jfe11po/iti.<ehl' Kri.<t· 1/er f,dkni.,chm
Poleis Klcin-Sqthim.r im 4. jh. v.11.Z., in Hcl!enische Poleis. Krise--Wandlnng-Wirkung !I (edic E!isabcth
Chadouc Wdskopf), Berlin, 1974, p. 664~681; hkm, Agrarisc/g Verhăltni.rse În Kk-i11··,\\y1f..im im 4. Jh;
Chr., în Klio 64, 1982. p. 75·-82, rn puncte dt: vt'dae diferite.
1.,_
2 D.M. Pippidi, op. rfr„ p. 157.
3 Puncte de vedere foarte diferite între de de~pre această campanie la D. M. Pippidi, up. ,i;., F· 1:",S:
A. Suceveanu, O 1j>otrzll desprl' Zopyrion, în SCIV 17, 1966, 4, p. 635--644; Vl. lliesrn, C,1mp,mi;, •l"Jltgdui
Zapyrion k1 Du111lrea de jos, în Pontica 4, 1971. p. 57-7.3; Ju.G. Vinogradov, PcmtisdJC Studicn . , p. ,.'. ·,c; st urm,
COLONULE GRECEŞTI DIN DOBROGEA 625
Fapt este că episodul expediţiei lui Zopyrion confirmă un climat de ostilitate
macedo-getă şi macedo-scitică, care se va menţine în deceniile următoare si anuntă pe
de altă parte, un conflict între stăpânii
macedoneni şi cetăţile greceşti
de pe ~~tă; grăit~are
în această privinţă sunt distrugerea atestată arheologic a aşezării de la Nîk6nion ~ care
va fi reîntemeiată la începutul secolului al III~lea a.Chr. -- şi asedierea Olbiei de Gltre
Zopyrion 1• Prin urmare, este de presupus că în mediile greceşti din cetăţile de pc coastă
se ·;a fi născut Încă din aceasră perioadă ideea unei revolte amirnaccdoncnc, alimentate
prohibi! şi de ap:1rcn\a subrczenici acestei stăp;îniri în zonă, absolut neglijată în favo,1rca
tcamdui mult mai important de operaţiuni din UrlcnL Măcar el, sub tidu illdividnal,
oraşele grcc:eşti au furnizat mercenari armatei lui Alexandru, precum acel callatian
menţionat de Arian (Anabasis VI, 23, 5), atitudinea acestor cetăţi trebuie să fi fost, ca
şi în cazul sc:iţilor şi al geţilor sau triballilor, ostilă macedonenilor, iar aceasta, foarte
probabil, în primul rând, din cauza fiscalităţii excesive şi a prezenţei garnizoanelor (cf.
Diodor XIX, 73, !: q,poupci, ,,trupă de pază"),
Ocazia unei revolte deschise s-a ivit după moartea lui Alexandru cel }.,fare (323 a.Chr.)
şi trecerea Dobrogei în zona de influenţă a stăpânitorului Tracici, Lysirnach 2 . Atât
wna.Jitatca diadohului, câr şi atitudinea sa, după roate aparenţele, foarte puţin fav9rabilă
c1utonomieî cetăţilor greceşti - total opusă celei a adversarului său de moarte, Antigonos
ivfonophthalmos, cd care, din motive evident propagandistice, proclamase încă din 315
,mtonomia şi libertatea oraşelor greceşti de pretutindeni şi căruia îi plăcea să se erijeze
în c:tmpion ,-t! acestei idei (cf. OGIS 5 şi 6) 3 - au provocat o revoltă a cetăţilor vest-pontice
izbucniră, la iniţiativa Callatîdei, în 313 a.Chr. Susţinută viguros de traci şi de sciţi,
îzbucnirea ~Ke~tei revolte pare să fi fost încurajară de Antigonos Monophthalmos, despre
care se ;,tie că, ln timpul ostilităţilor, avea să trimită o escadră comandată de Lykon in
sprijinul callatîenilor asedî..1ţi (Diodor XIX, 73, 6). Legătura lui Antigonos cu insurgenţii
se va fi realizat, eventual, prin mijlocirea Miletului, cetate ali,ttă cu Anrigonos, care putea
foce uz în regiunea vest-pontică de ·,mtoritarea sa morală de metropob a celor mai multe
dintre coloniile de acolo. În sprijinul acestei iF'oteze mai mult decât plauzibîlc s-a evocat
faptul, care nu pare deloc întâmplător, că !a numai câţiva ani de la aceste evenimente
i'vfîletu! avea să reînnoade formal legăturile cu cele mai importante din coloniile sale,
Olbia şi I5tros, prin practica devenită dîn ce în ce mai frecventă în epocă a tratatelor de
isopoliti11 (Syll. 3 286, respectiv ISM I 62) 4 .
N.M. Sckerska_ia, lVikrmio.11, în Nonh Ponric Archaeology. Recem Discoveries and Smdics (edit. Gocha
R. l~setskhladzi:), Lei.lcn-Boswn-Kăln, 2001, p. 67-90; Ju.G. Vîn0gradov, op. cit .. p. 323 şî urm.
• D.M, Pîppidi, DlD I, p. 216 şi urm.; H.S. Lund, Lpimachus. A Study i'l Ear!y Hel!eni.rtic Kingship,
Lo,idnn-New York, 1992, p ..'13 şi urm.; C. Franco, 11 reg110 di Lisim,ico, Stmt:ure ,111nni11i,\frmi11e e wpporti
con U ,ind, Pisa, 1993, p. 21 şi urm.
} E. \1/'i!I, Histoire po:itiqut' du monde hellenistique 1, Nancy, 19i'9, p. 61 şi urm.; R. A. Bil!ows, Anrigonos
the 011r-Ey,,d ,uui the Creatirm of the Hellenistic State, Berkeley-Los Angdes, 1990, p. 132 şi urm.
~ D.M. Pipp!di, op. cit., p. 217; A.J. Graham, Colony arid M,,tha Ciry in Ancient Grace, ed. a tl-a,
Chicago, 1983.
 '~ţT:'Jfi:'."
~---------v, ;ff - -
LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
626
Conform reiatăridui Diodor din Sicilia (XIX, 7::(2_:._7), cetatea Callatis, lidera revoltei,
a trebuit să suporte un asediu din partea lui Lysimach, ceea ce pare să indice faptul c.1
Tstros şi ceilalţi aliaţi fuseseră anihilaţi încă din 313. Ridicat, probabil, pentru scurt timp
în 311, în comexrul încheierii unei păci între diadohi care recunoştea, Între altele, libertatea
cetăţilor greceşti, asediul avea să fie reluat, probabil pe la 309 (Diodor XX, 25, l ), iar
oraşul cucerit câţiva ani mai târziu (307 a.Chr.?) 1• Declanşare-a acestei a doua f..1..Ze a
conflictului nu a fost, se pate-, străină de o intrigă a celuilalt redutabil adversar a1 lui
Iy,imach, Pwkmaios, viitorul rege al Egiptului (I\n!cnuîos I Sotcr). Aliaţii grecilor,
sciţîi şi tracii „din preajmă" (-rWv TE 0p<p<Wv xcxl Lxu{}Wv -rOUt; Oµopot)v-r~), fosescr:l
şi ei înfrânţi încă dîn prima fază a ostilităţilor; sciţii au fost oblii:,.-ati în mare parte să :.e
refugieze peste Dunăre (Diodor XIX, 73, 4-5), cu excepţia unor enclave care s-au instabt
durabil în zona cuprinsă între Callatis şî Odessos, acolo unde sursele mai tâniî vor
menţiona fortificaţii ale „sciţilor plugari" şî chiar nume de „regi" ai acestora {vezi mai
sus). Cât despre callatieni, se ştie că 1 OOO din aceştia s-au refugiat în Regarnl bosporan,
unde au fost bine primiţi de regele Eumelos, care i-a colonizat probabil în calitate de
cleruhi (Diodor XX, 25, 1)2.
Dominaţia lui Lysimach asupra oraşelor vest-pontice (Diodor XX, 112, 2) s-a prelungit,
după toate aparenţele, până la moartea diadohului (281 a.Chr.), devenit între timp rege
(în 305), măcar că nici una din surse nu indică concret modul în care s-a exercitat aceasră
stăpânire. În schimb, ostilirntea geto-rnaccdoneană a rămas cronică, Jtingând uneori formde
unei lupte deschise. Mărturie în acest sens stau expediţiile purtate de Lysimach împotriva
regelui Dromichaites3, evident get, judecând după zona de desfăşurare a ostilităţilor, deşi
Diodor, sursa de căpetenie, îl numeşte trac - lăsând doar o singură dată să se Înţdcagă
că era get-, iar Polibiu odrys. Aceste campanii sunt datate cu aproximaţÎe, în functie
de diferite sincronisme, pe la 300, respectiv 292 a.Chr. (Diodor XXI, 11~12; Polybius,
fr. 102; Srrabon VII, 3, 8 şi 14; lustinus XVI, 1, 19; Plurarh, Demetrios 39 şi 52; Polyaenus,
Stnitagemata VII, 25; ~1emnon, FGrHisr III B 434 F 5; Pausanias [, 9, 7). Departe de
a fi nişte aventuri nesăbuite ~ atunci când îl critică pe Lysimach, au~~)rii a)JtÎ(i ;:;.u în
vedere exclusiv erorile strategice ale regelui, nu iniţiativa în sine -- a~ste expediţii pa~
să se înscrie în tradiţia campaniilor de descurajare de tipul celot organizate de Filip al
II-iea şi Alexandru cel Mare; unele surse menţionează, de altfel, că Lysimach fusese
literalmente nevoit să pornească asemenea expediţii. Este de presupus că, profitând de
faptul că Lysimach era încolţit din toate păr\ile în complicatul context al luptdor <limre
regii elenistici, Dromîchaices fusese acela care provocase conflictul; continuând
nrionamentul, este mai mult decât plauzibil că, la fel ca efemerul rex Histrianorum de
1 H.S. Lund, op. cit.; C. Frnco, op. cit.; A. Avram, ISM III, p. 24.
2 A. Avram, Untersuchungen zur Geschithte des Territoriums von Krdlatis in griechischer Ztit .... p. 104.
-' D.M. Pippidi, Parerga, p. 160 ~i urm.; K. Jordanov, rhe Getaeagaimt l:/SitruJChus, în BHR 18, J9()0,
l, p. 39-51.
COLONIILE GRECEŞTI DIN DOBROGEA 617
odinioară sau ca Rhemaxos <le mai tâniu, acel rege din stânga Dunării care va percepe
tribut de la lstros (ISM I 15), Dromichaites încercase să impună propriul „protectorat"
asupra oraşelor greceşti de pe coastă, or, tocmai acest lucru a dus la riposta lui Lysimach.
La rândul lor, este limpede că cetăţile greceşti, fără să-şi facă iluzii în privinţa vreunui
Antigonos sau Ptolemaios, încercaseră prin diferite metode să se apere de vicisitudinile
sorţii, fie încheind alianţe formale între ele - Diodor (XIX, 73, 2) vorbeşte Je o
01Jµj..LCl'.X(a în 313, ceea cc consriiuic prima m:1nurie despre o poziţie comună a ccu.rilor
vc.st„ponticc, iar despre :di,rnp rn sci\ii ?i trxii c:1 1-lin'd întcrnei~u:l pc „învoieli" (xccrd
Tdi;; ouv{h']x~: XlX, 7J, 4) --, fit adrcsân<ltH>c regilor bosporanî, socolÎţÎ, prob,tbil,
destul de puternici pentru a fi cficienţÎ şi destul de maleabili pentru ca protecţia exercitată
de eî să nu fie împov,lrăroare. Ajutorul acordat de Eumelos refugiaţilor callatieni, alături
de alte „binefaceri" ale acestuia (Diodor XX, 25, 1), i-a îndemnat pe unii istorici moderni
să Între7~1.rească aici o formă embrionară a unei politici de „unificare" a lumii pontice,
aşa cum, pentru prima oară, avea să realizeze mai târz.îu Mithrîdates al VI-lca Eupator 1 •
Disoluţia puterii macedonene la Dunărea de Jos a fost caut.a.tă nu atât de moartea
bătrânului Lysimach în 281 a.Chr., cât de efe1nerul, dar spectaculosul episod al in\'az:îei
celtice în Dobrogea, urmat de constituirea, undeva în T racia, a regatului de la Tylis.
De a.:.:um înainte, până în epoca lui Mithridates, zona de vest a Pontului Euxin nu va
mai constitui deloc sau, în cel mai bun caz, va fi doar un obiect periferic de interes pemm
regii elenistici, fie ei din Macedonia, Regatul se!eucid sau Egiptul ptolcmaic (despre politica
macedoneană la Dunărea de Jos si istoria geţilor, vezi şi cap. V, 1).
Este foarte posibil ct, pe fondul concurenţei dintre cele trei regate, regiunea vest-pontică
să fi reprezentat, până spre mijlocul veacului al IIT-lea, un subiect secundar al conflictelor
desfăşurate preponderent "În Asia Mică, în Siria sau în hazinul egeean, atâta vreme cât,
!a un moment dat, se pare că regii seleucizi, mai cu seamă Anriochos al II-iea Theos,
au Încercat să-şi impună, printr-o reţea de alianţe, influenţa asupra coastei occidemale
a Mării Negre. Având a face faţă nu numai conflictelor cu cei!alri regi, dar şi ostilîtătii
unei ligi (cruµµax(a) - destul de slab cunoscute prin inforn1:1ţîi directe şi numire
convenţional ,,liga nordului" (nordul raportat geografic la Regatul seleucid!) ~- com:ciruire
din orn~e din Pontul sudic (Heracleea Pontica, Byzantîon, Chalke<lon şi altele), Antiochos
al II-iea va fi căutat să conrraarnce primr--o apropiere de oraşele de pe coasta de YCSL
Modul în care a funqionat şi s-~a sfârşit această a.lianţă poate fi paq·ial prn, în t:v!den\ă
de analiza unui grup de documente disparate (literare şi cpigrafkc) referitoare la un conflict
desfa.şurat chiar pe litoralul dobrogean.
Este vorba de un război având ca obiect emporion Tomis (nepl T6µetiJ,; Toli
<iµrropCou), relatat succint de Memnon (FGrHist lfI B 4.l4 F 13 [21 ]), care nu face
altceva decât să rezume o scriere cu caracter monografic despre f·-Ierade-ea Ponrica (nepl
'HpaxAE(o:~) a istoricului heracleot Nymphis. La rândul său, scrierea lui Memnon nu s-a
păstrat decât graţie rezumare-lor compilate în evul mediu de patriarhu! bizantin Photios,
1 Discuţie la Ju.G. Vinogtadov, op. cit., p. 38 şi urm.
 îli
_______________________,,,,ww.,,,,~,,Î',---------------------------------------
\'L'
628 LA ÎNCEPUTURJLE ISTORIEI
astfel că, în fata uflei tradiţiî conservate într-un ~bd atât de nefericit, nu esre de mirare că
nici cronologia, nici circumstanţele evenimentelor narate nu sunt bine cunoscute. Din ceea
ce s-a păstrat se poare reţine că războiul a fost purtat de C:J.latis, având de partea sa Istros,
împotriva Bizanţului şi că, în ciuda intervenţiei diplomatice a Heradeei (metropolă a Callatidei,
dar în acelaşi timp aliară cu Byzantion în cadrul „ligii nordului"), luptele au continuat,
încheindu-se cu înfrângerea Callaridei, care nu şi-ar mai fi revenit niciodatJ dintr-o asemenea
nenorocire. Din punct de vedere cronologic, judedind după unele concordanţe care se pot
srahi!i în sncccsiunca c--,-cnimcntdor cvncuc de fr,1grnentde păstrate din crnnica lui Mernnon,
data cca mai probbifa pentru xcst conflict S· ar n.:su-,îngt: b anii 2)()/ 2 '55---l)j a.(Ju.
Caracterul lacunar al relatării este suplinit partial de informatiile oferite de unele inscripţii,
precum un decret de laApollonia (1GB I2 388), c..1.re, menţionând o campa~1ie a lui Amioch?s
al 11-lea împotriva neamului tracic al astilor, reabilitează un pasaj considerat suspect dtn
rnleqia de istorioare a lui Polyainos (Stratagemdta IV, 16) cu privire la campania acestui
rege în T racia. În aceste condiţii, este posibil ca asediul Bizanţului de c..'itre acelaşi Amiochos
(Mcmnon, F 15 l23]) să fi constituit un episod al aceleiaşi campanii. Mai mult decât atât,
aceeaşi inscripţie menţionează o alianţă (EîTtJ.U:X,Xla.) Între Callatis şi Apo Hon ia, iar un ajutor
dat, la rândul lor, de apolloniati callatienilor reiese dintr-un decret de la Callatis (ISM III
7). Pe de altă parte, o alianţă între Istros şî Apollonia rezultă dintr-o inscripţie de la începutul
secolului al III-iea a.Chr. (ISM I 112), o relaţie Între cele două cetăţi care se va menţine
şi mai târziu, în alte împrejurări tulburi (ISM I 30, cu Întregirile din Bull. t'p. 1984, 268,
şi mai ales ISM I 64 c:: IGB I2 388 bis), astfel încât, din aproape în aproape, se conturează
o triplă alianţă Apollonia--Callatis-Istros, sprijinită de seleucidul Antiochos al II-iea. Unele
inscripţii referitoare !a operaţiuni de eliberare a unor captivi la T omis (lSM I 4, de apropiat
de ISM I I 6, ambele fragmente nefiind, în fapt, decât părţi ale aceluiaşi decret) 1 sau Î"n
alte locuri nepreciz.atc (ISlA l 24; ISM III 106) par să se refere la ::icclca~i evenim~1~te.,
Asediul Biz::inţului de cărre Antiochos ---· ridicat, se spune, în urma 111rervcnţ1e1 a -':10
de- triere trimise de Heraclcca Pontica (Mernnon, F l 5 l23]) -- ar deveni, în aceste condiţii,
un episod al acduiaşi conflict de mai mare anvergură: aliat cu oraşele vest-pontice împotriva
„ligii nordului" (Bywntion, Heradeea şi altele), Antiochos asedia Byzantion pentru a-i ajura
pe apolloniaţi, _c_allacieni şi-istrieni. Mai mult decât atât, în măsura în care regele Egiptului,
Ptolemaios al I1-lca Philadelphos·, d_uşman al lui Antiochos al II-iea, a fost divinizat la
Byz.amion (Dionysios din Bizanţ, GGM II, p. 34) şi a acorc!at donaţii Hcradcei, poare ŞI
alror orase din Pontul meridional (Memnon, F l 7 {25])2, iar nava•-,1mir:i! a flotei eglptcne,
Isis, era J~rezentă la acea dată în apele Mării Negre, aşa cum o demonstrează excepţiona!ul
document iconografic de curând descoperit care Cste fresca de la Nymphaion, este apro;_ipe
sigur că, alături de heracleoţÎ, un rol în despresurarea Bizanţului il va fi jucat şî Ptolema10s.
În acelaşi context s-ar integra atunci şi :imbasada trimisă de regele Rosporului, Pairis,1cles
i A. Avram, Aurour de que!ques dim:ts d'f,trm, în PGnti,·a :B--34, 2000-2001, p. 339•-344.
; Idem, Sur la d11te de l,1 diviniîation de Ptolemie II Phil.uleiphe fl ByZ1111ce, în Orbis antiquus. StudiJ in
honorcm loannis Pisonis (edit. L. Rmcu. C. Cio11gr:1di, R Ardenn, C. Roman, C. Cazdac), Cluj-Napou,
2004, p. 828,-8.B.
COLONULE GRECEŞTI DIN DOBROGEA 629
al Ii-lea, la curtea lui Ptolemaios al Ii-lea (papirul PLond 7, 1973, datat puţin înainte de
21 septembrie 254 a.Chr,), ceea ce confirmă angajamentul pontic al regelui Egiptului.
În urma analizei tuturor acestor surse s-ar putea reconstitui o cronologie aproximativă
a evenimentelor. Războiul pentru emporion Tomis ar fi început pe la 256--255; în 255
An.:îochos ar fi purtat campania în Tracia conrra asti!or (1GB 12 388; Polyaenus,
Stratagemat.a IV, 16) şi ar fi asediat Byz.antion (Mernnon, F 15 !23]), iar după intervenţia
decisivă a lui Ptolemaios al JI-lea împorriva lui Antiochos (un teatru secundar de opn:-.ţitmi
în cadrul celui . ,de al doilea război ~:irian") -~i p,1rnmdcn:a !lotci s;dc în :'darea 1'!,·:i::,,,r'.i,
până în Crimeea, în 254, pacea încheiar.l înrre Antiochos şi Prolemaios în 255 trebuie
să fi marcat şi sfârşi ml conflictului local cu privire la Tomis. Neclar nlmâne eventualul
rol jucat de Antigonos Gonatas, regele Macedoniei, în desfăşurare.a ostilităţilor vest-pomice 1•
O anumită influenţă politică pmlemaic,1 în bazinul .Mării Negre nu poate fi negată în urma
unei astfel de desfăşurări a evenimentelor, la fel cum apare sigur că sele1icizii au pierdm definitiv
orice contact cu regiunea occidentală a Pomului Euxin. Probabil că într-un asemenea context
s-au găsit condiţii favorabile de dezvoltare a unor circuite comerciale egipto-egco-pontice,
întreţinute mai a1es de Aota rhodîană. Oricum, de vreo autoritate prolcmaici în zonă nu _poate
fi ·mrba, iar după sfarşitul -secolului al III-iea, când începe o decădere ireversibilă a Egiptului
prolemaic, este cert că dispar şi ukimele urme ale acestei influenţe.
Prin unn,1re, cetăţile vest-pontice se v:'1.J acum, pentru prima oară de la perşi încoace,
excluse din sfera de interes a marilor putt:ri, concentrate exclusiv în bazinul mediteranean.
Acest lucru cxplicl într-un mod satisfacâtor atât absenţa apro:ipe totală a acestor oraşe
de la evenimentele mai însemnate ale istorieî elenistice în secolele III--IJ a.Chr,, cât şi
discreţia surselor antice, în general foarte lacunare şi care reţin prin e.,xcelenţă evenimenţialul
politic. Altminteri, legăturile cominu<1 pe toate planurile cu lumea mcdîrerancan:l.
Fenomenul mercenariatului, tipic pentru epoca elenistică, se nlsfrânge şi asupra oraşelor
greceşti din Dobrogea. În Egiptul ptolemaic (Thebai~) sunt atestaţi bunăoară mercenari
originari din Istros (Mooxlci8TK; 'krrptav&;) şi Tomis (MEAd.vt1m~ TwµCTI}~ {,ic1~ 2 •
Cirn1laţia şi sfera de interes a activităţilor deshlşuratc de alţi cetăţeni ai coloniilor greceşti
din Dobrogea pot fi apoi urmărite pe baza decretelor care le acordă acestora caliratea
de proxeni pentru diferite servicii aduse (vezi mai sus) şi, în mai mică măsură, pc baza
altor inscripţii. Nu mai puţin semnificative, chiar dacă sumare, sunt datele referitoare
la. locuitori ai Pontului stâng plec..1ţi la :,tudii în marile centre culturale ale lumii elenistice,
mai ales la Alexandria, unii dintre ei stabiliţi acolo, precum filosoful Herak\eîd5 Lcmbos,
cel care avea să dqină şi dregătorii importante la curtea Ptolemcilo13 .
\ Discuţie amplă cu privire la toate aceste evenimente !a A. Avram, Amiochos II Thlos, Pwlimle li
Phil.ule!phe et ki mer Noire, în CompteHendus de l'AcadCmic dt-s Inscriprions et Bclb-1.ettres. juil!er--dfrembre
2003, p. 1181-1213. Pmmi o ;i_!ta pdrere: L Ruscu, Relaţiile exume ,de or,JŞdorgrfceşti de pe litor,i/u/ românesc
al Mării Nrgre, C!uj~N:.ipoca, 2002, p. 155 si urm.
2
L Ruscu, op. cit.
3
D.M. Pippîdî, DJD I, p. 244; A. Avram, ISM !li, p. 117; M. Firicel, op. rit.
630 U\ ÎNCEPUTURJLE ISTORIEI
Comerţul epocii elenistice în zona Mării Negre este des'cris succint de Polibiu într-un
pasaj (IV, 38, 4-5} din care aflăm că din Pont se aduceau vite şi sclavi „din belşug şi socotiti
de toţi ca extrem de ucili" (fu\f.iLAEcrraTO\I xal XPTJCTtµWTetTO\I OµoAorouµE'V~), ap~i
miere, ceară, peşte sărat, iar în schimb, din zona egeeană se introduceau în Pont uleiuri si
tot soiul de vinuri. Pe de altă parte, grâul era cînd exportat, când importat de locuitorii
ţinuturilor pontice. Excepcând noutatea „echilibr,lrii" în privinţa cerealelor -- în epoca
lui Dcrno.stht'nes regiunile pontice erau, prin cxcd(,nţ:1, ,,gcînarnl" Arenei --, imaginea
c::stc oarcu ull coiico,·d:u ,r:l u1 ccc:t cc 01~:ri~·crii cdrnptidc de i11f..;rmaţiî cu p1frirc la perioadele
amerioare. Pentru exporturile din zona egeeană se adaugă o seama de mărturii arheologice
din cele mai diverse. Datelt" cele mai consistente privesc ambalajele amforice cu ajutorul
cărora se traflSportau vinurile (Thasos, mai târziu în special Rhodos, dar şi Paros, Cos etc),
h care se adaugă cele din alte centre pondce, Sinope, Heracleea şi Chersonesos 1• ExÎ<;tă
apoi dovezi pentru importuri ceramice de lux din zone a.le Greciei continentale, insufote
sau microasîatîce, ba chiar şi din Egiptul ptolemaic (mai ales vase-le de foianţă}2.
Comerţul cu sclavi trebuie să fi fost mult mai vechi, chiar dacă ştirile explicite lipsesc.
Dacă. în privinţa numelor Llâoc; s:iu r1ha (cf. ;\-1enander, Georgos, v. 31; Srrabon VII,
3, 12), frecvente În Anica şi mai ales pentru sclavi, atribuirea lor etnică (,,dacul", respectiv
„getul") nu este decât o explicaţie folclorică antică mai târzie - de ajuns să remarcăm
că dacii nu sunt menţionaţi de izvoarele literare până în epoca elenistică tânie, în vreme
ce numele ~cio«;;, de origine frigiană, este foarte frecvent mult mai devreme, mai ales în
Asia Mică - comerţul cu sclavi de origine tracă poate fi indirect apreciat, pornindu~se
de la numărul extrem de mare de sclavi care poartă numele convenţional de 0P{f~, atestaţi
cu precădere în Ardea. Herodot furnizează, de alrftl, ştirea (V, 6) că tracii obişnuiau
:.ă-şi vând:1 copiii străinilor 3 . Pe de altă parte, este cert G1 rnajoritatea sclavilor traci erau
distribuiţi spre târgurile egeene pe alte căi decât prin intermediul cetăţilor vest-pontice.
În mai mică măsură însă se poace admite că şi ace~tea erau implicate în acest neg.:>ţ
profitabil. A,;tfel, la Rheneia (lângă Ddos), printre mai mulţi sch1vi proveniţ.î din regiunea
pontîcl, există doi „istrieni", 'fo-rptcxvo(, o denumire care nu poate să indice dedr locul
(lstros) pe unde resp~ctivii sclavi (indigeni) au fost tranzitaţi spre marile târguri de sdavi
din zona egeeană; de altfel, unul din ei poartă un nume tipic tracic, 8({}~4. Tot sdaYe
indigene vândute mai întâi la Istros, înainte ca soarta s:l le poarte pe alte meleaguri, trebuie
să fi fost şi acele „Îstriene" ,nestate de inscripţii la Cos (The Inscriptions of Cos, Oxford,
1891, nr. 364) sau la Rhodos ('Avcx&ne, E1Tl)paq,{, P~u II, Atena, 1989, nr. 42).
1 L Buzoianu, lmporturife amfim·ce la Tomis fn perioada i:lenisticlt, în Pontica 25, 1992. p. 99- l (,5;
A. Avram, Histria VIII. Les timbres t1mphoriques i. Th,wx ..; N. Conovici, Histria VIII. Les timbreJ amphoriquc;
2. Sinope, Bucarcsr~Paris, 1998; Y. Garbn (edit.), op. cit.
2 P. Alexandrescu, Un vase proltn1.ai(pr.een foience d'h-:-ros, În Beiccige zur Ikonographîe und Hermenemik.
Femd1rift for Nikohius Himmelmann, Maîm., 1989 1_Bonner Jahrbticht:r, Beihefr 47, edit. H. U. Ctin.
H. Gabelmann, D. Salzmann), p. 305-309.
) A. Avram, Reziehungen zwischen Griethen und Geten ... , p. 29.
4 D.M. Pippidi, Studii de istorie şi epigr,ifie... , p. 32 îl urm.
COI.ONllLE GRECEŞTI DiN DOBROGEA (dl
Schimbarea remarcată mai sus în raport cu perioadele anterioare în ceea ce priveşte
comerţul cu cereale are o explicaţie foarte simplă, invocată de savanţi de-a lungul timpului
pe baza.unor documente epigrafice din cele mai concludente. Teritoriile cerăţilor greceşti
au continuat să producă recolte îndestulătoare, numai că, în condiţiile lipsei unei proteqii
eficiente, acestea erau în mod frecvent confiscate în urma unor raiduri de indigenii ,Jin
pre;1jrnă, fie eî sciţi, gcd, traci, mai târzitt celţi, sarmaţi sau bastarni. Moddul tipic este
,.k,;cris de Po!ibi11 (lV, 4 5) cu rd(Tire b Byzamion, aflat sub presiunea 1ncilor l!in pn::tjm:1:
rn(.1:;,ia cet:Iţii (xWpa) <.:rn pcnnancnt jefuir;î Jc traci şi chiar arunci dnd se îndmpb L"a
lmii din aceştia să fie înfrânţi, apăreau mereu alţii, iar daci se încheiau tratate (cnN-a7lX-cu)
cu vreuna din căpetenii, Byz,antîon acceptând să plătească tribut (cp6~), apăreau de
cinci ori pe-atâta alţi duşmani. Şi mai rău a ajuns să o ducă Byz~tntion sub „prorectorii"
celţi, cei care îşi aveau reşedinţa la Tylîs (Polybios IV, 46); aceştia din urmă prîmcJ.u
„daruri" (bwpa) pentru a cruţa teritoriul rural de incur~iuni, tributul plătit de Byzantlon
ajungând la 80 de talanţi. Aceleaşi incursiuni ale tracilor, de dara aceasta pe malul european
al Proponridei, sunt evocate de un decret de la Sesros de la .sfârşitul secolului al II-lea
a.Chr. (OGIS 339), în vreme ce „proteeţia" acordată de căpetenii ale sciţilor sau ale altor
neamuri seminomade din srepele nord-pontice, condiţîonată de vărsarea unor tributuri
m;mite eufemistic „daruri", este bine pusă în evidenţă de un decret de la O!bia din a
doua jumătate a secolului al lll-lea a.Chr. (Syll. 3 495 " !OSPE 12 32) 1.
Coloniile grec('şti din Dobrogea nu fac excepţie de la această regulă generală. Pe Ung:l
rnaî multe documente care evocă situaţii de criză puse pe seama recoltelor slabe (â<pop(a),
necesitând luarea de măsuri excepţionale pentru achiziţionarea de gri'ine din import
l:1 :tscrnenea situatii se va fi referit Polibiu rt.tunci când scria că uneori cei clin Pont sunt
cei care cumpără ·grâu şi distribuirea raţională a acestora (m Twv(a) 2 , rrccând apoi
pc~te alte inscripţii al căror text sugerează înfruntări militare şi nemuri vitrege, dar nu
precizează natura acestora (de exemplu, la Callatis, ISM III 3 sau ]GB 12 316, apoi la
fstros, ISJ\.1 I 12 şi 18, sau la Tomis, ISM II 2), reţin atenţia mai ,des erei excepţi_on:1!e
documente de la lstros, un decret din secolul al III-iea de cinstire a unor ambasadori
n-irnişi la dinastul Zalmodcgikos (ISM I 8) şi două decrete de !a sfârşirnl acelui,1şi veac
reforitoare !a atacurile b,ubari!or asupra teritoriului rural al ceraţii (ISM I 15 şi o inscripţie
„căl-:'1.toare", rtfolosit'J în necropola medievală de la Pliska, din Bulgaria, acolo unde a ~i
fost descoperită şi edirată de curân(-P). Din aceste documeme reiese cu d,ufo.ue care erau
rap\1rturile cetăţii cu geriî sau alte nea.muri tracice din preajmă. Protectoratul cxcrcirar
1 D.M. Pippidi, tpigi·,1pMschl' !Jeitrdf/ ::.ur Geschid;te Hiurias in hef!mi.sti1cher uwl rihnisd1rr Zeit, fkrlîn.
1962; Idem, Srythim Jvfinor:t ... , p. 31 sî urm.; U. Rmsu. Zo:tes ;i Rhmmxm. Tr.1cii, ,-n"rii si Hi.1tri,1 Îrt -'t'C.
lll-f! i.e.n., în Apulum 6, !%7, p. 12J-Vi4.
1 A. Stefan, Die Gttn'ide•Krism m rlw Siiidrcn ,m den 41e>tlichm und nOrdlichen Kiisten des Ponros I'IL>:tinos
in der hdli:nisrischm Ztit, în Hdlcnischc Po!eis. Krise - \Y/andlung - W'irkung II (edir. Elis,ibeth Ch;_J_d1)ttc
Welskopf), Berlin, 1974, p. 648-663.
3 A. Mi!CCv, Nt1dpis na grJ.cki r'âk ot P!iska, în Jubilaeus V. Sbornik \" Cest na prof kfargarita T,iCeva
(edit. K. B0Srn1kov, D. Boreva), Sofia, 2002, p. 280-284.
632 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
de dina.ştii barbari pl·esupunea uneori obligaţii pt:'i1ibile. Zalmodcgikos, un dinast get
din Dobrogea, reclama, de cxempiu, ostatici .şi dispunea după bunul plac de veniturile
cetăţii, din moment ce solii trimişi la acesta sunt lăudaţi în decret pentru că „l-au c~wins
să redea veniturile poporului" (ISM I 8: TU\: npoo6/iou[~] cruvrnewuv dnoliou"°'[L
o::]lrrOv -rWL OllJl,Wt). La rândul s{iu, Rhemaxos, alt dinast, de data aceasta din sdnga
Dunării, solicitat în calitate df: protector să intervină împotriva atacurilor tracilor conduşi
de Zohcs - .... cuc jefuiau periodic ogoarele istrienilor, la fel ca tracii de la Byzantion în
pasajul amimit din Po!ibiu --- s--a rnulţumit, într-o prim:1 faz:t, s,l trirnir:1 soli pentru :1
reclama tribmul; abia mai d.rziu a acet:ptar ~•1 Înlervin;l anhit în favc,arca cu,i\.ii (1SJV1
I 15). În urma atacurilor barbarilor --- tracdn cazul inscrip~ieî ISM I 15; skiri germanici
în cazul decretului descoperit la Pliska -· teritoriul era răscumpărat cu bani grei (sume
de ordinul sutelor de stateri de aur). Meritul titularilor decretelor în cauză--Agathokles,
fiul lui Antipbi!os, respectiv Meniskos, fiul lui Thcodoros ··-- era acela de a-i fi „convins"
pe comandanţii barbari să se retragă, o altă expresie eufemistică, tipică limbajt1lui decretelor
elenistice, menită să oculteze realitatea lipsită de glorie că cetatea îşi răscumpăra cu bani
propria recoltă. Aceleaşi inscripţii rnenţioneaz.ă existenţa unor acorduri şi învoieli încheiate
cu dinastii locali (cf ISM l 15, r. 36 şi 40), de cele mai multe ori nerespectate de a.ceştia 1 •
Un ;rgument suplimentar pentru a acredita ideea că situaţiile zugrăvite de asemenCa
documente erau departe de a fi excepţionale este furnizat de evidenţa numismatică. S-a
constatat, de exemplu, că staterii de aur de rip Alexandru cel Mare şi Lysimach s-au
descoperit în cantit:lţi remarcabile în aşez.iri getice din secolele llI-U din stânga Dunării,
mai ales în Moldova sudic.ă şi centrală. Dacă unele monede iro!ate, precum cele descoperite
la Poiana, lângă T ccuci (jud. Galaţi), pot contribui la creionarea unor circuite comcrcia1e
ureco-gctice, nu aceahşi lucru se poate afirma despre staterii callatieni identificaţi în
:omponenţa unor rcz.aurc. După cum s-a scris în repetate rânduri, este vorba aici de
subsidii acordate şefilor indigeni de Callatis si de celelalte cetăţi din Pontul stâng pentru
a-şi „răscumpăra" recoltele şi a obţine, eventual, proiecţie în fata ataCurilor venire din
alte păqi 2 .
Greutăţile coloniilor gren:şti din Dobrogea nu se rezumau însă la insecuritatea
teritoriilor agrare, c;hiar dacă, dintre toate, aceasta era, după toate aparenţele, cauza cca
mai profundă a crizei. Comerţul pe uscat, peste Dunăre, va fi avut şi el de suferit, adta
vreme cât inscrip{îile care vorbesc despre ambasade nu contenesc în a evoca pericoll'le
unor cl.lătorii în ţinurnri străine. Cât priveşte comerţul peste mări, acesta era probabil
afectat Je pirarerie într··O măsură mult mai rn:1.re decât !asă să se întrevadă documcn_rde
referitoare la piraţii din Insula Şerpilor (Leuke: IOSPE 12 325) sau din Crimeea (IOSPE
D.M. Pippidi, D!D l, p. 22.4 şi urm.; îdem, Sqthica Minora ... , p. 31 şi urm.; A. $tef:w, f'mhlrm1·
ale stratcgiâ /-Jist,·iri şi ale org,mi::./1rii wiioriului situ niral În epoca preromană, în SCIVA 33, 1982, 2,
p. 199-208; Ju.G. Vlnogr,H.!ov, op. rit., p. 86 şi urm.; S. Anghel, Euergnai in rhc Gra-k Citit.r in thc RLirk
Se,, during rhc Hc!lmistir Age, în. li Mar Nno 4, I 999~2000, p. 89---115.
2 Gh. Pocnaru Bordea, Les .rtati'us ouest-pontiques de type Alexandre /.e Gnmd ct Ly..imaque .. ; F. de C.-Uhw.,y,
L 'histoirr des guerres mithridatiquer vm· par Ies rrwnnaies, Louvain-la-Neuve, 1997.
COLONIJLE GRECEŞTI DIN DOBROGEA 633
12 672; cf Strabon XI, 2, 12), apoi la cei care atacau Tomis (Ovidius, EX Ponto 4, 10,
25-30) sau Callatis (ISM III 43) la cumpăna dintre ere. I\,faî mult decât atât, dincolo
de unele opinii exagerate exprimate în această privinţă, este cert că transporturile pe cale
maritimă au fost îngreunate şi de colmatarea unor guri ale Dunării (cf. Polybios IV, 41,
care vorbeşte de nişte bancuri de nisip numite „piepturi", ~ î l , apărute în mare în
fata !itoralului dobrogean) şi de alte fenomene geomorfologice, printre care începutul
procesului de înnisipare care a dus în final la închiderea golfului dîn dreptul Istrnsclui
.5i !a formarea actualului sistem lagunar R:u.dm-(;oJoviţa-Zmeica-Sinoe (Razelm, în
antichiute lia!myris, va fi deja menţionat c1 ltccus lsicJ în anul l 00 p.Chr.: ISM I 68) 1.
i\.lte dificultăţi au avut cauze militare externe. Chiar dacă mult exagerată, informaţia
lui h1emnon referitoare la faptul că, după războiul pierdut de Callatis în anii '50 ai veacului
al III-lea a.Chr., cetatea nu şi-ar mai fi revenit dintr-o asemenea nenorocire, este
semnificativă pentru efectele pe care un conflict militar le putea avea în epocă, mai ales
pentru nişte oraşe cu o forţă demografică şi o sirnaţie economică şi aşa precare. Prin
urmare, înfruntări de genul a,;;:eleia în care Iscros a sărit în ajutorul Apolloniei im potriva
Mesembriei, trimiţând sub conducerea lui Hegesagoras, fiul lui Monimos, o escadră (ISM
I 64 "" 1GB 12 388 bis, din secolul al 11-lea a.Chr.) - aşa cum vor fi fost multe altele,
despre care lipsesc însă documentele - nu puteau decât să secătuiască puterile cetăţilor.
La toate acestea s-ar putea adăuga şi eventualele tulbur;lri interne din unele perioade
(lupte politice, comploturi, poare chiar şi răzmeriţe), precum acde Ta_pa.xa:( amintite
într-un decret fragmentar de la lstros din secolele III-II a.Chr. (ISI\r1 I 18)2.
Starea de insecuritate care afecta mai cu scamă moşiile cetăţilor şi greutăţile de altă
natură explică decăderea economică a coloniilor greceşti din Dobrogea. Cele câteva date
cuuitative :-::are rezultă din unele documente epigrafice sugerează în general averî, publice
sau private, modeste. Astfel, un decret de la Istros (ISM I 9) pentru Hephaistion, fiul
lui l\.1auis, din Callatis, lăudat pentru faptul de a fi renunţat la dobânzile pe care i le
datora cetatea (400 de stateri acumulaţi în timp faţă de o datorie ini\lală de 300 de stateri,
ceea ce, judecând după dobânzile practicate uzual în epocă, va fi însemnat o întâ,ziere
de 16 ani) şi de a fi acceptat ca suma iniţială să tle, la rândul ei, remmată în etape, este
semnificativ pentru avere.a unui întreprinzător callatian, dar şi mai grăitor pentru starea
lamentabilă a finanţelor lstrosului în secoluJ al Iii-lea a.Chr. Pe de altă parte, nici callarîenii
nu erau, în ansamblu, atât de bogaţi precum acest compatriot al lor; cam în aceeaşi epocă,
o subscripţie organizată de thiasos pentru ridicarea unui templu al lui Dionysos (lSM
III 35) ilustrează contribu1"ii derizorii (de maximum un stater de persoană), concludente
pentru averile unui eşantion al populaţiei callatiene, În sf.1.rşit, la Tomîs, pe la sfârşitul
secolului al Ii-lea a.Chr., un decret cu privire la paza cetăţii (lSM II 2) aduce laude celor
care s-au înrolat, aceştia însă nedepăşind cifra de 40.
1
D.M. PippidL DID I. p. 227 şi urm.
2
H. Bcngtson, Neue zur Go,·hichte des Hellenimws În Thmkien und in der Dobrudscha, în I--listorîa
l l, 1962, p. 21-28 , ,_ KlcineSchriften, Mlinchen, 1974, p. J77-JS8; D.M. PippiJi, op. cit., p. 2.34 şi urm.
634 L\ ÎNCEPUTURILE lSTORIEl
În aceste q:mdiţii; cetăţile' develleau din ce în· Ce mai puţin capabiie să îşi rezolve
problemele prin propriile instîtuţîi şi, prin urmare, din ce în ce mai dependente de un
grup restrâns de oameni avuţi care, la solicitarea obştii, se erija~1 în „binefăcători",
El>€pj€Tctt. Fenomenul euergetismului este propriu lumii elenistice în ansamblul ei.. La
origine, binefacătorul era cetăţeanul exemplar, cu timpul însă a ajuns să fie realmente
un înlocuitor al instimţiilor statului, prezent în roate îmreprinderîle care, în epocile
anterioare, ar fi fost de competenţa autorităţilor publîcţ: de la politicii. exrcrnă (amha~ade,
nu în uhim,'i instanţ;l la dînaştîi barbari din pre,1jma) şi intcrvcnt,ii milh:ue (AgarhoLles
primise ît11puterniciri speciale pentru aqiunilt: ~,1lc din teritoriu, <h.Îun:\nd voluntari jjJltrc
cet;lţenii sau indigenii refugiaţi" Î"n spatele zidurilor cetăţii sau tocmind mercenari şi
devenind „strateg cu depline puteri asupra teritoriului": lSM I 15) până la preluarea de
magistraturi costisitoare (precum preoţiîle, care presupuneau finanţarea sărbătorilor
religioase şi a sacrificiilor legate de acestea), constmirea s:i.u restaurarea unor edificii publice
sau a unor sanctuare, ba chiar şi a zidurilor cetăţii (Aristagoras, fiul lui Apatourios, va
fi numit „ziditor'', TEtXOTfOl~, de decretul ISM I 54 din a dona jumătate a secolului
I a.Chr.). De multe ori asemenea binefăcători erau solicitaţi să ocupe magistraturi vacante
de ani de zile, evitate din motive pecuniare, întrucât acestea presupuneau cheltuieli din
averea titularului. Aristagoras (ISM I 54) va accepta, astfel, să fie în mai multe rânduri
agoranom, apoi preot al lui Apollon letros (cu ale cuvinte, eponim al cetăţii), la fel cum
Akornion, fiul luî Dionysios, din Dionysopolis (1GB 12 13) va accepta să preia preoţia
lui Dionysos, atâta vreme cât ~ spune decretul - însuşi zeul eponim al cct:1ţii nu
dispunea de sacerdoţiu. În acelaşi context se înscrie ap;uiţia rdariv f1ccvcntă a ep(Jnimiilor
divine spre sfârşitul epocii elenistice; în absenţa unui titular efectiv, era desemnat in mod
fictiv un zeu ca deţinător al preoţiei eponime, pentru a nu se pic·rdc socoteala anilor. În
sfiîrşit, dificultăţile cetăţilor din Dobrogea în a--şi Î"ntreţine propriile magistraturl rezultj
şi din analiza comparativă a altor documente. La lstros bunăoară, în secolul al Hf.-lea,
era un privilegiu acela de a primi pe viaţă din partea cornunit:1tii sacerdoţiul unei divinit:1ţÎ,
din moment ce un decret (ISM I 19) îi acorda lui Dîonysios, fiul lui Strouthîon, onoarea
ca el şi urmaşii săi, de fiecare dată cel mai vârstnic dintre aceşri.t, să dcţin:1 preo\Îa zeilor
din Samothrake. Spre sfârşitul epocii elenistice în schimb, la Tomis, un regulament sacru
cu privire la cumpărarea preoţiei aceloraşi zei prevede drept cond[ţîe ca acela care şi-o
va adjudeca să o deţină apoi pe viaţă; şi tot cam în aceeaşi epocl, tot viager, aceea.şi preoţie
este deţinută la Dionysopolis de Akornion (1GB 12 13). De fapt, aşa cum s-a constant
în repetate rânduri, comunitatea era aceea care, solicitându--!, îl obliga permanem pe
€U€pŢ€'tTJt:; la acte de bînefacere publică; de multe ori simpla apartenenţă la o familie
ln cadrul căreia unul din membri fusese eUEpŢ~ presupunea continuarea tradiţiei,
ceea ce explică de ce, în multe cazuri, Jecretele subliniază în preambul că titularul era
coborâtor dintr-o familie de binefăcători ai obştiî 1 •
1 L. !vloretti, ,\fileto, le sue rolonie e ti,tituto dd/'evagesia, în RFIC !05, ! 977, p. 5-· l l; Ph. Gauthier,
l.e, citi, grmpm <'f leun hicnfaiuur, (JV-Jtr sit'c!es ,mmt j.-C), AthCnes-•P:.i.rîs, 1985: K N:.i.wotka, The W'mem
Pontic Cities. Histmy and Politica! Organiwtion, Amsten.hm, 1997; Idem, Bmef,1,1111, ofCi1y lstros, în ;\ntiquim
22, 1997, p. 123-137; A. Avram, U?ohltăter des Volkes (Gtkprtrm wU S1Jj.lou) in den pontischen Siiidtm
da ,pâthelleniJtischen Zeit ... ; S. Anghel, op. cit.
COLONlILE GRECEŞTI DIN DOBROGEA 635
Dacă în unde cazuri fericite dificultăfile cetăţilor puteau fi depaşite prin măsuri
excep~ionale sau prin intervenţia unor binefăcători, nu este mai puţin adevărat că nevoia
unor protectori eficienţi - o adevJrată constantă a politicii externe a oraşelor greceşti
de pe coasta vest-pontică - a continuat să se manifeste; dovadă c1, încă de la primele
semnale ale conturării unor forţe statale de mai mate amploare în vecinătatea imedî,nă
sau ceva mai îndepărtată, oraşde greceşti nu au pregetat să se apropie de noii st,1pJ.ni.
Prin ultimii ani ai secolului al Il~lca a.(]H., după dispariţia !'vfaccdoniei ca regat cb1isric
ln ,11d, (!t1p:1 !rtpra de b. Pytlw1 ( I 68 a.< :hr.), si i r:rnsfC,nn:m'a :Kcsrcil în provincie n inn:;{î
(l 48 a.Chr.), pe de altă parte, dup:1 intervenţia lui fvfîrhridates al VI-lca Eupator în
Crimeea (anre 107 a.Clu.) pe fundalul luprdor interne din Regatul bosporan, puternicii
zilei, către care se îndreptau speranţele acestor comunităţi bărute de soartă, erau fie romanii,
fie regele Pontului, cel care, pentru întfiia oară, era pe calc să unifice sub o singur.l stăpânire
inrregul bazin al Mării Negre.
Progresele srăpânirîi romane în Balcani, mai purin spectaculoase dedr victoriile militare
şi diplomatice obţinute, de exemplu, în Asia, lăsau toru.şi să se Întrevadă o nouă fr)r\ă
redutabilă în zonă. Proconsulii Macedoniei întreprinseseră îmre I 14 şi l 07 a.Chr. nul
multe campanii împotriva scordiscilor de neam celtic şi imporriva tracilor (mai ales a
bessilN), dintre care mai importante au fost cele conduse M. Minucius Rufi.1s (110--107),
care şi-a serbat triumful în 106 (ahuuri de Fasti şi Breuiaria dnii, vezi nui ales
monumentele onorifice Syll. 5 71 O de la Ddphi şi de la Europos, din Macedonia:
vtxîpo:v-ra tOv np~ r o:Acfro:c; rxopSCo-r(½;' xal B€aaouc; l-Cal To~c; Aot noUi;
0pâtx.ac; nOAeµov). la rândul s,1u, Titus Didius, victorios împotriv:i. tracilor, a L'lrgit
în l Ol hotarele provinciei Macedonia spre nord (Iordanes, Romanica 219: loca eorum
in pmuinciam rnlacta, iugum excepit Romanum), anexând Chersonesul tracic şi regio
C:mictt {Plinius, Nt1tura!is fli.,tvrir1 IV, 40 şi 47; cf. Ptolemeu, Ccogr11phia III, I l, 6:
m:pcccrrr(a. Kat vtx:T}), un ţinu:. care se întindea probabil pân:i h Perint.
O inscripţie descoperită la Cnidos (F Knidos 31, din 101 sau 100 a.Chr.) a com;ervar
texrnl unei !ex de prouinciis pmetor.iis, care stabilea, între altele, relaţia cu cei lega1i de
poporul roman printr-un tratat (coL IV. 21 şi urm.: n ~ ol~ npdc; -cOv 0îlJJ.ov -râv
'PrJµa(wv f_ţ)lA(a. auµµa:x(o. -r€ €cr-rt v); este vorba de comuniL1ţi precum Maronc'ea,
al c:lrci tratat C' 11 Roma, încheiat la puţină vreme după bătălia de la Pydna (168 a.Chr.),
s-a păstrat în Întregime într~o versiune greacă (SEG X\.'XV 823), apoi A..inos, Abdcra,
care ;iu avut acelaşi regim ca Maroncea, probabil şi Byzantion (tratat încheiat cu Roma
dn(h·a în secolul al II-iea a.Chr., menţionat mai târziu de Tacitus, Am1,t!es Xll, 62-63).
În acelaşi context se înscrie şî încheierea tratatului Între Roma şi o prim,'i comunitate
de pe coasrn de vesr a Pomului Euxin, Callatis, al cîrui text (fig. l 07) a fo:-t parţial conservat
de o inscripţie fragmentară descoperită la .tvfangalia (CIL 12 2, 3, 2676"' ISM III 1). Este
vorba de singurul text păstrat în limba latină al unui tratat încheiat de Roma cu o cc-tate
deni.stică, celelalte exemple cunoscute nefiind decâ.t versiuni în limba greacă. De altfel,
în uima confruntării diferitelor versiuni greceşri, s-a putut conscata că tratatele de acest
tip (societas, după terminologia juridică romană), presupunând drepturi şî obligaţii
6.36 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
Fig. 107 Ci!Lnîs. Tratatul dimre Roma si Callatis.
cg,·t!e de ambele p,lrţi (ceea cc unii autori latini, de exemplu Titus Lîvim, dc;c:nrnc;nJ
uneori, netehnic, ca fOedus aequum), urmau un formular canonic, ceea ce a !:,i permis
recon:>tituirca foanc probabilă a rextulni latinesc originar. De-a lungul timpului, 1nr:md
dintre Roma şi Callatis a fosr datat de exegeţii moderni în ajunul răz.boaidor 1 punare
de romani cu Mîd1ridates, după primul război mithridaric2 , prin anii '70 ai vcandui l
a.Chr., aşadar după cucerirea oraşelor greceşti de pe coast:l de dirre romani\ sau chi,!r
1 !--LB. ;-,.-1;-:iningly, Rome'.{ F1-1rlit'st Rdarirms 1/fith By:zantion, Haacb:11 Pontica and Cfl/l,11rs, în .,\nc·ie1n_
Bulg:iria. Papcr,, prescnted to the lnicrnational Symposium oo the Anciem 1--listory and 1\rd1acolosy ni
BulGaria (Uniwrsity of Noningham) l (tdit. A.G. Pouhcr), Norringham, l 98.1. p. 239-252; E.S, \ ~n:,:n,
Tlw Hd!mi.rric i'Corld mul tht· Coming ofRmnt' 11, Berkdey-1.os Angeles, 1984, p. 740.
"V. l..ic.1. D,;s Focdus ;:,wis,;hen Rum :,nd Ka/1,nis, in StC! 28-30, 1992-1994, p 27- :,;8.
-0 i\. Passcrini, I/ 1c,;ta delfonlus di Rom,1 ton CaHatis, în Atlirnacum 23 (N.S. J.1/, Jl)_'\'i. 11· 57--
D.:'vl. Pippidi, DID r, p. lJ7 ,5i urm.; hkm, Scythirn Minora .... p. 172 şi urm.; E. S«!omonc ,;.isg,·rn.
Rdnions po/iriq11es et milit11ire.1 de J1ithrida.re VI Eupator ,wer Ies populttiom et fes riu~, de lfl. T/»·,trt <'! ,i:,er
!e.> rnlm1ÎeJ grecq1J1>S de la mer Noire occidnuale, În Pu!pucleva 2, 1978, p. 300.
COLON!lLE GRECEŞTI DJN DOBROGEA 637
mai tâni~, în epoca lui Augustus 1• Cu toate acestea, un examen detaliat al aspectelor
juridice, .1.l contextului istoric şi al particularităţilor lingvistice ale Iarinei textului arară
că tratatul nu a putut fi încheiat decât înainte de instaurarea dominaţiei lui Mithridates
asupra coastei occidentale a Mării Negre, foarte probabil prin anii 106--101 a.Chr., cu
alte cuvinte, după triumful lui Minucius Rufus şi Înainte de legea cu privire la provinciile
pn:toricne2 • Deşi aceasta din urmă nu vorbc.~te de pregătirile romanilor pentm o înfruntare
cu Mirhridates, este limpede că progresele înregistrare de regele Pontului pe toate planurile
ciat< de natură să îngrijoreze ar,îr Senatul rom.-in, responsabil cu politica extcrn;'i:, ,.::11' şi
pc hrJ1nines noui grupali în jurul lui C. J\-Luius, dol!lÎC s,l obrird un comandamcm ; 11
Orient (vezi Diodor XXXVI, 15 despre intrigile politice legate de solia lui Mirhricbtes
din 103 a.Chr.). De altfel, un fragment din cronica lui Memnon (FGrHist 111 B 434
F 22, 4), arată că încă din această perioadă timpurie, cu mult înainte de izbucnirea
conflictului deschis, romanii îl somaseră pe Mithridates să le restituie regilor sciţi domeniile
ereditare, pc care acesta le confiscase în tuma incursiunilor locotenenţilor săi în nordul
Mării Negre. În contextul acc5-tei concurenţe diplomatice, a goanei după aliaţi şi poziţii
solide în regiunile în care conflictul putea să izbucnească în orice clipă, se explică $i
închei.:::rea tratatului dintre Roma şi Callatis.
Acesta a devenit însă în numai câţiva ani lipsit de obiect, atâta vreme cât zona Marii
Negre a fost pe deplin câştigată de adversarul romanilor, Mirhridates. Regele Pontului
îşi insra11ra.'.>e controlul asupra coastei septentrionale a Mării Negreî:nainte de 105 a.Chr.
Pc baza relatărilor lui Strabon, dar mai ales a decretului de la Chersonesos (IOSPE 12 352
'"' Syll. 5 709) în cinstea lui Diophantos, fiul lui Asklapiodoros, din Sinope, unul din
comand,mţÎÎ aeţionând în slujba lui Midiridares, erapele acestor acţiuni pot fi urmărite
w dcstuLi r,recizie. Nu acelaşi lucru se poate spune despre coasta occidentală, unde, în
ciuda atestărilor cpigrafice a!e unor garnizoane ale lui Mithridates, cronologia
evenimentelor rămâne mai puţin asigurată. Cert este doar că în 89 a.Clu., la declanşarea
O.'.>tili:aţilor din cadml primului război mithridaric, tot bazinul pontic se afla sub autoritatea
!ui i\fohridates (cf. Apian, .A1ithridates 13 şi 15), astfd îndt momentul instaurării globale
a acestei dominaţii zonale poate fi datat larg în cursul primuluî deceniu a1 secolului I
a.Chr.·5.
Dominaţ"ia noului stăpân al regiuniî se prezenta mai degrabă ca ·o reţea de alianţe
încheiate cu fiecare cetate în parte. Un decret de la Apollonia Pontica (lGB 12 392) în
1 A. Suct'.veanu, Dourl note pri1,ind iiMri11 }\foniei în .rem/ul J î.e.11., în Pontice 2, 1969, p. 269'-274;
ldc:n, Sul.ii inizi dc!l1 domit111.:.irn1e mmana in Dohrugia. I'unti di vi.sta e cor,trowriie, în QCSCM 2, 1980,
4, p. 469--499.
2 A. Avram, Der \l"crtmg zz,,ischm Rom unrl K1i!(.f1tiJ. Fin Bd1r,1g zum riimis,h.:n \ljlkerrerht, Amsterdam,
1999.
\ D.M. Pippidi, D!D l, F· 270 şi urm.; E. S,1lomone Caggero, (Jp. :it., p. 294 şi urm.; B.C. McGing,
T/y hmign Policy of/v!ithrida.tes VI Eupator King ofPontu.s, Leiden, l 986; L. Ballestero5 Pastor, Mirrida.w
F,,pt!!or, rq dd Ponto, Granada, 1996; F. de Callaray, op. cit.; Gh. Poer.arn Bordea, Apropos du Pont occidental
rt du Bm~D,muhe ,1 !'lpoqtu: dr Mith1·ida.re VI Eup,itm· ... fr11pra., p. 597).
638 LA ÎNCEPUTURILE ISTO.RJEI
cinstea lui Epityncharion; fiul lui MCnekrates, din Tărsos, îl numeşte pe acesta „comandant
al oştenilor trimişi de regele Mithrîdates Eupator în temeiul alianţei" (0 l]yOUµeW~
TtO\I <TTp<XTlWTW\I .TW\I U1TE<TTC<AjJ.E\IW\I U1TO 13cro,>.a.x; Mt ,'tpa&frou Eum:frO!)OI: €1tl
TIŢv [a ]uvµax([o::v ]). Mai mult decât atât, un decret recent descoperit la Istros 1 în cinstea
lui Diogenes, fiul luî Diogenes (originar dintr-o cerate al cărei nume începe cu Am[ - •],
probabil Amisos), îl prezintă pe titular chiar drept strateg al cetătii: [O:rroo-ra}AElc; lJn'
o:tn:oU cr-rpcnrn6'; Etc; T1Î[v rr6Atv r\µWv], apoi·maî depam~ [crrpaJnrrr)~ <ETil>
[i:l]i;- ·rf!l\[0:]td<;", ceea ce dov'°deite el, împotriva 117:rnţc\or, n1,);:_iqc1rnra sa Jl"t'f,î,_;i cn
ocupa[;l, în <;1srfel de condi('ii excepţionale, de un str/lin, Asemenea garnizoane, compuse
- ca întreao-a b
armată a lui lv1irhridates - din mercenari, trebuie să fi f(Jst instalare,
probabil tot p_e baza unor învoieli, în mai toate cetările vest-pontice. Monetăriile locale
au fost, de asemenea, puse în slujba regelui. Staterii de aur bătw;i h lstros, T omis şi Callatis,
a căror cantitate depăşeşte cu mult nivelul unor emisiuni impuse de necesităţile :;uiet
economice, au fost puşi în legătură, pc bună dreptare, cu aceleaşi evenimente; emisiunile
excepţionale de stateri se explică prin nevoia de a-i recruta şi de a-i p!ăti, la încheîerea
luptelor, pe mercenarii cu care Mîthridares spera să-i dovcdcasc'i pe romanî2.
În asemenea condiţii Cste de înţeles de ce romanii şi-au îndreptat atenţia, de îndată
ce au avut ocazia, şi asupra aliaţilor lui 1'•1irhridares de pe coasta occidentală a Mării Nt>gre.
Paralel cu frontul principal deschîs de L Lîcinius Lucullus în Asia t..-1ică, fratele vitreg
al acestuia, M. Teremius V:irro Lucullus, a desfăşurat, în 72~71 a.Chr., o campanie în
Pomul stâng, în urma clreia a ocupat toate oraşele de pe CdJStă ~Eutropius VI, l O:
Apolloniam euertit, Cal1tim, Pmthenopolim, Tomos, flistmm, Bur,z,iaonem [i. c. Bizoncm]
cepit, cf. Rufius Festus 9; Iordancs, Romanica 22 I )3. Fără a fi integrate provinciei, aceste
cetăţi au fost supuse autorită~ii proconsulului Macedoniei. Altmimeri, despre ~r:irun.!
lor în timpul acesreî prime perioade de dominaţie romană nu se cunosc prea multr, ,:;u
excepţia faptului că Varro Lucullus a lăsat, la un moment dar, un su~ce-sor la fara loc~lui
în persoana lui C. Cornelius (!GB 12 314: rciroc; Kopv,\Ato<; rafou u1oc;'Pwµ.mrx:;
0 Ka{}ern:aµ.fvrx:; €1Tt ,cic; rr6J.trx:; [li]tci[.SOxrx:;] tino Macipxou Tepev-tCou Mmipxo[u
ut}:>U {/\€u],<6AA.ou a.lrroxpcfrop~) 4 . Relatând evenimenre petrecute doar cu chiva
ani mai târziu, Cassius Dia (XXXVIII, 10, 3) se va referi la aceste cetăţi ca !a „aliaţii
(romanilor) din Moesia" (m:iµµaxm ol €V TŢI MooLCf), însă termenul de „aliat" nu
poate fi înţeles îmr-un sens tehnic. Că În realitate era vorba de o ocupaţie, o dove,:.k~c
ştirile cu privire la garnizoanele romane instalate la Dionysopolis (1GB l113, r. I G) g;u
la Mescmbria (1GB I2 314, probabil şi 315), desigur şi în celelalre oraşe despre care nu
exist.'i încă informaţii.
1 A.Avram, O. Bounegru, op. cit. (sur-a, p. 593).
1 Gh. Poenaru Bordea, op, cit.; F. de Callaray, op. cit, . ' D.M. Pippidi, op, cit., p. 2tl4 ş{ urm.; C. Preda, A. Doicescu, Zidul ilc fl,f>limrr clin epoa1 d<'i!i,ricd,
5 D.M Pippidi, DID I, p. 276 şi urm.; A. Suceveanu, Sugli inizi delia dominazione romana in DobmgHt.
Punti di vista e controversie...
4 întregirea propusă de A. Avram, O. Bounl:'gru, op. cit. (SEG XLVII l U7).
COLONIILE GRECEŞTI DlN DOBROGEA (,J9
Tocmai aceste obligaţii de a întreţine garnizoanele ---- împoY,1răroare într-o epocă
oricum plină de vitregii ~ la care s-au adăugat, desigur, unde ahuzuri, cu atât mai
imaginabile cu dt noul proconsul al Macedoniei, C. Antonius Hybrida, fosrul coleg de
consulat al lui Cicero, se bucura de o reputaţie jalnică la Roma, au fost cauzele unei
revoire :l cet<lţilor greceşti care a izbucnit la numai zece sau unsprezece ani de la insraur;irca
conu-olului roman în regiune, în 61/60 a.C]u. Acestei revolte, descrise de Cassius Dio
(_XX_XV!If, 10, 3), i s--:n1 raliat şi sciţii, bsrarnii şi, desigur, geţii; este drept, ;iceşria ,li11
tli ·,d nu stuH mcnţion:1\Î în p;1sajul rcfrriror !a rcnJ!t:1, !1, :1. ;1cd:1şi [s{nril: "tu!,l t;1t .,
alt loc (LI, 26, 5) că în timpul campaniei dîn 29--28 a.Chr. romanii aveau să găscascl
intr-o fort;lreaţă a geţilor stindardele (<111J.1Ela) abandonate odinioară de Hybrida. Hybrida
a fost înfrânt de această coaliţie Într-o luptă desfăşurată undeva lângă Istros, ceea cc a
pm cap,1t primei tentative romane de a se instala durabil pe coasta M,lrîi Negre.
Cfrt priveşte soarta ulterioară a oraşelor proaspăr eliberate, .singurul episod reţinut
întrudrva de surse este cd al distrugerii lor de către regele Burebisra. Unii istorici rnoden~i
au pre:.upus chiar el acesta s-ar fi aflat în spatele revoltei din 61/60 a.Chr. împotriva
!ui Hybrida 1, însă pentru o as(·menca îpote-.1.ă nu există nici un 1,prîjîn documentar. Dion
Chryrnsromos, autorul unui discurs (Orationes XXXVI, 4) datat pc la 97 p.Chr., la doi
:rni după ce vizitase Olbîa şi constatase urmele distrugerilor, arată că Burebista ("UCCTise
cet:\ţile din Pontul stâng „nu cu mai mult de 150 de ani în urmă", ceea cc ar indica
mijl(;cul anilor '50 ;ii veacului I a.Chr.; dara rămâne însă aproximatîv,1. În corcorcbn\;1
cu manmia lui Dion Chrysostornos, războiul grecilor cu Burtbi.sta este evocat de o
inscripţie de la Mescmbria (IGB 12 323), iar urmările materiale ale aceloraşi evenimente
,iu purut fi constatate arheologic b Istros: distrugerea zidului de incintă din epoca dc11isticl
.~i ,1 zonei sacre a cerăţiî 2 . Adm\ţind participarea lui Burcbisra, fie şi indirectă. la aqiunca
di:. (d/60, ar tr<'.bttî explicat Într-im mod pbuzibil cum, dintr-o alî:mţJ iniţiala, evocară
în pasajlll amintit de Cassius Dio, S••a ajuns la climatul de ostilitate greco-gct:'i. materializat
prin aqiunea de for{ă a regelui, indiferent de data la care aceasta ar fi avur !oe.
Din fericire, la toate aceste informaţii sporadice se adaugă un docutrn:nt sigur daut
(48 a.c:hr.) şi bogat în informaţii, dccrerul-(ICB 12 13} de cinstire a lui Akomion, fiu!
lui Dionysios, cetăţean din Dionysopolis, care ~- în cadnil unei glorîo:i.se cariere Je
bincfa1~,1mr al cct;lţii -- s-a remarcat şi ca ambasador al patriei sale la Burebisra, apoi c1
sol al acestuia la Cn. Pompeias, ,1dversarul lui C. lu!îus Caesar în r~.zhoiul civil în ~:urţ
(pi. -f?). Dacl din această inscripţie rezultă că Dionysopolis se aliase cu Pompeius, acehşi
luGu e::.1.c confirmat de un pasaj din Appian (Bc!lum Ciuile I I, 5 l) pentru toate cddalre
1
A. SucL'\'(';rnu, n{Xtîrcx; xm' µ€rtOTOf: ({JaatA€Uf:) rWv im' 0pefxrr; {:kxmUcuv.- f(,'8 12, 1.J. Z
22---2. :l, în Tyche 13, 1998, p. 229-247. · '
:r l liuri,t J!, Bunire~tÎ-. 1966 \sub rdaqia bi Emil Condurachi), p. 295--334; P. Akx.mJrc,cu. La deJtmcrio11
1
ti1str,,s par Ies Gi·ter 1. [)05sifr archlologÎque, în l! Mar Nero I, 11)94, p. i 79·-214; wrsiunc românc1:,c;\ in
.SC!VA 44, 1993, 3, p. 231-265; Idem, în f!istria Vil.
640 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
cetăţi greceşti. din z~nă. Pri~ urmare, pe regele ger nu-l deosebeau de cetăţile greceşti
opţiunile referitoare la cei doi adversari, Caesar şi Pompeius, pe de altă parte, inscripţia
de la Dionysopolis nu pomeneşte nimic despre vreo situaţie conflictuală între geţi şi greci.
Toate acestea sugerează drept cea mai plauzibilă ipoteza conform căreia Burebîsra a djstrus
or~ele vest-pontice abia după aflarea ştirii despre înfrângerea aliatului s,lu Pompeius la
Pharsalos (august 48 a.Chr.), urmată de moartea acestuia. Fie că Burchista va fi dorit
să împiedice trecerea cetăţilor greceşti în rabăra lui Caesar--- îmru totul previzibilă, atâta
\Teme cât pentru aceste comunir,î.ţi singura ~ans:1 de supravieţuire rămihesc supunnc:i.
faţă de puternicul 1,ilci -- ric el, admiţJml o gândire politică mai puţin dabora,ă dedit
cca cu care au fost tentaţi să-l crediteze unii istorici moderni, se va fi retras, pur ~i simplu
din prudenţă, _la nord de Dunăre, nu înainte de a lua cu sine nişte p.răzi, dar~n.:a dlstrugerii
cetăţilor greceşti imediat după august 48 a.Chr. rămâne cea ma1 probabtl.ă, ea părând
să împace toate sursele.
Distrugerile au fost imense, lucru constatat cu prisosinţă de săpi'iturile arheologice
efectuate în aşezările cele maj bine cercetate, lsrros şi, pe coasta nordică, Olbia. !vfai mult
dcd.t atât, există cel puţin două surse cpigrafice care arată că o parte a populatiei acem)f
comunităti a fost nevoită să ia calea bejeniei, revenirea făcându-se în condiţii c.1re pot
fi închipu,ite ca dramatice. O lîstă a preoţilor eponimi de la Odessos (IGB 12 40) îi
memioncazj_ pe cei care au deţinut sacerdoţiul „după revenire", µe-rCX -rTjv x:ci{}-obOv,
iar e;egeţiî moderni sunt unanimi în a accepta că este vorba tocmai de „revenirea" după
catastrofa cauzată de cucerirea getÎGl.. Dincolo de faptul că un asemenea muJ de a ţine
socoteala, prin referire !a un punct de răscruce--- de trist,l arnintire- în txist.cnp ac~srei
comunităţi constituie un argument suplimentar pentru a estima amploare·a d1strugenlo::
fo,ta în cauză poare avea şi o valoare cronologică. Dacă numărătoarea celor 46 de prcoţll
se face începând cu 48/47, data expunerii donunentului ar fi 2/_J a.Cbr.; ~)r, ac::asrJ da~ă
ar putea să nu fie deloc întâmplătoare, atâta vreme cât ea indică toCJJUJ momenwl u~
care, după cum se va vedea, cetăţile vest-pontice au intrat, de dara aceasta pnîtru multa
vreme, sub control roman.
Pe de ait;'"i parte, decretul de la Isrros în cinstea lui Aristagoras, fiul lui Ap-.ttourio~
(lSM I 54), evocă atât sprîjinul acordat de acest remarcabil binefacător locuitorilor (n'.~'1i;e~1
si străini) rcvcni1.i din bejenie, fie recuperându-i prin negocieri cu harb:.trn, he
răscump,lrându-i, dt .şi activitatea sa de T€l xonot~, ,,ziditor". Decretul ararJ ..:.'i ceurea
era lipsită de 1,lduri (r. 7 sqq: dtetxlo-rou Tî\[~] TT6AEu~ Uncx.pxo~), ceea ce f,m :e
poate înţelege dedt în sensul că acestea fuseseră di;:,trusc i"ntr-un asemenea grad, meat
a fost nece:,:ară refacerea lor din tcmclii 1• Lucru doar în aparenţă curios -- c.ire a născut
multe spcculaţ'ÎÎ de natură a pune sub semnul îndoielii raportarea acestei inscripţii !a
evenimentele legate de cucerirea getică - numele lui Burebista nu esre evocat de tz~:{tu.'.
inscripţiei, care se mărgineşte la a-i menţiona, în mai multe rânduri, pe „barharii qJp[1_ni_nd
ţinutul" (-rWv xpai:oUvtwv ~ xt0pac; !kxpl3cipwv). Dincolo de explicaţia phu 7.ibilă,
1 D.M. Pippidi, Co11trib11ţii !a istoria 1·ec·hc ,; Rom/inii'?, Bucureşti, 1967, p. 270 şi urm,
COLONIILE GRECEŞTI Dl!, DOBROGEA 64!
conform căreia am avea a face cu evitarea conştientă a unui nomen odiosum - o uzanţă
cţt dest~_le paralele în formularea decretelor din epoca elenistică~ nu trebuie pierdut
d!n vedere faptul că decretul, care descrie întreaga carieră a unui binefăcător, în cadrul
cil.reia activităţile menţionate aici se plasează în ordine cronologică la începutul acesteia,
nu a fose promulgat şi expus decât cu mult mai târziu, probabil spre mijlocul anilor '30
;:n .\.':colului I a.Chr. Aşa cum inscripţia precitat:1 de la Odessos se referă simplu la „revenire"
(xâ-&o-~)-ccca ce-i era lîmpcde oricilrui contemporan- tot a.şa în decretul de la lstros
\L' u·oc:1 evenimente deja hine cunoscute, :1.<;t-fcl încÎ.t dcralîilc vor fi fost socotite de prisos.
Decretul de cinstire a lui Arîstagons este mai mult dcd.r sugestiv în privinţa viqîi
precare a comunit:'iţilor vest-pontice după distrugerile din 48 a.Chr., iar în aceste condiţii
lnrcgrarea acestora de către romani nu a fost amânată decât de războaiele civile care au
zguduit Roma după moartea lui Caesar (martie 44 a.Chr.). Abia după reinstaurarea păcii
în 3 l a.Chr. (lupta de la Actium) proconsulii Macedoniei au putut să-şi îndrepte din
nou atenţia asupra regiunii cuprinse între Dunăre şi mare.
O primă aeţiune importanră a fost înfăptuită de M. Licinius Crassus în 29/28 a.Chr.
{Cassius Dio LI, 23-27). Proconsulul Macedoniei începuse prin a interveni în sprijinul
dcnrhdeţilor, aliaţi ai romanilor, care fuseseră atacaţi de bastarni. Aceştia din urmă
rerrăgându-se undeva pe Dunăre, Crassus a acceptat ajutorul lui Rholes, un rege ger al
cărui ţinut poate fi localizat în sud-vestul Dobrogei. Rholes a devenit astfel „prieten şi
afot" (<pG.~ xcx.L OlJµµo:x<x;), iar când, la rândul său, acesta a fost atacat de un alt
rege get, Dapyx, Crassus a intervenit în Dobrogea, eliminându-i atât pe Dapyx, care
~i-a aflat moattca, cât şi pe aliatul său Zyrax:es, care s-a refugiat la nord de Dunăre. Triumful
repurtat „asupra Tracici şi geţilor" (ex Thraecia et Geteis) a fost celebrat la 2 iulie 27
a.Chr. (C:JL 12 478) 1•
Dacă despre Dobrogea în ansamblul ei se poare admite, în lipsa oricăror surse, că
Jccasta ar fi putut fi lăsată în seama lui Rholes snu a vreunui alt aliar local al romanilor,
devenit asrfel un rege „clientelar", în privinţa oraşelor greceşti de pe coastă este sigur că
Kcstca nu au fost integrate sub nici o formă autorităţii romane. Nici în relatarea lui
Cas_ş.i.11s Di5, nici în inscripţia triumfală a lui M. Licinius Crassus nu se face vreo referire
l.1 soarta acestor ~offiunitaţi. Dacă ele ar fi fost aduse cu această ocazie sub conrrol rorn,111,
o asemenea izbândă ar fi eclipsat orice altă victorie asupra „tracilor şi geţilor", astfel îndt
ro~:m,1i această tăcere sugerează că evenimentul în cauză s-a petrecut mai nîrziu, după
27 1.Chr. Acest eveniment se prqdusese 'însă deja înainte de anul 8 p.Chr., cd în care
poetul P. Ovidius Naso a fost exilat la Tomis, atâta vreme cât un cetăţean roman nu
putea fi izgonit într-o regiune care să nu ţină -- sub o formă juridică sau alta ~ de
D./'.1. Pippidi, DID I, p. 291 şi urm.; idem, Scythica A1inota ... , p. 170 şi urm.; A. Stcfon, Tn dJhuts
1
dr l,l d/Jmin.uion romaine sur le.1 âtC., de la cOte ouest du Pont-Euxin: date et rirronst,mce.;, în Acres de ];i XII"
Confefence InrcmatÎonale d'.Erndes Classiques .,Eircne~, Cluj-Napoca, 2~7 octobre 1972,
[Ruc:are\t·~Amsterdam, 1975], p. 621•-031; A, Suceveanu, Sugli im'-zi ddk domin,uione ,~om.ana in Dohmgja.
\'. Lîca.. C!>tAof>Wµa1cx; oder qnJ.6xmoup?, în Bonncr Jahrbîicher 192, I 992, p. 225--230.
642 LA !NCEPUTURILE ISTORIEI
autorîurea romană 1 . Poetul însuşi spune despre ~Oua sa patrîc că aceasta se afla „de foarte
puţină vreme sub jurisdiqia aw;onîană'' (adîcă romană): haec est Ausonio sub fure nouisshna
uixque I haeret in imperii margine terra tui (Tristia II, 199-200). Pe de altă parte, din
repartiţia cronologică a unei serii de decrete promulgate de mai multe asociaţii de cult
pentru un binefăcător (e1kprETTK;') callarian, Ariston, fiul lui Ariston, sau pentru fiu!
său omonim (ISM 11140-42, 44, 45), dintre care ultimele două îl prezintă pe Ariston-tatăl
n ,,întemeietor al cetăţii" (x-Tlcrto:c; 1:ăc; 1r6Ato<;), respectiv „pentru a doua o·srJ
lnk mcicwr :.1 ccl:'t(ii", u.uL\l că c\CC\t ridu oncri!.ic i--a fost acon.bt cîndva spre n11np-i1u
dintre ere. De o asemenea cinstire se bucurau în cetăţile elenistice cei care, prin eforturi
mai ales diplomatice, aduceau servicii atât de importante comunităţii, încât meritele !or
puteau fi echivalate cu cele ale „întemeietorului" comunităţii. ,Mai mult decât atât, în
epoca elenistică târzie titlul era, dîn ce în ce mai des, acordat acelor cctăteni care reuşeau
să obţină de la comandanţii romani 11n statut fayorabîl pentru patria lor. Întrucât cam
în aceea.şi perioadă dîn care datează titlul de ,,întemeietor al cetăţii" purtat de Ariston
este documentară o campanie (3-2 a.Chr.) condusă de P. Vînicius, viitoru! consul din
anul 2 p.Chr., în Tracia şi Macedonia (Vellcius Paterculus II, 101, 3), şi cum tocmai
acest P. Vinicius este onorat la c~Jlatis ca „patron" (nc:frpw\J) al cetăţii (ISM IJI 57,
foarte prohabîl şi 29), legătura dintre cele două evenimente se impune de la sine. Îmuşi
ridul-·- la fel de onorific~ de „patron al cetăţii" era atribuit în epoci acelor cvmandanţi
romani care acordau privilegii comunităţilor greceşti cu care intrau în contact. În acest
fel, 1:îrlurile de „îmemeitor al cetăţii" (pentru callatianul Ariston) şi de „patron al ceiJtiî"
(pentru romanul P. Vinicius) se explică reciproc: ca urmare a tratativelor purute între
cei doi, Callatis a obţinut un starm favorabil din partea autorităţ-ilor romane. Tot din
aceeaşi epocă datează şi un alt decret de la Callaris, din păcate fragmentar (TS!v1 III 30),
promulgat pentru un cetăţ.ean roman care a comandat niste cenmrii (X€Vtoplal), probabil
tot în contextul acţiunilor lui P. Vinicius. Momentul intrării ora~dor-grecesti sub control
roman se poate astfel stabili în anii 3/2 a.Chr., ceea ce explică perfect versul pr,~citar :iJ
lui Ovidiu, care scria în anul 9 p.Chr. că zona în care fusese exilat intrase de foar~c pntină
vreme „sub jurisdiqia ausoni:rnă" 2 .
Pentru Callatis existenţa vechiului tratat înche.iat la sfl'irţitul secolului ,il i!-!ea a.CJ1r.
cu Roma nu era lipsită de interes. Nu conta el acesta nu avusese nici o importanţă pr;t-:tîcl,
atâta vreme cât, imediat după încheierea ace5tuia, Callatîs ultr~1se în sfera <le influenţă
a lui îv1ithridates, adversarul romanilor; ceea cc interesa era faptul că, din punct de vedere
formal, asemenea tratate erau concepute pentru eternitate, valoarea lor juridid. fiind
asigurată de jurămintele prestate în momentul încheierii lor. În funqie dt mornentul
poHtic, valabilitatea unor tracate deja existente putea fi ,..:onfirmar:1 printr-un act form:11,
1 D.M. Pippidi, P,m:rga .. . , p. 202 ~i urm.; contra: A. $lefon, op. cit.; A. Suceveanu, /Jp. cit.
2A Avram, P. Vi11iâw und KaUatis. Zum Beginn c&r riJrnischen Komrolle dt·t griechischm Shitlu d'I d<'r
W'estkUste des Pontos Euxeinos, în The Greek Colonisation of the Black Sea An:a. Histmical lntcrp1"<'t.1tio!l
of Archaeology (edil. Gocha R. Tsetskhladze), Historia. Einze!schriften 121, Snmgart, l 998, p. 1 l 'J--129.
CULONlILE GRECEŞTI DIN DOBROGEA 643
din partea Senatului, apoi din partea împăratului, care avea să preia în această privinţă
prerogativele Senatului. Adăugând faptul că „întemeietorii" atestaţi în lumea denîstică
au fost, în majoritare, implicaţi în asemenea aqiuni de recunoaştere a unor tratate deja
existente, nu rămâne decât să admitem că meritul lui Ariston a fost rocmai acela de a
obţine, pe căi diplomatice, recunoaşterea de către rorn::mi a străvechiului tratat, cu alee
wv;nre, surntul de ciuitas j(Jedenlfa pentru Callatis. De alrfe!, un asemenea morncnr ar
fi fost un hun prilej de a expune rcxrul 1-r,H:itu!ui pe o stelă într-un loc public, cu tex,u!
tr,1,li1s în gre,·,- qc pentru Hllll !ocilnicilor -,( n1 textul l:-tinrsc·originar, copi:n ,11:t-'1
tflbu/11 de bronz (documentul de arhivă), ca un aer <le curtoazie faţă de noii stlpânî; ceea
1:e ar explica în mod satisfac.1tor de ce, spre deosebire de a.he cazuri, inscripţia de la Callatis
(ISM III 1) este singura care a conservat textul (fragmentar) în limba latină. 1 .
Despre modalităţile formale în care celelalte ccrăţÎ vest-pontice au întrat sub autoriurea
romană nu există surse concrete; rămâne îns:1 certîrudinea că episodul relaţiei dinrre
P. Vinicius şi Callatis nu i-a privit doar pe callatîenî, a.:>tfel încât insraurarea dominaţiei
rom~rne asupra întregului litoral occidental al Ponruluî Euxin poate fi datată în anii 3/2
,1.Chr. Atâta vreme cât nici pemru Istros sau Tomis, nici pcnrru vreo altă cetate din
zon::1, cu excepţia Callatidei (ciuitrrs foedaatll), nu există dovada existenţei unui trarat
În(hciat anterior cu romanii, este de presupus că Roma le va fi acordat acestora un statut
di? ânitt1s liho-a et immunis, ceea ce poare fi susţinut, de alrrd, pe temeiul unor documente
mai drzii 2 •
S-a sugerat uneori că oraşele grec,·şti din zonă ar fi intrm sub dominaţia romană într-un
cadru colectiv, ca o comunitate (Xot\J6v) 3, ceea ce însă nu poate fi deloc susţinut de
evidenţa epigrafică. În primul rând, tocmai diferenţele de statut abia subliniate (ciuitas
frxdo:-1ta pentru Callatis, probabil statut de ci1titas libera ct immuniJ pcnnu cekld;tte
(Haşe, eventual chiar şî ciuitas stiprndiuria pentru unde din ele) fac Lmposibilă ideea lllldi
!rat:unenrul unitar. Pe de altă parte, ŢIU există nici o do,,adă că respectiva comunirate a
celor şase sau cinci cet3ţi vest-pontice (Hex,tpolis sau Pcntapolis, in funqie de rreLenta
sau absern;-a Mesembriei, ,-ariind de la o epocă la alta), arestală confortabil de o frumoasă
sc:)c de inscripţii din epoca imperială, ar fi funqionat- aşa cum au s11sţinut unii exegctî
-··· în·cadin perioada denistică. Dimpotrivă, această comunitare s-a constituit în spe~Î;~J
ca organism menit a înrreţ·ine cultul imperial, iar în aceasră epocă - în primii ani ai
erei Lreştine - asistăm abia la primele manifestări, private sau locale, în această privinră.
l 1n templu (v~~) con,anat lui Augustus din vremea în care fondarorul
Principatului se afla înc1 în viaţă (aşadar înainte de anul 14 p.Chr.) este limpede arestat
de o inscripţie de ia fstros (ISM I 146), iar un lăcaş de cult cu aceeaşi desrinarie, şi tot
din aceeaşi epocă, csre menţionat de o inscripţie de la Ca!Iatis (1S1\1 III 58). La Tomis,
1
ldern, Dcr Vertra;g w·ischt'f/ Rom :md Kd!!atis .. , p. 142.
' I1.M. PippiJi, DID I, p. J !6 şi urm.; K. Nawotka, The \-F'es/ern Pontic Ciries. History· :ma' />olitiot!
OrgdnfrAtÎon, Amsterdam, 1997.
·' D.M. f'ippidi, Amrţ11 ... , p. 208.
 LA ÎNCEPUTUlsILE ISTORIEI BIBLIOGRAFIE

abstraqie făcând de· unele mărturii care atestă că, poetul surghiunit Ovidiu întreţinea
un cult- privat al împărarului şi al familiei sale (Ex Ponto II, 8, l"-10; III, 1, 161~-164;
IV, 9, 105-112), există doYada celebrării unor sărbători dedicate împăratului cu ocazia
zilei sale de naştere: Pontica me tel!us, quantfr hac possumus ora, I natalem ludis Jtit celebrare
dei, ,,pământuJ pontic ştie că eu celebrez prin jocuri, atâta cât pot pe acest ţărm, ?.iua
de naştere a zeului" (Ovidîus, Ex Ponto IV, 9, 115-116). Poetul vorbeşte numai despre
sine, însă jocurile (/111/1) presupuneau o organizare de anvergură, ceea cc dovedeşte fr1ră
dnhiu el sărbătoarea era ptihlid 1•
Apariţia rdativ timpurie a cultului imperial în oraşdt grco..'şli din Dobrogea nu
repn:zi111ă decât unui din aspectele unui fenomen mai l:irg. După atâtea perioade de
incertitudini, autorit.lţile cetăţilor s~au simţit datoare--- după un obicei documentat în
ADA!vlEŞTEANU, Dinu, l'v'ota su/le ,iree sacre d'eta arraica a Histria, în Societas Academica
toar,l panea orientală a Imperiului roman, în formele cele mai variate şi mai spectaculoase
Daco-Romana, Acta Historica I, Roma, 1959, p. 7--19.
-- siHi exprime recunoştinţa faţă de noii stăpâni ..Momemul trecerii acestor oraşe sub
ALEKSEEV, V.P., S<-nlfmtika ,wermogo tipa jerelnjmm)'h istriiskih n-umet V-./V do n.e., ln
stăpânire romană a fost uneori celebrat chiar ca o „a doua întemeiere a cetăţii" (6Eu-r€pa
Numizmatika antiCnogo PriCernomor'ja. Sbornik nauC!lyh trndov, Kiev, 1982, p. 106-114.
x-rCcnc; Tfli; n6AEwc;), precum la îstros (lSM I 191 şi 193). În expresia folosiră de aceste
ALEXANDRESCU, Petre, lwoarel.e greceşti despre retragerea lui Dan·us din exped1fia sâticâ, în
inscripţii din epoca imperială nu ar trebui văzut, aşa cum s-a propus în câteva rânduri,
SCIV 7, 1956, 3--4, P- 319-342_
nici o referire la reconstruqia materială a cetăţii după pustiirea acesteia de către Burebista2, Autour de la date de fimdt1tion dHistria, în SrCI 4, l 962, p. 49-69.
nici o aluzie la vreo liberalitate venită mai rârLiu din partea vreunui împărat 3 , ci pur }i Types de tombe, de la m!cropol.t· tumulaire d'Histria, in Dacia N.S. 9, 1965, p. 163--184.
simplu o raportare la o dati de referinţa în istoria cetăţii, un moment atât de import:-1.nt Necropo!d tumulariL Săpiitw·i 1955~1961, în Hhtria 11, Bucureşii, 1966 (sub red:iqia !ni
încât a fost resîrnţit ca o veritabilă reîntemeiere4. Trecerea sub stăpânire romană rnarchca?.1 Emil Condurachi), p. 133-294, pi. 69-102.
în multe oraşe ale lumii elenistice începutul unei noi ere în .sensnl cd mai propriu al Atrrias, în StCI 9, 1967, p. 85-91.
cuYâmului, calculul ulterior al anilor foc:tndu-se cu pornire din aed moment. Pe de .-1.lră fnsemndri arheologice. Grădiştea de la «Roxolani,,, în StCI 12, 1970, p. 149-156.
parte, cel care veghează ca trecerea în noua eră să se pi:treacă sub auspicii din cele mai Cn groupe d.e ,.·iramique fabriquie (l lsh-os, în Dacia N.S. 16, 1972, p. 113-131.
fayorahile pentru ccr;ue este privit el însuşi ca „întcmeicror", aşa cum s-a întâmplat la Lt cbamique de l1 Gri!ce dt_, !'Est d1ms lt'S colonies pontiques, în Les cCramiques de la Gri:ce
Callatis (probabil chiar şi la Istros, unde în inscripţia fragmentară 1SM I 269 s-a propus de !'Est el kur dîffusion en Occidcnr, Paris-Naples, 1978, p. 52-61.
întregirea [-rO O]eU-rEpov [y€voµ€vou ;cr(cnou -riic; TT0Ae~]: SI~G XXXVI 684) 5• Histria IV. La dramique d'epnque qrchai"que et c/.rusique (V-IF-JV s.), :ivrc b co!laboration
În acord cu formula fr)losită de cele două documente epignfice de la Isrros, se poate, de S. Dimitriu et M. Coja, Bucarest-Parîs, 1978.
aşadar, susţine că după 3/2 a.Chr. - în limitele unui statut îngrădit de condiţia lm [ rn 1Y1Je ptolbnai"que r:n fotence d1stros, în Beiuăge zur Ikonographie und Hermeneurik.
peregrină, dar beneficiind, în schimb, de o proteqie in_i;omparabil mai solidă <lecit cca Fcst-'.-chrifr fiir Nikolaus Himmclmann, tviainz, 1989 (Bonner Jahrbiicher, Beiheft 47,
oferită de-a lungul vremurilor de efemerii srăpâi1i âtwnei - cctăţil_e greceşti din Dobrogea edit. H.U. Cain, H. Gabdmann, D. Salzmann), p. 505-309.
au fost pentru a doua oară Întemeiate, de d3:ta aceasta de romani, Cei care vor scrie istoria Histria in arclwischa Zeit, în Histria. Eine Griechenstadt an dcr rumfoischen
acestei regiuni în următoarele veacuri. SchvvarzrncerkUste (edit. Petre Alexandrescu, Wcilfgang Schuller), Xenia, Koml,tnll"r
AJthiswrische Vomiige und Forschungen 25, Konstanz, 1990, p. 47-101.
Lt1 destructi,m d1stros pa,r Ies Getes I. Dossier archiologique, în II Mar Nero 1, 1994, ?·
1 D.M. l'ippidi, op. cit., p. 189 şi urm.; A. Podossinov, 011ids Diclmmg als Qud!c f,ir die Geschithff do 179-214; versiune româneasc,ă în SCIVA 44, 1993, 3, p. 231-265.
Sdm!tlrz.m,'fl"gebictes, în Xenia. Konstanzcr A!thi~tori.ţche Vonragc und Forsdmngcn 19, Kormanz, l9H6; L iiig!.e et /.e dauphin. ltudes d'archiologie po11tique, Buc.arest-Paris, 1999.
A. Avr~_m, iFohltiiurdn Volkes (€U€prho:t wU Oriµov) in dm pontfg/m1 Stii.dten (U,r_;pdtf,clla1i,-1iJchen /â1 • Le temple de Theos Migas d1stros redressl, în Dacia N.S. 43-45, 19:19-2001, p. :-'9-96.
2 D.M. Pippidi, Sqthira Minora ... , p. 193 ~i urm.
lirW'mnări arheoU1g:"ce. Noi ccrcetdri şi ipoteze cu privire Ul ttJpografia şi la urbanismul Hisrriei,
-1 A. Suceveanu, Sugli inizi t!el!a dominaziune l"(!/rttma in Vohrugia . .. , p. 498.
în Pontica 33-34, 2000-2001, p. 179-198.
4 A. Srcfan, op. cit.; A. Avram, P. Viniâw und Ka!Luis. Zum Brgirm der riimischen Konrru!U' dergrt.fchisJ>m
ALEXANDRESCU, Perre et dii, Histria VII. La Zone Sacrt!e d'cpoqur: grecque (Fouillcs 1915-
Sriirlu an der \flesrkiiste dn Pontos Euxeinos ..
) L.. i\foreni, Su ([ktme iscrizioni grerhe di Hi,tria, în StCl 24, 1986, p. 71-75. 1989), Bucarest~Paris, 2005.
646 BIBUOG RAFIE
ALEXANDRESCU, P~tre; EFTIMIE, Victoria, Tombes thmces d'epoque archaique dans la nicropo!e
tumulaire d1fistria, în Dacia NS 3, 1959, p. 143-164.
ALEXANDRESCU VIANU, Maria, Sur la diffasion du culte de C}'bl!/.e dmts le bassin de la mer
Noire â lepoque archalqtte, În Dacia N.S. 24, 1980, p. 261--265.
L. 'iconographfr des reliefi aux stratl!ges de Me.wrnbria, în StCI 24, 1986, p. 99-107.
IA sculpture en pierre â lstros L L im d'lstros ,mx V et l"\ft siCC!es; II. !IF--!P sihles, În R[SEE
25, 1987, I, p. 51-60; 2, p. 135---149.
O nou/1 posihilil gencalJgie a fimulri lui H1j;polochos, Jiul lui l!·,·udutos, de la His1rit1, în
SClVA 3'-J, 1988, 3, p. lh--280.
Die Steimkulptur von Histria, în Histria. Eine Criechenstadt an der rum:inisdicn
Schwarz.meerkiiste (edit. Petre Alexandrescu, Wolfgang Schuller), Xenia. Konsrana:r
Althistorische Voruăge und Forschungen 25, Konsrnnz, 1990, p. 179-232.
.l\'ouve,1ux documents concernant le culte de Cybt!lc li lstros, în D«.:ia N.S. J4, i990,
p. 219-222.
Trois statuettes arch,1i'ques syro•-phlmciennes li ffotria, în II Mar Nt°'.ro I, 1994, p. 1Jl•- l /44.
Aphrodites orientales dans le bassin du Pont-Euxin, În BCH l 21, 1997, p. 15 "-3 2.
Une a!temative d'identification de la statue coloss,z/e d'htrOJ, în Civifaarîon gr(•cque et culnires
antiques pCripherique;;. Hommage â P. Alexandrescu â son 70" annivcrsaîrc {edit. A Avram,
M. Babeş), Bucarest, 2000, p. 274-281.
Histria IX. Les statues et Ies re!iefi en pierre, Buc-arest-Paris, 2000.
ll1ios Migas, în Dacia N.S. 43-45, 1999-2001, p. 73-78.
Cronologia şi tipologia tadcotelor arhaice drscoperite la Histria, în Pontica 53--14, :?000--
2001, p. 199-210.
Pn!sences nord-syriennes et d~ypriotes en mer Noire â !i!poque architi'cjue, În A1Kient 'Xlt>sr
& East 3, 2004, 1, p. 78-86 (cu addenda: Albert Baltres, Aurel AndreL Comrantln C-,,te.l,
Mircea V. Rusu, Two Archaic C11sts from Histria: Mineralogy, Paint COmpo.îition .nui S!umge
Pmducts, p. 87-99).
ANGHEL, Silviu, Euergctai in the Greek Gties in the Blm·k S,,,1 during thr Helleni.,·tic Age, în li
Mar Nero 4, 1999-2000, p. 89-115.
ANOHIN, V.A., Monety dntiCnyh gurodov Severo-Zapadnogo PriCemomorJ,1, Kiev, ! %9.
ANTONETI"I, Claudia, Megara ele su5_s:olonie-: unitâ storico-cu!tuY11.l.t-?, în II dinamismo Jciia
colonîzzazione grcca, Atti ddla tavola rotunda· ,,Esp_ansîone e colonizw.1ionc grcc.1 d, da
arcaîca: metodologie e prol?lemi a confronro", Vern:tLÎa, 10-1l/11/1995 (edit. CLtv-l.ia
Anronctti, Pierre Uv2qut'.), [Napoli, 1997), p. 83--94.
Le culte d:4pollon entre lvffgilre et w colonies du Pant, tn Rdigions dn Pont-fa,_xin. A_( ~es
du Vlll<c Symposium de Vani (Colchide), 1996 (edit. Otar Lordkipan!dze, Picrrc Ltv,~quc),
[Besan,;:on-Paris, 1999], p. 17-24.
ARCHIBALD, Zofia I-falina, The Shape ofthe New Commonwealth. Aspect.> ofthe I'onric ,md Ea.>urn
Mcditerranean Regions in the Hellenistic Age, în Greek Senlemenrs in the Emcrn
Mediterrnnean and the Bhck Sea (edit. Gocha R. Tsetskhbdze, Anlhony M. Snodgw~),
BAR Imernatioml Series 1062, Oxford, 2002, p. 49-72.
ARICESCU, Andrei, Tezaurul de semne de schimb premortetare, în SCN 6, 19::"i, p. 17--24.
ARNAUD, Pascal, Les relations maritimes dans le Po11t-Euxin d'aprf!s Ies domu't, 1w1ru'riq1m a't5
g!ographes anciens, în REA 94, 1992, p. 57-77.
BIBLIOGRAFIE
r,47
AVRA\,1, AlexanJru, Das histri,mische Ten·itorium in griechisch~rihniSr'her Zeit, în lfistria. Eine
Griechenstadt an der rumiinîschcn Schwarzmeerkilste (edit. Petre Alexan t !rescu
Wolfi;ang Schuller), Xenia. Kon~tanzer Althistorîsche Vonrăge und Forschungen _,,'
2
Konsrnnz, 1990, p. 9-4 5. '
Untcn11chungen zur Geschichte des Territor-iums von Kailatis in griechischer Zeit, în Dacia
N.S . .\5, 1991, p. 103-137.
Ba:,id11wl01 zwis1.hcn (,'ritthen 1md Getm im ,1rcht1i.rrhen Hi.strir1, în SrCJ 27, 199! 1
j<) 30. , f.
J'!Li.f 1111d :\!icht-·Po!â, irn /'.'1:,-Jc111md /u„âit,J A!li.vh<'n S;--,:h:md, în Studiv; în the ,·\·,1UC:l[
·
Cteck Poli.> (edit. Mogens Herman I-famen, Kurt Raaflaub}, l·fotoria. Einzelschriften ,
95
Stung..rt, 1995, p. 191-200.
Lf's ârls grrYques de la cOte Ouest du Pont-Euxin, în lntroduction ro an Invemory of Po!âs
Acrs nf rhe Copenhagen Polis Centre III (edit. Mogens Hennan Hansen),
f--fis10risk-fil(lsofiske tvleddddser. De( Kongelîge Danske Vidcnskabernes Selskab 74 :
C,1penhaga, 1996, p. 288--316.
Histna V!IL Les timbm am;,horiques I. Thasos, Bucarcst-Paris, 1996.
?, Vinirius una' Ka!Mtis. Zum R1ginn dl'r riJmischen Kontrolle dergri,:chischen Stiidtt' an der
lfl,,stkiiste dt's Pomo, Eu.winos, în The Creek Colonisatîon of the B!ack Sea Arca. Historical
f nterpreration ofArchacology (edit. Gocha R. Tsetskhladze), I-l istoria. Einzelschriften ll I
Stultg;trt, 1998, p. 115~-!29. '
Der \ 'ertrdţ, :::.u•ischm R(lm und K11lla.ris. Ein Beitmg zwn râmischm Vo/kl'rreclJt
Amsr,:•rdam, ! 999. '
Le jJfu5 mh·icn dlcl't't d'!stros octr~yilnt la proxlnie, în Cîvi!isation grecque et culcures antique>)
pCriphC!"iques. Hommage a P. Alexwdrescu 3. son 70e anniversaîre (edit. A. Avram, M.
na!wsl, Rucarcst, 2000, p. 235•~238.
\'('oh!tdlff r/i,_, Vollw (€LJ€p/€Tat wLJ brjµov) in den prmtischen Stădtcn dcr spdthellenistischm
hit, în l'Hirgcrsinn und st:1atEchc Macht. Femchrift fi.ir Wolfgang Schul!cr zuni 6 5_
Cl'bumtag (edit. Martin Dreher), ~onstam, 2000, p. 151-170.
A!iwur ,ic q11dq11es dkretJ d'lstros, în Pontica 33-34, 2000-200 I, p. 337 ~ 348.
Lt'S ur·itoirts d'Jstms ct a'e Cal!dtis, în Problcmi dd!a chora coloniale dall'Occî<lenrt al .M.n
r-.~,-ro. ;\tti dd quaranresimo Convcgno di Studi sulla Magna Grecia, Taramo, 29 smembre
- .) unohre 2000 {edit. Anilio Sraz,Jo), [Taranto, 2001], p. 593-632.
nn dumpischc thiasos in Ka//,1tis. 01gm1is,1tion, Reprlisent.1tion, Funhion, în Raum und
Cruppe. Rdigiiise Vercine în dcr rOmîschen Antike. Untersuchungen zu Ordnung, Riod
ui:d f-bumordnung (edit. Ulrike Egdhaaf-Gaiser, Alfred Scbăfer), Tiihingen, 2002, p. 69-80.
I'roh,t'1w al.e e-J/oni:::Arii f:,T/"tY<','tipr cMsta occidentală li AL-Jrii N,:gre, în Studii şi arrico!e de
1:,wric (JÎ, 2002, p. 29-44.
Histria, în Ancient Creek Colonies în rhe Black Se,, l, (edir. D. V. Crammenos, E_ K.
Perropoulos), S.1.!onit, 2003, p. V9-340.
~:111 /J:ri,m Dl'dic,uion to Lcto, în The Cauldron of Ariantas, Srudics presenred ro A.N,
S{cg!ov on the OlCL\Îon of his 70ih Hnhday (edit. Pia Ga.!d'.lger Bilde, Jakob Muuk I-lpite,
Vladimir F. Sto!ba), Aa1hus, 2003, p. 87-91. '
Antiochos I! lt;ios, Ptol.lmft' li I'h1&tdelphe et kz mer Noire. în Comptes„rendus de l'AcadCmie
des 1nscriptions ct Bdles--Lcrtres, juiller--dfrcmbre 2003, p. 1181-12 U.
648 RIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE
649

Sur la ,date de la divinisation de Ptolinu!e 11 Phi/ddelphe it Bywnce, în Orbis anriquus. Studia Bemerkungen zu einer l:."hreninschrift der Stadt Apollmiia am Pontos în H' •
' Jstonal2J96J
in honorem loannis Pisonis (edit. Ligia Ruscu, Carmen Cmngradi, Radu Ardevan, Cristian p, 96-104"' A1eine Schriften, Miinchen, 1974, p. 389-397. ' · J '
Roman, Cristian Găzdac), Cluj~Napoca, 2004, p. 828-833. Gnechische Geschichte, Von den Anfangen his in die rifmische Kafrerzeit, ed. a IV~ M..
1(;1/latis, în Ancient Greek Colon ies in rhe Black Sea, .3, (edit. D. V. Grammenos, E. K. l 969. a,' unchen,
Petropoulos), BAR ImSer 1675 (I), Oxford, 2007. p. 239-286. B!LLO\VS, R.A., Antigonos the One-Eved and the Creation ofrhe He!l.enistic )tat B k I
- ~ -e, er e ey-I. os
AVRAM, Alexandru, BOUNEGRU, Octavian, A1irhrid,aes al \17-!Cil Eupator şi toasta d1· /'est ,l Angdes, 1990. ,
Pontului Euxin fn jurul unui decret indfr d1: la fi/stria, în Pontica 30, 1997, p. 155-- !G); RÎRlf.SCU, Iulian, Some Cemmic lmcriptions ji"(l!n krim1 5:rmctu.aries: 771e Ni,ukmtis ,1 •••

variant:'i germană rcmaniar:i în Ponms Fuxeinos. Beîrrăge zur Arch.~,)logie und Geschithte , k . (' k 1)·1vers1tv
. .1n F:µ,ypt. ,'!tw
" 1·ies on I::-rist
, .nţ,p10,,ih
în N,m ·;;ms: _,rec Creek Potte')' l l' I ·
dvs :mti!,cn \dnv;;nmccr und Rdk;un:1urnvs {cdir. Sven C:onrad Ci r!/i,), . . . : ~·- __ ,. . ;in, ~xc1anr,c
111 h1;,tcin ;\fcdn.• 1•:H'.•<.'<Hl, (ufo. U. :-_;,J1lou!u1wr, i\. \, dim") Ton(l"''
b, , ..
. I'l)')
'O(I'.). p.
'/_
."
j "'/
2006, p. .397--4 U. BUARD.Y1AN, John, The Greeks Oversms, ed. a 111-a, London, 1980. '-J.
AVRAM, Alexandru, CONOVICI, Niculae, POENARU BORD EA, Cheorghe, .t'tude quantitutiue Earlj, Grcek Potter;1 on Bl.tick Sea Sites?, în OJA 1O, 1991, p. 387--589.
sur Ies timhres ttmphoriques sinopiens de Ct1ll11tis, în Dacia N.S. 34, l 990, p. 111-127. BORDENACHE, Gabridla, Antichitlt greche e romane ne! nuovo Museo di Man 1· ,
AVRAM, Alexandru, HIND, John, TSETSKHLADZE, Gocha R., The Blick Sett A.rea, în An _ 1, gt1 ta, 1n Dacia
N.S. 4, 1960, p. 189-509.
Inventory of Archaic and Classical Po!eis. An învesrigation Conducted hy rhe
Histria 1dla !uce def suo m.:1:erial.e seu/turco, în Dacia N.S. 5, l %1, p. JSS·-2! l.
Copenhagen Polis Ccnter for the Danlsh National Rescarch Foundation fcdit. Mogrns N: 1ovi documenti sui culti di Istros in epoc11 cll:niHica, în StC! 9, 1967, p. l4J~ISJ
Herman Hansen, Thomas Heinc Nielsen), Oxford, 200/4, p. 924-973. S, u/turr: m·eche e romt111e 11el /i.1useo Nazional.e di Antichittl di Buwr(.'st I 'it ,... .:
. , .a.,,eenievidi
1
AVRA.1\1, Alexandru, LEFEVRE, Franţ:ois, Les tu!tes de Câlbtis et l'on1ck de Delphes, în RLG <'> , • • • • • •
c:dto, e!o11mt1 archttcttomcr e d.ecoratw1, Bucureşn, 1969.
I 08, 199\, p. 7-23.
!k)ROENACHE, Gabndla, PJPPIDI, Dionisie M., Le temple d.e0eq;' µirf"frofi !·t .
.1 ros, m B(H
AVRAM, Alexandru, NISTOR, Cheorghe Vlad, Apt1mret1 teritoriului În cet,lîţilr greceşti şi prohl.eme/.e -·::,
8.l, 1'>59, p. 455-465. - '
zonei pontice, în SCIVA 33, 1982, 4, p. 365---376.
BOUNH;JUJ, Octavian, Consirkraţii privind portul cetiiţii Ca!lati, ÎIJ amichit.ne , p .
A. VRA.M, Alexandru, ZIMMERMANN, Konrad, MARGINEANU-CÂRSTOIU, Moni,:,1, ' ,lll 0 ntll'al9
1986, p. 267--272. ,
BÎRZESCU, Iulian, Nouvelles donnleJ· sur Li Zone Sacried'Hist!·ia, în Une koinl: _ponrique.
BOlJ:\J"EGRU, Octavian, BÂRLĂDEANU, Elen.1, Sllpâturilearheokiuicede s,1f11are .1· •
Citts grccq_ucs, socieres indigtncs et t·mpircs mondiaux sur le littcrnl nord de la m(:r t\'oire 6 um zona nord· -
a 11tYropoln rumu/are de la Callatis, în Pontica 23, 1990, p. 335--.î43. ,ra
(VII" s. a.C.- Ul" s. p.C), Actes Ju co!loque de Bordeaux, 14-16 novcmbre 2002, (dit.
BOUZEK, J;m, Athl:nes ,·t la mer Noire, în BCH 113, I 989, p. 249-259.
Alain Bresson, Askold Ivamchik, Jean-Louis Ferrary), lBordeaux, 2007], p. 241·-2·i9.
Srut/ies of Grcek Pottny in the Bbick Sea A rea, Praga, 1990.
AVRAM, Alexandru, RÎRZESCU, Iulian, Zl!\-1MERMANN, Konrad, Dif apo!!ini.,du· Trills l'{m
PUCO\'ALA, J\-1ihaî, Necropole .:!.enistice l11 Tom,:1, Constanţa, 1967.
Histria, în Kult(ur)komakte. Apollon in Mikr/Didrma, i'iistria, Myus, Naukr;nis nnd
V1sc antice de sticl,1 la Tom;s, l:onstanţa, 1967.
auf Zypcrn. Aktcn cler Table Ronde in i\fainz vom 11.-.] 2. Mărz ~":004, (edit. R. P.ol,
U. Hăckmann, P. Sc.hoUmeyer), [Rahdcn/Westf., 2008]. p. 107--134. BUCOVAl.Ă, Mihai, IRIMlA, Mihai, Cimitirul din .,cc. VI-Vi. e. n. de la Carhu i'ud c
I, ' 6 ' · ,omtl/nţa,
în Pontica I, 1971, p. ·tl-5 .
BALCER, J.M., The Date ofHerodotus IV. I: Darius' Scythian Lxpedition, în Harvard Srudies in
C!assica! Phi!ology 76, 1972, p. 99-- U2. RU)\0\V. Johannes, Dumnkulak. Vorbericht iiber die Ausgmhungen 1991 und l?r ,
BALLESTEROS PASTOR, Luis, /vfi1rîdates Euptitor, rey de! Ponto, Granada, 19%. .\rd1iiologischer Anzeiger, 1993, p. 333-345. L, in

BARBULESCU-; J\.1arîa, BUZOIANU, Livia, CHELUTĂ-GEORGESCU, Nicolae, lmportt,ri E,:caM!Îons at Dumnkulak (NE Bulgaria): Thr Ritw1l Pits and their ComeN. • R 1•.
• S. l!l CJOi(J'1S
amfi1rice la Albeşti (jud. Constm-1ţa}: Thasos, în Pontica 19, 1986, p. 61-74. du Ponr~Euxin< Actes <lu \1W Symposium de Vani (Co!chide) 1996 (,f " ,,
' · } n.it. Ot::u
Tipuri de mt!{Orc elenistice descoperift' i'n mezarea greco-autohtonă de l1 Alh(.'.1ti (jud. Con:.-,mţ,t), lordkipanidzC, Pierre UvCque), [Besarn;on~Paris, 1999], p. 33-3.5.
în Pontica 20, 1987, P: 79--106. HL'RSTEIN, Sranky M., Ourpwt uf!kllmism. The Emcrgcnce of Heraclea 011 the B' ,. ,
~,·M
I'mtru un c11ttdag complet rtl imperturilM mr~fvrice la Alheşti (jud, Constiln{-tl), în Pons!cJ Bcrkc Iey-Los AngcIe.s, 1976. '
2.l, 1990, p. 49--79. BUZDUGAN, (;heorghe, MITITELU, Ion, Contribuţii la dasificarea unor moneJ·J1 · _. ,
uc /Sf:11enc m
BÂIU„ADEANU-7.},. VATIN, Elena, Noi d-l'scoperiri fn 11ecropole,Ccallr1tiene, în Pontir..a 15. l %0, SCN 3, I 960, p. 385--/404. .
p. l 16--240. BliZOlANU, Livia, Noi 5fttmpile de amfore descoperite la Cal!atiJ, în Pontica J 2, 1979 _ _
, ., .
l)cspre mceputun;.e I ·Je ,ţ· .,_ - /e ,p. 7 /-9)
Statuete de hTtWJtd dintr-un compkx fimrrar descoperit la Cilllatis, în Ponrica 18, î 'J8\ ·- importu.uz amJore ştt11np1w1tt· m cetăţi 1/reccsti ]OmiJ · 1~ 11 •. •
o , $1 -11//,Jt,s '!l
p. 85--98. Pomica 17, 1984, p. 51-59. '·
BENGTSON, Hermann, Neues ;:;ur Geschichtedes He!l.enismus in Thrakien und in dcr Dobru.;i.,-(,-/1t1, Tipuri de amfore de sec. Vl-JV a. Chr. descoperite '4 Tomis, în Pontica 24, 1991 ..,
5 96
în I--Ii~toria l l, 1962, p. 21-28 "'KleineSchrifien, Miinchen, [974, p. 377•-388. importurile am/Orice la {omis în perio,tda e&nistictt, în Pontica 25, 1992, p. 9~~. ~ ~ -
15
658 GIBLIOGRAHE
Xenia. J(onstanzer Althistorische Vomige u~d Forschungen 25, Konst:mz, 1990,
p. 103-154.
B,wel.emente des Theos.-Megas-Tempels von Histria, în Bautechnik der Amike (edit. A.
Hoffmann, E. L Schwandner, \Y/. Hoepfner, G. Brands), Maînz, 1991, p. 148-154.
Archai.,-che Architek:turhruchstt1cke aus Histria, în Dacia N.S. 37, 1993, p. 39"-58.
Re1111mfl(('S sur Ies mr1u:tlristiqt1f'S intentes des chapiteaux ioniqurs. în Dacia N.S. 40-42, 1996-
1998, p. 141-265.
Fin sprl1t1rchai_,rhes io11isd1t's !(,1pitc!I 1,011 !fistl"id. llnnerk1111y,<.'J1 z;ur gcomt'irhchen
Kon1positio11, în Civîli.~atîon grecque e:t cu!turcs ;tmiques p<.'.11FIH'.riquc.s. Homm.1ge 11 P.
Alexandrescu ason 70" anniversaire (edit. A. Avram, M. Babeş), Bucaresr, 2000, p. 252-273.
Jli{tria XIL Anhitecture grn-que et romaine. Membra disîecra. Glomelrie et architecturt,
Bucure$ti, 2006.
,\1cGING, B.C., The Ford"gn Poliq of/11ithrid.ttt·s VI Eupator King of Pontus, Leiden, 1986.
/v!EIGCS, RussdL The Athenian Empire, Oxford, 1971.
l\-1EJGCS, Russdl, LE\X,1S, David M., A Selection o/Creek Historiai! !n.,rriptiorn to the End of
the Fifth Centu,y B.C I, Oxford, 1969, nr. 45.
MEYER, l·fans-Caspar, A Col!ection ofAncient lv!ttrket l\'lt:ights from /-liitri,1, G,.!!tztis ,wd Tomis
in the Ashmolean Musmm, Oxford. C,italogue with lntroductmy Euay, în II Mar Nero 5,
·
2001-200.J, p. 41-76.
/\AlHAILESCU-BÎRLIBA, Virgil, Dacia rii.Jtlritt·anil În secolele VI-! î. e. n. Economie şi monedă,
laşi, l 990.
~d lI.l:EV, Au.nas, N,ulpis na griicki ezik ot Pliska, în Jubilaeus V. Sbomik v ,:.C-st na prof l\.fargarita
T1Ct',-a (edit. Konstantin Bofoakov, Dilyana Boteva), Sofia, 2002, p. 280~284.
/vUTRFA, Bucur, Sur Ies monn,iif's des ciris pontiques d!courYJ1es mr le territoire des populations
lomles, în StCI 3, 1961 p. 83-88.
nc.1copcririk numetan' şi kgltturile de schimb 11le Histriei tu populaţiile l.omfe în secol,:/.e V-IV
î. e. n., în StC! 7, 1%5, p. 143--167.
Contribuţii la studml tez,wr:tiui rle la Dileni, în Pomic.1 l 4, l 98 l, p. '171,.-179.
Rv,1ta simbol sol,ir pe monedele histriene, în Pontica 15, l 982, p. 89--97.
f,tl monrwie de la viile d'Histria dwz Ies Gito-Dnces est-carp(ltiques, în Numis:na.tica e
i\ntichit:I Cbssiche. Quackrn! Ticinesi 12, 1983, p. 119--133.
Etitpe cro11ologice în relaţiile Histriei cu geto-dacii pe haza monedelor, în Thraco-Dacica 5,
1984,p. 111-122.
Geto-dacii ţi monedele vtst·-pontice din secoleie [fl.-ll î.e.n., în Thraco-Dacica 6, l 985,
p. 50,..ss.
/V11TREA, Hucur, BUZDUGAN, Consuntin, Un tezaur de monede imit-nedescoperit în Moldoua,
în SCN 8, 1984, p. 25-36.
Ft.'::,,11trul de !11 Ft'deşti (Moldova), în SCN 9, 1989. p. 11-22.
/\ 10!SIL, Constantin, Cele mai vr:chi monede din !stros, în RSNR 16, 192 l, p. 108-112.
,\.10NAHOV, Sergej Ju., GreCCskie amjin_y v PriCrr-rwmor'e. Kompleksy keramifokoj tm_y Vfl-If
11ckov rlo n.e., Saratov, 1999.
MORETTI, Luigi, Miicto, le sue colontf e l'istituto delL'Fvergesia, în RFIC 105, 1977, p. 5---1 l.
Su 1tlcune iscrizioni greche di Histria, în StCl 24, 1986, p. 71-75.
BlBl.lOGRAFIE (i59
NAWOTKA, Krzysztof, The Wlesurn Pontic Cities. Histmy and I'olitiud Org,--miz,rtion,
Amsterdam, 1997.
Benefitctors of City fstros, În Antiquiras 22, 1997, p, l 23-137.
Bvuie mul demos in Afilettu and its Pontic Colonies fi'om CUnsica/ Age until third ant1ny
A.D., Wrodaw-\"Varsz..awa-XrakOw, 1999.
NEWELL, E.T., The Al.ex,mdrine Coinage ofSinope, în AJN 52, l 919 (reprint).
'.'HCOLET, HdCne, Quf'lq!ies mrichissemmts 1,kmts du fmds grec du Cd1inet des M/dr1i!!t'-', în
HSFN57, 1982, l,p. U3- US.
• 'Y • •
I <N"tîic'ii)j iffli"
OBEIU)\.NDER-TARNOVEANU, Ernest, Aspnte ale ârcul,iţiei mmu·dl'i g1't'teşti în DobrDgm
tk nord (sec, VI î.e.n. ---1 e.n.}, în Pontica l l, 1978, p. 59--87.
OCHEŞEANU, Radu, Cdtem consia'emţii privind mone&le de bronz ro rotfta ,;i legend,1 II:T, în
BSNR67--69, 1973-1975. 121•--123, p. 45-48.
OCHE)EANU, R;1du, DICU, l\iul I., ,Honedt amice şi biwntllu·din DobrogM, în BSNR 75-H"l,
1981-1982, 129-130, p. 441-454.
OLCAY, N., SEYRlG, Htmi, f.e rrCwr de Jvhhepim en Ph1ygic (Trt'\ors rnonCtaircs sCleucidcs
I), Paris, 1965.
OPPER.1\1ANN, ?'vfanfrcd, !•.;1dd1bn.uhchani,chc Studien, în Civilîsarion grecque et culrures :u1tiqw:s
pCriphCriques. Hommage a P. Alexandrescu a son 70e annîversa!re (edit. A. Avram, M.
Babe.ş), Bucarest, 2000, p. 138-149.
Die westpomischen Poleis und 1hr illLligenes Umji:ld in vordimischer Zât, LmgenwciGbach,
?004.
f\'\NIN, 0-Jicolae, Rlack Sea C0mt Line i11 the hlSt 10 OOO ½'ars. A New Attempt in !dent~5'i11g the
Dt.outbt' Mouths as Desaibed lry rhe Am:ients, în Dacia N.S. 27, 1983, p. l 75-184.
PAPASlMA, Tudorei, Noi date În !egâttm1 cu circulaţia drrdmu:i histriem fn Dob„ogea, în Pontica
U, 1981, p. 299-302.
1\!onede tAent descoperite' trr s,1tul Credinţa (jud. Constanţa), în Pontica 21---22,
1988-1989, p. 333<).)5.
PASSERINI, _;\lfrcdo, !I tes:o de/ fr,edus di Roma con Crt!!111is, în Athenaectm 25 (N.S. U), l 9J5,
p. ) l-72.
PÂRVAN, Vasile,/,.; pr!nr!tmtli/n hdUnique et heilinistique d,ms la /!(;//le t!u D,muhe, în BSH I O,
1913, p. 23-47.-
Un aes grave olbi:n a Stt!so11ia, în ·oacîa 2, 1925, p. 420---42 l.
PETOLESCU, C:a.rmec Maria, A r·opos Jt, la dttt,ttio11 d.t'S mmm,1in m hrmlzt' d'fstms, ln CivJ!i,.:itiun
grecque et cultures antiques pfripheriques. Hommagc a P. Akxandrc:.cu a sun ··"it
anniversaire (edil. A. Avram, M. Babeş), Bucar-esr, 2000, p. 301-)02.
l'E. rOLESCU, Carmen Maria, BUZDUGAN, Constantin, Dt1te noi privind tewuml de m(l11tdr
histriene dcs<.'operit la Fu/i--şti (iud. Vrtslui), în CercNum 7, 1'196, p. 15--17.
PE fROPOULOS, Elias K., Hdlcnic Coloniztttion in Euxmws Pontr,s. Penttmrion, Ear!y
Esttthlishment, mul thc ?roMem ofthe "Emporion" Rtvisited, BA.R lnternational Series I Y)4,
Oxford, 2005.
PFUHL, Ernst, }.-lOB!US, FLrns, DieosrgrfrdN,dJcn Gntbr1:/icji l--ll, ,\faim,, 1977, 1979.
PI CARD, Olivier, Numism,uiqtff et fpigraphie, in Un sii''.de d'epigraphie dassique: aspects de
!'ceuvre des savants frani;;1.is dans Ies pays du bassin mt?diterranCeu de 1888 â nos juurs,
660 BlllLJOGRAFIE
Actes du Ccmenai·re de l'Anm::e Epigraphique, (:olloque Imcrnational, Paris, 19-~21 ocL
1983, [Paris, I 988), p. 251-266.
Lt's Grecs devant /,1 menace peni', Paris, 1995, mai ales p. 181--19).
lvlonnaies et guerre en Grtce classtque, în Pa!hs 51, 1999, p. 205-2.! l.
PIC:K, Bdirend, Die anti/un MUnzen Nordgriecheni.ands I, 1. Die antil.:en },liin:u:n von Dtrâot
1md Moesim, Berlin, !898, p. 83-US (Callatis), 139-182 (lstTos şi Istrian0n Lirncn).
PICK, lkhiend, R[CUNC, Kad, Diem11j/m1 A1iin:::.r:n l'lordgriechm!✓md, !, 2. Dicrmtihn ,\hJn„fi;
ron /),Jtim w-td Monim, Bn!in, Jt)JO, p. 'i87--9!7 (Tomis-· -K. Rcgling).
l'll;_R,:\RT, Marcd, /,i:s c'mp1j'JLOL de- ,Hi.'!'!, în L'An!lquîn' chssi,p1c 38, l %'.l, p .. Vi) --.ns.
PlPP!DI, Dionisie M., Gli sci1vi ne/&1 zona .wml di Histri11. Stadio atte1ak, in Dacia NS 6, 196'.2,
p. 1.19-156.
Hpigraphischc Beitrt'ige z.ur Gesthichte E-fisrrirlS in hel!enistischcr und rdmtscher 7tit, Berlin,
1962.
Contribuţii la istoria l'r'Che a României, ul a II-a, Bucureşti, l 967.
Studii de i..1torie a religiilor antice. Texte şi interpretiiri, Bucureşti, l 969.
f Cred rwl Has.w Dmi/{hio ,bl!'etlJ. rtrmim dia conquista romrma, Mi!anr), 19/ l "'" Stn':inii
de peste milri, în Dioni~ic i\-1. Pippidi, Dumitru Bcrciu, DJD L Geţi şi greci li Dunilrca
de jos din cele mai 11echi timpuri pinii la warirm romana, Bucureşti, 1965, p. 137--324.
Scythfra Minora. Recherchcs sur Ies colonits grecques du littoral mumain de !,1 ma Noire.
Bucarest-Amsterdarn, 1975.
PtLrcrga. ti:ritr de philologie, d'!pigraphie et dhistoin: ancimnl', Rucucsr-Paris. 1984.
Studii de istorie şi epigrafie, Bucureşri, 1988
POD(}SSINOV, AJcksandr, Ouids Dich.tung 1,1/s Quelle for die Geschichte des Schu 1arzmeergebic:cs,
Xenia. Kon:-;umer Ahhîstorische Vonrăge und F0rschungen 19, Konstanz, 1986.
POENARU BOR.DEA, Che-nrghe, Un tcwur de monede cdliticne din ptriMda ,Ut.'onmniei, in
SCN 4, 1968, p. 103--124.
Le trdsor de ,HrlrifŞ('Şti. l.es stathe. en or rU.'s cills du Pont Gaud1e t't le probl?!mf' df'.> n·L1ti11m
0
tWec le mondt grec et Î1'S popub.tirms /o(tlll's ,wx J\/r-.r sil:,..'ies ,w. n. 1'., în Dacia N.S. 18,
]!)74, p. 103--125.
Studiib: de numism11ticii greac/1 în Rorn/ini,1 între 1947 şi i9Î4, în BSNR 67~6_9, L?73 -l 9-75
121-123, p. 17-48.
Vir:{11 l'Conomica fn Pontul stâng in !uminil izvoarelor arheokgice şi nwnim1t1tice, RczurnJ. 1_u!
tez.ci de doctorat, Bucureşti, 1978,
Les st,ttl;res oucst-pollfiques de typc Alex11ndre le G'mnd et Lysinwque, în RBNS 125, l ~};--()_
p. 37-51.
Les dgions halkm1iques ct l.c littoral sl'ptmtrionttl du Pont-Ei-l:ân, în A Survey ofNumism,nic
Research 1978-1983, London, 1986, p.87-116.
foues ofGrcek lv!ints on the Rmr.anian Coast oj'the Black Sea {5,'ixth Cmtury B, C. to rhird
Centmy A.D,). A Stage ofthe QuNirm, în I :îO Years since the farahlishmcnt of tbe l\.fodern
Roman ian Monctary System, Bucureşti, 1997, p. 58-/0.
A pmp(ls du Pont occidmtal et du Bas--Danube a l'epoque de l1,fithrid,1te VI Eupator, în R_B.;,-JS
145, 1999. p. 155-164.
BIBLIOGRAFIE 661
AteNerul monttar al cctâţii lrtros fn perioada i1uto110miei, în Simpozion de numismatică
dedicat împlinirii a patru secole de la prima unire a românilor sub Mihai Voievod Viteazul,
Chişinău, 28-30 mai 2000, Comunicări, studii şi note, Bucureşti, 200 I, p. 9-33,
La d!:ffusion des monnaies d1stros, Callatis ct Tomis du vr au rsiecle ilV: j.--C. d.ans
!turs ten·itoircs, wne!, di'nf/uence et ailleurs şi Rr!pertoire des decouvcrtes de monnaies d1stros,
Cil!tttis et !Omis du VF au Jrr sif'cle av. J.-C, în Presenza e funzionî ddla monera nel!e
chomi ddle colonie greche daH'Iberia al Ma.r Nero. Atti dd XII convegno organirnto
dall"l.Jnin'.r!>ili't ,,Frcdcrico lI'' e dai Cent ro Întcrn;,.:,,lon,1!e di \tudi numismatici, Napnlî,
J() !l 1;i'1gni,) 2000. [Roma, 200'il, p, ;u"-;:o.
POEN.ARU BORD EA, Gheorghe, NICOLAE, J:ugcn, Mo1u,Jc n.re şi inedite din /'v/oesia frpriur
I. De I.a Augustus la Commodus, în BSNR 77-79, 1983- 1985, 131-·°133, p. 89- l 07.
POENARU BORD EA., Gheorghe, OBERLĂNDER~TÂRNOVEANU, Ernest, Contributi,m a
l'i!tude des monn.:ies·pointes de j!CChe â la lumiere des tr!sors de furilovca, ddp. de Tulcea, în
Actes du IF CongrCs Imernacîonal de Thracologîe (Bucarest, 4-10 septembre 1976) II.
Histoire et a.rchCologie, i_Bucarest, 1980], p. l 41-150.
PREDA, Constantin, 1v!unedc 1-,iedite şi puţin rnno.,·cure de /11 Histri,1, C1!liuis şi Tomi_s, în SCN
2, 1958, p. 11 I- I 22.
Afonuiclc m roaftl şi lcgmda rr:r, în SCN 3, l 960, p. 21-38.
.ArclkliY'l.ogical Discoveries in the Creek Ccm;',~oy ofCai!atis-fr!angalia, în Dacia N.S. 5, J°'.)61,
p. 275--J03,
A<f•CCt.i (U, la cirnd.1rtio11 des dmchm1:s d'Histrir1 dans la Plaine G!tiqu,e ct la d.t1tatio11 des pronifres
hn:'tiltwns rle f:J'j)e Philippe !I (Trl.;or de Scărişoara}, în Dacia N.S. 1O, 1966, p. 221-235.
Cdtnfll me1·n•1;11tl' din tpor11 elcnfrticii descuptrirc '4 Calltitis, în SCIV 17, 1966, 1, p. 137--146.
Ca/!tttis, cd. a II--a, Bucureşti, 1968,
'D:ril'crde - r1,1cz,1Jrf bâ.ftiwzşii sau fartorie histri,mii?, în Ponrica 5, 1972, p. 77--88.
[/b('I' die Silhamiinz.r.'n dcr Stadt !stros, în Dacia NS 19, 1975. p. 77-85.
Desmperirc;z de la Ahn'ghiol (jud. Tul.art) şi uneU' :Hpecte t1le cinula.tiâ monedelor albime
la Dundrra de j(ls, în SCN 7, 1980, p. 36-42.
Prlin.'Or!ttiire 7ah!ung<mittel in Form 110n PJCilspitz.cn an der \f1cst- und Norrlkiiste des
Schwt,ll"Ztll Meeres, în Klio 73, 1991, p. 20-27.
Archiio!ogi.îChe und numismatische Zrngnf.-;_,e for die Bcziehungm zwischcn Griechen und
Gao-DllkerrJ im 6.--4. Jh. u. Chr., în The Hcllenic Diaspora from Antiquiry to MoJem
Times. From Anriquity to 1453 (edit. John M, Fossey), Amsterdam, 1991, p, 221---228.
frtori:1 monedei in Dacia praomanit, Bucure.şti, 1998.
PREDA, Constantin, BARlADEANU, Elena, Silp,tturifc arht'tJ/.ogicc de 5af11arc din zmu1 ,kt11tic,,1/ui
n,2vtt! de la .!tfanga!id, în Pontica 12, l 979, p. 97-107.
PREDA, ConHanrin, DO1CESCU, Aurel, Zidul de apărttre din epoca elwhtic11, tn llistri11 II,
Bucureşti, 1966 (sub rcdaqia lui Einil Condurachi), p. 295-334.
PREDA, Constantin, GEORCESCU, Nicolae, Sitpăturile de sal/lare d.e l1 Mangalia din 1972•-
necmpo!a ca!latianlt din :z.ona stadionului, în Pontica 8, 1975, p. 55-75.
PREDA, Constantin, NllP,AR, Harnparţumian, Histria lIL Descoperirile monetare 1914-1970,
Burnrc:;,ti, 197.3.
PREDA, Consramin, POPESCU, Emilian, DIACONU, Petre, Săpăturile arheologice de la
ltft1ngali,1 (CaHati:,), în Materiale 8, 1962, p. 439--455.
662 BJBLIOGRAFIE
PREDA, Flore~tina, ·Vârfuri sdgeţi cu v.ilonre mone;ară descoperite pe litoralul de nord-vest al
de
Afării Negre, în AUB-Ştiinţe sociale 16, 1961, p. 7-17.
PRICE, 1Vlartin J., Mithridate5 v7 Eupator, Diony,os, ,:md the Coinage ofthe B!.ick Sca, în NC 8,
1968,p. l-l2.
Thf' Coinage in the Name ofAlexander tlie Gretit ,ind Philip Ar.,IJidants. A B1itish .Muscum
Lfltlllogue, LonJon-ZHrich, 1991, I, mai ales p. 172-205; II, mai ale,-, pl. rn~v şi XVII„ I.
!)j'//uge iVumrnorum Graecomm IX. 7ht· Britiîh t.'vfuse11m. Part I: Jl;r Black Sea, London, 1993.
[l;\Dt;î ,FSCU, Adri:m, Noi mrlrturii 11rhr1.i!1,:r.;Jce din epon:1 elmistfr,, !t1 Nrmtitşi, în SC!V 12, l9(i 1.
2, p. 387-3')3.
RĂDULESCU, Adrian, BĂRBULESCU, Maria, BUZOUJ.'-.JU, Llv:îa, Importuri amforia: WA!be,,â
(jud. Constanţa}: Heracleti Ponticii, în Pontica l 9, I 986, p. 33-60.
Importuri amfarice l1 Albe;ti (jud. Constanţa): Rhodos, în Pontica 20, 1987, p. 53-77.
Importuri amfarice la Albeşti (;ud. Constanţa): C"'hersonesul Tauric, Cnidos, Cos, /Ji1ros, în
Pumica 23, 1990, p. 29-48.
DonnieJ ricentes sur f.e site d'.Albeşt1 (dip. de Cvnsta1tţa), în Civibation grecque et rnlrure;;
;mtiqucs ptrîphtriques. Hommage a P. Alexandrescu ă son 70" anniversairc (edit. A Avram,
M. Babeş), Bucarest, 2000, p, 172-179.
RĂDULESCU, Adrian, BĂRBULESCU, !daria, BUZOIANU, Livia, CHELUTA-
CEORGESCU, Nicolae, Importuri t1mforice Ul Albeşti (jud. ComfdnţtZ): Sinvpe, în Ponric-i
21-22, 1988„1989, p. 23-90.
Obsen)(tţiipn'vind d'feza.rea f}'ffo-autohtoniî de Ul Albeşti (jud. C,mtanţ,t), în Pontica 26,
1'>93, p. 121-158.
Reprezentări figurate în aşewrea de epocă elenistică de la Albeşti (jud. Constanţil), in Pontica
28-29, 1995-1996, p. 23-72.
RA.DULESCC, Adrian, BARBULESCU. Maria, BUZOIANU, Livia, GEORGESCU, Nicolae,
ARSENIE, Lucian, Cercetările ,irheologire de la Albeşti (jtr.d. Constanta), 1996-1999, î:n
Poll[ic:a 32, 1999, p. 51-69.
RĂDULESCU, Adrian, BUZOIANU, Livia, BARBULESCU, Mar;a, GEORGESCU, Nicolae.
Albeşti (ricpartement de Constant?..a) --site fortifii grico-indig?ne, în Tbe Black Sea Region
in the Creek, Roman, and ByLamine Periods (edit. Gocha R. TsetskJ~)adze, Jan G. de
Boer), Tab.ma 32-33, 2000-2001, p. 189-206. -·
RĂDULESCU, Adrian, SCORPAN, Consrantin, Rezultate preliminare ale srlpllturilor arh/ologti:e
din Tomis (Parcul Cart·dr,dei), în Pontica 8, l9Î5, p. 9·-54.
REINACH, ThCOdore, Mithridt1te Eupator, roi du Pont, Paris, 1890.
RUSCU, Ligia, Die wechselseitigen Auj(enbeziehungen zwischen Einzelpersonen und Staatc 11 in bezug
aufdie Griechenstiia'te der rumiinischen Schwarzmeerkiist-e, în EN 6, 1996, p. 11-42.
ReLN-/ile exterr.e ale oraşei.or greceşti de pc litoralul mm/mese a/Mării Negre, Cluj-Napoca, 2002.
Oa the Decree ofAutokks and the St,itus ofNikoneon, În Epigr,tphica II. Mensa rotunda
epigraphiae Dacic..ae Pannonic:1eque, Hungarian Polis Studies 11 (edit. Gj6rgy Ntmeth,
loan Pîso), Debrecen, 2004, p. 33·-41.
RUSJAEV,\, Anna S., VfNOGRA.DOV, Jucij G., Apollon !etros, Herncher von lstros, in Olbi,1,
in Civilisarion grccque et cultures antiques pCriphetiques. Hommage a P. Alexandrescu
a son 7oe anniversaire (edit. A. Avram, M. Babeş), Bucarest, 2000, p. 229-234.
BIBUOGPv'\FIE 663
RlJSSU, Ion Iosif, ?:oltes şi Rherntt.Yw. Tritcii, sciţii şi Histria în sec. lll-11 f.e.n., în Apulum G,
1%7, p. 113-144.
RUZICKA, L., l/ru·diatf lvffbnm ,:ion Ktdlttis lltiS meiner Stmun!tmg, în _NZ 30, 1913, p . .293------413.
l11ediw t1us li1oesi,t Inferior, în NZ 50 (N.F. 10), 1917, p. 73·-173.
SALOMONE GAGGERO, Ekonorn, Rrlati'rms politi'ques et 1n1!iraircs de lv!itlmdate V! Fup,1tor
,tNr: Ies popul,aiom n ff,s i'Îti/s dt' lz llm1ce ('! tl/lec !t•s colonies gr-ecques de I.a mc-r 1\/oire
ucâde1i; de, în l'1t!pu.dna 2, l ')78, p. 294··-:H)S.
S,\ UC!l JC---S,\ VEAN li, T,•(if~!, Cd!atis. R<1pporH p,·/Ji1n1l!i1În'.>, în D,1eia l, t 924, p. l 08 ! (/;;;
2, l925,p.104--U/;J.,î, !927---î')32,p.-11l 1i82;)--6, llJJ5--l:J36,p.Lf7 31');
J9J7-•1940, p. 223 -28!; 9-·10, 1941.-1944, p. 243-----347.
Ca!!,uis, în L'an„hCo!ogîe cn Roumanie, Bucarest, 1938, p. 51--72.
Noile ccrcet/lri fi s,ipilturi .1rht'ologice din Rmn/i,1it1, în Ai\RMSl 29, 1947, 3; versiune francCT..;l
în BS!-I 28, 1947, 1, p. 1-.15.
SCHONERT-CE!SS, Fdilh, / iumturiiherblicke da gricchischm Numismatik, A-1iisfrn, în Jb>~G
l5, 1965, p. 75-112.
Bibliogmphie zur arwkm ,Vumi.smiltik Thmkiens und Afiiriens, Berlin, 1999.
SCORPAN, Constantin, 1/â,furi de sâgeţi -- semne p1·emonetm·e -fÎ monede hisrriene cu «rot!til»
descoprritc Lz Tmnis, în SCN 7, 1980, p. 25-34.
SEKERS!<AJA, N. M., Amitn_Jj l'v'ihw,ij i ego okrugil v 'v1--!V vv. t!o 11.e., Kiev, 1989.
Nilwnion, în Noah Pontic Archaeology. Recent Discon:ries and Srudies (edit. Gucha R.
Tsct~khladzc), L.eiJcn-!foqin-Koln, 2001, p. 67-·90.
SEVEREANU, Ge.)rge, Sur lt's monn.:1ies prir,1itives des Sqthes ~ lingots momiaies enfOrmc de
f'Oime &jlhhe, în BSNR 21, 1926, 57-58, p. 1-6.
SEYRl(,', Henri, ,'l,,fo,mm:l'S hd/!111'.stiques XV Dmes !'f drcorzstances a'u t'isor d'Anr.dul, fn RN 11,
l %9, p. 40--45.
I l•,fson de· Le:wnt m1cin.'S a no1wl"<1UX (TrCsors rnonCraires sCk·ucides II), Paris, 1973.
ST',\NCOMB, \VîHîam M., S,•mt Coins lvfinted 111 Ciz!Lais, în SCN 10, i993, p. 155-157.
\'yl/oge A11mmum111; (,\,;ffm·1m1 XI. The W1i!Lm1 Stancomb Co!lection ~(Coirzs ofrhe BLd··
S,'a R,:i:/on, l.ondnn, 2000.
STOlAN, lor3u, Tomit,n:tJ Contribuţii q,igmfitf' la istoria uriiţii Tomis, Bucureşti, : 962.
!,.-, mire rles Diosn//<.'f l'f ln trilnis tomitaines ii la lumit'r(' d'un monument r/cemmmt puhlii,
în Dacia N.S. 10, 1'.>66. p..347-.156.
f:rudt'S hi.l'trie1111es, Bruxelles, l 'J72.
SUCEVEANU, Alcx,rndru, Crltt'M inscrlpţii c1Tamia: dr !t1 Histria, în SrCI 7, l 965, p. 273--286.
O ipotezil deJJW Zopyn'un, în scrv J 7, 1966, ti, p. 635--6-H.
l)owl noteprivim1 i.rtori,1 .Mom'â h N:colul I Î.e.n., în Ponrice 2, 1969, p. 269·-271'1.
Sugli miâ dd!,1 do:nin:1zi1.me roma11a in Dobrugia. Pu11ri rli vista e cm1tro1y,:,ie, în QCSCM
2, 1980, 4, p. ,fo9-4()9.
!1pWraţ; xm' µtrurroţ (pacriAt1){;') T1;iv {rn' Bpcfxrµ;~ {kxatA€wv: !GB 12, 13, Z 22-2.J,
în Tyche U, 1998, p. 229-247.
Le «Gl'tl1td Dfru,, dHi.-rria, în Kt::rna :24, 1999, p. 271-281.
SUCEVEANU, .'\!txandru, ANGELESCU, i\-·îir<:e:1 Vicwr, Nouvelles dr!1ouvertes dam
l'!ttthiiHcrnmt g/t1~11:e d '.l>idcpmrlenţa (d.!p. de Tulmr), în Dacia N .S. 32, 1988, p. 14.5-l 50.
664 BIBLIOGRAFIE
SZitAGYi J:inos Gy6rgy, Spdthel/,('nismu, in Ka.llatis, fn Civilisation grccquc et culturcs anr(ques
pfriphfriques. Homrnage a P. Alexandrescu a son 7oe J.nniversaire (edit. A. Avram, !\l
Babeş), Bucarest, 2000, p. 216-223.
$ELOV, O.B., Car'Atej, în Numizmarika i sfrngi!itîka 2, 1965, p. IG--40.
STEFAN, Alexandra, Die Gctrâde-Krisen in den Stiidten an den westlichcn tattl niird!ichm Ki.ist{'IJ
· des PontoJ Ettx('inos in r!er hcl!enistischm Zeit, în Hdlenîsche Pokis. Krise - Wandlung-
\\1irkung lI (edit. Elisabl~th Charlotte Wcl.~kopf), Bcrli;J, 1974, p. 6-iS~-663.
l,cs r//!mts de la domin,,rion romaine sur !cs cit/, dr 1'1 ,:âte ount r/11 P1!l!t-.f:·11xi11: di!fc d
(i1n;nstm1tcs, în /\,:li,; ,kb X\ 1" Ccn[-'.n,11cc l11ts.:rn:1tin1n!c d'l\aidc-; ( :!;1.<_siq'.1<:s .J-:i,·,·i•c",
Cluj--Napoca, 2-7 ocrobrc l'-.)72, lBucarest-Amstcn.fam, 1975], p. 6.H-•651.
Rr1ppom religieux mtrr !t:s ci:CS du Pont Euxin -- Him·i.i, TOmis, Callatis - et le monde
orient,;./, în Problemy antiCnoj istorii i kul'tury I, Erevan, 1979, p. 266-·279.
Probleme ale strategiri J-!i.m-iâ şi al.e mgf.lniz.Jrii teritoriului sâu rural fn epocă premmm1d,
în SCIVA 33, 1982, 2, p. 199-208.
TACCHELI.A, D., Cinq roisd-t's Gctes, în RN, 1903, p. 31--Y).
TACHEVA~HITOVA, Margarita, Emtem Cults in Moesit1 b-tfEriorand Thmci,t, Leiden, 198.3.
/lbout rhe so-mii.ed Scythim1 Kings and their Coinage in the Greek Cities 1fThraotl Printiut
(rhe Fnd of the 3rd-.?nd CoJtury B. C.), în DobruJ.fa 12, 1995, p. 7---16.
T"AFRALl, Ore.ste, La ât,! pontique de Cnll.ati.s, în RA 5c sfr, 21, 1925, p. 258-·292 = Ana_\1h
1, 1927, p. 17-55.
Les tumuli de Call,uis, în i\rtaA.rh 2, 1928, p. 23--53.
rALMATCHl, Gabriel, Noi domperiri mmutai-e În satul .Arlâncat,J. (;'uri. Constîmţr1), în Pontica
27, 1994, p. 231-233.
Din nou despre rirwlaţia monef'tlr,1 m1tică În zona Flniile~AdJncata (jud. Cmutrmţa), în
Ponrica 28--29, 1995- l 996, p. 261--266.
MrJ/lcde scitire drscopcritr in Dohrogea, în Pontica 32, l 1)99. p. 307-512.
Srnrtd privire 11..wpra ttrici rle rlifi,::,,tre t1 monr-dc!or ,1utonmne cmfrr de Ca/l,1ds şi !Omis, in
Pontica 35-36, 2002--2003, p. 395-408.
TELEAGĂ., Emilian, Despre am:ologia descopcriri!orfunerare de la Corbu fi l\Tunta,ci, în SC1V1\
50, 1999, 1-2, p. 3.J-44.
TELEACĂ, Emîlian, ZIRRA, Vlad et t1!ii, Die Nd:ropole des 6. · l. Jhs. v. Chr. uon {,tria Bem Im
Hi-tria. Ard1riologfrcht·UntcN;~.J}l{11gen z;ur BcvO!kerung in dcr u1c.1t!ichm 5dJwm::::rwerrepJm1.
Rahden, 2003.
TEODOR, Silvia, NICU, J\-1ircea, TAU, Stela, Tez,1turul d.e monede erd!.ariene desmp<Tit la Poi.:n.-1,
judeţul Gtrlizţi, în Thraco-Dacica 8, 1987, p. 133-138.
THEODORESCU, Dinu, Trois ltrrpes dans le11olution du chapţ'tnm doriqur gin Îl f-ffrtria, în LLua
N.S. 9, 1965, p. 147-161.
Remarques sur !a composition et la chronol.ogie du kymation ionique swcitits par que!qucs
excmp!.1ires d.icouverts ,î Histria, în Dacia N.S. 11, 1967, p. 95~ 120
Un ch:1pitcau ioniq11.e de li'poquc ,1rch11i'que tardive et qudques prohltml's concem,mt le ,r: le
d'!Jistria, în D,1cia NS 12, 1968, p. 261--503.
l\Totes histriennes, in RA, 1970, p. 29-48.
THOMPSON, Margaret, M(/)RKHOLM, O., KRAAY, C.M. (edit.), An !11vcnro1y ofGreele Coin
HMrds, New York, 1973 (cu colaborare-a_ lui B. Mitrea şi Gh. Pocnaru Borde-1).
BIBLIOGRAFIE
665
TSETSKHL:-D~E, Gocha R., ~,'reek Penetration ofthe Bl.ack Sea, în Thc Archaeology of Greek
Colomsanon. fasays dedJCated to Sir John Boardman (edit. Gocha R. Tsctskhladze F
De Angelis), Oxford, 1994, p. 111-135. ' ·
Greek Co!.onisation ofthe Bk1ck Sea A1m: Stages, Models, 1112d l'lative Poprdation, în Th
Greek Colonisation of the Black Sea Arca. Historical Interprcration of Archaeology (edit~
Gocha R. Tsetskhbdze), Historia. Eimdschriftcn 12 J, Stuttgart, 1998, p. 9-68.
!oni,ws Abroad, în Creek Sctdcmenrs în thc Eastern Mediterrancan ;md tlw nlack Sea
(cd_it. Gocha R. Tsrnkhladu, Anthony M . .Snndgras,), BAR Întcnuriou:d Serics l or;
2
O:dlml, .::002, p. 3 l -')6. -,
ULANI CI, Augustin, Cu pril:ire !11 data intemeicrii m,.tşului Cal!dtis, în i'vf uzeul Naţional 1, l 'T
4
p. 191-195. '
VINOGRADOV, Jurij G., Pon:ischc Studien. Kl.cine Schrifien zur C:eschichte und Ep{ţraphik des
Schu,,n-zmectTaumes, Ma1nz, 1997.
lstnji1, Tira i 1\Tikonij, pokinutyj i vozroirlenr~p_j, în Numizmatika i epigrafika 16, 1999
p. 50-71. '
Hri/huudige El.eaten in den Schwarzmeergriindungcn, în Bi.irgersinn und staat!i.::he Macht
fc.qschrifr fi.ir \X'o!fgang Schuller zum 65. Cebun;;rag (edit. ~vL Dreher), Konsran:z., 2000.
p. l.l.l-149. · '
VULPE, Akxandru, En mmgr de A. -S~ymnus 766---770, i'n Premier âge du Fer aux bouches du
Danube et dans {es rCgions autour de la mer Noirc, Actes du Colloque Tntcrnatîonal,
septemhre 1993, [Tulcea, 1997], p. 181--185.
Autvur de L1 fonrlation du Royaume Odryst, în Civilisation grecque et culrures antiques
pfriphCriques. Hommage a P. Akxandrescu ason 70t anniversaire (edit. A. Avram, M.
P.abe.ş), Bucarest, 2000, p. 76---82.
VLTPE, Radu, Histoire a11ciemu de /11 Dohroudja, în Com1.1issance de la rem: el de la pcnsfr
roumaines IV. La Dobrnudja, BucJ.rest, 1938, p. 35-454.
\V ~SOWICZ, Alcksandra, tof.,·,1dt.1tiom 01 !CIT{' d'O!bia el d'ffistrirt, în Archeologia (Var~ovial
20, 1969, p. 39-~61. ,
\XT!SS, J., Die Dobn-1,dsdr1 im Altertum: Historisrhe Lmdsch,ifiskunde (Zur Kwide der
H:ilb.nha.lbinsd: Reisc und Beohadmmgcn 12), Sarajewo, 1911.
\\'] l .I,, (douard, flistoire politiquc du monde he/lim:,rique 1---lI, Nancy, l 979, 1982.
YOL;RUL;KOVA, Jordanb, Nouvel!es domu!es sur f.t clm///ologie drs rois sryt!m en D,Jhroi:di.-1,
in Thracia 4, 1977, p. 105-125. ·'
, /11oJJcti :,,t/cruvi.fta ol H/jigilrskite zemi _L Monetill' 11;7 tmkijsl~itt p!nncna i uh1d1udi, Sofia,
19')2, p. 159-164 şi l? 1-2/6, nr. l 23-1.32.
L\Cf:--.JAJLO, A. G., /lfrmtlfllH' nflhodky na Roksol.timk11m gorlllhJle (J.957-1963 g'l,,), în Materia!v
po arheologii Severnogo Pri;crnomor'ja 5, 1966, p. îOO•--UO. '
K 1 opmsu o moru·tno-vrso11ih sistemah ,mtil'-nyh Jorodo1 Zr1ptldnf/go i Scwro-Zzpadnouo
1
1
6
hu'cnwmorJa v V-IV n•. do n.e., în Numizm,uika i epigra.fika 11, l 974, p. 48-60.
l/\CINAJLO, A.G., GR.EBF.NKJN, V.N., Kklssifikacija mm(rh _,aeb1jmtnJ h monrty !mii, în 1
Numizmarika i cpigr;;fika 14, 1984, p. 27--56.
lA(;fNA.JLO, A.G., KARYSKOVSKIJ, P.0., Monrtyshifilmgo mr}a Skil.a, în Nurnizmat!CC1 kie
i.dedovanija po istorii jngo-vostoi:noj Evropy, Chhin:îu, 1990, p. 3--15.
666 BIBLIOGRAFIE
ZAGINAJLO, A.G., NUDEL'.MAN, A.A., Dorckij kiuJ drevnegrete:kih monet !V veka do n.e.,
în Materialy z arheologii PiYniCllogo PriCernomor'ja 7, 1971, p. 122-137.
ZAGINAJLO, A.G., SEKERSKAYA, N.M., Ancin11 Nikonion in the l.ight of 40 ½·an of
Archaeological Excavations (1957-1997), în Nîkonîon. An Ancic11t City on [he Lower
Dniester. Commemorative Paper for the 40rh Anniversary of the A.rchaeologicaJ Excavarions
:it Nikonion, Torun, 1997, p. 18-26.
Zi"·YATIN-COMAN, Elena, r" tombe grffque avec blpţs de Mm1idlia, în Dacia N.S. 16, 19:7 J.,
p. 27 l -- 280; versiune rnrnâneasdl. în Pnntic:i. 5, 1972, p. l 03 t J 6.
/,i;'v1;,ffR}.·L\NN, Konrad, /111sg/"i1Uungrn m da 1~·mp,.L:011e -,,un Jfiorria, ;ll
Ethiiographisch-archăo!ogîsche Zeitsch:ifr 22, 1981, p. 453-.. 467.
Dachterrakotten griechischer Zeit aus Histria. Untermchung :.::ur Typologie, Datierung und
Verbreitung kermnischer Bauelemente im Schw,m:rneergebiet, Oîss. R, Berlin, 198 3.
Zu dcn Dachremzkotten griechischer Zeit ttJiS Histria, în Histria. Eine Griecheustatlt an der
rum:inischen Schwarzmeerkiiste {edit. Petre Alexandrescu, \X'u!fgang Schulkr), Xenia.
K,rnstamer A.lthistorîschc Vortriige und For;,,chungen 25, Konsr;1nz, 1990, p. 155-177.
Arrhaische Dachtemlkotten ,ws Histria, în Hesperîa 59, 1990, p. 223-233.
TraufZit'gel mit Reliefmăander aus dnn Schwarzmeergebiet, în Proceedings of thc
lnremationaJ Conforence on Greek.Architcetural ,ferracottas of the Cb..ssical and Hdlenistic
Pcrîods, Decembcr 12-15, 1991 (edit. Nancy A. Wimer), He-speria, Suppl. 2Î, 1994,
p. 221-251.
'A<ppoSfrrp. 'av€{}n,xev ...... Zu einem Dachziegel mit Votivinschrift, în Civilisarion grecquc
a a
er cdtures antiques pCriphfriques. Hommagc P. Alexandrescu son 70e annivers:1ire
{edit. A. Avram, M. Babeş), Bucarest, 2000, p. 239-25 l.
ZI!\11'v1ERJAANN, Konrad, ALEXANDRESCU, Petre, Steingerdtt grit:chischer Zeit aw· Hisma.
in D,Kia N.S. 24, 1980, p. 267 -282.
ZIMMER.i\1ANN, Konrad, AVRAM, Alexandru, Archiiologische Ausgmbungen in Histria Pod,
SR Rumdnien, în Klio 69, 1987, 1, p. 6-27.
Capitolul Vlll
BUREBISTA
a. Preliminarii
Ac:r;iunile politice unifiCJtoarc ale lui Burebi,<,ta în prima jumJtate a secolului l a.Chr.
:rn lnscnuur, în 1110d îndiscurahî!, un momem de v5.rf din i.storia Daciei preromane. Cu
roate :1::estea, pi.rcimonia izvoarelor literare antice ajunse până la noi, referitoare la această
pci io:1dă, las;:\ în .suspensie o scamă de întrebări de primă importanţă: din ce parte a D:i.ciei
provenea Burcbîsta, care a fost structura puterii înfăptuite de d, care au fost raporturile
lui ,:u diferite fonnaţîuni politice getice şi dacice şi cum s-a retlizat ~ducerea lor vremelnică
,11b o ,ingură conducere? Sunt întrebări la care este bine să se şrie de la început că în
i'rc:i.c!lt nu e<;tc po!-.ibil a da un ră:spuns catc·gori...:, Singura modalitate de informare corectă
C\te de a ofo1i ciriromiui stadiul actual al docurnentaţiei şi al principa!dor discurii în
kg:Hurd cu aceasta tem,\.
În ;•rÎniul rJnd, am dori _ţ;) ştim mai multe despre dezvoltarea societăţii din Dacia
?11 \·e;Kltl anterior lui Bun::bista. În ace,tstă privinţă exisr;i o relatare, consemnată în sumarul
,.::mii a XXXII-a a operei picrdt:t.e a !ui T rogus Pornpeius, în care se menţionează ,,cresterik
purcrii dacilor prin regde Rubobostes" (incrementa. Dllcorum per Rubobostcn regem).
Potri\'it contextului istoric care formează rnntinutul acestei dlrţi, aproximativ 190-·180
LChr., domnia amintitului Rubobostes ar trebui plasată în secolul al II-iea a.Chr., cu
precădere în prima lui jumătate.
Ampra :teeţtui pasaj s~a discutat deja de multă vreme, iar în unek lucrări cu ca~acter
grncral, rnanua.!e sau te\.tC din rnuzee apare chiar numele respectivului rege ca un fapt
i,;;wric dov\'.>(iit, Cţ't'a ce nu este- nici pe departe cazul. Socotim totuşi că o prezenta.re,
~hi<1r :;Î sumari\, a ..;_cestei probleme, a cărei importanţă pencrn istoria Daciei :i.bia dacă
:nai trebuie: subliuiatil, se i..,uvine Elrntă şi aÎlÎ.
D1 'Pă cum s-a scris de mai multe ori în diferite locuri din lucrarea de fată, opera pierdură
a lui Trogus a fost rernn1ată (c-xci:rptat;l) de !ustinus, autor cc a trăit foarte probabil în
scrnlul al II-iea p.Chr. În par;1k,l se mai păslrează sumarul (prolog1) celor 44 de cărţi ale
lui Trogus, scris de un n .:cunoscut. Compara.r('.a cont_:inutului din prologi cu ceea cc a rezumat
1
htsiinus ne ar,u,\, in mod ndnJoidnîc, că excerptatorul ;ţ ales mai puţin de o cincime din
opera lui Trogus şi anume a p:cferat să redea anecdote, fapte cu caracter moralizator :.:.n1
668 LA iNCEPUTURILE ISTORIEI
BUREB!STA
669
şocant pentru cititor, lăsând de o parte foarte nillit-e evenimente istorice, date geo- şi Zimnicea, Cccăţeni ere.) existau pe la circa ± 150 C
etnografice 5au cu temă cronologică. Este şi cazul sumarului căq'ii a XXXII-a, unde se despre siturile dacice din bazinul Mureşului . a. lh~., nu acelaşi lucru se poate afirm
prccizeaz,'i că în cadrul unei digresiuni (in excessu) se trata despre întâmplări din Illyriciun, • ·1 u· ŞI ce Jntra .
!ncepun.m or acestora m urmă pe la miJ.locul . l I . 'carpatic aJ Oltului Dat·
. a
apoi despre originea pannonilor şi despre creşterea puterii dacilor sub regele Rubobostes. . . _ . seco u 111 al H-l ~ • Mea
d.-:plm uemonstrată, de.şi a fost de multe 0, 1· P . ea a.Chr. nu a JJUtur fi• .
. _ . . .. . resupusă ( , • , mea
În compendiul lui Iustinus nu aflăm însă nimic despre l'Venîrncntde enunţateîn suniar, Pnntre cei care se opun 1deu exmentei un • ,, d \ezi şi cap. X, p. 759)'.
, . , u1r..,ge acR b0
Singurul Fapt pe care Iusrinus l-a găsit demn de interes a fost o anecdotă în care dacii ;il l ! !ca a.Chr. se num:'îră Vladimir Iliescu ale C . . _ u - sau Burobostcs în secolul
:1u fo~t pedepsiţi de regele lor, Oro!es, pentru a se fi COIT1porrat în mod laş în lupta rn ·.·1 .--- ~ I) ,.
111u 110Urato:ir..__, otnvir acestui ccrcetăto,·
. a1u1argumenr•
e .
, ...
e nu sum ncgliJab,i, ,
hcist;1rnii 1. t·otodar,l, lustinus simte lll'Yoia s.l prcciz1.:zc cine erau tţacii, neam cc :tp:irc . _ __ . ar u nnp -·! 'J c;, oar
Hll'"JOi t;in(_:'i., ca zisul Ruhobostes să nu fi fin . . {hJ )J ca un rcpe de 'l'>Crne î -.
i.i :1<-.,c,t capitol pi inu ~i :.inguu dat.1, ,lllrndnd cî. ?ici „sum un vLi.sl~lr :tl gqi!or". ·i ' .. -- t n __ 1 -•. - , "amintnînnic'1 0 - / · . , ,'' 11.:a
l,111d.,t.>U \ ~uuu,oo:,ic,), sontcm1)or,inqJ r·-u--,! · 1 .. . ,! lJ .,urs,t DirnJJotrÎv·-,
' ~ ~ • <llll! !Ul 1roc- . .'
Prin urmare, se pun două Întrebări: L dnd·a domnit sus-numitul rege.şi care era .
S(\:reurnl lm C. lulms Caesar·- era bine cun
'
. bus --- acesta dm urmă a fosr si
numele lui real; 2. cc se înţelege prin „creşterile" puterii dacilor şi care au fost imp!icaţiîk . J _ . . oscur 51 po·n . 111 ~ .
şi Iar anes, cue scna ad n-1111orem uforimn G h ' ' eirn multe izvoare• Ch"·iar
pe plan mai larg a acestei noţiuni. În ceea ce priveşte numele regelui, toţi editorii JU _ . . o TOtomm(res) . ~
un personal rcnumn dm secolul al II-l=a a Ch p . f ectiv Getarum) nu cuno,,,
corectat Rubobostl-'!> prîn Burobostes, considerând, În acest c1z, o corupere prin meratn.ă, , __ ,,, . '-•,f.nnurm•T -lea
m unea a XXXII-a a operei sale, istoria lui B . ,. aie, rogus ar fi avur în vedere
'.>ittutii frecvr:nt întti.lnite în textul lui Trogus/Iustinus. În sine, faptul nu este prea relevant, - '1 ' , ure6isra am se I / l ,
,Kea JJ.€1:f.faYj apx11 (,,mare putere" care _ ' co u a.Clu. cel ce a creat
muh mai il)lponanr ar fi datarea a~:estor evenimente. . .~ ' ar <--Ore~pu d ,
1ncrcmmtum)~. · n e lfiţelesului latinescului
Aici, opiniile ccrcet:)rorilor s-au împărţit: Carl Brandis, Constantin Daicoviciu, Ro11Z:rt
Dacă exceptăm pe Iordanes, care era rireo d
Werner şi alţii au optat pentru o situare în conformitate cu conrexrui .istoric ,1] celor . l . . cupat oar d 1.d
gIono,:ise ac gqdor pe care-1 număra Între srră .. . e eea de a înfatişă faptei
rdarate în cartea a XXXll-a, deci în prima jum:ltate a secolului al lI-lea a.Chr. 2 • Acurn . . mosugonl • T . . e
se reJCl ă Li. daci, nu la geţi, atunci obieqiile for ' I .' or,_iar rogus, scrimd larineste,
s-ar fi potrivit mai bine şi luptele regelui Oroles cu basrnrniî, populaţie gerrnanict, "de . . . h mu aie mai su j . d
chei mi~cări prin sud-·esru\ Europei '.,Unt menţionate în diferite tCXk tocmai în ace::m:i \C. lTta., nu sunt 1.11ucum orJ.râroare. Invocare r . d . ' ' s, t r,-;1 cmne de luat în
r . . a .1pse1 e mfi ..
\Teme (vezi m;iÎ sus, c:tp. Vl). nenesrarea unui r:1pr 1srnnc este un procedeu f; . d _ _ormaţu ca argument pentru
- . . - I .. . 1
aC1 ' ara fiind . d
Asa văzute lucrurile, s-ar explica şi maturizarea politic;l a socierăţii dacice, cu arroxi- p,irn a \uis,· or literare amJCe. Dar totodară ,1 . pier erea celei mai mari
l .. -- - ' '' e putem înt 6 d " ,
rnativ un veac înainte de Burebista. Acest proces evolutiv ar pmca fi pus pe scama unei ce rnvuma ,a rd,llcze despre faptde lui Rurebist , I /e. a e ce 1rogus ar fi g:'îsit
.m ca;tea. 3,xx··xrr ,
-a, m conrext cu evenimente c _ a„ce mare d I I
' lO seco u l a.Chr., tocmai
posibile, dar nedovedite h1pte a dacilor impotriva unei presupuse dominaţii cdricc ln "l I . ·1·
,
. e s au petre~t t
Transih·ania. Este wruşi i!}teresant de remarcat câ cele mai târzii Ye.stigii ale civi!iz:nici 1 e cc Jcc «~1 r0gw, nu mat revine, atunci când r I . . , '" 1 cu un veac mai devreme
de tip celtic din Tr,msilvania nu d~păşesc primuJ sfert al secolului al II-iea a.C]1r (veti ~i
'•c --. 1.-,.Zc)(1a1,·
'""··P;t: _, i ·-1 cromam·1 orn1 Mnhndates . . eareazainc'irt'l
~ -I p
V\."XV
. ' ) e A.A.., H sau XXXVlll
.
. _· __ _ , ' ,,rLg<:-e.ontulu·11 ·1. _. .
cap. VI, p. 532). Rez.uh-arele ccfccr,trilor arheologice ar purca să cor;istituie, aşadar, un Lonsccmţa a accsmr mzboaic? şi a acrmnile lui Burcbista,
argument în favoarea ac.cstci reze; n:spectiv dczvohart'a culturii geto-dacice pe la :,,111 elf.re Din :KU\t;i suC<.intă, d:u absolut necesară in ,
~ ,_ , • . . . tz(ntareaprob] . RI
mijlocul S(Xolului al 11--ka a. Chr. ar putea să reflecte tocmai procesul de „creştere" a puterii _:,,. ne a.11 ~,111 m nnpas. l·,ste CI idem că prin \im, I _.. , emei ,. u 1obostes" rezultă
r.1 - ,1acntKaa·-/· ,
politice a dacilor Îll prima jumătate a aceluiaşi veac. Din păcate, în pofida unui m.nni.J ,I <IC_ use arguntcn!e pemru una dinrre cele d(luă. , texte or literare nu mai por
c , , --·' • . - 1p,lteze.
arheologic destul de bogat, este încă greu <le dovedit că manifestările unitare ale civiîiY.aţ\..':i L~•lC i1,~a tmporrant de rc\mut că acc:eptarr- .
geto-dacice au apărut aproximativ la aceca-?i dată în toaUî. Dacia. D.'.\~Î fenomenul . . a ,1t;uc
111 _ 'h . ' -il unor mcre•n /)
-ica ,1.C r., respectiv, a domniri unui Burobo (- · ~nta · ttmrum în secolul al
., ·~ , d - , sres - Bur""b1st I"),
nu este imposibil, înu·-o anumită măsură este chiar plauzibil, stadiul în care se află cercTia:-et 1.:\tt., Lo,or ata, o preirnsă pentru constituirea unu· ' · a" m această vreme
analitică a descoperirilor arheologice nu permite încă realizarea unei democ~Ua\ii
, T . ·1 • ~ 1 ci:-nrru d"' _ ,
iil r,rn\1 Y,m,a, fapt ce ar veni în sprijinul orie-inii d .· I . ' putere, a unui regat dacic
conYingătoare. Dac.l există dovezi ca unde mari aşc?. .lri din Muntenia (Popeşti, R:idu\·;mu, r ! 'I 'h b ,auceaii1B 6.
, m Sc."'Cc,ui a.( r. }1.:,tfe! S·ar explica şi de ce primele ; _ure..JSt;i, cd bine cunosct1t
..
aq,11nt militare ale lui Burebista
1 Despn: acc,·t ,,rege" d.1c, .1(ăt cbca presupt1-,;.'i. a d,..!mniei lui, eh si grnfia corccrd a nunKlui ,v, ,,,w : ,-\. \'ulpe, Duprt un p11."1j din h!1,ni/e Fili!Jire .1 l - ,,
exprim.at p<1reri difcrl1c: cf. n:ccnt D. Dana, Orol.n ,m Rholes? (/wtin 32. 3, 16';, în [hda NS =, 1 2il'.1 7, n/,,,1 ·.- · M .. • ,. . .. r- u,r ut,ompâus Tr,
0 p
' .<,;,r,g;ia.11.lJ cmomle~.ectK',dtSumiehtwicr,, '/. I . %1.15- ro!rwusX\'.Y:l C) , .
p 133-1.)9, roi acolo şi litnarnra mai ,.,::che. 1·J.. p . ,_ . .. · . ' • ,""lrko('gKe,seri l\' ,"'. '' · r:munouţ1e
d'l, •lll('!,i!Jfrs. b11d11hirhrrktf111a1m2.Jh. 1, Cf, '(" ..; a ,lnm)<,XHI 1998 IR ..,
2 C. Br;rndis. in RE IV, 2, coL J9.55-56; C D;;koviciu, Noi contributii /,a probloneft .<ut1Ji1i d,u • în p.227--2)' .~ . ,,r...d111;,gu,,hol.;o.J;rr,_, r ' . ·P· .,.J-18,;
c,,I ·,:. - '' ..• m.JanaN.S.,5],2007,
SCIV ri. 195), 1--2, p. 47-60 ("" în Dacica, Cluj, 1970, p. 50-63): R. Werner, Thrnkcr~Grtm·D,1/:,·, în 1 • li,c,<.u1. N!//Jrl/JOSll'f td.fr Burobor/ri; Zu T, D
,,._. _. .- . . . ·" ,rog. ,onip Pml XYU
J\briss Jt'r Ceschichr, antiker Randb1!ruren (ed. W.-D. v. Railocwen), Mi.inche11, l %1, p. 103-1 :·f 0 11 'Ul_,; rcpl1cilt critice ale lui Consum;n Daicoviciu R b I · '· I. V Îl, StO )(} J 968 ,
,il CJ 0 d · B k _ . , 1101ostes"Bi·rebi,u -, ' ),,1). Jl5•-l22.
special p. 124). ' · ' arm, u11cr ung,:11 1/ber rinrm !J.1kcrkiini(7 fo 1., !N , '. · 1 ', ln AMN 6 J 969 ,, ~ , .
o• '' :, , i, 1970, p. )OJ-)0 . ' , p. "!)_ 9-~fb 4
6
670 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
se îndreaptă spie ap~·s, spre ţinuturile celţilor boii ·şi taurîsci . .Acestei concepţii i se o_punc
însă obicctia că Burebista este dar denumit de Strabon (respectiv de izvoml său) ca „b:'irbat
ger" (dvî)p r ~ ) (VII, 3, 11), deci, prin originea lui, ca provenind din pă_rţile „getice"
ale Daciei; Strabon se referă în continuare (VII, 3, 12) la distinqia între geţi şi dacî (vezi
şi cap. IV), dovedind că-i erau cunoscute deosebirile dintre aceste două noţiuni etnice.
Ajuiwem astfel la cealaltă problemă: fost-a Burebista rege get din ţinuturile Dunării
b . . • • .
de Jos sau orîginea sa trebuie văzmă, aşa cum s-a argumentat ma1 sus, nui preos m rcgnmt'.1
rnunio;;..;:1 din sud-v,·srnl Transilvaniei, în zotu pc unde Cra Sarmizcgettisa Rcgi:t din
vremcJ lui Decebal ? În stadiul prezent al documentaţiei este imposibil să se <lecidJ. în
favoarea uncia sau alteia dintre cele două ipoteze. În favoarea primCia, pe lângă pasajul
mai sus-amintit din Srrabo, se adaugă relaţiile speciale ale luî Burehista cu cetatea greacă
Dionysopo!is (Balcic), mai lesne de explicat pentru un rege al r:;lrui centru de purere se
afla la sud de Carpaţi 1• Opinia, mai de mult exprimată, potriYît drcia Acornion, trimi'>~I
cetăţii Dionysopoli!'., s-a dus mai întâi la tatăl lui Burcbista, cu resedinţa !a *Argedava•:.,
desi înc:l de luat în seamă, nu mai este acum împărtăşită de toţi cercetătorii. Rdaţîa Între
„r~tăl din Argedauon" (textul nu este lizibil în continuare pe piatra pc care a fost d,îltaît
dccrerul în cinstea lui Acornion ~ - IGB 2 I, nr. 13) şi tatăl lui Burebista, posibilă în spiritul
general al textului inscripţiei. nu este însă deloc obligatorie (pl. 38). Maî recent, un
document epigrafie descoperit la Histria, un mic altar votiv, dat:it cel mai devreme în
epoca împăraruiui Marcus Aurelius (161"-180 p.Chr.), conţine numdc unui ~ticu.., Arcidt:ua
(ISM I, 358), ceea ce duce cu gândul la reşedinţa vizitată de Acornion. Ep1grafa provrnc
din mediul rural al Histriei. Acest uicus Arcid,1ua este, pmri-vit părerii lui Alexandru
Suceveanu, reşedinţa din vremea lui Burebista, redusă în epoci romană la conditia unei
modeste localităţi rurale 3. Delegaţia lui Acornion nu s-ar fi dus !a „tatal lui Burebista'',
ci la „tarăl" unui dinast necunoscut, rezidenr într·-o cetate din Dobrogea. Prin urmare,
interpretarea denumirii Argedava ca fiînd dava de pe râul *Argesis, Argeşul 4 , şi ca atare,
prop~sa pentru a fi identificată în marea aşeza.re de la Popeşti, pe' Argeş\ nu ar fi
convingătoare.
Acrstea sunt principalele probleme contradictorii legate de perioada premergătoare
domniei lui Burebista, nu şi singurele. În literatura aferentă accsrni capitol se găsesc citate
srudiile rdCritoare la contrm·ersele dintre cercetători. Este nu numai imposibil, Jar ar
fi incorect să se prefere în lucrarea de faţă, destinată şi cititorilor neavizaţi, un anume
punct d( vedere în defavoarea altor opinii exprimate. Documentaţia pe- care o deţinem
t R. \'ulpe, Gmd Burcbi.st,1, amducător al 'mrcgului neam geto-dacic, În StComPireşti, I, 1968, p. 33--56.
2 D. M. I'ippidi, DID, I, p. 281--287, cu hibliogr:ifia mai veche asupra acestui decret.
3 A. Sucrve,um, Â propos d"Argedava t1 la lumil:re d'une in.10-iption inedite, în RRH 14, 1975, i, p. ! 11-- I IS:
ldc""m, Burtbi.1til rt la Dobroudja, în Thmco-Dacica 4, 1983, p. 45--58.
4 V. PJ.rvan, Comid:.·raţii asupra unor nume de rduri daco~scitice, în .Ai\Rl\.-1S1, s. III, tom l, mern. L
l 923, p. L'.~-16.
5 R. Vulpe, Aignlava, în Idern. Studia Thraco!ogica., Bucureşti. 1976, p. ({)-79 (cu to:nă hîb!iograria
asuprn acestei teme).
BUREBISTA
în prezent nu ne îngăduie sJ ne asumăm riscul unei prezenrari unilaterale a ace-;rui
împorunt episod din îsroria D;iciei 1•
A. Vulpe
b. Ascensiunea lui Burebista
f. 1 fr~ccpun.1! v:uiluiui ! _1.(J1r_ se pc1n;c cvui'rnu11c ,k cc, nui nurc in1pmunu ['1 n; ···1
i,.wria Daci1;i a Europei Ccmmle şi a Peninsulei Balcanice în genera.I şi, fad îndoi:11:1, !a loc
,t frunte se înscrie unificarea mai multor formaţiuni politice getice şi dacice sub regele Burebista.
Ideea unificării putea să ·t11colţească în mintea dinaştilor din Dacîa şî din prîcîna
presiunii celtice, pcnnwem:l în nord-vcsn1l ţÎnmurilor carpatice şi a pericolului reprezenrar
de irnplacabiia înaînrare rnmană în Peninsula Ralcanică.
Pericolu! roman, privit prin perspeniva istoriei, se contura ameninţător, dar este dificil
de spus; dacl el era la foi de cbr pentru dinaşrii daci din Carpaţi şi pentru cei de la Dun:.'i.re
si dacă, în fiu;a unui arare pericol, imeresde generale au preva!ar sJ.u nu în raport cu cele
regi,malc. Desrule exemple şi unde chiar din timpul înfruntărilor decisive cu Imperiul
Roman în vrt;mea lui Decebal şi Traian demonscrează trăinicia imereselor zonale- şi
p~'rsistcnra individualismului iribal.
\,fo!ra vreme, dara la care şi~a început domnia sau când domnea Burt'bi.sra a fost
wntnwersar;t dtoarc<.e se credea că în celebra inscrîpţie- de la Dionysopolîs, dar:l în cînste:1
!u( Acornion, era vorba despre rată! lui Burebisra şi, în acest caz, dara precisă exi:>renr,l
ia Iordanes, anul 82 a.Chr„ era prea ridicată pcnrru ca Acornion 5ă fi pmur îndeplini
misiu:1i diplomatice pe !Jngă rati\l lui Burebista, socotit ca av.înd rcşedînra în Argcdauon
~.i_ apoi, pc l:1ngă Hurcbista, ti·imi.s de acesr;1 la Pompcîus, Înainte de lupta de la Pharsalus
(:rnu! 48 a.Clu.). Pentru prima rnîsiunc ar fi fosr prea rân:lr ~i pentru a doua prea vârstnic.
Dac\ însă se accept;l ipoteza :1mintită mai sus, potrivit clreia rdaţia dintre Akornion
şi „rat:11" din Arge:dauon ca „tafii al lui Burebista'' nu este fapl sigur, atuncî n-ar mai fi
neces:1r a nu <la c~·ezare înfonnaţîcî lui lordanes, şi anume d Deceneu a venit la Burcbi~,u
pe când hi Roma lua puterea Sylla (Getica, ()7), adică în anul 82 a.Chr. Atunci, deci,
Burebista dNnnca. Dacă în aed an se urcae>e pe mm s:1u ceva mai înainte nu s;: poate
prcc 1za.
Dacă pasajele, din păcate foarte deteriorate, din aceeaşi inscrip1ie dionysop:>lir:mi
nu :;unr în !eg,'imră cu rat:tl lui Burebista, atunci ar putea disp:lrea şi ubîe..::llll în..ldungii
discuţii din literatura de SfK"cialirate referitoare la orlginea !ui Bc1rcbisrn: plecat din
1 În l 978-1979, fosta Ac1di.:rni,· dt· $t!Înţe Soci,i!e şi Pol:rice a ulilar, sub rnorcklllarca ştiintif'ica :i lui
lt"\u Vulpt\ rrc1 volunw rnnţin8.nd t(,MC douuucMde referitoare Jireu '.;,1u indirect la Burcbisia şi cele
m;;i import.me opinii exprimate de ;c.1rnr'. rnndni şi străini despre actst cpiwd din i~wria Dacici. Din p:icne,
<Keştt· mau:ria!c, publicate în ,;p;·ijinul rndrdur J;dacricc, înn -un cadru re~trâns, rnnt foane greu :icn::;ib!le.
O reeditare ,I lor, cu noi v>rnent;;r'.i si cu o bib!ingrafie adusă la zi, :u fi fo;_;_rtc necesar;!.
 I.A ÎNCEPUTURILE ISTORIEI BUREBISTA 673

presupusa, dar ndndestul.ltor dovedita Argedaua 'd~ p: Arge.ş sau, din zo~a Mu.nţi.lor
Sebqu!ui (din ramura vestică a Masivului Şureanulm). fără a mrra m det~l11l.~ amu~t1te'.
cd ce semnează aceste rânduri crede că Burebista, probabil conducăto1:11 1m~unu de tr~bun
care-si avea centrul în cetatt~a de la.Costeşti-,,Cctăţuie", la sud de Orăşu:, a ~ornn de
acolo. vasta sa actiunc de unificare a triburilor dacice şi getice. Uniunea de tnbun condusă
Samiizegetusa va deveni capitală abia după dispariţia lui Burebista. Eventuala existenţă
a mai multor capitale sau chiar a unei capitale itinerante, în sensul că aşa-zîsa capitală
se afla acolo unde era regele, este de Înţeles în sensul că regele era urmat de curtea sa şi
că hotărârile sale, luare indiferent unde-l purtau numeroasele sale expediţii, erau valabile
şi recunoscute ca atare.

(,,. ,,J ;ir fi fost sit~iată în zona munrdui sfânt, Kogaionon, şi avea mari bog<l\:iÎ în zăcăminte Despre politica internă a regelui, informaţiile de care dispunem sum iarăşi lacunare.
'''
d,~ minereu de fier, fiind în accbşi rimp în apropierea v;1ii Mureşu Ul Şl a
I· . Mun\1.or ·1
Acelaşi izvor antic, Strabon, care vorbea despre înălţarea neamului său de c-'ltre Burcbi~:1a
!',-fetali Feri, 1w.\te ale c1ror ţinuturi \C întir,dca, . ,,prin exerciţii, sobricta!c şi :1scult,1re de porunci" ad:rng:1: ,,Spre a rine în asu1lt=1rc î.'('j-l'.>J u I,
1\nico.:dcnrclc :h.:ţîunii de uHîfiurc nu eium explicit f(mmdate în n.:Luarca SULClllt;l el şi-a luat ajuror pe Dcccneu, un şadaran care răt.'icisc multă vreme prin Egipt, înv;'q;Înd
;·cdat:'i de Su:1hon, care lasă \'oit la o parte evenimentele mai vechi. Dar să urmăm texrnl acolo unele semne de prorocire, mulţumită cărora susţinea că tălmăceşte voinţa zeilor.
· S •I (VII ,_,, ăsând la o parce trecutul îndep;lrtat al geţilor, întâmplările
' ] l)·.,, I..,,,
IUl„tf,1)011 ..
Ba încă de la un rimp fusese socotit şi zeu, aşa cum am arătat când am vorbit despre
din vremea noastră sunt următoarele: Ajungând în fruntea neamului său, care era 1sto~1t
Zamolxis (Z.ilmoxis). Ca o dovadă despre ascultarea ce i-o dădeau (geţii), este şi faptul
de r;tzboaic dese, getul Burebista l-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţine~e de la _vm
că ei s-au lăsat înduplecaţi să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin , .. "(VII, 3, 11 ). L1sii.nd
(vf!tjJtt;, în general „sobrietate"} şi ascultare de p~runci, înc~_t, În c_âţiva a1:1 a fău~1t o
la o parte tăierea vitei de vie, contrazisă de constarările cercetărilor arheologice, este de
n,are purc:rt" şi a supus geţilor cea mai mare parte drn popubţ11lc vecme .. 1:a u~că a aJu~s
domeniul eviden~ei că ascultarea de porunci însemna în primul d.nd supunerea faţă de
s:i fie tcmur şi de romani. Căci rrecând plin de îndrăzncah Dunărea ş1 !efumd :"r:1e1a
rege a ţinuturilor Daciei unificate de Burebista şi, în ochii lui Srrabon şi a izvorului s,'iu,
-·- pân,\ în Macedonia şi lllyria ···- a pustijr pe celţii care erau ~n2e.ste:aţl c_u tracu ~J ~,~
mai ales filosoful stoic Poseidonius, o însănătoşire a moravurilor. Iar colaborarea cu
il!yrii şi a nlrnicit pc de-a Întregul pe boiii aflaţi sub conducerea IUI Cntas1ros Sl pe taunsct -
Deceneu, marele preot, pc care „l-a înzestrat cu o putere aprnape regeascl'' (Iordanes,
Getica, 67), avea să fie în folosul puterii sale şi a formaţiunii politice pe care împreun,1
au alcătuit-o. Cu ajutorul lui Deceneu, Burebisra a putut să impună anumite reforme,
c. Politica internă
chiar pe plan religios .~i să-şi fundamenteze, ,1pelând la senrimentele religioase, autoritatea
care, în condiţiile vremii. nu putea fi socotită ca lipsir:1 de esenţa divină.
fn puiine cu;·intc, Stra!)<1n relatează, de fapt, o vastă acriv:Î,tJ.te dcsfaşurată de~ Bure_bis1a
Amoritatea lui Burcbista a putm fi dedusă şi din încetarea emisiunilor de monede
'"'" durata înrro;;.ii domnii, Tot el ne lipseşte însă de detalnlc ce nu puteau ft dccat de
tradiţionale în Dacia, adică a emi.siunilor locale, ale uniunilor de triburi, şi din începutul
j•" V

cd mai marc i111cres.

Răi.boaidc desc care-i isroviser.1. neamul erau desigur .:-.onrinude }"onfruntări î_ntre
diftritdc triburi din Dacia pentru 5upremaţia unuia sau a unora în dau_na a!'.ora: h.::lul
ci.1ni s-a înfrlp1uir această unificare ne ră1~ânc n~cunoscut:.I~1xine t1robab·d.:111~1 ~u n,1
s;\ dea asrn!t:ire !ui I3urebista de bună voie, la fel cum alţ111 s-au unpotnva ŞI, p1du„ar „
după conduita generală a regelui, acesta n-·a avut reţin,TÎ în a--~ supune prin fona airnclor.
·
Incend:erca ·r. ·· geto·· dace ŞI· c··I11ar
unor c1oru,icaţn v'-'·" • ar putea fi , eventual ' llusă
· a unor a~,,·,a~,.,
pe scarn;t ;.1qiunii de unificare a lui Burebista, Tot el însă trebuie să fi înglobat in
formaţiune::i. sa pu Iincă· e1ort1·r,ica1u··1 e mar· vecJ11· ŞI· sa~ fi1 com tr t 1it. altele • Ne e<.:tc
,:
credem, cum se mai susţine uneori din pricina insuficientei documentaţu, mai al_cs
:uh.:::ologice, că Burcbista;:: distrus şi a lăsat În paragină fortificaţii vitale pentru Daoa,
dispuse în puncte de irnp11rran\.ă strategică,
Împrejurare,1 că Strahon nu porneneşre Sarmizegei:us:.. ~i că ea apare doar la P,ro!.e'.~'.~" 1
cu cpircrul -rO jxxcr(AElOV (regia), adică regească, dar rnenponcază numele muntelui ~f;t,H
al dacilor, Kogaionon (v. însă şi o altă opinie, referitor ia această denumire: cap. IV, P· 44~)),
1
ne lasă să presupunem că reşedinţa lui Bure hista se ana · · J poale şi• perma nenr
ll ·rn1ţ1a, - ~ , .' a
Costeşri-,,Cetăţuie", cca mai veche fortificaţie din zona munţilor de la sud de Oraşuc.
emisiunilor monedelor de tip roman.
:_:·I;~
d. Politica externă. AcţiunHe lui Burebista în v~stul Dadei
, Cât va fi durat consolidarea unificării dacilor şi geţi.lor nu se poate precizii', dar cudnd
Burebista era at,1t de puternic încât a început o vasră ai:ţiune pe plan cxrern, bazat:'.'!, după
rreu
> _ ~a_ cum afirmă acelaşi Strabon, pe o armară de 200 OOO de oameni, cifră poate exagerată,
dar semnificativă pentru a ilustra puterea militară a regelui.
Prin anii 78-76 a.Chr. guvernatorul Macedoniei, A. Claudius Pul.cher, pătrunde până
la Dun-ăre pentru a-i respinge pe sarmaţii iazigi care, probabil în alianţă cu geţii, invadaseră
zonele de la sudul Deltei Dunării. Apoi, prin anii 74•-73 a.Chr., C. Scribonius Curio
urmăreşte pe scordîsci şi pe daci, ajungând până la Dun,l.re, dar se opre~te pe malul drept
al acesteia, neîndrăznind s-o treacă de teama codrilor îmunecoşi (F!orus, I, .39, 6). Este
po~ibil ca Burebista să nu fi fost smiin de această invazie n:spinsă de Curio câtă vreme
ştim de la Strabon că trecea Dunărea plin de îndrăzneală şi jefuia Tracîa până în lllyria
 . -··----

674 L\ ÎNCEPUTURILE ISTQRJEI BUREBJS'I'A 675

şi rvfacedonia. Tor ·aşa esre posibil ca Burebista sir fi fost implicat în încercarea esuat~ a prin săpături t. tvfaterialul arheoiogic recuperat de aici este bogat şi variat: cerami ·a
lui C. Antonius Hybrida de a cuceri teritoriul Dobrogei în anul 61 a.Chr. (vezi mai jos). Jlucrată cu mâna, atât
• din specie poroasă ' câr din ceJ. şi
• ('.,t:,,a1n1c1
· ccnus:,
1c
lustru~ită
Dat prima mare aqiune a lui Burebista în afara Daciei se îndreaptă împotriva celţilor u~rată la roată cupnnde fructiere, smkhini, capace, strecurători, boluri, căni, chiup~ri
din partea apuseană a Daciei. Cronologia acestor campanii a.le lui Burebista este nesigură, (p 1~hoi) etc: Acestor r~cipie.ntc de factură dutohtonă li se adaugă ceramica eienîsrică
Se pare el, mai întâi, Î-a pustiit pe celţii amestecaţi cu tracii şi cu îllyrii, deci pe scordisci. de import .tnt:-o cantitate tmpresionant:ă ·-- cele mai multe fiind amforele.
Aceştia din urmă, împreună cu aliaţii lor, fuseseră deja, în mare măsură, slăbiţi în luprdc La___Mungh1ol, în nordul Dobrovci ~ . --
! I I ., ::, ' în punctul " Chiolul
-' · p„r • :" , s-a cctcecat
e.1u o z.s(:zarc
cu romanii menţionare mai sus. Apoi, în jurul anului 60 a. Chr., întreprinde o expediţie
i-
1
~lin sc~o u ,1 ll-,ca_ a._Ll~r., c11 numeroase mah·ria!e aurohronc, spe:-cificc, prcowi,~;j un
ck ;lli'p!~nrc împotriva ccltilur Jin nord-V<.'Stul Dxici. i\.ccşria, ·?ncJ. de !a sD.rsiru! secohdui
IJOt;:tl rn \··mar dcni;;uc. f n ·:1.,·ca::,i ZPnti, Lt f blmyris, s •:t comutar cum ,işe1.J.rca wrn:rn:i
al IV--k:a, se instalaseră, aşa cum o dovedesc descoperirile arheologice (vezi cap. VI, p. 532),
suprapune o aşezare getică mai wche 2 ,
în C{irnpia de Vesr şi în Transilvania, iar nuri1ărul lor a sporit prin aşezarea tot acolo a
boiilor în ultimele decenii ale secolului al Ii-lea a.Chr. Riposta lui Burebista a avut drept
. În necropol~ele Histr.iei s~au descoperit morminte de incineraţie pe loc, plane şi gropi
: 1male, datate m se~olck IJ..-J a.Chr., din care s-au recuperat fragmente de \'ase gerice
pretext recuperarea teritoriilor din părţile Tîscî, care fuseseră înainte ale dacilor (Strabon,
VII, 5, 2). Năvalnica sa înaintare e sugerată şi de îngroparea de-a lungul Dunării a mai
unpreună . cu CtTam,că ,.grecească, l)fecum
t , o sabie dacică ·--- 51·ca . J"a· ,n ; ,·1 a daugarn
si · · ca·
multor n.~Laure monetare (Tbrfa..lu, Reca, Simmering, Stupova). Boii, aflaţi sub conducerea cercetările
l au pus în lumin:1 cantit:ăfi importante de ceramică de import de c;le 1 •
•~ c . .. , 1.1a1
lui Crirasiros, au fost cu torul nimiciri, îar teritoriul lor prefăcut „în pustiu" (Strabon, mute• on m atara ternorn 1or rumlc ale oraselor
. grecesti
. Hîstr1··1
. , , 'J'o·ii,·s
, _,1 li·ans,
, or,· ('· · ca.re
•
VII, 3, l l şî 5, 2). Resturile !or, împreună cu tauriscii, sunt dîs!ocate, primii înainte de apa:ţ10ea aut~lhronilor, aristocraria lor preferând-o. Asa explicăm depozitul cdor 1 I 5
58 aJ]1r. iuptă cu celţii din Norîcum şi apoi se îndreaptă spre Gallia împrună cu helveţÎÎ, amtore d_~ la r.ulcea, aL1nu i Je care au apârut mai multe fragmente de ceramic1 f!,Ctica,
iar tauriscii ajung, la rându] lor, până în Noricum. Burebista îşi întinde stăpânirea pân:1 la cotul datand dm secolul I .i.Chr. ~
Dunărea Mijlocîe. T otuşî, dislocarea celţilor n-a fost totală. Până ia Dunărea Mijlocie şi - În acc:a context istorÎCO··arheo!ogic, specific Dobrogei În :>ecolul I a.Chr. (Mtxpd
la I\fora\'3. materialele dacice apar în asociere cu cele celtice (Slovacia, Ungaria) şi chiar unde LxLl\.t(a:: Strabon, \'[!, 4, 5), se accekrc:1ză înaimarea lc-<,iuni!or romane îr Pcn'nst·la
BI , . r o , - , , i
forrîficaţii celtice, cum este oppidum-ul de la Zemplîn, sunt ocupate şi folosire de daci. „;i can:că ŞI pe .J~t~ralul vcst•-ponric. Se vor încorpora sraruluî roman regiuni încinse, cu

În felul acesta, hotarele Dacieî se î1wecinau cu stăpânirea sucbului Ariovistus şi la Roma oraşe ş'..'-'.U o poz1ţ1e geo-srraregicl de imporranţ;'l. cardin:ilă la ~Aarea Neagră şi la gurile
~e :1ş1epta cu speranţă o ciocnire între cele două căpetenii, desigur în folosul romanilor .
1
Dunărn. '
Dar cei doi conducători b~irbarî puternici nici nu s-au ciocnit şi, ~pre uşurarea Romei PrilcJul ins:rahîrîi mai timpurii a garnizoanelor romane pe acrualul rărm rorriîne ., , ]
republicane, nici nu s-au aliat, Ariovistus îndreptându-se spre Ga!lia, unde va fi învins de
Caesar, în 58 a.Chr., iar Burebisra îndreptându-şi privirile spre ţinuturile de la Pontul Euxin.
,~ârii Negre ii oferă războiul dintre Roma şi Rcgarnl pontic al lui Miri1rîda~es .a,! v::l;~
, I. Gforl✓1riu
Lupator,
.~ aflat
. în cca de _ a treia ('Ul)ă: a dcsfa-=urăriî
" ,5,-Jc , '1,, 1 .,, 11 11 , 1- 63 ,a.Ch r. 'I n n1np
· • 7/, · ce
lt: gcle poJ1t1c (la cap,1tul unor conflicte soldate cu vicrorii fie de-·o
,• I~ „
",e d, -,.
1•,1 r.:, u e CLa Iara
,., , \ ·) ,
cauta
i:- .
să„. 111depărreze pe•
gt·nenlul L. .
l • !cir1ius
• • •
Lucu!l11s, '111 11.. '1'1ca,
',,·,,, n , Iuptanc ' j pe m:1re
'.'tnt:,<l Insula Lemnos ş: pe ~iscu la Cyzic şi Kahitla, se· produce o ingenioasă <lin'rsi: 1ne
e. Burebista şi politica pontică 10mană de-a lungul coasre1 vcst-f)Onrice , de h, sud c'ltre. 11 ,·,,·d· ,··,·p•
_, .e gu11"l e [) un:1r11
· ·· r'.n
anul •72-71 . a.Chr., .fratele. stm virrc'>',
o M. Teremiu, ., H,,,·,·o r cicccll,,s .,,. ca·· I, aze·l C rege. IUl·
În Dobrogea urmele ci-..ilîzaiieî getice sunt numeroase, de.şi cercetările de tcrt'n , , · V, , _._ , ,t

,pontic
_ constmute dm suita. oraşelor orecestî ., de h, 1\poll.011 , .,;a (Sozc,
... 1 po I) , 111 • su d , si· p~tna ·' -
nu sunt prea numeroase. Pentru secolul I a.Chr. izvoarele scrise lasă să se înţeleag:l , c,
o prezcaţă activă a geţilor - atât a celor locali, cât şi a celor din stânga Ouniirii -- m nord. ..la Histria şi apoi din nordul Mării Negre , - '- 11 ,i
_ • , "llJmn-î. , , totoch·ă, ,._ , 1,e ,•,!·, a, JJ.. ,•rect
•, • ·1 or,
Ioca!n1cn lraci, bessi, rnoesi, gtţÎ, sciţi ere.-\ , '-'
Li evcnimcmde politico-militare care au avut loc aici. Dovezile cele mai condudentc
privind ..:ivilizaţîa geţilor din Dobrogea în secolul I a.Clu. au fost puse în lurnin:1
1 .'\1. lrimia, N. t:on:l\'ici, Aşe..::.-1tu1 <trticli 1(,rti,:;c,:t/1 rff la \',,tu ",,,,. J/.. ,,, /, ,· \i ·, '' (
prin cercetări recenre întreprinse în situl de la Satu Nou, punctul „Valea lui Voicu" ('' "' !' 'J' , • 1\ ,, .,1,., , ·01,u com. ')/ ·. •u
t. ;:,,a ·d
_,om,tama). Rilport prrlimint1r, ;n Thr;u)-Dacica ! O, 1989 p. l J5... ; 54.
(corn. Oltina, jud. Constanţa). Importante niveluri de locuire corespunzăroare­ 'J .

' V, Lungu, Sâpii1wilc arh{'o!11;:,ite ,k .nll!are d,: I.,,- Ghiolul Petrri. ,um. JJ1tiq,rnd/ntt1 juri Tu'cer Îl' f\-ucc•
seco!ului I a.Chr. şi începurului secolului I p.Chr. au fost investigate şi clarificate !0,1991,p.6J--ll8 ,, . ,.,.
1
Y1(
R. •Vulpe, HistuÎn'tlfh'i,'•111tde!a
, _., ,
lJ,1brm1dj11.· Burnrestî \<.P,8 n ()') -: • . D ..M , 1rtppî dî,îno,b.i'Îf.,
' ' -- 'r· -~ 1 w111.,
1 C Jul!ian, Hi.<toire de I.a Gaule4, IlL Paris, l 920, p. 149-154. P· -i) Şl urm.; A. Suc..cvc,:n,1, 111 La Dohro111lj'r1 N.orn11it1e, Bunir(·şii, 1991, p. 23-25.
676 .L\ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
Acestea odată supuse, se anihila puternica bază constituită din ora~ele greceşti vest-
şi nord-pontice pe care se sprijinea Mithridates în lupta antiromană. O inscripţie de
la Histria reprezintă un decret onorific pentru un stmteg, originar, probabil, din Amascrîs,
pe cne regele pomic l-a !ă.sat cu anumite misiuni în cetate. El este lăudat pentru
preţioasele servicii pe care le-a adus locuitorilor de acolo în decursul timpului. Că orasde
greceşti, cu bogatele lor teritorii rurale foccau parte dintr-o mare uniune constiruită de
mai rnult:l vreme de cltre regele pontic, o dovedesc .Şi numeroasele monede de aur, .srateri
);:i: 1qi în :,,c!icrdc de la Histri:t, Tornis ~-i Ca!Luis rn imaginea !ui M:rhritl:ll<'-~ (vui -5i
cap. VH). În ciuda arâror conflicte armate, de natură să afecteze viaţa comerciala în
rvfarca Neagră, un examen mai detaliat al circulaţiei amforelor ajută la întregirea unui
tablou cu numeroase importuri în zonă. La Tomis sunt identificate produse rhodiene,
în prima parte a secolului I a.Chr.; la Histria arestările de produse rhodiene şi cnidiene
sunt mai 1rnme10ast .;-icu o valoare deosebită, Ad:'iugăm, de asemenea, şi depozitul votiv
de amfore de Cos şi pamphiliene de la sfârşirul secolului I a.Chr., descoperit la Aegyssus
{Tulcea), alcătuit dintr-un număr de 115 amfore întregi şi fragmentare, Între care au
fost determinate cinci tipuri şi Arât monedele, cât şi amforele 1mintite
subtîpuri 1•
evidenţiază intensitatea relaţiilor comerciale în Marea Neagră în secolul I a.Clu. ~î
strânsele lcg:Huri cu J'vfediterana Orientală. Lumea grecească şi getică din wnii se dovedea
foarte activă.
Nu cunoa~tem ,nodul în care au fost supuse cetăţile vest-pontice de către Lucullus;
desprindem însă din unele izvoare literare şi epigrafice că prima atacată, Apollonia,
2 se aflau sub ascultarea sa, dr şi aliaţilor. Dar a trebuit şi el, la dndu-i să îndure multe.
ar fi opus o dâsză rezistenţă, pentru care faptă romanii o distrug (Strabon, VII, 6,
I; Plinius, ,Vlltumfis Histuria, XXXIV, 59); cde!alte, dinspre nord, Iviest'mbria,
Odcssos, Dionysopolis, Callatis, Tomis şi Histria, la care se adaugă, dup,1 roare
probahilit:lţile, Parthenopolis (Schitu-Costineşti) şi Burziane (Bi7,onc?), toate acestea
rrec sub <1,scultarca Romei, care îşi instalează în incintele lor garnizoane, în 72-71
.1.Chr. Evenimentele dramatice oblig,l oraşele să-şi întrerupă emisiunile monetare
--~). În..vingătorii i-au capturat nenumărate trofee, stindarde şi alte bunuri militare, pe
în atelierele lor.
S-a admis, până nu de mult, el Roma şi-a asigurat dominaţia în oraşele de pe (:oasra
de vest a Pontului Euxin i"n virtutea unor tratate de alianţă care, poate, au drept modei
unfocduJ, în limba latină, descoperit la Callatis, încadrat între anii 72--71 a.Chr., deci
redactat imediat după încetarea osrilit;lţilor provoc..tte de către M. Tcrentius Varro
Lucullus. Tratatul ar reda o înţelegere între Roma şi Callatis, în virtutea căreia se stabil~au
legături prietenrşti între cele două părţi, stipulându-se avantaje şi obligaţii reciproce. Dar,
constată mai recent cen.:rtătoriî, datarea ar fi fost adrnisibtlă numai în cazul în cart încă
1 A. Op,tit, Un dlpâtd'a.'llphores he!U.Iiiistiques d,11JeJ vm la find.: li!poque, dico11uert li ArgJWIS, în Sympos:~
thra,:ologic-1 3, 198'5, p, 97--98.
2 1GB, 12 • 392 ~i 314; D.M. Pippidi, DID L p. 277.
B\JREBJSTA 677
de p~~ atunci cetatea doriană a Callatidei s-ar fi bucurat de statutul juridic de oraş „liber
şi „aliat". Or, aceste atribute sunt obţinute de ora~ mult mai târziu, !n condiţiile in care
stiipânirea romană s-a impus pentru totdeauna. De aceea, semnatarul acestor rânduri
crede că facdu..HlÎ se încadrează cronologic în condiţiile date de o autoritate romană sigură
în această parte de lume, fapt ce se va întâmpla abia începând cu anii 29-27 a.Chr. (vezi
o ,,Ici opinie mai sus, cap. VII, p. 637, formubrn Jc Alexandru Avram; acolo şi toată
bibliografia).
Deceniul cuc w-rrw:11j foptdor aminei te a dovcdîr el prucnţa det:wmv:mclor rn;n,inc
a ilist opresivă şi neacceptată de b'.lştinaşi. De aceea, oamenii pclmânrului, poate îndenrnaci
de grecii cu care colabor:rn de veacuri, împreună cu basta mii din nordul gurilor Dunării
(Strabon VII, 3, 15 şi I 7), revoltaţi, au luat armele pentru a face să dispară abuzurile
noilor veniţi. Acestea erau cu atât mai apăsăroare pentru localnici, dar şi pentru coloniştii
greci, cu cât şi guvernatorul Macedoniei din acea vreme, de care depindea din punct
de vedere administrativ i;inuml dintre Dun,lrea de Jos şi Marea Neagră, Sci\-ia Mică,
<;C preta la o politică personală, vexatorie. C. Antonius Hybrida a obligat pe greci la
impozite şi prestaţii apăsătoare, ceea ce a determinat conflictul care avea să urmeze. Se
produce o răscoaJă: geţi, bastarni, greci etc. înfrumă Jeraşamentde romane în anul 62-61
a.Chr., chiar sub zidurile cetăţii Histria. Antonius Hybrida suferă una din cele mai
11militoare înfrângeri (Titus Livius, Periochae, CI1I); iar Cassius Dio consemnează: ,,Cât
a guvernat MacedoniJ lAntonius Hyhrida] d pricinuit multe necazuri atât celor care
După ce pustii pământurile dardanilor şi ale vecinilor acestora, nu mai cuteză să li se
împo~rive2scă când fu atacat, ci fugi de awlo împreună cu cavaleria şi se retrase ca si
curn ar fi avut altceva de intreprins. Dan.fanii au învăluit atunci infameria lui, l-au alung~t
~u forţa din ţara lor şi i-au .smuls pr~da. Întrucf.r şi cu aliaţii din Moesia se punase la
fel suferi o înfrângere Lî.ngă cetatea hisuienilor din partea bastarnilor din Scitia veniti
ln ,1jmorul acestora. Şi el a trebuit să fugă." (XXXVlll, 10, I; XXX.Vlll, 10, 3; LI, 26,
ure Ic-au Jscu.ţis într-o cetate ce trebuie că urată la nord, în teritoriul dominat de gqi;
cetatea se numea Genuda.
Vasile Pârvan se întreb,1, cu oarecare îndrcpt:'iţire, dacă nu cumva îmu~i Burebista
ar fi dobândit victoria de I~ Histria Împotriva lui C. Antonius Hybrida, guvernatorul
i\fan:Joniei 1 • Nimic însă nu confirmă această ipoteză -- dar care, chiar şi aşa, poare fi
plauzibilă - mai ales că, aproape către acea.st:l vrerne, regele abia trebuia să se fi întors
din expediţia sa contra celţilor, aşezaţi din sud-vestul Daciei, pJ_nă spre CadriL:nerul
Bohemiei. Într-adevăr, evenimentde care au urmat anului 61 a. Chr. implică ascensiunea
fiJminantă a lui Burehista, care îşi îndrepta acum privirile spre r3să.ritul tării sale, dincolo
i V. Piirvan, Getica, p. 78.
678 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
de Dunăre, spfe tărrnurile ewdne. De bună seamă ef~- atras de mirajul bogăţiilor acumulare
de-a Iungui veacurilor de către negustorii greci, aşa cum s-a întâmplat cu numeroşi ali;i
dinaştî locali încă din vremuri îndcpănate, ca să nu mai amintim decât numele unui
Dromîchaites, Zalmodegikos, Rhernaxos etc. La. adăpostul prei::extului că oferă procecţîa
lor armată cetăţilor de pe îirotal, aceştia îi obligaseră pe greci să le plătească sume însemnare
de bani, prdt:'rate fiind monedele de aur. Osebit de aceşria, Burebisra, care ţintea, desigur,
\J.-\i :Kopcrc şi ncccsîr,1ţi financiare, nutrea u1; plan poliric wperior, integnr
programului sju mi!irar, acd:1 de a--şi înu.ri ihnc.ul r,1s:1rircan al cccc1ttci sale alcătuiri
polîrice, întinzându-şi graniţele spre răsărit şi miazăzi la Dunărea de Jos, prinrre triburile
congenere.
Analîz.a documentelor de care dispunem duce la concluzia că d a fost prezent în
cuprinsuî acestei regiuni dimre Dunărea de Jos şi Marea Neagră, c.cl mai târziu în anul
55 :1..Chr. În prea bine cunoscutul decrer în cinstea lui Akomion din Dionysopolîs, abilul
diplomat, de servîcîîle căruia a beneficiat Burebista în raponurile sale cu alte căpetenii
locale sau cu romanii, aflăm ştiri de natură să lămurească aspecte istorice necunoscute,
În texlul decretului onorific citim că regele esre stăpânitorul ,,~inuturilor de dincolo şi
Jc dincoace de Dunăre" (Syll 762=1GB 12, nr. 13, 22-25) 1• Lesne de înţeles că acest.:
,,ţinntuti" sum cele ale geţilor din nordul fluviului şî ale celor din sudul aceleiaşi artere
de apă.
Decretul dionysopolitan datează din perioada imediat urm,'1.ware anului 48 a.Chr.,
când Akornion a fost delegat pe lângă Pompei să încheie o Înţelegere cu acesta în numele
lui Burebisra, a cărui prezenţă pe litoralul occidental al Pontului Euxin devenise o realitJ.re.
(Jnd anume s-a întâmplat aceasta ? Data apariţiei .sale în Dobrogea, poare după cc
făcuse mai multe incursiuni în răsăritul Daciei, împîngându-i pe bastarnî şî s:urnari,
poate fi apreciată în funcrie de o ştire dată de Dion Chrysostomos, potrivit căreia putem
circumstanţia anul când este cucerită cetatea O!bia2 de la gurile Bugului, în nordui
PontulEi Euxin: ,,Oraşul boristcniţilor nu mai are o mărime potrivită cu vechea sa glorie
•--· scriţ istoricul nostru în pragul secolului al II-iea p.Chr., relatând despre prvp1i.t .q
călărnrie la Olbia, probabil puţin înainte de 96 p.Chr. - din pricina deselor cuceriri
ale barbarilor. Deoarece este aşezat de atâta vreme în mijlocul barbarilor şi chiar în
mijloc.ul cdor mal războinici, [oraşul] este mereu hărţuit de războaie şi a fost '.tdcseori
cucerit fde duşmani] ... Nu mai departe de acum 150 de ani, geţii au luat atât oraşul
Boristene, cât şi alte cetăţi aşezate pe ţărmurile Pomului Stâng, până la Apollonia" (Dion
Chrysostornos, Orationes XXXVI, 4). În sprijinul acestei darări şi a distrugerii oraşului
Olbia d;:- către geţi pledează şi un document epigrafie, mai exact un decret olbiopolitan
"in cinstea lui Nikeratos, unde se consernneaz,ă: ,,duşmanii care se adunaseră de peste
tot împotriva oraşului". Aceasta v punem în legătură cu atacul burebistan, când s-au
1
D.M. Pippidi, op. cit., p. 281-287.
2 l.H. Crişan, Burebista şi epoca sa1, Bucureşri, 1977, p. 257.
BUREHISTA 679
asociat dacilor şî geţilor nem1mărnte cete de nemulţumiţi, între care este de presupus
prezenţa ktstarnilor, a sarmaţilor etc. Poate că regele ajunsese la Olbia, fiind la capătul
cuceririlor sale din răsărind Daciei, unde a supus nenumărate seminţii: ,,prima parte
:, înrregii regiuni ce se întinde la nord Între Iseru şi Boristhenes este pustiul geţilor.
Apoi vin tyr:1gqii, iar după ei sarmatii ia2igi şi cei care se numcs;c regali, apoi urgii''
(Str,JJO!l Vll, 3, 17}.
Prin urnnre, dup;1 ce Btm·hisu şî-a ,1:-.igmat :,tJp:î.r1lrc1 !a :-tânga şi b dreapta_ DunJrîi,
c:.unv1nia :,;1 pun:id, prÎH ';i) :1-(~hr., prin ~-uu.::rl:-ca ()lbici, la gur 1lc Bugu!ui.
Nu :;,tim dacă ordinea de cuceriri ale cet,ltllor hdlcnicc, deh nord la sud, va fi fost una
de succesiune geografică. Poate acum se darc:11,..1 şi ambasada lui Akornion la cel pc care
unii l-au considerat a fi „tatăl" lui Burebista, pentru a-î câştiga bunăvoinţa în favoarea
concct:lţ·enilor săi. Totuşi, după păreri recent exprimate şi împărtăşite şi de cel cc scrie
dndurile de faţ:1, cd b care vo fî efectuat vizira Akornion, era un „h:1si!eu" care conducea
o fimnaţiune politică aici, în cclatea sa,"" Argeda\·a (Argedauon), localitate care s-a încercat
a fi loc:ifrută cât n.ai corect şi a Fost căutară în mai multe părţi ale ţării 1 . Înd înaince
,<;,1u dvar după ClKairea Olbiei, Burebisra atacă şi supune toate oraşele vest-pontice, de
Lt Tyras până la Apollonîa
Prin cucerirea oraşelor greceşti vcsr-pontîcc Burcbista se dovedeşte a fi fost şi un iscusit
o:n po!idc, c:1re a ştim s.1. profire de conjunctura creară după moartea lui Mîthridates şi
Jc vidul Je putere din zona ţ:hmurilot Mării Negre, aflat:1 înainte sub controlul regelui
Pomului. Cum va fi săvârşit cur,:erire1. şiragului de oraşe litorale r~-avem cum afla, ci doar
deduce. Aproape sîgur, dinrrc roarc, Akornion va fi dobfindît pentru or;1şul său,
[)iony:-opo!is, favoarea cuccr:toru!ui de a-l cruţa, deschizându-i porţile si primindu-! cu
pi i,:tenie. În ceea cc pri\·c~tc în<;{t celcL1lte colonii, documentele fie că lipsesc, fie cele
puţine care ar putea fi lu:ire i11 consîJcrnre, ne dau inforrn,iţii indirecte, iar altele nu
chtează din rcrioada respccriv:L
Unde dovezi arheologice şi epigrafice, cuksc în timpul mai multor campanii de
:-:îpJturi arh~~o!ogice la Histria, vin s;1 ne ajure la Înţelegerea unor evenimente dramatice,
·prîvind mijlocul veacului I a.(Ju. În cunoscun „zonă sacră", distrugerea unor edificii
alt{H.lată măreţe, descoperite de cure V1.•:lle PEirvan si de alţii cercetători de mai t:irzîu,
poate fi pu.<,1 pc seama evenime.m:dor legale de atacurile Jaco-g,crice ale lui Burcbista 2.
Într-adevă.r, la tqnplul lui Zcns cu altarul din vecinătate - ambele din secolele VI-V
a.(Ju, •- t:a si b cd al Af:-o...litei, precum şi în prejma celor!alte construcţii aferente,
unnde unuî mare incendiu 5UJH .:vidcnte. Sunt <lovczile unui dezastru care a obligat
pc numeroşii locuitori ai cctiiţii să-şi ,lfk scîparea, fugind, de'iÎgur, în reritoriul rural
1 R. Vuipe, S"t11dia rlmu1lo:;i,-11, lh1-::t1\'t"\ti, l 976 fAi"gc·<Llva. p, 69- "/9); H. Dai,x,viciu, Dilcii, Bucureşti,
!965 (~;:.rt:,,,,foya, i'· HH): N. C,_)~t:cr, .)'/ir li! n!.,idm,:t' du ,·oi rl,m' IJ1nehi.11t1, ln A)Ubşi,Isw1·ie 16, 1';)70,
1, p. 57-% V.«rgitLl\'a); A. Slic..-,·cvu, op dt.
~ D.M. Pippldi, 1~1J. cil.. p ..'.~<J--28'/.
680 lA ÎNCEPUTURILE JSTORIEI
sau aiurea. ()ricuni, trehuie semnalat cJ. în această „zonă sacră" a cetăţii au fost
descoperire; alături de dovezile culturii greceşti, fragmente ceramice getice şi sarmatice
într-un nivel arheol.ogic datat în secolul I a.Chr. 1.
Densrrcle semn;1.lare aici se lasă apoi întrevăzute într-un celebru document epigrafie
Jn cinstea iui Arisra.goras, fiul lui Aparurios, 1.111 bînefacator histrîan, care şi-a binemeritat
onorurile pentru fuprcle sale caritabile faţă de concitadini, într-o perioadă de mare restrişte,
descrisă du în wxi-ui de aici: ,, ... la întoarcerea în patrie (deducem aici din bejanîa la
( ;irc i-•au ;:ilit cuceritorii i;no•-daci), dup,1 nrnorncirca :tbătut:i. asupra oraşului, dlnd cetatf"a
!l<l\"Gi. ;:.id uri, iar locuitorii se gibcau din nou '!n primejdie împrcun;1 cu nevestele ~i copiii,
îm,1rr.-in,lt de cetJţeni cu refacerea z,idurilor, a luat cu bărbăţie ~i devotament întreaga
suprav~:ghere a lucrărilor, fără să se sustragă ostcnelij trupeşti .... " (1S,\1, I, nr. 54,
p. 138-147).
„Nenorncirca abătută asupra oraşului" sugcreaz,î., după cde mai avizate păreri ale
isrnr!:.:ilor, cucerirc:a ora,5uluî de cârre Burebista. $i, tot aşa de dar, se exprimă mai departe
textul inscripţiei: ,,Trei ani mai târziu, ca urmare a samavolniciilor barbarilor ce continuau
să .~tăpân.:-ască ţinutul, ceL'tţenii, g:lsindu~se din nou ln situaţia de a nu avea preot al lui
,\pollon T:lm;iduiwrul. Întrucât averile particulare erau secătuite, Aristagoras ... ".
Deci, documentul histrian .istfel tradus, ,1duce în prim plan imaginea distrugerilor
sii.V'.irşite de ,,barbari" (presupunem geto-dacii lui Burebista). Efonurilc lui Aristagoras
înse::unn,'î. tot atâtea dl'.'mcrsuri pentru a scoate cetatea ,5i pc locuitorii d din situaţia î:1
orc dcdwseră, ajtttându-î totodată şi în plan religios, fiindcă numai cineva cu dare de
m8.n;l putea ocupa o importantă funqie sacerdotală în cetate.
D,1eJ :işa stall lucrurile !a Histria, unde ne-am bucurat de o mai largă posibilitate de
rcu::;n:;citeire a fopw!m, in ,<,chimb pentru cddaltc ouse mai de la sud documentaţia este
m:.1lr :nai prcc;:;,r;1. Imcripţîile de la Tomis, Callatis şi Odes,1,os, cc păre.au să facă aluzii,
,'Vl'n\u:d, la c\,cnimemul în discuţie, sunt con restate de cer..:-et:1tori, neputând fi datate in
HCnli':a cunpaniei lui Burdiista. Despre Mc:,ernbria exist::\ o inscripţie (1GB I, 46) în care
2
:.c: mcntionta·d dar G1 trei strategi s-au rem.arcat „conducând oastea în răz,boiul împotriva
lui Burc:bista". De:,pre Apol.lonia (IGB 2 I, 400), ultimul dinrre oraşde care au Întrat în
,;18.pfînirea lui Burcbista, şi ea pare s,l-şi fi deschis larg pordiC cuo:r1toruluiJvczi şi cap. V1I).
A. Rii.du/eJo"i,· A. Suceveanu
f. Burebista şi Roma
Srapftnin:a lui Bun.:bîsta se întindea acum din Moravia şi de la Dunărea Mijlocie pâ!1ă
!a gura Bugu!ui ~i din Carpaţii P:lduroşi pânii la !vfunţii Haemus. Nu î1mîmplăror, regele
1 cnnstarăm
P. Alt·xandn-sni, Distrugerea zonei sa.re a J-li:.trit-i de c1Un gc'fi, în SClV A 44, l f/93, 3. p.23l~26C1:
:m puiKt de n:dcrc o..ritic, la C. Preda, .,Dmarul strdtigr".fic" al wnei sdcrc de /.1 ffistritl - htre realiwlr şi
imprurizatie, în ArhMold 20, 1999. p. 181~185.
BUREBISTA 681
este intltulat în decretul dat în cinstea lui Akornion ,,cd dintâi şi cel mai marc dintre
regii Tracici şi stăpânitor peste tot ţinutul de dincolo şi de dincoace de fluviu (Dunărea)"
(IGB 2 I, nr. 13) (pi. 47).
Desigur, cuceririle lui Burebisra fuseseră posibile ş{ pentru că Roma era ocupată cu
luprde lui Caesar în Gallia şi din pricina ru!burărilor sale interne. În 48 a.Chr. izbucne~te
.-.11hoiul civil şi, la începutul aceluiaşi an, două mari personalităţi politice, Caesar şi
Pompcius, se înfrunrau deja pe coastele apusene ale Creciei. Cel de al doilea pJ.rca mai
!,'illun!c .5i era "p1·ijinit de Orienuil ele•1iq_lc. Burchisu trebuia s;1 i:i n hnt:\n'irc !n f(·,ins1d
Daciei şi, în accsrn împrejurări, apelează la A_kornion, mai vechiul s,lu prieten din
Dionysopolis, pe care-l însărcinează cu purtarea rratarivelor cu Pompeius. Se întâlnesc
la Heradea Lyncestis, unde e probabil ca Akornion să fi obţinut, în schimhul ajutorulu_i
promis de Burebîsra lui Pornpeius, recunoaşrerea cuceririlor pontice ale regelui dac şi,
desigur, 1vantaje pentru oraşul său. Dar în lupta de la Pharsalus, în pofida superiorîtătii
;.rmatei lui Pompcius, câştigă Caesar. Vinorîa lui Caesar însemna pentru Dacia lui
Burcbista apariţia unui duşman necruţător care, de altminteri, a si început să pregătească
o mare expediric împotriva ei (Strabon, VII, 3, 5; Sueronius, I:dius, 44; Plutarh, Caesar,
58; Appian, Historia Romana (Bella âuilia), 110 şi alţii). Caesar a fost ocupat însă cu
1,cirobirea partizanilor lui Pompeius, iar conflictul între Roma şi Dacia avea să fie amânat
u1 m:ii bine de un secol, datorită asasinării lui Caesar în Senat, în 44 a.Chr., şi de
r:b·rnrnarca de la putere, cam în acelaşi timp, a lui Burebista. După moartea aceswia
din urmă, survenită în urma unei r:1scoale (Strabo, VII, .3, 11), y;ista sa stăpânire, după.
acelaşi Strabon (loc. cit.), s-a împărţit mai îmâi în patru şi apoi, în vremea lui Augustus,
·în cinci p<lrti. E foarte probabil ca primele patru parţi să reprezinte cele patru principale
formaţiuni politice getice şi dacice prîn a clror unire se înfăptuise regatul lui Burcbisra.
Cert e5te că nucleul acestei stăpâniri, după moartea lui Burebista, se arată a dăinui în
Jdunţii „Orăştici", pare~se sub Deceneu, urmat de Comosicus (Iordancs, Getica, 73
rnroborat de Strabon, VII, 3, 5) şi tot de ac'Ok• va porni ultima unificare a daco-geţilor
în \Temea lui Decebal.
g. Caracterul formaţiunii politice a lui Burebista
Cum s-a văzut, până acum s-a evitat cu inrenţie folosirea vreunui termen care să
definească caracrerul st:'l.pânirii lui Burebista, încît este necesar să reliefam m'is:lrurile sale
esentiale şi structura sa.
Rezumând evenimentele din vremea lui Burebista în domeniul care ne preo..::upă acum
urm,'îtoarele:
~ iniţial Burebista era conducătorul unei formaţiuni politîce (cel ce semnenă aceste
rândurî consideră o uniune de triburi în sud-vestul Transilvaniei);
()82 U\ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI BUREBISTA 683

- treptat, dar încr-un timp relativ scurt, şi-a eX'[ins autoritatea asupra formaţiunilor Toate acestea, împreună cu „ascultarea" poruncilor sale, ni colabornrea strânsă cu
politice similare mai apropiate şi, în cele din urmă, asupra celei mai mari părţi a teritoriului dcrul, î~ speţă ~u marele preot Deccneu, cu fireasca presupunere a unei cancelarii reoale
locuit de geţi 5i de daci, fie prin bună înţelegere, fie prin forţa armelor; rn folosirea lui Akornion în trarnrivcle dif)lomatice r C'J' Pomqfr1s t ' , demonst • rea1.a ~ că'
- a cucerit teritoriile pierdute de daci În nord-vest, ca şi altele din sud-vest, unde de formaţiunea ,~ politică a, lui Bureblst3
....: avea tr;1s,lturile definitorii ale unui stat eh·
. , , iartaca J -
multă vreme se instalaseră neamuri celtice; în ceea ce î'i priveşte pc scordisci, descoperirile ,H..'e9a era ia mccputun!e c.xErcnţe1 şi cvoluţ1e1 sale. Se adaug{i 'împrejurarea că ;-11 decretul
1• · ,. Akorn1on- po:irtă tJt. Ilt Id e ilJXJJT<:x;
- X!Xl' µ,"(":t-.(lCTTOt;;' i:plAo~
' :ii lui Burcbista
din oppidum-ul de la Zidovar din R:maml sârbesc sunt edificatoare, ca şi îngropJ:rile de ldOlli':>opolltan
h:zaurc monetare, Întocmai cum se îndmplase pe Durnlrea Mijlocie; :hlidl un tidu puţin ;Hnplifîcu, asemenea titubrnrilor din rcgardc Cilicîei, Com:•n ··:ei
,:11_1 id parrilor :usaci:ti, fo\:1 de i,pt~Toţ,~ tpCv;~~, obi_-;t,t1il !a cur; i!c e!enistio.: 1 si ,-.1 -,.,
- ~1 u\ccrir orasdc grecqli de pe ~J.rmu! oo.:idcntal al fvlJ.rii >.\:grc şi lc--a silit s:l-î
r~cunuască autorii:atea si fl1ckp!i:1~a. fi.11:qia de p:-cot suprem şi, _totodat,1, de „vice-rege" ([ordaues: Getim, 67).
- a iniţiat, şi poate chiar în mare măsură a înfaptuit, o vastă operă de fortificare a
Ar h msă nscant s:1 1nccrclm s,1 ne imaginau, cum s-ar fi de-zvoltat acest „stat" abia
creat: în direqia unei mon.1rh1i de rîp elenistic .sau a unei fonnatiuni politice asem,1nătoare
ţinuturilor stăpânite de el.
celor celtice din secolul I a.Ch;. Ambele di sunt posibile.
Pe baza acestei situaţii, retlccrate în izvoarele literare şi coroborată şi de descoperiri
::nhw!ogici:, părerile exprîrnale în istoriografie diferi: de la susţinerea existenţei unei \'asre
. _ Indif~-~enr î~să ?e nu::nţcl~· .ce :·or apărea în interpretare o dară cu augmenta.rea
mr..,rm~rwor ep1gn-1.hce, arhcologt~c s1, de ce ~HI, poale chiar !iter:tre, Burebista, cu :i.ji;tQrul
1a1iuni d.-: criburi, la existenta unui stat începător, care ar fi urmat calea statelor denistice
m::ne!u:yrem Deccneu, ;i uansformat Dacia, pemru prirna dară, în cea mai întinsă şi
harbare, ce :wea ,;1 evolueze Într-o formă asemănătoare monarhiilor orientale (o asem:1ture
rcdutab1hl formaţiune pol;r,că din Europa ::.ituat.1 în afara frunrarii!or Imperiului roman
cu Regatul pontului al lui tv1ichridates ar fi cea mai sugestiva).
(arc, mai devreme sau mai r'.'u7iu, trebuia să intre În· preornpărik majore a!e politicii
Înair.te de a reveni la datele istorice menţionate mai înainte se impun două precizări, externe ro1nant'.
ambele priviroa1e la izvoarde scrise. Cea dintâi se referă la Întrebuinţarea rermcnilur
[:kw-t\€~, rex, adică „rege", fără nici un fel de discernământ, prin ei fiind definiţi şi
dinasri i\)cali, care nu puteau fi decât şefi ai unor, adesea insignifi:rnte, uniuni de tr.iburi.
Pe1:tru ~lăpânîrea lui Burebista, Strabon foloseşte termenul clpx~, ,,putere", ,,imperiu",
t:cea ce nu 'înseamnă implicit că ne aflăm În faţa unui stat, de pildă, de fdul celui persan,
ci în faţa unei v,1ste stăpâniri.
Dar tocmai vastitatea srăpânirii făcea imposibilă guvernare-J ei cu metodele şi mijloacde
(.undu~:crii unei sîrnple uniuni de rriburi. Este adevărat ca în acest domeniu nu displtncm
de informaţii scrise, dar in nici un caz nu po:1.te fi scoasă din di~cuţie existenta cd putin
a unor comandanţi militari, împuterniciţi şi cu arribuţiî administrative, în terirori;!e pe
care ic controlau ca reprezentanţi ai autorirătîî centrale~ Fortificaţiile pe care presupunun
c;\ le-a construit Burebista a\eau, desigur,-în Tfunte astfd dc.~:omandanţi şi, rorodară,
de reprezentau centrele militare şi admi1:iistrarive ale unor terÎ.tt}riî.
Marile expediţii din vremea lui Burebista aveau nevoie de o armată puternica '>l
numeroasă (chiar dacă cifra dată de Strabon -- 200 OOO -- este, poate, exagerat,\), cu·e
nu pute;:,. fi recrutată şî comandată f.tră autmitatea puterii centrale, în speţă a regelui.
Tor asa, construirea fonifica~iîlor, care implica efortul unor ro.ase considerabile de lucdtori,
m:;: putea f1 rca!i'.:ată, socoate semnatarul acestor rânduri, decât de o autoritate cennahl
consolidată, capabilă să organizel.e şi să impună executarea unor asemenea lucrări. În
această privinţă parţiala anaiogie ..:u monarhiile de tip oriental este posibilă.
În .sf·ârsir, în vremea lui Burebista s-a constatat, pe pbn economic, încetarea emisiunilor
de monede dacice tradiţionale şi începutul circulaţiei în Dacia a monedei romane
republicane, practicându-se şi emiterea de noi monede, de tip roman.
 BIBlJOGRAFIE
ALEX.ANDRFSCU, Petre, Dist•-ugeria zonei .frw•c a /-li,trici d,e rdtn: geţi, în SCIVA 44, 1993,
3, p. 231--266.
AVRAM, Alcx.rndru, HOt 1NECRU, Octavian, l'vfithridan al VJ~IM Fupuor .fi comt11 de vrst a
['oNtu!ui Euxin. În jurul unui derret inedit de lr f!htria, in Pontica 30, 1997, p. 155-- 166.
Bl.AV,\SKAJA, T.V., Zap.id/ll;pontiilkie gomda a VI--! 1·t.-l::r:d1 dn.e.. lvfo5kva, 1952, p. 172--178.
BODOR. Andrei, Srructura societâţjf dar·icc, în Studii dacice (red. I-l. D:.icovicin), CluJ, 1981,
p. 7~-22.
HRANDlS, Cir!, s.v. Daci, în RE lV, 2, wl. J955-)6.
CON Dl JK/,C:HI, Emil, Burehist,1 ,ri t1r,r,<elc pm1tiff, în SCJV 4, 1955, 3- 4, p. 5 l 5--524.
CR!~AN, Ion Horaţiu, 81✓ ffhi1ta şi epom _,tJ\ Hun.Hcşd, l 9T?.
DA!CUVl~JU, Con.'.(:<.nrin, /'-.'oi trmtrihuţii Ll prohl{'l>1cle sraiu!tti r!1l(., in SCIV, 6, 1955, l-2,
n. /17---60 l"' în D,1cirt1, Cluj, 1970, p. 50---63).
,~ Burchist;r _?, în A!v!N 6, I 969, p. 4ţ9 .. -'i(A.
'.11ub,1(J/;.,m
{ 11:âc,1, C!ui, 1970.
lîAICCVlClU, lfadrian, [J„1f"ii, Bucun:.,ti, 1965 (cd. 2-a, 1972).
DJcii"t rk /,1 Burrln~,-r,1 !.z mceri;Ifl rom.m/1, Cluj, 19'.72.
[)/\~~A, Dan, Oroles ou N.holcs? (/:din 32, .3, 16), in D:scia N.S. 51, 2007, p. 2.33-239.
(-, LOU.-\l{Jl'., îoan, /Jemrr/..•ungen iiber l'innn D,1hcrldi11~R, în r\MN 7, 1970, p. 501--506.
CO STAR, Nicolae, Sur la rlsirlmcffltt roi dace Burehista, in A0Ulaşi-lsmrie 1h, l, I 970, p. 57- -66.
COSY°AR, Nicoi:te, LJCA, '✓asile, Socirtt:tea gcto-d,fficii dr/,, Burchfrta lu Decebal, Iaşi, l 9K•i-.
!LlESCU, Vladimir, ii.iibohostes ader Burohostes? Zu frog. Pmnp. Prof. XXXII, în StC! IO, 1968.
p. 115--112.
IRl!'vt!A, Mi!1ai, CONOVJCJ, NîcuLv~,A5rz.!J"ea gaicr1ji'mifiu1td dr !.1 Satu Nmt·,, Valea lui \-'oicu"
((f)m. Oitinr1,jurl (OnJttm(ll). Raport prelimitwr, în Thr:iw-Dacica 1O, 1989, p. 115-15 1i.
i ULLJ/\N, Cw1il, /-listoire de /L1 C:nu!e4 , III, Paris, 1()20 (dcspn:: Burc6Î5'la şÎ Ario-vist, p. 149-J 5/i).
·KUJ'.'-:soRGE, Joseph, De âvit,;tium Grr1ecorwn in Amti Euxini (lra occidentali sfrarum rehw,
Dissenatio, H;tle, 1888, p. 13-16 şi ,41--49.
LAfYSEV, V„ Dt'ff('!1t! din Dimqsnpo!is, dupii com1,J1i,:,m,ajlicutii de K V .~Ă:mpil, în Pontica,
Sanb Petersburg,, 1909, J-;, 226--246 (traducere panîaL1 in română, în vol. 20)0 Je ani
de la crearea primului :;tat dac, BtKureşti, 1978, p. 72-78).
UCA, Vasile, Reformtl saccrdoul rc!igi(){Jsd a lui Dcffnm, în ism.1'., 1 1980, p. 177--183.
BIBLIOGRAFIE h85
LUNGU, Vasilica, Săpăturile rirheo!ogia., de salmre de la Ghiolul Petrei, com. Independenţa, jud.
]ideea, în Peuce 1O, 1991, p. 63---68.
M},CREA, Mihail, Burebi,-111 şi celţii de la Dunărea de mijloc, în SCIY 7, 1956, 1-2, p. 119---136.
lviATEESCU, G,G., Decretu! oraşului DionJ1srpolis pentru lauda lui Akornion, în Anuarul
Insri1urului de lstorie Naţională, Cluj, 4 0926--1927), Bucuresri, 1929, p. 22J-336.
PATSC:I--1, Carl, Der t!tJkische Gro_f?statlt des Burrbisftl, în Bcitrăge zur YO!kerkundc von
Siidosteuropa. V. Aus 500 Jahren vo1-ri)111i."cher und riimischer Ccschidne Stidosten:-op,1s,
1. Ted: Bis I.li! Fcsrsctzung dn R6mer în Tr2.nsd:1m1Vicn, \',;lien, I,1·ipzig, 1932, p. -12---51
(,·oi ~i Sit-'u11g.,hnichtc, voi. 2 ! /4, 1, AUi:rndh!ng).
PARV \N, V~1\ile, Co11sidcm("1i iln1p1,t unor IIU/fff dP ;Juri ddio-.iritin', în AARMSI, sc:ria !ll, tom
I, mcm. I,p.1--31.
r;·etim, Bucurcşri, 1926.
Daria. An Out!ine rfthc l:drly CiJ.,ilisation ofCmpatho-Dt1nubia11 Countries, Cambridgt-,
1928 (trad. rom. după originalul în franceza, ed. R. Vulpe, D11ci,15, Bucureşri, 1976).
PiPPIDI, Dionisie M., în DID I, Bucureşti, 1965.
,,.-1 rl.ou,1lntemâor"t11-!istriâ, fn luminn zmui dom111mt inedit, în SrCI 9, 1967, p. 155-1C16.
PREDA, Constantin, ,,Do.wnrlstmtigmjic" a! zonei sacre de la HiJtri1:.---Între re,1/irme şi 11n_pro1iz.:1ţie,
în Arh!\fo!d 20, !999, p. l8J .... JS).
SI.:viON STEFAN, Alexandre, L('s guerrc.1 Daciques de Domitirn rt de Trr(jrrn. Architt'Ctffre milit,ii,·e,
topographie, inwgt'S et histoire, Paris 2005, p. 375-.385.
SUCEVEANU, Alcx.-indru, A prapos d'Argcdm.•a lt la !umitre d'une inscripti,m ill/ditf', în RRH
14, 1975, l,p. lll--118
lihr,,IJ;sftl et la Dohmudja, în Thraco-Dacica 4, 198.), p. 45--58.
[,11 Dobrour~;11 Rmnaine, Bucuresti, l 991, p. 23- •25.
nf)Wwr; xm' µ€rurroi; ({3amA€/Jf:) Thlv €1rt' efX.txr,;; f3amJ.fi;V: !GB 12, 13, Z 22-23,
îi~ Tyche. Bcitrdge zur alrcn Gcschichre, Papyrobgi; und Epigraphik 13, 1998, p. 229-248.
VULPE, Akxandru, Dc.'pre un pt1saj din lstoriile Fibpice ale lui Pompcius frogus. Prologu.s XX\II.
O c,mtributie ffrbrologir 1!, în :V1nnoriiie Seqici de Ştiinţe lsioricc şi Arhtologie, seria IV,
wrn XXlll, 1998, p. 181-U"\Î.
Bumhostes. Ein ridhi.,cher Kiinig im 2, .fh. v. Chr.? (zu Trogus, Pml. ,\'>.XJI), în D<1ei:;, N.S.
51, 2007, p. 227-23!.
VUl Pb:, Radu, ffi.,-toirt ancienne de la DolnoudJa, Bucure~ti, 1938.
Cerul Burcbista, mndutâtor rd Întregului neam geto-rl,1cic, în StComP!tcşti I, 1968. p. 33-56.
St11di,1 l/Jracrlogica, Bucure~tî, I \176, în special artico!de: Le Gt'te B11rebisra, chefde tous
Ies Gito-Dan:s (p. 3?···61 ); Dldn/e, consri!ler intimf' d(' Burchista (p. 62-68) şi ArgrJ1w1t
(p. 69--79).
\V[RNER, Robert, fhrder Gctcn-Dakcr, în voi. Abriss <ler Gcschîdnc amik1.cr Ran<.lkuhuren
(ed. W.-D. v. Badocwen), Miinchen, 1961, p. 103-128.
ZlPPEL, Georg, Dic rii1m~l"che Hmxhafi in Ilfrrion his auf.Au.gustm, Leiivig, 1877 {despre reg.-itde
lui Critasiros şi l3urcbista: p. 213-222).
Zl :\TKOVSKAJA, T. D., Uniunea d.t· mlmrigctice de suh cm1duafft1 lui BurehisM, trad. în româna,
în Analele rom~no-sovierice. seria Istorie, 4, 195'":i, p. 15-_F, (după Vcstnik dn:Ynej istorii,
J 955, nr. 2).
 Capitolul IX
ISTORIA DACIEI DE LA BUREBISTA
PÂN.Ă LA CUCERIREA ROMANA

a. Politica romană de la Dună.rea de Jos

SElrşi.t;i pc neaşreptart în ji.Jrul anului 44 a.Chr., epopeea hurcbi)ran;'i s-a dowJir

ne\·iabd;1. V;1s1a Int!n.:.krc a conglomer.itului geto-dac S•-a fadmîtat brusc, urmasiî
l1;.'>pm511Ju-şi 111l1Ştcnirea de~faoml mai imâi în p::uru şi apoi în cinci păr~i. totul ;n
cond!tiile social-economice ale timpului, dare de organizarea uibală din sp:ni~il
cirp,Ho-danubian. Aici Sll!lt identificare în izvoarele lirenue m::ii multe clpcteni.i u;b,tk
jx{o'lÂ.€:r --·- dezbina•.e şi lipsite de capacitatea mi!icară ;:uâr de necesară pentru
..:vcnimcntc!e care vur urma. Fc litoral Însă, orJscle grece~ti. :,câpate de teama (ata~trofclor,
~!miLtre cdor produse d<: recenta cucerire a lui Burcbisrn, vor începe o nolurie economică.
Jl()\J;Î!

Dinaşt;i locali vot fi r<'!ua: <.'U grecii c1ponurllc normale din rnornrnr ce în rcrirnriilc
1·ur-1lc :1lc Histriei, T:)Jl1is1.dl,i şi CaUatid.:i, lucrare cu localnicii reduşi la srarc dc-
-;cmi-dependenţă, g:tsim don>li ale :.chimburîlor comerciale intense (amfore, cer::i.mic1,
n1nncde ere.) ~i undrele mun..::îî ,;,cestora.
Ct se va fi întfimplat, b chip c:oncrct, pc p:1n1,înrnl dintre DunJ.re si Pontul Eux.În,
dnp;l dis.pari1)a lui Burcbista şi pî.n:1 la începurul celui de-al 1:r:.'ilta deceniu, 29"··28 a.Chr.
din ultimul veac al erei p:'i.gfrne, esrc rnaî greu de stabilit, dar pmem totu~i rcconsrîrnî
unde :r:pecre legate df recn.1dcscenp srâmiză de tendimclc romane de a-şi subi!î fruH'::11-;ilc-
!a DunJrca de Jos.
Peninsula Balcanică comtituia încă de la sfarşitul s(·coluluî :.J Hl-lca a.(]u. un ol-,ic:niv
;tl ..:xpansîunii rnmane. Ves[Ul ,,,; non:l-vestul peninsulei vor fi trcpt:n cucerite de rornarn.
Prima operaţie a arrnarclor ronune h Dun:ire se Ya face în anul 7~î a.Chr., cî.nd

1 Ciittva ~În teze ,1!r iswr:,.,j dt,brc,gcnc- R. Vulpe, J-!ish>În' ,-m,·i,:m:t rlr ia1 Do.'mmdj,1, Buuirc~ti, J9:Hl,
(' '),., şi urm., l,rurÎa Ron1/h,',·1, !, Pu<:w,:~u. 1960, p. ,j77 şi urm.; D.M. Pippidi, În Din I, Rurn1·,·Hi,
l ')(,'), p. 276~29.1; A. R:lduk,,cu, în Din 1.,ton:1 ."r,mâ11i/1;r înm' D11m11·f si ,iI:m, Dobrugu1, Bucun-~ri, l tr:l,
p. ·,3 şi urm.; A.L Suceveanu, Îl\ l.r. L\-hro:uOa NDmdhtf', Bnwreştl, 1991, p. ,n-25; lrroria Romtl11iei, Huu1re,,tî,
'.')lj\ p. l)<J.~}80.
 LA iNCFPUTUR!LE !SI'OR!El
proconsuiul Maced~nid, C. Scribonius Curio, îi înfrânge pe d2rdani în apropierea Porţilor
de Fier (Fioru!. I, .39, 6). In anul 49 a.Chr. se va constitui aici provincia de sine sr:'itătoare
f/!yn~·um. Înt1c anii 9 şi l2 p.Chr., sunt cucerite la Dunărea Mijlocie teritorii aparţinând
u iburilor v1:111onice care, după repetate r,1scoale reprimate de Viitorul împărat Tiberius,
sfârşesc prin a fi incluse myricului. AccMa, in anul 9 p.Chr., esrc impărţit în lllyricum
Supr:rius (viito,uca D;1Jmatia) şi !lfrricum ln_forius, viitoarea Pmmoni,1. În faţa
11c1 tum:"'\rarr !or lor r,l.srn:ik, Augusn1s duce o politic.1 dura, prin enf"rgicc intcrvrnţii mi!iran:
,,f-(,u ante ini_r1' ;mii iVi- -)_) ;1.Chr. şi 6,,.9 p.( :hr. ,,Biruind oc3murîlc p,rnnonilor, cu cnc
pJnă-n z,ikle rndc nici o \)J.S.(f' romană nu se rnilsurase vreodată, ... le-am supus porunci!or
poporului roman, împingând hot;-irclc Il1yricului până Ia malul fluviului Dunărea" (Res
iestrie Diâ ArPzwti XX,X, 1; cf. Cassius Di0, LI, 24, 1). Se realiza astfel o primă prezenţă
'romană cfecti~:;l la Dunărea de Mijloc, în imediata vecint'ttate a Dacici, de-acum direct
arneninpr;l la grn.nite!c sale.
Campa11it1 lui M. Licinius Crassus. Pc de altă parte, din sud, creş(ea acelaşi pericol.
Lhci h mijlocul veacului II a.Chr. ~facedonia devenise deja provincie romana (în 148
a.Chr.), în care însemnate ora.)e c1 Dyrrhachium, Pdla, Philippl, Cassandrcia, The.,sallonic
ş.a. constituiau tot atâtt·a focare de civilizaţie, teritoriul trac dintre t·iacmus şi Dunărea
de ,\1ijl0c şi de Jos rămfî.nc doar dependent de Roma, sub forma unui srat clientelar.
Tribrnik bcssi!or, tbnhnilor, denthda~ilor, rribal!ilor, mocsilor etc., ,.;e locuiau acest spaţiu,
,;or fi pcrn1;:inent ;rngajau: în conflicte cu Roma. Către a doua jum,Hate a sec. I a.Chr..
proconsulul ac-estd provincii, .AI Licinius Cm.ssus, este angajat Într~un violent conflict
n, dacii :i:,0ciaţî rn hastat niî, care-i atac.1ser,l pe demhdeţii susţinuţii de romani, Generalul,
,·cnit f:1 ajuto-rul accc:.tur:., l;:i face simtltă prc1xn\a în zona moc.<;Îcă într-o localiute „pmernîc
\ntJ.rita", unde-i lichidează pe basrarni. Menţiun~~a lui Cassius Dio np~ TW K€&ptp
TIUl:CXJ-llÎ' a îndemn::tt pe unii i:'.toricî români~;) crcada că rJul menţÎoI\at de istoricul antic
:1r putea fi KEp~cx;, de lângă actuala Mangalie - lacul Lmumu de astă.ii -- numir ia
;Kea vreme Cerh,1tis s:1u Accrbtllis, care de altfel este şi prima denumire a Cal!atidei •
1 diplomatice ulterioare tindeau să înconj11re prin prezenţa sa autoritară înrregul Pont Fuxin
M, Licinius Crassus se află de-acum în Scitia Mică, unde găseşte mai multe Clpetenii
dczbinah:, moştenitoare de unor p1rţi din teritoriul cuprins Între Dunărea de Jos şi Pontul
Euxin G\\'e nu de multă vreme aparţinuse lui Burebisra. Victoria de la C:Crbatis (Accrbtuis)
i.:~s;:e dobf,nditJ de ron1ani cu ajutorul lui Rholes, a cărui srăpinirc se afla în sud-vestul
Dobrogei. La scurtă vreme după acest succes, în anul 28 a.Chr., bastarnii sunt înfrânţi
din nou, iar Rholes se Lmcură de răsplata Romei, devenind „amicus et .wrius populi
Romam~,::.. Poate rocmai pentru că a pactizat cu romanii, înlesnindu-le înaintarea în
reginnc, Rhoks va fi atacat de o altă căpetenie, Dapyx, undeva în centrul Dobrogei, unde
conducea o înnnaţiune politică identică cekib.lrc: ,,Pe când înfilptuia acestea -- spune
; V. Vi.n·au, Goi,·a, p. 87, ;;_ L R. \\ilp<-, op. cit., p 102; D.M. Pippidi. op. cit., p. 291, ri. 4, cu expunerr;a
~i a ,i!tor p.'trcri (r5.ul mcntion~tt ar putea fi 5Î actuala Tibiia. la granip dintre Moe.sia Supenor şi lnferior).
c D.\-1. Pippidi, np. ,"it„ p. 252, n. 1.7.
DE L\ BUREB!STA PANA L.I\ CUCERIREA ROMANA 689
izvorul - îl chemă în ajutor pe Rholes care se afla în luptă cu Dapyx, regele unor creţi.
Crassus porni să-l ajute. El aruncă cavaleria vrăjmaşiior peste pedestrimea lor" (Ca:ius
Oio LI, 26, 2 şi 3).
Aflăm apoi că Dapyx a fost asediat într-o fonăreaţă unde mulţi ai s:li au fost ucisi,
după care „Crassus - spune Cassius Dio ~ s-a îndreptat apoi spre peştera Keiris. Ge~ii
refugiaţi acolo au fost zidiţi de vii" (Cassius Dio, loc. cit.) ,
Dispariţia lui Dapyx dă posibilitatea lui Crassus s;1 ;:itace pe cd de-al treika şeîlocal,
:dbt în nordul Dohrogei, /_y1tl..WS, pc care-! ;iscdi;iz:l. în reţ;edinp sa Gcnuc/11. ,(Cr:JSsus)
,l r·ornit apoi În;poLrÎva Gmudei, cca mai putt:rnîcl întăriLucl a lui Zyraxcs, clei :1u 1.i:;~
C-.1. se aflau acolo steagurile luate de basta.mi de la Caius Antonius (Hybrida), lângă cetarca
istrienilor. Asediind Gcnuda - în acelaşi timp de pe uscat şi de pc Istm, deoarece era
durată lângă apă - în scurtă vreme o cuceri, dar cu multă osteneală, deşi Zyraxes nu
era de faţa" (Cassius Dio LI, 26, 5). Zyraxes plecase spre nord, !a „sciţi", de unde nu
S••a mai întors.
Astfel, între anii 29-28 a.Chr., Mtxpd [xu{}(a Întră în sfera de influenţă a Romei,
fapr pentrn care proconsulul Macedoniei avea să primeasca la Roma răsplata hincmeritară.
Litoralul cu străvechile sale oraşe comerciale, care au pactizat cu romanii din mmive
explicabile, îşi aflau în sfârsît scutul protector care să Ic garanteze securitatea şi o viaţă
comercială profitabilă. De acum se pare că datează, potrivit opinid autorului acestui
subc.apitol (vezi o p,lrere deosebită în cap. VlI), şi tratatul de alianţă dimre Roma şi Callaris,
aplicându-se în litera sa, Cunoscutul foedus rnnsfintea legătura ce se stabilise între Callatis
.Ji Roma (poplus Ca!!t1tinus şi poplus Romanus). Cetatea doriană şi Roma se legau să se
ajute în mod reciproc în caz de arac străin şi, desigur, să colaboreze şi sub alte raporturi
(textul tratatului, în limba latină, este mult prea vătămat ca să se poată înţelege toate
stipulaţiile sale) 1• Este posibil ca exemplul cn.1ţîi dobrogene să fi fost urmat şi de celelalte
surori dinspre nord, Tomis -;â Histria, ceea ce asigura Romei o prezenţă sigură pc litoralul
vest-pontic. Aceasrn cu atât mai mult cu dt operaţiile sale militare şi demersurile
-- ceea ce va şi reuşi cu timpul2.
Sciria Mică rămâne de-acum un factor dercnninam în procesul de romanizare in :icC;iStă
parte de lume în care etnia getică, asociată cu numeroase elemente alogene, formează o
masa receptivă pentru coloniştii veniţi din cuprinsul imperiului roman. Se v,l fo1ma o
Bogata literatură referitoare la acest importam document, la A. Suceveanu, în Pon:Î<...a 2, 1969. p.
1
269-274; Idem, în Quadernî Catanesi di Studi Classid e l\-kdievalli, II, 1980, 4, p.169 şi urm.; Idem,
L11 Dobroudja RNnaine, Bucu;-eşti, 1991, p. 21-22; Idem, în Dacia N,S. l, 1988, 1_"-2, p, 16.) şi urm. {recenzie
la Une n(lu11elle hfrtoire de l1 Dohroudja -Isrorie IY1 Dabr11djt1, I, Sofia, 1984); D.M. Pippidi, Sq-rhir,1 .\,fi11rm1,
Bll(:ureşti-Amsrerdam, 19 7 '), p. 172-181 şip. 1(-i8; A. Avrnm, Da Venragzwisclwn Rom 111 ;d K1dl,1ti.1 Ein
Beitrag zum riimischm V,J/kerrccht, Amsterdam, J999.
2
V. Chapot, l,a fontiCrt :fu Nord de la G,1/a:ir et in „Koina" du Pom, în Anatolian Studies pre~enred
to Sil' W.M. RamK'Y, M:mchesier, 1923, p. 95 şi urm. şi tot .iwh F. Cumom, L ~inexion du Pom Po/Jm,mi-t1que
et d.e la Petite Ar-minie, p. 112 şi urm.; D.M. Pippidi, în D!D I, p. 313.
6')2 LA JNCEPl.'ITlUI .E ISTOR!!] DE L\ BUREBISTA PANA L\ CUCERIRFJ\ ROMANA 693

llL 10, 39), ,.iarna cea asprX' (Tristi,1, I11, 10, 44), ·,,CJi\:ăţul care şueră" (ibidem, V. 45), Aici, la noi, femeia îşi macină faina,
de Jon) :-:.;~lbancă a criv;'îţului" (lbi:lr:m, v. 51) şi de „vânturi uscate" (Ibidem, v. 53) etc. Urciorul greu de apă şi-l duce ea pe cap".
Înţd-:g-~m ct)ad;1r că exilul s;1u se petrece înu. un ţinut îngheţac, zguduit de furia vânturilor (Pontica Ill, 8, v. 9-12).
:-.ide fiirmni cu grindină. În r~:alitatc climaml dr aici este rcmperat-continental, d:u pentru
S~derea sa la T ornîs îi prilejuieşte o profundJ. cunoa.şrere a oamenilor din partea locului,
gingaşul pocr frigul este veşnic şi cumplit în comparaţie cu :-1mbianţa de la Roma, unde
dar şi de la nordul Dun:lrii. Neamurile cele mai frecvent întâlnite în versurile sal{' sum
rr:lise. fimgini.le pot fi cutrcr:nurălO<lre dad nu am avea în vt.>dcre şi o anumită încărcătur:l
~qii, sar~iaţii şi sciţii. Nu rotd~auna Ovidiu arc în vedere o dcpart;1jare a lor, sigmă;
de subi,xti\ iu1c cvidcni:\.
1m~·-o scrisoare, de cxcmph1, referindu-se !a locul de exil, îi d.1 drept coordnnatc ţ5r,~rni
i\\'·,)nd în ,ricmoric ÎnLl[\inilc pam:lnrn!ui naul din Suhnrnn, Ovidiu co;1:,tat:l d se
gt.:i1c, ţ;lrrnurdl' '_.:irm,Hiu~ \i lstrul sciric (frisfi!l V,]. 2; !J; 2.1), La T(1tnls ".C
află inîi'•n 1l'giunc care irn-l bogat;\. nici in rn,1de, nici în sauguri, câmpurile ::.unt go,de,
'int~e sarmaţi'. vorbestc de marea scitică (Tristia V, 2, 62), de regiunea sciţilor şi de ogoarele
foră frunze ~i arbori. De-alrFd .1.ccşria sunt r,ui şi neroditori. Câmpiile sunt acoperite cu
geuce (Pontll"a I, 1, 3), în sfârşit despre geţi şi sciţi (Pontica III, 7, 19 şi 7, 30).
rri\tui pelin, p;lm{irnul este amar (PontiL'd III, 9, 3-7 şi 8, 16) şi barbar (Tristia III, 11, 7).
Risip~ de etnonime arc mai ::i.les o valoare poetică; roate sum adjective şi corespund
Ac:.entcîe .st,;nr voit exagerate; de Jveau menirea să dcn1011.streze, cdor de la Roma,
doar parţial componentelor etnice de bată din regiunea DunJrii de Jos. Chiar dacă '>Unt
mediul arid şi (1sril pe c;-1rc era obligat să-l suporte din ordinul Cezarului. Este prea bine
t.xl: mai fm__~,e~te în zoi~ă, cele trei componente, geţi, sarmaţi şi sciţi, sunt de valori inegale.
c1u.wsutt c\ economia de la Dun:1rt'3. de Jos s-a bazat dintotdeauna pe agricultură şi pc
Oncum, Ov1d1u va fi Şllllt care este elementul etnic de bază, fapt retlecut chiar în versurile
crc-.~tcr•:a :ini1n,1lelor. pc prio~perea localnicilor de-a s;nulgc pământului tot mai multe
s~i~; el ~este trin~is. din Rom_a „_Pe meleagurile îndepărtare ale geţilor" din Pomul _scâng,
rnAde ncn:~.,uc lor, dar şi cdnr c1re i-au cucerit- astfel nu !>-ar explica raţiunea prezentei
ş, tacem acel:L51 ump o de!umtare geografic.ă clarii:
lor în zună: Ei însuşi arc în imagine pc locuitorul obligar să ţÎnă o mJ.nă pe coarnele
rlugu!ui 0! cu C/.:';1bhJ arma de :i.pi'isare. ,,Nimk cJe-.aici în cnloî Doar frigul şi duşmanul!
şi marca cu talani! de ger înmănnu:·it.
,,,\dts pe 5trăzi culegem .săgeţi înveninati",
Pc ţărmul sdng de-aice tot Roma e stăp{rn;'i.
Bastarnii şi sarmaţii sunt chiar vcc:i~1ii
Ce Yin ,-:Je pesre 1.iduri; de-aceea r:ire,)ri
Curcaz-un om să iasă !a câmp: nd'ericitui,
ci:
Aicc-i cd din urmă hotar mb legea Romei".
Cu-o mână e pe arm,l, cu ccabltă pc plug!"
(Tristid li, 195--199).
(Tristill V, 10, 21--24}.
Se insistă asupra gqi!or cei mai numerosi şi mai activi -- apoi, geţi aLHuri de
i\1 :;;tz-~1.;;:;ul agriculturii îi c-C'eJz;i adesea i!U?,ia d ci însuşi ar dori să deYină, în conditii
sarma\l (Tristil-l lll, 3), sarma•;i, bcssi şi geţi (Tristia lll, 10), bcssi şi geţi (Tristia IV, 1),
m,ti ~igure de via\;'\, ,,u11 pricqw: rgriculwr :,;.u păstor" (Pontfril I, 8--, 49-62). În Jiu:
~~iţi.:5i ge\i (Tristi,1 IV, 6), geţi şi sarnla~i (Tristia IV, 10), greci şi geţi (Tris1ia V, 7) etc.
,·crsuri Yorhcştc de boii sarmatici ( Tristia lll, 1O, 34), de cai, oi cu hlna aspră ( Trf.;tiil
lict,11 sunt prezenţi în interiorul cetăţii, în a.mestec cu grecii, dar apar şi în imediata
TU, 8, ')), în general de „bogăţii mici ca la ţară, vite şi c;.re ce scâq·âie şi avutul ce-l :1re
,1propiere a oraşului: ,,ţ;'irmal ţine mai mult de geţii nedorno!iti" ( Tristia V, 7, 12) sila
adresa lor foloseşte adt.."Sea tâlificative puţin măgulito;i.re: sunt duri şi lipsiţi de on1~nie
un locu(t'.}r s:hman'' (Tristiil III, JO, 59---60).
Este impresionat de caracterul sJ.lbatic şi războinic al oamenilor din partea loi ului (Pontim I, 5, 66); cruzi, salbaricî, nesupuşi e·fc. Mai periculoşi chiar, sunt geţii din stân(ra
( Tristia JII, 11, 13); cruzimea şi szJbăticia devin clî,~ce la care poetul va apela frccvrnt
Dunării, cei care trec' fluviul şi deseori ,1meninţă pacea regiunii. Tinurul lor ajunge la
pcmru a•-i îrnprcsiona pe de._,,:rinararii scrisorilor sale. Dincolo de aceste note, voit exag:'rate, ,,cruzii sarmad" (Tristia V,_\ 8).
aHăn1 şi un ponret fidel al lipului u:.T1an, local: gbs :1spru, chip sălbatic, părul si lxuba
Sarmaţii, amintiţi deseori, devin chiar loc comun î'n poezia sa, înfoţişaţi Jrepr duşmani
nerunse (Tri.stia V, 7, 18), îmbr,'lcat în piei de animale şi pantaloni cusuţi pentru a se
recenţi ai Romei, cei care dau starea de nesiguranţă a locurilor: ,.neam Je sălbat1ci" (Tristia
;-ipăn d-? i.;crnri ( Tristia lî I, 1O, 19); poartă to!b,1, a1 c şi săgeţi ( Tristia V, 7, I 5·- 16) şi
III, 10, 5), călăreţi si purtâtori de tolbă ca si geţii, buni luptărori cu lancea (Pontica I,
cutirn! la şold ( Tris1ia V, 719-·-720) şi este deprins a îndura nrnh timp sereJ. şi fo.1m<'a
3, 60), cu limbă diferit;! de cea a gqilor (Tristia V, 12, 58).
{P:.mtiu1 I, 2, 87). Analin textelor ovidienc din exil ni-i rclev:l totuşi în num;lr redus, oricurn, tnainrea
f-enieilc nu sunt. deprinse cu arta zeiţei Palas: sciţil~r, cunoscuţi ca infiltraţi mai de mult în regiune. Sunt notaţi ca „popor" ( Trisiia
,,şi oile dc••aice dau lână-aşa de ,1spn1, 1V, :7) sau „neam~u-i" (Tristia V, 10, 48), îar pra.cntarea regiunii ca „scitică'' are in
Iar fetele din T omis nu stc pricep la tors, special valoare poetică. La data când scria poetul, sciţii fuseseră foarte' probabil a::.imîhţi.
 -------=-------~~
694 LA ÎNCEPUTURILE I,TORJEI
Cde iaJre popµfaţii semnalare· în elegiile exilului, precum iazigii, bcssîî, odrisii, ba.starnii,
reorezintă cntitări etnice nesemnificative. Grecii însă, constituîe elementu.I cultivat, opus
„b„arbari!or", dar ~i aceştia, cu tîmpul, ajungs:i se barbarizeze. După Ovidîus, limba gre::i.di
a devenit şi ea barbară din pricina accentului ei getic (Tristia V, 7, 51·-52). Ideea că
ev('ntu,,_\ cc"rntea s-a "gceiur" ;u putea fi expresia pătrunderii trepta.te aici, a dementelor
;,urn!nJnc si răsturnarea echilibrului de foqe în favoarea geţilor:
„Rău t<.:-ngrădeşri
cu zidul, dar chiar şî î11<1tw1.ru
Duci frica unor barbari arncsrccaţi cu ~/cei.
Doar b,ub::irii de-a valmJ cu noi 'tşî duc vi:1ţa:
Mai mult de jumătate din case le au ci".
(Tristia V, 10, v. 27-30).
sau:
„ Vrei tu să afli, poate, şi cine-s tomitanii
şi ct· fel de năravuri se văd în jurul meu?
Ca gqi.i în amestec sunt grecii de pc-aice,
Dar g.:ţii cei sălbateci li covârşesc pe greci".
(fi-istia V, 7, 9-12).
Su 11 t ff;llirăti dint:-o vreme când survencau începuturile stăpfrnirii roman~ la Dunărea
de Jo::: şi ,;c: cxcrcîta incă mandatul Je autoritate politică deţinut aici de către traciî odrysi:
,,Aici cs1e cd din urmă hotar sub legea Romei
~i el abia-i hotarul imperiului t;Ju".
( histia li, 199--200).
Preciz,1rea arc-stă a.i.1aatea cimpurie a zonti Între limitele Imperiului roman, la o dată
care trebuie s:l fi pn~mcrs cu foarte puţin anului în care poetnl a sosit în exilul tomitan.
De aici. decurge şÎ surea geţilor „nes~puşi pe deplin" (Pontica III, 4, 92), cât şi atitudinea
lor faţj de Roma, fiindcă „nu se tem de armele soldatului ausonic" (PontiCtl I, 2, 83-84).
În aceste condiţii au loc două atacuri ale geţilor transdanubieni: unul la Aegyssus,
,.::ehlalr la Trocsmis. Primui se pare că s-a produs in anul 12 p.Chr.; Ovidiu se referă la
d în do!,1.; dn<luri. în epistula către Seuerus (Pontica 7, 8) şi cea adresată centurionului
p,imîpib1 Vesttdis, panicîpanr la luptel".' date pentrn ocuparea cet:lţîi (Pontica IV, 7):
,,Ca rn s-ajungi la cinstea de primipil, Vestalis,
A trebuit prin multe pericole să treci ...
O spune chiar şi Istrul, a' cărui talazuri
Le· a înroşit cu sângr de get chiar mâna ta;
Egistw·u\ o spune: tu ai luat cetatea" ..
(Pontica !V, 7, \5-16; 19-21).
DE LA Bt:RE81STA PANA LA CUCFRIRE1\ R1JMANA
Aegyssus ne apare ca o veche cetate de pe Dunăre, ,,cu zî<luri rari, care cu gr::,u pot
fi cucerite" Atacul gqilor r10rd·duuăreni, umil dintre multe :c1!tclt:. a fost neaşteptat, şi
r:r:-t lndreptat împotriva ndrysHor şi a regelui lor ~~ Sithonius r,:x - sub ,1 cărni
;-upr;_l\'eghere se afla în suk)rdine la acea chtă Sciţîa Mică. Prt1,enp g:nn\zoanclor odryse
:trat:l î:1că n dată c1 autorit:itca tracicJ aici era crcctivă.
Riposra regelui "hy:, '.< (lht lnsă rapidă si vigurn1să; însoţit de o oas[e numeroasă,
so_c.c~rc b fop locu!L1Î ~i nu s ;\ rcrns pân,1 11-<, ,1rnor:1r p(· y)nm·aţi".
\';,a de a Juw, ii;h U;r-nrlo, IV,"/), :td:es;1,:\ lui \i, ',1/is, ,·,qnp!cll'ClZ<l info,
n
rc,'Î~!Îtoarc la acelaşi L'\"Cnim:.'!H. hudă pentru vifr:jîa 5:;, ca 3.j)Oi s:ă relateze înfri,~gerca
~i izgonirea geţilor, cu ajutond inrcrvenţiei romane, sub forma unui coc_p expediţionar
d,,sprins din trnpde de ocupa~ie de pe malul moesic.
Începurufi!e srăpânirii roiHane la Dur;:lrea de Jos <:unt ilustrare de o in::;criptie
dc::cnperiG1 la Callatis în care locuitorii acestei cetâţi cor..•:acra un monument lui Puh!ius
Vit1iciw, 'în caliratca acc~t1ti:1 de legat, rc..:unosdndu-1 tmoJJr;l. ca pdtron şi binefJcJror
a! cet:lpi. Personaju! .,e pan· c.E a îndeplinit funo)a de !.egtlt,,,s Attgtiftipro praetorr în 711raci11
(probabil în anîî 3-2 :1.(]1i.) 1 si, ulrerior, în <mul 2 p.Chr. « d..'.'venit rnnsul la Ro:na.
Data atribuită îndeplinirii ,:cbr dou;l magistraturi de c'itre Pub!iu1 Vinicius se dovedeşte
" fi Jcoscbit de imporcrntă: e.i poate fi considerat;! ca terimnus ante qunn de inscwrarc
;1 controlului roman ps: rn:1,r.1 vcs1 ·pontică. Acn:ptând ·O, :un Înţdege de cc O\'idiu scrie
ln jmul ,milor 8-:) p.Chr. (imcdi;:i_t după relegarea sa la Tomis), că regiunea exilului s:iu
a intrat de cudnd sub ohbduirca r,)rnană: Hc1ec ('St A.usoniu sub iure nouissinw ... lnru
i. Trirtia H, l 99- 200). Nu,1:1 putere polirîcă •1a instîrui un cmnandamem rnîlîur ce va
:..kpindi>, pârd !a data org:tniz,trii provinciei M,Nsu, de pro\.unsu!al Macedoniei. În ca!iratc
de pm~/fxtu.i ripii<' Thrr!âat :,:;;: ert1e 1ruriti11we se va dislingc în :intll 12 p.Chr., b. Acgyssus,
prietenul poetului, Ves1.-d1~, (;'\m1!ta lV, 7).
Al doilea :{tac al getîlo, împouiv,1 romandor va an:a k,c în ;mul 15 p.Chr., când prin1ii
rn1f;csc să cuc<.Te~L<;Gl cct'.ltea Tr1rs1nis. Evenimentu! prilejuieşte inteivLn\Îa lui L. I'o1nponi11s
J,!ttccw. Considerai la înccpur ca a\'ând tot fonqia de pr,ujCrtu., ca si V cstalis, s-a srnbilir
nui apni că pC'rsonaJul din episrula hi Ovidius (P0111ica 1\/, 9, 75--108) este chi:ir
O;mandann.il provinciei i\1n,,s"i:1. Flaccus a cxercîrnr prima dat:1 accas[ă fonqic în :mul
15 p.Chi"., n: rang prcto1fan, i:H după exercitarea consularului, în anu1 J7 p.Chr., ,.,·a
guvernator consular pcr1tru anii 18--19 p.Chr. 2,
Ovi<lius ii descm11,·ază cn o functie importarn,1, fnvcstir:J rn impaiwn. Măsurile u;·r_;cn:e
pe care ie-~;1 luat au fost acdea d,; 3„i î'nspJ.irnânta pe g('\i .~.ide a recuceri froes;nîs:
,,l\-Lii Ε:>ri în aste locuri era rnai m;1n:: Flaccus:
Sub dânsul n"a\'taî Lcamă la Lt:·ul u'.i b:1rb,u,
C:ki el \ub asculrarc ţinu aice lurne-:i
: U.M. l'ippidi, în 1 )JD, !, ;1. )L'O, n, 61.
2
D.M. f'ippidi, op. cii.. p. 19'~ ~i 1vm.; A. 'Îuccvea11u. /Jf'. cir., p. ),",,
 LA ll,CEPU ruRrLE ISTORIEI
ş1--usp.Iin\3.nt2 pe geţii cC-se-învârt în arc.
Cu brnţul lui cd tare lu1-napoi Troesmisul
şi Dunărea cu sân5e barbar o înroşi".
(Pontica IV, 9, 75-80),
Dacă pe litoralul vcst-ponr-ic administraţ,ia romană se n::anifcsta în mod direct,
interiorul Dobrogei şi zona dunăr1:an;1 erau u1ntrolate_prin intermediul rcg:itului die11tda1
,ii odq :--ilor (sapaeilor). Fxilul h1i Ovidin la Tomis coincide rn pcrioad:1 de dl)nntie a
dci Ji1tt t\: rt gif N/1c<1 l!:'1.1/u:s !, ;1oiv Înr!I; ,rnli 28 a.ChL şi ! 3 p.( '.br. .'Ji !iul s;ltt,
C(}/}'S, care a domnit imrr anii 1.) ~i l 7 p.Chr. L1. data atacurilor getice !,1 care ne-J.m
rd~rit, Regatul odrys se afla s.uh reccnra conducere a lui Cotys, rege cult şi prietenul
exilatului tomitan. În acehşi tirnp, regele tr;h: figurează în calitate de eponim al ct:tăţÎÎ
în cunoscute decrete cal!aLicne, ceea lce se explică prin staruar<:"a u.i1or raporturi speciale
din!rc rorn.rni, odrysi şi ceutea dori:mă a Callatidei. 1•
Ştirile adme de Ovidiu, prin opcr:t sa <lin ,':xil, nf' lanv.1rcsc şi a:,upra unor structuri
urhanc privind T omisui. În vremea lui, cetatea se limir:t la capătul s11d~estic al peninsulei
;ei cr:.. ;1piirnt în p;urea lui cca mai înalr,'i -- tum.u!us -~- de o incintă, di:semnată prin
termenii de murus (T•·ist_ifi JV, 1, t)9; Pontica I, 8, 62) sau moenirt (Ponticf-l I, 2, 19).
Avea pcJrţi si turnuri - 1:1-1n:s ("t'ristitl III, 10, 18) dintre care unul, cu siguranţă, avea
funqi:1. de rurn de ob:scrv:ue -· - sprculum ( T,iuia IV, 1, 7)):
,,Ce chin s;i~ti duci viaţa cu geţii şi cu hessii,
Tu, car,::--al fost odati pocrnl răsfapt!
De d5.n)ii ::.:1 te ;1peri cB ziJuri si ctH) poarta!
r\ h\a dacă poţi zice că d::: re păze:sc'."
Adcst'a, înecarea să. dcmonsrreze nesigur::mp sistemului ddE'.nsiv al Tornisu!ui, frilosind
cpitcre c1rc subliniaz:1 sbbîciunca ·,,,îd:1lni şi a p,m;ibr. Desemn,m.:a oraşului prin termenii
de ozstclbNt ( Trisua V, 1o, 2 :') .]i (llStl'.:! (I'onrica n, 9, 3 7) sug~rează că tste vorba de
un zid ,l: îrnrr~jmuire, inform,u.ic sprijinita şi de un împonant docurncnr epigrafie cnc
se referă la existenţa la Tomis :~ unui n€p(jJoAoi;; zid de apărare. Docuim:ntul este
dccruul de instituire la Tomis, î'n împrejurări difi,."ilt, a unui corp voluntar de pa1J. C(nTl~î"{1s
din 40 de oarneni 2 • Decn:rul a suscirat <llscurii cu privirt la natura împrcjurirîlor dificile
la cuc Sf' fa.ce aluzie, dar si la datarl'.'.a sa. Si:.: pare Gl este plauzibilă p:1rcrea despr~ o „sure
de ai.urnă" de mai hrnsă durată, survenită în jurui anului 100 a.Chr., din cauz.a lipsei
de seniriratt externă, complicată şi cu dificultăţi interne. Ultimeie s-au datorat fie triburilor
de migrarie, fie, mai degrabă, ne-urnirilor băştinaşe, g,~tice. Torni pare acceptabil, dar
tâtcva „coincidenţe" ne determină totuşi să avem în vedere, pe acelaşi fond de JKsiguranră
\'eti înttnga încieng:'irtlLl dina:,li(;'i I:; n.M. Pip;1idi, /,x, < it.
l
2
Cr. To,_ibcu, în J\rch:inlogi~chc<·pigraphisciie :v!irtdlungcn :im ():,1cnt!ch"iJngarn, 19, 198l. p.
22-26, n. 50; D.M. Pippidi, Con1rih11rii b isroria wcl:I' a Rom{mic/, Bucure~ti. ]')67, p. 108; I. StoiaP,
!SM li. Bi,c.ureşti, !987, n. 2.
DE LA BUREBISTA PANA LA C:L'CER!REA ROMANA 697
externă, o datare ceva mai târzie, apropiat~1 de anii de exil ai lui Ovidius. ,,Coincidenţele''
ni le oferă chiar poetul prin referirile sak: la incinta oraşului şi, mai ales, prin menţionarea
expres.1 în două locuri a pazei oraşului: .,îndată cc-a dat semnalul de alarmă paznicul din
locul Je strajă" ( Tristia IV, 1, 75) şi .,poarta închisă depărwa11i pe duşmănosii geţi" ( 'fristi4
Ill, 4; 41,-12),
Când condiriile o impun, Ovidiu însuşi ia parte la apărarea oraşului.11aî mult decât
exprcsirt unui proces de integrare a pocrului roman în spiritul locului şi al oamenilor,
vedem aici relatarea unei rcalit:iţi im,;di,1tc.
Cunoa,?lcrca rcalir:iţilor de Lt DunJrea de .Jos este l.'Vi„k:ntl în opera ovidi:rnJ ,ls: c.\il.
Confruntarea ştirilor transmise de d cu alte izvoai·e documentare ne condllce la concluzia
că renegatul de la Tomis a înf.lţişat în general, cu relativă exactitate, realităţile loca!c,
cde din perioada de început a stăpânirii romane. Acea~tă comparaţie ne ajută sa eliminăm
exagerările poetului şi să reţinem valoarea pur documentară a fhste!or si a Ponticdor.
Aspectelor multiple, desprinse din elegiile ovidiene prin care-i cunoaştem mai bine
pe geţii din spaţiul Dunării de Jos, să le adăug,\m şi unele fapte istorit.::e desprinse din
izvoare. Astfel aflăm că din Il6iricum (viiroarelc Moc:sia şi Pannonia) se vor iniţia inctmitu1Î
în nordul Dunării, în Dacia, pentru pedepsirea acelora care permanent atacau pe romani
în sud. Cităm în acest sens campar:iile lui Cn, Cornelius Lcntulus, dinrre anii 6 :i.Chr.
şi ,,î p.Chr., conduse împotriva dacilor $ia sarmaţilor, despre care izvoarele literare lasă
impresii deosebite: ,,Dacii trăiesc nedt·zlipiri de rnunţi. De acolo, sub cnnducerea regelui
Cotiso, ohi~nuiau să coboare şi să pustiasc:'l. \inuturile vecine, ori de câte ori Dunărea
îngheţată de ger, îşi unea malurile. Augusrns a hotăd.t să îndepărteze această populaţie,
de care era foarte greu să te apropii. Astfel, a trimis pe Lenrulns şi i-a alungat pe malul
de dincolo (al Dunării]; dincoace au fost aşezate garnizoane. Astfel, atunci dacii n-au
fost înfrânţi, ci doar respinşi şi împriiş1Îaţi" (Florns 11, 28; cf. si Res gestae Diui Augusri
XXX, 2; Strabon, GeograJia VJI, 3, 15; Suctoniu, Augustus, 21).
Apoi, Sex. Aelius Catus, comandant"mi!irnJ în viitoarea Moesie, face incursiuni militare,
dar din câte aflăm de la Strabon, a adus din nordul Dunării, poate chiar din Cîmpia
Munteană, peste 50 OOO de geţi: ,,Încă în zilele noasrre Aelius Catus a adus în Thracia
de pe malul celălalt al Dun,1riî 50 OOO de geţi, neam de oameni vorbind aceca~i limbă
cu rraciî; iar acum trăiesc pe aceste meleaguri sub numele de moesi" (Strabon V]l, 3, 1O) 1.
Desigur, aceasră deportare ;1.vea drept scop să, shlbcască forp de atac a dacilor din
nord, dar în acelaşi timp să înmulţească masa contribuabililor din sud, a acelora de sub
adminisrrnţia rom,rnă- ;,dministraţie care avea şi mai marc nevoie de luptători de.<.toinici,
Procedee similare vor urma şi în anii care vin,
Organizarea romană face progrese considerabile şi în spaţiul dintre Dun:lrc şi /\fare,
R1j>a Thmciae, unde conduceau regii odrysi. Aici se pare că s-a înfiinţat o pnufoct11ra
(r;pae l'l1rr1cir11? sau orae n-uiritimae). Aceasta avea un praefect, fonqic pe care arunci o
i R. Vn!pe, Les Gttes de la ri/!e g,mche du Bas-D1m11he tt Io Roma im, în Dacia N.S. 4, l 960. p. 309· 552
(revăzut, Idem, Studi,1 Thracologict:, Burnreşti, 1976, p. l 24-~J-,i9); D.M. Pippidî, D!D î, p. ?·08.
698 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
îndeplmca Vista!is,'pri-etenul !ui Ovidîus, cei cafe în anul 12 p.(]u. i-a alungat pe gqi
de la Aegyssus. În bărălîa din ultima localitate participă şi guvernarorul Moesiei, Lucius
Ponztonh,:s F&ccus .
.~r:o.st:l form:1 primară de :_;_lc:\.tuire administrativă implică în chip necesar şi un aspect
rdigins ~i unu! militar. Încă din timpul lui Augu:-.:us, i se închină în Hi~tria un templu
(ISM I, J46J ~-· cultul îwpJrarului consolidându-se mai apoi graţie concursului pios al
unor guvc,natori care serveau rnnşriincios pc conducătorul .':.tatulai 1• În plan militar,
Ri/vi, 'J/i;-,1-·i,1c intr:1 în r,u;1_ d2 ;,;cţi1111c ;1 provinciei \,1oc:,ia, unde prin anii 33---3/4 p.Chr.
~i 11.J p.C]ir, 2 activau legiunile JV S1;,1thi1.:a şi V Jv[an!donica, cu subunir:lţi dcta.şace spre
gur;!e Dunării pentru a„i ajuta pe odrysl în situaţiile nenumăratelor atacuri gerice şi
sarmarice care veneau din nordui Dunării. Nu se va proJuce nici un fd de altă modifirnre
în regiune, chiar şi dup'.1 anul 46 p.Chr., când numai Thracia de la sud de Haemus devine
provincie ro,nan:1. ce1 din nordul munţilor şi pân~. b. Dunirc, indusiv RijJd Thraciae,
rămJ.n~ in aceeaşî 5tarc p;'\.n.:i. în jurul J.nu1ui 70 p.Chr. 3. De altft'L până la acea dat:l,
cunosn.ii_a Hotărnicie .1 bi Jfanius Laberius lvf,L-x:imus de la Histria ne menţionează doi
praefrcci: Asfrttims şi Arrun;m, Flamma penrru anii 50 şi 56 p.Chr., în timp ce Moesia
er:i guvernată de F/1.tuiu.•· 5:l!?inus şî Tiberiu; Plautius Siluanus Af'Hanus, legati Augustipro
praemrt. De numele celui din urmă se leagă fapte istorice imporcante, înregi~trate Între
~rnii 5/ ~i 67 Îritr-un preţit)S document epigrafie: dogi ul funebru a lui Aelianus de pe
mausoleul P!autiilor deh Tibur (Ponte Lucano) (CIL, XIV, 3608ccILS, 986-=lnscr. !taliae
[, 1, 12'5)"1.
Într-o exptdi6c nord-dunareană, facur:î. în acdeaşi scopuri ca şi precedentele, Aelianus
va strJ.:T'a.1'..:t în 1\1oe.;;ia „mai muh- de 100 OOO de t:ransdanubîcni, pentru a plăti rribut,
cu fcnv~i -~i copii, cu căpeteniile lor" (L'1 qua plura qua.m antum milf(ia) ex numero
Trans,J.;11-uuimwr(wn) .1.d pn1ett,1nrla tributa cum coniugibus de !iberis et princibus suir
transduxi (_:;;.
N:.1 cunoastem comporn.:ma crnic:I a muhimîî de transdunăreni, dar este lesne di.:
înţde:; CJ v parte era rt-prczentată de geţii din sudul Mol<lovei6 aduşi să înmulţească
popu_bţi.-l. moesică de Ia miaz..12i de fluviu, vorbind aceeaşi limbă. Învăţaţii ,români,
încercând s:l desluşească rosturile aqiunii nord-dunărene, destul Je arilple;·ale lui P!autilL'•.
Sîlvanus Aelianus7, circumscriu episodul transmutării campaniei el~ cucerire a teritoriilor ·
1
D ~/. î'ippidi. LVD I, 1965, p. 323; Al. Sucen:anu, op. cil., p. 27.
2 !b<t/,,;;1, p. 25.
-' ,'bide,n.
~ V P:i:,.1.:1, G'erim, p. 107. ii urm.; R. Vulpe, Histoire anânmc de 1'1 Dvhowija, Buo1reşti, 1938, p. 122
si urm. l.)_J\1. Pippidi, Dlf) I, p. '.)J9; A. Succ:veanu, op. cit., p. 25·-28.
'i R. \'u!1,e, La Valtehi,' et f„ 3ff.ss,~-Afoidn•ie wu.s fes Rom;:im, in Dacia N.S. 5, l 961, p. 365~393 (rcvărn[,
Idem . .\'n 1 dia !JJracologica, Buc,ireşEi, \'7,76, p. )50-179).
<, D.M. Vippidi, C'emrihuţii [,-; istori.1 i-e.-he1i României, p. 287 si urm.; idem, D!D I, p. }JQ... 31 l; R.
VtJpe. ,ip. cit.; A!. Sucevr:anu, (,p. cit., p. 26.<U.
'V. l\lrvan, Getica, p. 102 şi mm.; R. Vulpe, ffotoire 1tncinmt de la Dobroudja, Bucuteşti, 1938,
p. 122-124.
DE LA BlJRFHfSTA PÂ!'-'/Ă LA CUCER!RCA RO:lv1ANA
getice şi s;inn,uice din n,mtui gutih:,r Dunării, până la Regatul bn.5-po;an, în care abundau
grânde atât <le necesare .Ron:tî: ,,cd dîntilî care, prin trimiteri masive de grâu din accas~ă
provinC\e, a uşurat apro,,izionarea populaţiei dia Rorna" 1. Expediţia es.te fix3tJ. în a11ui
62 p.Chr. 2 când a folosit legiunile sale din Moe.sia, VJ!J Augusta 5i VII Claudia. Îr: urma
luptdor pmure, .se ~pun'.~ rextual în inscripţia ribunină: ,,A ,idm n:gi pân:1 arunci
ncclmcw:uri, ori <kşnwni! popondni roman, pe n1alul Dunării, pc care-l păzea, -~pre a-î
pune sJ. se închine stc:1g~1iik1r romane; a trimis regilor !ustarnilor 0i rnxolanilor [A? !iii
lor prinşi ori linţi în:q~,,i ele h ,lus-1n:rnii lor, i:ir rc:,ikir ,beilor DC fr:qii br; de:.· Lt 1!'1ii
dim re dânşii a luat în schimb osu~·ici" (Cl LXIV, J()08). ' ,
Întinsul sp1ţiu dintre 5urile Dunării şi Regatul hosporan se- pare că a Jeve:1ir nu
neapirnt o posesiune rom.an,\, dt mai degrabă o zonă de inf-lun1ţă ~i de sigur:1nţă fară
graniţe. Ac1..".1Sra crn foant: 11ecc-sară şî penm1 romani ~i penuu Ci..'tJ.ţile gmx,5ri Je pe liroralul
nord şi Vi.."i-t-ponric ale dror intere'ie t:conomice reda.mau ca gcpi, bast3.rnii, sarmaţii etc,
wrdeauna tcnraţi s:J-i rr:de, s:{1 fie ţinuţi la dist,mţă. Aşa se face c.'i. celr: doua nulv.ri :cJ,,
fluviului în partea sa inft'rî1.Mt"ă, eh şi dnmul situat azi în UcL1ina sud-vestic't, d<;:"Y:n
p;lrfi intcgr;1nrc :1.le unui proc(·s de romanizare, Aelianus fod.1~d. dup,1 părerea lui Va:-ilr:
Pârvan, să se ,,statornicea:-d pa(ea si să se hlrgtască hotarele provinciei" 3.
Pe de ;Jtă parte. irnţi.u!n politid sî militară îneepur:i înc.1 de l:i primcl,; tt'm,nive
de statornicire a legi unito, romane fie în ?-.sia Mică şi Caucaz, fie pc coasta oc..::iduJt:d.î.
a Pontului Euxin, se con6riu,1 .1eum pc litoralul nor<l••pomic, cornpk·t,1nd a:-:1fd :iria
circUtnpcntiCJ.. O mai rigurn;ts~t administrare şi supravcgliere rnilitară se făcea simt;ră
în acest sp:niu. râma:; totu~i h di.xreţîa :Hacurilor ,rnarhice ak- nord-duu{1.renik,r, fopt
înlătlu·at de către împ<.i.tatui Domirian în :111ul 86 p.Chr., ;.-ftr:d prnvincia !Vfohia ,::,tt
împărţit:1 în două; l'vfoesi,1 S!1pe.•·iorîn vesr, de la Rati,1ria \ArCar; ptinJ !a Ciahms (Tihr;r:c.),
,_-ea de-a doua, Aioesia blj'e,-·ior, de aici ş\ până la gurile Dun:lril, cu zon,1 de sip;ranţă
din aord·-esr. Se înfiripa::c dc_iit, începând inel din tirnpu! lui Angusru:-:, !imtS~ul dunărean,
a .-:arui hază rni!itară o rn,miruie p-rc:zenţa unor puttrnice det:.1.şamente rnilit:.re. S-a
demonstrat că în a dou~, r':lrk a secolului I p.Chr. exîstau deja în Dobrogea in J~ir cir:
zece lrupe. auxiliare, p!asatl' L1 Sucidava, Axiopolis. Arrul1ium, Truesmis, Novic,dunum,
Acgysws, S:1lsovia şi Tomi<.'1. Fle se aflau sub controlul legiunilor [ ltt1!ica, cu r,:;c;.•di<1ţa
la Nouae (Svi.ţtov) şi a V Mi11.·cdonicil, la O.!Scus (Gigcn), subilfră sub Augustus s:ni TihcritL'>.
Ambele forn~,1.tîuni r:im:î.n în !ornliUi.ţile 101 de garniznan,l. din vechea ivloesie.
Dup:1 :inu! 70 p.Chr. vor li aduse, cum spuneam, în r,-ritoriul dobr(Jgean rn~ti ml:.lti"
rrupe auxiliare: cchors II Hu1it1 Brittonmn la Durostorurn; ccho1:, li G:zl!orwn h Sucid;i\·a;
o lila --- sau o cyihmtă? ·-.. '>C pare că :1 fo5r stabiiir:1 b Carsium. locul !î.indu-i luat :ipoi ,..k
ald II HiJjHtnorinn et Ar.w::(1;n,1m; t1l.1 Vcspasiant1 Dardmorum h Arrubitm:r ak1 I I'ant.'mi'iurum
1
D.M. Pif'pidi, op. â1 .. p . .'îl i. ni. 16.
: lhidem.
1
V. P:\.-van, Gi'tim, [). i O} L).M. l'ippidi, DID I, p. J 17..
4 Al. Suceveanu, ÎH Pontic, 4, 19:,'1, p. 1(l)..-123: D.M. Pippid), l)_l[J I, p. j ll: A. Ariccsrn, Anni:-a
fn lJ(,bmga, ro111,w,t, Buci'.·csd, 1'Y77, p,mim.
700 LA ÎNCEPUTURJU' JSTORIEI
la Troesmis; t()hors Ca/forum, la Sa!sovia etc. În epOGl };Lwiiior, flota de pe Dunăre luase
deja fiinţă: Clwis J,{{iuia A1.oesica, () importantă staţie a sa fiind creat,1 la Noviodunum.
Viaţa comercială din 01aşele pontice se revigorează. Ard icrele monera.re de la Tomis
îşi reiau aniv;tatea înm'.ruptă cu <kcenii îr. urmă, după cucerirea lui Lucullus. Standar<luJ
lor economic creşte, princip;:ilul beneficiar fiind în veacurile următoare lomis. Relatarea
din Hotărnicia lui Labcrius Maxincus, potrivit c1rei,1 o delegaţie din oraşul de pe malu!
bcului Sinoc· a vizirat Tomis pentru <1 susţine imeresdc cnti:\ii !>,ile în faţa guwrnatoru!ni
de ;ttu1h.i ·,1 provinciei. C i~-rcntius Tuflim GcmÎl111s, ar i:v!ica fo.ptul ,::1 încă de pc :1runci
viltoarca J\1,,1rop0Lt dev,:n.i:ie ~·q.cdinţ:'1. administr:.nivă ~i rhilîrnr;i a provinciei.
Viaţa spirituală susţ·inută p~ rcmciul Vl'chilor culte locale ~i ai celor grcccşr.i, mulr
complicată în epoca elenistică, s~ va îmbogăţi cu noul cult al împăratului, încă de pe
vremea lui Augustus. Într-o in.<-criprie grect'asc.'\ de la I-iistria e.ste menţionar un anume
/ r1pas, fiul lui Theopornpos, care ridică pentru AugLrstus, chiar 'tn 1 im pul vieţii sale un
1 nu capă.raseră nimic din câte ceruseră şi trecură de partea lui Antonius, fără a-i fi de folos
templu, iar la CaUaris aflăm din două decrete pentru Apollonioş şi re::,pcctiv Isagoras,
el se celebrau sărbătorile Caesa;-eia, tot în cinstea împăraţîl1}r romanî.
b. Regalitatea dadcă în perioada 44 a.Chr. -
Strabon ne informc1ză dcsprl.': intentia lui C. Iulius Caeqr dt a cuceri [h, ia (VII 3,
5). Domnia lui Burebista sfârşea şi ea ca urmare a unui complot (Strabon VU 3, 11);
„Cât despre Burcbista, acesta a pierit din prit:ina unei răscoale, mai înainte ca romanii
5,1 apuce a trimite o armata împotriva lui. Urrna.~ii acesru~a la domnie s-au du.binar,
f.î.rclmitând puterea în ma.i multe părţi. Dl'. ,_-ur!ind, c:"mJ Caesar Augustus a trimis o ;;rm,nâ
î1:1pouiva !or, pmere;:i era împărţită în cinl.i pJrţi, At,mci :,tăpânired se împti.rţisc în p;mu.
Astfel de împărţiri sunt vremelnice şi se schimbă când înt-r-en 1;:i, câÎKÎ înthd!ul". O
pane din dinastii conducători ai acestor formrsţiuni sunt cuno:;cuţi clin diferite surse a.1Hlcc 1.
Urmaşii lui Burebisttl. Se crede ca urnpşul di ren al lui Burebi~ra a fost marele preot
Deceneu (6.Exa(vcrn:;: Suabon·vrr\
5 'li 3, 11; XVl 2, 39; Dicineus: lordanes, c;·nira
67, 71 şi 73), care îl ajutase pe r~ge în opera sa de protÎihdă reformare a socictătii geto-dace,
Dar domnia sa este contestată de unii i;-torici.
În continuare, aflăm de la fordanes: Dectdente uero Dicineo pene pari ucnemtirmt
habuerunt Cornosicum, quia nec ii1par trat sol!ertiae. Hic ctenim et rex r.llis et pontipx, ob
nu1r11 peritimn hr.1heh11tur et in summa h.utitia populos iudirabat. l;: h(1c rebus i::i.x1:dcnre
humrmis Cmyl!us rex Gothomm i11 regno ronscmdit et per qu,.dmginta annos sui.1 ~~·01tihm
impemuit (,,Iar după ce Dccencu a murit, 1-·au avut în aproape actc11şi vencr~u;ic pe
Cnmosicus, deoarece acesta nu··l era mai prejos in iscusint~. El era sornrit, dacori,ă
1 Vezi in special swdiul lui H. Daico\'iciu. j. Trynkc,\·.<ki, l.rs mi.1 dilcc:.i de Hurcl,i.'.fa it iîi,i/11d,t. in L\;c:i:i:
~S 14, 1970, p. !59--166.
DE I.A I\UREBISTA PÂNĂ LA CUCERIREA ROMANĂ 701
priceperii sal:, şi rege pentru ~ânşii, .şi preot, şi judeca poporul ca judecător suprem. Şi
du1:ă ce el_ a _lasat cele omenc1u, a v~nlt la domnie Coryllus, regele goţilor [evident: regele
geulo:L ŞI nrnp de patruzeci de am a stăp.lnit peste neamurile din Dacia" (Getici!, 73).
, ~~nn urmare, reg~ru~ lui Burebi.Sta s-a împărţit la început în patru, apoi în cinci părţi.
~du acestor fonnaţiunt caută să speculeze diferendele tor maî grave dintre Octavian si
:\farcus Antonius, principalii protagonişti ai noului triumvirat de la Roma. Sirnulta 1;,
ame1:i~1prea i1:v,uici lor asupra graniţelor imperiului, mult exagerată, preocupă opinia
publica romana, :lŞ/l cum rc!atcnă poei·ul I Ior;.nius inrr-1ma din 5a1ircle 5alc (II 6, 51-5:)):
11hii1<j11itl de Dacis ,wJiJti (,,cc--ai mai amic de.spre daci?''). i'v1ai târziu, poetul Vero-ilius
'l Gmrg~~YI II 497( vorbeşte şi el despre dacii care coboară de la Istrul care conspiră împ~triva
romarnlor (cowumto descendens Dams ab Histro).
Cassius Dio (LI, 22, 8) ne informează că „dacii trimiseră soli la Caesar [Octavian], dar
însJ, căci erau dezbinaţi". De !a acelaşi autor mai aflăm că în anul 29 a, Chr., cu ocazia
..:.nnsa~r~ii tcmplului_lui Divus Iulius, dacii, luari captivi, au fost puşi să lupte contra sucbilor.
Pnn;::1pa1a formaoune rezultată din destrămarea. stăpânirii lui Burebisra a fost cea condusă
A. Rt1dul.e.1n1
de regde Cotiso, El este menţionat chiar de un comemporan, poetul Horatius; într-una din
odde s,~e (lll, 8, 18), datând din 29 a. Chr.,·poerul îndeamnă pe Octavian să mai lase grijile
86 p.Cbr, obstc.şt1, deo~ece ar.mata dacul.ui Coriso a pierit (occidit Daci Cotisonis agmm .. .). Regele
d,K 1.:sre menţionat ŞI de Suetornus Într-un pa$aj din biografia lui Augustus (LXIII, 4), unde
~e consemnează, cu prilejul relatării conflictului dintre Octavian şi M. Antonius, că: ,,Marcus
Antonius scrie că Octavian a ftg:lduit-o pe Iulia mai întâi fiului său Antonius, :tpoi lui Cmiso,
re~de geţiior (dein c;~tL,oni, ngi Getarum) şi că tot atunci a cerut în schimb în căsătorie,
(:11ar pentru el, pe foca regelui". Cea mai completă informaţie este transmisă de istoricul
f!~)_r_us (!I, 2?, 1 ~~ I 9_}: ."Dac!i trăie:c n~de:zlipiţi de munţi. De acolo, sub conducerea regelui
C,1Jt1so_ {Cottsoms reg1s tmpnw), obişnuiau să coboare şi sa pustia:;că ţinuturile vecine, ori de
cue on Dunărea, îngheţ'ar.ă <le ger, îşi unţa malurile. Augustus a·hotărât să îndep,1rte7e ace;-t
nc,u:1, de care era foa~re g~·cu să re apropii. Astfel a trimis pe Lentulus şi i-a alunga.t pe ma.lul
de dn~colo [al Dunărn]; c!mcoace au fost aşezate garnizoane (citra praesidi.n constituta). Astfel,
atu nu Dacia n-a fost înfrârnă, ci doar respinsă şi împră.<i[iată (sic tune Dacia non uicttl, sed
11
.,: nmotn atque dik:1~·,est)". Unii isr?rici moderni atribuie acestui rege sta terii de aur cu legenda
KOLQN descop!;;'nţt m zona cetjpfor dacice din Munţii Sebeşului. Identificarea lui Coti:-:o
:u Coson se înte.1~eia1~1 pc o v_ai~amă din textul lui Suetonius (.Augu.,tus LXIII, 4), prezentă
lll u~d~ manuscnse (:·· <;osom (Jetarum regi ... ). To tuşi posibilitatea ca să fie doi regi diferiţi
--- Como, r~ge dac ~·1 ~.,oson. r~ge get- nu este total cxclusă 1 (vezi şi cap. X, p. 803).
Un alt dmast n;cnponai <le izvoare este Dicomes. Plurarh scrie în bioorafia lui J\farcus
Antonius (63) că „Dicnmes, regele geţilor, îi fag,'iduise că-l va :~ura cu armată
'.Hnneroasă". La această informaţie se poate aL¼tura şi mai sus-amintita relatare a
istoricului Ca.ssius Dio (LI, 22, 6-8). S-a discutat mult în legătură cu localizarea acestei
forrna;:iuni politice: cele mai rnuhe sanse le are ipoteza că esre vorba de un rege get
H. Daiwviciu, Cmon s,w Coti.,o ?. în AMN 2, 1965, p. 107-110.
702 LA INCEPUTURILE ISTORIEI
din 1\1 unceni,1; duf)ă o altă părere, bazată pe disrrfbuţia u11or denari emişi de ht
AntonÎllS, reşedinţa lui ar fi de plasat în Moldova, pe valea Siretului, poate la Zargidava
(azi Brad, jud. Bacău) 1 •
În ref!;iunea de dealuri din ,.1ord-estul Olteniei (poate si a A..rge7ului) domnea alt rege
(!3acn).f,{x;), după unii cu numele Thîamarcus (0tctµdpx~), rner,ţ.ionat pe fragmentele
de vas dacÎc descoperite la Ocniţa, jud. Vâlcea (TDR 11, 599, Bmidava dacică) (vezi :llr
punct de vedere n;ai jos, cap. X, p. 826, fig. 132) ..
E.xtt:·diţ-iil~ /ui Sext:uAe!h,s Cait!s şi Tib{,dus P!autius S::~:-·, _ ,-;'}"f.t A,-1i,:u-;us, A,-( q,:-1
ar fi cck p.uru formJ.ţiuni gew-d~ce (re-z:ul-rare din destrJmarea s1:1pâniriî lui Burcbis1;1).
Strabon ne mai informeazJ.: ,,De cur'"Jnd, când Caesar AL4,rustus a trimis o armatJ împotriva
lor, puterea era împărţită în cinci pă1ţi". Astfel, împ1r::itul trimire expediţii de represalii
la Dunăre: cxpedîţia lui Matt:as Vinicius contra dacilor şi bastarnilor (ILS, 8 965; IDRE
J, 102); mai 3poi, expediţ:a lui Adius Carus, care Slrămută la sud de Dună.re 50 OOO de
geţi (Suabon VII, 3, 10) Sueronius mai aminteşte că pe rimpui lui Augustus au fost
~eprin1ate incursiunile d.:tciÎor, fiind omorâţi trei şefi ;:J, lor cu muh:1 armmă (X.Xi 2: coornit
et Dacflnm1 incursiom's tribus mrum duâb~tS tmn wu1gna copia caesis). Aces(e actiuni ::.um
rczurn:;tc ~tfel b Res gestae Jjui Augusti (\! 30, 47----49): ,,Sub comanda mea suprem:\,
ostirea cb.cilor, care rrecus-:' dincoace de fluviu, a fost învinsă şi dungată, iar apoi arrn:ua
n~ca :1. tiecut dincolo de Dun,'tre şi a silit ne:amurile dacilor să îndure st<lp.înirea poporului
roman" (citrtt auod tmnsgressus exerâtus meis ruspiciis uictus pro.J'igaturque estet posrt.1
trar.s Dimuaim~ ductus exe;n"tus mt:!-tJ Dacorum gentes imperia pop!di RoYumi pe-,fi-·rre rocgirl.
Ca scrnn ,11 vicroriilor contra invadatorilor nord-dunăreni, pe statui'.l !ui Augustus „de!la
Prima Porta" esre repraenrată Dacia.
Towsi, r<;aqiîlc chicilor rămân imprev!zibîle. i\<;tfel, în anul 12 p.Chr., geţÎÎ (prnbabii
cei di:1 sudul Moldovei) 1:r..x Dunârea şi cuceresc Aegyssus C[ ukea); inva-zia este re~pins3
·
de regdc odrys Rhocrneta Ices I cu aJutoru
· I romani·1 or. (O vi·d·.rns, .," ondca
,· I, 8~ ',. 11 0 0 ~·ii
1V, 7, 19--54). Trei ani după aceast<l., în anul 15 p.Chr., pe când domnea f 1benus, o
nouă invazie geră surprinde ap~'frarea oJrysă, dGcând la cuce1irca cet;'i.ţii Trocsmis;
invadatorii au fost respinşi de L Pomponius Flaccus, legatul lvfoesid (Ovidius, Pornim
JV, 9; 75-30). Gratie măsurilor !uaţe <le acest general, scrie Ovidius, cumplittll mal al
Istrului 3. devenit sigur (etil/o ripa feroX·}listri sub duce tuta /uit). .
Stib împăraţii următori frontiera dunăreană continuă a fi îmărită prin :)rgam~area
provinciei Moesia şi îndens.ebi după anexarea definitivă a Dobrogei (anul 46). Des1·g·ttl'.
unele acţiuni de jaf (hztroânia) al~ populaţiilor tra!1sda~ubiene nu pot fi cu torul stăvilite.'
asa cum rezultă din afornatia lui Seneca (Quttestiones natur,1!es, prefaţă, 9), anume ~·a
ir,:1periu! nu po-lte s:l împiedice pe daci de a trece Istrul.
Rcvfnind la li~ta regilor daci rransniisă de Iordanes aflăm că, d11p:l Comosicus, ~ ur~11 ~t
b domnie C:Ory!lus, care a domnit asupra gqilor timp de 40 de ::i.nî. Constantin D;i_1coviuu
1 [vi. ChiţeKu, Unek aprrte ak reiatii!or dinrtl! Diromes si Afarcus AmrmÎus În lumina dl!!COf_i'ririi:n
numisrMtire (o prohlemă de geugra_/il' frmricil), în SCIV 19, 1968, 4, p. 655--664; D. Piouse, Unde 11 f 0st
,,regatul" lui Diromes ?, În SCIV 21, l9Î0, 1, p. l50-15L
DE LA BUREB1STA PANA IA CUCEldRFi\ RU1\1ANA
considera că acest rege era identic cu Scoryllo, dux lhcomm, menrîonar de Fronrir1us
(Srmtcgernata I, 1O, 4) 1, Acesta este numd; auu·mic: al regelui (,..:eJ transmis de Inrd;i.t~e~
cs(C dcforr:nat), aşa cu1~ apare în sursele epîgrafice (vasul cu ştampilele DECEBALVS
si PER SCORlLO de la Sanniz.egctl!sa Regia: IDR IIl/3, 272; o inscripţie de la Aqa\ncum,
nwnţionind pe un Scorilo, Resan' libertus, domo Drtcus: CIL Ill, 13 379"" JORE.It, 1j2).
S::t•rîlo a fost probabil conrcmpuran cu Nero, Clei tot Fronnnus aminteşte de un r:'td.1oi
civil {_(1rma ciuilia) de care poporn! r,rnun era dcJ:bînar în ;HY~t timp, prob.1bil 1\] din
;J;1iî (8'---()9.
rn
acest punct al expunetii noasue îşi g;bcştc locul inhnn:qia din cdebra înst.ripţ!e
d( la Tibur, cuprinzând elogiul 1-lmcbru al lui Ti, Plautîus Siîvan~ts Aeli,rnus (Cl LXIV,
3 608;-ILS 896; IDRE l, 113). Aflăm el în timp ce guverna provinci~i Moesia (prin anii
60--68), acesta a strămutat la .sud de Dun;.lre pc'.>te o :;aUl de mii de transdanubicn;
(îrnpreun:i cu soţiile, copiii, principii şi regii lor). ca să p1esreze lribimd: piura q1,,1,n
antum mill(ia) ex 1wmao T·,tnsdamtuim10r(ro·n) ad prtd'St1n-ula !Ti!mta rnm mrtrngil/u)
,1r lihtns er princ:jJibus ilut r,yJhus sw's trrmsduxit, Dinrr-n alt-a inscripţî{; <lin Ita!ia (J,, la.
Fundt) (JLS, 985), aftlm el omologul .s,lu din Pannonia, gw:crnatorul L THnp:u,<;
Fb\ ianus. a obligat .şi el neamurile de pes[e Dunăre să predea osr::uici romanilor.
Greu de spus cine erau aceşti tr,1md:1nubieni, luaţi pc su.s cu t<)at,l ca~a, cu frunta'.:ii
~i u·gîi lor: probabil populaţii diverse, cuc- prol!tasenl de "Libirea puterii geţilor (dup.'i
<.::l.Jena lui Burebisra, În urma aqiu:1ilor armatelor romane la Pdrd de Dunăre), 1x-nrni
.1 se infiltrn în Cfin1pi.1 Română şi în sudul Ivto!dovei, ,\,faî reţinem din inscripri:, de la
Tihur, îmre alrde, cum că regi/ms B,b'tan-.,,m,m er Rhoxoimwrurn jilios Drzcorum ji·,,1tn1J1i
(sic) captos dut hostibu.î ercptos rerrisit; din au:as!:ă propm.Îţ ie-· coni.in:'tnd unde difiu]r;\ti
gr~1m:1tic.t!e -·-- se poate rr~tge concluzia că guvernatorul roman a dar lnapoi r;:g,.>!;;i
b:marnilor şi regdui rornlanilor pc fiii lor, iar regelui dacilor pe frarde s:m (sau fr:11ii <;).i>)
-~ -
caprivi (probabil la rl)mani) 7>:J~;. r;lpiţi de duşmani. Cum sublinia Nicobc Costar, in·-erî1.1iia
se rd~·r,1 la un singur rege al dacilor, deoarece ceilalţi rcgişori răsti.riţî după dcsrrilm,:r:::a
st:1p5niriî lui Burebista fuscser[l fle dirninati de romani, fie Kccptaseră s;I revină r'n cadrai
unitJrii rcgarului dacit' 2. Fapt este că izvoard<:· vorbesc acum de un singur rege SLi.pâniur
peste daci. Se crede cel acest rt'ge anonim din inscripţÎJ de la Tîhur er,l Scorilo,
Se pare c/i i-a urmat b domnie Diurpaneus (numele este bine arestat epigrafie: lDRE
I, ~o, cu alte referiri); el a fose contemporan cu împăra1ul Docnitian, cwn afL'u:, de
Orosius (Aduenum fflg,-uws Vll 10, 3--4) .şi Iordanes (Getica, ;'(i).
După o părer,:, mai veche ,,a umanistului polonez Stani~!av S:.lfnid:i, autor :1! CLl('I
An.wics (1587) 3, Diurpan.::us ar fi acelaşi cu regele Dccd-:dus; idec<l e<;:te inrfdniet de
asen11;_•i1ea în unde ediţii mai vechi ale :.crierii lui Orosius, fiind prduat,l şi de D!rnitrtt
C. Lhicovi::iu, în l.Wl'ia Rom,1nici 1, l 960, p. 294.
- H. Costar, Dil111r1i1 d11ci de lr1 Burchi.oa ifl Ocffhai, în 5( ,J\/.a\ "i5, l ')84, l, p. ii'.i-).l.
'I. S,trnicki, Annaies siur dt arigiw, t't rtl)//s gcstis l'olo11or11m ,,, I it11a,v1.'"tm1 (cdi\ia !a circ am ,li ul ,tc,:c5
esr(' ,1n :1daus la opera cmnicam!ui polonez Ioanues D!ugo~:t. Hi.m;ri11 ['olonio1c. a, J_,•îp-,iţ. J'? l 2); d,·sp,e
l\icia, în cip, V, coL 9!4-915 ş; c,1p. VI. coL q17.
/04 LA ÎNCEPUTURILE JSTORIFl
Canremir», acceprat:1 de unii învăţaţi moderni (T~[naschek, Gsell, Maceescuf şi repusă
iniprudent în circulaţie de unii istorici maî noi (Nicolae Gostar, Vasile Lica ) 3 . In realitate:
2 fusese salutat de soldaţi cu ridul <le Caesar. Componarea sa rn·chibzuîtă din anii 69-70
a:;,a-cum a ar:1tar Constantin Daicoviciu, Diurpaneus este idcnric cu rc~ele Dura~ (Lloupru;i
care cedeaz,i domnia lui Deccbalus, aşa cum aflăm Jin l;Xcerpta Va!esumil (vezi expunerea
evenimentelor din anii 85--86, mai departe, p. 707 şi urm.) •
4
iu par;i]el cu a&crncnc:t aqit1ni de fon;'.!, împ,lnţii rom::tni utilizeaz,~ t~e ::-cară la~g;1
diplomaţia şi mai ales banii pe care-i împart cu gencrozirnrc ~)ClllTU a ave.-1. lmişt~ I~ gnu"11ţ:c.
. -, . -11·,,.,·1 ,,11 ", 1·,· ,1 1···,,,,·,nrc
,.~a~c1.X} _, , de- monede
,_... · rom.111e
- de arg_, 11-n tkscn1xnrc suo lo__ rma de
'.
te·~aurc 1 ·)e întreg cuprinsul Da<.i;:i. Departe de a ,1f\:t;ta ckmuit:uca runwna, pl:ua
stipcndii lor era o nwdalîtatc avantajoasă _pr(_ vi1~ciîloŢ
de a p::i.scra .!i_1:i0tca 1 dc_margin~, pr!n
organizarea unor formaţiuni barbare clientelare (relaţll ~:xpnmare m chip d1plomat1C prrn
ridul acorJar şefilor accsto1a: reges amici et sociipopulr Rrm1t1m).
c. Dacia în tfrnpul rcgdui Decebal
Imperiul Rontan de la Dornitian l,i Traian. După n\zboiul civii din an_ii 68--69
p.Chr., imperiul cunoaşte, 5u!,
rcgin~ul dînas:ici f~l~viilor\ ~ pcrio~dă d~ stabilit,~te d~
rnaî bine de un :-fert de sct:oL lnremnctoru! d111ast1c1, fmp. Caesar i npaszanus Augustw,
3. guvernat imperiul în bună înţd;;;;jt'.re cu Senatul pcn11ane:1r reînn~i1 pri_n a!lecti~ c~i
elemente noi, credincioase şi capabile, din ordinul ccve5trU. Prin !ex de mrperw 'Vtsprm,ou,
împăratul este investit cu prerogative pe o.re le avuseseră şi pr,:deces~)fii s:ii_, care srn:1c
chiar mărite; dar aceasta se producea P"' baza unui aer legal, emis de Scnot, iar nu pnn
m,urparc. Insti1111:iilc traditiona!c ale statului au fost rnnsolîda~e. , . . ,.
Stabilitatea impcriu1ui .i fost asigurară si prin as,x:Î.::Tca la domnie a .t::1l~u m3.1 mare, _7 1:us
Fl7uius llnpr1simws: Caesi!r în 69, :ipoi, din warnn:3 ;inltltri 70, lmp. 7. C:1es,zr Vesp1tst(!1rus;
din 79, dnd dm[i.nc să domncJsci .~ingur, !mp. ?'itus C✓-,:.1ar Vi·.1pi./sitmus .Augustus.
.Sub domnia accsror prin,:ipi, lmp1;:tiul parcurge o pcrio;idă de prosperitate şi chiar
de strălucire. i\ccsl progres se r.isfr:'mge poziciv şi asupra provinciiior romane, ,
Celalalt fiu al lui Vespasian, Titu.- Flauius Domfrianuf' (n::iscur Li 24 octombrie 51 l,
1i·o a dovedit calităţ.ilc părintelui şi ale fratelui său. Dup:i victoria partidei flaviene în
1 W. Tonuschr:k, Dii' ,1!ten Tlmd:cn, r'"l-'rinr \V'ien, ] ':)80, p ..H; :"J. G~d, Furii sur le ri:g71e d.e ~·empt„n~r
Domirim, f';-._fis; 1894, p. 206, not;~ I; G. C. ;;..-LHcCH.u, I Traci ,;-r/le cpignifi- di Roma, in Ephcmcr:s
D,,_wrnm.ma 1, i923, p. 189 (1w;:;, 1), 2~6. . , .
:: N. Costar, V. LJ,._,a, Socia11te,,i gNo-d1â,.'l rk /,i Bureh1.;ta !,x D,ah,d, Lşi, 198 11; V. LicJ., ,'-,crpu O,,om,
Br:1ib, 199'.J. p. \J4, ... Jl5. _ .
5 Pcmru wmha1m·a ,ici:s1ci ;corii.;; ~e Y'C'dca: CC !'ctol.:!>n1, SCJVA 58, 2U{J7, 1-2, p. i 1---19 (o diplomă
milnar;l. din 7 manie 71.l an;' c, tir:ubr rn1 d,:c_. vucran;::] kginnii Il Adh:vix. fX nurndc ~"ău Zur,!Zis, fiul tui f>C<clnlas)
·1 C. D:iico,·iciu, in lm1rin R&mh1iâ l, Bucure~ti. 1960. p. 2(_l\
'.• Prntru difori1e ch:mcnte d,: prosopogrnfic a imp.",rari!o1 FI.ivii şi ;! 1ncrnbrilor familiei lor: 1:- KicJkil,
Riimisc/Ji' Kaisertaht!/c. Gnmd:::Jigt tine,· r0111isrhm K.1.isr1dmm/1!11gie, l.';anmtadt, 19')6, P· l 08 ŞJ urm.
6 PJR2, F 7.59; D. Ki<:n:1st, op. o't„ p. I. 15--ll 8.
DE L\ llCREBISTA PÂNĂ LA CUCERIREA ROMANA 705
războiul civil din 68-69, la vârsta de 18 ani, înainte chiar de intrarea tatălui său în Roma,
Ε"a atras reticenţele părintelui său, care i-a ţinut departe de sarcinile militare şi chiar de
viaţa politică; el era privit numai ca un membru al casei imperiale, ca rezervă pentru
moştenirea tronului, deoarece Titus (asociat la domnie în anul 71) nu avea urmaşi.
La moartea fratelui siiu, Domitianus esrc proclamat împărat (l3 septembrie R1) de
către gărzile pretoriene cumpărate cu bani, iar Senat-nl ratific'!. accasl"iî houldrc. C.t îrnpăr;n,
dovi dit f(.'alc cditii.'.i de condncător, cbr :,i rn:1i nn.ri dd('ctt', orc i--au
întunct/l' ,;;;;,,;· :,l
0
.1
(vezi portretul fizic şi moral re care i-l face Sueronius); este adev,lrat că aceste d<:ftcte
sunt îngroşate până la exagerare de isroriografia ostilă de inspiraţie senatorială. Si.~temu!
său de guvernământ reprezintă o cotitură evidentă faţă de cel practicat de înaintaşii săi
din dinastia Flaviilor. A părăsit revenirea spre Principat, încerd.nd să introducă regimul
monarhiei absolure, jusrificacă (ca şi pe vremea unora din împăraţii din dinastia
Iulio-Claudică) de incapachatea cronică a Senatului de a participa la conducerea treburilor
republicii. A guvernat astfel sprijinit pe comiliul principelui (în care a introdus dr nwi
nwltc clemente din ordo equester, jurişti şi tehnicieni, oameni supuşi şi dcvota\i), fără
S•.:nat şi chiar împotriva acestuia -- ceea ce a mărit antagonîsmul dintre tron şi această
instituţie tradiţională. În tendinţa sa spre absolutism s-a sprijinit pe armată, pe care a
;mas-o de partea sa prin mărirea soldelor. A deţinut nu mai puţin de 17 consulate (dintre
care 11 "în timpul domniei), a primit 22 de salutaţii imperiale 5i i s„au acordat trei triumfuri
-- toate menite a satisface orgoliui său nemăsurat. La sfârşitul ;inului 85 devine cemor
pcrpetuus - ceea ce îi acorda practic dreptul de a epura Senatul. Culmea mcgalorn:mici
Hlc a fost pretenţia de a fi numit dominus (tratând prin urmare pc toţi supu.5ii ca pe
n!:.,te sclavi, indiferent de caLegoria socială) et deus (pentru prima dară un împărat în viară
pretindea a fi cinstit cu onoruri d.e zeu); în această alterare a caracterului său a fost
pnmanem stimulat de coruptia societăţii romane-de la părurile conducătoare la plebea
interesată doar de distribuirile gratuite de CfTe2.le şi de jocurile de circ (pmmn et cinrnses).
În domeniul politicii externe se pot aminti răzb,:Jaiele pe care le-a purtat penrru
supunerea Caledonici (82--83), luptele cu neamul germanic al Chatti-lor (în 84 a luat
titlul de Gernumicus), organizarea limes-ului germano-rctic (cu anexarea teriwriilor dimre
Rhin şi Main), războaiele cu popoarele de la Dunărea de Mijloc şi de Jos (quazi,
marcomani, sarmaţ-Î, daci), reduse la situaţîa de dienţi ai Romei.
_ . Pe măsură ce manifcsr,lrile autocratice nu mai cunosc limite, se intensifică şi opozii:ia;
după ce mai multe com.piraţii au fost descoperite şi reprimate, ceea ce a dus la exacerbarea
ternarei, Domitian a :~fârşit suprima( de un complot al liberţilor de la palat.
În aceste împrejurări, Senatul proclamă împărat pe M. Cocceius Ncrva (n3scut în
a1rnl 30), care este adam,n şi de soldaţi: Imp. Caesar !Vo,1111 Augustus (18 septembrie 96).
R(_·gimul său se erijează în restaurator al libertăţii, cum rezultă din legendele monerare.
l\Teavând urmaşi, el adoptă la 27 (?) octombrie 97 pe M. Ulpius Traianus şi îi asociază
 IJ\ INCEPUTCRILE ISTORIEI DE L,\ BURERISTA PANA Lf\ CUCFRIREA ROMANA
706

la tron (Piîniu Cd T:inăr, Pilnegyri~·us 8,6: imperatOr l't comor; t,·ibuniciae potestt1tis); de . Milita~ de c..ar~eră, ·.rraian ~l fost unnl din ma.rîi căpitani ai lumii antice. În 97 :1 !-1rirnit
acum numele său oficial este lm!J. C1esar 1\/erua Tra.ianus .
1 r~rlul de,Grnnttmcus, ur în urma înfrângerii dacilor şi parţtlor pe cele de DacioH,(102)
Împăratul Traian s-a născut l~ 18 septembrie 53 p.ChL, în or~-v;;ul Italica dfo Baeti_c1 ŞI Pa~thtms (116). A fost deosebit de popular în rândul sokbţilor, pe care i-a turat cu
(Hispania). El a fost primui împărat din afara Italiei urcat pe rrorml fmperiului roman. atentte şi _c~nsideraţie. Pr!ntL· ·O e:imologie popubră, foră îndoi:tl,i. legală de legenda troi,m5.
Tat;ll YÎiwrnluî împărat, purtând 2cdaşi nume, guv..-:rnase Hactic-l pe timpul lui Nero; ~lesrr_e on~~nea p~porulu, roman, ntuncle său Jpare în m1m<:'ff'<-t'-C imcripţli de pe tn;rcrînl
:t .!-ervn :;ub t1rdinde ini Vcspasian !o Siria, in (/) a devenit consul, iar peste zece ani :-t mtregulrn 1mpenu roman sub forma Troianu/. Sub nurn.c!e de rroimt, da r;Jrn:-1s ;~:ln-1
pr!mir guvrrnarca Siriei. Accnsiunca tarJlui a ncrezi! cab1 fadu 1. în ('po.ca m~'.dern:i. in lradiţî:·1 popoarelor din :,ud-esrnl Europei, fîind kgat de O ;;uic de
\/i\u.;qJ ·h1pctn1. a L1utt o c1l·irrJ mil!ur5 su-J.!tt,:iL'i. :;i lcinc:inic.L A sctYÎt z,T~' ,i în t,.)ptH11mc tilll aceste p:îrii.

calirnte de tribun militar, mai întii în Siria. apoi în ::n'lata Germ~~nicî. ln prirnii ,ini ai Traian a murit la iO august l l 7, ia Sdinus (Traianopolis) in Cilicîa, pe când se iratorco
domniei lui Domiri:111 îşi începe curms honorum la Roma; după prcrnri (.mul 84), primeşte din expediţia orientală.
comanda legi.unii VII Gem!na Jin 1-l!spania. în 91 este romul ort!in,.1:rius. În 92 însoţeşte, Rii..zb~iul dtu:i1..• al Împăratului DomitUm2• După mai mulţi ani de !iniste, f:..::ul
în calitari: de ramef, pc îrnp:"ir3.tul Dorniti:1n !n I\rnno11ia. La sCirşiml anului 96 a fost războiului totdeauna Luenr la Dunăre reizbucneşte cu vir.,lenţ:'t, cl1tpă cum rcl.irf-•t;i,:·l
numit guvcn~~uor al Gernrn.niei Superio,\c;;:; acolo a primit ve,,ti..'cl :idopţiunii de către ford:mes (Getica 76):
lmpăr:1rn! Nt'.'.rva tanul 97). „P~ dnd ~lomnt'a impJ,.,rn_tl Domitian, goţii [în realitate: geţii], de teama L't:'n! 1 iîfi
!mp. 1\'ow1 Cacs.1r Augustus rnc1rca la 27 (?) ianuarie 98. L:1 28 ianuarie 98, Trai,rn ~tec.<.rnu, desfăcură alianţa (jr1edus) pe care 0 încheiaseră odiniuară cu alţi îrnp:lr:ui si
c:ste procbnnr ,fo1:,ritftus; a.-.=t'astă d.1tă repn..--zîrn,\ dies imperii lui Tr~tîan (Feri,& Duranurn). incepură să• devasteze malul Dunării, st,1oânit
f de multa vrune
• <le l"ln„r·,.,!
•• t,. · l •,·,,m·in
, , ,,,·
, 11 . 1 ·l{..l,,l
.· ·~ ,·
Devine, totodată, pcnt1fF".< maximu:, i,1 ridul Jc procon.~ul (deoarece reLidJ. în afara Italiei), arrn:1.tele ŞI pe coman<lan1ii lor. În fruntea acestei provincii feste votba de J,JoesîJ1 ,'r._1
iar apoi pii~neşte titlul Je patu-patri,1c. Înaifttt d{· a pleca spre Roma {unde a,iungc abia p~ atuncî, după Agripp~~, Qp_pius S:1binus, iar la goţi f"" geţi] domnia 0 avea Dorp:u~c:~";
în roamr:a ;rnului 98), Traian întrep.rinde o inspe..::tie 1 tmpel,)r de pe limts-•ul dunarean, Jandt~:se lu1~r~, romanu au fos[ învin~i, lui Oppîus Sahinus i s-a t;lÎ,lt capul, iar gNii
J.jangând p!nă în PannoniJ şi 1'doesu; imp:'ir:1ru! urm,\reşre atenr mî.~drîlc dacilor şi altor [--" geţu], năvalmd asupra mnltor ca~rrc şi ora.~e, au prilrlar ţim,rnrîlc cr tineau de irnocrî 1t.
populaţii transdanubiene (vc;.z.i în ac~st seus Pliniu cd Tdnăr, Am<'_f!J"·Îms 16, 2-3), clrora Poetul de curte Statius denumeşte fapta dacilor „furie" (Si!uru: [ 1, 26: ' -
le reduce s:w chiar I.:: refuză plata sripcndii!o:-. Totodată, iniţi:n:i 1melc lucrări strategice :,sminteală" (III 3, l 17: ammttll.). Dar din textul lui Itmhnes rezulră că motivul Gti"e-i
pc malul drept al Durării, pr,c:cum taierea unui drum !n stândi în ciisura Cazanelor sau rndemnase pe geţi("' daci) la desfacerea alianţei (jbcdus) era teama de tWlfriti,1 lui Dorr,iti,'n.
a mrni cud pentru a evita cat:..tcactcle din zona I\•qiÎor de Fier. ci:·e poate decisese- reduccre,1 stipendiilor j)l:ltite regilor lnrbari eh~, la n-ra,: „J. 1,"." .,111·
' ' ' t:, ,. 11 '-·'"
Oflci,il s·a numir Imp. C-u:sar t/cr--rul Tmianw Augustus (_;18--1 ! 7). El a respectat rornane. Probabil c1 ~Kcast,1 dt.'(·izic era dererrninată în 1r::\sm:'i însemnară Je ~iifiu_,lr:Hi
sistemul politic al PrincÎp8..rnluî iastiwit de cJ.tre Au.gusrus, bai.a( pc împ:lqirea puterii economice reak· prin care trccect im:pcriul; a ap:1sat În bahni;ft si impresia că :::uhsicLiJe
îmrc principe şi Senat./>, a\'ut un respecr profund pentm i"nalml corp legiuitor al imperiului n,m,rne. serveau la întărirea unui fost şi viîror inamic . În r":i}ta·e
,._, ., , , ,,,, ,·e·gat , "'",-!:c,·, '' ·'-~l,
.:,r
---- ceea ce i-a adus din parrca acesrui,1 titlul de Optimus (Prinaps}, iar în uzajul curtnt t_nit~rn~~ reprezenta .un ::!iat Je n~dejdc al Romei faţ:1 de anH:ninrările continue din panea
a inrr;1t urare3. fe!icior Augusto, mclior Traimzo (,,să fii mai fericit Jedt .Augustm şi mai )t'n:_mţ1dorgermanice şi sarr:.1,ltlce puse tot rimpul pe jaf şi hană.
hun dcc1t Traian"), adrcsatâ fiecărui imp:lrat la urcarea pe tron. _ I_n obştea istori~i!or, .dezlx:terile în această prîvinţă cominwl să fie aprî.nsc şi în orice
Cu e! se deschide un secol de progres, indiscmabu! cel m;:,,i prosper din istoria ca~ dcpan.c ~!c _a lî inchetaU.'.. htpt este ca dacii trec Dunărea, pr~)babil pe gL:aţă, ·;n i·mn
irnperidui. La Roma a iniţiat opere ediliw.rc de sc«m:1 care-i poană nurndc (Forul, Basilica a01lor 85-8(). Cum se cx.prim,1 Tacirus (Agri<'l1l.141, l), ,,acum nu :,e mai punea în d!s,u
U!pia, Column:1); dar urmele ;,,ctîvir3.i;îi sale nrnsrructive apar prer,.1rindeni în imperiu,
i-iind consernnate de un nure numJ.r de Înscripţîi. Pe plan trnnornic şi social a fmr l \'. • ( •
.,'('i.J. ,.. C -, !'~to,c,:n1,
. 1 · •
hi i:pig,4!,1 Î,Jtiw1, în Thr:ico-D,1cica 4, 1983, p. J--î3~ !45; ,.-;ria!H::C.
lroi,m11:
iniţiatorul unei serii de re-forme, caa~ au redresat stam! rom~m. L ,ljriqw, l,t G1,11!1'. L,1 Pe!igitm d /',fwp,e ram,1Înl'. ,Wli,ngts 1/ /,1 1,1/nwirt ,-le ,Hl!ra/ L,_. C/,1 .
,imp!1'.1cttâ în
B,·t,xdle~, 1994, p. 72J•~'l YI. . , ),
1 [ksprc !rnp<·twtni Traian şi epoca \J, :i se \·eds:a: R. ParibellÎ. Oprimw A·ir1<<'/H. Saggio mll.i stori,;; 1„ Hl A recentă
-, Cm mai d umu!h1tic: K. Strohd, Dit Do,1,11,J.Ti,v1• i ,:1 lllll)'lit:i, J 18)' n~,,,,, 1 ,•• c(i
o .[Jon·:.'ri,if:J ,. - . ,,,, .n, .... ,..,"-·
.,ui rcmp1 Jd!'i111pcrtlton Tmi,mo, l-ll, Messina, 197.6: R. l+wslîk, s.v. it-1 L'iţim .Trt1i,mus, RE SuppL X P· ,,)····, , st ve c·:1 şi C_C_ Pewb.cu Rfizboiu/ dacic ,,I împiir,1t11l,1i [\1 111 iiirmm. Îlt ']'lirnco•l"J.,cî· ~ !O
1989. p. 155-lCiO. . - ~.. '
(l 965), co!. 1052-110?; D. Tudor, T1·aim111s, Bucureşti, 1c)66 (·wLI !dcrn, Fim11i dr- Îîlij,âl'dtl romani, BPcl!f;,_si<i,
19:'4, p. 5-5fi); E. Cizek, Epoca lm Inthm, Bucureşti, 1930; D. Kien:tsr.c.op. ât., p. 121.-127; J. Gontales ,
3 !otd,mes se rd~r:l !:a C. f'onr,:'iltS A1:iîr,11;;_,
_, , caic
, ·" · •r,_,f,>(".;,,
orruvetP'hC . 0 " in
-
,,,, I u<o . .p·,,,
., • ,
,., ,hl rn: ·1.,:mc
.J , tt·., · ir-~.\

(ed.), Tr,1/mw tm.peradorde Roma, Ruma, 2000 (Sagg' di storia antica, 16!) !vv.i Af:, 2000, 40). rntdes c,i dup.l d a urmat Oppim Sabinus, dtiJctreo: acesta a guwmat ,\foc,i;( \11 8.5-1>6.
7()8 I.A ÎNC:EPUTURILE ISTORlEl
hotarul irnpciiului şi un m;il, ci taberele de iarnă afe.-iegiunilo.r şi stăpânirea provinciilor
no,1stre" (ncr i,nn dt_, limite imperii et ripa, sed rfe hibernis legionum et possessione duhitatum).
De la fordanes {Getim 77), aflăm în corn:inuare: ,,Din cauza nenorocirii celor ai săi,
Dornitian a plecat cu roate forrde sal~ în Hlyricum şi încredinţând conducert'.a aproape
întregii armate rnm~indanmlui Fuscm, şi câtorva bărbaţi aleii, i-a obiigat să treacă peste
D11n:'.in: p•: un pnd de corăbii lct,'<•\c Înfrt' de".
[)e la alt autor !ânju, Ornsius (AriUffSiilll pagi:nos vn, 10, 5---4), ,1/bm (lo:ir:
.JUfi_:ciid ,__:, vra gnrna11ilor •;l dJcilnr ,1 [(y0 dus de loqii"oni s;'i.i într- un nwd ;it;Ît
ncnnrnclt lL'ntru sun, prccu1~1 şi el Li.,l{urna decin1J senatul şi pop1lrul, iar la hotare
arn1·Ha, rău condus;l, era distrusa de duşmani prin măceluri necontenite. C,1d dt de
mari au fost luptele lui Diuqxrnem, regd::: dacilor, cu generalu! Fuscus, şi cât de mari
do:astrde romanilor, le-aş enun1era îmr-o înşirare lung,'i, dad Cornelius Tacîtus, care
a 1raL;1t în rnod organ!,: 1i cu foarti: mare cx:1.cri~ate Jce.<:,rc evenimente istorice[ ... ]"
(!'l,VIi quant.1 Diurpanei Dilcorum regis cum Fusco tluce prodta qwmtaequt Romtuwrum
d,ido. longu textu moluen:ni, nw Curneli!tr Tacitus, qui hiinc hisioriam di!igfntissime
,·o:u1:\·1<it / .. /).
flin pac.ne, pam·a respe_ctivă a htorh!or lui Tacitus ,. ,1 rierdut. Din biogrJfi:1
îrnp;ls.nului Dnmi1îau, !-cri:oă de Swu,nius (\rl, l), :dl:lm doar mmăr.oarele dc-':iprc
1:t~l.io;;ic1e purtare in timpuf domniei accstni,·c ,,..A îmr,;;prins expediţii, fie de voie, fie dt·
w:voie; dt ,,oic, •imporriva chatti!or; de nevoi(', una îroporr>,'a sann:<.\ilor, deoarece au
m:'!ceL\rit o legiune împleLmă cu comand:mtul ci, şi doua Î!ll.porriva dacilor: prima, după
cc a fo::;t înfrânt consularul Oppius Sabinus, ia1 a doua dvpJ. înfoîngciea lui Cornel im
Fmcus. coman&rntul cohondor pretoriene, căruia ·Ii încredinţase (omanda supremă a
;•;'iz,bu!ulni. ;\supra chanilur 'jÎ &Kilor :i chţim:t un triurn( după un :;ir de lupre cu ren.!ra,
\chimbător, dar împorrl'-,:a sarrn,1ţi!or n-~1 ::d11s decât o cununa de fonrî lui Jupirer de pc
Capiroliu".
Vădit inc:pîrnt de ,1cest text este Emropius (Vll, 23, 4): ,,El a întn:pl'lns patru exp"diţii:
una împotriva s;mna\·ilor, ceibltî împotrÎv8 C:Htilrn, ia.r dou;'.l contra (beilor. Asupra dac1lor
şi cutilor a scrbal un triumf; împotriva sarmaţilor a obţinut d(\af cununa de lauri. Tollt\i
a suferit multe înftângeri în aceste războaie; căci în Sarrnatia o legiune a fo,;t Himiciu:
îu1prcullJ. cu rnm;incbmul ei, iar consularul Appius S;1hinus lin rc:dirnre: Oppius Sahinw,j
~i prc.focnd pn:toriului Cornelius Fu~cus au /Ost ucişi de dal·î îrnprcunJ cu marile lor
.irrnatt '.
Reiatarea r;î1,boiului, atrem de lacunar;l, o g;3sim în htoria .1mn11rh'i- a iui Cassius Dio
(LXVU 6, f ....(;), care i'ncevt- astfel: ,,Cd rnai însemn,H r;l.",choi Je arunci al romaniloi a
fost irnpotriva dacilor, asupra c.'lrorJ, în vrn,:1e.-1 aceea, don; 11:~:t Dcc,~hal".
În Excerptt1 Vidcsiana s,;; arată ci DClura'> --- d::sigur icknric Ul Dorp,rneus (Diurpanem),
1T1enţ\{)!Ut de fordanes (Geti,~a, 76) --- L1s.1s,~ de buna voil' Jomnio: lui Dect:b<11 (xzi
p. ?04J.
DE !J\ B\JREHISTA PÂNĂ LA CUCERJREA ROMANĂ 709
Motivul abdjcării lui Douras (Diurpanrus) poare fi vârsta înaintată a regelui, cum
se crede de obicei. Dar nu este ex<Jus ca fostul rege să fi plătit cu tronul neinspirata rupere
a relaţiilor cu Roma, care a adus războiul pe pământul Daciei; că aşa stau lucrurile, pare
să rezulte şi din faptul că, aflând dt! apropierea armatei romane în frurn:e cu împăratul
însuşi, Decebal a trimissoli făgăduind pace.
Istoricul Cassius Dio rdatcaz:1 că Domirian a zăbovit o vreme înrr-un oraş (pro!nhil
1Vt1isms, ni Ni,5), de<l,îndu-sc unei vieţi de petreceri şi desfrâu. ,,'I'rimitea la r.tzbni în
!om\ său pc alţi conducltori de Dşti şi de cele mai muhc ori nu i?J.1;î.ndca". În ,·n!it;ire,
d1°
se pare că împ,lfatul a luat o seric de rn/\suri urgente şi destul de inspirate -- -- un11 ~-;l
dovedit divizarea Mocsiei, provincie prea întinsă şi prin urmare prea greu de guv;;rnar,
în Mocsia Superior şi 1'1oesia Inferior.
Înainte de a urmări desfăşurarea evenimentelor, vom mai stărui a.supra unl1i amănu11r:
în ce zonă a limes-ului moesic a avut loc invazia dacilor din îarna anilor 85-86? h'iră a
cunoaşte exact situaţia apărării Moesiei, este destul de sigur că ca se baza pc câteva legiuni
(I Italica la Novae, V Macedonica la Ocscm, Vil Cl.:mdia la Vîminacium, IV Fla:1ia la
Singidunum, probabil şi V A!autl.1e), precum şi rrupe auxiliare; cum se vede, grosu! trupelor
romane era masat în faţa Olteniei şi a Banatului, adnd menirea de a feri Moesia de un
eventual atac al dacilor din munţi. Punem! slab al apărării romane era în sectorui
,Jobrogean al Dunării~- şi credem c1 tocmai pe aici s-a produs invazia dacică din 85--86.
S-;1r putea ca în aceste părţi să-şi fi pierdur viara consularul Oppius Sabinus, po:Hc acolo
unde ulterior se va ridica complexul de monumente comemorative de la Adamclisi; dar
ckspre acestea va mai fi vorba în altă parte (p. 725 şi urm.) a acestei expuneri.
În urma unor lupte grele (vezi în acest sens Orosius), probabil in tot cursul anului
86, invadatorii au fosi: re.'-pinşi pc.::re Dunăre; de la Eusebius (Chronicon 190, 1 Sî) aflăm
-:a în anul 86, J\fasamones et Daci dimiomtes ,uluersum Ronumos uicti- ,,nasamonli !c1n
neam african} şi dacii, c;ire luptau împotriva romanilor, au fost învinşi". Apoî, mai af-hm
d.e la Sueronius (Domitimms VI, 1) şi Cassîus Dio (LX\rll, 6, 5), impăratul a încn.·dinţat
com::rnda ră1boiului lui CPrndius Fuscus; lordanes adaugă: ,,şi drorva bărb~1ţi aleşi",
for;i a le aminti numele (doi dintre aceştia trebuie să fi_fos.t.L Funisulanus VenonÎ:1/llJS,
gu,,-ernarorul Moesiei Superioare, şi M. Cornelius Nigrinus Cu~iatius J\1arcrnus,
guvernatorul Moesiei Inferioare).
Văzând că oferta de pace este dispreţuită, Decebal hotărăşte să fa.el foţă situaţit-i cu
tPtfie; Cassius Dio rdare,nă următoarele (LXV1I, 6,5): ,,Când a aflat de aceasta, D,",·chal
i-a rri.rnis din nou solie, în h,'ii-aie de joc, spunând că va încheia pace dacă Don:itian are
să vr~a ca fiecare roman s,l~{ dea lui Deccb;il, anual, dte doi oboli. lar dJcă nu ,,-a prnni
această propunere. Decebal spunea că va duce mai departe răLb~,iul şi că romanii vor
avea de înfruntat mari nenorociri".
Dacă relatare::i istoricului antic este rc:al:1, înseamnă ci orgoliul roman a fost gnv rinit;
;.:;lei intempestivul Fuscus se aruncă fără precauţie asupra dacilor. În prirnă\·2ra anului
87, armata romană trece Dunărea pe un pod de vase --- eventual cd identificat de
710 LA ÎNCEPUTURILE ISTORJEI
LF. de Marsigli, între Doln·i.Vad.in .şi Orlea 1 -,-·(lrcân<l apoi pe Olt spre munţi. S-ar
putea, <le asemenea, ca armata romană condusă de Fuscus să fi creem Dunărea pe !a
Drobeta; aici, lângă Schela Cladovei. s-a identificar un mare castru cu val de pământ
(650 x )76 m; 37,44 de ha), care a servit fară îndoială pentru adăpostirea unei armate
cc ahîa debarcase (an,m ori mai drz:iu, în timpul expediţiei lui Traian). De aici, armata
romană a putut înainta prin zona de dealuri ~ubcarpatice ale Mch-.'.:'.dinrilor, trcdnd râul
?vforru ~:i :1.tingând Jiul b Porccnl (corn. Bumbeşti, jnd. Gorj), unde se cunoaşte alt c1sua
Cit ,--d d(· pJ.nd>1t de dirncnsi:.wi aprcci,1bik ()31 x l 56 de m; în interioru! ,ices,ruÎ;l :1
,1p,1rnt, rtcent, un_tlun:-us emîs de Domitian);_apoi, în continuare, va fi intenţion;1.t s:1
rreacă munţii, prin pasul Vâic:m, îndreptându-se spre Sarmizegerusa regală,
Î r. a.:esre împrejurări grele pentru patria sa, Decebal îşî pune în valoare calităţile de
strareg militar, aşa cum apar în cJ..racterizarca ce i-o face Cassius Dio; retrăgându-se din
:::alea invadsttorului, îi pregătqte o cur.sa (se crede cJ. regele a lăsat pe imprudentul gcner<1l
;om,rn să ;:-e :1venmreze întrt munţi) şi îi ataca pe neaşteptate. ,,Atunci goţii <geţii, dacii>,
care n-au fost luaţ! pe neaşteptate, au pus mâna pe :urne şi chiar din prima ciocnire îi
i'nvîng pc romani, iar com:mdamul Pmcus fiind ucîs, jefuiesc bogJţiile din tabăra soldaţilor",
~crie lord:Jm:s (Getica 78); ai1Cii ifT!cdiJ.t, în ..::ontinuare: ,,Pentru dobândirea acestei victorii
mari, t·l î-~tl! numit pe cnnducâtorii lor semizei, adică (,anzi» şi nu )Împii oameni, c:1 şi
cum .<r fi învins datorită norocuiuî lor" (magnaque potiti per loca uÎdo;·i,1 iarn procercs suos,
quorum quasi JOrtuna uincebant, r;on puros homint'S, s,:d semid.eos id est Ansis uoc,1ueru11t) 2.
Din păote, n:xrul lui Cassîus Dio, care prezenta desf:tşurarea r;:Lboiului. este pierdui:-:
dintr- tin fragmenr din cartea LXVII st mai păstreaz.l doJ.r propoziţia: ,,cei care erau în
apediţic cu Fu;;cus cerură s?.-1 conducă h luptă". De la acela~i istoric mai aflăm că, dup:1
înfrinr,crea dacilor din 101, îrnpăr:uul Tra;an „a ocupat mun\iÎ înt:îriti şi a găsît acolo
~1r:nele, rna:-.inile de răLboi cucerite, precum şi steagul (crTUJ,ti°Îo\J) luare de la Fuscw,"
(Cassim Dio, LXVIII, 9, 3) (se crede că este vorb. de stind.1rdu! lcgi'lmii V Alaudac).
Dezastrul lui Puseu." a produs o puternică împrtsie la Rorna. Într-una din satirele
s,t!c (IV, 111--1 l 2), Iuvenal suia despre Fus.-.::us că îşi păstra 1nărunuide penlrn \'Hlturii
Jin D.lcia (qui uu!turibus seru,;,bat uiscera lJaris I Fu.sms nutnnorea medita.fus proe!it1 hii!.t );
într-o srnlie la accasr:'!. sariră. se notează: ,.Fuscus, comandantul armatei lui Domitian,
a murit la Dacia. <Poecuh îl blamează, deoare-..~e acesta, trăînd într-un lux nem:i.sur:H,
i'ntreprindea aqiunî rJzboinîce doar în toiul plăcerilor".
Dar în anul următor, romanii reiau ofensiva, Comanda operaţiunilor o are de data ac,casta
Tett.ius Iulianw;3: fost consul, un general prudent şi experimentat; d era un veteran al
1 \'ni D. Tudor, Un prmt romain ignor/dans la r/gim< du B11s-Ddtmube, în Lmimus 20, 1961, 3, p. 501--5(\'):
Idem, Podurik romane la Dunltmt d: Jos, îbcureştÎ, l97l. p. l 7-.31. După o p:in:crc m,,î nouă, capaml podului
<lt' b malui nordic era h Groidibod; vai N. Vinti!:'i, în Arhivele Olteniei S.N„ 18, 2()04, p. 21-40
2 Acei Amis (corespondemul !ariu, dup:'i lordanes: semidn) reprc.int:'i :LKendniţa divină;:, cLrnalui ,1,111Jlilnr
kasa regală legitimă a osnogoţi!o,); vezi H. Wolfrnm. l!istoire des CJoths, Paris, l99l. p. /43.
3 PIRT 102; A. Stein, Die Legatm von /\-foe.'-'Îm, Budapesl. 1940, p. 38 şi mm.
UE LA BUREBISTA PANA L~ CUCERIREA ROMA 0,A 711
r;lzboaîdor de la Dunăre cunoscând bir;e ţara dacilor împotriva c{\xora era trimi:;. De aceea
a ah:s, se pare, calea de înaintare prin Ba.nat. Rdatarea cvenitrn~ntelnr, <lin p:'i.cttc prea concis{t,
o g:lsim iarăşi !a Cassîus Dio 1JXVII, 10,1~3; excerprde lLti Xîphîlînus): ,,În vrcrnca
dzboiului dacic s-au întâmpiat nnnătoare!t: evenimente C.cmne dt a fi pomenire. Iuli<rnus,
rânduit de '1mp:1rat cu conducerea ră1buiului, prim re a!rt~ măs'.lr:, luă pe aceea de a-i obliga
r-e soldaţi să scrie pc scuturi nurndc !or ~i ale cenrurlonilor, peonu a se deosebi n1 ,i ksne
~-1~1 ct se vor :mlra viteji de i.CÎ cu partatc misek•Jsci.. Şi dând lup::a c..1 du~.m:mii b î':~r-1c,
1n,ît:'c+îri pe mai rnu!\i dinm· ci. Îmrc d\l;m'.,ni se :dla ,5i Vczim (Otl,:;ţ;(-,)u.i:;) , c:in: v--::t1c:1,
1
e1 (knt11itare, t!ldatii dup:'t D('Ct:ba!; pcmrn ,._;\ nu putea sdpa cu ii.1;_;a, d :;..: tr:Îtlli b
c:1 5i cum ar fi murit; şi astfel r:lrnase nebagat în seamă, iar in timpul noptii a fugit. Decebal
se mnu ca romanii vic.:orioşi s:l nu pornească spre capitala lui. De acce-a r~ie copacii Jî:1
preajma lor [la o oarecare În{1lţimeJ şi puse arme pe trnnchimi, pentru c2 tom::mîi s<i creadă
c1 .mm soldaţi şi s,l s.e retrag:"\ înspăim:lntaţi. Cec.a cc s-a ;.;i înd.mpbt". Lo(:ul băc,llie; a r,st
identific:u îpotnic de iswri~ ii moderni cu Poa:Ta de Fier J. rr:msikrn.iei.
C:,m 'in at.elaşi rimp ~1~1pi'lratul a org,mizat o o„pediţic de pedepsire împorriva CYJ_z.;Ior
şi tm.rrnmanilor: ,,Domirî:rn vru să se r3.zbune pe cvazi ~i rnarcomani, fiindcă nu-l ajm;;ser;'l
i1npotriva dacilor. Veni în. Parrnonia ca s:l lupte cu ei ~i ucise sc•!ii de pace, pe c,nc îi
trimis(-seră pentru a douct oic:;/' (Cass:îus Dio, LXVI!, 7, 1). lh'."', rcLU("ază în conriw:are
,icda~i istoric (7, 2--3): Jm,;ns ~i pus pe fugă de marcowani, Domîria1~ a pornit ~rabnic
o su!ic la Dcn:h1\, rcgdc (bci!or, îndemnându-l s,l înch::!t un 1ur,ir, pc c:ire el< lkmi(i:,n>
î'! rcfuz:1,\e mai lnainre, deşi <!"eg<:lc, j.. { ccru.,;e adesea. Decd.nl primi propuncrfa d,:, pan~
(clei era b n:arc str1[mot,.rc). dar nu a vrut s3. vină el însuşi sJ srea de Yorbit cu Durniti:m,
ci l-a t;·imîs pe Diegîs, împreună cu dţiva barbaţi, ca să~i predea armele<;; dtţÎva p1i'lon;,._,1i
:s,1h cudnt că i~fl! :ivea nuffu.i pc a...::eşti,l. După sosirea acestuia, DomiLian puse h,i Dic'.")s
1 1 di,iJcm:i. pe ctp ~--- ca $Î cum ar fi fost un adcv;lrnt Îiwing.Jtor ?i omul în st;tr.::' -s{i. d:>,
un rcw: dac;i\m -·, iar sol,bţilcr le împ<lrti onoruri şi L,tni".
Carl Patsch credea că marcornan_ii er,1u în rebţii clicr,tclarc cu rom,rnii ÎnGl l!in ar1ui
C/); rdi.n:uJ de a-i ajuta în rl:'.boîul .:.-ontrn da..::îlor a dcrcrrninar Yeni.rea împăr,-:.rubi în P:mr1,mi;.;
( '.:1 -,; Occehal în 86. marcornanii au trirnis soli, ale clror CAplicacii se parc: el. nu l-au s:nisfocu.t
rw împărar. Rt'pet.:,rea :unbas:u.ki l~a înforiat l!.tiă pe D0mitian, care ;1 ucis ~olii Je p~co~.
I h1 trupa roman:\ rri:nis<l peste Dun{tre a fost înfr:'.î.1tLă dr marco11n11i (Cassius Din).
Cassius Dio afond C::1. Decelnl a primit propunerea de pace deoarece „era b. rn:•re
~1 dnnnarc", probabil în tHm;1 infritngcrii ele la Ta pac şi~-- după Patsch ··--·· dator :r:-1 li:-,or
mi:;c:·?,ri scpar:1tîsre "tn Dacia. În realir,ne, Decebal ,1 şriut să ia.<.:'1 cu bine din înUingcrc.
FI a întftniat în chip diplomatic s:1 încheie pacea pentru a obţine maximum dr aqm.1je
p1.:sib1k; cd puţin aşa n:i~~c ~!in afirmaţia poetului Srnrius, dnd \C adresează lui D,m11:ian
{Sib•,H' L 1, 80---8 l: tu urdum jn jt;edtra montan longo J1mH doma:, .. ~u supui ,,:nmde
c:m: întârzie i><l inchck· un rrarar dupii un r.îzboi înddunp,at"). Din :c:.c:cia.~i :nori,-, rcg,:le
--,c eschive;.rx.it să vin:\ puson'.ll s,l-1 îmâlm.\tscă pt împ,lrat.
1 p,, Miîit.·a d,: L.1 l)idynui s, Kwccdii6 (în dt'\trtul nrit'l'Hit1 ;;] Ei;:pt :lat), :;umr:ie ap:Hc în for1,1;1 A;·;;;i•Hl
(vu.i D. Dana, în ZPE, J ,[J. Yi0.1. V ;-_2).
712 IA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
Solia d,ică este c6nfitmată de o epigramă a luî ·M.artia! (Epigrrm-imat,1 V, .3. l·-6), în
~:are ni se dezvJ_luie idemir~(tca lui Dicgis, ca fiind fratdc regelui Decebal:
Accoftl Îilln nostrm· Diegis, Germanice, njNr.e
afami!is Histri qui tihi ucnit dquis,
iactus et attonitus uisu mod,,() praeside mundi,
arJj,ltw rorniics cliâtur csse .mos:
,,.5on mM quf(m jlntris mr,fior, cron twn j :·r1Jll' fi1s ,":I
cernere, fi'J!l (/f!Clil ,o/fit /iii' rf,.,·1n'i1/''
(,,bîegis, lon1iror de pe ţJ.nnul care acum ne ap,1rţinc, a venit s:l ic ndă, o, t;crm:mî~:us,
tocmai de pe apele Istrul!!i, care se află sub ~t:'ipânirca t:rl.. Bucuros şi uimit cînd a \'Jzut
pe stăpânul lumii, se tice cil acesta ar fi spus cdor ce-l ÎnSO\'Cau: Soarta tnt'a e:;te m1i
bună ded.r a fratelui rne 1 1, fiindcă mic îmi este !ngJduit :;il. privesc atât de ctproap~ p:
zeul pe care d îl cinsteşte de atât de dcpane").
Acelaşi poet face aluzie Î"ntr-o ah,1 epigrarn,1 (Vl, 10,7} b ceremonia aşczarii (iiad1·n1t·i
pe capul lui Diegis (tantiJ supplicibus triimitdiridemattl Dacis: ".aşa-i el [Dornitian] cbd
dâ diademe lfocilor care îl roagă"), despre care vorbeste şi Cassius l)io (LXVII,(,, 1).
Desigur, versurile citate sunt ale tmui poet patriot, menire să consoleze orgoiîul ră11!t
în urma unor înfrângeri şi a unei păci care pentru mulţi romani tnxca drept rn~ino;ls.'L
Dacă Dic~~is va fi rostit ..:::u adev.trat vorbele conscmna\e de poet -- dar cu prcci1.:m;.1·
„se zice că ar fi spus celor care-! îrn,1)ţeau''! --, ele pot fi cd mult lna1e ca o ;·;.;primare
în termeni diplomatici din p:1rte1 fratdui regelui, d..: h GFc v:i fi pri111it „insffuqiuni"
să obţină maximum de avantaje la care Decebal f'lHta spcr,1 Jn urma lnfrilngcril su!c:rî1e.
Si, într-·adcvăr, pacea a fost Jvantajoas:\, mai avantajo~,~;t dc:cJ.t va fi sperat po,Hc Dcccha!.
Cassius Dio (LAT\,/11, Î, j) ne informcaz.it că impărarul „clicltui:;c !O.Jnc mai\"i bani pcntrn
încheierea p;~cii, căci foră intâ17i;::are d:ldn !ui Decebal nu llEnv.i însem~arc :,urne: (k hai~!,
dar iÎ n1ew·ri pricepuţi la fo!urire lucr;ln folP\irnan: Îl! time de p;icc ~î de 1J;,J,ui si fJg,1dui
să-i dc:1 rncr~·u mai multe".
11.: la acelaşi istoric mai aflăm c.l. împăratul a în1p.lrţit onoruri şi banj; .~tirc;1 c,re <:( •r.tir:-n;,:;1
de o serie Jc dcscopcri1 i epigraficc. Asdl"I, in afară dt guvernatorii celor dou;\ !\ 11.1esii,
0
men6onati mai înainte, inscripţiile mai amintesc un rrib1111 militar (IDRE L 132) ~i doi
centurioni ai legiunii V/,1.1ccdrmim (IDRE II, 328, 359\ un ccmurion al k-1:~iuniî li Arhum:-,.
(IDRE II, 288), un stegar al călărcţîlor din legiunea VII (,'.~11ulia (IDRE II, 363), tm cenrurîon
al cohortei XIII urbana de la Canhagina (IDRE II, 420'!, prefcuul unei ale nccuno~cutc şi
al cmui steag (u.c:xi!lum) dr pretorieni (IDRE 11, 373); fie şi simpla k11· enumerare ne
înnmoştinţc,u.,ci despre forrde militare angaj:ne în războiul cu dacii. Dintre ahc trupe, se
presupune că a participat la lupte !.cgiunea V Al'litdtH', care ar fi pierit în dez.a,<,trul lui Fuscus.
„Ca un biruitor, crim!se la Roma, î1;tre ;1]tcle. ni~H' ,1~a-1.i~;i soli ai lui Decebal si o
pretinsă scrisoare de-a J.cestuia, despre care :ie spune că ar fi plăsmuit-o ci", ne mai
inforrm:az:l Cassius Dio (LXVII, 7 ,3). De !a poetul Statit,s \Siluru V, l, 127-~l 29) ~,,l;·c
să reiasă că Domitian a. fost însoţit în c1mp,i_nie de şeful biroului de corespondenţ8 (ib
DE L'. BUREBISTA PÂNĂ IA CUCERIREA ROMANA 713
epistu/i(), ceea ce ar face plauzibilă afirmaţia lui Cassius Dio despre confeqionarea acestui
fals. Oricum, scrisoarea trebuie să fi existat (vezi astfel Mania!, Cfigrammata IX, 35, 5:
uaha ducis Daci chartis mandata resignm: ,,desfaci sigiliul de pe răvaşul conducătorului
dac"), iar aşa-zişii soli trebuie să fi fost daci autentici, poate nişte nobili disidenţi filoromani.
A.,,upra dacilor, Domirian a sărbătorit un triumf; despre acesta ne informeaz..1. Srntius
{Si!ude III, 3, 118: magno gens est darnrwta triumpho, ,,neamul lor a fost condamnat să
ne dea prilejul unui mare triumf'), Maniai (Epigrfimmilta V, 19, 3; VI, 4, 2 si l O, g),
St'.Cfo:1ius (Domiti1mrts Vl, I), (:as.sim Dio (f XVII, 7, 4: ,,Domitîan î.~i îinpodobî rrium!\11
u.1 rnultc lucruri ce nu fi.1scst:ril lu,ue ca pradă. Accsrc lucruri d k-,, scos ~lin mubiiic:_·ut
îrnp;h:Hcsc. Căci el folosea totdeauna asemenea lucruri ca pradă de r:lzboi, ca unul care
adusese imperiul în stare de robie"), Pliniu cel Tânăr (Panegyricus 11, 4: ,,un împ:1rat
c!espre a cărui înfrângere nu există altă dovadă mai sigură decât înfrângerile pe care le
~erba"), Eusebius (Chronicon 191, 9b, anul 90: Domitianus de Dacis et Germ1mis
triumphauit), Eurrnpius (VU, 23, 4: vezi textul citat în legărură cu campaniile iui
[),,mîrian), Orosius (Aduersum paganos VII, 10, 5: Domitianus tamen prauissima cl1.tus
Îdctrmtia sub nomine superatorum hostiurn de extinctis legionibus triumphauit, ,,romşî
Domltian, umflat de cea mai nebunească vanitate, sub pretextul înfrângerii duşmanilor,
tril:mfa pentru legiunile distruse"; cf. supra Pliniu cel Tânăr).
,,Vicroria dacică" a fost trâmbiţată de o scrie de lingusitori - ,,cea mai rea specie de
dtL~m;;_ni" (pessirnmn inimicorum genus, hzudantes), cum îi denumeşte Tacitus (Agricol1 41,
li. [hr împ'1ratul nu şi-a luat niciodată ridul triumfal Dacicus, pc care din linguşire H
JCordă M,irtial (în prefaţa cărţii a VII-a a erigramelor) şi Iuvenal (Satir:u VI, 205). Sratius
vorbc:;-.te de ,,dacii alungaţi din muntele care conspiră împotriva noascră" (coniurato dcicrtos
:u.Tticc Dilws: Thebais l, 1, 20) .5i de blândeţea împăratului, ,,care lasă dacilor mumele lor"
(Si/1;,fr' llI, 3, 169; qu,ieque suum D11cis donat clementia molltc-m). Dar Martial avea f·fră
îndnialJ dreptate când indirect proclamă binefacerile păcii: ,,ccpilul dac să nu se tcam:1 de
:irrnde îrnp.'ir,nului" (Epign.mmzata I, 22, 6: non timeat Dacus Cacst1ris lln1ia ;mer).
În general, istoricii moderni privesc pacea din anul 89 ca pe una de compromis,
ncce~ar,'î din cauza violentei luptelor şi a epuizării reciproce. Greu de spus dacă romanii
erau ·;inlJl(.:i în st-are de lJl1 nou efort militar pentru a~i îngenunchea pe daci; în orice uz,
nu lTUl dispuşi să-l facă. ·Esre mai logic a accepta că Domitian nu a dorit să se îndep.lrteze
de ilo..:rrln.1 augusteană a sprijinirii imperiului pe graniţe naturale şi deci să nu depJ~cască
Dunărea. Pc de altă parte, Decebal era conştient că, pentru ţara sa, o ameninţare
pcrm~rnentl o reprezentau şi neamurile din jur - precum sarmaţii iazygi cuibăriţi în
pus1a pannonică ori rudele rt.ccstora, roxolanii, care trăiau la răsărit de Dacia, ca şi unele
seminţii germanice din nord-vest, care râvneau la pământurile dacilor. Ca rege a.!iat aJ
Romei, cu sprijin financiar si chiar militar roman, Decebal putea face faţă mai usor ace,.,tei
primejdii. În spiritul tratatului (foedus) se înscrie şi permisiunea dată ca o trupă romană,
C,)ndusă de fostul prirnipil C. Vcllius Rufus, să treacă prin regatul lui Deceba.l (per rcgmnn
l.)ffcbali, regis Dacorum) pentru o expediţie contra barbarilor de dincolo de Dacia (ILS
9 200 = IDRE li, 406).
714 lA ÎNCEPUTURILE ISTORIE[
Pacea a ad.ns linlŞre şi în provînciile ce fuseseră afeCtate de năvala dacilur; cd puţin
aşa parc să reiasă dintr-o altă epigramă a lui Marria1 (VI, 76, 1-6), .,epitaful" lui Cornelius
Fuscus:
lile sacri !.neri.1· custos ;vfartisqw· togati
credita cui summi nistra fi1ere ducis,
hic situs rst Fusms. licet hoc, Fortun,i, jl1tai:
non timet hutibs iam /,rpis ijtf: minlls;
:~mnde don,< 1rt /)ao 1 , ;\'t:îice rtff./JÎL
rt fimzuium uictr.ix possit:!et umbrtt nernus.
(,,Fu~cus, care a fost păzitorul unul personaj sf:.î.nr, a! zeului Marte îmbrăcat în tog:"t,
ciruia i <l fost încredinţată tabăra comanda..."1ruh1i suprem, odihneşte aici. Putc-m s"o
~punrm cu glas tarr, Fortuna: lespt:dea ;KclSta nu se mai (emc de ::i.rr,enirwlrile dnsnunuluî.
Dacul :J. primit pe grumazu.! său înfrânt un mare jug, iar umbra vîcrnrioasa .st:tp:1.:wştr
_;.Yldur\:'a înrobită").
Dar '..lnde .:.:ra mormânml lui fn.scus?
Pe teriroriul comunei .Adar.1clisî (jud. Constanţa) se află, dup:i cum se şrie. n:inde
a -erei mcnumcni-e, care se ieagă Jc războaiele purtate la sfarşitul secolului 1-- începutul
secolului al JI-lca contra dacilor. Cd mai cunoscut· este trofeul (tropaeum) ridiot de
împărarul Traian; la 80 m nord de acesta ~e aHă un turnul, iar b 250 de m es[ de uofeu
un alrar funerar 1 (vezi despre aceste, uni depart-.', p. 725 şi urrn., unde se- dau o serîe
de detalii de or<lin arheologi,: şi arhitectonic) (pi. 57).
Pemru mornenr ne reţÎJk atenţia, pe scurt, altanil. Inscripţia de pe fap p1inclp,.d,1,
aşa cun, a fost reconstiruiră, păsrrează câr.:v,1 lirere din titulatura unui î'Jnpăr,lt şi c1nlica;:î;1
în memoria prea vitejilor bărbaţi care s~au jertfit· lupdnd pentru patrie; dede:-;ubt urma
numde unui comandam, din care s-a p;i.strat 1Iumai indiuţ'.a :-,riginîî: /c/ol((!ni,1)
{Po}mp(âs) domiâl(ioj i"leapo!(iJ) !:aliM, prae[ . . ] (CIL III, 1-4 214; Urmar<.'J. îndîc!irii
0riginii personajului de aceea a domiciliului se explică prin faptul că oraşul Pompei fo,ese
distrus de- enipţia Vewviului din anul 79). Dup:l ConraJ Cichorius, personajul nccunc':,crn
poate fi idt:mificat ..-::u Cornelius Fuscus, prac_fectus praoorio a1 împăram!ui Domitiao~.
Contestată până în ziua de ascăzi, ipoteza a câştigat un nou remei prin idenrîJic1rc:1 b
Pomp<:'Î a unei vile a gintei Con:dia.
Acceptând aceaslă identificare ne inm:bJ..111: în ce împrejurări s-a ridîcat alrarui tocnui
în acest lo..::? După Cichorius, Fuscus şi soldaţii săi ar fî că1:ut într-o bătălie desfaşurata
l De.spre aceste monunic."cHe, vezi Gr.G. T,-icilcscu, O. Bnmdorf, G. Nit·Hn'."in, ,Honurnmtui dt !a
/ldamh:li:sL Tropaeum Traiani. \>lin:, 1895: ;\A. Sâmpem.,, Fropamm Tmi,mi, Il. J\Ionummte!, n:m,1,1c,
Ht.cureş,i, 1984 (cu întreaga bibliografie anterioară).
'C. Cichorius, Die r:Jmi;chtn Doilmuiler in der fJobrudscf,a Ein Erldiimngs/1/'1:WCh, Bedin, i904, P·
37 şi urm. Teza lui Cîchorius a fo~t C<'~pinsa de o serie de ÎnYăpţi, precum k "· Domasz.t:w~ki, R. Synie,
R. Vulpe, cL.H acceptată de alpi: E. Rineding. \·t W\>.gner, J. Colin. E. Doru;-iu-B,lih, I. Hcn:iu, Em
C:onduraLhi, N, Goscar; rezumatul dî~cuţîilor: M. SJirnpetru, op. cit., p. 27 şi urn,.
DE LA BL'REBISTA PANA LA CUCERIREA. ROMANA
în Kcastă regiune a Moesici Inferioare; această părere a fosr rduată, cu obscrvarii
suplimentare, de Emil Condurachi 1. Argumentele .aduse vin însă în comradiqie ~u
izvoarele, îndt:oscbi cu Iuvenal, cuc afirmă că Fuscus a c'..zut în Dacia.
În fond, s-ar putea admite că trupul lui Fuscu.) a fost pun:::t pe pământ rorn,!:1 de
soldarî! care au scăpat teferi din dezastru, ori că a fost remis :rnroritJţîlcr romane <lupt
pacea din ,rnul 89. Dar de cc ht ales lo,:ul de înrnorTnEi..nrarc wcmai la Adamclisi? Sc.sîrfod
:-iu':hl<1 dificult~ttC, I·hdrian Daicoviciu scria: ,,De a!m1inrcri, expresia hic situs nt j,[ 1„n,
(.,:tici _-,,,te :t\C'.ctt Fusois", ;,,cicî odihneşte Fmnts") S!1;;cr1;:v;i n 1 ;1i dcgr:1h:î. un 1111
Li t<.orna dcc'.it în îndep~iruta t\foesic lnfrrîoară.'' 2 •
După p:1rerea noastră, irnpa.<:u! este determinat de fa.ptu! că istoricii care s-au ocupat
de aceste monumente consideră că generalul anonim din capul !istei f'roilor de IK altar
era cel îngropat în mausoleul siruat la nord de tropaeum. În rea.lirare, monnânrul, fi,: sî
simbolic (po~ue doar un cenmal), al acelui general \Fuscu.s) era chîar aharul; în 5e:1nui:l
ci nuusolcul de pe locul anualului tumul a avut altă dcstinarie. După m;;1rimea s<1 (cca
:16 de m di:1metrul cercului n,arginal 5i peste 1Om diarnctrul ..:ercului interior), rczukJ.
c1 m:iu:,olcul adăpostea resturile păm:înteşti ale unei colectfrir:1ţi. Lucrurile se por lirqx·zî
~bc.\ !m·supunem că este vorba de soldaţii lui Oppius Sabinus, clrnţi po1te în :Keste
piln:i în cursul aracului dacic din iarna anilor 85 ~86. După alungarea i,wadatorilor, corr.anî!
vor !î :1dunat de pe dmpul dr~ la Adamclisi ceea ce mai răm3.sest: din trupurile s!?inccar,._·
de tÎ;1rc ;,i de p,ls.'1.rile de prada şi !c-au dat un mormânt. La venirea p:kii, pe locul respccriv
;:-;_i ridicu, probabil, un mausoieu. De asemenea, pentru a cînsci memoria lui Fus<-ti:; ~i
a soldaţilor săi c:lzuţi dincolo de Dun,1re, Domlrian va fi ridior în apwpicrc dnrc;l
(ccnot;1/?).
Cum se o~p!i~:ă ,1tunci prezenţa crofeulni lui Traian în acest loc? Există desruk remci,iri
·1 cr('de el Tr,1ian a avut de înfrunta( în iarna anilor l Ol ·-102 o invaLie ab:lrură dSup,.1.
.\fot"sici Inferioare din paneJ. dacilor şi S~trrn<.u;ilor: prob:,i.bil d d'.1cii şi -aliaţii 101 ,,0, G
,t!cs ,::a loc de invazie ao,:leaşi regiuni, ca pe vremea lui Dornitîw (vezi p. 707---708). Pentru
a cunwmora vîcroria contra invadatorilor şi a suhlinîa că injurî:i adusă în două rţndniî
(în 81--i?l ~i IOJ .... 102) popoiului roma11 a fost riizbunară, îrnp8rJtul Traian a <li,pus
1î'ilîc1re;1 Pt:trdui_tropacum, pc care l-a ded!cu lui J11m Uitor.
Gn:u de spus care erau intenţiile viitoare ale lui Deceb'.tl şi cum în~clegca acest-1 _;ă
folosea:-Cl mijloacele puse la dispoziţie de imperiu. Prob;.1.bil romşî c1 dorea să rncnţin:i
pace:,: dovadă că a respectat tf:ltatul l'u Domitian ~i nu s-a dedat la ;1nc de os[ilitale
,.ontn _l.\omei. Este dar însă c:-1· ,l încercat să obţin,'i a, ant::1je maxime Jin ik'easră siruztie
,i s;'i fr11osească cât mai chibwîr suhsidîik acordate de romani pentru înr~_rirca capaciiad:
de apJnre a reg,uulni s,'iu.
' E Condurachi, în Ccrds1la,i, 2, 1971, p. 129--140, În(leosebi p 1.38-139: ,.De a!uninteri, cine srdi:iz..'i
dircdÎa :rtacuri!or dacice în tot curs•,il ar:esmi :;ecol, po:,re connar::i
e;) ei~ a Khimhar rerrnanent, deh. Dt:n.b:,1
Jc n1ij1t·c ;;pre Dunărea dr jos".
' H. D,1ic(wiciu, Porm:te drh'h·e, [{urnrqti, 19B4, p. 12:J.
716 LA ÎNCEPUTURI LE ISTOR]Fl
Regnt11l dacic în timpul lui Dtfcebal Persona!itfl.i~a rc1,elui Dccebal 1 Numele Deccbalus
era
· se•, •nre
t deswl de comun în onomas.tica
· gero-dacică (Dccibalus sau_ chiar Diccha!usî•
,... .,._.;. V
a;,rfcl, este a(tstat ma.i întâi înrr-o diplomă militară din 7 martie 70 (nnrinar din tiofa
de la R:1vcnna, transferat in kgiunea H Adiurrix), pcecum şi de ştampila de p~ vJsul de>
cult de la Sarmisegetusa regală (v. infra). După cucerirea romană este acesta1 în Dacia de
înscripţ·ia de pe o foiri de au.; descoperită în băile de la GermÎ<:ar;ci (lLD, 325), precum
'.~i înLr-o scrie de înscriprii externe (8 dinrre ace~tea din I'vfocsia lnfrrior) (IDRE I. 48,
? 1, 80, l O\ 1?O, 236; n, 26'î, _;;-,)A, 327, '329, ..rn, jj),, -339, .Yi-2, 348) 2, ru':l.l'J)\a l1UL\\_'i!l;
LJ,xdm!us prir,. r...' gcto--cLH.:il de la .,ud de l )1u1;lr,,: ( l'roh:,liil cci :,t.JJ;l;ţi :,i(·i (;,.; \d;u.s
1 C,:; lh,
la începutul secolului I p.Chr.: Strabon VIJ, 3, l O), îndi din secolul I p. Chr., p.trc 2.
contruice p<'.rcrea c.1 ;:i.cesr nume ax fi devenit pt'j„JtJlar ahia începând ,:u epoca lui Deccbd.
Nu dispunem de infr,rrnarii ;,îgure priYind originea (asccrnknra) lui Decebal. În ,icea:;t:J.
privinţ?. a i{ist invocat vasul de la Grădiştea Muncelului, conţin,\nd în cartuşe separate
şta;npilde DFCEBALVS şi PER SCOR1LO <IDR lll/2, 272) (pL 55 sj fig. LB, cap. X).
Constawin Daicoviciu considcrn că dublul .,isiliu urnţ;nc, în limba d,KA, o rcft,·ire la
parintde rcgdui d:1c: ,,Decchalus, fiul iui Scorilc/'; acest Scorilo ar fi idcn1lc cu. Cmy/w
menţionat de Iordanes ((7crica, 7.3-74, 76-.";"8) în lisrn din,1-5rllor daci ::,i rn Scmyh. r.lux
D1tcorrnn 1nenţionat de frontim1;; (Stt'itletem,-:.t,:; I, JO, 4)\
Acccpc11;'i o vreme fa.ră re~crw:· :1<1t,+iJe, :J,):'.:l-">t:1 1potc1.;\ a fos1 :tpoî pu~a la îndoiah1
de :dţi isrorici, care considrn1 cJ ştampikk me11tion,uc ar rcprae11ra o marcă de obr:
„D,.:,ccb,,Jus prin Scorilo"; lîcccbal (identic eventual cu regele) ar fi prnprictarui llm:i
.neîier în cari: a fost confeuionar vasuL i:1r Srnri!o 111<...•qcruJ CtTu11l:,t 4. >Jotw :p,J~r"z;, J
l:{);,t ins;\ iTspin.<:ă de H. fhic,,vicil1: ,,lnt(·'rpn:un:a lui «})t"f" c: o preeoziiic l:Hi;,e.1.--c:t
est<.' greu dt: ;1t:ceptJt şi din priciP:t lipsei •.m.:i analogii wnvm;;;J.ro:-l.fc, :) d[n pricina f\:11ului
el acc1sr,i prcpm.iţie cerc ca;,.u! :u.:t.nariv, caic nu po,th' lua forma Stori/e. Nici_ tuduu:H <l
lui "Per•1 prin "[)L'nt.rn,, nu este acrqn;1bilJ din ;;cdc;<>i nintiW'. :?:m,;,.'.ic.,k")
D11p:'\ p;irl·rea !1oasLră, nu inca1ic îndoială el )1,impih c\, L1 Sarr:,licgc111~-a 1rg;,Ll <"'.>'.s'
o inscripţie l:irincascL Nu :;tirn -:tim va fi. sunat dcsin•...'!Wl 1nin1dni '"':1;ciui in l:111ha ,faci,
clei Dcl'cbd!us este o formă !arinizar;l, De asemenea, a1gumernde de ordin · i1n;c· 1~·
de Hadr!an Daicoviciu nu au în vedc1·e' n.umcro;1sck abcratiî c1lc \ţtinei P('puLirc: spr('.
exemptu, in tcx:tde epi:;raficc din provinciile dun{ircnc ale imperiului. pr~ p(1 1.iti;i c,,:-
dc:-t'.OrÎ urd;;r_,ată cu ab!.uivul, uneori cu sensu! ,,pentru". Alte o_bscrvarii ale ~Ut('ndui
1 De,pw 1q;,:le Dco:hal .~i domn1:1 sa: G. Ikmdis, s.•1. Dr,"t/uiuJ, RE lV (]';,Ol),,\,!. ;'2:\""' ··'
!. l. Rnssu în T:·;m:,ilvania 72, J9i1 1, p. 'i5G-Vi); D, T11dor, Dtn'b,d, "'' ,f,m,,; d d,u-il:•r, Bunire,tJ, ! ()(,4:
!--L llair:o,-K:t:, Pcrrrcted,uia, p. 108--JK0; L ~farghir.in, Dc,·,b,11, Huccire~ti, 1987; <~. Prd;;, în rn~i,,
~.S. 31. j Of,/. p. 5--10; C.C. f'uo!cs,:u. (),•,chai, rt7,c!e LHilor, Hdu:rc.,11. l '.Y) \.
,; R(T~·,11. numd(: Dad,;fw ni;ii cacc ,W.'S[<,( îmr„un r,st,·ah,m i),sit in E5ipr (ve--;:I D. l.)J.na. i:1 l.l'\· , ·1 ~-
200J). prcn;,n ~i i'ln-o nou:i diploma ini!!;:irJ din \faurl·t:mî.;i Cw.-;:;ric1·~is (\\1. F. [,.-k, '\. i\tlig;,), n D'i;
l ).\ 20tV\ !'· i 88--194).
1 C D-1.ico\·ii:iu, în SClV, 6. 1955, l--·L p. Yl. l0l--20); JJ,,m, în fo{,:·i« R!f!//Îtnio, L ;•:)()O. 11· ,::,,.-i_
'' K. 1-L.Jredt, în SCi\' 24, l 'F3, 1, p. i 09---11 O; LL Rus~u, în AllAC 19, 1~ri"(i, p. ·"14-; ldeu. în
Epigrnphic;i. Bucureşti, 11)77, p. 43-45 (= Annf.p, 1977, 672).
'H. f'!:Jicm·iciu, Pgr/r-ctt ,f.1tice. p. 11.
DE LA BUREBISTA PÂNÂ LA CUCERIREA ROMANA 717
rămân însă valabile: ,,Dacă voiau să imite obiceiul roman a1 idemificărîj atelierului, ar fi
fr;st normal ca olarii daci să imite una din formulele obişnuite romane şi ştampilele ar fi
swvr Dec<-ba!i officina (ateliend lui Decehalus) sau Scorilv ftcit (Scorilo a făcut}" 1 . Într-ade.,,ăr
în oz că epigrafele citate ar reprezrnra o marcă de olar, ar trebui ·ca asemenea ş1ampil;
(conţ!rd.nd si alte nume) să apară şi pe alte recipiente ceramice. Dar ştampilarea produsdor
(:cgule, vase etc.) în lumea romană avea scopul de a garanta calitatea mărfii în conditiilc:
C{lf'.curenţt:i între producători ceea ce nu era oz.u.l în Dacia (vezi şi cap. X). '
Pc ahfc!, forma vasului de !a Grjdiştca Muncelului arară că el nu era !!n ohit:t t de
t,L uuTnt (u,man), Jcci nu era dc.:irinat comcrci:tli1.jrii; a~a cum s--a obsnvat lnc;î de- !a
descoperirea şi publicarea sa, ăccst vas nu avea c<1ractcr utilitar, ci de culr. După părere1.
cdui ce semnează capitolul de faţă, acesta servea fie la îndeplinirea unui ritual legat de
culnil morţilor, fie mai degrabă drept capac de urnă funerară.
Oricum, ştampilele citate se referă la casa regală dacică. Dar faptul că numele
DbCEBJ\lVS nu este însoţit de titlul REX ar arăta că Decebal nu era înr~1 rege; el s-a îngrl,iit
psqrc de mormântul unei rude apropiate: rată (care nu era nici el rege), frate, fiu etc., încerdnd
s,l-i cternizc7,e memoria (după moda greco-romană) prin aplicarea stângace a celor Jouă
:,tampik (ambe-le retrograde, una răsturnată), semnifidnd deci: ,,Decebalus pemrn Scorilo".
\5adar., nu ştim aproape nimic despre originea regelui Decebal. În schimb, izvo:irde
,rncice ne dau câteva informaţii despre unii membri ai familiei regale.
AuJd, de la Ca.ssius Dio afl:îm că în faţa primejdiei romane iminente, regele Dur:is
••poare deja bătrân -- renunţă la tron, ccd:'ind domnia lui Decebal; se crede ui Decebal
;ir fî nepotul fostului rege, dar :iceastă ipoteză se bazează, la rându-i, pe părerea câ De( chal
era fiul lui Scorilo, iar acesta frate cu Duras (Dorpaneus).
Dinu-o informaţie de la poetul Manîal (lf'igmmm,1ta V, 3,1-6), rezultă ci Decebl
,wea un. frate, Diegis, care e&te trimis ca sol la Domitian şi primeşte în numele regelui
lnscmiwle regale din mâna împ:'lrnrului.
De la Cassius Dio (LXv'lH, 9, 4) mai aflăm că in cursul primului război dacic, Manius
L:1hcri1ts Maximus, guvernatoru! Moesiei Inferioare, a capturnt, într-o cetate cuceriră,
o ,\or;'i a lui Decebal. Episodul a fo:,r recunoscut de istori_cii moderni într-o scenă de pe
('o!unan.1 (XXX), în care vedem cum, într-un port de la Dunăre, câteva femei da 1:c sunt
v1 1d1 isc spre a fi îmbarcare pe o corabie; la JCeasta asistă însuşi impăratul Trai an care
s::-hircazj un gest de curtoazie spre o captivă nobilă, care pare a fi chiar sora regt'lui d:1c.2,
De :1scmrnea, Într-una din scenele finale ale Columnei (CXLVI), vedem cum u, 1
gri.ip de solda1i romani surprind Într-o pădure un grup de daci; fugarii maturi sunt ucişi,
dar doi tineri sunt cruţaţi şi legaţi. Ei au fost consideraţi drept odr,1sle de neam regal,
fiii qu nepoţii regelui l\xcbal3.
'. !/,idem, p. 112.
R. V,1lpe, Capturarea .<urm·ii /1(1 Dr:.:ebaf, in S,lrgetia 4, 1966 p. Î)--94.
' În S!JA ( 'f)r. frig. 10, 8) se afirmă că Rcgalirmu.r se trăgea Jrn rt:ge!t Dtccbal: fuit R1-gnlfoJJ1.1J quad
wy,.1,i ntm po!t'il, uir În rt' milifflrÎ s,,mprr pm!wtus et GaL!ieno imn antemspHiUJ, quoa' dignu-..1 uidernur imperio.
,~w:is Dari,✓e. Dtriba!i ipsius, utfrrtut; adfinis (,,a fost Rtga!ianus, ceea ce nu se poate nega, m) hiîrbat pricepm
7l8 LA lNCEPUTURll.E ISTORIEI DE LA llURERISTA l'ÂNA I"'\ Cl~'C''RlR"',
L.1
" .
i·./\ r<.~)MAN,\.

Alt>g:creJ lui Decebal ca urmaş al regdui Durai (,:::burpaneus) :l\'ea, desigur, in vedere pileari urndn~sc cu îngrijorare lupta. Cd din centru f'r·
, , 1vrnn, 1ncor,j•·tr ' a fr,-r ···! .1, A

nu do,tr faptul că era succesor legaJ la tron, în purcrea vâr:.tei, ci realele sa!e calităţi cu Deceba. I ,::, h. ent1,1c1t
deopotrivă de comandam militar şi de diplomat. fată caracttriz:iica ce î-o face Cassius Scena CXXXJX într·o. pădure, un grup de dad ~ I , , ,
. . . ; 3 s1..u.u-;uecurmuca 111 .,· .. , .. _ ..
Dio (LXVII, 6,1): ,,foarte priceput la planurile de razhoi ~î iscusit tn înfaptuirca l,1r, ',:tiind ,:\ce-'>ta are capu.I descopent ci ş1 ceilalţt. Deteriorarea su' , , : .. h:i c,lpctuJ1J .
. I . . · r . . „nei nu pe1m1te a d1stmo·• t ·". :1
:,ă aleagă prîkjul pent:-n a .J atac< pe duşman şi <l sr rerragf la t;:np. Olbacî în a Jm;nde
C

1)crso11aJu UL Ipotetic, el a ,ost 1dent1ficar cu Dec-hal i;,; ., • _, - t>c l<t:-:Mt;; JJ{

, ·· '" -~CC,],i.J,~apq.-.t·•--~
11
curse, cr;; un bun luptător şi se pri(c_pca să folc.-:;ebcil. :zbânda, 1..b· 1î s·t i,i:;;I cu bine dinir--o !nc.:.·rcJnd s,1 iasă din încerniire, probabil rravesi-it, nemr - ~ . · '·' o.: -~ _arare pe /".'~~(:
înfrângcr,;. Din această pricină, !nulr:i vreme a fosr un duşrn,m \k •,'.·11'.1H· pcntnt nr:1;1,1i".
, ("/'V I I . , r uan11acJa,,eareri·•·tro--, !
Si:01rt ,.., ,l :grupcccr1J:reţ1dari,mmăfrir'e ··i•·I·»-' , b ţ,. i..;\Jlf,(,r,
1
LVJc,c1r,m,,1rL1;z·dd' .. ,,
C:11:1ck1 [1,arca cxtrc111 de concisă, d:u n1pri11/Εid n'.JS:'trufik~ ,>('tqi1.!c ;1!c pon rc:nlrii
'A

!llţ',l'lj!f,
••• • , \

tr:11;n;'t rna1 :1 r;,q u!c11til:c1t ru Dcc-c.:hal. ln ll,lll"\1, (_ll

mo1al ai lui Decebal, înucpri11<1 de i:.toricul ctnric, ne di:-:ptH~e:1:•.j de '.l În;.[:;u . :~upr;i Sffih! CY./ V regele, t;1mas singur, este înconJ°iir•t d-, ,. ._ ..
.c C::t\ a1cn:.ru ,·,::.;rn-mi C ·
rnlirJţilur sale de strateg militar si diplomat. Ele reies, de altfel, dr.:sml ,.k dar din rc!ar~re,i. • • • ••• •

tulpma unui \tCJar, spnJl!lH 111 genunchiul stâno ~i t ..- .' d .

A

:, ·. ' · ,azur _a
1 -"•

conflîct'~Llui militar cu impenul condus de Domiti,rn ~î din aranjame;m:le p:kiî din ,t.m.J 89. . , . . . ." b ~ iagan cu m:rna-1 sr"' ,] I
1n;01uc1 sp.rc <HI dezgoli p1t'ptul, Decebal îşi înfio-e I' ·I I , , <lng, pu p;!1J:i
, • A b - umna u 111 (•at.
• • , _
Dimfl" roii regii daci, Decebal este sÎH:jUflll al c.".iruî chip a fost rtpu.:,dus de arta ~)!asrîc:1 Scott! LYLV!ff: m mtenonu unui castru roman (p -·6·11. R ".
. , , • OSJ ! ,,lJ <H1ViS':On1n,î ., ,'< !
amic:\ (pl. 6:91). w:res,e c, ,tlocunune, iar pc o ups1e sunt inezenr~~e _ l l ·; · ·1 -- nnp,,LPt:,
. . t . 'a, ~o UHHor L'dDLl cu ,-, I, ,·
Cum este şi firesc, atemia isi:orictior s-a lndrept:ir in prin:ul dnd spre Colurniu iui Scena este munlată. ;- '' us .~1 m, ;H
.r,.-.,du1.
-~
- ·
Traian. Epîsoadek ~ucccsivc ale acesu.:Î naraţiuni în imagini sculpt:ue n:proJuc tk <)O de
( ·ek opt sc,:ne prczeutarc pc scurt sunt sînaurde de . C i ..., ,
ori chipul ,::uceritorului; era firesc deci ca această ilusuare în piatră :_\ n,daior Ît:i Traia;1 "I " I 1·. t> p( ,o.ur,1t1a!1!,,.-are(+;1 j " _,_.
po,:lt h 1ccnr1f1cu -:.-u prox1)1l1tarc. După cum au ~ul-r1 ,· ~ , ., _.. . - ''r)l! rcg,t:.11
s;l n:<le:i cd puţin de câteva ori chîpui mardt.ll 2Jvi:'rs.u al Ron;ci. Cu"c:ct:'itorii Cdt,.nrn.:i .. _ _ ., ~ " L!a,,1!1Cut'.:,ur,.1n u!·., 0 . 1 · ..
1
wkc·;i mult Intre de; de :i!dc1, numai unde au fost t . . _ . ·. : ·... t IJt c 11pt,<'1
s-au oprit asupra a opt scene, în Gfft: FO.-tte fi idemitk~t (;U destuL1 ctrt:mdiae regele Deccb:.1 1. , , , ~ · falatt: 1113] exprCS\\' ~i j 1,,r) j _ I
Cd11rnisrand (U 1Jcnmari:a (dor c:ueva zeci de repr'>-zemă · . 1,, _ .. ~ Y ''" 1\ ;i.,n:n,
Stt-??tl XXIV· lupt-a de la Tapa-e; în spardc liniei ,le h;.ttaic, printre arbori, se z:'i.re~te . .~ .
I . . ·1 ,.__ . -
n ,t c tmp-traru!w l r:,ia.-- i ( l ( ) : '
Dupa p,lrcrca Ul Lmt Panaitescu, I raian a fost îmot·t • JJ,~· , . ' -P · )_ / .. ,
profilul Li.lll.!i pileat dac, care urmărestc cu înfrigurare btitălia. Terniun('a lăuntric;l ce ~e . 1 • ~ •
1
• -1 m - ,,ua di• o ech 1J"1 -\· -· ·
~1 °cwpror1, cire ,u· h ltlh)Ita,1zat diferite aspecte ait• nw ,, _.. 1 _1 _. __ '' LI f!Kt<•n
citeşte pc fqa ,iccstuia arată că este vorba de un pcr~onaj Jc f.Carnă_ !tknlificat cu DeL,~b:U ,,._, _ , .. • , J , - ' -p.d1ILOJ lt'.\\_'l(t_' \rc•:,ric: _ )
mar.,tc::..u! 1n ,K\..':t:·,t:1 pnvrnţ:\ ,,e Radu \ulp.: nu eţre 1>, _1_,_ 1' . . ~ ' -'~ 1 - ,sm•_i,
de cd mai mulţi exegeţi ai Columnei. ., .. , I .. ( _, · rci,--pu:JltSttht.:,tt./\qf"I l·st p/·:
L·,: I 1:1nlr~u1mn1 }:m,v,-1c J,,,2).cândîsiînchipui" ,-· , . ~ •·--·' in,H
S1aw. l.XXV: capitulsuea dacilor !a sf:î.r~irnl primului riizhoi, î,1 vara ;tnu!u1 102. ". . L •• , • l'.\UtonJ1rnun1l;illuiT·•· . . , 1 ·
Împă.ratui Traian, pe tron, primeşte .solia Jc pilc,tti ~i ('Off,:J.ţi c-;rc ;Hurirbd a1Tn(:lL
jt' par~ L-,1 v:i<l rah!ounk plme dt tSJ.mîvik groan,·,ce ,_ "le h
".ar)anorI .1 , .
'{~d . .· \ i,u.u1. ,,r\, t

îngenunchează Î.n faţa impărarnlui. Un impunii.toi' nobi.l d.K î'nch.-i1.: -;irul: c.hr, ~pre "... !u::1. p:1rte la r:"t1.hc,,1ic si, br:t !;idoială, că lui i-a venir -rând, ·· ,..·, __\ !it:\in 1 poll'.:)diir
. . .. J• I . I dacice.Romanii, _.b 1 ~
deoschir,: de ceilalţi, d :;tă în picioare, în atitudin,~ demnă, e;-,.;.l! !in511d cererea ,le p:,u:
l..ounH1CJLUlllns;rn1unr:r1K.ate(·
I .i1 •.'>,1_impodobc·1\c-J
· _, __ ',u.-.;;;,
l
. , I I .. . , , ,UJ,nutpn,tJU!s:1\·ad:id·r,, ·I. i
prin Î"ntinderea bratelor: este, firă "îndoid!:i, r,;:gcle De~cb,il (1.!I. 66), !\!! D<.'(c 1;\ 111:kar o s1ngr,rJ (.LltJ, cu ocazia capitul~ri· A ..
. I . I . , . . 1 JUDă 1mnni
"-- l ,,au.or,
. ·· 1.u.t cttp :1
r'\ 1 . l'
Sa-,1,1 XC71l: momtnt <lin al doî!ca ră2boi; în fap u11ci cetJ.fi. dacii 'inu·arcl o ieşire 1:L Wttrca 1:1ar~' u1 ilO:atu istoric r;'1m1.nc nhbilă c · j d' \ · ,J .\OL .,ar
. • -. · · • , ;,_ o Jt:ccc1tcl, e am:qi,blu h I.,_
comra duşmanului. Se disting patru pileaţi, dinm: care unul singur nu po:irrJ scut, <.'.i ( :J purtruul rt'~~du1: ,,In c,n~,'Ulll:l, dcsi figura lui Decehal , --. ' : ' '- ls:nu:-::
. I I. .. I ,. I . . , pt Coh.,rnn·l '·qe i 11 r
do:1r o· spadă neobi~nuit de lungă si lară (acest pc1sonaj i:;stc.idenriticat c,u regele i .kcdd). or,t'."1:·11! (u11u. 1HC1 unu (c1nc1q.Jutî!c:.;i\cdeacolon ., , . , · ''· ,u:11·1
. , _ ll po,,rc 11 conskic-rar c ,-,.," _,,, _, ,
Scer;.z C'(X..,\_,.V spre sfârşitul celui de-al doile:1 răLboi; într-un episod·secundar, daci ;:11 p11n1ct '.lll!t'lltlc. !nt•-r.1 :1scmtn.:-,1.snu::itie nu 11 ,, ră ,' d .•.. , ' -" ·~f"c,.(lll.:u1~1
. . . . , ' ... n,ane l'Gl[qne 1., 1t . ,
:isaltiind un castru ronnn. În imaginea din dreapta, încadraţi de cop-1.ci, un gnip Ji: trei ni U!';t ,1111 cck ~aprc· i;nagmi care pr,·tînd a înlocui .. ,., . , ....
..• ,. . , . , ,K\_ 1j)<,!der 1
_. · ,c1 .umim m:1c:r
__ GJC!J.n,)r,, ,·-. l·~ _. 1
r,q l!";f;",l H\ Ll!.'-CU\lt/ SI \;l 1
nt:· 1ndrcpt:î.m ')rcf:a~inr- 1 , ' ',,ipu , ,l!tL:t•_,
. __ . _ _. : __ ·.· t •'-• •" spre :·t'.! n1a1 l'\lltniy,J ): '"'
în trl'bu!"ilc mil:c:.re şi suspct:t lui C;i!lîenns Înd de mai 'in:iime, deoarece~;: r_;:,•;1 ~-:, tl:.t dcnw dt dom,--,t; •;r. '.'.1,prc:-1c.);1Jnu d,ntrc de. (îr;\ hdmab cea din scena '.(\IV .1, ! ·r: , , ·' cc,t nui
spune(~': rr« de n,"..-1111 din [hcîJ., fiind n.d.l cu in;.;uşi Decd<it). Dc~prt< :lCCS! pt:J\Onai l'aÎ: l.L l<u0,rn, f._";~• 1,;•:'1i!t totu~;i
· :_'t: I uu It I
o •n n:ue -;1rn )O ict
· I I
E· motivul j)er t'' ("- . . ut:: :J., ap-,c ro•-,11 11 1 ·
' '.' '. '~: . l u-1
, , .1 ,u ~Mr s1 c~tr 'I1 g-·qertl I
mt,·1J•geri-:.: î:i !mp('l'iui Rurnan 1i în !~rumtium (vmD1rik !f/-Vllf!, Hucu.e5rl. 1\i/6, p, >i•-J'i; Idem, l).-[,·,-;-z.•tii 1n m.n toarc turatele ,.lin -.'!Tltlta nua~tr:t drept C'" · . ,.. , _ ." ,· ,- .___ ' icpro( WJ,
!n fn:pt,;'ul koma11. p. 56. P,:nm, gu',tnm.rca 1,::e~rni:1 l,i prol'Înc:iL· de la Dun:1"-'- in juru! ~nulu! .'.GC, -,-ai ~a mai h,OSH111 1a drnrn' rtpieztncli ik
B. E.. Th,,m:1s,;011, L:ue,·cu!i pr,11•.,-idh11a, G0(d,org, 198), coi. tu~ nr. 56 (Pannvnia Supc'rÎOr), wi. '. le' r,r.
47 (l\m,ionia !oforiot), coL UO nr. 58 (?\foc.Sla Superior), coL 146 nr. 145 {\foes\~,_ !nfrrior): vai d1· :t>c·,1•f·;,;_"J :R.\'uir,1·,'.n:\plliam1),l9'-'5.p.~'G:X'-1)t-:niaest•· ~ :--....•, . __
,, - . , ' - I. ·1 . . ... . ',ir,,, >,L,.:,'·!,l: m ti,np cc: !!"'.Hi'" ,. 1 I .
Al~, :!OO ! , ;, ! 61 ((liplom;i rnlliu ..::, din anul 202, menţionând un rnnsul rn numck C. l::1$•;im R1:;~;-Jî,H:us) l·.' ,1:t rc1,u.01 ,-,1,ri1<>11 ,,! t1.:o.1urr,.cnt1 1!w hui!ură, j)Ortr,~, 1 ,; ,j l . . "' ''·"1,1 .Hu U! 100,,
, ._ _ _ _ .. - - U, !q\lh.,, l l e ,·:jm1,., .. ,. _ I
1 Vezi E. Panaîkscu, Ii ri<mto di Deceb,ilo, în fD I, [{)24, p. 387 s! ur;n.; R. \\,lpc, Dh/Yr porrr~,-1,f ' I( cb, r,:, u· g,':l'l L1 ÎnHgst1:\lit', 1:ccarl' m,..!iipuindu-şi-1 în alt fd Ch'·, ,;, _"' '."-' u:r,l, ne,-unv,cut. l\·mni
fll' ,:..trt' ~-.:I 111:1i Î!t!.<::ifltlţi Jin·re ci i !,· .urih1:îau. nu rmrez. ,-.!., __ ia. ,.,birunk: de =lp:1rtn,;\ :1,di,·:d:.uL!
lui Der(b,if, în Apu!um B, 1975, p. 71 .)i urm; Idem, Adev,irr..ru! ch~p ,t! rtp/!1,1 Uea/,,1;, În S,trgtfr! ! 4. . 1
l - .cntal• u::<.«l ro.uha,u] 01 „ i , _·I . '
:ipl!ette Î! ,.apo1t :·u p,iholor;rn pcrvmajului dedu'i.\ din s~ •t·~· . . ·- r 1Jrou:-cz·t(umenpt)[':,tle
1979, p. C,9-91; recent: L. Ve!ceKu, SC!V:\, 58. 2007, 1--2, p :w si urrn. - .in111 1,dţia rc:-pcn-n !· · _ . l I
' ! ,li tpi,u, ,t 1n1·aţi'.1nii".
720 U\ ÎNCEPUTURli,E IST'ORIEJ DE LA BURERISTt\ PANA IA CUCERIRF
· A ROMANA
7.21

chipului h,i Decchal. Desigur, şi ;-iceastă figur.1 rezultă din multă imagin;iţÎe, dar c:ste Încercând a desluşi cauz.ele acestor războaie este d
. . .,__ ' . . . ' ' reptadamaiA1 ,. - a

imaginaţia unui contemporan, care va fi putut reţine, cel puţin din auzite, dacă 11u; din
vechi_;,,dm pa1..-,lte, cunoaştem numai oprnia cuceritor"! h' _ nra1 cuvantul celor
,::,-k I or, C Iar Sl
,:kpăşin'd un secol între de. · aceasta din două surse
proprie irnprcsîe, uncie mlS,'itmi ale nortretulu! regai" 1.
În afară de reprezcntăriie de pe C~lumnă, regelui dac i-au fost atribuire două dintre A.sr.fd, referindu-•se !a lipsa de bărbărie a lui Don · · pJ· .
" ~ .d d . . , 1ltlan, m1u cel T' -
l 1, 1.i) ahrma espre aCI: ,,Prm urmare au prins cura· . anar (Panegyricus
busturile de nobili daci care î:npodobeau odinioară Forul lui Traian. . 1· . }, au scururat JU I . .
,u penm1 1hertatea lor, c1 pentru supunerea noasrră .
r.01 _gu ş, nu ma1 luptau
Unul a fost descopcrir în 1822 şi se păsucază ;;cun, în M.u1.cul Vaticrn1dni. Bn.s1td ·--·d· ··i 1· - .,şinumarînJ-· ·· raăcar
un J.rm1s11pu ecat pe picior le cgaiuate, iar ca să 11 ri , ... . _ ,c leJau 111c1
şi g;ltul :-unr restaurare pc :rci sfonuri; înalţimea estC de 1,05 m ((:3.pul m;1sl)ar;l 0,(0 m), . , ,. . _ . . , rn1..1scae1conJ :·1. .
n1a1 inta1 ca noi sa Ic prnrnm pc ale lor'. l\l! e noastre, Lcbw 01
Pcrsrnnjnl [.1oari-:l b:n!·,;J scun:1, rnu~r:îţi, Î;1r f','irnl, de :1ffn·:cn,:a scurr, C\\C :1,c,pciit ii(:·,_)
J)csigur, ,tutorul runLlll cx,1gncaz:i mu!t dnd afirm·.. ,.• ! ..
bonct3 Jno,dc de !.î.nă cu rnoţtd <1plecn înainte. Lip_ este ,;cveră, cu 1_iornuii 'Vir,r iqiii, · · · I'· d I- - , ,lei (acii se r'·b ·. · ..
:rnexHmJste. t. ea tă parte, nu s-ar putea afirma că Dacia I . az oi,rn cu l11te11ţu
arcadele mari şi arcuire, gura mare si puternică. Această rcpn:1.cntan: :, fost :ipmp,ati'i di:: . · ·· d · R . e . u, Decebal c , I
po I1uc1_1 e expansmne a ome1, ne şi pentru far)tul ·ă d aru stat m ca e;:i
Emil Pan;1in:scu de cea de pe Columnă, din scena băr5.lîeî de la T,1p,1<:.":. · b' I c upă ce rom ·· .
Dunărn su 1mpăraru Augustus, nu o depăsiseră c • , anu aunsescrâ linia
Ccblalt bu.:-t, de dimensiuni ceva m:1i mari, a fost descoperit în 1855 în Fnrul lui . . ·· ,u intenţia de f . . . _
rcntonalc. a ace 1101 ancxmrn
Traian şi a focut pan,; b început din coleqia Cam[Jana din Roma; acum se p<trn·c; 1;,:'l.
în Muzeul Ermitaj din Sankt Pcrersbmg. Bmtu[ este 1.coperir de o mantie prins<! de 11111:irul . Faptul
. .ca Decebal,
- diplomat
, abil, stiuse
, ,să, întoarcă
, •·.
sorţu nbân- ., , .
urdizae apnoarde ronune u1 scopul întăririi regatul • ~ zum favoarea sa şi să
drept cu o fi hulă rotnndiL CJ1îpul pcrc;onajuluî apare impunM.or -·- cu privirea înainre, u1 sau, nemul
,J)eo:irece, dacă un rege barbar a ajuns până Înrr-aco!o , _ ţumeau pe Traian:
musc1ţi şi barbă cu şuvirck- cc:\·a mai lungi, iar pe cap cunoscutul pi!m.\3 . . , . , . . . 1· cu r,eruşmar· . b
1•1c1t s;l merne mama :51 1gnarea ta[ ... ]", scrie Pliniu c T' _· _ta Şl ne unia sa,
!11{

_M;;1 moder3t şi mai lucid, Cassius Dio (lXVIII 6 I)

După părerea lui Radu Vulpe, cde două bw.mri ar reprezenta doar nobili daci ,:apti-,-!; :' danar (Panegyrirns 16, 5).
un argument important adns de acest istoric ar fi că porucrul dîn Mu1,eul V:,iic:uului . . . I _. . , , scne espre T . C
cc I(~ sa\·arsm: ce acesta ş1 era copleşit când se gânde ! raian: ,, U<reta la
provine din decapitarea unei '>tatui de nobil capti1. fntr-,1dn·ăr, în timp cc bustul ,Jin --l ,. .-' f, . a asumdedeb-n·1 b .
,a ,t p1a1casc.a m 1ccue an. Vedea apoi c:ă puterea şi îno-' fu . .;_ pe care trebuiau
Muzeul Erminj prive.5re drept înainte, ,..·.::-1 de la Vaticar, p::ue a «.wa privirc:1 !,'is,n:i in . .. ,. . . oam , rea danlor s
Rezulla om acesre texte că principala cauză de în,.-· . , poresc necontenit".
jos, întocmai ca la starui!e de nobili captivi. Pc,arc de aceea ;-..iJdrian Daicovit:iu îndinJ. ' . I . g1 IJOrare era creste ..
nnpenu ,1vea expcnenţa gravă a prezentei unui vecin . ' rea putem dacilor.
. ~ . _ · puternJClagr · I .
a considera bmrul din Mm.eul Ermitaj drept un pcmn:'t mai sigm al lui Dcn·ha!. Regatul pan;dor, cuc ,lmcnmţa rommuu poscsiun ·1 _ a;1iţe e sale onrntale:
. • , . · .1,c romane dm O •
Astfd, cele mai autentice rcprezenrări sculprnr;1!e ale 1cgeluî Decdd r:i.mJ.n cde de vncr;11cc 1n coasrde lmpenulm reprezentau O anie·, _ nent. Două revate
. . ,11n1are perm .. . . b
pe ColumnJ. Alte imagini (t1e monunwmul funerar al lui Ti. (.:laudius i\/Lnl;Y1U:-: de !a p-:~pc1..nvă; dt:s1 n~o ~pun, c0memporanii erau conştienri de anenta ş:1, n:a1 ales, de
po:1rc de real: dovad:l că Deccb1l a încercat, cum se\" . ·
Gramrncni sau pc ,,.i..scie gallicc- <le terrtl sigilli1ta) sum reprezcmărî corn-cmi,_,!uk lip:, rt: st
ac~ dublu pcncol, c.ât se
·1 . - 1
ave(ea.sămr~~j I ••
de deraliî şi deci de valon,: pemru rccon.r,riruîrea portretului fizic a! lui D~, -cld. p.iqi,or pentru o cooperare anmoman:'L DoYadă iară • _.. d · .c n re,api cu regele
,- r · - , - •1 • • ŞJ ca, upă. Daci "J' ·
Bellum Dacicu:m al împăratului .Traian. C'auzele ri'!zboiu!ui dinlrr d1h·:' sa .1Chk1cze ş1 h.egarul paqdor, duşmanul cd mai d a, ra1an a hotărât
,t .'"Di/Jtim.
c,1_11, ._. d . . I . cseamăalRomeid,· ăC I .
St_udierea cauzelor aceştor r,)1.boaie ar părea de prisos, dacă avem în ,:vdcre lOnt1icnd __ u,u,la rnouv mvocn e istoricu antic--~ sumele 1 b· . ·1P an 1agrna.
. " - . . . l c ,tm anuale piă · ...
perpetuu, de sC'C~~le, dintre ronţ;rni şi Populaţii!; transdanubiene, Totuşi, niLi rrn,1 din t
,HJ 1oarc t1 apreciat cu ;w;tcţe, dată fond unposibilirarc I I rite ca subs,du --
~ - - accaevauacua ul
poale . . rede:- ca, pe ans;rn1blu, plata acestor subsidii cătr d"c . . . _' ntum acestora. Se
confrunră!·i!c anterioare nu a av.lit amploarea celor două e:xpcditii dacice ,lk !ui ri.:ian • J' · • • e 11 enn pnnr1 b b ·
povara ,manciară aprcciabilă, de aceea nu O dată impă _ •· · _ ~ ar an reprezenta o
şi nu au avur scc,pul --- sau un scop ati'ir. <.k clar definit --- precum ;\cela al h.1i 1'1,,im: I . p b ' ·1 - iaţu romani au pr0 d I
,01 - ro -1dl ca nu ,:stc doar l) figură de stil afirmatia lui I ·d· .. ~ at a reducerea
de a tran.<,forma Dacia în provincie ro1rnmă (vezi Ammianu~ _Marcellinus, XXIV,.),<);
0

. h.t "' ,-t•,et11.."l, (It:.S f';)cuscră alianţa, fiindc.1 le era temnă

C;Ot . d. o, Mlescada·.. li
'cn , a acest istoric
Sic in provh1ci.11wn Jpcâcm rcrl,iamn uidcmn Dt1ciiim, sic pontibus Hi.(tnon ct F11{'hlllit:ifl -.. . . eavam1a.1z<7!/, . !/.
1,C,1ntt1, _76). Fo.-u-1<" probabJ] ca fraian însuşi a procedat l _.. d' 8
~cema„ u1 Domitian
supcrem --·- .,aş:1 s:1 văd eu supusJ Dacia în :ându[ proYin..::iilor, aşa să tr?c peste pt1dur.i t .... I . .. aosca ereast1 d··1
barmn; wn, a vemrea pe rron, vmorul împărat J·fadrian b . _ . pen li or către unii
Isu-ul şi Eufratul''), r·. '•I• .. Iarnlor, . care ;:e pbn(•ea • . ' Irre. ..tUesaţ1năSt\ ' .
,tg . . U , ioxo
0

-, o
de mic~orarea
v 11
SU)SJCuor(au,d
. amanenemulţurrnrca
..
qr1fie1·ct!i1tur: :1HA, Vi'ta f-litdri,-mi 6, 6). Probabil că t .. • __ . b . .1__ e mmunutis stipendiis
: F.. \'t1!pe. 11p, o"t., p. 77„73 -L '"' . -- .. . . aie,ea MJ sidu!or I = .
,,.,tec..1ţ1, 1..um proc.eJaserJ <..bcu hu Dmrpaneus sau rox I .. d pnx uc__a reaq1a celor
'ED, I, p.106 ~i urm. Ve1_i ~i A. Decei, în Maga,.în im,rir: 'v1II, 1974, 6 (87). p. :.'.-8. p,..... • -l . 1- o anu e care am· .
·' :\.l. Vosrs(inina, Go/o/Jil .,;wrvt1r01/' iz sobmnija Ermnaia, in 1 rudî ;uuis'nogo mdda :>1 Fnn!1,:ia, • • ,,L< muoia a, acestea reprezentau motive serioase î j,-, . , • mteam mai sus.
'll p·" d . .I , . I , are~auararna~m I.
l.eningrad, ! 946, p. 203, pl. l. · , 10 1,.:i.gan a 1mpen.1 ă 111 ;uru problemei dacice. Totodac , ( - u t m cumpănă
' a, arat Aiwu.)tus
b
~' . .
, 1.-ar şi, mai
 '·"~A;;t)~,'.-------------·-------------------------~
o>,,·,v, "'
''),'
·,·;,_:t:.,
722 LA iNCE!'UTURILE ISTORIEI
re(.em, Domîtian ·şi-au dat sc.1ma de dîfiet1ltate:i. i..-uccririi, d:u rn::ii aics a rnen~ineriî Ulh'Î
noi provinCl'i; se şrie astfel ca Hadrian, abia arcat pe mm, era hot'd.rât S·-O abandoneze,
Se pare că însuşi Trai,rn a czirat în luarea unei dec!zii, cu atât m.:ii mult CtJ cât a avut de
înfruntat şi opoziţia Senandui.
fvfotive!e expuse de aurnrii antio erau, chiar şi numai dl", •:uf:cîcntc pe!ltru a justifici
r3.zboiuL Dar anexarea Daciei avea în vedere într-o m;_'isur.J. Li '.·d L\:: îmcmiutfi- (hcJ
nu chiar mai marc -- pf;td:.t de ră1_boi şi c-xplo:u:-1,cl bog::itii!or n.,cici. Au:asta era si o
pcntni ri.~n1l :1mr-:111îci, meni;-,~ s.1 ,tU'rnw1c ,,!urce înd,_'1nn·1q b
prudenţă. Era vorba de tc?.aur~il dacic şi de :mrul rn1.mtilor (cx:1gc1 :-llt' prob~1bil cu intc~ţ;,..,,
cum procedează Crirnn), de ;1Jre bogăţii ale subsoiu!ui, dar, rnmdată, de veniturile în
perspecrivJ. ale exploatării intensive a resurselor agtîcole şi animaliere ale vîiroarci provincii.
Într·-O măsură, a tras în cumpăna şî pcrsonalitJ.tea împ:1r:n:h,i: militar de c1rien1,
unul din cei mai de se:un:i cumanJanţi de oşti pe c~ue i-a dat Rorn:1. Cd puţin în can1l
expediţiei contra p:uţiÎor, estf'. limpede că Traian dorea s3 imite r•e
Alexaadm cel ivLre,
cuccrirorul Orientului.
În ce-i priveşte pe Decehal, el şi-a dat seama, dc5Jgur, de schimbarea de orientare în
poii(ica romană odată cu urcare:1 pe mm a lui Traian. Probabil c1 da folo:.Ît la rnaximum
resursele bi11eşrî şi materialC" puse la di:.pozltic de Dc,mitîan pc!Hrn a îm:.l.ri forţa de :::r.'uare
3. regatului· său. Nu avem însă nici un· motiv sj (.redem c:1 a provoot în vreun fel pc
romani~- afară doar prin fapml ca „purcrca şi îng{1mfarea d:1.;.::ik,r spoiesc necontenit'
(Cassius Dîo, D...'VUl, 6, 1). El a respectat foră îndoiafa „în litera lui" pacml cu Domîti,111;
chiar c:rnd Traian îi taie subsichile, nu se produce o rc~iqie din p:1rtea lui Decebal.
hcuareU' isto,iff prit.•iioarc f.t1 riizboait•!e tltci:e, Cuno~t~krca istoriei celor J0u:'i ril!J10.i.ic
dacice :ile lui Traian prczîm~ numeroase bcu_u~; sursele-·- ;;;)t ..:de .)crise, de C<i Lr'ic
:uhcologice -- au valoare documentară i rn:-g,ih.
f:::.poarele 1U1.mti1-'e. Despre rizbnaîdc d:1cice s-a ~Cl-i.\, destul de 11iult în ::i.ntichitlte, d.11
o soJ.rtă Yitrcgă a facul ca aceste izvoare sJ se piarLLi în întregime :;;:a în cca mai nwrs: parte
Prirna scriere, ca bscmnătatc îstoricl, trebuie sa fi fo,;;r ,Jhciceie'' (Dacic;l) împ:lu(ti!ui
Traî:u.i;---<l.u istoria acestor r;1-z:bo;1ie, scrisă în mai multe căq.i, nu ni s-a păstrat, cu exccptîa
unui fragment exigmi.,:itat de gramaticul Prîscianus (dîn >c~olul al VI-lea).
O altă scriere este cea a lui T Statilius Cr.ito, medic militar care l-a însoţir pe Tnî:rn
in Dacia; ci a pre7,.,entat evenimentele îorr-o scriert· în lin1ba grelC'l, inria:1.i:.:a rETLXO: (,,Geliu:!c·');
din opera sa au mai rămas doar dre:va fragri1cnte cîta!e de -ai\i au,ori mai târ1,Îi.
Din starul major al împăratului a făcut pane şi gronuricui f(:n;an B,dbu.s; cu ;,cest
prilej, el a cfectu,H diverse mJsur:l~ori şi a ,:c,ndu~: diferite lucr:""tri de construqie. Dup;l
terminarea războiului ;1 scris o lucrare de topog1afie s:1u geometrie, Ad Crlsurn Exp(1sit10
rt rt1tio omniurn fimnarum ,.Expunere şi teoria figurilor geonwirÎc,:, dedicate lui Ccbas".
din care câteva fragmente au ajuns până la noi.
Appirmus (s-a n:lscm la Alexandria pc la anul IOO şi a murit după anul 16 l} a compw,
o [fturie romană în lirnba gre;:ică, în 24 de cărţi; ultimele dau.ii, n-:.Hând Jesprc războJ.ielc
lui Traian în Dacia şi Arabia, s-au pierdut.
DE LA Bl'REBISIA PANA LA CUCERIREA ROM1\NA 723
Flwius Arrkmus (a trăit aproximativ îmre 95 şi 175) a fost un person:ij foarte impnrt.1m.
onrp5nd o ~erie de funqii militare şi civile (spre exemplu, a fose ofiţer de rang ecvestru
în Dacia sau Moesîa, iar mai tlrziu a guvernat Cappadocia, în anul 136). A lăsat m:..i
multe scrieri istorîce, militare si filosofice, dar tocmai cea des11rc războaiele dacice s-a picrdur.
Poetul P. Annius f!orus (L, Annaeus F:Jorus) (a rrăit pe vremea împăraţik,r Tr:tian ~i
l·hdrian) a cînrat în wrrnri triumful lui Tr:tÎ:rn contra dJCi!ot, d.tr opera s-a pii:.•:-dur. f !Hl"'.t-
ţi:1 :tlmi poet, CminÎ!!J RujitS--- conscmrut:i. de Pliniu cd TfinJr de a dc.w:rîc în ,·crsui 1
r<. i)()îul , 1:Kic, 1111 '>-·,\ ru!i,.at. Flinilt cd T;ln;tr 'insu·;i ~1 rn::;tit un disd' ,_., ,;,,,,,,,, ,,
spre lauda împJratului, în_ Si.'J)~embric 100, friartc important pent!'ll cunoaşrerea ideologic·i
epocii lui Traian; dar nu conţine mai nimic despre problema ce ne interesează.
Din păcate, iar.l~i, Întcnţia lui Tacims de a scrie istoria domniilor lui Nerva şi Traian
a r.'imas ndmplinîtă.
Asrfd, cca ma! imporn1m:l sursă rămftnc Istoria rmnanil. (80 de căni) în !imkt grt,ic3.
a lui Cassius Dio. Dar rocmai cărţile LXVII-LXVIII, trarând de~pre r,'i.z.boaîde lui
I)~;mitian şi Traian, s-au pierdut; unde fragmente au ajum p8nă la noi numai prin niste
ru.um:ire şî excerpte bizantine, uneori incoerente (Xiphilînus din secolul al Xl„iea ,şi
Z,onaras din secolul al XII-iea).
De asemenea, partea de Încqmt a istorii.lor lui Amm,imus Afrtrcel!inus (s1:co!ul al lV-!ea),
comînu:înd opera lui T:icîrus, s-a pierdut.
lzuo,mde epigr.efice. lmcripţiilc reprezintă o categorie de i-zvmre dco~ebit de i.mpo;·tamă
pentru cun<laŞt('nc:a r:'izboaidor dacice. Ele completează şi tineori suplinesc datdr: izvoJ1dor
nararive. Epigrafele fac referire la ofiţeri şi generali romani parricipanţî la lupte şi b unic:itik
mil.irarc pe care le conduceau. O parte din descoperiri provin de pe cuprinsul viito:u·ei pnwinciî
mn,ane, dar cele mai intcre<.ante inscripţii s-au descoperit în afara reritorîuiui acc.sH:'ia.
ht 1</f.Irc!.e aiJ;eofogin,. flin această categoric, trebuie rncnţÎ()nare mai înrâi do,-1:,
nwimmenre de marc mart faîm,l:: Columna lui Traian si .tvfonumentul rr!umfal de b
Adamclisi. Prin depănarea ewnimenrdor de pe frizele> insplr:uc ele rizboaiek lui Trai;rn,
vie se apropie mult Je izvoarele narative.
('g/umnd lui Tmian, m(HHLment ridicat la Roma, ÎJJ forul lui Traian, a fost in;1L-gurat3.
la 12 mai 113, fiind, ca şi forul care o adăpostea, opera celebrului arhilect Apullodor
din D:1mJ.>C 1 (p!. 64).
Bihliogral!J. eseni;i;tb: \V', Froehner, La G1lmme Traj,11:e, Paris, 1865; j. H. P(,llrn,A !\·.,o·iptio11 ,-f
tht T,·,ljcm Co!wnn, Londr:a, 1874; S. R,:inack L,1 Colon ne Tmfam a11 Afus/c de St1inr-Gernitin. f'aris, 188(1;
C. Cîdl.orius, Dfl' Rt-!i1fs 1/tt Ii-,1]'in.H1'iu!e, Berlin• Leipzig, l 8%--1900 {2 v:)l. text ,. 2 \OL plar,sel; T.
Aniune~<l!, Columna :r,ti,md ,11ul:11tit din !!//nd dr 1!/'fkre 1/1/1<,,1/u(l'Îc, ,;ro1;111fic 1i mTÎsti(, l::si, 1() l O; K.
L:hrn,u1-Hankben, Die fr,:1;'.ms1iitt!r, Ikrlin-\,eip·i.Îg, 192.ll; I. RPmJ.;;<'.'i!t0 6ifl)rma Tr1tirm11, Roma. l'.J/:'.:;
C. Lhirn1·iciu, H. Dalcovidu, C//limm,1 fui TmLm, Huom:sti, 1966; R. \\t!pe. CDlmml(J lui 'iT,.1i,m. n:cm1u11<'11t
L,-i l'ilW_f!J'J/t,:.ei rom/t,.,ilor, Bunueiti. 1988: Yezi şi noua i:diţie, Col11mw1 /11i }'rairm - Tr,tj,ms C,:;/mmi, l\u,·1.11·e~ti,
:'.Oil2 (n.:,,iune duh!ă, romftnJ. (,i e11g,lc-1J.; îngrijită de lvhgdalena Vulpe; pos(faţii. de Lucia Trposu-!\-tuinc:s.:,u).
Pc1;trn o informare gt'n<:'!':tlă :i:;uprn aC<'.'Stui monument, a se vedea: L Rochetti, în Enciclopedi::i ddl'ane
antica 11, 1959, p. ?%.-'?(JO; H. Daicoviciu, in DIVR, p. 179-··180.
724 LA NCEPUTURILE ISTORIEl
Înăltimca coloa;fri, fără statuie, este de 39,83 rri. PC. un soclu paralelipipedic, cu latura
de 5,4s' m şi ·înălţimea de 5,37 m şi a unei plinte în fonnzi. de cununa de laur înaf~~- de
] ,68 m, se ridic:1 fusul coloanei, înalt de 26,62 m, formar din 18 tamburi (dintre·'ca1~e
17 împodobiţi cu reliefuri) din n~armurâ de Carrara; deasupra un· capitel doric de l ,48
rn si O bază cilindrică, având rol de suporr al statuii împăratului înalre de 4,66 m. Baza
(plinta), fusul şi capitelul măsoară împreună 29,78 m, ceea ce echivaleaz;î cu 100 picioare
,·omane; de aceea, ca a fost denurnitJ_ şi columna crntt:naria. Diamcuul la bază este de
:1,)D m, sdz.ând u~or pJn;1 la vârf, unde rnii.stMr:1 .3,66 rn; dimpotri\'il, l.l(imea 1•ang!icii
de 1dicfori uc,;1c lrcp1ar, Jin:,prc b:1L<1 în sus, de Li 0,89 la l,25 111 (~i, o d:id cu ;t(-cstci,
în:llţimca fîgurllor sculptate, pei1tru ::i. putea fi. observare de jos). fbnd.a scu!rnată se înrinck
pe O lungime de 200 m şi reprezintă 124 de episoade din războaiele dacice, în care apar
circa 2 500 de figuri. Soclul este străpuns de o poartă cue dă Într-un vestibul, de nnde
porneşte o scar,1 inrerioar:l în spirală (luminată de 43 de ficră:.truici) ducând spre vârful
Columnei. În \-irful accstc:ia se afla sta.tuia împ;lraruiui; se poate însă ca l11Îţial s;1 fi foşt
doar imaginea unei acvile, aşa cum apare pe o monedă din anii l 03-· 111.
Deasupra intrării se vede inscripţia susţinut:'i de două Victorii (CIL VI, 960 "" JLS
294):
Senatus popu!usque Romanus
bnp(eratori) Caesari diui Neru,zef(ilio) ;Vau,re
Traiml(J Aug(usto) C.7enn(ani(f)) l>rHico pontij(iâ)
maxir,•w trib(unicia) pot(t:state) XV{! imp(n·atori) VI co(î:js(ui,) VI p(atr.i) p(atriae)
ad declm,mdwn quantt1e altir:rdinis
mons et !onts tantis 1.>pr.ribus sit egestus
(Traducere: ,,ScnarnJ şi pcporul roman au ridicat acest monument 'împ,1r,1mlui Caesar
Nerva Tra!,rnus Augustu~, fiul lui Nerva cd uccut îmre zei, înving;ltorul germ:milor.
înv\noătorul dacilor, marc pontif, învestit pentru a şaprcsprezece,i oară cu putcita
tribu~iciană, având şase salutaţii imperiale, consul pentru a şasea o;nă, p:'irime al patriei,
spre a. :1răta cât de înalt a fost muntele şi locul săpat cu eforturi ar.ir de mari").
Din inscripţie ar rezuha c:l ridicarea Colurnnci a avut doar intenţia de a păstra în
memoria generai;iilor eforturile mari făcute pentru a se săpa şaua ce lega Quirinalul <le
Capitoliu. Accasrn l-a determinat pe i'nvăţarul Giu:,,cppe LurJi să dea crezare întru rotul
textului inscripţiei şî să afirme deci că sculptarea fişicî de reliefuri este ultcrioJr-1, <lupJ
cc Apollodor şi~ar f1 dat scama de monotonia unei .1dl de mari suprafeţe goale, Daci
s.e :idmite însă că relicfurîle coloanei rc.prczimă o ilw,rrare a comentariilor lui ·I rai an despre
războiul dacic, este mai probabil că ideea tTalizării aces.tnr rdiefuri es.te concomitent'1
cu proiectul de ridicare a Columnei.
Columna lui Traian C:m." o eratic originală a artei romane de la începutul secolului
al II-lea; ca reprezintă culmea atinsă de relieful isroric roman. O trăsJtură caracrcris1.ic'i
a scenelor sculptate este realismul şi forţa dramatică ce se dcg;1j:1 di!! derularea spiul.ci.
De.".>i meniră să-sublinieze vitejîa armatei romane şi glorificarea lui Traian, scenele istorice
DE U BUREB!STA PANA LA CUCERIRE1\ ROMANA 725
sunt., totodată, stnlbărutc, după s;_um sublinia un specialist de seamă în isrnria anei antice
_(f-::J3i~nchi Bandinelli), de un incontestabil respect faţă de dacii şi regele lor surprinşi
Î~t}ii) eroică disperare; ele vădesc astfel o nobleţe şi un umanism care cinstesc cre.1ţia
artiştilor şi aruncă o nouă lumină asupra celui care Într-adevăr a fost Optimus Princeps.
Columna prezintă însă interes în special ca izvor istoric, mai ales că. izvoarele literare
referitoare la războaiele dacice s-au picrdm, după cum am mai arătat, în cca mai mare
pane 1. Intcrpretan:a rdidill'ilor Columnei a captivat pe numeroşi învăţaţi prcocup;q·!
de a rcconstÎU!Î dc.\fa;;,marc;1 luptelor di11,rc daci :)i ronuni ::;i nu şi„a cp11i'l.at f-iH\a de
,1traqie nici p,lnă. în ziua de azi. Aceasta pune problema valorii istorice a Columnei, în
această privinţă părerile fiind împărţite: pentru unii (C. Cichorius, S. Reinach), rdieforile
ar reprezenta o cronică fidelă a t'Yenîmenrelor; pentru alţii (K. Lehmann-Harrlehen, E.
Strong, I. A. Richmond şi chiar Roberto Paribeni), Columna ar fi doar o reprezentare
artistică, de sinteză, suferind numeroase exagenri şi deformări ale evenimentelor isrorice.
O pă;:ere mai realistă este cea a lui Carl Patsch, care considera rdicfurilc drept o
reprezentare foane expresivă a războaielor dacice, bine documentată din punct de vedere
geografic; evenimentele s-au desfăşurat, în linii generale, aşa cum sunt reprez.entale pe.
Columnă. În orice caz, se impune permanent o confruntare a episoadelor rela~:i.tc de
:Keastă cronică în piarră cu ştirile furnizate de izvoarele literare, cpigrafice şi arheologi,x
-- deşi, în multe privinţe, Columna ne dă informaţii de neînlocuit prin alte sun,e.
După moartea lui Traian, Columna a servit şi ca mormânt al cuceritorului Dacici.
Într-un vestibul al acesteia, împăratul Hadrian a dispus să se amenajeze o cuner.l sepukrală.
în care a aşezat urna de aur (di!>părută în cursul evului mediu) cu cenuşa lui Traian.Tot
în evul :nediu timpuriu, în împrejurări necunoscute, a fost răsturnată statuia lui Traiau;
pe la 1587, papa Sixtus al V-lea a cerut artistului Fontana să ridice în locul ci starwa
apostolului Petru (sculprat:l de Gerolamo de!la Pana).
Columna a devenit, în antichitate, model de inspiraţie: de exemplu, pentru coloar.a
istorică a lui Man:us Aurelius, care comemorează războaiele marcomanice, chiar dacă
aceasta este deosebiră ca manieră artistică de precedenta.
Complexul de momnnente de la Adamclisi 2 (pi. 61). Pe teritoriul comunei AdaracEs.i
(jud. Constanţa) se ai-lă ruinele a trei monumente, puse de majoritatea istoricilor în l~găru.ră
1 Pentru \a!oa1t:a documemară a Columnei, în afară de lucra.rile citate, a se Yedca: E. Pc1~Vit·n, Tmj,ms
dakische Kriege nach don 5~ruln1relieferziihlt, I-li, Leipzig, 1899-1903; A. v. Domaszrwski, Dii' D,tk;;rl,:i-itge
Tr-ajans auf dm Re/ic.fi rl.cr Sdulr, în Philologus 65, 1906, p. 321 şi urm.; G. Lug;lî, li :1,plit-c .1igniji.f-ato:
topografico_. storim cfimrmrio ddla Cokmna Trai,m,1, în AAR!v1S1, scria lll, tom XXV, 1943; 'iX/. Gauer,
Umei:<uchrmgen z.ur lraj,mssiiule, în Monumenra Artis Romanae XIJI, Berlin, 1977.
2
F. B. Florescu, J,..f,mummtu! de la Adamclissi, Tmpamm Traiani, 2 ediţii, FunHeşti, 1959 şi 1961;
w1.i şi Da.< Siegesdenkmal /Jon Adamk/i,si, Bucuresti-Ronn, l 965; V. Barbu, Monumtmul dr /,1 Admidis.,i.
Ducuresti, 1965; M. Sftmpetm, Tropaeum Traiani, Il. 1ifon11mmtcle rumdne, Bucureşti, 1984; A. Rădulescu,
Tropaeum Traiani. 1\1omm1ent/ll şi cettttea. Cuvim înainte de I. lb.rnea, Bucureşti, 1988; M. Alexandre~cu
Vi anu, Tropaeum Tmi,mi. L 'emsemble .:ommimor,ttiJd~4damdisi, ln Il ?vfat Nero 2, î 995--1996, p. J"15-188.
726 iA ÎNCEPUTURILE ISTORIE!
cu războaiele purtatC contra dacilor. Cel mai cunoSCut este trofeul ridicat, J.Şa c~tm rezulr1
din inscripţia inaugurală, În anul 109 (CIL III, 14 214 = IDRE ll, 334):
Ma[rti} Ultor[i}
!m[p(erator) Caes}ar dhti
Nema[e f(ilius)J N[e}rud
[Tra_/ianus [Aug(ustus) Cenn(anicus)]
5 [f),1t}i[cl11s p[ont(if-':t..)/ mt1/x(imw)}
[trih(w!ÎcÎil) poil'S}t{.'1U) ,K/11
[imp(eratf;r) VI co(n):,{ul)J V p(ater) p(atriae),
[deuicto exac}itu [Dacorum}
[et sociorum eor}um
1O [..... .}e
Rândurt!c 9"- l O :1le inscripţiei :rn purur fi rcconsrimîte prin J.nalogic cu altă inscripţie,
descoperită în cetate~ un<le a fost utilizară ca material de consrrnqie (în rumul sudic
al porţii de est) (IDRE ll, 335):
{.... ....pa]nt. [m,x:x., trib.}
[pot.... imp ... .] m[c.p. p.]
[drnicto exerc}itu D[acormn}
[et Sannrtt,t]nan ...
O serie de învăţaţi (Paui Nîcorescu, Emilia Dornţiu•Boiiă şi Nicolae Gostar) au
consickrar el trofeul avea inîtial două inscripţii identice, disrL;':c slwetric pc dou(l fete
opuse :tle etajului superior al bazei rrofeului. Ulterior, Emilia Dorwiu-Boilă şî-a rnodifi,:.a'.
p,lrere:1., îndinind 3 crede că acest nou fragment provine de la o inscripţie fixată pe tnr1:al
rect,mgubr (nucleul), care susţinea baza cu trofeul; de aici :::oncluzia c:1 turnul ccntr:d
ar fi fost inîtial vizibil, fiind îmbrăcat în rnmburul de mortar abia pc timpul lui Cunslantin
cd L\fare, cind s-ar fi aşezat şi piesele sculpturale (metopele) şi 'rar fi gravat inscripia
(cu numele lui Traian, primul dedicam) de pe baza hexagonală a trofeului. Dupj cum
se vede, o ipotez:l se sprijină pe altă ipoteză tot atât de îndoidn!că. Mai normal ni se
pare a admite că această a doua inscripţie, descopeiită în cernte, a fosr aşez:.ltă P'-' ,1it
monument, poate chiar la poarta cetăţii întemeiare de Traian.
.A..şadar, acest m0nument, simat pe un platou ce domină dealurile din sudu! Dc,brogei,
avea scopul să comemoro.e luptele grele pe care romanii le-au dm în acesre părţi împotriva
dacilor ~i aliaţilor lor. Dar, după cum se ştie, metopele nn reprezintă scene de luptă
continue, nu urmează deci o anume naraţîune; în felul acesta, este imposibil a recon,tirui
ordinea în care sculpturile erau ordonate de-jur-împrejurul monumemului, . ,.
Nucleul trofeului îl formează un „turn" rectanr.:ular, înalt de 12,42 m, consmut din
blocuri regulare de piatră (îmbrăcat de tamburul de mortar). Împrejurul ao.''>l'Ui „n~rn•'
s-a construit un postament de piatră, cu diamerrui depăşind 40 m, având nnrgmca
DE LA BUREB!STA PÂNĂ LA CUCFR!l(l-J\ ROMANĂ 727
tcnninată în trepte; pe acest postament se sprijinea tamburul de mortar (vizibil în zilele
noastre), pe care erau fixare (la o oarecare înălţime, pentru a fi vizibile) cele 54 de metope
(s-au păsrrat până la noi 48). Turnul central menţionat continua în partea de sus .sub
form;l cilindrică, până la înalţimea de aproape 16 m, pentru a permite construirea
acoperişului Î"n formă de trunchi de con, J\fargi.nea acoperişului era sprijinită Jc un parapet
crrnclat; pe merloanele acestuia s<tu sculptat diferite reprezentări de prizonieri barlxiri
(pL 62/1). În parrca superioanî, deasupra J<..'operişului, rumul !ua aspect hcxagm1al în
ph11, ._,1,1 dou;1 ctJj,-, 'in:1L=:rc cu înc1 10,6/i rn; 1k::;supra cr:t :L'i1"Ul trn!·i:nl, :1vrnd •T'"i
;i.:cc:t.şi înăl~ime, S-a calcubr că în total monumentul era înalt de cca 37 m {.Jup:l .iv1i!ta.i
Sâmpetru) sau chiar 39 m {după Arthur furrw:ingler).
Studiul acesrui monument a ,1;uscîtat numeroase şi interminabile discuţii cu prî\·ire
b dara construirii şi semnificaţia sa istorică. Grigore Tocilescu-~- care a dt·cruar s:'iptturi
de mare .unploare, dezvelind monumenrnl (1882-1884, 1890) şi Htcând cer,.-1Tîri în
Ct't;ttca învecinată numiră în mod semnific:ariv Tropaeum Tra1iu;i - considera d
rnonumenrul criumfal comemorează luptde lui Traian pe teritoriul Dobrogei; aceea~i
păre:-e au împărtă.?it-o Ouo Benndorf, G. Niemann, Fr. Srudnîczka, E. Petersen, S.
Rci11.1ch, Tcohari Antonescu, Vasile Pârvan, Roberto Parilwni, Paul Nicorescu, Radu
V,dpe şi Florea Bobu Florescu. Cu totul singuLuă a r:lrnas opinia lui Anhur F1;rt\-dngler,
C.!re leag.l monumenrnl de victoria !ui M. Licinîus Crassus contra basra.rnilor şi a dacilor
în :urni 29 a.Chr. După alţi înv/iţati, precum Conrad Cichorîus şi S. Ferri, trofrnl a fo.sr
con;;truit de Traian; dar srângăcia realî1ăriî metopelor .5i a sculpturilor ar indica ti artă
dcudcn[ă: dt' aceea aceşti învătaţi erau de părere că monumencul a fost refăcut şi compkrat
cu swlpmrile decorative în secolul al IV-iea, mb Constantin cel M:1re sau Vakns. În
rc:tli1;tte, :iceastă apreciere dr;is1ic1 era facmă prin comparaţie cu Columna rid\._-at'.l !a
!Zoma (Cichorius era de ,1lrfd un ilu,,-cru exeget ,tl acesteiaO, iar nu cu sculptura prm·inci:d;;;
se ~1ica astfel, şi se uită înc:1 :;;i asrăzi de c\trc cei care înce:m_·:\ să aducă noi argunwnH'.
111 favoarea tezei lui Cîchorius, d Trofeul rcprezîntJ. un monument tipic de artă
fViJ\·incială.
Pftn,1 în prezent, teza tradiţională, :.ip:lrând unitatea de construqîe şi de ~9net:T{ie :-l
n1tH1Utncmului, nu a putut fi contestată cu argumente demne de lu,Jt î;} sc~un,1 nici de
Cidmrius, nici de adepţii mai noi dornici de a aduce o contributie „orîgi_nală" la m1dicn~a
acestui imporUnt monumerH,
.·lltaru.l se afl,1 la circa 250 m est de trofeu. A fose cercetat de Grigore Tocilescu ir1
lS\15---1896 si de Iv1ihai Sfimpe:ru în 1968 şi !977.
Înaînte de a se face .<;(\.pături, la suprafaţa terenului se ridica o movilă, cu un diametru
de circa 20 m şi înaltă de 2,50 m. Cercetările ~1u anlt<H c1 movila :1scu11dea resmril:.: unei
co1htn11.:ţii de formă patnta, cu latura (la haz<.t tieptdor) de aproape 16 m {fovdc!e CLt
ins(._riptie: l 2,42 m). Monumentul a fost distrus probabil înGl din antic.:hi:ate; au mai
iii.mas din el doar baz.a şi chcva trepte de pe laturile de nord şi est.
Airnrul a fost construit din blocuri mari de piarră leg:uc cu mortar (opus quadmtum);
gro:.imea fundaţiei era de .),54 m; spaţ·iul patrulater interior era umplut cu pt:rntuit şi
 IA ÎNCEPUTUIULEISTORIEI
bolovani de carieră: Săp:1mriie au scos la lumină<:/ mare (;antiratc de fragmente de ţigle,
care au căzut probabil de la acoperişul edificiului; înst·amna că monumentul nu putea
fi O simplă con.struqii~ dreprunghiulară, plin,l în interior, nici că faţadele monumei1tulnl
(pc care erau graVate ,inscriniik) ,,r fi dtp.'i.~it înă.ltimea de IO m!
Pc latura de est s-au descoperit mai multe fragmente dintr-o inscripţie monumcntab
c1zut:1 de pe f:q~da altarului ·(CIL I II, 11+214), dedicară de un împ:lrnt necunoscut; se
pjstrea1.ă doar două li1crc din tinib1urn impu i8lă, [[Jmp(tndm:), iar pe zilt Lloc [tri/h(!mida)
pot(tsldff). Pe ::he pa(ru blocuri ;ih\tur,ttc, se 111aj pJsu:enJ n [)<Ut,c
,, 1-,-1· fi11 ,1,,Jffrii'cJ/1 <'i 1I 1:1<'lli,m-m11 1,,, 11s(,1,,11un,111 uirumm/- I /r11;.ri ; fJU1•'ll1t11te.'.-/
~,, , • /- 0 o
morte occubu(crnnt}. În fruntea !istei accswr preaviteji bărbaţi care au murit pentru pacrie
era trecut numele unui general ronun, din păcate pîerdm, apoi urma indicaţia originii
si a raneului s:1u: ... /dDmol Pornp(âs) dmmii!(io) Neapo!(iî) !1i1li.t1e, pra... Pe trei din blocurile
;nenţi:i1are se pitstreaz.ă~ înscrise pe colodnt:, numele unor soldaţi urmate de indicaţia
originii. Prohabil tot de pe faţa aitarniui pnwine în.el un bloc cu inscripţie (recomrimit
din 18 fragmente), conţinând nurudc unor soldaţi cu indicarea originii, precum şi un
alt fragment cu numele unor gr:tda\Î ai unei _!egiunî. Pe latura de r.oid a fost dcsnJperit
alt bloc cu inscripţie, cynt;inând nllmde unor soldaţi din trupele auxiliare; se păsuca7,ă
numai numele unei 1mit3ţÎ, cohors li b11t,womm.
Alte uei fragmente au fost descoperire în cetate, mlliz;-.te c1 material de construqie
b „ba'ii!ica de marmură''.
În 1968, cu ocazia degajării tercmdui din jurul altarnlui, s-;u.1 descoperit_. în p:lm[m1~1!
scos din ~ăp:lturile lui "l\,cilescu, înc1 trei frag.mente mici tk in~crîpţii (llesemnificativeJ.
La 80 m nord de rrofeu se afla im tu.inul Primde ccrc.:t,1ri -~istematice au fost efectuate
de Grigore Tocilescu, în 1895 -1896; chm: noi, privind îndeosebi strarigrntîa tumululu_i,
au adu.s s;lpăruri!e cfecrnate în 1971--1 l)? 2, 1975 şi 1977 de Mihai Simpnrn. O scrie
de gropi (una în formă de pilnie, în ci::mrul u1ovilei, efecru:1Ui probabil Î!1cl în anrichita!e~
târzie), constatate în 1895 în cur:;:nl ccrccl'JIÎlor, au distru;; interiorul rnurm:btnlui,
î1wreunând
C
observatiile
'
arheologilor. ~ g,îsea în această observaţie încă un argument privind unitatea de concepţie a acern.1i
Cu prilejul :-.ăp,lturîlor au fost identificate, în interiqml movilei, patru ziduti inelare
concentri(~e de piatră, cd exterior adnd diametru] de circa :)6 m. Spaţiul din rnprin.sul
inelului central era plin cu piatr:1 brută de diferite dimensiuni şi cu p;lmirnt; săpflndu-se
mai jos (în 1895î, s ·a dat de o gro:1.pă circulară cu diametrul de l ,20 m şi adâncă de
1,.10 m. Aceasta era str;1puns3 de aha groap:1, de formă d1epwnghiularJ (_1,00 x 0,50 m),
adânca de 1 m şi pătrunzând în p,lm;l.ntul viu de la baza movilei; pc fundul acestei gropi
s-au descoperit dteva oa.se mari cc p\rcau a fi de bovine.
În mantaua secundară a rumnlului (în afara inelului de piarr;l nr. 3 şi îndeosehi '.1
celui marginal), s-au constatat resturile unor materiale de wnstruqic, despre care se c:rede
el au fost ;.duse de la altar. Între ,1cestea se află câteva fragmente Je piese arhitectonice,
considerate a fi piese rebutate. Dar două dintre ace.~rea oe reţin in mod deosebit atent ia:
după forma lor, de provin de la o balustradă crenelară, amintind de balustrada cu mcr!o,me
a trofeului. Aceasta sugerează ideea că turnului acrual ascHnde ruina unui mansolcu_; cele
DE lA BUREBISTA PÂNÂ lA CUCERIREA ROMANA 729
două piese arhitectonice (descoperite în mantaua turnulului, dincolo de cercul exterior)
au 3l1.1;nccar după ruinarea mausoleului.
Îndeosebi cercetările recente au permis concluzia că groapa circularJ. (din ineiu! ccnrra1),
în apropierea c.1reia Hm descoperit unele resturi de incineraţie_. repre?:ÎntJ mormântul
propriu-zis, peste care probabil s-a ridicat mausoleul; acest mormânt a fosr dis1rus de
groapa dreptunghiulară efectuală de profanatori. Ulterior (secolele V~VI), tumulnl a fo~:t
S(T~puns de două morminte barbare de inhumaţie.
din dcdi( ;;1.ic, Îmi:..:t;iu. Înv:î.ţaţii c:trc S<HJ ocupat de :1ce:>l"<' monunwr·itC ,rn :1dils o scrie de argnmentc d,:.. n;·,_Hn
1
1i,·o n/1(1,),-/i(.-1)
, ,~rhcologîc, rnrc sugerează ridicarea acestora într-o anumit;'i succesiune. AsdJ, l )'.w
genndorf arăta că piatra care a servit la (:onstmqia altarului şi a trofeului provine din
aceeaşi carieră (de la Deleni); dar în timp ce la construqia altarului s-a folosit cakarul
cochilifer din stratul superior, la trofeu s-a folosit roca din stratul următor, mai frunioas,1.
semănând cu marmura. Cum observa însă cu dreptate J. Colin, anterioritatea crunologiCl
incontestabilă a alrarului fa\.ă de trofeu nu poate fi numărată în ani. Mihai Sftmpetru
arată însă că piatra folosită la altar este calcar numulîtic. Acelaşi cercetător mai obs.:n-a
ca piatra de construcţie a altarului este diferită de aceea de la troft'u, dar acee,aşi cu cea
de -la mausoleu (rumul); totodată, există o serie de deosebiri în tehnica de construq-ie
(de exemplu, liantul) şi sub raport dccorativ--stilistic între altar şi mausoleu (turnul) pe
de o parte şi trofeu pe de aha (amorul cirat credea că întreg complexul crnrn:rnorativ
d:1te.iză din timpul lui Traian: altarul şi tumulul ar fi fost ridicate după 102, i;u trofeul
în 109)_
S-a Jiscurat mult cu privire la raportul cronologic dintre cele trei monumente. l'v1ihaî
S:lmpeuu observa că prelungirea axului E-V al altarului (a cărui fată privea spre est) m·ce
~ hiar prîn centrul mausoleului; de asemenea, dî:.tanţa dintre altar şi ccnrrul tro!'::u!ui
c,rc egală cu distanţ·a dintre altar şi centrul mamoieului - ceea ce îi sugera aurorulm
ciut ideea interesantă a unlli „triunghi wmcnwrativ" (linia unind C.t'ntre!c trofou!ui şi
maHsoleului, măsurând 127,50 m, rCprc,,inră baza unui triunghi isoscel). Mihai S1mpetTU
Lomplex l'Omemor:niv şi implicit contcmpC?_raneiratea lor.
S-a observat îns:1 că :1ltarul pl'i"vc-ŞYC spre rJsărit, _ceea cc se opune ideii de conccpi:ie
unică în realizarea ;:icesrni complex monumental. De.iscmcnea, faptul că numa,i ,1lt:uul
s:i mausoleu! sunt situate pe un· ax (E-V), arată că trofeul care iese în afara acestuia
-~ J fost ad,'lugat ulterior. De altf('I, majoritatea cer(etătorilor a(:estor monumente (inci:1siv
l\1ihai Sâmperru, autorul celei mai recente comribrn;ii), consideră că altarul şi rnaurnleul
(tu mulul Je azi) dotează mai devreme decât trofeul; autorul acestui capitol s-a r;cdiar chl,u
răreriî că ele datează din timpul lui Domitian. Traian avea să adauge trofeul, înAltând
aici un adevărat complex memorial; dispus la b?,za „triunghiului rnmemorativ", trofeul
eu apropiat probabil şi ca realizare arhitecwnică de mausoleu (vezi în acest sens forma
circulară şi diamerrdc apropiate; balustrada crcnd,-nă poare să fi fost adăut,ată chi~H în
rirnpul lui Traian). Prin a.ceasta se exclude şi ideea aberantă că iniţial nucleul trofeului
era vizibil, iar tamburul de morrar şi metopele ar fi fost adăugare ulterior.
 LA !NCEPLITURJLE ISTORIEI
Un loc important În stud.ii~l râz.boaielor dacice i1 deţin cncetdrife arheologice, În special
cercetarea cetiţilor din Munţii Orăştici au adus demente exrrem de importante p1ivitoare
la cucerirea şi distrugerea în cursul primului război dacic a mai multor cet,l~i, refacerile
în grabă dîn preajma celui de-:il doilez război şi Jisrrugerea lor defo1icivă din ordinu!
1.."Uceri1oru!ni.
De ,u,f:rncnea, s-au cercetat un număr de cast.re romane (cd,, 1n;-1i multe cu va.1 de
p.lm,1nt) din acest r.i.stîrnp, tr,lgându-sc o scrie de 1..cnduzii cu pri\';rc Ia împrcjur3.r!ic
,,-n 11:-t rnitii !or şi h i-rupdc circ
;11,1 scnionar în :ic este fonificaţîi. \ ~cn ,, t;'i.rilc arhcnlc;;i(e
de ter<·n a11 comribuit asd-Cl în 1111)d substan~ial la î1nbog.lţÎrca cimc~c·lntdor noastn: (k,s.prc
~lesfaşurarea acestei îndeştăt'i pe viaţă şi pe moarte.
E'(pediţia din anii J0J-!02 1 , La 25 marrie 101, îtnp:iratul Trai:in părăsea Roma si
se îndrepta spre Moesia Superioară. ca_re repre?intă bau de pornire a Operaţiunilor milirare.
Pregărîrîle fusesera minuţioase şi duraseră aproape trei ani. Penuu a facilita concenuarca
efectivelor şi leg:iturile Ct! Pannonia, î:mpărarul a întreprins două !ucr:tri de artă de marc
Importantă. Pe malul drept al Dunării, în clisura Cazanelor, a pus să se taie un_dmm
in stâncă (anul 100); aeţiunea es[e consemnată <le o imcriptie- ::::junsă până la noi (CIL
HI, 1 699 "" 8267; ILS, 5 863): fmp(crator) (J/esar diui 1Vau,te f{iiius) lVerua Trddnus
Aug(ustus) Gemt(anicus) pont!fex) maximus trib(unicirt) por(i:stfi,_,,) lfll pater patri,w
co(njs(ul) if[ montibus excisi[s/ anco/niJhw subh'ttis uia[m} f/_eât}. Lk a-;(~In1..".n1..~a, pcncra
a uşura lcgiturile pe Dunăre, împiedicate de cataracceie (pragurile) de ia Pc~rţile de Fier,
a pus să se ~-ape un canal <le-a lungul malului drept. imrc actu.aici.t ioc:ţ!i1.ări Sip şi Kara:a.ţ
(în Serbia); accasră aqiune este consemnară de o alră inscripţie din ;~nu~ 101, dcscopentJ.
cu mai bine de rrei decenii în urmă (AnnEp I 973,475): lmp(tr/1.to) Caestlr tliui 1Vcnt11e
f(ilius_) Nt-Y!Ul Tmianus Aug(ustu.1) Genn(anicusj punâf(ex) nwx(imus) irib(uniria) pot(estate)
V p{.-ttei:J p(atriae) co(n)s(ul) !111 ob ţfriCulum cat,1rartarurn deriuatr; Jbimine turam Damwi
11tmigutionfm Jfcit. .
În vederea războiului fosesecl concentrare în provinciile vecine numeroase uupc
Armata romana era formată din cele patru legiuni ale Pannonîei (I şi fi Atiiutrix, XIII
şi XIV Ganma), două ale Moesiei Superioare (IV Fltuia şi 1/!J C1audit1), trei ale t,:locsici
Inferioare (l Italica, VAfacedonha şi XI Clau,Na-- sosită de curilnd la Dunărea de Jos)
şi alee câteva aduse de la Rhin şi Dunărea Superioară; în total l3~ 14 legiuni, numărân<l
peste 70 OOO de oameni. Se adaugă un marc număr de 11nitJţ·i atn::ili,-irc din ,i.rmau regulat:".\·
al-;e (unităţi de cavalerie) ~i whortes (unirăti de infinrerie), dar şi formali uni etnic<" speciale,
recrutate dln rândul diferitelor popo1.re (mauri, pa!min~nî, :-1.smrî etc.). Operaţiunile de
1 Pre1.em:lri ale războaidor pentru cucerire.i. Daciei ,e găsot În mai multe lnu:",ri de sinterl, pre(mn:
C. Daicoviciu, in Istoria României !, Bucure,5ri, l 960, p. ;li))--~ 15; M. t, berca, \'i,;p i'1: Dil(ia Rom1,nJ,
Bucurqti, l ')()9. p. 22-26; H. Daico\·iciu, D.1ât1 de la B11rebis1t1 la mcerir,'11 101'11/ml, BtH..-uresti, i 972. 11,
_"21···33'",; D. TuJoi, Oltenia ronuu-ii, Bucure:;:ti, 1978, p. 50 -34, precum ~i in !ucriirilt_· (ttnde de popul~rirncl
ew1dnd pe:son,,iit:uea regelui Decebal citate la p. 716, nota 1. Cele mai împortantt sincu.c r:l.m:.î.n o:lc scmn_itt
de C. Patsch, Der Kampfum dem Donarm1um unter Don:·itian und Trajan, \);Fi"n-L<'-i?zig. 1937 ,) K StrubA,
Unterswfiungm zu den DakerPriego: Tr,ijam, în Anciquitas l, 35, Bonn, 1984.
DE LA BUREBISTA PÂNA LA CUCERIREA ROMANA
debarcare erau sprijinite de flota dunăreană, dassis }1mria Afoe,ic.r, Se apreciază că f()n.a
de invazie se ridica la cca 150 OOO de oameni,
Unităţile militare erau puse sub comanda unor generali şi afiţcri capabili ţ;Î încerc:iţi,
:ilc căror nume sunt amintite de numeroase inscripţii consemnând distincţiile primite
pentru fapte de vitejie pe câmpul de luptă. Printre aceştia se număr{1 Iulius Sabinus. D.
'I'c'.rcmius Scaurianus şi C. [u!ius Quadntus Bassus, viitori guvernatori ai D,Kici. S(:Hul
major al impârarnlu! era form:1t dîntr-·o serie de gcnn;;[i v:ilornşi, r>n'cnm ! .icînîu-; \t1Ll.,
C. C'i.lni11s Prncu!us, (l. ( ;![: Îu'.> Ali!î11s r\grîcnb, nni :1poi P. Aditis I hdri:tnm
îrnp;'i.nn), ca şi o scrie de rdrnicieni precum arhitectul Apollt.xfor din Damasc s,1u
giomaricul lhlbus.
Armata dacilor trebuie să fi fost şi ea apreciabilă ca forţă. fară să se rî<lîce însă numeric
!a valoarea celei romane. De alrfr·I, este un principiu 1.I plHt3rii r:'izhoiului, ca o arni:ttă
?n exiJcdi1ie (forţa de invazie) să fie dublă sau chîar trii;lă fotă de ace,·a a advcr~andui.
Se poate aprecia deci că ca nu trecea de 50 OOO de oameni. Probabil tornşi ..:_-;1 11~1 Lnţi
barbaţi! în stare să poarre armele au fost chemaţi la luprâ; purtarea rJzboidui era pr\1--ilq:;i;Ll
unei :rnumîre c.1tegorîi sociale, iar comaţii nu reprezi.::nGH! probab!I chiar popom1 de j1..i'"i.
Cum re-zttltă de pe Columnă, :rnnata lui Decebal era formată dimr-·O cavalerie lupdnd
cu arcuri şî o pedestrime înarmat:l cu paloşe curbe (sicmc). S<1biî drepte sau curbe (_fidn,s),
i<.1.r ca stinda1d aveau vestind babnr draro. Încrederea mare a regelui era, aL'itmi de
t11rhăţia ostaşilor s:.li, în seri:l de cer;lţ! şi fortific1rîi din jurul capitalei şî de '11aÎ dq.-:n_nf>,
în munrii şî codrii întunecoşi şi în zeii Dacîei care nu-i pJ.răsiseră niciodară până ~t1·unci
AtrnosK·ra de cfervesccnţ"J. din mbăra dacilor se poate reconsrîrnî recitind rC'laurca lui
Dion Chrysostomos (Omtiones XII, l 9-20), care fusese în Dacia în anul 98: ,, ... am ajlcns
la nişr.:: oameni Întreprinzători, care nu aveau r:.'igazul să asud re cuvfl.nUri, ci erau agir,:ţi
şi nilbmai;i ca nişte cai de cursă în potou, înainte de plecue, ncr:ihdJtori să treac1 \Te"m<:·1,
cti pe care râvna şi înfocari::a îi foc să lovcasG1 p:1m:1ntul cu ct1pirde. Acolo, la ei, puteai
s:1 v..:·zî peste tor săbii, platoşe, l:inci, toate locurile pline de cai, ,urne şî 02rneni înarmati.
În mijlocu! ad.tor oameni dcc 1,cbiţî, eu însLtrni mă înfăţişam grozav de ncp.1:dtor, ttn
sptd:nor foarte paşnic a! nli:h~)iuluî-, neputincios la rrnp, înainLH în \'J.rsr:'i, om cuc u1
purta sceptrul de aur şi nici panglicuţele sfintC ale vreunui ·icu, care nu venise pc d:·urnul
unde~! mâna nevoia, îti tabara osl;1şeasd, pentru a cere slohozire:1 fiicei sale, ci dPri1;-,r
de a vedea pe o~trneni lupd.nd unii pentru stăp;înire şi putere, br altii [k'Htru llbeirne
şi patrie''
Probabil d Dco.:ba\ a 'fnccrcat s,'I co,11ize,-;c la cauza antirorn.ană şi unele neamuri vecî1,c,
precum bast.trnii şi sannatii, rnai mult sau mai puţin conştienţi <le iminenţa pe·ricolu!ui
roman. A dutat se parl" să determine la o aqiunr antirnrnană şi pe Pacorus ;_ii lI-k·a
(78"-110), regele parţilor; o amb~,tsadă dacă a ajm~s •- înainte de cd de-a\ doilea r:1.rhoi
~-· pâ.nă l:i acesr:l, prilej cu care Decebal i-a trimis în dar pc .:.cLtvul C:1llidromus; solii
Jd ::străbătut lungul drum probabil pe la nordul Mării Negre, prin \ara .saunaţilor roxnbni
~i alani -- populaţii de nram iranian --- care îi erau favorabili lui Decebal.
 ";"','-,;:
, ~ - - - '""""-"~-•--.,.,;.,-,;<0:{8.J-,,,\0,_:,/1•.,,:..,
/32 LA lNCEPUTUR!LE ISTORIE!
Desfaşurarea pri~ului rii.zboi. Armau romană ; 'pătruns în Dacia pc un pod de V;Vie,
aşa cum se vede intr-o scen;l de pe Columna lui Tniian. Trupele r,}mane ies pc P01J:.U.
unei cetăţi, probabil Viminacil;m (Kmwlac) şi p:1şesc pc pod (scenele III-V)tJ;:L~T"''
Danubius, 01 bustul ieşind din vaiuri, capul încununat cu tresrie şi apa şiroindu-i din
păr şî barbă, sprijin;{ cu dreapta prin apă podul (pi. 65/3). Solda\:ii .sunt !n ţÎnnt;l de ITl,HS;
spadde (r:,ladi,) le atârnă de soldul drept, căştile sunt agăţat.:: de 1.un:,r, i:ir în m}ma sr,1.ng:.
poartă srntu! prelung. Infamcriştii sunr prcceda\i de dnci purtători de stihli.rde. L1 s:cL1bh
Lqi;'it ai podului, se v~d sold,1\ii circ w rus dcjJ piciornl pc malul i1ordic ,li !lu\ iulvi;
se disring doi trâmbiţa.şi cu cornuri tnJri ,cniicirudarc, î.1r în con1inuarc d1i1.a ci!Llr,:tî
îna; maţi cu lam..i. Podul nu ew: rcpre·1emat continuu (sc~na IV): se obscrv:1 donă scgmcme
form.'-l.te din grupuri de corăbii, leg:i:tc probabil de piloni bătuţi în albia fluviului. Ajuns
pe celă.lalt mal, Tra.ian ţine sfat de 1Jzboi: ii vedem î:ntn:, doi ofiţeri, iar alţii .~tau în picioare
nui în spate. Aceasta era deci coloana condusă de însuşi îrnpăraruî, GLre traversea,~ Banarui
spre Tibiscum; itinerariul ne ţ~ste cunoscut din unicul fragment p<istrat \b. gramaticu!
Prisc:ianus) din Dacicele lui Traian: inde Berzobim, dcinrle Aizi procr.,simus (,,dr: awb ani
înaintat spre Ber:wbis, i:u apoi spre Aiz.(s"; cele două luDiit:i:;i au fost idemitlcatc cu
Be1zovia şi Fârliug).
Se crede că acesie două segmelltc a.le podului reprczinră doua coloane a.le ~lfîn'.Hl'i
care a pătruns in Dacia. Excgc\ÎÎ moderni ai r:'i·Lboaîdm dacice sunt de ;1cord Cl. na doua
coloană a armatei romane a p;'î.rruns în D~icia pc la Dierna (Orşova), a î"nainur pi: 1·,1lc1
Cernei ş.i a Timişului, întiiinindu•se cu prirn<1 colo,rn:'l. la Tihscum (Jup,1, Ung:1
Caransebr.:ş). Esre p0sibil ca o a lr<::ia coloană să fi pătruns pe !a Drobeta (15.nt:;ii c:ue, b
Schela Ciadovci, s-a identificat un rn,ire castru de păirnîm), iar de aici ;1 trecut fW ,ub
muni,i pe !a Cv-une, V;îrţu şi Porctnî (Bumbc~ti) --- tuseu marcat de alte usuc de p.~m~nt
-'", urdnd apoi prin pasul VMcan :.pre S,1nnln:grtu~a R.egia.
P,itnm:tJnd pe teritoriul Daciei, ,um.:ita roman.'i C.Stt'. ereocurnt,l ,nw:-eu de C0(;\1liîa
Lbrea terenului ucupat, pentru siguranţa arni,m::i de ocupa\ie; se ...::on;,uuie~c cJ:-;tre, diurnllri
si poduri, aşa cum reiese din <;cendc Columnei (X-"XXJII). !at?i ce seric în a1..c;1 ..,u pri\'intă
Ralbus: ,,Dar după ce noi am păşit pc pămânml dusmanilor ( ... ) opn:1ţiunilt: milit:trl'
ale Cezarului nostru au început '.>ă solicite ştiinţa măsurătorilor. Pe o an,:rnirJ pnnÎ\1rn.:
dctermin:ită a drumului trebuiau trase două drepte regulate, cu ajutorul Clrora ~ă se lldte
masa uriaşă a întăriturilor neccs,irc pentru ap:lrarca cornunicatii!or; datorir?i inn'.1Fi,:'i
tale, fo!o,,irca instrumenrului de măsurat a permis trasa1-e3 ,Kc.stor linii pentru !Î<;·cnc
sector al liniilor în parte. 1ar în c<:t<'l ce priveşte planul podurilor, chiai llac:1 du~manul
ar fi vrut s;l ne hărţuiască, noi pmcam indica lăţimea cursurilor de ap;1 de pe malu! t1u,1rn.
Ştiinţa divin,':i a numeie!or ne-,1 ar;ltat cum să cunoJştcm îniilţirnca munţilor care rrchui rn
apoi cuceriţi".
Înaintarea armatei romane s-,1 petrecut fără incidente. Dco::ba! ::;-a hmărf1t :,;l-•i :l~t·;-pt,~
pc romani într-un loc prielnic pentru a da bătălia.
Un fraPmcnt
o
din Istoria romanii a lui Cassi1is Dio (1),'Y11L 8,l ), rcwm,1t de Xiphilinus,
. .
prezintă o "Întâmplare din ace.st r,1stimp: ,,Când Traian a pornit împotriva dacik•r '>I ·;c
","'
DF LA BUREBISTA PANĂ LA CUCERIREA ROMANA Tl3
Jpropia de Tapae, locul unde barbarii îşi aveau tabăra, i se aduse o ciupercă marc, pe
circ eras~ri.s cu litere latine că atât ceilalţi aliaţi, c.î.t şi burii sfătuiesc pe Traian să se
i•::wat1.i şi să facă pace'', Exegeţii Columnei au încercat a identifica episodul relatat într-o
fftnă ;1 acesteia (IX): un barbar desculţ, îmbrăcat într-o cămaşă lungă care-i lasă dezgolit
urnănil drept, cade de pe un cal (sau un asin?), înspăimântat la vederea lui Traian şi a
._foi î"nsoţitori ai săi; în mâna stângă ridicară ţine un obiect rotund, iar în dreaprn, cu
ca:-e ,;;,;: rencmă de pământ, un fd de baston. Unii istorici identîfică aici scena solului
]-,:_ir; nbiccfnl rotund poate fi ciuperca nure rnc-nţionară de Cassius Dio (sau_ un scut,
i:1r J,a~tonul" din ,!rcapta un sul pc urc ci.1 :,cris?).
Se pare că Traian a respins cu duritate ultimatumul şi a Continuat înaincuca. B,'ît,llia
,-a dat tot la Tapae (scena XXIV) - probabil la Poarta de Fier a Transilvaniei-, ca
~i ;:iceca cu Tcnius lulianus. Rezumatul lui Xiphilinus redă astfel această încleştare: ,,Dar
Traian dădu lupta cu ei, işi văzu răniţi pe mulţi dintre ai săi şi ucise mulţi duşmani.
Dwarece-i lipseau bandajele, se zice că nu şi-a crutat nici propriile veşminte, ci le-a t;':iiat
fîsii. Apoi a poruncit să se ridice un altar soldaţilor căzuţi în lupră şi să le aducă i"n fiecare
ag jertfa pentru morţi". Luptele au fost crâncene; scena de pe Columnă arat;l pc însuşi
jnpircr, favorabil romanilor, aruncând fulgerele sale comrn darilor! Traian csre salmal
,k ;;old:iţi cu titlul de impert1tor (a doua salutaţie).
În fata copJeşito:1rei forţe expediţionare romane, Decebal se hotărăşte să se retragă
,pre 1cduta din munţi şi s,1 reziste în cetăţ·i\e cu ziduri de piatră. Câteva aşezări şi cetăţi
cad în rrnîna romanilor (scenele XXV, XXVI, XXIX).
Derularea firească a filmului Columnei arar,1 petrecându-se câteva evenimente mai
Jco:,cbîre. Ele sunt relatate şi de principalul izvor al acestui răz.boi (Cassius Dio): dar,
for ii prezentarea lor în succesiunea cronologică din jurnalul Columnei, am fi îndemnati,
datorită .stării în care a ajuns până la noi cartea LXVIII a Istorici romane, a aşeza unele
crîso:ide abia la sfâr~irul r:'îi',boiului,_în 102.
Astfel, în scena XXV, pe zidul unei cetăţi dacice, printre creneluri, se zăresc un şir
Je p:,ri în care sunt înfipte cranii umane; hî.ngă ele, un vcxil/um roman. Sunt probabil
caper de prizonierilor romani, prinşi în timpul dezastrului lui Fuscus, precum şi srimhrdul
~,icrdµt de acesta împreunJ cu armele şi maşinile de război.
Într-o altă scenă (XXVII), ii vedem pe Traian într-un castru, în picioare, vorbind
U!H1r soldaţi; în afara castrului se văd chipurile câtorva barbari, de.spre care Radu Vulpe
ere-dea că reprezin,tă o solie a burilor şi sarmaţilor. Atenţia c11 care împăratul tratează pe
proprii militari (alocuţiune ori formularea unor ordine) contrastează cu descon.sideratia
ar;ltară ambasadei barbare; era o metodă psihologică, menită să arate solilor că nu le ascultă
uici cererile, nici evcmualde ameninţări.
I)eusebi1 de interesantă este :,cena XXVIII, n~prezentând o solie dacică.; vedem cinci
rncuţi ;H.hesân<ln.-se împăramlui, cei din faţă cu mâinile întinse în semn de rngă11Jinte.
E-,.-cnimernul este consemnat şÎ de Cassius Dio (LXVIII, 9, 1: ,,Decebal a trimis soli,
chi,tr înaime de înfrângere_, nu dintre comfJţi --- Cil ,wzi înainte-, ci pe cei mai buni
734 LA. ÎNCEPUTURILE rsTORIEI
DE LA lll 'RE3ISTA PANA LA Cl'''ERI ,
· ,,,_ RIA ROMANA
735
dintre pileaţi."). Nt.i"~tim daCă era vorba de solicitai-ea sÎnc_er:ă a unui armistiţiu ori pur '>Î numai :1uxiliari. După ce înfrfog pe călăreţii roxol·- · ( ,
simplu dorinţa .de a câştiga timp. . ,· ·1· .. - ani poare mtr-) j . ~
romane (se L!rstmg aux1 :arn germani inarmatî _ ~ . c l,pta separată~) trurw1,
. " , . cu mac1ucă 'Î " dI ., ic
Tot acum s-a petrecut un alt eveniment, 1-datat de scen.1 )c.\X. Împl1ratul r'ste pe daci. Lupta este cumplită ,5Î dureaz:1 pân ~ 1. ., d :;, avan )UStul nud) nr:v;,
. . . . a ia c1 i;rea 110 .. , .. ,l
reprezentat asistând la deportarc.1 unei fomei nobile dace, cu prunc b piept, care se fodre~1ptă pcrsnn1fic.1tă, care~ş1 desfăşoară v1!ul asunra râ I , PP 1 (,sugerată de \.' JX
t - mpu tu ce 1 lup , ' ,
spre o corabie, probabil pc Dunăre; alte femei, ridicî.n<lu-~i copiii ir brate, schiţează poa,e spff drc:1pta,. lângă un copa( (simbolizâod desio- J . ta.: scena XXXVI/). ,\,f.ij
un gest de adio. Scena a fose pl!Să de exegqii Columnei în kgăm;2. cu binecunmc1cal . . ,, . · bur o pauun.-î se vă.• ." . , · ·
pJr<>~e I;1 l 1 ăta 1ic, lJltrc c.ire 1ccun(xl?tem un trrmh ta,~ " 'ct Ctţ1va daci a:sisr:1nd
pasaj din opera lui Cassius Dio (LXVlll 9, 4), diu care afhtrn d „MJ.x.imus prir:\e:;e 111 1
.,rm:nci de inv,1:1,ic a dacilor. 1\ ! :11:a(i de pre! utin ~se.'., " ~l:~ cu~n,a ~:i: p01re corn:uH bnct11
:1ccsl timp pc sora ;n,·luîa l:1 lui Occeb:d] şi cucni•·,; nu loc în chit"; gcn1..'.ralul :11cnţiCJ!Vt • . "~ r c CJH, t1<1cn sunt
",; ili1Ct _scene (X.,XV _111) ·;c 1: rqte :tlt cu:1hos(,:,; ,(\,J.nd:, ,.· ·;: un_,nşi, in p:inca de
A ,: _·_ A
1

Je istoricul antic era M. Laberîus îvfaxîmus, guv..:rnatorul i'.Iu:s~ei Inferioare, <:,:.re ,1 m1 cidta viu în mf1inilc învlnt,;lrorilor. . '--' ·• ·' 11 :1, nd ;J!uJ î"u pi.:p1 pfntru
pătrunsese în Transilvania, poate pe valea Oltnlui. Cetatea cucerita ar fi {0st, chpc1 RaJu Vulpe socorca el lxlUlîa s-a dat pe loc I d ,
Constantin Daîcoviciu, cea de la Costeşti, unde Traian va fi recuperat armele şi insigne!:: .) Iv· . ·« I . ,
,J_ ra~u 1ctone1 ; pentru a- d1st11we de alrde
u un e imp:lL1rd T·.
. . ·' raian va întenwia
._ • • , b omonm1e din 1·, . , ·
pierdute de Fuscus în 87; clupa H1drian Daicoviciu, ar fi vorba eventual de Ti1i5ca. fost denumii' N!C(1po!ts ,id forum. Acelaşi istoric · i 'fi ,li1Uttlrl 1c uakanic" .,f
Între rimp, evenimentele luau o întors,ltură nohJ.. Se parc că solia prin care „ceib.l.'.l ..,_ , u enn Jca lo,~u) ! "" ·1· . ...., .... 3
două scene \XL--XU) cu platoul de !a Adamclisi. ~ OMJ Je1 rcLnare de a!rc
aliaţi, cât şi buriî_. sfătuiesc pe Tra~·m .,;ă si: înroard. şî ~,1 fac.a pace" nu fi.1.sese numai 1111 ExetrLa modtrn:l asupra C'olumnci a fost de curând .
„insolent ultimatum". Într•adevir, mai multe scene de pe Colun11dl (X:XXI~XLIV) arată r .j
'.·PK ~ - J'd
:1urus (~;n r.1go ) 'd' I .
! a , n k:ară a unei ani după v· . _. ~
(onfirm-uă
· ' d,e o inscnpric
, . ele i,
lupte În altă parte, probabil îr. răsărit. Se vede că Decebal a încerc1r ~ă schimbe soarta . -:.1 I ., . ~ . , Ktouaunpărarult:T·,·. , , ,,1
ul Iu I mum!ill l c C-cmutmcus) 111 ;\focs1a (Inferior): t.1v Moo(a \J ; 1' 1,.ltan (purr.î.nd doar
războiului, organizând, în iarna anilor 101-102, o <liv.::rsiun..:: i1;va2ia dacilor :Di,ati cu /_~ . . ,.'icus, acordat împăr:-1tului de cHre Senat !a sfîrsit , I . ' €L>Crţ;; lipsa supranumdt1i
sarmaţii roxolani şi probabil cu burii geruunici aSllpra Dobrogei; se rcedir:1u
,. .. . . UJ_anuu1 I02·ar, .. __• _._ .
:1 !'nst ffpurtata asu;1ra coa!ine1 barbare din ·13 , 11 ,1 <l. .. ' .ira ca victorw rcspt·• .,;, .1
Intreani 1 I01-]',. _....... -,
nenundrncele atacuri ale geţilor şi ale sarmaţilor despre care vorbs:::a poetul OvîdltL cdc
• •• ,~~. · "'
Dup:1 ,·K·wne, l r,Hat1 e.<-te ~:llut;H JV!HTll a treia 0 . " . 02 (f L)Rf 11, )/0)
din iarna anilor 68-69 din parrea roxolanilor ori ata,:ul dacilor lui T)iurpanew; din tanca ,, j ~ - , ararmpn'tltorLa,,.., ._
1"ctM/i 1
. . ~ ,.
o m(HlC'(W { c aur (1tUJ'elif), av:HJd pe avers capul îmn"i ).trumţii \C reft-r,l
r:r. T . / ) A i 1 . r.:u
t'-'.,raru.u1
_
le1,en l l (
anilor 85-86. Trecerea Dunării îngheţate nu a fost !ipsit:l de primejdii: pare.-se că giie:1.t:1 , \tnl{J , r"//trlrt\ ltf t(~\ ustu.s) (;mn(iwicu.iJ ,1e rev~ · t> (_ a mp er,nor) C 1cs(,,T)
se rupe sub greutatea cailor şi a călireţiior, c:He lupt3 cu valnrîk şi ~loiude (scena XXX{). , I . ers, un 'k'.Vion,,1· , .
genune I11u unul om cizut pe spate, iar deasupra 01 l . t . ' apa\a cu picioru! -►e
Dar pedeştrii, probabil mai uşori, reu5esc să treacă fluviul CLl bine; v('.dcm cum dl)i ttrmho,tes I · ·-"I , . I· A • PllLllacestuiase•,-,J,
• , 1·
cemn1.c.11,1 e unp:iratu Ul este mscns cd dc-:J l\ltrulea i. · •r.:. t, lin trofeu. Între
(unul purtând un dmco) şi cavaleria roxobnă, în ;nnhtri de solzi; ~"-' :1.propît de zid utile ,t.mLL111e , '()!)'
t
I , - I
; r:tptu c:1 tmp,1.rat1.1 nu poartă încă r··l l D . '. - ca I'()st ,rnvestit b J
consuiatfc11car-,
unei fonific:Jţîi romane pe care o asediazi (scena XXXII) (pi. 65/2). Altă sccn1 :u:1cî pe '(,, - . - I . hu .ancus,pruni ·I·
J .l.L., Jr,u:1 r:1 J egona de pc reversul monedei simlx)\;
2 - . . . t ,Dia CătTe sfhrsin 1] lui
daci, sub ziduri, aruncând săgeţi asupra apir:1wrtlor; dţiva încearcă să sparg,i ;;,i.Jui cu . - . ·I I L' . . . •'..ea:?.Juuvicrornfi 1~ ,
n1n:11ccgr:1):1 i1m1nG1d1n1arna:Htilor!0l-l01cc,mi -1-,_. ' na_aasupraluiDeccb-,J
1 f · _ , . , , . ·· ~COJJ1t1e1h;,rh1.tc·J-~. _ "'
un berbec. Cum s-a subliniat de cei ce au a\·ut mcrirnl ~:1 se ocupe de Colunn1,l, ţ,;tn·.t 1
, i_ t··r1rnrf; lll Kl':cN:1 pnvmţă, apanţ1a trofeului în c'un ul mo _.' . ' ),lcltlc 2.supra 1\foi:sici
este siP1bolică, rcproducârnl de fapt atacul asupra cctstrdor de !a Dunăre. ·,.·1' '' ·, . , l, '1 _. IT .
L )!l,110rnan, !fli\ oes1a1.unraratu raianc:cfare. l· b' d
/A „ P nedei llJ ~t "·11·,, ,
- t" ,\Llltnim.-ati\·; '.,
·1•
"' 1 •
7
,_{JO,m unb-u·l- - 1
Aucul a luat prin surprindt're garnizoanele romane; invadatorii s<: umplu d,:, p!'lJÎ. <J 11
u. Ut) pc dou:i medalioane de nlumb d .,.
l':,t·,: rcu:it:1 s1 . : .),lf cazut sub picioarele
Probabil dacii şî aliaţii ior au profitat de faptul că apărarea Mocsîeî Inforioarc fusc.<t ohhir,r,- . _ .- ___ , _ . __ r {."S„op••n·· 111 . l
~)1.. ! \l!t' cî ~ki:,suul <.!tac:Jt,)l"Îlor nu a fr1st chiar tor·) ... '" ' c suc -vestul Dobro<'rei·'.
r,·1 ... 1 - . . .. •-~ ,l,a~,1cumncl·n1 •i , I ., b .
trupelc ei fiînd solicirnte în războiul din Dacia. , 11lH) ~ -~t:ţo::rc a hu Plin1u cel I ânăr dtre Împăratu! Tr--·-, 't
_s<1 uecem Columna.
Toruşi, atacu! nu a avut amploarea şi importanţa pc care i-a acordat-o un i~toric :1! dn :ir.urm· C,!hdror:rns, sclavu! lui Laberius 1',-faxim , f c1l,Ll (Lptst., 74, l ), alhm c)
nostru: de- a nimici fortele romane r:lmase în casrrde de la Dunăre şi, execudnd o -· S ·- - - . us, a,os[cmrura,, ~1 , .
. .Ir cii.:-c - 'cic;.1gc1s {p1obabil o căpetenie s-armară, numele fiind .. · 'rn ,v 0esia Onfcrior)
operaţiune de învăluire, demnă de marii strategi ai amichirJ.ţÎÎ, s:1 pună în prirnejdi,~ linii!,.;: ptmru c1 l%rn,s ~::î-i nui mcnt.ione7c l I S u-i prea
ra•io,il)·,teall' cunoscut împ·J_r, 11 ,,1„ 1·
·-•- 0 ('· ·'••L•
de cornunicaţÎÎ ale lui Traian 1 . În ce ne priveşte, ne H)l1l mulţurni C\l n:btan"a ~agus, .JlJ1dronn1s a trecut b
evenimentelor, atât dt ne i:,ermite urmărirea scenelor de pe Columnă. V edem a.srfd Clim 1
't s:nrru rcfttlrile lacmisiur1ile- mon::ure. asewdt:a·C \f- ,.· 1 1~ ,.
Traian însuşi se îmbarcă pe o corabie, plutind pe Dunăre în _ios (scene-le :XXXllI-.XXXV). i' -',i,Joaii'/,· fli i1:1ei"1 f:_· illO'i"irm [),,,.;,_,/ (nu-as Jin -~-,:~~;::r·:t-~r,?'[eh?;,21;-u„f:1:· ;r;,11>11, rdl1itJ,1,-1;
j m, Bucurcsri. 1919
Probabil toruşi că Traian nu a dislocat foq:e însemnate pe noul te.uru de război, pentru :,L1rJ.P1\!L'',,il, 1') i 8-- l '.!2fi.
• ' . · - .
-0 " ·~- fr.msrh;1:,i,1. fhn-,, I -,,
' ' I!• ,fi'd!\"l
<

a nu primejdui situaţia de pe frontul princip:1!; ca dovadă, h lupta care se dă pani, Îp.1 · P:·lrn,1 ril·~:1, dcsrnperit:î l.1n,;,l Omov, a fo~r pubii •a,- d V -, _ · ,·
!11rde ft11pâr,1t1tl11i rmim: ptll!;•u ,~t(f'/"/'ri',J /),1âei, sC:1v ~~ ul (: . lab::;I. u!/ reli1f tf,, pl!imh .; '· .... !
l. "I,-_,: ) '" -· _ . -t:J-. !~/2 4 p {,~j ,·---; pi.it,(,, /!I
,,.,:,(.,, ,· l\.ht pu.)!!Cat dt' \:, kmwnrn •;i 1..:. Chiii:ic Cal"tnh,,..;: 1 ... ' ',; J•. ·.·.,)), \diam.: 4 ,·mJ·. ,.,,I I I
!) , . ' ' ' '"Ul.i(f!f'0111·1ft ,-, -1. " ,-..,,, Ct,!.
' R. Vulpe, DID II, p. 86. \ , m AlhMo!d, 26, 200J, p.51-_56 (mibtmc rn,;13 ,a1 v~ •C (: î,'J a,,,n,11 ml(1rdmubimi rn D b
0
/')1/;iU!t', I, flucuiqd. '.!WY7, ".'. 81.~~;t . . !• ~ZI ,. ,. ·ecolesn1, C1nnib111Ji l, -.:: ,- 1,J:?gn~
t - , h.1,1'/(I (/O{'/
 LA ÎNCEPUTURILE ISTOR!El DE LA BUREBISTA PÂNĂ LA CUCERIREA ROMANA
737

Decebal, care .J~a trimis mai apoî în dar lui Pacorus··a1 II~lea, regele parţilor. Rezultă de:ci scuturile la pământ. În continuare, vedem un grup de daci îno-enunch , R
• b eau. egele 11
el o parte din atacatori s-au întors cu bine la locurile lor, încărcaţi cu prăzi. a fi cel reprezentat uiumul într-o altă scenă, din planul al doilea, unde v, d . t an:
>• b'I' . . 6 I. , e em alti d·1c1
Cum spuneam, istoria lui Cassius Dio (mai bine zis rezurnatele păstrate-) nu faiX: nici o -~ no 1 1 ş1 comaţi - cu raţe e întmse în semn de rugă, dar având stea . · '
- e (două·
· Jarde cel sto 1··a ŞI· d01· „6aIaun·« dactct
· ·) rl·d·JCate; scena nu pare d · gun 1
rnentiune pc marginea acestor evenimente. Aflăm numai de iniţierea unor rratative de pace; son
. f d' . .. , . ec1 sa confirm
avansurile -- lasă să se înţeleagă istoricul antic - vin din partea lui Decebal (vezi în acest urmatoarea rază m excerptele 1stone1 hu Cassms Dio {LXVIII 9 6)· M I . . e
. I • . , I. , ~ . " ' ' . " erse a 1 raian
sens scena LII): ,,Decebal a trimis soli, chiar înainte de înfrângere, nu dintre comaţi - ca ,~.nu a pămant spre a I se mc 1111a ŞI azvarh armele ; drc11tatea trebuie ă f, d '
t s ie epan"a
mai în:-1inte ~-, ci pe cei mai huni dintre pileaţi. Aceştia azvârlîrJ armde, se amncua la p<tinânt acestui monument contemporan, autentic. ' e,
)i sr,lruiră pc l:îngă Traian îndeosebi să înrnviintt'ZC lui Decebal s.l vin~l în C1ţa lui şi să sî.c,1 În unna victoriei, armata ·îl aclami\ JJC ·rraian 11c11tru a fYHra ' ' , 1·inpcrruor
o·ir'i
d..: vorl.,J, Jcoarccc ,:su: gata ~;l îndcplincbGl w;,tc cdc cerule; i:.r dacl nu, cd pui,Î!l :;;l uiiniL1
.
]3irui11l,1
- ,
:1supra datilor cs:1:c tdmbiLaL:1
,
·nin
1 u11isiu,1i
. . .
\fc piese I l ·
le )f0nz; cele m·1i
Traian pe cineva care să se întele,1g;.l cu el. Au fost trimişi Sura ~:i C!audius Liviam1s, prefccrn! importante sum: cele care datează către sfârşitul anului 102 când Traian, ;: .'
/· . . . • , ,tpare co 1n)î(1tl)
pretoriului. Dar nu s-a realizat nimic, deoarece Decebal nu a cutezat s,l se întâlnească cu JV des11gnatus) V ş1 poartă oficial titlul de Dacicus: dac îngenuncheat oferă ~ · .
;-iceşria, ci a trimis şi atunci pe alţii" (Cassius Dio, LXVIII,(), 1-3} (pL 6511). ·1· raian;
· · (persom·r,icată) ·1mp Ioră pe zeiţa
D. acta . Roma, care stă pe cuirasă siun• seu, , .
hu
O 1
E,,uând witativele, se reiau luptele (scenele LV-LXXII). ,,Traian - ni se spune în • ('m prezenţa
mana . •unpăratu It11·) • N'JffilC
· d'm „sat1siaeţ1a
• c . brutală a biruitorului" . - tnttnde
{
c.1ntinuare - a ocupat munţii îmăriti şi a găsir acolo armele, maşinile de război cucerite · ·1 , care tre
· J\1 01s1
vor I)ea C,onstantm . 6we
· ap 1·!Cata,
. cum s-a văzut altor even ·
, <e
. care
[de la romani], precum şi .<steagul luat de la Fuscus" {Cassius Dio, LXVIII, 9, 3). Din • . • . ·1 • _· • ~ • ~ ' . • - imenre: v1croria
con na mvadatomor drn Moesia Infenoară. Cac1, m l 02 Daoa a fost d • .
. . . . ~ . . ' , oar invmsă, nu
cxccrprde lui Xiphilinus la Cassius Dio (LXVIII, 8, 3) mai a!lăm că Jrmata romană ,.a rncernă, Traian, 1mpăratul sobru, nu se putea face ndicol Necum Dorniti . .
. r an cu O VJCtone
î11ceput să urce pe munţi, ocup3nd cu mari primejdii colină după colini'! şi se apropia doar pe Jumătate!
de capitala dacilor. Lusius î-a atacat din altă parte; el ucise mulţi duşmani şi prinse de Din anul I 03 (după indicaţia celui de-al cincilea ~onsulat al împăratului) rl~
Yii un număr şi mai mare'' (vC'ti scena LXIV). ' d , d d , . d' tnstă,
n:one d <t e aur, reprczentan un ac m at1tu rne
. aşezat pe grămadă d"dtează o.
O
Din relatarea istoricului antic rezultă că dacii s-au ap:lrat cu înverşunare, fiind toru:-,i .... d · 1· • ,
~pnJmln U"Şl capu m mana stangă.
earmc~ 1
.,
p{in;l b urma copleşiţi de armata romană, mai numeroasă şi doiată cu o tehnică militara
,1de~~vară peni-ru asedierea şi cucerirea cetăţilor. Cum se vede, Traian a dat ordin lui Lusîus
Dacia În perioada interhdicâ, Condiţiile de pace irnpuse de Traian erau -~ d
((uietus, care pătrunsese în fruntea trupelor sale de mauri, pwbabil prin p;1sul V:î.lon, " ' ._ d" . d . . a ' ext11;:rn e grele.
Situaţu era 1tentă e aceeJ dm anul 89; Imp;1rarul msuş1 era un persona · du cal ]
,,;;'i. execute o operaţiune de învăluire dinspre sud şi sud-est; această. opera1iune este sugcrală . I ·b R II . c 1· • . . . 1 r, cu at, dects.
,,1 ~. a casc.1 egatu c acIC asnc meat să nu se n1a1 poată nd1i..:a niciodată De ·T .
şi de prezenţa cu,trelor de pământ de la Vârful lui Pătru, ComJrniccl şi Jigorn. Rom,rnii . • ·. . . . , 'CT~~=
;1;1 ';t-a pus acum m aplicare mtenţ1a-1 frrmă ŞI veche de a transforma D·,c·· , . ,
se aflau în faţa Sarmizegernsei, cum rezultă şi din săpăturile de la Feţck Albe. ,Ycnrru - _ _ . , - ' ia lll provmcie~
Lste de crezut ca o asemePca dec1z1e ar fi comportat, în acel moment · •d.. '
aceste motive, dar mai ales pentru că Max.imus prinsese În an:st timp,pc sora aceluia şi · •. , , , . ' prnneJ li prea
man. Transformarea D,1e1e1 m provmcic ar fi nscat să dez!ăntuie O n · .
n1cerise un loc Întărit, Decebal era gata să primească orice um<liţii cei -~-:ir fi imiJus", . . . . . . - iişcare generală
an,1rnmană; aceasta ar fi coalizat la cauza regelui pamda filoromană c . f, .
continu.l Cassius Dio (LXVIIJ, 9, 4); evenimentul se petrecuse, se pare, încă din wanrna _·, - . ., . - , , - '_, .. . . , are va J ex;srat
::,1 m Dana u pretutmdern \am vazut cum unu nobili daci vrn să 5e îiicli' I "f .
anului-precedent. La motivele consenmarc de autoruLanric se poate ad;luga Încă uiw!: J " . ._ . . me Ul ra1an).
trădarea unor nobili daci; o sctnă de pe C()lurl'i;~ă (LA'Vl) arat(-i pe Traian în faţa unui Cr, se pare că armata rornao:l msăş1 sufcnse pierderi t~rele si probabil nu e " •
~ c • c V • • • • • ..., • ' ramcămstare
castru, primind Închinarea a doi pileaţi. ·
sa iaca 1aţa unei 1101 confruntăn, pe viaţă ş1 pe moarte. Mai era farnul că T ·•
, . • _ . • • ~ t ra1„naveade
,,Decebal era gata să primească orice c~ndi1,ii ce îs-ar fi impus, nu fiindd ar fi it\ '-1[ 1n!runtat o anumita opoz1pe a Scnatuhu, care prekra nemru Dacia sit . · d
,i:. . _ • t . u,ttia e n•<"J"at
de grind sil le fl\s;pccte, ci ca să mai prindă purcre, după plcrdcrilc suferite atunci'' (Cassîus c.icntdar; Senatul avea mo~1ve sa creadă că, după mfrânoerea sufeită dac" 0
.
,,, _ . . . . _ . . . ? ' , li nu vor ma,
Dio, loc cit.). De- la Xiphilinus aflăm că „Decebal a trimis 20 de soli dintre cei mai btilli "'ea nuaJul să se nd1ce, necum sa reprezmte o pnmCJdie pentru dominat"
Penmsu ' I ] ' 1ld romană în
a Ba carnea. S-ar putea să fi JUCat un rol Şl dorinţa Senatului de
c• • ,

pileaţi şi se mgă de împărat, prin mijlocirea lor; nimic mai mult decât că e:,te gata să . .
.- ..
a pasrra 1mia
încheie pace în condiţiile impuse ... ". Solia, formată din tm(lbustes (au capul acoperir) _5i naturală de apărare pe Dunăre, evttându-se manie eforturi de construir
I - · d c ·r, • . . ' ea unor vasre
comatî, se înfăţişează lui Traian în faţa zidurilor unui castru (vezi scena LXXV) (pl. 66/; ucran e rom 1caţ1e pe care noua provrnc1e le-ar fi necesitat. Abia du,iă c Id Id .
. . . . ' e e-a odea
O,l)!datii romani, ţinând cu mândrie înălţate srindardcle, asist:! la umilirea învinşi!or. Doi ruho1 astfel de argumente n-au mat fost convmgăroare.
nobili îngenunchia7..ă în fap împăratului (nu este plauzibil ca primul dintre ei să fi fost _
Condiţiile păcii sunt expuse astfel de Cassius Dio (LXVIII 9 ). -6)· D b I b .
• . . . . . - , -, • ece a tre ma
Decebal), în rimp cc altul, în aceeaşi poziţie, încearcă să-i cuprindă genunchii, A.lti doi ,,:,a dea mapo1 armele, maşmile de războ.1 ş1 pe constructorii acesror ma~i · . d
~ • • • , , • • •1 Jli, sa pre ea
daci au mâinile la spate, probabil legate simbolic în felul captivilor. Trimişii au az;vârlit ee dczerton, să distrugă mtamunle şi să se retragă din teritoriul cucerit , ba ,mea. sa-1
_.
738 [A ÎNCEPUTURILE ISTORJEI DE L;\ BCREBJSTA PANA LA CUCERJRL;\ ROMANA
739

socotească duşmani' sau prieteni ai săi pe cei ai ro~·anitor; să nu primească nici un fugar, în capitală, ale cărei ziduri au fr1st refăcute şi poate partia.!
· rcuîflc-ue . a se 'lflr ,
, penou 0 1
nici să nu mai ia în slujba lui vreun ostaş din Imperiul roman (căci Decebal atrăgea !a de aspectul unui castru roman, ' ' pa
sine prin momeli pe mulţi oameni viteji)". Autorul antic ţine iarăşi să precizeze: ,,De Foiţa de ocupaţie rontan:i lăsat,1 în Dacia trebuie să fi fost anreciabilă C
, lI 'I . _. . . . t • Jum s-a v:11m
nevoie d primi aceste condiţii". din prezenţa ) ocun or cu in,.scnppe, ca includea fractrnni <lin dteva I ,- , ( ·I , ·
. I. , 'I , c , 11 ) . eg1un1 t aca nu
Aşadar, Decebal trebuîa să predea armdc şi maşinile de război pe care le primise în chwr egmm e cu tntreg e1ccun1 or, precum ş1 numeroa.,e unităti ,·1· ,
, I . - • • aux1 i,ue, Nicohe
calir:m:a sa de rege aliat al poporului roman, s.'i trimit,1 înapoi pc mc~t:criî romani, precum Losur remarca faptul c:1 un număr m1portant de trupe (o ala si 12 - j .. ) .. '
. . ·. . - • . to101tes prezent··
,\i pc dezertori. Cca mai gravcl. condirie era s:1 tLlrâme zidurile cet?l_\·i!or. O scenă de !'~ în anul 100 într-o dq,h n:1 militară a provinciei !'\focsi:1 S1111erior (CII, XVI ;,~) ':
q'ar <Ul· I':p Iorna,.!'m !fi< ); :1 ace ICl'.l.)!
. ) li., ~ .. (ClL
. . prov1nu1 -, XVL ~, 1 I· ' I lll IHI !)1·1!
'
(\.\u,,,n.'i (LXXV!) ,irală tbci ,::u·c dc,:r1t"i11d cu t<lrn0.coar<..1'. hlnc11ri!c ,rnuî ;,id · "~Clilll)"P°\fly,
1
fixat de sd.ncl. De altfel, cercet.irile arheologice au pu~; în evidenţă urme de Jcnnntebi e d.rcpt, ceva mai târziu) ÎtHre rrupdc provinciei Dacia (CIL XVI, 5 7 s,·i 16 ~. Jl)l": ' , ": 'c
· · N'
, !CO Iae C'1ostar trăgea concIuzia
· că aceste trupe erau deja dislocate "' '1,. 2-1)
(şi apoi de refacere, în preajma celui de-al doilea război) la cetăţile de la Piatra Rosie, De aJCt '. ·
, .• .
!)_ac1e1mmrervau I Id'mtrecee I douaraz
.. boaie . daoce
. al c IuîTraian.Numel
. pe ten
d tonul,
Blidaru şi Sarmizegetusa. Teama de reînvierea puterii dacilor determină pe Traian s~l . _ . . . . .
_
e coman anrului
interzică în mod expres primirea fugarilor, în special a ostaşilor ronuni (folosici probabil roman era Longmus; d nu era doar legatul unei leo-mm, c1, probabil ci1 ·. .
, .. . . . .° , iar comandam
c1 instructori milîrnri, în schimbul unor recompense regeşti). al mtrcgu armate de ocupaţie drn Dana, cu un titlu care ar f)Utea s . . 1- I
. • • •. -1· • . • una a.st e : le(1ffttts
l\faî erau ~i alte condiţii grele. Una dintre ele rnnă 1scfel: ,,să se retragă din teriwricl Augum pro pmetore ewrtttus !t'f_,JJorutm et auxworum m Dacia tcndmtium U) l , , . 6 .
, j' I . , , I .· , " 1.:g,tt unpena1
cucerit", probabil teritoriul ocupat de romani în cursul operntiunilor. bte vorba în primul (rn1rnln(l ant ) aI armatt'I c u1 egnm1 ş1 trupe auxi iare aflare în Dacia"· el f . • ,
. _- _ . . . ' era •ită mdoială
rJnd de Bauat, cu trecătoarea Tapae, unde Tr·1ian „a poruncit să se ridice un altar sokLiţilor un comularu (fost consul). Pentru acest motiv, a fost 1dennficat cu Cn p·
,. . _ . ~
· \
, • rnanu"',. enu!ms
,, '
cizuti tn luptă şi să li se aduci în fiecare an jertfa pentru morţi" {Cassius Dio, LXVIII. l... ic.uncula Pompetus Longtnus, consul m·anul 90, fost legat al f)r),i _··1 ,·
_ . ~ ~ . . . <\.neo or tvfoesia
8, 2), C('ea ce, dacă altarul a fost ridicat pe locul băt:1liei, ar indica ornparea p,;•rmancr,t.l Sdpcnor (rntre i;3 şt 95) Şl Pannoma (96-98)2. · '
a acestor teritorii şi după încheierea p3.cii. Fără îndoială că era ocup,1ti1 şi Oltenia, ,-d Din această
,
situaţie ar raulta -
~ . ~
conform •unei•• ipoteze mai noi __ Cei '" I',e(,,ltu
, I daci, -
pui;in partea ei de vesc, căci altfel nu s-ar explica ridicarea podului de la Drnbda ir: trn .Kum mai resuans, d cupnnzand doar rentornle de la nord de l\-1t .., I "M"l . . :
, . I I . . i He~u ' li nnu ş1
intervalu! dintre cele două r:'tlboait. Vom vedea că Decebal va pretinde lui Traian i:ntr--un I_ I....
c·e.
, l. de cursu I trairnlYănean a O tu!u1; resedmta
a nor,:, · - reo:.Jă , ,'tfl,a an1m
o ,-~-·ir , i'a h·nn
,
anumit moment „să-i cedeze ţara ptlnă la Istru" (Cassius Dio, lXVIII, 12, 2). (__ ra1n1·' \fapt ce nu a fost p:înă acum confirmat şi arheologic). ' '
O altă condiţie era, cum am văzut, să fi~ aliat devorat al Romei: ,,să-i sorntc:hc't Traian a scris Senatului, cerându-i sâ întărească pacea. Solii daci , bă I
, . I l' l r~ . I I. . . . . ,1u , nu c turnul
duşmani sau prieteni ai săi pe cei ,li romanilor"; cu alte cuvinlt', i se lua drepcul b o p:.11P a '\.tJrna, um e :-:-au 1111aţ1şat ma tu m corp legmttor al imperiului F"
A A

, -
. ,. , 1 ,. ·1 , ci I , 'I I . . ,,, .1puseraarmde
politid cxi:crnă independenr,\. ;us, 1~1 .(>gară mami e rn ie u prmş1 orc e război ŞI rostiră câteva cuvint, i • . I
î f J I •· • I I , I · · " c le unp orare.
,,După ce rândui acestea şi lăsă oaste h Sarrnizcgerusa, punând srr_;'îji ~i în r(·stu! (arli, .rl t' u acesta 11 111c up ccar,1 a pace ş1-ş1 luara 111ap01 armele" (Cassius Dio I XVI[!
A •

!:U). , . ,
ci se întoarse în Italia", glăsuieşte mai dep:ute iscoricul antic (LXVl!l, 9. 7). Aşa;_br, ~t11
f(lst lăsate garnizoane în diferire locuri intărilc, \'n castrele construite în cursul înaintJ.r\î Întors la Roma, Traian îşi sărb,lrori triumful (vezi Pliniu cel T:înăr, Epistol4 •\I
romane: in Banat şi Tara Haţegului,J.n. Oltenia, j\1untenia şi sudul Moldovei, p1ernm '' ·' '
_,1::,11c,1Iti.1nru
· I Id e /)_aorus\_.assms
· ·(~ · D'IO, LX~,v'II I,10,2),organizJndo·: J,r · ' .li.'4:
• • A , • •• • seiie e 1esnvit:tt1
şi în sud-estul Transilvaniei. nu;-ite <le gladiaton rn amhte~mu şi reprezemap1 cu acton de f}anro 111 1111 · ,·) E· • . .
, -_ . , • • - - a · n11mrnde
Au existat în schimb discuţii cu privire- la Sanniz(~gerusa, unde Cassius Dio scrie ci mo:Krare reprezmt1 pe I raun 111 cvadnt~ă triumfală; pe un tlltreus din amil 1Ol , ,·
·1• ' . ' I ' l ,. . '•, ll1lf,d!<lt11l
a fost L'ts~1ră o garnizoană romană. După Consrnmin Daîcoviciu, ace;t~ta nu ~utra fi C1..'1.;m·1 r:11,rn prczmtă Senatu u1 uni :ic rngenuncheat. ·
de scaun a lui Decebal, ci vîîtoarea capîrală romană a provinciei Dacia, t:are ar fi foq F:i.ră îndoială că pentru ambii adYersari, pacea însemna doar un arm· _. _. ~
:-.ldmaic. lSllţllJ uure două
confundată de istorîcul de la începutul secolului al III-lea at:ît de ~les citat cu reşc,Jinu
regilor daci. Nu a lipsit nici părerea el este vorba chiar de Sarmizegetu<;a regală. În acc:,t Cel puţîn T1aian considera aranjamenrde păcii din lD2 drcfit pro: ;· I ,
1 · c. ~ • , . . ·- 1 izor,1. nren11a
sens, este semnificativă prezenţa unor rbcnne romane, ridicate h sud de incînta de Pl' .tu iernu era de a transforma D:ioa !ll pronncie. Aşa se face c;\ în ÎNe"'' I Id'
_. . . . ' - ,,:J.u l!ltreccle
terasa a cincea; de asemenea, în cursul săpăturilor mai noi au ap:"sut '1n zidul cetăţlî dteva doua r:uboaie, arhnectul Apollodor dm Damasc consm1ieşte un pod A. 1·,
~,e P Mr;l pesre
blocuri de conslrueţie cu numele legiunilor f!Adiutrix pid Jidi:lis, fjf Fkzuia fel&: (3 buc\ti},
un bloc cu inscripţia unei uexillatio (deraşamem) a legiunii VI Ferntta, alături de alru! 1 i'\, (~o\Ur, în Al!Ala1t U, 19 7 6, p. 64 ,(15.
cunoscut mai de mult cu reptezentarea capricornului (simbolul legiunii I ildiutrix) (fDR , R. Syme, Danubi,m I'.iptr.\ Bucurtsti, 19?1, p. 85; N. Gostar, op. cit., p 63--69.
lII/3, 268--271), Este deci probabil că forţa de supraveghere romană a fost aşezată chiar -· C.H. Oprc:anu, Daâtt rww1.-1 ;i B,1rbarirnm, Timisoara, 1993, p. 40.
740 I.A ÎNCEPUT\}RILE ISTORIEI
Duuăre, apărat la cde două capete, Drobeta şi Tj,znsdrobet.a, de două castre puternice 1
(fig. I 00). Iată descrierea podului, aşa cum ne-a rămas de la Cassius Dio (I..,'(V11I, I 3, 1--6):
,Traian constrni peste Duo.irc pod de piatră, pentru care nu ştiu cum să-l admir îndeajtlUS:
Minun.11.e sunt şi celelalte construqii ale lui Traian, dar acesta este mai p1e.~us dr. roare
accka. Stâipii, din piatră în patru muchii, sunr în număr de douăzeci; i'năl(Îmea este de
o 5ută cincizeci de picioare, în afară de temelie, iar lăţimea de şaizeci. Ei se află, unul
faţă de J.!rnl, la o disranţ:i de o suUi ~aptezeci de picioare şi snnt uniţi printr-o bohiL
Cum 1,;i nu ne rniritm de chdrui;1h facw;1 p~'lHru aceşti st:îlpi? Nu trebuie oare s;"l ne
uiruc,.t.\G1 şi felul 111<._·şu.:::;ugit in cm: a fo~t aşn,at in roij\ond iluviului ficcuc :.d!p, Îrnr-o
apă plină de v;îrrcjuri, îmr-un pământ nămolos, de vreme ce cll.rsul apei nu putea fi ahdrur?
Am. ar.ltat laţimea fluviuluL nu pentru că ar curge numai pc această lăţirne ~- căci pe
parcurs se lăţr-_,şte de două ori şi de rrei ori pc atât --, cî pentru ca acolo este locul cd
mai îngust şi cd mai potrivit pentru construirea unui pod. Cu dt spaţiul se îngustează
rnai mult aci--·· deoarece :1p;i_ cohoar:'i dintr-o înr.inJere larg:'i, pentru a intra din nou în
;1lta ~j rr:.ai marc --- cu at[lt se face mai năva.lnică şi mai adâncă.. fnc'.lt şi împrejurarea
aceasta se ::i.daugă la greutatea constrnirii podului. Concepţia măre,1.ţ:1 a lui Traian se \'âdcşt~
şi din aceste lucrări. Astă1,i însă podul nu foloseşte ia nimic, căci nu mai există dedt
stâlpii, iar pe deasupra lor nu se mai poate trece: ai z.ice că au Fost facuri numai ca o
dovadă CJ_ firii omeneşti nimic nu·-Î este cu ncputinVL Tr,,ian se temea el, dupJ ce înghcarâ
Istrul, să nu :.e porneasc1 război împotriva romanilor r;1m.1~i dincolo _5i c.:>mrrni ace.st
pod, pemru ca trar.sporrurile <~ se facă pcsfe el cu uşurinţă, Dim;)l)rriv.'i, lui Hadrian
i-a fost tc1rnă că lxirbarii vor birui strjji\e acestuia şi vor ;ivea tre~crea lesnicioasă spre
~~ioesia; de aceea, distruse partea de deasupra".
Motivarea construirii podului: ,,Traian se temea că, după ce îngheaţă Isnul, să nu
se pornc,scă r.1zhoi impotrÎYa romanilor rămaşi dincolo ... ", ar fi o indicaţie c;'i. acca:;ră
oprr;-i. a început încă din anul l 02, Jupil tnminarca optLl\i•mik,r rnllit~re. Ideea încolţise
în mintea împ:iratului cei r-utin din Î;mia anilor I 01--102, dnd înglwrare.-1 Dun,lrii a
înlesnit acţiucea de diversiune în Moc.sia Inferior a dacilor şi a a!iaţilor lor. AceastJ_
sublin.iază iarăşi inrcnţl:i lui Traian de a lega temeinic de imperiu teritoriile ancx,ue ~i,
Căr,1 îndoi,lă, de a transforma Întregul regat al iui De(ehal în provin{.\e.
Construirea podului este imortalizac\ prin baterea Je către Senatul roman a unei
monede de hrnnz. Podul este redat schematic, cu d(iuă rumuri dreptunghiulare la capete
im podobite cu statui; de un capăt al podului este legată o corabie. Prohabi_l tot cu acest
prilej s-·a b;1.1ut şi moneda cu reprezentarea 2cului Danuuius.
Decebal era, fara îndoială, conştient de întenţiile adversarnlui său; de aceea se pre-găteşte,
deocamdată in taină, pentru revanşă. Cassius Dîo (LXVIII, IO, 3} rezumă toate acestea,
c1nd expune motivele celui de-al doilea război: ,, ... Dect'bal în multe privinţe nu respectă
tr,uarul, ci î~i pregăteşte arme, primeşte fugari, reface înrăsiturile, trimite soli la vecini
şi aduce pagube celor ce nu se Înţelegeau cu ci, iar iazigilor le-a ~muls un ţÎnnt ... ".
1 D. ru<lor, Podurile rom,me /p Dun,lrea de ]M .. . p. )3-1 53.
DE LA Bl'REBISTA PÂNA LA CUCERIREA ROMANA 741
"'
Fig. 108 Sesterţ din 103·· J 11 - podul de peste Dunăre.
Din faptul că Decebal se înarmează cu înfrigurare, reiese că nu fusese îngenunchiat
cu totul; că avea încă !a dispoziţie mijloace de a~şi făuri arme şi locuri ferite pernru a
primi pe <lez,cnori, unde autorităţile militare romane nu puteau pătrunde să-i aresteze.
Mai gravă încălcare - tocmai pemru că nu putea fi ascunsă şi deci tăg,1duită •-· era
reconstruirea cetăţilor; :1ceasta nu se putea face sub ochii romanilor, fără ca ei să intervin:\.
Acuwţia conţinea probabii un sâmbure de adevăr, dar mai degrabă :n
sensul că Decebal
nu executase întru tom! ordinul de distrugere a fortificaţiilor; dt despre lucrări de refacere
sau reparaţii, de s-au facur în grabă, probabil abia după dezlănţuirea insurcqici antironi.anc,
Faptul că Longinus este convins să vînă la. o întrevedere cu Decebal, fiind capturat de
viu, arată că el nu hănuia intenţiile regelui şi nu avea nici motive deosebite de sup.lrare
contra !ni. Acuzaţia romană, consemnară de istoricul greco-roman de la începutul secolului
al III-iea, era menită să justifice în faţa contemporanilor, a istoriei ~i a zeilor că vinovat
de r.1.zboi era Decebal!
În schirnb, era reală foră 'i'ndoîală acuzaţia e,'i Deccha! înţelegea să ducă o politică externă
independentă. Probabil că de acum dareaz,1 solia sa la Pacorus al 11-lca, regde panilor,
c'"truia, între alte daruri, îi t:-im.ite pe sdand Callidronms. Vecinii la care Decebal trirn.ile
soli puttau fi marcomanii şi cvazii de la nord-vest de Dacia, poate şi carpii şi costobocii
care locuiau în cenrml şi nordul Moldovei, bastarnii din răsăritul Dacici şi sarmaţii roxobni
a±1aţi şi mai spre ră.sărit, cu care mai cooperase în iarna 101--102. Nu pot fi i'l.UrnJraţi
Între aceşti aliaţi posibili sarmaţii iazigi, cuibăriţi între Dunăre şi Tisa Înd din Yn:mea
lui Tiberius. Cassius Dlo spune că Decebal ,,le-a smuls" un ţinut; din faptul că dup;l
aceea, deşi îl reYendicau, Traian nu li l-a mai restituit, rez.uhă că este vorba de un terit0riu
care a fost ulterior înglobat imperiului. Acesta nu putea fi decât zona de câmpie a
Banatu.lui, deci la vest şi nord de linia Lcderata-Aizis---Berzobis-•Tibiscum, până la Mureş
şi poate dincolo de acesta. fuci sarmaţii vor fi pătruns cu mrmele lor, proflrând de situaţia
grea a dacilor, poate încă în cursul ră1,boaielor cu Domiti;rn. Aceasta constituia, se vede,
o inc.î.lcarc a obligaţiei pe care regele şi-o asumase „să-i socotească duşmani sau prieteni
ai săi pe cei ai romanilor'' (Cassius Dio, LXV]II, 9, 5); or, se pare că atunci romanii
742 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEJ
erau în reb.ţii bunC' cu iazigii, după pacea încheiată de Domirian (vezi Suctonius
/)omitianus, 6,1; Statius, Siluae, !ii, 3,171).
Al doilea război dtlcic al lui Traian. Autorul antic lasă să se cr('ad3 ca Traian se ded:.1.se
!inistit cu totul treburilor obşteşti şî vierii de la Roma. ,,Dar când i s-a anunţat d Decebal
'in ~1\lltc privinţe nu respcct-:1. tratatul..." (urmeazj enumerarea acuz:1tid0r care î se aduceau;
vezi lOt1sem11arca lor în p;1ginile anterioare), ,,Senatul decrctJ ,:ă Dccd)::d este din nou
n.\j 111 a5, iar Traian îw,uşî, frwl s:1 bse conduo:rca alt-ni· generali, porni cn rtizboi împorriYa
.icduia" (Ca~sius Dio, LXVIII, lJ, ·1). O motH_ 1.L:t d,; brum h:1tuU ;:...::1•.1n s11>Ll cum Tihnd
(personificat) furios se aruncă asupra Daciei, dobcYrfind-o b păinânt.
Traian părăsea Roma la 4 iunie 105, îmbarcân<lu~se la B1undisium; îmbarcAarea
împăratului şi a starului său major este redată de o scenă de pe Columnă (LXXIX). Jncl
pc pământ roman, înainte de a ajunge în Dada, Traian va fi fosr întâmpinat de o rniie
din partea regelui dac. ,,Întrucât mulţi daci trecuseră de partea lui Traian - şi înc1 din
alte pricini-·-, Decebal ceru iar~i pace" (Cassius Dio, LXVHI, 11, 1 ). Condiţiile puse
de împi:.rat erau, probabil, in:1ecept~1bile; textul păstrat din Istoria rum.tnă a lui Cassius
Dio menţionează numai: ,,Însă el nu înţelegea s:l depună armele ş! să se pn:dea" ···- et'Ca
ce este destul pentru a ne face să Înţelegem c'i pretenţiile lui Traian echivabu c.:tl o ct..'.fere
de capitulare fără condiţii, fiind deci inacceptabile; de aceea, [kceb~l ,,îşi aduna -- i,1
văzul tuturor - trupe şi chema în ajutor pe vecini". Regde dac adresează un apel
popoarelor vecine, chemându-le la alianţa antiromană: ,,Spunea cil dacâ-1 vor p3.râsi pe
dânsul ~j ei vor fi în primejdie; că mai uşor şi mai sigur îşi vor pă:,,tra 1îberutca, ::-i.judndu-1
în luptă, înainte ca el să fi suferit vreo nenorocH"e. Însă privind nepisămri cum sunt nimiciţi
dacii, rnai pe urmă vor ajunge ci înşişi robi, căci vor rămâne fără aliaţi" (Cassîus Dio,
LXVIII, 11, l). Apelul a rămas probabil farâ ecou. A contat desigur teama de represaliile
romanilor, în caz că-l vor ajuta pe DecebaL Simţe,m, totodală, c?. libertatea lor nu era
direct şi imediat ameninţată, dar, fară îndoială, mai sperau că nimici.rea lui Decebal le
va uşma încercarea Je a ocupa cel puţin o parte din păm[rnrurile dace râvn_;te (vezi scena
C: aliaţii care îl părăsesc pe Decebal).
Lacuna din texhll lui Cassius Dio nu ne lasă s:'i. înţelegem la ce anume se referă isroricul
antic dmd scrie: ,,Prin for~ă Decebal n-a izburic"; în conriuuare ne rdatea7..ă însă urm:î.ro-tn-a
încercare disperată a acestuia: ,,Dar era cât pe-aci si-l ucidă pe Traian prin vide~ug,
înrinz.ându-i o cursă. Trimise în Moesîa câţiv,t dezertori, ca să încerce să-l omoare, întruc'n
se putea ajunge uşor la el. Arunci, din cauza nevoilor rii1boiului, primea far:l excepţie
pc rnicin~ voia s3.-Î vorbească. Oam:niî aceia nu au putut însă. să~şi aJucă la îndeplinire
planul, fiindcă unul din ei a fost bănuie şi prins. Supus la cazne, J <.fat în vileag întreaga
urz<'aiă''
(Cassius Dio, LXVIII, 11, 3).
Toate acestea se petreceau când Traian nu trecuse Încă Dunărea. Împăratul punea,
probabil, la punct pe teritoriul Moesiei Superioare ultimele deralii ale expediţiri. S-ar
putea însă ca adversarii să nu fi socotit epuizate mijloacele diplomatice, ca dovadă ca
generalul Longinus este convins să aibă o Întrevedere cu Decebal; iată ce ne spune Cassius
Dio (LXVIII, 12,1~5): ,,Atunci Decebal chemă la dânsul pc Longînus, comandantul
DE LA BUREBISTA PÂNĂ LA CUCERIREA ROMANĂ 74.l
unei legiuni, a cărui dânenie o simţise în luptele punare cu el, şi, dup:l ce-l convinse să
vină sub cuvânt c1 va face cei se va porunci, îl prinse şi-l întrebă de faţ.). cu alţii despre
planurile lui Traian. Pentru d [Longinus] nu voia să mărturisească nimic, îl ţinu sub
pază, dar nelegat. Decebal rrimise apoi un sol Ia Traian şi ceru acestuia -- în schlmbul
dibcr.lrii lui Longînus -·- s,1-•i cedeze ţara până !:t lstru şi să-i phltească banii pe c-1.rc i-a
chdtuit cu r;izboiul. [Traiani r:lspunse prin vorbe îndoielnice prin care voia s,1 :n,1ie el
nici nu pre1,uieştc prea rnu!t pc Longinus, dar nici prea pu\in; c:1 nîci nu dore:1 s:1-·l plan.Li,
,bc n'.cî <t l <:C\[)r' co :::,\,i"liicii in~ui Decebal n:ai st'.l.tc1 "1n cumpcln,1, nc~1iind (_,. <î i>:'L
Dar între timp Longinus îşi farn rost de otravă cu ajurorul um1Î libert de-al său şi fogt1dui
lui Decebal că are să-l împace cu Traian, pentru ca regele să nu b,'i.nuiască deloc ce are
în gând şi să nu i se pună o paz.ă aspră; Longinus scrise o scrisoare plină de rug.'îminţi
Si o dJJu libertului :.-o ducă lui Traian, spre a putea să rămână nestânjenir. După ce
libertu! plecă, Longinus bJu orravă în timpul nopţii si muri. După :Kcasră tndrnp!arc,
Decebal ceru luî Traian pe libert şi făgădui să-i dea în schimb trupul lui Lor:ginus şi
zece prium.ieri. $i trimi:.e îndată un centurion prins împreună cu Longinus, spre a aJuce
la îudeplîolre l'.eie cerute. Traian al-lă de la acesta ror ce se petrecuse cu Longinus. Dar
!i'J-i trimise în::ipoi lui [kcebal nici pe acela, şi nu-i dădu nici pe libert, socotind că viaţa
libertuiui este mai de preţ pentru demnitatea Imperiului decât înmormânrnrea !ul
Longinus".
l1,difcrenr de pretcnria regelui --- exagerată de istoricul anric -- ca Traian să-i re<;tituic
Kriiunul cuccrir şi mai ales să--i phttească despăgubiri de război, rezultă că Decebal încerca,
wn1si. c11 disperare s;1 menţină. pacea; ;i_ceasra reiese şi din faprul că Longinus ado;mne
mur b,rnu;cliJe lui Decebal, pt·oirtÎţfmd .să-l 'imp:ice cu împăratul. Acum însă, eşuând
rc:irntivde, rărnânc,1 s;1 decidă numai calea armelor.
Carrnrarca lui l.onginus, urinară de s!?i.rşitul tragic al a.cestuia, au însemnat deschiden:a
,i_;ci!it:J.ţ"ilor. Columna ni-i arată pe daci atacând primii (scenele XC1IJ-XCV); ("nt semn:1h:l
L1J:Cna1ei antiromane, în c-pernnţa că duşmanul va fi aruncat peste Dun;lrc înainte ca Ttalan
;,;"t rrcac1 dinrna<::e cu gro~ul trupelor sale. Pr0babil că abia acum se refac în grab,l unele
fonitll_ ::\ÎÎ, aşa cum au ;\r:lrac ,:ercet:lrile arheologice: zidul S,urnizegetusei (unde :,e folosesc
blocuri cu inscripţii şi însemne ale legiunilor romane, poate după nimicirea garnîwanei
Lisate aici de Traian); construirea cetăţii nr. 2 de pe Hlîdaru.; consuuirea unei iri,:lntc
ilOi, mai laq{(, la cetatea de la Piatra Roşie; refacerea elemenrelor defensive ale ccrJ:i;-ii de
Lt C,me~ti.
Lrnricul antic afirmă el urul din motivele pentru care Decebal ceruse p:icc Înd c1e
b începutul osci!it.J.tilvr er;_t faptul că multi daci trecuseră de: partea lui Traian. În mod
C<Jnstant, vina este aruncată pe nobilimea care găsea mai uşoan1 calea tr:kfarii dec"tt
rezistenţa ;;rmată. Co!umna ne arată însă un grup de daci închinându-se lui Traian (scena
XC): csre vorba de comati, h:'irb:tţÎ şi copii. care întind mâinile în semn <le rugă spre
lmpăraL Scena se pctre(,e foarte probabil !a sud de Dunăre; sunt oameni paşnici fu[~Îţi
de .urgia d1,boiului, cctrc cer poate îngăduin1_.a să li se permită revenirea la verrde lor.
744 LA ÎNCEPUTURILE !STOR!fl
F:iră în<loiala_că împărarul le-a îndeplinit rug.lmintC3:--alrfd, reprezentarea scenei nu şi-ar
fi avut ro.'>tul.
91
Abia după aceea.Columna (XCVIII-XCIX) reprezintă 1wdul de pe..<;te Dunărect)hsthHt
de Apoll(J<lor; scena infaţi~ează pe Traian pe c.1le de a adun· o jertfă cu prilejul inaugt1r,1rii
podului. ,,Traian trecu Istrul pe acest pod şi a purtat război mai mult cu chib·wială dedu
cu înfocare, biruindu~i pc daci după îndelungi şi grele strădanii. El însuşi dădu multe
dmT7Î de priccpcre)a comandă şi de vitejie, iar oştenii rrecur,1 împreun,1 c11 diÎnsul prin
nw!ce primrjdii şi cfadur;'i ckavad,l de vrednicie. Un ,_-:;!,trcţ greu lovit fii scos din lnptii
!n n:id..::jdea d va in,1.i putci fi S'.dv:Jt. Dar siuiţ:ind d că nu ;:,e va mai \-lnckc-1, se repai
din cor~ (Căci rana nu-l istovise de tor) şi se Întoarse b postu! său, pră.buşindu--se fora
suflare, după ce s;lvârşi fapte m,ireţe·' (Cassius Dio, LXVllI, J4, 1--2).
Este tot ce ne-a rămas de la Cassius Dio despre acest ri12,boi, de fapt ceea ce s-a păstr,lt
din exo:rptdc !ai Xiphilinus; rrlararea istoricului antic trebuie să fi fost însă desrul de
:1m.µl:1, daci a rinur sâ consemneze chiar şi un episod mărunt precum acela de,;;:pre eroismul
c,ll:iruu!ui rnman.
fL-uboiul a fost, se pare, destul de greu resimţit şi de romani. Istoricul antic ne spune
c1 Traian „a purtat război mai mult cu chibzuială dec;:âr cu înfocare"; împăratul a g:'.îndit
bine ficc1rc aeţîune, pentru a evita capcanele şi situaţiile neprevăzute, Biruinţa a fo~t
cî:~tigar:î „tiup,1 îndelungi şi grele strădanii". Este ceea cc rezuk.1 şi din St.:ende Columnei.
Se parc Gi mată vara anului 105 a fost trecură cu operaţiuni menite a readuce arman
romana la poLiţiile pierdwe în urma dezLlnţuirii răscoalei anrirornane. Atacul u:-upra
Daciei s--a dc:;faşurar probabil şi atunci din mai multe direqii: din \'est, prin Banat '/Î
pe valea Mureşului, apoi pe r\pa Oraşului; dinspre sud, de la Drobeta, prin pasul V,'ik,tn;
în sH1şit, poate, pc valea Oltului. În orice caz, la căderea iernii, cercul în jurul sisrernuluî
de fortificaţii din nnrnţi ticbuic sa se fi strâns puternic.
Probabil cil operaţiunile de cucerire a uhimdor cetili,:i :LU început :}bia în vara ;1nului
106. Arhco!t,gii au com:tatat că cetatea de la Costeşti a fost Jin nou trecută prin foc si
sabie. La asediul cetăţilor, romanii folosesc maşini de război şi scări pentru escdadarea
zidurilor. Într~o scenă de pc Columnă (CXIJI), se vede cum un castru roman a fost ridicai
în aprnpicrea zidurilor unei cetăţi dacice; ea nu pare a fî Sarmizcgernsa, cum se crede.
pentru că sistemul de consnuqie a -zidurilor (rânduri din pietre neregulate alternând cu
bârne de lemn) esre diferit de cd constatat prin cercetările arheologice de la Sarmizegen;sa
Regia (biocuri paralelipipedice de piatră). Se văd soldaţii romani purLtnd scări pentru
a asalta zidurile citadelei dacice, apoi escaladându-le; dar se p;ue câ apărători! au respin~
;1t:1cul. În rnnrinuare, se v,'id alte lupte violente; soldaţii romani sunt biruitori, dacii zac
doborân cu săbiile lor încovoiate alături.
Alte scene redau asediul unei cetăţi cu ziduri din piatră răiată regular (CXVI şi urm,).
Accil.1ta trebuie să fie Sarmîzegernsa 1• Scena prezintă soldaţi romani care, probabil.
1 Dimpotrivă, C.H. Opream!, op. rit., p. 41, crede că aU\lSt:l est,~ c,:>tatca de la Piatra Craivii, noua
ff~cdînţă a re;gdui Decebal.
DE LA BUREBISTA PANA LA CUCERIREA ROMANĂ 745
escaladează zidurile, în rimp ce alţii, din afară, cu târnăcoape, încearcă să facă o breşă
½+;,;,_+,.'
în t}4- S~ar părfa că şi aici atacul a fost respins, căci într-o scenă (CXVII) vedem cum
1
soi(laţii romani construiesc un fel de turn de lemn (?), pentru a putea urca pe ziduri.
Câteva scene redau în continuare asediul capitalei regale. Apărătorii rezistă cu înverşunare,
deşi sunt sleiţi de puteri. O scenă dramatică (CXX) {pl. 67/2) redă împărţirea ultimelor
rezerve de apă Între apărători; sunt deopotrivă tambostes (îi recunoaştem după pileus) şi
comaţi. Într-o altă scenă (CXIX) vedem cum apărătorii pun foc construqiilor din ccral'e,
r,enuu ca nimic să nu cadă în mâna cucerit·orului. Dar rczisrcnţa continua in alrr.; p,lq·i.
Înir-o scenă (CXXXll---CXXXIIJ), veJun cum ap,lnî.wrii p;cirăscsc o cetate, puacc în cursul
nopţii, cu gândul de a cuceri printr-un arac prin surprindere castrul roman din apropiere.
Într-adevăr, o altă scenă (CXXXIV) arată cum, protejaţi de scuturile lor ovale, dacii
încearcă să ia cu asalt un castru, dar sunt respinşi; un grup de ft1rabostes asistă de pe 0
înălţime la luptă: cel din centru pare a fi chiar Decebal (scena CXXXV).
Din capi mia cucerită şi jefuită, romanii duc tot ce pot lua (scena CXXIV: este vorba,
probabil, de prada de mână, din vânzarea căreia s-au ridicat statuile de bronz aurire din
forul lui Traian, purtând inscripţia ex manubiis; vezi Aulus Gellius, Noctes Atdcae XIII,
25). O alr.l scenă (CXXXVIII) (pi. 67/.3) arată cum prada, constând din vase (prob:1bil
d(n metal preţios), este încărcată în samare pe cai 1• Între timp, a fost capturat şi tezaurul
1.egal (episodul divulgării locului unde au fost ascunse comorile ar fi redat, după părerea
h:i Radu Vulpe, în scena CXXX): ,,Au fo,..t descoperite şi comorile lui Decebal, deşi se
aflau ascunse sub râul Sargctia, <lin apropierea capira!ei sale. Căci [DccehalJ abăruse râul
cu ajutorul unor prizonieri şi săpase acolo o groapă. Pusese în ea o mulţime de argint
şi aur, precum şi alte luc:ruri preţio:lse, mai ales dimre cele care suportau umezeala, aşezase
pc'.~te ele pietre şi îngr;1mădise pământ, îar după aceea adusese râul din nou în albia lui.
Tor cu oamenii aceia [Decebal] pusese în s.iguranţă, în nişte peşteri, veşminte şi alte lucn 1ri
b fd. După ce făcu roate acestea, îi .măcelări, ca să nu dea rnmic pe faţă. Dar Bicîlis, un
tO\ ,uăş al sân, care cuno,~tea cele lnd.rnplate, fu luat prizonier .~i dădu în vileag toate
,Lv:-,1c-a" (Cassius Dio, LXVIII. 14,4-5). ,,După ce a cucerit-o pentru prima oara [este
''orba de Dacia) şi l-a î1wins pe Decebal, puternicul Trai,rn a adus ron~~J.1ilor cinci milioane
Je livre de aur, o can1ita1c dublă de argint, în afară de cupe şi lucruri (scumpe) depl\şind
orice închipuire ... " (loanncs Lydus, D1.' mt1gistmtibus H, 28)2,
Cei sc1pati din încercuire~ prinnc ei însuşi rcgde Decebal încearc-1. să se desprindă
de urmăritori. Probabil că regele spera sa mai organizeze o rczisrern;ă, spre răs,'irit, tmde
Dou:1 asemenea p\•calc me~tt'?ugit lucrate ,5i un corn decorat cu aur din prada dacică au f(ist &trn!:e
1
de' împăratul Traian tl'.mph1!ui lui Zcus Cassios din Syria, curn n.?ultă dintr-o epi:;ramă ,uribuită împ:lnrn!1 1i
!-Lidri;rn (vezi Anthc!ogie gnwp;e. Premiere panic Anthologie l',i/,rti11e, tnme lll, li\-rC \,1. T cxu' Cubli n
lr,hiuit par Pierre \Y'aln., Paris. 1960, p. l 60, nr. 33-2).
: Aceste cifrc-, cvideN exag.craie, an fost rcdust' de J. Cin.orino (Dacia l, 1924, p. 28--.),.¼) de zece ,_1ri
(,l>cci 500 OOO livre de aur ~i l {J()O OOO livre de a:-gim, echinl:md rn i 65 OOO kg de aur şi .331 OOO kg
,ugint). Vu.i ~i I.I. Rmsu, Cmnorik regelui Dcahd!, în Sargetia 4, 1966, p. 97-106.
746 LA ÎNCEPUTURILE !STORJEI DE LA Bl/REBISTA PANA [A C\JCER[REA ROMANA
?47
mai avea cetăţi care în.că nu fuseseră cucerire. PoitC' voia să treacă mai departe, dincolo don11tus bel/o Dacico a
de munţi, să lnjghebe o coaliţie cu bastarnii şi roxolanii cu care se aliase în cursul expediţiei Pauhim et ab eode(rn) fiu·tus
moesice din iarna dintre anii 101--102. Această nădejde va fi împărtăşit-o crcdîncioşi!or dcmrio in ala edde(m) quod
s:1Î, cărora le mai vorbeşte într-o scenă reprodusă de Columnă (CXXXIX). Dar romanii cqissn Dfceb11/u(m) et caput
erau pe urmele lor (scenele CXLII--CXLIV), Textul lui Cassius Dio (LXV[ll, 14, 3; apud 20 eius pertu!isset ei Rani.Hto·-
Xiphilinus) redă epilogul într-o singură frază: ,,Când a văzut Deccbai că scaunul lui de ro, missur uoluntdrius ho-
domnie '/i toată ţara sunt în mâinile duşmanului, că el însuşi este Îrt primejdie să fie ne,t11 m/u·ir,ne d T('rt'nl/io Smuj..
'.:.tem pri,onicr, î~i u;rmă 1îlclc". La Pliniu cel T:în:tr Î!H:llnim do::r o ::!uzic încr- ll11J ri:1110, (0/!.î//lrtre /t'xero/-
din epistole (Vili, 4, 2): ,,un i;ege alungat din reşedinţa sa, izgonit chiar din viaţă, fănl fus prouinc1~1e nouf,re... }
să fi pierdut niciodară nădejdea" (pulsum regia, pulsum ei-itlm uittt regem nihil desperanrem).
Sfârşitul regelui este redat Într-o scenă a Columnei (CXL V) (pL 68). Regele apare
(,,Tîberius Cbudius Maximus, veteran, fiind în viată s-a , 1 ...
aşezat lângă trunchiul unui copac, sprijinit în genunchiul şi braţtil stâng, iar piciorul c
1 a răcttt . . . . · u.gnjlt s;l se f: ·ă [
monument_; scrvKml militar cu rangul de călă~e în 1. . _· ,re acest
drept îmim, cu scutul căzut alăruri; în mâna stângă ţine un pumnai uş,..1r curbat, pe c.are-•l "d ,. 1·- I I ·1 . - , ~ ,egnmea V?J Cit, J• .
;.'. '."t-h-, acut cvcsror a. că :ireţi or. selecnonat în earda de corp al 1 • ~ tut·'.·Ja />lll
duce spre gât. Câţiva călăreţi, cu braţele ridicate în care ţineau probabil hlncile, sunt ·1 l , o egacu,u1 aceleias. l .
\rcq1r aI c{ I.1.rcn or;, e asemenea, dccorar pennu virtute în r··, . Id . ,1 egnuii.
îne;l în ad.nr, ceea ce înseamnă că se aflau la oarecare distanţă de rege; în fi umea lor se
• • , . _
1
azno1u acic d, , _
Dvmttian; făcut rlun/ic,mus r
-:le Gltre divnl Tnîan în ala a d
' oua oe 1 p e •Imp,tratul
vede alt călăreţ, probabil comandantul, căci are braţt1l drept întins, cu degetele apucătoare ctre a ~i fo_-,r facu1 ccrccnş în rJ.zboiul dacic, iar pemru virrnre de j anno: , de C:ltre 11
îndoite, 5emn că ţinea o ·sabie. . I . Id . .' I . .d ( ou,1 on de,cnrat ,m
i"cl/. 1 0111 . acic ş1 Hl ce p;trtJC ş1 e către acelasi [împărat] fac I· .
·:-,J-·. . . . ."'. . . , , Utcecunonîn .,, .. ·
Un document deosebit de important pentru împrejurările sfti.r5itului eroic al regelui f liltuUl pnthe.se pt' Decebal şi 11 dusese capul Ia Ramsstonrm· trim· , aceeaşi <llă
1
Decebal esre stela funerară a lui Ti. Claudius Maximus de:.coperită la Grammeni (lingă Ia vatră ce j l'ătre I erennus S1..·aunanus, consularul arnYue·, ne,,·· lS\o,unt:ir
P•, • • '

. ..
J . ,.
' t up,1 1 ă.~arca
• • ' · 1 provmcu ")
:unicul Phi!ippi), pe teritoriul fostei provincii romane a Macedoniei. Sus, în regisnul i~adar, 0 (kscopenre ep1grafică excepţională ne-a reveht în .1. • .,. •
. i , crnp ne·isttpt I
~culptural, este redat un călăreţ roman în galop, aruncâ.ndtMe asup«l unui orn prăbuşit <cIUl 1..e conc.ucca grupul de ctdăreti (cercetasi) romani pom· t · '' Jt nurnc e
la pământ; acesta din urmă poartă pe cap un fd de bonetă cumo~ (jJileus), iar din mână
î I - . - 1·- , : . , i,1 pe urmdc Ju·1 D --l
.ntH) a r:1 sct~n:, cc pe Column:l (CXLVH) grav mutihtă . I · ecnal.
, l . , "' ' \ e( em cum capul . I . .
îî cadt un pumnal încovoiat. Dedesubt sunr redate câteva decoraţii primite de ']'i. Cbudii1s m:,na ,_ 1eaptă a acestuia sunt prez.cm-are pe O tipsie armatei· pent . rege Ul ŞI
Maximus în cursu! serviciului silu militar. Inscripţia, păstrată aproape în înu,.,gîme, e~tt
I . J'l .c ') d
IC\ er~.-u al ,orne1 1usese r:1pus. l ar :1 ev:trata valoare a stelei lui T,· C! · .
. rucasăseaflecă
marc e
I
următoarea (IDRE II, 363): -- f' l f, . 1· .
•.unst:~ 1n aptu c1 se con ·nmă venucitatea scene[ de pe Col 1 I • -
. ,audn1s Max·
' ltnU<;
' t1·
I _;ece .
x1. ş1-;1 pus d îi1suş1 cu demnitate capăt viqii.
. un.natufnia1·[
' ' 1. aptu că
I
Ti. Claudius
'.·.Înuciderta regelui pare a fi reprezentdtă şi de o fi<rurîn;J de l ('
lv[aximus, uet(eranus) . 1'·11· .. N . I 1· . ,ren, '" I I ,.3 cm ) un ,.
dl Ieqia :ii) 10tecu 1 apoin cc m Pans.
b .

{f(e)} u(ivo) f(aciendum) c(urauit); militauit

Actul 1:roic şi disperat rn~li apare redat pe dteva vase fraome.rw , d, .
eque(s) in leg{ione) 'vll C(u1udi,1) p(1'.1) J!idt!t), jăc- Jin Galli,t (IDRE I, 189-192). ;:, ·· ,trc e tip.tenn sigillat.-i
5 ius qu(a)estor equit(um),
Astfel, pe an fragment de vas descoperit în 1868 !a Bla,·n (I ·
si11g11laris legati le- ... • , -01re ArL, · )
rcp,ez,:nrat:î sinuciderea regelui Decebal ~'i prosternar= i'n, f·t·t, I ,,.imquc csrc
gionis eiusdetn, uexii- . ,.. .. . . v " '-<~ a, HnpiratuuiT,·~ .
1·c'gt' dn1 tam,ha Arsac1Z1lor, care domneau în Panhia si 'in .~ . LH.sn a untu
.. , r,_rmema
kzrius cquitum item Pc ;dr vas, mulţmnitor conservat, descoperit în 1979 la 1 a G ~
bel/o Dacico ob uirtu- , . , . · , 1rauresenque . . ,
separate pnn d1fenle rnouve orn~.memale (capirele ionice, !inii d . ':-;e iepei,t,
1O rdnt) donis donatus ab im- , , . ) d . . ~ 1
on u.are rcpr .
ce sranc1 ere. , ouă scene 1stonce. [mre un urs rîdicat pc lab"'lt- dii . , . ' czent:1n
p(aatore) Domitiano, j,1ctus dupli(crtrius) . . I ~ isp,uesiunleu .
\el se arunce a atac, este rcpreze!1tară sinuciderea unui om· ase„at _, ~ preg:im
a diuo Troiano in ala secu(n)d(a) , , d . . , I , . , __, pe,)ranca,cuoenu ..! . I
srang 111 oit, cu man na şi :-cu tu căzute m spate; cu mâna diea , 1 . , ,.. ::, n ... llll
Pannoniorum a quo et fo(c)- :" . b. - I .c I.. . . . pta ,şi tnngeînp·,
mH„:1 sa 1e;.mm: cu ~1 ngura erou u1, mscnona DECIBA[ V C ,- 1. kpt o
, . . r · ,. , • t,u,1 1tă sc:enă _.
tus explorator in bello Da- Hn pcrsonaJ tn p1c10are, aproape nud, cu O ţcs:'irura în jurul s )! ~ tj , reprezrnt,l
!5 âco et ob uirtute(m) bis donis . . I d ,. .l au,1 or, llltre dou:1 fi-
care se aruncă asupra sa; 10:., egc11 a P.t\R fV. Acest vas este op"ra . , I . iare
· ... , c . . eram1sru•uI (' .
' "• .. ,OSSIUS,
748 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI DE LA BUREBJSTA PÂNĂ IA CUCEJUREA ROMANA 749

cunoscut prin 'produsele sale răspândite în Gailia; Bricmnia, Gennania, Raetia şi Italia
(da fost activ, se ve<lc, pe timpul lui Traian) (fig. 109). '"
Ni Sl'. pare interesant să remarcăm prezenţa acestui motiv istoric în repertoriuhfrmi
centru ceramic din sud-estul Gallîei. După părerea noastră, această prezenţă nu este
îmâmplăroare. Astfel, se poate aminti descoperirea la Axima, nu departe de centrul ceramic
amintit, a unei inscripţii datând din ,anul 108 (JDRE I, l.80):
lmp(emtori) Cacsari
diui NcnJile /(Ilio)
1Vcmt1e l/<1i11no
Aug(usto) Genn(anico) Daci-
5 co pontif,ci max(imo) tribunic(iae) potest(atiJ)
XII imp(eratori) VI ro(n)s(uli) V p(,1tri) p(atriac),
deuiais Dacis,
Forodaut!fienses) pub(lice)
{,_Împăratului Caesar Ntrva Traianus Augusms Germanicus Dacicus, fiul divu1ui
Nerva, mare pontif, învestit a douăsprezecea oară cu puterea tribuniciană, av:lnd Ct\l de-a
şasCa salutaţie imperială, consul pentru a cincea oant părinte al parrieî, fiind înfrfrnţi
Dacii, [au ridicat această inscripţie] cetăţenii din Forum Claudii, pc cheltuială publică'').
Est~ Dllsibil ca victoria contra dacilor să fi fose evocată în acesre părţi şi prin alre
nwnum~ntc, care au servit ca surs/t de inspiraţie pentru ceramlstii din La Graufesenque.
Alte patru inscripţii ale unor personaje participante la n1zhoalele dacice s-au descoperit
la Nîmes (anticul Nemausus) (IDRE I, 182-185); se consideră că una din de
(fragmentară) ar fi fost dedicată chiar lui D. Tcremius Scaurianus, viitor guvernator al
provinciei Dacia.
Tragicul :JCt este demn de marii croi ai amichit,l.ţii. Decebal ştia că învingătorul nu
va fi rn:1rinirnos cu el. Dar mai grea dcdt moartea era umilinţa la câre ar fi fost :-upus Fig. 109 La Graufo-scnque. Scena sînucid~rîi lui Decd)al.
Jn cursu! serbJrii triumfului împăratului. Doar cu numai cJ:ţiva ani în urmă, în l 00,
Pliniu cd ·rânil.r i se adresase astfel îrnpdratului în Pm,cgyricw (17, 1-.3): ,,Am impresia coaJiţii amiromane, menţinând, totodară, vie în suflcrele dacilor învinsi sdnteia rezistentei
că v.'id de pe acum un triumf, plin nu de prăzi alese din provincii sau de aur srors de antiromane. Legaţi-în !ari!,urî cc-_aşa cum apar doi asemenea capti~i pe fragmentul ~ie
la aliati (aluzie la „triumful'' lui Oomitian), ci de arme duşmane şi de lanţuri ale regilor vas de la Blain - , aceşti prizonieri dt:' neam regal erau meniţi a împodobi cortegiul triumfal
lu,1 ţi ~rizonieri; mă şi v,ld cum încerc să recunosc numele lun.gi ale acestor conducărc:ri :11 împ.'iratulu).
şi trupurile lor care nu dezmint deloc fai1na numelui lor. Jv11 se pare că văd tab!ounle !vfoartea regelui a pus practic capăt războiului. Chiar înainte de relatarea acrului
pline de ispr:1vi!c groaznice ale barbarilor, iar pe fiecare dintre ei, cu mâinile legate, disperat, o scenă de pc Columnă (CXLI) arară un grup de nobili daci închinându-se lui
mmând tabloul cu ispclvile sale. Apoî [re vad] pe tine, în picioare, urmârind îndeaproape, Traian: unul apare îngenuncheat, cu braţele deschise şi lăsate în jos, alţi cinci întind braţul
din spate, neamurile învinse; iar înaintea carului sunt scuturile pe care tu însuţi le-ai drept în semn de implorare. Scena vrea să arate că împărJtul este generos cu învinşii
stn'ipuEs", . (dictonul vergilian: parce,,, subiect/,); altfel, i-ar fi arătat suferind represaliile şi mânia
Decehal a preferat moartea de::onoarei. Cu acee;:i,şi înverşunare au fost urmăriţi probabil i'nvingătorului.
toţi ceilalţi membri ai familiei regale. Pe Columnă (scena CXlVI) vedem cum doi Focare de rezistenţă armată au continuat să existe ~i după aceea. O scenă (CLI) ;--edă
copilandri, probabil vlăstare regeşti, sunt capturaţi de soldaţii romani. Ei nu trebuia~ o ultimă luptă; în faţa unei aşezări întărite cu zid din piatră cioplită şi palisadă, un grup
să scape cu foga la neamurile vecine, unde ar fi puttlf conspira pentru organi1,area unei dt daci şi sarmaţi (recunoscuţi după bonetele lor conice) luptă cu disperare cu soldaţii
 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
750
romani; un dac căz·ur în genunchi este pe cale d~ a fl străpuns de lancea duşmanului.
Scena pre-iintă O importanţă deosebită; pentru prima dată afhm d. ~lăt~ri de ~aci în
;Kt'St r;l.Zboi iuptă şi nişte aliaţi al drnr ajutor a venit, se pare, prea t;lrzm. ,S-ar găsi astfel
0
explici~ie la următo:Jrea frază din opera lui Sex. Aurelius Vict~r (Cre.rr~r~'S, .13, 3): ruiţJJe
primus 11 ut so!us etiam uires Romanils trans lstmm propagawt, domltts l1l pmumczam
Dttcorum ·,i!eiltÎs Satisque nationibus, Decihido rege dC 5/udonÎo (,,Într-adevăr, primu! sau
.~ir;uurnl ,~ extins stăpânirea romană peste Isrnt, fiind supuşi în pnwiucic p'dc:1•ii dacilor
~ . .,
.
si 11 c;uu 1rîk .:,cilicc, rcgdc D,.'c(k1lus şi Si1rd,)niu.:;"). Em.' cbr el D1:,'c•f' 1 put1/! rcprc/111 1:t
(_semnific.1) poporul dac condus de regele Decebal; d:.u S"ttcrle n11tio.·1es sunt altceva, iar
Sardonius poate fi conduc;'itorul războinicilor (roxolani reurdatari?) care apar în scena
abîa menţionată de pe Columna lui Traîan 1 . Poate că Decebal, ic~ind din cetatea în~ercuică
şi luând-o spre răsărit, spera în sosirea acestui a}mor, cu care s2. încerce o nouă rezistenţă.
Nă.dejdca i-a fost spuiberată de escadronul de CJ.lăre~i din a/,a !! !~11111oniorun1 condus
de Ti. Claudius Ma.xirnus, care au pornit pe urmele sale.
Pcrnru a face imposibilă orice rezistenţă a dacilor, 1omanii discrug din temdie cetăţile
şi sanctuarele lor. Într~o scenă de pe Columnă, vedem cum, în timp ce soldaţii romani
pun foc unei cetăţi, auxiliarii roman~ esconea'/~ un grup .de. daci ((;U.II). l~:,~e g,re~
spus ce reprezintă această scenă; puţin prob;i.bil să fie pnnşt de r:1zoo1, duşi m sd,tvie,
c;1ci nu au ndinile legate. Erau poare cei ce vor fi înrolaţi cu fr.1rp în unidţile auxi!iare-
rnmane? Mult mai probabil par să fie locuirorii evacuaţi din cetatea căreia i se pune foc;
că este aşa, rezultă şi din alte două scene în continuare, în care vedem aceşti oameni
porniţi din locurile lor împreună cu vitele lor. O altă interpretare a acestor scene (Froehner '.
Cichorius, Ldunann-Hartlebcn, Christescu etc.), cum că ar fi vorh::t de exodul acestei
populaţii, dincolo de graniţele provinciei roman~, 1.1U esrc ~ccep~ab_il~, .deoar;c~~ t~ei plec~ţi
rnnt însoriri de soldati romani. Aşa cum au sublm1at o sene de tst0nc1 romarn (lil specia!
}-Jadrian 6aicoviciu< este vorba de evacuarcd populariei din zona ceUlţilor şi din locurile
unde se vor inălta castrele sistemului Jefensîv roni:111.
După (.:e ne i; 1 forrnează lapidar că regele Decebal şi-a pus capiit zilelor, rezumat~! lui
Xiphilint!S mai adaugă: ,,Capul său fu dus la Roma" (Cassius Dio, LXVIII, 11±, 3).
Evenimentul este consemnat şî în F,uri Ostienses pencru anul I 06: [caput D]ecibali [1·egi.,-
1 Teritor;u] locuit de acene „neamuri ~citice" (S{/Ca.e natim1ri) asupra c:lrora dom1wa Sardonius s~ Ala
\;i nord de Dunăre (veu Aurelius Victor), iar nu în stepele 1wrd-po1Hice --- deo:trece Traî«.n nu a ..::reat u
pi·1, 11 i;-,âa Li nordul M:lrii Negre. Dimpcrriv:'i, Muntenia, rndul M(,ldon'lşi chi;1r sud-estul Tran,ik:111:u
fosescr'a an~xate încă <lin anu! 102 şi arnsate provinciei Moe,.ia Inferior. :\ceHc populaţii scito-st,nn,itilc
părru!\$C~<::r:i în spatiul getîc încă în decursul seco!ului I p.Chr. (vo.i în acest su,s; R. l-brhoiu, SCJVA •'l-4,
!993, J, p. itl-52; contra: Gh. Bichir, SCTVA 44, 1993, 2, p. 135-170), dupil operaţiunile de evaunre
1nm:pr·m,e de Aelîus Catus ,îl Ti. P!autius Si!va.nus Aeli,.nus. Veli de asemtm~a: M. Babe~, Fin Tamg:J-Zt'ic!:e,1
,1 ,s der daA:isdxn Siedlung 1,on Orniţa (Buridava), în Trnnssilvank;l. An:foio!ogiw:he Unrersuchungen ntr
1
iilteren Geschichte des siid6sclichen Mittdcuropa. Gedcnkschrift fur Knrt Hoic,h (dit N. Borot1b 6 T.
Sowceanu), Rahden/Westf. 1999, p. 223~229.
[)EI.A HUREHISTA PANA LA CUCERIRF.A ROMANA 751
in sra}lis Gemon(is expositum sau iacuitj (,,capul lui Decebal a fost aruncat pe sc;trile
Gemoniîlor") (IDRE J, 96); din păcate, nu se păstrează dara (luna şi ziua) acestei înscmn;lri,
pentru a avea şi o indicaţie despre sfărşitul războiului.
O inscripţie greceascl din Cyrcnaica - din păcate, tot nedatată~- se rcfer·.1 şi ca la
.,caprurarea" rnonarhuhu Dece-balus (IDRE, II, 421); tidul µ0vcxpxaţ; merită a fi rqinut,
dac;1 avem în vedere c:1 în istoria lui C:v,sius Dia (LXVII, 7, 2-3) dcrnnitatc:a rq;,iL-1 este
Jc:sc:rnn:.ltă cu termenu! ţie
{J11sileus.
V!i-1or1'.,1 Ot11-/m. V>n:,iJ d:Ki!nr :l f(,_.î_ -;:1ch.ic(,i";t";1 ui 1:1~l Lt Roma. F<,·1·,-p'.J!(:IHl
·-,·:1
lui Cassius Dio (IXV!II 15,l) 11oceaz..l: ,,Duoă întoarcerea la Roma, vcnir<l LrTraian
nenumărare solii din panea altor barbari şi de\i. inzi. El d.1.du spectacole timp de o sută
douăzeci şi trei de -zile, în cursul cărora au fost ucise c.irn unsprezece mii de animale s,1lbatîce
şi domesdce. Au luptat zece mii de gladiatori". Senatul roman a decrerar ridic1rea în forul
c::ir~ po,1rtă numele lui Traian a unei coloane, ad.nd în vârf statuia împăntului, iar pe fus
având sculpracă într-o friză cominuă istoria cdor două războaie (suprti, p. 723-725).
În legă.tură cu războaiek- cu dacii şi victoria lor s-au emis numeroase monede de aur,
argînt şi bronz; pentru ideea urmărită de subiectul nostru, ne vom mu!ţt1111i a face doar
o prezentare generală " principalelor tipuri. Se por aminti aslfd mai îmâi monedele
1e reprezentâ,nd pe fraian în galop, m:când peste un dac căzut la p?tmâm; prob,1hil el. aceste
piese sunt cele mai vechi, bărutc chiar în cursul opera~iunilor militare din 105--106. O
moned:i rcpteLirm1 pe Traian adudnd un dac, care cade în genunchi, În faţa unui personaj
cu t':)gă, reprezentând Sendtu!; pe alta, ved<..:m Roma purdnd Vicrorie şi suliră, iM la
picioarele t'i un dac îngemuKheat. Cde mai interesante piese privitoare la înfnîngcrc~1
Daciei sunt cele avJnd în exerg/{ legenda DAC(ia) CAP(ta); reversul :icestora rcprainră
un dac (sau Dacia personificat;)) cu 1rnîinile legate şi cu sabia încovoiată la pământ. Câteva
mon<..'de reprezint3. pc zcii;a Vicrorîa atârnând de un trunchi de arbore 1111 scut pe cue
a scris VJC(tori11) DAC(ir,1). L<..·gare de triumful dacic sunt emisiunile reprczcndnd pc
Traian în cvadrigă ori ÎllCl\1lt1nat de- zeiţa Victoria. Un loc imponant îl dqin picsde cu
simbolizarea păcii; cea mai lncercsantă. ni se pare una reprez.cmând. pe Pt1.x cu ror~;J, punCtnd
foc unei grămezi de prăzi.
Moriv-ul <.fo.cLiluî înfrânt este întâlnit pe două monumente sculprurale:
Unul a fost descoperit fa Atena. Din trupul unui personaj se mai i<mrează doar piciorul
drept, care apas:l asupra unui om căzut la părn5.nt, identificat ipolCtÎc cu 1m tb.c
,[\,fai interesant esre un relief descoperit la GrJdiştea Muncelului, la o disLlllţ"ă o:m'ctre
de larura de est :i ccurii. Este vorba de.un bloc de calcar v8.ros (0,83 x 0,57 x 0,3:3 m),
rău conservat; lipseşte sfertul dt sus din dreapta; totuşi, clementdc esenţiale ale sccnei
st pot încă distinge. As[fd, !n partea stângă se vede un personaj în pici.oare, ·.infmd în
nl,Î.na dreapt:'i o lance; capul co.re corodat; braţul stâng este întins; piciorul stâng, îndoit,
din profil, ap,Lţă gem1:;chiui unui om r:lsturnat la p:lrn,lnr. Acesta din unn<l este redat
"in proporţii reduse fată de personajul principal. Deasupra capului s:lu, mai spre drc;1pra,
e.:.te sculprat:1 o sabie încovoiată; prin acest din urmă element, personajul s:::lzut este
identificat cu un dac, iar În1'ingătorul era probabil însuşi împăratul Traian.
C. C Petolescu

BIBLIOGRAFIE
\LEXANDRESCU V1ANlJ, Maria, Troprtoun Traiani. L 'ensemble commimoraîifd:4dumdisi,
în li Mar Nero 2, 1995---1996, p. 145-188.
i\RICFSCU, Andrei-, Armi1t1l tn Dobrogea mmrmii, Bucureşti, 1977.
AVRAJV!, Alexandru, Dl'r Vertmg zwischen Rom und Ka!l:itis. E'in Bcim1g wm riJmi.,chen Viilkarecht,
Amsterdam, 1999.
RENGTSON, H., Grundriss der riimi:,chen Ccschichtc mit Quetlcnkwule, !vli.inchen, 1967.
BOPU i-:J .ORESCU, Flortsi., Monumentul de k1 Adamklissi, Tmpm:um Tmi11ni, 2 editîi, Bucureşti,
1959 şi J 961 (= Das Sitg,~.rdmkm,t! i!On Arlrunk!issi, Tropaeum Traiani, Rucure.şri-Boru1,
] '.l6)).
nR/\NDIS, (_·., in RE JV (1901) co!. 1948--19"76 (s. v. Daâ,i) şi coL 2 247-2 254: (s. v. Decrhalus).
CARCOPINO, Jerbme, Les rithesses des Daces t't le redmsemcnt de !En1pii'f Romain sous Trajan,
în Dacia I, 1924, p. 28•-34.
CHJTESCU, i'vf., Unde 1,ts,twte de re/,aţiilor dintre Dicom(.'s şi kfarws Antonius in lumina
r!tvopcri,·IJor 111tmb11z.Uid (o jlloblcmd & gtografie istoric·a), în SCIV 19, 1968, 4, P· 655-664.
UCI--IORIUS, Conrad, Dic Rclicfider Tr,1jan:esdul.e, Berlin-Leipzig, 1896--1900 (2 voi. text-! 2
vo\. planşe). _ ,, , _ . . ,
CONDt:R..ACHI, Emil, De nou11u11, quclque chose sur !'tnrtelftmhaire de Trup,1eum Trmam, m
CcrdstLişi 2, 1971, p. 129-··•141.
Alcune comiderazioni m!liz/:are fi1,,c,·a.rio di Tmpaeum Trdiani, în Q_uadcrnî C:itdnesi 2,
1980. p. 101---124.
CRJSJ\N. Ioan Horaţiu, Burebista şi epoca sa, Bucureşti, 1977.
cu1:1ci, Vasile, Un reliefde plumb prll'itor L1 !upiele împitmtu!ui Traian pentru cuariri'a Dacici,
in SCIV 23, 1972, 4, p. 651--657.
DAJCOVICIU, Hadrian, !Jrtâil dt la Rurehistn Iii cuccr/lrn romană, Cluj, 1972.
l,11 u;1Iti@iti di: I' Ctat d,1a de Burcbi5ta tl Didhdie, Î'\ Actt·s du He Congres Inrcrn;.niom,l
de "J'hraco!ogie, Buca rest, 4--1 Oseptt'mbre l 976. [Bucureşti, I 980], p. 97-103.
Portrete diiâce, Bucurcsri, 1984.
DA!CUVlClU, Hadrian, TR\'NKO\VSKJ, Jan, Lt'S roir dues r/e Burrbista l1 Dicih.1/.e, în Dacia
N.S. 14, 1970, p. 159-166.
DANA, Dan, Lts D,1ces d.ms !rs ostr,1ca du di.seri Oriental de l'lt'{)'pte. /11mJJho!ogie des non/J dtzffS,
în ZPE, l43, 2003, p. 166-186
DE( :EI, Aurel, Adevăratul chip al rrgelui Decchd, în Sargeria 14, 1979, p. 69-91.
BIBLIOGRţfIE 753
DEGRASSI, Attilio, La via seguita da Traiano ne/ 105 per recarsi nefla Dada, în Rendicomi de!!a
PomificiaAcademia Romana di Archeologia, 2.2, 1964-1947, p. 167-173 (= Scritti vari
di Amichitâ J, Roma, 1962, p. 567-581).
DOMASZEWSKI, Alfred V., Die D,1kerkriege Trajans auf den Reliefa der Saul.e, în Philologus
6:,, 1906, p. 321-344.
FERENCZI L, O posibilitate d.e înainttlre a trupelor romane, cu ocazia celor doutJ ri'i.zboaie dacice
(101--102, 105-106), p,înd acum 11ccunoscutd, prin Carpaţii Meridionali, în Tibîsrn.s 5,
1978, p. 115 .... 126.
FLORFSClJ, Radu, fu ro111r·s J-i' l~nm!e ,·m1wf!lc poulwt /,i J-,r,'mih·e _;,71nn d✓ro:i•mîtw/r:c ,le
10/--102, în fwo„Pontica. },1uzcul n.ilceJn la a 50-a aniversare (1950-2000), Tulcea, 20()(),
p. 175-·202.
GALINIER, M., La coloune trajane et Ies far-ums impiriau..t, Roma, 2007.
GAUER, \Y/., Untersuchungcn zur Tmjanssiiul.e (Monumenra Artis Romanae XJil), Berlin, 1977.
CLODARIU, Ioan, ltinmirii posibile ale catJaleriei numre În rit.z,boaiefe dacice, în Jn mcmoriam
Constantini Daicoviciu, Cluj, 1974, p. 151-164.
l' intcnsiti de l'h?fl-uma ronwine en D,1cie priromaine, în Thraco-Dacirn 5, 1')8-4,
p. 150-155.
Le ro_yaume da.a au tcmps de Dicib1J/e (itendue territoriale et i,lStitutions), în Crişana. Amîqua
ct mcdiaevalia I, Oradea, 2000, p. 4-17. ·
(jQSTAR, Nicolae, L imule romaine dans lrs gurrres daces de Trajun (101--102, 105-106), în
Dacia N.S. 2.3, 1979, p. I 15--122.
GOSTAR, NicoL{e, LICA, Vasile, SocieMtm geto•dacicd de la Burebista la Decebal, Ia.~i, l 98•1.
IUESCU, Octavi,rn, Sur fes monnaies d'vr lt la !.egende KOSO/v~ în Quaderni Ticincsi di
Numismatica e Antichirâ C!a.~sique, IO, 1990, p. 185-213.
ILIESCU, Vladimir, Plinu când a domnit Burebisht, in SCJVA 32, 1981, 1, p. 67-75.
KLOSE, J„ Roms K!icmcf.-R,mdst1uuen am Rhein 1md ,m d.er Donau. Beitrii.ge zu ihrer Gi'k"hidte
wul raln!ichm Stt-l!ung im I. und. 2. Jahrhundert n.Chr., Bres!au, 19.34.
KOSTLIN, E., Die Doiiaulcri,ge-Dmnitiam, Diss., TUbingen, 1910.
LABROUSSE, M., Les poticrs d.e la Glmifcsenque t't la gloire de Tmjan, în Apulum 19, 1981,
p. 57-63.
LEHIAAN-HARTLEBEN, K., Die Tmjamsăule, Berlin-Leipzig, 1926.
UCA, Vasile, ScripM D,.icica, Brăila, 1999.
LUGLI, Ciuseppe, li rreplice .<ignijimto: topografico, storico e fimerario dei/.a Collon,t Tr11iana, în
AARMSI, seria III, tom. XXV, 194.3.
MACRF:.A, Mihail. Vi11ţa in Daci,1 romană, Bucureşti, l 969.
MOGA, Vasile, Rem,irqucs sur le mur de fa citadelle d.1ce de Pilitm Cr,1ivii, în AMN 32, 1995
()), p. 145-148.
l'-AOISIL, Constantin, Monedele impitmtului Traian referitoare fa rlizboaiele cu dacii fi CUCt'rirea
Dacii't (extras din monografia Transilvania, Banatul, Crişana, .l\.faramureşul. 1918-19,28,
III), Bucureşti, 1929.
OPREA.NU, Coriolan, Daria rom,md şi Barharirum, Timişoara, 1998.
PANAlTESCU, Emil, li ritrato di Dffehalo, în ED I, !924, p. 587.
PATSCH, Carl, Beitrdge zur VO!kerkund.e von Siidosteuropa (Akadcmie der Wissen.schaften in \X-'irn.
Philo.sophisch-historische Klasse 214, J), V/1: Bis zur Festsetzrmg der Romer in
754 BiBLIOGRAFlE
Transd,u1uvien, Viena, 1932; V /2: Der Kamff um Jen Doruwraurn unter Domitirm wul
7"'ra;im, Viena, 1937.
PÂRVAN, Vasile, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucureşti, 1926.
fna,nuturi!e vieţii romane la gurik Duniirii2, Bucureşti, 1975 (ed. R. Vulpe).
PETERSFN, E„ Tnl]ans ddkisd;e Kriege nach Siiulenrdief erziihlt, 2 voi., L:îpzig, 1899 -·I 903.
PF' rOLESCU, Carmen Maria, Primul război clzcic al bnprlr,.1tului Trr:it1n l"l'./lt'ctt!t Îrt emi;itmi&
u;onc1rirt', în Thraco-Dacica 10, 1989, p. 225·-228.
[ !n fN,'lfr de monede de iip Kt,s011, în 130 de ;wi de la crt·arca .~istn111d:1i mum:tar rornclncsc
nhidun, Bunu,:~li, 1997, p. 8,1 -9.3.
PETOLESCU, Consrantin C., Decebal regek d,u.,il.,r, în AO 6, 1989, p. 7-16.
R/lzboiul dacic ai împăratzdui lJ0111itianus, în Thrnco-Dacica 1O, 1989, p. 155-164.
I.a vicroire de Trajan en lv!esie lnfhieure, în Thrac{d)acîca 16, l 995, p. 223-226.
Decf'ht.1l regele d.-icilor, Burnreşti, 1991.
Dacia fi Imperiu! Roman, Bucureşti, 2000.
(fP1trihuţit1 militarii a prori11c:ei }.fvesia lnfi'rior ta cucerirea i)((ciei în Pontica, 33- 3'1,
:2001.-2002, p. 349-354
impiiratul Traian fi otsa s11 dumin,ttoMe, în Oltenia. Srudii şi comunici.rÎ, XIV.
Arhcologie---lstorie, Craiova, 2002-2003, p. 47-5 l.
O st11t1utii rtprezentdnd pe regele Dtrebal, în Oh-enia. StuJii şi corrn.::nicJri, XV,
J\iheo!ogie--Istorie, Cralova, 2004, p, 33-35.
(,'ontribuţii la istori,,z Daciei row,me, I, Hucureşti, 2007.
P!PPllJI, Dionisie M. în DID I, Bucureşti, 1965.
C.mtrihuţii lfl istoria veche a Rom,11liei1, Bucureşti, 1967.
POUl TER, Andrew G., The lower J..1oesian Limn .md the Daâtm WtnJ ofTrt1ftm, în Sn.1die11
rn den Milit:irgrenzen Roms. 13. lmern:niona!er Limeskongr,~<.s Aalen l 983. Vortr:igf'.,
iii, [Stc1ttgan, 1986,] p. 519--528.
PREDA, Cinstantin. Mo•mlel.e geto-dacilor, Bucure:;;ti, 1973.
Ei,u'.~t Hetrachtungen zu Dakien În der Zeit Decehals, îr: Dacia N.Sr 31, 1987, p. 5-l0.
PROTr\'.;E, Dumitru, Unde- a fost „rrgatul" lui Dicomes:1, în SCIV 21, l 1//0, I, p. l 50-15 l.
RU5SU, foan L, Comorik tegelui Deccblll, în Sargc-tia 4, 1966, p. 9?--J0G.
(,'etica lui Statiliu.s Crito, in SrCi 14, l 972, p. l i-120.
Nl'ţC!i' 711ianwrcus şi tn1diţia st,u,tlii. !d gr'to-daci, în AH.AC 22, 1'}7~(p. 257-263.
/)dm-geţii fn Imperiul Roman (in 1ifitm pro11inciâ Diicia Tmianu), Burnn::3li. l 930.
SAM PETRU, Mihai, Trf!pruwn Traim1i, II. }.Ju11,1mt'ntde roma1H, Bucme~ti, 1984.
SARBU. Valeriu, CRIŞAN, Viorica, Ca,1tea ditcitâ ,, Vale,t Z'ineior''-((1Msna, în Angll~ria 4, 1999,
p. 71,.-81.
SCH},.FER, Th., Die D11l-erkrfrge Tmj,ms au/ âner Bnin::.ek,mne. Fine Auftragst1rbn't fiir dr:,'1
AHdoriancrpr,ufekt Ti. (f.,;_ur/ms U11irmus, în JDAI l 04, 1989, ~1. 283-":1; l 7.
SlMION :;TEFAN, Alexandre, Lesguerm Danquesde Dornitien ei dt• Trr',fm. Architature 1nilitairr,
topo_l!,rt1phie, images et histoire, P~lrÎS, 2005.
Sl RAGO, Vito A., Da Brindi'.,i al D,tnubio: flimnuio di Trai'ano ne/ I 05, în Roman id orientale
e halta meridionale ddl'amichit3. al Medmevo. Parnlldi storicî e culturali. Atti df::-1 lI
Cnnvegno di Smdi italo-romeno (Bari, 19-22 onobre 1998), a cura <li Stcfania Sanreli;i.
[BJ.ri, 2000], p. 135--146.
755 BIBLIOGRAFIE
.\PEIDFl., M. P., Ihe C1ptor ofDeCi'balus. A new lnscriptionfiwn f>hilippi, în JRS Ci0, 1970,
p. l142--152.
---. R1wisstorum, ultin111/,r;,11ncr de spnjin al lui Decebal, în AMN 7, J 970, p. 5 J J.-5 J 5.
A
.\ fANC.i\, Ion, POP, Constantin, ?'rrfnd rif bronz de la Gârla A4are Oud.' !vfthedi11ţi), în Orohcra
ll\2000,p.111·-!17.
STHOBEL, Kvl, Unttnllclnmgo.1 zu dm D,1kcrl.:riegen Tntj,ms, Antiquit:1s I, 33, Bn11n, J 984,
Dir: Donmil.,'ritJ!' /)omitians, Antiqui,c1s, I, 38, Bono, 1989.
.'ii J( .'FVFANU, A '<·x:rndrn, !11 i\L Succve;rnu, AL Knne:i, lA Dohm:;djlt rt1m,1i1 1e, Bticuh·-~.ti, ; {:') l.
\\''.\'iF. l'L:inLl, /)_:·;nh!rm /1,1pen, Bu1·u1-c.)ti, !97!.
i\ )CU.J.::;;cu, C1igore, BE\\Jl\JDORF, Otro, NIFMAN, Ccorg, Momono1tul de li!, !d"lii:.-'.-li.,_ri.
Tmp.1curn Traiani. Vicr-,.i, 1985.
TUDOR, Dumitru, f't,1·t;~rhuirile sclal'ului Gdlidromus, în SA1 1956, p. J 9--J0.
f>oduri/1: rom,me !,1 DunArea de Jos, Bucureşti, 1971.
L\·rdwl, n~r;l'ie emu al dacilor, Bucureşti, 1967.
\ 'El CESCIJ, I.ennard, Rc;1,Ae11tntic•ns swtuilres du roi Dtdb1,le, SCiVA 54. 2007, 1--•2. p. z1...) ! .
VULPE, R,tdu, l fistoin> a11,imlle de /1;. Dobroudja, Buntreştî. 1938.
l.1,, Ci't'trs de l1 riw gaucbt d,~ Bt1s-Da11ube et ks Ronutim, în Dacia NS 4, 1960, p. 309<U 2
(revărnt Idem, în ,'i'tudia Thracologica, Bucureşri, 1976, p. 1.24•-l 49).
La Vttlmhie et ir1 Basse-/o.-h!dwie sow fes Rom,1ins, în Dkîa N.S. 5, l 96 l, p. 3()5-Y).3 (rc\'Jrut
în fdem, în Studia JZ,raco!ogica, Bucureşti, 1976, p. iS0-179).
Lt.,. Hures afli!., de lNdbale dans la prcmii're gunTe d11cique de Tr,tjan, în SrC! 5, 1963,
p. 223--247.
(.',1ptio1trf'd !Urorii lui Oeceb,d, în Sargc·tia 4, 1966, p. 75-94.
!Yon Cmiu1 el L1 eunp,1gne de Trt1j1:m cn !vfesie !nfi!rieure, în StC! 6, I 964, p. 211--! 11.
ne::prc ]Joltn'tu//tt,: Decchi!/, în Apulum 13, 1975, p. 71--83.
Stitdia 711rt1ro!ofti"d, Bui:ureŞti, 1976.
Cr,lunma lui Trailfn, 11wnument dl etnogenezei românilor, Rucure.;ai, I 988.
CîJ/umn11 /ui T'i·,1irm - l!·PJ1tn S Column, Bucuresti, 2007. (tdiţic îngrijită de :-.fagd,drn,1
V u!pe; rraduccrc cngle;,J. de Anca Doina Cornaciu; pusti-aţă de Lucia T eposu-\ '.,ti-Î!1e-,cu).
VLLPE, !bdu, în D/D !I, gurnrcşti, 1968.
ZAI-IARIADE, Mihai, în A. Vulpe, M. J:ah,niade, Geto-rl1cii în istoria nn!Îrarit d / 11111 /j /fr,riu',
Bucures[i, 1987. ,_· apiroldc IV --Vl.
----·"·-,--,.,-,,,----·--------------------------
Capitolul X
CIVILIZAŢIA GETO-DACĂ „CLASICĂ"
(PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI
AL II-LEA A.CHR. PÂNĂ LA ÎNCEPUTUL
. SECOLULUI AL II-LEA P.CHR).*

a. Baza documentară

În perioada ilustrată de numele marilor regi Burebista şi Decebal, geto-dacii au atins

un maxim al dezyoltărîi puterii lor politico-militare, afirmându-se ca o forţă imponantă
pe planul regional şi chiar pe cel general-european al antichităţii. Întinderea stipânirii
şi numărul oştenilor lui Burebista sau amp!oarea rezistenţei opuse de Decebal romanilor
nu reflectă, însă, decât. parţial rolul, poziţia specifică a geto-dacilor în contextul istoric
al lumii vechi. Ceea ce caractcrizcaz.ă şi dă acestei populaţii o personalitate unică este
cultura ei, care în perioada dară a cunoscut o înflorire nemaiîntâlnită până arunci pc
pamântul Daciei. Analiza bunurilor materiale şi spirituale ale geto-dacilor, ţinând mereu
seama de dinamica evoluţiei şi de relaţiile lor interne şi externe, poate duce la o justă
apreciere a raportului dintre rraditie şi inovaţie, dintre autohton şi străin, într-un cuvânt,
ne poate da m,î.sura purcrii de creaţie culturală a acestui popor, De aici, rezultă nemijlocit
şî modul său de viaţă cu aspcnde sale economice, sociale, politice şi religioase.
Cunoaşterea în .1nsan1blu a ctţlturii geto-dacilor se înterneiază pe izvoare de natură
şi valoare diferită. Foarte pretioase sunt, desigur, izvoarele literare greco-romane, care
transmit uneori informaţii ale unor observatori direeţi contemporani. Nu este îmii mai
puţin adevărat că aceste informaţii se concentrează în special asupra culturii spirituale
(religie., morală), neglijând sectoare întregi ale vierii şi culturii materiale. De aceea csre
necesară confruntarea şi completarea lor cu darde furnizate de alte categorii de i·lvoare.
O comribu\Îe esenţială în această direqie a adus~o folosirea documentelor arhc<-1logice
şi, o dată cu de, Între•o măsură mereu crescândă, a celor numismatice şi epigra.fîce.

· Nofll redacţiei. Textul prr'l.t'.ntat mai jos dc~pre civilizaţia Dacici în perioada de maximă înflorire
(,,clasică")a fost scris de doi autori, cei mai de seamă specialişli în domeniu, Mircea Babeş ş! loan GlodJrin,
Având în vedere că, aşa cum era firesc, exÎS[ă şi pnnne de vedere uşor diferire, am considera, d\ cs1c hii~e
s:'i. depanajăm subcapiwlek în ordinea de mai jos, respectând, pe cât este cu pminţă, irncgritawa rcxrnh1i
respectivi!nr autori, chiar cu riscul ca unele teme să se repete. In cazu! religiei gei;ilor şi dacilor ~1 al :ctitor
câreva subiecte de ordinul cu!mrii spirituale, Alexandru Vulpe şi-a nprim,1t, la rândul său, în capitolul IV,
opiniile s,1le.
 LA lNCEPUTURILE ISTORIEI
758
. . .
După înccpi.ituril~ stâi1gaCe, dar' nu mai puţin rn~itOrii, facute de Cezar Bolliac, căruia
îi dator:1m primele cunoştîinţe despre marile staţiuni de la Zimnicea, Piscu Crăsani,
Tinosu, etc.; odată cu Grigore Tocilescu docwnentele arheologice capătă un statur propriu,
deşi încă infoxior celui acordat documentelor literare, pentru ca în opera lui Vasile Pârvan
s;l ajung:1 chiar a juca un rol preponderent în încercarea de reconstituire istorică a culturii
geto-dacilor. Această. oricmare în cercetare a continuat în ritm accelerat în ultima jumătate
de secol. În tot acest răstimp cmtitatca izvoarelor litcrilrc despre gero-d:•ci a răm<.1S aceeaşi,
[ 1m:q:m.'t:\r('.t lor crilid rn1 a fkut prngn.";c r:t,licdc, ;1st f(:1 c·1 pcn Iru ,1ec1sr:'i. c\l·cgnric
de izvoare, Getica lui Vasile Pârvan r,lmânc în continuare o lucrare Je reforinr;aL,
Este deci o sarcină de actualitate, aceea de a analiz.1. cultura geto-dacă pc haza resturilor
t:i materiale, scoase la lumină în special prin cercetările de mare amploare desfaşurate
în ultimele decenii. Cadrul cronologic al acestei analize corespunde, în termeni de istorie
cu!wralâ, perioadeî „clasice", de maximă înflorire a culturii autohtone. În date absolute,
aceasta în:.eamnă răstimpul cuprins între al Ii-lea sfert al secolului al II-lea a.Chr. si primîi
ani ai secolului a! II-iea p.Chr.
Cadrul geografic este dat de însăşi răspândirea descoperirilor ce pot fi atribuite acesrei
culturi, răspândire care coincide în mare cu spaţiul atribuit de izvoarele scrise D:Kiei lui
Burcbista şi care cuprinde aproximativ întregul teritoriu de azi al României, precum şi
unele regiuni apropiate din ţările vecine.
De la început trebuie precizat că vestigiile arheologice (monumente şi ohiccte) nu
se limiteaz.1 la domeniul culturii materiitle ci ţin, adesea, şi de domeniul cultmiî spirituale
(religie, arr;1). Pe de altă parte, este un lucru ştim că aceste resturi nu ilustreazJ ded1t
parţial civilizaţia e;.1reia îi ap;i_rţin. Perisabilitatea materialelor organice, caracteristică zom·i
noastre geografice, a facm ca unele categorii de obiecre să dispară în Întregime în cursul
timpului (comtructiile, recipientele şi undtdc de lemn, care vor fi avut o pondere
importantă în cultura geto-dacilor, piesele vestimentare textile şi din' piele ere.), <lup:,
cum valoarea ridicată a metalelor a facm ca numeroase obiecte să disp:iră încă din
anrichi_rate prin topirea lor în vederea refolosirii m:.ucrialului. De asemenea, trdmie să
ţÎnem,-se.:l;~a de faprul că diversele tipuri de monumente (aşez,1ri, cetăţi, morminte,
depc?zite) rdlectă într-o măsură diferită conţinutul real al culturii geto-dace, în funqie
nu numai de condiţiile specifice de păstrare, ci şi de selecţia subiectivă operată în momentul
p:lrăsirii aşezărilor. al înmormântării sau al îngropării depozitelor. Astfel, caracterul limitat
al cunoştiinţdor noastre despre obîectde' de port şi podoabă şi despre echipamentul militar
se datoreaz:l, în bună măsură, practicării, în această \Teme, a unor reguli funerare care
fac ca mormintele să fie greu de identificat. Cultura arheologică nu se suprapune, deci,
decât parţial cu civilizaţia vie, reală, a geto-dacilor, care va fi fost substanţial mai bogată
1 Gr. Tocilescu, Daâa fn.1inte de romani, Bucure~ti, J880; V. Pân,an, G„tica, Bucureşti, 1926; cf. R.
Vulpe, !-liswire des recherches rhracologiques en Ro1inlllnie, in Thraco-Dacica, l, 1976, p. 13~ 51; M. Babeş.
\!,:sile P/tnw1 :;i arheologia geto"d.1eă, În SCIV 33, l 982, 4, p. 359~J64.
ClVIL!ZATlA CETO-DN:A „Cl.AS!CA" 759
şi mai variată. Cu toate acestea, studiul informaţiei dobândite prin intermediul arheologiei
rămâne singura cale de sporire a cunostinţelor în această direqie. Mai mult decât atât,
stabîlîn~J originii, cronologici şi r-J.Spândirîi diferitelor elemente şi complexe culturale
poate oferî date esentiale penrru reconsriruirea structurilor economice, sociale şî polirîce
de Daciz·i preromane.
Urmele r<lmasc Îll pirnfot de: la locuitorii vechii Dacii sc pot cla!>ifica în urmJ.roarde
cncgorîi: 1. NŞt'zdri de, aracter civil sau/si mi!irar cu întreg conţinu ml lor; 2 . .-/:•saipcriri
/i1,1,,,,·,rec11 invent,uul !01; ::S. di,to·Dite (! nclmiY rc?:ul!'c) ;,Î 4-. descoperiri iw!t1te (fig. I 1O) 1.
1li. llt,beş
b. Aşezările
Înfaţisarea aşe1,,1rilor-'· esfe diferită şi adesea <lepende,wl de frirma de relief unde de
sunt situate, precum~; de impo:-ranţa acestora. La cele mai numeroase, rurale, un fel de
clnme, rareori se poare \ oibi dcSj.'re di::.puncrea locuÎnţdor în şiruri, pe un fel de uliţe,
1
grea de identificat pe rcrcn, pentru că sunt întrerupte de mulţimea de gropi şi df' alte
;rn.wnajări gospod:trcşd. Nu avem d0\ t'lÎ sa fi existat pn:ocupări de „sistematizare". Adesea,
1
L:icuinţele se înşiruie pe malul sau pe malurile cursului de ;-1pă şi au spre „centru" un
spaţiu liber de consnucţîi, un fol de piată, posihi! loc de adunare. Oricum curţile sî grJdinile
nn se găstau lângă !ocuimC', tcri~nurilc cultivabile, indiferent de exrinderea lor, fiind În
afara aşez:irii.
O categorie aparte o wnsrituie aşezările civile cu construqlile dispuse răsfirat sau în
pilcuri. Ele sunr c:1r;iuc1i,riu: zonelor monrane si piernontane unde formele de relief au
impus o :lstfd <le disfK·rs:-:re. Cele mai elocveme exemple Ic (onstiruîe aşezările răsfin.rc de
la Cuculş, Inuri, din 1,on;,i ~'.U mizcgetusei Regia (,:_lt: la Costeşti p\nă la Gridiştea de .\fontd.
A.hă c.m:gorie este n:pn:.:7.Lnr2r;1 de a$ez.;1rilc f(mificue, integral sau 1..!oar parţial apil.rarc
de dcmcmdc de fortifinre. Toate sunr siruate pe forme ,:.k rdîef dominante (capete de
tcuse inalle, de poduri alu,,ionare); la acdea doar parţia.l protejate de demente de fortificare
p:1nea rnaî veche a lor se afh totdeauna în interiorul fonificaţiei, do,-adă că locurile au
fost akse dinrru începur rn sc..lpu! de a fi înt:lrit·e. Unele dintre aceste aşezări au un
pronunţat c;1.racter militar, arnphsate de aşa manieră îndt :.ii comruleze drumurile oarnr;1le
circulare (Arp,1ş11 de Sus, Bernadca, Rerindia, Bretea Mureşan,l, Clir, Chindari, Liuhco\'a,
I'vElcov, Râ.5nov, .Sprtlncenat:1, Tăşad). Altele, pc lângă funqia militară, erau totc,d,.nă,
prin funniile lor c1..·rn1c1micc, centre de produqie meşt,:~ug,lreasGl şi comerci:1!;1 pentru
zona din jurul lor, unele dc:,igur $i centre pulitîco--admini'.;trarive şi rdîgioase (Brad. Crls:mi.
1 i\1. lbhc~, Lr st,td,, t<ctJ,,'l r/::_; rhlwrd1es sur lâ c11/r11rt gho-d,;a _} son /p,-iq1,e d1 d/1-Aopp,·ml'llr maximum
(!/' _;jfcfc ,1,, n. (. - - i"' si,\ !" d,, n. C. J, în D:Jcia N S. 23. 19'79, p, )- i 9.
2 l. G!o<l:uîu, Arhiucrum :/,:ri/or. Cii•il: şi milir,11,1 (;,•c. li Î.1'.:t. Ie n.), Cluj-NJpoca, 1%3 (cu
bibliografie).
 CIVILIZAŢIA GETODACA „CIASIC:A" 761

Ga1aţi-Barboşi, Pecica, Poiana, Popeşti, R.'i.cătău, Sighişoara, Tinosu), analoge acelor oppida
din lµmea celtică. Pe acestea din urmă autorii greci le desemnau n6A€tc; (oraşe) (de exemplu,
Diodor XX1, 12, 2; Arian, Anabasi.s I, 4, 5 şi la urmă Ptolemeu, Geographi.a III, 8, 4), dar
pentru definirea lor unii autori moderni cred c-ă ar fi preferabil termenul de daua, element
lexical comun numelui multor aşezări importante din Dacia (vezi şi cap. IV, p. 441).
Ultima categorie de aşezări o constituie acelea compacte, cu construeţiile ridicate pe
tcnse antropogene, cu incepumri de sisrcmarîzare, cu amenajări edilitare, care le confor,1
~tatutul de aşcz:lri protourLrnc sau chiar urb,inc. Dcocamdar:'i, În această c-ue;pr\c se
înscriu Joar aşc;,,;î_rîle de !a hiţa Cetei, h:\de Albe, ambdc în ;,_oiia capitalei J:t,.dor ~i
Sarmh:.egetusa Regia. În ultimul caz, a.I Sarmi·1,egetusei, aşezarea constă din două canicre
civile între care se află cerarea şi zona sacră, toate unite cu drumuri pavate şi înzestrate
cu conducte de apă, cu canale de drenaj, cu monumente arhitectonice impozante; la
acestea se adaugă funcţiile de centru economîc--mcşteşugăresc (cel mai mare din Dacia),
chiar comercial de primă importanţă şi de centru politico-religios al Daciei. Din roate
aceste considerente Sarmizegernsa poare fi socotită un oraş în adevăratul Înţeles al
termenului pentru lumea barbară.
În cadrnl aet:stor situri, diferire ca formă şî fimqionalirare, tipurile de locuinţe si anexele
lor, lucrările de fortificaţie, construqiile cu caracter cultic constituie, toate, arhitectura
= în sensul cd mai larg al cuv{inruluî. Aceasta poate fi civila, milirară sau religioasă,
Arht'tectura civilă. Bună parte din construqiile pentru locuit din Dacia erau mai
mult sau mai puţin adâncite în pământ, desigur mai ales în zonele de câmpie -~Î de
deal, pentru că în zonele montane prezenţ;-i stâncii la mică adâncime impunea dinrru
început construqîi de locuir ridicate integral la suprafaţa solului. Cde dd!i.ncite a,·eau
pereţii în sol, în general de la jumătatea ină.lţîmii lor, dar şî de câteva zeci de centimetri
deasupra solului. Planurile sw1t mai ales patru!arere cu colţurile rotunjire, mai rar ovale
,5i circulare. Podina era din p:lmânt ·sau din \ur făţuit, iar pereţii, ridicaţi pe foă]ţimi
variabile faţă de nivelul de ctlcare, constau dinrr-un schelet de lemn legat cu nuiele
împletite şi lipite cu păm.lnr şi lut; acoperişul era din paie, tresrie sau stuf. Prezenţa
a câte unui stâlp la capetele axului longitudinal a! locuinţei indică existenţa învclitoarei
în două ape. Vatra de foc are un pat puţin înillpt în raport cu podina şi obişnuit este
amplasată fie în mijlocul locuinţei, fie în panea opusă intrării, S-a constatat, de ascmcncJ,
prezenţa treptelor cruţate în păm:lnt şi uneori pavarea cu piarră si nisip a unei suprafoţe
restrânse În faţa Întrării. Mobilierul era aproape inexistent şi se pare că lipsea m<.sa,
după cum ar putea sugera frecvenţa mare a vaselor de tip fructieră, de presupus a fi
vasele din care se mânca obişnuît. Piciorul înalt pare să sugereze că nu erau folosire
pe mese, cel mult pe mese scunde, cum sunt şi mesele ţărăneşti din zilele noastre (acest
tip de vas a avut şi o destinaţie în cadrul cultului, în sensul cel r:nai larg al cuvâmului).
Tendinţa generală în materie de construcţii de locuinţe pare a fi aceea de evoluţie
de la cele adâncite la cele de suprafaţă. I\fai mult, in sistemul de construqie se consrată
o fază intermediară, caracterizată prin prezenţa stâlpilor înfipţi în pământ chiar şi la unele
7Ci2 LA ÎNCEPUTURJLE ISTORIE! GVIUZATIA GETO-DACĂ „CLASICA"
763

locuinţe de ~u-prafaţă, care 8.ltmimeri aveau pereţiî aşezaţi pe tălpi de lemn, protejate de care totdeauna este de raponat la epocă, la zona geografică unde se află, la locuinţele
contactul cu umezeala solului de un pat de piatră. socotire ca fiind obişnuite şi la „pretenţiile'· proprietarilor.
Locuinţele de suprafaţă au fost construite în două sisteme: Cl} pereţii din bârne de În apropierea locuinţelor se aflau construccîîle şi amenajările gospodăreşti fircsti· 0 . •
lemn sau cu pereţii din lut bătut şi armat cu pari înfipţi În păm:Înt; învelitoarea, atât la
> • •• I b I' . I f, d . , .
ue provmt, um are. nme e sunt 1c e rtp sac, fie tronconJCe cu diametrul m:ire l
. . b' op,
unele, cât şi la celelalte, era din paie, sru( trestie sau din şindriLL Abia la această categorie bn:1 şi aveau pererii arşi sau căinuşiţi co o ÎmJ)ktitur;1 de nuiele la r5.ndul ,,,· J,• ,. . a
. . .. . ' • 1•mru
de locuinţe se constată existenţa planurilor complexe, cu dou,1 sau trei înc'iperi, cu sau lur, pentru a izola cerealele depozitate de unud:tatca solului în care fusesl'ră · , ,, s·1i·1are q.
Gîr,'i coridor (este oracteristicl o astfel de casă cu ·două înc'iperi şi cu coridor ccntnl, în 1nrte, de ro1,ăroarc. As(·111enca EWj)Î asipurau dorita izolare unul S'Hl do,· .,,,·, I • '
• A • •~ , ;:_:, ., ' ) ( \!I):)
l'rd-ubil 6 cu prispiL 1,lenrificn:l la Pnpqti (fig. ( 11 ). Pbnul !or g,:i~cra! ,;stc pat1 ubt1'r, c.lfc' 1rchtP:Ht m!oc1mc de al!,Jc, de rransf-onnJndu-::c în !ncuri de (k,·~c,,,-f, 'I"\' . .,_ ./
' ' '" • •1 1, <s(,,,·1,q-·
poligonal sau „concentric". La acelea cu plan patrularer încăperile sunt dispuse în linie mtna.jcre ceea ce, de alunîmeri, explic.1 nurn:1rul lor mare în raport cu cd al locuintdori
sau grupat şi doar una era de!>tÎnată locuirii, celelalte fiind magazie sau pridvor. Locuinţele Hambare cu pereţi de lemn construîre pe o bază de pîarră s-au descoperit numai în a.seză :
cu plan poligonal, unele cu etaj, aveau pereţii din lut bătut armat cu pari şi constau, în mari de felul celor de la Feţele Albe (lângă Satmizegctusa) şi Sarmizegemsa. în ele ccr~a1:r:
mod obişnuit, din una sau din două înc::'iperi. În ultima situaţie, doar cea de la etaj era erau depozitate în vase de provi7ii de mari dimensit1ni.
destinată locuitului efectiv, parterul fiind tot magazie. Locuinţele cu plan „concemric'·. O sîruaţie particu!arl se con.<;tară în privinţa atelierelor de tot ft'lul construc,,-; ,: , I
. ~· : . ,' ,,St111pe
<locumcnt:1.tc doar în zo01 Sarmizegemsei Regia, au două sau trei încJ.peri: cea exterioară, dm k:mn ascm,inăroare
. .
unor
. .
bamei ceva ma, ,nrNenuoase. ,
Unde dmtre ele , cc . an sunt
din lemn, era un pridvor cu sau făr.1 prelungiri exterioare la intrare, a doua, tot poligonală c,Je de olăne, e:au rnvanabrl deprndenre de surse de apă permanente, Pencru un astfd
si cu pereţii tot din h:îrne de lemn era magazîa, locul de depozitare a inventarului !orninţr:i de. ,nelier de la I:qde Alb:_ a fos: captat un pârâi:1ş, ale cărui ape erau dirijate spre Jtdîcr
(unelte, ustensile, vase etc.) şi a proviziilor, iar a treia, Centrală, dar amplai.ată desccnrrar, ern conducre dm Jur :m. In sdurnh, a.'Tiplasarea altora, ncde1Jendente de facrori ,,.,, · I·
• , llf<t I
era destinată locuirii propriu-zise. Planul ei este fie dreptunghiular (mai rar), fie absidal, indică statutul privilegiat al meşteşugului şi al celor care-l practicau. Ele sunr sîruJ.te d '.
iar pereţii erau din bârne de lemn cu o bază de piatră sau din lut armat cu pari. Interesam \,de mai multe on în sau În apropierea „centrului" asez;lrii, cum este cazul celor d . '
este că niciodată în absidă nu există inventar şi că orientarea ei cste solstiţiahl, spre fri_ur:tde. pentru prelucrarea bromului şi pentru baterea monedelor. În această privi:1
1
t;
nord-vest, cu mici abateri în funqie de perioada când a fost construită locuinta. Vatra edificatoare sunt aşaărik de la Brad, Pecica şi Sarmizegerusa.
de fo{: este În;l.lţată pe podina de lut ,1 îndperii „centrale"; rar o a doua vatr:1 se află în Arhitectura militant. Acl'astă categorie cunoaste o dcz\'(>lrare fără precedent î
înclperea mijlocie şi niciodată în cea exterîoar:\. În aceste împrejunlri se poate pre~uptcne pcfic,ad.a „clasică" a cîviliza\iei Daciei. Dacă exceptăm fortificaţiile Jin secolele V--JI~
că oricmarea solstiţială a înc:lpcrîi „centrale", conjugară cu absenţa inventarului, pcrmire 11.Chr., toate celcla\re cunuscute pân:i :icum se datează pe durata secolelor li a..Chr.---I
formuhrea ipotc1,ei potrivit căreia absida propriu--zisii era locul rezavat pentru cinstirea p.Chr. Şi-au con:-.t1:uit fortifil::.1ţiî 1:1ai ~ntâi u~iunile de triburi, ceea ce nu inscamn:) ci
rcilor protectori ai caseî şi ai familiei. Astfel de comcruqii au fost interpretate de unii fic-.::~1:e avea ('.Oaro s1:1gmiifornficaţie, ·d1mpotnvă. Acestea au fost induse apoi i"n structura
istorici, datorită planului lor aidoma loc~urilor de cult, cel mai bine ilustrat de sannuarul a lui Bun'.'b!Sla. Cd ce senwe:u<i aceste rânduri crede că regele î•is,,,,· , 1• • •
l)()lmcit
. • . • • ·1 • ll!U.Jt
mare circubr de la Sarmîzegetusa Regia, şi ca mici sanctuare. s1, în pane, a realizat o v:1st:l opera de fonificare a ţinuturilor stăpânire de el. Mai mult
În sfârşit, cu o mică licenţă. şi păstdnd proporţiile, se poate vorbi despre existema <mumite fonific.1{ii, cum sunt acelea din Dacia răs:lriteană de !a Pi:ma Snimului, lkid,
unor palate. În această categorie ar intra locuinţele cu etaj, cele cu plan complex, u1 R:icltău, Poiana, par să fi funqîonat nui ales pe durata secolului I a.Chr. '
înclpcri grupate sau dispuse În linie, unele cu mare extindere (cum csrc, Je pild.L Înainte de a intra în dnaliilc fortificatîilor dacice c.sre de [)recizat că roate ao·~r,•-- ,, 1· ·
' . ' -• ~", CJ O~t
consiruqia din aşezarea de la Popeşti, pe Argeş) (fig. l 11) şi turnurilc-locuÎnţc din unde concepute şi realizate Într-o manieră care reflectă stadiul de dezvo!i:are a ci\'i!izatici -ic,><-, ,
• , . . ,. .1cUJ
cel:'iţÎ dacice (Brexza, Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-Blidaru, Căp:îlna). La cdc din umJ, popor şi telul de a purta !upra, cel dm urmă asemănător cu a1 altor popoare din vecîn:1.ratca
invariabil c11 etaj, suprafaţa urîlă era împăr~ică în două încăperi: una la parter, folosirJ. iurnii greco-romane. Ca unde ce net aveau arrnJ.te permanente, precum erau cele ;Jt, re,·uclor
ca magaz.ie şi încăperea de locuit, plasară la etaj. Zidurile lor sunt din piatră ecarisată !a dc1istlce şi mai ales ale Irnperîuluî roman, chiar <lJcă cunoşrcaq., nu fokw:au tehnica a_c,e:1iuluî
paner ~i din cărămidă slab arsă 1 la eraj, iar acoperişul din ţiglă. Turnurilc-locuintJ ave:tu Totdeauna atacurile lor au foM fi-1lgerătoare şi de scurtă durată. Ca urmare, fr:irrificaţiile c!acic~
dublă menire: element de fortificare şi totodacă locuinţă a comandantului garnizoanei. nu au fost proiectate pcmru ca sJ reziste la asedii îndelungate şi nici una dintre de nu are
Desigur, categorisirea unei locuinţe drept „palat" depinde de accepţiunea ultimei notiuni, !n interior surse permanente de apă câtă vreme sum ampla.sare pe sau în jurul cotei maxiine
a unor forme de rdiefdominame. Proviziile de apă depozirnre în chiuf)Uri si• în " c'""·r a,,,i; ne e
I"
1 După unii cercerători pare a fi vorba doar de chirpici uscaţi la soare, iar arderea ar fi fost accidenrală. pemru colectarea ap:::i Jîn precipitaţii puteau să se epuizeze în timpul asedierii lor.
 CIVlLIZAf[A GETO-DACĂ „CLASICA" 765

~ '}

i ţ l' t' ,,\ l ''

ţ
Drept „cisterne" menţionate în literatură, pot fi socotite unele gropi cu pereţii bine
arşi şi altele săpate în stâncă, precum cele de la Costeşti-Cetăţuie şi la Luncani-Piatra
' !' 1 1l " • 't ) t •î
~
~
Roşie (este presupus să fi existat un puţ-cisternă în interiorul incintei acropolei de la
:; !
~
• ' • '\ % 1' ' {
)
ţ 3
} Pope~ri, în apropirea valului <ie apărare). Cisterne propriu-zise s-au descoperit la
"' l I .i i • J " t
o
~
Coste~ti-Blidaru şi la Sarmizegctusa. În primul caz constructorii au respectat întru totul
Q

I I ii ~ ;?j t/4 @l O@,~ preceptele lui Vitruvius: podeaua şi zidurile cu tencuieli succesive, impcrmeabi.le, şi întrcaca
construeţie protcjat;l de o boltă din pinră de ral ie. Dar ea este sitt!.H:'i în afara zidnrilor.
În celalalt caz, cisterna, pl.1car:i cu lemn şi im, ·;;c găsca ror în ;ifora ·ridului de iwi:itJ,
î11s,l pru[cjaL1 de o palisad,L La arnbde cons.:ruq·ii apa ,tjHngca prin condui.::tc de lut ,HS
de la izvoare existente în apropiere, care erau la cote inferioare cetăţilor.
Fortificaţiile dacice, în funqîe de caracterul lor, pot fi clasificare în trei categorii: aşezări
fortificate, cetăţi şi fortificaţii liniare sau de baraj. Aşezările jrn1ificate erau acele aglomerări

ţ
I umane cu construqîi civile si religioase, apărate integral sau doar panial (în cazul celor
extinse ulterior) de clementele de fortificare (vezi supra, 11şez..1n). Dintre ele menţionăm
,1şezările de la Brad, Cândeşti, Ga!aţi-Barboşî, Piatra Şoimului, Poiana şi Răcătău în zona
răsăriteană a Dacîei, Crăsani, Popeşti şi Sprfo1eenata în ţinuturile de la sud de Carpaţii

o Metidionali şi aşez:lrile de la Arpaşu de Sus, Berindia, Bemadca, Liubcova, Pecica, Pescari

şi Tăşad în zona de la vesr de arcul carpatic (pi. 49/1).
Cetăţile au fost construite aproape fără excepţie pe mameloane şi sunt de două feluri:
.:de care au aşez,lrî civile, la poalele înalţimii pe care au fost riJicatc şi altele care nu au astfel
de a~e-zări, de fiind ampla'.)are acolo numai din considerente strategice. Dintre cetăţi le
menţîon:im pc acelea de !a Pî:nra Neamţ-Bâtca Doamnei, Moineşti, Târgu Ocna-Tiseşti
în zona estică a Dacici, pe cele de la Cetăţeni, Ocniţa şi Polovragi în zona sud-c.1.rpatici şî
\ !'>,
. ,~, .
-.~_,,;. cet.lţile de la Bănii;a, Rrcaza, CJpâlna, cele două de la Costeşti, pe Cct~lţuie şi pe Blidaru
(pi. 49/2, fig. 112), apoi Craiva, Cugir, Deva, Gr:ldiş1ea de Mume-Sannizegernsa Re5-ia,
Vârful lui Hulpe, Lun,.:ani-Pi.nra Roşie, Marca, Pommbenii Mari, Racoş, Tilişca, în zona
Întra-carpatică. Cum s-a vi'izut, unde dintre ele au fost cornmuitc din umsiderenre pur
strategice. Exemple elocvent<· sunt acelea de la Căpâlna, pc valea Sebeşului, care controla
o intrarea în zona Întra-carpatică a unui important drum c'.ue vent'a din sudul Cnpaţilor,
unde era p:'iz.it de cerăţîle de la Polovragi. Com1'llcxlllde forruri,-amplasar la ieşirea Oltului
din lunbri.U (17 km) defileu a! Racoşului, ern menită să ai)cre cenm1l polii:ico-rdigios, desc.operir

L::=. o în ultimii ani pe „Tepeiul Ormenişului" de Îângă Augustin, jud. Braşov şi să controleze
accesu! dinspre Ţara Bârs1•i spre Depresiunea Homoroaddor şi Tara Făgăraşului 1. Cetatea
de la Luncmi-Pialrct Roşie rrebui:1 să închidă accesul dinspre sud~vesr spre SanniLCgcrnsa.
At.1.t la aşcz:.lrile fortificate, cât şi !a ,_-etăţi spaţiul fortificat este restrâns, în general de

··-°'--"""""·"""·""" ~-,~J ~ !a 3 OOO până la 5 OOO m 2. Ele, aşadar, nu puteau constitui locuri de refugiu pentru
populaţia din zona apropiată. Dacă în cazul a,:,ezărilor fortificate esre evident că de erau
capabile să adăpostească înrrcaga populaţie şi avutul ei, la cetăţi, construqiile din interior

1
F. Costea, Augus1in• Tipi;1 (hmmişu/ui. Jfo,wgr,ific arheol1gica (I), Bra~ov, 2006. În literatura rn;:i wche
<Kt>st sir esrc menţionat sub numele !oc11itaţii Racoş. jud. Br15ov (I. Glodariu, F. Costea, în EN 1, 1991. p. 21~38).
 C!Vil.lZATIA GETO.DACA JL\SJCA" 767

indică o situaţie diferită. Toare au construqii cu caracter permanent relativ restrânse,

unele chiar o clădire mare, un fel de „cazarma" şi bar:lcÎ simple de lemn. Rezulră el ele
adăposteau continuu o gamizoarnl şi erau capabile să încartiruiasc;l una mult sporită în
vreme de război, dar nu şi popubţîa aşezării sau a aşez~lrîlor civile din apropiere. Cu alre
cuvinte, nu sunt cer:lţi de r.:fugiu ca acdea din veacurile anterioare sau din prÎ!:1a vâr<;r.'l
a fierului.
Fortificaţii linidre, de barrtj \C cu:wsc doar duutt în Dacia, una h Porţile d::' Fier :11e
Tr,rnsdvanici · Ttpde, ceiLdr:1 b Ciodovîna--1\inori,-i. Prima, !l!ng:l în ;rntichiLn,·, 1L} ( :q :l
2 km, const,l din :i<U\~uri :;;î v,llurî cu palisath, simple, dubbtc, îmreiu.: şi chîar împ:urite
·"'~., ......, î11 funqic de panta termului. Ea încliidea accesul pe culoarul Bistreî spre 'fara I laţegdt1i.

~ A doua, lungă de peste 2,5 km, constă dimr-un zid principal din piatră sumar fosornră,
~
-::! m
g ~ legară cu monar de pământ şî lemn, de pt: ore pornesc, în fată, alrde similare, oblice

~
~ ❖
s-au perpt:ndiculare, şi bastinanc uriaşe (30 p:lnă !a 140 m lungime pc zid .5i 20 p:Î.ri<l la
~
.)0 m lăţime). Rostul lor ,:ia s:1 fragmenteze frontul de atac al duşmanilor. ImpuJJ:iro:n·e:1
~
fonific.aţîe închide-1 pric ..:îp~1h1l acces dinsp1c Tara Haţegului spre S:rnnizegeruq_

0 Flemcntdc de fortificare sunt fie tradiţionale, fie noi. Cele rradi~ionalc con:;uu din
:şanc, val, palisadă sanp!ă, d11blaG1 .)Î corn pled, cca JiH urm.'i fiind o consrruqie din ..:::m:tc
dt !cntn um.plute cu p:.'ln.G.nt. Elemcntdr> noi de fonificare sunt zidul din piau·,1 ,;unur
faso11ată, mai J'ngrijit doar ps: Îeţdc zidului, legată cu mort:..r de p,tm,îm (Augustin, Zcte;1),
zidurile cu dou:1 par,uncnce Jin pian;:l ')um:u fasonat:1 şi cu emplee!on (Cct:1ţcnî, i'vfoin::şri),
zidurile Jsemănaroarc cc.:Gî.ţ"dor cb1istice, cu două par::tmenrr din blocuri fason,11c, cu
bmi:.e, emplecton şi cu lcgi"miri transver"ale prin grînzî-rir1nt din !ernn (Cosreşri-Cc:..ttui~-,
Tili*ca), zidurile dacice, aşa-numitul tnttruJ Dt1cims, deosebit de precedentul prin ahsu1.ţa
bl_Jl:i'.,do1 {Costcşti-Hlichru, ( Jp:îlna, Luncani--l'iau·.1 Roşie, Sannizegcn.r-:a, Gr:idişrn de
;\1unte-Vârful lui l---L:lpe), t_\trnLirile-!ocuînţă cu parterul din 7:iduri elenistice sau (bcîce
dîn blocuri fasonate cu crnph-\:.ton, continu,lte b naj cu clrim1cfa slab ,trsă şi cu în,,elitoarca
în general din ţigle şi uLrne ((',1pidna, Costcşti-BlîJaru, Cosreş1î-•CLt:lţuie, Tilişca),
bastioane din ziduri de tip denisric sî d:icic pLaCorrne pentru nuşi1~i de Ll/,boi (..::de cbuă
ce1J.i:i de la Cosrtşti, Cio'--lovina şi Sarrnizegcthisa), ziduri ~ecundare perpendiculare şi
oblice î111preunâ cu ba~tîo,rnc exrerio,H'c r;mtnjitc b. n>ltm:i_ (Cîoc!ov\11a), rumuri Je \'Ct~he,
ca pereţi plini sau susţinuţi de pi!oni, amplasate în Întcrîornl cct3.tîi (C;lp,îlna,
Costeşti-Cetăţuie, Augustin), tunaÎri îrnLm: cu zidmi d.ic;ce în apropierea cetiţilor (cd{'
dona de la Costeşti, Lune.mi-Piatra Roşie, Sarmi:t,cgctusa) sau pc u~,~eni unor importante
drumuri (de la Costeşci până b Sarrnizcgeiusa).
Elementele de fortificare tradiţionale se găsescc adesea împrcun:-i cu cele noi la acee1şi
forrificaţie. Foarre rat 9: indlnesc cele în-1.estrare doar cu ~1nţ si palis:J.dă sau cu \·d si
palisa(fa, la acestl'a din urm:1 şanftd fiind su plin ir de pantele namrale piezişe. O s!ngm;'.i
dată întâlnim şanţ şi palisad,1 complexă (Gabţi-Barboşi). În mai multe locllri pc L~;:gă
astfel de înnlrituri exisră şi :,i<lur\ din piatră sumar fason,Hă lcg,nă rn nionar ~-le pă:·n2i.nt,
groase de doi pân.î la trei metri sau ziduri di: tip denistîc sau dacic cu grosimea de p1na
la trei metri. Nu sunt rare 11:ci fortificaţiik ale căror clemente traditionale sunt dd,bre,
768 !,A ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
întreire, împătrire s,;u multiple (Porumbcnii Mar( Tapae). Incidental ~par ~alisade c~
talpă (Sar:nizegetusa, Blidaru), placarea cu lut a feţei exterioare a palisade, (Crăsam,
Costeşti-Cetăţuie), două şiruri de piatr:1 la baza valului (Tilişca) sau placarea pantelor
valului cu piatră (Piatra Şoimului).
În funqie de dispunerea dementelor de fortificare, fon:ificaţiîle dacice sunt <le trei
ripuri: prnmontoriu barat, fonificate pe două sau trei laturi şi „circular", adicăye to;ne
l:iturdc. T.a primele două tipuri rnJmic înţeles el principalde demente de fornficare s~
.,il:1 p,· 1111 ;1 ~au pe d( 11 :.1-rrci 1:,rnri pcntnt c1 nu t'Stc de ~dmis cxistcni,-a a 1111as:,u do 11~\--tret
Lnu;·i ndnl;lritc chi.:u şi în louffilc cu pante abruple; de 6.tscser:1 inzestrau.' cd pu~în u1
ci palisadă simplă, ale cărei urme au dispărut o dată cu alunecarea marginii (marginilor)
superioare a pantelor. . începând cu secolul I p.Chr. se manifestă, tot mai pregnant, influenţele romane mai.
Traseul dementelor de fortificare - cu rare excepţii~~ are în vedere configuraţia
naturală a ri.:renului. ,,ajustaGl" parţial doar acolo unde era neapărat necesar. Excepţiile
de la acea.stă situaţie genenhl le constituie fortificaţiile al dror plan a fost conce_put d~
,uhitecri si tehnicieni aduşi sau veniţi din oraşele greceşti: zidul cu traseu unghmlar ŞI
hasrioa;1e·le de la Costeşti-Cet:'i\uie, i1lanurile cetăţilor de la Costcşti-Blidani şî de la
Lunc:rni-Pî,ttra Roşie.
Marerialelt de construqie (păm;lnt, krnn, piatră) se găseau la faţa locului. Doar pentru
f.lftificariile din zona J\,:unţilor Surcanu (zona Sarmizegetusei şi cetatea de la Căpâlna)
s~a mi!iz:n, cu prqnl unui efort ie~it din comun, calcarul extras şi adus de !a Măgura
(~;.1\anuh_1i, <le la .10 p;În:1 la pr.:.ste ! 00 de km, deoarece rocile existeme în zon;l (aproape
peste tot n--:.icasisr) deveneau friabile în conract cu agenţii J.tmosfcric.i. . Dar, înainte de a le prezenta, este de menţionat că alte construqii mai modeste, aproape
Efonu! -:onstrucri\' a foq extraordinar: in apro.xim;1tiv un secol ŞI ceva mai mult de
iurnătate, in Dacia s-au consttuit şi s••au refăcut aprnape nouăzeci de fortificaţii. Toate
~unt ampb:.aLe pe mar;le Jrurnuri comerciale, pc culoarele de tr~ccre ~~ în punct~ stra~c~ice,
iar !anrd Cl.l"paţilor a ruq 1,:\vor?it de fonificaţiile construite la mţrarea Şl la 1eşir:~
drumurilor 1,aruralc care-l c.trJb,ne:m inch_. pentru perioada cc începe în timpul domnie,
!uî Bim~bic.G; şi p:îna inclu:siv la domnia lui Decebal, semnatarul acestor rânduri consideră
c;l se po;ue vorbi de un adcv;lral sistem defensiv al Daciei, care, sub această formă, ar fi
unic în Furnpa barbară. Aceeaşi ampbsare a fortificaţiilor indică interesul particular al
dacîlor pentru apărarea wnei intracarpatice. Se adaugă microsistemul ~lcfemi~ a!
Sarrnii',cgcmsei, completat p(rn5 în ,,junu! războaielor de la începu:ul secolul~.1 II p. C'.ir.,
distrus parţial în primul r,;zlx1i cu Traian şi refăcut în grabă în aiunul cdu1 de al dodea
război. . . . _. _ ,. . ...
1
Majoritatea fortificaţiilor dacice au fost, desigur, thstru.se si 1.nccnd1att', fie :n am1~1tHe.~
războ:iie, fie imediat după c!e, chiar dacă ele erau siruate mult dmcolo de grarnţdc vmoare1
provincii romane. Cele mai drn„--vnne exemple le constituie cct,1tea de la P~a~:ra
Nc;:imt-P,ârc:1 Doamnei şi fortificaţiile de la f\-1alaja Kopanja şi Solorvina, arnhelc pe I 1s.1
Supcri~ară. Nu se pot o:cludc şi distrugerile provocate de h~pte inter_ne, de Adi~ensiunî
între grup:lrile tribale, înainte de unifirnrea realizată de Bureb1sta, dar ŞI după. mlat urarea
prin foiţă a acesrni conducător.
CIVILIZATIA GETO-DACĂ ,,(L\SICA" 769
lnfl~enţelor elenistice târzii şi participării directe a tehnicienilor greci la lucrările din
Dacia li se datorează planurile regulate ale unor fortificaţii (Costeşri-Blidaru,
LuncanΕ-Piatra Roşie, planul zidului de incintă de la Costeşti-Cetăţuie), zidurile elenistice
din piatră ecarisată din care a derivat murus D11ckus şî, în general, zidurile cu două
paramente şi emplecron (fig. 113), folosirea cărămizilor slab arse, a ţiglelor şi olanelor,
tnrnurilc-locuinţă, con<lucte!e de apă, impozantele ziduri de terasă în tehnica murus
D11cicus, scirîle monumenL!e din piatră de talie (Cm,tcşri-Ccrăţuîe, Lunca ni-Piatra Roşie,
H,lni\a), cisrcrna C(T1ţîi de la Costcşri-Bltd:1rn, con.<;1 :-uită d!!pă precepte.le lui Vim1vi11s,
imr:11ilc în ccl<1ţi piin chc un Uirn (Co;;tc51i-Blîda:u, Luncani-Piatra Roşie, C).p,\im)
c1 5i alte realizări din produqia de obiecte cu întrebuinţare curentă. În act'.st ultim domeniu
ales în tehnici preluate din acea dircqie.
Arhitectura religioasă. La cele scrise în cap. IV din prezentul volum şi, în unde
privinţe, detaliate în parngrafele despre viaţa spirituală la gem-daci din capitolul de faţa,
se adaugă descoperirile arheologice cu caracter neîndoielnic cultic, cum ar fi -~anuu:nclc
(sau templde) propriu-zise şi locurile special amenajate pentru cult.
Sanctuare. Dacă pentru mul\:imca de .1şc1„1ri geto-dace obişnuire ceremoniile rdigio<tse
se desfăşurau într-un loc sacru, foră construqii monumentaie cap.1.biie s{1 lase urme
arheologice sau chiar în poieni sacre - cum ar putea sJ sugereze afirmaţiile lui Iordanes
(Getim, 39) ~- în unele dintre marile aşezări fortificate şi în cetăţi astfel de ceremonii
se <lesfaşurau şi în preajma sanctuarelor.
Înt.ru nimic deosebite ca plan de locuin~de obişnuite puteau îndeplini această fu11qic
în puzderia de a.şaări răsfirate în toate ţinuturile Daciei.
La daci, ca şi la celelalte popoare antice, planul comtruqiilor de cult trebuie s:1-,)Î fi
avut originea în constrnqiiie laice; ţcestea din urrnă au suferit c,eptat transformări atât
de radicale, încât abia mai conservă elemente din sorginrea lor profană. Oricum. este
greu de acceptat, în lipsă de- probe peremptorii şi în pofida unor afirmaţii categorice în
acesr sgns, "importul" de planuri de consnuqii de cult din lumea greco-romană. Observaţia
-·-;'c referă şi ta construqiile cu absidă pentru care nu există nici o dovadă că au fost preluate
din lumea grea~â şi la constatarea că nu toate cele ce au absidă sunt loc;t~uri de cult 1•
La fel_, nu po:ne fi vorba de „importuri'' de planuri pentru san:::mare, fie ele palrub.rere,
fie circulare. Cd mult se poate admite folosirea, la ridîcarea acestor construqii, a unor
tehnici din lumea grec:o-roillanJ, cum sunt de pildă acelea de cioplire şi de fasonare a
pietrei, întocmai ca în cazul elementelor componente aJc fortificaţiilor din piatr:1 ecarisată.
1 A(eH punn de vedere nu ('.<,te împămlşit Je ;e_iţ) cen,etăwrii: de exemplu, R. Vulpe, L Origine dr/Ic
mnh'ruâoni d,1ciche ad abside nd'etli prt'rom,ma, În Ani de! scttirno Congresso Imerna:iionak di Archeo!ogia
C!assica, lJI, Roma, 1961, p. 87--104 (.-czi şi supra, cap. !V, p. 45.'\): cf. I. Gloda,iu, l 'originc di, ia conffprion
m·chitrctoniquc des sanatwires dam circu&ircs, în Thrnco•-D;icîca I, Bucureşti, 1976, p. 249-258: S. S;inÎe,
Din btoria culturii fi rl.'/igiei geto-dacice, Ia5i, 1999. p. 10-11.
 Lţ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
770
Fig. 113 Stmuura zidului dacic~ ~murus D:icicus~. După L Glodarîu.
C'lt!fliri ,:.-u t1bsida s-au descoperit atât în aşezări (Bucureşti-Tei, Brad, Cârlondncşti,
Mabja Kopanja, Iv[cleia, Popeşti, Rudde) (fig. 111, 114; 115/1,2), cât şi în cct.'iţi
(Lmcam-Pî:1tr.1 Ro.5ie). Partt'a cu plan absidal esre fie singulară, fie se plasează în „mijlocul''
unor o.msrrucrii cu două sau trei incinte concentrice, circulare sau poligonale. În
interpretarea aceswr constmcţÎÎ s-au conturat trei părerî: toate sunt cl~diri de cult, toate
~unt profane şi doar unde sunt destinate cultului, departajarea în această situaţie făcându·-St
pe b,rra inventarului pentru că planul tuturor este absidal şi au aceeaşi orientare solstiţială.
C[uă vfeme exist:1 dădîri cu absidă şi poligonal-concentrice cu o încăpere cu plan absidal,
toate având absida spre ±NV, unele ar trebui să fie laice, graţîe inventarului lor, adică
cel firesc în fiecare gospodărie (unelte felurite, vase cu provizii, veselă de buc'ltărÎe etc.),
totdeauna amplasat în încăperea sau în încăperile din jurul celei cu absidă. Unde pmeau
fi prevăzute doar cu o încăpere absidară, cu amenajări particulare ~- varră(e)
orn:1me11tatâ(e) "-cala Popeşti sau cu alre particuhrităti ca la Luncani-Piatra Rosic, şi
puteau fi destinate cultului, daci nu cumva numai absida constituie „locul sacru". Tot
ca o clădire destinată cultului este de apreciat, poate, clădirea cu incinte concentrice de
pe platoul Mdeii, care are la baza părţii exterioare mici \_)locuri de calcar fasonate, unde
particularitatea esenţială constă tocmai în folosirea calcarului (după o altă opinie, toate
construqiilr de pe coama munţilor Meleia, Rudele şi Tâmpu aveau caracter sacru; vezi
cap. !V).
CIVIL!7J\TIA CET() .. lJACA „CLASICA" 771
Pe teritoriu! D:1cici ~e cunosc două categorii de sanctuare: patrularere şi circulare, ca
plan general, şi apro:tpe totdeauna cu detalii particulare, încât nu poate fi luată în discuţie
o constructie după canoane bine stabilite 1•
5:1nct11t1re!t' patrulater<>, dreptunghiuhre ca plan, au fost construire numai din lemn
{Cabţi-Barboşi, Clptlloa) saLt din !emn si piarr:1 mai îngrijit sau sumat fasonară (Pi:1tra
Ncarnţ--BJtca Doarnnei, Cr<.1iva, Căpâlna, Costeşri--Cctătuîc .şi Blidaru, Luncrni-Piatra Roşie,
/1,11gw,tin/R:1cns, S:1rmi1.cgn',1S;l), în fimqic de m:m:ri,1!ul de rnn:.truqie cxistcm b. 1:11;a locnlui
,_,,a de r('';ihilidti!c de li 'YJH :de ;\ccsrnl:1 din :dtc
Fî.: el sunt numai din lemn, ne din kmn şi pialr.l, de consrnu din şiruri de plinre
paralele care msţÎneau coloane de lemn, mai rar dîn piarnl. Nivelul de călcare era deasupra
plintelor, ceea ce explică m::giljenţa in fasonarea lor. La s:mcrnarde mai bine păstrate s-a
constatat cil. numărul rota! de plinte (implicit de coloane) reprezintă un multiplu al cifrei
şase. Unde aveau perqi dteriori plini, altele ,.decupaţi", iar acoperişul era din şin.driîă.
Spaţiu! util dintre coloande de lemn sau de piatră este foarre restrâns în pofida
dimensiunilor mari ale edifi..::iului. Până acum, doar la S:i.rmizeg<:tusa s-a constatat prezenta
!a unde sanctuare a pîlaşrrilor pe toate cele p;uru laturi. Aceştia ,:nm incapabili să suslină
pereţi, încât ei demarcau de fapt aria sacră, imer,.isă laicilor (vezi propuneri de reconsriruire
în fig. 115 şi I 16).
Sfmctuarele circu/11re (fig. 114; 115/1,2) sunt mai puţin numeroase, dar la fd ca
precedcnrele, au fost C()nsuuire numai din lemn (Brad, Pecica) sau din !emn şi pia:rJ.
(doo:1 la Sarmîzcgcrnsa, rut at5tca aproape de ea, la Feţele Albe şi două la Aug.ustin I
Raco~). Din pwicrul de vedere al planului, de c-onsrJ.u dintr-o singură încăpere (Brad,
Pecica, h:ţele Albe), (lin dou,l. încăperi dispuse concentrîi: (sancmarul mic de la
Sarmizegernsa) sau din trri c,pat:ii dispw,e concentric, dar cu Încăperea centrală ampbsară
descentrat (Feţ·de Albe, S;m11.i2,egcrnsa, Augustin/Racoş); cea din urmă arc pbn absid~1!.
La acelea cu o „ÎnG1pcre", ea este delimitată la exterior de stâlpi din lemn sau din pîatr.l.
Atunci când au dou:) încăperi, la exterior există. cercul de piLtStri de pi:itră şi în înrerîor
o construqic cu pilaştri dl' lemn, Cele lrci sp.1ţ!i prczÎnl<1 difort'.nţieri în detaEi de pbn:
po!îg(?n de lcspe-,:i de piarn'i b exterior, cerc de lespezi fasonate care delimitc~tz.ă „lnc\pcrea''
imemlt.:diară şi o construq.ie cu plan absid::d, cu pereţii din Im armat cu len1:1 în interior,
cu două îndperi (Augustin/Racoş); cerc dublu la exterior din piatră fasonată (bc,rdmă
şi pilaştri), cerc Jc stâlpi de lemn la „înGlperea'' intermediară şi rnnstruqia cu ab~idă şi
cu pilaştri de lemn a.p,1rcnţi în interior (s:rnctu;uul rnare de la Sannizegerusa); toate '.:de
Lrcî Înd.peri cu lespezi ck piam\ \a baz:1 (Fqcle Albe). La san..::ruarul circular de la Augustin
/Racoş, unde constrncda centrală are două î11c1pcri (una cu absid:1, ceaialtă panubtcră,
legJ.te printr-un decupaj \'n peretele dcsp,1rţîrnr) s-a const.Hat că ofrandele au fosr depme
numai în îndperea patrulater;\, fiinLl astfel încă o dovad,1 că inci.perile ab~i(htc erau
: H. Daicoviciu, Dacii/ dt l1 Jlur('hisu /,1 nu:airca rom,mit., Cluj Napoca, ! ()7 2, p. 205-- 211; S. Sanie,
op. !"it., p. 8--9, 12-27.
 CIV[LJZs\TlA ("E""f()
1 r
-t)ACA .. CLASICA" 773

'
"' C,

..,., "C O ,·
<:,

C)
o
o

'
'I
•'
o o

3
.~---'•'

. . D upă I. Glodanu
flg.re ll5 .•Sancmare d.icice I Rud I
de· uinsmulre · e(le, 2) ' H D,HW\
2 Mde1a , "1 sancniarul
iciu / 1) si\ech1
D Adel a Sarumcgemsa Re!Z:a
4
desnnate unor Aauoncscu ( ) • • p•opuncn

şieIunor .m1ţtaţi, ~ este cu

I că accesule~-
~ 1a s;:incrua,..,I
i . restrâns ceremo11II
anv h'cat c.uacter sa< I u · Si
. . ' cerem onlt··1de
est.presupus
. ·~ e ...~·uculare spatit·I
Ip·.ig.
CI 1.I 4 <:;•uiet
· ·uare ,d acice
·' odariu (i-2) ' l · GI odariu · .,ostca (3) 1ŞI2l ·SH
l · ('cJrnihr.
. ( 'e Fup
• arm zeoemsa
. t> (4). R e,;,-1a
j t\uje.mti11 . . Dnpă
• ' ;;J P~ClCI.
(Racos)·
5
• • "' perP)tS
. erv1c1u religios fiind ;fici:te ~rn_i~ai
ID aiara lor.
preoţilor, cvenrual
· • uul este

· Cnşan
774 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI

I
N

I
I "

'/ ;-,{-! ;
i ,_,

·~-
'!,,
I ,, - . ~

,
.
;,
_HJ
-

I
I
I'
1
/
, 'J
i/'
"'
' /-1 ltff '4.lo'
\'.IV l
' I!,I'
Fig. 116 Sarmizegetusa Regia. Sancniare patrub.tcre: propuneri de re.:onstituit'e după D. Antoncscn. !
,,
,' I J
; 1.1
, tfv. ---------~"'-------,-,-,,,=;•®m
1,.s.sniî'W•
Num:Hul mare al sancrnarelor de la Sarmizegetusa- la sfârşim! secolului I p.Chr.
funqionau şase (fig. 117), altarul de sacrificii 6 un sanctuar se afla în faza de construqie,
toate precedare de alte trei - a dus la emiterea ipotezei că acolo era muntele sfitnt al
dacilor, Kogaionon, menţionat de Suabon (VII, 3, 5). Acelaşi autor nu pomeneşte
Sarmiugetusa şi cercetarea arheologică a demonstrat că dezvoltarea aşezării în ritm alert
nu este mai veche de mijlocul secolului I a.Chr. Prezenţa la Sarmizegetusa ca şi în alte
- fig. I 17 (,r:'tdişlea Mun(c•lului. Zona sacră. După A. S. Ştefan.
 L\ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI

p:1rţi (Costeşţi-Cetăţuîe, Cipfilna, Luncanî-Piaua·Roşie, ALJgustin/Racoş) a mai multor

sancruarc contemporane sugerează, cum s-a scris şi în cap. 1V, caraneml politeist al religiei
gcto~d:1cilor.
În Dacia se cunosc şi alt-e ,1m,·11aj:tri cu caracter cultic 1, a căror datare se încadrează -f'13
în aceb~i interval, cu începuml pe durata secolului II a.Chr. şi sfârşitul la l 06 p.Chr.
Ace-;rca, ca ~i gropile cu oameni .-.:rn cu animale, sunt semnalate şi în zonele unde lipsesc
sancuurde: Biharia, M,1gura Moiguduluî, Bratei, Sfântu Chcorghc-lkdehâza, Ocniţa
~i ~11nr situate pc forme de rebf în:dtc. FoHtc prnbahil aceste I!)l1C sa11 locuri erau
ddîrniuu:: d,.: intime ridi1:;itc din mau:rl;1k perisabile şi în arcatul k1r .st alb L'Onccnrr;J_ri
de gropi, vecre de foc şi platforme. Gropile nu sunt amenajate şi conţin Schelete sau părţi 4
de schelete de animal, fragmente ceramice, vase întregibi!e, uneori undre, podoabe, piese
de ;mu;i.mem şi foarte rar o,1se umane. De pildă la Sfăntu Ghcorghe-Bcdeh,lza din cele
49 de gropi cercetare doar una conţinea schdete, iar pe Măgura Moigradului în 180 de
gropi s-au găsit doar Jouă 0ase uman,:, ParticuL1riL1.rile menţionate le definesc drept zone
s-icre, întocmai cum se întâlnesc la celţi şi germani, unde se oficiau ritualuri rămase
nec11nosc11le, încheiate cu ofrande aduse Teilor. Unele··- cum este Măgura Moîgradului
•·~ pute.ni să fie adevărate cenrre dt cult pentru zone întinse din apropierea lor.
I. Gk1dariu

c. Descoperirile funerare

Ri111l şi ritualul fi.merar în perioada „clasică" con,s;tirnic şi astăzi, după decenii de

,._·crccrari arheologice intense pe lot o:prinsul ţării noastre, o problemă cornplexă, cu
;n1rneroa.sl'. si.::mne de înueb,uc şi snluţiÎ co11tro\'c'rSate (vezi .~i cap. IV). Înrr~adev;'ir, ~utdor
de aşeLlri, davc şi ccl3ţi circ au ~unqiunat în aceast3_ perioadă le cc;respund, în total,
doar câteva zeci de mormiure sigure, abtmi de care au mai punn fi ipotetic luate în
discuţi~ cele dteva „câmpuri de gropi", o vreme considerate drept necropole (Ocnip,
Moigrad)2. -Ilu;;_trativ penrru ;Keastă stare de lucruri, este, i'nrre aite!e, faptul că în zona
Munţilor Orăştici, unde era conccntrat,'l o foarte numeroasă populaţie, nu cunoaştem
nici un singcir mormânt. Sinuţia nu esre mult deosebită în cazul ,._!avelor din spaţiul
'i.\:.
extrncarp;Hic, care nu dispun nici ele de adevărztte necropole, ci doar de mici grupe de
uunnli, ia cuc se adaugă un 1iurn'1r redus de descoperiri de re:,turi umane, apărute chiar
./13
în cuprinsul sau la periferia ayezărilor respective.

1 V . .'>îrbu, Crtdili(e şi r·a,tiri f1111„r;uc, rel~'l,i'}(J.ff Fi nugjcc in lumea gcuul1cilor, G,1h.;i, 199.3, /NFSim;
S. S,Hl!C, up. oi, p. 26-•.38,
: D. Pmusc:, Rituril.:fimcr,nc la rl,1ri şi daro-rmwmi, Bucme~ti. 1971. O rc,·valuare cririe,1, într-un ;mu
,:,idîu :il ccrr.etării, la M. Babeş, Dc.1(11pcririlr fio1oarc ş; .<enmifioria for f.n rnntcxtu! culturii grto-dare clasice, Fig. 118 Inventam! unor morminte de r:)zboinici din TrnmilYania din sec. II-I a. Chr.: 1-6 BLrndiana;
în SClVr\ 39, 1988, 1, p. 3--32 şi V. Sirbu, op. cit„ p. 21-45. 7-10 T,1n:iria; J J .J4 Tdeac.
Fig. 119 Cugir, jud. A!ba. Sdeqie din invenrarul mormântului princiar: l coif; 2 spadă de tip Latfoe;
3 scut (reconstituire}; 4 z:lbala; 5 garnitură omamenrală din aur (după I. H. Crişrn). Fig, t20 Popeşti, jud. Giurgiu. lnvr:marul 1nern!ic din mmulul /4: !-B fragmente dr coi! (bronz): 9
~padă de dp L1tt'ne; l(,'. \2 cuţit(" }i lC\Kă; 13 11mbo de -'-eul, toJte din !îcr (dupa A. \,\d!'e).
 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
Tipice şi_ sigure, continu:înd o tradiţie mai vCChe, sunt puţinele morminte plane de
in('ineraţie în urnă, cu sau fo.ră capac, cum ,.;unt cele din faza finah'i. a necropolei de la
Zimnicea (secolul II a.Chr.)1, ca şi cele ap;'i.rute izolat sau în grupe fo,11 te mici la Gruia,
Padea, T urhure.1-Spahii, Cnrcova, SLuina, BL:inditna (fig. 118/1---6), Tă.Itiria (fig. 118i7-l O),
Tdeac (fig. l 18/11-14), Bicsadul Oltuluî, databile la sfarşitul secolului li şi în secolul I
a.Ch.:'.; en·mu:d şi în secolul urrnilror. La fel de tipice şi de sigure sunt mormintele de
incincra\ie în tunmli de b Cugir (fig. 119), Popc51i-(fig. 120), Radovanu, Piscu Crăsani,
Pni~nn, Hrad, RJc\t:1u, Znnplin ne. Situate în irncd!:tta ;';·-ropiere a unor mari a<;oJri (rlmn)
~i disringD.ndtH,c prin \aract(:l ul \or rnonumL'llt.Jl şi prin hog.lţia inventarului (arme, podo,1\ie,
ceramică etc.), aceste morminte aparţin desigur aristocrafie/. Dacă C'ite normal ca numărul
mormintdor ,,.1ristocratice" sau „princiare" s,1 nu fie mare (_o cercetare sistematică a tumulilor
din România poate însă aduce noi descoperiri de acest tip, cum a fost caz.ul la Lăceni şi
Orbeasca de Sus, jud. Teleorman), puţinătatea rnormimclor rnodesre, atribuite populaţiei
de rând, r:'un,lnc încl o problemă ne:satisfoc.lror lamurită.
Pe l.îng:l mormintele în urne, deja amimite, a fost adusă în discuţie o scrie de ipoterîcc
„morminte de incineraţie'' în gropi mari, cilindrice, cum ar fi cele dc-$coperite în grnpe mici
la Bucureşti (Tei ,5i Dămăroaia) şi Snagov şi î.n număr relativ mare la Moigrad, Sighişoara,
Sfantu Gheorghe, Poiana, Tinosu si, mai ales, la Ocniţa·\ Îndoiala grav;l care persistă în ce
priveşte definirea acestor descoperiri drept morminte, re~pectîv necropole, porneşte de la
i-:iptul d tipolng,ia şi invcnurul lor contraYin, în general, noţiunii curente de monument
funerar şi, în orice caz, nu se încadrc:ml coerent în evoluţia rîtului si a ritualului geto-dac,
de nefiind cunosrntc nici în perio:ida antcrioar;t (secolele IV-III a.Chr.), nici în aceea care
a urmai (secoklc If-.III p,Chr.). ,,Mormintele" în discuţie conţin uneorî o cantitate infimă
de oase c:1lcinatc, r.1:-;p~ndite în umplutură, iar în marca majoritate a caz.urilor acest indiciu,
cons!dciat a fi hm,lr:ltor pemm dovedirea car,Ktcrului funerar, lipseşte chiar. Se întâlnesc
în schimh, adese:1, oase de animale şi ;.ir fi de v;'irnr dacă nu cumva si oasele calcinate nu
provin wr Jc la animale (nun s-a dovedit mai nou b ?vfoigrad). ,,J1~;entarul" este foarte
...-ariat şi fragmentar, consrând din ceramici comun{\ (cioburi, rar vase), unelt'e şi ustt:nsile
(râşniţe, ,.-utite, fî.,saiole, Jus1ruitoare", creuzctl'}, resturi din construcţii Orpitură de pereţi,
crusr:l de v;1tră, p\c1re, cuie) şi, numai foarte nr, din arme, podoabe sau monede. P:lnă la
proba contrarîe, mai verosirnil:t decât ipoteza funerară ar fi interpretarea acestor descoperiri
Gl „gropi de cult", în care se practica îngroparea rinulă a unor bunuri si materiale, echivalată
eventual cu depunerea de ofrande, daci nu cumva este vorba chiar de banale gropi menajere •
4 central-europeană, unde de-a lungul perioadei de maximă înflorire a civilizaţiei oppidane
1 A.O. Alexandn.:.,;ctl, 1'1or,nimd.c din pi'rioad11 mai t/irzÎf' a necropolei getice d{' hi Zi11111itN1, jud. JA.cmmon,
în Crisia, 1972, p. Vi--26.
2 A. Vulpe, La nlcropole turnu!airt ghe de Popt>şti, în Thraci-Dacica 1, 1976, p. ! 93--216.
5 Dc~prc .1~a-zisa 11ccrorola de la OcnÎ\a, vc-zi D. Bcrdu, Bur.;d,wa d1ciâ'i, Pucurcşri, 1981, cu o recenzie
de :Vi. Rabcs, în SCJV/\ 33, l'l82, 2_ p. 2')5-256,
'1 ;\1, Babeş, Do,oprririlt/unaarc şi snnn~-fimria /qr __.. p. !O- 13; '✓. Sî1hu (0,1mmi şi zei in lumeâ geto-
rl,ici!or, p 48 urm) este cncgoric în a considera aşa numitele „dmpuri Je gropi", indmiv cdc de la Moigrnd
şi Orni\a dr-:>pt ,,locuri de cult~.
CIVILIZAŢIA GETO-DAC~ ,,C!ASICA" 781
Existenţa unor morminte de incineraţie în groapă nu poate fi totuşi ncg.uă. Acest cip funerar
cunoaşte chiar o anumită concentrare în Oltenia, unde a apărut atât în mici necropole (Padea,
~urbur~~Spahii, Corlate, Gruia), cât şi în multe cazuri de descoperiri iwlate, întâmplătoare,
şi unde mventanil predominant miiirar, de fuctură Lartne, indică o puternică influenţă, într-o
anumită măsură poate poate chiar o prezenţă a celţilor scordisci (fig. 99) 1• În afara Olteniei,
răspâ~direa mormintelor de incineraţie în groapă, cu arme, piese de harnaşament şi eventual
cera.irncă, este atestat:. doar prin câteva descoperiri din Muntenia (Ccpad, jud. Argeş) şi din
Transilvania (Blandi,111;1, eventual Tdcac (!'lg. l 18). Tot în Transilvani,1, la Tilişci, :m fi-;5t
descoperite douJ morminte ln groa_1x1, cu invunar fCmi1iin (podoabe dacice de argint, 111,lrgdc).
Ilustrate prin ceva mai multe cazuri dedt mormintele cu urne, mormintele de lrn::ineratic în
groapă rămân, totuşi, prea puţin numeroase pentru a oferi o soluţie pentru problema 1110,luJui
şi a locului de înmorm:întare ale marii majorităţi a populaţiei Daciei în ultimele dou.-1.-trci
secole înainte de cucerirea traiană.
În aşez;.lri sau în imediata lor apropiere (Popeşti, Poiana, Brad, Sighişoara), în unele Jimre
,,câmpurile de gropi" (S.fanru Gheorghe-,,Bedeh.iza") sau în grupări mai mici de gropi (Orlea,
jud. Olt) s-au descoperit schelete umane datând din vremea care ne interesează. În cazurile
rare de cadavre înhumate ordonat (în poziţie întinsă sau chircită), în gropi rectangulare bine
dimensionate, împreună cu unele piese de inventar, avem de a face cu înmormântărî în sensul
propriu aJ cuvântului (Popeşti, jud. Giurgiu; Poiana, jud. Galaţi; Brad, jud. Bac1u)2. În cele
mai multe cazuri, însă, umJ sau mai multe cadavre (până la opt), uneori incomplete, ciopârţire,
au fost aruncare fără grijă, în poziţii anorrn,lle, în gropi mari, rotunde (Sighişoara, Sura Mică,
Grădi?ea, Popeşti, Orlca - fig. 121, Brad etc,; în total peste 180 de indivizi, în peste 30 de
situri)J. De astă dată, evident, nu mai este vorba de înmormântări normale, ci mai probabil
de ingrnparea neglijentă a victimelor unor sacrificii umane, practicate din motive rdigioase.
Că în această vreme geţii şi dacii au practicat sacrificii umane, reiese cu claritate dinrr-un
binecunoscut pasaj din Ioni:-mes ( Getica, 41 ): ,,Pe acest Mane, goţii [geţii - n.n.] totdeauna
l-au înduplecat printr-un cult sălbatic (c.'ici vicrimcle lui au fost prizonierii ucişi), socotind
că şeful războaielor trebuie im păcat prin vărsare de sânge omenesc" .
Slaba documentare a mormintelor geto•·dace din perioada „clasică", spre deosebire
de perioada anterioară şi de cea care a urmat, cere o explicaţie de ansamblu, {JJ atât inai .
mult cu cât nimic nu arară că ar fi vorba de un stadiu trecător, respectiv de o lacună a
cercetării. Este important de amintit că o situaţie similară se constată şi ·în lumea '-~dtică
.. 1 Mormintel<' desc0pcrite, de n..5·ulă înclmpl?11or, în Oltenia, precum şi cdc din nvrd-ve,m1l Bulgariei (în principal
d.m wna Vraca) au fust Înc;:drate în a,5a-numita g;upă P,1dc.1-Pan.1gjurski Koloniî (Z, Wofobk, Wsched11i.epogmnicze
kultu1y l.ami&ie;), datat:! în sec. 11-1 a. Chr. Unii autori. înccp:Jnd cu V, Pârvan, Je.au au-ibuir celţilor scordisci, în
timp ce alţii consideră că esie vorba de morminte a!e popufa1ici ba,5rinaşe nord-trncice, respectiv gem-dace.
2
„Necropola de copii" u:cent .:ercetată !a Hunedoara-· Gr/irlinfl Cost.:lu!ui. rn 29 „depuneri" (morminte)
cuprinzând a 48--49 indivizi. este unică în Dacia şi ridică complic,tte probleme de interpretare; V. Sirbu
er alii, Vi:stigiile dacice de la f-lunedo,1m, Sibiu, 2007
3
V„ Sîrbu, Credinţe şi practici fimerare,. ,, p. 31--36, 86-100; idem, Oameni fi zei .. , p„ 144 urm.
 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI C:IVILIZATIA GETO-DACĂ ,.CLASIC.'\'' 783
782

d. Depozite şi tezaure

Dintre descoperirile apărute, de multe ori îndmplător, în afara aşezărilor SJ.U a

complexelor funerare, o importanţă deosebită pentru caracteriz,31t,-a culturii !:,lCto-dace ,,clasice"
o au depozitele şi tezaurele. Aceste descoperiri colective-: reunite din necesit,1ţilc ch1sîficlrii
arheologice într-o unică Ciltf'gorie de monumcnre; prezintă o mare varietate din punctul
de wderc al conţ"Înmului şi :1! c011diţîi!or lor de aflare. La originea acestei varierăţ'i se a/-1:î,
:'.~\ il,_•:;igur, rnoL(vc!c difCri1.c, subicc1Îvc şi obic(tivt", \._·c ,\!! dcl'CTrni;1;1c xumubn,a, piic;trarci
' ,,;Jiff'", \ şi in final îngroparea (depunerea) loturilor respective de obiecte. Din punct de ved1?re al
compoziţ·iei, care constituie criteriul cd mai sît,111r de clasifiL--a.re, pe teritoriul Dacici prcromane
d U j distingem depozite de undre, ustensile sau vase, tezaure de podoabe şi tezaure de monede',
,, la care se :-1daugă o serie întreagă de descoperiri colective 111ixtc (undre + podoabe, vase+
1 podoabe, podoabe + monede etc.). Pomînd de la acest criteriu şi luând în consid-?raţie
' condiţiile concrere de descop'2rire, în multe cazuri se pot determina sau măcar presupune
,;
,, caracterul tezaurb:1rii ~i mocivde îngrop,1rii. În primul rând, având în vedere că în general
este vorba de obiecte cu valoare intrinse-:că sau utilitară ridicată, trebuie reţinută ideea
t:) /

',,. .....__~-------
i~~o_,.,/"'//
o.,_______o~,sm .... _....... _______________ ...... ;
Fig. 121 Groapa cu jertfe umane de la Orlea, jud. Olt {după E. Comşa).
' , l., ,-D) , mormintele sî şi acest·
(Latenc , necropolele sunt extrem de rare. S~a oresupus,,_ d.
lucru poat~ fi valabil şi în cazul Daciei, practicarea în ace:5tă vr:me a unor ere mţ~ Aşi
rirualuri funerare discrete:, care nu se lasă sesizate arheologtc. Ma1 co~crct, es_re avuta m
vedere_ipoteza unei practicări generaliz-ate a incine~aţiei ~ia <lepune~H resrunlor umane
în ape sau în locuri azi inaccesibile. Se pot conscr~t, des1~ur, şt alte ipoteze ..Este ~oar~:
probabil ca în vremea lui Bure bis ta şi Deceneu, m Dacia să se fi pro~us 1m~01 ta!Hi.:
modificări în reprezentările şi regulile de cult, ilustrate, între altele, de proliferarea Je~(felor
umane şi de apariţia sanctuarelor. Şi 1n acest caz lorJanes -~Ge:ica, .71) ne furm:,eaz~
informaţii preţioase, arătând ca Deceneu a ales ,.pe bărbaţH c~I 111~1. ~e s:a~nă Şl mai
Înţelepţi, pe care i-a învăţat teologia, i--a sfătuit să ci~~·te~s~, anum1~te d1vm1~ăţl Şt sa~i_c:uar~
(sace!la). facându-i preoţi şi le-a dat numele de p1leaţt .... Rămane d~ vazut~daca mtte
aceste modificări şi schimbarea practicilor funerare există o legătură directă, tn cadrul a
ceea ce unii cercetători numesc „reforma religioasă" a lui Decentu .
1
M. Bttbeş
l M. Babe~, DescoperitiU fan('rare {Î semnificaţia lor ... , p. 20-22; pentru Jisrn\ia asttpra surselor lit,;:rare,
vezi V. Lica, Refimna sarerdotaf-religioasd a lui Decenet1, în htros l, 1980, p. 177-182.
tezaurizării .Jvuţici fumîlîale saa rnmunitare şi a îngrop,1rli în vederea unei p?tstrări temporare
lipsite de pericol şi a recuperJriî u.lterioare. Alt,~·ori, cu acelaşi scop, s-a îngropar invcnrarul
unor atdie.re fl10itcşugăn.:-ştî, S[abile sau amhltlame (unelte, materie primă, produse semifin_ire
si finire) sau loturile de marfa ale unor negustori. Există însă şî posibilitatea ca îngroparea
unor depozite şî rezaure să fi fost dictată de motive rdîg!oa.se, obiectele respective având
caracterul de ofrandă fimer:tr:1, de ex voto sau servind unor opcraţluni magice.
Dintre depozitele de unelte, cde mai mici (de exemplu, Cetăţeni, în jud. Argcs, şi
„Strâmbu" lângă Gr,1diştea Muncelului) au putut fl proprietatea personală a unor ţărani
sau meseriaşi, în timp cc cele mai mari, cum este depozitul Jescoperît !a Lozna, jud. Botoş,rni
(56 de piese) 1, par a fi fost prt'prieratc comunitară. În legăturcl LU acest din urmă dcpozir,
se poate emite, de altfel, ipoteza că reprez.îmă o ofrandă rituală, :n-·ând în vedere fapml
că a fost depus într-o mlaştină (azi wrbărie) şi nu îngropat în reren ft'rm, ceea ::c făcea
dîntru început imposibilă recuperarea sa. Analogiile nordice (Dane_mat9, Germania de
Nord) tk arat,l că de regulă depunerile în ,ipe şi mlasrini au un caraner de cult. Un o.srfel
de caracter a fost presupus la noi, ipotetic, şi pentru unele depozite de vase: unul de vase
de lut (5 piese) şi altul de vase de metal (3 piese), descoperite la Guştcrita, lângă Siblu
Lf1g. 122). Mai cbră din acest punct de vedere este descoperirea de b Ciol.ăncştii din Deal,
jud. Teleorman, unde, probabil la sfârşint! secolului al II-b1 sau începutul secolt.:lui I
a.Chr., cel putin 25 de v;ise de lut întregi au fost depuse îmr-un puţ votiv, căptuşit cu
bârne de lemn 2. Unek· resturi rn:'lrunte de oase calcinate găsite acolo nu sum suficiente
1 S. Teodor, D,u l'<'akzmgd<.pot ;,on Luzria (Kr. Botowm), în Daci,1 N,S. 24, I 980, p. 1.33-150: Idenl,
Constri1cţii/c
de lemn din turb,'tri,< ele /.a Loznd, jud. Botoşani, în Thra~-u-Dacica 4, l 983, p. 114-120.
2 M. Pctr(·scu-Dîmbo\-Îţa, S. S:,nie, C.(tcttâri arhMlogice în aşc10<m'a geticii dt la Ciolăneştii din DNd, ln
ArhMold 7, 1972, p. 242-2)5; M. Perrescu-Dîmboviţa, DesropairM d<' w.ce d.1C"ice de h1 Cioliinqtii din
Deal (jud. Tdeor.1J1,1n), \n In nwn1ori.1m Constantini Daicoviciu, Cluj, 1974, f-'- 235-299.
 CIVILIZATJA GETO-DACA „CIASICA" 785

o o o o pentru a vorbi de un puţ funerar, de putând reprezenta mai curând ofrande de aJ1Lmale. Această
,,----''-'----.',,
ipoteză este confirmată de descoperirile din locul de cult de la Conţeşti, jud. Argeş, unde, în

,, ,,
I I
I I
aceea.şi vreme, pe malul unui lac a fost depusă o marc cantitate de oase calcinate de animale,
,, precum şi mai multe săgeţi, cuţite, pinteni, fibule, ceramică fragmentară etc, 1, O men{iune
'I merită şi „depoziml" din aşezarea de la Poiana, jud. Gabti, consrituit din figurine antropomorfe,
'I
I I folosite desigur în practicarea unor operaţiuni magice (v. mai sus cap, IV, p. 45)),
'I
'I Cea de a doua categorie de descoperiri rnlective, tezaurele de podoabe de argint,
I \
(onstituie o manifestare cu totul specificl a culturii geto-dace dln ultimele două secole
1 I ,
'
I
,
, ,,
I'
I'

I I
înainte de cucerirea rnrn;,;;J (pi. 50---'_)2). În aceste tezaure (pcsrc 60 fa ,:umiir) <;c i-..'.k1. u.
porml fastuos al unei categorii sociale de vaz.ă, deţinând bogăţie şi pre.srigiu. E!e Cl!prin<l
I , I I
I ,
I\ falere, fibule, coliere, lanţuri de podoabă, brăţări, inele, cercei, pandamivi ere,, de obicei
I '
Li \J în asocieri stabile, care nu permit separarea netă a portului bărbătesc de cel femeiesc2.
S-a emis ipoteza, după care toate aceste podoabe ar fi fost purtate de femei, dar nu poate
fi exclusă nici posibilitatea ca măcar unele piese (folerele, fibulele cu mască, bră\J.rile
spiralice) s,1 fi reprezentat însemnele unor importante funqii politico-militare şi sacerdotaJe
şî, ded, să fi fost purtate de bărbaţi. În circa jumătate din numărul tezaurelor În discuţie,
pe l.ingă podoabe apar şi monede, iar în câteva cazuri şi vase de argint. La Sâncnlieni,
jud. Harghita, avem, de fapt, de a face cu un tezaur de vase (15 cupe şi pocale), din care
mai făceau parte trei podoabe şi o monedă. Este interesant de reţinut că monedele ce
.1par în tezaurele de podoabe sunt în marea majoritate a caz.urilor denari republicani,
mai rar, de provin din diferite centre greceşti (Thasos, Dyrrhachium, Apo!lonia) (pi. 42)
şi numai în tezaurul de la Coada Malului întâlnim o imitaţie locală după tetradrahmele
lui Filip al II-iea (de altfel folosită ca pandantiv). De aici rewltă că podoabele şi va:iele
2 de argint în discuţie au fost în uz şi au ajuns în pământ într··O perioadă posterioară încetării
,-"~----------- '-..:
montrăriei autohtone (de tip gre..:o-maccdonean). Produqia lor va fi început, însă, încă
din prima jum;lrnte a secolului I a.Chr. (unii autori nu exclud posibilitatea unei datări
ceva mai timpurii) si, se poate presupune, că materia primă a fost obţinut:\ prin topirea
monedelor străine, mai ales a cknar.ilor romani republicani. Având în vedere ridul redus
al argintului ultinwlor monede geto-dace (de exemplu, tipurile Vârteju-Bucureşti şi
lnoteşti-Racoasa), autorul acestor rânduri se îndoieşte de exploatarea surselor locale de
argint (pi. 42/9). Pentru acelaşi motiv, ipoteza emiterii masive a unor copii sau imitaţii
de denJ.ri romani republic.mi de Către regjî daci .tparc greu de susţinut. În ce pri\·cşre
cJ.racterul îr1gropării acestor tezaure s-au făcut diferire presupuneri, dar cu siguranţă nu
există ded.t în unul-două cazuri (Tilişca şi poate Şimleu S;Jvaniei}, d.nd ele au fost
descoperite în morminte3 • Şi în cazurile celelalte, în care nu este vorba de morminte,
depunerea tezaurelor a putut avea un caracter funerar. În res,r., ar purca fi vorba de îngr(lp,1ri

Fig. 122 Depozitul de YaS<:' de metal de la GuşterÎ\a (1 fier; 2-3 bronz). După K. Hored1•
1
A. Vulpe, E. Popescu, Unr contribution arclll!rilt1gique h l'itudc de la ril(r,ion des D,tces, în Thrnco~Dacîca
1, 1976. p. 217-226.
2 D. Popescu, /.e trisor rlace de Sînmkni, în Dacia N. S. 2, 1958. p. 157- 225; idem, hzaun de a1gim rL,âi:e,
in BMJ 40, 1971, 4, p. 19·-321, şi 41, 1972, I, p. 5~22; K. Hon:dt, Dii> /41k;s,1Jen Silbnjimde, în D,Kia N.S. 17,
! 973, p. 127-167; L. Mirghitan, Tezauir de argim daâce. ('.,at11hg, Bucur~n, l 976; D. Spânu, !'it'Jt:1';_· d.f ofn~-crie
,lin D,,tia din secolele li 11. Chr. - Ip. 0Jr., în SCIVA 57, 2006, 1-4, p. 18'?-200.
5 N. Lupu, Doua 11101?ninte dicicc descoperite la Tili1ca,j11d Sibiu, în Thraco-Dacica 2, 1981 p. 190-207;
Idem, Tilişca. A,reMi-i!e arheologia· de pe CAţănaş, Bucureşti, 1989.
786 L\ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI

în vreme de pericol, sau, mai curând, dacă se acci_f)tă ideea unor podoabe cu valoare de
însemn politic şi religios şi a unor vase de argint întrebuinţate "În practicile sacre, de depuneri
cu caracter ritual. În chip asemănător se pune şi problema celor două tezaure de brăţări
spiralice de aur, unice până aL1..llTI în Dacia, descoperite în anul 2001 de „căutătorii de comori"
în wna sitului „Căprăreaţa", aflat doar la câteva sute de metri de cetatea regală de la Grădiştea
Iv1uncdullli ~ide zona ei sacră 1 . Prin calitatea deosebiră a metalului (aur) şi cmtitatea acestuia
(15 piese cântărind peste 15 kg!) ele au un starur exccpţlonai, În timp ce prototipul- identic
cu acda al brăţărilor spiralice de argint cu palmere şî protome aninule -- ~!.Sigură datan:a lor
în sec. I a. Chr., mai probabil h mijlocul sm în a Jmu jurn:\Ulc a :tccstul secol. Dl'. aici
concluzia că e.">te vorba de însemnele unei autorităţi supreme (reg,tle, saccrdora.le), depuse
în pământ din mocive şi în condiţii greu de reconstituit. Poare că cercetările viito:1re, mult
aşteptate, vor a.răta dacă este vorba de depuneri de ofrande, de caracter cultic, sau pur şî
simplu de îngroparea lor pentru o sigură păstrare în vremuri de pericol.
fo legătură cu tezaurele monetare este locul aici să se sublinieze doar importanţa lor
(în special a celor de monede autohtone) pentru precizarea conţinutului şi a originalităţÎÎ
culturii geto-dace. În privinţa îngropărilor de monede se poate accepta ideea că ele sunt
mai frecvente în vremuri de pericol (crize politice, aqiuni războinice), dar trebuie evitată
tendinţa de a le pune. cu orice preţ, în iegătură cu astfel de evenimente, arestate istoric
sau doar presupuse. Semnificat~v este faprul că în vremea războaielor de cucerîre a Daciei
(1 O]-106) s-au îngropat mult mai puţint tezaure monetare decât în alte perioade 2.
M Bâbt;

e. Tradiţie şî inovaţie

Atât cât ne lasă să vedem analiza monumentelor şi a elementelor sale constitutive

sesizabile arheologic, cultura geto-dacilor se caracterizează printr-o 1narcată origin~ilitate,
ce izvorăşte, pe de o parte, dintr-un anumit conscrvawrîsm, din petpctliarea unor tradiţii
culturale specifice perioadelor anterioare, iar pe d1! altă parte din însusirea ~i adesea
prelucrarea creatoare, dintr-un spirit propriu, a unor demente de cultură str,Une. O trev'.'re
în revistă, fie şi sumară, a tipurilor de obiecte făurite sau utilizate în perioada „clasici\''
pe teritoriul Daciei este menită să ilustreze aici valahilitatea acestei aserţiunî.
Cl!1'tlmica (pl. 53--54; fig. 123, 124, 128'-130). Categoria de obiecte care apare ln cea nui
marc cantitate în staţiunile arheologice geto-dace este aceea a ceramiciî3. Făcând abstracţie

1 lnvesdga~iile îmteprinse de prl'Clltatura de pe liingJ Curtea de Apel Alba arată c,t este vorba de două tt'r,aure --
unul fonnac din JO piese, altul din 5 piese. Cele mai multe brăţări au ajuns în străinătate pe calea contrabandei.
În anii 2006-2007 au fusr răscwnpirate şapte pies;e ajunse În proprietare privată în SUA, iar o a opta a fost recups'ratâ
cu oc-.11.ia încerc1rii de a fi scoasă peste graniţă ~pre Ucraina. Br:11ările sW1t amstittiite dimr--o tijă masivă în ~p:ra!:1
(6--8 spire), rerminată la ambde capete într--o succesiune de 6 palmete ştanţate, o bamb plată ornat.I cu ş1r,iri
de im:iz.ii şi o protomă zoomorfu. Brăţările au greutăţi cuprinse îmre 700 şi 1300 grame. Cf. A. Laz.1.f, A. Condmz,
Gnpus Juris Patrimonii. Ptttrirnoniuf cultural nr1ţional, Bucureşti, 2007, p. 49 urm., în ~pecia\ p. 75---l 10.
2 V. Mihai!escu-Bîrliba, R.ilzboaiele daco-romane şi dercoperirife monetare, în AMN 26 •30, 1989-· ! tJ';!j,
Fig. 123 Cupe de lur rn decor în relief de la Pope;;ti (sec l a. Chr.). După A. Vuipe şi M. Gheorghi\ă.
I, I, p. 39-44.
3 1.H. Crişan, Cf'ramica daco-geticâ, Bucureşti, 1%9.
788 L'\ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
Fig. 124 Zimnicefl - scena. de pe o cupă Ul decor în relief fraEmentar:1 (după D. Spânu).
de evolt.1\ia tipologică şi camitativ;l de-a lungul perioadei date, putem vorbi, în mare, de
existenp. concomitentă a olăriei lucrate cu mâna, atribuită în general produqici casnice,
şt a celei lucrate la roata olarului, priwcnind din ateliere meşteşugăresti specializate. Olăria
de mână continuă -- în cc priveşte trhnica, formele si ornamentica~ vechi tradiţii,
cc pot fi urmărite cd puţin pti.ni'i h nivelul Hallstattului dniu. În cadrul ci Lfotingem
o specie grosieră {vase de uz curent, ,,d(' bud.t;lrie", de fi.·lul oalei-borcan ,;au al cunoscutei
ceşti „dJcice") şi o specie fină, ,,de lux", caracterizată prin forma elegant;'!, execuţia îngrijiră,
culoarea neagră şi lustrul supraÎCţt"i vaselor (oale, căni, fructiere, castroane). Această din
urmă specir:, prezentă Între alic-le şi în descoperirea cu caracter sacral de !a Ciohne'.;ti,
se dareaza în principal în a doua jurn,'rtate a secolului al Il-ka şi în prima jur~::1tatc, a
secohduî I a.Chr., fiind trcpt;it înlocuit,1 în funqi,1 de ceramică firn1 prin olăria de roată.
Vasde confeqionate !a rnatJ, În majoritate de culoare cenuşie, perpctueml nnrnri tipuri
din secolele IV~HI a.Chr. sau reiau lntH) tehnicl superioarJ forme din <;p~cia fină !ucrat:î.
de mână, Adesea este însă vorba dt: forme noi, foarte Yariae. Prototipurile denistice se
recunosc mult nui frecvent decât cele celtice, împrejurare ce impune, o dată în plus,
reconsiderarea concepţiei mai vechi a.supra rolului celţilor în generalizarea roţii olarului
la gcto~daci. Astfel, deşi pe rcritorul D,i,ciei se cunosc unde vase pictate de tip cdrîc,
este dar că ceramica pictată gero-dae:"i (databilă în a doua jumătate a secolului I a.Chr.
şi mai ales în secolul I p.Chr.) imită în principal forme şi motive decorative grcceşrî 1 •
1
C. F!ore;i, Ceramicil pict,Ud. Artă. meştr,cug n socitt,zte în D,1cid premma11i1 6rc. ! 11. CJ,r, ·•-1 pJ'hr.),
Cluj-Napoca, 1998.
CIVILIZAŢIA GETO,DACA "CLASIC~" 789
Fig. 125 Popqti. Coif de bronz din tumulul 4. După A Vulpe.
Olarii locali (evenrual şi unii meşteri străini veniţi în Dacia) au produs frecvent vase de
tip k·,mtharos (exemplare pictate srtu lustruite la R.lCătău, Poiana, Ocniţa ere.), kratcr
(Grădiştea Muncdului, Meleia etc.}, p/thos (un exemplar de la Ocni\a poartă chiar o
inscripţie în greceşte, menţion;lnd ca proprietar un basi!eu local. precum şî numdc ohrului
Thiamarkos) (fig. ] .72) în timp ce la Câr!omaneşti s-a găsit un fragment de pithos cu
mc;1ţiunea basileului proprierar) 1, în sfârşit, au imitat chiar amforele greceşti, m;mJn--
du-le cu ştampile anepigrafe (Popeşti, Cetăţeni). Imitaţia este însă ade.sea liberă, creaw.ire,
cel mai caracteristic exemplu fiind_acela al cupelor gerice cu decor în relief, care au aYut
ca model cupele greceşti (numite deliene sau megariene), dar care au o ornamcntid't
originală, extrem de variată 2 (fig. 123, 124).
Unelte şi arme. (fig. 118~ 120, 125) În aşezări şi în dep01,ite îndlnim, în nurnalr
rdativ mare, unelte ,1gricole, de fierărie, de dulgherie, precum şi diferite ustensile casnice\
Între acestea, cu excepţia brăzdarului de plug (preluat probabil îmr-o perioadă antnioar.1
din mediul sud-tracic înrudit), nu se pot defini ripuri specific geto-dace. Uncie unelte
şi ustensile mai vechi sunt de rip I.atCne, altele mai noi sunt de tip roman. Prirncle (<le
1
Spre deosebire de d:oscoperitor şi de alţi cw:::eiJtori (v. mai jos, p. 826), aut:.:irul a,.;e_.;tm rânduri crede ci
numele Thimiuirkos este al olarului, nu al regelui; imcripţia 1rehuie recons[Îtui!ă ;)i rradusil după cum urr:1cu.a:
/vmuf est.f al} hmileului .. ., Thi,zm.--;rkos f-,ifllr.w (cf ivi. Baheş, rcccnz.it· la D. Berciu, B11rid,11'<l dt1cic,1, în SCJ\'A
J.~, 1982, 2, p. 256). Reda.::r:atil dupil a~i schemă, inscripţia de la C,-îrlomăneşt; pastreu.J doar titlul propricrn.ndui
în caz.ul genitiv: [l3cxcrt}Aâix; 8 ... (cf. Cl.A, Camp«nia 2003, Bw:ureşri, 2004, p. 77 şi pi. 17 A).
;, l. Franga, Conm"huţii cu pril'hr IA amM,rtt"rea cemmiciig<1o-d1n[e. Cupele „deli:me"getia: de pr terrroriul Rumâ!iiei,
în ArhMold 5, 1967, p. 7~34; A Vulpe, M. Gheorgbită, Bolsrl l'(:/i,ftrle Popeşti, în Dacia N.S. 20, 1976, p. l 67--1 :JB.
~ I. Glodariu, E. larnslavschi, Civili.wţia fierului la d,tri, Cluj, I 979.
790 L\ ÎNCEPUTURILE lSTORIE!
ClVILlZATlA GETO-DAcA „CL~S!CA" 791
exeniplu, cele.din depozituf de la Lozna) provin,'.în bună măsuril, din atelierele celtice
de felul celor de la l\.1ukaC:evo (Munkics) sau Szalacska, cele din urmă, probabil din
;.1tclicrele romane sud-dunărene sau chiar italice (de ,2xemplu, cuţitoaia cu marca Herenni
de la Gr?tdişrea Muncelului, fabricată la Aquileîa). Fiind ins;i. vorba de tipuri cu o largă
r:lspândire, trebuie să admitem d o serit de asrfel de piese a fost produsă şi în Dacia,
de faunui localnici sau străini, Indicii sigure în acest sens ne nru-;'j_ atelierele de fier:lric
de la Cradiştca Jv1uncelului, unde în sec Ip. Chr."s•-au lucrnt unelte de tip roman.
[\ch!cnu se pi1nc în l.hip a.s<2m:'ln8.tur pc11ui1 pic•.dc dt :mwuncnf -;;ide harn:1~:1mcnt,
cuc <tpaqin, în majorirarca cazurilor, unor cipuri Latb1e (sp,1de, v[ufuri de l.mce, umbo-uri
de scut, ,_Jbale, cum sunt cele de !a Popeşti, Piatra Roşie, Cugir, L>i.ceni, Truşeşti sau din
mormintele gn1pei Padea, din Oltenia). Cunoaştem însă şi unele tipuri care sunt specifice
Daciei (de exemplu, 8ăgeţile cu tuh .5i doî 8pini) sau în orice caz lumii tracice (z.:lbale de felul
cdor de la Piatra Roşie ,;au Siv)1îşoarn.) 1, De asemenea, concentrarea Ulll!Î număr relativ mare
de c.'hn:işl de zale în morminte „princiare'' (Popeşti, Radovanu, K1dt;lu, Poiana--Gorj, Cugîr)
permite să se Yorbească ipotetic de proJucerea lor pe tctîroriul Daciei preromane, unde au
f(Jst cunoscute inca de pe la anu! 300 a,Chr. (mormântul căpeteniei celtice de la Ciumeşti}.
Acec,i.şi îpon:ză s-ar putea face, e..,enmal, şi în legătură cu coifi.tl de bronz din necropola turnu lară
de b Popeşti {fig. 125), reprezâmând o formă târLÎe a tipului artic, atestat pe teritoriul ţării
1103.Strc: încă din secolul al N-lea a.Chr. (în mormântul de la Găvani, jud. Br:lila) 2 .

Obiectele de pori şi podoabă ale perioadei cbsice au şi ele, :,_dese~, prototipuri străine,
dar cu !oai:e acestea ilustrează mai pregnant decât orkare domeniu al culturii m:Heriale
(cu excepţia ceramicii) orîginalitate:1 civilizaţiei băstinaşe din Dac;a. Avem în vedere în
primul dnd pcidoabcle de argint din tezaurele discutate mai sus, care rdlectă clemente
tipologicv-stilistice, funqionale şi rehnice de origine grecească, cdtică şi autohton;\,
conturi te într-o sinteză artizanal-ani~cică specifică Daciei. AsemfoătiJe pf111:1 la un punct
cu tezaurele de argint din Peninsula Iberică 1111 diminuează această specificitate autohtonj,
fiind Yorb~1 de ft'nomene indepeodern:e, de ,1Similare fn par.1ld a unor influen~e greceşti
.5i celtice, dift'renti,ue prin aportul autohton origi11al; este ceea ce tgieori .se înţdege p: in
fenomenul de convergenţă culturală. Că, de regulă, aceste pc;do;be au fost r}rcd.\)SC pe
Fig. 126 Fîhu]ţ, <lin ->~c l aJJu.: tipuri Jiverse. 2, 3, 9 bronz; 1, 6-8 ,trgiru {dup,1 A. Ru,,(,:\:).
teritoriul Daciei o probează descoperirea unor ateliere (Pedca, jud. Arad; Tă~ad, ·juJ.
'lciri diferite
Bihor), din al caror invemar faccau parte piese finite sau netermim.te, bare de :1rginc
forme de turnat şi unelte pentru lucrul ,uginUriei. Pentru unde ro<loabe
de exemplu prin prolifrTarca unor noi tipuri de fibule (fibula ,\ucissa, fibul::i put~·rnic
(fibu lcle-lingurîţ.l), ca <le altfel şi pentru unde v:tst:: de argint c.-trc apar în tezaure, se po:1te pro!~Lua, fibuh ,._·u disc) 1 (fig. 126, 127).
însă admite că provin din ateliere romane, eventual chiar îta!ice. Oricum, de-a lungul
se-colului I p.Chr., influenta modei romane se manifescă tot mai intens pe teritoriul Daciei, Arta. Originalitatea culturii di11 Dacia praoman.1 ::.e exprin-1.ă în m.odu! cel m:tî
~m::gt1ant în crca~ia artistică, atât sub aspecrnl stilistic, dr şi sub cel conccprual. L1 n rol
1
Z. \X'oi.niak, \Vichodnîe pognmicze A·ultmy lami_,Jiej, Wrocb.w-Warsz:iw,1-Krak6w-Gdansk, 1974. în important În viaţa de zi cu z.i l--a jucn, desigur, arta decoralÎVă. Varietatea ornaml·ntclor
specia! p. 86~ I J I; W.M. Werner, Eisenuit!iche Trensen tm der 1111tercn und miulerm Donau, PBF XVI. 4, lnciz.are, lustruîte sau pictate de pe olărie ne !asă să n:;' închipuîrn cât de bogate si de
Mtînd1en, 1988.
2
A. Vulpe, La nlcropo!e tumul1.ire gite de Popeşti, în Thnico-Dal.'.ka l, 19Î6, p. 193-216.
Bu.:meşn, 1997.
1
A. Ru~roiu, hbu!ele din D,;-o/l J'reromt1nd (Icc, !! 1>.n. -·· f e.n.).
 CIVlLIZAf!A GETO-DACA „CL\SICA" 793

frecvente vor fi fost ornamentele pe alte obiecte ce nu s-au păstrat (lemn, textile).
Predomină evident motivele geometrice, dar pe o serie de vase, cum ar fi cupele getice
cu decor în relief, de tip aşa-zis „delian" (fig. l 23, 124), vasele cu figuri în relief de la
Răcătău (pi. 57/1) şi Cârloinăneşd, unde vase pîctare din Munţii Orăştici (pl. 56), apar
şi motive vegetale şi chiar reprezent.lri zoo- sau antropomorfe. Dacă luăm În considerare
si alte categorii de obiecte de metal sau lut cu astfel de reprezentări, ideea aniconisnrnlui
artei (respectiv religiei) geto-dacilor se vî'idcşrc a fi dcp:1şiră 1 •
Dintre obiectele de mcral avem în vedere în primul rând Eilcrdc, fibulele cu rnasc1
şi unele vase de argint, purdnd reprcz.cntări umane Înlr~un stil şi cu semnificaţii proprii
lumii locale, chiar dacă unele modele iconografice greceşti pot fi recunoscute. Astfel,
falerele de la Herăstnlu au avut probabil ca model piese provenind din ateliere clasice
greco-romane, de felul celei de la Iakimovo (nordul Bulgariei), dar chipul bărbătesc
încadrat de plete, redat în acelaşi stil local, apare de mai multe ori pe fibulele cu m;tscă.
(Coada Malului, pl. 51/2-.3; Bălăneşti) şi este redat identic într~un medalion de pe un
vas de lut de la Cârlomăneşti. Pe două fâlere de la Lupu (pl. 52) şi pe falern ovală de la
Surcea este figurat un călăreţ (pi. 51 /l) a cărui imagine o regăsim pe un vas de argint
deh Iakimovo.şi pe unul de lut ele la Răcăt,lu (pi. 57/1). Acelaşi cavaler apare asociat
cu un al doilea personaj, în poziţie hieratică (preot/preoteasă) pe un tipar de lut de la
Răcătău şi, mai recent, pe o cupă „deliană" de la Zimnicea. De astă dată putem afirma
cu certitudine că este vorba de un motiv cu vechi tradiţii În arta autohtonă, aşa rnm o
arată reprezentările aceluiaşi personaj mitic traco-getic pe coiful şi cnemida de la .Agighiol
(pi. 26) şi pe plăcile de la Lemica şi LovcC (Bulgaria), din secolul al IV-iea a.Chr. Un
motiv iconografic local este, desigur, şi acela reprezentat pe placa de argint de la Săliştea

~ irr~
(fost Cioara, jud. Alba).

7
O a doua marc categorie de obiecte de ană geto-dacă este constituită de figurinele
de lut. Reprezentări umane şi animaliere m ronde-bosse, modelate în lut, cunoaştem în
multe dintre aşezările mai mari sau mai mici din perioada „clasică". În marea majoriute
a cazurilor este vorba de simulacre groscilane, redând schematizat corpul omului sau al
;rnimalului (Piscu Crăsani, Pope~ti, Cetăţeni, Ocnîţ.;.i, Poiana, Răc..:\Glu, Dumbrava, Tilişca,
Sighişoara, Cuciulata etc). Doar la statuetele umane din „depozitul" de la Pofrt11a se

qg J~
remarcă un efort sporit de redare naturalistă a detaliilor, fără însă a depăşi ;::srectul
rudimentar al acestei grupe plastice2 .
O poziţie aparte o au două fragmente de st:atut:ră umană de la Popeşti şi o întreagă
grupă de statuete, cunoscută sub numele de plastica de tip Câr!omăneşti, toate realiute la
un nivel supcrio1 de măiestrie artistică. Statuetele descoperite la Cârlomănesti, în principal
în preajma unui edificiu de culr, se disting prin redarea naturalisn\ a subiectului şi prin
arhitectonica lor ingenioasă, trăsături stilistice care imprimă întregii grupe o puternică notă

1 V. Sîrbu, G. Horea, fmt1gir111r şi imagine în D,1cia prcrom,mii, Brăila, 1997.

2 V. Sirbu, Oameni fi zei .... p. 68--69. fig. 34/1-7; 72/l-3; S. Sanie, op. rit .. p. 54-':"'5; N. Palinc;:1,
Fig. 127 Evolu1ia modei fibulelor în cu!tura g,·w-dac:J. ,,cla~ica" (dup:l A. Rw,t•)Îu) în SCIVA 46, 1995, 2, p. 93-104,
 -
794 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
de originalitate. Subiectele Î:ratate sunt însă cele ~facteristice artei mai vechi sau mai noi
din D:1cia. Alături de foarte reuşite sutuete de animale (lupi, mistreţi, cervîdee, păsări),
întâlnim şi câteva reprezentări ecvestre, reluări ale motivului tradiţional al că.lăreţului 1 •
Indiferent de ma.nifesrările ei concrete, de influenţele stilistice pe care le tr:1.dează,
:J.rta llîn D:Kia nu poate fi ruptă de ansamblul spiritualităţ·ii geţilor şî dacilor. A identifica
concret, de la caz la cr1.:, ~ubstraml „ideoiogic" :li acesteî arte este însă foarte dificil. Evident,
de reguLl, decorarea unor obiecte răspundea unei elementare n;:cesit.î.ţÎ esretice, dar tot
;1r)r de evident este faprul c'i rcprcr.cnriiri!c fig1wativc au avut :1d,.csca n semn:flc1ţic m:1,Î
profundă, de natură religioasă. Unele, mai primitive, au senrît probabil În operaţiuni,
de magie, altele, mai elaborare, în ceremonii de cult.
Importuri. Matcria1ek ce se încadreaz.::l in categoria „importuri" provin în marea lor
majoritate din lumea greco-romană2 şi mai rar din lumea „barbară" învecinată (celtică,
sciro-sarmai:ă). Separarea lor de produsele locale nu este însă întotdeauna fucilă. După cum
aru vă2.ut, unele tipuri de obiecte greceşti, celtice sau romane timpurii (mai ales ceramică
~i podoabe) au fost imii.:ate În atelierele locale. Alteori, astfel de obiecte au fosr fabricate
în Dacia <le mesteri străini, stabiliţi în anumite centre sau ambulanţi, astfel că ele nu se
pot încadra nici în categoria importurilor propriu-zise, nici în aceea a produselor loca!e.
Dintre importurile greco-romane certe, cde mai numeroase sunt recipientele ceramice
(amfore) în care S•·au adus în Dacia vinnri şi uleiuri scumpe. Cu ajutorul ştampilelor de
pe amfore se pot sr:tbili centrele de unde ele provin şi eventual datarea lor. Se constată
asrfel (;'\_ în secolele II.-! a.Chr. cele mai multe amfore ştampilate au fost importJte din
R..hod,.)s. Tot în cursul acesi:ei perioade ,:reşre treput numărul amforelor de Cos, iar în
secolul I p.Chr. se îmâlnesc tot mai frecvent amfore romane, al căror loc de provenienţă
nu poate fi exact precizat. }unforde !'.>Unt răspândite predominant în rcgîunile extraca.rpatice
ale D:1Liei, dar raritatea lor ln interi,xut arcului carpatic nu rezult:i din lipsa legăturilor
de schimb, ci din dificultăţiie de wmsport. Este de presupus că în anumite puncte
comerciale de la est şi sud de Carpaţi (Je exemplu, la Cetăţeni, jud. Argeş) conţinurul
:icestor amfore era trecut în burdufuri de piele, care pure-au fi mai uşor şi mai sigur
transportate-peste- muriţi 3 .
Comparativ cu amforele, r~S'rul ceramîcii împortate are o pondere mai mică. Ew:
vorba în general de vase fine „de lux", unele de tip elenistic, produse în oraşele grecc}ti
din bazinul 1\.{2rii Negre sau al Mării Egee (în special _în Asia Mică), altele de rip roman
timpuriu, fabricate probabil în oficine din provinciile de la vest şi sud-vest de D,.cia sau
chiar din Italia. După o statistică mai veche, pe teritoriul ţării noastre s-au descoperîr
circa 300 a.srfel de vase, Întregi sau fragmentare, datând din secolele I a.Chr.-1 p.Chr.
1
/\t Babeş, Statuetele gt'to-dare ck !a câr!vmănem (jud. Buzau}, în SCIVA 28, 1977, 3, p. 319-J"il.
·, I. Cfodarîu, Relaţii comerciale ale D,1ciei rn lumea elenisticii şi romană, Cluj, 1974.
:I V. Ffrimie, lmports ofst-amped ,1mphome in the Lower D,mubian regions and a rlraft RunumÎan mrpw
of,1mphora stamps, Î:n Dacia N S. 3, 1959, p. 195-215; D. Tudor, Riispândirea m1'.fOdor greceşti şt,unpilttt
fn Mold01N1, Munttnia $Î Oltenia, În ArhMoid 5, 1967, p. 37·-80.
CIVIIJZA['!A GETO-DACA „CLASICA" 795
Cifra este desml de mare, dacă se ţine sea1na de dîficulclţi!e legate <le transporn:l unor
obiecte adt de fragile la distanţe mari.
O altă categorie importantă este reprezentată <le recipicntde de bronz (situle, ligheane,
crz.,;me, c.aserole etc.) (fig. 122), '-lf1ate în număr rebriv mare pe teritoriul Dadei preromane.
fn marca lor majoritare, ele provin din arcliere italice- (în primul rând din C:unpania),
împrejurare cc explică sporirea progresiv:i a numărului lor dc-,t lungul sccolull!i I a.Cbr.
.\i mai ;des în scc()lul u1rn:1tnr, pc m,1sma arrag,criî tot mai :1cc1.'ntuatc a :;l'·"ritdi,i
c.111•al0 dunJrcan în s!~'f<t :arcrcsdur poJ;tîu: ~( cv,:-,t:i11i,x Jc Rcin(:Î. Abtu;·i (ic ,k:\.itC
recipieme, se întâlnesc şi alre produse ale indusciei bronziere imlice, cum sunr candelabrele
(pl. 58) şi lămpile. În romi se cunosc peste 160 de obiecte de bronz sigur importare. I'vfai
complicată este determinarea vaselor de argint, dintre care cd de la Calafat este desigur
un imporr, în timp ce restul (de exemplu, vasele din rezaurde de la Her:clstrău şi S3.ncr:iic~î),
deşi :lll forme elenistice, ;ir fi putm fi făurite chiar pe păm:înrul Daciei, de mesrer! lornlnici.
În sfarşîr, pentru a completa tabloul importurilor, ar mai trebui menţionare vasele si \tltc
obîu. te de sticlă, unde podoabe, ustensile de roaletă, instrumente medica.le, uneltc ere. 1.
Răspândirea descoperirilor de obîecte <le import este de natură <;ă pună în evidcm;ă
c.îile de vehiculare a ndrfurilor şi principalele staţiuni comerciale aflare de-a lungul lor
!Barboşi, Poiana, Răcărău pe valea Siretului, Radovanu, Popeşti, Cet:1ţ<".'ni în bazinul
:\rgcsuluî, Pecica pe l\.1urcş ere.). Concentrarea acestor descoperiri în marile: <lave <;Î ccrăti
(în primul nînd în zona Muntîlor Orăştici) arară totod:tcă că aici se aflau reşedinţe a!~
pjturii aristocrate şî ale vârfurilor ei, şefii politici, militari .)Î rc!îgioşî, care erau prii1cîpalii
beneficiari ai relaţiilor cu lume-a greco-romană. Pe lângă calea schimbului, este de 2.vut
in vedere posibilitatea re::1lă ca ci să fi dobândit asrfel de bunuri, precum şi împoi·rame
(amit:'l.\i de monede, ca daruri, sripendîi sau pradJ de r:izboi.
.M. Babt'ş
f. Emisiuni şi. circulaţie monetară
Emisiuni locale. Monetizm·ea imitativă (pl 4411-8). Primele emisiuni moncr:ire
c,, au putut fi atribuite fără rezerve gem-daciior se integrează ln „moner:i.r,;a" imic,nivă
dup,\ prototipul monedelor macedonene din prima parce a sec. III a.Chr. În rerioada
de ÎtKcput a numismaticii spaţiului carpato-dunărean, ideea (:xi~tenţci unor monede ale
gem-dacilor a fost privită cu ,murnite rezerve, iar tipurile cm." li S•ar fi purut :cirribui ac::stora
au fost asimilate emisiunilor „est-celtice", în cel mai bun caz recunosdndu.!i-se un ca•·acter
.,celto-dacic". Impune-rea termenului de „monede gem-dacice" şi diferen1ierea tipurilor
ce le reprezintă, pe baza sistemariz;trii şi clasificării îrnîcatiilnr din Dacia secokbr III-I
1
!. C!odariu, Rebtii nm1emal1' ... , p. 54-84.
 ------------0:~~~¾'----------------------------------
796 LA ÎNCEPUTURILE !STOR!El
a.Chr. se daroreaz-ă lUcrării, devenită clasică în lite·rătufa ştiinţifică, l'vfonedele geto-daâ!.or,
elaborară de Constantin Prcda 1•
Monedele geto-dacilor au avut ca bază imitarea iconografiei monedelor din metal
preţios, cu circulaţie „internaţională", ce au pătruns în spaţiul la care facem referire, îfl
scopul unei utilizări limitate, pe plan !ocaL fără a se constitui într-un sistem monetar
propriu-zis 2 . Însăşi acţiunea imitativă indică absenţa unei structuri politice de tip clasic
care s:l se legitimeze prin emitere de rnomxfa cu efigie şi k·g~ndă de emitent, fenomen
cir:1Gcrîsti1: .-;;i popula1,iiJqr cdricc, prin inrcrmcdiul emi,;iunilor- clrora an fosr
pcrpclu,ac demente s6listicc .·,i tehnologice. Lipsa piesdor de meul r.;omun in cadrul
schimbului în aceste societ."lţi relevă faptul că aici 1;1oneda servea exclusiv reglementării
rdaţiilor de putere prin diferite plăţi, fără a aJimenta mecanisme economice de sine
stătătoare, dar făcând posibile unde rranzaqii zona.le. Sunt greu de precizat centrele de
emitere în cazul imitaţiilor, la fel şî diferenţierea Între emitenţii .şi miliLatorii acestora,
care probabil nu întotdeauna coincid. În această perioadă în wna Dunării inferioare nu
poate fi vorba de o populaţie care, înn~u11 spaţiu determinat, emite şi utilizcaz,1 o monedă
annme, ci de un complex demografic neomogen şi deloc static care vehiculează, în
momente şi din motive diferite, diferite ca(cgorii monetare.
În prima jumătate a sec. II a,Chr. tipurile monemre loca.le pn.-:zintă arii. de concentrare
diferite de cele ale veacului precedent, ddind n1Î<şcări demografice şi schimbarea
raporturilor politice. În Banat şi zonde de vc,<,t şi nord-\"est ale Transilvaniei, cu o produqie
monetară bine atestată anterior, se observă reducerea considnabil;1 sau chiar încetarea
activităţii monetare. Pe de altă parte se constată fre<..venţa emisiunilor locale în Oltenia,
iv1untenia şi sudul .\1oldovci, rcspccriv bazinul ?vfure~u!ui şi Târnavdor În partea
intracarpatică. Transfo;-m,1ri 5cmnifirntivr a cunoscut tehnica monetară şi calitacca materiei
prime urili:1,ate. Reducerea progresivă a dimensiunilor monedelor şi alterarea conţinutului
de argint prin aliere cu meul cc1 mun în pmcente însemnaff' sngcr~ază dificultăţi în
aprovizionarea regiunilor nord-dun.'i.rene cu metal preţios.
Este intcre'.;<mt că la tipurile imirariw localizare la sud de Carpaţi şi în vecinărntc:J
Dunării ridul bun al monedelor pare a se fi menţinut ceva mai mult timp, indusiv în
a doua jumătate a sec. II a.Chr., rcpre,,cntativ fiind cazul imitaţiilor de tip Aninoasa-Do-
hre,şti şi mai ales al celor reproduse după monedele lui Alexandru cd Mare şi Filip III
Ari<lcul3. Faţă de faza de început a emisiunilor de imitaţie din Dacia, tipurile aparţinind
fazei clasice a civiliza\iei geto-lfa.cicc se caracterizează în general printr-o mai mică varit.'.ute
stilistică, numărul crescut de monede ce le reprezintă, extinderea arici de difuziune şi o
rm!_i mare omogenitate în cadrul tezaurelor. Pentru sec. II a.Chr. S<lll înregistrat sensibil
1 /1.cca\[{1
lucrare comtituie princip.d11l reper bibliografic pemrn pans:a de ,i1m:1i! rcf,:ritoare la irnirqiile
seto-dacice.
2 A se vedea şi subcap. d. Emtsilmik 111t111crarr-, in cadrul cap. Vl Spaţiul :,,,przto-dundrt·an în .wculel.e
JIJ.fl d.Chr.
3 Tip combinat. denumit „Alexandn1-Filip III" înrn1c'i1 imită emisiunile cdor doi ffgi, a căror iconografie
este similară, putând fi difercntiate exdmiv pe bna leg.:andci şi monogramelor. C. Prcd;i, Monrdek ... , p . .329.
C!VILJZATIA GETO DACĂ „CU,SIC~" 797
mai multe piese monetare dîvizionare, indicând un stadiu mai evoluat al utilizării monedei
în zona Dunării de Jos, o adaptare la structura numerarului balcanic şi, nu în ultimul
rând, comunicarea dintre populaţiile de la nord şi de la sud de fluviu 1.
Totodată emisiunile imitative apar frecvent, izolat sau tezaurizate, şi în aşezări, având
o mai mare relevanţă, dacă nu la stabilirea identităţii etnice a emirenţ"ilor, cel puţin la
o relativă localizare a comunităţilor care le utilizau. Anumite particularităţi regionale indici
grnpuri distincre de populaţie cu manifestare monetară specifică. Astfel, emisiunile după
prororipul .,Alexandru-Filip III" indic1 n entitate polirîc:1 ~lparte, cu arealul prcdomi1nm
la :.ud de Du1JJrc. dar ext..ins şi pc nulul sdng a! ,iccstcia. Emisiunile t.înii Jin Transdv;l! :,/
atestă de asemenea comunităţi cu comportament monetar diferit de cele de la sud de
Carpaţi, întrucât În tezaure continuă să se asocieze imitaţii locale de tipuri diferite, dar
aparţinând aceleiaşi tehnologii. Modulul mare, flanul subţire şi de formă concav/convexă
şi imitarea unor prototipuri diferite fată de cde tradiţionale reprezintă trăsătura comună
a acestor monede.
Analizele prin metode nedistructive asupra compoziţiei metalului efectuate recent
asurra unor imitaţii transilvănene au identificat şi sensibile diferenţe tehnologice în raport
cu ahc zone3. Luându-se ca indiciu distrîbutia teritorială a descoperirilor, au fost facute
prnpuneri de atribuire etnică în acord cu relatări ale izvoarelor antice, în special pentru
etnonimele menţîonare în !ndreptarul geografic al lui Ptolemaios de la sfâr~iml S('C. II
p.Chr. 4.
Imitaţiile târzii, care se emit până în primele decenii ale sec. I a.Chr., păstrează o
snie de clemente stilistice de legătură cu tipurile mai vechi, fiind identificate chiar ,,linii"
de rra.diţie iconografică.5. Tendinţa de schematizare din prima jumătate a sec. II evoluează
În!>ă la începutul veacului următ0r în creaţii abstracte care cu greu mai pot fi asociare
rn prormîpul de bază. Concomitent cu stilizarea, reprezentările utilizare se dîversifîcă,
sunt combinate cele de tradiţie macedoneJnă cu altele recenre provenite din monctMia
de stil nou din Balcani. Cu deosebile la tipurile monetare din Transilvania h1U observat
influenţe ale iconografiei şi tehnicii tetradrahmelor din Macedonia Prima şi Thasos, ceea
l Cca mai mare parte a monedelor diviz.ionare imită drahmele de tip Alexandru-Filip !II, descoperite
predominam !a sud de Dunăre, ln zona Ruse-Târnovo. Aici s-au descoperit şi monede de tip Ad:încara-
M:în,1stirea, Vâi"teju-Bucureşti si Aninoasa-Dohrc~ti {faza târzie).
~ Aparţinând tipurilor Aiud-Cugir, Răduleşti-l-Iunedoarn, Petelea şi Toc-Cherduş.
.\ Curml, folosit înitial in procent foarte redus !a alicre,1 arginru!ui monet;ir în scopul "d.irificării" pa;,Iilcî
monetare, devine !a tm moment dat, din modve economice, inlocuitorul unei p!irţi importante a ,lV$tnia.
Suhs:ituirea parţiala a cuprnlui cu staniu. pentru obţinerea unei culori apropiate de a argintului ~i unui
punn de topire inferior ?er,uu aliaj, a început ~:'i se practice ce! dintâi în monetăriile de imita\ie din
T1ansilvania, probabil dupa mij!ocul sec. ll a.Chr., de unde s-a propagat la e,,r şi wd de C;irpaţi. V. Cojocaru,
3. Comrnndne\cu, Gh. Po<'naru Bordca, R. Bugoi, Somc ,1spccts of the Geto-Dt1âan roin 1wta 1lurg)' in the
150-70 R. C pr-riod (!ucr:ue in nunmcds).
4 C. Preda, Afone&k ... , p. 417 şi urm.; cf. şi A. Vnlpe, mai sus c2,p. IV, p 440.
'i De exemplu corespondenţa stilistica a tipurilor Jiblea, Adfocata-MânăslÎrea, Vâneju-Bucures1i şi. în
panr., l noteşti-Răcoasa.
 ;}:"\}:'""
.•~-- --•~~/<"f~va~~-~'---~-,-- - ~ - - -
798 L\ ÎNCEPUTURILE ISTORIE!
ce ar indica prezenţa acestora în Dacia spre sfâfşituÎ sec .. II a.Chr., în faza ultimă a
monetăriei geto-dacice locale.
Urmare a diminuării cantităţii de metal preţios disponibil, după mijlocul sţc. II a.Chr.
au fost .1.dopcace noi procedee de prelucrare şi aliere a metalului, constatate atât în aspectul
şi compoLÎţia dîferiră a monedelor locale târzii de şi în cazul obiectelor de orfevrerie 1.
,A..rginmi a rJ.mas componenta majoritară, concenlraţia sa fiiml mai marc în stratul exterior
,1! piesdor ceea ce conserva etJoarca obişnnită, mCtalul părfmd de bună calitate - însă
c 1r dcp:J.şea G0-70 % din aliaj 2. În nude condiţii, <l :,(ăzut şi gr,.:ur;11n monedelor, fbnu!
fiind dimînuat în diametm sau grosime. ·Princip:da 1.ehnică utiliută ,uămas baterea, dar
a fost atestat şi procedeul turnării3. Este plauzibil ca la sfâr~itu1 sec. [I - începutul sec.
I a.Chr. în Dacia să fi existat o „piaţă" a monedelor cu conţinutul de argint scăzut,
caracterizată de asocieri ale imitaţiilor geto-dacice târzii cu monede de tip
greco-macedonean cu titlul depreciat, care ar fi funcţionat mat mult timp în zonele ce
nu deLvoltasera o relaţie directă cu lumea sud-dunăreana4. În p.-ivinţa celei de-a doua
categorii nu se poate preciza unde au fost confcqionate piesele şi nici cbcă erau destinare
a pătrunde pe pieţele monetare balcanice sau erau utilizate exclusiv în mediul ba.rbar,
valoarea lor echivalând cu a imitaţiilor locale cu compoziţie asemăn:i.toare. Urmările
deflaţiei argintului şi a scăderii încrederii în anumite specii monerare s-au reflectat de
altfd în primele decenii ale sec. I a.Chr. (în perioada de inrrare în circuitul monetar
nord-dunăreJ.11 a emisiunilor de argint cu titlu ridicat) şî prin a.te'>tata verificare, prin
incizii şi tăieturi, a conţinutului rnonedelor5.
; I. Ghfariu, mai jos, p. s1<;.
Smdîi!e de arheomeralurgie au const;i.tar prezenţ;l. a panu principale eL:mente în compoziţia moneJelor
2
bJrurc local în acea.Mă perioadă: ugirn, cupru. ;,tanîu şi plumb, formulă :nribuirJ .1.Ecrii arginrului cu bronzul.
3 Pesrc jurnărate din monedele ce-2uru!ui de la Cî.rlomănqtî au fost mante după monede prototip
br1rure rn :1cdeaşi ştanţe sau cu şrnnţe realizate dt' aceiaşi mq,teri, precum u11ele piese descoperite În wm
subcarptîci a judeţelor Prahon şi Arge~. Argintc1l pieselor turnate prezintă o structură fară analogii în spaţiul
geto-dacic, d:u asemănătoare cduî provenit din minele Boemiei. M. Babeş, Th. lsvoranu, B. Constantinescu,
V. C<,jocaru, Observalions concernin:;, the romposition ofthe Geto-Dm:i.tn coin hoardfmm the Ist Century faund
df Câr!mnlhicfti, BuMu County, co;:nunicare susţinura la Simpd:1.ionul ARC/-!AE01HET-Ancie11t and .'1nlin11d
Afo11etary Te1h11ologies and ,'vfetmlogy: The Contribution of 1he Atmnfr and Nuc/Ml' Analym, desfaşurJt la
Bucure~ri în perioada 4-5 mai 2007, în cadrul Programului Cercetare de Excdenţi"t finanţat de Minîm:rnl
Educa:ici si Cercetării.
4 În :işel2.rea de tip dava deh, Cârlomăr-eşti au fost descoperite izolat imîrai;ii geto·•dacice rânii, o dr.1hmă
Dyrrhachium, o alta de tip Alexandru-Filip lil si o tetradrahmă de tip thasian, toate constituite dintr· un
aliaj cu tidu inferior. M. Babeş, Problemes de/_,, chronologie de l1 cu/ture ge!o-dau a&. lumifre des fouilk:s de
Cir!omâneşti, în Dacia, N.S., 19, 1975, p. 130. S-au ~emna!at şi imitatii după dtahme Dyrrhachîum :;ai
Apollcnia ce au pătruns în Dacia asociate cu monede ale acestor oraşe în loturi deja constituite în alte wne;
cf. Gh. Pocnaru Bordea, Studiile de numismatică grot.că în România îmre 1947-1974, în BSNR, 67-fi9
1973-1975 (1975), p. 32-33.
5 Tăieturile profunde pe monede dîr:. tezat1rele de la Popeşti Şl Şieu Odorhei, :1piicate în special pe
retradrah.mt- Thaso~, dar şi pe drahme „illyrîce", con~tituie exemple concludente.
CIVILIZAT!A GETO-DACA „C:L~SICA" 799
Monede străine in Dac-ia (pl 4419-11;45!1, 3-8, 11-16; 46/1--8), Păuunderea mw;ivă
a tetradrahmelor de stil nou după etalonul areic, a drahmelor oraşelor din llhTia şi a denarilor
roi.nani republicani, În ~egăru_ră cu frăm_ântările create de războaiele Romei<.~ regele Pontului
l\.-11rhradare al VI~lea şi de sistemul akrnţelor balcanice, dar şi de mişcările de la nord de
Dunăre În contextul campaniilor lui Bttrehi~ta, a introdus mari cantităţi de argint de c:ditate
îrullă În aceste zone. Pentr~ D~cia a~:st aflux n1onetar coincide din punct de vedere arheo!zigic
cn debutul spectaculoase! orh:vrcrn guo-&tc!cc, iar asocierea în tezaure a monc,1dor ~!m
.1rgî,1t bun cu piese de p,.'!n ;-:i r-.,do:d;;\ este tJJt indiciu cî ;w_;stca au servit ~1Jc_,;ca ct \ti<~,l
de materie primă. Prezenţa lor era de natură s,1 elimine din uz moneda de mai proast:l calît,ite
ceea ce s-a şi întâmplat la un momenr dat cu emisiunile aparţinând ultimelor manîfes:ări
monetare tradiţionale. Totodată în acest spaţiu a avut loc o eVÎdentă transformare sistemică,
rapo:~urîle imcrcomunirare anterioare fac.1.nd loc unei forme de coeziune politică ce s-a
numfestat în primul dind princr„o forţă militară mărită şi restrângerea iniţîat.ivdor locale.
Făcân~"aluzie la c~nosn~tui pas:tj din scrierile istorice aie !ui Trogm Pompeius, ,,creşteri
ale putem populaţulor dm Dana au existat încă din prima p,ute a sec. II a.Chr. în
conrextul retragt:rii celţilor spre wsr 1, dar numismatic s-a const.atar o continuitate a traditici
m~netărîei de tip !~cal: FenomenuJ petrecut cu circa un secol mai târziu a presupus îi~să
~ m~egrare ~ spaţiului carpato•·dunărean în circuitul monecar balcanic în p,ualel cLt
1mp!1Carea directă în raporturile politice ale vremii, o rezulrant:l fiind ,,invazia" monetară
menţionată şi dispariţia tipurilor locale. Marea camirate de monedă sud-dunăreană
păr:·unsă în Da~ia, deş'. reprezemând mai multe categorii şi ripuri, fusf"se preponderent
emisă ~.ub aur~r'.tat~a ŞI la ~omanda Romei republicane 2 , ca instrument de regler:1em:1re
a relaţ11lor pohuce m Perunsula Balcanică, înrr-o etapă în cue aici piaţa nu fusese încJ:
uniforrnî1...:.nă prin difuziunea denarului.
St~d'.ile Aefecruate asupra iezaurdor monetare ~HI constatat că loturi cu strucrură gara
consm:ută 1l1 alte zone au p~trun~ la nord de Dunăre îmr-ur1 interval scurt de timp şi
a~J fost '.ng~op.ate,. tez~u~·ele mixte fond constituite din mai multe Jsrfel de- loturi provenire
dm reg1um d1fente ŞJ formate din monede de nomi nai diferit.
Scmibile decalaje cronologice Între aceste locuri componente indici asocierea în D1.cîa
a ,·mî:,,iunilor unor monetării aflate în plină activitate cu ale altora care nu mai foncrîonau
de Lt~'a :imp. ~rahr~1el~ di~ Dyrrhachium şi Apollonia, ma_joritatea de la ultimii rr,a~is1.rnţÎ
eponum, au aJuns m Dacta, după unele studii numismatice, la un anumit interval de
timp după ce am.beie oraşe îşi închiseser:.i. atelierele monetare. Loturi asociind tetradrahme
din Thasos, piese de tip thasian emise în teritoriile aflate sub amorirnte ronun:l, ca şi
.•
1
A. Vulpe, mai sus cap. V!II, p. 667: idem, Burohoitts. Ei11 tUliischa Konig it,1 2. Jh. v, Chr. ! (zu
lro<w, hol XXXJJ), în D..1cia :'l".S., 51, 2007, p. 227-231.
13 C ·- I., Prokopov, Notes~ ahout tlil'
. ChtinHtervfS1m1t
- l..aw,·-sca/e
o·
Coin,1,,-u
_.,.
in rhe 77mi ,.·,, durino
"'
fina'-,,, c·,n, ,.;=.
,,, .,. u ""
· ~-, in Anes du XIe Congrb lntcrnationa! de Numi,marique, organisC ?I l'occtswn du J 50e arniver:;aire
de b SociCtC Royale de N,m1i~1n:itique de Bdgîque, Rrux.dlcs, g. 1.3 septembrt l 991, I, [Louvain-la-Neuve.
1993},p.179.
 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
800
imitaţii ale acestui tip 1, au fost întâlnite împreuriă cu cantităţi semnificative de monede
de tip t\1acedonia Prima, acestea din urmă bătute în cea mai mare parte după transformarea
Macedoniei în provincie romană ÎQ 148 a.Chr. şi încetarea emisiunilor oficiale. Direqiile
de pătrundere reflectă zonele diferire de circulaţie iniţială ale acestor tipuri monetare.
Un criteriu de bază al tezaurizării presupunea asocierea unor piese de titlu şi greutate
asemănăware. Pe lângă ah1turările fireşti de monc4e de acelaşi nominal, în cazul pieselor
ni flan (pastilă monetară) de mici dimensiuni s-a observat prcfcrinp pc1llru te7~'llu·!·Larca
(dm„Jor dyrrilachicnc, Cl'\'a cii;,i grele dcc:ît ale Ap 1Honici, ele fiind >l cd mai
1 În:c\1'ilt
· asociate cu denarii republicani cu greutate aproplar::\ 2
O prezenţă modestă "in Dacia constituie în această epocă emisiunile cel~ilor boii de
la Dunărea mijlocie, reprezentate "În general de piese de argint de dimensiunile
rcuadrahmelor şi mai rar monede de aur de modul mic, precum în tezaurul de la Şieu
Odorhci 3 •
Specia monetară care s-a impus pe piqde balcanice şi a integrat spaţiul carpato-dw1ărean
acestui circuit a fost denarul roman, pentru începuturile pătrunderii căruia la nord de
Dunăre un rol important l-au avut campaniile militare romane din lllyria. Este probabil
că majoritatea denarilor republicani tezaurizaţi la nord de Dunăre au ajuns în aceste zone
la sfârşitul primului ~fert al sec. I a.Chr., în loturi compacte constituite în prealabil pe
pierde sudice. Acestea au fost în scurt timp tezaurizate, dar o re<listribuire a monedelor
în zona de destinaţie în sume mai mici o::sre dr luat în calcul, :-ugerată fiind de sporadîcele
exemplare descoperite izolat. Masa principală a denarilor reprezenta emisiunile
abundente ale celei de-a doua jumăt;lţÎ a sec. II şi primelor dornl decenii ale sec. I a.Chr.
Deflaţia monetară din Roma ră1,boaielor ciYile, dar şi reorlentan:a numerarului republican
1 Dup,l dasificarct lui Ivo Lubnc LI": imitatil'm des 111,mnai,.,s d Alt..-:,mdr,: Lr (7;·,md f/ de Tha,os, rhCse
de donorat en histoire, Emir: dt"s H:rntes f:rndes rn Scirnces Soc\::dcs, Paris, 1()95, p. 132-135, prîmd<'.'
reproduceri fidde ale tetrn.dr,1h:ndor din Thasos ,rn fos1 făcute în cadrul comunităţilor thradce spre ,f:'irşitul
sec. ]I, marea majoritate a monetăriei dr acest tip, datorată admînistr:1de) romane din provincia Ma..:tllonia.
.,-,udat;, Intre îmepuru! ~i anii 70 ai M:c. I a.Chr., în rimp ce imita\iilc baharir.ate, ;iuibuite ThracÎc'i nordice
.5i wneî Junarcne, ar caraneri'l.a cea de-a doua parte a ;;cestui veac. O descoperire reprez.emativă pentru
di1umica monetară din l)a,:-ia acestl'i perioade esre tezauru! din d.wa de!., Popeşti, jud. Giurgiu, care asociază
tetradrahme d,;i rrei tipuri rliferite (emisiuni târzii de cip Alexandru cel Mare şi monede de cip !vlacedonia
Prima şi T!um .,), în propor\ic prolnhil ,1semănJ1o;ire frec,:rniei în cin:u!atk în perioada ascunderii s:1le;
C. Preda. la C. Prnla, :--i:. P.,!incaş. A tet,·,tdr,1chms hoanl fr0111 Srulane!lt „A" at l'opt'Şti (District Gimgiu),
ln Dacia, N.S., ,î8--i9, 2004-2005, p. 81-98.
2 N. Conovici • .Voi comrihuriiprii-ind cin1:ktţ1{1 d,,zhmelor din Dynh,uJ,ium şi Apoll,1miv 1tspettu! memilosic,
in B5~R, 80-85, 1986- 1991 (J 992), p. '.>8-(-i4.
.l Spre dcosebire de rnonttJri:t cciiîd! a wc. lll-11. d:u ,'.'i Je situ;;ţÎr, din Dacia prt;'romană, aceste emisiuni,
inspira1e de iconografia monedelor romane, prczintJ. legenda cu numck <:ăpetcnici formaţiunii po!itiu::
emi1cnte, cel mai frecvent atestat fiind Bîatcc. A fost idenrificată (în zona Sah:hurg) inclusiv o piesă de argint
cu !cgmda Euimsîrus, emiten1 iJemifo:at ipotetic cu Krirasirns cd menrion;l! de Strabon, a ~t: vedea R.
Paulsen, Dic Miin:q,răgungm r/,:r Hoia, Leipzig. Viena, 1933, p. 5, pi. A/ I.
C!VILJZAŢIA GETO-DACĂ „CLASICA" 801
spre vestul Europei odată cu campaniile gallice ale lui Caesar ar explica scă<krea drasrică
a „importurilor" de monedă romană spre mijlocul veacului I a.Chr.
Este plauzibil ca diminuarea stocului monetar disponibil să fi avut printre consecinţe
activarea fenomenului imitării pe plan loca 11, ca prototip fiind alese emisiunile cele mai
frecvente pe piaţă, în cazul denarilor cde anterioare anilor 80 a.Chr. Dacă în cazul
tetradrahmelor de etalon attic sau drahmelor sunt greu de separat imitaţiile pătrunse
odată cu acestea din zona de origine de cele reali7,ate în Dacia, în ceea ce priveşte denarii,
d,:scopcriri!c de ştanţe, rcprczcndnd cu fide!iLllc emisiuni de argim rcpublicaih:'1, rcL vJ
fopml că reproducerea sau existenţa condiţiilor de copiere a lor în spaţiul nord-<lwi;ir,:,m
constituie un fapt incontestabil. Mai greu de stabilit sunt proporţiile acestei aeţiuni, copiile
fidele fiind mult mai dificil de identificat decit imitaţiile barb,uizate. Produqia de imîtaţÎÎ
din aceste zone aflate la contactul cu lumea greco-romană nu a dispărut odată cu
transformările sociale şi politice din sec. I a.Chr., ci s-a adaptat noilor condiţii, cu utili1area
altor prototipuri, materii prime şi tehnici de prelucrare, Aşa cum, odinioară, pauzele în
emiterea vechii „valute a Balcanilor" - teuadrahmcle lui Filip II - sau încetarea dcfinirîvă
<'< acesteia au coincis cu apariţia şi inrensificarea fenomenului imitativ la populaţiile barbare,
tot astfel imitarea denarului republican, devenit monedă de referinţă în sud-estul Europei,
este de atribuit perioadelor în care acesta a pătruns mai greu şi în mai mici cantÎt<lţi la
nord de Dunăre. Unor asemenea împrejurări ar putea fi asociate şi spectaculoasele emisiuni
de tip Koson, atestare în aur a reproducerii unor simboluri romane republicane (jnfra,
Monedele de aur de tip Koson),
În literatura de specialitate din România a existat tendinţa exager;lrîi dimensiunilor
procesului de imitare a denarilor republicani, o mare parte a denarilor descoperîţi în
spaţiul Daciei fiind arribuîţi unor emisiuni fidele, de tip roman, ale „srarnlui" dac. Esre
verosimil ca producerea locală de monedă, reprodusă mai mult sau mai puţin falei, să
se fi facut sub controlul unei autorităţi ce di;;punf'a de materie primă şi gestiona relatiile
cu vecinJtatea; lipsesc însă indiciile concludente privitoare la asumarea legîiimit:1\iÎ
a11rorirăţii respective prin emitere de moiwdă în nume propriu. O serie de elcmc:nte precum
SFa\iul vast de difuziune al monedelor republicane şi ~~~uctura tezaurelor de dcna.ri din
Dacia foarte asemănătoare cu a depozitelor din a!lC regiuni, ca şi iJre1.e1_1ţa a numcro;isc
marcaje ,tle nummularii-lor atestânJ controlul periodic asupra numcrarull1i în circubţîc-\
semnalate pe o bună parre a pieselor, indică tomşi o provenienţă majoritară a acc~tora
din lumea romană şi că fenomenul copierii şi imitării n-a fost foarte extins. Afluxul
impresionant de denari într-un interval atât de scurt ~e leagă mai curând de perioada
1 Gh. Pocnaru Bo~dea, M. Cojoc;lresn1, Omrrihuţii /,1 ârm.Ll[ia mo:u;art. din ccntml fr,;i;//(i-,miâ !!1
sem/ul I î.e.n,: ta.aurul 111onet,1r d.escoperit /.,1 /r/.,111d (tom. Emei, jud. Mum). în SCN, 8, 1984, p. 7 l-·"7' 2.
2
Cde mai semnificative sunr descoperirile din Mun\ii Hunc:doarci, de !a Tilişc;i ~i Sarmil.c:getus~ Regia.
} Ca:t.urilc ln c,;ue şi aceste semne de monetar au fost reproduse cu exactitate sunt foane r,m•. Ch. Poenarn
Bordca, C. Ştirbu, Tezauru! d.e denari romani tl'p11hlica11i fi de /,a înc!pund principiltului rl-e.<caperit la /?l"i'fl~•a,
comuna Lisa Q"ud. BraJOv/ în SCN, 5, 1971, p. 279.
802 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
tulbure prin că.re trecea estlll ba:.dnului Mediref.ii1ei şi Penin~ula Balcanică. Un rol
important l-a avut probabil participarea gera-dacilor şi a altor neamuri barbare la răzhoaide
civile ale Romei, al căror tţatru de operaţiuni includea şi wna Dunării. Imitarea fidelă
a denarilor republicani este bine atestară pentru a doua jumătate a sec. I a.Chr. pân:l !a
începurmile Principatului, de asemenea şi utilizarea procedeului turnJ.rii_ Politica
deflaţionistă a urmaşilor lui Augustus a facut ca den3r(i republicani să reprezinte încă o
pondere importantă a numerarului de :,rgint in circulaţie, rnaî ·des în prima jurn:'irarc a
~ff. I p.(Jir. În condiţiile sc1(.krii oficiJ!c a ridului şl dimcnsi,,;~i!or denarilor inipme
de reforma din_ timpul lui Nero, când o parte a piesdor republicane a fo.st retrasă din
circulaţie, fenomen~l rezaurÎzărÎÎ moneddor vechi, cu cidu îna1t, a luat :;.mploare în lumea
romană, influenţare fiind şi regiunile nord-dunărene, unde denarii Republicii se menţin
în structura tezaurelor până în sec. Il p,Chr.
Th. ls1Joram,
Monedele de aur tk tip Koson (pL 4619-12).
Monedele de aur de tip Koson; a ci.rar dt'numire provine de la legenda aflată pe revers,
ocupă un loc aparte ln numismarka Dacici, fiind singura emisiune locală din aur
cunoscută. Acest rîp monetar are pe una di1ure feţe, considerată a fi aversul, un vultur
cu aripile deschise, în profil spre stâng&, 1inând î:n gheara drea.ptă o cunună iar în stânga
un sceptru. Pe revers apa:- trei personaje (doi licwri şi un consui) nv:::rgând spre sduga,
monogramă în câmpui din ~câng:1 şi legenda K0LQN În exergă, fospirar <lin iconografia
monetară romană, aversul kosonilor apare c1 o adaptare din Iurnea bnbară a reproemări.i
afla cc pc reversul denarilor emişi la Roma în anul 7 3 3.. Chr., de rnagisrrarul monera_r
Q. Pomponius Rufus, în timp ce reversu! irniră demtrii lui M. lunius Brutus, pw,;i în
-:irculaţie în anul 54. a, Chr.
Pâna în prezent au fost publicate două ripurî: cu monogrnmă şî fară n,onogr:un:l,
cercetările indid.nd că prima c.:ttegorîe conţ·ine cele mai multe piese. Vreme înddungad
s-a considera.t că sunt mai multe tipuri de monogramă, dar materialul numismatic recent
pus în circuitul ştiinţific arată ci este vorba de două forme ale acdeia,5i monograme, care
au fost numire convenţional: elaborata (complexa) şi simplă. Semnificaţia mlmogramci
este încă în discuţie, reprezentând, potrivit Lmor opinii, abre-viere:.1 numelui iui Brurus.,
a cuvântului jhcrtAE~, primele trei lirere dîn numele oraşului Olbi,1. 1, sau o marcă de
monetar 2 •
Încă de la prima lor menţionare, in ~ecolul al XVJ~lea, monedele de tip Koson au
stârnit controverse asupra originii şl scupului emiterii, fiind atribuite unui oraş din Etrurîa,
; O. lfiescu, Sur Ies monnaie.r d'or li !t-t ifgmde KOSON. în Quademi Ticine~i di Numi~maric:i e Anodma
Classiche, l 9, 1990, p. 208 cu bibliografia.
2 C. M. Petolescu, Un u>z.aurde r,umede de aur de tip Koson, în volumu! 130 de ani de la creare,1 si;tcmdui
monetar românesc modem, BucHreşti, 1997, p. 90.
CIVILIZATIA GE rC>-DACA „CLASICA" 803
unui dinast scit care le-ar fi bătut la Olbia, unui suveran crac sau unui rege din D,teia.
în ceea ce priveşte locul de emitere al kosonîlor ceî mai mulţi cercetători au luat în calcul
Tracia si Dacia 1• Prîma ipoteză arribuie kosonii unui rege trac sau dac în numele căruia
ar fi fost bătuţi în sudul Dunării de Brums, cu puţin timp baînte de băt:'i!ia de la Phdippi,
din anul 42 a. Chr. În acest caz descoperirea lor doar în Transilvania ar fi fost jusrîficat:l
prin pbta soldelor drre mercenarii geto-daci sau ca prad;l de r::izhoî. Cca de-a dnua raâ
afiun:1 el monedele cu legenda K0I:QN au fost b:1tnte în Dacia, inue ~mii 44-29 -~,Chr.,
de ',·cocie ('otiso, mcnrion,it în unele rn;muscr\sc ;de i,r,nini!ni S,ic\onius •;uh 1,i !e
C> . •
2
Cu:-.on sau Cosin . În ambele cnuri s-a considerat <le rn,~j~HÎlatca cercetătorilor el pc
reversul monedelor se aflâ înscris numele suveranului pentru care au fost crnisc. O
îmcrpretare diferită a legendei a dar naştere unei alte ipoteze potrivit căreia KOIQN
reprezintă forma de participiu prezent activ a verbului noo&u, scris în dîaiect ioni:111,
xoo6w (a marca greutatea, a preciza valoarea) 3. În aceste condiţÎÎ aplicarea pe monede
a ,;:uv5.nrului K0LQN ar fi av:u rolul de a atrage atenţia. că piesa a fost verificată şi că are
acecasi valoare cu staterii de aur.
Rdariv recent autenticîrntca Kcstei emisiuni monetare a fosr pusJ. b îndoiala, fiind
LuEată ipoteza el ar fi de fapt o creaţie medievală. Argumentarc?a acestei idei a pornit
de b documentele medievale, care menţionează că !a mijlocul secolului al XVl--lea, cbpă
descoperirea unui mare tezaur în ,1lbîa râului Streî, numeroşi statcri de tip Ly,:.im'.lch au
t.lrnas ;n circulaţie în Transilvania. Succesul pe care 1--au avut a determinat producerea
unor imitaţii medievale neoficiale dup;l statei îi de tip Lysimach, o dovadă în acc'.>r sens
fiind retrastateriî descoperiţi în tez„1urul medieval de la Baia ?\-fare. Înrr-adevăr, rctr;istaterii
sunt creaţii medievale <lin secolul al XVI-iea, aşa cum demonstrc:17.ă argumC;'11tde
metrologice, dar şi ref-Criri ale documemdor de epocă privind circula1,ia în Tramikan'.a
ln secJ!de XVI-XVII a unor rnor:edc numite „lisimahi" 4. Ba1Jndu-se pe aceste obsctYa~i;,
\:. Preda consideră că şi kosoniî ~lU aceeaşi provenienţă, mo.mcntul inventării lor 1'ti;Hl
prima jumătate a secolului al XVI-iea5. Această ipoteză ni se pare însă greu de a-:ccptar
d:norîtă descoperirilor semna.late încă din perioada medievală ~i modernă6 , la care se ;1Jaug,l
nui recent tezaurul de la Târsa, wm. Boşorod,--jud. l·{unedoara alcătuit din peste 900
1 O disniţie asupra ipotezelor privind locul şi ri10rnentul crnircrii hNH1i!or la lvL lhhrfd.:k C'b,,r dic
c;,,!dmiinun des DNker Konigs KOLC!N-1\fanzen, în Berliner Mlilr.hlatter, B('rlin, l 9.11; l. 'VVinUer, C'li!idr,·aţii
dnpn, mo11fd1 „J(OSON", în SCIV 23, 1972, 2, p. 173- 199: C. Preda, Afor.l'!ldc gcto-t/1;ci/,;r, Ruc;Hc~ri, 1'173,
: C.C. Petole:Ku, in acest volum. (;lţ,. IX, p. 701.
:i :\,M. Ha!evy, t111tol/T r!'un pmb!h1Je de 11umismmiqut rmtii[IIC: y ii-C"il une momwir d'or di1li'? A f'mp~•s
ii la legende KOI:QN, în StCL j, 1961, p. 89 .... 92,
d1: ;1,:1,;,,I'
.; O. llie,rn, Lts" Iltr,t.ct,1tere.'" de Lysirrwque, t"ouuls (I B,1i,1 Af,-irt·, în StCL l O, 1968. p. 87--92
"; C. Preda, Istoria montde.i În Dt1ci,1 praomanii, Bucureşti, l 99t-:. p. 232.
', În privinp. cles<.:ope!'iri!or mai v.:-chi a se vuka L Mi.lnte~nu, /),•,pre descoperii-i!e monrt.1n de rip f:i,gin
ln -\rh.\-1old, 25, 2002 {2004), p. 1.5:3--270.
804 lA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
de piese din tipul cu'monogramă 1 • Totodată s-a Obse~at că monedele de tip koson au
fost bătute cu mai multe perechi de ştanţe, detaliu care indică o produeţie semnificativă,
în timp ce tetrastaterii medievali descoperiţi în tezaurul de la Baia Mare sunt realizaţi
prin turnare. Un aport însemnat la discreditarea teoriei privind crearea kosonilor în secolul
al XVl-lea a fost adus de analiza prin fluorescenţa de raze X efectuată asupra unui tetrastater
medieval de tip Lysimach din tezaurul de la Baia Mare. Rezultatul investigaţiei arată că
din punct de vedere al compoziţiei metalului, tetrastatcrul (cu un conţinut ridicat de
arginr şi cupru) este complet diferit de kosonii cu monogramă, apropiindu-se mai degrabă
de piesele filrJ. monogram;/.
Analizele prin fluorescenţă de raze X şi activare cu protoni ·asupra a 21 de kosoni şi
trei stateri de tip Lysimach au condus la observaţia că aurul folosit la emiterea kosonîlor
cu monogramă nu provine din Transilvania, având mai degrabă o provenienţă bakanică3 •
Această ipoteză trebuie privită cu prudenţă deoarece nu au fost făcute studii temeinice
asupra surselor de aur din Europa, care să permită identificarea cu certitudine a zonei
de exploatare a meraluluî preţios. Un koson fără monogramă supus analizelor nucleare
a dezvăluit o compoziţie a metalului total diferită, cu mult argint (10,71 %), situaţie
specifică aurului de origine transilvană, care conţine Între 1O şi 30 % argint. Analize
recente asupra _unui lot de monede proven_ind din tezaurul.?.~- la Târsa şi din vechife
colecţii ale Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan" şi BibliOtecii Academiei Române
au confirmat diferenţa dintre compoziţia pieselor cu monogramă şi cele fară
monogram:l. Rezultatele obţinute au fost comparate cu analizele efectuate asupra unui
grup de stateri de tip Lysimach emişi la Callatis şi Tomis la sfârşitul secolului II a.Chr.
şi în primele decenii ale secolului I a.Chr., compoziţia acestora fiind similară cu a kosonilor
cu monogramă, situaţie care sugerează o sursă comună de aprovizionare cu aur. Aceast:1.
observaţie ar putea fi un argument în favoarea teoriei provenienţei halc..,nice a aurului
folosit pentru baterea kosonilor, dar nu clarifică problema locului de emitere. Cercetări
recente asupra moneddor din tezaurul descoperit la Târsa au dezvăliiir existenţa mai
multor piese cu monogramă, care cântăresc Între 8,70 g şi 9,20 g, cu mult peste standardul
obişnuit al staterîlor de tip Lysim:ich (c. 8,40 g) emişi în rimpul războaielor mithridatice.
"Apelându-se la analize prin metoda fluorescenţei de raze X s-a constatat, că piesele mai
grele au·aceeaşi compoziţie ca şi restul kosonilor cu monogramă. Lipsa unui control strict
aJ greutăţii, la care se adaugă iconografia utilizat.\ şi stilul monedelor ar pleda pentru
ernilerea kosonîlor într-un atelier barbar şi nu într-un oraş grecesc.
1 M. Dim a, D. Ilie, Tewurul de monede d.e tip Koson ducopo-it la Tli.1-st1, com. Boşorod jud. Hunedoartl.
Lotul păstrat fa B11nr:a Ndţional.ă a Romdniei, în Simpozion de munismatică. Chi~inău 29 septembric-2
octombrie 2004, [Bucurc~ti, 2007]. p. :35-65.
2
A. Vîku, V. Cojocaru, On rhe composition ofkmon typr coir111ge, comunicare la simpo1,ionul Ancient
,md Medieiw! llionetary Trclmolo_gies aud l>fetro!ogy: The Contrib11tion of the Atomic and Nuclear An,1/yses.
Bucureşti, 4-5 mai 2007.
·"V.Cojocaru, B. Comtantinescu, I. Ştefănescu, C.M. Petolt$CU, EDXRF and I'AA analyses of D,tcian
gold coim of,.ko.wi" type, în Journal of Ra<lioana!ytical and Nuclear Chemi5try, 246, 2000, I, p. l 85-190.
CIVILIZATIA GETO-DACA „CU,5!CA" 805
În concluzie, în acest stadiu al cercetărilor se poate afirma că monedele de aur de tip
Koson au fost bătute în trei serii. Prima serie cuprinde monedele cu monogramă elaborată,
care au variaţii mai mici ale titlului şi greutate brută mai mare dedt piesele cu monogramă
simplă. A doua serie este formată din piesele cu monogramă simplă a c.c'l.ror greutate medie
este apropiată de cea a ultimilor stateri de tip Lysimach. Exemplarele cu monogramă
elaborată şi cele cu monogramă simplă par a fi fost bătute la un interval de timp apropiat.
Cea de-a treia serie cuprinde monedele fără monogmmă, cu un conţinut ridicat de argint,
băt~1te cd mai probabil din aur u-ansilvan 1.
Cronologia emisiunilor Jc rîp Koson este dificil de stabilit, cei mai mulţi ccrcct:ltori opd_;1J
pentru diferite momente din intervalul de timp 44-29 a. Chr., definit de sfârşitul domniei
lui Burebista şi menţionarea În izvoare a regelui Cotiso (Coson). Adoptarea etalonului ponderal
al staterilor de tip Lysimach emişi În timpul războaîelor mîthridalice, ne obligă să luăm în
considerare, ca moment aJ baterii kosoni1or, limita superioară a intervalului menţionat. Cât
priveşte identificarea cmitenrului, cele mai convingătoare indicii amduc ec1tre un dinast din
wna !\1unţilor Orăştici. Deşi cercetările asupra problemei au avansat considerabil in ultimele
decenii, în acest stadiu rămân încă întrebări fără răspuns, doar descoperirea unor tezaure,
de preferat în context arheologic, ar putea să aducă elemente noi la dosarul monedelor de
aur de tip Koson, permiţând transformarea ipotezelor în certitudini.
A. Vîku
g. Dinamica civilizaţiei geto-dace „clasice"
Analiza sistematică a monumentelor şi a categoriilor de obiecte descoperite pe teritoriul
Daciei preromane permite definirea clară a culturii geto-dace .,clasice", atât sub aspectul
conţinutului cât şi al întinderii ei în timp şi spaţiu.
În primul rând, trebuie subliniat faptul că avem de-a face cu o cultură autohtonă,
care perpetuează şi îmbogăţeşte fondul de bunuri materiale şi spirituale acumulate în
secolele anterioare. Această evoluţie nu este Însă simplă, lineară. După cum s-a văzut
mai sus, formarea acestei civilizaţii a implicat o fază intermediară, de restructurare a vechilor
realităţi culturale şi istorice. Ca urmare, În cursul primei jumăt:lţi, cel mai târziu pe la
mijlocul secolului al Ii-lea a.Chr., se produce saltul calitativ ilustrat de apariţia unui număr
de aşezări de tip dava, de proliferarea masivă a formelor ceramice lucrate la roată, de
înmulţirea uneltelor, a armdor şi a podoabelor de tip L'lte:ne, de trecerea la o nouă fază
principală a monetăriei autohtone etc. Prin nivelul atins acum. cultura geto-dacă se
situează, alături de cea celtică, printre cele mai avansate culturi de la periferia lumii clasice.
La atingerea acestui nivel, pe lângă de2voltarea internă, un rol important l-a jucat iradierea
1 A. Vî!cu, la A. Vîku, Th hvoranu, E. ;'Jîcolae, Les monnain d'or r'.e /'Institut d'Archiol.ogie de Bucarest,
Wettercn, 2006, p. 11.
806 LA !NCEPUTURJLE !STORJEI
cîvîlîzaţieî greceşti şi ffiai târzill. a clilturiî romane, PreC;m şi, într-o anumită măsură,
influenţa culturii l...arene celtice şi a celei sud-tracice.
Difuziunea geografică (fig. 110). O trăsătură esenţială, cu adânci semnificaţii
istorice, a culturii gero-dace „clasice"' o constituie unitatea ei pe întreaga arie de răspândire.
În modul cel mai pregnant ea este ilustrată de aspectul uniform al ceramicii de mână şi
de roată pe spaţiul cuprins între punctele extreme ale răspândirii sale: de la Devin şi
Bratislava în vest, la Olbia în est, de la Ccrcpin (reg. ixov) În nord b Vcliko Târnovo
în sud. Evident, această unit.ue nu exdude nunilcsrarca, în special în regiunile pn!forice,
a unor partîcularîtăţi regionale, condiţionate de tradiţiile mai vcchî locale şî de·facrorii
externi. Astfel, în părţile nord-estice ale Daciei, aflate până în timpul lui Burebista sub
dominaţia bastarnă, generali2.c1.rea aspecmlui „clasic"' al culmrii geto-dacice a întârziat Încă
multă vreme. Aici, mai precis la Nistrul mijlociu şi superior, în secolul I p.Chr. se va
forma un aspecr regional, cu trăsături specifice în domeniul obiceiurilor funerare, al
ceramicii, a podoabelor etc. cunoscut sub numele de cultura Lîpip. În părţile de vest, pe
teritoriile Slovaciei, Ungariei şi Serbiei întâlnim, de asemenea, faciesuri regionale, a căror
coloratură rezultă din contactele cu grupele celtice întâlnite acolo. În sfîr_şit, la sud de
Dunăre, anterior stabilirii autorităţii romane, cultura geto-dacă prezintă o serie de
particularităţi (în repertoriul ceramic, în ritul funerar tumular şi în inventarul meralic al
mormintelor), izvorâte din influenţele culturii sud-tracice şi ale celei scordisce învecinate .
1 nwnumemde de tip Lipîţa pe Nistru, de tip carpic în Moldova şi în nord-estul Munteniei,
Cu aceasta am conturat, totodată, în linii mari, întinderea vechii DJ.cîi în perioada
clasică. După cum se ştie, studiul răspândirii neamurilor nord-tracice s-a bazat la început
în chip exclusiv şi se bazează şi astăzi încă în bună măsură, pe informaţiile furnizate de
izvoarele scrise (vezi şi cap. I\l). Nu este necesar să intrăm în amănunte pentru a arăta
că răspândirea maximă a geto-dacilor, aşa cum o vedea Vasile Pârvan pe temei exclusiv
licerar, era exagerat de înrinsă2 . Luând în considerare o cantitate mereu sporită de
documente arheologice obiective, cercetarea românească recentă a ajunS la o delimitare
mai nuanţată şi mai apropiată de realitate.
S-a c9nstatat, astfel, pentru secolele li a.Chr.-1 p.Chr., răspândirea culmrii gero-dace
în două arii principale concentrice: o arie centrală, în care această cultură este reprez.entată
prin aşezări, descoperiri funerare, depozite şî tezaure etc. şi în care principalele ei
componente îşi găsesc antecedente locale, şi o arie periferică, unde descoperirile apar într-un
mediu care, chiar dacă eventual avusese iniţial un fond general tracic, în veacurile IV-II
a.Chr. a făcut parte din aria culturii Latt'ne celtice (în vesr) sau a celei scitice târlii (în
est). Din punct de vedere istoric, aria centrală trebuie definită ca vatra permanentă de
vieţuire a triburilor getice şi dacîce. În chip semnificativ, acest teritoriu coincide în mare
parte cu spaţiul de formare al poporului român. Această constatare are o importanţă
1 M. Babeş, Unit,uea ,1i răsp,îndirra geto-daâlnr în lumina documentelor arheologice, În SCIVA 29, t 979,
3, p, 330-339.
2 V. Pârvan, Gctha, p- 220-289.
CIVILl?,\TIA GETO-DACA „CL\SICA" 807
deosebită, sugerând rolul de substrat biologic, etnic şi cultural, pe c.1.re elementul geto-dacic
l-a jucat în formarea poporului român 1• Aria periferică, care se întinde de jur împrejurul
acestei vetre pennanente, este de pus în legătură cu unele pcr_ioade de creştere teritorială
şi de colonizare din istoria Daciei, înainte de toate în legătură cu perioada lui Burebista.
Relanrîle lui Strabon, privind campaniile împouiva celţ'ilor boii, taurisci şi scordiscî şi
a lui Dîon Chrysostomos, privind atacul getic asupra coloniilor greceşti din Pontul stâng,
of-eră cea mai plauzibil:l explicaţie pentru descoperirile de caracter geto-dac apănttc în
mediu! cclric de Li ()un:lrea )-1ij!ncic :.ao pc lirora!nl pomic, p,î.n;t departe la gur;t n11t:nluî
(fig. I IO).
Cronologla. Cum s-a arătat mai sus, cultura geto-dacă în forma sa „clasică" se constituie
în cursul primei jumătăţi a secolului al II-iea a.Chr. şi evoluează neîntrerupt până la
1
cucerirea Daciei în anii 101-106 p.Chr. Acest eveniment crucial în istoria ţării noastre
nu a provocat însă dispariţia culturii autohtone, ci marcheaz.ă do~1r încheierea fazei ei
de maximă înflorire. O întreagă seric de monumente, necropole şi aşnări, documentează
conrinuitatea acestei culturi, fapt ce implică şi continuitatea de vieţuire a populaţiei !ocale,
atât pe teritoriul provincial (de exemplu, Obre,îa, Soporu de C:împie, Lcchinţa de Mureş,
Slimnic în Transilvania, Locusteni în Oltenia, Enisab în Dobrogea), cât şi în restul
spaţiului gem-dac rămas în afara graniţei (limesului) imperiului; avem to vedere
cele de tip Chilia••Mîlitari în restul Munteniei, cele de tip Sântana-Arad şî Medieşu Aurit
în vestul ţării. Acestă fază, corespunz.1toare existenţei provinciei romane Dacia, constituie
deci a treia fază principală în evoluţia culturii geto-dace. În secolul al IV-iea p.Chr.
elememde culturii autohtone mai apar încă, perpetufmd străvechi tradiţii, de ,1ecast,l
dar,1 însă contopite cu elemente romane, gotice şi sarmatice în sinteza pe care o constituie
cultura Sântana de Mureş - Cerneahov.
Revenind la cultura geto-dacă „clasică", trebuie subliniat faptul că în cadrul perioadei
d<' cimp mai sus schiţate ea a cunoscut o anumită evoluţie, ce se manifestă prin transformări
în ce priveşte tipologia şi ponderea pe care o categorie de obi('cte sau alta au avut-o în
mornemcle succesive ale- acestui răstimp. S-a văzut că olăria fină, lucrată de mână, de
culoare ne:tgră, descreşte cantitaciv în secolul I a.Chr., în timp ce olăria de roat;l (îndeosebi
specia picrată) se înmulţeşte treptat, având tendinţa Je a se generaliza în secolul I p.Chr.
S-a văzut, de asemenea, că în cursul acestei perioade podoabele (în prîrnul rfrnd fibulde)
de tip LatCne sunt înlocuite de cele de_ tip provincial roman (fig. 127). S-a mai constatat
că produeţîa şi portul podoabelor dacice de argint nu caracterizează în întregime perioada
ce ne interesează. Într-o etapă de început de erau Încă extrem de rare (de unde şi lipsa
de asociere cu monedele autohtone ce au fost bătute pâna în prirr.ele trei-patru decenii
ale secolului I a.Chr.), iar în secolul I p.Chr. ele se r,lresc sensibil, după cc consriruiseră
o adevărată modă de-,1 lungul celei de a doua jum;1tăţi a secolului anterior. În sfârşit,
1 C. Daicoviciu, Drtcica, Cluj, 1969, p. 43-49.
808 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
circulaţia monetară CunOaşte şi ea faze di_stincte: fnoneda geto-dacică târzie (tipurile
Vârteju, lnoteşti, Hunedoara etc.) este înlocuită de denarul roman republican, a c.'lrui
perioadă de maximă circulaţie se situează. la mijlocul şi în a doua jumătate a secolului
I a.Chr. şi cărui_a îi va succeda, până la cucerirea rorriană, într-o mai mică cantitate, denarul
imperial.
În stadiul actual al cercetării, momentele principale ale acestor transformări nu pot
fi fixate în timp cu precizia dorită şi este cu atât mai greu să stabilim sincronisme în
evoluţia diferitelor categorii de obiecre pcnrru a ajunge !a o periodizare inrcrnă !iolid,1,
gi.:ncral v:ilabit~, a cuhurii geto-dacice „clasice". O dificultate majoră în acest sens pro\'inc
din lipsa unor adevărate necropole, cu un număr mare de morminte bogate în inwntar.
Deşi intens ce,rcetate, marile aşezări nu au oferit, nici de, decât rareori complexe de
locuire care să poată fi considerate descoperiri închise, respectiv jaloane ale unui sistem
de periodizare şi care să fi fost valorificate în folosul unei cronologii fine, Cu roate acestea,
studiul aşezchilor oferă posibilitate de a contura anumite faze de-a lungul evoluţiei
perioadei „clasice". Se constată, a.stfel, că, în timp ce unele aşezări încep în pragul acestei
perioade, altele au totuşi depuneri mai vechi (Zimnicea, Poiana). Mai important,l este
constatarea faptului că aceste aşezări îşi încetează existenţa !a date diferite: de exemplu,
dAva de la Cârlomăneşti, jud. Buzău durează până pe la mijlocul sec.olului I a.Chr.;
cea de la Piscu Crăsani, jud. Ialomiţa pare să continue până în al treilea sfert al aceluiaşi
secol; marca aşezare de la Popeşti, jud. Giurgiu a fost abandonată în anii de la cump'ina
dintre 1::ra veche şi cea nouă; staţiunile de la Tînosu, jud. Prahova şi Barboşi, jud. Galaţi
şi--au aflat sfârşîrul, foarte probabil, cu trei-patru decenii înainte de războaiele traianc;
în stî.rşit, cele de la Căp;-llna, jud. Sibiu, Grădiştea Muncelului (Sarmizegetusa Regia),
R,ldtău, jud. Bac:'l.u sau Ocniţa, jud. Vâlcea vor fi fost părăsite chiar în vremea acestor
războaie, Se evidenţiază, deci, patru-cinci orizonturi cronologice ale perioadei
,,clasice", caracterizare prin combinaţii specifice de tipmi (fibule, monede, amfore.
ceramică locală) 1•
Ar fi desigur prematur s,l se afirme că aceste orizonturi, deocamdată doar schiţate,
reprezintă fa7_,e bine precizate cronologic, valabile pentru Întreaga evoluţie a culrurii de
epocă „clasică" din Dacîa. (-::Crt este Însă faptul că, prin compararea inventarului ;1rheologic
din staţiuni aparţinând unor oriwnturi diferite, se va putea ajunge la clasificarea şi datar('.a
speciilor şi tipurilor de obiecte pe intervale de timp mai scurte, pe jumătăţi de secol :-an
chiar pe decenii. Pe acest temei, documentele arheologice vor putea fi utilizate într-o
măsură sporiră, mai nuanţat şi mai precis, la reconstituirea t.'Voluţiei societăţii din Dacia,
de-:1 lungul perioadei în care aceasta a făcut dovada, atât a unei individualirăţi culturale
de netăgăduit, cât şi pe aceea a forţei ei politice şi militare.
M. Baheş
1 .M, Bahcş, Pmh/C-mes de l.i chronologie de ia rn!turr gCto~dace i1 la h11nihe de fouil!cs de C!trlonu1neţti.
in Dacia N.S. l 9, 1975, p. l 25"·· 140; K. Horedt, Fragen der dakischen LatCnechronologie, în Thraco-Dacirn
J, 1976, p. 127-1.30.
CIVILl?XfIA GETO-DACA „CLASICA"
809
h. Structura economică.
Acumulările din veacurile anterioare şi condiţiile propice au impulsionat dezvoltar
civilizaţiei din Dacia pe un drum care, probabil, ar fi continuat dacă evolutia sa
• nu ar
ea
fi fost întreruptă brusc de cucerirea romană. Acelaşi eveniment petrecut în zorii veacuh .
al II-lea p.Chr., a lipsit civilizaţia Daciei de fireasca perioadă de declin întâlniră la alt
civilizaţii. Uniformizarea manifestărilor definitorii ale civilizaţiei din perioada „clasică:
a Daciei nu exclude (dimpotrivă!) existenta . particularirătilor
. izvorâte din com-
.. -, I ~,,□,
alte populatii, de influentele venite din Jircqiî variate şi chiar din situarea reo,· . ·
· · n~tm 1
locuite de daco-geţi, inclusiv de fenomenul periferizării. De peste tor astfel de partic,,1 anZăn
• .
nici n-au alterat şi nici nu au fost în măsură să-i afecteze structura sa definitorie. Pe toa __
durata secolelor II a.Chr.-1 p.Chr. în civilizaţia Daciei sunt prezente toate categorii;:
şi tipurile de produse specifice care vor continua să fie întrebuinpte şi de către populatia
autohtonă în Dacia roman,l. ·
Ca;·acteristicile civilizaţiei din Dacia constau în avântul tuturor ramurilor economie·
(,1gricultură, meşteşuguri), intensificarea circulaţiei monetare şi generalizarea schimbul ~
pe bază de monedă, sporirea continuă a relaţiilor comerciale cu ţările elenistice, a ~;
mai ales cu lumea romană şi în existenţa celor mai de seamă realizări ale acestei civ!liza~ii
începând cu produsele de Întrebuinţare curentă şî încheind cu acelea din domeniui
arhitecturii şi al vieţii spirituale.
Fondul unei atari dezvolt.1ri a fost asigurat de progresele realizate în metalurgia fiemlui1
(siderurgia) care, la rândul ei, a susţinut şî a favorizat evoluţia culturii pământului si a
celorlalte meşteşuguri. ,
Pentru pmpăşirea metalurgici fierului ţinuturile carparo-dunărene au beneficiar de marca
r:1Spf1.ndire a minereurilor de fier atât în zonele montane, cât şi în cele de deal şi de dm ie.
Cmritătile· <le astfel de minereuri care fac astăzi nerentabila exploatarea lor erau sufi,c• p
. 1ente
pentru epoca în discuţie, pentru instalaţiile existente şi pentru ne(esarul de obiecte de
fier de la unelte şi arme până la acelea de îmrebltinţare cotidiană. Mai mult, în antichitatea
dacică, la fel ca la alte popoare europene, erau preferare minereurile relat-iv săraCe în fier
din pricina avantajelor ofe1itc de ele în procesul reducerii. Atunci se exploatau hematitul
limonitul, calcopiritul şi aşa-zisele „pălării de calcopirit", unele existente în zăcăniint~
propriu-zise, altele în lentile aluvionare. Sistemele de exploatare erau fie gropi simple, fie
câmpuri deschise care urmiireau direqia sau direqiile minereurilor. Urmele acestora au
fost şterse de cele mai multe ori de exploatările din epocile ulterioare, încât stabilirea
exploatărilor dacice se face pe baza de.scoperirilor acestora (Bragadiru, lângă Bucuresti
Şura Mică, jud. Sibiu), prezenţei cuptoarelor de redus minereu în apropierea zăcăminteio;
si, mai rar, prezenţei efective a minereurilor, a cuptoarelor în apropiere şi a zgurilor.
1
I. Glodariu, E. IarosJayschi, C!l-'iliwtia fierului la d,1ci, Cluj-Napoca, 1979; E. Iaroslavschi, Tchni:;a
!a daci, Cluj-Napoca, 1997.
810 LA !NCEPVTVRILE ISTORIEI CIVILIZATIA GETO„DACA „C!ASICA"
811

Atât în Dac;ia, cât Şi în alte zone europene, reducefea minereurilor se făcea în apropierea Insulaţiile şi uneltele descoperite în acest
.. e ate I'1ere constau <lm .
v . d , f; .
locurilor de exploatare peritru a se evita transportul unor mari cantităţi de minereu pe de metaI ·ale gurn foalelor, desfundătoare de 6O al . I etre e OtJă, apăr.ltoare
. ) d e,mcovae unelred d f; b
drumurile, mai mult naturale decât ame_najate, cu mijloace modeste de transport ale vremii. oocane , · e apucat (deşti adesea specializat· . .' , e e ormar ( aroase,
. .I pe operatu) s1 auxil' (d"i · d .
În funeţie de criteriile de mai sus sunt sigure, de pildă, exploatările de la Bordeşti şi Câ.ndeşti, punctatoa.re, pi 1e etc.}. Uneltele de faurărie s f, , ' . ·. rare a ţi, ornun,
. I „ Unt Ie t1pun sunple r'd r .
şt cu ana ogu m toată lumea curo,1 eană
A
1
jud. Vrancea, Bucureşti-Bragadiru, Cireşu, jud. lvfehedînţi, Craiva, jud. Alba, mai multe ' C\ enr runcponale
.': contemporană fie sp= .fi - 1 .
din bazinul Ciucului (Bezid, Caşinu Nou, Cârţa, Cosmeni, Delniţa, Mădăraş, Tomeştî), ales lk fauru de la Sarmizegetusa, cu precizare _ă I I' : ~ci ic c acICe, create mai
• A , .ac. line te e specializat , , · ..
Doboşeni, jud. Covasna, Dragosloveni, jud. Vrancea,- Federi~Ponorici, jud. l"fonedoara, au fost crc:1t1: abia m a doua Jllm-1tatc a s·. I I . I . _ , c pc ,111un11tc Of1crat u
. . • · - , lCO u u1 p.CJ-u. •
Poiana Tecuci, zona Sannizcgcr.usci Regia (p:1tru puncte sigure), ŞercJi:1, jud. Bra~ov şî '
O mc!ll!lltlC ap;HTC se Cl!V!llC foc11r;1
. I 1· l ,
C'li'i, 1-,· [')· . . .,
'·,-' ud ..1.c1u, Sanuu ,get .. I) . ,.
.
probabile acelea de la Bălan, Covasna, Lueta, Turia în depresiunile intramomanc din estul '-,cscopcrn J.Co o 1e Jntt, 111 lupe, fie fndu 'f' I . A . ,c us.1 \.cg1a. herul
. . c ,lt m unc te, obiecte d , b .
nutenal Je construeţie, arme etc, este cant"t . d . e rnue utnţare curentă,
A

Daciei intracarpatice, Botoşani, ·Teiu, Tifeşd, jud. Vrancea. Deocamdată nu există indicii • ... • I anv e cel punn ze . ,
pentru exploatarea minereurilor de fier de la Ghelati şi T eliuc, jud. Hunedoara - cu cd publicat ca bind găsit în zonele europen d' y· · . ce on ma, mult decât
• . . I e mtre Jena s1 Sofia J I •
toate c:i ele au fost intensiv puse în valoare în epoca romană --- şi pentru acelea din Banat. Succint spus, capna a Daciei se dovedeste fiI r ] ·. ca cu at impreună.
. • a IOst ce mai marc I ,
d escopern pană acum m afara fruntariilor I
A ,

~1inerrul extras era zdrobit, uneori şi prăjit în cupt0are speciale, cum sunt acelea de . I . ' centru m.eta urgJC
• , mperm Ul roman î 11 d ·
la Cireşu (datate însă în secolul al III-iea a.Chr.) pentru a înlătura în parte impuritJţile secolulrn I p.Chr. şi I.a înce[Jutul ve1eulu·, ' urmator _ ' · a oua Jumâtace a
şî pentru a-i îmbogăţi conţinutul în fier, după care se reducea în cuptoare speciale. .
Produqia acestor ateliere care aprovizio
.
· , .
nau zone inrrnse era de . .
În Dacia s-au descoperit două categorii de cuptoare de redus: cuptorul monoşarjă, cal nate exccpţ10naL1, C<'a din urmă obtin ă . ' mare varietate s, de
· · M · . · Ut prm naramente r,,. ·, ,
cd mai răspândit, şi cuptorul plurişarjă. Primul trebuia demontat aproape integral pentru reconst1tu1t. a1 mult, chiar în rîmpul r- b , . I d A -rmice anevoie de
,. . az oaie or e la rnceput 1l , - I I .
scoaterea lupei de fier, iar celălalt avea în partea inferioară o placă demontabilă gr:1ţie căreia cand cererea de arme tn:bu1a s.l fi fost mai . r d ~ . : seco u Ul al II-iea,
. I l 1· .. ma..e ecat cea o'11snu1 " I .. I
lupa de fier putea fi extrasă fără demontarea instalaţiei (cum sunt cele descoperite la Ia h: ce c 1versif1car,1: unelte şi ustensile ,iem- I L •ta, pro( uq1a or era
•
. I . . iuatemesresuoun ne- , I ..
Doboşeni, databile cel mai târziu la începutul secolului I a.Chr.). A.mbele categorii de cec I necesan.:' tn: I)lll!l\e or condicne. Din fier _ c . · · . b ' cesare agncu turn,
·1 . . se rnn1ect10nau piesele m, al' 1 , .
instalaţii erau tronconice, înalte de 0,80~ l m, c:u diametrul mare la b:uă, dJdite integral a Ie toci dor rotative, cuţite, frig:1ri, furcu!ite d . d. · . et Ice a.e raşruţelor,
• • · cu 01 mt1, vase crema!i · d
din lut .~au parţial cruţate în perete. În ele minereul de fier era cbtdit în straturi alternate pentru roţt, piesele metalice ale cairlor si al ă I· .' ere, trep1e e, cercuri
,, . d I , e c ruţe or, chiar cram1,o·
cu mangalul, iar arderea era întreţinură prin suflarea aerului cu foalele pentru obţinerea pe g I1e:1t.1, piese c rnmasamcnt (z:1bale de t . .· I ~ . , .inc pentru mersul
racpune s, ( e cahne t t
temperaruriî de 1 300~ 1 450° C. Cu această tehnologie şi cu astfel de inst,1laţii se obţineau ere.). Pcmru belşugul de fier, mai ales în zon f, d · _ . : ' ,rn e, catarame, pimcni
, . S . . . . a1.esu a 0 ac1e1mrracarinr' · I b'
lupe de fier în greutate de 9-· l 2 kg. Doar într-un loc din Dacia, la Gura Tâmpului, ];î.ng:i rn rcgmnea, arn11zegt·tuset, nume nu este rna· .1 . . d ,. . ' ' ice ŞI cu ( cose ire
. • • , I 1 ustrat1v ecat imensa, _. , j .
Sarmizegetusa, au funcţionat cuptoare de redus capabile să furnizeze lupţ de peste 4-0 kg. ae1
cor1stn1rţie conlcqwnat dn: acest metal ă ,.
A · 3.lltltatt ( e matcrud
cat \Jene el nu era o!1j' . · d
Cu toate că puritatea lupelor ajunge la 99%, din conţinutul în fier al minereului se penrru el se putea înlurni cu lemnul, Cum ·d . . igatonu e fobsit
• · . . .- . se proce a ob1snu1t în alt • ., · Î
obţinea, în mod obişnuit, doar 50%, dar şi în aceste condiţii cantităţile de minereu redme categone mtră npun ddcntc de scoabe cu· • . ( .: e p;._rţ1. n această
. . . . ' ie Şl puoane mu de piese) fi· ,.- • A A

erau considerabile. De pildă s-a calculat că pemru cele (cca o tonă de lupe) g,lsite în Ixt Iam,i Ie. ni tun, druu1, ţmtc de dîfC'rite măr: . ( . I d' , er.ec.itun, ţaţane,
. . . b , ,mi lu,e e mtre ele . ·-. .
apropierea unui atelier de făurărie de la Sanniz.egetusa Regia, au fost reduse 50 de tone şi prrn exenu;te sunt adcvăr:ire piese de an-) . b . . 'p-rm monvele decoratJve
_ . .. • a ŞI enz1 ondulate pe 11 t .: .• ,-. _ ..
de minereu de fier cu concentraţia celui din mumele Bătrâna din Munţii Sebeşului, caper dor barndm montate m constnJCtii ru e, Jtatea Lrăparn
exploatat atunci şi descoperit lângă cuptoarele de redus de acolo. Tot din fÎl'r se conffqionau armele, (~ j d r •
, . . ,e e eren.s1ve consrau din ,, .
În pofida cantităţii marî de fier existente în lupe (99%), ele aveau zguri şi nu erau on Ie cu pii.rtl mernltee (umbo si b·tcătur·) 1
A. I c , , - s... urun rornnde şi
mure
· · I I • ,
I upun te ;'mu şi de su!itc i,din metal n· d , c
· • ime e o.1ens1ve sunr re -
prezentare e mai
d .
omogene din pricina bulelor de aer, care trebuiau înlăturate înainte de prelucrarea lor „ b . . .
. '
un varrul Şl călc'lil•l) - . . .
în felurite produse. Această operaţie din care rezultau lingourile de forme diferite, ca şî Iupra cur (s1m) -, ,,,·î ,;ab·,a curb"a (''Ix)
. , s1. 111a1 nr drnJt .ftl • cea d. ' · 'sagep, cuntul . de
produsele finite ,;;e făcea în atelierele de făurărie. Atelierele erau construqii simple, rar ace.as.1:1 caregonc de ar.ne. Frnmo (Prinop· ia H;_, . II,) .. m urmă celebră tocmai !a
• I · ·1· , . .~tonae, , scrn•1d desi1r -.. · .
adâncite în pământ (ca de pildă la Bucureşti-CăţeJu Nou, Cândeşti, Cetăţeni - dacă aunpăutum raian,mrnuonacl„aplccat!, ,-·b. ·.,_ - .etampaniaparnci
. d .. . . a r,u, oi cu soldat11nu-rcac· .... d' ,
nu cumva piesele de fier descoperire acolo, întocmai ca şi altele, erau destinate schimbului pc parţi. , uşrnanu nostn, si nu st· ,inchis - d I . . , --- .l ca.te 1spreţu1au
. ·, · · ., ' eau e ov1tunle d" ăa · !
-- , Căpâlna, Costeşti, Craiva, Grădiştea de Munte (Sarmizegerusa Regia, şapte în oraşul gronvcle răni ce le-au hm nricinuiLe de .16 .. A • e s, betr a e acestora după
''a. . . '. ' .· . I ..
1
S, u e lllCOVOiate ale dacilor"
antic, alte patru în zona ei), Moigrad, jud. Sălaj, Ocniţa, Pecica. Poiana~Tecud, Tilişca, , 6Se. .1d.1ugă, ,tlte arme . şi instalaui
, de r:ltb . d (
. OL·. spa .
e rare) cume d l : .
· , .
Săvârşin, jud. Arad, Şimleu Silvaniei.
raz 01, cdc clin urm:\ ilustrare mmp: fJC Col
'"''
T . ' · e °"
lt ŞI maşm1le de
umna ra1a.r1ă ' d·ar pentru care erau construite
 # ·,,;(i
,,,,,,,-,~-~""'«·~-----''n'n''•,,;?!>'ic.•·-------------

812 IA ÎNCEPUTURILE ISTO'IUEI CfVILIZATIA GETO.DACĂ „CIASICA"

81.l

platforme de _luptă (Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-Blidaru, Sarmizegetusa, Ciodovina- în ţinuturile sudice şi pe acelea de la Ardeu, Bicfalău, Cornalău Costesti G "<l' d
. . . . . , . ' . , Tr,;t 1ştea e
Ponorici). Nu lipsesc nici uneltele de geniu de felul topoarelor bipene şi al ropoarelor- Munte-Sarm1zegetusa Regia, S1bm~Guştenţa m zona mtracarpatică.
rârnacoape. Tot în agriculrură se foloseau mai multe tipuri de sape şi săpă.lio-i dar cea · - , d'
_ • ._ , . • b'' mai raspan ită
în legărură cu armele dacice este de precizat că numărul acestora în descoperirile unealta agncolă a fost secera cu carlig, specific dacică. Nu există asei.are lă , d
_. • • • • .. 1 rura cat e
arheologice este destul de redus, siruaţia explicându-se prin împrejurarea că ele au fost cat mvesngată dm care ea să lipsească. Creaţu ale faurilor de la Sarmize R .
. _ . . , . . · getusa egia
cele mai preţuite trofee de război. Inexplicabilă rămâne deocamdată nefolosirea de către reprezmta st coasa cu limbă, carlig ŞI manşon, care a apărut numai în a d ·
· oua Jllmătate
lupcltorii daci a coiforilor, care evident nu le erau străine din scria de conflicte cu Imperiul a secolului I p.Chr. şi articulaţiile de fier ale îmbhlciclor. De asrn,enca 1• ,.: I
. -~ .. . .. ' , n ag, ,eu tură
roman. Mai mult, în Dacia, cd pu\in dup:i pacea cu Domifrm, ~unt atcsraţi instrnctori ş1 m ocupapde comple1ncrnare ct erau un]!7.Jtc rnsmrdc f'Cntru vin ,, d,-,• ". f._ .~ ..· I
de, «.,;a1,ercc
militari romani. Totuşi, pe rdicfurîle Columnei lui Traian, dacii luptă cu capul descoperit pcnrru tunsul oilor si pentru măcinarea grăumelor
' râsnitele
· · , de cereai
, e. R'asnite
• Ie
şi doar nobilii au acel pi!eus, bonei:a care totuşi nu înlocuia coifot Ne întrehăm: nefolosirea confecţionate mai ales din ruf vulcanic erau rorative, cu
o piesă fixă (meta) şi una •i- ~ob
lui ar fi de pus pc considerente de ordin religios? Adică bravura în lupt-1 i-ar fi asigurat (cati!lus) si· sunt deosebire de râsniţele
·
celtice şi romane. Se adaugă confiect· dl a
.ionarea m
luptătorului privilegiul de a ajunge la Zalmoxis, cum se exprima mai târziu Iulian AposranU fier a cârligelor de pescuit.
(Ce.,ares, 325: ,,am nimicit neamul geţilor, care au fost mai războinici decât oricare dintre În Dacia se cultivau nei specii de grâu, muh orz, orzoaică secară mult b l .
oamenii ce au trăit cândva .5Î acea.,;ta nu numai datorită tăriei trupului lor, dar pentru
' ' o), mazare
linte, usruroi, muştar, mac, n:1ut şi plante rexrile (inul, dar mai ales câPepa) D . '
că îi convinsese să fie astfel măritul lor Zalmoxis"; cuvintele sunt puse pe scama lui Traian)? , - . . ,, . .. . . . . · · escopenrea
m asezan
. ' a semmţelor de plante furaJere md1că existenta
. m fort1ficat11
s1 " . 1,,0V!Zl!0r(e
· "] I
Dezvoltarea de excepţie a metalurgiei fierului a favorizat propăşirea turnror celorL1lte
~ut:cţurî p~ntru a1~imalel~ domestic.e. ~et~rminările osteologice cunoscute până acu;n
meşteşuguri în care fierul servea la producerea uneltelor, dar ocupaţia de căpetenie a nlmas md.teă specule care intrau m mod 061şnmt m consumul populaţiei Predom· • I
tot cultivarea pământului, cu cea complementară ei, creşterea v.itelor. Creşterea demografic.l . , . . · mauovmee
st capnnele urmate de bovme, sume (cu car:1crcre adesea nu îndca1·un<. di''e · I
H remiate c e
substanţială, ale cărei indicii constau în amplificarea aşezărilor fondate, unde În veacurile
' •~
cele sălbatice); oasele provenite de la păsări şi de la f)eşri s-au conservat· 1ma· · C „
anterioare, a dus, desigur, la sporirea suprafeţelor cultivate, la perfectionarea utilajului • irar. an
crescuţi pentru călărie şi pentru uaqiune, aveau talia mijlocie şi mică. '
şi a tehnicilor de cultivare a pământului, inclusiv la folosirea unor plante de cultur,l mai
Belşugul de produse agricole este demonstrat de numărul impresionant de mare al
producrîve. gropilor de provizii în care se păstrau cerealele, de mulrimea vaselor de pr · .. • d
Pentru tehnicile de cultivare a pământului nu sunt indicii, încât cel mai mult se poate ' ' OV!Zll ŞI e
hambarele existente mai ales în fonificatii. Toate cele amintire lasă imJJresia · .
presupune recurgerea la asolamente bi- sau trienale. În schimb, descoperirile arheologice ' UHCI epoci
de prosperitate.
au furnizat dovezile sigure ale îmbunătăţirii utilajului şi a uneltelor agricole. Din a doua
jumătate a secolului al ff.lea a.ChL datează cd mai vechi brăz<l,u de fie'r ~i cd mai vechi Practicarea altor meşteşuguri decât. meralurgia Ii faurăria este arestată atât de undrel
cuţit de plug; de atunci de s-au înmulţit continuu. Se folosea plugul de lemn cu talpă ~pecifice lor, cât ş:i de produse c::i atare. e
şi cu corn sau coarne căruia i se ataşau piesele amintite, dar este de adăugat că de cele J\faioritare;:i constructiilor dacice erau din lemn şi tot lemnul intra în co
' . . · , . . . mpo11enţa
mai multe ori, plugul era i"nzestrat doar cu brăzdar de fier. Acesta are forma unei linguri uneltelor ~;ta altor·-ob1eţte
--
de mtrcbumrare
- .·
coudiană, În aceste împre1·urări larga raspan
• , d'ire
masive, cu marginile lărite şi ascuţite la partea activă şi la celălalt cu un cui de fixare !.au a dulgheriei-tâmplăriei este firească. Uneltele urilizate sunt diversificat d
e, a esea
mai rar având extrcmiratea aplati:r..ată. Cum brăzdarul şi talpa răscoleau pământul În mod specializate pe J.numite operaţii, şi de bună calitate, Memionăm topoarele bard J ·] .I
· , ee,te1,t>e
egal de o parte si de alta era nevoie de un connan mobil pentru tăierea „brazdelor". Tot teslele-topor, fierăstraiele, compasele (unele de tip panrograf), undrele de scos cuie, dăltile,
aşa plugul putea avea rotile menite să-i înlesnească alunecarea, dar indicii certe lipsesc. cuţicoaiele, sfredelele, rândelele, pilele, răzuitoarele. Unele tipuri de unelte au fi- t I· '
• • • • us pre uate
L

Indiferent de originea generală a bră·Ldarelor de plug în lumea europeană (cele celtice din ,lumea celncă, altele dm lumea greco-romană, dar majoritatea sum locale cu forma
şi romane sunt diferite ca structură şi formă), în Dacia el a ajuns din lumea sud~tracică, perfect adaptată operaţiilor cărora le erau destinate şi confeqionate (iin meral de bun.
unde cele mai vechi exemplare se <larează în secolul ai IV-lea a.Chr. Forma ca arare rămân.t: calitate. De altminteri, încă de arunci s-au constituit anumite forme de unelte _a
_ . , _ _. " . . , care practic
specifid teritoriilor traco-dacice şi practic singura folosită până la cucerirea romană; ea au ramas nemodificate pana ascaz1. Chiar la unele tipun de unelte preluare de la alte
este răspândită în toate zonele Daciei. Menţionăm descoperirile de la Cândeşti, jud. populaţii, cum sunt de pildă bardele celtice cu orificiul j)CJHru coadă verrical 11· d
, s-au a us
Vrancea, Cârlomăneşri, jud. Buzău, Gugeşri, jud. Vrancea, Piatra Neamţ-BâtGl Doamnei îmbunătătiri substanţiale; în cazul de fată mărirea dimensiunilor tăisuluî si rran c
, - · , , s1ormarea
şi Poiana-Tecuci în teritoriile răsăritene, Cetăţeni, Popeşti, Grădîştea, jud. Brăila şi Tinosu aripilor în care intra coada într-un manşon solid şi perfect încl1is prin sudură la cald.
814 LA ÎNCEPUTURlLt ISTORIEI CIVJLIZAT[A GETO-DACA „CLASICA"
815
O situaţie particulară s~ constată în privinţa,·uneltelor pentru prelucrarea pietrei. Din secolul al ll-lea a.Clu. uniformizarea formelor specifice-· ·1· ..
,.. • . ,. - uv1 1zat1e1 da
Numărul şi tipurile celor cunoscute sunt disproporţionat de reduse în raport cu cantităţile fapt 1mplma, la fel ca prezenţa lor 111 toate teritoriile locuite de d · . co-gete era
.. .. . aco-ger, (vas I b
enorme de piatră fasonată parţial sau integral încorporată în construqiile civile, dar mai va.su I cu pereţu arcu1p, cana, ceaşca, fructiera, strachina-castron · u orcan,
, (.,. , strecurătoarea c
ales militare şi religioase. Arare stare de lucruri se explică în parte prin împrejurarea că come) hg. 128-130, pi. 53; 54; 59). Pe durata aceluiasi secol · I , ' ,ipacu]
, ŞI a mceptul
fasonarea pietrei se făcea în cariere, la locurile de punere în operă făcându-se doar fireştilc următor pe lâng:l vasele lucr,1te la roată, pe diferite nuani- d , . veacului
r , ,.. _ . ,e e cenus1u ,
ajustări. conrecponară cu mana este brună, brun-v:ilbu 1e chiar neagra· I , . , · ' cer3 rn1ca
, _. ._ . ~• . '. ustnur,t fot" .,
De pildă, pentru construqiile militare, religioase-şi adesea pentru cde civile din zona 1x·noachl cornmuă să se m;uuf-cstc rntluenţcle elenistice nu at:ît în.) ·; .. c m act~lsra
, . 1· . - . . Im inţd rormdor 1·.,1
c:1,:u!d sratuluî dac s-au uril!Dlt nlcJ.rul de la i\ 1ăgura Căhuwlui şi :1.nJczitul de la Hejan ,1in :\\"C:l\iă L trccţic (amfurc, b,,)lun, v:1scdc itp crarcr t-,i 1,1nr,·)· _,
, ,,.,, " · {J ,cuma1;;lcs-- ··I .
. P ururc
(l;Îngă Deva). Calcarul de la Măgura Călanului a fost transportat nu numai în zona de ardere reducătoare. formele preluate din ceramica elenisti ·ă
• c se pro uceat1
d La te 1tllc;l
·
Sarmizegemseî, ci până departe la Căpâlna, pe valea Sebeşului, Dacă se are în vedere că în Dacia ~xrracarpatică, pr~cum cupele cu. dcco~ în relief (fig. 123 , 124 ). mai ales
randamentul muncii În carierele romane era cam de 50% piatră utilă - şi nu sunt modve încă dm secolul I a.Chr. mcep să se mamfeste mfluemde roma,1
,. ,. • , . , e, accentuate .
să se creadă ~ă el era superior în carierele dacice~, atunci se conturează numai parţial pană la sfarşitul secolului următor ş1 fară să le excludă JJe cele ele ·. • ,. .. continuu
. .. . , lllSt!Ce tarzu ~
imagînea a ceea ce a reprezentat efortul constructiv în cele două secole anterioare cuceririi pnn grecu dm PontuJ Euxm. Ele sunt sesizabile în domen',ul , ... 'perpetuate
Leramicu · fi0
romane. (kantharoi, ctpace ere.), prin decor (pictura pe past,1) şi mai ales P • ~ prm rme
,, . . ' -, .nn l.feşterea
Revenind la uneltele pentru extragerea şi pentru fasonarea pietrei, se cunosc topoare, a ardem ox1dame. Conunuă toate formele din perioada anterioară d . con 5 ranră
.. . . . ·1 d . , ar \-asebbor .
ciocane de tipuri diferite, târnăcoape, dălţi (unelte cu dinţi) sî evident nu puteau lipsi, cu perep1 arcrnţ1, ca Ş! c1ni e evrn tot mai _.:,vdte, la fructiere se cm . Cln şi
cu toate că deocamdată descoperiri de acest fel încă nu se înregistrează, icurile şi şpiţurile
' I . .. . .
reLj ucere a mă ţtmu pJCJoru Ul. ot acum se o-eneraJizează vasul d
I ' ·r 1Stată
. ..
tendmt
,a e
d
. h (' . d' . I , . e prov1zu de tip d. t·
ale căror urme sunt vizibile pe blocurile de piatră ecarisară. În sfârşit, tot la construqii
i:, • ,
sau jJtf os ,1nsp1tat 111 ceramica e emsncă) cu buza îngroşată si O • I · o.;u;n
. . . , nzoma ă, apare .
se urilizau mistria şi „tiparele", cele din urmă din lemn, pentru imprimarea motivelor p 1.ctată cu motive geomemce c.are are amece<lenre încă din perio·id . ceramica
.. ~ . . . .. · a anterioară, d · .
decorative pe pereţii şi chiar pe podina locuinţelor. l<l buza rn trepte, ploşule, v;L~ele cu tub, mutatu în cenmică a uupunle
. . . . , ' unorvasedeb.
Un meşteşug mai puţin răspândit, atestat deocamdată doar în capitala dacilor, la c~ntmu.ă vase.le ?e :ip krater: Dispar, dm a doua jumJtate a secolul I .Chr ronz şi
Sarmizegetusa, este sticlăria. Bulgării de sriclă brută, tuburile de suflat sticlă găsite şi Şl bo!unle de 1m1taţ1e, dar se mmulţesc vasele de tif) kantharos 51: '-..apacC"ecuprof! ~ , PI ·, amforele
A _ ' •
1
fragmentele de sticlă pentru ferestre demostrează că la Satmîzegetusa se cunoştea şi se Iucep.ând de la mijlocul secolului I p.Chr. se înrnultesc eh·,, P .. 1 1 arură.
• • • • , • I tuiecuouzaî ~
practica acest meşteşug. M:1i mult, în atelierul de acolo se confecţionau vase de sticlă şi arse oxidant, vasele de op do/mm cu margmea trasă spre interio • .· I n trepte
,. , . r, ptuoru fruct" -I
se turnau plăci de sticlă, montate apoi în rame de plumb pentru ferestre, deci nu numai ,,ca d e 111 contrnuare, capacele cu profilatură coexistă cu cde conice ,;' iere or
~1 apar ceasct c,,
obiecte de podoabă din pastă de sticlă, cum se întâmpla în alte piirţj ale Daciei sau la
• •
cu
•
toană_ şi ceramJCa pictată .monve ~e~mern~c, .fyto~ şi zoomorfo (pi. SG).
• • -
· ' i;;ră
alte popoare din afara lumii greccHomane. Decorul vaselor s-a realizat în relief, pnn rncizie !ust,·u·,r .· •
. · ' e şi pictura tvf ·
O mare de2volrare în perioada clasică a cunoscut meţ,teşugul ol.ăriei • Consistenţa
1
ornamemale în relief (butoni dreptunghiulari, anoi circulari si tor • . I . ' .' otivde
~ . • t , mai ,tp at1zan 1 .'- .
pastei-de lut a vaselor este tot mai bună, arderea de ase-menea, chiar dacă nu tvtdcrnna crestare, braunle alveolare onzontale sau în ohir!andă brâcrile 51• I ) · 'maun 1c
• .. --~·" • • • • ~ ' i. • mp e sum a~o · ,
era uniformă, mai ales la vasele lucrate cu mâna. Roata olarului era răspândită pretmindeni, acebs1, v„1.s cu. candun!e, stnunle, ·._ alveolele
. sunple. , cu inciziile,m crorma de brăd - Clatt pe.
dar ceramica confcqionată cu mâna continuă să aibă o pondere însemnată până în ajunul rar cu. barbottnă. Ornamentele lustnme_. tehnică preluată dln Iun „ I . ut, mai
." . I 1eacet1că,const ~-
Illlli onzonra.e, rn l.lg-zag, ondulate, m val, dispuse mai ales în ,, ă
A • ,. •

cw;eririi romane. Doar în marile aşezări si în fortificai;ii vasele confeeţîonate la roată erau . . . ~ . , . • ' · 1dm, tatea super· , _,
au '" t n
aproape exclusive. Arderea vaselor se răcea în cuptoare cu reverberaţie de felul cdor vaselor, rnr uneon Şl Ul 111tenor (la frnct1ere). O categorie aparte 0 .· . io,tr,, a
, 1· f , -, consuuiau vas I·
descoperite la Deva, Feţele Albe (lângă Sannizegerusa), Şura Mică, jud. Sibiu şi, în funqic- ornamente m re.ic zoo- st antropomorfe de felul celor de la l~',rl _ . .
. ,.. . . - " omaneşn şi R._1_ . _ .
e e cu
de felui ei - reducătoare sau oxidantă - , vasele au culori de la brun, brun-negricios, d111 alte e:ttev:1 staţiuni, despre care s-a scris mai sus, cătau ş1
negru, diferite nuanţe de cenuşiu p:î.nă la roşu, cărămiziu, roşu-gălbui. de obicei cu cul0are brun-roşcată, a fost aplic:uă fie p b( .
. Pictura,
. . . , emFă~w .
'.'len1snc1), fie d1tect pe pasta vaselor (de ,.· nspiraţie. romană) şî con.,• d' . .. . pirarie
• _ . . . , . , ;; a m 1inu onz- . I
1 În general, pentru ceramică l.H. Crisan, Ceramica daco-geticii. Cu privire specială la TransUvrmia, s1 ondulate, Lercun, puncte, mai rar tnungh1un. Ceramica pictată _ . .,mta e
. . . · ' , 1..u mouve geon •
Bucureşti, I 969, p. lQQ..,2 J 2, dar şi I. Glodariu, Conrribuţii la cronologi.a cer,1micii dacice În epoca LatCne fyt.o- ş1 zoomorfe, descopem,1 d{·ocamdară numai în zona CJJ't· I , I . letnce,
. , . ,! ,lei statu u1 d· .
târzie, în Studii dacice, Cluj-Napoca, 1981, p. 146-165; V. Ursachi, Zargidava. Cetatea rlacicJ de la Brad, mitj eauna p1Ctura aplicată pe angobă gălbuie sau alb-gălbuie. p _ _ . ac, Me
.I . . . e ango 6a s-a pict .
Bucureşti, 1995, p. 148-225. a es cu brun-roşcat, mai rar ot galben şr verde, iar motivele constau d' I . . at mai
~ Ul l!Jen, fn1n:~e.
 ------=-----------------····•-">••~··~-------------------------
816 I.A !NCEPUTUR!LE JSTORIEI CIVILIZAŢIA GETO-DACĂ „Cl.ASICA" 817

◊C".100
'o o o
1
, 0 iQO
~00
3

6
/\_
4

4
,/ 5
__ /
7 8
Ilig. 129 Ceramică gem-dacică lucrată la roată. ] Guşteriţa; 2 Chîrpăc; ,3 Sighişoara; 4 Pecica; 5 Augus!in.
1-3, 5 lucracă la roată; 4 lucrată cu mfoa (după I.H. Crişan). Scări diferite.
Fig. 128 Ceramică geto-dacică lucrară de mână. 1, 6 Pecica; 2, 4 Bixad; 3 Olteni; 5, 8. Sf. Gheorghe:; 7
Surcea (după I.I-!. Cri~an). Scări diferite.
ca o creaţie târzie (a doua jumătate a secolului I p.Chr., dacă nu numai ultimele decenii

umplute cu vopsea sau cu puncte, păsări şi animale fantastice în combinaţii şi asocieri
variate (pi. 56). Înainte de aplicarea picturii meşterul şi-a marcat pe vas traseul motivelor
(cu un instrument ascuţit şi cu compasul), dar adesea nu l-a urmat întocmai. Cât despre
motivele zoomorfe, ele reflectă pe plan material imaginarul fabulos, Încă insuficient
cunoscut, al unei elite profund ancorate în tradiţii ră1.boinico-religioase. Desigur, toate
erau vase de lux, dar, se poate presupune, că erau şi utilitare, câtă vreme astfel de motîve
împodobesc vase de provizii, căni, boluri. Zona restrânsă de răspândire a lor le defineşte
ale lui) a meşterilor ceramişti din zona Sarmizegemsei.
Tot din lut s-au confeqionat fusaiole, uneori ornamentare, greutăţile piramidale pentru
războiul de ţesut vertical sau pentru plasele de pescuit, ,,căţei de vatră", calapoadele pentru
confeqionarea cu mâna a ceramicii, ţiglele şi olanele, cărămizile slab arse (toate de inspiraţie
elenistică), tuburile pentru conductele de apă. Conducte de apă din asrfel de tuburi s-au
dcsrnperit numru în zona Sarmizegetusei şi prin ele se tram•porta apa potabilă de la izvoare
captate până la locuinţe, la consrruqii militare (mai ales turnuri), la ateliere şi la sanctuare.
818 !A !NCEPUTURJLE ISTORIEI CJVILIZATIA GETO-DACĂ „ClJ\SICA"
819

la Băni;a
. .. , .1 B_ucureşti-Ctţelu Nou, Grădiştea
. de Munte ' Pecica , p01·ana , ,rl ttmu
· j ~- run d
spec1alt~t
. - -.
pe producerea
.
fibulelor. Oncum ponderea meşterilor amb I· ·
u M1ţ1 era
~ons1derab1lă. Dm a~e~t '.netal s~ produceau mai ales accesorii vestimentare (fig. 126 )
\fibule, ~ttra,~e, veng1 simple ş1 cu nod~I~, paftale de centură), piese de podoab3. (mai
ales brăţăn), piese de harnaşament (veng1, z,lhale, {)inteni) si. de car, (buc şe d e ron.
or11amente), obiecte de întrebuinţare curentă si mai rar nse, ·'
Adesea, în aceleaşi ateliere şi aceiaşi mcstni prelucrau atât hr()nztd dt -· , . · I
, h ,1· • • A. I-·- _., , _ · . . - , , ·, , ;,:1 .ug1ntu.
2 fJ!JtL1't.7lti lrchl!lc 1ntc,.:1'.ia !ntr--o :1ucptiune mai
;;1..,,H H1u :'f-,~i--1' .., . !
. . ,_ -1• '·" ,, 1ns,1 JHlnLH '"
pod_oabAe dtn me:al preţJ0~- csre n~ccsară O preci1.are. Bijuteriile. din aur sunt extrem de
puţme m pofida. m~ormap1lor arlt1c~ despre fabuloasele prăzi luare de Ţ raian din Dacia
(65 O~O kg de aur ş_i 33_1 OOO ~g a~gmt) , figurate şî pe Columna Traiană sub formă de
1

vase d111 metal preuos. f ocm:.u raritatea extremă a bi1' uterîîlor din "tir ., lu. I· •
. • . . · . . " ' l s a emnerea
1po_~~zc1 po_mv1t ~ăreia_ ar fi existat un m~nopol regal asupra exploatări.lor aurifere. fn
spnJ!nul ex1steme1 · unw atare monopol s~a invocat împre1· urarea că după ct,c"r,· '- rea D ••
. ac1e1
ele au trecut în patrimoniul imperial, dar aceasta a fost practica obisnuiră. în toar ·
, e tmutu.n,e ·1

cucerite de. . Roma imperială

. şî ca urmare
. Dacia nu putea constitui
, O excepr·, ·o·
. e~ mco Io
1-----
i- de o posibilă prefenntă ' pentru
... argtnt,
.. pentru acest metal
' alb strlluc·,·ror
" "
poate fi. pus. pe seama „gusruhu .epocu,. pentru demonstr:lfea ·acestei iporez,,
, care
tr'"bti·
Ia ne\·01e
...., '- ie cautară·
·

o c~pl1caţ1e ~u un .supo:r mat consistent._ Anume, acum sunt destule indicii pentru

7~,=-"
,,h
!) '
1.,/./_
s~1sţmcrca ex1stenţ.et unm c;)s_rni~ cu _a1~unme podoabe de argint (fibule în primul rând)
ş1 vase penrru oficierea serviouhu religios. La fel, nu se 1m-ne
', ca
, are d"istinna
' contesta, O etaJ·
în societatea dacÎG\, încât se pune întrebctrea dacă în D-1cia de altrn·,r·t .· ·
· _.
1e11s1rnare I A

s:Jcierăţi .:inti~e, nu .exi~rau .reglcnu:ntă,ri prîvitoar~ la portul unor semne vizibil~ (pilrus,
,-~~·~
6
5 llhule) capabile să mdJCe starutul socul sau parucular (la care a ajuns urmare a unor
Fig. 130 Cer,unică geto-dacică lucrJ.tă la roată. I, 3 Pcdc.1.; 2, 5 Gu.şrerit1; 4 Md~ja; 6 Moigrad (după împrejur:lri de exce1nîe)
· al purr:Horilor. Într-o astfel de 'sitmtie ,,, 1,,,1 -,.,1re ,., f, nr,.:;t re-Len,~t
' , , "' 1
LH. Crişan). Scări diferite. '.rnrn_ai „casei regale", argintul arisro~raţiei şi sacerdoţilor, iar bronzul şi fierul p:1ruril~•r
mfcnoare. Rccu1)erarea recent:) a unm lor de brăt:1ri, spiralice din aur, ascunse
, , "nr1 r-o ,rro~tpa .
Lungimea lor variază de la câţiva zeci de metri până la 2 km, cum este con4_ucta care de lângă Sarmîzegcmsa Regia, nu răspunde convin,r'.ltor o'· întrcbăr·,,· 'orriiulat
1•
"
e anrenor·
coboară de la Costeşti-Blidaru până la rumurile de pe dealul Facrag. --~ E!e au fosr confectionate
· asemănător br:kiri!or
· moJehte • din •o ·wrint c,rrtosctrt , e, dar d"111·
Jvfetalurgia bronzului 1 continuă să fie practicată, dar sfera de .urilizare a metalului a aur de filon şi aluvionar din zona Brad în Apuseni. Tot de dernons·trează ca· romanu··
rămas restrânsă, circumscrisă doar la anumite categorii de piese. Cuptoare de redus minereu la cucerirea
•
şi ,incendierea
•
Sarmizcgetusei,
.
nu
.
au capturat·
tot tezaunil-
,·e•a·,lor·
0
Ja · î' 1'
( c1 m pu!!c a
A •

enormei canr1tăţ1 de metal preţios, menţionat de loanes Lvdus.

de cupru sunt cunoscute întâmplător doar la Sarmizegetusa. În schimb, extrema r:ispfrndire
Revenind la orfevreria dacică în arglm, pe care autoruÎ acestor rânduri O considerd
a acestui meşteşug este dovediră de creuzetele de lut ars găsite pretutindeni în Dacia, de
databilă din a doua jumătate a sico!ului al II-iea a.Chr., până la începutul secolului al
câteva ateliere şi, mai ales, de prezenţa pieselor confecţionate din bronz. Funqiom.rea
II--lea p.Chr., este de subliniat că, spre deosebire de cea din sernldr: IV-III a . ,.1r., se c·1 .
ardierelor de bronzieri este atestată de descoperirea construcţiilor destinate lor, de uneltele
cuacteriz.ează prin geometrism mai accentuat şi te:-idînţă spre schematizare.
specifice (ciocane, nicovale de fier şi <le bronz, cleşti, puncratoare, dă.Id pentru ornamentare,
filiere, chiar şi o menghină) şi de tiparele din Im şi piatră, Bine cunoscute sunt cele de
I !nane~ tzdus, J?t' f//,1gim:uihus li, .rn \dupâ C1Jton). J~1 cifrele menţionate a ajuns, după O (Ofc'Cl'llră
inget11oasă, J. Carcopmo (Les ntht'5oes dt'; D(l(es et le redresseml'm de !'Empirc Roma,·,,, . 1. 'r.
,.(}u,u · , ['ncia
11ru-1n,m .
1 A. Rustoiu, Metalurgia bronzului la daci (sec. II î. Chr. --1. d Chr.), Bucureşti, 1996. l, 1924, p. 25~34). .
 --------'---------•-------------~'<l¼w-,--------------------------------------
820 IA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI CIVILIZATIA GETO-DACA „CLASICA" 821

Argintul provenea, foarte probabil, mai ales din minele din Dacia, dar şi din topirea J,;1:,
.~,,,,m,~"'···,
monedelor aflate în circulaţie. Cunoştinţele tehnologice ale meşterilor sunt relevate de
piesele confeqionate în a doua jumătate a secolului al 11~1.ea a.Chr. când în Dacia se
'inregistreaza o criză a argintului. Atunci o parte dintre bijuterii au miezul dintr-un aliaj
cu mult cupru şi doar învelişul din argint de bună calitate. În pofida grosimii infime a
învelişului, sudura csre perfectă, invizibilă cu ochiul liber.
Din argint s-au confeqionat fiGulc 1 cu nodozităţi (inspir,1tc din cele celtice de schemă
LH·,\nc mijlocie, 1.Lu modificitc subsr:rnri:11), !\hub linguriţă Jltdc de schemă LatCnc tfo7ic,
fibule scut, lanţuri de centur;,1 din sârmâ impletită şi din plăcuţe, coliere din sârmă împlcrit:1
cu pandantiYe mai ales „cui", colane, uneori răsucite, brăt;'iri i_:u capetele libere adesea
ornamentate cu protome în formă de şerpi sau de lupi mai mult sau !nai puţin stilizare,
br,lţări cu extremităţile întlşurate, brăţări cu firul torsionat, mari brăţ:lri spiralate cu capetele
ornamentate cu palmete şi protome de şarpe, inele cu capete înfăşurate, rar cercei şi relativ
frecvent vase, falere şi plăcuţe figurate. Nu rareori tezaurele de podoabe conţin piese de
aspect arhaic.
Dintre Yase au fost imitate mai ales acelea elenistice târzii: boluri conice sau semisferice,
uneori parţial aurite, pocale de tip kantharos ornamentate în tehnica au repoussl tot cu
motive de inspiraţie elenistică şi adesea aurite. Toate sunt de fapt comenzi executate la Scnra_
"•-'--'+~---=:;:__._:;~=
cererea viitorului proprietar şi au fost confeqionate fie în ateliere, fie de mesteri ambulanţi.
Dintre tezaurele cu obiecte de podoabă, uneori şi cu vase, sunt de amintit cele de la Fig. 131 Piatra Roşie. Resrnrile învdi~ului de fier al unui scut. Dnpă C. Daicoviciu.
Şimleu Silvaniei, Surcea, jud. Covasna, SâncrJ.ieni, jud. Harghita, Şeica Mică, jud. Sibiu,
Herăstrău-Bucureşti, Poiana, jud. Gorj. În timpul domniei lui Burebista încetează emisiunile de monede tradiţionaJe copiate
O categorie aparte a pieselor de argint o formează cele decorate cu motive antropo- sau inspirate din cele macedonene şi elenisrice. Ultimele emisiuni de monede tradiţionale
şi zoomorfe. bte cazul cârorva fibule cu mască umană de la Băl;1neşti, jud. Olt, Coada se opresc, în general, cam în deceniul al treilea al secolului I a.Chr. La ele, în pofida
Malului, jud. Prahova, al falerclor de la Surcea (pe una un vultur, pe cealaltă un călăreţ dimensiunilor apropiate de ,:.,ele ale tetradrahmelor şi ale dldrahmdor, titlul argintului
cu coit), al plăcii de la Sălişte, jud. Sibiu (un personaj masculin), al falerd0r de la Herăstrău existent în pastilă este foarte scăzut. În legătură cu monedele tradiţionale este de remarcat
(un personaj probabil feminin) şi al plăcilor din tezaurul de la Lupu, jud. Alba (două că. dinaştîi geţi şi daci, emiţători de monede, nu şi-au pus niciodată efigia pe ele.
cu un v_u!mr alăruri de un şarpe, două cu un călăreţ războinic, trei cu un personaj fominin) În Dacia s-au descoperit ştanţe monetare care imită sau chiar copiază fidel denarul
(pi. 52). Asupra tuturor se vă reveni mai jos în subcapirolde rezervate artei şi religiei. roman republican. Este cazul ştanţei de la Poiana. Tecuci unde s-a găsit şi o pastilă de
O atare dezvoltare a tuturor ramurilor economiei nu putea să ducă dedt la o monedă, al celei de la Cristian, jud. Braşov, al alteia de la Ludeşrî, jud. Hunedo,ua, al
amplificare com1iarabilâ a schimburi!.or comerciale. Intensificarea schimburilor comcrcîale celor 14 ştanţe de la Tilişca, jud. Sibiu şi a altora trei cu un grad de uzură înaintat
interne, la rândul ci, a contribuit în mod substanţial la uniformizarea formelor de descoperite în atdierul monetar distrus de la Sarmizegemsa Regia. Cu excepţia uneia
manifestare a civilizaţiei geto-dace şi aceleaşi schimburi comerciale au dus la diseminarea dintre ştanţele din ultimul loc menţionat, care redă perfect aversul unui denar din vremea
nu dtât a produselor venite din lumea elenistică şi romană, cât mai ales a imitaţiilor lor, lui Tiberius, mate celdalte imită sau copiază fidel denari romani republicani. Dacă cu
adaptate posibilitătilor şi gustului local. Tocmai în acest domeniu se manifestă pregnant ştanţele care copiază denarii romani republicani se bătea monedă cu titlul arginmlui
capacitalea de asimilare creatoare a civilizaţiei geto-dace care şi-a păstrat originalirarea analog originalelor ~ şi nu exista nîcî un motiv de îndoială-, monedele emise în
de-<1 lungul întregii sale existenţe. Dacia nu pot fi deosebite de cele romane dedt cu analiz,e pretenţioase, care deocamdată
lipsesc.
1
K. Horedt, Die dakisdun Si/he1fu11de, în Dacia N S. 17, 1973, p. 127-167; A. Rustoiu, Fihulde din Pe lângă prezenţa ştanţelor, în Dacia se constată o afluenţă de denari romani republicani
DMi,1 praom,md (rec. II f.e.n. - I e.n.), Bucureşti, 1997. necunoscută în nici un alt teritoriu situat în afara fruntariilor Imperiului roman. O asrfel
 ';/

----------=?'.S:: . ,,---·--------

822 1/\ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI CIVILl?XPA GETO-DACĂ „CL\SICA'"

823

de afluenţă, după ulriffia si:atîstică aproximativ 25 OOO monede emise înainte de cucerîrea următor se schimbă Întreaga orientare a comerrului Daciei dinspre est di,1 . I
. . . · , sp1e umea
Daciei, nu poate fi explicată numai prin schimburile comerciale cu Imperiul roman demsncă, spre vest, spre lumea romană ŞI în spetă spre Italia. Tot 111 ar, c·, ,
, • A • ,. A • • a rnceput'

indiferent de cantitatea şi felul m:lrfurilor exportate din Dacia (probabil nu prin vânzare penetraţia. monedei romane m Dacia. Ş1, m pofida confltctelor militare cu Ro
de sclavi cum s-a susţinut), ci în primul rând de presupus prin emisiunile locale de monedă republicană apoi imperială, în iÎnnrurile carpato-dunărene produsele de impo,·t romane _ma
de tip roman (cf. şi cap. introductiv, izvoarele numisrnatice). Preferinţa pentru cea veche, sr,oresc progresiv, atât ca volum, cât si ca diversitate, până în anii confli,···tclo j · •
, . . _.. , .' . r C CCJS!VC
republicană nu este singulară (vezi relatările lui Tacitus, pentru o situaţie similară în dm nrnpul lui DeC'cbal. Cu alte cuvrnte, se adevereste · dm nou-··- dacă ' · 11131• ,~ 1.a nevoie •
teritoriile vc-chilor germani) şi perfrct explicabiL1. Împrejurarea că ştanţele de la Tilişca -- că nici o 1)rimc1·dîc nu 1mtea !)Otoli setea de cl5tia
, b
a ncaustorilor
f_)
ronr ' ,~. , ,. , I
,, 111 ~-•11 <. O ( C;l\l!l;l
:tu bsr g,\,-;!ic în ultimul nivel de lou.tirc de acnlo .~id :ttdicrnl monetar de la S:1rrni:r.eg,~1-usa ;\'J rncu:d:H :mn:u-clc roni;t;lc în u:riwl·iik cc avc:iH s;l fie î1wlobatc ln irni)crî,1 'I· . . . ,
. . • . , . " o · · 1l ,li...C:1:,(,\
a funqionat sigur până la cucerirea l'i demonstrează c.1 în Dacia s-a emis monedă
P nv.mţ:1 s1maţ1a dm ten torule car_p:lto-dunărene constituie unul dintre cele 111 ,a·, e,t ocvenre .
republicană romană până la transformarea sa în provincie roman:1. exemple.
Pcmru disproporţia ieşiră din comun între descoperirile de monede romane republicane
din Dacia preromană şi acelea din alte ţinuturi europene situate în afara lmperiuluî roman
sunt grăitoare concluziile unei statistici: din totalul de 270 de to,aure cu monede i. Structura socială
republicane romane înregistrate în wnele europene situate în afara fruntariilor Imperiului
roman (Spania, Franţa, fosta Iugoslavie. Germania şi Austria), I45 au fost descoperite Stadiul de dezvoltare atins de societatea dacică explică stratif'ic:11·ea c,· dar ·ip · ·1
reeten e
în Dacia, ceea ce reprezintă aproape 54~,b.
• • • • • • A •• ' , ,

pnvnoare la profonz1mea acesteia sunt d1fente. In această privintă descoperirile, h I ·

Emiterea de către regii daci a monedei de tip roman a înlesnit substanţial integrarea _ . . . . ,.... . . · ... reoog1ce
ofer,l, pnn firea lucrunlor, mdicu !unitate, iar sursele literare nu sunt îndeaJ·uns Je det:1 j:«lte
Dacici în cîrcuitul de schimburi circummediteraneene desfăşurat pe bază de monedă, pentru ca să se poată desprinde din conţinutul lor nuanţele atât de neces;ire într-un astfel
cu toate implicaţiile pe care le-a avut în facilitarea pâtrunderîî produselor şi a influenţelor de domeniu.
romane în teritoriile carpato-dunărene. De altminteri, privite în ansamblu, economia
Încă Herodot (IV, 95) relatând presupusele fapte ale unui personaj real cu numele
Daciei, pe de o parte, şi economia cetăţilor greceşti şi a Imperiului roman, pe de altă
Sa!moxis (Zalmoxis) - în existenra căruia, de alrminteri, nu credea-·- mcnriona
. • 'tt\t·'J · .e
,l 111n 1
parte, erau complementare. Dacia fumiza mai ales produse agricole (cereale), animaliere
fniodî~e ale, acestuia cu „fruma:iî. ţării". Strabon (VII, .3, 5) apo(, ror în legiltură cu
(vite, piei), miere, cear;l, lemn de construcţie pentru nave şi sare, t:ea din urmă mult
L1.lmox1s, scna despre conduc~lton st popor. I.a rândul său Iordanes (Getic 7 4()) I , l
preţuită dtă vreme ea lipsea în Pannonia şi în Peninsula Balcanică, Puţin probabil, dar • - • • • • A' • ' • pre u::tn(
' ' ' , ,

nu este exclus să se fi exponat şi aur. Importa, în schimb, din lumea greco••romană prodtLse
manufanurate (stofe, vase de bronz şi sticlă, obiecte de podo.1bă), sp{';_cialltăţi agricole
(vinuri şi uleiuri), parfumuri, unguente,
Cât priveşte schimburile comerciale se constată că tocmai în această perioadă se
generalize_a_z.ă Jn Dacia comerţul pe bază de monedă, iar în îmervalul cuprins între a doua
jumătate a secolului al II-'lea a,.Chr. şî primele două-trei decenii ale veacului următor se
situează.ultima penetraţie masivă a produselor şi a monedelor greceşti. În Dacia sunt
aduse mai ales mărfuri din cetăţile greceşti din Pontul Euxin şi din bazinul nordic al
mformaţu mai vechi, 11 arruntea pe cei de neam ca purtând numele de tarabo. >t es, ma •
1
tfir,:iu.Ji~eati,. a~ăugân~ că ~in~re _ci se alegeau r~·gi! şi preoţii, iar în alt Ioc (71-72) pe
aceiaşi pt!eat1 şi pe capt!!11t1, cei dm urmă consnturnd „restul poporului". De pilmti si
com.tti vorbeşte şi Cassius Dio {LXVIII, 9, I) referindu-se la soliile trimise de Deceb~I
la Traian în rimpul primului războî, adăugând că cei din urmă ave-au mai puţină trecere
la d~1~i .. _Rezulr~, aş~1d~r, ~~isrenţ~ Î~ societatea _dacic~ a ~~.uă pă~uri: tttrabostes- pil:rui si
capt!1tu1-comdfl, cet dmta1 O)nsrnumd, după toate rndJCule, anstocraţia şi având -..:.hiar
un însemn exrerior distinctiv, acel pileus (un fel de bonetă/căciulă' de tip friu·ra J
b , n, ucrat

Mării Egce. Pe lângă produse, pătrnnd masiv terradrahmde thasiene şi cde emise de din lină sau piele), iar ceilalţi erau nenobilii, de fapt masa poporului.
M,Kedonla Prima, ca şî imitaţii mai ales ale primelor. Rămâne deocamdată neclar unde Părerea după care, pe baza aceluiaşi text - altmimeri parţial comradictoriu __ al
s-au bătut menţionatele imitaţii. lui
,
lo1danes, la geto-daci ar fi existat trei pături, adică o arisrocntie
',
,J· ·
la,·ca·' ' alta,.C~IO~J
Tot în această perioadă mai timpurie se înregistreaLă penetraţia masivă a drahmelor ş1 poporul de rând, nu poate fi susţinută. Rolul preoţimii ca depczîtarJ nu numai a
ora.selor adriatice Dyrrhachium şi Apol!onîa. În legătură cu acestea, care se îndreaptă cunoştintelor
'
necesare cultului, ci în general,
'-'
a v:tlorilor stiimifice
· ' '
ca st
,
in[luet\t·i
.•
,·, f' OdtKă
,. ·
m,1i ales spre teritoriile intracarpatice ale Daciei, este neclar dacă ele marchează activitatea sunt general admise, dar în Dacia, ca şi în alte părţi, nu se poate face o disrinqie nttă
în Dacia a negustorilor proveniţi din pomenitele oraşe adriatice (mărfuri de acolo lipsesc î_ntrc aristocraţia laic'i şi cca rdigioasă, cu atât mai mult .:u cât cinul preoţesc pare să fi
deocamdată) sau dacă ele indică direqîa de unde a început penetra\:ia romană în teritoriile fost recrutat în primul rând dintre „ceî de neam". Cât despre părerile potrivit c.\rora
carpato-dunărene. Cert este că la sfârşitul secolului al Ii-lea a.Chr. şi începutul veacului capillati-comati s-ar sima între aristocraţie şi poporul de rând, fie ca pătură intermediară,
824 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
fie drept „cavaleri" sunt simple specu!atii sau tran~punerea unei situaţii cunoscute din
lumea celtică în cca dacică.
În sfârşit, masa acelor capillati-comati nu putea fi decât neuniformă, după cum rezultă,
de pildă, din participarea unora la un sfat regal figurat pe Columna lui Traian şi din
trimiterea unei solii de comati la Traian. Apoi, orice aprecieri privitoare la raporruJ numeric
dintre aristocraţie, pe de o parte şi masa poporului, pe de alt;l parte, sunt iluzorii. Cert
esre că rcprczcntanrii primcia apar pe rcliefurile Columnei Traiane în posturi de
r;i,n,\udtori ~i rcprc1.lnră aproxim,itiv zece procente din „personajele" dacice. Procentul
amintit este însă emanat dintr·-O pură lndmplare, dar tot d indică inferioriutca nunKricA
a purtătorilor de pileus în raport cu ceilalţi.
Descoperirile arheologice reflectă şi ele diferenţieri de avere, implicit, dar nu totdeauna,
sociale: locuinţe modeste şi pretenţioase, gruparea celor din urmă în zona fortificată a
a,5ezărilor şi în „cartierul aristocratic" al Sarmizegetusei, tezaure monetare şi obiecte de
podoabă din argint, masare-a produselor de import greco-romane nu numai în marile
aşezări, ci adesea cu precădere în lorninţele ieşite din comun prin proporţii de ordin
arhitectonic şi prin inventar etc.
Izvoarele literare fac, de asemenea, menţiuni privitoare la existenta sclavilor la daco~gc;ţi.
Toţi autorii 1noderni sunt însă de acord în a le atribui un rol secundar în economic,
sclavajul ncdepăşind faza sa patriarhal:1. Mai mult, în pofida informaţiei lacunare de care
dispunem, este în afara îndoielii că stadiul şi direqia de evoluţie a societăţii dacice nu
implica existenţa sclavajului cât de dit dezvoltat, dimpotrivă.
Care erau formele de proprietate şi în ce moJ se articulau stratificarea socială şi întreg
angrenajul victii sociale sunt întrebări pentru care formularea de răspunsuri ade1..~vate nu
este lesnicioasă. Dcmonstran:a pe b:na unui text literar amic (Horatius, Cannina, III,
24, 10- l 6) a exist.enţei obştilor s;îtc.;;ti la daci rămâne neconvingătoare, dar este, totodară,
eYîdent că forma de organizare arnerioară acestor obşti fusese depăşită. St,nJCtura economici
Daciei se baza desigur pe existenta comunităţilor săteşti agricol-pastorale., dar detaliile
de organizare şi de activitate ale acestora nu sunt cunoscute decât parţial.
Pri"n analogie cu realităţile din alte zone - ca de pildă Regatul bosporan -- se poate
adrnite şi pentru Dacia că în leoric regii erau prorrietarii întregului p,lmânt şi •în fapt
el aparţinea comunităţilor care-l lucrau. În virtutea acestei proprietăţi de principiu a
monarhului, comunităţile erau obligate la plata unor comribu{ii sub forme diferite. Evident
aceaste contribuţ"Îi nu erau defalcate pe familii, ci priveau întreaga obşte. Strângerea
Contribuţiilor era în sarcina unor împuterniciţi speciali ai pu~erii centrale, probabil cei
la care face ,1luzie Criton (Getica, frg. 5, 2) că au fost puşi în fruntea agriculturii.
Desigur nici în privinţa comrihutiilor comunităţilor nu dispunem de date certe pentru
modalităţile de plată şi pentru cuantum-ul aces~ora. Singurele indicii se referă la acea
parte prestată sub formă de muncl. Ridicarea în Dacia aproape a 90 de fortificaţii, fără
a mai socoti lucrarîlc de terasare, de exploatare şi de transport a pietrei etc., în numai
aproximativ un secol şi jumătate, nu putea fi realizata fără munca comunităţilor
agricol-pastorale. Modul cum au fost organizate atare lucrăxi de anvergură şi cuanrunml
CIVILIZAf!A GETO-DACA „CLASICA" 825
contribuţiei sub formă de muncă al comunităţilor nu se por preciza, dar cel din urmă
era sigur considerabil.
Tot în legătu.ră cu formei: de proprietate este posibil de presupus un control regal
a~upra_exploatănlor de fier dm zona capîtalel Daciei, cel puţin în ajunul şi în timpul
~az.boaiel~r ~~<;_o-romane de la începutul secolului al II-iea p.Chr. Nu dispunem de
11 ~formaţ1~ nici ll1 legătură cu propriet<'iţile aristocraţiei, ale preoţimii, dar se ştie, de pildă
ca un ba~1leu local de felul celui de la Buridava (Ocniţa) 1 este proprietarul unui ,uclicr
'~~e cera~ntcî. În :1ecste îrnprcjur;lri 1111 se poate afirma decât c;) societ,itea era difc 1·, ,,, 1f:HJ,
s~gur ~Jme. structurată şi cu două p,lruri di.~tinctc reprezentate de acei t11mbo.1ll!.1-pileati
şi capt!!at1-comati, pomeniţi în izvoarele literare.
.Clerul. Sl~jitorii ~~1rului.~u hencficiat întotdeauna de o mare autoritate la popoarele
anuce, ca unu capabili să m1Jlocească legăturile cu zeii, să le atragă bunăvoinţa sau să le
domolească mânii'I şi ca deţinători de cunoştinţe inaccesibile .,muritorilor de rân<l".
A Pentru consideraţia de care se bucurau preoi;ii în societate este semnificativă în primul
rand c__olaborarea dintre Burebista şi marele preot Deceneu, despre care lordanes (Getica,
71) :hr1:1a că „a condus nu numai pe oamenii de rând, dar chiar şi pe regi". Se poate
\:crb1 ~h1ar des~re o ,:reformă religioasă" înfaptuită de acelaşi Deceneu, pornindu-se rot
L,e la 111formap1lc cx1stente la lordanes (loc. cit.). O atare reformă nu trebuie îmdcasă
în sensul icrarhiz,1rii divinităţilor, ci mai degrabă ca o modificare parţială a cultului, t;rmare
a schimbărilor survenite sau impuse în concepţiile despre lumea de dincolo, sesizabile
~i a:he~logii.:: înc~p~t~d din secolul al II-lea a.Chr. (vezi mai jos), ca O organizare
111st1tuţ1onală a rehg1e1, ca o punere <le acord a activită~ii slujitorilor cultului cu interesele
~e~lită~ii pe cale de a se consolida şi ca o ierarhizare în sânul preoţimii. Tocmai autoritatea
1cş1tă d~n co~mn a marilor preoţi i~a determinat pe urmaşii lui Burebista - sigur de la
Comosicus mcoace (Iordanes, Getica, 73) - să preia şi funqia sacerdotală supremă
adă~gând-o celor politico-militare ~i judecătoreşti. Apariţia şi înmulţirea sanctuarelor,
ca ş1 const:uirca !~r
î~ ~iatră nu sunt rezultarul amintitei reforme, ci o manifestare pe
planul arh1tecrum rel1gtoase, întocmai ca, de pildă, în domeniul arhitecturii militare si
chiar al dezvolrării economice a progreselor generale înregistrate de evoluria societătii
geto-dace. · ·
j. Viaţa spirituală
_ În lun:~a antică ~uro~eană, situară în afora lumii greco-romane, anevoie se poare Yorbî
despre uuhzarea scnsulm, încât existenţa indiciilor folosirii scrierîi de către daci nu sunt
t~ o~lit, ~împotrivă, c3.tă \Teme sursele sum atât literare, cât şi arheologice. În două dnduri,
Cassms D10 face menţiune despre acte scrise. Mai întâi (LXVIl, 7), pomeneşte :1crisoarca
D. Berciu, Buridava dacică, p. 136-137 (rn bibliografie).
1
826 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI C!VILIZ.AŢIA GETO-DACĂ "CLASICA"
827
primită de Domitian de la Decebal, trimisă de împăi:,ai: senatului. Este adevărat că opoziţia
senatorială a insinuat că ea fusese plăsmuită de însuşi împăratul, dar pentru chestiunea
aflată acum în atenţie este importantă constatarea că aceeaşi opoziţie senatorială nu a
contestat posibilitatea ca Decebal, deci cancelaria sa, să elaboreze scrisori. În al doilea loc
(LXVIII, 8) acelaşi istoric menţionează trimiterea de către buri împăratului Traian, înainte
de începuml operaţiilor militare din primul război cu Decebal, a unei ciuperci mari pe
care scria cu litere latine el burii şi aliaţii lor îl sfoa1trn pc Traian să fad pace şi să se
înto;trd. Scena l.'.Ste f'igurad şi pc Columna Traia1d. Materialul pc ctrc s-a s-cris, adict
,,ciuperca", nu are importanţă, ci; şi în acest caz, interes prezintă doar folosirea scrierii.

Scrisul Descoperirile arhcolgice au venit: să confirme utilizarea scrisului. Dacă unele

dintre inscripţiile (două până la patru litere) de pe fragmentele ceramice executate după
ardere pot să suscîte discuţii, chiar neîncredere, cele făcute Îlutinte de arderea vaselor
sunt în afara oricîrei îndoieli. Avem în vedere, în primul rând. cele trei fragmente ale
v:1sului de la Ocniţa cu inscripţia în limba greacă şi cu caractere greceşti BArl/\E[YI:]
şi 01AMAPKOE EnOEI (,,regele Thiamarkos l-a făcut ... ") 1 şi cel de la Sarmizegemsa,
cu litere latine, DECEBALVS PER SCORJL0 2 (fig. 132; pi. 55, fig. 133).
În schimb, cele de la Sarmizegernsa (una până la cinci litere), incizate În peste 100
Fig. 132 Ocniţa. Vas de provizii cu înscrip\ie gre;ic.:l.
de blocuri, toate descoperite însă în poziţie secundară, au suscitat discuţii. La toate, literele
sunt pe feţele vizibile ale blocurîlor şi în general în colţul de sus dreapta, încât nu poate
fi vorba despre continuarea unei inscripţii de pe un bloc pe cebla!t. S-a presupus că ele mai târziu cu caractere httîne are nevoie încă ~ă fie dovedită Î .r.• .
·J . , ns,:irsn,ested•d .
ev1uente1 că sensul nu putea fi r.1spandit 111 societatea dacică • ,.,•
A • A •

sunt liste cu nume de personaje, că au numai valoare cifrică sau că marcau date importante.
e omeni ul
, .. .. . . . , . ' ci a ,,tmas cu .
Succint, ele pot fi cifre pentru cantităţile de piatră fasonată în carieră, ghidaje de montare de puţini
.
uupaţt: preop, cei dm cancclana regală, arhitecti P
. . . .
, . · noscut doar
. , oare v,trfunl , . t . .
penuu o constrnqîe de tip platformă (blocurile fasonate pe şase feţ'e), chiar indicativul l
caca nu cumva cei drn urmă d1spreţtuau --~ întocmai ca si l , e .\nS ocraţre1,
. . , a te j)l)poa··e t: I
„cunoştmţe nepractice''. '' - astre de
sau monograme ale şefilor de lot de cioplitori din carieră 3 •
Toate aceste descoperiri, care probabil se vor înmulţi, împreună ru afirmaţiile lui Preocuplu·i ştiinţifice. Mult ţimp relată.rile gatului rom-- . .
Cassius Dio şi cu constatarea potrivit clreia orice calcule astronomice, calendaristice şî împ,1rarului Iustinian, Iordanes (Getica, 69--70), referitoare l ' ,tniza~ din \Teme,1
pencru activităţi practice (mai ales în domeniul arhitecturii În piatră de talie) aveau nevoie ·1 . . a preocup;inle - . .. ·1-' "
ac I gen or au fost socotite drept simple exaaer:îri fară acoo .- , ,,ştunp !Ce
de semne, demonstrează că dacii au putut utiliza scrisul, atât cu caractere greceşti, cât
. - . ,~ . . o , tellreinrealîr.1t-i!- . .· -·•
(_lm D:lCJa preromană. 1 reptat, ş1 mai ales pe măsura înmultirii d . _ _ . . · e socie:aţu
şi cu caractere latine. Presupunerea că inîţîal s~a apelat la scrisul cu caractere greceşti şî . escop'-'nnlor 'l ·h I .
:-puseIe Iu1 Iordanes ,:tu mceput să fie recons1dcrare ca unde
A • ,

-.l .eo og1ee,

.~-- .,' . l J· . . . ce nu sunr tor;J fan ,, ,
1,_,-01.ue t oar 111 tendmţa evidentă a autorulm de preamăr' , . '· ttzisre,
1 V. rnprn, p. 789, nota 2.
. . . . ire a „neamului ţJ "
Iord anes pune pe seama lui Dcceneu o activitate laborioas· ,.- . - u ·
2 Citirea ei în limba latină implică accepta.rea ahievierii CUYântului Scorilo(Mm) şi absenţa wrbu!uifiât, .( ') ·1 f'l ....... d . a p,111 care i-a În\'-,
adică înscrîptîa ar fi fost: Deceb11lus per Scorilo(nem) (fiâr) - Decebal a facut (\·a.su!) prin Scori!o, adică o
goţt =gep „aproape toate rn.mun e 1osot-îe1 ( es1b'1.lf în acceptiu , . «\ac pe
. .. - I fi... .. .
enca, şumţc e tZJCll (natur11), as1.rononua, botanica etc.
- ntaamicaarerm. l· ·1
eiiu ,lt_:
lectură apiopi:nă celei de pe vasul de la On:iţa.. Pe de altă pan':, per În limba traco-d,1cid se presupune a
însemna „fiu" ~i se g:iseşte în antroponime numai posr~pus {Zipa, Seiciper), dar în limba albaneză, despre Cercetarea mersului timpului, a astronomiei în aened a •
care se presupune că are şi un fond de cuvinte traco-dacice, st înt:"Jnt:SC amroponîmc de folul Pergega, Perdoda, . I - t> "-, pornir de la 'P- , · ' ·1
pracuce ce legare a f-enomendor naturale dar percepute kid ,,.·1 . . . ' ecern,,u e
per indicând, poate, iniţial filiaţia. Se adaugă împrejurările că în miile de vase ~tampil:ae rotnane nu există ; • . • . A • • l.1,1 e a1,otunpunlo , .
nici o analogie pentru felul cum sunt amplasate cele două ştampile (DECEBALUS şi PER SCORILO) de S, micşorarea zilei 111 raport cu noaptea, cresterea s1 L~esrrem::"~a t r, lll;lnr('a
cinci ori pe acelaşi vas de cult şi că ambele antroponime aparţin unor regi daci, încât semnau.ml acestor
" --! . b ·1 . . - - , ,c: emperaturîi atmo fi,- .. )
d c: se Hm ăn e petrecme pe holta cerească, t0tdeauna fasLinanr,l ., . s rnce
dnduri consideră el este de preferat lectura în limbJ. dacica, adică „Deubalu, fiul lui Scorilo". ,..., I I .. . . . . . pc:ntrucuceo .
..__a cu ul scurgem umpulu1, pe lfrngă neces1r:1t1le prnl.Tice r., .. t , . priveau,
·1 A. Rodor, Blocurile cu litere greccfti din ct!tiirile dacia, În Crisia 1 , 1972, p.' 27 ~ 1~: I. Glodariu, Blncuri , . .. , vua ' St'.fllanar, cule ) , "
CIi 1nt1rcaje În construcţiile dacice tlin Afunţii Şureanu, în EN 7, 1997, p. 65~87. t gală măsură, unponant pentru stabtl1rea datelor, mereu acele .- • . s ' i:ra, lll
aşi ş1 repnabde ale rn· ·'!
'' ,Ui or
 L\ ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
828
Fig. 133 Sarmize.gemsa Regia. Vas cu inscr\pi_î.i în limba !atill'~ ,,Deceh~lus per Scorilo" •
sărbători religioase, ele însele manift:srări umane de celebrare a fenomenelor natur3le cu
cicluri constante.
:e
În aceste împrejurări, et1borarea calendarului, chiar cu deficienţe izvo~au di~ lips,'.
instrumentelor de m:isurarc precisă a curgerii timpului, era o necesttate pnmord1ală ,~1
toate popoarele antice l-au avut către sfâr~Îtul preistoriei. În această privinţă dacii. n-au
făcut excepţie şi având în vedere stadiul dezvoltării socier.'iţÎÎ lor, este în ,1far~ onc'irc1
îndoieli că un calendar propriu fo_<.ese elaborat. Care a fiJst însă acela nu se şnc pentru
că toate teoriile ~i ipotezele referitoare hi el, elaborate pc baza elcn1entclor comroncme
ale unor monumente religioase - în special ale celor două sanctuare circulare de la
Sarmizegerusa ~, elaborare până acum, se bazează pc speculaţii numerice cu care se poate
,,demonstra" orice.
În schimb, tor la SarmÎLegetusa, un altar de andezit 1 care, pe lângă această. funcţJ~,
reprezintă şi materializarea arhîtecwni:::ă a unui instrument de măsur~t curgerea t1mpu:u1,
dacii nu chiar un aparat astronomic. El constă dintr-o baz.1. de blocun de calcar ce susţine
un disc central de pe care pornesc zece raze „rrapczo1·d aIe" , toate d.ll1 an dezt·, • La O,4,- m
spre interior de circumferinţa cercului închipuit de raze, în acestea di~ urn:~, se gâst.sc
locaşurile pentru piciorul unor piese din marmură fasonare în forma hreret f, cu baza
l F. Stănescu, Posibdr implicarii ,i.ctrorwmice ale monumt'nt1dor de mit de la SmwizegetJ/.j/.l Rq;in, În
Sarmizcgetusa Regia, rnpit:i!a DKici prcromane, Deva, 1996, p. 238--269.
CJVILJZATIA GETO-DACA „CLASICA" 829
orirontală în arc de cerc care, la rândul lor, formau un cerc. În sf-ârşit, tor de pe
circumferinţa altarului porneşte o „săgeată", figurată dintr-un şir de blocuri de calcar,
orientat pe direqia nord. Pornindu-se de Ia constatarea că în antîchirate cd mai răspândit
procedeu de măsurare a curgerii timpului se baza pe lungimea umbrei unui gnomon (o
vergea de lemn) la meridian s-a remarcat că în cazul utili7~lrii unui gnomon a cărei înălţime
era egală cu ram discului central plus ram altarului, umbra lăsat:l de acesta cade Ja meridian
,,pe săgeată" şi anume la solsririi pe capetele ei şi la echinoqii pc un bloc marcat :il s;lgqii.
Cnm în s;lgcat:"l sunt mai rnu!te blocuri marote este de presupus el de indi1·;,u 1}"1,~
unor sărbători religioase sau cu semnificaţie aparte pentru daci. Aceeaşi construeţit: avea
şi funqiunea de altar pcmru sacrificii.
Tot spre calcule: astronomice, însă doar parţial descifrate, conduc orientarea nord-sud
şi solstiţială a sanctuarelor, precum şi grupurile de pilaştri şi de coloane ale sanctuarelor.
Asrfel de calcule, este de la sine înţeles, nu puteau fi făcute fără cunoştiill(:e corespunzătoare
de matematică, iar construirea altarului şi a sanctuarelor implica, pe lângă cunoştinţe
matematice, altele tehnic-inginereşti.
E.-au cunoscute şi utiliza.te pfAntele medîcinale după cum demonstrează numirile de
astfol de plante transmise de medicul grec Dioscorides {De matcrÎae medîca, II, III, lV
p,Dsim), chiar dacă bună parte dintre de sunt corupte. Şi dacă este admis că pre[enţioasele
cunoştinţe de astronomie, matematici, inginerie erau apanajul unei pături subţiri a
societăţii dacice, botanica farmaceutică, la fel ca şi medicina empirică au fost cunoscute
şi practicate peste tot. Proprietăţile ierburilor de leac, ca şi anumite pracrici medicale
pentru alinarea durerilor şi a suferinţelor erau ştiute chiar în cele mai modeste aşezări
pentru că astfel de cunoştinţe izvorau din acumulări transmise şi îmbunătăţite din generaţie
în generaţie. Un indiciu dintre cele mai importante privitor la stadiul avansat al medicinei
îl constituie bisturiele descopaite în săpături, cutiuţe pentru „farduri" şî medicarneme
(Poiana-Tecuci), trusa medicală de- la Sarmizegetma (cu câreva văscioare pentru
medicamente, un bisturiu, o pensetă şi o plăcuţa vulcanică cu proprietăţi astringente)
şi craniul unui schelet din aceeaşi Poiana, cu urmele dare :!le unei trepanaţii cicairizate,
cuc demonstrează că „medicii" vremii se încumt'.iau -Şf'la astfel de- inre.!l'enţii chirurgicale.
Totodată erau cunoscute proprietăţile apelor .tămdujtoare, Germisara (Geoagiu: izvor
. cald), Călan şi Băile Herculane.
Arta. Fără a reveni asupra arhitecturii, este de menţionat, în primul rând, că, ea se
caracterizează prin funqiona!itate şi sobrietate. Şi dacă în arhitectura militară în piatră
de talie ponderea o are firesc. masivitatea, în cea civilă, în special la kcuinţe, sunt indicii
pentru preocupări decorative: colţuri rotunjiie, podini ornamentate cu decor geometric,
chîar zugrăveli colorare, iar p.lrţile lemnoase aparente erau împodobire cu cioplituri
meşteşugite. Apoi, monumenrnle sunt scările din piatră fasonară de la Costeşti-Cetăţuie
şi Luncani-Piatra Roşie, la fel toate sanctuarele din piatră menite să sugereze privitorului
puterea nemărginită a zeilor in raport c:u nimicnicia omenească.
830 IA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
Celelalte domenii ale artei a.u fost cultivate în mod-diferit de aceeaşi populaţîe. Sculptura
în piatră este reprezentată, dincolo de profilamrile care împodobesc intrările în
turnurile-locuinţe şi a.le unor bastioane, de ancadramente profilate probabil pentru intrările
în sanctuare şi de blocurile în formă de calotă cu caneluri adânci pe curbura maximă şi
cu câte un cap de pasăre (acvatică ?) pe cele două feţe, toate des,:;operite la şi În zona
Sarmizcgetttsci. Tot în această categorie intră un bloc de la C:tp?1!na pe care este incizată
silueta unui unicorn. Se: ,t&rngJ desigur sculprnn în lemn dîn care nu s--a p:1suat nimic,
dar ea csle de pn::::.11pus c1tă vreme decorul nu urnk~te nici ud.ncrcl.:: uneltelor de !ier,
ca să nu mai vorbim de vasele pentru uz cotidian.
Pentru coroplastirii sunt reprezenutîve protomele din berbec frecvente mai ales la căţeii
de vatră, cele de taur şi de cal, proromele zoomorfe ale butonilor unor capace de vase.
R,imânând la vase ceramice sunt de menţionat cele de tip rhyton (Crăsani, Popeşti,
Cetăţeni, Sighişoara etc.), vasele paralelipipedice cu tub şi cu protome de berbec, primele
inspirate din lumea elenistică, cdelalre din zonele din estul Daciei şi tiparele pemru
decoruri de felul celor de la Bucun„şi~Tei, Popeşti, R:1c.ltău, c1 şî rarde reprezentări umane
pe torţi"de amfore de imit~ţie (Popeşti) şi pe boluri tot de imitaţie (Bucureşti-Militari,
Popeşti, Sprâncenata). O situaţie privilegiată are staţiunea de la Cârlomăneşti unde s-au
descoperit statuete zoomorfe şi antropomorfe de 20---30 cm înălţime, modelate în manieră
realistă şi expresivă, ambele categorii pe suport ceramic şi cu o execuţie de excepde. Alte
reprezentări umane în relief sau incizate sunt cunoscute pe un disc de la Sannizegetusa
(Bendis?), Răcătău (un silen), Popeştî, Divid, jud. Caraş-Severin şi este menţionată apariţia,
deocamdată unicat, a stindardului dacic, incizat pe un vas la Buduresca.
O categorie distinctă este ilustrată de ceramica pictată 1 • Şi dac.'i ceramica decorată
numai cu motive geometrice (pictură cu brun-roşcat pe angobă sau dţrect pe pastă), în
pofida execuţiei, dispunerii motivelor şi a combinaţiilor, nu depăşeşte calităţile unui produs
de lux apărut poate încă din secolul al lI-lea a. Chr., cealaltă decorată cu motive geometrice
frto- şi zoomorfe are altă conotaţie. Întocmai ca şi pren·dema, se remarcă prin execuţie
pictura, în mod obişnuit cu brun-roşcat, dar şî galben, verde, pe angobă, combinaţii de
motive decorative dîn cele trei categorii amintite. Pe lângă şi în combinaţie cu motivele
geometrice şi fycomorfe (lujeri, frunze provenind adesea de la plante anevoie de stabilit)
apar p:ls;'iri de pradă, bovidee cu gheare, cu cioc, Într-un cuvânt animale fantastice care
sunr de pus pe seama imaginarului fabulos al unei so..::ietăti cu legende şi tradiţii dificil
de reconstituie, cu o mentalitate unde exista loc pentru eroîzare şî bravură, o mentalitate
a unei elite războinice. Această categorie ceramică apărută numai după mi_jlocul secolului
I. p.Chr. se circumscrie zonei Sa.1mizcgecusa (pL 56).
1 G. Florea, Ceramica pictată. Artă, mqteşug şi societate in Dticia pm-orna,til (sec. I a_C"/,,. - Ip. Chr.).
Cluj-Napoca, 1998.
CIVILIZATIA GETO-DACA „CIASICA" 83I
Toreutica în fier este reprezentată mai ales de ţintele ornamentale cu diametrele de
la doi-rrei pârn1 la treizeci de centimetri. Motivele ornamentale constau mai a.les din forme
geometrice şi fytornorfe, adesea combinate şi inspirate din motive elenistice (val alergător,
frunze de acant), toate obţinute prin martelare la cald. O piesă de excepţie este aşa-zisul
scut de la Luncani~Piatra Roşie care reprezintă imaginea întreagă a unui bour (fig. 131 ),
;1lrele fragmentare (feline) atribute ale Marii Zeiţe, toate combinate cu frtt117e de lotus,
de acanc şi de palmier care tr;1dcaz:\ influenţe sudice.
Pentrn iorcwica în brnnz, hwaul zcl\ei din ;1ccc1şi ci."tatc, Îlllocrnai ca ~i t:qml de
bărbat de la Ocniţa (fig. 134) nu sum reprezemarive, câtă vreme ele sunt mai degrabă
importuri din lumea celtică (pl. 57/3). Toreutica în bronz include o garnitură de pafta
de centură şi protome de sorginte elenistică (pi. 57/2), descoperite la Popeşti.
Mai bine ilustrată de descoperiri este toreutica în argint. În afara podoabelor corporale
decorate mai ales cu morive geometrice se remarcă fibulele cu protome de p,lsări sau de
lup şi brăţările spirale sau simple cu capere de şarpe (pl. 50). Dar, pe lângă motivele
zoomorfe apar şi reprezentări umane în asociere sau nu cu primele. A5a sunt fibulele cu
ma.~că umană de la Bălăneşti, Herăstrău, Coada l\1alului şi dintr-un loc neprecizat din
Tnnsilvania, placa de argint aurit de la Săliştea (Cioara), cu un personaj masculin, fal<'rde
de la Surcea (una cu un vultur, cealaltă cu un călăreţ) şi de la Lupu. Pe două. dintre cde
din urmă este reprezentată imaginea vulturului alături de a şarpelui, două cu un cilăreţ,
una cu imaginea probabil a Marii Zeiţe şi dou;'i cu câte o acolită a sa (pl. 52), ultimele trei
înso~ite de feline, cărora li se adăugau două vase de libaţii şi două fibule cu nodozităţi.
În ordinea amintită primele două simbolizează, poate, marele zeu (Zalmoxis ?), zeul
Războiului (cu bun;l analogie pc kantharos-ul de ceramică de la Rlcătău şi pc falcra de
la Surcea) şi, probabil, Marca Zeiţă. Comparând toreutica în metal preţios din secolele
II a.Chr.~I p.Chr. cu cea din veacurile IV~III se remarcă pierderea din narur;:lism în
favoarea schematizării şi a geornetris1~ului, chiar cunoştiinţe şi îndemânare mai modeste,
dar perpetuarea credinţelor de fond şi a principalelor simboluri ale lor.
Religi,1 şi practici 1·eligioasel. ToEmai---rdigia geto-dacilor constituie unul dintre cele
mai controversate domenii ale cîvilizaţiilor lor. Conuove,f:sele au izvorât, pe de o parte,
din purin.lratca izvoarelor literare antice, referitoare la ea, din informaţia trun.::h\;,tă a
scriirorilor amici, ambele de explicat prin caracterul esoteric al acestei religii şi, pe de
altă parte, din interpret:lrile acestor izvoare care adesea s-au îndepărtat de posibilele re-alirJ.ţi
din viaţa spirituală a unui popor indoeuropean care avea însă parricularitatea să creadă
în nemurire. Această particularitate, menţionată pentru prima dată de Herodot (IV,
93-95), reluată de Hdlanicos (Obiceiuri barbare, frg. 73) şi apoi de alţi autori deosebea
însă ramura nordică a tracilor, pe geţÎ; de tracii de la sud de Haemus. Infotrnatlile
trunchiare ale autorilor antici, împreună cu cea afirm:i.tă de părintele istoriei după care
1 Terna a fose tratat;1 dintr„un alt punct de vedere în cap. IV, de A. Vulpe.
832 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI CIVILIZAŢIA GETO-DACĂ „CIAS!CJ\" 833

unei divinităţi nu pot fi precizate decât în raport cu ale celorlalte divinităţi şi, ca urmare,
abia pentru religiile unde informaţia este îndeajuns de detaliară se poate proceda la o
atare separare. Inutil să se insiste că într-un domeniu atât de complex şi sensibil doar
sursele literare sunt capabile să focă lumină; cele arheologice le pot completa, confirma,
dar în nici un chip înlocui. În sfărşit, etimologia numelui uneia sau alteia dintre divinităţi
- chiar atunci când nu comportă discuţii, ci este absolut sigură- nu acoperă valenţele
divinităţÎÎ pentru că acestea au evoluat, uneori S<Ht transformat în cursul evoluţiei isrorîce.
Etimologia poate oferi un punct de plecare, dificil de fîxal' Î"n rimp, pcn1ru trnnl dintre
alributele primare ale divinit,iţii, poate pentru cel mai irnponanl dintre t;le, dar nu pentru
toate valenţele sale şi, nicidecum, pentru situaţia ce o avea într-o epocă ulterioară,
Ztul suprem al geţilor, Zalmoxîs, apare în izvoarele antice în trei ipostaze: ca un personaj
real, adic.ă un om, sclav al lui Pitagora, devenind la geţi vraci, filosof, tămăduitor, legiuitor,
rege; ca dahnon numai la Herodot (IV, 94), ceea ce ar fi o reprezentare sigur anterioară
concepţiei de zeu personificat şi cu atribuţii dererminate sau o apropiere de filosofia
pitagoreică, unde între om şi zeu mai este un personaj din specia lui Pîtagora; ca zeu,
începând de la Herodot. Tot aşa este posibilă ca apropierea lui Zalmoxis, inclusiv în
privinţa sacrificiilor, de Cronos să fa.că aluzie la relaţia dintre Cronos şi Uranus în rdigia
greacă. Oscilaţia Între daimon şi zeu se reflectă inclusiv în rândurile primului pasaj din
Herodot (IV, 94) ,, ... ei cred că nu mor şi că acel care dispare din lumea noastră se duce
la daimolMll Salmoxis", care, în acest context ar putea fi înţeles şi ca zeul Zalmoxis.
Informaţiile lui Herodot proveneau de la grecii din oraşele de pe tărmul occidental al
Fig. 134 Ocniţa. Mască de bronz. Mării Negre, date ce nu puteau fi decât aproximative, nesigure pemru o religie esoterică
şi, desigur, trecute prin filtrul mentalităţii greceşti în raport cu un popor barbar unde

cei ce pleacă din această viară nu mor ci ajung hlngă Zalmoxis ş:i cu singura menţiune
a lui Gcbelcizis au dat naştere catalogării caracterului religiei geto-dace q fiind henoteist,
monoteist chiar, dualist sau politeist.
Popoarele indoeuropene (inzi, perşi, balto-slavi, germani, celţi, greci, italîci, traci)
au fost politc:iste şi în religia lor h i impus antropomorfismul, nu neapărat cu chip uman,
-Coborâ:rea lui Zalmoxis în locuinţa subpămânreană, cum remarca !viircea Eliade, era
ci cu însuşiri umane ş:i reaeţii apropiate, dacă nu identice cu acelea umane. Zeităţile
personificau ekmeme, fenomene şi forţe ale naturii, chiar unele concepte din traiul
cotidian: pământul :1i cerul, soarele şi ceilalţi aştri, apa, focul, vântul, fumrnile, animale
si plante etc. Numărul zeităţilor c!-le variabil, chiar şi ierarhizarea lor, dar cercetările În
domeniul religiilor indoeuropene, acolo un<le informaţiile referitoare !a acestea sunt mai
numeroase, au dus la presupunerea existenţei unei triade ca o reflectare pe plan spiritual
a realităţilor sociaJe, adică a păturii sacerdotale, a cdei războinice şi a producătorilor şi,
mai mult, a unei ierarhizări a divinir:lţilor în trei niveluri (vai şi cap. III, p. 239), ceea
ce nu exclude prezenţa particularit,lţilor pentru fiecare religie indoeurnpeană. Cert este
că la aceste popoare apare un grup de divinităţi centrale solidare în jurul căruia se situeaz„'i
celelalte divinităţi cu arrihutii dintre cele mai diferite. Dar funqia sau exact spus funqiile
nu erau de acceptat concepte de felul nemuririi.
Obţinerea nemuririi sau ;i unei existenţe eterne după pleo.rca din lumea pămâmeană
şi ajungerea lângă Zalmoxis se obţinea prin iniţiere, prin participarea la acde „mese
comune" într-o casă anume construită (un andreon) unde, după spusele lui Herodot,
se adunau fruntaşii ţării şi primeau învăţăturile chiar de la Zalrnoxis (Herodot, IV, 95).
un descens ad inftros (o catabasă) în vederea unei iniţieri încheiate în epifania lui Zalmoxis.
Tot Herodot relatează trimiterea, tot în al cincilea an, al unui sol la Zalmo-xis prin
aruncarea lui în sulite, probabil ales dintre iniţiaţi, căruia i se comunicau dorinţele
comunităţii încă în viaţă fiind. Cu alte cuvinte, este o practică prin care se realiza
comunicarea directă cu divinitatea, adică ocultaţia. Rezultă, aşadar, existenţa unui cult
iniţiatic în care ocultaţia şi epifania sunt momente ale unui scenariu mitico-ritual cu
periodicitate bine stabilită. Accederea la nemurire nu implica insă Întotdeauna iniţierea,
câtă vreme ea putea fi înlocuită prin bravura în luptă (Iulian Apostaml, Ccsarcs, 22).
Nemurirea era oferită. la Zalmoxis cu „toate bunătăţile". În această situaţie cum poate
fi interpretată, ca o conrinuare a vieţii pământeşti sau numai a ceva imponderabil
asemănător sufletului din moment ce trupul defunctului rămânea pe pământ? Se poate
834 LA ÎNCEPUTURILE ISTORIEI
vorbi de o existCnţă eternă cu' alt corp? Răspunsul Cste dificil de formulat din moment
ce nu e certă distinqia corp-suflet, iar practicarea ritului de incineraţie constituie un
indiciu la fel de valabil pentru ambele posibilităţi.
Practicarea incineraţiei, în măsura în care acest fapt va fi dovedit, el şi trimiterea solului
ar putea fi indicii pentru caracrerul uranian al Zeului suprem. El era zeul suprem, stăpân
al cerului şi al pămâmului care-i primea alături de el pe cei fideli, fie inîţiaţi, fie căzu~i
cu bravura în luptă.
Gebdei:z.is este menţionat nurnai de: I krndol (1\/, IJ,i) în acda~i pasaj de început.
Etimologia cuvântului (cu toate că primele dou,1 literc lipsesc în unele manuscrise) este,
după W. Tomaschek şi Ioan I. Russu de la 'Z(i)bel-'g'hcib (lumină, folger) sau de la
*g'heib- *g'hib ( a străluci, a lumina) mai degrabă decât de la *nebele; deci numele
Cebeleizis, Zebeleizis, ar presupune un zeu uranian,
Revenind la paralela cu religiile popoarelor indoeuropene este de menţionat că la toate
Zeul suprem are un fiu identificat cu sursa de lumină şi căldură, cu soarele, un exemplu
elocvent fiind Apollo Phoebus, zeul luminii, identic adesea cu însuşi soarele. În aceleaşi
rdigîi forţele malefice luptă continuu împorriva celor benefice pentru pământeni,
reprezentate de acelaşi astru, de soare. Şi în funqie de curgerea timpului reuşeau să-l
învingă, să-i acopere figura luminoasă, dătătoare de viaţă, în fiecare iarnă, Lupta era reluată
în fiecare an şi zeul binelui câştiga de fiecare dat:1 primăvara, dar victoria nu era definitivă.
Inutil de precizat că acest ciclu se circumscrie numai la zonele tcmpcrnte, cu anotimpuri.
Pământenii, din credinţă, dar şi din pricina foloaselor concrete, participau la această luptă
din ceruri după puterile lor ajutând forţa benefică, încercând astfel să-şi asigure beneficiile
ei care nu trebuiau să fie neapărat comparabile cu intervenţia lor, dimpotrivă! Aşa s-ar
putea explica săgetarea cerului de către geto-daci (Herodot IV, 94), adică drept o
intervenţie cu foloase în viaţa pământeană în ajutorul soarelui acoperit de nori, de forţele
malefice. Jar tunetele şi fulgerele nu erau atributele zeului soare sau ale altuîa, ci imaginile
perceptibile pc pământ ale înverşunatei lupte din înaltde ceruri dintre soare şi norii care-i
întunec„1.u chipul. Gebeleizis, cu alte cuvinte, după cum sugerează şi etimologia menţionată,
era zeul soarelui senin şi numai el, nu Zalmoxis, era pus, în credinţa lor, să lupte împotriva
forţelor malefice pentru că altminteri se J.tenta grav la atotputernicia Zeului suprem.
Oricum, cu toată ambiguitatea textului herodoteic, cel ce semnează aceste rânduri
consideră că Zalmoxis şi Gebeleizis sunt doi zei diferîţi şi cu valenţe diferite.
Despre zeul războiului, corespondent al lui Ares-Mars în religia greco-romană,
informaţii mai ample sum la lordanes (Gerica, 40): ,, ... şi într-atâta au fost de lăudaţi
goţii (geţiî - n.n), încât să se spună că la ei s-a născut Marte, pe care înşelăciunea poeţilor
l-a facut zeu al războiului", De aceea .~pune şî Vergilius: ,,Neobositul p:lrinte care stăpâneşre
câmpiile geţilor". Faţă de el, după acelaşi lordanes (Gerica, 4 I) ,,, . , exista un simţământ
religios adânc în comparaţie cu ceilalţi zei, deoarece se părea că invocaţia spiritului s::iu
era ca aceea adresael unui părint.e".
BIBLIOGRAFIE 835
Pe baza versului lui Vergilius (Eneida III, 35) s-a încercat acreditan.'a p:lrerii potrivit
căreia zeul războiului la daci ar fi „uzurpat" calitatea de zeu suprem a lui Zalmoxis în
ultimele două veacuri înainte de cucerirea romană. Dar este de remarcat observaţÎJ lui
!ord:mes însuşi privitoare la ,,înşelăciunea poeţilor" ,5i de precizat că acelaşi zeu chiar la
romani simboliza renaşterea vegetaţiei, revigorarea fizică omenească şi că, în timp de pace,
p:11.ca rodnicia ogoarelor, îndt din spusele lui Vergilius se poate deduce doar că il\'Ca
:1tribuţii ascmăn:1toare şi !a d:Ki. Acestora li se adăuga aceea de zeu al riizboiului şi distrugerii
În lirn1,ul !up1dor. Tot de la lordancs (Getia1, ,il) Şlim dc~prc sacrificii unune, din
rândurile prinşilor de r.lzboi, aduse zeului războiului, ca şi desPre oferirea aceluiaşi zeL1
a primelor prăzi de război, care erau atârnate pe trunchiurile arborilor, probabil în poieni
sacre. În sanctuarele dacilor se confirmă practica atârnării ofrandelor închinate zeilor,
la fel cum altarul de la ~armizegcrnsa, fără a le confirma pe cele umane, arestă sacrificiile
în general.
Încercând o paralelă cu religia celorlalte popoare indo-europene, ,,triada" din
pamheonul geto-dac ar fi: Zalrnoxis-zeul războiului-Gebeleizis, cel din mijloc avftnd şi
alte atribuţii decât distrugerea. Lipsind posibilitatea cunoaşterii în detalii a atribuţiilor
fiecăruia dimre zeii geto-dacilor, nu se pot preciza valenţele lui Za!moxîs, ~tle zeului
r{t2boîului şi ,1le lui Gebeleizis mai mult decât s-a spus înainte.
Insuficient b'imurită este prezen~a Marii Zeiţe, cu nume necunoscut şi cu \':llenţe
ncd,."finite. Cert este că un personaj feminin, cu atributele unei zeiţe, apare pe m~.lÎ multe
produse de ton.·uticJ. în argint, pe unul chiar o scenă de hierogamie (datată Însă în secolele
IV-llI a.Chr.). Acelaşi personaj se presupune a fi reprezentat pe o placă din tezaurul de
la LtipU (pi. 52), La /-CI, acoliţii săi ar putea fi cei figuraţi pe aşa-zisul scut de Li
Luncani-Piatra Roşie. Cum lezaurul de la Lupu se datează în prima jumătate a secolului
l a.Chr. şi „scutul" <le la Piatra Roşie în a doua jumătate a veacului următor, am avea
dovada supravieţuirii, a perpetuării credinţelor Într-o Mare Zeiţă p.înă la sfârşitu! celei
de a doua epoci a fierului.
Se mai admite existenţa altor dîvinît:iţi: a unei zeiţe a focului, corespondent:1 pentru
Hestia-Vcsta, care în limba geto-dacă este posibil să se fi numit Vasta şi a altei 2eiţe,
probabil a p:idurilor, a lunii şi a vânătorii, corespondentă penrruA,nemis~Diana, cu mm,de
de Bendis, Se adăugau zei mari şi mai mărunţi pe care nu-i cunoaştem. Adorau ~ig:ur
sursele de apă, anumite izvoare şi fântâni, tot aşa cum socoteau sfC:tnr fluviul lstru, dăt:îror
de vigoare (,,dacîi beau apă din Istm ca pe un vin sfânt, înainte de a pleca la luptf'
Vergilius, Gcorgica, HI, 407; Ovidiu, tfistofttc III, 4, 91-92), tot aşa cum z.cităţi protectoare
rrcb~tie să fi avut apele tămăduitoare (Demara-Izvorul Z.5.nei). Cen este că Poseidonios
din Apruneia (la Strabon, VII, 3, 4), bizuindu-se „pe întreaga istorie a geţilor'· afirmă
că „în neamul lor r:h-oa pentru cde divine a fost un luctu de c1pe[enie''.
!. G'/odariu
 BIBLIOGRAFlE
Lucrări generale
ANTONESCU, Dinu, Introdu.cere în urhitatura dacilor, Bucureşti, I 984.
CHITESCU, Maria, Numismatic Aspects ofthe Histo1y ofthe Daci1m State. 71Je Roman R:publican
Coinage in Dr1cia and Geto-Daci,m Coins of Roman l)rpe, Oxford, 1981.
CRIŞAN, Ion HoraţÎu, Ceramica d1co-geticii. Cu privire specială la Tr.1nsd1 1a11ia, Bucureşti, i 969.
Burebista şi epoca sa 2, Bucureşti, l 977.
Spiritualitatea geto-dacilor, Bucureşti, l 986.
Civiliznţia geto-dacilor, Bucureşti, 1992.
I Daci, Firenze (Catalog expoziţie), 1997, cu recenzie de M. Babeş, în SCIVA 48, 1997, 4,
p. 177-186.
DAICOVICIU, Constantin, Dacica, Cluj, 1969.
DAICOVICIU, Hadrian, Dacia de la Burcbista la cucerirea romanii, Cluj, 1972,
FLORESCU, Radu, MICLEA, Ion, G{'to-dt1rii, Bucureşti, i 980.
CHEORGH1U, Cabriela, Dacii pc rnrml m{jloâu al Afurqului, Cluj-Napoca 2005.
GLODARJU, Ioan, Rel,-iţii comercitl!e ale Daciei cu l11mea elenistică şi rom,mă, Cluj, 1974.
Dacian Trade with thc !fcllmi.;tic and Romfln Wor!d, BAR.SupplSer, Oxford, 1976.
Arhitectura d,1,cilor: cfrilă şi militarii., (sec II î. e. n.-1 c. n.), Cluj, 1983.
GLODARIU, Ioan, IAROSL\VSCHI, Eugen, Civilizati11fiemlui !.: daci, Cluj, 1979.
GOSTAR, Nicolae, LICA, Vasile, Socittatra geto-dacică de !tt Bf!rebiHa la Decebal, Iaşi, 1984.
A-1ACKENDRJK, P., Pietrel.e d,aci/or 1.'(lrbrsc, Bucur~i, 1978.
M!HAJLESCU-BÎRLIBA, Virgil, Daci,, rii.să1iteand fn secol.de Vl-1 i.e.n. Economt't şi monedâ, laşi, 1990.
MOSCALU, Emil, Cemmica frnco-getică, Bucureşti, I 977.
NES'fOR, Ion, DcrStand der Vorgeschichtsforschung in Rumânien, în BerRGK 22, 1932 (1933),
p. 152-175.
OPPER.i\.1ANN, Manfred, Tracu' bure arcul carpatic ,ri Afarea Egee, Bucureşti, 1988.
P.ARVAN, Vasile, Getica. O prototstorie a Daciei, Bucureşti, 192(~.
PAULSEN, Rudolf, Dic Af1inzprdgungcn der Boier, Leipzîg•-Vit'na, 1933.
PREDA, Constantin, Monedele geto·-dricilor, Bucuresti, 1973.
Istoria monedei în Dacia prcromrmit, Bucure~d, I 998.
PROT ASE, Dumitru, Riturile fimerare /11 daci şi d,1co-rom,mi, Bucureşti, 1971.
RUSTOIU, Aurel, Metalurgia bronzului la ,l1ei, Bucureşti, 1996.
Fi.bu.le!.e din Dacia preromana (w.-c. fl f.e.n --/ e.n.), Bucuresti, 1997.
CIVILIZAŢIA GETO-DACA „CL/\SIC:A" 837
Războinici -fÎ artizani de prestigiu în Dacia preromană, Cluj-Napoca, 2002.
SANIE, Silviu, Din istoria culturii şi religiei geto-dace, Iaşi, I 995.
SÎRBU, Valeriu, Ctedinţe şi practici fo-nerare, religioase şi magia în lumea geto-dacilor, Galaţi, 1993.
Oameni şi zei tn lumea geto-dacilor, Braşov, 2"006.
SÎRBU, Valeriu, FLOREA, Gelu, Imaginar şi imagine fn Dacia preromană, Brăila, 1997.
VlJLPE, Radu, Studia Tlmtcofogica, Bucureşti, 1976.
ALE.XANDRESCU, Alexandrina, Monnintele din perioada ma.i târzie a necropolei getice de la
Zimnicea, jud. Teleomum, în Crîsia, 1972, p. l 5~26.
ANDRIESESCU, Ioan, Piscul CriJsani, Bucureş,ri, 1924.
ANDRIŢOIU, Ioan, RUSTOIU, Aurel, Sighişoara-Wietmberg. Descoperirile preistorice şi a,,-rwrM
dacică, Bucureşti, 1997.
ANTONESCU, Dinu, Origi.'1ea sanctuarelor geto-dace, în SCIVA 33, 1982, 2, p. I65-lll2.
AR..NĂUT, Tudor, URSU-NANJU, Rodica, VeJtigii getice din cea de a doua epocii a fiem!ui fn
inte1jltmiul pruto-nistrean, Iaşi, 1996.
BABEŞ, Mircea, Puncte de vedf!re relative la o ist1Jric a Daciei 'praonume, în SCIVA 25, fl)74, 2,
p. 217-244.
Pmblemes de la chronologie de la cu/ture glto-daa f1 la lumif!re de fauilles de Cârlomdnqti,
în Dacia N.S. 19, 1975, p. 125~140.
Unitatea şi riispdndirca geto-dacilor în lumina documentelor arheologice, în SCIVA 29, 1979,
3, p..l.l0-339.
Le suide actue! des recherches sur li cufture gJto-d;ce ason tpoquc de dfve!otpement mr;.:,.:imum,
în Dacia N.S. 23, 1979, p. 5-19.
Vasile Pârvan .şi arl;eol.ogia geto-d.acă, în SCIVA 33, 1982, 4, p. 359-364.
D,tte t1rheokgice şi i.,tor-,.'rc privind partea de nod-est a Daciei fn ultimele secole hutimnr aei
noastre, în SCIVA 36, 1985, 3, p. 183-•2 l 4
Descoperirile funerare ,,i St'mnificaţia lor fn co1Jtextu! culturii gct(l-d11.ce clasice, în SCIVA 39,
1988, 1, p. 3-32.
(.tJ. Rumiinien und Rcpub/ik lvfoldave. Hoops RGA 25, 2003, p. 469-479.
BAHRFELDT, Max, Ober die Go!dmiinzen deJ DakcrKonigs KOI:QN.]'v/ib-zun, în Bnliner
Miimbliitter, Berlin, 191 l.
BERCIU, Dumitru, Bu.rM.a1,a dacicii, Bucureşti, 1981.
Asupra celor două opere de artă descoperite fn J983 la Ocnit,1~Buridava, în Thraco-Dacica
5, 1984, 1-2, p. 84-91.
BERCIU, Ion, POPA, A., DAJCOVJCIU, Hadrian, La fimeressedti.cede Pi11tra Crait:ii, în Cdticum
12, J 965, 98, p. I 15··· 146 (A.eres du IVe Congres Imernarioml d'Erudes Ganloises,
Ccltiques et Protocelriques, 1-4 sept. 1964).
BOBI, Victor, Civili:w.ţia geto-dacilor de la curbura Cirpaţi/or, Bucureşti, 1999.
CĂPITANU, Viorel, Pr·incipddc Fezultate ale săpiiturilor arheologire în 1}.ftzarea geto-d,1cică de I.a
Rttâitiiu, în Carpica 8, 1976, p. 49~ 120.
Fibulele de tip Latime dl'scoperite în aşeza.rea de tip „dava" de !tt R.rJciitău (com. Horgcşti),
jud. Baâ'i.u, Î"n Carpica 16, 1984, p. 61-84,
838 BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE 839

Ceramica geto-dacică descoperită în dava de la Ră~·tltdu, în Carpic:a 18-19, 1986--1987,

Dilv[A.,_Mihai, ILIE, Dan, Te:z,aurul de monede de tip Koson descoperit la Târsa B ..
p. I 03--2 I 4. Jttd Hunedoara. Lotulpăstrat la Bttnca Nationalii R ' .. corn. o;,01 od,
a omantet, m Sunpoz1on de nurnismnică
A " • • '

Noi contribuţii la cunoaşterea civiliutţiei geto-dacice în bazinul Siretului mij?oâu. Dava de CI . . 1 29 b .

DUMIT 11Şlll; u septem ~ie-2 o~~on1?rie _20~4, [Bucureşti, 2007], p. 35-65. . ' .
la Răcdtâu, în Carpica 23, 1992, 1, p. 131-192.
Certl'tllrik arheologice i'n dava de l.1 R.ăciltău -~ Tammidavtt între anii 1992-1996, în Carpica ·~ l acta itpusMnli, Oradea, 1993.
-
)R:ŞCU, Sever, ?acum fin't,pcattons zn Criştma, în Thraco-Oacica 1 1976
'
]) 259--?64
' · · - ' ·
26, 1997, p. 50-118. EFTIMIE: Vi~,ftoria, ,/'ntports oj·'.,tm:1ped mnphore in the Lowcr Danuhe re~~ions il1lfl r11lm!f Rum,111im1
CHIRIAC, Milui, O 1U"hiziţie de monede de tip koson filcut(1 rle Brmeti Nation,dă t1 Ram/iniei, în rorpus. ,.! amp Jora st1m1tJs, m Dacia N.S 3 I ')59 P l ")- , I\ ,
F1 CiffA .. I • . I . ' . - ' . I . ~ .
BSN R 90---91, 1996-1997 (2002), p. Li7 , ' '.. __ ' ([_,c (n:, ( .. )l'rtlltu(:l p1,·c:·,·1ti1 drrci1-.-J. An,'l, iiii'Şlrsr1_,z: ,ri •·/Jcfrta!e În l)1râ1l 1'>rt1·om,1nii {r,'t.
CI IlKllA Eugen, Jl·2.1111rul t/,1cic de la Ceht:i, în AiviP 10, Zah1t, ! 986, p. ')6.,,.1 17. - p. ,11., (.!uJ .. ,\,;lj'OCl, 19':JH. /:1.(J1r.
CHITESCU, Lucian, Cetatea de piatră de la Cetilţmi, în MuLeul Naţional 5, 1981, p. 71--77. FLORESCU, b
Addan C
C., FLORFSCU M ., ,
·t ·'- /2 . . ,. .
, aJJ,cna, ,pec,e itle ovwzaţ;ei tlwco-r,t•tice fn :::.ona de
COCIŞ, Sorin, Fibule romane în Dacia preromană, în Alv1P 8, 1984, p. 149-157. o::. -,, ci_~ ură a arpaţt o~ Răsdritmi, în SA.A 1, 1983, p.7Z-93 . <

COJOCARU, Viocel, CONSTANTINESCU, Bogdan, ŞTEFANESCU, L , PETOLESCU, i ERENCZI Isrv:in, Aşez.itnle protourbane /,a daci, Apulum 25, 1987' D. 151-1 i8· "'7 l 98'l
Carmen Maria, CDXRF and PAA analyses of Dacian gold coim of ,,/Mson" type, în Journal W!-107. · · '" , ·, P·
of Radîoana!ytîcal and Nuclear Chemisrry, 246, 2000, l, p. î 85--190. FRA„NGA ' Irina , Co n trI'b u,11 · · la cunoaştaea cemmiâi geto-dacici' C·tp-le / t
t.. m prwrre " ·
COMŞA, Eugen, GEORGESCU, V., Caitţuia geto-dticicil de pe dealul Afovi!a, de la Gura Vitioarei, Jp pe teritoriu/ României, în Arh,\fold 5 1967 7-34 . ' t: ,,te 101r getice
CHERCHE ' 'P· ·
în SCIVA 31, 1981, 2, p. 271-273. (~HFO , ., 'Petr_:• A~ez.'iri şi cetăţi geto~daciCt' din O/renia, Craiova, 1997.
COMŞA, Mari,t, Un cuptor getic de ars 0.t!e descoptrit l,t Radovanu. Contribuţii privind ol,iritul ) , RC1HIU,~(,ab~'.da, Dacii pe cursul mijlociu ,t! ii1ureşu!ui (s/iîrsitul ,ec
sec. fi p.Ch.), Cluj, 200 5. ~ , - · li a.Ch. -huputul
la geto-daci, în CCDJ 2, 1986, p. 143--152.
CO NOVICI, Niculae, Aspecte ale circulaţiei drahmelor din D;wrhachium şi Apo/fonia fn Peninsul..t GLODARJU ' Ioan ' C~mertu/ mm1ln)tctuenreaD„cm,înSarg,na 11-]2, 1971-1975 '> ))7 24S.
Bttlca11ică fi în Dacia, "în HSNR, 77-79, 19.'.--0-1985, (1986), p. 69--88. - U,n atelier de fi1urărte la )a,m1ugnwa dm 1că, în A„MN J 2, 1975 J i 07~ 1'3'4 · '
l01wmede!t1ron,1>t ' d, • l ~n
' II ·
Noi contribuţii privind drcu!Aţia dwhmelor din Dyr-rhachi11m şi Apollonia: aspectul metrn!ogic, - .:, u, ton11umtntoruque es,amtua1resdtlles(tll1tlmre [) -·
l, 1976, p. 249--259. , lf.lCO .•,uca
in BSNR, 80-85, 1986--1991, (1992), p. 49-67.
A,rez?tri jbrtificate şi centre tribale gt'to-dacict din l\.furitenia (sec. IV Î.t'.n--1 e.n.), în Istros A,,a;â1_-i da:·ice ri daco-romane la S/im!lit, Bucureşti, 1981.
Contnbuţu la cronologia ceramicii dacice în et>oca Lt.•' ' "' · ~ ~ ·· · ., •
4, 1985, p. 71-80. '')83 I t.6 I '5 , ,ene tar,.:.1e, in \wdu dacice, Clu1~Na1)()ca
l , p. } -- {) . '
Repere cronologice pentru datarea unor ,1,,eziiri gt'to-d11âa, în CCDJ 2, 1986, p. 129--141.
Forteresus D k./a rl,,,1,-ion d.e '\'.r.rmtzegt't
daces. dans 1 · husa. D1e· Daktrfi'sl:mgen
·
Ohiccte pentru cult şi magie descoperlu /,a Piscu Crăsmii, în Pontica 17, 1994, 6)--84. , . . in lhrwebung 1,11 n
,Jmm,zc«t'tusa 1 11 cn măl"r ,·,, Ru ·· · M · '
CO NOVICI, Niculae, TROHANI, George, Sanctutll't' ~-i zollC sacre la geto~(Ulci, în RdI 41, 1988, l ~ "": , ; ·. ' " ' marnen. onuments en Rournanie. ICOMOS. Cahicrs
cu Comite Nat1onal A!k:11and 14, Mlinchen, 1995, p. 14-2 l. .
2, p. 205-217.
COSTEA, Florea, Dacii din sud~estu! Tmnsilvaniâ. fnainte şi in timpul stăpânirii romdne, Braşov, Lt' royrd1:une ~aa i!li tanps de D/dbit.le (Etlndue territoria!r et in,Iitutiar1s}, în Crîs-,m ,\ntînua
, etmc 1evara, 1 1,2000,p.4~-17. ·' ··· 7 •
2002. C,LODARIU, loan, COSTFA Flmrn CIUPEA I
Augustin-Tipia Onnenişului, jud. Br,tşo.u. },-1ott0g,wfie arheologică, Braşov, 2006. ,ri/)rtt;,udt,. ('!: Nl., ' 1.98, - , oan, Com,made}os.A,,eZtlri!t'dinepot,1d:1cid1
F "1 u1, _, UJ-. apoca. - O.
Centrul religim pandacic de la Augi,srf,-;: judeţul Brdşov.,. _Braşov, 2007. c;[ ODARJU, lo.,n ' COS J EA , rI Ole.a, . 5amtuaru / orcul.aral((tamd-110cedelnRa· • 1·N J
CRIŞAN, Ion Horaţiu, Ziridalill, Arad, 1978. . 1991, p. 21-38. ,. ,os, m .
CRIŞAN, Viorica, Daâi din estul Tra,;si!wmiei, Sfântu Cheorghe, 2000. GLOD,\RJU, Eua• Rl'SL' d·'· . . - . . . . .
DAICOVICIU, Hadrian, Coson sau Cotiso, în AMN 2, 1965, p. 107~1 JO. ... ..Ioan,
!' lAROS!J\VSCI-fL
. oen, .1 1, A · "ma, (n,1ţ1. ŞI 1lSt:':Jlrl dr1oce dir. .\f-mt;i
() Jtlyflt't, ::i!JCUrcşn, 1988. ' '
DAICOVJCI U, Constantin, Cet,1tea dt1âcâ de la I'i11tra R()fie, Bucureşti, 195 l.
GLOD.'.RIU, Ioan, IAROSL\VSCH!, Eugen, RUSU-PESCARU Adriana STi\NFSl.'l' l'I ·
DAICOVICIU. Constantin, FERENCZL hrvân, Aşezările d,1cicedin .Munţii Otiiştiei, Bucureşti, • , L)aân·;,reromane Deva 19"( ' , · ' - ~ . ', onn '
. "Sanrtzeuettrc n · (',ap:tllu;
' ,,, · .a ,,egta.
1951. GL<lDARIU I · - · , ' ' "'·
GU)DARll / I ~~n, M~)(~A, \;as:le, ~-tttttea dacicii de la Cilpd!n11, Hucur•:.s;;rî, 1989.
DAICOVICIU, Hadnan, Din nou despre blornrile 01 litt:re grt'et'şri de la Sarmizegetusa Re,gia, în
,, c ,m, MO(iA, \ astle, Tez.aurul d.icic de la lupu în EN 4 19911
Thraco--Dacica 4, 1983, 1~2, p. 100--104. GOSTAR, Nicolae, Cetitţi Ja,,icc dir. Afoldova Bucure. . ,,· ;969, ~, , i, p. 33-4i.
DAICOVICIU, Hadrîan, FERENCZI, Isrvân, GLODAIUU, Ioan, Cetăţi şi aş-ez-ilri dacice în HAIMO\'I 'I S · ' ' ' ' ··
· )(:, ·: ergiu, ~l"eşt:,,-ea rmimde!or la geto-dacii din Afoido.'Ja şi Muntenit! (sff. /V i.e.n.-1
s11d-JJestul Transifz,anin, Bucureşti, 1989. . e.n .. , tn fhmc<H)acic.i 8, 1987, 1-2, p. 144---153.
DAICOVICIU, Hadrian, GLODA.RIU, Ioan, I 'habitat d11ce de Feţele Albe, în rer Congres
HA..LE\Y, Mayed,r, Autour d'un pmbleme de numim1<trique antique: v a+il tlllt' momu1it' d'or thtce~
International de Thracologie. Comributîons roumain,·s, Sofia, 1972, p. 77--12 L propos u stau\re ll 111 legmdc KOLQN, în StCl, 3, 1961. ~- 89--92. - . ~ , •
 BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE 841

I-IOREDT, Ku.rt, Die daki'schen Silberfomk, în Dacia N.S. l /, 1973, p. _127-168.
-· Fragen der dakischen L:itt'nechronohgie, în Thraco-Dacica 1, 1976, p. 127-1.30. .
HOREDT, Kurt, SERAPHJM, Carl, Die prăhistorische Ansiedfung auf dem Wietenberg bct
Sighişoara-Schifrsburg, Bonn, 1971.
IAROSLAVSCHI, Eugen, Tehnica la ri1ci, Cluj, 1997.
JUESCU, Vladimir, Plină când a domnit Burchi.1ta, în SCIVA 32, 1981, 1. P· 67-76.
Il _J ESCU, Octavian, Sur fes monnt1ies rl'or ?t la llgende KOSQN, în Quaderni Ticinesi di Numisma-
tica c AnLichit:l C!:.ssiche, 19, 1990, p. 18)--213.
rcs 1J1r,Nt1flTO d,· rysimNJUC Î/'/itid ,) 1Jr1j,t iWttrl:', în StCI 1O, l 968, P· '.Jl--•97-
IRll\.-UA, Mihai, Date noi privind d-ft?:,drik getice rlin Dobrogea i'n ,1 doua epocit a fierului, în Pontica
13,1980,p.66--118. , . , . ,,
JRlMlA, Mihai, CONOVlCI, Nirnlae, Aşezarea getică fortificatd a'e la S.1tu l\ou~,, Valea ha i meu
(cam. Oltina,jud Constanţa). &1p011 prelimin.1.r, in Thrarn-Dacica 1O, 1989, 1-2, p. 115- 155:
jOVANOVK\ B., JOVANOVIC, M„ GomoLwa. ,V11selj·e ndadeg gvozdenog doba, NoV1
Sad-Beograd, 1988. . . . .
KO'rIGOROSKO, Vjaleslav, Antichitilţi/e dt1rice din zona Tt,ri supmom·e, în T11raco-Dae1ca 12,
1991.l-2, p. 115--132. . .. .
Ţinuturile Tisei Superioare fn nwcurile fli î.c.n.-1V e.n. (peno,1dele La l?:ne Şt romanit),
Bucuresti, 1995.
LEAHU, Vale;.iu, Sapaturile arheol.ogice dr la Ciiţclu Nou, în CAB 2, 1965, P· 11-74.
UCA, Vasile, Reforma Sflct:rdotal-religi0t1,1.-î a lui D,wnt·u, în Istrns 1, 1980, p. 177-183.
LOCKYEAR, Kris, 777e supp/y ofRoman Repub!ict111 denarii to Rom11nit1, în SCN 11 1995 ( 1997),
p. 85-102.
LUKANC, Ivo, Les imitations des monnaies dA!mmdre Le Grand ct de 7/lc;sos, rhCsc de doctorat,
Ecolc des Haures Erudcs cn Sciences Sociales, Parls, 1995.
LUPU, NicoLie, Citii/iUJţia tluică şi injlumţe romane exercitiue a_;upra ei În sec. I f.e.n . .. J e.n, în
A.pu!um 16, 1978, p. 73-88.
Douii morminte da,ia: desmprritc la Ti/i.şm, jud Sibiu, în Thr:\rn-Dacîca 2t 1931, P· }()0-·207,
_ Tilişot. Aşezările arheologice de pe CiJţân11ş, Bucure~ti, 1989. .
.\1ACREA, fdi!uil, CLODARIU, Ioan, AşeMrta d,1cica de I.a Arpa,,u de Sus, Bucureşti, 1976.
ivlACREA, Mihail, PROTASE, Dumitru, RUSU. Mircea. $,mtieml ,-irheolugic Porolissurn, în
\·!;teriale 7, 1961, p. 361~390.
'CRE,
,\1 ;-\ :',.t'\., '1·1.
i\. l 1,U·1·, !ll'RClU , Ion , FLOC.\ . LUPU , Nicolae, Cetdţi dt.cice din :Htdul
. ,, , Ocnvian.
, ,, · •
Tr(lnsilMniei, Bucurcşri, 1966.
i\1ARINESCU, Florîcel, F'ortific(ltiile geto-,i1rice, în SMMIM 14-15, 1981-1982, p. 47-53.
l\-1ARGHITAN, Liviu, Tezaure dq mgint rh1.âce. C'atalog, Bucureşti, 1976.
JvtEOELET, Florin, Stirile ,mtice asupr11fbrt~(icaţiilor IA geto-daci, în Tibiscus l, 1970, P· 34:~3~.
1\11 fREA, Bucur, Drahmele atiiţilor Dyrachium şi Apollonia la geto-daci. Aspectul cronolog1c,
111
Thraco-Dacica 4, 1983, 1-~2, p. 23-31.
- Geto-d.acii şi mrmedcle uest-pontice din sec. !li-I f.e.n., în "lliraco-Dacica 6, I 985, 1--2, p. 50--5~.
l\lURINTZ, Sebastian, ŞERBĂNESCU, Done, Rezultatele ffn:ctJri!or de !.i R(ldova1111, m
Thraco-Dacirn 6, 1985, p. 5-13.
!v1OSCALU, Emil, Unele prohleme ale LatCne-u!ui geto-dacic, în SCIV 23, 1972, 2, p. 293--2.98.
Sur fes rites ji.m&aim de Getv-daces de la plaine de Danube, în Dacia N.S. 21, 1977, p. 329--340,
MUNTEANU, Lucian, Despre descoperirile monetare de tip Koson, în ArhMold 25, 2002 (2004),
p. 253-270.
Despre emiterea monedelor de tip Koson, în ArhMold 26, 2003 (2005), p. 241-264.
· NICOLĂESCU-PLOPŞOR, Dardu, Considimtions anthropologiques sur l'ensembl.e ritud
gito-da,.x dt· Con.ţeşti-Argeş, în Thraco-Dacic.a. I, 1976, p. 227-230.
PALINCti..Ş, Nona, ScurtJ prezentare a siipiiturilor din sectorul 1: al aşezării de I.a Poprşti (jud
Giurgiu) c11mp11niile 1989•-1993, în CAMNI 10, 1997, p. 173-192.
PETOLESCU, Cmncn Maria, lin tcz.aur de monede rf,, aur de tip Koson, în 130 de ani de h
crearea ~istcnl!lluî monetar rom;1nc;c mndern, nuc11r~'.5ri, 19')7, p. 8,i--93.
PETRESCU~DÎMBOVlTA, ivlin:ca, SANIE, Silviu, Cercl'tdri rirheologice în aşewrc11 g1:tiu1 de
I.a Golăneştii din Deal în Arh!v1o!d 7, 1972, p. 242-255.
PIETA, Karol, Probleme d.er Erfarschung der dakixhen Brsfrdlung in der Sfowakri, în
Thraco-Dacica 3, 1982, p. 35- 46,
POENARU BORD EA, Gheorghe, ŞTIRBU, Constanţa, Tezaurul de denari romani repuh!icani
şi de la fnceputu! prinâpt1tului descoperit la Breaza, comuna Lisa (jud. Braşov), în SCN 5,
197 l, p. 265-282.
POENARU BORD EA, Gheorghe, Le trlsor de 1'1iirii.şeşti. Les sftltl:res en or des dtis du I'o11t Gm,che
et Ic prob!fme des relations 1111rc le monde grec et fes populations locales aux N -Jr' siCdes m:.
·n. e., în Dacia N.S., 18, 1974, p. 103-125.
POENARU BORD EA, Gheorghe, COJOCARESCU, Maria, Contribuţii la cirw!aţia monetrmJ
din centrul Transilvaniei fn secolul 1 î.e.n.: tezaurul rnonet✓1r descuperit la Jc!tmd (com. Erne/,
jud. /11ureş), în SCN 8, 1984, p. 53-75.
POPESCU, Dorin, Nouve111tx trbors gito-daces en argent, în Dacia 11-12, I 948, p. 35~47.
l.e trisor dace de SâncrJ.ieni, în Dacia N .S. 2, 1958, p. 157--206.
Tezaure de argint dacice I., în BMI 40, 197 l, 4, p. 19-32; II, BMI 41, I 972, 1, p. 5-22.
POPESCU, Eugenia, Tezaurul d.e la Balt111cşti, jud. Argeş, în StComPiteşti 2, 1969, p. 109-1 l l.
POPILIAN, Gheorghe, NICA, Marin, Gmp,wni. lvfonogmjie 11rheol,ogicJ., Bucureşti, 1998.
PREDA, Constantin, Geto-dacii din hazinul Oltului inferior. Dmw de l1 Sprâncenata, Bucun:şri,
1986.
PREDA, Constantin, PALINCA$, Nona, A tetmdrachms hoard [rom Settlement „A" 1/f Pope,cti
(District Giurgiu), în Dacia N.S., 48-49, 2004-2005, p. 81-98.
PREDA, Constantin, DROB, Valentin, Tc:uzurul monetar getic de la Urseiu (jud. Di'mbouiţa),
în SCN 8, 1984, p. 37-52.
PREDA, Constantin, MARINESCU, Gh., L011tribuţii !.a circuk1ţia monetarii. din Daci,1 fn sec. J
i.e.11. - Tezaurul de la Sieu Ock,rhti, jud Bistriţa 1\Tilstlttd, în BSNR 77-79, 1983-1985,
(1986). p. 19-67.
PROKOPOV, llya, Notes ,1bout the Charatter ofSome large-sraie Coinages in the Tfmlrr dNring
!Imi-Ist Cmturies B. C, in Actes du XIc Congres International de Numismatique, organisC
a l'occasion
du 15oe anniversaire de la SocittC Royale de Numismatique de Bdgique,
Bruxelles, 8•-13 se-pternbre 1991, !Louvain-la-Neuve], 199.3, p. 173-185.
JJ1e Tetra.drachms of First 1'1aredoni,;n Region, Sofia, l 994.
PROTASE, Dumitru, .,Dfffbalw per Scoril,o" fn lumina vechikir şi noilor ime1prcft'tri, în
Thraco-Dacîca 7. 1986, 1-2., p. 146-153.
ROSETTI, Dinu V., CHIŢESCU, Lucian, Cetatcageto-d,1âcd de la Cetilţeni,ju.d. Argeş, în BMI
42, 1973, 4, p. S5-60.
847. BIBLIOGRAFIE
SANIE, Silviu, l'etăţu'iageto-dacic11 df la Barboşi, In ArhM~ld 11, 1987, p. 103-111; 12, 1988,
p. 53--103.
SÎRBU, Valerîu, Dava getică de la Grădiştea, jud. Brdila. l, Brăila, J996.
SÎRBU, Valeriu, MATEI, Sebastian, DUPOI, Vasile, Incinta d11cică fortificatii Pietroasa !vfică­
c;ruiu Dării ll, Buzău, 2005.
Or✓ meni şi zei tn lumea geto-d1icilor, Braşov, 2006.
SPANU, Daniel, Studien zum Silberschatzjimd des 1. }tth1:fnmderts v. Chr. von Lupu, Rutndnien,
în PZ 77, 2002, I, p. 84•~· I 36.
COwidat1ţii privind ieori:1„nun10JJO!ul11i'' hgilÎ tff!l·ic şi cirml,,ţitt n1d1t!rlor prl'{Îor1se în D,1c;t1
preromană, În Argesis 13, 2004, p. 59--97. ·
Piesele de mfevrerie din Dacia din secolele 11 a. Chr. -Ip. Chr., în SCIVA 57, 2006, l---4,
p. 187-200.
STANESCU, Florin C., Absida cuitrală a marelui sanctuar rotund de la Sr:mnizegetusa Regia:
Consideraţii astronomico-matematice, În AMN 24-25, 1987--1988, p. 1i9-144.
STEFAN, Alexandre Simon, Les guen·es dt:tciques de Domitien et de Traj,m. Architecture militafre,
topographie, images a histoire (Collecrion de !'ecole Frarn:_;ai.se de Rome, 353), Rome, 2005.
STROBEL, Karl, Despre complexitiitea mârimilor etnice, politice şi cu!tunt!e ale istoriei spaţiului
D,ma,ii de Jo,, în SCIVA 49, 1998, I. p. 61-96; 2, p. 207--228.
SZl;'.KELY Zo!dn, Nouve!!es donir:s sur la odtt,re ghu-d,ice du sttt!--est de la Tnmsylllflnie, în
Thraco-Dacica 1, 1976, p. 231--240.
TEODOR, Silvia, Dtis Werkzeugdepot 1·011 Lozna (Kr, Botoşani), tn Dacia NS 24, 1980, p.
133-150.
Construcţiile de l.emn din turbăritl de la Lozna, jud. Botoşani, în Thraco-Dacica 4, 198,3,
1--2, p. 114-120.
Considerttţii asuprtt meralurgiei fierului în epoca Lattne li est de Carpaţi, în Thraco-Dacica
IO. 1989, p. 67-73.
Strfltigrafia staţiunii arheologiff de la Poiana. jud c;,.t!ttţi, în Carpica 23, 1992, 1, p. 115-124.
La dramique peinte de /'ftablissement gifo„Jnre de Poiana~Tftuci, în '.Thraco-Dacica 16,
1995, p. 199-210.
Corps a klairer gito-daces, în Thraco-Dacica 20, 1999, p. 205-216.
. TEODOR, Silvia, NICU, Mircea, TAU, Srela, Tezaurul de mom•de c,1l!atiene descoperit L1 Poiana,
juef. G,1/aţi, în Thraco-Dacica 8, 1987, p.133-138,
TEODOR, Silvia, CHIRIAC, Costel, Vase de sticlii. din tl.fr:Ztlrea geto-dacică de la Poiana (jud.
Galaţi), I, în ArhMold 17, 1994, p. 18?,.-222.
TEODOR, Sîlvîa, TAU, Stela, Obiectele de port şi podoahii din ilfeum:a geto-daciril de la Poiana,
jud. G.,z/aţi (I). Fibule, în ArhMo!d 19, 1996, p. 57-105.
·1·RO1"[ANI, George, Silpiîtttril.e arheologice efectuate la Chirnogi, jud. Ilfov in anii !97],-1972,
în CAMNI 1, 1975. p. 127-150.
R,tport t1.S1tpra silpiiturilor arheologice efi:cruare în ttşez~1n:il geto-dm"ică de U, Vlt1diceasca, jud
i!JOv, în anul 1973, în CAMNI l, 1975, p. 151-176.
Materiale de construcţii din lut ars descoperite în il,'l'zllrile getO•·dace, În Thrn.co-Dacica 9,
1988, p. 161,-170.
Ase.zarea de U1 Popeşti, jud Giurgiu. Campaniile 1988-1991. Sectiunett lf - Rt1p01t preliminar:,
în CAMNI 1O, 1997, p. 193-230.
BIBLIOGJV\FIE 843
Lomirea getitii din partea de nord a popinei Borduşani (com. Bordufani, jud. I.dm,,iţfl), voi.
I, Târgovişte, 2005; II, 2006.
TROHANI, George, ŞERBANESCU, Oone, Cercetări :1rheologice pe Valea Mootiştei, în Jlfov-Fîle
de Istorie, Bucureşti, 1978, p. 17---42.
TUDOR, Dumitru, Râsp!indirm amforelor greceşti ,rtmnpilate În Jvfoldolld, Muntenia şi Olra1ia,
în ArhMo!d 5, 1967, p. 37---80.
TURCU, Mioara, (7eto-dfltii din C!impia Munteniei, Bucureşti, 1979.
URSACHI, V:1si!e, 7m;girfr11,r1, Cc11-1tM d<tâeă dr ht Brad, Burnrc,;ti, 1995,
\'ÎI.CU, Aud, lSVOR..\;\./U, Theodor, NfCOL/\F, Eugu1, f.ts i!1Jm!t;i,_,s d'or ;/(: /'/,;, ,:;,,,t
d'Archr!ologie de Bu111nst, W1cttcren, 2006.
VULPE, Alexandru, La nf.'Cropol.e ttanulaire g'ete de Pojlesti, în Thraco-Dacica l, 1976, p. l 93-•-216.
Puntte de vedere privind istoria Daciei preromane, în Rdl 12, 1979, p, 2279-2290.
Despre unel.e aspecte alr spiritualităţii dacite, în Thraco~Dacîca 7, 1986, p. 1O1„ 111.
Siipliturile de la Popeşti. Prezentflrea campaniilor 1988-1993, în CAMNI 10, 1997,
p. 163-172.
50 years lfsystemiltic ;1rrhaeological exc,wations at the prt'- ,md protohi.storic fire ,1t PoptFti,
în Dacia N.S. 48-49, 200·1-2005, p. 19---.38.
VULPE, Alexandru, POPESCU, Eugenia, Une mntribution ,1rchio!ogique li l'ltude de!,, rdigion
deJ Daces, în Thraco-Dacica l, 1976, p. 217-226.
VULPE, Alexandru, GHEORCHITĂ, Marieta, Bols a relief de Pope,rti, în Dacia N.S. 20, 1976,
p. 167-198.
VULPE, Radu, S@tinul t1rheologic Popeşti. Raport preliminar, in SCl\' 6, l 955, l-2, p. 239--,271.
Lti civilisation d,-ice et ses pmblt'mes ,! l,1 lumil!re des dernii!res Jimilles de Poiami, m lhrse
Moldavit>, în Dacia N.S. l, 1957, p. 143-164.
Santil'l'ttl 11rheologic Popeşti_ în Materiale 3, 1957, p. 227-246; 5, 1959, p. 337-350; 6,
1959, p. 307--324; 7, 1961, p. 321-338; 8, 1962, p. 457-4()2.
Les GNesde l.rt rive it!uched11 Has-D1mubeet l.es Rmnains, în Dacia N,S. 4, 1960, p. J0'J-'.1.U.
Aşi-z-,,fri gnia din A1untmjr;,, Bucureşti, 1966.
Aşeutred gctil'tl tic la T'nosu/, în Studîi şi Materiale privitoare ia trecutul istoric a! Judqului
Prahova, Ploieşti l, i 968, p. 2 l ~26.
Hi;toire des ncherches thmmlogiques en Roum,mie, în Thraco-Dacica 1, 1976, p. 13-51 .
VULPE, Radu, VULPE, Ecaterin.a, Lesftn1illeJ de Tino.ru!, în Dacia l, 1924, p. 166-223.
Les fauilles de Poiana, în Dacia J-4, 1927••·1932, p. 253-351,
VULPE, Radu şi co!ab., Santierul Poi,ma, în SCIV 3, 1952, 3, p. 191•-•230.
VCLPE, Radu, TEODOR, Sih·!a, Pirohorid,nia. Aşez.arta geto-dacică de h1 Poiana, Bucurc~ti, .~OC1_l
\X'ER,l\JER, M.W., Eisenv.,it!iche Trensen an rler untrt:n und mitrlaen Donau (PBF X\.'l, 4),
Mtinchen, 1988,
\X'lNKLER, Iudirn, Drahma si hemidrahma în sisternul monetfl!'i!l d;;co-ge/ilor, în Al\-fN 3, 1966,
p. 75-89.
, Considm1ţii despre m,m;'d.'1 „KOSOi'v'", !n SCIV, 23, 1972, 2, p- li3-•-199.
\'('OZ:';LA..K, Zenon, \'(lschodnie pogr,micu kultury latdz..,·kiej, \X-'rocb.w - ')/arszawa - Kuk0w -
Gdarîsk, 1974.
71RRA., Vlad Vin rilă, SPÂNU, Dartiel, Observaţii ,,uupm to:durdor,lemgint din l..tihlt'-11I rdrâu,
În SCIVA4 11, 1992, 4, p, 1i02-423.
 În loc de încheiere:
CONSECINŢELE CUCERIRII TRAIANE
ÎN LUMINA ARHEOLOGIEI

Despre efectele războaielor dacke ale lui Traian asupra dezvoltării ulrcrioare a
Imperiului s-a scris mult în epoca modernă. S-a scris aproape la fel de mult, dar din
păcate mai puţin exact şi mai puţin obiectiv şi, de aceea, de o manieră contradictorie,
despre consecinţele imediate şi pe termen lung ale înfrângerii dacilor pentru soarta acestui
popor. Explicaţia rezidă în cantitatea redusă şi calitatea adesea îndoielnică a surselor literare,
în contribuţia iniţial modestă a cercetării arheologice (situaţia s-a schimbat abia în ultimele
patru-•cinci decenii) şi, nu în ultimul rând, în impactul poliricii asupra îndelungatei dispute
dintre teoria imigraţionista şi cea autohtonistii privind originile poporului român 1.
Paradoxal, iniţial ideea extermin:hii dacilor de către Traian a fost susţinută atât de
către irnigraţionişri (F.-J. Sulzcr, J. Chr. von Engel, urmaţi, în secolul al XIX-lca, de R.
Roesskr), d.t şi de cltre acei cltturari români ai „şcolii ardelene" (S. I\1icu-Klein, P. i\-1aior
şi Gh. Şincai), care pledau pentru o origine pur romană a romfinilor. Şi unii şi alţii accqJtau
ad litteram mărturiile categorice ale lui Iulian Apostaml (C11esares 327), atribuind lui
Traian afirmaţia că ar fi nimicit poporul geţilor, şi ale lui Eutropius (Breuiarium VIII,
6, 2), după care Dacia ar fi rămas lipsită de bărbaţi (uiris faerat exhausta) ca urmare a
îndelungatelor războaie contra lui Decebal. Desrul de timpuriu s-a recunoscut îns:l că
aici este vorba de formule retorice, în nici un fel confirmate de documente ,um:nticc,
cum sunt inscripţiile care vorbesc de faptele lui Traian în termeni norrna!i: uicit,
triumphauit, superauit. La fel de timpuriu, în favoarea supravieţuirii, a continuităţii dacilor
în vremea romană, au fost evocate numele autohtone de râuri (!,..1aris-Mureş,
Samus-Some_ş, Alutus-Olt) şi cele de localităţi (Apuium, Ampelum, Cumidava, Napoca,
Porolissum, Buridava, Sucidava) atestate în Provincia Dacia. Era evident c.l la sosirea
lor, coloniştii şi administraţia romană au găsit în Dacia o populafie băştinaşă stabilă, cu
care au trebuit să convieţuiască şi de la care au preluat aceste nurne 2 .

1
Pentru istoricul probkmei, n:zî: A. Arrnbruster, R01;:.a11itatea rm11h11il{}r. lstaria unei idei, Bunirqti,
1972; N. Stoiccsc::u, Co,uirmita1m romdni/{}r. A-ivire istoriografic/1., Buwre~ti, 1980; N. Stoicescu, I.
Hurdubr-ţiu, Continuitatm dam-românilor in istoriograji,1 mmd111) ,ri străir:il., Bucureşti, 1984; L Bâri.u, S.
Brezeanu, Originea fi continuitatl'a românilor. Arheologie fi mdiţie istoricit, Bucure.şti, 1991.
2 D. Protase, Autohtonii în D.uia, I, Bucureşti, I 980, p. 13--26.
846 ÎN LOC DE ÎNCHEfERE .
Acestor argument~ tradiţiOnale ii s-au adăugat t~tă -din perioada interbelică primele
mărturii arheologice de vieţuire autohtonă în timpul provinciei, adunate de C. Daicoviciu
într-o lucrare a sa devenită dasică 1 • După al doilea război mondial această documentaţie
arheologid a crescut considerabil şi a făcut obiectul unor cercetări speciale, aprofonJate 2•
Graţie unor s.lpămri sistematice, de mare amploare, antichităţile geto-dace, intensificat
cercetate în cuprinsul Provinciei Dacia, atât în Transilvania, dit şi în Banat şi Oltenia,
foc ast,lzi dovada incontestabilă a supravieţuirii masive a populaţiei b,!ştinaşe. Chiar si
u!ti!nii adcp\ i :ii rezei cx.:-crmin:l.rii fi.zice a cbcilor de c;1!Tt Traian au trdmit ~:1 rccunoascl
caracterul autohton al unor aşezări şi necropole din Dacia şi, implicit, existenţa m;kar
a unui „rest de populaţie dacică crăind în provincie" 3,
În realitate, aşa cum se va vedea în volumul al 11--lca al acestui tratat, urmele arheologice
ale populaţiei băştinaşe din Provincia Dacia constau din numeroase aşezări şi necropole
proprii, ,,închise", dispuse în teritoriile rurale, uneori chiar în hinterlandul aglomerărilor
romane. Există foarte numeroase descoperiri de antichităţi dacice, în special de ceramică
tipică, modelată de mână, în cuprinsul oraşelor, castrelor şi canabelor sau în aşezările şi
în vilele rustice romane. Numai în Transilvania sunt cunoscute astăzi peste 60 de aşezări
dacice de epocă romană (precum Roşia, Slimnîc şi Şura Mîc.1., jud. Sibiu; Noşlac şi Obreja,
jud. Alba; Lechînţa de Mureş, jud. Mureş; Sava, jud. Cluj), cinci necropole, dintre care
cele mai mari sunt cele de la Soporu de Câmpie, jud, Cluj şi Obreja, jud. Alba, şi
numeroase descoperiri de ceramică locală, de mână, derivând din ol:.iria celei de-a doua
epoci a fierului, în marile oraşe romane (Apulum şi Porolissum), în castrele auxiliare
(Bolo<ra şi Gîlău, jud. Cluj; Buciumi, jud. Sălaj; Breţcu, jud. Cov,tsna; R:tŞnov, jud. Braşov
etc.), În aşezările rurale şi ui!lae rusticae de ia Aiud şi Rah,'lu, jud. Alba, Cinciş, jud.
Hunedoara sau Bădeni, jud. Cluj4.
În provincia romană Dacia se constată, aşadar, în paralel cu cultura provincial-romană,
existenta unei culturi autohtone distincte, de-sine-stătătoare, dar evident contaminar:1
de cea dinrâi sub multe aspecte. În compartimentele sale principale (habitat, economie,
port, obiceiuri funerare), cultura geto-dacă din Provincia Dacia prezintă strânse relaţii,
C\'Îdent_de natură genetică, cu cultura celei de-a doua epoci a fierului din acelaşi spaţiu,
din care derivă nemijlocit, Comparaţia dintre aceste două culturi sau orizonturî culturale
pune însă în evidenţă, pe lângă amintitele elemente de asemănăre, resp~ctiv de continuitate,
şi deosebîrî importante, deloc neglijabile'. Deşi sunt evidente, ele au fost În general
C. D:ti:oviciu, Problema continuităţii În Dacia, în AISC 3, 1936---1940, Sibiu, !941, p. 229 unn.
1 Pentru secolele II-III nu a fost descoperită nici o asemenea construqie de culr în
D. Prot::i.se, Problema continuirăţii în Dacia în lumina arheologiei ţi numismaticii, Bucureşti, 1966;
2
ldem. Autohtonii în Daci.a, I, Bucureşti, 1980; II, Cluj~Napoca, 2000,
3 Erdây tOrtlnete, I, Budapest, 1986, p. 46, 80 urm.; Kurzc Cmhidue Siebi:nbiirgens, Budapest, l 990,
p. 49 urm.
~ D. Prora.se, Autohtonii În Dacia, I, p. 32-165.
~ M. Babe>ş-, Siebenbiirgen in de, ROmerzeit. Zur Fr,igt det I<ontinuităt und der Romanisienmg der Geto-
D.iker, în Siebrnbi.irgisches Archiv 29, l 994, p. l 17-144; Idem, ,.Devictis Dacis~. la conquJte trajane t·ue
pt1r l'archlologie, în Al. Avram, M. Babeş (ed.), Cîvili.mion grecque et cultures antiques ptriphC1iquts.
Hommagt: 3 Petre Alexandrescu a son 70e anniversaire, Bucureşti, 2000, p. 32/-338.
ÎN LOC DE ÎNCHEIERE 847
minimalizate sau chiar ignorate, probabil din teama - evident nejustificată - de a nu
pune cumva la îndoială teza continuităţii, Lăsând de o parte asimilarea absolut normală
a unor elemente de origine romană, explicabilă prin coabitarea cu populaţia colonizată
„ex toto Orbe romt1no", frapează cfopariţia unor componente caracteristice, marcante, ale
civilizaţiei geto-dace ,,clasice" din epoca lui Burebisca şi Decebal. Este vorba de următoarele
fapre, clar ~tabilite de cercetarea arheologică:
l. Dispariţia cet/iţilor, sr:1{iuni cu funct!e eminamente 111îli1·ar;1 şi, adesea, scdil :1le
autorÎtJţiî regale (pn:cum cetatea de la GrIJi~tea Muncelului, identificată cu Sdrmi-
zcgethusa bmileion, menţionat:\ de Ptolemeu, Geogr. IlI 8, 4) sau ale unor şefi locali (ex.
Cugir, Căpâlna sau Ocniţa-Buridava). Această dispariţie este efectul normal, logic, al
războaielor şi cuceririi traîane. În acela.şi tîmp dispar însă şi marile aglomerări, uneori
fortificate, desemnate în limba vorbiră de localnici prin cuvântul dava (prezent în
toponimele de ripul Buridava, Piroborîdava sau Ziridava). Răspândite în întreaga Dacie,
maî ales pe cursurile marilor duri, aceste staţiuni fuseseră, cum s-a arătat în cap. IV şi
X, centrele politice ale triburilor, locuri de cult şî, totodată, puternice centre ale vieţii
economice, întemeiate în egală rnăsură pe agricultură, pe meşteşuguri şi pe negoţ,
În <;ecolele II-III p.Chr., asemenea centre nu mai există nici în interiorul provinciei
(deşi unele toponime, precum Buridava, Cumîdava, Sucidava, în Dacia, sau Arcidan,
Capidava, Sacidava, în Moesia Inferior, au supravieţuit), nici în spaţiul gero-dac
exrraprovincial. Peste tot, dup:l cucerire, cornunită~ile autohtone trăiesc în aşe:zări modeste,
de tip „rural", net diferenţiate de cele ale coloniştilor roma.ni. Dincolo de limes, în
Muntenia, Moldova, Bucovina, Maramureş sau Crişana de astăzi, acelaşi tip de aşcz:lri
sărcşti era caracteristic pentru diferitele faciesuri culturale atribui ce dacilor liberi.
L Dispariţt."a locurilor şi ranstrucţiilor de t..·tdt. În epoca preromană drzie (sec. I
a.Chr. - I p.Chr.), Dacia a cunoscut o foarte originală şi variată arhitectură religioasă.
În sud-vestul Transilvaniei (în special în cetăţile grupate în jurul Sarmiz.egemsei regale,
care di~punea de o veritabila incintă sacră), dar şi În răsăritul ei (Racoş-Augu~tin) sau
în Mold\1va (Piatra Neamţ - Bâtca Doamnei) este vorba de constniCţii.illonumcnrale,
ridicate parţial în piatră, În alte regiuni, unde piatra lipseşte, se întâlnesc constrneţii similare
construite din material comun (lemn şi lut), ca de exemplu la Pecica, Jud. Arad, h Popc:;,rî,
lângă Bucureşti, la Cârlomăneşd, jud. Buzău, sau la Brad, în Jvfoldov:1 Centrală.
provincie şi, cu două eventuale excepţii (Tei-Bucureşti şi Panic, jud. Sălaj), nici în spaţiul
dacîlor iîberî. În plus, în Provincia Dacia nu au fost identificare nici alte tipuri de locuri
de cult sau sanctuare specifice populaţiei gem-dace şi nici nu au fost identificate cu
certitudine r,~prezenrări de divinităţi din panteonul autohton, aşa cum se îndmplă în
Thracia, Moesia, Pannonia sau G:c11lia, Încercările unor cercetători de a identifica anumite
divinităţi cunoscute în Dacia romană (precum Liber şi Libera, Diana, Silvanus etc.) cu
vechi zeîrăţÎ băştinaşe transformate prin interpretatio Romana nu întrunesc adeziunea

848 ÎN LOC DE ÎNCHEIERE
specialîştilor, care cred, în general, că există prea ·pi.1ţine argumente pentru a vorbi de
un sincretism religios daco-roman 1•
3. Dispariţia sacrificiilor ,mume. În ultimele două secole înainte de cucerire, în
Dacia au fost adesea practicate sacrificii umane cu caracter ritual, victimele fiînd probabil
în primul rând pri:wnierii de r:1zboi, dar posibil şi alte categorii de persoane. Astl1.'.1 de
„descoperiri macabre" au fost consemnate până în prezţnt În peste .30 de staţiuni geto-dace
din perioada „clasică" (Sighişoara-\X'ictrnherg, Popeşti, Griî.diştea, Orka, Brad etc.). Este
:hLi;:i c\'id,:nt c1 11u ,_'ra -vorlx1 de nwrrninlc ,1dcvJratc, ci de urmde unDr ritu:ihtri
:.,lngeroase, la care de altfel facea rdCrirc Iordanes (Getica 41). În secolele II-"111 astfel
de descoperiri lipsesc atât în provincie, cât şi în spaţiul extra-provincial al Dacici.
4. Transfonnarea obiceiurilor funerare. În ultimele două secole înainte de cucerîre,
Dacia aparţine unei vaste zone far:l morminte, ,,eine grdberlose Zone", cum spunea Joachim
\X?erner, cart' cuprinde şi arîa celtică central-europeană şi în care s-au practicat ritualuri
funerare „discrete", greu sau imposibil de sesizat arheologic (vezi cap. IV şi X). Excepţie
fac necropolele din cultura Lipiţa, din extremul nord ai Daciei, care încep din secolul
J p.Chr. sub influenţa culturii germanice Przeworsk, şi cele din Oltenia, aflate sub o
puternică inAuenţă cclto-scordiscă.
Odată rn cucerirea romană aceste practici „discrete" au fost înlocuite de altele, normale,
cu mai vechi tradiţii locale: incineraţia în urne sau gropi, în cadrul unor îminse necropole;
complementar, se practică înhumarea copiilor, probabil sub influenţa unui obicei roman
evocat de Pliniu cel Bătrân (Nat. hist. VII, 72): hominem prius qumn genito dente crcmari
mos gentium non est. Ca urmare, în Provincia Dacia apar marile necropole băştinaşe de
b Soporu de Câmpie, Obreja şi Locusr;:;ni, iar în Moesia Inferior (Dobrogea) cea de la
Enisala. Interesant este faptul că acest fenomen se întâlneşte şi la dacii liberi, în special
Li carpii din Moldova, unde în secolele II-III sunt cunosrnre numcr,oasele necropole
birirnale de rip Poieneşti-Vârreşcoi, însumând peste 2 OOO de mormint~. În schimb, nici
unde nu mai există morminte rumu lare, de felul celor din perioada precedentă, în care
se reflecta bog,'iţia, purcrea şi prestigiul aristocraţieî militare gero~dace, Se manifrsră aici,
ci şi în faptul că dacii din provincie nu ridică monumente şi inscripţii funerare în piatră,
încă o deosebire faţă de alte provincii, cum ar fi Thracia, Pannonia sau Gallia.
• tabloul arheologic au fost determinate de împrejurările extrem de brutale ale cuceririi
Au fost cvoc:Ht: aici câteva domenii în care cultura geto-dad1 din epoca romană prezintă
o reală disconrinuit.:itc faţă de cultuLl epocii „clasice", de dinainte de cucerire. Există
desigur şi .1ltde, de exemplu reducerea drastică a varietăţii şi cantităţii cerarnicii autohtone
lucrate la roată, pemru care există o explicaţie simplă, de natură economică: concurenţ:1
rn,lrfmilor romane ieftine şi de calitate superioară. De manieră generală se poate afirma
că .,economia de piaţă" romană, pwduqia masivă şi eficientă a officinae/..or provinciale
1 M. Barbnlescu, !ntnfi,rn1re spiritualr Î11 Datifl romană, Cluj-Napoca, 1984. p. 206--209,
ÎN LOC DE ÎNCHEiERE 849
şi importul din alte provincii au dat o lovitură mortală economiei autohtone tradiţionale,
antrenând decăderea vechilor centre de produqie (aşezările tip dava).
Dar, în esenţă, cele patru elemente de discontinuitate amintite nu au avut o astfel
de determinare economică primară, ci constituie mai curând efectele unei politici romane
consecvente, cu măsuri de duritate puţin obişnuită faţă de populaţia învinsă.
Distrugerea cetăţilor era normaLi în vreme de război, dar dispariţia marilor d,wa este
evident urmarea unei reorganizări a habitatului prin m:'îsuri de autoritare: deposedarea
comunităţilor locale de cele mai bune terenuri, dispersarea aglomerărilor de populaţie
,iborigen;1 şi reaşezarea acesteia ln hinterlandul centrelor urbane ~i militare romane. Accslc
măsuri vor fi dus la dizolvarea suucrnrilor statale şi tribale, la bulversarea ierarhiei
politico-militare şi la suprimarea puterii aristocraţiei geto-dace (de aici şi lipsa mormintelor
fastuoase în necropolele indigene de epocă romană), continuând sistematic, în profunzime,
actul disrrugerii regatului lui Decebal. Nu rareori însă, în zonele rurale, populari a dc1cic;'i
a rămas pe loc, în aceleaşi sate, aşa cum s-a dovedit prin srratigrafia şi inventarul unor
aşezări, precum cele de la Slimnic, Şura Mică sau Roşia din sudul Transilvaniei.
Imerlicerea, respectiv dispariţia locurilor de cult şi a sacrificiilor umane, este continuarea
logică a aceleiaşi politici în domeniul religiei. Distrugerea structurilor politice (rcgarnl)
şî sociale (triburile, aristocraţia) a fost astfel consecvent continuată de romani prin
interzicerea religiei „oficiale", respectiv a practicilor cc decurgeau din ea (sancn:arcle,
sacrificiile umane, discretul rimai de înmormântare, fcnorrn-:nc puse de unii cercetători
în legătură cu reforma ipotetic atribuita lui Deccneu; vezi cap. IV şi X) 1•
Fără a 5esiza sau anali?.a în detaliu faptele. de mai sus, autorii moderni (mai ales partizanii
ideii exrermirn1rii dacilor de către Traian) au motivat în chip diferit duritatea evidentă
a cuceritorilor romani. Regatul dacic devenise extrem de purcrnic, capabil să coalizeze
alte populaţii (sarmaţi, germani), să asalteze posesiunile romane din dreapta Dun,1rii şi
chiar să pun{t în pericol echilibrul strategic general. S-a invocat, de asemenea, încllcarea
obligaţiilor asumate ca regat clinctclar în 89, după războaiele lui Domitîan, şi în I 02,
după primul r;1zboi dacic al lui Traian. În sftir~it, o cauză. determinată va fi fost rebeliunea
din 105 si rezîstenţa acerb;! op_usă romani!~)r, cu mijloace care încălcau regu!ile acceptabile
ale războiului (vezi episodul Longinus) şi cite au provocat nuri pierderi romanilor.
Se poatt deduce de aici că politica dură a cuceritorului şi consecinţele ci atestate de
Daciei, mult. diferită de anexarea relativ „comodă", cşalon:,nă în tii11p, a altor pn.1vincii,
precum Thracia, Moesîa sau Pannonia. A-.rfel s-ar putea explica. şi faptul că ;:icesre
consecinţe dramatîce ale războaielor rraiane nu s-au limitat la spaţiul viitoarei provincii,
ci se pot constata la scara întregului spaţiu geto-dac, deci şi ,t celui extraprovînci:11. N"u
este. deci, probabil, nici o exagerare în acea inscripţie funerară de la Corinth, în care se
1 M. Babeş, De.icoperirile fimeran: şi .rmmificaţi,z lor în contextul culturii geto-r:b.ce d.asice, în SCJV:\ :19,
1988, l, p. 20-22.
850 ÎN LOC DE ÎNCHEIERE
vorbeşte despr_e înfrâllgerea „ÎOtregi·i Dacii" în urnl; <:dui de..,al doilea război dacic al lui
T raîan: ,,secunda expeditione qua uniuersa Dacia deuicta est".
Excluzând exterminarea masivă sau totală, se impune ca studii viitoare să analizeze,
în primul rând cu mijloacele arheologiei, care au fost consecinţele pe termen lung ale
acestui tip dur de cucerire asupra populaţiei băştinaşe. Pe plan general isroric ele vor
trebui să stabilească dacă împrejurările particulare ale rnceririi romane au îngreunat sau,
dimpotrivă, au favorizat succesul romanîz,Irii Dadei, Un fopt este oricum evident,
inconi-c:;tabil: acest spaţiu, locuit odinioară de gqi şi de (fad ~i încr;r~x)r:J.t în Imperiu
de către Traian, avea să devină, de-a lungul secolelor, un nucleu masiv şi durabil al
romanităţii orientale.
M. Babeş
A Adriatica., v..\farea
.\ha, fiic:i lui !·kbtaios (~cc. al II-
lc;i p.C:ir.). pn:orc;1g:l a Cybdei
la !-fotria: 611.
Abd<.'rn. ccute gn:ccasc:l din sudul
T:ir:iciei: -416.
Abbhius, istoric got: 407.
.\c dcmia Rom,inil: Xlil-X\I;
Secţia de" Şttinţe !swrice şi
Arhcologit a··: \'.\'l!---XX.
:\ci&l':a, !oc.11iute în D:tcia: 442; v.
şi Eno?·şti.
Adrncr, \fichad Jnh:mn (1 '782---
1862): 50, M.
.-\corniun (:\korni(lll), grtc din
r:ion)'Supolis, trimis al lui
Bmc\iista pc· lii11;4,i Pompei;
dcnctul dat in cimtea lui -:
4(J8, 437,441,634,639, 6'"'0,
6-1, 678, (i-9, (,81, 68.3.
\n1urn <Grecia>; hi!'t:i dt li~·:
Ml.
.'\damd:si ,•jud. Com-t:1.nţ;:>: 'i1,
~î4, ":"i5; momm1cmde cu-
mernornri,-e de la--: ~00, -14_
._,I\ 7 25- '"'~'.9; 11hH1UnWntu]
niumfa!dtc l:, ·-: 7 1•\, ~2-1, "2'7 •
~_15, ,i!tnul fun<:rnr de la -:
~15, 727-~29; n,unn'.lmd lui
fui,cus de !a-: 715.
\d.'tnc\ta-M!i.n,hrirca, tip de m<l
ntdc; 411.
* lodire ;,k:1ruit de dr. Durina~- Ruso
INDICE'
Adriatică.
AdZijska \'odenica. <Pa.zardZik,
Bulgaria>: 416.
:\cg}-'%US, cctale anticii, azi Tulce:i:
532, 676, 694, 695,698,699;
cuccrire:i ~: 4()5, 702.
.,\di:l!lus, C!audius (c. 170---c. 235),
~criiwr latin: 5...,1.
.-\di:mus, v. Plautius Sih·anus
\dianus.
Africa: :',9, 62; - odental:l: 59, 62;
- ~uh~ahariană: 62
A (ndita, divinitate: {iOS---610; rem-
pl1il ~: 589,601,605,679 .
:\g«pia <jud. Neamţ>, p11mnnkle
de fier de la·-: 507.
Ag11thudaimun din Ak:xnndria,
gt'?grnf grec: 406.
.\gathokks, fiul lui Amiphilos: 6?,2,
634; decretul lui -: 519, 521,
SK3.
-\gadmkles, fiul lui Lysimach: 476 .
.\gighio! <jud. Tulcea>; m,,rmfinrul
princiar de la-: 38,418,451.
469. 4--:0, 481, 41J3, (;.23, ..,93 .
-\;;rippa, Marcus \'Jps,1n'.,1s (63-12
a.C!,r.), general şi 0\11 politic
roman: 435,437,439, 4--41:"J, 442;
brta imocmitii de ~: 406,
4.19.
Agri? <iud. Arad>: 411.
~i 1-'1,)tlna Panait•RÎrlC~lll.
Aihunar (\farlka \'ereja) <Bulga-
ria>: 110, 146.
Ail.t..ls, rege scit: 58,519, c,·,s, S'J~.
Aiud <jud. /1.lba>: 5_\-1; ,i;-;c1:t1·e:; de
!a-: 846; descopnlr;i( de ia -:
H1, 3""'2, 499; tipuri ci.:: monede
- - Cugir: 411; Chde ~- 226.
:\iz,s, !ucalitat<.' in l)acia: 7.U, :41;
v. şi F,'ldiug.
.-\b(,sa~, rege scit: S8, S 19, 5""8. 3ill8,
599.
Ab ! P:um,mit,rum: 1,(J'J; - I[
PannonÎilr•.m1: 750; -- li ! !i~pa-
nornm et /\rnn,corum: 699; -~
Vespasiana O:ird,mnrum: (/ilJ.
;\!;1,;a l·liiyi'1k -..:Turcia>;
mt>rmintde princiare de la ~-
2.B.
.-\lba, judeţ: 112, 11'7, 154, !C,1, 1""b,
226, 22s, :nn, :s-11, '44;
repcnoriul ,1rheubgic nl - '.12.
A!b;i Iulia <jt1d . .'\lb:i>: 1:\1, 1.'iS.
i54, 440, 4,11; dcsc,Jperirik de
la-: 4!, .)44; muze-ul clin--: 51.
:\!h«ni:1: -Q6.
-\lllt:Şti<:ud. Con~1.1111·,1>: s~r;,
ST"; s·t·i,ir,;a de ia .SW.';
Jescnptririle de b -: s-8;
::şr:rnrc·a dr.: la - ,J .:l \ 1e' · )...,...,
:\lhe~ci '-jud. Td<.',,:·m:m>: 316;
cttaw1 de la --: 493, "196.

,\lbip <jud. Vaslni>;. tum~!ul
,,.\Io\·ila Răbiiii" de la ~: 504.
.-\ldcni <jud. Buzfo>: 145; aspc.ct
rico!iric 1,b; siipăturilc de !a -;
l-1-6.
,-\ lcx2.ndre,cu, ,·\kxandrina D.: 524-.
\!n,;;r;drescu, Pctr(; (19.10-2009):
158.
\!,·xJn.JriJ <Fgipt>: ,w6.
\l,--,,111· 1 <ju,!. T!)nJI 11n11; ; dcs-
,l
,·,•tKtidc de b 4dil, -¼ii6.
:\inandrn cd :\!arc, rege al .\Iacc-
donici (_'l36---J2.1 aJ:l1r.): 51-53,
hl3, 412, 415, 426, 429,
,F6---458, 460- 4(13, 466, 470,
,r,1, -1-~3, .P<>, 4.17, 481. :-,cit),
19.\ 594_ (,7..f.-6:?,6, 722;
monede de tip -; 410, 4î 1,
530, 552, 590-SJ2, 594- 5%,
(, 32, '.'%, -:'9î.
_-\k.\iallu, \!arius: 325.
_\if,ild, \il'ut de ~(·s <l'ng,iria>:
12•t Ul.
\I; r..;::;sh <J'u1na>: aşcrnrea dc b
-: lGll
\liobrix: ➔-8; v. şi CarrnL
\ihuos (sec. al \'lI-lca :t.Chr.),
['UC't gICC: .'.f?2.
\lina~. uie: 11.
\lm.1j, :nunti.'); dc:pn.:siun,:.1 ·: 9.
\lpi. m,mp: 22, 27, 13, 21\ 233,
429, ,1r, 4Y>, :'i4.l
.\lpis, râu ;1.ntic la 1-krodt„t: 437.
\l:in Tepe <jud. Tti!n:a>: minele
de la-~: ST\ 5 5.7
\im .-\dige, regit,nt din Italia: :'/i2.
\iţ:i.na<jud. Sibiu>; drocop,'ririk
de la --: 342,
.\hnus (:\lu;a), râu in Daria; 437,
442, S•Ei; t·. ~i Uit.
,\]y;mes, regt al [ ydic:i ((,H).J60
·i.Chr.): 421), 5'72.
,\m,tdokos, L'.inast al 1r.;cilr1r ,xlrysi:
-i69_
,\nwrica ,k \:,m!: 30,213.
\mi:~n (,',mm;anu~ \!a11.d!i11us) (c.
330----c 395), isH>ric b1in de
nrie-,,ine gre,idi: "'.'2(), '72.l
-\mlaidina: ST\ 579; v. ~l 23 Aub'l.lSt.
INDICE INDICE 853
Anlpdum, k,calitatc în Da'l'.ja: 8,lS; ,\ntonr~cu, Tmbari (1866-1910): Apulum, localitate în Dacia: 441, A1iapcithes, rege scit: 415, 421,467, Artemis, (fo-initate gread: ,116.
". ~i Zbrna. JO. 727. 8-lS, 846; v. şi Piatra Cra..ivii. 468,619. 418, 451, 595, 599, 606, 608,
Ampbipoli.~: 592. ,\ntonini, dirn,~\ic rornwă: -W6. :\guileia, colonie, metropolă eclezi. Ariaramnes, satrnp aJ Cappadociei, 835; templul - din Efes: 420.
Arnrx;iţa <!ud. :\lha>; descupetiri!e .-\rwminu5 Piu~ impănit roman ~stică a Rcgio trivc11<:ta de la sec. aJ V[-lea a.Chr.: 466. ;\sheri, Da-,,id: 447.
de la •-: 228, 232, 236. (13.C:--!61): 4Î2, -02, 597. ~G.rşitul ~ccolu!ni al IV-ka
,\ri0Yisn1s, co1113.ndant militar al :\sia: 30, 31, 62, 11 O, 116. 23.1, 466,
:\m1ntts l, rege macedonean (c. .\ntonius, ~fan:us (8?-.10 a.Clir.), <Jt~lia de Nord, zona adiia- sucbilur: (/'"4. 4'71, 484, 565, 56(:i, 635; ~
nin pohi~ şi gri>eral roman, rică>: "'90.
.':•W--498 a.Cl1r.): 568. Arist:1gor,1s, fiul lui ,\patourios: Ccntrnlă: 37, 23.1, 2.'34, 241,
,\rn;ntaii ,1! 111-ka, ,ege memhru .tl cdnj de .,I dnilca Ac1uiw:um, ca~trn de kgit1nc şi 012ş 6.l'1, Mli, 680. 420,422,474; - :'\.fid: V, 238,
m~n-dDllCSlll (',(JJ,- .\02---J~o 1ri1Hm·ir,1c '701, -:'112. rom.an în Pan1mni,1 lnfrrinr, 290, 318, 1)7, 3,18, !fl0-•Hl2,
,\r\st('.tS ,lin Pn>concsscas, [)<1tt
t./ 'hr.): b9, ;il)8_
.<cdiu ~l kgiunii !I .\,li,:1rix .jli6, -120, ·129, 4 \,\ -1, \ i""\
grn: J.J?.
,\111.JbCJUYO c.:;\l:,nd,,ni.i>; <Ung;u'l,1>; i1louir1i:k de la-: .)%, 619,627, (J.J(), {_)·:s, (;')9,
.-\1 ;1d1M,i~, inţdtpt ~cit: --1-48. \ristides ;\dius (c. l ! 7--c. !1-P),
~oJ.
i\n;,do! <azi Domanskoe, desecpniri!e de la --: 117. retor şi filosof grec: 432. 794,
Arnb!,1: 122.
l 'naina>; tezaurul de !a ;\p"- <jud. Satu ;'.fare:>; dcpozim! Ariston, locuitori din Callatis (tatăl :\~iaticus, prefect <în l-loti"lrnicia lui
ck la -~: 2:'iS, 285, 358. ;\raci <:jud. CuYasna>: 24, Liberius>: 698.
'.!93, 594, 596. şi fltll); dccn.:rul pentru - -tatăl:
Arad, judeţ: 126. 534; repertoriul
:\rwtolia:4, HH, !07, 114,116, L'>7, •\pnhida <jpJ_ Cluj>: 50, ~,34; 642,643. .-\siria: 290,419.
arheobgic a! ~·: 52.
138, 1•-U, 1<13. 164, 171, W7, r\(-cropola de b -: 527, 514, .-\ri:;topbancs (.Aristofan) ('145<380 ;\sirns ..::Macedonia>; aş(·1.area de
:,>,7_ ,-\1 ,d <jud. Arad>; necropola de la
.LU, 264, 283, 284, 358, 400, il.Chr.), a11tor de comedii grec: la -,: 244.
- Gru: 534; iwuopula de la
,119, 4211, --UO, 596; ~ orirnrn'.!i: :\pl1rndi~ias: 5'77. 415,456, .':>68. .\$kkpios, di,,-inaate s;n:acil: -t27,
- · Ccala: '.'34; necropola Je la
l(,3. ;\pd:u (Apolbn), diYinitMe: -3'"'2, :\ri~totd (.184----322 a.Chr.), filosof W2, 607, GlfJ.
- :'\ou: .'i-34; popubţia -: 19.
.-\rrn;.;irr,andrus din \fi!et ~c. 56 7 , :i83, 586. 588, 5(Jl, S93, grec 4-:'0, 571, 587„ 600, 620. :\scarhaddon, suwr;u; asirun \6ŞO--­
)95, 5%, 'i\/8, 606, 608, ()(,l'), :\udo~, tip de munedc: 411.
h10--::i47 ;t Chr.), !Îlo.>of grec: :\ri,işd <mm. Vâlcele, jcid. MS a.Chr.): 419,420.
.HJJ, 5"'1. 61 î, 61~~; :\gycns: 606; - Araros, nîu: 4)7; v, ~i ln!omiţa.
Co,-a~na>: 50, 110, 1 56; :\scurb;;1Upal, suveran 1\irian (668--
;\,,d;ilo c.:J1alia>; a;cnrea de la Delphir,i(l5' 60(), (,(11, 608; - ,\rnex (,\rnx), llU\·iu: 422; \' şi
lezanrul de la~·: 167; cuhur:1 ·-: 628 a.Chr.): -119.
n. l·h-1,cd:ioreanul: '.172; ·- lctws \'ulga.
154; v. şi cultura Cucutcni. :\i,ur, oraş-s1at: :?.64.
l,,,T;in,,:iduW)l ur): ~82, 5<)(), :\rc:1lia <i1..d Bisuip-'\;ăsăud>;
Andriq-cm <i:id. la~i>: ,l~tnn'..l ,k .:\rbim <Js:a:-.1hsran>, aşenn:a şi --\teas, :\thrns (Auias), 1\'gc ~ui:
(J00, (,06, 634, (JSO; - Phoehus: depozitul de la -·: 344, 360.
!a ··: .)16, _) 18; necropola de la
054; - Pho!u.1tcrim: 602; :\rchiud <jud. Bistriţa-~ilsăud>;
nccropoh de la -: 265. 410,415,416, ro, 471, ,N2,
-: 29 7 , :\rktinos, poci u1iksirtn: 562. 509, 510, 57'). :il)7, 598.
'f h ..rgdios: 6(J5.
1 r,etropula de L1 ~: T'8.
:\nd:·icfc::.cu, !nan 188R-- !'i'H): ,-\rmc:nia: ~47; - isurică: 419, 622---624.
,\puilodur din ;\ten:>., aut•)r grec: :\rcin, <jud. l lurn:dc,,1ra>; ;tfCl:uea
50. , \rnuwanda al Jl J. ka, rege hitit i\trna <Grecia>: 410, •160, :'.Sl,
)69. de la-·: 813.
,-\nglia. -17. (c.122() .... 1200? a.Chr.): ].83. S82, 584, 588, 5W), 618,
:\pdlodor dm Daff„l'.'C (c. 60-- c :\n.s, di\·inirnte gre,Kâ: ..\]8, 450,
_-\ngus1i;1, !oca)iiaa: î:·1 Dacia: 441; v. Arpaşu de Sus <jcid. SiLiu>; '.,20---62.1, (i30, 6.11, -:'il; mor
123), ,irhikct ~i i-igincr roman 834, V. :\fartc.
fi Brqcu. a~c~.area de la-: 759, -:'65. mântui de !a - · Keramtik<'>s:
,k origine ou-iană, nhitcctul ştf :\rgamum, \·. Orgame.
_\nina <:i11d. C:iraş-Scn:nn>; :\rp:'işel
<);id. Bihor>; depozitul de 319.
,d :ui Trni;;n: "724, 7J1; JU1mu!
mindc ,le la ~: 9. :\rgedavn (, \ l'gid~va, Arcida;-a), -\1estina, cultură: 2()L
C,imnnci hu Traian: '19, -2.); la-: _l.42.
kK;ilit:>ie în Dacia, situ:ită pe
.-\nmoa~a- D()hrqri, rip de monede: a1,,r{)rnl po,.lului de- la ni'inilre: .-\rn1biun~, cei.irc ,111ric.l: ,1~s, S32, \ thrna, divinitak grca<.:,l: )()_\ 595 .
drnmul imptrial ron;;,n între
411, -%. "'39, 7 H. 699; \'. şi \Hem. wn, 601,609.
Led,:rata ~i Tibisc-um: 4,tl, 442,
:\nthon!, Da'-'id: 240. :\;s0furnia <J1.i S01.0pol, Bnlgari,1>: :\rrnnr.iu.s llamma, prefect <in :\;·hen.1ios din Naucr:1tis. ,,.;,,ne
6 7 2,679,847; \'. fi \"ăr~d1a; -
.-\ntigonos Gonarn~. rq:e ele'.JÎstic 41 l, 437, 562,569,585. 506, (Popeş,i ?): 6 70. Jlotărnicia lui Labcrius>: 698. grec: ro
\27: .. :.:.w ,t.Ci-:r.): 526,629. -~')2, )99, hl7, 6.?J, 6~8, 6.':U, Arsa •~jud. Crn1st:i.nţa>: 5"71\ aşc-• ,\tbntic, v. Ocea:1ul Atlantic.
;\rgeş, râu: 14, 15, l8, T, 69, "'0,
.\niigon<>S \lonophtha!mos (c. (J".'), 6'6, (l78-6SO, '85, ---9(), zan:a de· la ~: 577. ·\tlas, r,\u: 4.37; v. şi Olt.
, 2.10, 261, 26.\ 330, 423, 437,
382--3Ul a.Ou.), gc>nernl W0, S22; - Pontica: 5"'1, riJ?.
457, 477, 670, 672, -02, 795. :\r.s;,cizi, dinastie în Panbia şi -\ti.ica: ,233, 622, 630.
m:iccdorn:an, di,tdch: 4'S, 62:'i, r\p(>ilo1~io5, rnlbti,m; decretul :\rmcnia: ~-l-7.
:\~gi~sa <Greci:1.>; dc5rnpcwilc de' ,\\d <jud. Sihm>: 534.
627. pentru -: ~oo.
)3 -: 114, 116. .-\rsurn <1ud. \•,1slt1i>; aşezaH'.a d,: :\ucissa, tip de fibule: -()1.
:\miodws al 11-ka Th,:os, ~uvcrnn :\pollo,,ios di•1 Rhodus (sec. Ji ;JI- la ~: 503, S:'.3.
.-\r;:,,n dir, :'.\icomtdia (Fl;,vius :\!lf,,'1tsnis (Caius lu!iu~ On:n·ianus
al Reg.i.nilui ~ckucid (261 .. -2,!6 k,1 ;;.(]11.). poet Frec 42.9. ;\na~cr;.;cs al ]].!ea :\.kmnon, rege
-\rrîar,u:;) (c. 95----c. !75), <>m C;,(c~ar .-\ugussii~), :mp,lrat
a.Chr.): 627---62(). :\ppi1nus (c. H:0---c. PO), JSl('ri-: pnlitir şi isturic grec: 438, al Pcr~iei(-W5-359 a Chr.): 466. roman (27 a.Clu. - 14 p.Clu.):
Anrja <Bulg:uia>; tc,:aurul de la-·; g1ec 'i22, :'42, 6.19, 681, "722. 471----474, 478, 507, SSO, (i24, :\rtemidoros din Daldis {sec al 1], 47,411,412, 428, 4.'P, --140,
587. :\ppius Sabinn~, v. Oppiu~ s~binu,. (J25, 723, -61. lea p.Chr.), suiitor grec: 456. 44,1, -149, 5-31, .197, 6i\ 637,
854 INDICE INDICE
85~:
(,4J, (irl1, 688, 690, 697-•700, Balcani, munţi: %, 111, l'l.4, 1(,0, )31--3.3î, 344, 348, :i64, T72, 13,'trhd <jud. \':tslui>: 123, 139; Berindia <jud. Tirnis>- .. ,_,
-+21, ,n_;, 484, 485, 508; > , .işez.i.rea de
702, 721, 802; v. şi OctaYian. 329, 344, 351, 415, 432--435, dc:ro;drul de :a-: 344; podişlii la~: 759, 765. Binricioara <" l
, JUc. Nl•:irnt>: 84·
:\unjctitz, cultură: 215, 216, 2.15, 438,469,472,486, 517, .'.ll8, p~rioach ~: 508. -: 7, 11, 13 l!Ş{·i.area de ht _ !. . . '
Bc·rkes%-Demecser, grup rnlt !·
24-4, 284, 356. 522, 542, 543, 550, 551, 797, lh:;(:lahrn: !67, 1m, 170, lî.3-17.S, Bi\r~,1, dtpt<'".siune: 534. 274,306. · ura. 80---8J, R(), 87. . .,llarte:
801. !S·}, iBl, 232, 297, 316, 356, Bât"St'fli, giurui rnlrunll ~: 3.n, Bistriţa <:jud.\'.'!.,,--,..
\urdius Victor (Scxtus Aurelius BnnaJea <jud. Mureş> 8 cc~ ... , dcpo;ciiul de
Balcic <Bulgaria>; v. si r,7, 483, sn, 545; v. şi 4h6, 507; necDpole de tip - aşezarea I'.! ~: .172.
Victor), istoric latin: 750. de !a ~,: 759, 765.
Dionysopolis. \[o!rh, ',t, Rcpuh!ica
\u~tria: 1'.16, !.21, 236, 289, 343,
508. Bblliţ1,,1·,1t,:7 14 18 ., ,
n ttt,,n)",l
,· t'ng.,1ri~>; necropola lkrq, Gerh,,1d: 50. dP •. , · ,hO,,~'Î'l,.2,p:;
Ihlomir <ju<l. !·luncd,"u:1>; [Unu, r .igia (J 930---200:\): 52. -- ,; 1n\111;1i - : 7 '
428, -129, 822. !{n •en.i <jlld. S:,tu \bre>
,1ftz:;re:1 de b -·: 124. ,k la~: 257.
\\(k,:Yo <l 'c1\1ina>; ,k~e<1pcririle l'..î;·,l!î1u <jud. Dolj> '.l/<'; W",I ,k ,k la - . S,',4_ , 1;,o:ffc,1 R1hy11i,,· vo.
B.il? <jud. hşi>; ,1~1·;" ,·'.1 de Lt · lh,i.lJ j,•cl. ( ·rnş Sn-nin>: 14 Li · -/'..'(,, :;_l_l
dt :,i : dl. B_,, ,bi~ (Jkrwhia) <;ud. e,
3S. lik(~ti <1t:d. V:dtii>; clcscopcnrile lkba V,·che <jrnî. Timip•; cksrn-
:\n,un, ,\lc,,uidru: 4 7 4,677.
Balta, raion <Ucrnina>: 351, do;:: la-: 41. Sen:rin, Berzm·ia~ . "'.raş-
periri!e de !a-: 159. ' a~t>zare
.-hima; imc-ripţia de la-: 748. g;ideni <jud. Clui>; aşezare,1 de la f{,man:i siruna pe drumul
B,Jta Albă <jud. Bu:n'iu>; Hegheiul (Bega), râu: 259_
.\xiopolis <Ccrnaw,dă, jud. Con- necropola de LI -: 41. ·. 846. i:npenal dintre LcderJta ~j
Hd1im111 (Bi~iuim) <Imn>: 4Ml.
nau11a>, aşezare rorn:mă şi Ba!rn Borcea <jud. la!om!p>· 230. Băiccni <jud. Iaşi>: ttczaurn! de !a Tibiscum: "'32, :41, '
bi1antin.'t: 699. ikid,md <jud. Tuke,i>; cemrul flir- Res~el, \\'.: 449.
Balu Săratfi, ,;ani<.:r <C:transebeş, •
0
\K[, 493, .,şez:irea de la - :
rificu de b -: .J(}5, S(,5, 623 .
.\ :ios, râu: 244, 414: v. }i \';udar. jud. CarnJ-5en:rin>: 2.'i9; grn- :i.2(,; S,!5. BeJtcpe <com. Mahrnudia . d
.\iov, V. '.\fJn_>,i i\;,,v, pul ceramic~; 7.59, 313. B:!ile l·krnihne <jud. Caraş­
Peiui, <lcrresium:: 6, 10. r u1cea>; aşcznrea de
' 1u ·
la -·
l"kian <-jud !lunc&l:!rll>: 814. 495, 56.'i. .
Balta Ve1de <jud, \!ehedm;i>: Scn::rln>: 81, 91, 223, 829:
ck\tc,pnirilc <le la-: 114. Hddiu::mu, :':ico!ac.: (1844-18%). Betfo1 <jud. Hihor>- 2-4.
B 316. 335,361, 364; m::cwpnla
de la -: 297, 314, 334- 136, l\:li\a -"i,id. '.\foreş>; nc·cropnla ,Je 50
Ihb:1dag <jud. Tulce"a>: 5~3; aşc­ lk,'.id <jud . .\fort?>'. 810.
427; desc,>petirile de !a ·- !a~·: 4'J9. 501. HdcgiS <Sabia>; necropola de la
zarc:1 de la ~: 348, 565; dtsco" !1•c,p ,...,u,I· ,\<dt::unureş>; depoâiul
• •• ·1
punctul „Glod'': .164; grupu! ~ 7 2; culrura - •Crnccni:
pcririlc de la-: 87,319,329; !HL\:î <),id. !larghita>: 810. de la~. 341,342, ro.
cultural~· -\':lnop: 314, 2'72, .125.
necr,,pob de la-: 29"'.'; cultura B:dlnl:;,ti <iucL Oit>: 486; desec·
'.k'.(1st <lrlamh>: 215. llic:11. <jucl. !'\e~m1>: 14; (ksco.
J8, 2()4, 316, 318, 319, Bame 5, 14, )6, 27, .15, 37 -?0, SO, p,·,:ri!,: de h - : 452, 793, 820,
peririle de la - . Ciungi·
81, 121, 12\ 127, 131, HO, ~-ni. Bd_l!/cid -.:·Snbia>: 14, lll, ![7, 87
-~22.-124, 32lJ, 337, :'44, 346, n:ca;,, r3u: 14.
144, !53, 154, 158, 150, lC4, !Hkc'.-cu, ~icolae (lS ! 9-1 S52): 4.'>0.
56.'I, ::i(JS.
223,225,259, 261,270,297. Bcl<,grader <Bu!g:lria>; CC.lllj>lexul Iti,:fr.lfo <jud. Covasna>: Si 3.
Balwş, :.fun;,i.: 455, 457.
XVII.
309, 313-<'il:1, Jl8, 327, 3.10, ltikni ·· jud. G:1laţi>; dcpmirnl de ftmC!'ctr d(· la -· 571. Hicihs, nobil da( din antur:ijul lui
Thbiiun, ornş ;l!llÎC. 402. 342,346,366,411, 4·J2, 481, DtcdJal: :45.
b -·: 278,287. :klngn,d,wka, cultur:1: J23, 144.
lhclu <jud. Bacău>; pupuhţia -: 507, 'iJS, 527, 537, 55\ 709, ~·
711,732,738,741,744, "7%,
fkilgan ,o <Bulgaria>; 1::nurnl de Hckiznka, cultu1J.: .~98, 318, .te,. i'lin:1du! Oltului; ntrnipola lk la
·-,'{(), .
Rodqti
1't'am1>;
19.
b -: 597, S99. ('c•mih, di1·i,1irnrt: tran'i: 41(1, 418,
lbcitl <jud. f !uj>: 64. 810,846; ~ iugr,~bv (:,f1rhc·,;c): „Ctt:'i.\uia
361, MQ; mt.n\iî -: 9; cultura
!Hl;p1-ka <B1,lgaria>: '.192. ,1:,1,cno, 1n:-;. Hihan.",l <jud. Bihor>'. dtsc..,peririle
[hctrla, regiune în Asia Centrală: de la ~: 541: sanctu:1rni dt la
-: 16, 111, !27, 1:\1; 1ip de Dălţi, judeţ ·'-Republica \foldt,\".1>: 1\·wd(,rf, ()tto Fricdrid1 '°lngu~t
(1.~4. ,.. "'"'6; grupul n1irnral ~: T4
mo11ede - : SS3. 123, 1_;l{. 1338 ,J()ti8): "'27, '29.
!h:kn-\\:llrtc11l1crg s.:Gerrnarna>: Bil,or; !omd cumitat ~/Bilur: .149:
Fhnd <jud. \fure~>; depozitu! de H:tne:i.sa <jnct Gab11>: a;ez.itcft de lLn-·u,i,t1\ Fmi!e (19(12-l(r(!):
429; cultura-·: 213,218, 222-- la --: ')2. r,1l,ll\!l ~: 1(}_ '
la - : 341, .142. n0.
226, 232, 242, 252. Hiia <jud. \!ha>: tezaurul de la-·
Bamlinelli, SiJnchi R.: 7 25. Baniţa <jud. Hune<lo:\ra>; cetatea Be1d1ieş. up dt nm!Kde: 411, 5Y'.
llader, Tikriu: 255. di: !a·-: "'65, 769; deccope~irile ~'P-9, '.\49. .
Bandu de Cî.mp!e <jcid . .\fureş>: He :·iu, Dumirrn (JlJ(f7--l09tl): 51,
JhetKll, prmincie in l·fr,pania: 706. de la·-: 819. Bi!u.,: l.btt. <l 'cnina>-
so. 52, : V,, 259, 26!, 348, 42î. . ' - d.cs.cope,
!hhlui, r!iu: "?!J. B:k'igcrn: !1--!5, 4TJ. Fkr<c:1 <1ud. S,uu ~f.i!"f>, aştt:m·a rime J_e hi-: r:'4; nennpo!a de
lhni:1bi( <azi \'âkde, jud. Uui>;
H,1ia Clc Criş <j,td. Hunedoara>; B: r\1, H~a <jud. Bacău>; afezarca d~· b - : 514, 5.)8; Jes,·opcri:ilc b -: ~O.
dep,-.iLitu! c!e l;i -: 23(,, 3S8;
, 1c,copc1irile de la~·: 375. tipuri de ropo,,re: 226, ..'..\5. de !a -: 502,503; descopc·nrile ,_le îa -: 4)5, 5;3. it]yi P, ,rik, grup cukir,i!: 2-1 8.
lb;1 de Fia ·+al Gorj>: 74, "">6, Barca <Slovacia>- :işo.:1reJ ,le la -: de !a-: 504,505. Bcn:~ti <jud. G,tbţi>: :t~e1.:in·:1 de Bindr,J\ cEvinit.itt :liyrid: 127 _
S8; rtfl?area de !a -: 7 6, 81. 94, '.?54, 255. !t\urci S.:jucl. S,llu Mare>; depo;,:iru! h" · <J2; n:nmici de in l '.i'.'; Binford, J;;1vis R.: S4.
Baia \bn· <11,1d. Baia \fare>: 7; Barci;u, rii.u: 9, 17,534.
d,· la -: 28î. ,h:5c,:,pcnrik de la·- - ,.Dc··.\l,il Bîstr:,, t~u: ~67.
t<.:~:wrnl <k la ~: 80_\ 804; Ba~arab! <jud. Dolj>: necrupula de
Bt'iu-in:t, munte: 810. Tc1h1.:rei": 89. tb,,·,!· -· · ,-.,
-C.JU(l. uuh>· 116;
popul:tţi>t -: 19. la-: 226,335, 3.Vi, 427; culnim B,ika;., bc: 8. i-'e!1.:,.an. ,.,,nv: ':62, 5~2, )86;
dnwpcririle de ); -: _-\J6-
ih!bus, grumatic roman: 722, "">31, ~: 293-----295, 310, 314, .)18, IEth·ănqti <ind. i\khedinţi>; depo- desrnperirile deh~: SIP.
ne,:rnpub de la ':.3111- ., __ '
'-,),}'-'f'l\.1
322"•324, 327, 329-331, zitul de la -: 344. lkrimlei, Dim: XJV
732. rnltura] - -lşdnip: .113. 314.

856
B(Jlde}ti <ju<l. Pra!ww>;.depozitul
de la -: 343.
Bulcr.lz, grup rnhmd: 222.
Bolgrnd <l "craina>: 145.
B( ,Jintineanu, fază ;\ culturii Boian:
112,139, 141--143, 171
B,>lliac, Ce;,,u (1813-1881): 49,
5_;0, -:-ss.
Bi,!(Jga <jud. Chij>; c15trnl de la-:
S-16.
l-\"lngna <! ,1li,1>; 11,._-uopola ,le la
-: 336.
Bulomey, :\lc;;andra (1932-1993):
52.
Bonifay, E.: 63, CJS.
Bopp, Franz ( ! 79 l l 86 T): 2.18.
Bnr <Serbia>: 146.
llm.lne~ti <j11d. falo111ip.>; lczaurnl
de la-: sn.
l'br:hcu, n,rnplcx de nivelare în
Pk-ismcen: 26,
Bordqti <jc,d. \'r.rnn:a>: 810.
Bnrdu;,ani <ind. Gi11rgiu>: te)l-ul
de la - - Popina: 40.
Bonskonki, Pi(,U lu5if: 6,ţ_
Buristenes ,;Bnry,tht nes), oraş
antic-: 6 :::;, 6 "79; \". şi Olbia;
fb·iu: S62; v. ?i '.\ipru.
B,,riq;; <jud. :--.:c:un1,>; depozitu!
(le la - · '.::,%; de5U 'JX:rmk de 1a
-· }56.
Bmniş <iud. :-.:c.11111>: a~enHca de
la -: 548.
B,Jrndinu <Ccr;Jina>; !("Laurul de
la -: 264, .156.
!bmffla, >iko!·1us: 2-19, 2.51, 34(,,
.348.
lbronearn;, Va,ile: 11.5.
llon,,qti <jud. l:i~i>; :;şe;,.arca de
h -: 545. 5-tt'; nccrop(•la de la
-: 545.
Bor,,şa;r,j <iud. Gorj>; ci~c;,.arca de
la-: -:-4, "'6, 81.
B,,ro\·o <l(w:ilit:ite l.'1ng:î. Ruse,
Bulgari:,>; tezaurul de la ~:
417,469.
Hu~for, ,tdm1u,1rc: 4, 29, 30, l P,
466. 561, 562, ';(/i, .571; -
Cimm,:ri;1n: 691.
INDICE
Bosnia: 334,426; •· -Hcqegovina:
121.
Botnrnag;, <jud. Teleorman>: 5()2.
Botc•fana <jud. Sucea\11>, a}ezarea
de la-: 545; descoperirile de la
--: 310,
B,,1nrM1i; repertori1tl arheologic al
-·: 52.
B<iltJ;'~ni <jud. lbtn1ani>: 8.S, 86,
~:1n: P"l'''h\i-t 19.
·~:
l'•!lltik<'. <Grecia>: 591.
Hom:hcr de Perthcs CrC\'l'coe•.,r
(P88---1868): 64.
Bwna <jud. Săhi>; aşe;,.;ir<'.ll de la
-: JU2.
Hr,id < cnrn. :\'egri, !ud. 13adu>:
441, 702.; a~<-zarca de la-: 759,
-:-r,3, 765, 770. 781, 819, 847,
848; cbcoperirile de la-: 110,
322, 780; san,tuaru! de la -:
~,o, 7"'L tezaurul de la -: l 67.
Braidwood, Roberr: 106,
Bra11dcnburg <Germania>: 548,
549.
lk,ndis, Cui: 522, MR.
Brnncţ <jud. Olt>; aş.c?rin:a de la
- : 223, 2j0.
Bnnifcn, <Bulg:,ria>; rwcr,:,pda
dela-:488.
Brn~·-l\·; rqx:rtoriul ;,rher,logic al~:
'.>2; ,kpre~iw1ca --: 24.
Brn;ov <jud. Braşc)\·>, nmzcul din
- ; 51: necropola de la -
„Pă1icd": 297. 322; popubţ.ia
19; dc~c<.;p('riri!,e ~i pupul
cultural de la „Defllul :\klcilor"
(Sdmeckenberg): 220, 2,"\fl,
BtaH:i <jud. Sibiu>: 534; de~rnpe-
ririk de la -~: 501; sancm,m1! de
b "'"'6.
Bratislava <.$1oncia>: S(l(i; rip
ccrainic 252.
B1·:1toce,t, pas: 8.
Bnrnkl, Fernand (1902--1985):
XIV.
Br:idqtJ <jud. !-forghita>; aşe:.n.n:a
de la -: 80.
- - - - - ---- ···"'"'- = - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Bnldiceş.ti <jud. hşi>; '<}tzr:rc:t de
la .502; depoziuJ de la -:
344.
Brăhiişeşti <jud. Galaţi>: 480;
cetatea Jţ la~· 481, 4'.-18, S2.l
Flniib; crimpia -: 23. 423,492, 50()_
Bdib <jud. Brăih>: 14; P"Jwla\ia
~: 19.
l1r:"\1lip, ,;:1nicr <Br:Jih>; a,;o·:;rca
de la· : li 7; n,·cn;p,J1.1 d,: la ,
,t'J.?.. 52.3.
Briinc;,ti <Rcpublira ;\l<Jid(Jl'a>;
a~czarea de !a ~: 545.
Brătqti, a~pect cu:rurn.l: I SO, 1.'>3,
222.
Bnincovcoqti <jud. :,,Jureş>;
descoperirile de la ~: 3-B.
Br:î.nzeni <Republic,; \Joldova>;
a?Cl:Me:1 de la ~: 156; dc~co-
perirîle de la~: 1'74, 17.5, 1$1.
Bn>v.a <jml. Brn~<A>; ccutca de la
-: '62, 765; tez:i.urul Je la. ·
411,
Brclmii <jud. Uit>: 69.
B:-etagnc, rc·giune în Fr:rnţn:
Brctea :\-!urc~anii ,d.
l hmcdoara>; a~ezarc;i dc I,, - :
223, 759,
Brqcu <jud. (m>,,;;na>: 8,
rn~1rn] de la ~: :i46.
fsrn1i!, !-knri (1877--1%!): 64, i-:2
B1c'zje <S!ovcnia>; nccropuhl de L1
-: 427.
Brooi <jud. \'iikcn>; necropola Jc
la -: )15.
Britmwia: -:'48.
P.rlicknn, Eduard (1862--1927)
Pinimli~,ium, loc1lic~K anti(:\ < v.1
Brindi~i. h1lia>: ~42.
Brunn, \\ ilhdrn ;\]bert
:\69.
Brutu~ (.\1. !uniu~ Bruius), gcnu·.1!
roman: 8(12, /-:03.
Buh:1nj < !u!-;O\!avia>, aspec1 o:hu
rn!; 15.\ 1·. şi S.Ucuţu.
Buceg;, '11\l!l\i: 7, 14.
Bucium <s;H dc~fon\at, înglobat în
m\mic-ipiul bşi>: 11.
INDl(E
857
Buciumi <jud. Sălaj>; ca$trn] de la Bugcac <jud. Constanţa>;
~: 846. Buteridani localitate in D ~
necropola de la -: 488. , .'.' • oorngea.,
in temornJ cetă~i HiMria: 442 _
Bucuvăţ <jud. Doli>; cetatea de la Bugiu!qti, v. Tetoiu.
~: 496; aşprctu! cultural -: 127,
131.
. Buhuşi <jud. ?",;e~m1>: 248.
Bujoru <jud. Teleorman>·
Buruceni <Republica Moldova>·
aşezarea de la -: Sf13, 52
dc>scoperiri1c de la -: SJ8.
<
Buco,-ina· 50, 424; obcinele ·-: 6.
descoperirile de ta -: y:2'.
Bu\ureanu, Grigore (18s 5_ 1,J(l;\,
FhKu <j11d. Ialomiţa>; deso>pcririle
mo,·ih funciari! de la -: J.'.n'. so. < !·
dea la -: 507.
HUJk, cult\iră: HO.
B:.1curn, he: 8.
Bulii.n <jud. Buzău>; popnb:i,:
19. '
!folboci <R, puhlira \lnldoq>;
ntwura <iud. :'\khcd 111i>: 25')_ •;:;·,:.1 de l.i "': l :if,. .
IJc,1,fo, l'aiu: 17, )7, 437.
13t1CU(t::,-lÎ: 12, 13, 15, 18, 135, 2W,
261, 263, 372, 847; lnstitutul de
B:1lgaria: 110,116, 1!7, 121,135, Bu;,.nca <jud. bşi>; ~ancn1ai 111 de
140-143, 147, 150, !53, 160 la--: pg_
Arheologic din-: 51; ;\fozeul
167, 177,223,226,235, 267:
Naţional de .'\rnichitiiţi din -: Rylany <Cehia>; aşezarea de la ~ ..
2:0, 280, 282, 287, 3 ! 3, 318, 123, ' .
49, 51; Muzeul Naţional de
Istorie din-: 51,413: l"niwr~i-
320,344,351, .'\58, 369, :r:s, Byzantion: 5'1, 5'72, 584, 6) J, tJ] S
403,429,438, 451, 4.52, 469,
tatea din --; 49; populaţia ~: 19;
47 1,477, 488, 49\ .5"78, 586
621.' 622, 627, 6Jl, 6J2, r):,S:
aşe,.arc,1 de la ~-: 142; săpăturile aiehtrul de la~: 597; a~editrea
587, 592, 593, .S97, 62.l ,
·,: (129; v. şi Bizanţ,
dr la - -,,Băneasa": 263; cercc-
uriie dr la-· -.,Br.1gadiru": 809, flunq,ti-:\.-nc~ti <ind. \'aslui>·
h IO; descoperirile de la ~ cetatfa de la -: .503, 524, 530; C
,,Ciclu ;-,;ou": 261,315, :\19, diadema de au1 de< fa -: 324.
C-wcina (,\u]u5 Caeci1,a Snicrns)
Bungetu <jud. D;îmh\Wi\a>;
blO, 519; necropola de la - •
,,Ccrnica'': 112, 17 9; d!."sco- săpăturile de !a ,. : 261.
gt'll'tal roman, guv,:nntor ai
!\loesici: 690.
rcrnile dr fa~ ·,,Chirila": 315; Burcbi~ta, rc:ge (fac: XXJJ, X.XlII, C:1 csar (Caius hilius c~n,1rî
5, rnnrn1Î',1rl"it de la-~ -,,Ciurelu": -104. 407. 4118, 430--432, 434
(l(l{l-44 _~-Chr.), om po!iti~:
334; nflrmintdc de !a - 439,440,443,449,482,517: gcncra! ŞI scriitor ro'Tlan: 42 :;
D,'im~roaia: "'.'80; rezaurul de IJ 519-522, 5JL 532, 5.YJ, 541, ·L:'.B, -IJ0-4J2, ·B8, 439, S-t;.
- -,,Herăstrău": 452, -93, ··95, 593, (i14, Cd9, 640, 644, 6.W, 640, M0, 6"'."4, 681 , ~ '
00
,j.ţ 1; 82'._l, 831; aşczm:a de la - <,6 7 -o~J, 67 9, 681--.-.\183, 6S8, 801. '
,,\Jilitari": 8W; il}a:ifea de la·- . .(,o, ~01-7UJ, -57, ·:5s, 7<i.\ Cika <5hwacia>; turnu!ii dr la __
-Tei: 770, 8.30, 847; mormimelc .,.68, -s2, -;-99, snr-;, sm, s2 1 .)(,()_ .
de la~ -Tei: 780. 825,84 7; intindnl'a a1;11ului da~
Cilafat ,~j:,d. Doli>: desn1pţrtrilc
Buda <jud. lhdu>, aşezarea
de la de --: 681: pr,faica
C(ll1liu5
de L.1 -·: ~95; necropola de la-:
- · ,.Dealul Yii!rn": 84, B5, SR internă a lu:i ~: (i~J; politica JH.
f\udac, dq,resiunc: 11. cx1nnă a !ui (i":1 ()-4
C~ledonia: ~us.
Hudape$1:l <l_"ngana>: .J39; \luzeu) Ci"">-680; reb\iik iui ,_ c~
C:d:an;,. <"Bl'igaria>: S92.
Naţional din ~: 288; Lni,·ersi- Imperiul rom;m: 68 J.
Call~tis, colonie grece:isc:l <;i-:i
wtea din ~: 125. Bu,·gas <Bu!garia>: descoperii·ile
:\fongalia, jud. Constanţ~>- 1?
Budeasa <jud. :\rge~>: 69. de la·-: 141 0
: ~-'~_12, 4.î"7, 475, 482. ; 6;:
Bude~ti-l:â,1qe <jud. Bimiţa-\:ă­ Burgenbnd, ~q,;iunc in _,\i,srri,1 :
\"Ol!:
~6'.,)69, 572, 'i"'6--.':i-,8. 584,
~,'iud>; grupul dt m.Jrm1me de .)29.
~KS, 5'J2-•S9B, 601, 6ff', 608,
la --: 499.
Burida\'a, lr,ra!itate în DAcia: 4ili) 611-613, 6!5, 6P, 62(, f, 28
B,dw,:;isca <jud. Prahova>: 488, 440,442, -:-02, 82.5, 84.S, 847: ,.: 6.11--63\ 6.~s, 642-64 4, s'
67
830. ?i Stolniceni. 71
6 J_, MP--689, 695, 696 , sn;;
fh1g, râu: 29, 30, 1.?.4, 136, 138,3.51. Bnrnaz, câmpie: 12. ardwrde Je la -: 410 ~ip.
467, .549, 562, 5-,2. 60i1, Bu,uiocccanu. :\in:andrn (1895-- inscnptia de !a -: 643: ;)8 ~'.
6--:'8-68(), 8()7. monede de fa-: 592,609, ll.'18:
1%1): 448.
li""6: necropola de la -· 5..,9.
Bc1gcac, >tcpa in sudu! Basarabi<.i
)22, ·08, ,ţ77, 521.
Bu1{:ubcu, Dimitrir (1845-1916):
49. >atJC1ua_rnl de la ~: 608: ~oo:
~ăp!itt1nle de la-: )(,H; ~!:!tuiul
858
--: 643; tez,1nrul de la-: _5S9,
595; tratatul - cu Imperiul
roman: 63)-.,6_}1, 642,6 7 6; v, şi
Ccrba:i~.
Ca!!idromus, 5ch1v al lui Labetius
Max.imus: 7.H, 735, 741.
Campa[1Îa, t"cgiune din Italia· 795.
C·. n•,iius Rufus, poet latin: ·.'2:.1.
,mli.1 <jud. Cnn~1anţ,1>, necropola
,kh 1:,1s.
C mt<.:mir, Dimitrie (1673---1723):
17, sl9, 704.
Capidan., aşezare romană ::;i bizan.
1ină din Dobrogea <corn.
To palu, jud. Consmnţa >: 4.J-2,
}{4"'.
Capra,locia: 420, 4Mi, 723.
Cipra, iac 8.
C1pul Dol,,iman <jud. Tulcea>:
482, 566, 568.
Cai,ul :\folia· 6; :i~r:-zar<'ca de la -:
573
Capul Sabla: 57 6, 577, 595, 596.
Caraburnr1; a,;czarea de la -: 5'73.
Cmacu~r:mi VC"dti <Rerublica Mol-
duva>: :1şc:t.area de la-: !56.
Carnnsebq <jud. Caraş-Severin>:
9, 259; ckpresiunea - 259. 0
:
Cirao1man, grind: 12.
CaP•i <j,xL S·1lu Marc>: 538; dm•
pia ~-: 'J4.
arp,iţi, munţi: XXI, 4-! 1, 13, 14,
26---28, 30, 32-J4, :',8, 85, 93,
138, !61, 248,278,287,297,
310, ro, 4'.?4, 430; ·4:;7,~442,
,j(,8, 501, 518,522,543, 549,
553, 6..,0, 6'1, 7 65, '768, '794,
'%, 7 97; - de Curbură: 483; -
\!cridi(,nali: 6, 7, 9, ! l, 14, 27,
32, 3\ .. 4, 150,437, 765; -
'.'--Jord:ci (de !'.ti'.l.ziinoapte): 1,\6,
439; On:idcnuli: 9, !O --- v.
,;i ;\ltmţii .\puscai; - Orientali
~Răsăriteni): 6-8, 11, 14, 33, 84,
!26, 118, 139, 248, 316, 351,
437; -- !':l.duw~i: 437,431), 442,
61:-0.
Canara <[tal.b>; marmură
724.
INDICE
Carrodunum, localitate anticii: 532.
Carsium, castru roman în Dobro-
gea: 699; v. şi HârşoYa.
Cartai <Ucraina>: 478.
Carthagina: 712, '721.
C:.rvica <Bulgaria>; necropola de
la -: 488.
C,.,1:in, pqtnk 24.
(:a·,imcca <j,1d. "l\1lo-e:1>; m,)'"n1'1n
t,ti d<: Li -- : 160; pr:,,lişul --·: 12.
Ca~sanJrcia, localitate
<Macedonia>: 688.
C,ssiodorus (490---583), istoric latin:
407.
Ca5tdu <jud. Constan~i>;
de~coperirile de !a -: 85, S9,
507; aşez:rrca de la~ -,,D<.:alul'·:
~5_
C;;}inu !',;ou <jud. CoYasna>: 810,
Carns (Sextus :\elius Caius),
comandant militar în Moesia:
443,697, 702, ·0 16
{,>tal Hi.i.yi.ik <Turcia>: 162, 171;
aşezan:a de la 1()5;
sauctu,1rul Je la ~: 169, i 72,
178.
Caucaz: 68,160,233,284,353, 36:'i,
419, 423,561,699; mun\ii ~:
422.
Crnvin,jacques: 162,163.
<;:ay0nii-Tepesi <Turda>; aşezarea
<le la~: 106.
Căbcşti <jud. Bacău>; aşezarea de
_ la-: 526; tezaurul de la·-: 592.
Călan {Hydara/ Ayuac) <iud.
HutK·dbara>: 441,829.
Călăo.s; <jud. Cihîrnşi>: 143.
Cildiruş,1ni, lac 15.
Călimani, munţi:"', 17.
U!inqti <jud ..'\rgeş>: 592.
Ci!ine?ri <jud. .Maramureş>; aşeza
rea <le la -: 80.
Călm}1ui, râu: 17.
Căh.1gitreni <jud. Gorj>; d,·sco-
pcririle de la~: >15.
Căp:î.lna <iud. AUm>; aşezarea de
de -: la-·: 808, 810; ceu.tea (Je la ~:
762, 765, 767--769, T:'l, 814,
8'.'iO, S47; sanc(uarul de la ·-:
771, '76.
Ci'irb\:na <.Republica Moldova>;
cercet:frile de la -: 144, dep0-
zirn! de !a--: 145; tezaurul de
b --: iHJ, 167.
Căsc1nr.rde <jud. CHăraşi>: 36,
1-s; ,i;c-:.,rc~ d,: la ~: 150, 316;
,bcnpnirile ,k la-: 110, l 12,
i ".(,; ,h ,:,·,,pnirik dr Li
,,Coî,i~-a ·: 38; descoperirile d,;
antid
la·- ,,D'aia parte": 38, 41, 42.
C:îtune <jud Gorj>: 732.
Chonu <jud. Dâmbo\·Îţa>;
aş,:vsct de la -: 38, 315.
Cău:sş <jud. Sati.J \farr>; de,cope•
r;ri!e de la ·~: 305, 346
C,i.!nic <jud. Sibiu>; ~şcz:,rca deh
-: 225.
C::irnpi1, Hoiamt: 69, - Pannonid:
2.38; - Rc1mână: 4, 6, 12, m, ..,.6,
8iJ, 92, '.~22, 226,230, .H 5, 327,
4. 7, r9, 48!, 5Li7-509, 703;-
7 S'>2.
Ru,,ă: ..,4;-Tisei: 6, 12, 13, 17,
1:-1, 144, 159,161,222,226,
>(J'J, 438, 502, 5U9, .134; -
\'L•,~ici: 12; -· de \'est: 12,366,
5.\7., S34, s:_;fl, 674.
11npulung, depresiune: !O.
C-\i,dca, \'il'gil (1927•-2007): XlV
Ctuid,:~ti <j,1d. Vrancea>: 11, 81:i;
a,:,earc:1 de la ·-: 248, 316, 119,
:c,::,; cimitirul de la -: 248;
dew,peririle de !a-: 286,810,
k!2.
i,rcea <}ud. Oulj>: HJS; aşezare.a
de !a-: 126, 163; descoperirile
(it la - : l î2; giupul cultural-:
11·:, 121, :35--v. ~iStartcnJ-
Crif
( ·Uoini\1~(•şti <jud. Bu.du>;
~.şenm·,i de la -: 452, 847;
dcscupctiâle de la -: 38, 316,
'.l/.6, 'T-,0, ...,89, 793,808, 812,
81 5, 830; ~tatm:tde Je !a
"7')3.
Cîrna <i~:d. Dc.lj>; mormintek d.e
"•: 2.26, 361, .361.
Cirp c::jud. l·hrghita>: 810.
Ce;i.hlău <jud. ::--.:-e;i.rnţ>; srnţi,mile
paleolitice de la ·- Bofu :\fie:
87; -· -,,Podiş": 80, 84, 87, - -
,,C<:tă~ca";7r), 80, 84. 87; - .
,,Dlqn": 80, 82, 84, 87, 114; -
- ,,Poiana Scaune": 89,
C,.>ahii\u, munţi: 7, !7, 80, B4, 89.
C<-'.'.mt1rli:t, fază ;>. nilt,u-ii J Lm1
gi,t: 1-U.
C_H!u\, ,r;1 "i': ,:llli ,d: '\rl<,.
Cchi,1: J 36, 139.
Cdc·Î <;uci. Olt>: 442; descoixririle
dt" !a -: 4 72; grupul culrnrnl -
222.
C:dic-Dere ~ jud. Tulcea>;
,-,,-,rop,,!a de ia ~- 425, 4'JL
Ccpi,ri <j,.Jd . .\rg<.'ş>: dc,cupniti.le
de Li-: S37, 781.
Cnb:tl.!S, m1mcie mai \erh: ,t! orn-
Jdc1i Callari~; \'ictoria de ia
(,88.
C<•ffpda <Rep<>blica e\lok!ov,t~':
Ctn:pi,1 <L'craina">: c\06.
terna, Buls.1ri11>; ne<·rupub de la
'•: 488.
Cc.rn:i, rnL:n1i: 8; râu: 9, 7.12.
Cerna( <jud. Co1·,1,,na>; u~·cwpula
ck la ·~: :~97
Ccrn1·_,,>d,, <jud. (:(111st:1:1\;1'>: :Vi,
"i !2; ,,G5ndit<,11.d" ck la~: I !2,
180; iwcnip,.,b de la~ . ,,r\•alul
S(lfia": 4fJ, 41, 1(,i); cultura·
Y,,4!, l JO, î 12,113, l•F, !",O,
1~·..1, 1<:,8--HJ1, 212,218, ::22.
Ctrnlu;i, oraş ~I H''.~itme
<l'craina>; î02, 5(12; ·-
\Lh.Ja: ,'294, 103, 31d.
C,:ufr:,1 <jud. llfO\ >; n(·crnpol:1 de
la · · 40,
l.trr,(ig:,roYka <l·crnina>,
c!e;cupe~irik de la~: 421.
Ccrnules, ,lS?<:Cl cultural· 318, :,2.2,
3n, .'>-14.
(\:nwS, \. P.: ·73.
Cna:,cni <iud. Argeş>: a;;enn',1 de
la-: 526,660, 71JS, ""67, '·tN,
'93--795, 8!2, 83(!; ,kpoznul
de !a '&J, &!O.
INDICE
Chalkedon (Ch,i.kedon), colonie:
542, 571, 572, 584, 603, 611,
018, 627.
Ch:1n~pes, rege scit: 410,519,578,
'.'>98.
Charnabon, rege get legendar: -tî8.
Ch:ltillon-our-Scine <Fr,mţa>: 429.
:n
(]wia <jud. (\,11,r:rnţa>:
l''-'~lcL\ ,,I.a 11.\"i;,:"
SI.
C11eik Tur-ii: 135.
Cheile Yârghişului
Harghiu>: 236.
C:bcnJul Marc <jud. \furcş>; mor-
mintele de !a -: 334.
Chersone,: 410,469, 56\ 568,569,
57·.c, 578,590,591, (130,637; ~
T.mric: 567,585,589,596,597;
~ Tracic: 592, 635.
Cl~t·rrosu <Rtpublica \foldon>;
:1,:czare;1 de la -: 73.
Cr.iridt·anu, Ion: 257,316, 36L
U-.idio;,,m, l\:inhe: 2•19.
Cl-.i!de, G(,rdnn \!ere C (1892---
1957): 48, 52, lUJ, 104, 257.
Cbilia <jud. ( llt>; nccropob de rip
.,.\1ilitari'• de !a-: 807.
U1ilia, bra\ ,tl Duniirii: 12, 17.
China: 2-H.
C!w,, <Grecia>: arnfrm, de-: ,4'J2,
•\1\4,
C\-:irica, \'asi!e: 52.
Lbrnugi <jud. Ci.lărnşi>;
necrnp(,b de la-: 40.
Chi~cani <jud. Brl1h>; necn,pola
de ta -: 492.
Cl1işinău ~·Republica .\foldu\'J.>·
138, .".25; dcsroperirik de: b -·
316; \-iuzcul adJtolrigic- din -:
SO; cuimra - -Lubfe,·ka: 3,14;
\". şi CorLitem.
( ::- i\cscu, \faria \ l 934-1982): 413.
C:h;tin <Sl,,rncia>; ncnop,,la di: b
"•: 502.
Ch-istesrn, V.1~ik t l ')02---19:N):
-so.
Ci:tbru~ <azi 'fihriţ;,>, râu in Bu!-
gMia: l,99.
859
Cicero M11rcus Tullius (106~43
a.Chr.), om politic, ,ir:1ror,
filosof şi scriitor roman: 401,
619.
Ciceu-Cort.bia <jud. Bistri\a-t•d-
s:\ud>; aşezarea de la 1U2;
clc~copcrink de la - : JCS.
Cid1nri11~, c:,mrn(! :\nt, ,nius ,18(, 1
75, Ci,;
i'J,P_): "714, "'15, 727, -·:«l.
,le L1 · · ""6,
i,·ir <;\ld. \nd.o-; ,.L•~c"l'": ,1k
b. -: 5.18.
Cicb.de, arhipelag: 25 L
<jud.
Cilicia, regiune în Asia \fai'r: :i%,
683, "!(.J7.
Cilnius Pr„cdus 1:c CJniu~
Pn,culus), gcnecd wm:ui: ··31.
Cirnhr,la <jud. lhdu>, mormimde
de la-: 504_
Cinc1ş <jud. f !ta1r:-d("trn>; ,bczarCJ
de la ·-: 846.
G11n1 <jud. Br,t~uv>; dc:po;,j1ui de
b--:341,342.
Ciu<-.lr1<;~ti <iud. CtLlraşi>: l·-1-2.
Cioclm·in;i <jtd. ! !un<.:c!uan1>; de-
pozitul de ia·-: 342; hn:tîc11i:1
(k la-: :67; lini,t funitîc;wl -
-Punorin: 7 (,7, 812; ptşt(:ta -:
W, (J4, 81, 88.
C1uiu1gi <Fhlintqti, jud. \'a,lu:>;
n~·n-opola de la ~: 41.
Ci/Jl:lnqri <juJ. Teleurna11>, ~wt
iulflllL'Şl1Î din D~·a! <jc1d. Tc:kot•
1n;m>; dcpizitul ck 1·:1oc· <.k ia
·-: "'.'83.
Ciumonan, :ispe(·t nilrur:ll· 2·19; v.
~i Costi}a.
Cior,mi <jud. \'nnn·a>; ,.. )iciu:1ik
1nondarc ,le b -: :..95_ ;,)6.
Ci1>5u <jud. :\Iureş>; dc,,e,,p~·ririk
cit la-: 4'J9.
i'.:in:~u <juJ. _\frhi:dinţi>: SlO.
Cri(<:i <1ud B01(,şani>, nc·trop1,la
de: h --. --ll.
(i,ic, Jcpn:siurn;>: ..,, './), 229, 5.î4,
Jf). S!O.
C!uctru :-lare, m,alt<.:: 9U.
Cw.:'.lŞ, mun\i: 7.
Ciugudean, ! foria: 52.

(:iuliliţa <jud. lakimiţa>;· mmuh,I
,k la-: 495.
( :iurnbn:d <jud. ;\]ba>; ncnopola
de la-: 295,499; grup cultural
-- . 337,424, 4(,5, ,18\ 499,501,
502, 504, 509, 5]4.
Ciumcşti <jud. S;itti ;\lare>: 124;
a;e.zarca de la-: 1S9, 526,534,
.538; ncn"pola ,k la 43(\
"<(I, )3,1, '1.'\7; coiful ,k ,ip
ul1ic de ia ·: 537; a;;(·nrt·a de
la -,,Bos1.infoc": 538;
a~czarea de la ~ -punctul
,,Pă~une"'; 94; grupul culrtiral -
-Piwilt: 113,124,138.
f: upcrccni <jud. Tckorman>; ,:şc­
zarca de la··: 81
( "ladova, :ipul de morn.:dc -
Sas,:biz: ,f 1 I.
Clarke, DaYid J .: 54.
( :lassiş Fb-, ia \.fncsica, flota
romană de pe Dun.'irc: -:uo,
Cbi;dius 1! ll--k;, (\l:irtt1s .-\urdius
Claudius Gothirns), împărat
!'Olll.Ul (268--270): S42.
C!audics l .iYianus (l"ibcrius
r:!audiu~ I j\·i.mu'.,), prefect ;;l
prct,_1riu!ui: --:36.
Llc,rchn, &n $,,iloi, scrii11,r grec:
4?()_
(_:kpid:wa, 1,icilit;He ,mtid in
dreapta :'~i,trului ia
Ptoiemac,is: Hl.
Cli1 <jud . .\r;,J>; ,<fCDlfGl de la-:
7'.)')_
Cloili(i\ cond11cltor get: .'i22.
( :1,mdicus, d1:1dudtur ba,rnrn: 522.
Cluj; rcpntnri11I arhco!.,gic ,11 --; 51.
Clui <azi Cl.ij-Sapnn, jud. Cluj>:
51, 52,115,117, US, 16\ 44!;
!nstitutul de .-\dwologie din.-:
51; aş,•;.:m-a de la -: 2~8;
pop11Li1ia -: 19.
Cluj-Cheile Tuu.ii-1 •mwa ~ouă
compkx r,dtund: 127, 131,
U9-141, l·H.
Crndo~ <Grecia>; in~rrip;ia de la
-. C,J5.
INDICE
Conda ~-talului <jud. P'rah(iYa>;
1c7;rnn.J de la-: 452, 785, 793,
820,831.
Codrn-:\foma, munţi: 10.
Coe\irdoux, abate iezuit, indo-
europenist <Franţa>: 237.
Cnge:ilac <jud. Cnnstanţa>;
.'l~e1,uea de !a-: 5.,.5,
C,,I · :, I !li~p:H1\1ru111 t;e1n~11a:
· /), ii Fh,·ia l\t 11,;1nnn:
;/)0; - ll G.1lh,rum: 699. -~00;
- ll Batavonun: 728; - XIII
Crbana: 712.
Ct.,inagi; nn:.mpo!a de la-, 41.
Co',Lhi <jud. Histri\a-N,bh:d>:
dq:..xt.ini! dt: la -: _1,!4.
Colin. J: /29.
C,,ln:inck- ]uj !·frrllcks (Gihralrnr):
428.
Comagcne, regat: G83.
C,:nilJu ~j\id. Co,·arna>: 813.
Com;i,n, Ghcn11ţii: 52.
Con ,:m. Jr.,o {19(l.~- J987): 4,'i8.
Comn:ia <jud. Cunstan\a>; necro-
pola ele la -: )78.
Crnn;lrnicel, u.stru: 7 .36.
Com1da,·a, ,-. Cumidava.
C<.nnmodus J.ucius i\clius ,\t1rclius
C,"rnnodus Anvminus),
Îill! ,;hai roman (; 80·-192): 4U7.
C."n,o~;in1~, rege ;,1 marc preot d~c:
14'), 681, ·,00, ·_7()2, 525
Lt!gen (19Z::L,:()!J9): 124.
(;q:117,1,
Cr,ndur:ithi, !~mii (1912--198":_): 52,
~15.
Co1v,rnntin cel :\fare (Fl:wiu~ \'~le
rith Conwmr.im1s), imp.lra1 ro-
man (306„3.37): 721,, '27.
Cun,;1.:wţa <iud, Comt:li1\·-t >: l 3,
;m, .:.86: parcul C,icd .dei din
~: 560; Pi;,\a ()_-idiu din -:
S69, 61-'1; popula\ia 19;
"!rada \ful,eek,t din --: 615;
-kpozi(ul de la - -Pabs: 287;
H:?.aurul de la --: 592, .'197.
Cnn\qti <com. Dandcşti, jud.
,\ri.;cş>; descoperirile de ia -:
·1.)4, ~g5_
Copăndu <jud. \'ilcea>; cercet.~nk
de !a -•; 163; descoperirile de la
~ -.,\'ale;, Răii": 117.
Copiicrni <plCt \]ba>: 228;
desropcnri de rip - : 228;
grupul cdrura! -: n(), 228.
Curnbia <jlit-l. Olt>: 442,472.
Cr:,rhn <jud. Constanţa>: 597.
Co,b\J ,k Jos <jud. Con~t;'.ln\J>;
nu rnp"b-de !a--: ::;7,1_
C,_,rcova <jud. :..-tdwdi;iţi>; mor-
mintele de la -: 780.
Corinth <Grecia>: 849.
Corlate <jud, Dolj>; dc~rnperink
de- la-: ":SJ; necropoln de la~:
s:19.
CorUteni <jud. Botoşani>; ~;>tzarta
<k la --: l )Ci; nccrupola de !a -·:
297; murrnintde de tip lmnnaia
de pe „Dealul Stadole" de la -
232; cultura - -Chi;,inJu: 301,
.)16, .318, 32.5, 344, 348, .3;',1.
Connaia <jud. Bi;-:tTip•;\li\siiud>;
J;a.:irea de la -: 85.
CJrmani <Rq,ub!ica ;'\.J 11ldo1·a>;
:c~ez:in;a ck la-: :'4.
Corncşti <(11d. Timiş>; aşezarea ck
la -: 257, 2"70; a.~pcctul rnltura!
~ -Crn·nika: 261.
Corni <jud. \'i\slui>; a~ez.1rrn de la
-: 5n2,sm.
C<>rnw,dl, rq:,;·,mc in .-\ngli1: ~.35.
Cc,r:;!lus, rege dac -:'01, ~112, '"1/,.
Co:, <--:Gn:ci,1>: 794; depo;-mi] de 1:1
--: 6..,6; tn,..-riNiile de b - : <1-; 1:
vim1rik deh - ; 622, i,,'{l.
Cndogcni <jud, Cilâraşi>; aşo.a,,,;;
Je pc inălţirnea „G1·ădi~rc:1":
280, 1kpozitul de la W7:
rnhurn ~: 266, 26"7, 2"rJ, 281.
282,287,288, 2'l4, 323.
C()~meni <jud. C:ovasna>: 8!0,
Cmon, rege get: 701,
Cossius, L., ceramist: 7 47.
Coste,,, Florea: 52.
Costeşti <iud. Hunedoara>: '1•!.
81J; 5iip:l.wrile de !a -: Sl;
a;.ezan:a de !a ~ -,,Cet:lp,ie"·
593, 672, 734, 743, ':44, 759,
:'62, 765, 767-769, 810·813,
829; sanctuarul de la ~
„Cetăţuie": 771, 776; aşezarea
de la ~ -,,Blidaru": 762, 765,
767•769, 818; sanctu:irul de la
~· -,,Blidarn": 771.
Cos,c-şti <Rrpublica ~L.,!doYa>;
,kscoperinlc de la-; r:'4, 1--:5.
181.
( ·, 1~\c pi <jml. \':tkc,>: \·. Fuigdc,
<:ostin, .\iiwn (lG.H-l 691): X\'11.
Costi•1eşci <jud. Consrnnţa>; aşe-
zarea de la - -,,i\{ănăstirca":
57·1.
Cosrişa <jud. Nc,i,m1>; aşez:irca de
la-; 3A, 37~; cctiiţui3 de la-:
248,249; rnlrura -: 218,231,
248, 249, T(,, 375.
Cosa\·a <jud. Timiş>; aşezarea de
1a -: 8L
Co}tTClli <jud. hlomip>: 592.
C-.,şerni\a <Republica i\foklo\·a>;
cern:tărik de lll -: 144.
Cutiso (Cotys), dina5t gcto--dac:
697, 7()1, 803, sos.
C,:me:ma <jud ..-\rgq>. 69.
C,.-,tnari <iud. laşi>; cerntca de la-:
481, 482, 502, SO.\ 524; amfore
de la -: 504.
Cotul :\fa·ulinţi <jud. Boto~;;ni>:
aşczan:;l de fa - •.,Gârb \lare":
8\ 87,
(_ ltu \lorii <iud. laşi>; rm0rmintcic
deh-: 316, .>18.
Cotu \'aii <iud. CNJ~t.1ni;a>: aşc­
nrea dt la - -,,\'i;, lui .,\n.inY':
577.
Cntofrncşti <jud. Prahrwa>; coiful
de :mr de la -: 452, 493.
Coţofc11i <jud. Dnlj>; cultur~ ~:
.'7, 214, 218, 2.23, 225, 22.8-2.12,
2?6, 264.
Coţ:nfrnii din Dr,s <jDd, Dolj>:
cetatea de la -: 496, 52.1.
C:)nma <jud. Cm·,1~na>: 310.
Coz;a <.jud. laşi>: 38, 3(1];
,k,cnperirilc de la 322;
grupul n1hural -: 318, 322,
325, J.'',1.
JN])]CE
Cradiu-Bistriţa, depresitme: 10.
Cracovia <Pok>nia>: 302.
Cnion <jud. Dolj>: 12, 51, 267,
442; popt1bţia -: 19; tezaurul
de la -: 493.
Craiva <jud. Alba>: 810; ccta1ea de
la -: '6.5; sanctuarul de la ~:
771.
Cra,na, 6.\1: J7. 2,!9. 5.14.
C1,1,1:.1!cuc1 ·<j: ,\. g,,,"~·
294; a;ec:i".a1rn de la 86;
,1şezarca deh - -,,Lurfirie": 84;
a~ezarca de la - -,,Faleza
Pârâului Staniştei": 84. 87.
Cras:;us (Marn1s Licinius Crnsou~),
(c. 115-53 a.Chr.), gcnnal ~i
,im politic mn1.1n: 542, 641,
688-690, 727.
Cr:kiuntscu, Gahrid: 259.
Criicitmeşti <jud. \laramun:ş>; de-
pozitu! de la -: 287. 359.
Cnhani <jud. fahrniţa>; a~ezarea
de la ~-: "759, 7 <i5, 7 68, 830.
Cremenari <jud. V:îlcea>; tcz~urnl
de la -: 592,
Cremenea -<jud. Cova,na>:
aşezarea de ll! -,.Sita
Bu1.â1,lui": 64, 30, 85, 94;
dc,copc.rink de la-: 114.
Cre:a: 283,369.
Cncinva_ <iud. Timiş>: 411.
Crimeea: .,4, t}3, 2.lî, 2"'6, 423, -f84,
563, 56..,, 5'8. 59i, 59\ 629,
632, 63S.
,ltscopcririk de la ~: 821;
rnonnintde d{' la ~-: 5(H
Cri~, u.,!rur1: 15. 41, 42, l :o, J77.
Cri~lln, Ion Hora1iu (1928-1994):
52. 501.
Crişanll: 27, 37,U5, 144, 158, 159.
272,274.297, 306,309, 31\
~18, 527, ST'.', '>53, H47.
Ci'iţ,:ni, tip de 111on•~de: 411, 537.
Cnşuri, râuri: 10, 14. 121, WS; -
:\ih: 10; - >icgrn: Hl, 226, -+37;
- Repede: l O, 226.
861
Criusiros, că?etenie rdric'.l: 6 2, „
6?4.
Criron (f. Statilius Crito), medic
grec: 431,722,824.
Crivăţ <jud. Ghngiu>·
dcscnpcrink de !a ~: 23 J_ '
Cn,aţia: 329.
Cmnos, divinitate gread: S3J.
Cniru1i <jlld. Timiş>; nn:r«[>i,hi
: Sfi, Jc b ··-: :t:n, 27 2, 2'!7;, 1,1 1,,,,
1
- Bc!i:gis: 270,272, .)f1(i, 313.
Crnşovu <jud. O!t>; ;)~e;-a;('a de !a
-: 141.
Crvena Stijena <.\funtrnegrn>;
,1dăpostul de la -; 92, %.
Cwn·a, grup cultural: 306.
Cuciula1a <jud. Braş,Jv>;
descoperirile de la -: 7()1
Curnneş1ii Vechi <Republic~ :\!o).
do\'a>; a1ezarea de ]~ -~: 1%.
Cuccr;'ini <jlld. Boto~ani>: J,;cnrca
de la - : 526, 545; necropola de
la -:303.
l.1ic-1n~ <jud. Hunedoara>; a}n.arca
de la -.,: 759.
Cur.aeni <jud. hşi>: 50 I ~6-
~tan;etde de la -: l ~o; 'rez,:u;
de la - B~iu:ni: 482: a}enrca
de la - ·,.Cetăţuia": 15"7, l-,-7
.':26; wmnluJ de la - ·,,D,·J!u]
(;o~an'': 504; cultura•--: .16, :n,
40,41,50, 110,111, 11.î, 1--1fJ
144--147, 150, l:i.:I, )54,
156... J(,J, 167, "(,9.)7-<
i':'i-!81, 211-213, 220, 222
233, 242, 245; \', şi :\riw,d.'
Tripiilje.
Cugir <iud. Alba>; aşezarea de· h
~-: 457, --::-65, 341; descoiwm;:(c
de la -: 7 80, 790; n«m~!ntcie
de la -: 5.39, '80.
Cukin !\bre <jud. Satu \fan:>:
7
2 ,t YH; a~enrea de :a-· ;,,;5.
ultna ~: Z-:'4. · -. , '
Ctilriu i\-!ic <jud. Saw ,\lare>
:l;'('l;tn:a de la-: 255. '
Cq)q3ru] Ruc'\r„Jirnn: 8 - ·r;-r=~
Cerna: 8. ' ., ,.,
Cult~1ra ceramicii liniare: \6 113,
P'1 P(, j'- j., : •
-"'- • . ~ , x,, .i6, )_18, )39,

862
142; - Precriş: 164, 177; -
Prccutc1trn.i: 36, 110, 111, J 13,
126, 139, 140, 142-146, 150,
154, !56, 170, 173, 1T/.-180,
Cumida,·a (Comida\·a), a,;ezare
tomaDă în J);i.âa: 434, 4-41, 845,
847; v. }i Râ~fiOY-Cctate.
Cupto:i.rc <p1J. C:i.rnş-Sew:rîn>;
!\fCZ'.\n.>a de la - -,,S!·{igea": 36.
Sruh,,nius C1.u·i,J),
.,ito , / :'ll_
gu ,ern.Hor al ).faccJoniei: 432,
523,673, 688.
Curteni <jud. \';i~lui>: aşezarea de
!a-: 502,503; clescoperirik ,le
1a -: sn4, sns.
Curtici <juJ. :\r,1d>; descuptririle
de la ·-: l 59.
Cuza V<,J.ă <jud. Constanţa>; aşe~
z•J.rea d(· !a ·-: 75, 92.
Cyrenaict; i,N tipţia di1l -: 751.
(\rus cd ;\bre, ,un::r:m persrcn '.c.
559----<.: 5_2(_) a.Ou.): 617.
Cyzic, co!unie milesiană <în
Pc:nin~ula C;ipid,1gi, Turcia>:
4!0, S!r:', .'192, 613,6 7 5.
D Dart, Ra;mnnd: 64.
i);i\iatopienos (Dabaropeios),
divmit.ut· U·,\d: 451.
D:1cia: XXIl, :XXV, 50, 292, 297,
400, 404, <1()6..412, 430, 432,
435, 437--.442, 448--451, 451,
455--458, 165, 477, 479, 482,
517-.)20, 522, 523, 526, 530-
555, 667, ()83, 688, 689, ~100,
'01, ".'(!,:, ~09, 710, 715-717,
72(),,,723, "'."31--,51, 757--761,
"'63-835, 845-850; - in nemea
lui R„m:bista: 665, 670.,674,
677-{,79, 681; - în \Temea !ni
· Decebal: 7 16- -20; ratrnnderea
:mnarei n>mane în-: ..,30- 737;
- in pet;•,:da dir.tre cdc J,wl'.I
nizboak: 737 -'""-ii; preistoria-:
50; proroiswria -'. 291, 337;-
prernmană: 411,413,456,667.
-,Kî, 7•>0, ·;s,1, 795; - romană:
t\47.
Dacus, marinar în flota romană:
432.
INDICE
Daia Rom:1nă <jud.· · Alba>;
aşezarea de la -: 154.
Daicoviciu, Constantin (1898--
1973): 51, 52,431,435,445,
476,522,668, 702, 704, 715,
716, 734, î38, 846.
DaicoYiciu, Hadrian (1932-1984):
32, 439, 716, 720, 734~ 750.
D~'j-lljido--Brdo, compk:x cu!t11nl:
Dalrnaţia: 426.
Dainascion, cetate greceasd· 552.
D:ma, Dan: 458.
D:1.nemarca: 285, >72, ~83.
D:1.nneil, Johann Friedrich (1 -:>S)--
1860): 52.
i.Januvius (DanubiusJ, divinitate:
732, -,40.
D·,pyx, rege get: Ml, 688,689,
D:i.rdat:ele, str,lmtcrn.re: .\, 29, 30,
117.
Darius !, rege al Persiei (521-486
·A.Chr,): 415,465.467, 477,481,
507, (i14, 617,618; camp,mia
iui · contra •;cii;ilor: 466,467.
Darn·in, Charlc~ Robert (l 809--
1882): 59.
laşi>;
D:wideni <jud. cofo.nul de !a
-: 545.
D:n-i,-lescn, ,\fişu: 349.
Dăeni <-iud. Tulcea>; tezarul Je la
-: 592, 594, 595.
Dănccni <Republica \fo!d'lva>;
desrnperirile de la 1.18;
occropob de ia -: 523.
D:incşti <jud. \'aslw>: 38; ,1~czarea
de la"-: 301, .117.
D,îmbwip, râu: 7, 8, 14, 2S8.
Dân1bon1ic, v,1.k-- 69.
Diingeni <jud. Boto~ani>; Ul.7.anu!
de bronz de la -: S(F.
DârjP\·, ~·ale: 69,
Dealul '.\fare: ! 1.
Dealul i\îij!ociu, punct în apropiere
de Valea Grăunceanului: 68;
de~n•peririlc de la -: 23.
----------~"~ ~- :<;:: ~"" _____________
Dealurile Ihnarului: 26;-I„ăkiului:
11; - Tâmavdor: 11; -Vestice:
5, 9, W, 26.
[)ceea Mmeşnbi, cultură: 113, 147,
154, 159, 161.
Decebal, rege d,JC (87-106): XXII,
4U?, 431,440, 442, SJ7, 6":'0,
6·n, C,81, în:',, 7 (J4, 708-722,
Iîl-7S1, 757, '"68, ..,82, 823,
'-i,'6, S-Vi, SF_ 849; 1ci:qii!r· hi
· cu frgperiul roman: ~08-715,
72()..:;'51; ·ofarşitul lui
,4,_::'49; rcpt('.zentarca lui -
pc Colamna lui Traian'
718--720, 747-'49,
[kn·neu (Dicine11~), mare prcor şi
rege dac: .I()/, 4-49, 671. 67,),
(18 ! , 6.S3, 7"00, '.'82, 825, 826,
849.
Dedrad <jud. Mureş>; dcpr;zitui de
la~: 344.
Dej <iud, Cbj>; :1şc1.ar,·,1 d.: la ~:
:IU2; dep(•zitul de la ~: 329.
Dddo, rqş al bastand,;r: 542,550.
Dc:k·ni <jud. Consr;1nţa>: 7 29
Dd:1;\a •--jud. Harghirn..>: 810.
Dehs <Gn·c·ia>: 47,372,597,610,
6.",0; l.iga de h -: 581, 582,
(i2().
Ddphi <Grtria>: 585, 608, 611;
oracdul dt la ~· 5(,8, 6()9, {110;
mommwmul de !a --: 631;
o:uictu'.tr;il de !a ·~: 4-29.
I >erncter (Demctra) didnitatc
gread: 174, 175, ! 79, ·B8, ) 7 (;,
593, 595, 5%, :'i98, C,01, 602,
606, 608, 61 O; sanctu;,rul de la
bUclS închinat-: Y:'5.
Duiwtrio, din C1.lbti$, gL·ogrnf şi
Î",Wric grec: 4iB, 42J, -1-38, 365,
SCJ8, 578,613,624.
Demircihi',ytlk <Turcia'>, aşe7,irta
de !a-: US.
Dcmosch<cnes (38-1----322 r,.Chr.),
um pulitic şi orator ,mcnian:
42.6, 621,624,630.
Dcn.<uş <i11d. l-!unc·duara>,
descc,pcririk 1k la ··: 285.
Drpre5ÎtH'lta Domelor: 7; Gi<1t·
gcu!ui: 7; - f--lc,murmddor: 7,
.B, 765; - Lăpuşului:
Pannonică: 12; ~ Ruşii
11; - Tazl:iu-Caşln:
Târgu Jiu•Cimpul ii-fare: 10; -
Ţar:::i B:1rsei-Trd Scaune: 8.
Dcrga.:-cv, Valentin: 124.
Dcrş\d11 <jud. Sălaj>; :1şe1-area
- · 2·-l-9, %4.
l)ca.:1hs (D,:r1is), ,h-initate gcto•
:hd; ..\51, Wl
Des,1 s:•jud. Dulj>; de~cupcririk de
la -·: 344.
Deszk <l.'ngaiia>; necropola de la
··: 257.
Deusara, localitate amkii; ,,!zvoni..!
Zânei'' de la-. R3S.
Deva <jud. !-{unedn,im>: 51, L:11,
226, 814; cetatea ~: "'(iS;
de~coperirilc de la -- -,,T:1ubş":
135, 233, 285, 346, .1S8.
De-.it: <S]O\",Kia>: 806.
Pumir <jud. Cluj>:
necropob. de la ·-: :i37.
Olan!!., divinit.uc rom:m!i: 427,835,
3.p_
Dicorncs, rege get: 701.
Didius, T1tus, g1.!\"Cl"!lator al
prm in<..:;t:i i\1acedorna: 635.
Didynn <Gr<·ci,t>; oracolul de la
-: 590; sannuarnl de la": (iOll.
Diqps, dpeti:nie dacă, fratele lui
Dccl'bal: ""'11, 712,717.
Dicrn,1 (rsicrna), rcîu: 4T"; aşezate
.1nt!cl <<izi Or~ova>: 441, '712;
\'. şi ( :erna.
Diktl.i.T,i$h: 150.
Oirnia'., cultură: 154.
Dimitr(l\", D.: 52.
Din,ic~n <1ud. Satu Mare>; neou-
puk de la ·-: 534,
Dinognia <jud, Tukea>: 442.
Dinon, i~roric al fmpniubi p~rsan
(sec. l\' :1.Chr.): 467.
Dto (Dion) C1sş!us Coct·t:i:1nus
(c.1 55-- c. 236), om politic şi
istnri<.: gn:c: 40:', 433, 542, (,38,
6.:\9, M1, 677,688, C89, 7 01,
")f\~--718, -,21 · 723, 732·~' 7 34,
INDICE
303; - 736------7-16, 750-75!, 823, 82.5,
i\-fon1i: 826.
!O; - Diodetian (Caius :\urdius Valerius
Diodetianus), împărat roman
(284<'105): 543, 550.
Diodor din Agyrion (din Sicilia)
de !a (sec. I a.C]1r. - 20 a.Clir.),
istonc grec: 405,415,434,450,
4-;-5 ... n7, 543, '.'63, .'i76, 5-:-9,
(,1), 625--6)7, "7(,1.
Di(,gene ;1J lui Glaukias, binefăcător
din Hisuîa: 6(l4, 605; decretul
pcmru -: 638,
Diogencs, Anronius, autor de
romane: 448.
Diogenes I aenios, scriitor grec:
5"'1, 613.
Dlon Chrysoswmos., retor ş.i filosof
gtec: 442,443, .f.)1, 639,678,
731,807.
Diunysios, nm:.bil histrian, fiul lui
Strouthion; decretli.l pentru-:
534;
634.
Diunysi,i,-; din Bizanţ, scriiror grec:
(,28.
Dionysio~ din Ha!icarnas, retor şi
iWlfÎc grec: 47.
Dinnysopulîs, colonie grecească
<,1zi B~,lcic, Bulgaria>: 408,
434, 437, 482, 567, 576, 577,
s·.,9, 585, 592, 596, 598, 634,
638; C,3'), 6"70, 67(), 678, 679,
(,81; inscripţia de la -; 640,
671.
Di,!il)'Sns, llil-initate greacă: 416,
445, 5'.'6, 593, 595, 598, 6l\3,
6fl4, @7-610, 634;
Karpophuros; 602; templul
!nchin,u lui -: 633.
Diopbrntos al lui :'-.skhpiadas,
strateg al lui '.\Iithrida[cs al \'I-
bi Fup,1tor: 637.
D:nsnirid,•~ PeJanios, medic gn'c:
829.
Dip~a <jud Bisrriţa•"'.'..:ăs;ud>: 534;
dtpmitui de la-: 341.
Di :1pmeus (D<Hpanells), rege d.:ic
7 P3, 704, 708, 709, 717, 721,
-:34, \' şi Durns.
863
Divîci <iud. Cal'~Ş-Severin>; desco-
peririle de !a ·-: 830.
Djemdet Nasr, localitate în
\fe~opornmia; tabletele de la~:
]76.
Dmanisi <Ceotgia>: dese<,peri:-ile
de la -: 2.\ 68,
Dobolti dt Jos (Aldolmti) .·:jud.
CtJ\'asn,1>: iq,,\d;1 de la · ;iy;,
DnbJ;tni /jud. C,,:,1\n.1·, 'LJ;
mormintde de la -: 40,
Dobra <jud. Mehedinţi>;
cercedri!e de la ~: 2.59.
Dobrina <Bulgaria>; nccnipob de
la-: 488,
Dubrocina <jud. Cluj>; dep1>1itu!
de la -: .142.
Dobrngea: XX.11, 4, ! 2, 15, 18, 25,
39, 51, 69, 75, 76, 80, 84, 85,
il9, 92, 93, 111, 121, 135, !39,
142, 143, 147, 1.50, 160, 231,
261,266,280, 231, 286-289,
297, 319, 323, 324, 327,
342-344, 346„ .148, _}65, 401,
--HO, 419,425,438,442,431,
469--472, 475, 480, 482„492,
.J9s, 509, 519.521, 530, 532,
S49, 563, 578, 579, 586, 589,
590, 392, 593, 5%-.598, l, 11,
C,13, 614, C,17, 619, 621-•623,
(i2S, 62""', 632, C,41, 67 0, <,~4,
67:i, 678, 688--691, 6%, (199,
-m. 726,727,807; - <·,·mral:i:
24,25,89;·- dcnord:6, 11, 12;
coloniile greceşti ('.in ~: >61,
36.\ 571, .582, 599, 617, '.i.'29,
(,32„634, 6J.,l.; p<,dÎ>ul ·-· 6, 26.
DoOmgled <Bulg:lria>: 5()2.
Dubr,,skll'eni <iud. Olt>, n1,,rn,in•
tele de ia -: 539.
Ducumaci <jud. Constanp>,
mol'ila -: 578.
Dugncn:a, munţi: 9.
Doin:t ...::jud. \:eam1>; necropob de
la-: 41
Dnlh(:~tii :-.bri <jud. laşi>; dc,ni-
peririlc Je ia-: 41.
DnEniany/Dolim:ni <-l'naina>;
necropola de !a -: 545,
%4
Dnljcşti <jud. Nc•.11-iiţ>; dCpozitul
,k h -: 342.
Do1ni-Vadin <Buigaria>: 7\0.
D,nni\ian (riius
l)omiri;:n,!5), împftrnt n,man
(81-96): 43.\ H\ 1150, 6!i9,
7()3 ..."71:-J, 717, 718, 721-'723,
729, 737, :'41, 742, 747, NS,
S I 2., s:«,, 8-19; cJmp,rni;i lui -
;.1 Da·l,t: "ll" ·:.:;, -17,
21-n.l
l),,n,ncşti <jud. lk:.rriţa-:,-...;ib:iud>;
dqxiz!tu! ele la~: 287.
D, ,n, fluviu: L',3, -166.
]),mja Br-anje, ini <S('fhia>; \k,co-
pemile ele !a -": 117.
D()nji Limmci < B,:,soia>, 1ip de
fibuk: J39.
n-.Jr:shos, f, rtăn::,1ţ:\ in Tracia; 415.
D,,r,)han1u <jud. CJ.L'lrn}i>: 142.
1.),Jwcktl<' ·~Rq,,1blica :-Jok1uv11>;
te1aurul de h 592.
D,>r'lhoi <ju•l. B•Jt,1~:,w>; :ivz,1rcaa
de la-· -,,51r:1d1ina": 86.
l),,rn\iu-f;niiă, 1:,milia: ~26.
l)nuris din S;;n;o~, i,wric grec: 469.
Dugumirqti, tip de u,poare: 356.
l )ngnsk•1eni <j,d. \'rnnn·a>: 810.
Dr:1jna <jud. P;,1J,,.,ya ►; dcpnzirul
de b · .':fl.8, 3S8.
Dt:\l"na c.::Bulgc,ria>; dcsc,ipcnrile
d<: la·-: 3CJ9.
Dran, râu: 92. 2"'2, ,!26, 428.
D1·:\:_;\,;mi <jud. \'ideea>: ,\42.
Dr:'iguşn,i •,iud. B,,t11~,1ni>;
de 1a - : l 'i(,; ceramica
ilŞCl:u·eJ
dela·-:1)7.
l)r,h1~eni <jud. Bra~oy>, ,kp,J1.in1J
dela-:3':0.
Drn ne•lan1n,1i;1, cultura: ! I,
Dridu <jhl. l,1k,mip>:
ns·cvlp·1l.1 de !a-: -W.
Drincea, r3m; ·H2.
Dmh::ta ;J)1 uhctis), lncalitatc în
Daci1.: 4'.'\4, ,1.11,-:' 10, ~:,2, 738,
7 40, "'.""14; v. ş1 Drolwta-Turnu
.Sn·erin.
INDICE
Druheta-Turnu S1.Teriil' <jud.
.\khedinţi>: 96; populaţia ~:
"·
DrnhÎtz\·n <Polonia>, aşezarea de
la -·: _:;,4<)_
Drorni'-haitci:, rcg<" get. 434, 473,
-1""'6, 477, ·l81, 517, 518, 520,
.~21, 524. 592, 626; conţlicw!
lui -· cu Ly-<im;ich: --10.S, 473,
,(75, ,\76, ;;::,t, <,27.
Duhuv,i <jud. \!clicdin\i>: '.lrJ, S'[,
".J..
l)uLoYac-Zuto•Brdo-Gil.rla Mare,
rnmpkx rnlt1.;ral: 26 7, ro,
2'72.
Dudefti, cart.icr <lhicureşti>: 1J5;
nilt11rn ·-: 112, 123, 127, L'>S,
1.16, 139, 141 .. -143; faza :\.lalu
Roşu a cu!mrii -: 135; foza
Fm1dcni ;1 culturii -: 135, U9;
faza Cnrnca :1 qilturii - 135,
!YI, ,i~pccrul Sudiţi ;,] culnirii
-; \.',\)_
D11fqur, I.ip de lame. 81.
Dugdame, rege cim:m:rian: 420.
Dnk\'~l'i <jud, Con5tanţa>:
:!Jc,;awa ,k- l,1 -: 577,
Du11,hra\'a <jurL laşi>;
d,·~coperinlc ,k la ~: 793.
D,,i;,br;)Ycni, •ip de r,1onc„k: 41 L
Dunihr~1·io,,rn, tip dt:: 1c,po:;rc: 228,
~=-,, 235.
Bistriţa­
:-;~5ăud>; nt·cropoh de la -:
251.
Dume;,ti <jud. \'n,bi>; aşezarea de
l~ - : 265; de~copcririlc de la ·~:
1;:;6.
D ,mL:il, G::nrges i1k98~-1986):
239, %6.
Dumitre~cu, !lortensla (1902--
19H2): 50, 51.
Dun11trescu, \'laJimir (1902-1991):
1 16;
50---52, l 14, 156, 165, 166,
1~4. 1'0 8, 335, _)61, 427.
Du1~11,waia, Gheorgfle: 248.
Dunăre: XX!, 4, 6, 9, !2-P, 28, _18,
39, 92, 94, %, !'1(), 111,115,
l?:1, 123, 126, 127, 13\
Hl --143, 147, 15'.\ 160, 16.\
212, 222, 225, 231, 244, 259,
263, 267, 270, 272, 276, 281,
287, 291, .113, 314, 32i, 329,
333-335, 344, 415, 418, 419,
.:123, 425, 428, 43,2-4.14,
B"?----439, 441-443, 466-47.1,
·1-77-479, 482, 488, 490, 5Wl,
517, 520-523, 531, 5:',4, 538,
S42, 550-554, 56?., 565, 57.î,
57\ -;;;g, 592, 51J7, 51)8, td:-<,
() 19, 622- !)24, 6 '.6, (1:27, {;_-,:.:,
633, 640, 641, 6':2-6'75,
677-680, 687,
688, 690,
6%--,'03, 705, 709, 713, 721,
734, 737, 740-7114, 800, 80\
807,849; - de Jo~: 290, 29.l
295, 310, 324, 337, 404, 405,
418, 425,431,432, 438, 456,
,!65, 468, 473, 4·:5.,479, 485,
486, 492, 495, 499, 501, 507,
:'<09, 522, )38, 543, 551, 552,
619,624, (,27, 670, 677, 673,
687, 088, 690, 692-695, :'05,
730, 734, 7(/7; gurile~: 4,469,
::i20, 543, 549, 675, mo, 609;
dmpia -: 160,329, 4.î4, 477,
U-\3, 486, 496; ca;..-inde ·-: !J(J,
91, 7()6, 730; disurn -: '10, 1 !5,
472; defileul~: 9; lunca-: 1\
cmalu! - -:\farea Ncat,;r,\: 12;
ddta -: 6, 12, 17, 4>12, 5'i2,
673; po~ul Jc peste -: -411,
~44.
Dunăreanu-Vulpe, Ec.11, r;na
(1901- 1994): 50.
Durnnkulak <Bulgaria>; :i;< :,.arca
de la-: 294; dc,c<Jptri1ik de la
-: 1.16; necropola de la-: 167;
,ancruar:,_] de fa -: 578.
Dmas (Dumas), rege d;,c
(68/69-87): 704, 70!<, 709,
717, 718, '721; v. ;,1 Dimpaneus.
D,.1nistorum, localitate antică: 478,
699; v. şi S!listra.
l),iruiwarea <Rqil1blica
:\lddoYa>; depoziwl de la
e
,,Căsoaia": 287.
Dyrrhachium, lucalitatc aritidi <azi
Durri!s, ;\lbania>: 411, 454,
688, 785, 799, 822.
2 :\i~i <jud. Constanţa>: 5-:"8;
aşezarea de la-: 577.
23 A„ugust <jud. Constan\a>: 577.
E Făclia <jud. Constanţa>: '.'6.
Edincţ <Republica \foldova>: 592;
cu!tura ~: 231.
Fgcr: 252.
Egipt: 104, 207, 2! l---213, 2.î4,
2J9, 24 l, 282, 2')0, 405, ·l09,
-147, (J:!6, (,2M, (!20, ll7.1,;
Ptolea1,1îc 627,629,630.
Ehrich, R.: 52.
El _fugar, cultură: 284.
Elba, flm-iu: 286, 545, 550.
Eleea (Velcfr,) <Italia>: 585, 613.
Lliadc, \fircca (1907~1986): 1(,8,
172, -435, ,ţ5R, 83.l
Hian, v_ :\elianus CLrndius.
Etlis, Linda: 52.
Elve;Ja: 289, '.169, 429,599.
Err.1Ea, pnffincie <Italia>: 291.
E•1gel,Johann Chri,rian von (1T'O..
1814): 845.
Enisala <jud. Tukea>: 807, 848;
dcscop,·,·irile de !a --: 5 7 3;
m·cru1~ola de la ~: 47(), .J-88,
492,523,538; tez;n1rnl de la-:
58(',, 592; descoperirik de la -
,J\-Janrn'': 32.l
Eni~ci, f11!l'Îu: 284,
Enhdu, erou n1<:sopota111ian (în
Epopeea lui Ghilgamq): 106.
Fno;ceşti <iud. \'~kea>: 442.
Fphor,.s, iqoric grec: ·Hl3, 469.
Epidallrn~, •.-nate in .-\rgolida;
in~cripţia ,le la-: c.:l.5.
Epir (Epeiro~): 42'.1, 623.
F.pirynchanon, fiul lui Menekrates
dm 'l'arsos; dccrcul in cinstea
lui -: 638.
Eractum, loc,1litatc ,mtJcă; 532.
Frbicc:-ii <jud. laşi>; af(?.area de !a
-: 37, G2; descopt:ririk de la-:
114; .i.şczarca de la - -,,Sub
B,idă.i,.: 93.
Ere[;;i (Herackca Pontica) <Tur-
cia)>: 567.
Ei-esri:gbin <jud. Cova~na>: 144.
INDICE
Este <Italia>; necropola de la
336.
Esztât, grup cultural: 135.
Eşelniţa <jud. Mehcdin1i>: necro-
pola de la ~-: 480.
Etrnria, rq.;iunc <Italia>: 42.i, 802.
I"-1ifot, fluviu: '720.
Eumdos din C(irinth (sec. \'II
~.Chr.), poet epic 562.
Funick,~, rege h,i<por::111 ('\lO _î(H
:1,Chr.): s-:ei, {,26, 627.
Eumeni11: 577.
Euripide (480----406 a.Chr.),
dramaturg grec: 4i4, 4(,8.
Europa: Xlll, XXJl, 4, !2, LI,
15-17, 22, 29~3\ 40, 48, 59,
62-•(i5, 68, 87, L2, 114,158,
!67, F4, 175, 177, 207~210,
214•217, 220, 223, 228,
2J3-2:Vi, 240, 2.42, T4, 286,
21:\7, 289-291, 341, 342, 358,
364-366• .FO, 372, 3"76, 4(15,
406, 415, 418, 423, 426,
-128-430, 509,518, 534, 54!,
545, 550, 552, 668, 683, 768,
801,804; Ccn(rală:4, 15,28,
32-34, .P, 87, l 13, 124, 126,
127, D6. 138. 229,235,242,
24•1, 282, 286-287, 290, 291,
293, 298, .141, 342, 3·!4_. 348,
3:'6, 358, 359, .î65, rn, 457,
t78, 485,671; - de Sud.Est:
.,6, 114,116,147,234, 2·18,
265, 283, 356, .160, 372; -
Sudică: 4, 5, 13, 2(,; ·- \'e:;tică
(apu5crn:1):4, 1\ 15,22':\291,
485.
Eurupos -c:\lacuioni:1>, mnnu-
nicmdc de la -: 635.
Eusl."biu~ din Caesarea (c 21,0--c
3-10_), iw.,ric ~i teolog grec: 4'.:J,
565, 700, 713,
fa1stb,1tius, scriitor gr,:c; 571.
fa1tropius (~ecolnl al J\'-lca), isumc
roman: 54.\ 6.18, -os,: 13, 845.
EzerowJ <BulgariJ>; de,.n,peririle
ck la-: 417.
F ,a1Kfuarul de la ··: :us, .'B6,
Faerng, dc;i]: 818.
Eurngoria, n:gresiunea: 298.
hţa Cetei <jud. 1-luiwdn;ira>;
a~ezarea de la - : 761.
Fădu <)ud. Giurgiu>; mormimde
de !a -: 493.
Fiigăi·,tş, mun\i: 8; deprc~iunc;i
11,534.
h1ge1, m!igud: 11.
F5kiu <i:1d. \';i,!ui>; tumulu! ,ic l,t
l.\6.
l'ărcll}, Sorina, palinobg: .;2_
h"\rcafclc <jud. Olt>: 69; a}t?.arca
dela-141.
Fiindnek <jud. Cnn>rnnt;i>: 575,
Fiinr:lnde <jud. Teb.,rman>: )},-!;
nccrnpo!a de la ·~: ·193, 527,
SJ4, s.r, 538.
F&rliug <jud. Car;iş-Sc,,·oin>: ~ .'.Z.
<jud. L;~i>:
descoperirile de la - . 1(,0;
,,cptrul de piJ:ra lk la -. : 15·i.
h::deri Ponorici <iud, f-hmed,_>.lr.,">:
s:o.
Frdqci -<jud. Vas!ui>; ccrcctli·ik de
b 591; tezaurul ,le h
-~Wh-592.
h:Jdi<1<1ra <jud. Brn.şqv>, :kp,,i:rd
,1r:;di.ca1 dl.'" la - "_,Carieră"':
24.
Fncnzi, ,\I.: 51 .
F,·rgu~on, 1\dam (l-23-1S16): .JS.
h·rigile <cum. Co,tcşti, jud. ,·,u-
rca>; neercpnla de !a -: .'2')5
,..J.î6, 3"64, 4_72, 481, -isS:
necropole de tip-·: S(•R; grupul
culmral -; .î36, 337 36-·! -l 'S
485, -1,%, 507. ' ' -~,
Ferri, S.- 727.
Fqele /\Jl-,e, culme in '.\hn\Ji
Oră~tiei: JJtzare~, (k )a•-: ""'61,
-63, 814; cercetăr:i(' d~ la -:
-.l6; ~ancnr,1.rul de la -: ~71.
F,·ud·,ar < \'(,i\ odina>; a~czar(o;, d,
la -: 244, ?'i7, 2)9, .tt";
hck, :\ug.ist (1833--1'.)]6): 2.N.
Fikincape <Tun.:ia>: ! 16.
866 INDICE INDICE 867

Filip An,bul (Marcus Iulius
Philippus Arabs), împ~rat
roman (244-249): 542.
Filip al II.lrn, rt"ge al ~facedonîeî
(359.<'136 a.Chr.): 404, 410,
415,416, 468---471, 530,591,
598, 622---624; monede de tip
-: 552-554, 592, 785.
F:lip al llI-!ea Arideul, fratele vitreg
;d lui Alc::,;:md(·u cel ?vhre, rege
;1] ;\bceduni<.:i (32.1 a.C!ir.):
530; monede de la-: 411,796,
797.
Filip al V-lea, rege al Macedoniei
(221--179 a.Chr.): 4-69.
Filip, Jan: 52.
foiteaz, tip de brăţări: 349.
rirminiş <jud. Sălaj>: spada de la
-: 499.
Fischer, C. Th.: 406.
Fischer-Galaţi, Srephan: 52.
Fizeşu Ghedii <jud. Cluj>; depo-
zitul de !a ~: 343.
Flaccus (Lucius Pomponius
F!m.:cus), comandantul
provinciei :-.[oesia: 695, 698,
702.
Flavii, dim1stîc rom;i.nă: 704, 705.
fla\·ius Sabinus, general rom:;i.n,
g:un:rn;it~lr al :\bcsiei (68,._(j9):
698.
Florescu, _\drian C (1928---198G):
280, 480, 503, 524.
Flo1escu, Florea Bohu: 727.
Flores~·u, Radu: 52.
l'!orcşti .<Republica M,,ldon>;
si\pănuile de la~: 144.
F!orus (Lucius Annaeus Florus),
retor şi i~toric !Min: G, 430,437,
523, 673, (,88, 697, 701, 7 23.
Foeni <jud. Ti,niş>; aşc:zarea de la
~: 259; cercetările de la ~: 144;
desc:opcririle de !a -: î54;
necropoh de la ~: 534, 538;
grup al culturii Petreşti: 144.
Foi, ,\]cx,mdăr: 52, 458.
Folte~ti, ,topect cultural: 218, 222.
Fonr-Yves, tip de vârfuri: SL
Fontana, F., Domenico (1543-
Hl07), arhitect şi sculptor
Fortum, divinitarc romarlă; 714.
Forum Claudii, aşezare antică <azi
.Axii-na, Franţa>: 7 48.
Frankfurt am l\fain <Germania>:
50.
Franţa: 65, 233,286,420, 822.
Frigia; v. Regatu! Frig1ei.
Froehner (Friihner), \V.: 7.)0 ..
Fruntinus (Sex.tu~ [uliu~ r-'rnminus)
(c. 40--c. !(13), om iX>litic şi
sc:riiwr roman: 432,471,523.
703, 7!6.
Fnnto, Marcus Cornd!jus (c. 10(}..
c 17 5), retor şi jurist roman:
435, 81 l.
Frumuşica <jud. ~eamţ>: aşezarea
de pe d,;:alul „Cct:lţica"; ,,Hora"
de la-: 180,
Frumu~îca <Republica Moldorn>;
aşczqrea de !a ~: 93.
Frumuşiţi <jud. Galaţi>: 38, 336.
Fuchsstadt, tip de ceşti de bronz:
343.
Fundeni, fază a culturii Du<leşci:
218, 266.
Fundenii Doamnei <Bucureşti>;
descopcri1i!e dt h ~: 266,267.
Fundi <luh:i.>; inscripţia de la -:
",03.
Furn.di.ngler, An:huc 72 7 •
Fururrnu:k, Arne: 290.
Fuscus 1Corne!ius Fuscus) (?--87
p.Chr.), genernl romau: 407,
708-'10, 712, ""14, 715, 734,
736.
f'yn <Danemarca>: 549.
G Ge'.'.rt?., Cîifford: 56
Gaâl Jsn.,ân: 76.
Cab?.ra <jud. B.1cău>, ntcropobi de
h -: 41.
Galatia <regiune în An:iwlia>:
430.
Gala\i <jud. G:1bţi>: 13, 14;
p,>puLitia -: 19; aşaarea dt la
- -lhrboşi: 50, .f42, 597, ·161,
Hi5, "'.'67, 771,795, RUS.
Galaţii Bistriţei <jud. Birniţa•
Galerius (Caius Va!edus Ga!erius
;>.{a..ximiarms), împilrnt roman
(305- 31 l): 543.
Gallcea <jud. \'âlcea>: 592.
Galiţa <ju<l. Constanţa>; .~ş;:zarea
de la ~: 346.
Gallia: 428-430, 674,681, -:'47, 7 48,
847,848.
(;;1bn1d!'cll <ju<l. Bihor>;
dq,m.iu! de la ·-: 3-t.?.
G;1ra:fanin, ! ktg;J.: 52.
Garafaniu., :\fi!min: 52, 208.
Gaura <azi Valea Chioarului, jud.
:\faram..ireş>: descoperirile de
1a ~: 255, 285.
G.lxa <L'ngaria>: 276; mormintele
de la ~: 302; amfote tip ~ -
L'ipuş: 276, 303; culrura ~
Hoiihm'.y: 301-304, 306,309,
310, 313, 314, 316, 32'.2, 324,
325, 3-fS; aspectul culrural -
\bliaş- 309.
G:'iicc:ma <jud. Bacău>; aJezare.l
de !a -·· S02, 503.
GăHibnik <Bulgaria>; ,iescoperirîle
,le la~: 117.
G.'itcjeş.ti <jud. V{Jcc;i.>: 488.
Gfrwi <jud Briila>; mormintul
de la ~: 493, 790.
Gâlctocu, bc: 3.
G:l.rtx>\'ă\<jud. Galaţi;,; cero:drile
de la -: '2.78.
C,ârla Mare. Cârna, cultură: 267,
2:'0,272, 282,288,314,327; -
. Z.uto-Brdo: 270.
Gebclcizis, divinitare geto-dac,\:
444, 4...15, 832-835
('";dlius (Aulus Ge\liut) (c. 125-.c.
!80), scriiwr btin: -:'45.
Gnuius, conducător ·.tl tribului
labeaţilor Jin I!lyria (18(),.!68
a.O.r.): 426.
C.tnuda, l<x,1litate amică neickn·
rific<Jtă, reşedinţa lui Zyraxcs:
677,689.
Geoagiu <jud. Hunedoara>': 441:
<lescopcriri.\1: de l~ · · 34:1, 829
Gl·orgin·, G.: 52.
Gcorgi,·\", \'1;,dimir: 417.
Geran.ia, loca!it:m: amid: 577.
Germania: 40, 47, 136, 215, 216,
)85, 345, 346, 429, .133, .148,
)49, 706, 7 48,783,822.
c;~-p·ni~;irn, lnndiure în D:ici,i -141,
7
'.6, S29; \". şi Cco:tgiu,
(;uic1, v. D.icia.
{,lw!.1r·i "-iud. !lu11tdcura>; /·\d
mintde de l,1 ·: 9,810.
(;hdăi('Şt.i <jud. :-.:camţ>; a~cz:tn:u
Je lJ. -: !56, 545; descoperiri
de tip ·-: 549; sanctuarul J,: la
··: 1'"'3; d,.-seopcritilc deh - •
,,~cdci:i": 177 , F8, !81.
Gh,:,uci <jud. Sam ;\lan:;.;
ckscopcririk -.le la 537, :i.18.
(;heri1ina <jud. Comtanv1>;
descoperirile de la 85, 89.
Ghi.:a, Dimitrie: 444.
Ghida <;ud. Bihor>: 3i.
C!tidir:i <corn. Pî~cu \'cehi, iu,l.
Dd!i>; a;,czare3 de la •·· >,14,
\!(,: dcptv.irnl de la -: tH,
.144; dc,n•p,:~it·ile d,· b - '.'44,
)"7?..
Chimbri <,i-id. \furq>; :1sei:tn::,
ck Li···: '.'7 1J.
Chirh,.lm <)ud . .-\lb,t> ,,,;~'zan:J de
Lt !54,J:-8.
(ihi:),•1·0 <Republica \!,,!d,,v,t>;
>lŞaMcn ,ir Ll ()3.
Gilclc1 'isl\l. Cluj>; ca~tnd dt· la , ·
8%; dq.1, ,mui de la -: V1tl
Gimhutas, \farîi:l: 52, 2..J.2.
Cinghi,-f!an, h:,n mongol (12(I6-
12'.i.7\: 422.
Gi(,sct1i <j11d. Ihulu :.-; dtpnzitul de
!;1 ·: ]42.
Cirir, iv[iluud: 3(,L
Cirov <jud. ;-..:cam1>; murmi:u >L:
dcla-:40.
Ciu!q,ti, fad :1 n1Itladi Bnian: LN,
H1, 1·12, 144, 145.
(;i11rescu, Con~t:i.ntm C. ,_!9Ul--
!977): XV, XVlU, 52.
Giurgiu <jud. Giurgiu'.'>; aşezar.:a
de h - ,,,,\folu Roşu": 81;
11~ew.rl':l dr: la ·- -,,Ostro,·11
1\focanu';: 88.
(Ji111giu!c~ti <Republica ,\lo!d(wa>;
necropola de la ·-: 16 7, 232.
;:;L;\i!J:K <Bomla,>; descoperirile
,k Li-: TH-.
( ;);ivilnc}ti <jud. l .1,;i"'; aş<:z,1,
!oi \)(,.
Cbu <jud. llfov>: 236; :1fc1:uu de
la-: 1.12, 150, 21.\ 230, .)64;
cultura-~: 216,230,231, 2.35,
!63.
Glitus Atilius Agriwb (Q. C!itus
Ari!ius .-\gric(,la), grn('nd
Wtllan: ··31,
Chdariu, Inan: 44.\ 522_
Gode:HJU, mtm\i: 8.
Cogcî!tan, Florin: 259.
l)o\?\JŞU <jud_ Mchtdinţi>: q4, %,
,)61, 364,480: lll"Cropoh de la
,t!. 29."i, 337, 364, \". ;:i
Ostron; \fare.
Co,ftil Ionic -1 ! 5, 4':'.l
(,<J:oviţa,
bc: 56(,; faz,\ a culturii
Hamangi.1: 14.l
<.;,n)(Jb\<l <Serbia>; dcsct,pcririle
dt' la--· J29.
C<,,)s~, Carl: :'JO.
Gwgippia, orn) mik:;ian: .'">'19
Cwne:1 <jud. Cara}--Scverin>; .',36;
,1şczarca de la ·-: 12'i;,__-:-
K:<bkact, grup cultural· 1il4,
U6; tip de ceramică
O deşti: !C, I, 2Ci4 ..
CNnqti <iud. :\forq>: 159;
niiwra ··: 147,158, 150.
l ;(i:·11m·iţa, complex de ni\dare 1n
Pki:;tucen: 27.
Gowdsk, a;pect rn!tural: 222.
Go:·o;;,;n\ <l1crnina>; aşezarea
hi~: 545.
Cu:,1,ir, ;'\;iu,be (1922- 19 7 8): 440,
"."(13, 71)4, ·";2(,, -:w.
(·;ov\lra <jud. ()lt>: ."il:'i;
,1~e1Mca
267; aspectul cultural -·· 21H,
244, 261, 264, 266, 207, 372
Cr,1ec, \'jrgirna: 548
Grads:snie~ <Buhrii-ia> ·
desrnpcr;ril<' de la ~: 11 ·/
cultura -: 177
(Jr;1nmwni "'"•Grena>; m,wt.arnc•mi!
,Ic ia-: 7?0, -,,!6.
<'a de CnniL1t <Bq)g:11ia>; 1/'n,wd l : 1
."Ul.
Gus;!vi(f, G: 406.
Gri<lmile <jud. Olt>: l 17 ; desrn-
Fririle de la ~: 1(,3.
Griidi?tea <iud. Briib>: H2; de.
poziw! ele la -: 34:\; ,le~c,-
pnirik- de ia-: ...,81, Rl2.
Gr!i:dişt.ea :\funcdulu.i, în:i\ill:e
Lînz:i 5am] Gnldiştea de \brne
<iud. Huncdo,1ra>· •L19, -l-41,
4;.9. 450, 451, '51, -s\J, -6s.
-:'h6, "791l, 808, 81fl. 813, Sl9,
/:kl-"", 848; incinta ,,1n-1 de la -
4S4; sannuarelc de la -: ,1.~0.
-Fi\ 454; ~Jp:lturik dr L. ~: 31;
rn,ul de la ~: 7 16, -17;
Jepo:r.itul c'.e ia - -,,Str,îmh1!''
"."flJ; săps'i.tude de la~ -,,\"iirful
lu: Hulpe": ...,65, 7 67; \' ;;1
Satmi1cgdsasa.
Gr's\cE;ka Rox,,hni (R,;k\oi:msh-,;:
Curndisce) <l'cr:tina>: :':'.-\tl.
Cdnin-ri < jud. .-\r,d>;
d1:,nptiiriie de ta-: .î.J9.
(~r,l!lirqti <jud. SuceaYa>; '.i~lftrea
,k Li ··: 303-305; cernmica de
la -· '.\1(); a~pectlii ndtural ·-·
- _;.r,1-.
Grebeniki <Repub!F:a .\kl,hY:i>;
a;:cz:trea Jf la -·: 93.
Creci:1. 94, 114, l l!J, 117, 1.0,îl,'133,
158,2 1 4, :tî:1- 241, 2i{l, 290,
324, %5, 404, ·115, -'29, 4\J\J,
534, 618, (,n, 630, i",~1: -
de n:1cc nian:l: 207, 366.
Grcifcnotcin <'Italia>: 0,92.
(~ruia "'-jud. :,fr:ht:din1i>;
mu~rnind<:: de la ~: 5,09, -;.;o,
-:'81.

<ltali-1>: î25. Năsăud>: 534. Georgia: 23, 68, 562, 606, Giu~tscu, Dmu ( .: 52. do.: la - : 218; depozitul de la ~: c;,.cll, S.: 7 1.it

. .
(;ugqti <jnd. v'rnnCea>,
de~coperirik <le !a-: 812
c;,_m1dniţa <iud. Călăraşi>;
aşenrea de la 150,153,173;
0
··:
~tanietde de h ~·: 170, 172;
grupul statuar .,Îndrăgostiţii"
de la-: 171, 180; ,.Capul <le
p,Jrc" de la~: 180; niltura -:
36, 37, .1'}--11, 110--1 i3, 140,
I-L'., 14.1, HS-H7, l~Al, 153,
1:i-1, >S, l(,fl, !<d, l":tl, !"13
175, 1T7, INO, 211-~-215, 222.
(;iinz, râu: n.
(;ura Baciului, nk <jnd. Clnj>;
,,;,czarea de la ~: 115, 121, 164;
necropola de la ~: 40, 112;
:bpecml cu!turnl ~ ,Cârcea: 35,
40,112, iU, 11S, 117, 121,
l(i4, 168.
Cum Dobrogei <jud. Corntan\a>:
69.
(;ur:1 T~mpului <jud. Hunedoara>;
cupto;1rdc deh~: 810.
(;uru~l:'iu <jud. SMa1>; dq)(;;,.iml de
h ~: 2'ifi.
Cuştcri1a <jud. Sibiu>: depozitul
de la-: 341, .\--12, 783; desco-
peri.rile ,le la-: 64, 8Lt
< ;uriii, munţi: 7 , 85, 94.
(,uner,.Jo;;tph von: 50.
(; _,crmdJ <l.'n.[.'.aria >; ,kscoperink
de la-: 3'U.
H lnau!a Banului,
H,Khmmm, Rolf 54,S, 549.
H:icihtr <Turcic,>: 1-1: aJCZ>Uta dt
la-: 105, l 17.
! ladrian (Publiu~ .\dius !-ladrianus),
în,p;'irat rom:rn (J 1'.'-138): 476,
'i92, 721- 7 2.\ 725, 731, :'40.
l Linnus, mun\i: 4JJ, •L\8, 680,688,
{,!JS, S31; ,. şi '.\hm)-ii Balcani.
I hgJcni <jud. Const:1nÎ11>: aşezarea
de la -: 577.
Jfajdcibagos, cultură: 274,285,306.
l·!:tid1ihi)~z6rnl<:ny, llpnn
ubiecte: .)'72.
l Ll)dli~Jmson <L'ngaria>;
depozitul de la -: 255, 285.
--------------------s~~w--~••<'f·----------------------------------------
INDICE INDICE
869
Ha!af, cultură: !27. Hegcsagorns, fiul lui i\fonimos: Hesychios din Akxandria, ~criitor I lorodni1a <Republica Moldon>;
Halicamas, localitlltc amică <azi 633. grec: 435. tez,,urul de la-: !67.
krnut <jud. \fureş>; J('ezarea de
Bodrum, Turcia>: 401, 402. Hebte, dfriniwe gre;:că: 417. !-kuoeburg, cetate <Germania>: Horoztepe <Turcia>; mormintele
la ~: 124; descoperirile de la ~·
3.14, 335, 372. .
Halbt2tt <Austria>; necrnpoia Je Hdios, divinit.atr greacă; 588, 593. 429. princiare de la -: 233.
krul, du: 17.
la ~: 289. 598. 1-lierasos, râu: 442, 532; \'. şi Siret. !fosman <jud. Sibiu>: 64.
He!is, cetate getică: 476, 477. Hicronymos din Kardia, istoric lgeşti <jud. Vaslui>· ;\J:hst. " l
1-falmyris, localitate ,ullică în Hotarele (Sdrişoarn) <jud. Giur- la-: 180. ,,, '''• ia ce
Dobrogea: 566, (i3J, 675; v. şi grec: -t69.
Hdlanicos din Mytilene, istoric giu>; t<:zaurnl de !a -: 592.
l<,]fr!
0 <j d I lb
R,vdm. grec: 438, 444, 447, 4413, 831. l-likkbrnnd, Hws: 289. ! lomi\a, nlltud:: l 35. ' -,':" · ,-, a>; depo.f.itul de la
~8:i.
! Lin;111gia <a:d Bala. jud. Tukca>: ! ldk~rnnl: .155, 444,446, r,J 7; v. şi J !Jnova <iwL Con~t.:mţa>; nec:ro- ! hinder~ingn1 <-Cnm,mi:1>: 429.
!;;r_ip,gn:p culn«;il: 21,!, J,1r, )J '.
l ·L\ Vi6; 1·,ccropt/:i de b D;ml.,,wlc. pula de la -: '314, _; 15; i('f.1urnl I luPdr, l L n-, ,i,;, ;,~11: .\C/i.
de ia·-: .}-19, _;s1, 371; "~]XCI ul lj<l!kni ,,jud C I . .
! i'.l; );tda de la -: .:\ îS; nil1ma l ldm, H.: 5115. _-· ,a apo-: lR;
I !tmtd'larn <jud. i hir:(·doara>: 9;
-:31,36,39,40,42, 112,113, cultural 314; a5penul descopninle dC la -·: 336 _
l kplui~tion fiul lui Matrias, din aşezare,1 de la -: .BO; tip de
12i, US, U6, U9, 140, cultural - -Balta Verde: 314; llidia <jud, Cara~-Srn".~,·n> _1
Calb.ris; decretul pentru -: monede: 808. • > ' , \,e,co-
142-144, 147,180. aspectul cultural - •:\fala pcriri!e de la~: 159.
633. I Iunia <jud. Dolj>; dr:pmitul de la
H,w;;c,1 <Republica ~!oldova>; ne- Vrhica: 314; aspectu! cultural -
llicsrn, Vhdfrnir: -Fl, 669.
Htphaimis, diYinitare greacă: 451. -: 344.
noix,la de b -: :'i23. -V~xtt>p: 314.
Hcprncr, pakozoobg; 36. lli~cni <jud. S<1cca\-a>·, ,
Hippolytl1J~ (?-235 p.Chr.), cc:riitor !lunr, Arthur Surridgt (187J_ , ~~Q~rca de
1-liir~(·l, Bcrnhard: 52, 250, 26!, la~: 318, 342.
Hernclcca (1-lernkltea) ]\,mica, şi tc,1log grec 448. J<J34): 4(J1J; pJpirul '·: ·+09, 437,
267,295. lllyria:411,426
cctat1; gre,ică: 476, 504, '.'6:1,
Hi~tria (htrm), cetate grecească <in
44D. _ ' 438 ,.,,_,:n.,(172
5'? -- 1
I lan;;.m. Svcnd: 3:0. 567, 568, 570, s·n, 6 1 3,799,800. .,
578, 581,
aprupicrea ,atului Istria, jud. 1-foşi <jud. Vaslui>: 11, 502: tipul
!·Lirghirn; 1m1n\ii ~: i, 584, 5()8, 608, 610, 627, 630. de monede ·- -\'ovriq1i. 411, lllyricum: 426, 668, 688, ('97 ~ns-
Comtanţn>: 12, P, 51, -HJ9,
Hart,,g, Frnrnpis: 422,446. l·knrlcca (f-lernklcea) L1·ncestis 410, 4i2, 437,445, 4-:'9, 483. 526, 554, 5()2. - lnferi:is· 038· _ <:; ' . '
6S8. . ,. ' ' upt',i\;\;
l bsdcu, Bc,gdan Petriceicu (1858- <a;;i Bitohr,.. \facedonia>: 681. 517, 520, 521, 542, 543, 552, 1-lybrid:1 (Caius ,'\n:oniu5 l·lybrid~),
19(17): xv Hcracles (Htrnkk~). dh·ini1Jte 565, 675--677, 679, 680, 687, gm-ernator .i.l pnAinciei Imperiul chirn::z: 423; _ jx:i-sJn: 4<1'7·
J-J.w:~a, capiia!a Regat1ilui hitit <azi greco-romană: 451, 594, 59\ 689,698, 700; inscrip1;iilc de la \bctdonia: .q2, ().)9, 674 677 - rnman 412,542,644 6-1,
689. , '
B,Jgnzkby, Turcia>; arhivele _',')"', 604, (iOS. 609-611. -: 566,670,6 7 6; r,ecmpola de Ml\812,822 '
din -: 283. Hn.1kkides, fiul lui S:m1pion la -: 6'5; aşa.uea de !a - Hich1ta/Aq\1ae, locnlit:nc arnica: lndia· 54,240,241. 406, _ .
4 4
H:i\eg, depresiune: 534. (Lcrnbns), callati1..n (sec. al ]l. .,Pod": 573, 574; v. şi imos. 441; \". şi Olan. Indu~, fluviu: 239.
!Db,ltr:şti <pJm. Strunga, ;ud. b1 a.Chr.): 613,629. ! b<:"a Lep1c <Turcia>: 116, J J7_ Hygic.i.: 6(17, 610. lngulcţ, r:iu: 233.
hşi>; :iş~zarca l·la.î.str:'iu, ,-. Bucureşti. l·lochd:,rf <Germania>; morminttle
de la -: 110, lnnteţti <jud. Prahoy~>-
111, J:',(,;1czarnuldela · · 1(,7. de !a 429. " , np de
Ht'.nuhnc, :i~pcct cultural: 222. monede: 785
, 8fl8;
l Jiirm1..11 <jud. Brnş(•r>; :lfezarea l·ki n1cs, tfrs,:initate greacă; 418, l k1doni <jud. Tirni}>; ,,\'c,rit,mil" lakimovo <Bulgaria>; \(?aund de d,:~coptride de la
de la -: 180.
deh.-: 1(,0, 346; 111nrmintdc )93, :",()5, 5%, S<JS, 602, 604, la -: 452, ":93. ,,R:koasa": 411.
d<-· h -: _'iiJ1. 609, (i 11; ~· :\gurnio5: 602. )-lodoşa <jud. 1-·brghita>; ;;;;cc.arca l:domip. râu: 17, 26.\ 4.F, 4-:,:_
in~ulă pc Dun.lre·
!-Li}maş, mw,ţi: 7
, 89; :\şczarea de l-!crm,ltw~sa, colonie mik~11u1â: ck la ~·: 85. L1mnnja, rip de mormimc: 232. c;;n:eUi.rîk de la-: 336; nccro~
Li CurmiiturJ Bardosului din -: ! lohenhcill\_<Gnmania>: 215.
599. foşi <jud_ Ja}i>: l l, 52; ;\cidrnlia polu de la~: 29i; Clllnira ~·
89; aşezarea de b Bicăjeh1 din Hoîboca <jud. Li~>;_mormintdc
! krodia11 (l kro(fonus :\ilios), \JihJi]c;in,i din·,: 50: ln~1itutul 2'H, 315, .118-.î'.21, )25, :1.13:
~: 89. ţrnmatic de la-: ,11, 42, 232;-
grec: 435, 445. de .\rhrnlogic din -: 51; Jn~ula Şerpilor: 562 (,".?
J-Jâncu, Radu: 444. Hcrodot, i:-toi:ic grec XXlll, ! 6, 1/, Hulihra<ly <Ccrnina>: 302; v. şi \fozeul de :\ntichirăţi din ~: In,ul(·ic Brit:lnice: .'~6"~·
l-lârş\Wa cultura Gii.va - . ."iO; l'i1i\-er,itatea din ~-: SU;
<jud. Consr;in\~>: tksco l'P, 401-4l/3, 407,414. 41\
d,xoptririk de la ~: '>!()- Tnur~~:,j11d. Alha>; aşezarea de L1 ~:
Hnlsrein <Germ;inrn>: ),!8.
pcmik de la -: 346; tell-nl de
la~. :N, 40,150.
428, 429, 431, 432, 4Y:'-439,
443- "449, 456, 465--468, i lnmer, poet grec: •Wl. . popuhţi.i ~: 19. . ' '.
l·kbros, r,iu: 414; \". ~i ~lariţe, 4""6-.478, 482, 484, 504, :',07, !dud <jud. C!uj>: 135; cul:-ura -:
l·-bratius (Quintus t Ioratius
l fccit,1eu~ (Hd:ataios) din ;\iilct (c. .508, 509, ')65, 571, 580, Flaccus) (65--8 a.Cl1r.). ?Uct 113,126, 127,. 139,141, JS8, 159.
'iW---c 480 a.Chr.), g{·ograi ~i 617-s(J19, (,30, 823, 831. 833, latin: 701, 824. lc(,nom11, Con5tanrin: 501
i~t,iric grec: 4fll, 102, 47.5, 428, 8.34, lloredt, Kmt (1914·--1991): 249, k:ar-Budinţi <jud, Timi~>: 259.
de ·129, 4.12, 437, ~.18, -1)::2, 566, Hctpiibi', fazii a cuiturii Tisa: JH. 348, 526. ku}rni <jud. B(•lo;o,ani>; 3.}CZMea
567. l!csind, poet grec 366, 482, 562. Horodiştca, n;:p,-ct cuhmai: 222; - deh-:92.
!-kc1or, fiul regelui Priam din Tmia: 1-!u;ria, dh·ini1a,e grca<.;'i; ~50, 8.15; Erbiccni-J'.oltcşti, con:plex ldmuhyrsos, rege ,cit 466, (,\'.>, v.
,!(,S. \ ~i \ ·esta. culnmi): 37 şi Skytharbes.
870
Iorgct, i',;knhte (1871~194-0): XIV-
XV, XVIIL
fosaş <jud ..\rad>; a~ezarea de la
-: 126.
losiiJd <jud. Arad>; aşezarea de la
-: 64.
!psm <Turcia...._,; b:hălia de la -:
.r:-0.
!r:\!\: Lî4, 240,284, -+i9.
',i,n,·;,1i · ·ucL \'\!cc:,>: 21, 2-·L
!rhnch: 231.
hacce:1 <1ud. Tulcea>: 466, 4'78.
hagoni.s, rnlhnian; decretul pemru
~: "'00.
b:ti1a <jud. laşi>; compkxu] rima!
deh -: J?3, 178.
fsanthcs, din:ist al tracilor crubizi:
417.
his, di\·initMe egipteană: 603,607,
6!0.
,,bis'·, n:t\"a amiral a flotei egiptene:
(,28.
isk:'ir, du, anticu! (kscus: 415, 472.
bmail <Ucrnina>: 330, 478; te--
zaurul de la·-: 587.
Istria <iud. l,omtanţa>: %5, 573;
,k~coiwririle de la puncrui
„lk11t": :i74, 57.i
!stro~. (Histri,1), ctt1re şi colonie
milcsi,mă: 410,412,419,423,
428, 4:-)2, 475, 478, 479, 482,
48\ N2, 495, S51, 552, 562,
S(,3, 51,5--S-'4, 576, 580---588,
591, ~-93, 5%, 597, 612-615,
(,17--(,21, 625, 627--631, 633,
(,_)4, 638, 640, 64.3, 644;
dccrew! emis la -: (,33, (i41;
imcrip\ia d(· la-: 643; tezaurul
de !:. · : S89; v. şi lfauia.
btru, fluviu: 433, 439, 4(,9, 473,
522, 517., 562, S65, 566, 569,
5cl8. 62\ 679, (})1, 6')3, '02,
~12, 720, -40, -,,n, 750,835; ,,.
şi Oun}.re.
!şa!niţa <('r:1ion>: 3!4; complexul
fonnar de la-: 267.
hatlia: (JO, 2·H, 283, J36, 342, .172,
4U5, ..J.27, 429, 438, SRS, 5')2,
~48, ;·94, 823; - centrală: 427;
- nwrillională: 563, 565.
INDICE
It:llica, oraş antic în-· B:wt'1ca
(Hispania): 706.
Jugoslavia: 140, 153, 160, 270,
342-344, 822.
Iulian Apostatul (Plavius C!:tudius
lulianus), impărnt ronrnn
(361-363): 812,833,845.
Iulius S;1binus, genernl rom:t:1: 731.
Juritcr Optlmc.1s ,\!Jxim11s, divini-
t,ili:" (°s;f)l:\ie;Î; -IJ:-l.
lustini;1n, împărat bizai;tin
(527-----5()5): 418,827.
Iustinus, \Iarcus Iunianus, i~toric
latm: 404,415,428,434,471,
474, 522, 534, 550, 623, 624,
626, 66"7, 668.
Iutlanda: 545, 549.
Juyenal (Dccim'b lm,ius Iuw:nab)
(c. 60-----c 135), puet ht!n: 7 10,
713.
h·an-Fr«nko, regiune <lvano-
Frankou~k, Ucraina>: Yl2.
Ivcrsen,J: 34.
Izvoare <jud. Neamţ>: 154, 156;
depozitul de la -: 286; desco-
peririle de la - : 17 7; s·:ipărurile
de la --: 144.
Izvoru Dulce <jud. Bu2ău>; depo-
zitul de la-: 287; m,Jm1intde
de !a -: 334.
h:\·ornl Fnimus <jud. \klwdinţi>:
cbc-operirile de la·-: 315.
hvornl ;\fontdu1, lac: 14.
J 730.
j;\koby, Felix: 408, 444.
Jasmrf, cultură: 545, 549, 550.
Jericbo <Tnrcia>: aşezarea de !a~:
105, 106.
Jigodin <\fiern!l'ea Ciuc, icid.
Harghita>: :1}<'.:'Zarea de la -:
235; grupul rnlturnl 229,
235.
Jigorn, ca~tru: ..,_)6.
Jijia, r:iu: 11, 15.
Jimbor <jud. Brnşov>; desco-
peririle de la -: 236.
Jiu, râu: 8, 11, 14, 141, !M, 2"70,
315, 442_ 518, '10.
Jones, \'\-'i!liam Sir (1746--1794):
237.
Joscphus Flavius (c. 37'"c. !00).
istorîc iudeu de limhă greacă:
443, 450.
Jupa <}ud. Caraş-Severin>: 441,
732.
Jupa!nic <jud. Mehedinţi>; depo-
ziw! dt: b -·: 343.
""(18, 733.
Jurikwca <jud. Tukea>: 566. 492;
cctMea de !a ·--: 492; tezaurul de
!:i_ 586, V. ŞÎ
Orgame/:\rgamum.
K KJorz, A.: 4 "9.
Kabiri;1: 675.
Kacs() Carol: 255, 276, 367.
Kades, băt:1lia de la ~: 360.
Kakovatos <Giecia>: 265.
Kahmis, sculptor grec: 599.
Kal!inos, puet grec: 420.
K:dos Limen: 59\ v. şi Crimeei..
K·::na:nbt <Ccrnina>; tc;wurul de
la·-: 'i87, 589,
Ka11itcs, rege scit: 410, 519, 578.
598, 599.
Kanlinovo <Bulgaria>: 592.
K:i.rnhii)·iik <Turci.1>: ,<şezarca de
la -: 26~.
Ku':muvo <Bulgari,v·: 1SO; cultura
-·: 117, !21, 150,177,214
KarntaS <amira Dian:t. Scrhi~-":
Kitrun Limen <Bulgaria>: tezauru!
de la -: 595; v. şi Capul Sabla.
Karpis, râu ,unic b. lkrodot: 4J7;
!ornlit:,te amică la Ptolemat'us:
4.W
K.btanas <ilfan·donia>; a~czarea
de la-: 244,280,294,319.
Kavarna <Bulgaria>: 596---598.
K:izanka < Republica 1\foldov,v
aşez:trca d,· la ·-; 93.
Kaza1lliik <Bulgaria>: ,ţJ6.
Kdris, peşteră <în Dobrog{·a>:
689.
Kdmncs, tip de piese: 423.
Kemcnczei Tibor: 309, 325.
Kenya: 59.
Kcrscbleptcs, dina~t al tracilor
odrysi (354-341 a.Chr.): 469.
Kiev <Ucraina>: 156.
Kin1mig, \\ 1r,lfgang (1910- 2(1()]):
~84, 32:i.
KirJ;.ly <Turcic!>: 5%.
i,irkn1,lrn]\ tipuri ,k 1,!,;,, 1e: _) ţ_).
Kiu!cu'.a <B1dg:,ri.1>; ncuup,,'.a
de ia ": 488.
Kjo!men <Bulgaria>; descoperirile
de la~: 417.
Kkin-Kkin <A1i$t.ria>: .129.
Kleitarcho;, istoric grec 4-:'4.
Kohan, rip de z,ibale: '.n6.
Koch _,\ntal: 64.
!<1,d)rr,krmen, cultură: 147; v. şi
Gumclnip.
K(-gaic,non, munrde sfam al
c!Jci!or: --Lî'-J, 449,6 7 2, -:,;4_
K„g,'ilniceanu, ,\fik,i! (!kl'; -!b'Jl):
XV, X\'ll.
KG111;1riv, wltur?i: 276.
Korc, di1·init.1re grectcă: 1"4, 1-s,
179,391,602,606.
!(c'l1·ii,, culrun\: l 21; \', ~i St:irccvo-
Cris.
Koson, tip de nmnde -~: 801 -805;
din,1,t get -: 80\ v. ~j Cotisn
K,,ssack, Gcorg: W\ 3(,0.
. Kv.,ina, Gust:1f: 207,208.
Kosrenki-:\,,-Jccw, <l.'crnmJ>, cul-
tud: i:h.
Kr,~ti,Î;K, cultură: 2:-'.5, 2_)0,
1--.:nst,n·i,2 <Bulgaria>: 59.1
Ko;mews:.:.i, tip de tibuie: -'j49.
Kos1y!owce <L'cn,ina>; grupu!
sratuar de la ~: i -'O, 173.
Kotor <~1LH1tenegru>: t,\11,ulii
,,'.\.-fab. ",i \'dika Grnd:," de
i!t11;~:\ --. 232, 2.16, 3:i3,
Kltp I, suveran al trnciior .idtvsi
1
(~::( --.159 :i.Clir.): 41.'i, -'i(,-J,
470, mo, 6%.
Km·:'tc5 [m·:U. (1880. i\JSS): SO.
INDICE
KornCCvo <Bulgaria>;
dicscoperirile de la"": 117.
Krainovo <Bulgaria>: S92.
Krăgu!evo <Bulgaria>; necropola
de la -: 488.
!<rcmikovici <Bulgaria>; Jeocore-
ririk de la 117; aspect al
<:ulturii Srn.rn·\·o-C.i~: 121.
l(rini<.'ki <. \}cuinJ>; a11,;1mb!ul
,utw-r ,k !,1 ·~: ! ·:·::;
Krivce <l.'crai1n>; .1şc~arca de !a
-: 305.
Kfr,-odol <Bulgaria>, aspect al
culturii Silcuţa; 153.
K mnos, <liYinirntc gre~d: (,08.
Krosno, voienxht <Pobnia>. 3(J2.
Krnglik <l'cralna>; aşencrea de: la
-: 545; tumulul de la -: 502.
Krwklnicka, L: 325.
Kr:·fr>\'lin --,L'cr:t.i:;a>; desrnpcririlc
,Ic la-: 351.
Ktcsias, istoric grec 466.
Kuban, tluYit1: 423.
K\il-Tepe <Turci;i>; aşezarea de la
·-: 264.
f(ttll, Btigitr~,: 264.
K11t'.1, fluviu: 422.
KuStanm-ice <l.'cnina>: cimitirul
de la-: 502: grupul cultunl -:
S\19. 5.18.
K, bcla, di\·initatc' grca..:ă: 5"'.5, 1,01,
602, WS-60'', 61().
L ti(l7; a~e1.area de b -: R4ri;
!..cj ,criu,;'lfa:;imus ;:\bnia~ l_1bcrius
:\faximus), i,m politic rom;m,
gu\·errutor ;;] :\locsici lnfrrio?.x·
57 5, UlS, 'OfJ, '17, 7.14. - ,5;
h\,i::trnici~ lui -: 698.
L-.cul \fcut.ic: 691; - Roş:: 14.
, c;raufcsemiut <Fran1a>: "74~;
\';lOU] de la -: ""'47.
L· GraYt'trc, tip de 1·,î.rfmi: 85.
:-nun.:hos, cm,:;rnd,im ateni:m:
620.
I .:n1brino, Scarlu (1891 -19(4j: 5l.
L2.ngos, grup cultural: 318.
„J ,a Pittriş"', rjrel '.o,ihfer: 7.1
Lipoş <jud. Prahova>; aşezarea de
ia~: 81, 92; dt:ocuperirilc de )a
·-: 114.
Larga Jijia <jud. laşi>; ~,ip:11-urile de
la-: 144.
Largu <jud. Buz:fo>: n.
T.:uina, Olga: 124.
I -~fr;s;i <Grecia>, c<:1a:e grCYC:1.H l:
-~':i2; !ip de m<',11cdc· iî I
L:\,1!0 :\111L1: :i22.
LisZlo hcrcm: (1873-1925): SO,
l.'i6.
T.:1temer, Donald: 447.
Li TCne <Elveria>: 289, -+NS.
T.:1.u~irz <Germania>: 548, 5-19;
n,ltura ~: 283, 302.
l.,;1,vin5gattrd <D'.lnu11arrn>; Jev;o-
p<:ririk de !a -: 3".'2,
J.az:1.nwici, Gheorghe: 124, 1-;1
178.
Lazăr, \\tleriu: 52.
f.ken: <jHd. Tdennnan>; 1un11dii
de la -: :-so.
!.;ld}u1i <jud. Cu\·'.lsna>; i\,t~area
dl" la „Costanda" - -, ()4_
I.:lpu~ <jud. \fmcş>; r,•1-;1mir:1. de
la 303: nccrnp,Jla dt la
255,297, ,),J6, 3(il; t11rn11!1i de
la-: 367; :lSpect niltural: 25.'i,
2(,4, 2·14, 2'"'6, 304, 30(,, %!; ·,·.
ndtur'.1 S,1ciu.
Lcain,, \'ab·iu: 261.
Le:ih·1·, Rich:mJ· 62.
Le<::1inţa de \forcş <i,1d. \hwş>:
dts,·;Jptririk de la ~: ,',1_14
l.cdc·1~:tn, Ca$1ru <,,t1 Run, Sn·!,i:,>-
~-11.
Legio 1 !rn.lica: (199 ~1_19 ··yJ
\diurrix: '30: --::;8: ' !!
-\di,itrix: :-12, -16, "3!l, -:,,8; -
lH Fh,·ia Fdix: "'38; - l\"
Sc;·!l1;ta: 698, - l\' F\,, i:,: -u0,
-_-:;il: - V :.tacc,knica, V!~,
(h9, "'U9, ".'/2, -_10; - V
\l.rnd.ic: ""'09, ~10. -·12; - \'!
Ftrr:ct:1: .. )8; - \'U Cbudi-.t:
<itFJ, ~00, ""!2, 730, "4".'; \'U
Geinir,a: ...,%; - \'Il! .-\ugt,i:u·
(/i9; - A! Cbi!dia: ~30; -- XfII
 " _-,,-zvL-'" - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

IND!CE INDICE
873

(;.::t!!ina: - 50; - Xl\' Gcmi1u: Lipcani <R,'.pub!ica :-.loldbva>, sit al lDi L Luc-inius Lucullus: 675, 627, 629, 635,638,639, 64!, 439, 543; ~ CaTică: 423; ~ Măcin <jud. T:1kea>: 12 4!8;
'730. al eu!mrii Cucmeni; tronul de 676. 672--6 7 4, 577,688,695, 746; - Eg,·e: 4, 30, 107, 140,150,214, descoperirile de !a ~; 289;
l „ehmann-f-Lirdcben, K.: 725, 750. la-·: 175. l,udqLi <jud. Hunedoara>; de~co- Prima: 411, 797, 800, 822; v. şi 244,290,293,348,794,822; ~ tc;uurul de la --: 592.
Lcliceni <jud. J-hrghita>: a}ezarca Lipiţa, culturii: 4S7, 807,848. peririle de ia ~: 821. Regatul rn.acedonean, Ionica: 228, 426; ~ \form;1rn:
. \-L'ici}cni, pumnalele de fier de ia~:
de pe ,.\funtck de piatră" de I .ippard, L R.: 369, Lueta <jud. f-farghiu>: 8i0. ;\facrohius, r\mhmsius Theodo~ius, 563; - ~lediterană: 4, 22, 507.
la -: 229. Li;ch, George Chrisri;in Friubch: J,,igii, Giust:ppe (1890--·1967): 724. fcriitor şi grnmacic latin: 474, 29<H, 104, 107, 344, 401,
\I:'idăraş <jud. Harghita>: R10.
r -tmr.n5, jp_~ul.i: 6'5. 48. î .ubfrl·ka (L1:caşcuca) <Republica 624, S61, c,·;6, 802; - !\:eagrJ: XXI,
_'.1-fiigura Călanului: 768, B14,
;\fo]dova>: 543; necropola de 4, 6, 12, 13, 16, )7, 28-..11, 39,
l.cnlulus (Cnanis Corncîiw, 1,i,sicniki < l:{-r-1lna>; aşe.rn'.ea de ,\fottnninm, loc:ilitate antid: ."iJ2.
S9, l.?.1, H6, 142, 14.S, 160, \Vi.gura \kigrndului: 3R; sc1rKtt:,1i·u]
I ('ll(Ulu,). gc,wr;d roman: 697, la -: 30.S. la --: _): 6, 54S; v. şi Poicneşti­ ;\t,gdalcnska (~om <Slovrni:1>; de la '·: 776.
! ,;..,::,_-vka, 2.'i\ 2--Hl, 2')8, 318, YP î--18,
·11). l' ·,,,,<j1"!. B1·.'1ib.0 : r1, 1-t6. rs1_-n(_,p,1ia ,k ia - · 4?7. :\Ligur,1 :;-:iinic,i)ui: 11.
.if.11, 111;'., L'.0, i'..2, -i_N, r_:,l,
L, pn1ol--i \'ir <Subia:O--; Li;tcni <iud. !.,şi>: ns, 287 , dcpn> I., mea ;:s;uu;\, U\rticr S.:;\Jb,t h1fo1, _\fa1:Jh!1-it <jud. l)oij>; dep(uit1;I de ,i-:5, 478, +s2, ·192, su4, \b!uş1fni <jud. Vaslui>; dc~cnpe.
de~,;;02-:ririlc de la -: 115, 117, siunca -: l l. jud Alba>: afcnrea de la -; la -: 286.
SCJJ„563, 565, 566, 57.-:'., S'9, rmle dt h „Berq-.ti-Dea'ul
12î, 164. l ,iubn>v3. <iud, Caraş-Severin>; 1.18; ccramica de la ~: 154; ;\lahala <Ccrnina>; a~ezarea de la 380, S82, 588. 594, 397, 599, Taberei": 89.
,ăpăturile de la ~: 131; rn!tura
I croi-Guurhan, /\ndrC (1911- ,iJ<·z:,.rea de h -: 759, 765; Cernăuţi -; 280, 30.1, 310; 602, 618, (J20, 622, 627-630, Mărăşeşti <jud. \'ranc:ea>; tcz~und
descoperirile de la -- -.,Ornivi": ~: 113.
l'lSG): 177. faz~ a culwrii Gin: 310; v. 63.S, 637--639, 67.S, 6 7 6, (/'8, de la -: 9)4, 595, 597.
127. Lumina <jud. Clins1anvi>; a?ezan:a Ccrnr.11ţi.
î .c: boo <Grecia>, ;uY,forc de 679, 682, 7 .îl, -:'94, 833; - .\lărg'.'.rit,'irq,ti <jud. Oit>; tct:ltta
l.ivc1ile <iud. :\lb~>; mu,;ilde de de !a ~: IS.
504. .\fahmudia <iud. Tulcea>: :'i93; ::-.;ordu!ui: Jl, 136, de la-: 496.
L1 -: 226; gnipui rnlturnl -: Lunca <jud. :,,;ram\>; aşezarea de
l .c\rcz1 <jud. Hadu>; aşezarea de :l.f<",;:;irca de la -: 523; cetatea de :\Iarinm din Tyr, geugraf grec: 406, \L\rgincni <jud. Bac:h:>;
226, 228, 2.16. h ~: 126. la „BqtL-pe'': 495; tc:w11n1l de
h - -,,L:t.1ri.:": 84, 86, 87. 437, 44(L oanc11iand dc la~ ",,Cnăp,ia":
Lncus1cni <j11d. Dolj>: 117, 807; L11nca Ciurci <iud. la}i>; a~C-'.~H'.a la ~: 589.
1.ctca, grind: 12. !\l:uiopol <L'craina>; nccn,pnla 172, 178.
flL-crop,,la ,k b. - : 8•rn. de la -·: 54:'i, 548. :\Ia:n, du: 50, 705.
lxtnirn <th,lt.::,ria>; plikik r!e la-: de!a-:161. :\liiri}clu' <jud. Bistriţk'.'\ă<iud>­
Lomb;mlia, provincie din Italia: Lun,:,nni <jud. Hunedoara>, cct;itc:,,
/' 1J.\ tez;iun1! deh - : 451, 4'-l9. .\hinr, Petru (c. 1761-1821): 845. \fans (\fari~o~), riu: 437-439, 509, grupnl de mornii11re de Ja _:
291. de b,_ ~ -,.Piatrn Roşie": 7 65, 499. .
l1;10, di,·i:1.it.ttc gruid: 6(1(), ('/16. 7 6 7 -~'70,
_\L1kby J:ino~: 52. 845; v. şi \-Iureş.
Lo11ginus (Cn, Pin;iriu~ .-\ernilius 829, 831, 83:î;
1.cţ <jud. r:_0.,-,i~n.1>. a~e1arc3 de la ~'.wctuanil de la -: 771, 776. \l:,kQ, grup culrurnl: 259. 1farip, du: 414,416,467; C\Jlnirn J-!cC,Jcnhurg <Gerniania>· 356,
(:i,":Hricula Pompcius -: 142, 147; 1,. n1lturn Kara- s..;3_
-: 121.
t1p~a, qJe: 24. ;\l.lia Gru,!a <:-.funtc11egru>;
Longinus), gen(:rnl roman,
:.\\Ctni <iud, laşi>: necrop,,la de ckscop,,ririk ck la --: 232,236. novo, \!cdaurus, di1·inirate illyricii: 427.
probdbil ..;rnn:mdantul armarci l .upu <jud. i\!ba>; dcscopcririk de
i;; - : 41. \f:tla \'rl,ica <S,:rbia>; :-.farius. C:du~ (15-:' .. -86 a,Chr.), om :\kdgidia <iud. Consr:rn\a>: J~t?a,
de ncupaţie l~,ati: de Trai;in !n la -: 7 93,831; tezaurul de la -,,
l .<:uhingtn <(;crn1ania>; t11mul11J descoperirile de la-: 314. politic- ;,i gcnnal rorn;m: 637. rea de la ·,: 92; depozitul ik la
D.1ri.1 d:ipă primul r.'izhoi: -39, 451,452,820,835.
prii-,-:iar de fa--: 35(). ;4i-- ~4.1, 849. :,,.;;1hja Kopania <L'craina>; ci'IJtea \farb:Yi<:'i, \' ,cn_>lnd: 116. -: 286; de_,;coperirilt dv )a --
L\J,ius Quie1t1s, general rom;m:
J_,·ukc: :",(,2, _sr,:,; v. ;1 ln~ub Şc·rril"c 7 de la -: 768, 7/0. \-faro1wia, colonir greceasd <azi 286, 451, 493; descoperiri](" de
L<J1rn, râu: 8, 14, -~15. 36.
:'\-hln.aş Biii <jud. Co,.,·asm1>: .36. \-taroni11, Turcia>: 41 î, (i15. !a ~. ·,,Cocoaşe": UCi; fa1.;l ;i
Lc\',1•1t. 116. l .<JYcC <Bulgaria>, pl:lc1!t de !a Ly,fos, loannes, :;criitor bizamin: cuiturii l laniangia: H3.
l ,:1·,\1t1<., Piun.. : 1-'4, J79. '')3. '745,819. \bita, cnKl' de - : ?,30. \farsagi:1cs, rcgt' ,cit: 466.
\!arsigli. L.F de: 7 10. \kdiaş <jud. ?\furtş>: S.H;
l-<:\i\ki, 0kg: :,2s. 1.,vna <jud. [klt!,~ani>;,1~c·nretdc Lyginus, râu: 472; v, şi Rosiţa. ),I,,n,aia <jud. Constan\a>: 15;
-lŞt?art;, ,k la~: 309, 146, )26;
Ln kis, in'.:,ili: 228, ..~.10, la-: i18 ..'il8;dcp(.•7itul de !a--: 1.ykon, comandant nw-:::edunc~n: :i~cz;ue1( de !a - Sat: "5, ··6. \fant (\fan), (h-iniiatc r":11ană:
wn,!pofa de la-:
-fn, ':9fi; dc,c()reririk de :a · _ 625. - \f;,ngalia •'.jud. C,1nstan1a>; 1 S, !7, 450, '"71~, ".'81, S.14; - Gradinus:
Lihhy, \'-.:-iJbrd rrnn~ ;_l 1hlts-l98(1): ;;ultural ~: '122.
-,,l-:llibicioc": '•~5. 5 !, ~67, S68, 6()8, 688; i':1pinil 4S1; -, l 'lwr: "15; v. :\re~.
21.1. Lyngby, tip de sen1rl: (,6. .\!cdiq:t1 -\urit <j,1d. SJtu \brc>-
l,.r_,zna <jud. S:1.1:tj>; depozin!l de la de la~: ,VJ9; inscripţi:i de la -: \Iarna] (\la;cus \'alcrius \!anialis)
Lhcr, ch·init:t.lt rom;ini: 847. Lysimach, general m,icedon('<'!l,
(c. 40--.c J(l3), poet Lnm: 7)2-
254, 255, 3tP; morrni:ikk d(;
~: 2/F. unul dintre diadohi: 469. 4-l, (,35.
l .1bcra, di,·min!c roin;in~: 84?. la -· 226, 2.~•4; r!p d('. 1110::t,lc:
fnmva <Rcpub!i(a \lo!dova>; dc- .r:-J-477, 524, 5'6, .Ci"~</, :,')li, \bra;nureş: 6, 25:!, 272,274, Z76, -14, 17,
411.
1.ibia; J.OG: \". :\fri(;i.
pr,:ticul ,k la· : :?JP. 5'!2-59.S, 614, 615, <,~5--6'.'.~; 297, 3(J4, .1or,, _;,ss, 593, 847. .\!aqian, !oiiu (186"'-193''): 50.
Jjbistos, lnca!it1tt ;in1ic'l.: 5"- \!cgabuos, \:lO,ip pn,~n :ii Tr;ic-ci:
i.uri.,n din S;,,n(,:;a1a (î25--c. i02), conflictul lui - cu Dromichr.ite5• Maran,Joscph: 252. 1Iassalia: 428. 46'7.
J.ica, \'1,cik: ·,n,i.
retur ii fik-snf grec 624. 405, 473, •175, 476, 524 627; l\ L;nv,c)v, I \':l!l: 458. "\fnasii, Constantin ( 1878 "1 '-/71): \Icgara, colonie doriană: %.\, 5(/7
l .ichardus, J;w: 369. J.ucn·,iu, (Ti•us î _,:cretlllS Carns), monede de tip -: 410, SY), 51.
\faro1 <jud. Salaj>; ccrntca rk la~: 568, 5'"71, 5P.4, 6()8, 6!0. ,
J.iqn <..jud. G;ib\î>; mormint<:k de pn<.:t roman: 48, s~s, 591, 597, 632, sm.so5. '"'.'65. \-fatca <jud, Gala\i>; nwrmintde \Ichcdinţi; ,k,,lurilr oJhctrr;i;ire
la-:41. l.uu:llus (l,u,:,im lirinius I,ucullu:;), de la -; 334.
\larcus :\ure!ius, împ:irat r(,rn:m alr ~-: '10; mun\ii ~ 24: i"~li~iil
Liga m,rJului. 628. (1 J':'-56 a.Cl1r-), orn pulitic }i M (]6], .. )80): 406,670, -:'25. \-I~teewu, Gwrgc G (1892.... ]02\1): -·: 26.
Limanu (C<,rhMi\, ;\ccrb:uis), lac: gennal roman; 638, 675, !{J(). \bct·iJonia.1!7, 144,153, 158,Z(J7, \fare;1, .,\dri~tic/i: 4, 90-)2, HF, -o4. :\kktepini <Turcia>: 596.
(,88. Lucullu~ (,\L Tncn:ius Varro), co- 290, 319, .124, 4l5, 426, 4(/), \-fattuţi <Republica ;,.!,_,!dma>;
426, 427, 429, 473, S88; ;\Jdeia, rnuntr: 4)0, ~70; .1şez;1rea -~:
Lindc>s <..Grecia>: 3.16, mandant roman, fratele vitreg 523, 542, 552, 568, 622, 6?3, .\zoy; 233, 424; - Rahic/i: 4, aşezarea de la ~·: 523. -,o, ""89.
874
.\fdiukova, A.J.: 52.
1\kllaart,James: 171.
\"ldz <Germania:>; depozitul de !a
~: 356.
\kmnon din Herak!cea, scriitor
g:r(·c: 4"6, 569,570,5 7 6, 580,
li26---b29, 633, 637.
\kmndru (.'12•1-,.293 a.Chr.), autor
p,r,·c de n>!,mlii: T'\5, 450,630.
.\k1dr: -· Cr,·(i·,t>; 1·i11uri de -: 622.
\lenisko,: a.l lui Theodoros; decretul
pentru ·-: 54.\ 632.
\kmana, dh·initate illyrică: 427.
\lcrano <Italia>: 592.
\krcşti <jud. Suceava>; cctate:i de
la -: )03.
\Ieri <jud. Tdc,)rman>; descupe•
nrile de la-: 316: tumulul de
h -: r2.
\lerlşani < iud. Argeş>:
69.
\ltrişm <iud. Consna>; ,lescope-
ririle Llc la punctul „Gâlma"'
(\'ak,1 Brădetului) de la-: 94.
\kri~ur, pas: 8.
.\lc·scmbria ('.\les,rn1bria), cetate
grtceasd <azi Ncseb:lr,
Bulgaria>: 411,437,438,552,
5(19, 57'., S72, 585, 592, 594,
(JI 2:, 618, (,.l\ 638, 643, 676,
(1'79, 680; inscripţiile de la
(,39.
\k,cş, munţi: 10.
\ks<,pornmi.i: 104, 1(14, 176, 2tl7,
211<!.1.\ 234, 239-241, .158.
\1<..·)'darn;ikkalc <Turcia>: 568.
.\k1.'.ics:\t, grup rultural: 309.
\!iccnt <Grecia>: 251, 264--266,
286.
:1-hchelct, Jules (l...,98---18-4): AT\'.
\fkia <ju,:. f-!untdoarn>; rn.,:trnl de
la-: SL
\fidea, !un (!031-2000): 52.
.\tin1-K!c!r1, Samuel (l..,45---!806):
8--15.
\[idas, rege legendar al Frigiei
(148--118 a.Chr.): 414.
:.[ih'.1ile:;cu-Bârhba, \'irgil: 351,413.
\!ihailovka, cultură: !60.
\tihaladie-(;hica, N.: 49.
INDICE
Mihali <jud. Alba>; aşcz.tK"<I de la
-: 154.
Mihăileşti <jud. Giurgiu>,
Popeşti
\Iihălăşeni <jud. Botoşani>; rlcsco-
peririlc de 1:i ~: 318.
\.f.ihoveni <jud. Suceam>; aşn:ilrea
de la -: 138; deswperirik. de la
-: 172.
,\Ekoiu '- jc,d, \'iLln·.t>: (/).
\.Ii!cov <jud. Olt>; aşezarea de !a
-: 759.
~.Jilcorn din Vale <jud. Olt>: 23.
Mileşti-Parincea<jud. Bacău>;
:normimde de !a -: 504.
;\filet, Or:lŞ greccsc <Asiu Mică>:
'182, 562, 563, 565, 566, 569,
570, 572, 581, 599, 601, 6W,
60:i, 607, 6!7, 618,625.
:\1illeker Hodtog (1858---1942): 50.
:\[ilojcîc, \'bdimir: ! 14,257.
\Elostea <jud. Vilcca>; iurnulii de
la-: 226, 376; ,lepoziml de !a
- -,,Saco1i": 342.
Milriadcş (c. 550-c. 489 ,1.Chr.), om
politic ,1tcnian: 618.
\lindd, râu: 22.
,\firşid <iud. Săbj>: 499.
:-tidiridat(CS a! \Tka E,1p,uor,
sm:crnn al Reg:nului pontului
(112--63 a.Clir.): 542,578, .'.'93,
595, 597, cn,
G35-•<i38, 642,
669, ()75, 6 7 6, 679, 682, 799.
?-.fooc <jud. Boto~ani>: 64, 80;
aşezarea de !a ,_ ---;;Malul
Galben": 79-82, 84, 86, 87;
a$c.''.ifea de la :' -,,Pârâul lui
htrnu': 87; aşezarea de la - •
,,Valea hnJru!ui"': ".'O, 74, 8!.
.\1nogorniikornja, cultură: 281.
.\foacşa <jud. Cw,isna>; siip:'itnrilc
de la-: 144.
Moeciu <jud. Braşov>- 7
5, 85.
.\focsia, pro\·inci,, r.)rw1nă: 406,
408, 440, 542, 6')8, 6i7, 690,
695, 697 _,(,99, 702, 703, 706,
707, 709, -i12, 723, ~'40, 742,
847; ~ Infedo,tră: 440-443,
699, 7lJ9, 715-717, 7.JO, 734,
735, 737,740,848; - Superi-
oară:442, 699, 709, 730, 739.
v, .Muga, Vasile: 52.
Mogoşanu, Florea (1929-1986): 52.
Moigrnd <jud. S1ilaj>: 441; dl'sco-
pairile de la --: 455, 780, 810;
necrqpo!a de !a --: 776; tez,turul
ck hi-: J59, 167, 343: M,lgura
l8, 776.
\foim:;-1i' ,,.,1, B:1c,lu>; cc1,1tc,l d,c
la~": 76S, 767.
Moise, rnndncător şikgisbtor al
poporului eneu: 450.
1vfoisil, Consnmtîn (1876••H:i8):
7\7,
\lokrin < \', ,iv,x\in:t>; necrop,)!a de
la~: 257, .1GJ, .~61.
l\fokkwa: 5, 8, 10, 11, 17, 18, 35,
38-"40, 50, 51, 64, 70, '14, 76,
-9, so, 82, 84-96, 89, 92, 93,
123, 124, 128, 139, 142, 145,
147, 154, 136, 160, 1M, 2:2\
211, 287, 239,295, 297, 302,
319, .120, 323, 127, 329, 13"',
3--12, 3-B, 365,419, 423, 42'i,
43"7, 456, 457, 479, 480,
·182-488, 502,505, 521, 523-
526, 545, 553, 592, 595, 632,
(i 1)8, '.'02, 703, 738, 741, 796,
807, 847; Podişul - (Centr:11
i\l:i\dovenc5c): 5, 11, 18, 26, 28,
231, ')(lj)- ·185, 518.
Muldova, du: 437,
i\lo1J(.,va Nouă < jud. Cara~-.Seve-
rin>: 9; necropola de la-: '{\4:
_grnpu! cultural-: 313.
?lfoll.!o\•a-Veche <jud. Carnş-Sc\'e-
rin>; necropola de la-: 2"'0.
\!o!d(J\'eanu, Ştefan: 50.
\!ok,dova <Republica Moldurn>;
aşezan~a de la -: 73, 14 .
Mont,l.assois <Frnnţa>; ceHtea
de la ~: 429.
l\[ontdius, Oscar (1843---1921): 289.
l\1omeoru, cultură: 41, 216, 2î8,
230, 231, 244, 245, 2.J9,
26_).,266, 2 7 6, 280, 281, 236,
3(,9, 375,
t.Iorava, râu: 267, 270, 318, 327,
348,414,415,674.
;\loravia: 223, 680.
t,,[on~ti <jud. \foreş>: 554;
,1~aHn:11 de !a~: 526,538,530,
5.',0; ,1,;czarea de la - -,,Podci":
S.Y,.
.\forgan, f ,ewis Htnry (1818--1881):
,ftl.
\!,)rine,, SdJJ~ti:111 (192 '-,199'):
.1.01, :,19, Jn, 124_
_\fo,-., •;1, \:ic-,h~· '\:.: 51, 1A, Sl,
.\Ju:;h,n, dinast gcc ·l 11, 521, 5.10.
\lo~orin <\'oiYodina>: 25"/,
\Iosri~rea, râu: 17,266,280, 3!9.
.\foşna <jud. faşi>; :1ş~•1ari:'a de !a
-: -~(J3, 523.
i\foşno1i <j11d. Constan1a>;
1:,o,1r,·a de la -: 577.
\fotrn, du: 11,313,710
\!(itsrhwi!l, tip dc> !:bdă: 5,11.
\I,u.1r, du: (:9.
.\foc y,Jics c\,,1frlia: 52, }U2, 34').
.\f<1Ucr, CJr!: 406, 408.
\(i,lkr-Karpe, I--km11u1n: 52,
\!uLi:·n·o ('.\fun:(;\cs) <{'s:Ni:u>:
:1rdiuul de la ~-: .. 90.
.\hrnde '.\Luc: 10; ·- .;>es: JO.
\lt.m1er,eg1 u: 92, 96, 2:\2, 236, .'l~.1
.\funre,t>1: 1!<, 38, 40, 49, (/J, 92.,
1 \O. 117, US, 1.39, 141•!1\
14(,, H-7, 150, E}, îS(i, 1S8,
]:i(J, 223, _)J(), 2.11, 26\
'.2S(I. 28?., ',281'>, 2„FI, .î!5, Jl(J,
J'.'2, 32.1,, -'1·13, .î48, ,os, H?,
-h"', 477, 182, -iS_\ 485, 51d.
521, 521, .::.26, 545, 597, (,ll8,
~02, -:'iA, "'81, -%, 8tl7, Sr.
\L ,1ţîi Apuseni: 6, 9, !O, 14, 124,
i _"\1, US, 225, 226, 228, 254,
2"'4, 2'"6, 4-s. s19; -
\lt,aliftri: 10,228, c:2.
\hT.l \fare <j,id. \bre,>>,
t, ,po,1rde de la~·: 236.
\h.m·ş. tepcnuriul Mht(,lngic ,J
s:i,.
\fon;~, r:H-1: ;,~9, ! l, 14, 18, 8:>, Ul,
!--14, 226, 228. 229, 2S7. Li'}.
285,310,324, :\27, '.H4, 4.',7-
43'), 509, 534, 537, (,(19, G72,
~39, "'41, 744, ':()5, "'%.
l'<DICE
\Iutighiol <jud, Tuk-ea>; cerntcu de
. (\fa
Ncrva
' · · rcu, ('.. uceeic1, \Jc,r,·a\
!a-: 492; descoperirile de la-:
unp.lrnt roman (96-98\· ·1n~'
:",38; necropnh de b -: 523; 7D6, 723, 724. ;• ,.::,,
aş(·zarea de la - 0 „Ghidul
Nestot, Ion (!90.'i-l 974)· S/J ,.
P!ni-ei": 675. ')14 - .. - ' 1 ,::i,
:' ·, 254, 292, 297, J(JJ_ :',_;1
'\furnu, C1iotge (Hl68---J957): 352,
.149,359,499,SJJ. ' '
\!L1scd, judeţ i~toric 8.
.!',;ewis {,\fr,:Li), t·,îw.416
~fnikne <i:;~uh J,csbns>: S85.
~e:wii:îrel, Inc ~8(), ·
l\'ew Y(nk <.Sf_:\>: 'i).
~~ici, '.\L1ifo: 117,314.
:-.::<_g)'kcilk) <L'n;pria>; :;~e;,;area de
:ns. \:ic,·ea <J\giJ '.\fică>: 407
la ~ . 3(14
Nicoi>it B:îkc~cu, <i·utl. ( ·
~agnev, cultură: 259. :\Lll".,fi>;
a~oareadela ~: Sl.
\:ai%us <azi NiS>, !oc:dit,1te antică:
-09_ '.\'icobe B:ll:escu <lud.
>;1:i:~t, ::jud. Huned(,~ra>. -o, ~4, ~~·:;:Sl:1np'>; depu.-:irui ,kb _
:,,K4.
\:icc,liies~n-Plop~or, Cunst:cntii, C
\:.ipJris, r:îu: -137; 1·. ş1 Argeş.
(l9t:n-.J968): .~1, 64, 65. ..
~:ip, •c:i, ornş în Dacia: +41, 8.J-"i; v.
\:i,:olâescli-Ph,pfur, Dardt: ii'!)(, ..
~I Cbj.
l 98'Jl 65. ' -
'.\/asta, \!ib,1i: 446.
\:icop,1tis ~d htruni ni-,, fi ,. •
z,m.
,,1str.1tin <jud. Î,nnsunţi>: ,144.
,:aum, f"codor A. (1891-1029):
Tn,cia, <:1zi 'sti~; ~-i:i~ 1
'.~
lln!priJ>: 7_i5_ ''
W6. \iirore~cu, Paul (180(.kj().ţ(,~: S!,
,:leni < iud. Bu,:ău>: 488; dt'.~co- -,'.-'.6, '27.
peririk de la -: 229, 230; aş(·­
\'.icorc;,ti <jtid. C:ibii>: l8M
'.1%. ' ,)(),?,
;,:irca deh - -,,Colanca": 231;
a~ezarca de la - -,,Z:în<loga":
\'irnl'.ţ~.1--Parehq <j11d. Tulcea',:
Ll1; culrnra < 229,245, 2-l8. -1-,,.
,.. ;i Sclmed,mbcrg; i!Sf'("ctlJ
\:it ir.:1111:, G: "'27,
ndtural ~ Zănnaga: '.:45, 248.
\:igrinu, /~1. C,,r;1elius \:;gri,1us
\;camţ: depr('siunca -: 10.
Curi:1tius
'sc111dcnal, y.:Je <Ccr:Pania>: (i2, .\Littrnu,),
guv,:rr1,nor al
f,J
lnfrrioMt: ~(,(),
:--.:cd.:;r sJ;crm;m.i~>; rn:cmp\ b, ele
b -: 215
\:q;r,,~i <jud . .'\rgeş>: 89.
'\:ihr;ico,- <Grq:iJ>· (;7S.
\:egrqti <jud. \'adui>: dcp(·z;nil
':iknnicn ('\:ibnwn): 581_, ·Sk?.,
de ia 2"8.
588. S92, (;20, l, 21 , ',2:i,
\'crnmws, loc1iit;1:e ,1mica <'.<zi <k~cr,p,:r;rilt dl la
\:î;-i1e\ Franp>: 748.
k/.;rnn'. .Jc b -· :,80.
\:c'['"Ull <jud. Com,;4n1a>; nccro-
pob deh -: 5~8.
'.<q,-,m, di1·init:tre i'lmană: -IT'
".;c,o (Til.crius Cbudim Drusus
Ccr111:min.1s CwsM :,'.ero), îm-
pii.rnt ~onw.n '.5'~Ji8): 4!2, 542, 1. oi S,ini,:lău.
~u\ -:-00, 802.
876
Nistru, nu\·iu: 29, 30, 40,·73,_84,
116, 123, 124, 138, 276, ::s7,
3!6, 320,323,327, .129, 334,
,.\19, 439, 441,479,484, 504,
532,543,549,580,679,807; -
mijlociu: 74,503,518,806; -
superior: 344.
~îyr, grup cultural -: 264,
'.\i/n;\-:\fyfh <Slonxia>;
,wn"poh de h 25-1.
i\:ocrich <jud. Sihiu>; dcscopcrinlc
de la~: 64.
'.\oricum; 674.
'.'soşbc <jud. ,-\!ba>; aşe;,.arca de la
-; 846.
~oua, cartier <BraŞO'i>: aşc.f.an:a
de la-: 37,281; cultura-: 37,
41, 252, 264, 265, 267, 272,
r6. rs, wo, 2s1, 287, 2ss,
316, 342, .)61, 501; v. li
Sab;itino\·ka.
~oua -- Sabatinovb ~ Coslogeni,
cornpk:-. culniral: 38, 2 l 8, 266,
T6, T8, -~bO, 281, 287, 288,
293, 294, 323, 366.
~(JYa Zilgora <Bulgaria>: 150.
:-::o,-ae <azi Şiştov >, oraş antic în
:\foe~ia lnfcricr: 699, 709.
:-...;uY1larn <.Italia>; dcs(_operitik de
b ~: 334.
'.'-:m·iodum11n, oraş antic: 4-:'8, 5:12,
699, '00; \-. şi lsacrca.
'.'-:(wi Sad <Serbia>: 327.
'.'-:1>\"0(.'nfo1sk <Cnaina'"; de~cupe-
nrilc de la --: 421.
~11b;u, I lamp'.trţumian: 411.
:---.:unt;;şi
<iud. Consrnn\;i>; aşezarea
de Li ·-: 5~3, 575, 586; sannu•
arul de la-: W1, 605.
:\)·n1ph,1ion, localitate :tntid; freşrn
,k la-: 628.
:\:·nl.phis din l·kPkkca, scnJtor
)!,l'("C: 4"76, 570,628.
o de la ~: 595, 5%; "· şi \'arna.
O,un~, r:i.u: 466; \·. şi Yo!ga.
Oarţa de Jos <jud. \-fararnurc-ş>;
dtscnpcririle de la -: 255.
INDICE
(hrp de Sus <jud. Marnhmri:ş>:
593; desr:01)eririk de !a-: 251,
289,353,367,369.
O aş, r::mnţi: 7, 85, 94; depresiunea
~: 80.
Oborosiste <Bulgaria>: 592.
Ohrcja <jud. Alba>: 807, 846,
848; necropola de la -; 848.
(V:1kuv <l.'crai11a>: 562.
I )v:1m;] ,\d.1.n1ic ."i, 2.?, 21?, Y-0,
429.
Ocna Mureş <jud. ;\Jba>; 441;
mormintele de la -: 501.
Ocna Sibiulrn <jud. Sibiu>: ! 17,
166, 168; aşezarea de la ·~: l 54,
163; descoperirile de la-: 112,
177.
<kni\a <jud. V:ike:.>: 411, HO,
~65, 825, 8,-\7; lkscoperirik de
la ~: 455, 702, 789, î93, 808,
81 O, 831; necropola de la - : 42,
776,780; vasul de la~: 702,826;
a~ezarca de la~ -,,Ciirhune}ti":
-I! 1; \". }i BnnJ.ixa.
( ktaYian (Caius Julius Octavianus
Caesar ;\ugustus). împărat
roman (27 a.Chr.- 14 p.Chr.):
405, 701: \", ?i .-\ug11st11s.
()daia <Rqmblica ).fokbv:i>;
a}czarea de la --: 294.
( \bia Turn1lui <j1.1d. D:îmb<\vip :>;
,1;,curca de b ~: 230, 364;
cernmirn de !a-: 231; grupul
cultural ~: 2.10, 263.
( )daia Yl:idichii <jud. Călăra~i>;
necwpola ele h -: 40.
( )dcr, f1m·iu: 286, 54.\ 545, 549,
550.
Odcssa, regiune <Ccraina>: 351.
Odcssos, colonie greccas,::ă
<Bulgaria>: 411, 437, 438,
4'79, 482, -188, 569, 579, 584,
585, 594, 595, 598, 602, Ul3,
613, 626, 640, 641, 676, 679;
inscripţia de la-: (J80; 1e7.aurn!
Odobescu, ,\lexandru (1834--1895):
49.
Odobeşti <jml. Vrancea>: 10.
.Odorhci, depresiune: 11.
Oescus, oraş antic <azi Gigen,
Bulgaria>: 690, 699, ?09.
Ofoet <Gcrma:iia>; aşezarea
-: 40.
Ogradena <jud. \khedinţ.i>: a.şeza­
rc3 de la ~ .,,Icoana": 94, 96;
aşezarea de la - .,,Răzvrnta":
91, 94.
Ob:,ln l\.>1:<Jr <iul!. Hu1wd,wrJ""
74--76; de la ~: 76, 8 \;
:1şcn.rea
peştera de la-: 64.
Oituz <jud. Bacău>: 441.
Oksyv.-ie, cultură: 545, S,19.
Ob.11nasJdes, rege scit: 415, 6!9,
O!bia, colonie grec.cască <:w Paru-
ti1io, Ccraina>: 410,430, 4:4,
479, 499, 543, 562, 569, 572,
573, 581, 3,83, :i86, 589, 590,
592, :i97, ~-99-601, 6/B, 605,
610, 621, 624, 625, 639, 640,
67'J, 802,806; decretul de la -:
5·-0, 631.
Chluni, defileu <Tanzania>:
O!iuc~rn (d!insch!), Dionisie O.:
50.
Oloros, tatăl !ui Tucididc: 416.
Olt, râu: î, 8, 12, 14, 17, 2.\ 69, ':'(I,
141, 142, 164, 2H, 267,313,
315, 4.n, 442, <,69, 110, ..,34,
-39, ':'4~, '765,845.
Olteanu, Sorin: 449.
Ohenia: 5, 12, 51, 96, 110, l 12,117,
121, 123, 127, n1, ns,
139--141, 147, 153, 158, 160,
16.\ 164,166,223, 226, 230.
25{), 261, 267, 2":'0, 288, 289,
297, 31J-315, 323, _',27, 336,
342, 344, 418, 430, 480,
484--486, 495, 523, S5J, 702,
-09, '138, 7 81, ?%, 8{l7, 846,
848.
Olteniţa <iud. Călărn.şi>: 147, 160,
281,282.
Oltq, râu: 23, 65.
Oltina <jud. Constanţa>: Ci':'4.
Omu, ,·ârf: 13.
Oppius Sabinus (Caius Oppiu~
Sabinus), gener.iJ roman,
guvernator al Moesici (85
p.Chr.): 407, 708-----709, 715.
Oradea <jud. Bihor>: 12, 274;
de !a descoperirile de la -: 159;
populaţia-: 19.
Orăştie <jud. Hunedoara>: .134,
672; mun~i -: 8,439,441,594,
681, 730, 7:6, 793, 795, 805.
01beasca <jud. Teleorman>; a~eza-
rca de h 523.
Orbeasca de Sus <jud.
Teleorman>: cetatea de la -:
496; descoperirile de la-: ':'80.
Ordent'.ich, 1nm: 252.
Ordcsst'is, râu: 423,437,477; v. şi
:\rgeş.
Orfeu, divmirntc greacă: 416.
Orgarnt'/ Argamum <nnn.
Jurr!o~·ca, jud. Tulcea>: 482,
492, 566-----568, 573, 575, 580,
586, 591, 593, 617, 621;
tezaurul de la-: 588,589; v. şi
Capul D<>loiman.
Orhci, judq <Rep1.1hlica
i\foldoY;i>: 114, \'. şi LuhSCYka
(Lucaf('uca).
Orient: 4. -P, 48,681,721, 722; ~
:\propiac XXII, 105, 106,
JJO.. !J2, !31, 140, 162, 16.1,
169, 211, 213-----215, 2?,2, 235,
241, 290, .158, 365, 637; -
;\lijluciu: 62, 1 !O, 112.
Orlat <jud. Sibiu>; a~e,:area dr la
-: 225.
Or!ea <jud_ Oit>: 710,848; desco-
peririle de_l_a ~·.:..-455, 781·.
Orlcşti, tip de n:ramidi Gomea- ~:
261,264:
Orlodrn/Cartal <l.krnina>:
a~ezarea de la ~-; 330.
Orules, rege dac: 522, 550, M,8
Uru~ius (Paulus Orosius), istPric
la:in: 543,671,676,677,681,
703, 7 08, 709, 713.
Orşm-a \'eche <jud. ).fche<i;nţ.i>:
441, 732.
Ostroveţ <l1craina>; necropola de
la -: 278.
OstroYu Banului, insulă <jud.
Mehedinţi>: aşezarea de la - -
INDICE 877
„G11ra Vă.ii": 91; v. şi Insula Pamidovo (Karsko) <Bulgaria>:
Banului. 592.
05twvu Corbului <jud. Panaitcscu, Emil (1885-1958): 719,
).fthedinţi>: 37, 164, 223; 720.
cuptoru! de la ~: 225; depozitul Panciu <jud. Vrancea>: 10,
de la-: 358; descoperirile de la
Panic <jud. Sălaj>: 847.
-: 40, 96, 159; aşezarea de la~
Pannonia: 534,553,688,697, 703,
,,,Botul C!iuciului": 94, 95.
706, 711, 730, 739, 822,
Ostron1 Mare <jud. Mehedin~>:
847.--f!S0.
315; aşezarea de la -- Gngoşu:
P,1111irrn <j,1d. Cluj>; ,kpni i ul de
')-1, 'H,, .1.'i-1; 1wu.upoL1 de la-:
la ~: 287.
336; v. şi Gogoşu.
Pantikapaion (Panticapaeum), oraş
Otancs, sarrnp pcnan în Trac-ia: 467.
amic <Ucraina>: 410, 5911,
Otomani <jud. Bihor>: 252; necro-
599.
pr>la de la. ~: 254; afaarea de
Papas, fiul lui ·n1eopompos: -:'00.
la-· -,.Cetăţuia": 252; aşezarea
de la ~ -,,Ce1atca dr pământ": P;ipawglu, famila: 426.
252, 254; cultura -: 41, 218. Paphbgonia: 420.
2S2, 254, 259, 266, 272, 274, Papiu llarian, :\kxandru (1 iQS----
285, zs0. 306, .156, 367, .r2, 1877): XV.
501.
r~rncin <Serbia>; cercetările de la
Ovcarovo <Bulgaria>, aspect al
-: 267.
culturii Stareevo-Criş: 121.
Paning, munţi: S.
0Yfr!in ;publiu,; (),-!din~ '.\':1w) (43 Pirducz M.: 52.
a.Chr.- c. 17 p.Clir.), p,Jet
Panhcni, Roben0 (18~6-1 ~156):
latin: 17, 40:î, 45(), 569, 633,
-:'25, 727.
641, 642, 644, 690, 702, 734,
835; - la Tomis: 600---700. Parion: 585, ')92,
ParÎS5..is, rân: 442; v. şi Ti~a.
Ch-idiu <jud. Constaqa>: aşezarea
de la -: -:'6. Pauncnide5 (540----480 ~au 515----'145
Oxford <Anglia>: 631, a.Chr.). filosof grec 603.
Ozd <jud. Mureş>; grnpul de Parqs <Grecia>; Yinuri de ~: <d0.
mnrmime de la -: ,!()')_ Pa:·thcnopolis (Schitu Co8tÎnc~ti):
577, 6'6.
p Parthia: ..,47.
P;;noş <jud. :\lha>: .144.
Pacnrns al JI,ka, rege al parţilor
(78· 1 JO): 731, 7J6, -::4 L Paqa <jud. Timiş>: 36; a;,ezarra de
la ·-: 111, 127, 1.31, 177;
PadCa <jod. Dolj>; necropola de b
-: 780. '90. cerceLlrik de la ~ ,,rtH--ul 2":
Padeş, d.rf: 9. 144; descoptriri!e de la - : l 12,
154; s~ncmarnl de la-: L'll,
Padin.1 <Serbia>; ;i.;;ez,u·ea de la~:
166,170,1 7 8.
92,%.
Parntino <l1crnina>: S62, 5"72; Y. fi
Paionia: 552.
Olbia.
Pairisades al II-iea, suveran al
f>:\;.-sck, Tatiana S.: 'i2, l 56.
Reg:itului bo~poran (284,-245
a.Chr.): 629. Pa1his~us, nîu: 442; Y. şi Tioa.
Pahs (Atena), divinitate romană: Pmsch, Carl: 711, 725.
692, Pattc, Etienne: 64.
PalcM:ina: 290. Paul, luliu: 177.
Palintaş, Nona: 261. P:mlik, J.: 309.
878
Pausanias (115-c. 180)., istoric. ·şi
geograf grec: 47,476,477, 6Q8,
626.
Pavl1k, Juraj: 177.
P!idmea Craiului, munţi: 1O, 88.
Pih.lurca Hercinică: 439,531.
Pădureni <îud. Constanţa>: depo-
zitul de la -: 344.
Phlrfr('ni <jnd. Nt:am\>: 351.
P.itukk, tip de t<J[)(ll': ns, 358.
Păunc~cu, Akxandru: (1931-2003):
52.
P;trnm, Vasile (1882-1927): XXII,
50, 51,208,291,292,297,301,
331,348,399,406,414,423,
433, 437, 440, 443, 465, 468,
4-:'1, 477,499,507,531,532,
667, 679, 690, 699, 727, 758,
806.
Pecica <jud . .i\nid>: 259, 4-41:
,işezarca de la-: 38,534,761,
763, "'.'65, 810, 819, 847; ate-
lieru! de la-: "'.'9{1; dcscopc.tirile
de la -: 236, 285, 795;
dcpozinil de !a -: 342;
sanctu,uul de la -: 771; cullura
Periam - -: 218,257,259,274,
36!, J(,9.
Pccineaga <Jud. Cor,st.1.nţa>; aşeza­
i·ea de !a -: 577; moncdde de
la -: 589.
Pt'guy, Charles (1871-1914), scriitor
şi publicist <Franţa>: XlV.
Pdcndal"a, aşezare în D:Kia: 442.
Pdinu <jud. Constmţa>; tezaurul
de la -: 5<)1.
Pdla <,'\focnlonia>; 688.
Pdopones'. 283.
Penck, Albrecht (1858--! 945), geo-
graf <Germania>: 22.
Peninsub :\p.eninică: 334, 426; -
Bakanidi: XXI, 4, 35, 92, 93,
06, 1()7, 111,114,116,117,
127, 135, 150, i62, 163, 172,
270, 282, 286, 348, 353, 418,
426, 429, 432, 4J?, 552, 635,
671,6 7 5,687, 737,799,802,
t\22; - Chakidid: 416, 591; -
flwrld: 235,790; - Italică: 91,
92, 285; - Istria: 426; -
l;',IDICE
Sc'andinavică: 22; - Sdentic'ă:
91.
Peparethos <Grecia>; vinuri de-:
622.
Pererâi:a <Republica Moldova>;
cercetările de !a-: 278.
Peretu <jud. Tdeorman>; mor-
mântul princiar de la ·-.: 38,
-l-!R, 452,481, 49:'i.
Periam <jud. Timiş>; ,1~t/ uea de
la-: 257; Y. şi - -Pecica, rnlm,:a
~: 257,259,274,361,369.
Peride (c. 490--429 a.Chr.), om
politic atenian: 582, 590, 620,
Perieni <jud. Vaslui>; aşezare;\ de
la-: 139.
Perine 635.
Persephone, divinitate grcadi: 598.
Perseu, rege al Macedoniei (212-c.
! 65 a.Chr.): 522.
Perşinari <jud. Dâmbo,·iţa>; teza-
urul de la-: 263,288,289,356.
Pescari <jud. Caraş-Severin>;
aşezarea de la-: 765; aşezarea
de la - .,,;\tibeg": 94, 96.
Peschiera, tip de fibule: 314, 342.
Peştera <jud. Braşov>; aşt•zarea de
la~: 75, 81, 85.
Peştera <jud. Consn.np>; aşezarea
de la - •,.Dealul Pc~rerira'': 76.
Peştera Bordu !viare: 74, 75;
Cavallo: 91; - Cheia: 24; -
Cetăţile Ponorului: 10; -
Cioarei: 74; - Ciurului-lzhuc:
88; - Clemente: llO, 91; ·-
Cuina Turcului: 90, 91, 94; -
Cur:i.tă: "'4, 75; - Cuciulat: 87;
- Dev<:nţului: 144; - Gura
Cheii: :o, 75, 81, B4, 85; -
Gun Dobrogei: 24; Hoţilor:
81, e1, 223; - Igrip: 64, 82; ·-
Izbucul Topli\ei: 228; - ,,f.a
Adam'': 24, 25, 81, 88, 93, i 14;
~ La In·or: 75, 7(;, 81; -
Lihecilor: 24, 69, 75, 81, 85; ~
Muierii: 74, 76, 81, 88; -
Prazziche: 91; - H.Jbisa: 336; ~
Romineşti: 159; - Spurcată:
70, 75, 84·; - Snroselie: 74; ·-
INDICE 879
Şprengiului: 24; - Cluzzo: 91; -,,Bâtca Doamnei": 765, 768, Pbmii, dinastie: 4-08; mausoleul -: 765, 780, 781, 785; cet~tca de
~ Va!ea Coacăzei: 75. 812,847; ~anetuarnl de la~ - 408, 698, 703. la~: 455,457; descopt•ririle de
Petelea, tip de monede: 411. ,,Bâ1ca Do:tmnei": 771. Pfoutius Silvanus Ae!ianus (ribcrius la -: .336, 538, 592, 785, 789,
Peteni <jud. Covasna>; Piatra Roşie, cetatea de la -: 593, Pbutius Sifranus Adianus), 793,795,808,819; necropola
descoperirile deh -·: 346. 7 38,743; dcscoperirik dt la·-: om politic roman, guvernator de !a ·-: 41, 780; monedele de
Petersen, E.: 727. 790; v. şi I.uncani. :il Moesiei (57-6 7 ): 408, 542, la·-: 632; tezauru! de la -: 5%;
698, 699, 702, 7(J3. .'fc:cul'.Î: 81()-829.
Petolcscu, Comtantin: 52, 40R Piatra Şoimului <jud. Neamţ>;
a;;e1area de la ~: 76\ 765, 768. Pkaşov <jud. Teleorrnan>; cct.a1ra Poi:nrn <ju(i. Gorj>; dcsn,l'(::·irik
Petre, Zoe: 4:;s, 458.
de la·-: ~81, --1-%. de ia · 71.lO, K20.
Pe1reni < Rcpuhlic:1 :'11oldm-:i> ccr- Pi101un1 <Tub>; ,k'>V>J'(TÎrilr ,I('
Pk!ncr, R.: .l.18. Pn:.uu .\n1r,.>i11lui ,"jl,d. :\i!,:t >
cu.ll'ik de Lt ·~: 50; d~sco- la --: :'d4.
Pkistoros, divinirnte tracă: 418. 223.
peririk Je la -· 169. Picmonte <!talia>: 291.
Pem:scu-Dimboviţa, i\·fircea: 52, Plcniţa <jud. Dolj>; depoziml de la Poiana Ru~eăi, mtm\i: 9.
Piemontul Getic: 5, 7, 11, 6');
139, 178, 369. ~·: 343; necropola de la-: 226. Poieneşci <jud. \'aslui>: necropola
Cotmenei: 69.
Pliniu cel Bătrân (2}-79), i~toric, <le la -: 504, 523, 543-:''49;
Petrqti <jud. Alba>: 154; cultura Picncavallo <ftab>; aşez,1rea de la
filolog şi litct:1.t latin: 17, 406, necropola de la~ -,,\':î.nt'fCoi":
·-: 11.\ 135, 14fl, 141,144,147, -: 92.
426, 431, 435, 437---439, 442, 848: ntlrura - -Lt1LHn ka:
133, 154, 15b, 161, 178, 180.
Pietrele <jcl{l. Giurgiu>: 180. 519, 523.-526, 543-SSO.
P,·tnxlarn, localitate antică: 441; v. 456, 543, 550, 562, 563, 567,
Piettiş <jud. \'iilcea>; cimitiMI de Puiodta <jud. Sucea\·a>; afewrca
şi Piatra Neamţ.
5 7 6-.-579, 635, 6":6, 848.
la -: 42; nivelul fosi!ifa de la Pliniu cel Tânăr (61 /62- 113), om de la -: 84.
Pnroşani <jull. Hunedoara>: 14;
~: 68. Poljanica < Bulgaria>: l l 6.
depresiunea-: 8. politic şi scriitor latin: -:06, 713,
Pietr:isu <jud. Buzilti>; depozitul 7 19, 721, 723, 735, 739, 746, Polonia: i:19, 124, 136, ! 56, 5(12.
Petru Rareş <jud. Giurgiu>;
de la -: 343. 748. Po!orrngi <jud, Gorj>; ctwea de
aşe;::1rea de !a~: 153.
Pi_t'.gott, Stuan: )2. Pk,l'.-nik, tip de tupoare: 140. la -: 453, ""65.
I\ uce, imnlii î.n pmijma Deltei
fi!iny, c1ltura: T4, 306. P!oiqti <iud. Prahova>: 10, 597; Polpinos (Pu!yaenu~), a\·oc1t şi
Dunării: 472, 543, 549.
Pipp1di, Di(,nisie ;\t (l ()(!5-1')93): populaţia -: 1li; Cimpia -: 12. scriitor grec: 432, .pJ, -176,
Ph:iaagorh, loca!irate antkă: 599.
52,406. Plowliv <Bulg:,ria>: cercedrile de 626, 628, 629.
Ph:,ri;'.\los; bătălia de la-: 640,671,
Pir <jud. Satu .\fare>; necropola de la 267; cultura Zimnicea~~,: Polybios din Megalopolis(c.
(181.
la~: .-11. 270,280,281; tezaurul de !a~: 200-•120 a.Gir.), istoric gt·tc:
Phasis, râu: 562; v. şi Rioni. 576.
Pireu <Gr,;cia>: 622, 401, 404, 407, 476, 47"'.", 543,
Philippi, oraş amic: 638, 7 46, 80'.i. Plutarh (c. 46-120), biograf şi 626, 63Q,...633.
Pirinei, rncll)\-i: 429.
Phl!ippupolis, localitate antică; ti.losof grec: 429,467,543,582, Pomc:rnnia <Gtnnania>: 286, 5--1-8.
Piroboriclan1, localirntc în Dacia:
tez:iurul ,de la -: 586; v. şi 590,_620, 626, 690.
Pompei <Trnlia>: (J78, 7!4.
Plovdiv. 4(19, 44 l; \". şi Poiana.
Pluton, diYinitate greacă: 606. Pumpeius, Cn:11:us, om pulitic şi
Piscu C:răsani <jud. Ialomiţa>;
Phorkr, divinitate gre:tcă: 605. Pt,uta :\!bă <jud. Constanp>;
srriiwr roman: Cî9, 6--lO, 6'1,
Photios (c. 800-c. 895), cărturar şi descopc-ririk Je la~: 793, 8(i8;
depozitul de la 286, <,Sl, 683.
teolog bizantin, patTiarh de fr,ffificaţia--de !a_-: 477,481,
Po:1rra dt Fier a Trnmlk;,_niei: -:11, Prnn?on.ius \!eh, geograf runua:
Constantinopol (858--"86 7, 530, -s8: mrnulii de hi,_: 780.
--:-:n, ""67. )67 .
877--886): 448, 466, 570, 628. . Pi~tin,s <r\bcult,nia>: 416.
P<.,bit Kamăk <Bu!g,cria>; dep,.,zirnl Pontul Euxm: 4U5, ·-H:'i. ,;25, ·1-H,
PhyLm:hos, imlric grec: 403,417. Pişcolt <jud. S1tu .\farc>: 124,135; de la -: :)58.
44<1, 448, S17, 552, .561, 0,r,6,
descoperirile de b --: 124;
Pianu de Jo5 <jud. :\!ba>; 1,şezarL'l! Podo\ia: 147,424. 612, 62"7, (,29, 635, (,4\ ei--1,
de la-: 154, 178. necropoht de la
Podu Turcului <jud. Bacău>: 592. 6"'.'fr-678, 687,688, ,m,
r.9\
Piarra Craiului, munţi: 7. 534-S:',9_ 6\J9, s::17, 815,822; \". şi :-.hn':1.
P,x'uri <jud. lhcău>; descoperirile de
Piatra Craivii <jud. Alba>: 441, Pir:.gora (e. 580---e. 5()0 ·.1.Chr.), '.\'eaţfă.
h -: 181; sanctvarul de la-: 1~3:
739. ii!osof grec: 444 •. -44(), 833. Pop, Er:·.il (!89 7 .. -19~4): .12.
.,Soburnl zeii-dor" de fa -: 180;
Piatra Goznei: 9. Pite~ti <jud. Argeş>: 12; populaţia complexu! rind de pe ,,Dealul Pop::d.isseanu, Ghrnrghe (1866-
Pi;itrn ~eam\ <jud. Neamţ>: 41, ·-: 19; dimpia -: 12, 69. Ghind:tru'·: 156, r:'3, t ..,8. 1945): -107.
! r;, 248,427,441; aşezarea de PLufcnna Preb,1!c1nid: 4:18; - Poghirc, Cicerone (1928-2009): Popescu, Dorin: SO, 257, 3,19.
la - . Z-8; populaţia -: 19; Rusii: 30. 446. Popeşti <cum. .\tihăik~ti, iud.
aşezarea de la - -,,P,J\ana Platon (c. 427~347 a.Clir.), filosof Pai.ma <}ud, Galaţi>: 44 l; aşezarea Giurgiu>: 337,847: aşezarea de
Cireşului": 85; ceutea de la - grec 448. de !a-: 330,488,326, 761, 763, h ·-: 412,330, 3.H, 3M, 454-
880
457,481, 668; 670, ""61, 762,
..,65, 770, -:181, 808, 847,,848;
descoperirile de la-: 452,456,
789, 790, 793, 795, 812, 830.
831; mormintdc de la~: 539;
necropola de la ~: 790; vatra-
;iltar de la~: 454; mmu!ii de la
-·: 780; fortifica1ia ele la ~
,::·-.:uca": 244,263; a~ezarca de
h ·- ",,\:ond': 261, 3 '>S, 37 2-
P<Jpo,·, Dimitfr: 4:)8.
Popu~oi, Elena: l 2.l
Porceni <corn. Bumbcşti, jud.
Gorj>; castrul de la "710,
:32.
Poroina <jud. '.'lfchedinţi>;
rhytonul de la ~: 493.
Porolis5um, localirn1e în DKia: 51,
441, 845, 846; v. şi J\foigrnd.
Poroszki <l'ngaria>; desc<lperir\lc
de la ~: 304.
Porphyrios (c. 232-c.JOS), filc~of
gn-c 445, 456.
!\,na, Gemlamo dd!a, ,culptor
italian; statuia :1pootoh1lui Petru
de--: 725.
Portăreşti ;işeurc«
<jud. Dolj>;
la --: 315.
de
Ponuga!ia: 235.
P(lqik di; Fier: 89 JJ2, %, l 'i S, 116,
270,297, )13, _)14, .î20, 329,
336, 4.12. 4 7 2, 688, 706, '7:10:
complexul hidroenergetic de la
--; 9, 14, 115, aşcz;i.rea deh
,,\'nei;i.ni": 91.
f\,rumbenii '.\bri <i11d. l·larghirn.>:
nntea de la ~,: -65, ~68;
nccropr.,b de la - : 297.
Poseidon, di\'inilate grc;idi: 601,
Ml5, (i()9; -- I [clikonios: 601,
606; Panioni,,n: 601; -
Taurios: (/)1 _
Po.;.ciJonios din :\pameia (_135•-51
a.Chr.), filosof şi i!;toric grec:
4n3, 404, 435, 443, 445, 447,
449,450, 541, 6'7.\ 835.
n,,1, Lennarth nm, \i<,1ianist <Ger-
mania>: 34.
Po~rda <Slownia>: dc$copcririle
de la -: 329.
INDICE
Pofaga de Sus <jud: Alba>;
depozitul de !a -: 342.
Potaissa, ornş în Dacia: 441; v, şi
Turda,
Pozi:mş, tip de pumnale: 499.
Poznanka <Republica }.fo!dova>;
JŞezarca de la -: 93.
Pr-~id, depresiune: 11.
Pr~"\h, Conqantln (1925-2009): S2,
11 'i, ;:,;i 3, 7%, SO_).
Freda, Florentina: 52-
PiTdeal <jud. Braşov>: 8, 13.
PrclucJ, miigură: 1L
Prcwv-Tokaj, bmţ muntos: 94.
Pn·ute}ti <jud. SnG::ava>; a}tcZnca
de la~: 302.
Primris, ;,,farg;uita: 353.
Prisci:rnus, gramatic bi7.antin: 722,
"/_)2.
Pn.1 bota <jud. ~tamţ>; necropola
de !a-: '"H,
Prohus (:-,..farcus Ac1reli\l$ Prohus),
împăr:lt roman (Z-:-6-~282): 542.
Pronipiu din Caesarea (·190/.'>07
)65), istoric bizantin: 566.
Prq,,mrida: 563, 585, (l.)J; v. şi
\farca l\hnnara.
Protogcncs, decrcrnl pcrnru
542, 543.
Pwtu~esk!o <.. T11e%a!i?.>: descope-
rink de la~: 112, 116; cultura
-: ! JÎ, 121.
Pru1o\·illanova, cultură: 291.
Pnindu-Jihlca <jud. \":llcca>; -411.
Pni~a, ornş <:\sia Mică>: 407.
Pna (h,rnta, Pyrct6s), nîu: 14, 39,
<A, '70, '74, 80, 92, 93, 123, 145,
157,231,276, 2-78, 287,318,
419, ·t23, 437,504.
Prz<.:worsk, cuhrn:ă: 545, 549, 550,
843.
Vienih:Yo, cultură; 318,320,344.
Psc11d{>-Dcmosthcncs: 622.
Pi·cudo·Skylax: 569,580,581.
Pscudn.Skymnos: . ţ(l3, 438, 484,
542, 543, 565--571, 5i8, 613.
Piolcmaeus, Claudiu~ (c. 9(1---168),
asmmom, matematician şi geo-
gd grec 17, 41)6, 430,434,437-
443, 477, 531, 532, S43, 549,
580, 635, 672, 761, 797, 847.
Prolemaios I Soter al lui Lagm (c.
'.)67-283 a.Chr.), general mace-
donean, rege al Egiptului
elenistic (.105-283 a.Chr.): 471,
473,507,626,627.
Pmlcnuios al If-\ea Philadelphos,
su,-c-ran Jl Egiptului f .agid
(2~3 · 2-16 a.Cl,r.): 628, 629.
P1okniaios ,ii \'I ka l 'lulumctpr,
rege a! F.giptuiui (180-145 a.
Chr,): 613,
Pufrşti <jud. \'rnncca>: 595, 596.
Pulcher t\ppius Claudius, guver-
natN al i\.bccdoniei: 673.
Pydna <Man·d,;,ni;i.>; lupta de !a-·:
635.
Pylos: .172.
Pyrcne, loc:1ii1:ite antică: 428, 429.
Q cs:m.,tănle de Ja •·: 2S9,
Quadratus Has,us (C. luliti,
Qu::dr:m,s Bassns), gcner:ll
;nman, gnn::rn;;tnr al pnwinnci
D,Kla: TH.
R Răduknii
Racoş <jud. Brnşov>: 847; ce!at,,~
de la·~-: 7(,5, ""6"?; oanctu:,rui de
la - : 771, :;6; de,copcrink de
pc Tqxiul (fipia) Onncni;-nit1i
de lângă -: 449, 45J, 7(>':',.
Radovanu <jnd. Ilfov>; Jş<.:zarrn t!e
la-: 111,142, 166,3î5,Mi8;
c,:iatea dr b ::---.A57; ddttop,:riiik!
de la ·-: ;;Xl, ":95; rumulii de" la
-: '80.
Ractia: 420, 748.
Rafai!a <jud. \'asbi>; depozitul de.
la-: .H3.
Rnmidava, localitate în Dacia;
CL'tatea de la -: 442.
Ramna <jud. Caraş-Se,erin>: 4! 1.
Ranisstorum, localirnte ncidcnnfi-
otă: 719, 747,
Rarău, mtm\i: 7.
RJsa <jud. Călărnşi>: 411.
Ra~k, R1smus Knstian
(1787.- 18.)2): 238.
RasoYa <jud. Constanţa>: 38; des-
coperirile de la ~: 329.
Rast <jud. Dolj>; aşezarea de la~:
109, 127, 140; descoperirile de
la ~: 173, 174; aspect local al
culturii VinCa: 140.
Ratî.nia (Arbr), oraş rom?.n in
)afoesia Supnioarii: 690, 699.
R,n·nJ <Bulgaria>; necroîxJla de la
._. ·188.
Razelm (Razim), lac: 6, 15, 17,482,
566, 573, 633; ~ -Go!oviţa­
Zmcirn-Sinoie, sistem bgtinar;
633.
Razgrad <Bulgaria>: 416; 438,
592.
R;i.zkopanica <Bulgaria>; descope-
ririle de la~: 267.
Rădidu <jud. l.hcău>; aşezarea de
la~: 441,457, 761, 763, 765,
808; descoperirile de la~: 452,
-:::-so, 789-:"93, 795, 815, SJO,
831.
R~dem <jud. Ne1mţ>; tezaurul de
la-:351.
Rădoaia <jud. Cluj>: 64.
Vechi <Republica :-,..IoJ-
d,_r;,i>; a~ez,uca de la~: 156;
va,:.ul antropomorf de la -:
170, 180,
Rădulc5cu, Costin: (18.
Răduleşti, tip de monede: 41 l.
RH1ău <jud. Alba>; aşezare;i.
-: 846.
Rfot, râu: .120, S 18.
Rimnicclu <jud. Bn,:ău>; aşezarea
de la~: 16ll
!Umnicu \'?cea <1ud. Vâlcea>: 12;
popnla1-ia -: 19.
Rimcaciov <jud . .-\rgeş>; tezaurul
de !a~: 592.
Rll~eşi:i <jud. Vaslui>; depozitul de
h:. -: 278,287.
Râşnov <jud. Braşov>: 70, 75, 81,
84, 85, 434; aşezarea de la -:
759, 846; - Cwae: 441.
Rftnreni <jud. Vâlcea>; necropo!a
dela-:315.
lNDlCE
Rftu Şes, complex de nivelare tn
Pleistocen; 26.
Rcbrişoara <jud. Bimiţa-Năs:lud>;
depozitul de la -: 287.
Reca, tezauru! monrtnrde la~: 674.
Reci <jud. Co\'arna>; necropola de
la ~: 297, 303.
Regatu! Asiriei: 4.20; - bomoran·
S76, 621, 6n, 626, 62(), 6.1s:
(,99, '{2,f; - h·i1,iti· ,j 19 ,1- 35
596; ~ hirit: 4!4t- Lydiei: 420:
617; - macedonean: 475,518
v. şi Afacedonia; ~ odr\"s: 415
468,469,477, 518, 6) 9, 623:
696; - p;i.rt 721; ~ pcrs~n: 61';
~ pontic: 6'75; - ~ckucid: 627.
Rc:inach, S.: 725, 7 27.
Reinecke, Pan]: 216,229,282,287,
290,292,331,358.
Remcdello <Italia>; cultura-: 233.
Remetea ).fare <jvd. Timi~>; ;.ş::-­
zaroi de !a ~: 3 J.t; tksrnperirile
de la -: 343, .372.
Remetea- Pogiinici <jud. Carnş­
Sevcrin>; aşezarea de la-: _.no
'.\Jl. . ,
Rcmerea•Somuş <iud. \!arnmLireş>;
~şezarea dela -: ""5, 80.
Rrnfn;\\~ Cdin: 52, 240.
Rc:>ie <jud. C~l:lrnfi>; ,,şe:nm:a de
la-: 160.
Republica Moldovn: 51, 11 O, 138,
144, 145, 147,156,287,318,
de la
344, 592.
Retezat, munţi: 8; Tăul Z:lw.,g,Jţii
din -: _-:ţ2, 34.
Rlubon: 442.
Rhcinheim <Gernunfa>: 429.
Rhern;i.:,;0s, dinast ger: 475 4fH
517, 521, 522, 62.\ 62;, 6:~i
(,78.
RhcniJ <Grecia>: 630.
Rhesos, rege trac: 414; \r;:gcdia -
a lui Euripidt·: 4(,8.
Rhi'l, flm·iu; '705, - 30.
Rhocobae, localitate antici: )~7.
Rhocbnos, fluviu: 429; Y.
Rhodopi, munţi: 415,591,596,
881
Rho'.ios, insulă: 409, 33G, ()JO, 794 _
inscripţii din ~: 631. '
Rhoemetakes I, rege odri·s: 696
702. ,
Rholes, rege get: 641, 688-690.
Rhon, fluviu: 284, 429.
Richmond, I.A.: 725,
Ricgsee, tip de ~pade: 287 ,
Rioni, dq; .562.
Ripa Thnici~e: 697, 698 _
Ripi<"rni <jud. Botoşani>: 80; a}e•
;:arca de la~ .,,Izvor": -o
7 .1
74 • 76· , -9
-' , 8O, 85, 92, ' 93;'
0
,1şezarea de la _ ·,,Peştera
Stânca": 81, 85,
Ris~, râu: 22.
Robb,J.: 239.
Rodna, munţi: 7, 15, 27, 32
RocS>ler, Robm (1840-1881', b45.
Rogu·a ;-..lare <j'ld. ;\-fcl~c;in\i>:
Rogo;-:m <Bulgaria>: tr:1.aunil de la
·~: 451,469, 62.l
R<11lcr, ,\lif-rnil (1')08- J 958): X\ ·n1.
Roma <!talia>: 41 J, 240,429 439
.J'.10, 542,595,635, 6.W:
6~1'
6"'1, 674-...{!76, 680, 688, 689,
(/Jl-69-4, 699, 701, ~05- -16'
""' 18, 720.;51, ;95, 799 sn 2 '.
c· . , -· '
_,un_Pul lui Martt din _: ,09 ;
porticul V1psania din ·,: 4J()-
u,lcqia Campam din -: -: 2r/
tntJtul dintre - ~j C:ii!Jtis·
63'.},-637, 642; re!a;iik _ c~
:~~td dac 681, ""'(p_-;- 15., ..,_;(!.
1 1:_ .s:'irbiirorirca vicwriei dm
Dana la~: '.~l; v. şi l1~ptrjuJ
r,m1;1n.
Roma, divinitate: 737.
R()man, Pttre: 225.
Rom:bqti <iud. Timi~>: JŞez;irea
de la -- -,,Dumbrii,·ip-': Sl.
Româneşti- Bodro"l·erc·s1'
niltunl: 146, 158,"1~1. , _, r,
R(>m:ima: X\ ·11--X\'IH, XX- XXll
XXV,4-6, 10, 11, J.\~i6, 23. 26:
~2, .B, JS, 39, 40, 49-52, 58,
~i Rlinn.
:-9, 64, 68, ""'(l, 76, ""'9. so, !Q
84, 87-'JO, 92, 94, 96, 114, 116:
882 INDICE INDICE 883

117, 121, 123, 126, 127, 131, Rufus (Q. Pomponius-· Rufus), . S:mkt Petersburg <Rusia>; Muzeul S 1xonia <Germania>: 235, 342, S:î.ndomink <jud. Harghita>: 69. Scjma-:\ltai, 1egiune: 284.
138, 140, 14'7, 159, 163---165, magistra[ monetar-: 802. Ermitaj din ~: 720. 548, 549; Anhah S:îngeorgiu de Pădure <jud. Scleukos I, gener;i} macedonean,
167-175, 1i7, 179, 180, 188, Rufus (L. Tarîus Rufus), consul Sarapis, J.ivinitate: 603, 604, 607, <Germania> : 548, 549. Mure~>; dqxizitul de !a-: 343. satrap ;;J Rabik,nului (311-305
209, 220, 232, 235, 239, 244, roman: 690. 610. Siib,loani <jud. Neamţ>; n(Ttopul.a Sâ:igeorz-Bili <jud. Bis1riţa•:\Jă­ :i..Chr.) şi rege al Regatului
245, 252, 255, 274, 2'6, 287, Rusa I, rege uranian (733,,-714 Sar(d),lkos, suver.H1 al micilor de !a~: 41. o~ud>: 85. oeleucid (305--280 a.Chr.): 594.
288, 290, 292, 294, 295, 297, a.Chr.): 419. odrysi: 469. Siidrefti <Republica :'\-fo!do\·a>; Siinp,·trn Cernian <jud. Amd>; Sdinus (Eaianopotis), oraş antic ;11
301, 304, 309,310,318, 324, Ruse <Bulgaria>: 469; grupul ,tşezarz·a de la - : 123, l 38. desrnpţ•ririk de la -: 159. Cilicia- 7()7,
S.udonius, condudtor al roxobni-
:no, 336, 341, 343---344, 346, cu!t1,ral -; 42. ior: 750. S:'<o::neni <jud. Btlnr>; de,coptririle S:'inrnna <j1.1d. Ar:td>: 807; ntcro- Snndc, di\'initate gn•;m\: 1'1).
)48, 356, 358, 361, 364, 365, R:1,e;-rii Noi <lkp'.!!,!irn \-!,1]Joq1>; deh -: l 24, ·149_ p1,b de la ~ · 297. Sc;n<•nic, 1nun\i: 9.
S:irgctia, r:îo: '-Vi.
:,-;\ 'IU, -HO, PS, 43(), --1-:\2, ~clpilurik Jc h : ! ·14. S,ugun .d ll-lca, ~U\'Cl:t:1 :1cir:z.r1
<-";L;,-,,_\ <; •d. ll:!·,,,r> \}c?:d\\\ de S.î:H.un ,Le .\!1:iq; ,,•jud. \lun·ş>: s~·,ud1nih, ,uyn:m "':ru11 ,) -
508, 527, 532, 534, 553, 554, Rusidava, !ocatit.1te în Dacia: 442; v la-: 367, SO; cultura ~·: 807. (,81 a.C!1r.): -119.
(77.2-7,)5 a,Cbr.); 414.
758, 780, 801; clima ~: 13; şi Drăgiişani. Sikuţa <iud_ Du!j>: 153; dL•sco- S:lntimbru <jud. !·!:i.rghiia>; aşeza­
Sari,tke-s, rege scit: 4Hl, 519,578, Seneca (Lucius Annaeus N:1~eca), (4
fauna ~: 15; populafia ~: 18, peririle de la~: 160; cultura~: rc;i de la-: 346.
Rusu, Mircea: 349. 5%, 599. a.Chr.- 65 p.Clir.), om pulitic,
\ 9; relieful -; 5, 13; solurile ~: 36, 110, l U, 140, 141, 1·P,
Russu, Ioan Iosif (191 î--1%5): Sa!lnasuf <jud. Tulcea>; aşezarea S:irbu, \'aleriu: 455,457, filosnf şi scriitor latin: _;c,2, )(,3,
16; reritoriul -: 3----{i, 25, 26, 28. 153, 222; - -Krivodo! - ~u2.
446, 834. de !a ~: 495; descoperirile de \a Sl-:,,wj:inonl <Bulgaria>; cttatca de
Rosetti, Dinu V (1899-1974): 261. Bubanj,,ornpkx culrurnl: 140,
_, 5~3_ la-: 417, •Fi, 49'i. Scnjr Surd, di1-inirnte iUyrid: 427_
Rosiţa, du: 472. 153; ~ -BAi!e f-lerculane-Ch(:i!e
s Saris, rege scit: 41 O. Tur1.ii Huny:idih:iiom, r:om- Sc:indinavia, v. Peninsula Scandi- S,·rbi:c ! 10, J 1-:, 121, 123, 12"7_ 146,
Roska M:irton (l 880-1961): 51, 64, SabatinO\·b, cultură: 276,278,280, n:ivică. 159,261,267,270, r2, 3i3,
Saik.a <Cehia>: 1Yl; cultura~: 1.W. pb, tultur'.11: 147,158.
"16, 252, 257. 281, :287; v. şi cultura '.\;oua. Sd,nrcia <iud. Lt~i>: ceramica de la 3-\8, .129, 4'1, 4~2, 8/l(,.
Sann,1tia: 439, 708. .Si!î,;1e <Republica \foldova>; ne-
Rosto\·tseff, ?-.1ihail Ivanovici Sabla <Bulgaria>; aşe,::rrea de !a-: --: l 57 ; descoperirile de b ~: Seredi <Slovacia>; descoperirile
Sannizcgernsa, c:;,_pirnh statubi dac: (ropola de !a ·-: 334.
(J 870--1952): 52. S-77. !.'",6, P2, !73; m"nnirndc de Je la -: 94.
453,454, 672, 673, 710, ii 6, Silişte <jud. Sibiu>; de~cnperirile
Roşia, a~ezarea de la-; 846, 849; tip Sacalin, ir1sulii: 17. la -: 40. Scsklo: î lG; cultura~: 121.
7.16, 738, 743, "744, 759-776, ,le la -: 320.
de cernmid: 226; grupul SaciclaYa <Topalu, jud_ Consunţa>, Schda Cbdtwei <jud. ?-.lehedinţi>; Sest(<S <,\zi Roghaiy, Tc1rda>;
S!J.}---814, 817-822, 824, K16, S,lli}rea (Cioara) <jud. Alba>; pbrn
cultural -: 226. lornlitate în Dobrogea: 442. 113, 115-1 !"7, l(A;:işe1.are1de decretul de la~: 631.
S28----830, 847; monumenrele de ,k :irgim de la-· '"9\ 831.
Roşiori de Vede <jud. Teleorman>: S,1harna /\fare <Republica .\-!oi• !a ·: ()-.J., %, 126; c1~trul de la Se,id,1-,-a, loca1it.itc în D.1cia: 4-1-3.
la ~· 830; sanctunde de la S~p,În\a <iud. \br:1murCJ>; desco·
286. ~: ~10, 7.12; <::u!tura -: 35, 92,
doYa>; aşezan::a de la-. 523; 450, 7:1, T'4; - Rcgi:1: 6"7fJ, pcrtrik de la--: 255, :)58. Seuth::s I, rnn,ran al tracilor ,<ln-~i
Roşu, Lucian: 52. cultura - • So!onceni: 318, 320, 703, 732, 744, 759, 7(,], ":'(i2. 94--%, 115,116.
S:lr:ita :\fonteoru <jud. Boz:lu>: (,124--411) a.Chr.): -l{,9.
Rntbav <jud. Brapv>: aşezarea de 322, 325, 351. "765,808,810,813, 8!'J, 821, Sdiitu <jud. Comtanp>; .işc1.area
2Y,, .î(/1; aşezare~. de la-: 221, SeLtth::-, al !l-lca, 5uveran al tr:wibr
la~: 252,272; aşezarea de la - Saligny <jud_ Constan\a>; aşenrea 847; ~ romani (Vlpi~ Tui:11d) ,k !a-: 577; :i~enn·:i de la -
230, 2.13, 244, )64, :i'.?(1; odry~i (•iU0-387 a.Chr.::
8, 51: ~ bsilti()ll: -1-t1, -bn, ,,Custincşri'': 577.
-.,Silvestru": 24; depozitele de !a~: 76. cer.nniea de ia ·-: 230, 23!; 4W---P1, .i-:4, rs.
strntiftcatc de h - -,,Dealul Salmac, lornlita[<: am;id.: 441; v. 45.3 v. şi GLl&:t~a descupt1iri!c de la--: 2.Vi, 286, '.)ch:cirher, :\ugu~t: 238,
Sec,thopuiis, lucalir,lle :m:icl.
ţiganilur": 24. Ocna .\fon:ş. .\fu:1cd~lui. '.', 16; necrorola de b -: 4 i; v. Schmidt.; l !uhert: 50, 52, i56. ,,·B1Jg,1ri;.>: 4!6.
Ro:-:ola.ai <Ucraina>: 580; tc:wurul Salmydessos, loc1litate andc:i <azi Sarnicki, Sranisbv: 703. ~i cdnmt :\fontcoru. Schmidt,Juhann: 239.
Sn-c1canu, Gn,rge (1~r:"9-!9YJ):
Je la -: 592. :\falia, Bulgaria>: 612. Same,Jc:m-Paul (1905--1(1,in;, flu- S.il ma~ <jud. ! L-:rghi1a>: 85. Schneckenbcrg \". Braşov. 5')4 .
7
Rozadd <jud ;\faramureş>; depo- S:iisona, lo,alitate :ir:rid: 699, li0. . --~of JÎ scriitor .<Fr:mp> \l\ S:,~;-i:cu, .\l.. 11ct1nismm: 413, Sdiwartz, Fd,urd: 4\l5. Seve:-u~ (Lucius Scptiinius St1-e:·cts
zitul de !a ~: 346. Salzburg <Austria>: 233. Satu Marc <jud . .'\n1J>;. (k~c,,pe- :0::\trrrnr: 5()1, 527. Sci1ia (Scythia): 3:',7, :((12, 421-424, Penin<tx), îrnp,lrat roman
Rubobostes (Buroboste~), rege dac: Samothrake: 607, 61 O, 634; sanc- riti!c de la -: 285. S:!~,h-scu, (;Leorghe (l-'>9.~1875): 444,466, 504, 5! 9,521,677; - '.i93-21 !): 4(J7 .
..\04, 434, 522, 667---669. tuarul din -: 603. Satu Mare <jud. S:m.1 \fare•,. .~o. \fa-ii (:.tinor): 56, .'ic,.\ 5-:s, Sf:înta :\na, lac: 14.
Rudele, mutite: 440, T'O. Samson, Petre ,\L 88. populaţia'•: !9. '°);\nir;.in <jud. ArnL1>; ;ndierdc de (;T, (,88---690, 6'J5.
~f.î.ntu Ghcurghe <jud. C:un~:ia>:
Rmlna G!.wa <Serbia>: minele de Samus, r1U: 437, 845; \". }i S,Aneş. Smu Nou <jud. Constan1a>; aşt­ Li~-: 810. Srnqaru <jud. Brăila>; cazanul de I 56; nmteul dln ', 1
!a·-: 110, 146. San, râu: 302. zarea de la -: 51 (); necropola :-S:in·ni <jud. lalomÎ\a>, la-: 507. dcscoperirik· din -: Lî6, 4.'i5,
Rufius Festus, poet roman: 638. Sandakkurru (Sand2khtru_), fiul de la -: 488; a~c1.area de la - de,n,pcrirea de la ~: 549. Se, ,ryllo (Scorilo), n:ge dac: 7()_\ 780; necropola de la
regelrn Dugdame: 420. ",,\'alea lui Voicu": 495, 549. S:îc1h:',t:1 Nouă <iud. Tukea>; 716, -r17_ ,,Bedchaz;,": 40, -'"6, '81;
Rufus (Quintus Currius Rufus),
674, d,·pu.r.itnl de la -: 342, 3-1-3. Scut;tt"Î (Shkodrn) <.\llnnia>: 426. descopcritile din carr.ierld
retor }i istoric latin: 474,475, Sandars, Nancy K.: 263, 348.
(i24. Sauciuc-Săn:anu, Theotil (18&4-- S:;mpi:tru, :I lih:u (1 1>28-~ 1()96): 727 - Scbq, r'.\U: 7(,S, 814; \fl,n\ii -: 8, Simcri-.1 din -: :',(J9.
Sanie, Sih·iu: 458.
! 971): 51. --i9. 51,449, (172,701,810. Sfî.ntu Gheorghe, b:-:1[ ai D\ln:'irii:
Rufos (:-VL :\finucius Rufus), Sanislău <jud. Satu ,\bre>; ne-
procons1.1! al :\Llcedoniei cropola de la-: 303,501,502, Sava, râu: 92,140,428. :Sii.11n'.lî,::ni <jud.1-brghit:i>; Sd,,·ş < jud, _,\Jba>: 154; a~e1.nre;1 ,le 12, 17,573, 5'"5.
(110-107 a.Chr.): 432, 523, 534, 537, 538; cultura -- Nir: SaYa <jud, Clt1j>: aşt·zarca de la a7t,zare,1 de la -: 34CJ; tezaurul la -: 526, 5.18; fibnla de !a -: Sh,1n1d:J.r <lr:ik>; a~czarca de la -
635,637. 502, 509, 534; v. şi Nir. 846 de la~: ""'85, '795,820. :KJ. 106.
884
Sherrarr, Andrew: 2i0, 284.
Siberia: 5, 425.
Sihioara <iud. Con~tanţa>: aşezarea
de la ~: 573; stela de la -: 375.
Sihiu; depresiunea ~: 11.
'.-,ihiu <jud. Sibiu, Imtiniml de
Cercetiiri Socio-l'nrnnc din~:
S 1; muzeul din ·-: 51; populaţia
~: l 9.
,;i,·1lia: 28.1, 56.î, S6S.
Sighet <azi Sighetu .\larm:1ţiei, jud.
Maramureş>: 411; a~ezarca de
la -: 302.
Sighişoara <jud. Mureş>, aşezarea
dela~: 280,455,761,780,781,
848; descoperirile deh -,: 790,
:93, 830.
Sigore~us, conducător cdt: 534.
Sibtra <Bulgaria>: .)58, 478, 593;
ten.urui de !a ~: 592, 594; \".
Durostornm.
Sili~Ka <jud. Neamţ>; cctrijuia de
la ~: 249.
Silvanus, di\·inirntc romanii: 847.
Siliva~ <1ud. :\!ba>: 534.
Simion, Eugen: XIX.
Simi-\'ir <Bulgaria>; nccropob de
la ~: 488.
Simmcring; tezaurul de la·~: 6-:'4.
Sin11ia <1ud. Prahova>; depozitele
de la -: 236, 286, 358.
Singen <Germania>; necropola
dţ la -: 215, 3:i6.
Singiduuum, !ocalirntc arnică:
S!noie <jud. Constan\a>: 586; '.!~C-
zarilc de la~ -,,In:;da Lupilor"
şi „Zmeica": 5'7.1; tCnurul de
la -: 592; bcul 5(,5, 566.
Sinnpc: 409, 562, 5().), 572, 585,
599,607,620,621,630,637.
Sinusta <Rusia>; aşc,.:uca şi necro-
t1ola Je la-: 265.
Sinzdles (Polignac, I btH(>Loire)
<Franţa>: 65.
Sip <Serbia>: 730.
Siret, ri"iu: 12, 14, 18, 85, 92, 142,
244, 249, 276, 302, 318, 329,
419, 423, 437, 440-443, 483,
INDICE INDICE 885
526, 532, 702, 795; câmpia -: Soko!; aşezarea de la -: 545. Starius (Publius Papinius Srarius), (c. Subcarpaţi: 5--7, 10, 11, 225; ~ Sura (Lucius Licinius Sura), general
27. Solca <jud. Suceava>; aşezarea de 40-.... c. 96). poet latin: 712, 713, Buzăului: 248; ~ de Curbură: roman: 731, 736.
Siret <jud. Suceava>; 11. !a -: 126; ~ -,,Slatina Mare": 742. 26, 295, 316, 456, 486; - Surcea <jud. Covasna>; tezaurul de
Siria: 2.14, 241,283,290,358,627, 166. Scinceşti <jud. Boto~:mi>; c~impb Getici: 6, 11, 26; - .Meridionali: la-: 452,793,820,831.
"06. Soleilhac <hanţa>; aşt·zarea de !a :s:ul fortificat de la ~: 38, 480-.... 222, 226, 263, 295, 425, 456, Suruceanu, Ion C. (1851-1897): 50.
Sirmia: 430. ~: 65. 482, 502, 503, 523; amfore de 488,499, S07; - Moldo,·ci: 26. Susagus, căpetenie sarnvtă: 7 35.
Solorvina <Un:Una>; fortificaiia de ia -: 504. Subcctate <jud, Hurn:doara>, aşe­ Susan) <)ud. Timiş>; descoperirile
Sitalkcs, rege trac (431--424 a.Chr.):
414, -115, 468, 469, 471, 619. la-: 768 Stein, Frankc: 346. zarea de la ·-: 302. de la-: 313, 315; tmm1lul de
Sonwş, râu: 9, 14, 17, 87, 1.Vi, LW, Stclnica <jud. blomiţa>; necropola SnccaYa; podişn! --: 11, 248, 30.?.- la~: 361,367; grupul culn1nl
Si1hmius, rege al tr:Kilur oclry~i:
(,\JS. ''l-f, "~'>5, ,'.BS, î-!4, ,-\"F, ·I JO. de·la -: ,193, 52J. "\()4, ')10, 518. .113-.315; I iinn,·a
5'.H, 537, S4S; ;\bre: 8\ 5.î•i-; Stern, EX: 50. Succa\'a <jud. Sun:,n·:i>: ll, 123, Virtup: 272.
S;utgbiPl, bgur:f.: 15, 17, 75.
- Mic: 534; dmpia -: 309; Stiria: 334. 138; a~czarta (le la 138; Suseni <jud. Mureş>; depo1.i(de de
Sixtus al V-lea, papă (1585--1 59\.l):
podişul-: 7, 11. la-: 341,342.
725. Stoia, Adriana: 346. popu!a\ia -: 19.
Someşern <jud. Cluj>; de~rnperirile Sll<ndara (-dava), localitate in Dacia;
Skapte Hyle <l\I.,cedonia>: 416. Stoian, Iorgu (1903--1983): 408. Sucewanu, Alexandru: 474, 670.
de la ~: 358. 443.
Skudra: 415,467; v. şi Trnc!a. Stoicani <jud. Galaţi>: 145; necro- Succvtni <iud. Vaslui>; sâp~turile
Sn1n1m:rfcld, Christnff: 159, .ro. pola ele la -: 322; rnNmimele de la-: 146.
Susudava, aşez:ue antică dincolo de
Skunkh'.1, rege scit: 466. Vistula: 443.
Somotor <Slovacia>; a~ezarea de la de la ~: 41; ,.ăpi'imril<' de la -:
Skyks, rege ,cit: 581,582,589,590, Sucidava, a}CzHe in D:1cia: 442, Sunirovo <Ucraina>; tumu!ii de !a
-: 309, 146; aspecni.l cuhural ~-,\!deni:
619, (,20. 472, 69(), 845, 847; v. şi Celei. ~·: 322.
S,1poru (!e Câmpie <jud. Cluj>: T, 11_3, 145, 146.
Skyrgon (Skirion) <Polonia>, Suciu de Stis <jud. ,\iureş>: 255; Svntari <Bulgaria>: 416, 4 i 7, 49S;
807; nccwpo!a de la~· t2, 848- Swlniceni <R<.'pubEca ?'1-foldova>;
şi localitate antică: 543. necropola de la-: 255; cultura tnmu!ul „Ginina :\fogila" de la
SPprnn <t'ngana>: 329. tezaurul de la -: 592. -: 218,254, 2)5, 266,272,274,
~·; 495.
Skyrharhcs (ldar:thyr~os), rege ~cit: Soroca <Republica .\l1>ltkwa>: 1Hi, Swlniceni <jud. Vâlcea>: 440,442.
276, 285, 306, .>GO. Sylla (Luciuş C"rr.diiis SylL-i.)
466. 124.
,">trabon din 1\mawia (c. 65 a,Chr.- Sudi\i <jud. B11zfo>; 139; aspect al (138-78 a.Chr.), om pulitic şi
SLtrina <iud. Oh>: 23, 69; necro- Sorori::,nu, Tuhr; 257, .145. c. 20 p.Chr.), geograf şi istoric culturii Du.Ieşti: US, 139. general roman: 671.
pola de la ~: :'80.
S,nahky, !3ubomil: 1~3. grec: !'7, 404, 407, 417, 419, Syme, Ronald: 405.
Slarina <Iblgaria>; d(:scoperirik de Suedia; 285.
Snuphh .\,fagula: 121. .QQ, 430, 433-439, -142, 443,
la~: 117. Suetoniu (Caius Suetonius Trnn- Sy:mos, rege al 1rnci!or tribalii: 412,
445, 447, 449, 450, 471, 476,
Soiopo! <Bulgaria>: ()75 \'. şi 4 7 3.
Sla,·onia: ! 21, 223. quillus) (c. 7 (}-c. HO), biograf
:\pullonia. 5.)2, 543, 549, 550, 563, 569,
şi istoric n>man: 432,681,697, Sz:1kalhât, cultură: 127, 151, 140.
Slinmic <jnd. Sibiu>: 807, 8J6, 849. 5"9, Stil, 626, ()30, 633,637,
Spania: 231, 822. -:'OL 702, "'05, 708, "'09, 713, Szalacska <Cngaria>; :itdicrnl de ia
Slobozia <jud. lalornip>: 495. 6 7 0, 6 7 2--6:'7, 679, 681, 682,
SpanţPY <jud. Călăraşi>, fază acil- ","42, 803. -, "90.
(/)7, 700-.702, 716, 774, 81)7,
Slobnzia-Onqti <jud. Badn>; rurii Bo)an: 142, ]78.
823, 835. Suhaia \kcetka <Rusia>: 74. Szentcs-Vekerzug, rnlnin'!; 502, 538.
nffrupola de la ~: 523. Spargapcithc~, ret,.-c ;;gatirs: 424,468. Suhard, munţi: 7. S;rcrcmle, grnp nilturn!: 27/l.
Str~corn <jud. Hotoşarn>: 86.
Slmada; {J4, 124, 136, 139, 140,
Split <Croaţ:ia>: 236.
Srrnh,itin <j~1d. Boioşani>; 1wcto- Suhumi <Georgia>: (,06. Sziircg <Cngaria>; mxrn;1ola de: !a
159, 22::, 223, 252, 255, 274,
Spr:inctnata <iud. Olt>: :',93; :,şe­ -: 257.
poia de la -: 502.
=92 302, 309, .360, .J.W, 502, 550,
iirca de !a~: 759, ~65; desco-
Suida::; (Souda), lexicon bizantin-:
6~4, 8()6. Srrnia <iu..-::i. Constanp>; ;;.şvzare:1 •W2.
peririle de la - : 830. ş
S!o,Tnia: 329; 3.14, 427, 428. de la ~: 92. Sulma, hr:i\ al Duniirii: 12.
Spmckhoff, Ernst: 3'72- Ş;i(\urschi, P,,u!: 52.
S!uf,rn.,chi, Dan: 352, 353. Strat:in, Ion: 31.'I Sulrnona, ](,calitate amică: 692.
Srcm <Serbia>: .)29. Şandor-Chicidcanu, \k1:1ica: 2:',":.
Smccni <jud. Buzău>; mormintele Strc1tonis: 5 7; v. 7
şi Capul Tuzla. Sultana <.jud. Călăraşi>; rn(,Yib ele
Sruhnaia--l-fralinsk, tip de m,)r· Şc;iala /\fdekană: 49.
de la--: 41. Smirntori r. Bo~fot ŞJ Dan:hnde: la~: 281.
minte: 278,281; cultura~: 2':'8, Şeirn Mică <jud. Sihiu>; tcn,;rn!
Srnirnova, C;i!lina L 52,302,310, 117, 6!8. Suli.et, Franz Josepb (?- l"'.'91 ): 845.
281. de la -: 820.
.125. Strci, ri"iti: 8, 803 Sumen <Bulgaria>: 150.
Stam Pianina <Bulgaria>, mwip: Şncaia <jud. BraşO\·>: CllO.
Smitb, .\dam (1723-1'90): 48. Strobd, Karl: 433. Sumcr, r(;'giune istoricii in ;\ksopo·
438, 472. Şcu~a <jud. :\lba>; J.fczarea de la
Sn:ig,,v, h1c: l 5; aşcnrca de la -; Stror.g, E: -:-25, tamia: 213.
Stara Zagvra <Bulgaria>, mun\Î: -: 11 ".': descoperirile de la -:
:so. 146. Studniczka, fr.: 727. Supl~cu de Barcău <jud. Bihor>; 550.
Sofia <Bulgaria>: 8:0, inscripţia de StarCCvo <St:rbia>: 121; v. şi culmra Stupina <iud. Comrnnţa>; :stela de nwrminttle de la -: 112: Şiacu <jud. Gorj>; ;1şciarea de la
la~: 6.11. - -Criş: 40, 96,113,117, î21, la·~: 3'75, cuhurn ~: 113,158,159. --: 225.
Soîode (4%--405 a.Chr.), drama- 123, 124, 126, 127, Ul, US, Srnpon; tezaurul de la-: 674. Suppiluliuma al ll-le:t, rege hitit Şin1 Odorhei <jud. Bisrriţa­
nirg grec: 438. 136, 138, 139, F4, 164, 166. Sti.icklberger, A.: 4(l6. (!380---1346 a.Chr.): 283. N:i,ăud>, tezaurul de la ·-: 800.
 INDICE INDICE 887
886

Şilindcia <jud. Arad>: 411, .554. Tangâru <jud. G!llrgiu>;· aşezarea TârgufO! <jud. Constanţa>: 81, 88; Terentius 1\t!lius Geminus (Calus Tibru, fluviu: 742. Tinis Livius, istoric roman: 4t.l7,
deh-: 150. descoperirile de la -: 114. Tcrencius Tullius Gemînus), Tibur <.Italia>: 408, (i98; mausokul 425, 428, 429, S22, 534, S42,
Şimleu Sih·anici <jud. Sălai>;
depozitul de la -: 344, 810; Tanousa, rege scit: 410, 519, 578, guvernator a! ;\foesiei: 700. Plautii!or de la -: 408, 698, 703. 543.
Târnava <iud. Teleorman>;
tezaurul de la -: 785, 820. 598, tezaurul de la-: 592. Te-res I, suver:in·:il uadlor odrysi (c. TicYanîu Mare <iud. Caraş-Seve­ T<'.ic-Cherduş, tip de monede: 411.
Şinc:J.Î <jud. Mureş>; aşezarea de la
470-c. 431 :t.Chr.): 415, rin>; nccrnpola de la -: 272, Tocik, Anton: 52.
Tanzania: 59. Târnava <Bulg,uia>; rumdii de la
-: 223,225. 467-469, 619. 315; grupul cultural - 'fodcscu, Grigore (1850---19,}9):
Tapae, trecătoare în Dacia: 738, 767, -. 226.
Şinoî, Gheorghe (1754--1816)): Tctoiu (""-Bug_iuleşti) <jud. \':\.lcea>: Karnbtirma: 313. 50, 239, 43.\ 437, 531, ""'27,
768; lupta de la -: 711, Tf,rn:w<:. duri: 154, .)34, 796;
23, 24, 65, 68; aşe:,,area de la '28, 758,
845. „18---720, 713; v. şi Pn;ţna de podişu! · · 4-96. rigbtpiksn I, suver:rn :,,iri,111
punct1i! ,,V;de-a Cr,'iunu:inll· Tudnr,,\-;l, l kmic!'.I: '>?.
Şmig <jud. '-ihiu>; tuanru! deh-: Fi,-r a Tr.m~ih·1niei. (ll12 l!J:2-.i.<:hr.): J!,t
J'.h;w~ti <jud. N(:~m1> · lui': 2.\ Vi, (8.
'.:W. Tui,t·de <jucL C!Jib!Hlţa>; c1şo.,i .,,;l·urc;t de la-: 111, lY:l, J ,!4, T1h.1nu,·a, .\ ..\!.: )L ·1;"lon,H) < B1tlg:" !'~ .
r<.:ttius lulianns, gtnel'al roman:
Şoimuş, grup culniral: 226. rea de !a -: 495, 573, 574; 145,156,545, '!i!işca <)ud, Sibi1.1>; cetatea de la T:imaschek, \\'ilhe!m: 4-16, ..,(14,
:10, 711, ',13.
Şo!dăneştî <RepubLica Moldon>; descoperirile de !a -: 586; -: 734, 765, 767, 768, 781; 834.
Târsa <com. Boşorod, jud TeuSpa, rege cinuncrian: 419.
descoperirile de la -: 336; aşczare1 de la - -,,Pe Izlaz": 84. descoperirile de b -: 793,810, T(,:neşci <jud. Timiş>: 159.
Hunedoara>, tezaurul <le !a - Tcurn, reginii a i!lyrilor (2.) 1 -228
mormimde de !a -: 334; aspect T~rnobrzeg. ,grup culturnl: 302. 821, 822; tip de monede: 411, Trnneşti <jud. ~farghita>: 8!0.
801, 804, a.01r.): 426.
al n1lturii Basarabi: 3T'. Tarnopo!, regiune <Ccraina> ?,02. ··ss.
Tccliirghiol <jud. Constanta>; Tomis, culnn!e greccc1sd <c1;:i Con-•
Şnmani11 <jud. Sibiu>; depozitul Teutsch, .Julius (1867-1936): M.
TasiC, Nicola: 52. aşezarea de !a -: 39; depozitul Timagenes, retor ş. istoric: 404. ~tanp>: 12,405,410.482, '5(,n,
de la -: 343. Th:de~ d\n :Milet, fi!oşof grec: 6 l.l
Ta:;;aul, lac 375. de !a-: 342; limanul-: 15, 17; Timasion: 4-0. 570, 575, 576, 580, ~,81, 583,
Şona <jud. Alba>; cet::ite:i. de b -: Thas05.: 409, 411, 603, 785, "797; 584, 586, 588, 589, 593,
Tatra, mui1ţi: 27. lacul~: 576,597. Tirni~, rltu: 9, 14, -t37, 4-i2, 732.
302, 303, 502. a:nfore din-: 492, 504; vinuri 5%-509, (ii'J2, 61JS---C,07, 612,
Taurus. munţi: 212. Tc'CUC! <jud. C;i,la1i>: 44L (d2. de -: 622, 630. Timişoara <jud. Timiş>; Muze-111
ŞpălnaGI <jud ..\lba>; depozitul de 615,618,621, 627-(,29, 631.
Tămăoani, cu!mră: 3!9, 323. TCglci.s Gcibor T (1848-~1916): 50. Ti:dni <Crecia>; d,:-scoperirile Banatului din -: 51, J?,1;
b -: 341, J70. 633, 6:'>4, (>41, c,43, c.~5, e,~r,,
Ştefan (Stephanus) din Bizr,nţ, Tănăria <jud. ;\]ba>; tabletele de Tei, he 261; a~czarea Je la-: 261, din-: 235. populaţia~: 19. 679, 687, 689-693, 695--(,97,
gcognf: 415, 435, 567, 613. la -; J12, 1:s, 176; neuo,x-,la !70, fnO, 847; cultura ~: 218, Theha'.s: 629; v. ~! Fglprul ·1 imoc, r:î.u: 4 l .\ 4·;2, Ul9, ""i!O, 804; :!tdieru! de la ~:
de la-: -:'80. 244, 2-45, 261, 263, 266, 281, pto!em,1ic. 505; in~cr!pţii dt b --: 680;
Ştefan, Gheorghe (1899-1980): 50. Tincova <jud. Caraf-Sevcrin>· a;-;e-
Tăşad <jud. Bihor>; aşezarea de la 2!:;2, .?.S8, 315,327,372. Thtmis, di,·initare grca-:'1: 609. zmea J,: la ··: 81. monede ,:;rnise la - : ().)8, c-6;
Ştz•fânesni, Grigr,riu (1836---1911):
64. -: 759, 765; ck:;:.copcririk Je !a Teiu <jud. :\rgeş>: 69,810. Thnlpompos, istvtic grec: 403, TindSU <jud. Pr,1lHJ\·a>; :\~ez:1rea dzbuiul pentru -: 62').
-: ?,04; atelierul de la -: 790. 404, 468, 469. Tonciu ,•jud. \[ureş>: 411; tip de
Şuktea <jud. V:1slui>: 590. Teiuş <jud. Alba>; mormintck de de b -· ·181, 7.18, 7 61,780,808,
Şuncuiuş <jud. Bihor>;
Tămlea, C. M.: 315. la--: 499. Thenni <Lcsbos>: 2.3!. 812. mon<:dc: 537,
descoperirile de la -: 3-½6. Tfottu <iud. Bihor>, desCO[)eririle Tdcac <jud. Alba>; aşe,::trca i.k la Thcs,.a)ia: lH, 116,121, !.14. Tiream <jud. Bihor>; dcscnp,:ririle Topnlie <(~r,,aţh1>; dc.5n;peririic ,ic
Şura .\firă <jud. Sibm>: 809; desco- de la-: 343. -: 302,303,305,309,327, _',_\O; Thc·~s:tbnic <CH·cia>: (,HS. ele la -: 356. !a-:236.
peririle dt la-: 781,814, S-46, Tâmpu, munte: 450, 770. necr(,p91a de !a --: 297, 780, Thi:mnrc<h, pe vasul de I,, ( kniţ,1: "fopolng, rc'tu: (,9. 481.
·riml: 2.n, 346,
849. Târgo,·\şte<jud. Dâmbnvip>; ..,81. :oz, 7,S9, 826. Tisa.du: 14, 17,121,124,127, U6,
Topr:1i~;u· <i,1d. Con3t:lr1\<1>; n,or•
Şurcanu, nmnţi: 8,672, 768. Gmpia -· 12. Tdeornun, diu: 261. Thc,msen, Christi,m j(irgen~('n 1nlntck de la ·-: 493.
[39, 144, 159, 2l8, 2.26, 244,
Târ1:,,şoru \'cehi <jud. PrahoYa>: (1~88--- '.%5): 47,207,289. Tmcma <.Iulia>: 291.
Tdqti <jud. Gorj>; nct.rnpola Je 252. 254, 2)i, 259, 264, 302,
T 597. la~: 488. Thoudi[>pos, um politic 11'<:ni:m; .106, _l,-14, ?,:'cS, 442, 485, 553, T(Jtf:\.lu <Ung,1:i:,?; rc;-;mru! dt la
Tacit (Publius Comc!ius T:1Citus) (c.. ·Târgu Bujor <jud. Galaţi>; mor· Teliţa <jud. Tulcea>; necrop,l!a L\e
c.kcrctul lui -: (;20. (1 7 •l, "41; ~ supern,:ir:i: 304, -~: (,:'4.
55-120), i;;toric roman: 407, mintele de b -: 41. fi,ir:mtos, d.u: 423, 4r; 1:. Sirn -(,8; c1lturn ~: 113,126, 13'!. Tncia (rhr:1cÎd)· l l 7, 144, +n6, -11 ':i,
la ~: 52.l
435, 543, 550, 635, 707, 708, T:i.rgu Frumo5 <jud. !aşi>: 37,156; Tibcrius bliu5 C,1es,n :\ugustu~, !40, 141, 1-14, 159. 416, 4i8, 426, 43:?, --L,4, ,!47,
Tdiuc <ju<l. !-lunedum1>; .dd-
713, 723, 822. aşezarea de la -: 145; desco- împăt:H rom,;n (14--37 p.Oit): 467, 471, 4"74--4'77, 0•)2-554,
mintde de la~: 9,810. Tissi1~, r:îu: 442; \·. ~i Ti ... a.
T,ifrali, Oreste (18?6--•1937): SO, 51. peririle de la ~: 177. 412,426,442,688,699, :02, 590, (i25, 627--(,29, ().t \, 6 7 2,
Tdl Aswad <!rnk>; ,tşaarea deh '['iszafiired <L'ng;lri,1>; n,:nop,,!a
Taglicntc <Itali:i>; adăpostul de la Târgu :\Iureş <jud. :Mureş>; desco- -41,s21. 67\ Mn, mo, 6(}5, (197, 1,98,
· 106. (k la --: 254.
-: 90. peririle de !a-: 159; ln~titutu! Tiberius Claudius .\faxi:nu'>. ofi\cr 803, 847„850.
Teodor, Dan Gh: 52. '['isz:tpolgftr, cultm:1: l 10, J12, 11 '.\
Tarnasidava, lnca!ittte în Moldova; de r~ercetări Socio-Umane din roman: 747, -5(]; !1lOl1UHHCn\1.1! Tr:1ia•1 <jud. \ieaniţ>: :',(,, ,1,'(?ar,·a
Teodorc~c:.1, 0.M.: 51. !..!.O, !S':l. de la -: 1.19; dr~cuptririk de la
441; v şi Rid.tău. -: SJ; populaţia-: 19. funcr:1r al lui de la
Tnenc,Zkin, A.I.: 420. Grnn11neni: 720, - 46. ·f'i~z:1szi'îl(ÎS <·( · i1garia>; tt·i;iurul Je -: i 81; mormintele de la ~: 40:
T,uripius Fhvianus (L. Tampius Târgu Ocna <jud. Badu>; ·aşo:area
FLwianus), guv,'rnator al de la - -,,Podei": 156, 1'4; Teremius Scamianus (O,:cimm Tibiscum, localitate in Dacia: 441, b -: 167. cnctt:lrilc de la - ,,Dealul
P:mnoniei: 703. ce!:atca de ta - -,,Tise~ti": 765. Tt•rcntius Scauri;mu;), ptimul 732, :.H; ,,. şi Jupa. f"irus (!'i1us Flaviu~ \'cspasi:mu,), \'ici": 144, 145; c,:rcetii!ik ,k
Tanais, fluviu: 466,691; v, şi Don. gu\'l'rnator al Daciei rornai-ie Tibiscus (ribisb), râu: 437,442, v. împărat rom:tn (7\i,-81): c,:',6, la- -,,Dealul Fii.nt:milnr": 144,
Târgu Secuiesc <jud. Covasna>;
aşezarea de la -: 264. (1()6··-c.112): 731,747,748. şi Timiş. 677, :'04, ""'05. 1S6--158.
Tanasarhi, .Marcel: 52.
 888
Traian (;\farcus Ulpius 'frni:i~us),
împărat niman (98-117): 407,
431,435, 440, 442, 5()2, 611,
704----:-07, 710, 714, 715, 717-
727, ..,29, 730, 732-751, 7 68,
811, 819, 823, 824, 826, 845,
849, 850; Germanicus,
Dacicus, Panhicus: 707;
politica lui -- fa\~ de Dacia:
720-72.2, 7.'i0-751; repre-
;ern.11-c.1 lui pc <>!t:mn.i:
"'32, 736, 742, 745, 7 49, 751;
Forul lui ~ din Rom,1: ..,06, 720,
723, 745; Columna lui ~· de !a
Roma: 435, 7()6, 717- 720, 723-
725, 732- 7 37, 742-744,
7¼'""750, 811,812,819,824,
826.
Transdmbeta: 740.
TransilYania: 5, 7, 8, l 1, 18, 28, 33,
35, 38, 40-42, SO, 64, '5, 85, 94,
96, 110, 112, 12!, 139---142,
144--146, 154, 156, 158-1(,1,
164,223, 225, 226, 220, 230,
232, 2>6, 244, 248, 2S2, 272,
274,278, .?IP, 288, 2iJ5, 297,
303,309, .11/l, 314,322, J24,
327, .BI, 337, 341~J--M, 346,
348,358, 364, 365, .160, ro,
423,425, 4.)0, 4-11, 449,456,
457,465, 477, 482, 483, 48:'>,
496,499, 5(l1, 502, 504, 518,
'.123, 526,527,532, 538, 541,
S52, 553, 593, M8-670, 674,
681, 734, 7 38, 781, /()6, 797,
80J, 804, 8U7, t>.11, 846, 847,
849; -Cîrnpia -: 15, ,t%; De-
presiunea -: 5, ':-9, ! 1, !3;
PoJi;cul -: 138, 228, r2, 288,
323, 532.
Tr,ipezum: 562.
Trnscăp, rn1m1,i: 10, 228.
Tn:sriana <jud. \'aslui>, aşe:1;1rea de
la -: 35, 123, l 24; rwcnpoh de
la -: 4ll, 504.
fnfCşti <jud. fap>; neer<Jpob de la
-: 297, 3!6, 318.
Tnpolje <Ccuina>: !64; c11lnm1 -:
112,145,154,156,173; \". şi
cultura Cuniti:ni.
Triptdemos: 438.
INDICE
Trivaka-Moşteni <jud. Te!Corman>;
aşezarea de la -; 496, 523.
Troc5mis, castru, oraş în Dobro.r,rca,
sediu al legiunii V i\facedonica
<Igliţa, Turcoaia, jud. Tulcea>:
694--696, 698---700; recucerirea
cnii\ii -·: •W5, 702.
Trogus Pompeius, istoric roman:
,104, 41\ 428, 429, 43i, 433,
1-:1, -174, -176, 522, 54?,, ).SO,
(12\ M7----(,(i9, 7?9,
Troia <,-\5ia ,\fică>: 160,211,212,
214, 282, 283, 318, 324, 348,
3'5.
Troniş, du: 244,437,441.
Trubttzk1ly, Niko!ai Serghctvici
(1890--19.38), lingvist: 239.
Truşcşti <iud. Botoşani>: 36, 17 4:
,tşc1-arca de: la -: 109, 111, 156,
!57, rs, .118: nenop:.,b de la
--: 41. 297,361; descoperirile
dt la 112, 316; ,,templul" dt
la -: 17.\ afaarca de la - -
„ţug111cta": J 78; ;i,~czarea de la
- -,,,\fovila din şesul Jijid':
.2""8.
T,oneYO <Bulgaria>, aspect al eul~
turii Starn:vo-Criş: 121.
Tucidide (-160--396 a.Chr.), im,ric şi
om politic atrnian: 403, 4()7,
,!1 S, •ff7, 438, 468, 469, 507,
563, (\ 19, 620, ()23.
'lî,dor, Dumitru (_1908--1982): 51.
rufa <iud. (~iurgiu>; ckpozitul de
la -: 263, 353.
T,1lcea <jud. "fokea>; 14; am-
forde de la-: 675, 6~6; desco-
peririle de la --: 2.'>3; tezauru! de
rn ': 592.
Tulghieş-Mirc;su :'Ilare <jud. Mara-
niun·ş>: 411, .-554.
Turbun:11-Sp:1hii, mormintclt- de la
-: "."80, ~81.
Turcia: 116, l 17, '.167.
Turda ·-jud. Cluj>: 441.
Turdaş <iud. llt1nnfo;1.1,1>: 131;
culturn .)S, 112, 113, l26,
127, 131, 135, 138--141, 144,
154, 176.
Turia <jud. Covasna>: 810;
depozitul de la-: 343.
Turkana, lac: 59.
Turnu Roşu, defileu: 14.
Turnu SeYerin <azi Drobeta-Turnu
Severin, jud. MchC'diqi>: 94,
114,418, t41.
Tu~nnd <jud. Harghita>: 1.5.
Tutm?, colinde -: 11.
"f'11_1Li •''jwJ. Ct-'11'.<Llll\a: ; «ŞO.JJGl
de la Cipul~,: ':,77.
Ty!i>, regat: 429,477,478,627, (!31.
Tyrnnes, insărcinat cu ;i,faceri a!
regdm Ariapeithcs: 421.
Tyra-~, ora~ grecesc în Moesia Inferio-
ară <azi Belgorod Dnestro\·~ki,
l.1craina>: 51, 419, 438, 479,
.-569, 581, 584, 589, 592,
597 -599, 621,679; inscrip\i:1 de
la-: 580; râu: 532; v. şi \:istru.
T L'rali, munţi: 233,240,265.
T~ra B?trsei: 80,229, 2'>(1, 261,765;
- Chioarniui: 2J5; - Codrului:
251; - Făgăraşufoi: 8, 765; -
l laţs:gului: 8, 738, 767; -- Llpu·
ş.ului:11, 255; - LoYi;-tei: 8; -
:\fararnureşului: 7; - Oaşului: 7;
·· Oltului: 11; Ţara Romfmcască:
10, 12; - Zarandului: 6, 10.
"f;ll'ik de Jos: L%.
Tibleş, mllnţi: 85, 94.
T1hrinn, l;i,c <jud. Cnnstan\a> 86;
aşezarea de la ~: 84, 86.
Tibucani <jud. ~eami;>: colanu! de
la--: 545; pumnilul de la-: 255.
Tifeşti <iud. \'rancea>: 810.
"figăr,;i,~i
<jud. \khedinţi>; n:za•
urui de la-: 2$9.
·rufalau (COfaln) <jud. Coq;;n;i,>;
tezauru! de la ~: 251, 288.
u aşezarea de la~·: 573,
Cc-raina: 87, 138, 145, 14 7 , 156,
l'.19-161, 232,274,276, 3:l2,
310, 318, 375, 423, 424, 550,
580,587,589,592,690,699: -
pcrirnrpatid: 278; - subc.1.r-
patică: 248, 276, 302, 304; ~
transcarpatici 252,274,284, 509.
L'crpmann, Hans"Petcr: 106.
Viomt de Jos <jud. AJha>; aşezarea
de la -: 22.3, 370.
Uioara de Su.s <jud. ;\!ba>; depo-
zitul de 1a ~: 341, 342; mor~
mintde de la ~: 501.
l1Jma <jud. SuceaYa>; a~C'zarca de
la~: 545.
t:hni <jud. Ia~i>: dcpmirul de la-:
278, .:87.
Uu-Burun <Turcia>; dcscopcrinle
de l;i, -: 358.
Ungaria: 121, 124, 135, 1.16,
144, 146, 154, 159, 167,
257, 259, 2'4, 290, 302,
309, 342--344, 428, 429,
806.
l'nirea <jud. Bistrip-:\iii~:'iud>;
de',coperirik de !a "-: 159.
L'nire;i, <jud. Constan1a>: 577.
l'ni;mca Sovieticii: 324.
l'r,mus, c:hinium: grc,,d: 8B.
t'ra.nu, regat: 419.
Urbinas; codicele -: -106.
Lriu <jud. Bi,triţa-\;{biiud>; depo-
zitul Gc la -: 287.
L'riu-Domilnc~ti, snie Jc bronwri:
34!,
l_'rmia, he 419.
l'rsukscu, Nico];i,e: 123.
t'ruk-W'arka <Mcsopo:arnia>;
rnbelc!e de J., ~: !76.
C ~movo, grup cultur,,l: 222.
C ri,L-t\·a, bcditatc din Dacia: 441.
l 'Zgoroc! <l'crnina>: 502.
V Vasta, di\·inirntc geto-dad: 835.
\'aCe, tip de fibule: 344.
\'ad, de?rcsiunc: l O.
Vadu <jud. Constanţa>; 589,597;
\'adu Cri~ului <jud. Bihor>: 144.
\'aidei <jud. Hun,·(kara>;
depozitu! de la -: 344.
\'r,iuga <Serbia>: dc~coperirile de
la~: 314.
\'ajug;i,-Pesak <Serbia>; necropola
de la ~: .134.
lNDICE
Valea Calului <corn. Şuiei, jlld.
Argeş>; de,coperirile de la ~:
231.
Vale2. Ciilug.lreilscă <jud. PrnboYa>:
10.
Valea Chinarului (Gaura) <illd.
Maramure~>; depozitul de la
-: 255, 285.
\',tlc;i, lui \lilvi <jud. Bihor>;
dq,._11i,u! Jc ia ,P2.
\';dea Lupldui <jud. Iaşi>: ·:o;
descoperirile de la -: 41, 156.
HO, Valea Marc <jud. Oh>: 69.
252, Valea Rea <jud. Gorj>; aşezarea de
304, la~; .115.
c,·;4,
Valcns Flaviu~, împărat roman
(364--378): 727.
Vama \'eche <jl1d. Consrnnţa>;
3Şezarca de la -: 577.
V.mdcrnwcr~ch, B.: 65.
Vanţ•Ştef, Fdicia: ·144.
Vardar, du: 244,348,414.
Vama <Bulgaria>: 135, 3.52, 4:'•8,
488,579; 1_bcoperiri!e de b ~:
143; necropola de la -: 147,
!67, 232; tcza1,rul de la-: 595.
\'arvărC'uca <Republica !\loldova>;
Jşezan:a de la ~: 156.
\"asic, :\L\L 127.
Va~ica (Gn:,dina OJ Bo~utu) <Voi-
\'Odina>; a}o:arca <ie la-: 327,
,12.9; .1.10, .1.16.
\'asiliev, \'alcntio: 499, 501.
Vaslui; repenorinl arheologic ,i]
52.
\'::i~h1i <jlld. \';i,slui>; mormintele
(k h -, :,1c,, 318,504.
Varitan; Muznil -: 720.
\'atina, n1hun"l: 218,244,257,259,
270,272.
\'atopcdi, codicele de la -: 406.
\'iidastrn <jud. Oh>: 141; a~czarea
de la - ,,:\Hgura Fe;dor": ..,(,,
81, 141; (1-1ltura ~: 36, 11 \ 126,
135, 139--141, 153, 180.
\'iilcitr:fo <Bulgaria>; 1ez;i,tm1! de
la~: 351.
Vălenii de Munte, depresiune: 10.
889
\'iiriidia <:jud. Caraş-SeYerin>: 441;
aşezarea de la ~: 314.
Văriişti <jud. Călăraşi>; necropola
de la ~: 40.
Vâhvatinp <Republica :\fokloYa>;
necropola de la -: 40.
Vâk;i,n, pas: 710, 732, 7J6, '744.
Vâlcele <jud. Cluj>; d,,1~0:citul de la
-: 236, 358.
\'3.u:l\ori <jud.;--.:,•,ln11>· LU,;
s:ipăturile
de !a - : 248; sl;uina
de la~ ,,Poiana Slatinii": !66.
\':îrful lui Pătru; rnstnil de la ~:
736.
\',îrteju, tip de monede: 411, "'85,
808.
Vârtop <jud.Dolj>; de5coperirik
de la-: 314,315; gn1pL1] eul~
rnr:il -: 3!4.
\'âr\u <jud. Gorj>: 732.
\'edca <jud. Argeş>: Ci9, 141.
Vcgc'tÎus, Rcnr.tus Flrn·ius, scriitor
latin: 4.'iO.
\·Ckony G: 325.
Vdika Gruda <;\funtcncgru>;
mormintele de la ~: 232, 236.
\'eliko Târnovo <Bulgaria>: 806.
\"cl'kc Raskm-ce <Sk,Yacia>; de~co-
pcririle de la - : 360.
\'eilius Rufus (C. Vcl!ius Rufos):
71.1.
Veneţia <Italia>: 291, 427.
Vcrbicioara <iud. D-,i!)>: 314:
rnltura ~: 218,244,259.261,
.263, 266, 267, 270, 282, 286,
288,314,315, 3:'2.
\'crbi\a <jud. Dolj>: 11-:, d('sto-
pcririle de ia -; 163, ,1.)6.
\'ergdius (Publk~ Vergiliu~ Maro),
Cf.Ll9 a.Chr.), poet latin: 16,
450,451,701,834,835.
(Titus
\'espa5ianus), impiirnt ro:n:.n
(69- 79): 7 04, 706.
\'c~la, di1·irntare rom~nil; 450,835;
\". ~i Hcstia.
Vestalis: 694, 695, 698.
Veterani,\'. Dubm·a.
890
\'ctiş <jud. Satu Mate>; depozitul
de !a-: 343."
\'crtonianus (L. Funisu!anus
Vl'ttonianus), guYcrnator al
1\fncsiei Superioare: 709.
Vcdna, rn:m: preot dac: 711.
\'c,:ul"iu, q1Jcan: 714,
\'ilia11tarnrium, localitate antică;
:'d?..
\'in"ri:1, di1·initatc mmanI: 724,
751.
\'idin <Bulgaria>: 336.
\'idra <jud. Ilfov>: aşezarea
-: 150, 153; tip de topoare:
! 53; fază a culturii Boian: 142.
\'idra, !ac: 14.
\'idraru. he: 14.
\'ic11a <Au5tri11>: 334, 810.
\'jjoi:şti <jud. \'cî.kea>: 68.
\"t!lano1·a, ntltllrI: 291.
\'irninaciurn (Ko~to!ac) <Serbia>:
709, 732.
\'inCa <Serbia>: 135; cultura-: 31,
35, ,î9, !1(),.]13, 124, 126,
U9, 131, 135, !39, 140, 143,
144, !53, 166, 168, 170,
172-174, 1~6, 177.
\'lnicius (Man:us \'inicius), general
ro1mm: 702.
\'inkius (Publius \'inicius), legat al
n·t:1ţii
Ca!btis: <i42, 643; monu-
mentul lui ~ de !a Callatis: 695.
\ 'in\u (le Jos <jud. A!ha>; dep,uitul
de la·~: 344.
\'iunc <fodia>; aşezarea de !a --:
n.
\'imila, flU1·iu: 22, 281, 302, 439,
4·13, 543, 549.
\'isuncy <l'.naîna>; tezaurul de la
~: 589.
\'işina <jud. Tdcca>; descoperirile
de !a~; .'i-3; tezaurul de la-:
SS6, S8î.
\'itrn\'iu~ 1."\hn:us Pollio Vitru\·ius),
:trhitect şi inginer constructor
roman: -:-65, 769.
\'ix <Franţa>; mormintele de la -:
429.
INDICE
Vlasac <Iugoslavia>: aşe?,~rca de la
-: 92, 96.
\'las sa, Nicolae: 117, I 76.
Viădeasa, munţi: 10.
\lădc-ni <jud. Braşov>: 8.
VojYodina: 257,259,313,327,335,
336.
\'olga, f!uyiu: 74,233,240,281,287,
422, -166.
\'i_,:hynu: l-17.
\'olovăţ <jud. Sucea\·a>; ceramica
de la-: 310; necropola de la-·:
303.
de !a
\'mea <Bulgaria>; descoperirile de
la -: 267; mormântu! princiar
de la-: •169; grupul cultura.!·-:
-486.
Vrancea; munţii -: 7; depresiunea
-: 10.
Vrfolk <'.\facednnia>; descoperirile
de !a-: 117.
\'uCCdo!, wlrură: 225, 230.
Vulcăne~ri <Republica ~{oklova>:
145.
\'ulpe, Alexandru: 251, 313, 322,
329, 351, 423, 450, 458, 501.
Vulpe, R;iJu (1899-•1982): 50, 51,
144, 156, 406, 442, 671, 719,
720, 727, 733, 735, 745.
w w:tic1: 418, 444--450, 456,673,
\'Carta, r,iu: 549.
\X"eb<·r, Max (1864--1920): 56.
\X'crbkmvice-Komrow <Polonbi>;
aşezarea de !a -: 549.
\\'emer, _lnachim: 52, 848.
W'emer, Rudolf: 522, 668.
White, Leslie :\h-in (1900 1975):
54.
\X'hite. R1.ndall: 63.
\X'ietenb~rg (Dealul Turcului), deal
<Sighişoara, jud. '.\fureş>: 249,
848; cultura -: 218,226,228,
229, 245, 249, 252, 254, 255,
259, 263,266,267, 272, 285,
286,288,327,367,369.
\)Ci!kndurf <Austria>; Venus din
-: 106.
Winkdmann, LI. (1117-1768): 47,
l"iDJCE 891
. \X/Utm (Vistula), n'iu: 22. Zdicvwce <SkmKia>: 1J9; cultura 495, 523, 524, 527, 530, 669, 7.olks, căpc.1:11.i.: tracă: "i21, S22,
\X:'ytyczno <Polonia>; aşezarea de -: î.W, 140. 758,808; descoperirile de la-: CJ32, 678.
la ~-: 549. Zemplin; aşezarea de la -: 6'74; 5.10, 538, 758, 7 93; necropola
Zonarns, Ioan, i~toric hizamin: 4()7,
mormintele de la--: '780. de b -: 38, 41,231,457,492,
~23.
Zetea <jud. Harghita>; :l}t.'Zafe,1 de 530, 780; cercetările de la ~
X
la·-; 767, „Cetate": 524; necropola de la 7,opyrion, general macnlu:\,;·an:
Xenofrm (c. 43S---355 a.Chr.), i~toric
Zeus, <lil"inirntc greacă: 174, 4-16, - ,,Cî.mpul ,\foqilor": 527; 473, .. 4 '5,581, Ci24, (,25.
grec: 403,425,469,4 7 0,612,
S%, 598,600, CiOl, (106,609; - complexu.] cultura! ~ Plonliv; Zusid:ll'a, ioca!it,ttc în Da,·ia: 1-V;
623.
P,,iicrn,s: C,0!; ,,\f:întuÎ!{>· 21s, H,ri. ~<i7, ro, 2s1, 2,c.;2, ,-. )Cd,lişt,'a.
Xr1h1p,1!, ,\!n:an,lru D. (18-17--
rur: (,iN; tt<1,l'lul lui -: (,·:·9.
1920): XV, X\'1JL Î'.,no flrdo, culnml: 2-n, .llJ.
Ziridw,::i., localitate în D,1eia: 441,
Xcrxt-:,; I, suveran a! Imperiului persan
L.ido1·ar <Serbia>; '.lfCZM(''.l dc l-a-:
847; v. şi Pecica. Zn,ri;;rca <jud. Succa\'a>; :tf(·:r:irea
330, (,82.
(486---465 a.Chr.): 416,467.
Zina, \'!ad \'imilă: 496, 538. de !a ~: 526.
Zimmer, Steph;in: 241.
Xiphilinos Joannis, istoric bizantin:
Zimnicea <jud. Teleor:nn.n>: 280, Zmeim, lac: 566. Z)'gare, !ocilirate amicii: .S'"'i.
407, 7Jl, 723, 732, 73.\ 736,
316, 472;,işczan::1 dc la~: 456, Z(Jk-!'--.:i)"t, cultură; 254. Zrmxes, rege gn: 64!, 689.
744, 7 46, 750.
y
Yarimburptz <Turcia>: 116.
z
Zabotin <l\:raina>; descnperirile
de !a -: 421.
Zaharia, Eugenia: 121, 245, 297.
L:ita <l1..:1·:1.ina>; dc·pozitu! de la-:
255.
Zalmodcg'kos, dinast grt: 445,475,
483,517,520,623,631,632,
678.
Zalmoxis (Zauiolxis), divinitate
812, 823, 831-855.
Zamoş1('anu, M.: 249.
Zarand. munţi: 10; depresiunea ~:
226.
Zarnmstra (Zathrausthes): 4.30.
Zargid,wa, lornlitate- în Dacia: .:141.
702; v. Br1d.
Z,1ru'.)incy, cultuci: 550.
7.:rn de Gtmpie <jud. Mureş>; ccr-
cet:'trile de la-: 144.
Zăb:tla <jud. Col"asna>; 230, gru•
pu! cultural -: 230.
ZI.iccşti <jud. Botoşani>; purnnalde
de ~ier de la ~: 507.
Zănoaga, lac 8.
Zbelthiurdus, divinitate tracă: 418,
446.
 LISTA ILUSTRAŢIILOR

f;g.1 Harta descoperirilor paleolitice, epipa!eolitice, mcwlitice şi unde cu faună cuatcrn;:iră

descoperire pe teritoriul României: I Albeşti; 2 Alibeg-Pescari; 3 Baia de Fier;
4 Bardosu-Bicaz Chei; 5 Băile Herculane; 6 Băneasa; 7 Bereşti; 8 Bimicioara;
9 Boinqti-Bixad; I O Boroşteni; 11 Brebeni; 12 Budeasa; 13 Buşag-Tăuţii Magher.'iuş;
14 Castelu; 15 Cîlineştî-Oaş; 16 Ci:puşu Mic; 17 Ceahlău; 18 CcahL'iu-Scaune; 19
Cernita; 20 Cheia; 21 CiocloYina-Boşorod; 22 Ciumeşti; 23 Ciupen.:rni;
24 Costanda-Lădăuţi; 25 Coşava; 26 Cotmeana; 2Î Cotu Miculinţi; 28 Crnsnaleuca;
29 Cremenea-Sita Buzăului; 30 Cuciulat-Letca; 31 Cuza-Vodă; 32 Dubova;
3'.1 Erbiceni; 34 Fărcaşde; 35 Gherghina; 36 Giurgiu; 37 Gura Dobrogei; 38 Gura
Văii-Ostrovu B.mului; 39 Guşteriţa-Sibiu; 40 Hosman-Nochrich; 4 l Icuşcni; 42 lo\.'işd;
43 Ip0te.şti; 44 Irimeşti; 45 Izvoru; 46 Lapoş; 47 Lespezi; IJS Leşile-Teiu; 49
Lor,lu-Brntca; 50 Mamaia-Sat; 51 Măluşreni; .52 Medgidia; 53 Merişani; 54 Merişor;
55 Mi!coiu; 56 Milcovu; 57 Mitoc; 58 Morăreşti; 59 Nandru; 60 Negraşi; 61 Ogradcna;
62 Ohaha-f\rnor; 63 Ostrovu Corbului; 64 Ostrovu tvfare-Gogoşu; 65
Ovidiu-Nazarcca; 66 Peninsula-Lumina; 67 Perii VaJulni-Ileanda; 68 Pe~tcra; 69
Peştera-Moieciu; 70 Peştere-Aştileu; 71 Pi1eşti; 72 PoartaAlhă; 73 R:idaia-RJcÎu; 74
Rişnov; 75 Remetea Oaşului; 76 Ripiceni; 77 Române~ti; 78 Roşia; 79 Saligny-Făclia;
80 Sândominic; 81 Schela Cbdovei-Drobeta Turnu--Severin; 82 Slatina; 83
StracoYa-Dorohoî; 84 Târguwr; _ŞS _Icrniu;-86 Tincova; 87 Turulung; 88 Valea
Lupului-laşi; 89 Valea Mare; 90 Vădasr.ra (A Păunescu)..

Fig. 2 Paleclitic inferior: 1-11 piese de ii\ex; 1-2, 6-8, lQ.. l I Valea D:.'irjornlui; 3-4 Riplccni-
,,Iz.vor"; 5 Valea Oltului-zona Fărcaşde; 9 Valea Oboga- wna lpoteşti. l aşchie simpiă
retuşară; 2 aşchie Levallois; 3 vftrf Leva!lois cu rctuşe Jcnticubte; 4 aşchie Lev,1llois
cu rctuşe denticulare; 5, 8 ciopliroare bifaciale ( chopping--too/s); 6 bifocial:1 de stil
abbevillian; 7, 9 bifaciale de stil acheulean; 10-11 cioplitoare unifocia!e {choppers). După
A. Păunescu. SG'iri diferite.

Fig. 3 Paleolitic mijlociu (Mustcrian): 1-9 piese lirice (silex\ de !a Rjpiceni-,,lzvor" aparţinfrnd
faciesului rnu:,tcrian de tradiţie acheu!ean.1; 1-3, 5 vârfuri fo!iacee bifaciale; 4, 7 racloare
cu retuşă bifacială; 6 vârf musterian; 8 gratoar 2i museau; 9 bi facială. După A. Păunescu.
Scări diferite.
894 LISTAlLUSTRATlILOR
LISTA ILUSTRATIILOR
895
Fig. 4 Paleolitic rllijlociu ( Musterian ): 1-16 pieS~ lirice ( silex şi rnarţit ); 1, 3-4, 8 Haia de
12 Bonţe;,ti; l 3 Brateiu; 14 Bucureşti; l 5 Caransebes· 16 ('
Fier-,,Peştera Muierii"; 2, 13 Nandru-,,Peştera Curată"; 5, 9, l l Ohaba Ponor-,,Pt."Şte1";1 .. . - ., ~ara.şova· l 7 c- .
l 8 Cenad; 19 Cenur; 20 Cermca; 21 Chişoda; 22 CiJJău· 23 c· _' . .,ascioarele;
Bordu Mare"; 6 Târguşor-Peştera „La Adam"; 7, 12 Mamaia-Sar; IO, 14 < ('I .. 6 C , .. , ,1Umafa1a· 14 CI
2.1 , UJ; 2 ;opăcelu (\ alea Rău); 27 Coroţeni; 28 Dăncenî· D ''."" eanov;
Ripiceni-,,Izvor''; 15 Nandru-,,Peştera Spurcată"; 16 Mitoc-,,Valea Izvorului". 1-4, 9 29
3 l Devavfoya; 32 DeVenţ; 33 Drăgăne~ti-Olt· 14 h.' ăneHi; 30 Dejan•
o~
racloare; 5, 11 vârfuri Levallois retuşare; 6, 12, 15 bifaciale; 7 pîes/1 cu mcoche, 8, 13 .. . .., ·- ' - - '"-8 iceanu; 35 '
Dudeştn Vechi (Besenova); 37 Fărcaşde; 38 F!oresti- 19 Ch· . Dubova; 36
piese denticulate; 1Oburin; 14 gratoar; 16 vârfhîfacial fragmcnt:ir. După A. Păunescu. · l · ' - .J inoaica· 40 C l
Glăvă.ncştii Vee1i; 42 Cornel: .43 Grădinile; 44 Gnimă1.eşti- 45 c' :J!U \-;'!z; 4 J
Sc1ri diferite.
C:unencîi; 47 Gura V:îii-·Omovu lhm1lui (Golu); 48 Hărman· '/.o fl ugeşn; 46 Clna
501! ·111 . , :1~ odiw_-,·_,,_,_I'
5 l\1k,Jiric .¾up,,,·ior: picsc '.it:u_, ( sikx) :cp:m,i1<î;id 1-15 Aurign:,1 î:mu!ui, 1G-?S Cuwrri. -- omorog;) · ot;lf:rni; 52 f·iuncdo,1r:1; 53 Lcolwni· l/4 hr - T .o\: 1''11 W1y;
•· · J J... _ ,, , ! I .. ' _, ·, )5 ,ermit· V1
anului şi Epigravenianului; 1, I 7, 22 Ripîceni-,,Izvor"; 2, I6, 18-19, 2 l, 25 Ceahlău­ )/ .a1ga qu; )8 .e\; )9 _.cu; U) !..îpova; 61 Liulicl)v;i• '· · •:i;
62
,,Dârţu"; 4, 9, 13-14 Ceahhu-,,C:tăţica" I; 5, l0-11 Lapoş-,,Poiana Rom:rn"; 6 Coşava; Lunca-Vânători; 64 M;îl'.tŞR·ni; 65 Mărculc,,\tÎ; 66 lVfChtdek;· 67 t,',h ~ocu sreni; 63
' iVH ovenr 68 t
Veche; 69 Moreşti; 70 Mumeru; 71 Negreşti; 72 Nezvisk ,
• - •
7, 12 Tincova; 8, 15 Giurgiu-,,Malu Roşu"; 20, 26 Ceahlău-,,Bofu Mic"; 23, 28 O ' ) ;vfo!dova
()I t o, 73 cna s·b· I .
Srracova-Dorohoî; 24 Bistricîoara-,,Lurărie"; 27 Buda-,,Dealul Viilor"; 1, 4, 22 bîfuciale; . 1:1 ba-1\rfâtnic; 75 Oradea; 76 Ostrovu Corbului; 77 Pad<'a;
78 P ' 1 !tl tu; 74
2-3, l 4, 18-19, 27 gratoare ( carenat, nudeiform, simplu, circular, pe lamă retuşară); P<.~rieni; 81 Pişchia; 82 Podu Iloaiei· 8) PogorJ.-:ti· 84 p • · ~n;a; 7 9 Pău!iş; 80
. . . ' - ·, , 01eneşn; 85 p
Radovanu; 87 RogoJem; 88 Roş10rî de Vede; 89 Ruginost.1
5 rabot:, 6 lamă etr1mglt!e; 7, 12 \'ârfuri [ip Font-Yves; 8, 11 hurîne; 9 rxJoar, JO piesă 90 I' robot:;; 86
demiculai:ă; 13 lamă aurîgnaciană; 17 lamă. denticulată; 20, 25 microgmvettes; 21 burîn , ou; . , atc 1mez; 9_, Se lda Cladovei; 94 Selişte; 95 Solca·' · S,upea·' 91 Rusesru„
N 92 S 1 · ' ' I ·, ·
96
98 _Szarvas; 99 S - :kăteşu· (S ăcîrauca; ) 100 Săcueni; 101 Sân erci· ' · 'oroca·
101 s· ' . •. vceava;
9'1 ,; ;
pc trunchiere retuşată; 23, 28 Yârfuri rip La Gravette; 24 vârf lt mm atipic; 2, 6 11
0
străpungător. După A. Păunescu. Scări diferire. l 03 Târg~orn Vechi; 104 Tlir11esri; JO) T:1rcîrîa· I 06 ·r··, ,,,· ' ~ 'minicu de Sus;
. .. .... ·., . - ' '• ,tşoara; 107T' .
1
108 f1szacsege; 109 l 1sz.aug; l !O I ra1:m; l 11 Trestiana; l 12 Tu d· . '. 1Ca-Rap,t;
Fig.6 Paleolitic superior şi mezolitic: piese de silex, de corn şi os, 1- I 8 cultura ·1··ara; 11··') Ud·· 11· "d S
1
5.LJr.
eşti; (i va u , oreşrî; 117 V,,!ea Lupului; l
rc ,_ una; 114
tardigravettîană de tip mediteranean din adăpostul dl'.' sub stânca „Cuina ;.,.,-·Ii ·. -1· 1(·)\1 ·1 · 121\' t·· · 18 \ad•1vr,· 119
\ "r,,şu- oun, ~ ,rrnn; er)JOO;lfa; 122Vcrhita· l1)\l . ' ' "''
Turculuî"-Oubova; 19-26 cultura swiderîană de la Ceah!ău-,5caune"; 2 7 r . · ' -. ennestJ· l ...,4 \r·
Crasna!euca-,,Pârâul Stanîşreî" ( cultura. gravertîană ); 28-Jl Cotu Miculînţi,G!irla
125 \ inga; 126 Voeun; 127 Voineşfr J 18 Zală>I· J )9
~1
" ' '' --
·zx . . ' . ,
,,gUjl'J1J' 130 Z
.•
llŞO;l)'a•
'
Zorlcnţu Man·; 132 Zv..:niacîn (N. Umt!esni). ~ ' -Juan: Ul
Mare ( cultura graverci:mă ); 32-35 mezolitic- cultura de tip Schela Cladovei ( 32, 35
Ogradena-,,koana"; 33-34 Ostrovu Corbuluî-,,Botui Clîuciului"); 1-2 vârfuri de suliţă fig. 9 Crupul cultural Cum Baciului - Cârcea. 7-8 fiu~, policromă s . ~
· I · ') A .., J" .1 .. tarccvo-l.r·· 1 ('
de os; 3-4, 13, 15-16 triunghiuri de silex; 5-6, 8 segmente de cerc de silex; 7 piesă Baou u1; ,,-l C,ră im e (3-,'as de lemn); 5-8 Cârcea. Du'l;\ Ch I_., . '.ş. ,ura
Nica (2-8). Scări diferite.
1
· · ,,iZ-tronci (1) 5Î i\-1.
trapezîformă de silex; l 2, 14 v3.rfuri de tip azilian de silex; 17, 21 buri ne de silex; 18- l 9
micrograt,ettes şi vârf de tip La G'ravette de silex; 22-26 vârhlri pedunculate de tip fig. 10 Cu!tun StarCcvo-Ciiş. ; Cuina Turcului; 2-3 Dudcştii Ve-·hi-;, • _
S\viderian de silex; 27, 30 vârfuri de suliţă din corn de ren; 28-2,9 harpoane de corn Penem;
. . 8- 9 T rest1a,1a;
·· '10-1 - ' 1 Z.1.uan·'·5·· GT
· l Valea Lupului; 12 Gruni,lz,:sfr -.. n: ·7
de ren; 31 ostie de corn de ten; 32-34 săpăligi de corn de cerb; 35 brăzdar primitiv .'h l . · · '1
( , . .aza10vK1 /2) [' -..., I . · • 13 -17 Suceava · l)- upa
l. -1 , ·.ugenta ut una (5·-6)· M. Petre-se _1-y I .
-"
- U c,m )OVJta '7), E .
de corn de cerb. După A. Păunescu. Scări diferire. . .,,. . • , '
Popuşo1 (8-9); ~Jlvia ;'vfannesrn-Bdcu {l(L I 2) şi N. Ursulescu _ 1'. ': -Uţenia
03 17
Fig. 7 Paleolitic supetior, epipaleo!iric şi mezolitic: 1-32 piese de silex, de corn şi os, 1••2 ., , .,. . . __ ). Sc1r1 d1krîte.
Fig. 11 (,rupu! culturnt Crnmeşu~.P.işcolt. l Săcueni; 2.. 3 Pişcolt. Dupii Ch
cultura de tip Schela Cladovei de la Ogr,1dena-,,Icoana" şi Schela Cladovei- Jifrrite. · Lazarovici . Sclri
Drobeta-Turnu Severin; 3-24 cultura tardenoasiană de la Ciumeştî-,,Păsune" (3-4,
7, 10, 22), Ripiceni-,,Izvor" (5, 12, 17), Merişor-Gâlma-Sita Buzăului ( 6, 1 l, 13-14, Fig. 12 Huta descoperirilo~ neoliticului drziu şi cnt(Jliticu! ti;nl)ttriU' I li ..
18, 24), Erbîceni-,,Sub Budăi" (8, 15-16, 19-21), Medgidia (9, 23); 25 cukur,1 N ouă "·'. ~1 Al e~~nl · ·I lla;.
· 3Ad· · · A >a ÎU!ia- [ ·
- n rn:şcnt; 4 Bancu; 5 Banonya; 6 Bfoe;i_\J·.., B' /'/.i~ea
graveniană de la Mitoc-,,Malu Galben"; 27-32 ctt!tura tardigravertiană de tip Bos;1nc; 9 Bră1l1i;a; 10 Brănişca; 1 l Capidava; 12 C1lăra.-;î; l) Ctrb·· .. ' // ~<ri;l,c_eu; 8
15 Căţelu; 16 Ceamurlia; 17 Cena<l· 18 Cernwod:l· 19 (' . '' .'t. 'l asci(,11de;
0
mediteranean de la Ogradena- ,,Icoana" (26, 30-31) şi adăpostul Cuina , . . , , . . ., . , _· ' ' ,trn1c1;20Cher•
Turcului-Dubova (27-29, 32); 1 brăzdar prirnitiv de corn <le cerb; 2 vârf de suliţă de Clup.erc;;t1; 22 Ch1rnog1; 23 Ch1şoda; 24 Cioclneşti (,\ndo!ina)· . , ur~ir; 21
os ; 3-9 trapeze de silex; 10-11 segtnente de cerc (1 O de obsidian, 11 de silex); 12, 26 C,.,1ume1;n; _. • 1 7 ( '
1.,,
. (' . ,
✓l)coara; 2 8 .,ornesu; 29 Coro\cni; 30 Cose•."en··
, 25 Ciuc~ang: _ .
· ,o,giu;
17-24 gratoate; 13 smipungătot; 14-16 rnicrogmvettes; 25-32 obiecte de :mă .,osr.1-5a, _)4 .,o,asna· .:))- (., rusoqi· ·-16 .(' 0 ki, 31 Coşen,it.
-1·, c·· .. " :>, c·, .
( •_,os·I ogeni,·. .,_) '')
...· a, .J~
'· • , 'J ~ ·a- 37 D
mobiliară. După A. Păunescu. Scări diferite. Deva-,,T:l.uahş''; 59 LX'\·avânya; 40 Dcvent; 41 Dodcst.i 4) D _.' - . , e~tk; 38
. · · · · · ' -'- r:tg,inestt· ':13 O ,
Vechi (B(;a~enova); 44 Dur.ankulak: 45 Frulia· 46 f>,,·,-.,,, I J ' · ' u.riqtii
••y i ce os; 47 Fel j'
Fig. 8 Harta descoperirilor neoliticului timpuriu: 1 Aiton; 2 Alba Iulia; 3 Almăj; 4 Ar:1d; 5 , , • - • - • • , , ,
Hămanzt; 49 Hortşt1; )0 l·oem; 51 Foite.şti; 52 Chigoîestî•Trnd .. _ ,(.lo:ua; 48
Balomir; 6 Balş; 7 Balta Sărată; 8 Basarabi; 9 Battonya; l O Beba Veche; 11 BerzO\·ia; ( 'I'
l nu, , · t::5
_, G rcao, , ·· · )o
.. ,_ 1-T,,,1mang1a; · 57 Hărman; 58 Hârşova· · 5q· H eşn.j )3 Ciul 1·• - ·
, C',5.l, ) 4
' · O< mezov,\s;idwly;
896 LISTA ILUSTRAŢHLOR LISTA ILUSTRATJJLOR
897
60 Hodonii 61 Holercani; 62 Homeşti; 63 Homojdia; 64 HotăranÎ; 65 Iaşi; 66 IdjuS; 65 Drăguşeni (jud. Botoşani); 66 Drăo-useni (jud S )
67 Jporeşri; 68'Isacova; 69 Isaiia; 70 Istria; 7l Izvoare; 72 Jabăr; 73 Jupa; 74 Larga Dudeştii Vechi {Besenova); 70 Dume~i.' 71 D · ,kuc,eakva ; 6 7 Dridu; 68 Dn1tă· 69
. • . _ ·, ,, uran ua •72D . . ,
Jijia; 75 Largu; 76 l..eţ; 77 Limanu; 78 Limba (Dumbrava); 79 Lîpova; 80 Lişcotcanca; Ech imăup; 74 Emsala; 75 Erufrr 76 fcddesen·· 77 FI .' uruitoarea Veche- 7J
80 (~h . 81 Gh ·
1 elăe.şt1; 82 Gherla; 83 Ghirbo
' . ' 1
oreşu; 78 Gâr1 1M "
81 Liubcova; 82 Lopăţica; 83 Mangalia; 841v1atejski Brod; 85 Măcin; 86 Măgurele; i eJa; . ~. . ' a are; 79 Gârleşti;
,~1 ... Vec1u;· 87 Glma· . 88 Corn ~ 84 (,1ur<>1uj ·. 85
87 Mălăeştî; 88 Mânăstioara; 89 Mândrişca; 90 Medgidia; 91 MihoYeni; 92 Mintia; D ăvăncşm ,.-fr 89 G • m,. i:, eşo, Glă.van- 86
• • • ' , C) , ngonopol· 90 G D b ' '
93 Moacşa~,,Eresreghin"; 1)4 Moldova Veche; 95 Mukacevo; 96 Negreşti; 97 Oarţa; Vmoare1; 92 Hano-u-,,Chiriteni"· 93 fhh-- ~, •. , ll I ' ,ura O rogci; 91 Cma
, , ,o . , . . .1ş ...:;;n, 9q ă meag· 95 H' . '
98 Oradea; 99 Orlca; 100 Orlovka; 10 l Ostro,:u Corbului; I 02 Ozcrnoe; 103 ()csOd; 97 Hodmezovasarhely; 98 Hodoni· 9') H •. l(IO I I ' arşova; 96 Hcncida·
.. . . · ' · uşi, a 1 !011a; 101 J .·. • . '
104 Padca; l 05 Pana; 106 Petru Rareş; l 07 PiJ1 ra Oh; I 08 Pietrele; 109 Piscu Cr2sani; Il,ttnşu, 104 Isrna; 105 îzvo:ire· lOGJ,,,.,,. !•) 7 K' _ I aşi, 102 I!idi,1· JO)
' · ' "· ' ctct,v1-iz·1- 108 I·11 · '' ,,
I !O Poduri; 111 l~nrndu; 112 lbduv<u1t1; 1URtmrnl1_:du;114 Reci; 115Reşiţa;116 ll0f.i;euHcmca; 111 Luduş- l12fun·· '" ., .''' ',, ' - Ri.nn;l091i 1)c· 1i·
. -, - · c,1-van:,to1T 1131.un-· .,- _ - "' ,
Rogojeni; 117 Rugineşti; 118 Ruse.ştii Nou; 119 Ruşi- Mânăstioara; 120 Sajan; 121 Mangalia; 116Măgurde; 117 Mărgineni· IISM' ' . · · c1,iţa; 114 Malnw J 15
•1·1 I • · · ::irze~u; 119 Medo-id' . '"
l 2 1 iv I laţ, 122 M1hovcnr 123 Mociu· 124 M • d _
< • '

Salonta; 122 Săcut:ni; l 23 Salbăgelu; 124 Sânandrci; 125 Sântandrei; 126 Sfântu i:, ia, 120 Merescuca·
'I . ' , . oigra ; 12) Moldoven . . ' '
Gheorghe; 127 Silişte; l 28 Slatina; l 29 Smeeni; 130 Solonccni; 13 l Spanţov; 132 127 n ugem; 128 Nerău; 129 Noslac· 130 ()I . eşn; 126 Mosnita:
· · " ·. ' )rqa; 13 I O · ' , '
Suceava; 133 Suceveni; 134 Sudiţi; l35 Sultana; 136 Szarvas; 137 Szeghalom; l38 O!ternţa-,,Reme ; 133 Oradea; 134 Orăstie- 1--."i O ·h . I . cna Sibiului; 132
137() . . s· . , ' J" ! Clll Vechi; 1360 . ..,
Szegv,lf; 139 Szenres; 140 Şag; 141 $oimuş; 142 Şulctea; 143 Tangâru; 144 Taraclia; . stro, u , 1mian; 138 Palazu Mare 139 p
.., ,
. ]AO P
' - arţa, 1 iluca· 14 I p ·
Stiovu Corbi du[·
'
145 Tăn,lria; 146 Târgu Frumos; 147 Târpeşti; 148 Tâpe; 149 Techirghiol; 150 143 . Pctru I,areş; 14 1t Petruşcni; 145 Pian d J . p· ' _ ecica; 142 Petn.:rfr
. I 4 . , u e os, 146 i:uraOrr· J47p· ,
Tiw~1fi.ired; 151 Tiszacsege; \'"i2 Traian; 153 Turia; 154 Unip; 155 Vadu Crişu!ui; 148 P ielre e; l 9 Pietroasele; 150 Poduri· 15 I p . . '' iatra Soinmlui·
,,p· . _ . , 01encsn;l52Pol' •
156 Vadu Soreşti; 157 Valea Nandrului; 158 Vărşand; 159 Verbicioara; 160 Vcrbiţa; l _.'1 ngorcm; 15) Punnesti· J 56 Illcovăt· 157 R - I ·. gar; 15 3 Preurcqi·
. R . . ' - , ·' ad~cnt· l 58 Râm . I - , ,
161 Vidra; 162 \'inga; 163 Vlă.deni; 164 Vlădila; 165 Vuk:lneşti; 166 Zau de Clmpie; 160 eo; 161 Resca; 162 Rercvoiesfr 163 R
' ' . ogoJcrn; 164 Roşeai·.
• . ' - mce u; b9 Raso,·a·
.. .:. 11 ]6- . '
167 Z.'\uan; 168 Zemplin; 169 Zimnice-.a; 170 Zorlen{u Mare; 171 Zsâka (N. Ursufoscu). Ruseşt!l Nou; 16; Sacoşu Mare; J 68 Salonta· 169 S, • ) Rust'ni; 166
171 ,an10); S - · l 172 S' · /
,.anmcoau i\1are- 1'3 S' ' .arata-Monteor
~
· 1~·
u, /U Sfohcni·
Fig. 13 Cultura VinCa. 1-3 Liubcova; 4-6 Cornea; 7-8 Zorlcnţu Mare; 9-10 Turdaş. Dup~ " • , ., i ,anpetru (,ennaw 174 ' . , '
Scamei a; • I 76 Sebe.ş; 177 Slatina· PS SI • ·r· .
• atrna- ;m 1 ş; l 79 S
., . Sam1m6rw' J '"'5 1
S.A. Luca (l-2); Ch. Laurovici (3"8) şi M. Roska (9--1 O). Scări diferite. ,
Solonccrn; 182 Soroca; 183 Swlniccni· 1 84 S . , .
· , 1
' ocol, 180 Solca; 181
7 S· ~ licea,,a, 185 Sultana· l 86 s7 -.
18,- ~zenu; 188 ~e1ca MKă· 189 Sii1enir- 191) s· ' ~.cged- "Szdlcr"·
n • • ' ' '

Fig. 14 Reconstituirea „sanctuarului" de la Parţa în cde două faze de construcţie. După r . o , . , ', . ,, .. iret; 19 I Siri . 19 , '
Gh. Lazarovici. S. terăneşn; I.A Şura Mică· 195 Ţ 3 nga' . 196 ·r . ' a, 2 Sosdea· 193
' · '· ru, arac1ia· 197 T · · ' ··
l 99 Târgu Mureş; 200 Târgu Ocna- Pod···" . .., 01 T' ' anvctde; 198 Tănăria·
Fig. 15 Cultura BanJ.tu!uî. l-5 Parţa; 6-8 Bucovăţ. După Gh. Lazarovici. Scări diferite. 1 ' ·r· -. ·/I'
_.04 isza:;zo os; 205 Traian; 206 Tru-, ·. 'fJ7 T
" u '"- argmor· 202 T'-
' '
.
a,pew; 203 Teiu-
'
'! . . :;;eşn, ,., 1 urc1as· )08 T , '
Fig. 16 Cu!rura Du<le\'tÎ. l-3, 5-8 E1rca.5u de Sus; 4 Dudeş1i. După M. Nîca {1-3, 5-8) şi U mem; 210 \'alea Lupului; 21 J Valea Rea; 212 V I .~:. '"_. ~rnu Sc;-erin; 209
214 "·d . ..., IJ- \''ă Iem·• 216 . a ca, H111sulu1· ' -713 Van·arr-uca·
Eugenia Comşa (4). Scări diferite. , . . va astra, ..
\i crbinoara; 219 \ idra; 220 Vinta; 22 l v· _. 772 ,
'· \!a· • · B •
,raşu-,, .01an; 217 V
" n
·
e ~e Raskovcc; 218
- ,
Fig. 17 Cultura ceramicii liniare ( faza cu capete de note muzicale). 1-5 Glăvăneştii Vechi iştea, ~- 7..amhreasca; 223 Zau de C' •
(N Ursulcscu)
· - - · ,,,mpic
(1-2 daltă şi topor de tip cab.pnd); 6 Mihoveni; 7-8 Traian; 9-10 Târpe.51i. După
Eugenia Comşa (1-5), N. Ursulcscu \6), Hortensia şi VI. Dumitrescu (7-8) şi Silvia Fig. 19 Va.se de tip rhyton din culturile Cucmeni (1 T .. . ,
1
Marine.scu•-Bi!.::u (9-10). Scări diferite. 4 __(",um,,,·I !Hţ,l,
... )- ,Sultana). Du1,a. ?v1 p.. ,,..,,,.. D'rusc~u , ('·3
b . ~1 Curnelnira
. ,, ..__.,._u- im 0V!ta (I),· s·1 -
.... C,ăsc1oarcle·
..
· ,
(2-5). Scări diferite. ' · ŞJ' 1 via Marinescu-Bîku
Fig. 18 Fiarta descoperirilor eneoliticului dezvoltat: l Ag!gca; 2 Alba Iulia; 3 Aldeni; 4 Ar;id;
5 Atmageaua Tătărască; 6 Baciu; 7 Badragii Vechi; 8 Baia; 9 Batoş; 10 Baile Herculane; VascrncoliticL"detîpasko.\(hurduf) 1 c !t s~J (S·I
li! . ~ , -, . . uura,.,_cuţa,acurn):2-5 J·
11 Belu Veche; 12 Berca; 13 Bereşti; 14 Ikrnadea; 15 Berzovia; 16 Boarta; 17 Bod; (2 , nwn1; 3 .S.u!tana; 4 (,!ma; 5 Căscioarele)· 6-7 I . ct h1ra-Gurndni1a
18 Bodcş1i-,,Frumuşica"; 19 Bogata; 20 Bonţeşri; 21 Borduşanî; 22 Brăi!iţa; 23 ·.
T raJ,ll1·,, [) t,l· Iu Ip·· ' ·1 "
·antani or )· 8 :ispcct ! l I, S . cu rura Prccucut,sm. (6) I sa1a·
.
- ···1 . . , , u cu nua to1eani-A!dcni B0 I d ., , , 7
Brâm.cni; 24 Buftt·a; 25 Bulboci; 26 Buznea; 27 Cacica; 28 Calomfircşti; 29 Caracal: f) up,1 S1 Vla Manne.scu-Biku (1-5 7} N U j ( . - gra (Suceveni)
dif:>rite ' ·' · rSu eseu 6) şi l.T. Drai•omir s :
rs) . ,can
30C:aradia;31 Caracuşenii Vechi; 32 Ciransebc5-,,Ba!ta S.\rată"; 33 Carcaliu; 34 Caşo!ţ; ... • 0 ,

35 Căinari; 36 Căscioarele; 37 Câinie; 38 Cârcea; 39 Cen:1d; 40 Cheia; 41 Cheile flg. 21 Statuete - pandantive eneolitice de aur. 1 S __ l G .
Tun.ii; 42 Cheresmr; 43 Chirnogi; 44 Ciocăneşti (Andolina); 45 Cluj; 46 Constanţa; d I ' ,._u tura ,umdnita (Cui 1 -,! · .
2 -~, 7 cu turJ Bodrogkeresw.ir-Gornestî p 7 M . d ' k,niţaş1S1Jltana)·
47 Cor!ăteni; 48 Corrn:.;,ti; 49 Corpadea; 50 Coslogeni; 51 Costeşti; 52 Costineşti: C . . 'Ţ . ) . ' ....- 3 , ' . l'Jgra ; 4 Târgu M )· , •
ucutem \ ra1an.. După VI. Dumitrescu (l-4 6 _7 ) _. C _, ureş, 6 niltura
53 Cruşovu; 54 Csongr3d; 55 Cuci; 56 Cuconeştii Vechi; 57 Cuptoare; 58 Cunicî; ' r şi . I falct;scu (5). Scări diferite.
59 Daîa Română; 60 Dăhâca; 61 De:,zk; 62 Deva; 63 Domaşnea; 64 Dragomireşti; Fig. 22 Cultura Petres.-ri. Du r-· a· I • Pau I. Scă n· d"'
0
nerite,
898 LISTA ILUSTRAŢIILOR
Fig. 23 Pi_ese de lut ars cu semne pictografice şi figurate de la Tărtăria (jud. Alba).
Fig. 24 Vase antropomorfe. 1 „Vestitorul" de la Hodoni (cultura Tisa); 2 figurină de la Vădastra
(cultura Vădastra); 3-5 cultura Gumelniţa ( 3 ,,Zeiţa de b Vidra"; 4 capac convex cu
mâner antropomorf de la Măriuţa; 5 Gumelnip); 6-8 cultura Cucuteni (6 Hitbăşeşti;
7 Scânteia; 8 Izvoare). După VI. Dumitrescu (1, 4-6), C. Mateescu (2), M. Şimon
(3), A. Niţu (7) şi R. Vulpe (8). Scări diferite.
Fig. 25 Construcţii şi machete de cult din culturile Prccucutcni (6 Rnseşrii Nni), Curntcni
(l-4 machcrc şi statuete de la ChcLticşti; 5 complexul de cu!t de fa Buznea), Boî~dl (
7 coloană din sanctuarul de !a Căscioarele) şi Gu:nelniţa (8 machetă de templu oriental
de la Căscioarele). DHpă Şt. Cucoş (1-4), D. Boghian şi C Mihai (5), V.L Marchevici
(6), VI. Dumitrescu (7) şi Hortensia Dumitrescu (8). Sctri diferite.
Hg. 26 Plastică dîn os
(1-7) şi Im (8-l 4). 1, 14 cultura Sălcuţa (Sălcuţa ); 2-5 cultura Gumdniţa
(2-3 Gumdniţa; 4-5 Căscioarele); 6-7 aspectul Stoicani-A.ldeni (Ige~ti); 8-9, 12-13
cultura Cucutenî (8 Hăbăşeşti; 9 Văleni; 12 Truşeşti; 13 CoHeşti); I0-11 cultura Vinta
C ( Zorlenţu Mare). După D. Berciu (1, 14), \1. Dumitrescu (:2-3, 8), R. Andrcesc-u
(4-5), Eugenia Popu.ş-oi (6-7), Şc Cucoş: (9), Gh. Lazarovici (10-11) şi D. Monah
(12-13). Scări diferite.
Fig. 27 Vase cucuteniene de tip „horă" (1-4) şi cu reprezentări antropomorfe picrate (5-6).
I Frumuşica; 2 Bereşti; 3 Orăguşeni; 4 Mitoc; 5 Traian; 6 Cârniceni. După C. Marasă
(1), I.T. Dragomir (2), O. t--fonah (3, 6) şi VI. Dumitrescu (4-5). Sclri diferite.
Fig. 28 Pbstică anrropomorfa. l cultura StarCevo--Criş (Dudeşrii Vechi); 2 cultura Vin2a-R3..st
(Rasrin); 3 cultura Gumdnîţa (Gumelnîţa); 4 cultura Harnangia (,,Gânditoru!" de la
Cernavodă); 5-6 cultura Precucuteni (Târpeşti): 7 cultura Vinta (statuetă cu mască
şi vas de la Lîubcova); 8-9 cultura Cucuteni (8 Truşeşti; 9 Durneşti). După Gh.
Lazarovic:i (l), Vl. Dumitrescu (2-3), D. Berciu (4), Silvia Marinesc:u-Bîlcu (5--6), S.A.
Luca (7), M. Perrescu-Dîmboviţa (8) şi Ruxandra A.laiba (9). Scări diferite.
Fig. 29 Pla,-cică antropomorfa din ..-:ultura Cucuteni. 1-6 Truşeşri. După M.
Petrescu-Dîmboviţa. Scări diferite.
Fig. 30 Cronologia grnpurilor culturale ale epocii bronzului în România. Întocmit de A Vulpe.
Fig. 31 Harta descoperirilor Bronzului timpuriu: 1 Arad; 2 Basarabi; 3 Băile Herculane; 4
Beba Veche; 5 Boa.rta; 6 Bogdăneşti; 7 Brancţ; 8 Bretea Mur,?sc;u1;\; 9 Carei; 10 Cast.rde
Traîane; 11 Câinie; 12 Cârna; 13 Cdeiu; 14 Cernavodă; 15 Clît; 16 Copăceni; l7
Coţofeniî din Dos; 18 Crivă~; 19 Deva; 20 Foicni; 21 Foite-şti; 22 c;!ina; 23 Horodişre:a;
14 Jigodin; 25 Livezile; 26 Lopadea Veche; 27 M,lceşu de Jos; 28 l\.frdieşu Aurit; 29
Meteş; 30 Milostea; 31 Năenî; 32 Odaia Turcului; 33 Olari; 34 Oradea; 35 Oriat:
36 Ostrnvu Corbului; 37 Pleniţa; 38 Roşia; 39 Sălacea; 40 Sărara-Monteoru; 41
Sântandrei; 42 Schneckenberg (Braşov); 43 Şoimuş; 44 Şiarn; 45 Şincaî; 46 Tirnovo;
47 Valea Calului; 48 Zăbala (A. Vulpe).
Fig. 32 Cultura Coţofeni. 1, 3 Braneţ; 2, 9 Lopadea Veche; 4, 6, 8 Basarabi; 5 Meleş; 7 Deva;
10 Câinie; 11-1 la Măceşu de Jos; 12 Camele Traiane. După P. Roman ( l, 4, 6-8,
LISTA ILUSTRATIILOR 899
10-12), P. Roman, Ann Dodd-Opriţescu şi P. Janos (3) şi H. Ciugudean (2, 5, 9) .
Scări diferite.
Fig. 33 Grupuri culturale post - Cotofeni. 1, 7-9 grnpul Jigodîn ( Leliceni); 2-6 cultura Clina
(Bucureşti); 10-15, 17-18 grupul Livezile (10-15 Ampoiţa; 17-18 Livezile); 16, 19
grupu! Roşia ( 16 Ctlăţea; 19 Roşia); 20•-21 grupul Copăceni ( 20 Copăccni; 21 Cidu).
Dup:1 P. Roman, I. P:il şi H. Csaba (l, 7-9), P. Roman (2·-6), H. Ciugudcan (10-15,
17-18), P. Roman şi L NCmctî (16, 19) şi M. Rotea (2.0-21). Sc1ri diferite.
Fig. J,} .\Iu,Jclc de rq,;-,,'1.c11l:;rC ~1 !COi ii!or Jn1irc patria .\(Llnxhc şi de\fm: _(
indo-europenilor. I z.ona balto-caspic1, 2 ·Orientul Apropiat (Anatoliaî, 3 zona
centra.I-europeană, 4 wna ponto-ca.spici. (după S. l3rathet, în Germania 78, 2000, l,
p. 175).
Fig. 35 Harra descoperirilor Bronzului mijlociu: I Andrid; 2 Itirca; 3 l3ucura; 4
Bucurcşti-,,Bt,ne1sa"; 5 Bucureştî-,,Ciu!eş-rî"; 6 Bucureştî-,,Tei"; 7 Bucureş:îi Noi; 8
Bungetu; 9 Cândcşti; 1OCîumeşti; 11 Costişa; 12 Curmătura; 13 Dersida; 14 Dobra;
15 Dumbrăviţa; 16 Feud var; 17 Liubcova; l 8 M,ldcînele; 19 Medîesu Aurit; 20
Moldova Veche; 21 Oarţa de Sus; 22 Obreja; 23 Otomani; 24 Pecica; 25 Periam: 26
Pietroasa Mică; 27 Pir; 28 Poiana; 29 Popeşti; 30 Rogova i\fare; 31 Rotbav; 32 S1bu:a;
33 Sărata-J\fomeoru; 34 Sf. Gheorghe; 35 Sibişeni; 36 Şaeş:; 37 Tiream; 38 Valea lui
!v1îhai; 39 Vatîn; 40 Vânători-Neamţ; 41 Vcrbicioara; 42 Wietenberg (Sighişoara)
(A. Vulpe).
Fig. 36 Cultura Momeorn. i, 3. 11 Picrrnasa MieJ; 2, 4-8, 10 S,lma-Monttorn; 9 Poiana.
După A. Oancea (l, 3, I J) şi Eugenia Zaharia (2, 4-lO). Scări diferite.
Fig. 37 Culrura Costişa (Costişa), 9-15 grupul N,tcni-Schneckcnberg (,,Cobrea"),7-8 rnltut·a
Monkoru (S:1rar~dvlonteoru). După A. Vulpe şi M. Zamoştt·amt (1-6), Ligia Bâ12u
(7-8) şi A. Vulpe şi V. Dr{irnbocîanu (9-15). Sc:lri diforîre.
Fig. 38 Cultura Wîetl'llhcrg. 1, 8-Sf. Cheorgh~; 2, 10 .. 1 I Oarţa de Sus; 3, 7 Şaes; 4, 6 motin;
de pc stdchini ale culturii \Xfietenbcrg; 5 Sibişeni; 9 Obrcja. După N. Roroffka (1,
3, 5, 7~9), C. K:1.:s6 {2, 10•-l 1) şi K Horedt (4, 6). Sclri diferite.
Fig. 39 Cultura Otomani. I Tircam; 2, ') Otomani; 3 Andrîd; 4, 7 Valea lui l'v'fihai; 5-6, 8
Cîumeşri; l O Pir. După T. Bader. Scări diferite.
Fig. 40 Cultura Suciu. 1-2, 4-6 Suciu de Sus; 3 Ct!ciu 1\.-fare. După A. Vulpe. Scari di Ferite.
Fig. 41 ·Cultura PerÎJ.rn-Pccica (1-6, 8); Cultura \latina (7, 9-12). 1-6 Pecica; 7, 9, J 1-12
l\.fokluva V eche; 8 Periam; lO Liubcova. După T. Soroceanu 0-6, 8) 5i M. Gurnă
(7, 9-12). Sclri diferite.
F\g. 42 Cultura Vr:rbicioara. 1-2, 6, 10-13 Verbicioara: 3 Kbdovo; 4, 8 Curmătura:\ 7
M,\răcinde; 9 Bftrca. După M. Gumă. 'lclri diferite.
r:ig. 43 Cultura Tei. 1-11 forme ,.:-er:nnice din faza Tei i!I; 12 Bucureştii Noi; 13, 15
Rucureşti-,,Tei"; 14 Popeşti-Novaci; 16 Ginleşti; IÎ Popeşti. După V. Leahu (1-11,
16), A. Vulpe (12-·l '>) şi R. Vulpe (17). S..:-,lri diferite.
900 LISTA JLUSTRATIILOR LISTA ILUSTRKrJILOR
901

Fig. 44 ~lnon de os cu decor de !a Tg. Secuiesc;·z-3 piese ,asemănătoare de la Karah6yiik. Nica (1, 3, IO). Gh. Coman (2),A. Las,lo (4- 5) B H" , _
~i A. Lâszlâ (7), C Iconomu şi M T · h_- ' ·. amcl ŞI M. Gumă (6), I. Ioniţă
Fig. 45 Harta descop~ririlor Bronzuluî drziu: 1 Archiud; 2 Bistreţ; 3 Blaj; 4 Bohda; 5 Călăraşi; ' anasac 1 (B) Şl I. Ncstor (9). Scări diferire
6 Căscioarele; 7 Ceacu; 8 Cârna; 9 Cluj; 1O Corneşti; 11 Cos!ogeni; 12 Cruceni; 13 Fig. 55 Figurine zoomorfe din lut din }-hllscmul r· . ·
Culciu Mic; 14 Culciu Mare; 15 Dumeşti; 16 Gârbovăţ; 17 Gârla Mare; 18 Lăpll..$; de Mureş; 2, 4, 9, 11, 13, 15 Gr;l;li;e~ti· _ im~unu. I, 3, 5, 8, 10, 12, 14 Lechînţa
19 f\-foldova Veche; 20 Noua; 21 Oan;a de Jos; 22 Păucea; 23 Piatra Neamţ; 24 Popeşri; I 2, 14), A. Lis,l6 (2, 4 9 l l I l
' '
6
F) ' :
VTelclac După K. Horedr (I. 3, 5, 8. I O,
' ·' " şi · asi iev (G-7). Scări diferire
25 Sighişoara; 26 Suciu de Sus; 27 Su!tana; 28 Târgu Secuiesc; 29 Ticvaniu Mare;
30 Truşeşti; 31 Zimnicea (A. Vulpe).
Fig. 56 Plamcă de lut dm Ha!!srattul timplllllL I I. _. 'k•·1 2 G _ . . ·
Kmce; 8 Cllus După r N M ! ,L\~!Cni ' ,rarncc:;;n; 3, 5-7 Tcleac; 4
' a ccv (1, 4), A. Ldszl6 (2), V. Vasi!icv (l ..5 ".,) ·.· , ,-.. ,~.
( '.uhura C¾da Mare. Ccr::unicl din nc(1·opoh de inciner:1\ie de la C1rna. Dup:l Vl. Lr,:a (B). Sclrî di/;:riie. · ' ..'-1.
Dumitrescu. Sciri diferite.
Fig. 57 Ofrahdă din tumu!ul de la Susani Du Xl J S .
Grupul cultura.I Cruceni-BelegiS. l-10, 12-14 Crnccni; 11 Voiteni. După M. Gumă. , .. · - J · - tratan şi A. Vulpe.
Fig. 47
Fig. 58 Ccram1cî dm tumulul de !a Susani D ă I S ,
Scări diferire. · ' up · 'tratan şi A. Vulpe. Scări diferite.
Llpuş, jud. Maramureş. Necropolă. Piese din fazele I şi II (dup<l C Kacso). Scări diferite.
Fig. 59 Inventarul tumulului de la Meri-Tele : 1 D. __
Fig. 48 on an, · t,pa E. ~osca!u. Scări diferite
3-5: bronz; G fier. Fig. 60 Grupul rnltural Coi.ia. 1 Brad· 2 4. 5 7 8 C . ·
. B H;, I (' 8) . - . . . ' ' , - ~ozia; 3, 6 Botoşana. După T. Badcr i l)
Culrnri!c Noua ( 1-9), Coslogcni ( l 0-12) şi Zîmnicea-Plovdiv (13-17). 1 Căscioarele; şi • .. nse -- . Sean difente.
Fig. 49
2, 7 Fddioara; 3, 6 Gârb(H'ăţ; 4 Cluj; 5 Păucea; 8 Blaj; 9 Ceacu; I 0-12 Călăraşi; 13-I 7 Fig. 61 Culrura Babadag. 1~5, 7, 9 Babad•g· 8 [)'1. . F _ .·
__ • . ·• , ,ltla 'recater 6 IO B ·1· D
Popeşti. După A.C Florescu (1-12) şi Nona Palinca-5 (13-17). Scări diferite. Hansei. Sean diferite. , ' ' răi iţa. tipă B.

Fig. 50 Cultura Noua. Piese de metal, os şi corn. 1-4, 15, 23-24 Gârbovăţ; 5 Glăvăneştii Vechi; Fig. 62 Ceramic:\ Ba5arabi. 1 Blejesfr 2-4 7 p) , .
6, 1O Dodeşri; 7 Ulmu; 8 Hănnan; 9, 12, 19 Tăvădărăşti; 11 Ulmi; 13, l 7 Cavadineşti; (1-5 î) D B· _. 'E c', , <peşti; 5 8 isrreţ;6BaltaVcrde.DupaA.Vu!pe
' ' ' · · emu Şl • omşa {6), Scări diferite.
14 Horoiata; 16 Bărboasa; 18 Andricşeni; 20 Rogojeni; 21 Voineşti; 22 Floreni. Dup;1
Fig. 63 I-I arta deswperirilor Basarabi: J Bllt·t V,. J • J !l
A.C Florescu. Scări diferite'. , . ,. , , ewe,... as,ua 6r. 1 B1qr,t·,
4 s· . 5 BI . ,
61)UCUrcşn--,,C.nudu"; 7 Bui·om 8 Ch· j , 1 ' - - t ,, istn\a; . CJeşn;
. . . . ' - cnl lin· are; 9 Feudvar 10 H ·d
fig. 51 Tabd sinoptic.Trecerea de !a epoca bronzului !a epoca fierului. Înwcmit de A. Us:r.lii l21Jddcrn;13fzvoruDulcei 4 lA,,,,., , d , une oara;lliemut;
' J\.,,ca, 15 ;vo 11 ovaN .-.160 ·
şi A. Vulpe. 18 Ostrovu !vfare· J 9 Pot' '"a· 'Op .. R . oua, ' ~ · r.'iştie; 17 Orlovka;
' a..,,,,.. opc\n· 2 J h· 2'R
24 So!dănesfr 25 TD!eac· '6 \r,,,·. p, ' k , a. tsa; ,._ emetea -Pog:lnici; 23 Sa.liste;
Fig. 52 Harta descopcririk,r HaA-1-laB: 1 Andrieşeni; 2 Babadag; 3 B;dta Verde; 4 Bobda: 5 ' ' ' ~ ' ..., «n, a-
0 csa „ 7 V t · , - • ·
Vulpe). · ;.:,• · '... ef)Jţa; -8 Zidovar (selectat dupaA.
Bowşana; 6 Borna; 7 Br:id; 8 Brailî1a; 9 Brezoi; 10 Bucurcşti-,,(:ă1clu Nou"; 11
Bucurcşti-,,Chitila"; 12 Călugăreni; 13 Căuaş; 14 Cândeşti; 1-5 CârlomăneştÎ; 16 Fig. 64 Inventarul tumulului de la Bni·oru D _ E '! I .
Ciceu-Corabia; l 7 Coriăteni; 18 Cotu Morii; 19 Cozia; 20 Dăncşti; 21 Dej; 22 Enisd:i; · upa „ iv osca u şi C. Beda..
25 Ca!ii;a; 2/4 Ghidici; 25 Grănice-}ri; 26 f--Lirman; 27 Hârşova; 28 Hinova; 29 fasi; Fig. 65 Depozitul de vase de la Iernut. Dup·;i •A, Vll Ipc.
.30 l!işeni; 31 Insula B,rnului; 32 Lechinta de Mures;_33 Lozna; 3/4 Media~; 35 Meri; Fig. 66 V ..
, as cu pic10r 111a It ae
' I
la Prumuşin (l" t'l1 ') l)
56 Negreşri; 37 Piatra FrecăţeÎ; 38 Port~-iCştC~19 Prăjeşti;-40 _Preuteşti; 41 Râureni; ' J( eni · upă A. Vulpe.
42 Reci; 43 Remctea Mare; 44 Sărata Monteoru; 45 Sâncn'iicrii; 46 S;î.ntimbru; 47 fig. 67 Hana cu dcpozitde de bronzuri si tez . 1 4-· d
Arc,!ia; 6 -\ri1:1.şd; 7 Band· SB..,.,:: . _'" "''· '. 1t1 ; 2 Alba Ttdia; 3 Altâna; 4 Apa; 5
Sf. Gheorghe; 48 Sighetu iVfanna\iei; 49 Sirer; 50 Stoicani; 51 Subcetatc; 52 Su,,mi: "''' 2 6IC 9 8 ă 1e-w 10 Ră ·
tarei; ll BâJvăne-5ti; 12.Bf.r!ad;
'
U l.'\icaL; J-i Biia; 15 BJa,1J·,.,,,,. ' ' 'd ' ~
53 Şona; 54 Tăşad; 55 Târgu Mun\5; 56 Teh:.-i.c; 57 Tit,•-vaniu- /\fare; 58 Trife~ti: 19 . - • '· ••• 11) 8 <J\J w 1 B0 ld ·
Truşqti; 60 Valea lui [\.,1ihai; 61 Valea Lupului; 62 Valea Rea; 63 Vaslui; 64 V3.rtt•p;
20C.1tus;~l c~·rn:w22C:ncu· ')C I .' ' eşu; l8 Borleşri; 19 Brădiccni;
- , . . ' ' · "'· .. ioc ovma; 24 Coldău· 25 C '6 C ,
2 i Co-dogern; .:g Crkiunqti; 29 I), I !· . , " · onstanţa; ,... .,on11;
65 Vo!oYiiţ; 66 Zăpodeni (A. Lâs:r.10). , ,- . - C( f:l(, .JO Densus· 31 De· • 32 I) 23 r·)·
3"ll)obro,1na;.2,'il)olje.~ti;.%[)o a c•··l"[ . " sa, .eva;;.1 .1pşa;
Fig. 53 Ceramică decorată cu caneluri din Transilvania şi din Bucovina. 1, 5-6 Grăniccsti; 'O r m, l1N!, / )raJna de Jos· 38 ['1 ă ' 3 !) d
'1 ·iz.e.~u Clwdii; !.J l Galospetre . l! (' · 1 .., - '' • r uşern;. 9 _ ri u;
2, 4 Tdcac; .J, 9 Mediaş; 7 Târgu Mureş; 8 Valea lui Mihai; 10 Reci. După A. Lh?l6 -,. . ..., - . . u, 'I,_ .1aura; ,t.3 (,eoaoiu- 44 Ch'1 1· , /45 "
C1osen1;41 Crăd;c.tea;48Gurus]· . (' . o ' •' <JC!; l t11lau;46
(I, 5-8), V. VasîliL"V (2, 4). Eugenia Zaharia (3, 9), Z. SzCkdy ~i M. Petrescu-Dîrnbuvira •, . • . 49
· an, · JUŞ!enţa· 50 H"d 1 . -1 ]-{' ·
)_, l;hid; )4 lh~z.:ni, 5) hToare· i:;6 l-, . I __ ' a,) mova; 52 Huma;
( 1O). Sclri diferite. , - l'o~1e e· )/ l:r."oru D ! 58 J I .
(,(). l .nwa;6l Lowva;62MaglaYit·G)\,j .-':,. ·' . ~ce;_ upanic;59L1pu.ş;
' ). :\ ăc1n, o4 !\fc:dg1d . 65 '1'1 6.
Fig. 54 Ceramicl decorară cu caneluri din Oltenia şi Moldova. 1, 3, l O Ghidici; 2 Negreşti; BI ;; ccscu; 67 OstroYu Corbului·
68
p . _' ia, iv 1 ostea; l6 Nicolae
_ ' anuceu· 69 Pădn · ..., 0 p .
4 Valea Lupului; 5 Prăje-ştî; 6 Vfin.op; 7, 8 Trifeşti; 9 Zăpodeni; 10 Iaşi. După M. /2 Pereni; '3 Pietrosu; 74 Picnita.· 75 p . '_. /! rem; ' ccica; 71 Perşinari;
,. oma A ,)ă; 76 Posaga de Sus; 77 Rafaila; 78
902 LISTA ILUSTRAŢIILOR LISTA ILUSTRXf!ILOR 903

R.ăd~ni; 79 R.lseşti; 80 Rebrisoara; 81 Roşi◊i-i de Vede; 82 Rozavlea; 83 Satu Mare; Fig. 81
84 Săpânţa;
85' Sâmbata Nouă; 86 Sângeorgiu de Pădure; 87 Sebeş; 88 Sinaia; 89
Someşeni; 90 Suseni; 91 Şimleu Silvaniei; 92 Şmig; 93 Şomartin; 94 Şpălnaca; 95
Fig. 82
Şuncuîuş; 96 Techirghiol; 97 Teleac; 98 Tirol; 99 Tufa; 100 Turia; 101 Tîgă.naşî;
102 Ţufalău; 103 Uîoara de Sus; 104 Ulmi; 105 Uriu; 106 Yaîdeî; 107 Veriş; 108 Fig. 83
Vinţu de Jos (M. Petrescu~Dîmboviţa şi A. Vulpe),
Fig. 68 Fibule (agrafe) de bronz din prima epocă a fierului. 1 Susenî; 2 Alexandria; 3-4 Gogoşu;
5 l.hha Verde. Dup:l T. Hai.Ier. Sc.",_·j di[uite.
Fig. 69 Piese de fier din Hal!stattul timpuriu. 1 Lăpuş, celt; 2 Tirol, pumn:il de bronz cu
peduncul şi nervură mediană având miezul de fier; 3 Banat - loc de descoperire
necunoscut, ac de bronz cu c.tpul discoidal având miezul din fier; 4 Banat - loc de
descoperire necunoscut, spadă de fier; 5 Hida, cuţit cu mânerul de bronz şi lama de
fier; 6 Bârlad, topor plat cu aripioare; 7 Corni, cuţit de luptă cu mâneru! de bronz şi
lama de fier; 8 Cernar, topor bipen; 9 Cern;:it, daltă; lO Cernat, topor plat cu aripioare;
Fig. 84
11 Căuaş, cuţit; 12 Teleac, cuţit de luptă. După C. Kacs6 (l), 1VL Rusu (2-4), M.
Petrescu-Dîmboviţa (5-6), M. Ignat (7), z. Szekely (8, 10), N. Boroffka (9), I. Nemeti Fig. 85
(l l) şi V. Vasi!iev (12). Scări diferite.
Stele de piatră. 1 Hamangia (neolitic - bronz timpuriu); 2 Sîbioara; 3 Srupina; 4-5
Baia de Criş, DupăJeanetre Landau (I, 4-5) şi A. Vulpe (2-3). Scări diferite.
Dacia după Ceogmphia lui Proleîneu. După Rom/inia. At!.as istorico-geografic,
Hana dcscoperîrilor din Hallstattu! târziu: 1 Ărd.nd; 2 Bârseştî; 3 Brăiliţa; 4 Brezoi;
5 Bucovăţ; 6 Budeşti-Fânaţe; 7 Budnreasca; 8 Bugcac; 9 Buruccni; 10 Carcv Rrod;
l l Celic-Dcre; 12 Cernavodă; 13 Chiscani; 14 Cimbala; 15 Ciumbrud; 16 Cip:lu;
17 Comarn:1; 18 Comlod; 19 C'.orn:u-Î; 20 Coţoknii di:1 Do:,; )1 Curtea de
22 Doboliî de Jos; 13 Dobrina; 24 Enî~ala; 25 Ferigile; 26 Cug.o~u; 27 Gura Padinei;
28 Ieşdniţa; 29 Kruglik; 30 KuStanovice; 31 Mărg,lriteştî; 32 Mărîşelu; 33 l\foşna;
34 Năeni; 35 Oneşti; 36 Piatra FreGl.ţci; 37 Ploîeştî; 38 Ravna; 39 Remetea-Pogănici;
40 Sani.slău; 41 Sarîmsut; 42 Simeria; 43 Stânceşti; 44 Szentcs-Vekerzug; 45 T.ipioszde;
46 Târgu Mureş; 47 Tdcştî; 48 Tigvenî; 49 Trestiana; 50 Vraca; 51 Zimnicea
(A. Vulpe).
Ceramică. podoabe şi arme din necropole de tip Ferigile. După A. Vulpe. Scări diferite,
Grupul cultural Ferigile. Inventarul tumululuî 15 de la Tigveni, După A. Vulpe, Scări
diferite, ·

Fig. 70 Decor pe piese dîn aur. 1 fragment din diadema de la Hinova; 2 decor pe fundul Flg.86 Grupul cultural Ferigile. Inventaru! rumulului 5 de la Cepari. După A, Vulpe. Scări
unei ceşti din tezaurul din fosml comitat Bihor. După A Vulpe şi V. Mihăilescu-Bîrliba. diferite
Scări diferite.
Fig. 87 Akinukai din bronz si fier. l Dobolii de Jos (fier); 2 Medgidia, ,,emblemă" de spadă
Fig. 71 Vas de aur din tezaurul de la R.ădeni. După A. Vulpe şi V, Mihăilc-scu-Rîrliba, Scara t1.kim:k:s din brom„ După A. Vulpe. Scări diferite,
1:2.
Fig. 88 Grupul cultural Ciumbrud. A: Băita, mormânt nr, 7; B: Budeşti-Fânaţe, mormfot
Fig. 72 Tezaurul de la Borodino - sudul Basarabiei. După Olga A. Krivcova-Grakova, Scări 6; C: Brateiu.După A. Vulpe. S.:ări diferite,
diferite,
Fig. 89 Gru_pul cultural Cil1mbrud. A: Mărîşdu, mormânt 6; B: Budeşt!-Hnaţe, mormtrnt
Fig. 73 Teiaurul de la Perşinari. 1-3 aur; 4-6 argint. După A. Vulpe. Scări diferite. 3, După A. Vulpe. Schi diferite.
Fig. 74 Seleqie de tipuri din depozitul de bronzuri de la Drajna de Jos. După A. Vulpe. Scări Fig. 90 Akhwkes de la Fîrminî5, După A Vu!pe
diferite.
Fig. 91 Ha!lsrattul târziu în Moldova. A: Perricani. pumnal de fier; B: Găiceana, akin,Il:e_; de
Fig. 75 Bare de bronz din depozitul de bronzuri de la Crăcii.lneşti. După A. Vulpe. fler; C: Mile.ştii de Sus, mormânt (pumm! de fier, v.îrfuri de săgeţi, podoabe de bronz
Fig. 76 Depozitul de bronzuri de la Ăpa. După D. Popescu, Scări diferite. şi cochilii de scoici). După A. Vulpe. Sctri diferite.

Fig. 77 Tezaurul de la Ţufalău. După Amâlia Mm.so!ics. Fig. 92 fnrerpretarea istoricl, în parte ipotetică, a descoperirilor arheologice din seco!de VII--IV
a. Chr. !n spaţiul carpato-dunărcan (A. Vulpe).
Fig. 78 Topor de luptă şi rapiere de tip micenian, l Bogata-Mureş, topor de luptă; 2 Roşiori
de Vede, rapieră de tip micenian; 3 Medgidia, rnpieră de tip micenian. După A. Vulpe Fig. 93 Cetatea getică de la Buneşti-Avcrcşti (jud, Vaslui): 1-5 fibule de tip [,atCne; 6-1 O depozit
(1) şi T. Badet (2-3). Scări diferite. de obiecte din fier.

Fig. 79 Situla de la Remetea Mare. După F. Medeleţ, Fig. 94 Morminte din sec. lI{.~IJ a. Chr, din necropola de la Zimnicea. După A. D,
Alexandrescu. Scî.ri Jiferite.
Fig. 80 Motive solare pe discul unor topoare de luptă (4-12) şi pe străchini din necropola de
la Lăpuş (1-3). 1-3 Lăpuş; 4~5 Gaura; 6 Someşeni; 7 Cajvana; 8 Săpânţa; 9-10 Fig. 95 Ceramică de factură locllă. din necropola de la rândnde, jud. Bistriţa-Năsăud. După
Hajdllsâmson; 11 Tiszaladâny; 12 Apa, După A. Vulpe şi V. Lazăr. Scări diferite. I. H. Cri.5an. SGlri diferite.
 904 USTA ILUSTRATilLOR LISTA ILUSTRATIILOR 905

Fig. 96 R.'îsl~ândir~a descoperirilor de tip cdric - Lii:ene - în Transilvania, Banat şi Crişana Fig. 115 Sanctuare dacice. 1 Rudele; 2 Mdeia; 3 sanctuarul vechi A de la SarmiLcgetusa Regia;
(sec. IY-II a Chr.). propuneri de reconstituire. După I. Glmfariu (1-2); H. Daicoviciu (3) şi D. Antonescu
(4).
Fig. 97 Ceramică (căni şi ceşti lucrate la roată) din morminte LatCne celtice din Transilvania
Fig. 116 Sarmizegetusa Regia. Sanctuare patrulatere; propuneri de reconstituire după
şi Crişana. Scări diferite.
D. A.ntonescu.
fig. 98 Tipologia şi cronologia relativă a lnvcnrntorului funerar LatCne din Transilvania,
Fig. 117 Grădiştea Muncelului. Zona sacră. Dup::1 A. S. Srefan.
., celtice (stânga) şi clemente p;-duare din cultura băştinaşă (dreapta)
clcirn.:nte oriPinar
[1lup;l V. 7.irra]. Fig. 118 învcnt,1rul unor morminte de r;:b.boinici din Tr;10si!vania din ,cc. ll"I a. Chr.: ]-6
Bl.mdiana; Î--10 T,litiria; 1 l-14 Tck,1c.
Fig. 99 Echipament milit<lf de tip LatCnc din Oltenia (sec. ll--1 a Chc): arme qfonsive (1~6),
umbo de scut (7), 1,ăba!ă (8) şi pinten (9). Scări diferite. Fig. 119 Cugir, jud. Alba. Scleqie din inventarul mormântului princiar: 1 coif; 2 spadă de lip
Latene; 3 scut (reconstituire); 4 zăbală; 5 garnitură ornamentală din aur, După I. H.
Fig. 100 R:i.spâdirea aşezărilor din spaţiul b.istarn: I aşez...1ri de tip Poiencşti - Luka{evka; 2 aşezări Crişan,
cu ceramică hascarn'.1; 3 ,1şa~1ri cu atribuire incertă; 4 aşezări cu ceramică celtică; 5
Fig. 120 Popeşti, jud. Giurgiu. Inventaru! metalic din tumulul 4: l-8 fragmente de coif (bronz);
aşeLJ.ri geto--dace; Gdava ~i ccr;iţÎ geto-dace în afara ariei Poiencsti - LukaSevka. După
9 spadă de tip Lattne; I0-12 rnţite şi teacă; 13 umbo de scut, roate din fier. După A Vu!pe.
M. fhb(·ş.
Fig. 121 Groapă cu jertfe umane de la Odea, jud. Olt. După E. Comşa.
Fig. 1 Ol AntichitiîţÎ bastame (cultura Poirneşti-Luka.Scvka). A: Boroscsri, inventarul mormântului
2; B: Ghdăeşti, fibula de tip pomeranian; C: Tibucani, colier în formă de coroană; Fig. 122. Depozirnl de \'ase de metal de la Guşteriţa (l fier; 2-3 bronz). După K. Horedt.
D: Ghdăeşri, ,,ci'i\d de vatră". Scări diferite. Fig. 123 Cupe de lut cu decor în relief de la Popeşti (sec. I a. Chr.). După A. Vulpe şi
Fig. 102 Difuziunea unor tipuri originare din aria Jastorf în aria Poieneşti-LukaSevka, ilustrând M. Gheorghiţă.

migraţiile bastranilor: 1 „căţei de vatră"; 2 paftale; 3 colane în formă de coroană. După
M. Babcs.
Fig. 103 Periodiz.arca descoperirilor de tip Poieneşti-Luka.~evka. După M. Babeş.
Fig. 104 C()!oniile greceşti din zona !vfării Negre (A. Avram).
Fig. 124 Zimnicea - scena de pe o cupă cu decor în relief fragmentară. După D Spânu,
Fig. 125 Popeşti. Coif de bronz din turnului 4. După A. Vulpe.
Fig. 126 Fibule din sec. I a. Chr.; tipuri diver~e 2, 3, 9 bronz; 1, 6-8 argint. După A. Rustoîu.
Scări diferite.

Fig. 105 kms. Fragmente din arhitrava (cmplului lui Theos A--kgas, dedicaţie a lui Peisistratos Fig. 127 Evoluţia modei fibuldor în cuhura geto-dacă „cla.sică". După A. Rusroiu.

din Thasos. Fig. 128 Ceramică geto·-dacică lucrată de mână. 1, 6 Pecica; 2, 4 Rixad; 3 O!reni; 5, 8 Sf.
Fig. 106 lstros. Zona sacră. După Konrad Zîmmermann. Gheorghe; Î Surcea. După l.H. Crişan. Scări diferire.

Fig. 129 Ceramică geto-dacică lucrată la mata. 1 Guşteriţa; 2 Chirpăc; 3 Sighişoara; 4 Pecica;
Fig.. 107 Callatis. Trarnrul dimre Roma şi Callatis,
5 Augustin. 1-3, 5 lucrată la roată; 4 luuatâ cu mâna. După I.H. Crişan. Scărî diferite.
Fig. 108 Sesrcrt din-.103-111 - podu! de peste Dunăre.
Fig. 130 Ceramică g~•to~dacica lucrată la roată. l. 3 Pecica; 2, '5 Gusterila; 41-kleia; 6 ;"\foigrad.
Fig. 109 La Graul"escnque. Scena sinuciderii lui Decebal. După l.H. Crişan. Scări diferite.

Fig. 110 Civilizaţia geto-daca in sef:. II a.Chr.-- I p. Chr. (M. Babeş). Fig. 131 Piatra Roşie. Resturile învelişului de fier ;i_) unui scut. După C. Daicoviciu.

Fig. 111 Planul .,pal:nului" şi al celor două sanctuare suprapuse de !a Popeşti {sector \'if). După Fig. 132 Ocniţ,1. Vas de provizii cu inscripţie greacă.
R. Vulpe. Fig. 133 Sarmizcgetusa Regia. Vas cu inscripi;ia în limba latină „Decebalus per Scorilo".
Fig. 112 Planul ccUiţ!i Blidaru. După C. Daicoviciu. Fig. 134 Ocniţa. Ma.'>că de bronz.
Fig. 113 Smictura zidului dacic - .,murus Dacirns". După I. Glodariu.

Fig. 114 Sanctuare dacice de rip circular. l-2 Sannizegemsa Regia; 3 Auguslin (Racoş); /4 Pecica.
După L Glodariu (1-2), I. G!odariu, F. Costea (3) şi LH. Crişan (4).
 LISTA PLANŞELOR'

PI. 1 Situri paleolitice. 1. Ripiccni-,,I,.vor"; 2, 3 Ohaba Ponor-,,Pcşrera Bordu Mare". După

A. P,îunescu.

Pl. 2 Grupul cultural Gura Baciului-Cârcea. l Ocna Sibiului; 2-4 Gura Baciului (C!uj).
După Z. Max.im. ,'vLB.S, Scări diferite.

.PI. 3 Cultura Vădastra. Idol (V.1Jastra). M.N.l.R. Aproxîmariv 1:2.

PI. 4 Grupul culniral „Lumt'a Nouă" {Alba Iulia). l Zau de Câmpie; Cultura Pcffeşti;
2--6 Baciu, jud. Cluj. După Z. tvfaxim. Scări diferite.

PI. 5 Culrura Cucutcni, Eu..a A. Sdnreia, jud. Iaşi. M.LM.I.S. Aproximativ 1:3.

PI. 6 Cultura Cnnm:ni. Budesti-,,Frumuşica", jud. Neamţ. ,,Hora" de la Frumuşica. i'A.I.P.N.

Aproximativ 1:2.

PI. 7 Culrura Cu.::utcni, faz.a A. Izvoare, jud.. Neunt. lvU.P.N. Aproximativ 1:5.

PI. 8 Cu!wra Cucuteni, fr:.a A. Ddguşeni, jud. Boro;;:mi. ;\1.1.B.T. Aproximativ 1:4.

PI. 9 Cu!mra Curnteni, fa.1,a B. Cârniceni, jud. Iaşi. l.A.1. Aproximativ 1:4.

PI. 10 Cu!tur2 Cucmcni, faza B. Cucrneni, jud. laşi. M.N.I.R. După \-1. Dum.itrescu.

Am foli,,;ît următoJ.rde abto:vierî:

I.A.I. - ln~tit\HUI de Arheologic, Ltsi;
M.B.M. !duzeul Baia Marce;
/vl.B.S. - !\fo1A·ul Bniknidul, Sibiu;
M.C.D.R. - Muzeu! Civilirn\Îei Daco-Romane, Deva;
M.LB.C. Mu:rcu1 de btorie. B:1<.ău:
1\-1.1.B.T. -· J\-1uzeul de htoric, Bo1o~a11i;
i\1.1),-U.S. -1vfw.cu! ,!c bori<: a Moldovei, b~i;
M.LP.N. - Mm.eul de [m,rie, Piatra Neamţ;
/'v1.!.R. - Muzeul de lsi('l'ie, Ronw1;
l\-1.N.I.R. !\1uzeul N,qi<)a:il de Istorie a Romfrniei, Bucurc:şti;
M.NJ.T.R - Mmn.l \laţioinl dt Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca;
M.N.U.A.l. - Mmeul Nai,ional a:I Unirii, Alba lub„
908 LISTA PLANŞELOR LISTA PLANŞELOR 909

PI. 11 Cuit\1ra Cuci.neni. 1 faza B.. Valea Lupului, j'~d. laşi. M.I.B.T.; 2 faza B. Ghelăieşti­ PI. 33 Tezaurul de la Băiceni, jud. laşi.M.N.l.R. Scări diferite.
Nedcia, jud. Neamţ. M.LM.LS.; 3 fazaAB. Drăguşcni, jud. Botoşani. M.I.P.N. Scă.ri
PI. 34 Diademă de aur din aşezarea de la Buneşti, jud. Vaslui, M.N.I.R. Aproximativ I 1.
diferite.
PI. 35 Coif din fier şi bronz de la Ciumeşti, jud. Satu Mare. M.N.l.R. Aproximativ 1:3.
PI. 12 Culrura Gumelnita. 1 Model miniatural de sanctuar. Căscioarele, jud. Gimgiu.
M.N.I.R.; 2, 3 vase antropomorfe -- 2 Gumelniţa (Olteniţa). M.NJ.R.; 3 Glina PI. 36 Spadă de fier de tip celtic din necropola de la Pişcolt, jud. Satu Mare. După I. Ntmeti.
(Bucureşti). M.N.I.R Sdri diferite. Aproximativ l :2.

PI. 13 Cu!tma I Lunangia. Sraiuetc de !ur. Cern,woda. M.N.LR. Aproximativ l: l. l'!. 37 Piese de tip celtic: 1 Lanţ cu cH;ir;imJ (brom) de la Apahida, jud. Cluj. !\-1.N.J."I .R.;
Culwra Cflrla i•vfare. Statuetă Jc !ur. Chua, jlllL Do!j ..\1.N.I.R. r\pr,n:!m;;tiv I: L
2 Fig,1- i11?! romnorl). - mi.strt.'.\ (bn,uz), pn:,b:1hil p:mcfantîv. Lunc;mt, jud. l !unn'., :;,·1.
M.N.l.R. Aproximativ 2:3.
PI. 15 Grupul cultural Lăpuş. 1, 2 Lăpuş, j~1d. Maramureş. Pupă C. Kacs6. M.RJvL
Aproximativ 1:5. PI. 38 Orgame (Argamum). Ceramică mi!esiană din perioada 640-630 a.Cln. Stilul „capre
sălbatice mijlociu I". După M. 1-1ănucu Adameşteanu.
PI. 16 T•:zaurnl de !a Hinova, jud. Mehedinţi. 1-3 Selecţie de piese. M.N.LR. Scări diferite.
Aur. PI. 39 Istros (Histria). Cupe ale „micilor maeşui", Anica, 550--530 a.Chr. După
P. Alexandrescu.
PI. 17 Vase de aur din tezaurul de la Rădeni, jud. Neamţ. MJ.P.N. Aproximativ 13.
PI. 40 Ştampile amforice de la Istrns, 1-9 Thasos; 10-13 Sinope. După A. Avram 1-9;
PI. 18 Tekac, jud. Alba. Vas de lut decorat cu caneluri. M.N.U.A.I. Aproximativ 1:3.
N. Conovici 10-13.
PI. 19 Brâncoveneşrî, jud. Mureş. Situlă de bronz. Aproximariv I: 3.
PI. 41 lstros (Histria). 1 Gorgona, sec. al VI-lea a.Chr. (teracotă.); 2 Cadran solar <le t'pocă
PI. 20 Cultura Basarabi. Popeşti, jud. Giurgiu. Cană de lut. M.N.I.R. Aproximativ 2:3. elenistică (marmură); 3 Actor comic (teracotă), sec. al IV-iea a.Chr.; 4 Skyphos arie,
Bujoru, jud. Teleorman. Car-recipient Je bronz. M.NJ.R Apwxim,niv l :2. .520-51 O a.Chr. După R. Florescu, I. Miclea, Hfrtria. Scări diferite.
PI. 21
Grupul cultural Ferigile. Ferigile, com. Coste,5ri, jud. Vâkea. Piese de fier din morminte. PI. 42 Monede antice de pe teritoriul Rom:-lnici 1 J',.[onedă de bronz Istros; 2 Monedă de
PI. 22
M.N.I.R. Aproximativ 1:3. argint lstros; 3 Tetradrahmă de tip Moskon; 4 Stater Alexandru cd Mare;
5 Tetradrahmă Alexandrn cd Mare; 6 Monedă geto-dacică de tip ianiform; 7 I'-.-fonedă
PI. 23 Morminte de '.ncincratie .şi înhum«ţie din tumu!iî de I.a Enisala, jud. Tulcea. După
geto-dacică de rip Crişeni-Berghiş; 8 Monedă geto-dacică de tip Tulghieş; 9 \fonedă
G. Si1nion. geto-dacicl de tip Vârteju-Bucure.şti; 10 Tetradrahmă A-facedonia Prinu;
PI. 24 Cern mică getica de la Dunărea de Jos. Canlia, jud. Cc,nstanţa. M.N.LR. 11 T euadrnhm,l Th¾os; 12 Stater Lysimach postum; 13 !\.for1edă de aur de tip Koson;
14 Drahmă Dyrrhachium; -15 Denar roman 1epublican; 16 Ştanţă monetară de tip
PI. 25 Coiful de bronz de tip chak!dic din mormânrul de la Făcău, jud. Gi11rgiu. M.N.LR.
roman republican descoperită !a Tilişca.
(re;;taurat) Aproximativ 2:3.

Coif de argint aurit din rumului de la Agighîo!, jud. Tulcea. M.N.l.R. Aproximativ 2:3. PI. 43 !'v1onede de atgînt din sec. IV-II a.Chr. 1 Didrahmă Istros (cca 380/3(i0-:330); 2.
PI. 26
TetradrahmA Alexandru cd Marc (Bahy!on, cca 325-323) 3. TenalÎi:ahmă Filip·IU
PI. 27 Vase de argint din tumulul de la Agighîol, jud. Tulcea. M.N.l.R. Aproximativ 1:2. Arideul (Aradus, cca 323-316); 4. Drahmă Alexandru cel Mare (Lamp,acus, cca
PI. 28 Coif de argint aurit din rumului de la Pereni, jud. Teleorman. M.N.I.R. Aproxi- 328-325); 5. Tetradrahmă Filip II postumă (Pd!a, cca 323-315); 6. Imiuţic !îdda
mativ 2:3. de tip Filip II; Imitaţii după prototip gn:co•macedonean 7. Tip Crişeni-Bc-rchiş; 8. Tip
,,cu câine sub cal" (şi conuamarcil) - zona Banatului; 9. Tip Lafr,sa-Amphlpolis; l O.
PI. 29 1 Cap.H de sreptru (?) de argint aurit din tumulul de la Peretu, jud. Teleorman.
Tip „cu cap ianiform".
M.N.I.R.; 2, 3 Rhytonul de argint de !a Po1oina, jud. Mehedinţi. M.N.1.R. Scări
diferite. PI. 44 Imilaţii după prototip greco-macedonean 1. Tip Prundu-jiblea; 2. Tip Adâncara-
M:înăstirea; 3. Tip Yârteju-Bncureşti; 4. Tip Inoteşti-Răcoasa; 5. Tip Aninoasa-
PI. 30 Tezaurul(?) de aplice de argint de la „Craiova". f\LN.LR. Aproximativ 2:3.
Dobreşti; 6. Imitaţie fidelă de tip Filip Ul; 7. Tip Alexandru-Fi.lip III; 8. Imitatîe după
PI. 31 1 Spadă-embkmă de bronz de la Medgi&1. M,N.LR. 2, 3Akin11kai de Aer (2, Orbeasca, prototip roman a celţilor boii; i\.fonede de argint din sec. II--I a.Chr. 9. Tetradrahmă
jud. Teleorman, fier sî bronz; 3, Lăceni, juJ. T dcorman, fier). M.N.LR. Scări diferite. de tip Alexandru cel Mare (Odes.ms); 10. Tetradrahmă Thasos; 11. Imitaţie de tip
PI. 32 Coiful de aur de la Coţofeneşrî, jud. Prahova. M.N.l.R. Aproximariv 1:2. Thasos; 12. Tetradrahmă Macedonia Prima.
910 LISTA PLANŞELOR TERITORIUL ŞI l'OPlJLATIA ROMANH'l 91 I

PI. 45 Mon~de de argint din sec. III a.Chr. - II p.Chr. t: Drahmă Dyrrhachium (post 229 PI. 60 Obiecce utilitare din os de epocă dacică. Poiana, jud. Galaţi. M.N,I.R. Aproximativ 2:3.
a.Chr.); 2. Imitaţie de tip ApoHonia-Dyrrhachium; Denari romani republîcani şi
PI. 61 Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constanţa). Monumentul triumfal. Reconstiruire.
imperiali: 3. C. lunius (Roma, 149 a.Chr.}; 4. L. Lîcinius, Cn. Domitius (Narbo,
118 a.Chr.); 5. C Fonteius. 6. Mn. Aemilius Lepidus (Roma, I 14-113); 7. Mn. PI. 62 l Adamclisi. !vfetopă de pe Monumentul triumfal. M.N.I.R.; 2 Histria. Ruine de epocă
Aquîlius {Roma, 109--108); 8. C. Coîlius Caldus (Roma, 104 a.Chr.); 9. [mitaţîe romană. Dupil R. Florescu.
(prototip av. Ti. Verurius, Roma, 137 a.C\u.); IO. Imitaţie (prototip rv. L Rusrius, PI. 63 J Decebal. M.N.LR.; 2 Traian. M.N.I.R. Reproduceri după relieful Co!umn,.:i.
Roma, 76 a.Chr.); 11. Augustus (Asia, 28-27); 12. Augustus {Hispanî:i, 19-18); 13.
Nero (Roma, cca 65---66); 14. Vespasian (Roma, 69-70); l 5. Ornnitian (Roma, 95·-%); PI. 64 Cdumna lui Tr;tÎan. Vcckre din Roma.
Ui. Tr,ti::n (Roma, ')t-S -99). Pl. 65 SLcnc de pc Cu!urnna lui Tuian, 1 sc<:nde HI -V; 2 sc:endc XX..Xll-XXX.li!;
Pl.46 Monede de aur din sec. IV-I a.Chr. 1. Srater Filip II (Pella, cca 340/336-328); 2. 3 scena LIII. După C. Ciliorius.
Stater Alexandru cel Mase (Amphipolis, cca 330-320); 3. Starer Filip HI (Abydos, PI, 66 Columna lui Traian, scena LXXV. M.N.I.R.
cca 323-317); 4. Stater Alexandru cel Mare (Odessos, cca 280-200); 5. Stater Alexandru
cd Mare {Callatis, cca 250-225); 6. Starer Lysimach (Tomis, sec. II a.Chr.); 7. Stater PI. 67 Scene de pe Columna lui Traian. 1 scenele CX.LV-CXLVI; 2 scenele CXX-CXXI;
Lysimach (Tomis, cca 120-----72); 8. Stater Lysimach (CaHatîs, cca 120-72); 9--12. 3 scenele CXXXVll-CXXXV!IL După C. Cihorius.
Emisiuni de aur de tip Koson (9. cu monogramă elaborată; 10-11. cu monogramă PI. 68 Columna lui Trnian. Scena CXLV: Sinuciderea lui DecebaL M.N.l.R.
simplă; 12. fară monogramă).

PI. 47 Decretul în cinstea lui Acomion din Dion):sopolis. M.N.I.R. (Copie după originalul
din Muzeul Je Istorie Sofia).

PI. 48 Dacia în Geogmphia lui Prolemeu din ms. Vatopedi (reprodus la G. Tocilescu).

PI. 49 Aşez.ari geto-dacice. l Popeşti, jud. Giurgiu; 2 Cetatea de !a Blidaru (Luncani,

jud. Hunedoara).

PI. 50 Tezaurul dacic de la Saracsău, jud. Alba. Argint. M.C.D.R. Aproximativ 1:3.

PI. 51 l Faleră de argint de la Surcea, jud. Covasna. M.N.LR.; 2, 3 Fibule de argint aurit,
Coada Malului, jud. Prahova. M.N.I.R. Scări diferite.

PI. 52 Tezaurul de la Lupn, JUd. Alba. Argint. M.N.LR Aproximativ l :3/

PI. 53 Ceramică geto-dacică din sec.I a.Chr.·~•l p.Chr, M.N.I.R. Scări diferite.

PI. 54 Ceramică geto-dacic! lucrată la roată. 1 Poiana, jud. Galaţi. M.N.I.R; 2, 3 Br:1d.
jud. Bacău. M.I.R Scări diferite.

PI. 55 Vas dacic cu inscripţia „Decebalus per Scori!o", Sarmizegetusa Regia. M.N.I.R.

PI. 56 Ceramică dacică cu pictură. 1 Meleia; 2, 3 Sarmizegetusa Regia. După H. Daicoviciu

şi R. Fiorescu. Sc..'lri diferite

PI. 57 l Călăreţ reprezentat pe un vas de lut de la Răcătău, jud. Hacău, MJ.B.C.; 2 Aplică
de pe un vas de bronz de la Popeşti, jud, Giurgiu. M,N.l.R.; 3 Aplică de bronz de la
Piatra Roşie, jud, Hunedoara. M.N.I.T.R. Scări diferite.

PI. 58 Candelabru de bronz de la Crăsani, jud. Ialomiţa. M.N.I.R. Aproximativ 1: 2.

PI. 59 Piese ceramice de la Răcătău, jud. Bacău.I, 3 opaiţe. M.I.B.C.; 2 cupă (imitaţie de
kantharos). M.l.B.C. Scări diferite.
 TABEL CRONOLOGIC

(Toate dacele scrise cu litere normale sunr aproximative)

cca 1500000 BP
Primele dovezi ale prezenţei omului pe
teritoriu! României
P:ină cJtrc 120000 BP
Paleo!irinil inferior
120000-32000 BP
Paleoliticul mijlociu
32000-14000 BP
P,lleo!iticul superior
1 '1000/ ! 2000 .... 9000 a.Chr,
Epipa!eo!iticul
·:J000-..(J500 a.Chr, Mezoliricnl
cca 6600/6500--5500 a. C::hr
Neoliticul timpuriu
c-.:a 'i)0'.)---5G!l0 a.Chr.
Neoliticul târ1.iu (dezvolur)
(Cl. ):)00-4500 a.Chr.
Enco!irictil timpuriu
cca 45U0-3800/.);00 a.Chr.
!:neoliticul târziu
cc1 .1R0O()7OO-,.J5OO a.Chr.
Perioadă de „tranziţie" eneolitic-Bronz
<:ca j"i00---2300/2200 a.Cl:ir, _
Epoca bronzului , perioada timpurie
(c:i JJn0/2200-1 "iOO a.Chr.
Epo,;a bronzului, perioada mijlocie
..:ca 1500----1200/1 l 'i0 a.Chr.
Epoca bronzului, perioada târzie
era 1200: 11 )O-S'i0/800 a.C::hr.
Prima epocă :.i fÎc:rului (Hallswr) , perioada
timpurie (Ha A şi B)

Prima epocă a fierului (Hallstatr.), perioada

mijlocie
CC\ 6)0-4)(i/zj()Q
Prima epoca a Îltrului (Hallstan), perioada
târzie
cc.:::. ,j:)OiAOO-foc::putul sec. al UI~lea a.Chr. A doua epocă a fierului {Lntne), perioada
timpurie
914 TABEL CRONOWGIC . TABLL CRONOLOCIC 915

cca 300-l 50 a.Cl1r. A doua'epocă a fierului (Latt'ne), perioada 54-68 p. Chr. Împăratul Nero
mijlocie 69-79 p. Chr. Împiiratu! \'espasian
, 150 a.Chr. - 106 p.Chr. A doua epocă a fierului (Larl:'.ne), perioada 79--81 p. 01'. ÎmpJrarul ·1·irus
târzie (civilizatia geto-dacică de maximă 81-96 p.Chr. Împăratul l)omitian
dezvoltare)
96-<JB p. Chr. Împ1rauil Nerva
9g .. JJ7p.01r. fnip;'lratul Tr:1l:m
Date isrorice {datele sigure sunt red,ue cu Î(;dicc) ,·ct 87 /(!() p.CJir.
în jur de 51 '1/5 l 3 a.Chr. Campania regelui Darius împotriva sciţilor
iarna 85186 p. CJrr. Expcdi\ic Jacicl în ./\focsia
cândva în intervalul 480-470 a.Chr. Constituirea Regatului tracilor odrysî (sub regele
87 p.O,r. Înfrângerea !ui C01 ndius Fuscus în Dacia
T eres I)
89 p.Chr. Pan·a !ui Domitian cu Decebal
probabil puţin înainte de 450 a.Chr. Călătoria lui Herodot în Mare-..1. Neagră (prez.enţa
101 .. 102 p.Chr. Primul r.1:rboi dacic
la Olbla)
105-106p.Chr Al doilea r.lzboi dacic
cândva în intervalul 450-430 a.Chr. Conflictul sciţi/tracii odrysi (Okrnmasad.es! Sîtalkcs)
429a.Chr. Expediţia lui Sitalkes în Macedonia

· 424 a.Chr. Moartea regelui odrys Sîralkes în luptă contra

triballilor

359--336 a. Chr. Filip II

340/339 a.Chr. Expedi~ia lui Filip al Il~ka la gurile Dunării

336---323 a.Chr. Alexandru cd Mare

335 a. Chr. Expediţia lui Alexandru comra triballilor şi a

geţilor

281 a.Chr. Lysimach, strateg 323, apoi (post 301) rege al

Trdciei

(301-290) a.Chr. Conflictul dintre Lysimach şi Dromichaires

puţin după 279 a.Chr. Întemeierea Regatului celtic din Tylis

,ec. IV - cc:1 175 a.Chr. Cdţii în spaţiul carp:1to-dunărean

cca 200 a. Chr. - sec. I p.Chr. Bastarnîi în Moldova

121-63 a.Chr. Mithridates al VI~!ea Eup•HOr
cca 82 - 44 a.Chr. Burebisra

9. 08. 48 a. Chr. Confruntarea Caesar/Pompei (lupta de la Pharsalos)

15.03.44 ,,.Chr. Moartea lui Caesar

27 a.Chr. --14 p.Chr. Împăratul Augustus

14-37 p.Chr. Împăratul Tiberius

37-41 p.Chr. În1păratul Caligula

41-54 p.Chr. Împăratul Claudius

2

PI. I Situri paleolitice, l. Ripiccni-,,lzvor": 2, 3 Ohaba Ponor-,,Pe.ştcra Bordu Mare". După

A. Păunescu.
 1

2 3 4

PI. 2 Grupul cultural Gura Baciului~Cârcea. 1 Ocna Sibiului; 2--4 Cura 8;:icîulni (Cluj).
Dup,1 Z. Ma.xim. M.B.S. Scări diferire. PI. 3 Cultura V~1,!as1ra. [dol (VăJastra). M.N.LR. Aproximativ !:2.
2 3 4 5

PI. ,i Grupul cultural „Lumea Nouă" (Alba Iulia). 1 Zau de Câmpie; Cultura Peueşti; 2. 6 [beiu
(jud. Cluj). După Z. Maxim. Scări diferite. PI. 5 Cultura Cucureni, faza A. Scânteia, jud. laşi. M.LM.J.S. Aproximativ 1:3.
 I

~
Pl. 6 Cultura Cucuteni. Bodeşci-,,Frumuşica", jud. Neamţ. ,,Hora" de la Frumuşica. M.Ll',N.
PI. 7 Cultura Cucutcni, foza A. Izvoare, jud. Neam.-.1 MI p N Al • •
~
~
Aproximativ 1:2. · · · - t\ )roxHnauv 1:3. I

I
'
 Pl. 9 Cultura Cucurcni, faza B. Cf,miceni, jud. laşi. I.kl. Aproximativ l :4.
PI. 8 Culnira Cucureni, fo:a A. Oraguşi:-ni, jud. Botoşani. M.!.B.T. Aproximativ 1:4.
 1 2

P-1. 11 Cu!mra Cucuteni. I faza B. Valn Lupului, juJ. faşi. JVLl.B.T.; 2 faza B. Chd:tieşci-NcJcia,
PI. 10 Cultura Cucuteni, faza B. Cucureni, jud. Iaşi. M,N.LR. Dupâ VI. Dumitrescu. jud. Neamţ. M.1.M.l.S.; 3 faza AB. DrJ.guseni, jud. Boto5,:ir1Î. M.!.P.N. Sclri Jiforite.
2 3

PI. 12 Cultura Cumdniţa. l /\<fodd miniatural dt: sanctuar. Căscioarele, jud. Giurgiu. M.N.LR:
2, 3 v:i.se antropomorfe- 2 Cumdniţa (Olteniţa). M.N.LR.; 3 Clina (Bucureşti), M.N.l.R Scări
diferite.
 •

PI. lS Grupul rnlturnl Lăpu~. 1, 2 L\puş, jud. \far.unurc,;. După C Kac,6. iv1.B :vt.
Aproximaliv 1 :5.
PI. H, Cultura Gârla Mare. Statuetă de lut. Cârna, jud. Dolj. M.N.l.R. Apro-ximativ 1:1.
 I

2 3
l 3

PI. 16 Tezaurul de la Hirwva, jud. Mehedinţi. 1-3 Sdeqie de piese. M.N.I.R. Scări dif:rîte.
Aur. PI. 17 Vase de aur din tezaurul de la Radeni, jud. Neamţ. M.LP.N. Aproximativ LL
____________________________________________,-,:,~_,-4·~---------·--------------~· d-

PI. 18 Tdcac, jud. Alba. V~•-s de lut decorai i:u caneluri. M.N.U.AJ. Aproximativ 5. Pl. 19 Br:încovenq-ti, jud. Mure$. Situ!J. de bronz. Aproximativ 1:5.
-----"" ____ "-------

PI. 20 Cultura Basarabi. Popeşri, jud. Giurgiu. Cană de lut. M.N.I.R. Aproximativ 2:3.
PI. 22 Grupul cultura! Ferigile. Ferigile, corn. Coste.şti, jud. Vâlcea. Piese de fier din morr.1inte. Pl. 23 Morminte de inciner;iţie şi înhumai;ie din rnmu!ii de b Enisala, _jud. Tu!ceJ.. [)up:'i
M.N.LR. Aproximativ l:3. G. Simion.
 PI. 25 Coiful de bronz de rip chalcidic din mormântul de la Făcău
' '
J. d
li •
c·ll\lft'JU
• M.N.I.R.
PI. 24 Ccramicl geticii de la Dun,"irca de Jos. C:anlîa, jud. Constanţa. M.N.LR. (restaurat). Aproximativ 2: 3. 0
•
PI. 26 Coif de argint aurn din tumulul de laAgighio\, jud. Tulcea. /VLN.LR. Aproximativ 2:3. PI. 27 Vase de argim din nrnrnlul de la Agîghiol, jud. Tu!n?a. l'vLN.l.R ..Aproximativ 1:2..
 2

PI. 29 l Crtpăr de sceptru(?) de rtrgint aurit din tumulu..l de la Perctu, jud. Teleorman. M .."-1.I.R.;
PI. 28 Coif de ,1!'ginr rturir din rumului de la Perctu, jud. Te!eo1·nw1. M.N.I.R. Aproxim,1tiv 2:3.
2, 3 Rhytonul de argint de la Pomina, jud, Mehedinţi. M.N.I.R. Scări diferite.
 PI. 31 1 Spadă--emblema de bwnz d,;_• b ivkdgidîa. !\-1.N.LR.; 2, J A.kin,tk.li de fier (2, Orb.:,hc.t,
PI. 30 Tezaurul(?) de <lplice de argim de !a „Craiova". M.N.l.R. Aproximativ 2:3. jud. Tdcorm;i_n, fier şi hronz; 3, Ltin:ni, jud. Teleorman, fier). M.N.I.R. Sclri diforicc.
 2 3

PI. 32 Coiful de aur de la Coţofeneşri, jud. Prahova. M.N.1.R. Aproximativ 1:2. PI. 33 Tezauml de la Băiceni, jud. Iaşi.M.N.I.R. Sc.1ri diferire.
Pl. 34 Diademă de aur din aşezarea de la Buneşti, jud. Vaslui. M.N.l.R. Aproximativ 1:1. PI. 35 Coif din fier şi bronz <le la Ciumeşri, jud. Satu Mare. M.N.l.R. Aproximativ 1'.3.
 PI. 37 Piese de tip cdtic: l L:,n\ cu cmaram!i (bronz) de la :\pahida {Cluj). }d.N.I.T.R; 2 Figurină
PI. 36 Spadă de fier de tip cdtic din necropola de la Pîşcoh, jud. Satu ,\fare. După l. NhH:ti. /.Oornorfa - mistreţ (bronz), probabil pandarniv. Luncani, jud. Hunedoara. 1v1.N.I.R.
Aproximativ I :2. Aproximativ 2:3.
PI. 38 Otgame (Argamum). Ceramică milesianâ din perioada (Afl-(J:-rn a.Chr. Stilul ;,npre
s:tlh,11ice rnij!ocîu I". După M. M:lnucu AJameşreanu.
 2

4 5

7 8 9

10 11

12 13

Pi. 41 îstros (Histria). 1 Gorgona. <;cc. ai \'l-lea a.Chr. (teracotă); 2 Cadran solar de epocă
PI. 40 Starnpiie amforice de b htros, 1-9 Tha_.;os; 10-13 Sinopc. Dup:l A. Avr;irn J _,(}; N_ denistică (marmură); 3 A.:tor comic (1nacora), sec. al IV.-lea a.Chr.; 4 Skypbos a1ic, 520-510
Connvici 10-13. a.Chr. După R. Florescu, f. i\t!dca, Histria. Scări diferire.

6 7
8 9
14 15
Pl. 42 Monede antice de pc teritoriul României. I Monedă de bronz Isrrns; 2 1'/toi1tdă de aq,;im
l:-:rros; 3 Tccradrahmă de tip Moskon; 4 Stater AlexanJru t.d :\fare; 5 Tctradrahrn/i Ab-:1wlrn
cel ivL.re; 6 t-.fonedă gcto-<.hcîcă de tip ianiform; 7 l\1oned1 gero-J<1eică de lÎp Ctişeni-Bcrgh;s;
8 Monl.'d,1 gcto-dacit:ă de tip Tulghleş; 9 !\foncdJ geto-dacică de tip V:1':ceju-Bw.:mcşti; 10 Tctra
drahrl\ă f4acerlonia Prim,1; 11 Tetradrahmă ThJ.sos; 12 Srnter Lysimach postum; 13 Moncd:î
de aur de tip Koson; 14 Drahmă Dyrrhachium; 15 Denar roman republican; 16 Ştan\'1 monctar;l
de tip roman republican desrnperită la Tilişca.
-'"' 4
6
9 !O
PI. Li3 Monede de :irgim drn sec IV-11 a.Chr. 1. Didralmd form (cc.t 380/360-33t)\; 2.
TecradrahmJAlexandru cel i'vbre (lhbylon, cca 325--JlJ) 3. TeH;lJrahmJ Filip HI Aridcu! (Aradus,
cca 323--31 Ci); 4. Drahm:l Akx,_:ndw cd Mare (Lunp,arns, cu 528- iLD); ')_ Tetradcthin:1 Filip
li postumă (Pclla, o ..-a .)23 -.H 5); 6. Imitaţie (-îJd:î d1· tip Ftlip l!; lniîlatii dupâ prnlNip g!"t'co-
maccdoncan 7. Tip Crişcni fki chis; 8. Tip „cu dine sub c.d" (sî C(llltrJ.marL·J) -- zona B,m:1.mlui;
9. Tip Lirissa~Amphipolis; 10. Tip „cu cap ianiform".
 '

li 12

13

Pl. 44 Imiraţii după prototip greco-macedonean 1. Tip Prundu-Jibka; 2. Tip Ai.hnc.na-
!v1[;11ăstîrca; .3. Tip Vfme,iu-Bucureşti; '!:. Tip Inotcşti-Răco:isa; 5. Tip Anin0asa-Dobrc.-:,1i; 6. îmi;:1\ic
fiddă de 1ip Filip III; 7. Tip Alcxandrn,Fîlip HI; 8. Imi!aţit· după proto1ip roman a cdtdor klii;
i\foncdc de argint din sec IP a.C!u. 9. Tetradrahmă de tip Alexandru cd ;'viare (Odesw.s_l: 1O.
Tcuadrahmă Thasos; 11. Imita\ic de tip Thaso.s; 12. Tetradrahmă Macedonia Prima
PL 45 J\fonede de argim <lin sec. III a.Chr. ~ lI p.Cbr. 1. Drahmă Dyrrhachium {post 22
9
a.Chr.); 2. Imitaţie de tip Apollonia-Dyrrhachium; Denari romani rcpuh!icmi şi imreriali: .3.
C. Iunius (Roma, 149 a.Chr.); 4. L Lîcînius, Cn. Domirius (Narho, 118 ,,.C!u.); 5. C. Fonreius,
(J. Mn, Aemi!ius Lepidus (Roma, 114-113); 7 . Mn .. \quilius (Roma, 109--108); 8. C. Coilius
Caldus (Roma, 104 a.Chr.); 9. Tmirnţie (prototip av. Ti. Venuius, Roma, 137 a.Chr.); Jo. Imîwie
(prototip rv. L. Rustius, Roma, 76 a.Ou.); 11. Augustus (Asia, 28-27); 12. Auguslus (Hispania
19-18); 13. Nero (Roma, cca 65-66); 14. Vesp:tsi,ui (Roma, 69-70); 15. Oomitian (Roma, 95~
%); 16. Traian (Roma, 98-99).
 2 3 4

5 7 8

9 JO !I 12

PI. 46 ./\fonedc de aur din sec. IV-I a.Chr. 1. Statu Filip II (Pd!a, cca 340/336-328); 2 . .Statcr
Alexan~lru cel ./\.fare (Amphipolis, cca 330-.320); 3. Starer Filip III (Ahydos, cca 32.)-317); 1i.
St:w:r Alexandru cei Mare (Odessos, c...:a 280-200); 5. Srnter Alexaridnt cd Marc (Calbris, u.:a
2)0-225); 6. Srater Lysimach (Tomîs, ~ec. II a.Chr.); 7. Stater Lysimach (Tomis, cca 120-1'2);
8. Stater Lysimach (Calbris, cca 120•-72); 9-12. Emisiuni de aur de tip Koson (9 Cll tnonogr:_m1?,
elaborat;\; l 0-11. cu monogramă simpîă; ! 2. făr.î monogramă). PI. 47 Decretul în cinstea lui Acornion din Oyoniso1 1olis. M.N.I.R. (Copie dup:1 orîgi:du!
din Muzeul de Istorie SofLt).
,j

C I

;:.,

PJ. 49 Aşez;lri geto-dacice. 1 Pope~ri, jud. Giurgiu; 2 Cetatea de la Blidaru (Lunc:ini,

îud. Hunedoara).
 PL 51 l Lderâ de ;trgint de b Smcea, jud. CoL1.~1u. M.N.l.R.; 2, 3 Fih<1k de argint :nir;r,
PI. 50 Tezaurul dacic de la Saracsi'iu, jud. A[ba. Argint. M,C.D.R. Aproximativ l:?t. Coada l\1alului, jud. Pr,ihova, :\1.N.i.R. Sc:1rî diferite.
PI. 52 Tcz.aurul de la Lupu, jud, Alba. ArginL M.N.LR Apn,ximativ 1:3.
PI. .53 Ceramică geto-dacică din sec.I a.Chr.-1 p.Chr. M.N.I.R. Scari difer;te.
2

PI. 54 Ceramică gc>to-d:1cici lucraI:i la roată. 1 Poiana, jmL Gahti. M.N.LR; 2, 3 [k::d, jwL
Baciu. M.LR. Scări diferire. PI. 55 Va~ dacic cu imcrîpţîat „Deccbalus per Scorilo'', Sarmiu::gcrns:1 Regia. M.N.I.R_
 PL 57 I Calăreţ reprezenrnt pe un vas de lut de la Rk,lr:\u, jud. Bacău. M.I.B.C.; 2 Aplid de.
PI. 56 Ceramică dacică cu pictură. 1 Mdcia; 2, 3 Sarrnizegnusa Regia. Dup,1 I-L Daicovici11
si R. Florescu. Sc;'lri diferite Pf' un vas de brom: de !a Popeşti, jud. Giurgiu . .M.N.1.R.; 3 Aplică de bronz de la Piatra Roşie,
jud. Hunedoara. ,\1.N.I.T.R, Scări diferite.
 3

PI. 59 Piese ceramice de la R,1G1t3u, jud. Bac1u.l, 3 upaîţe. M.I.B.C; 2 rnpă (imitaţie de
PI. 58 Candelabru de bronz de la Crăsani, jud. fa!omita. M.N.f .R. Aproximativ 1· 2. kantharns). M.l.B.C Sc1ri difr-rite.
PI. 60 Obiecte urilîrare din os de epocă J,11..,ică. Poiana, jud. Galaţi. M.N.l.R. Aproximativ 2:3. PL 61 Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Comranra) Monum , l .· c I
' .' c,m1 tnurn1a. Reco~Hiruirc.
 l

Pl. 62 1 Adamclisi. Metopă de pe Monumentul triumfal. M.:\I.I.R.; 2 Histria. Ruine de epoctt

rom,rn;'L După R. Florescu. PI. 6:1 l Decd·d; 2 Tr;:;.ian. Reproduceri după reliefu! Co!unmci. !vLN.!.R.
 PI. 65 Scene de pe Colum1u lui Traian. l ,-:;ccnde III-•~V; 2 scenele \.XXII-XXXfll; 3 scena LIII.
PI. 64 Columna lui Traian. Vedere din Roma, După C. Cihorius.
 1
• ('"I sccnde CXLV--CXl ·VI·, 2 scenele
PI. 67 So:ne de pe Columna lui Tr.:iia_n. __ ( XX •
•s

3 m~ndc cxxxvn -cxxxvm. [_)up:1 L. ,l wrius. ,, , ~CXXI;

PI. 66 Columna lui Tr,1iar' scen.., LXX'V M.N.LR
0
PI. 68 Columna lui Traian. Scena CXLV: Sinuciderea !ui 0C"ccbal. M.N.I.R