Holocaustul și atrocitățile naziștilor

Holocaustul este un eveniment important în istorie – o memorie

înfricoșătoare a consecințelor prejudecăților și intoleranței și al pericolelor tăcerii
și apatiei. Din acest motiv, subiectul este în același timp oportun și din care putem
învața.
Holocaustul a fost genocidul evreilor europeni în timpul celui de-al doilea
război mondial. Între 1941 și 1945, Germania nazistă și colaboratorii săi au ucis în
mod sistematic aproximativ șase milioane de evrei în Europa ocupată de germani,
aproximativ două treimi din populația evreiască a Europei, ca parte a „soluției
finale la problema evreiască”, programul de exterminare a evreilor, condus de
Adolf Hitler și colaboratorii săi. Germania a implementat persecuția în etape.
Evreii au fost principala țintă a naziștilor, iar cel mai mare număr de victime
au fost evrei. În 1933. în Europa erau în jur de 9,5 milioane de evrei. Cel mai
concentrat în est, populația dinainte de război era de 3,5 milioane în Polonia; 3
milioane în Uniunea Sovietică; aproape 800.000 în România și 700.000 în Ungaria.
Germania avea peste 500.000.
Naziștii
Deținuțiau ucis
evrei și altede
în Lagărul
grupuri de oameni,deinclusiv
concentrare țigani
la Auschwitz
și persoane cu dizabilități. De
asemenea, au arestat și luat
drepturile altor grupuri, cum ar fi
homosexualii și adversarii politici.
Mulți dintre ei au murit în urma
tratamentului lor macabru. Intenția
lui Hitler era de a distruge toate
comunitățile evreiești și de a construi o „rasă stăpână” de arieni.
Din momentul în care au ajuns la putere în 1933, naziștii au persecutat
oameni care nu credeau că sunt membri demni ai societății.
Au introdus legi care le-au discriminat și le-au luat drepturile. Evreilor nu li
s-a permis în anumite locuri și li s-a interzis să obțină anumite locuri de muncă.
 Tortura evreilor începea o dată cu sosirea la lagărele de concentrare. Mai
flagrant este lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, în apropiere de
Cracovia, Polonia. Aceștia erau triați de santinelele SS într-un mod brutal și
inuman. După cum relatează Nyiszli Miklós,  (n. 17 iunie 1901, Șimleu
Silvaniei, Sălaj, – d. 5 mai 1956, Oradea, România), medic și
autor evreu din Transilvania, supraviețuitor al deportării în lagărele naziste de
exterminare:
„Începe trierea. Santinelele SS ne separă în grabă, de o parte bărbaţii, de alta
femeile şi copiii sub vârsta de paisprezece ani, care rămân cu mamele lor. Astfel
şirul lung din faţa garniturii se împarte în două (..) Urmează etapa a doua a
selecţiei. Noi toţi: bărbaţi, femei, copii, defilăm în monom în faţa comisiei de
selecţie. La un semn al doctorului Mengele, ne aşezăm în rândul din dreapta sau în
cel din stânga. Iată-ne împărţiţi în două grupe. După cum observ, în stânga se înşiră
mai ales bătrâni, infirmi, bărbaţi debili, femei şi copii sub vârsta de paisprezece
ani. La dreapta e grupul celor capabili de muncă. ne. Bolnavii şi bătrânii care nu
pot umbla şi cei suferinzi de boli mintale sunt încărcaţi în camioane cu crucea
roşie.”
Grupa din stânga urmează a
fi gazați. În timpul acestui proces,
oamenii erau dezbrăcați, în
camerele de gazare. De obicei, li
se spunea că acestea erau dușuri
sau camere de despăduchere, iar pe
ușile lor scria "baie" și "saună."
Uneori li se dădea un prosop și un
săpun pentru a evita panica, și li se
cerea să țină minte unde își
puseseră lucrurile, pentru același
Cameră de gazare de la Auschwitz
motiv. Când cereau apă pentru că
le era sete după drumul lung în trenurile marfare, li se spunea să se grăbească,
pentru că în lagăr îi aștepta cafea și că se răcește.
O descriere fidelă a procesului de gazare este realizată de medicul citat
anterior, după cum urmează:
 „Eu am cunoscut două moduri de utilizare a ciclonului. Am văzut cu ochii
mei cum se turna conţinutul cutiilor de tablă, vopsite în lac verde, cu volum de
aproximativ un litru, în sala de dezinfecţie. Printr-o deschidere de forma unui coş
de fum, substanţa se introducea peste mormanul de haine şi pături în camera de
dezinfecţie, ermetic închisă, din baraca-spital a lagărului. După vreo două ore
gazul era evacuat din atmosfera
încăperii cu ajutorul unor
ventilatoare electrice. Am avut
prilejul să citesc eticheta de pe
cutii: Cyclon A. Vertilgungsmittel
für Läuseundandere Ungeziefer.
Vorsicht! Gift! (Insecticid contra
păduchilor şi altor insecte.
Atenţie! Otravă!)
Celălalt mod de utilizare îl
citez din jurnalul meu despre cele trăite la Auschwitz. „În sală se află trei mii de
oameni. Bărbaţi, femei, copii... Răsună ordinul: SS-iştii şi Sonderkommando-ul
părăsesc încăperea! — Aceştia ies şi-şi controlează efectivul. Uşile se închid.
Lumina se stinge din exterior. În această clipă afară se aude huruitul unui motor de
automobil. Soseşte un autoturism cu cruce roşie, din care coboară un ofiţer SS.
Acesta ţine în mână patru cutii de tablă vopsite în verde. Cei doi intră pe peluză,
unde, la depărtare de câte treizeci de metri, ies din pământ nişte coşuri de aerisire
joase, construite din beton. Se duc la primul coş. Îşi fixează măştile de gaze. Scot
placa de beton cu care este acoperit coşul. Lovesc capacul patent al unei cutii verzi
şi-i toarnă conţinutul — nişte granule liliachii de mărimea unui bob de fasole — în
gura coşului. Substanţa astfel introdusă cade în tuburile de tablă perforată din
încăperea de la subsol, unde sunt prinse fără posibilitate de împrăştiere. Este ciclon
sau clor sub formă de granule, care, de îndată ce vine în contact cu aerul, produce
gaze. Gazele ies prin perforaţiile tuburilor și în câteva clipe inundă încăperea plină
de oameni. Cadavrele nu zac de-a valma pe pardoseală, ci se înalţă într-un morman
de forma unui turn înalt de câţiva metri...”
Ca aspect exterior, cutiile ce conţineau gazul erau perfect identice, cu
singura deosebire că pe cele ce conţineau materialul folosit la dezinfecţie Cyclon
A, în timp ce pe cutiile aduse în crematorii scria Cyclon B.
Victimele mureau în stare de inconştienţă în timp de 2—5 minute, în funcţie
de condiţiile atmosferice, întrucât pe vreme ploioasă, umedă, cantitatea de oxigen
din atmosferă este mai mare. Manifestările exterioare erau: edeme puternice la cap,
corpul întreg colorat în albastru-liliachiu (cianoză), şi, în sfârşit, un alt simptom
caracteristic otrăvirilor cu cianură: pupila mărită.
În ceAspectul
priveşte compoziţia
interior al Cyclon B
chimică a gazului marcat cu Cyclon
B, cred că era un amestec format din:
acid cianhidric, clor şi, foarte
probabil, nitrogen. Materialul purtător
al gazului, excipientul solid, era
silicatul de calciu. Fixat în acest
material purtător, gazul toxic se putea
păstra multă vreme în cutii ermetic
închise. În clipa când substanţa toxică
intra în contact cu aerul trecea din
stare solidă în stare gazoasă şi, fiind
un gaz uşor, umplea foarte repede
spaţiul disponibil fără ca excipientul să-şi schimbe forma exterioară.”
De asemenea, în lagărul de la Auschwitz s-au efectuat experimente medicale
criminale asupra deținuților și au comis alte fapte care încalcă etica medicală. După
ce au promovat programul de exterminare în lagărele de concentrare, au trecut în
istorie ca criminali medicali. Aici s-au experimentat anestezice şi medicamente
trimise de diferite fabrici de produse farmaceutice. S-au perfecţionat tehnicile
chirurgicale vechi şi s-au introdus procedee noi, riscante. Plăgile se închideau
perfect şi, în multe cazuri, bolnavul rămânea în spital zece-douăsprezece zile după
intervenţia chirurgicală. Apoi li se scoteau firele.
Medicii SS care au efectuat experimente pseudo-medicale în Auschwitz au
inclus:
Profesorul Dr. Carl Clauberg
Acesta a experimentat sterilizarea în lagăr și a dezvoltat o metodă de
sterilizare în masă non-chirurgicală care a constat în introducerea în organele de
reproducere feminine a unui iritant chimic special pregătit, care a produs o
inflamație severă. În câteva săptămâni, trompele uterine s-au închis și au fost
blocate. Experimentele lui Clauberg i-au ucis pe unii dintre subiecții săi, iar alții au
fost uciși astfel încât să poată fi efectuate autopsiile.
Dr. Horst Schumann
La fel ca Clauberg, Horst Schumann căuta un mijloc convenabil de
sterilizare în masă care să permită celui de-al Treilea Reich să efectueze
distrugerea
biologică a
națiunilor cucerite
prin „metode
științifice” - prin
privarea
oamenilor de
capacitatea lor
reproductivă.
Echipamentul de
„sterilizare cu raze
X” a fost amenajat
pentru Schumann
într-una din
cazărmile de la
Birkenau. Din
când în când, erau aduși câteva zeci de bărbați și femei evrei prizonieri.
Experimentele de sterilizare au constat în expunerea ovarelor femeilor și a
testiculelor bărbaților la raze X. Expunerea la radiații a produs arsuri severe la
nivelul abdomenului, inghinei și feselor subiecților și leziuni inflamate care au fost
rezistente la vindecare. Mulți subiecți au murit din cauza complicațiilor.
Rezultatele experimentelor de sterilizare cu raze X au fost nesatisfăcătoare.
Dr. Nyiszli Miklós enunță:
„Intrau una câte una în cabinetul medical şi peste vreo trei-patru minute
ieşeau. În sală lucrau medici îmbrăcaţi în halate albe. Unul dintre ei o lua de braţ
pe noua venită şi, cu un glas blând, cu vorbe alese, o poftea să ocupe loc în fotoliul
din faţa biroului. Deţinuta, stingherită şi surprinsă, se aşeza. Urma apoi a doua
surpriză; medicul îi punea în faţă un formular tipărit. Rubricile goale aşteptau să fie
completate. Un om cu o inteligenţă medie putea completa formularul în vreo trei
minute. Întrebările erau banale; numele şi pronumele, vârstă, domiciliul,
naţionalitatea ş.a.m.d. Abia completa prima rubrică şi deţinuta începea să se simtă
în largul ei în fotoliu. Răspundea rând pe rând la toate întrebările şi parcă devenea
iarăşi om. Sensibilitatea ei se atenua, presimţirile rele dispăreau. Treceau trei
minute. Deţinuta, senină, părăsea încăperea.
În cele trei minute însă, ceilalţi medici
n-au stat cu braţele încrucişate; nu le
trebuiau decât trei minute pentru ca din
aparatul Röentgen foarte puternic să
îndrepte asupra regiunii lombare a femeii
tinere care şedea liniştită în faţa biroului un
fascicul invizibil de raze X, atât de
puternice, încât să ucidă – în termeni tehnici,
să sterilizeze – ovarele femeii. Trei sute de
femei tinere au fost sterilizate în acest mod
pentru a studia dozele de raze X necesare
pentru terapie şi pentru sterilizare.”
Cangrena facială
Dr. Johann Paul Kremer
Uciderea prizonierilor a fost, de
asemenea, însoțită de cerc etări privind
modificările care apar în organismul uman
ca urmare a foametei - în special, atrofia
ficatului. Această cercetare a fost efectuată la lagărul de concentrare Auschwitz
Johann Paul Kremer, doctorant, profesor la Universitatea din Münster, unde a ținut
prelegeri despre anatomie și genetică umană. El a efectuat evaluări ale deținuților
care încercau să intre în spital. Kremer a ordonat ca majoritatea dintre ei să fie
uciși prin injecție cu cloroform în inimă.
Dr. Josef Mengele
„Cercetările lui urmăresc trei probleme. Prima este studiul gemenilor, preocupare
de seamă pe toi globul, mai ales după ce în Canada o femeie a născut cinci gemeni;
a doua este studiul fiziologic şi patologic al nanismului; iar a treia se referă la
cauzele şi tratamentul medical al cangrenei faciale, denumită în termeni medicali
noma facia.
Această boală îngrozitoare se întâlneşte destul de rar. În schimb apare în
masă la copiii din lagărul romilor. De aceea cercetările efectuate au dat rezultate
concrete.
 Până acum, opinia medicilor era că
noma faciei apare mai ales în
asociaţie cu pojarul, scarlatina şi
tifosul. Cercetările din lagărul
romilor contrazic această părere şi
demonstrează că tifosul, difteria,
scarlatina, pojarul şi subnutriţia nu
sunt decât factori auxiliari. La
Lagărul de concentrare de
majoritatea
la Auschwitz copiilor de romi, pe
lingă afecţiunile de mai sus, s-a
putut constata prezenţa unui sifilis ereditar, în timp ce la copiii cehi,polonezi, evrei,
deşi există toţi factorii de risc, noma faciei nu apare, pentru că lipseşte sifilisul
ereditar.”.
Pe 27 ianuarie 1945, Armata Roşie a eliberat lagărul în care au pierit peste
un milion de oameni. Cu fiecare bucată de pământ pe care Armata Roşie înainta,
eliberarea supravieţuitorilor din lagărul de la Auschwitz era mai aproape. Dar a
durat două săptămâni grele până când dorinţa lor de a-şi recăpăta libertatea a
devenit realitate. În sfârşit, în după-amiaza zilei de 27 ianuarie 1945 - era într-o
sâmbătă - trupele sovietice au ajuns la Auschwitz. Forţele germane au încercat să
le ţină piept. 231 de soldaţi ruşi au pierit în luptele pentru eliberarea lagărului. Cei
7500 de deţinuţi salvaţi păreau mai mult morţi decât vii.
Ororile petrecute la Auschwitz nu au ajuns imediat la urechile publicului.
Abia în aprilie 1945 au apărut primele relatări la serviciul german al BBC.
Oamenii au început să povestească la radio iadul prin care au trecut.
Dr. Nyiszli Miklós povestește:
„În seara zilei de 17 ianuarie, deşi nu eram obosit, m-am culcat mai
devreme. Am adormit repede în căldura plăcută a sobei încălzită cu cocs. Cam pe
la miezul nopţii mă trezesc din somn, speriat de explozii puternice, lumini
orbitoare şi duruitul puştilor mitraliere. Aud uşi trântite, paşi apăsaţi răsună pe
pardoseala de beton a coridorului. Sar din pat să văd ce se petrece în jurul meu.
Deschid violent uşa. În sala cazanelor, becurile sunt aprinse. Odăile SS-iştilor sunt
goale, şi uşile larg deschise. Se pare că au fugit cu toţii.
Cele două aripi ale uşii mari, din lemn de stejar, ce dă spre crematoriu sunt,
de asemenea, deschise. Nicăieri nu văd nici un SS-ist. Privirile mele se îndreaptă
întâmplător spre turnurile de pază ce înconjură clădirea. După opt luni de zile,
pentru prima dată văd turnurile fără paznici!
Mă întorc în goană în cameră, îi trezesc şi pe ceilalţi şi începem să ne
îmbrăcăm într-o grabă nebună. Sculaţi, pornim la drumul cel mare! SSul a fugit!
Nu mai putem zăbovi nici un minut în acest loc, unde vreme de opt luni, oră de
oră, neam pregătit de moarte. Nu putem aştepta aici sosirea sovieticilor, ca nu
cumva să cădem în mâinile ariergardei SS în retragere. Dacă ne găseşte aici, ne
lichidează fără îndoială.
Ne îmbrăcăm. Avem haine bune, pulovere groase, paltoane calde şi, ceea ce
este cel mai important pe o temperatură de minus optsprezece grade, suntem foarte
bine încălţaţi. Fiecare luăm cu noi o conservă de carne de un kilogram. Buzunarele
ni le umplem cu medicamente şi ţigarete.
Cu inimile pline de bucuria eliberării ne pregătim de drum. Direcţia: KZ-ul
de la Birkenau! Se află la doi kilometri de crematoriu. La orizont fâlfâie flăcările
unor focuri uriaşe. Probabil arde KZ-ul.
Parcurgem în fugă sala cazanelor. Trecem prin faţa uşii deschise a topitoriei
de aur. Comori ca ale lui Cresus zac în lăzile dijmuite de SS-işti înainte de a se
refugia. Ei n-au putut lua decât un crâmpei din aceste bogăţii. Noi vrem să ne
salvăm viaţa; nici ou ne trece prin gând să ne însuşim ceva din acest tezaur. Noi
ştim că totul este trecător şi că orice lucru are doar o valoare relativă. Excepţie face
unul singur: libertatea!
Ieşim pe poartă; nimeni nu ne opreşte. Această schimbare neaşteptată ni se
pare aproape de necrezut. Traversăm păduricea cu copacii înveşmântaţi în alb.
Păşim pe drumul pe care milioane de oameni au mers la moarte. Ajungem la rampa
de sosire a transporturilor. Trecem pe lângă şinele îngropate în zăpadă. Aici au
coborât din tren milioane de făpturi nevinovate. Aici cei repartizaţi la dreapta şi-au
luat rămas bun, cu priviri îndurerate, de la cei trimişi la stânga. N-a fost decât o
problemă de timp; până la urmă au fost nimiciţi şi ceilalţi.
Într-adevăr, vâlvătaia se înalţă la Birkenau. Ard
camerele de gardă ale lagărului, împreună cu arhivele lor.”
Majoritatea informațiilor prezentate sunt preluate din
cartea „Am fost medic la Auschwitz” scrisă de medicul
Nyiszli Miklós în anul 1946. Am citit cartea cu un real interes,
o curiozitate fără limite și mult dispreț asupra unei ideologii
bolnave. Ororile descrise sunt aproape de inimaginabil, iar obiectivitatea autorului
accentuează veridicitatea acestora. Am atașat un link către versiunea PDF a cărții:
https://www.academia.edu/36765815/Am_fost_medic_la_Auschwitz .

Bibliografie
https://www.bl.uk/learning/histcitizen/voices/holocaust.html
https://en.wikipedia.org/wiki/The_Holocaust
https://www.bbc.co.uk/newsround/16690175
https://www.holocausteducation.org.uk/teacher-resources/materials/
https://www.educationworld.com/a_lesson/00-2/lp2013.shtml
https://ro.wikipedia.org/wiki/Holocaust#Lag%C4%83rele_de_exterminare
https://www.jewishvirtuallibrary.org/nazi-medical-experimentation-at-auschwitz-
birkenau
https://www.dw.com/ro/27-ianuarie-sf%C3%A2r%C5%9Fitul-ororilor-de-la-
auschwitz/a-16538048