FACULTATEA DE DREPT ORADEA

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

SINDICATELE

PROF:MOROZAN FLORINA
STUDENT:FAZEKAS ZSOLT

1
CUPRINS:

1.Introducere/Dispoziții generale……………………………………………… 3
2.Statutul organizațiilor sindicale………………………………………………4
3.Conducerea organizațiilor sindicate………………………………………… 5
4.Dobândirea personalității juridice……………………………………………6
5.Patrimoniul organizației sindicale……………………………………………7
6.Atribuțiile organizațiilor sindicale………………………………………….. 8
7. Raporturile organizaţiilor sindicale cu membrii lor…………………………9
8. Reorganizarea şi dizolvarea organizaţiilor sindicale……………………….10
9. Forme de asociere a organizaţiilor sindicale……………………………….10
10.Reprezentativitatea organizaţiilor sindicale………………………………..12
11. Reprezentanţii angajaţilor/lucrătorilor…………………………………….13

2
1.Dispoziții generale
Un sindicat este o organizație formată din lucrători care se unesc pentru a-și
promova și apăra interesele comune legate de muncă și condițiile de angajare.
Dispozițiile generale referitoare la sindicate pot varia în funcție de țară și legislația
specifică. Cu toate acestea, există câteva principii generale care guvernează
funcționarea sindicatelor. Iată câteva dintre acestea:
1.Libertatea de asociere: Sindicatele sunt bazate pe principiul libertății de
asociere, ceea ce înseamnă că lucrătorii au dreptul de a se organiza și de a forma un
sindicat fără frică de represalii sau discriminare din partea angajatorului.
2.Reprezentarea lucrătorilor: Sindicatele au rolul de a reprezenta interesele
lucrătorilor și de a negocia în numele lor cu angajatorii în privința condițiilor de
muncă, salariilor, beneficiilor și altor aspecte legate de angajare.
3.Negocierea colectivă: Sindicatele se angajează în negocieri colective cu
angajatorii pentru a stabili și a semna contracte de muncă colective, care
reglementează condițiile de muncă și drepturile lucrătorilor într-o anumită industrie
sau organizație.
4.Greva și acțiunile de protest: Sindicatele au dreptul de a organiza greve și alte
acțiuni de protest pentru a-și apăra interesele și a atrage atenția asupra problemelor
cu care se confruntă lucrătorii. Cu toate acestea, există reguli și proceduri legale
care trebuie respectate în astfel de situații.
5.Protecția lucrătorilor: Sindicatele pot juca un rol important în protejarea
drepturilor lucrătorilor și în promovarea unui mediu de lucru sigur și sănătos. Ele
pot acorda sprijin și asistență membrilor lor în cazul unor conflicte de muncă,
discriminare sau concedieri abuzive.

6.Educație și formare: Sindicatele pot oferi programe de educație și formare

pentru a spori cunoștințele și abilitățile lucrătorilor, pentru a-i ajuta să-și
promoveze interesele și să-și îmbunătățească poziția în cadrul pieței muncii.

3
 Este important de menționat că acestea sunt dispoziții generale și pot exista
diferențe specifice în funcție de țară și legislația națională. Sindicatele sunt supuse
reglementărilor legale și pot avea proceduri și structuri interne diferite.

2.Statutul organizațiilor sindicale1

Statutul organizațiilor sindicale reprezintă documentul juridic care stabilește
regulile și procedurile interne ale unui sindicat. Acesta oferă o structură
organizatorică și defineste drepturile și responsabilitățile membrilor, precum și
obiectivele și scopurile sindicatului. Deși statutul poate varia în funcție de sindicat
și de legislația națională, există câteva aspecte comune care sunt adesea abordate în
astfel de documente. Iată câteva aspecte principale care pot fi incluse în statutul
organizațiilor sindicale:
1.Denumirea și sediul: Statutul trebuie să specifice denumirea oficială a
sindicatului și adresa sa de sediu. Acesta poate include și informații despre filialele
sau sucursalele sindicatului, dacă există.
2.Obiectivele și scopurile: Statutul ar trebui să definească clar obiectivele și
scopurile sindicatului. Acestea pot include promovarea intereselor lucrătorilor,
îmbunătățirea condițiilor de muncă, negocierea colectivă, protecția drepturilor
lucrătorilor și așa mai departe.
3.Membrii: Statutul ar trebui să stabilească criteriile și procedurile de admitere a
membrilor în sindicat. Acesta poate specifica cerințele de eligibilitate, drepturile și
obligațiile membrilor, precum și procedurile de demitere sau suspendare a
membrilor.
4.Structura organizatorică: Statutul poate descrie structura organizațională a
sindicatului, inclusiv organele de conducere, comitetele, funcțiile și
responsabilitățile acestora. De exemplu, poate menționa Consiliul Director,
Președintele, Secretarul General, Comitetul Executiv și altele.
5.Funcționarea și luarea deciziilor: Statutul poate include reguli și proceduri
pentru funcționarea sindicatului, inclusiv stabilirea regulilor de convocare și

1
Art.5-7 Legea 367/2022

4
desfășurare a adunărilor generale, procedurile de luare a deciziilor, precum și
regulile de vot și de stabilire a majorității.
6.Finanțele: Statutul ar trebui să includă prevederi privind gestionarea finanțelor
sindicatului, inclusiv colectarea cotizațiilor, utilizarea fondurilor și raportarea
financiară.
7.Dispoziții speciale: Statutul poate include și alte dispoziții specifice, cum ar fi
procedurile pentru rezolvarea conflictelor interne, regulile de etică și conduita
membrilor, drepturile și beneficiile oferite membrilor și așa mai departe.

3.Conducerea organizațiilor sindicale2

Conducerea organizațiilor sindicale este responsabilă de gestionarea și
reprezentarea intereselor membrilor sindicatului. În funcție de structura și
regulamentele specifice ale fiecărui sindicat, conducerea poate fi formată dintr-un
ansamblu de persoane și organe.
Pot fi alese în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale persoane care au
cel puţin vârsta de 18 ani şi nu execută pedeapsa complementară a interzicerii
dreptului de a ocupa o funcţie ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit
pentru săvârşirea infracţiunii.
Membrilor aleşi ai organelor de conducere ale organizaţiilor sindicale li se
asigură protecţia legii contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau
limitare în exercitarea funcţiilor lor.
Membrii organelor de conducere ale organizaţiilor sindicale au acces în unităţile
în care au membri, pentru
desfăşurarea activităţilor sindicale. Pe perioada prezenţei în unitate se va respecta
regulamentul intern al unităţii.
Persoanele alese în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale beneficiază
de protecţie, pe perioada mandatului.
Perioada în care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de
organizaţia sindicală constituie vechime în muncă.
2
Art 8-13 Legea 367/2022

5
4.Dobândirea personalității juridice3
Pentru dobândirea de către sindicat a personalităţii juridice, împuternicitul special
al membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constituire,
trebuie să depună o cerere de dobândire a personalităţii juridice la judecătoria în a
cărei rază teritorială îşi are sediul acesta.
La cererea de dobândire a personalităţii juridice a sindicatului se anexează
originalul şi două exemplare semnate pentru conformitate pe fiecare pagină de
către împuternicitul special, ale următoarelor acte:
a)procesul-verbal de constituire a sindicatului, semnat de membrii fondatori;
b)statutul sindicatului;
c)lista membrilor din organul de conducere care va cuprinde numele, prenumele,
codul numeric personal şi funcţia sindicală.
La primirea cererii de dobândire a personalităţii juridice, judecătoria competentă
este obligată ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea acesteia, să
examineze:
a)dacă s-au depus actele
b)dacă procesul-verbal de constituire şi statutul sindicatului sunt conforme cu
prevederile legale în vigoare.
În cazul în care constată că cerinţele legale pentru constituirea sindicatului nu
sunt îndeplinite, preşedintele completului de judecată îl citează în camera de
consiliu pe împuternicitul special căruia îi solicită, în scris, remedierea
neregularităţilor constatate, în termen de cel mult 7 zile.
În cazul în care sunt întrunite cerinţele ,instanţa va proceda la soluţionarea
cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special al membrilor
fondatori ai organizaţiei sindicale.
Instanţa pronunţă o hotărâre motivată de admitere sau de respingere a cererii.

3
Art 14-20 Legea 367/2022

6
 Hotărârea judecătoriei de dobândire a personalităţii juridice se comunică
semnatarului cererii, în termen de cel mult 5 zile de la pronunţare.

5.Patrimoniul organizației sindicale

Patrimoniul organizației sindicale se referă la totalitatea bunurilor, activelor și
resurselor deținute de sindicat în scopul realizării obiectivelor sale și asigurării
funcționării sale. Patrimoniul sindicatului este format dintr-o varietate de active,
inclusiv financiare, materiale și intangibile. Iată câteva aspecte importante legate
de patrimoniul organizației sindicale:
1.Cotizații și contribuții: Principalul sursă de finanțare a sindicatului este
reprezentată de cotizațiile și contribuțiile plătite de membri. Acestea pot fi stabilite
în conformitate cu regulamentele și deciziile interne ale sindicatului și pot varia în
funcție de mărimea salariului sau alte criterii relevante. Cotizațiile și contribuțiile
adunate de la membri sunt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor operaționale ale
sindicatului.
2.Active financiare: Organizația sindicală poate deține active financiare, cum ar
fi conturi bancare, depozite, investiții sau fonduri de rezervă. Aceste active pot fi
utilizate pentru finanțarea activităților sindicatului, cum ar fi organizarea de
evenimente, formare profesională, asistență juridică sau sprijin pentru membri.
3.Proprietăți și active materiale: Sindicatul poate deține proprietăți, cum ar fi
clădiri de sediu, terenuri sau alte bunuri imobiliare. De asemenea, pot exista și alte
active materiale, cum ar fi echipamente, mobilier sau vehicule utilizate în
activitățile sindicatului. Aceste active pot fi utilizate pentru desfășurarea
întâlnirilor, a evenimentelor sau a altor activități specifice.
4.Resurse intangibile: Organizația sindicală poate deține și resurse intangibile,
cum ar fi drepturile de autor, mărcile înregistrate, baze de date, site-uri web sau alte
active digitale. Acestea pot contribui la promovarea sindicatului, la comunicare și
la furnizarea de informații și servicii membrilor.
5.Fonduri speciale: Sindicatul poate constitui fonduri speciale destinate unor
scopuri specifice, cum ar fi fonduri de solidaritate, fonduri de grevă sau fonduri
pentru asistență socială. Aceste fonduri sunt utilizate pentru sprijinirea membrilor
în situații de nevoie sau pentru susținerea unor acțiuni și cauze speciale.
7
 Este important ca sindicatul să gestioneze patrimoniul în mod responsabil și
transparent, în conformitate cu regulamentele și obiectivele sale. Administrarea și
utilizarea patrimoniului sindicatului trebuie să fie efectuate în beneficiul membrilor
și în concordanță cu legile și reglementările aplicabile.

6.Atribuţiile organizaţiilor sindicale

Organizațiile sindicale au diverse atribuții și roluri în reprezentarea intereselor
lucrătorilor și promovarea drepturilor acestora. Atribuțiile organizațiilor sindicale
pot varia în funcție de legislația specifică a fiecărei țări și de structura și obiectivele
organizațiilor respective. Câteva dintre atribuțiile comune ale organizațiilor
sindicale sunt:
1.Reprezentarea și negocierea colectivă: Organizațiile sindicale au rolul de a
reprezenta interesele și drepturile lucrătorilor în fața angajatorilor și autorităților.
Acestea pot participa la negocieri colective pentru încheierea de acorduri și
contracte colective de muncă, care stabilesc condițiile de muncă, salariile,
beneficiile și alte aspecte ale relațiilor de muncă.
2.Apărarea drepturilor lucrătorilor: Organizațiile sindicale sunt responsabile de
protejarea și promovarea drepturilor lucrătorilor. Acestea pot oferi asistență și
consiliere juridică membrilor în caz de încălcare a drepturilor de muncă, pot
acționa în instanță în numele lucrătorilor și pot susține acțiuni de protest, cum ar fi
grevele, pentru a apăra drepturile lucrătorilor.
3.Îmbunătățirea condițiilor de muncă: Organizațiile sindicale pot milita pentru
îmbunătățirea condițiilor de muncă și pentru promovarea unui mediu de muncă
sigur și sănătos. Acestea pot implicați în monitorizarea respectării legislației
muncii, în promovarea măsurilor de securitate și sănătate la locul de muncă și pot
colabora cu angajatorii și autoritățile pentru a îmbunătăți standardele de lucru.
4.Formare și dezvoltare profesională: Organizațiile sindicale pot oferi programe
de formare și dezvoltare profesională pentru membrii lor, pentru a-și îmbunătăți
competențele și șansele de angajare și promovare. Aceste programe pot include
cursuri, seminarii, ateliere și alte activități educaționale.
5.Rezolvarea conflictelor de muncă: Organizațiile sindicale pot juca un rol
important în rezolvarea conflictelor de muncă. Acestea pot implica medierea și

8
concilierea între angajatori și lucrători în cazuri de dispute și conflicte de muncă, în
încercarea de a găsi soluții echitabile și negociate.
În unităţile unde nu sunt constituite organizaţii sindicale, angajatorul are obligaţia
ca, cel puţin o dată pe an, să permită organizarea unei sesiuni publice de informare
privind drepturile individuale şi colective ale angajaţilor/lucrătorilor, la cererea
federaţiilor sindicale din sectorul de negociere colectivă al unităţii respective, cu
invitarea reprezentanţilor acestor federaţii.
Locul, data şi ora la care se organizează sesiunile publice de informare sunt
făcute publice, prin afişare, la loc vizibil, la toate punctele de acces în unitate sau
prin comunicare, prin orice alte mijloace de informare, cu cel puţin 15 zile înainte
de desfăşurarea lor.

7. Raporturile organizaţiilor sindicale cu membrii lor4

Raporturile dintre organizaţiile sindicale şi membrii lor sunt reglementate prin
statutele proprii şi prin prezenta lege.
Membrii unei organizaţii sindicale au dreptul de a se retrage din organizaţia
sindicală, în baza unei notificări scrise, fără obligaţia de a arăta motivele.
Organizaţia sindicală are obligaţia de a opera retragerea în evidenţele sale a
membrilor şi, în situaţia, de a notifica angajatorul în vederea sistării reţinerii
cotizaţiei, cel târziu în ultima zi lucrătoare din luna în care are loc retragerea
membrului din sindicat
Membrii aleşi în organele de conducere sau organele executive de conducere ale
organizaţiilor sindicale, personalul de specialitate şi administrativ din aparatul
acestora pot fi salarizaţi din fondurile organizaţiei sindicale.

8.Reorganizarea şi dizolvarea organizaţiilor sindicale5

În cazul reorganizării unei organizaţii sindicale, hotărârile asupra patrimoniului se
iau conform prevederilor din statut.
4
Art 35-38 Legea 367/2022
5
Art 39-43 Legea 367/2022

9
 Organizaţiile sindicale se pot dizolva prin hotărârea organelor de conducere
competente, adoptată conform statutelor proprii.
În cazul dizolvării, patrimoniul organizaţiei sindicale se împarte conform
dispoziţiilor din statut sau, în lipsa unor astfel de prevederi, potrivit hotărârii
organelor de conducere competente.
Dacă statutul nu prevede modul de distribuire a patrimoniului şi nici organele de
conducere competente nu au luat o hotărâre în această privinţă, instanţa
competentă să decidă asupra dobândirii personalităţii juridice, la cererea oricărui
membru al organizaţiei sindicale, hotărăşte asupra distribuirii patrimoniului.
În termen de 5 zile de la dizolvare, conducătorii organizaţiei sindicale dizolvate
sau lichidatorii patrimoniului sunt obligaţi să ceară instanţei judecătoreşti
competente care a operat înscrierea ei în registrul special al sindicatelor ca
persoană juridică să facă menţiunea dizolvării organizaţiei sindicale.

9. Forme de asociere a organizaţiilor sindicale6

Organizațiile sindicale pot utiliza diverse forme de asociere pentru a-și organiza
și reprezenta interesele membrilor lor. Aceste forme de asociere pot varia în funcție
de legislația specifică a fiecărei țări și de structura și obiectivele organizațiilor
sindicale respective. Iată câteva forme comune de asociere utilizate de organizațiile
sindicale:
1.Sindicat independent: Aceasta este cea mai comună formă de asociere a
organizațiilor sindicale. Un sindicat independent este o organizație autonomă,
creată și controlată de către lucrători pentru a-și reprezenta interesele. Aceasta
poate fi înființată în diverse industrii sau sectoare și poate include lucrători dintr-o
anumită profesie sau ocupație.
2.Federație sindicală: Federația sindicală este o formă de asociere în care mai
multe sindicate se unesc pentru a forma o organizație mai mare și mai puternică.
Federațiile sindicale pot fi formate pe baza unor criterii geografice, industriale sau
profesionale și au rolul de a coordona și susține activitatea sindicatelor membre.
Acestea pot juca un rol important în negocierea colectivă și reprezentarea
intereselor lucrătorilor la nivel mai larg.

6
Art 44-53 Legea 367/2022

10
 3.Confederație sindicală: Confederația sindicală reprezintă o asociere la nivel
național sau internațional a mai multor federații sau sindicate. Confederațiile
sindicale au rolul de a coordona și reprezenta interesele organizațiilor sindicale
membre și de a promova colaborarea și acțiunea colectivă în fața angajatorilor și
autorităților. Acestea pot juca un rol important în negocieri la nivel național și în
promovarea politicilor și reglementărilor favorabile lucrătorilor.
4.Coaliții și alianțe: Organizațiile sindicale pot forma coaliții și alianțe cu alte
organizații sau grupuri cu interese comune, cum ar fi organizații neguvernamentale
sau alte grupuri de activiști. Aceasta permite consolidarea forțelor și amplificarea
vocii în fața autorităților și angajatorilor pentru promovarea drepturilor lucrătorilor
și pentru abordarea problemelor sociale și economice.
5.Forme de rețele și cooperare: Organizațiile sindicale pot utiliza și forme de
rețele și cooperare pentru a-și organiza și coordona acțiunile. Acestea pot include
schimbul de informații, colaborarea în proiecte și inițiative comune, precum și
acțiuni de solidaritate și sprijin reciproc între organizații sindicale.

10.Reprezentativitatea organizațiilor sindicale

Reprezentativitatea organizațiilor sindicale poate fi evaluată pe mai multe nivele,
de la nivelul întreprinderii sau locului de muncă până la nivelul regional, național
sau internațional. Iată câteva exemple de reprezentativitate a organizațiilor
sindicale pe mai multe nivele:
1.Nivelul întreprinderii: La nivelul întreprinderii sau locului de muncă,
organizațiile sindicale pot fi recunoscute ca reprezentative dacă au susținerea

11
majorității lucrătorilor într-o unitate de negociere specifică. Aceasta poate fi
determinată prin voturi sau prin alte metode de evaluare a sprijinului lucrătorilor.
2.Nivelul sectorului/industriei: La nivelul unui sector sau industrii,
reprezentativitatea organizațiilor sindicale poate fi evaluată prin măsurarea
gradului de aderare a lucrătorilor la respectivele sindicate. Sindicatele care au un
număr semnificativ de membri dintr-un anumit sector sau industrie sunt
considerate reprezentative și au drepturi de negociere colectivă.
3.Nivelul regional: În unele țări, reprezentativitatea organizațiilor sindicale poate
fi evaluată și la nivel regional. Acest lucru poate fi relevant în situațiile în care
există sindicate regionale sau când diferitele regiuni au autonomie în negocierile
colective. Organizațiile sindicale care au susținerea majorității lucrătorilor într-o
regiune specifică pot fi recunoscute ca reprezentative la nivel regional.
4.Nivelul național: La nivel național, reprezentativitatea organizațiilor sindicale
este adesea evaluată prin criterii legale și administrative specifice. Acestea pot
include numărul total de membri ai organizației, rezultatele alegerilor sindicale,
sprijinul din partea lucrătorilor și alți factori relevanți. Organizațiile sindicale
recunoscute ca reprezentative la nivel național pot participa la negocieri colective
la nivel național și pot fi implicate în dialogul social și luarea deciziilor la nivel
guvernamental.
5.Nivelul internațional: În cadrul organizațiilor internaționale, cum ar fi
Confederația Sindicală Internațională (CSI), reprezentativitatea sindicatelor este
evaluată pe baza aderării și reprezentării la nivel național. Organizațiile sindicale
naționale care sunt recunoscute ca reprezentative în țările lor de origine pot deveni
membri ai organizațiilor internaționale și pot contribui la dezvoltarea politicii și
acțiunii sindicale la nivel global.

Reprezentativitatea organizațiilor sindicale pe mai multe nivele este importantă

pentru a asigura o reprezentare eficientă și legitimă a intereselor lucrătorilor la
toate nivelurile și pentru a promova dialogul social și negocierile colective în
diverse contexte.

11.Reprezentanţii angajaţilor/lucrătorilor7

7
Art 57-62Legea 367/2022

12
 La angajatorul la care sunt încadraţi minimum 10 angajaţi/lucrători şi la care nu
există sindicat, interesele angajaţilor/lucrătorilor pot fi promovate şi apărate de
reprezentanţii lor, aleşi şi mandataţi special în acest scop, conform legii.
Reprezentanţii angajaţilor/lucrătorilor sunt aleşi cu votul a cel puţin jumătate
plus unu din numărul total al angajaţilor/lucrătorilor din unitatea respective
Este interzisă orice intervenţie din partea autorităţilor publice, a angajatorilor
şi a organizaţiilor acestora în alegerea reprezentanţilor angajaţilor/ lucrătorilor ori
în împiedicarea desfăşurării acestor alegeri.
Angajatorul, la cererea angajaţilor/lucrătorilor, va facilita desfăşurarea
procedurilor de alegere a reprezentanţilor angajaţilor/lucrătorilor.
La nivelul angajatorului la care nu există un sindicat, angajaţii/lucrătorii pot
constitui un grup de iniţiativă care elaborează procedurile şi/sau regulamentul
pentru desfăşurarea alegerii reprezentanţilor angajaţilor/lucrătorilor.
Procedurile şi/sau regulamentul pentru desfăşurarea alegerilor se comunică
angajatorului, care are obligaţia ca, în termen de cel mult 10 zile de la primire, să
informeze toţi angajaţii/lucrătorii unităţii cu privire la conţinutul procedurilor
şi/sau regulamentului pentru desfăşurarea alegerii reprezentanţilor
angajaţilor/lucrătorilor.
Pentru iniţierea şi derularea alegerilor reprezentanţilor
angajaţilor/lucrătorilor, grupul de iniţiativă poate cere consultanţă unei
federaţiisindicale legal constituite în sectorul de negociere colectivă respectiv. În
cazul în care federaţia sindicală acceptă să ofere consultanţă, reprezentantul
acesteia are acces în unitate pentru desfăşurarea procesului privind alegerea
reprezentanţilor angajaţilor/lucrătorilor, cu respectarea regulamentului intern al
unităţii.
Numărul de reprezentanţi aleşi ai angajaţilor/lucrătorilor se stabileşte de comun
acord cu angajatorul, în funcţie de numărul total de angajaţi/lucrători. Dacă nu se
realizează acordul, numărul de reprezentanţi aleşi ai angajaţilor/lucrătorilor nu
poate fi mai mare de:
a)2 reprezentanţi, la angajatorii care au sub 100 de angajaţi/lucrători;
b)3 reprezentanţi, la angajatorii care au între 101 şi 500 de angajaţi/lucrători;
c)4 reprezentanţi, la angajatorii care au între 501 şi 1.000 de angajaţi/lucrători;

13
d)5 reprezentanţi, la angajatorii care au între 1.001 şi 2.000 de angajaţi/lucrători;
e)6 reprezentanţi, la angajatorii care au peste 2.000 de angajaţi/lucrători.
Durata mandatului reprezentanţilor angajaţilor/lucrătorilor nu poate fi mai mare
de 2 ani.
Persoanele care ocupă funcţii de conducere care asigură reprezentarea
administraţiei în raporturile cu angajaţii/lucrătorii sau care participă la decizia
conducerii întreprinderii la nivelul unităţii nu pot fi aleşi ca reprezentanţi ai
angajaţilor/lucrătorilor.
Reprezentanţii angajaţilor/lucrătorilor nu pot desfăşura activităţi ce sunt
recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor.
Inspectoratele teritoriale de muncă au obligaţia de a verifica îndeplinirea
condiţiilor prevăzute de prezenta lege pentru alegerea reprezentanţilor
angajaţilor/lucrătorilor.
Reprezentanţii angajaţilor/lucrătorilor au următoarele atribuţii principale:
a)să participe la elaborarea regulamentului intern;
b)să sesizeze inspectoratul teritorial de muncă cu privire la nerespectarea
dispoziţiilor legale şi ale contractului/acordului colectiv de muncă aplicabil;
c)să participe la negocierea contractului/acordului colectiv de muncă, potrivit
prezentei legi.
Atribuţiile reprezentanţilor angajaţilor/lucrătorilor, modul de îndeplinire a acestora, precum
şi durata şi limitele mandatului lor se consemnează în procesul-verbal al adunării generale a
angajaţilor/lucrătorilor întocmit de grupul de iniţiativă şi se validează prin votul a cel puţin
jumătate plus unu din numărul total al acestora.

14