Sfetcu Alin – Marius

Elemente ale originilor și instoriei dreptului

Dreptul este ansamblul regulilor asigurate și garantate de către stat care au ca scop
organizarea și disciplinarea comportamentului uman în principalele relații din societate, într-un
climat specific manifestării coexistenței libertăților, apărării drepturilor esentiale ale omului și
statornicirii spiritului de dreptate.
Istoria dreptului se extinde pe mii de ani și cuprinde mai multe perioade istorice, fiind un
domeniu vast și complex. Aceasta înseamnă trecutul, prezentul şi viitorul, înseamnă conştiinţa
morală, politică şi juridică, precum şi instituţiile aferente acestora, din comuna primitivă şi până
astăzi.
Izvorul dreptului în sens istoric caracterizează toate începuturile unui anumit sistem juridic.
De exemplu, izvoarele istorice ale dreptului pot fi considerate Legile Celor VII Table din Roma
Antică, culegerile de norme ale lui Hammurabi din Babilon, Legile Manu din India.
Există mai multe teorii despre originea dreptului, una dintre cele mai importante este teoria
evolutionistă, aceasta susține că drepul a evoluat treptat de la practicile și obiceiurile tribale până
la formele moderne de drept. O altă teorie populară este cea a dreptului natural, aceasta suține că
dreptul este o expresie a principiilor morale universal care sunt valabile pentru toți oamenii,
independent de cultură sau societate. Această teorie este susținută de filozofi antici precum
Platon și Aristotel.
Originea dreptului se regăseşte în cele mai vechi timpuri ale apariţiei şi dezvoltării
colectivităţilor umane, atunci când practicile şi regulile se îmbinau cu tradiţia şi obişnuinţa, iar
acestea din urmă guvernau relaţiile de înţelegere sau de luptă dintre triburi. De aici, valabilitatea
foarte cunoscutului adagiu latin: Ubi societas, ibi jus.
Elementele de origine ale dreptului pot include: necesități și valori ale societății, infulentețele
istorice și cultural, acțiunile și deciziile legiuitorului și ale sistemului juridic, conceptual
dreptului natural, care susține că numite principia de justiție sunt inerente naturii umanității,
evoluția socială și economic, relațiile poilitice și diplomatice, religia și tradițiile, necesitatea de a
reglementa și de a proteja proprietatea și bunurile.
Unele teorii sugerează că dreptul are ca origine divină sau natural, în timp ce altele susțin că
a fost creat de oameni ca instrument pentru a reglementa relalațiile sociale. Unii teoreticieni
argumenteaza că dreptul a evoluat in funcție de nevoile societații în timp ce alții susțin că a fost
impus de puterea guvernamentală.

1
 În Antichitate sistemele juridice erau bazate pe legea divină sau pe tradițe și erau aplicate de
către înțelepți sau preoți, în Evul Mediu erau bazate pe legea divină și legea romană, în Roma
Antică era bazat pe legea romană și era aplicat de către magistrați, aici existau doua tipuri de
lege: legea civilă care reglementa relațiile dintre cetățeni și legea penala care reglementa
infracțiunile.
În secolul al XVII –lea și al XVIII-lea oamenii de știință și filozofii au început să vadă
dreptul ca pe o construcție umană, care trebuie să servească intereselor societății. Acesta ducând
la dezvoltarea dreptului civil și creșterea de noi principii cum ar fi libertatea și egalitatea in fața
legii.
În secolul al XIX-lea si al XX-lea , au avut loc mai multe schimbări în sistemele juridice ca
uramare a revoluțiilor și a razboaielor. Avem ca exemplu revoluția din Franța care a dus la
adaptarea Codului civil, care a stabilit pricipiile de libertății, egalității și propietații, iar revolutia
din Rusia a dus la crearea unui system juridic socialist.
În prezent , dreptul este un sistem complex și dinamic, care se adaptează la schimbările
societății și tehnologiei.
Elementele istorice ale dreptului pot include: sistemele juridice antice, evoluția monarhiilor
abolutiste și a sistemelor juridice feudale,
codificarea dreptului in epoca modernă,
influența iluzionismului și a revoluțiilor din secolul al XVIII-lea asupra dreptului și a
sistemelor juridice, evoluția dreptului comercial și a dreptului penal, rolul dreptului în
formarea statelor moderne și a sistemelor politice, impactul războaielor și al schimbărilor
suciale asupra dreptului.
Istoria dreptului arată că sistemele juridice au evoluat în timp, adaptându-se la schimbările
socității și tehnologiei. Însă pricipiile fundamentale cum ar fi egalitatea în fața legii, libertatea,
proprietatea și responsabilitatea au rămas constante.
În concluzie, originea istorică este un proces continuu care se reflectă în evoluția societății,
din perioada preistorica până la epoca moderna, unde s-au dezvoltat sisteme de drept mai
sofisticate și complexe și unde s-au creat concepte precum drepturile omului si justiția.
Dreptul nu este un dat, ci un proces; un proces de geneză și evoluție , datorat unui complex
de factori socio-istorici.
În opinia mea istoria dreptului se regăsește în istoria gândirii dreptului, care este și istoria
aplecării reflexive și ințelegerii esenței dreptului. Această istorie a dreptului, coroborată cu cea a
statului, au generat multe curente de gândire juridică, politică, din care au luat naștere o serie
de ,, școli”, denumire generică a unei teorii care a atras în jurul ei o mulțime de cercetători care
au încercat să explice fenomenul juridic.
2