Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Am Murit Si M Am Descoperit Pe Mine Insa 075059
Am Murit Si M Am Descoperit Pe Mine Insa 075059
şi m-am descoperit
pe mine însămi
ANitA
moorJani
ADEVĂR DIVIN
Brașov, 2012
Cuvânt înainte
•
1
Aluzie la tufişul arzător prin care i s-a revelat Dumnezeu lui Moise.
Introducere
•
partea i
căutarea căii
corecte
prolog
•
capitolul 1
O educaţie diferită
•
capitolul 2
•
capitolul 3
•
capitolul 4
•
capitolul 5
Îngrozitorul diagnostic
•
capitolul 6
În căutarea mântuirii
mânie.
teroare.
Frustrare.
teamă.
disperare.
acestea au fost emoţiile cu care m-am confruntat
imediat după moartea lui soni. de dimineaţa până seara,
fiecare zi era un montagne-russe emoţional în care oscilam
între diferite întrebări, suferinţe, furie şi disperare. ca şi cum
propria mea situaţie nu ar fi fost de ajuns, simţeam aceste
emoţii şi pentru familia mea. nu îmi doream ca membrii ei
să sufere din cauza morţii mele.
teama şi disperarea m-au determinat să studiez toate
materialele pe care le-am găsit despre vindecarea şi bunăstarea
holistică, inclusiv despre sistemele terapeutice orientale.
am consultat mai mulţi specialişti în terapii alternative
şi am aplicat o parte din metodele lor. astfel, am încercat
hipnoterapia, meditaţia, rugăciunea, recitarea mantrelor şi
remediile chinezeşti din plante medicinale. în cele din urmă
am renunţat la munca mea de consultant independent şi am
plecat în india pentru a mă trata în sistemul ayurvedic. danny
a rămas la Hong Kong, neputând veni cu mine din cauza
Am murit şi m-am descoperit pe mine însămi
•
partea a ii-a
căLătoria mea
către moarte…
şi înapoi
capitolul 7
•
capitolul 8
•
capitolul 9
Realizarea miracolului
•
capitolul 10
Dovada vindecării
•
capitolul 11
•
capitolul 12
•
capitolul 13
•
capitolul 14
•
partea a iii-a
ce am înŢeLes
în urma acestei
experienŢe
capitolul 15
De ce m-am îmbolnăvit… şi de ce
m-am vindecat
•
capitolul 16
•
capitolul 17
Permisiunea de a fi tu însuţi
•
capitolul 18
Întrebări şi răspunsuri
fizic, noi o filtrăm însă prin mintea noastră, după care o ex-
primăm prin emoţiile umane specifice.
cea mai bună metaforă la care mă pot gândi pentru a
ilustra acest lucru este exemplul luminii alb-strălucitoare
care trece printr-o prismă. iubirea necondiţionată este simi-
lară luminii alb-strălucitoare. când aceasta trece însă printr-o
prismă, ea este separată în cele şapte culori ale curcubeului.
acestea simbolizează emoţiile noastre: bucuria, iubirea te-
restră, anxietatea, invidia, compasiunea, ura, empatia şi aşa
mai departe.
Fiecare om este la fel ca o prismă care refractă lumina
alb-strălucitoare (iubirea necondiţionată) în diferitele culori
ale curcubeului. toate nuanţele acestuia (emoţiile) sunt
necesare pentru sinteza luminii alb-strălucitoare. nimănui
nu-i trece prin cap să critice o culoare a curcubeului. nimeni
nu spune: „Vai, culoarea aceea este rea“ sau „păcătoasă“. din
păcate, noi procedăm în acest fel cu semenii noştri în ceea
ce priveşte emoţiile lor, considerându-le pe unele bune şi pe
altele rele.
ori de câte ori ne criticăm propriile emoţii, considerân-
du-le negative, şi mai ales încercând să le negăm, noi re-
primăm un aspect al fiinţei noastre. în acest fel, creăm un
blocaj în interiorul nostru, care ne împiedică să ne exprimăm
plenar măreţia noastră sublimă. este ca şi cum am încerca să
extragem anumite culori din spectru pornind de la o judecată
morală. în acest fel, nu vom putea obţine niciodată lumina
alb-strălucitoare, pe care o vom trunchia şi o vom transforma
în altceva.
nu vreau să spun cu asta că trebuie să acţionăm pornind
de la fiecare emoţie a noastră, ci doar că trebuie să ne accep-
tăm emoţiile ca parte integrantă a totalităţii noastre. nega-
rea lor echivalează cu interzicerea anumitor culori refractate
Întrebări şi răspunsuri
sale. după părerea mea, cei care le fac rău semenilor lor
procedează astfel exclusiv din cauza durerii pe care o simt
în interior datorită propriilor limitări şi separării pe care o
percep. oamenii care violează şi ucid nu au nici cea mai
mică idee despre măreţia lor interioară. ei simt o mare
nefericire interioară, de vreme ce sunt capabili de astfel de
acte. de aceea, ei au nevoie de cea mai mare compasiune – în
niciun caz de judecată şi de continuarea suferinţei în lumea
de dincolo.
eu nu cred că răufăcătorii şi criminalii sunt „ceea ce
par a fi“. dimpotrivă, am convingerea că nu se orientează
către distrugere decât după ce s-au rătăcit complet, uitând
cu desăvârşire de adevărul lor interior. orice criminal
şi-a pierdut contactul cu centrul său spiritual, iar acţiunile
sale malefice sunt o simplă reflectare a ceea ce simte el în
interiorul său. noi ne gândim la abuzatori şi la victime din
perspectiva dualistă a lui „ei“ şi „noi“. în realitate nu există
„ei“. există numai „noi“!
un ucigaş în serie este un om bolnav, la fel ca un om
care suferă de cancer. cu cât într-o societate există mai mulţi
ucigaşi, cu atât mai bolnavă este comunitatea în ansamblul ei.
închiderea răufăcătorilor are efecte pozitive pe termen scurt,
la fel ca şi tratarea simptomelor exterioare ale cancerului, dar
atât timp cât nu sunt abordate cauzele societale care generează
astfel de simptome, ele nu vor face decât să se amplifice,
silindu-i pe guvernanţi să construiască din ce în ce mai
multe închisori şi să înăsprească în permanenţă pedepsele.
răufăcătorii nu sunt doar nişte victime ale circumstanţelor
lor exterioare, ci sunt chiar simptomele fizice ale unei boli
colective.
nu vreau să spun cu asta că sunt de acord cu acţiunile
lor, ci doar că aşa cum cunoaşterea măreţiei mele interioare
Întrebări şi răspunsuri
cultură, mai ales dacă acesta din urmă pune la grea încercare
sistemul de valori mentale şi spirituale al pacientului.
Î: Ce crezi despre cancer şi despre medicină în urma
experienţei pe care ai trăit-o? Crezi că umanitatea se
apropie de găsirea unui remediu pentru această boală?
r: în ceea ce mă priveşte, consider că anumite cazuri
specifice precum al meu reprezintă boli ale minţii şi sufle-
tului, nu ale corpului. simptomele fizice nu reprezintă decât
efecte ale unor cauze mult mai profunde. de aceea, eu nu
cred că remediile pentru aceste cazuri au ceva de-a face cu
medicina, căci oamenii de ştiinţă nu ştiu unde să caute. ei
studiază exclusiv simptomele, nu şi cauzele, după care creea-
ză medicamente cu care maschează aceste simptome. chiar
dacă reuşesc uneori să ţină sub control simptomele, eu nu
cred că această abordare va reuşi vreodată să conducă la un
„remediu“ pentru cancer.
în urma cercetărilor făcute, am înţeles că există foarte
multe studii legate de această boală. din păcate, toate
sunt focalizate exclusiv asupra medicamentelor, nu asupra
cauzelor reale ale cancerului. am ajuns să mă întreb chiar
dacă nu este mai uşor să faci bani vânzând medicamente
decât să îi ajuţi pe oameni să creadă în măreţia lor divină!
personal, cred că boala mea a fost o criză de identitate,
fiind maniera corpului meu de a-mi spune că sufletul meu
suferă din cauza pierderii identităţii sale reale. dacă mi-aş
fi recunoscut de la bun început adevărul interior, nu m-aş fi
îmbolnăvit niciodată de cancer!
Î: Ce crezi despre bani din perspectiva lumii de
dincolo? Mulţi oameni cred că banii reprezintă cauza
tuturor problemelor şi relelor din această lume. Tu ce
crezi?
Întrebări şi răspunsuri
acestea fac parte integrantă din tine, iar tu eşti copilul sublim
al universului. de aceea, fiecare aspect al tău este desăvârşit.
nu trebuie să renunţi la niciunul din aspectele tale. nu ai
nimic de iertat sau de realizat. aşa cum eşti, tu eşti deja tot
ceea ce poţi deveni. ştiu că pare complicat, dar nu este.
dacă religia te face să te simţi inferior divinităţii pe care
o promovează, înseamnă fie că ai interpretat greşit mesajul ei,
fie că preoţii ei nu înţeleg adevărul pe care îl propovăduiesc.
dacă un guru, un maestru sau un învăţător te face să crezi
că nu eşti „încă“ iluminat şi că mai ai multe de „învăţat“ sau
de „realizat“ pentru a ajunge la acest nivel, înseamnă că nu
face o treabă bună şi că nu reuşeşte să îţi spună cine eşti cu
adevărat, sau că tu nu înţelegi mesajul lui.
reaminteşte-le tuturor celor din jurul tău să fie ei înşişi
şi spune-le că îi iubeşti aşa cum sunt! La fel ca tine, şi ei sunt
perfecţi. de aceea, nu ai niciun motiv să nu îi iubeşti. cele
mai multe suferinţe derivă din complexele de inferioritate.
în realitate, nimeni nu este inferior altcuiva, oricine ar fi el!
Fiecare om este desăvârşit aşa cum este.
Singurul lucru pe care trebuie să îl înveţi este faptul că
tu eşti deja ceea ce îţi propui să devii. de aceea, exprimă-ţi
unicitatea fără teamă, într-o stare de abandon! acesta este
singurul motiv pentru care te afli în această lume fizică în
această formă şi în această ipostază, oricare ar fi acestea.
•
Cuvânt de încheiere
namaste!
anita moorjani
•