AS IS sau LUMEA, ASA CUM E EA.

Hai sa fim cinstiti: in tara noastra sunt circa 20 mil locuitori, cu un spor natural negativ si o
migratie externa in crestere, ceea ce ar duce la o scadere a populatiei in timp de pana la circa
15 milioane in 2050. Socant este ca daca populatia in varsta de 35-49 de ani reprezinta azi ca
un sfert din total, copii de 0-4 ani reprezinta doar 4,6%!!! Daca extrapolam datele, peste 35
de ani, populatia in virsta de peste 35 de ani pana la 40 ar putea reprezenta in jur de 4% iar
cea de peste 70 in jur de 20%? Ei bine, m-am jucat un pic cu cifrele, ecuatia ar putea
cuprinde mult mai multi factori, dar realitatea e ca situatia Romaniei peste 30 de ani este
departe de a fi placuta caci acest segment de populatie, de peste 35 de ani pana la 49 de ani
este unul din cele mai productive si din el ne tragem practic cea mai mare parte a PIB-ului.
Aici sunt cei mai multi antreprenori, cei mai multi oameni care s-au stabilizat si cei mai multi
oameni care isi au o familie sau se gandesc sa isi intemeieze una. Si daca peste 30 de ani,
fara sa luam in calcul migratia externa in crestere si eventuala mortalitate care ar scadea
cifrele, acest segment de populatie nu are de unde sa fie mai mult de 4,6% din totalul
populatiei Romaniei…atunci…va intreb, viitorul suna bine? Suna groaznic. Mai ales daca luati
in calcul ca ei vor sustine pensiile unui segment care azi reprezinta circa 25% din populatie!
Daca acum 25% sustin sistemul de pensii, cand il vor sustine doar 4,5% cum suna?
Ingrijorator nu? Dar mai aveti un pic de rabdare. Pana la sfarsitul cartii va promit ca vin cu
solutii. Totul depinde de noi.
Astazi, din totalul populatiei 55% este urbana ceea ce inseamna ca undeva in jur de 45% inca
traiesc intr-un mediu in care toaleta este in spatele curtii dar, si acesta este un lucru bun,
inca se autogospodaresc si nu depind de nimeni si nimic ba chiar trimit alimente catre zona
urbana (hai reunoasteti dragi corporatisti ca muraturile si carnea la galeata sunt inca pe
wishlistul vostru de Craciun!).
Doar circa 6 milioane sunt salariati (fara a lua in calcul salariatii functionari publici caci
acestia reprezinta un cost pentru cei 6 milioane), o cifra in crestere in ultimii ani. Adica
undeva in jur de 30%, putin peste cei 25% de mai sus. Dintre acestia, conform unui studiu
Ernst Young, peste 70% declara ca fac ore suplimentare dar, si aici va rog auziti tobele…
potrivit Eurostat, productivitatea muncii este de 6 ori mai mica decat media in Europa, de 7,5
ori mai mica decat in Germania si de 8 ori mai mica decat in Olanda!!!
Conform aceluiasi studiu, desi cu totii muncesc mult mai mult decat in urma cu 3 ani,
salariatii romani au mari probleme cu banii, aproape 50% au renuntat la activitatile de
relaxare, zic ei din motive financiare, iar circa 15% au amanat un posibil copil din aceste
motive! Asta in timp ce cercetatorii de la Universitatea din Virginia au descoperit circuite
neuronale care duc direct de la creier la sistemul imunitar. Banuiesc ca cei 50% care au
renuntat la activitatile de relaxare sunt extrem de sanatosi.
Deci peste 30 de ani vom avea un segment de circa 4% care va sustine unul de circa 25%.
Matematic. Pe de alta parte, sistemul de educatie este in colaps (graficul PISA!!! Din
trainingul leadership RBL) cu elevi satui sa retina fara sa aplice, cu materii fara substanta
actuala iar sistemul de pensii are si el problemele lui data fiind aceeasi minunata matematica
care arata ca in Romania este aproape imposibil sa traiesti din pensie, chiar DACA esti
sanatos! Daca vreti sa faceti un exercitiu, ganditi-va ca in Romania sunt circa 5.290.000
pensionari care traiesc cu o pensie medie de 894 lei. 894 DE LEI!!!
Sa revenim. In Romania sunt 21 de ministere care au circa 300.000 salariati, adica undeva in
jur de 1,5% din total populatie. Daca vreti, o imagine plastica, din zece romani, 3 muncesc
pentru a trai ei si altii 7. Din ei, 5 sunt copii, tineri, batrani care fie se vor inscrie in circuitul
muncii (ati vazut cu ce sanse peste 30 de ani) fie au iesit din el.
Mai mult de atat, conform unui studiu World Vision, peste 72% din familiile cu copii nu le
asigura dieta minim acceptabila, 37% din populatia peste 15 ani prezinta analfabetism
functional, rata abandonului scolar este de 18%, aproape dublu fata de rata UE, 20% dintre
tinerii din mediul rural raman doar cu 8 clase din care o treime sunt expusi saraciei, 46% din
persoanele din mediul rural nu au ocupatie, 43% din locuintele Romaniei nu sunt racordate
la canalizare, iar 40% din populatia Romaniei traieste cu riscul saraciei si al excluziunii sociale
(va reamintesc: 3 muncesc pentru 7 din care 4 sunt in risc?!? Adica batranii si copii? Si unde
e protectia sociala? Educatia?) si nu in ultimul rand, 225.000 de copii se duc zilnic flamanzi la
culcare.
Dintre cele 21 de ministere, va pot spune eu cateva care in ultimii cativa ani au aratat o
eficienta tipic noua (desi nu sunt partizanul ideii ca Romania are o problema, ci mai degraba
ca unii dintre noi au, insa in ultimii ani am ajuns la o masa critica de prostie si ineficienta care
ma fac sa generalizez):
- sanatatea si internele (cazul „Colectiv” a zguduit efectiv guvernul atat de tare incat
primul ministru si-a dat demisia, deci no comment despre acestea doua, este atat de
evident pentru oricine … ),
- educatie (dragii mei, orice rezultat pozitiv este doar al celor care l-au obtinut,
eventual in tandem profesor-elev/elevi, dar in nici un caz al sistemului!!! Pe de alta
parte, TOATE cele negative, ii sunt imputabile incepand cu abandonul scolar si
terminand cu ratele de succes la examene si cu nemultumirea crescanda a elevilor in
ceea ce priveste sistemul! Romania ESTE cea mai saraca tara din UE si in acelas timp
tara cu cei mai putini cetateni cu studii superioare, oare exista vreo legatura?
Romania aloca cel mai mic buget din UE per elev, 500 Euro/an, iar 2 din 3 copii de
varsta bacalaureatului nu iau sau nu ajung sa dea acest examen. Pana si vecinii nostri
bulgari, aloca 610 Euro. In ultimii 4 ani, circa 350.000 tineri au ratat bacalaureatul. Ce
pot sa faca ei decat sa emigreze sau sa creasca rata saraciei? Ce sanse au in
Romania?!? Daaaar, surpriza! Ei POT vota. Si stim cu totii ce inseamna asta! Cu toate
astea, corpul profesoral este urias: 220.000! Peste 10%! Dar, asa cum va spuneam,
exista solutii si vesti bune: cum zice Vlad Petreanu, „iata si speranta!”, si tot el,
continua: „In judetul Cluj, eleva Doriana Sandru, a luat 10 pe linie la bac, dupa ce, 4
ani la rand, a avut media generala 10 la liceul din Huedin. Aceasta tanara a facut zilnic
naveta din comuna Ciucea in Huedin, mai mult de 20 de km, cu autobuzul si cu
trenul, iar in ultimii 2 ani, scoala nici macar nu i-a mai decontat transportul. Intrebata
cum a reusit aceasta performanta, Doriana a raspuns asa: Nu a fost usor, dar a
meritat, PENTRU CA DOREAM SA INVAT! Iata ce banala poate fi explicatia
progresului. Trebuie doar sa vrei.” Va zic, eu, exista solutii sa facem asta sa mearga la
scara larga in Romania.),
- fondurile europene (parafrazand, „avem aproape 40 de miliarde de Euro; ce facem cu
ele?” Beneficiarii depun frenetic proiecte, statul face greseli uriase, incepand cu un
aparat birocratic incompetent care traieste cu spaima Curtii de Conturi si finalizand
 cu hotarari de guvern prin care linii bugetare aprobate anterior si in baza carora
beneficiarii au facut cheltuieli – callul 76 pe POSDRU va spune ceva dragi oameni din
AMPOSDRU? – DISPAR!),
- transporturi (nici macar sa nu ma starniti! Aici avem cel mai scump km de autostrada
din lume, un CFR pe moarte si un TAROM falimentar! CNADNR are un buget anual de
1,5 mld EURO. In 10 ani, CNADNR a facut frumos pa-pa la 15 mld Euro. Cati kilometri
de autostrada are Romania? Nu ei frizeaza bunul simt ci noi frizam prostia!)
- finante (viteza de indatorare a Romaniei este uluitoare. Astfel, în anul 2000, datoria
publică a României (www.mfinante.ro) era de 10,5 miliarde de euro; în anul 2007,
aceasta era de 22,8 miliarde de euro; în anul 2009, cifra ajunge la 34,8 miliarde de
euro; în anul 2010, cifra este 45,3 miliarde de euro; în anul 2012, suma datoriei
publice atinge 54,3 miliarde de euro; în anul 2014, cifra este de 65,9 miliarde de euro.
În perioada 2000-2014, luată în discuţie, datoria publică a României creşte de peste
şase ori, mai precis de 6,3 ori. Anii în care se înregistrează cea mai mare creştere (faţă
de anul anterior) sînt 2007, cînd creşte cu 21,7%, 2009, cînd creşte cu 26,4%, 2010,
cînd datoria publică creşte cu 30,3%. Ca şi în cazul Greciei, criza economică din anul
2008 a dus la o creştere mare a datoriei publice. Ca pondere în PIB, datoria publică a
României a ajuns la 44,14% în anul 2014. După cum observăm la intervale de timp
foarte scurte, datoria publică a României se dublează. Dacă vom continua aşa, este
mai mult decît o certitudine că, după anul 2020, România nu va mai îndeplini criteriul
de la Maastricht legat de datoria publică şi va deveni una dintre ţările îndatorate ale
lumii. Dorel Dumitru Chiritesu –Dilema Veche, 2015)
- consultare publica si dialog civic – poftim?!?! Nici macar ei nu cred ca se iau in seama.
Pagina lor la momentul in care scriu aceste randuri, pagina lor este „in curs de
actualizare”. Imi imaginez ca doamna ministru Violeta Alexandru are in primul rand o
sarcina incredibil de grea prin a credibiliza acest gen de minister. Apoi, in conditiile
unei fluctuatii ministeriale rare in istoria Romaniei (ma gandesc ca in ritmul asta, toti
romanii vor fi ministru cel putin o data in viata; stiati ca numai la portofoliul de
finante, au fost pana in momentul in care scriu aceste randuri, nu mai putin de 23 de
ministri din anul 1989 pana in mai 2016? Aproape unul pe an! Care ar putea fi
continuitatea proiectelor, intelegerea problemelor, capacitatea sistemului de a
absorbi aceste socuri care sunt date de schimbarea ministrului?)
- departamentul pentru relatia cu parlamentul… adica?!?
- departamentul pentru relatiile cu romanii de pretutindeni – glumiti?!? Le dati like pe
Facebook sau ce?!?
- mediul, apele si padurile – eu nu stiu de nici un proiect strategic in ultimii ani in
folosul Romaniei. Poate Rosia Montana, dar stai, aici guvernul sustinea Gold Corp. A,
gresesc, va mai pot spune niste hidrocentrale care au distrus niste ecosisteme in
ciuda plangerilor si insistentelor de a nu se realiza…
- muncii, familiei, protectiei sociale si persoanele varstnice – proportiile muncii,
familiilor, ale protectiei sociale si persoanelor varstnice nu le dau in nici un fel o aura
de minister care stie ce face…dupa cum am vazut: 3 oameni muncesc pentru 7, iar 4
din cei 7, traiesc in risc de saracie!
 - cultura – mda… ni se cere o subscriptie publica pentru una din operele de arta a lui
Brancusi, „Cumintenia Pamantului”. Iata intr-adevar masura capacitatii acestui
minister. Nu am nimic impotriva ideii in sine, e posibil sa fie probabil singura lor sansa
sa adune fondurile necesare. Dar mie unul imi arata, efectiv, masura „puterii” acestui
minister.
- dezvoltarea regionala si administratia publica… din nou: adica?!?
- economia, comertul si relatiile cu mediul de afaceri, hai sa fim seriosi! Noi nu avem o
economie ci doar cativa haiduci grozavi care au curajul sa se lupte cu hatisul legislativ
si fiscal in care nu vezi nici o luminita la capatul tunelului, haiduci care sunt haituiti
constant de ANAF (nu spun ca nu si justificat in unele cazuri). Restul nu sunt
antreprenori. Sunt corporatii care fac calcule simple bazate pe asumarea riscurilor
enumerate mai sus si care nu isi asuma aceleasi riscuri precum haiducii. Niciodata. Au
si ele riscurile lor, dar intre a inchide un punct de lucru si a inchide afacerea, intre a
avea 10% in minus la cifre si intre a pierde casa, diferentele sunt uriase.
- Energia – care energie? Nu cunosc nici un proiect strategic facut de statul roman. Nu
cunosc nici o prevedere care sa vina in sprijinul energiilor verzi, ba dimpotriva, stiu
sigur ca e un cosmar sa incerci sa iti construiesti un sistem fotovoltaic de minimizare
a costurilor cu energia, fie ca esti persoana fizica sau juridica. Atentie! Pe banii tai. Nu
ai statului. Dar cosmarul ramane.
Acestea fiind zise, imi cer scuze reprezentantilor celor 14 ministere nominalizate mai sus, dar
consider ca primul pas necesar este sa fim realisti. Si asta inseamna sa intelegem ca:
- Guvernul Romaniei este in mare parte incompetent sau nu poate sa realizeze mai
mult in conditiile date. Va reamintesc: 23 de ministri de finante in 27 de ani! Si cand
spun Guvernul, ma refer la acest aparat in sensul lui larg si pe o perioada de timp mai
lunga, nu neaparat la Guvernul actual.
- Premizele sunt incredibil de grave sau ASA PAR.
- Toate, TOATE ministerele care ar trebui sa asigure viitorul sunt in buda: educatia –
colaps pentru ca 2 din 3 copii nu ajung sa aiba 12 clase, sanatatea – colaps pentru ca
1 din 10 medici iese din tara si nu se mai intoarce iar restul se lupta cu un sistem
bolnav (ce ironie, ca tocmai sistemul de sanatate sa fie bolnav, nu-i asa?), energia –
pentru ca nu pune bazele unei vieti sanatoase si al unui consum din surse alternative
si sustenabil pentru viitor, economia - pentru ca in loc sa hraneasca antreprenorii
(haiducii, nu corporatiile ci SME-urile care sunt coloana vertebrala a oricarei
economii) ii ucide. E drept, au aparut si cateva prevederi interesante, dar inca nu le
salut. Ma abtin pana vad rezultatul efectiv pe clientii mei. Care, in cea mai mare
parte, nu si-au regasit entuziasmul primelor clipe ca si oameni de afaceri, clipe
transformate repede intr-o lupta acerba si continua pentru supravietuire si nu
acumulare. Dar si aici am vesti bune: ii deplang pe majoritatea pentru mediul
inpropice lor, dar ii felicit pe cei putini care datorita pasiunii cu care ard, au reusit sa
„aprinda” afaceri extraordinare din nimic (vezi cazul Dedeman).
- In general ma urmareste imaginea ca peste 30 de ani, cand voi avea 69 de ani, doar
cca 4% din populatia Romaniei se va afla in postura de a plati toate costurile. Acum
sunt undeva in jur de 30% si tot nu reusim. Dar nici nu spun ca totul e din vina celor
30% si nici nu spun ca cei 4% nu au nici o sansa. Spun doar ca nu vad nici un master
 plan, nici o strategie pe 10, 20 de ani. Haiducii, se vor descurca, se vor reinventa, vor
supravietui si vor creste. Dar eu, si altii ca mine care acum au intre 30 si 40 de ani,
daca voi/vor depinde de sistemul de pensii de stat, voi/vor avea o mare problema.
Caci este posibil ca acesta sa nu mai existe. Daca voi depinde de sistemul de sanatate
de stat, voi avea o alta problema, caci acesta tinde catre a deveni un mare laborator
de tranzitie pentru cei care vor pleca in afara. Nu spun ca medicii de 30 de ani nu sunt
buni. Spun doar ca nu pot sa cer nimanui sa respecte juramantul lui Hipocrate in
Romania cand el ar putea fi la fel de bine respectat in Anglia primind de 10 ori mai
mult in schimb. Si ma intreb cine ar accepta sa ramana si de ce. Si ma mai urmareste
faptul ca poate voi avea o pensie medie de 900 de lei cu care va trebui sa imi asigur
sanatatea, hrana si securitatea. De fapt ma ingrozeste acest gand. Atat de tare incat
voi inchide aici capitolul si il voi deschide pe urmatorul intr-o nota cu totul noua.

TO BE sau LUMEA CU AR TREBUI SA FIE

Iata cam care e tara ideala in care as vrea sa traiesc peste 10 ani:
- Copii mei si altii, sunt in siguranta la scoala unde cineva ii lasa sa se descopere si le
reveleaza secretele matematicii, fizicii, chimiei, etc, intr-un mod in care acestea ii
atrag, ii provoaca. Acolo ei isi gasesc menirea sau pasiunile, isi petrec timpul pana in
jurul dupa amiezii, experimenteaza in sali de clasa, in natura, in grup sau individual,
trag concluzii, invata sa gandeasca, sa se dezvolte constant si sa se bucure de orice
provocare aruncata de viata fara a purta nici un stigmat, invata sa iubeasca natura,
oamenii, planeta. Profesorii sunt oameni precum minunata mea sotie, oameni de la
care „te incalzesti” precum iarna de la o soba, un foc sau un soare. Copii recunosc
legumele, fructele si le prefera pe cele crescute in gradina proprie a bunicilor in
detrimentul dulciurilor. Mai ales ca fiecare leguma a primit un nume de la ei insisi
intr-una din duminicile petrecute la bunici.
- Drumurile, spitalele, scolile, tribunalele, sunt asa cum ar trebui sa fie: fara efecte
adverse. Fara pierderi colaterale. Solare si pline de oameni frumosi care isi vad de
treaba lor. Marea lor majoritate prefera cartile si interactiunile decat televizorul si cu
totii sunt in continua dezvoltare. Iesirile in natura sunt un „must do” saptamanal daca
nu pentru a petrece timp cu familia sau prietenii, atunci pentru a pastra o linie de
echilibru in sanatate. Telenovelele si stirile de la ora 5 au disparut. Si emisiunile trash
gen show-urile pacatoase.
- Banii nu sunt un scop ci o consecinta iar sanatatea e pe primul loc, inaintea banilor.
Iubirea este singura religie adevarata si lumea a inteles ca Biblia si Coranul sunt carti
bune dar totusi carti scrise de oameni care au trecut ceea ce au scris prin propriul
filtru.
- Pasiunea este cea care ne va determina cariera si drumul in viata. Oamenii fac lucruri,
nu asteapta sa li se intample.
- Oamenii au libertate si pot sa isi exercite acest drept de a se bucura de viata. Ei sunt
constienti de ceea ce li se intampla, de trecutul lor, de context, de bucuria vietii.
Poetic, asa-i?
Imposibil? Probabil.
As mai putea scrie. Dupa cum fiecare dintre voi ati putea adauga. Intrebarea e daca exista
vreo sansa sa vedem asa ceva in timpul vietii noastre.
Mesajul cartii mele nu este in nici un caz deznadejdea. Stiu ca sistemele functioneaza prost
sau nu functioneaza deloc, stiu ca daca urmarim viata unui om de la nastere pana la final, in
Romania, este o aventura incredibila si ma refer aici la faptul ca scapa, zi dupa zi, SCAPA.
Vreti exemple?
La nasterea primului meu copil, Mihai, am avut ocazia sa petrec cateva ore bune in spitalul
numarul 1 din Craiova. Cel mai mare spital din regiune, centrul invatamantului sanitar, in
jurul caruia roiesc toti doctorii marii si toate milioanele de Euro alocate. Un spital cu peste 10
nivele, cu unitate UPU si cu laboratoare. Si totusi, vreau sa va spun o poveste. Este
cutremuratoare. In momentele in care asteptam nasterea lui Mihai, prima mea sotie fiind in
travaliu, a trebuit sa ma si plimb. Desi am asistat in direct la nasterea tuturor celor 3 baieti ai
mei, au fost si momente in care a trebuit efetiv sa astept in afara pentru realizarea altor
proceduri care nu necesitau suport sau nu erau in preajma momentului magic. Si astfel am
identificat toate reperele importante: sala de nasteri, saloanele, toaleta, sala nou nascutilor,
etc. Pe unul din aceste trasee, intre sala de travaliu si toaleta, intr-o cutie de carton, era
asezat un fat mort. Repet: PE UNUL DIN ACESTE TRASEE, INTRE SALA DE TRAVALIU SI
TOALETA, INTR-O CUTIE DE CARTON, ERA ASEZAT UN FAT MORT. Da, acolo unde toate
viitoarele mamici, TOATE VIITOARELE MAMICI, il puteau vedea si probabil l-au si vazut,
ducandu-se la toaleta, caci in 100% din cazuri, inainte de nastere, viitoarele mamici, vor
merge la toaleta!!!
Nu vreau sa zic nimic mai mult decat ca dincolo de boala atat de puternic intiparita in sistem:
salarii mici, promovarea nonvalorii, nepotismul, spagile, faptul ca fara spaga oamenii mor,
etc, acest sistem a creat monstrii. Oamenii au uitat de ce au devenit doctori. Chiar si cei mai
buni dintre ei, in majoritatea lor, au uitat de ce au devenit medici. Au uitat si se lasa doborati
de sistem si de hibele lui, au uitat sa vorbeasca cald unui pacient, caci aest impact este
urias…au uitat sa ii incalzeasa mai intai sufletul. Pentru ca atunci cand erau mici au visat asta
si au raspuns la intrebarea aia cu ce vrei sa te faci cand o sa fii mare cu un cuvant urias si
care obliga: DOCTOR. Stimati OAMENI minunati care va ocupati de sanatatea noastra, va rog,
daca este un singur lucru pe care il veti dori sa il luati cu voi din aceasta umila incercare a
mea, atunci acela sa fie aducerea aminte a visului vostru de copii. Stiu ca va e greu, stiu ca
sistemul e cumplit, dar in fiecare din voi este puterea. Zambiti si aduceti caldura in sufletele
celor care intra pe usa cabinetelor voastre. Fiti in primul rand, medic de suflet si apoi de
specialitate. Stiu ca se poate, am in casa unul. Sotia mea, este exemplul meu si minunea
mea.
Spuneam ca e o aventura. Si daca mai vreti exemple, ganditi-va ca in scoala copii inca sunt
abuzati de profesori, daca nu fizic, verbal cu siguranta, ganditi-va ca abuzurile se continua si
acasa cu parinti care isi ponesc odraslele sau le taie aripile prin comportamentul specific
romanesc dat de intelepciunea populara si putem incepe cu „bataia e rupta din rai”, si
putem trece prin „banul e ochiul dracului” sau „banii nu aduc fericirea” (asta vizavi de
educatia financiara) sau „fereste-ma doamne de prieteni” si uite asa…caci, astfel transferam
copiilor nostrii toate temerile si problemele noastre…
Si apoi? Facultatile?!? Imi aduc aminte de examenul meu la contabilitate din primul an,
examen la care nu am trecut indiferent ca aveam 10 pe linie pana atunci si stiam ca pe apa
materia, pana tata nu a dus domnului Trandafir un set de oale?!? Probabil de-aia urasc si
acum contabilitatea. A fost primul examen care m-a adus cu picioarele pe pamant. Ce ironic.
Tocmai contabilitatea 
Stiu, am fi putut iesi altfel din asta. Dar mi-a luat ani de zile mie sa inteleg. Mama si tata nu
ar fi crezut niciodata ca ar putea sa procedeze altfel. Eram la 10 ani de zile de la Revolutie.
Si apoi, daca omul nostru a carui aventura o petrecem impreuna a trecut de scoala, dupa ce
a scapat de copilarie, abuzuri, batai, de o familie disfunctionala si de tare sociale care i-au
fost adanc gravate in „program”…apoi… care este urmatorul pas?!? In mod sigur si logic:
munca si o familie proprie. Unii mai inteligenti asteapta un pic, isi iau un an sabatic si il
petrec fie prin scoli straine, fie spaland vase sau in constructii, tot in strainatate. Altii, se
grabesc si se apuca de treaba. Unii reusesc. Altii nu. Pentru ca se lupta cu lipsa protectiei
sociale, lipsa incluziunii sociale, lipsa oportunitatilor, lipsa educatiei, lipsa parteneriatului
public-privat, lipsa increderii, lipsa finantarii, etc… si obosesc ajungand sa aiba o nenorocita
de pensie de 900 de lei. Unii. Caci altii reusesc. Putini. Dar si ei se lupta continuu. Si ei ajung
sa faca infarcturi la 45 de ani, se lupta cu obezitatea, cu probleme de sanatate ale parintilor,
cu ANAF-ul sau mai stiu eu…
Este cumplit de greu. Incredibile obstacole sunt in calea noastra. Si atunci…care e calea? Ce
trebuie sa facem? Sa emigram toti? Sa furam si noi? Sa facem surf pe valul ipocriziei si
nepotismului? Sa ne afundam si noi in sistem?

THE PATH sau CALEA

Hamdy Ulukaya, CEO al Chobani, marca de iaurt in SUA a donat 10% din actiunile companiei
catre angajati. Astfel, cele mai mici pachete, potrivit New York Times, vor aduce catre fiecare
dintre toti cei aproximativ 2000 de angajati un minim de 150.000 $.
In acelasi spirit, Leroy Merlin vrea sa isi imparta profitul cu angajatii.
De asemenea, CEO Chobani, Ulukaya, a refuzat vanzarea companiei catre Pepsi. Ceva imi
spune ca nu are de-a face cu oferta Pepsi ci cu ceva mai sentimental. Nu a fost nici o
presiune din partea angajatilor. Sunt sigur. Ci altceva, sentimental.
Dedeman. O alta poveste in care educatia si bunul simt conteaza. O alta afacere care a
crescut din nimic pe o piata matura si a dat lectii marilor concerne.
Exact ce au in comun cele doua afaceri, Chobani si Dedeman: faptul ca pe piete mature, au
dat lectii marilor concerne, au creat business-uri din nimic. Au ramas congruenti viselor lor si
educatiei. Au pastrat sufletul acolo.
Se poate. Oriunde.
Altfel.
La intalnirea pentru strategie a Danone, unde au fost tot top managementul plus alte câteva
zeci de angajati cheie, s-a ales o tinunta nonformala. Nu in sensul pantalonilor scurti ci in
sensul perucilor si costumelor si ochelarilor funny, care au fost purtati pe toata perioada
intalnirii. 3 zile. De catre toata lumea. Toata lumea.
In fapt, Danone a creat un climat. Unul haios, plin de legaturi altfel in care creativitatea sa isi
gaseasca locul. In care formalismul ierarhic a disparut si a lasat locul intimitatii, prieteniei,
fun-ului si a dat sansa dezvoltarii unei noi strategii. NOI strategii.
Orly Lobel, autoare a cartii „Oamenii talentati vor sa fie liberi”, absolventa Harvard si experta
in dreptul muncii si in economie comportamentala, ne releva o noua paradigma a muncii. Ne
arata exact ceea ce vor talentele si ceea ce au nevoie pentru a se dezvolta si pentru a duce in
spate o economie: libertate si incredere. Un alt climat. O noua paradigma, o noua
oportunitate pentru cei care vor intelege noul „limbaj de programare” al „locomotivelor”.
Locomotivele sunt liderii. Cei care fac lucrurile sa se intample. Initiatorii. Inovatorii. Cei care
gasesc solutii si le implementeaza.
Deci…
Danone intelege ca este nevoie de un nou climat pentru aparitia creativitatii, intimitatii si a
legaturilor interumane. Leroy Merlin si Chobani impart profiturile cu angajatii si ii motiveaza
astfel.
O cale lunga de la modul de a face business a lui Ford si teoria lui Taylor. Acestia vedeau
oamenii precum niste mici robotei, a caror productivitate depinde in cea mai mare parte de
capacitatea managementului companiei de a le crea un protocol de munca cat mai bine
analizat si eficient. Timpii de lucru si operatiunile erau imbinate perfect astfel incat eficienta
sa fie maxima.
Astazi, Google si alte companii lucreaza pe task-uri alocate, dau cate o zi libera angajatilor
pentru a crea si se implicca in orice proiect vor. Multe companii creeaza camere de relaxare
in care angajatii beneficiaza de masaj, somn sau sauna.
Incepem sa intelegem ca depindem de talent. De creativitate. De incredere. Ca acestea apar
intr-un climat special.
Incepem sa intelegem ca depindem de intreg angrenajul. De idei care apar in orice birou nu
numai in cele ale top managementului.
Incepem sa intelegem.
Si este valabil in orice domeniu. Nu numai in business. In orice domeniu. In orice situatie in
care e nevoie de o solutie. De o schimbare.
Sa ne intelegem. Nu vreau sa ma refer la o shimbare care sa intoarca spatele oamenilor
extraordinari care au creat pana acum. Care au dezvoltat pana acum. Ma refer la o
schimbare care face loc celor care vad in haosul actual. Vizionarilor. Creatorilor actuali. Care
IMPREUNA cu cei care pot fi numiti intelepti si experimentati, in mod ECHILIBRAT, sa
PRODUCA ceea ce putem numi NOUA LUME. Suntem in pragul unei noi lumi. Trebuie sa o
primim, sa o imbratisam si sa ne ADAPTAM acestei lumi noi. Daca vrem sa supravietuim. Caci
asta este miza. Supravietuirea businessului, a comunitatilor, a noastra. Probleme precum
incalzirea globala au gasit raspuns intr-un tip neadaptat care a fost marginalizat mai toata
viata lui, care nu si-a gasit locul pana nu a divortat de doua ori (pana acum), care a visat mult
si extrem: Elon Musk. Cine s-ar fi gandit ca o singura companie, prin forte proprii, o
companie care a fost la cateva minute de faliment, va schimba fata industriei auto? Nu
giganti precum General Motors are ar fi putut schimba totul si ar fi putut promova usor
ideea. Ci o companie a unui tip are vine in blugi si helanca si iti arata cum un acoperis
(https://www.theguardian.com/environment/2016/oct/29/tesla-boss-elon-musk-unveils-
solar-roof-tiles) poate schimba modul in care energia va fi creata si folosita. Acelasi om de
mai devreme. Elon Musk. Acelasi om care viseaza acum la colonizarea Marte. Absurd?
Probabil. Dar la fel de probabil este ca acelasi „absurd” sa fi aparut in perceptia noastra si
acum cativa ani cand a incercat sa ne spuna despre Tesla. Si acum Tesla este aproape cea
mai folosita masina in industria taxi. Tarile nordice incep sa adopte masuri legislative care sa
scoata din uz masinile care folosesc carburanti.
Aceleasi tari nordice sunt cotate ca avand cel mai bun invatamant. Aceleasi tari nordice care
reduc intervalele de munca. Aceleasi tari nordice care au cele mai bune economii. Cele mai
stabile. Cele mai echilibrate.
Ceea ce spun este ca in lume se petrec mutatii pe care daca nu le intelegem si asumam, la
care daca nu ne adaptam, vom disparea. Ca si business sau ca tara.

In fapt, aceasta carte este si despre leadership. Pentru ca fara lideri nu vom putea face nimic.
Ei vor trebui sa creeze sau sa faca loc creatiei, vor trebui sa inoveze, sa comunice, sa repare
sau sa aduca. Sa importe sau sa aduca acasa valoare. Sa creeze oportunitati sau sa descopere
singuri drumuri. Este despre a nu ne da batuti. A nu ne abandona menirile. Stiu o groaza de
oameni are au plecat pentru bani si s-au intors acasă pentru suflet. Care au plecat din tara
pentru o viata mai sigura si s-au intors pentru ca siguranta nu te incalzeste deloc, iar
singuratatea si viata sigura dar fara radacini este la fel de dureroasa, ba chiar mai dureroasa
decat viata cu radacini dar fara siguranta. Sau la ghisee.
La dracu cu ghiseele!!! La dracu cu dumurile proaste! Cu nesiguranta! Cu politicienii hoti si
profitori! Sa le intoarcem spatele si sa ne luptam. Sa cream lumi noi pentru noi, paralele cu
ale lor.
Slava Domnului, impozitele pentru o firma cu doi angajati care nu face consultanta sunt de
1%. Slava Domnului avem si doctori buni si profesori minunati, dar putini! Avem aceleasi
sanse si aici dar in plus aici avem parintii, prietenii, casele batranesti, muntii nostrii,
mamaliga, gratarul, cortul, si mai stiu eu ce ne incalzeste sufletul.
Sa cream lumi noi si paralele cu ale lor zic. Nu putem sa scapam de ghiseele lor? Atunci sa
procedam precum Bogdan: http://bogdanstoica.ro/index.php/item/21025-cel-mai-prost-
serviciu-de-inmatriculari-din-lume-fotoreportaj.
Sau sa cream lumi paralele. „User innovation, the path to entrepreneurship.” Adica daca te
doare ceva, esti liber sa construiesti propria ta solutie. Asa a aparut totul de fapt pe lumea
asta. Cineva a constatat ca ceva nu e sau nu e facut bine, si a inceput sa il construiasca. Asa a
devenit grozav skateboard-ul, cand un baiat s-a gandit sa construiasca o placa pentru
momentele cand nu sunt valuri. Apoi alt baiat s-a gandit sa ii adauge aproape esecului
skateboard (care in anii 1970 aproape disparuse din cauza loviturilor pe care le incasau copii
are il foloseau) roti din poliuretan si a creat o piata de circa 5 miliarde de dolari. In 2016,
Comitetul Olimpic a aprobat ca skateboardingul sa fie prezent la olimpiada din 2020 din
Tokio, Japonia.
Asa a aparut si Elon Musk care a zis ca vrea sa salveze lumea si sa o transforme. Pentru el nu
era de ajuns ceea ce este si a riscat totul pentru a face ceva. Asa ca data viitoare cand vrei sa
dai vina pe cineva, de la parinti la guvern, mai gandeste-te o data. De fapt intreaba-te at te-ai
luptat tu ca sa schimbi ceea ce trebuie schimbat.
Vreti lideri din Romania?
Poftiti:
Cristiana Ionescu, cel mai cel fundriser al tuturor timpurilor de la noi, de fapt cel mai cel
friendraiser asa cum se autointituleaza. Prin Dream Catchers si Edulier a strans zeci de
milioane si a hranit mii de copii si a adus bucuria in mii de case.
Fratii Paval care au creat Dedeman din nimic si au construit mii de locuri de munca, aici,
acasa. Pe o piata unde concurenta era acerba si fara sa aiba sustinerea financiara a marilor
concerne in plina dezvoltare.
Godina care din politist a ramas si politist dar a devenit si scriitor. Da, stiu, nu e nici
Sadoveanu si nici Plesu si nici Cartarescu. Godina e Godina si a facut ceea ce numai el putea
sa faca. Faceti si voi macar atat ca el si va garantez, VA GARANTEZ, ca Romania va bate
Germania si Finlanda si Japonia la orice vreti voi.
Daca mai vreti, uitat-va in jurul vostru. Sigur aveti un prieten „nebun” care se lupta cu
sistemul dar pe care nu l-ati sustinut niciodata. Desi ati vrea sa beneficiati si voi de
schimbarile pe care le-ar putea genera. Dar va e rusine sau nu vreti sa iesiti in fata. Macar
moral si cu o semnatura ati putea sa il sustineti. Atunci nici el nu ar mai fi „nebun” ci lider.
Dar ar trebui sa ii aratati macar ca apreciați demersurile lui si sa ii spuneti ca daca are nevoie
il veti sustine cu mici donatii, cu semnaturi, cu un top de hartie sau orice puteti.
„Nebunul” asta ar putea fi profesorul care se lupta cu conducerea scolii unde invata copilul
tau pentur o educatie mai buna. Stiai ca profesorii au libertatea ca in 25% din programul orar
sa faca efectiv ce vor (in limitele bunului simt si ale legii, desigur) pentru a creste calitatea
actului lor? SI CATI O FAC?!?
Sau ar putea fi medicul care se lupta cu casa de asigurari ca sa iti trimita parintele sau copilul
bolnav sau accidentat cu ambulanta in strainatate (atunci cand e cazul, precum cazul
Colectiv). Stiai ca CAS-ul e obligat sa plateasca dar nu o face si ii imputa medicului, in mod
abuziv?
Ar putea fi avocatul care se lupta cu firma de asigurari sa iti primesti banii pentru dauna
provocata si pentru pierderea unui membru al familiei. Stiai ca firmele de asigurari sunt
obligate sa plateasca dar nu o fac pana in ultimul moment cand sunt executate? Cat de
pervers sa fii ac si manager in asigurari sa decizi sa faci profituri dupa urma pierderii unui
membru al familiei cuiva?!? A, o faci pentru ca asa fac toti si asa e sistemul, nu-i asa?!?
Ar putea fi copilul tau care iti spune ca profesorul sau l-a bruscat iar tu i-ai raspuns ca nu e
mare lucru. Ba e. Intreaba orice psiholog cine construieste fundamentul increderii in copii si
iti va spune ca parintii si profesorii. Si tu tocmai l-ai distrus. Pentru ca ai sustinut abuzul
celuilalt pilon in loc sa schimbi ceva. Daca nu stii cum se face asta, cauta. Cere si vei primi. ITI
GARANTEZ ca daca vei cere cu adevarat, cei primi. Dar tu ai ales sa te uiti la meci in loc sa iti
asculti copilul cu adevarat si sa incerci sa schimbi ceva. Si te mai miri cand copilul tau nu iti
mai da ascultare, cand il pierzi si are lumea lui. Buna sau rea, dar tu nu mai ai loc in ea.
De ce ne e greu sa facem schimbari?
Daca ne gandim la pragurile dintre ani, orice schimbare e benefica si minunata, usor de
acceptat si numai buna sa ne faca viata mai buna in anul care urmeaza. Vrem sa slabim, sa
gasim un loc de munca mai bun, sa invatam o limba straina, sa ne apucam de sport, etc. Si
imbratisam schimbarea usor si ne lumineaza fata si sufletul gandul schimbarii. Dupa care ne
cumparam un abonament la sala pe 3 luni caci e cel mai bun ca pret. Iar dupa 2 miercuri si o
marti am terminat toata aventura. Caci avem target-uri, copii, datorii, tv, ne e somn sau pana
la urma… ce rost are?
Nu e un singur motiv. Sunt mai multe. Dar toate reprezinta de fapt MINDSET-ul nostru. Si el e
fundamental gresit. E mindset-ul omului obisnuit sa primeasca nu sa ofere. Mindsetul omului
care se plafoneaza cand are mancare calda si bani de bere pentru zilele cu meci. Mindsetul
gospodinelor care isi petrec timpul urmarind cursul unei telenovele in loc sa isi descopere
propriul curs al vietii.
Asa ceva este inacceptabil. Da, TREBUIE sa ne bucuram de ceea ce avem, dar trebuie sa si
dam inapoi. Trebuie sa ne bucuram de o bere rece la un meci cu prietenii, pentru ca viata e
frumoasa si micile momente de acest gen o fac si mai frumoasa. Dar trebuie sa luam aceiasi
prieteni si sa ajutam familiile care trebuie ajutate, sau sa reimpadurim un deal, sau sa
colectam selectiv, sau sa iesim in strada pentru motivele care trebuie si dupa ce am epuizat
toate celelalte cai de atac. Si sa ne dezvoltam constant.
Fie ca devenim cei mai pasionati kinetoterapeuti ca si prietenul Alin Burileanu care a facut
minuni atat pentru pacientii (devenind in 2016 terapeut la echipa nationala de fotbal a
Romaniei) cat si pentru angajatii sai si de asemenea s-a implicat si in comunitate avand o
groaza de actiuni in Craiova. A inceput la fel ca si toti: cu o masa de masaj. Dar a mers in
lumea intreaga si a invatat. Daca mergeti la el, uitati-va pe peretele de la intrare. Veti
intelege cum a reusit: zeci de diplome de la zeci de cursuri. Peste toate bunul simt al
romanului si pasiunea pentru ceea ce face. Nu pentru banii primiti. Pentru ceea ce face.
Sau, fie ca devenim cei mai buni si implicati si pasionati, mecanici, reparatori de ceasuri,
voluntari, artisti, ori WHATEVER!
Oameni buni… va pot spune o mie de povesti. Dar nu le pot crea pentru voi. Povestea
fiecaruia dintre voi.
Deci, de e ne e greu sa facem schimbari? Pentru ca desi schimbarea e buna, pentru ca
schimbarea inseamna adaptare si adaptarea inseamna supravietuire si dezvoltare, o facem
de obicei in criza. Sau necesita renuntarea la obiceiuri groaznice precum sportul si viata
sanatoasa presupune renuntarea la fumat, alcool in exces si hrana de calitate. Fiindca facem
de obicei schimbarea in criza intalnim urmatoarele probleme:
1. Criza presupune urgenta, de unde si stresul. Si de aici o groaza de probleme de
comunicare, asumare, etc.
2. Criza presupune urgenta de unde si problema timpului. Vrem repede, dupa care sa
ne intoarcem la ceea ce faceam. Si e posibil sa nu se mai poata, caci tocmai acel
„ceea ce faceam” si fi fost fundamental gresit. Sau nu, dar atunci sa alocam timpul
necesar pentru ca ceea ce facem sa fie bine facut si pana la capat.
3. Criza presupune schimbare si stim cum facem unii dintre noi schimbarea? Precum
Farfuridi al lui Caragiale: „…ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe
nimic…”. Adica superficial.

Imi pare ca toti suntem un fel de studenti inaintea sesiunii. Studenti care precum greierele
din fabula am „cantat” toata vara iar acum ne plangem ca nu avem timp pentru a acumula
toate cunostintele necesare examenelor.
Dar exista si solutii. Jim Hemerling, coautor al „Globality: Competing with Everyone from
Everywhere for Everything”, ne arata 5 cai de a depasi acest obstacol al schimbarii:
1. Inspira prin scop. Lego nu si-a impus target-uri de vanzari pentru a deveni o
companie globala, ci a impus un motto, acela de a face disponibila sansa de a invata
sa construiesti inca de mic copil folosind acele minunate jucarii
2. Fi acolo 100%. Steve Jobs era acolo. Descult, innebunitor de pretentios, dar era acolo.
100%
3. Da-le oamenilor unelte pentru a rezolva treaba. Pune la dispozitia angajatilor toate
toolurile. Inclusiv acelea de a perpetua inovatia si de a rezolva probleme. Danone are
un mod de a realiza sedinte de strategie extrem de interesant: toata lumea vine
costumata. Peruci, ochelari uriasi, costume. „Never underestimate the power of a
ridiculous wig!”. Sa poti sa ai asemenea intimitate, apropierea nivelelor ierarhice, sa
transformi totul intr-o petrecere si sa ii spui sedinta de strategie… Dumnezeule ce
brainstorming minunat si ce rezultate libere!
4. Dezvolta-te si invata continuu. Orice reusita adevarata este o intersectie a celor
10.000 de ore (Malcolm Gladwell, Exceptionalii) de invatare cu oportunitatea. Bill
Gates si Beatles de exemplu.
William H Gates a avut sansa sa lucreze pe cele mai noi (in sensul nu numai al
ultimelor tehnologii, ci ca si inovatii, caci pe vremea cand Gates descoperea
computerele, lumea le considera doar niste uriase cutii greu de inteles) computere,
testand limbaje de programare si invatand fiecare particularitate a lor. A lucrat ore
intregi, zilnic, pana cand oportunitatea a aparut. Stim cu totii povestea Microsoft.
William H Gates si Paul Allen au renuntat la facultate pentru a forma Microsoft in
1975. Pare o nebunie, dar istoria lor avea deja cele 10.000 de ore de practica: cei doi
se cunoscusera prin scoala pe care o frecventau, Lakeview, scoala care prin eforturi
uriase, reusise sa stranga fonduri pentru achizitia unui computer pentru clubul de IT
al scolii, in 1968; pe atunci nu orice universitate avea un computer si nu orice pusti in
lasa a opt-a avea acess la el. In scurt timp, Gates fugea noaptea de acasa pentru a
programa computerul. Nu pentru a merge la film sau pentru a pierde timpul cu orice
alt lucru obisnuit adolesentilor. Ci pentru a lucra. In 1975, deja Microsoft era de
asteptat. Si nu o nebunie. Caci cei doi erau deja asi in programare si in computere.
In 1960, ca orice trupa de liceu necunoscuta, Beatles, canta in localurile din Hamburg,
fiind prost platiti, cu o audienta care nu ii aprecia data fiind calitatea slaba a sunetului
si conjunctura. Insa Hamburg a insemnat pentur ei ele 10.000 de ore de munca si inca
de munca live! Live-uri care ii obligau sa fie din ce in ce mai buni. Si astfel Beatles au
intrat intr-un cerc „vicios” in care cu cat cantau mai mult, cu atat deveneau mai buni,
cu atat erau mai ceruti, deci, mai multe ore de live si de imbunatatiri. In 1962 cantau
deja 8 ore pe noapte, 7 zile din 7! In 1964 cand au ajuns internationali, Beatles aveau
la activ peste 1200 de concerte. Prin comparatie, multe trupe actuale, nu strang 1200
de concerte in toata cariera. Beatles asa au inceput, avand acest avantaj
concurential.
5. Fi inclusiv. CEO-ul Chobani, probabil cea mai cunoscuta marca de iaurt din SUA, a
impartit 10% din companie cu angajatii sai. Cu toti angajatii sai. Pentru unii dintre ei,
asta inseamna sume cu 6 cifre. Ceea ce este extraordinar este ca gestul a venit de
nicaieri. Fara o presiune din partea angajatilor sau a managementului. Pur si simplu.
Deasemenea, Decathlon, o companie cu circa 70.000 de angajati si 1200 de magazine
 are un sistem extrem de simplu dezvaluit de colegul de Mastermind, Mercas Marius,
actualmente director al unui magazin Decathlon in Thailanda, dupa ce a condus cu
pricepere magazinul din Craiova: „Seful meu ma suna o data la saptamana, maxim…
cam atat.”. Pare o nebunie, dar increderea in capacitatea si onestitatea directorilor
de magazine pare sa fie unul din secrete. Ierarhic vorbind, presiunea era minima, iar
puterea de decizie a lui Marius era maxima.
Jim Hemerling impreuna cu partenerii sai de la Boston Consulting Group au desfasurat un
studiu urias, pe mai mult de 3000 de companii din economii emergente precum Rusia, China,
India, Brazilia, Mexic si Europa de Est, determinand astfel faptul ca aceste companii, obscure
astazi, vor deveni liderii de maine, asa cum au devenit Toyota sau Apple la timpul lor. Esenta
cartii este nevoia unei schimbari daca vrem sa rezistam in fata acestui atac de creativitate si
versatilitate. Unei schimbari radicale in toate domeniile, dar mai intai in fiecare dintre noi.
In fiecare dintre noi.
Dezvoltarea continua si raportata doar la potentialul nostru si nu la ceilalti.

Traim vremuri de poveste. Istoric vorbind, sunt cele mai grozave vremuri ale tuturor
timpurilor.
Putem merge oriunde vrem, oricand. In vacanta sau pentru a ne face o viata acolo. Fie ca
avem sau nu bani. Ca studenti sau elevi, putem apela la programe de schimb, la burse sau la
crowdfunding pentru a schimba mediul. Pentru a calatori.
Ca informatie, putem avea acces la orice, oricand, oriunde. Ai nevoie de un smartphone si
internet. Sau de o tableta sau de un laptop. Extrem de accesibile oricui. Pana si copii de la
semafoare care spala parbrizele au smartphone-uri. Am vazut eu.
Avem pace. Avem resurse. Lumea isi cere drepturile.
Anii de zile de politically-correctness-going-wrong au dus lumea civilizata totusi departe de
ceea ce ar putea sa fie. Nu ma intelegeti gresit, nu-mi pasa de nimic altceva decat de
atingerea potentialului. Si prea multi se folosesc puterea acestui concept doar pentru a ii
trage pe altii in jos. Uitati-va la diferentele sistemelor de invatamant dintre SUA si Finlanda.
SUA are unul dintre cele mai mari bugete insa un invatamant deficitar unde abandonul si
rezultatele sunt mult sub ceea ce isi doresc americanii insa sunt sufocati de conceptul de
discriminare care nu lasa nici un profesor sau scoala publica sa isi imbunatateasca modul de
predare subminand astfel orice initiativa. Finlanda pe de alta parte are un sistem in care
profesorii sunt dintre cei mai bine platiti si pregatiti oameni, are au libertate in a-si preda
materia iar nivelul de predare si asteptarile sunt inalte. Dar nimeni nu se plange ca ar fi
discriminat daca nu are capacitatea de a lua note maxime. Ci, dimpotriva, este incurajat sa
lucreze in a atinge nivelul celorlalti, si astfel, nivelul general creste in loc de a scadea precum
in America.
Cu toate acestea, America functioneaza in mod extraordinar prin fluxul sanguin financiar
care inunda orice idee care merita incercata. Si de la ei catre noi, se importa putin care putin
parte din aceste sisteme precum site-urile de crowdfunding.
Inca un motiv in plus sa spunem ca traim vremuri de poveste.
Imaginati-va ca numai putin de acum cativa zeci de ani, in timpul in care bunicii si parintii
nostrii au trait, oamenii se luptau cu furci sau in transee, sclavia facea ravagii, nu exista
electricitate, vaccinuri, supermarketuri, securitate, justitie, etc. Lumea era primitiva si
trebuia sa dormi efectiv cu o arma sub perna. In zilele noastre, barbatii poarta roz, se
epileaza iar femeile au egalitate. In zilele noastre in tari civilizate copii pot suna la politie si
pot raporta comportamentul abuziv al parintilor. Violenta este abolita in asemenea mod
incat orice fiinta, om sau animal, este protejata si respectata. Sistemele sunt atat de bine
puse la punct incat functioneaza impecabil, generand protectie si egalitate. Valoarea se
poate naste oriunde si poate sa ajunga sa fie recunoscuta in loc sa se piarda din cauza unui
sistem primitiv, o jungla care permite doar accesul celui mai puternic sau celui cu un
pedigree mai complex.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Unde ma duc cu acceste argumentatii? E timpul sa dezvalui unul din principiile esentiale ale
unei lumi ideale catre care tindem cu totii: intr-o lume perfecta, unde oricine poate izbandi,
cu totii avem datoria sa o facem. Suna ciudat, dar adevarul este ca LUMEA NU POATE FI
PERFECTA DACA NU AR FI ASA. De ce? Pentru ca altfel, sistemele de protectie sociala vor
intretine minciuna si lenea, in loc de a fi ceea ce sunt cu adevarat, sisteme de protectie
sociala. Ele sunt potrivite doar pana la nivelul in care cineva intampina o problema serioasa
pe care nu poate rezolva singur si are nevoie de aportul nostru, al societatii. In caz contrar,
orice lenes, va suge de la sanul cald al comunitatii fara a merita si FARA A RAMBURSA IN
VREUN FEL acest ajutor. De ce am fi noi datori sa sustinem alcoolismul, lenea, hotia si
minciuna? In schimb am sustine cu placere orice om care are cu adevarat nevoie de ajutor,
ATAT TIMP cat are. De aceea spun ca daca avem aceste posibilitati incredibile, cu totii avem
datoria sa ne bucuram de ele, altfel, ele vor disparea sau se vor perverti devenind altceva.
Cand infuzia de capital a inundat Romania, ce au facut majoritatea oamenilor? Au speculat.
A adus asta vreun profit real, adevarat? A adus asta plusvaloare si a acoperit vreo nevoie
reala, in afara acelei nevoi a speculantului de a face profit de dragul profitului? In loc sa luam
credite pentru mici intreprinderi care sa creeze solutii pentru nevoi reale, noi am luat credite
pentru investitii speculative care in momentul spargerii bulei au generat pierderi uriase si
distrugeri de vieti. Dincolo de linia speculantilor, bancile au distrus totul, fara oprelisti in
dorinta lor de a limita pierderile. Pierderi pe care tot ele le generasera in alergarea catre
profitul, la fel de speculativ, obtinut din acordarea de credite aiurea si fara discernamant.
Creditele se acorda pe un scoring real care are la baza un istoric, un plan de afaceri, o nevoie
pe care antreprenorul vrea sa o rezolve. Nu specula. Un intreg sistem circular, orientat gresit.
Cand Romania, la finalul anului 2016, a ajuns intr-o pozitie istorica unica de a fi condusa in
mod majoritar de un singur partid, ce a facut acel partid? In loc sa rezolve toate problemele
serioase avand majoritate, a incercat subminand votul de incredere primit, sa isi salveze
penalii. Asta dupa ce a anulat toate eforturile guvernului anterior de transparenta si calitate
in domenii cruciale precum educatia si sanatatea. Nu fac elogiul unui partid si critica altuia.
Ci doar arat ca nu e de ajuns sa vrei sa schimbi lumea. Ci sa o schimbi corect si pornind de la
premizele unei cresteri reale si sustinute, cu respect pentru munca celor dinaintea ta si ceea
ce au facut ei bine. Altfel, unde mai e constructia, daca generatie dupa generatie distrugem
ce au creat cei dinaintea noastra si recladim dupa chipul si asemenarea noastra? Unde mai e
filonul nostru de ROMAN, unde mai e valoarea noastra daca doar speculam de fiecare data
bani primiti usor sau o pozitie de putere castigate conjunctural? Caci nu a avut nici un aport
nimeni din Romania pentru infuzia de capital din perioada anterioara crizei ci doar
increderea capitalului intr-o piata noua a adus aici milioanele de Euro pe care noi le-am
deturnat fara discernamant in specula in loc de inovare. Si nici PSD nu a avut practic 100%
„vina” castigarii alegerilor ci au jucat si, din nou, speculat, greseala adversarului, un partid
politic istoric, PNL, care practic si-a vandut sansa. Am folosit corect termenul vandut, si stiu
ce spun. Am auzit istorii din interior, in care jocurile s-au facut de catre sefii locali care nu au
promovat oameni cu reale sanse de succes in lupta si au facut asta din motive proprii si
personale si incurajati de la centru. Si au distrus o sansa mare si un partid istoric.
E o strategie sa arunci otrava peste gard la vecinul si sa incet, incet sa il distrugi. Asta in loc sa
te intalnesti cu el deschis si incurajezi cresterea corecta si rezolvarea problemelor comune.
Daca scopul tau este primitiv, daca esti Cain si tot ceea ce poti este sa il ucizi pe Abel, atunci,
oare cu totii suntem blestemati sa traim acest ciclic blestem? Oare indiferent ce am face nu
suntem in stare sa ne depasim conditia? Suntem obligati sa speram si sa credem altfel, sa
credem si sa lucram inspre a reusi sa o facem, caci altfel, Cain va izbandi intotdeauna si va fi
vaduvit de bunatatea lui Abel, iar lumea se va termina mai devreme sau mai tarziu, lumea
fiecaruia, atunci cand lupul cel rau il va inghiti pe cel bun, caci daca pe el l-am hranit, el a
izbandit.
De aceea am spus si spun ca una din esentele cartii mele este ca daca traim intr-o lume
perfecta unde oricine poate izbandi, cu totii avem datoria sa o facem. Cain trebuie sa
izbandeasca prin stapanirea si canalizarea energiei sale negative iar Abel prin pastrarea
echilibrului fara a se lasa atras in capcana corectitudinii politice, caci politically corecctness-
ul presupune acordarea sansei valorii nu lenei, abolirea discriminarii in sensul stoparii bully-
ing-ului, a asupririi nu in sensul inabusirii valorilor universale pentru ca unii nu stiu sa
citeasca si s-ar putea simti discriminati de cei care pot.
De fapt ce vreau sa spun? Vreau sa spun ca fiecare avem o menire, cu totii putem fi creativi
si inovatori. Cu totii suntem verigi intr-un mecanism incredibil de fin si daca ne-am conecta,
am crea cea mai mare forta pe care pamantul a cunoscut-o vreodata. Daca ne-am respecta si
daca ne-am incuraja unii altora in mod real, valoarea, daca nu ne-am specula unii pe altii si
daca interesul nostru ar fi profitul real, valoarea si inovarea, cresterea, dezvoltarea, lumea ar
cunoaste un puseu incredibil in care sunt convins ca am putea transforma orice planeta in
RAI.
Stiu. E o utopie. Cel putin in acest moment. Dar, daca tindem catre asta, am inteles si
rezolvat dinainte orice problema. Daca tratam orice situatie ca pe una generatoare de
oportunitate, daca tratam orice om ca pe un potential punct de dezvoltare reala, inclusiv pe
noi insine, imaginati-va potentialul unei asemenea lumi!
Am sa pun aici un link, in care veti descoperi ca de fapt stresul, nu este problema.
Ci modul in care il percepem:
http://www.ted.com/talks/kelly_mcgonigal_how_to_make_stress_your_friend.
In fapt, totul pleaca din interior. Orice teama trebuie inteleasa ca pe un prieten si o posibila
sansa de a te dezvolta. Daca iti e teama de un concurent, nu incerca sa il distrugi, caci rolul
lui este sa te faca mai bun. Daca iti e teama sa fii lovit, nu lovi primul ci antreneaza-te
temeinic ca o posibila lovitura sa nu te ucida. Ba dimpotriva, asigura-te atat ca vei putea
folosi forta loviturii in scopul dezvoltarii tale. Daca ti-e teama ca oamenii vor pleca din
companie, solutia nu e sa ii legi cu contracte pline de clauze pecuniare ci sa le lasi libertate
de lucru si dezvoltare creand un climat in care organizatia ta sa reprezinte cel mai bun mediu
pentru ei. Fa in asa fel incat sa ai o pepiniera constanta din care sa poti alege si ale carei
standarde sa le poti seta din timp.
Daca vrei sa faci o afacere, solutia nu e sa copiezi ci sa inovezi. Copiatul presupune sa furi si
sa nu aduci nimic nou. Inovarea presupune sa aduci imbunatatiri, eventual radicale, unui
sistem, creand astfel noi piete, servicii si produse. Sigur, poti sa iei o idee si singurul lucru pe
care il schimbi, este modul in care te porti cu oamenii din interiorul ei. Dar asta inseamna
inovarea unei politici de resurse umane care va genera plus valoare prin efectul de sinergie
creat in interiorul companiei. Si daca sinergia e reala, va aduce idei creatoare, prospetime,
forta de munca cu un drive de neinvins in interior!
Daca vrei sa faci o afacere, pleaca de la ce ai dori tu sa faci si ceea ce te defineste pe tine.
Daca pe langa asta pui tehnologia LEAN START-UP, nu ai cum sa dai gres, oricare ar fi ideea
ta. De ce? E simplu. Orice idee ai avea, fie va creste si va aduce valoare fie va fi testata si
oprita la timp inainte de a produce pierderi. Fie se va dovedi utila si inovatoare cu adevarat
aducand profit si creand locuri de munca, rezolvand o problema reala a unui sistem, fie se va
transforma intr-un alt inceput pentru altceva, o alta idee caci tehmologia Lean Start-up
presupune integrarea feed-back-ului si trasformarea lui in palpabil.
Daca ai o afacere, dar esti plictisit de ea, nu o ucide, ci da-o mai departe sau dezvolt-o in alta
directie. Daca ai un anagajat pe care il simti ca nu mai rezoneaza lasa-l liber si fa in asa fel
incat sa iti duca numele cu placere mai departe in CV-ul sau. Sau invers, daca esti angajat,
dar nu mai simti ca poti lucra intr-o organizatie, nu iti bate joc de ultimele luni petrecute
acolo ci fa in asa fel incat cei care raman sa isi aduca aminte cu placere de tine si sa inteleaga
cine esti si ce poti.
Sfinteste locul. Fii curajos. Urca.
Omul poate cu adevarat sfinti locul. Curajul nu exclude teama. Ba dimpotriva, el apare
NUMAI in raport de frica, altfel fara frica nu ar fi vorba de curaj. Urca, in sensul dezvoltarii
continue, oricat de greu sau, mai important, oricat de placuta si usoara ne-ar fi viata, avem
obligatia de a urca, de a ne dezvolta.
Numai asa, putem sa crestem. Cu totii. In mod real.