Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara

Facultatea de Inginerie și Tehnologii Aplicate

Specializarea: Silvicultură

Referat Cerintele Biologice ale

Angiosperme.

Realizat de studentul Popescu Cornel Lucian, anul II.

Angiospermele, cunoscute și sub denumirea de plante cu flori, au mai multe nevoi biologice
pentru a-și susține creșterea, reproducerea și supraviețuirea. Aceste nevoi pot fi împărțite în
următoarele aspecte:

Lumină solară: Angiospermele au nevoie de lumină solară pentru fotosinteză, procesul prin care
ele convertesc energia luminoasă în energie chimică. Lumina solară furnizează energia necesară
pentru producerea glucozei, care alimentează creșterea plantelor. De asemenea, lumina solară
contribuie la reglarea diferitelor procese ale plantelor, inclusiv înflorirea și dezvoltarea frunzelor.
Exemplu: Florile-soarelui (Helianthus annuus) au o cerință ridicată de lumină solară. Florile lor
mari și strălucitoare sunt heliotrope, adică urmăresc mișcarea soarelui pe parcursul zilei pentru a-
și maximiza expunerea la lumină solară. Florile-soarelui au nevoie de lumină solară abundentă
pentru a crește în înălțime și a produce semințe în cantități mari.

Apă: Apa este esențială pentru diferite procese fiziologice în angiosperme. Este necesară pentru
menținerea presiunii turgorului, transportul nutrienților și mineralelor și facilitarea reacțiilor
biochimice. Apa joacă de asemenea un rol crucial în reglarea temperaturii în țesuturile plantelor.
Exemplu: Oryza sativa (orezul) este un exemplu de angiospermă dependentă de apă. Aceasta
necesită apă abundentă pentru o creștere și dezvoltare adecvată. Câmpurile de orez sunt adesea
inundate pentru a oferi un mediu favorabil pentru dezvoltarea plantelor de orez. Inundațiile ajută
la suprimarea creșterii buruienilor și furnizează apa necesară pentru o cultivare optimă a
orezului.

Nutrienți: Angiospermele necesită diferiți nutrienți pentru o creștere și dezvoltare sănătoasă.

Aceștia includ macronutrienți precum azotul, fosforul și potasiul, precum și micronutrienți
precum fierul, zincul și magneziul. Nutrienții sunt implicați în sinteza proteinelor, enzimelor și a
altor compuși esențiali.
Exemplu: Solanum lycopersicum (roșiile) au o cerință mare de nutrienți, în special de azot și
potasiu. Acești nutrienți sunt esențiali pentru creșterea generală a plantei, înflorire și producția de
fructe. Plantele de roșii cultivate în sol bogat în nutrienți sau suplimentate cu îngrășăminte
adecvate au tendința de a produce fructe mai mari și mai sănătoase.

Dioxid de carbon (CO2): Angiospermele necesită dioxid de carbon pentru fotosinteză. Prin acest
proces, ele utilizează dioxidul de carbon atmosferic pentru a sintetiza glucoza și produc oxigen
ca produs secundar. Nivelurile de dioxid de carbon din aerul înconjurător afectează direct rata de
fotosinteză și, în consecință, creșterea plantelor.
Exemplu: Zea mays (porumbul), cunoscut în mod obișnuit sub numele de porumb, este o plantă
C4. Plantele C4 au un mecanism specializat care le permite să utilizeze eficient dioxidul de
carbon chiar și în medii cu niveluri scăzute de dioxid de carbon. Această adaptare permite
porumbului să crească și să prospere chiar și în zone în care disponibilitatea de dioxid de carbon
ar putea fi limitată.

Sol și minerale: Angiospermele necesită un mediu de creștere adecvat, în general sol, pentru
fixare și absorbția nutrienților. Diferite plante au cerințe specifice de sol bazate pe factori precum
pH-ul, textura și conținutul de nutrienți. De asemenea, plantele pot necesita minerale specifice
pentru diferite procese fiziologice.
Exemplu: Vaccinium corymbosum (afinele) sunt plante care iubesc solul acid și prosperă în sol
bine drenat și acid, cu un pH între 4 și 5,5. Acestea necesită nivele ridicate de materie organică,
reținerea adecvată a umidității și cerințe specifice de minerale, cum ar fi fierul și manganul.
Plantele de afine întâmpină adesea dificultăți în condițiile solului alcalin.

Este important de menționat că acestea sunt nevoi biologice generale ale angiospermelor, iar
diferite specii pot avea adaptări și cerințe specifice bazate pe nișa ecologică și habitatul lor.
1.Orhidee (Orchidaceae):

Cerințe: Orhideele necesită o lumină moderată și indirectă, evitând expunerea directă la soarele
puternic. Ele preferă solurile bogate în substanțe organice și bine drenate. Aerisirea adecvată și
nivelurile ridicate de umiditate sunt, de asemenea, importante pentru aceste plante epifite.
Trandafir (Rosa spp.):

Cerințe: Trandafirii au nevoie de expunere la soare directă pentru a înflori în mod adecvat. Solul
trebuie să fie bine drenat și bogat în substanțe organice. Aceste plante beneficiază de irigare
regulată și necesită fertilizare periodică cu îngrășăminte specifice pentru a-și menține sănătatea și
vigurozitatea.
Orz (Hordeum vulgare):

Cerințe: Orzul este o plantă cultivată pentru cerealele sale. Are nevoie de o expunere solară
abundentă pentru a crește și a se dezvolta în mod corespunzător. Solul trebuie să fie bine drenat
și bogat în substanțe nutritive. De asemenea, această plantă cerealiană necesită o cantitate
suficientă de apă, în special în timpul perioadelor critice de creștere.
Magnolie (Magnolia spp.):
Cerințe: Magnoliile preferă o expunere la soare parțială sau umbrită, dar protejată de vânturile
puternice. Ele prosperă în soluri fertile, bine drenate, cu un conținut ridicat de materie organică.
Magnoliile necesită o cantitate adecvată de apă și sunt sensibile la stresul de secetă.
Iasomie (Jasminum spp.):

Cerințe: Iasomia are nevoie de o expunere la soare parțială până la plină și preferă solurile bine
drenate și fertile. Această plantă înfloritoare necesită udare regulată și se dezvoltă mai bine într-
un mediu cu umiditate moderată. Pentru o creștere optimă, iasomia poate necesita tăieri periodice
pentru a încuraja ramificarea și înflorirea abundentă.