Politici de comunicare

STUDENTI:
1.Fazekas Zsolt
2.Malom Andrei
3.Oros Ioana
4.Chis Georgiana-Paula

PROFESOR UNIVERSITAR COORDONATOR:

Timofte Claudia
 CUPRINS

• 1.Definitie
• 2.Perspectiva practicilor de comunicare
• 3. Clasificarea functiilor comunicarii de catre Stagiri
• 4. Caracteristici specifice acestui domeniu
• 5.Comunicarea si politica in societatea contemporana
• 6.Comunicarea politica
• 7.Definirea conceptului
• 8.Studiu de caz
 1.Definitie

• Comunicarea politică este o secţiune a ştiinţei politice şi comunicării

care se ocupă cu producerea, diseminarea, prelucrarea şi efectele
informaţiei, atât în media cît şi interpersonal, într-un context politic.
Aceasta include studiul media, analiza discursurilor politicienilor şi a celor
care încearcă să influenţeze procesul politic, şi conversaţii formale şi
informale între membrii audienţei, printre alte aspecte.
 2.Perspectiva practicilor de comunicare

• Perspectiva practicilor de comunicare din unghiul diferitelor poziţii de

putere ne apropie mai mult de politic decît perspectivele precedente.
Poziţiile de putere luate în considerare sînt cele ale guvernanţilor şi ale
guvernaţilor. Comunicarea politică este implicată atît în lupta pentru
obţinerea puterii (comunicarea electorală), cît şi în exercitarea ei la diferite
nivele (comunicarea prezidenţială, comunicarea guvernamentală,
comunicarea locală). Din perspectiva guvernaţilor, comunicarea este strîns
legată de participarea politică.
 3.Clasificarea functiilor comunicarii de catre
Stagiri

• - funcţia politică sau deliberativă, atunci cоnd discursul stabileşte

oportunitatea unei acţiuni cu caracter public;
• - funcţia forensică sau judiciară,care constă оn dovedirea justeţei
sauimoralităţii unor fapte deja realizate,pe care le aprobă sau incriminează;
• - functia de pideictică sau demonstrativă, axată pe elogierea sau blamarea
unor personalităţi, pe exprimarea satisfacţiei faţă de un eveniment favorabil
 4.Caracteristici specifice acestui domeniu

• - orice instituţie politică joacă оn procesul de comunicare atоt rolul de emiţător, cоt
şi de receptor;
• - orice instituţie utilizează оn realizarea activităţilor sale informaţii de natură
internă şi externă; - fiecare componentă a instituţiei date reflectă prin informaţiile
vehiculate un anumit tip de procese, şi оn cazul nostru procese politice. La nivelul
domeniului politic această funcţie se referă la acele modalităţi specifice, prin care
se vor realiza planurile şi programele оntocmite anterior. Reieşind din funcţiile
comunicării, putem specifica anumite principii ale procesului comunicativ.
 5.Comunicarea si politica in societatea
contemporana
• Politica se refera la ''cine, ce obtine, cand si cum obtine'' scria in 1936
Harold Lasswell. I am putearaspunde ca indivizii si grupurile obtin ceea ce
doresc prin actiunile lor si ale altora de tip politic,datorita modului in care
este structurata societatea la un moment dat prin regulile si conventiile
ceguverneaza modalitatile acceptate de actiune
 6.Comunicarea politica

• Pentru Gosselin comunicarea politica este un camp in care se intersecteaza diverse modalitati de
persuadare a electoratului.
• Incercand sa distinga specificul comunicarii politice, D. Wolton da o definitie restrictiva acestui fenomen,
separandu-l de spatiul public, marketingul politic, sau mediatizarea politicii. comunicarea politica este spatiul
in care se schimba discursurile contradictorii a trei actori care au legitimitatea de a se exprima public asupra
politicii si care sunt:
• oamenii politici;
• ziaristii (mass-media);
• opinia publica prin intermediul sondajelor de opinie
 7.Definirea conceptului
• Ca şi în cazul altor termeni din ştiinţele sociale, comunicarea politic ă a fost
de asemenea dificil de definit. De exemplu, Robert E. Denton şi Gary C.
Woodward în cartea lor Comunicare politică în America caracterizează
comunicarea politică sub forma intenţiilor expeditorilor de a influen ţa mediul
politic. Ei spun că "factorul crucial care face o comunicare s ă fie 'politic ă' nu
este durata mesajului, ci conţinutul şi scopul său"
 8.Studiu de caz

• Plecând de la cercetări și studii ale campaniilor electorale și politice din Statele Unite, Europa și din
țările asiatice; comunicarea politică prin Social Media din România a cunoscut trei etape de evoluție:
epoca forumurilor, epoca blogurilor și epoca Facebook, iar Social Media a devenit un canal
indispensabil în strategiile de comunicare din campaniile electorale din întreaga lume. Participarea
politică, îngrijirea unui efect al procesului de comunicare politică s-a acutizat în epoca Social Media,
iar cetățenii din mediul online au devenit din ce în ce mai activi, Pe lângă participare, Social Media a
încurajat politică personalizată, prin creșterea unui cetățean oarecare poate deveni lider de opinie în
mediul online, personalizând mesajul politic și dezbătându-l în grupul social din care face parte.
 Webografie Bibliografie
• https://ro.scribd.com/document/86061005/Com • Cartea Comunicarea politică de Jacques
unicarea-politica Gerstle-INSTITUTUL EUROPEAN 2002
• Cartea Comunicarea politica social media si
• https://www.studocu.com/ro/document/universita reactia publicului online de Tanase Tasente
tea-din-bucuresti/introducere-in-sistemul-mass-m
edia/comunicarea-politica-camelia-cmeciu/37921
03
• http://dspace.aap.gov.md/bitstream/handle/
123456789/1021/Comunicarea%20politica_
%20definiti_%20tipuri%20si%20functii.pdf?
sequence=1&isAllowed=y
Data accesariilor: 02.12.2022 ora 17:30