LICEUL TEHNOLOGIC TARNAVENI

PENTRU CERTIFICAREA COMPETENTELOR PROFESIONALE NIVEL 4

CALIFICAREA PROFESIONALA : TEHNICIAN ECOLOG SI PROTECTIA
CALITATII MEDIULUI .

Indrumator:
Ing. Muresan Gabriela
Elev:Vasiu Angela
Clasa: a XII-A

2023
 Cuprins :

CAP. I Notiuni introductive

1.1Apa………………….……..………………………..…...….…….pag.4
CAP.II Tipuri de poluare a apelor si metode de reducere a poluarii
2.1Ce este poluarea apei………………………………………...……pag.8
2.2Care sunt sursele de poluare a apei dupa natura substantelor…..pag.8
2.3Tipuri de poluare a apei………………………….………………..pag.9
2.4Efectul asupra mediului…………………………………………....pag.14
2.5 Medalitati de combatere ……………………………………….…...pag 17
2.6Metode de reducere a poluarii…………………………………….…pag.20
 CAP I Notiuni introductive
1.1 APA
Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor
albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanță absolut
indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai
universali solvenți. Apa este un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului,
având formula chimică brută H2O. Apa este una din substanțele cele mai răspândite
pe planeta Pământ, formând unul din învelișurile acesteia, hidrosfera.
Descriere
Pe Pământ, apa există în multe forme, în cele mai variate locuri. Sub formă de
apă sărată există în oceane și mări. Sub formă de apă dulce în stare solidă, apa se
găsește în calotele HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Calot
%C4%83_polar%C4%83&action=edit&redlink=1" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Calot%C4%83_polar
%C4%83&action=edit&redlink=1"polare, ghețari, aisberguri, zăpadă, dar și ca
precipitații solide, sau ninsoare. Sub formă de apă dulce lichidă, apa se găsește în
ape HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_curg%C4%83toare"
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_curg
%C4%83toare"curgătoare, stătătoare, precipitații lichide, ploi, și ape HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_freatic%C4%83" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_freatic%C4%83"freatice sau subterane.
În atmosferă, apa se găsește sub formă gazoasă alcătuind norii sau fiind difuzată în
aer determinând umiditatea acestuia. Considerând întreaga planetă, apa se găsește
continuu în mișcare și transformare, evaporarea și condensarea, respectiv
solidificarea și topirea alternând mereu. Această perpetuă mișcare a apei se
numește ciclul HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Ciclul_apei"
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Ciclul_apei"apei și constituie obiectul
de studiu al meteorologiei și al hidrologiei.
Apa care este potrivită consumului uman se numește apă HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_potabil%C4%83" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_potabil%C4%83"potabilă. Conform
standardului din România, pentru ca apa să fie potabilă sestonul nu trebuie să
depășească 1ml/m³. Pe măsura creșterii populației umane de-a lungul timpului și a
folosirii intensive și extensive a resurselor de apă susceptibile de a furniza apă
potabilă, problema apei utilizabile a devenit o problemă vitală a omenirii. Apa
acoperă 71 % din suprafața Pământului.
Apa este extrem de importantă din punct de vedere fiziologic, economic și
industrial. Transportul pe apă este coloana vertebrală a comerțului și a
economiei.Volumul de pește capturat în 2017 din apele naturale și acvacultură a
depășit 170 de milioane de tone. Centralele hidroenergetice reprezintă o piatră de
temelie importantă a dezvoltării durabile] capacitatea totală hidroenergetică a lumii
în 2015 fiind de 1.212 GW.În plus, apa este utilizată în sistemele de răcire,
încălzire și centralele termoelectrice. Aplicațiile apei în industria chimică și
farmaceutică sunt, de asemenea, foarte diverse. Pe de o parte, este un solvent
esențial, mediu de reacție în sinteze anorganice și organice ba chiar și reactiv
(sinteza de HNO3, H2SO4). Prin reformarea alcanilor sau alcoolilior cu vapori de
apă se poate produce gaz de sinteză, iar cracarea cu vapori de apă produce olefine
foarte valoroase (etilenă, propilenă). De asemenea, apa joacă un rol semnificativ în
sinteza acidului acrilic pe baza oxidării propanului și propilenei. Cercetările
intensive se concentrează, de asemenea, pe producerea de apă oxigenată.

Forme de apă
Apa se găsește sub diverse forme în natură: vapori de apă și nori în atmosferă,
valuri și aisberguri în oceane, ghețari la latitudini mici sau altitudini mari, acvifere
sub pământ, râuri sau lacuri. Circuitul HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Circuitul_apei_%C3%AEn_natur%C4%83"
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Circuitul_apei_%C3%AEn_natur
%C4%83"apei HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Circuitul_apei_
%C3%AEn_natur%C4%83" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Circuitul_apei_%C3%AEn_natur%C4%83"în
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Circuitul_apei_
%C3%AEn_natur%C4%83" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Circuitul_apei_%C3%AEn_natur%C4%83"natură
este fenomenul prin care apa este transferată dintr-o forma într-alta, prin evaporare,
precipitații și scurgeri de suprafață.
Datorită importanței pe care o are (în agricultură, dar și pentru omenire în
general), apei i s-au dat diverse nume în funcție de formele pe care le ia. Ploaia e
cunoscută în majoritatea țărilor, pe când alte forme sunt mai puțin întâlnite, și pot fi
surprinzătoare când sunt văzute prima dată. Exemple sunt: grindina, zăpada, ceața,
roua sau chiciura. Un fenomen conex este curcubeul, întâlnit atunci când lumina se
refractă prin particulele de apă din atmosferă.
Apa de la suprafața globului joacă roluri importante în evoluția umană; râurile și
irigațiile asigură aportul de apă pentru agricultură, sunt suport pentru transportul
maritim sau fluvial, fie comercial sau de agrement. O apă cu insuficienți nutrienți
se numește oligotrofă. Scurgerea apei pe suprafața terestră este mecanismul prin
care eroziunea sculptează mediul natural, duce la crearea văilor și deltelor cu
suprafețe fertile favorabile dezvoltării de centre umane. De asemenea, apa se
infiltrează în sol, ajungând în pânza de apă freatică. Această apă HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_freatic%C4%83" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_freatic%C4%83"freatică ajunge din
nou la suprafață sub forma izvoarelor, sau a izvoarelor HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Izvor_termal" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Izvor_termal"termale și gheizerilor. Apa freatică este
de asemenea extrasă artificial prin puțuri și fântâni.
Deoarece apa poate conține numeroase substanțe diferite, poate avea gusturi sau
mirosuri foarte diferite. De fapt, oamenii și alte animale și-au format simțurile
pentru a putea evalua calitatea apei: de obicei, animalele evită apa cu gust sărat
(apă HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_de_mare"
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_de_mare"de
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_de_mare"
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_de_mare"mare) sau
putred de HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Mla%C8%99tin%C4%83"
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Mla%C8%99tin%C4%83"mlaștină
preferând apa unui izvor montan sau apa freatică.

Apa în biologie și civilizația umană

Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprietăți indispensabile
proliferării vieții, care o deosebesc de celelalte substanțe. Apa își îndeplinește acest
rol, permițând compușilor HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Compus_organic" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Compus_organic"organici să reacționeze în moduri
care să permită în cele din urmă replicarea. Este un bun solvent și are o tensiune
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Tensiune_superficial%C4%83"
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Tensiune_superficial
%C4%83"superficială ridicată, permițând astfel mișcarea compușilor organici și a
organismelor vii. Apa proaspătă are densitatea maximă la 4 °C, această densitate
scăzând pe măsură ce apa se răcește, se încălzește sau îngheață. Fiind o moleculă
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Molecul%C4%83_polar
%C4%83&action=edit&redlink=1" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Molecul%C4%83_polar
%C4%83&action=edit&redlink=1"polară stabilă dominantă în atmosferă, joacă un
rol important în absorbția radiației HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Radia%C8%9Bie_infraro
%C8%99ie&action=edit&redlink=1" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Radia%C8%9Bie_infraro
%C8%99ie&action=edit&redlink=1"infraroșii, crucială în cadrul efectului
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_de_ser%C4%83"
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_de_ser%C4%83"de
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_de_ser%C4%83"
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_de_ser%C4%83"seră, fără de
care temperatura medie la suprafața Terrei ar fi de -18° Celsius. Apa are de
asemenea o căldură HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83ldur
%C4%83_specific%C4%83" HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/C
%C4%83ldur%C4%83_specific%C4%83"specifică neobișnuit [12] de mare
(4181,3 J/(kg·°C) la presiunea de 1 bar și temperatura de 25 °C ), care joacă mai
multe roluri în reglarea climatului global și regional, precum Curentul
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Curentul_Golfului" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Curentul_Golfului"Golfului, permițând existența
vieții. Deoarece absoarbe foarte mult infraroșiile, are o foarte ușoară nuanță
albastră, datorită eliminării unei mici cantități de lumină roșie care o traversează.
Culoarea albastră poate fi observată numai când apa este în cantitate mare, de
exemplu în lacuri, mări sau oceane. În plus, apa are o căldură latentă de vaporizare
mare, de 2262 kJ/kg la presiunea de 1 bar și temperatura de 98 °C (dar de
2442 kJ/kg la presiunea de 0,0317 bar, presiunea de saturație la temperatura de
25 °C),[12] care are o influență mare asupra climatului și a transferului de căldură
între ocean și atmosferă.
 Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de vedere chimic cu amoniacul,
și dizolvă multe tipuri de substanțe, precum diferite săruri și zahărul, și facilitează
reacțiile chimice ale acestora, lucru care permite un metabolism complex.
Unele substanțe însă nu se amestecă cu apa, cum e de exemplu petrolul, și alte
substanțe HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Substan
%C8%9Be_hidrofobe&action=edit&redlink=1" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Substan
%C8%9Be_hidrofobe&action=edit&redlink=1"hidrofobe. Membranele
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Membrana_celular
%C4%83&action=edit&redlink=1" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Membrana_celular
%C4%83&action=edit&redlink=1"celulare, compuse din lipide și proteine, profită
de această proprietate, controlând interacțiunea dintre ele și mediul extern. Acest
lucru este ușurat de tensiunea superficială a apei.
Picăturile de apă sunt stabile datorită tensiunii superficiale mari datorată
puternicelor forțe intermoleculare numite forțe de coeziune. Acest lucru este
evident atunci când mici cantități de apă ajung pe o suprafață insolubilă, precum
polietena: apa rămâne sub formă de picături. Totuși, pe sticlă extrem de curată apa
formează o peliculă subțire deoarece forțele dintre moleculele de apă și de sticlă
(forțele de adeziune) sunt mai mari decât forțele de coeziune. Acest lucru este
foarte important în cadrul transpirației plantelor.
În celulele și organismele biologice, apa se află în contact cu suprafețele
membranoase proteice care sunt hidrofile, adică prezintă o puternică atracție pentru
apă. Langmuir a observat o puternică forță de respingere între suprafețele hidrofile.
Pentru a deshidrata suprafețele hidrofile este necesar un efort deosebit pentru
învingerea acestor forțe, numite forțe de hidratare. Aceste forțe sunt foarte
puternice, dar valoarea lor scade rapid pe distanțe mai mici de un nanometru.
Importanța lor în biologie a fost studiată de Adrian Parsegian. Prezintă importanță
în special atunci când celulele sunt deshidratate prin expunerea la atmosferă uscată
sau la îngheț extracelular.
O proprietate simplă, dar unică și extrem de importantă pentru mediu, este că în
forma sa solidă, de gheață, plutește pe lichid. Forma solidă a apei are o densitate
mai mică decât a apei lichide, datorită geometriei punților de hidrogen care se
formează doar la temperaturi mai joase. Pentru aproape toate substanțele și pentru
toate celelalte 11 stări neobișnuite ale apei, cu excepția gheții-XI, starea solidă este
mai densă decât cea lichidă. Apa proaspătă este cea mai densă la 4 °C, și se va
scufunda prin convecție pe măsură ce se răcește la acea temperatură, iar dacă se
răcește în continuare se va ridica. Datorită aceste proprietăți, apa de adâncime va fi
mai caldă decât apa înghețată, de suprafață, astfel încât gheața se va forma
începând de la suprafață și se va extinde în jos, iar cea mai mare parte a apei de
dedesubt va rămâne constantă la 4 °C. Astfel, fundul unui lac, mare sau ocean este
practic izolat de frig, permițând supraviețuirea speciilor de animale. Aproape toate
celelalte substanțe chimice sunt mai dense în stare solidă și îngheață de la fund
spre suprafață.
Viața pe Pământ a evoluat și s-a adaptat acestor proprietăți ale apei. Existența
formelor solidă, lichidă și gazoasă ale apei pe Pământ a reprezentat un factor
important pentru colonizarea diferitelor medii ale planetei de către forme de viață
adaptate variatelor, și adesea extremelor, condiții de viață.
În istorie, civilizațiile s-au dezvoltat cu precădere pe malurile râurilor sau
mărilor: Mesopotamia, așa-numitul leagăn al civilizației este situată între două
râuri, Egiptul antic a înflorit pe malurile Nilului, iar marile metropole, precum
Londra, Paris, New HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/New_York"
HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/New_York"York și Tokio își
datorează succesul în parte accesibilității oferite de situarea lângă o apă, și
înflorirea comercială rezultată. Insulele cu porturi sigure, precum Singapore și
Hong HYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Hong_Kong" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Hong_Kong"Kong, s-au dezvoltat tocmai din acest
motiv. În locuri precum Africa HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Africa_de_Nord" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Africa_de_Nord"de HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Africa_de_Nord" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Africa_de_Nord"Nord și Orientul HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Orientul_Mijlociu" HYPERLINK
"https://ro.wikipedia.org/wiki/Orientul_Mijlociu"Mijlociu, unde apa nu se găsește
în abundență, accesul la apă potabilă a fost și este o mare problemă în dezvoltarea
comunităților umane.
O greșeală des întâlnită este aceea că apa este un bun conductor de electricitate.
Toate proprietățile electrice ale apei se datorează ionilor sărurilor minerale
dizolvate în ea și dioxidului de carbon dizolvat în ea
CAP II Tipuri de poluare a apelor si metode de reducere a poluarii
2.1Ce este poluarea apei
Poluarea apei se poate defini ca eliberarea în apele subterane sau în lacuri, fluvii,
râuri, estuare, mări și oceane, a substanțelor. Acestea ajung să interfereze și să
afecteze utilizarea benefică a apei și, de asemenea, funcționarea normală a
ecosistemelor. Pe lângă eliberarea substanțelor chimice sau a microorganismelor,
poluarea apei poate include și eliberarea energiei, sub forma radioactivității sau
căldurii.
De exemplu, apa subterană este o sursă considerată potabilă de către foarte
multe persoane și se folosește pentru uzul casnic. Deși aceasta poate părea curată,
nu este exclus să fie încă poluată de substanțe chimice, bacterii și viruși.
Deși mările și oceanele conțin volume mari de apă, capacitatea lor naturală de a
absorbi poluanții este limitată. Contaminarea din conductele de evacuare, din
deversarea de nămol sau de petrol poate dăuna vieții marine, în special
fitoplanctonului microscopic care servește drept hrană pentru organismele acvatice
mai mari.
Până în 2010, aproximativ 12,7 milioane de tone de resturi de plastic au fost
aruncate anual în oceane.
 2.2 Care sunt sursele de poluare a apei după natura
substanțelor
Toate sursele de apă pot fi poluate de o multitudine de substanțe precum deșeuri
organice în stare de putrefacție, substanțe chimice toxice, petrol, ulei,
microorganisme patogene, nutrienți ai plantelor, sedimente și substanțe radioactive.
Poluare apei are o mulțime de cauze și se poate face cu nitrați, detergenți,
pesticide, metale grele și multe alte substanțe nocive, care provin din diferite surse.
Astfel, există mai multe tipuri de poluare a apei.

2.3Tipuri de poluare a apei

Poluarea apei este alterarea fizică și chimică a structurii apei și a componentelor
ei, modificându-i proprietățile și provocând daune ființelor vii care depind de ea
pentru a supraviețui. În funcție de originea respectivei contaminări naturale sau
artificiale (antropică sau prin acțiunea umană), putem distinge două tipuri de
poluare a apei: poluare organică și, respectiv, poluare chimică provocată de om.

Contaminarea organică a apei de origine naturală

• Eutrofizare.
•
Poluarea chimică a apei de origine artificială
• Deversări toxice care provin din activități industriale.
• Utilizarea pesticidelor și îngrășămintelor toxice în agricultură și agricultura
industrială.
• Poluanții emergenti, adică care au apărut recent, și gunoiul în ecosistemele
acvatice.
• Ape uzate, evacuari industriale si menajere.
niste exemple de tipuri de poluare a apei sÎn funcție de poluantul care îi
dăunează sau de originea acestuia sunt:
• Deversare de petrol sau pete de petrol.
• Ape fecale
• Curățarea apelor.
• Ape uzate industriale.
• Ape uzate agricole.
• Ape uzate pentru animale.
Prin urmare, poluarea apei poate fi produsă de nutrienți, microorganisme, substanțe
chimice și chiar de temperatură, printre altele. În următoarele rânduri vom vedea
mai detaliat care sunt principalele caracteristici ale fiecăruia dintre aceste tipuri de
poluare a apei.

Poluarea organică de origine naturală – eutrofizare

Dacă vă întrebați cum este poluată apa, rețineți, pentru început, că poluarea apei
se produce în unele ocazii din cauza excesului de nutrienți anorganici și a
proliferării excesive a organismelor acvatice, care împreună, modifică compoziția
și proprietățile apei.
Acest fenomen care presupune poluarea organică și naturală a apei se
numește în mod obișnuit eutrofizare. Atât algele, cât și microorganismele în
descompunere și diverși nutrienți anorganici sunt responsabile de
producere eutrofizarea apelor, prin abundența excesivă și dezechilibrarea
stabilității naturale a structurii și proprietăților resurselor de apă.
Deși consecințele acestui tip de poluare naturală a apei nu sunt la fel de grave sau
persistente precum cele derivate din poluarea chimică artificială, ele trebuie și ele
valorizate și controlate, deoarece implică pierderea multor ecosisteme.
Aici vă lăsăm un videoclip despre ce este eutrofizarea apelor pentru a afla mai
multe despre această problemă.

Contaminare chimică prin activități umane

care, în mod iresponsabil, deversează substanțe chimice toxice care provoacă
alterarea compoziției, structurii și The contaminarea chimică a apei Își are
originea în diverse activități antropice proprietăților surselor naturale de apă. În
continuare vom vedea câteva dintre cele mai frecvente cazuri în care
a contaminarea chimică artificială a apei ca urmare a acţiunilor antropice:
Deversări toxice din activități industriale
Industriile poluante ale mineritului, defrișărilor, rafinăriilor și toate acele
activități industriale care generează produse toxice care pot ajunge în natură, sunt
responsabile de contaminarea râurilor, lacurilor, mărilor și apelor subterane, printre
alte ecosisteme acvatice.

Utilizarea îngrășămintelor și pesticidelor toxice în agricultură și

agricultura industrială
Utilizarea masivă a îngrășămintelor și pesticidelor în agricultură și creșterea
animalelor industriale eliberează cantități mari de nitrați, fosfați și alți compuși
chimici care sunt grav dăunători pentru alte ființe vii, dintre care multe își găsesc
habitatul natural în ecosistemele acvatice în care aceste substanțe chimice sunt
aruncate. .
Evacuări de ape uzate
Apele uzate trebuie gestionate corespunzător în stațiile de epurare a apelor uzate
pentru purificarea și pregătirea ulterioară pentru utilizare. Cu toate acestea, în
multe ocazii apar scurgeri și gestionări defectuoase care facilitează sosirea acestor
ape foarte poluate la sursele naturale de apă, provocând contaminarea acestora.
Vă recomandăm să citiți acest alt articol despre Ce este apa uzată și cum este
clasificată pentru a extinde aceste informații.

Gunoiul din ecosistemele acvatice și poluanții emergenti

Fiecare dintre deșeurile menajere pe care le generează oamenii trebuie tratate
corespunzător și nu aruncate în ecosisteme într-un mod iresponsabil, deoarece pun
în pericol viața și echilibrul ecologic al altor specii. Multe medicamente, produse
de igienă și curățare, precum și microplastice și ustensile de plastic de unică
folosință ajung în apele de suprafață și subterane, provocând contaminarea
acestora. Unii dintre acești poluanți sunt considerați emergenti, pentru că au existat
de o perioadă relativ scurtă de timp, iar aceștia, împreună cu alții care există de
mult mai mult timp, generează ceea ce devine cunoscut drept gunoi sau gunoi în
natură.

Poluarea fizică a apei

Poluanții de natură fizică sunt cei care includ majoritatea deșeurilor toxice ce pot
ajunge în apă. Depunerile și deșeurile radioactive, apele folosite în uzine atomice,
cele care folosesc la răcirea instalațiilor și apele termale sunt doar câteva exemple
ale poluării.
De asemenea, chiar și petrolul și benzina care provin din milioane de
autoturisme ajung să fie deversate în ape. Aproape jumătate din cele 1 milion de
tone estimate, de petrol care intră în mediul marin în fiecare an, provin din surse
terestre. Pe mare, deversările de cisterne reprezintă aproximativ 10% din petrolul
din apele din întreaga lume, în timp ce operațiunile regulate ale industriei de
transport maritim atât prin deversări legale, cât și ilegale contribuie cu aproximativ
o treime. De asemenea, petrolul este eliberat în mod natural de sub fundul
oceanului prin fracturi cunoscute sub numele de infiltrații.

Poluarea chimică a apei

Poluare apei cu pesticide, deversări de reziduuri petroliere, cu substanțe
cancerigene, detergenți sau alte substanțe specifice diferitelor industrii se numește
poluare chimică. Deșeurile sunt considerate toxice dacă sunt otrăvitoare,
radioactive, explozive, mutagene, ce cauzează daune cromozomilor, teratogene,
care provoacă defecte congenitale, sau bioacumulative.
 
Sursele de substanțe chimice toxice includ:
• apele uzate eliminate necorespunzător din instalațiile industriale și
instalațiile de procesare chimică (plumb, mercur, crom);
• scurgerile și canalizările de suprafață care conțin pesticide utilizate în zonele
agricole și pe peluzele suburbane;
• deșeurile toxice rezultate din procese industriale, chimice și biologice;
• baterii pentru dispozitive electronice, pesticide, telefoane mobile și
computere;
• deșeuri menajere;
Deșeurile toxice duc la costuri uriașe în ceea ce privește cheltuielile economice,
sănătatea umană și a ecosistemului. De asemenea, acestea au cauzat daune
substanțiale populației de animale și plante. Astfel de deșeuri îngreunează
procesele naturale de restaurare, distrug habitatele, reduc definitiv populațiile de
specii sensibile sau le inhibă succesul reproductiv.

Cauzele poluării în funcție de sursele de apă

Apă subterană este reprezentată de pânză freatică din zona respectivă și este una
din cele mai importante surse de apă pentru populație. Aproximativ 40% din SUA
se bazează pe apă subterană, ea fiind singură sursă de apă dulce din zona.

Apa poate ajunge să fie poluată din cauza pesticidelor și a fertilizatorilor ce se

scurg din câmpurile agricole în pânza freatică și făcând că această să nu mai fie
bună pentru consumul uman. Poluarea unei anumite zone poate face că ea să nu
mai fie utilizată pentru o perioada foarte lungă de timp. Conexiunile multiple ale
pânzei freatice pot face că poluarea să călătorească distanțe mari de la sursă și să
ajungă chiar și în sursele de apă de suprafața.

Apă de suprafața acoperă globul în proporție de 70% și este reprezentată de

toate elementele hidrologice pe care pe putem găsi pe harta. Din păcate în ziua de
astăzi aproape jumătate din sursele de apă dulce sunt contaminate și nu sunt
adecvate pentru consumul uman, înot sau pescuit.

Principala cauza a poluării este cea cu nutrienți cum ar fi nitrați și fosfați. Acești
nutrienți sunt benefici pentru plante și animale, dar creșterea alarmantă a ajuns să
fie un factor poluant

major din cauza deșeurilor de proveniență animală din ferme și al consumului

excesiv de fertilizatori.

Apă menajeră municipală sau industrială contribuie totodată la poluarea apei. Pe

lângă acestea, pot apărea și poluări pe baza de petrol sau de substanțe radioactive.
Anual aproximativ un milion de tone de petrol ajunge în apă, jumătate din el fiind
din cauza scurgerilor din transporturilor petroliere maritime, iar cealaltă jumătate
din surse terestre cum ar fi fabrici, ferme sau orașe.

Deșeurile radioactive pot ajunge în apă din cauza minatului de uraniu,

centralelor nucleare sau din producerea și testarea armamentului militar. Aceste
deșeuri persistă în natură pentru mii de ani, iar colectarea lor este foarte dificilă.

2.3Efectul asupra mediului

Apă poluată are un efect dăunător pentru om. În 2015, aproximativ 1.8 au murit
din această cauza, iar anual aproape un miliard de oameni se îmbolnăvesc din
cauza apei contaminate.

Patogenii formați în apă sub formă de bacterii sau viruși ce provin din fecale
animale sau umane sunt cauza majoră pentru bolile ce apar în urmă consumului de
apă contaminată. Chiar și în țările dezvoltate există scurgeri accidentale sau ilegale
de apă menajeră netratată ce provin din ferme sau zone urbane, ele contribuie la
formarea patogenilor din sursele de apă.

Problema apei contaminate nu se rezumă doar la atât, ci poate include chiar și

poluanți chimici, cum ar fi metale grele (arsenic și mercur) sau pesticide și
fertilizatori pe baza de nitrați. Aceste toxine odată ingerate pot cauza boli precum
cancer, dezechilibru hormonal sau alterarea funcțiilor neurologice. Chiar și înotul
în ape contaminate poate cauza iritații, infecții respiratorii sau hepatită.
 Pe lângă impactul negativ asupra omului, poluare apei afectează și mediul
înconjurător. Un ecosistem se bazează pe o rețea complexă de animale, plante,
bacterii și fungi. Toate interacționează în mod direct sau indirect, iar momentul în
care una din ele este afectată poate crea o reacție în lanț ce distruge întreg
ecosistemul acvatic.

Atunci când poluarea apei cauzează creșterea excesivă a algelor în mediul marin,
ele reduc nivelul de oxigen din apă. Scăderea cantității de oxigen sufocă plantele și
animalele și creează o zona moartă în care apă este lipsită de viată. În anumite
cazuri creșterea excesivă a algelor poate produce neurotoxine ce afectează fauna
acvatică de la balene până la țestoase.

Deșeurile chimice și metalele grele produse de fabrici sau cele din apă menajeră
contaminează apă și ajung să îmbolnăvească vietățile din zona respectivă. Acestora
li se reduce speranța de viată și abilitatea de a se reproduce. În momentul în
care peștii infectați ajung în lanțul trofic și sunt consumați de alți pești mai mari
ajung să existe pești precum tonul, ce au acumulat o cantitate mare de toxine, cum
ar fi mercurul.
2.5Modalități de combatere

De-a lungul timpului au existat o multitudine de campanii cu scopul de a reduce

poluarea apei. Pentru a putea face asta este nevoie de un efort colectiv ce pornește
de la nivel individual.

Una dintre soluții este tratarea apei menajere înainte că ea să fie revărsată în
sursele de apă. Majoritatea centrelor urbane folosesc un sistem de canalizare ce
colectează apă menajeră în centre de tratament înainte că ea să fie revărsată în
lacuri, râuri și mari.

În țările dezvoltate, procesul de tratare a fost perfecționat, dar acesta reușește să

curețe apă în proporție de doar 90%. În zonele mai puțin dezvoltate apă menajeră
ajunge să fie vărsata fără a mai fi tratată și curățata înainte. Pe lângă asta, chiar și
atunci când tratamentul este posibil, tot apar scurgeri ale sistemului de canalizare.
Pentru a reduce poluare ce provine din această sursă ar trebui că sistemele de
canalizare să fie dezvoltate astfel încât să poate curată apă în totalitate și întreținute
constant pentru a preveni orice tip de scurgere.

O altă formă a protejării naturii este folosirea practicilor agricole non-poluante.

În ziua de astăzi în agricultură se folosesc îngrășământ și fertilizatori chimici ce
ajung să polueze solul, iar mai apoi apă. Agricultorii ar trebui să pună în practică
planuri de administrare ai nutrienților pentru a preveni folosirea acestora în exces.

Tratarea apei menajere din centrele industriale reprezintă o altă soluție pentru
problema în cauza. Marile fabrici produc în mod regulat poluanți precum
hidrocarburi, compuși chimici, metale grele și altele, unele centrale termice ajung
chiar să elibereze apă menajeră încălzită interferând astfel cu temperatura normală
a apei.

Pentru a putea reduce poluarea cauza de acestea, este nevoie de un sistem de

tratare și răcire a apei menajere înainte să fie eliberată. Deși o bună parte din
industrie folosește astfel de sisteme, încă există locuri în care aceste reglementări
nu au fost implementate.

Nu în ultimul rând, există și soluții la nivel individual pe care le putem adopta.

Pentru a reduce nivelul de poluare din apă trebuie să evităm aruncarea produselor
poluante precum vopsea, chimicale și medicamente în chiuvetă sau toaletă și să
reciclăm produsele respective într-un mod adecvat.
2.6Metode de reducere a poluarii

Poluarea apei este în mod inerent legată de activitatea umană şi poate avea
consecinţe grave asupra sănătăţii oamenilor şi funcţionării ecosistemului acvatic.
Mai mult, poluarea apei poate fi cauza conflictelor dintre comunităţi, la nivel local,
naţional sau chiar internaţional. Prevenirea poluării apei trebuie să fie dezideratul
principal al tuturor actorilor sociali.

Vă propunem o listă cu măsuri pentru prevenirea poluării, care poate fi extinsă

conform specificului local:

• Crearea şi îngrijirea fâşiilor riverane de protecţie a apelor, împădurirea malurilor;

• Restabilirea zonelor umede pe cursul râurilor mici şi mari;

• Monitorizarea regimului hidrologic ca barometru pentru calitatea și cantitatea

apei;

• Construcţia şi reabilitarea infrastructurii în domeniul colectării și epurării apelor

uzate din localităţile rurale şi urbane;

• Conservarea şi tamponarea fântânilor arteziene abandonate şi nefolosite;

• Strămutarea depozitelor de fertilizanţi din zonele de protecţie a apelor;

• Interzicerea aruncării și depozitării deşeurilor pe malurile sau în albiile râurilor,

descurajarea răufăcătorilor prin amenzi şi penalităţi;

• Colectarea şi depozitarea conform normelor a deșeurilor industriale, zootehnice;

menajere și reziduurilor, pentru a împiedica deversarea acestora în apele de
suprafaţă;

• Utilizarea eficientă a nămolului şi sedimentului de la staţiile de epurare biologică

a apelor uzate, de la spălătoriile auto şi staţiile de epurare a apelor meteorice;

• Prevenirea poluării apelor cu produse de uz fitosanitar;

• Distrugerea prin dezinfecţie a germenilor patogeni conţinuţi în apele reziduale

ale unor instituţii - spitale, abatoare şi prelucrare a cărnii, alte fabrici;
• Echiparea unităţilor industriale cu sisteme de reţinere şi filtrare a substanţelor
chimice potenţial toxice;

• Respectarea conceptului protecţiei și utilizării durabile a apelor, astfel încât

acestea să nu fie epuizate sau să nu ajungă la un prag critic;

• Implicarea populaţiei în luarea deciziilor privind protecţia și utilizarea apelor din

râuri și fluvii, dar și a mediului înconjurător în general;

• Organizarea activităţilor de informare și educare a populaţiei privind riscurile de

poluare a apelor (cu produse de uz fitosanitar, detergenţi, deşeuri etc.), efectele
acute.