Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tanatologie 1
Tanatologie 1
Tanatologia medico-legală este un capitol al medicinei legale, care studiază fenomenele legate de
moartea ființei umane.
Viața și moartea sunt două fenomene opuse dar complementare ale existenței tuturor ființelor
vii, de la celulă la ființa umană, definirea lor exactă fiind imposibilă, ambele fiind înconjurate încă de
mult mister. Ca atare, au fost stabilite criterii fiziologice pentru obiectivarea prezenței vieții la cele două
nivele fundamentale: la nivel celular și la nivelul ființei umane în ansamblu.
Astfel, criteriile de stabilire a prezenței vieții la nivel celular sunt: metabolismul, excitabilitatea și
reproducerea.
Din punct de vedere al organismului uman în ansamblu, viața poate fi definită ca funcție a
elementelor așa-zisului trepied vital, sau funcții vitale: activitatea cerebrală, activitatea respiratorie și
activitatea cardiocirculatorie.
Pe baza acestor criterii de definire a vieții vom putem defini moartea, ca fiind nu un moment, ci un
proces care are loc treptat, prin încetarea ireversibilă a funcțiilor vitale, și care are loc succesiv la toate
nivelele, începând cu organismul ca întreg (respirație, circulație, activitate cerebrală), apoi în toate
țesuturile și organele, sub forma unui proces lent, prin încetarea treptată a metabolismului celular.
Moartea începe deci cu dispariția funcțiilor vitale din organism, și se termină cu moartea ultimei
celule din corp. Din punct de vedere psihic, diagnosticul de moarte cerebrală corespunde practic morții
organismului.
Sindroamele tanatogeneratoare
Manifestările postvitale
Reprezintă viața reziduală a unor celule sau țesuturi, după încetarea vieții din organismul ca întreg,
aceasta însemnând faptul că celulele nu mor imediat după dispariția funcțiilor vitale, ele putund
supraviețui un interval de timp, în funcție de rezistența lor la lipsa de oxigen.
Această perioadă în care aceste celule sau țesuturi își păstrează capacitatea lor de reacție, a fost
denumită perioada vieții intermediare.
Aceste manifestări se întâlnesc în general în țesuturi mai puțin diferențiate, și deci mai rezistente
la anoxie, trecând mai rapid de la metabolismul aerob la cel anaerob, și dispunând de un echipament
enzimatic autolitic mai sărac.
Felul morții
Stabilirea felului morții în violentă și neviolentă, este criteriul primordial al oricărei autopsii
medico-legale.
- moarte violentă se produce sub acțiunea factorilor traumatici din mediul extern (mecanici,
fizici, chimici, biologici și psihici) asupra organismului, suficient de puternici, încât să cauzeze decesul;
- moarte neviolentă are loc sub acțiunea unor cauze intrinseci organismului (tulburări
cardiocirculatorii, inflamații, tumori, etc), manifestate printr-o boală acută sau cronică decompensată.
Moartea violentă este de regulă consecința încălcării sau nerespectării legii, și prin aceasta face
obligatorie autopsia medico-legală.
Din punct de vedere juridic morțile violente se incadrează în una din următoarele categorii, în
ordinea frevenței lor: accidente, sinucideri și omucideri.
La omucideri se descriu 2 categorii aparte: eutanasia și execuția comandată de stat.
Moartea suspectă este o noțiune juridică, și se referă la moartea produsă inexplicabil, într-o
situație necunoscută, adesea fără martori, ea creând suspiciunea că ar putea fi vorba de o moarte violentă;
este deci suspectă prin condițiile și circumstanțele în care apare.
În cazul unei morți suspecte, organele judiciare recurg la expertiza medico-legală, conform
prevederilor Codului de Procedură penală.