Gazon

Înfiinţarea şi îngrijirea
gazonului
Definiție
 gazonul este o suprafață de teren acoperită cu vegetație
erbacee alcătuită din specii graminee care se mențin la o
înălțime foarte mică prin tăieri (cosiri) frecvente.
pajiștea
peluza
peluza
André Le Notre
(1613 -1700)
Lancelot Brown
(1716-1783)
Italia
Sankt Petersburg, Rusia
America
1733, peluză= teren neted, în jurul locuinței, acoperit de
vegetație cosită
Dovezi științifice

 1665- John Rea→înființare (pregătirea terenului), recoltare

brazdelor;
 1880- Beal WJ- primul raport publicat;
 1888- prima carte despre plante și ierburi furajere;
 1906- ”Peluzele și înființarea lor”, Leonard Barron;
 1973- James B. Beard- ”Gazonul: Știință și cercetare”;
 1994- James B. Beard, Robert L.Green- ”Rolul gazonului în
protecția mediului și beneficiile acestuia asupra omului”;
 2011- Bogdan Roșulescu-”Gazonul-vegetație specifică,
înființare, întreținere”.
Rolul gazonului

1. Funcțional

2. Recreativ

3. Estetic
 Funcțional
 îmbunătățirea calității aerului, (5 m2 de gazon produc suficient
oxigen pentru a asigura necesarul unei persoane pe parcursul unei
zile);
 moderarea temperaturilor, menține o temperatură scăzută la nivelul
solului ( asfalt 32°-45°C, gazon 26°-28°C);

 reducerea intensității luminii;

 reducerea propagării focului deschis;

 atenuarea zgomotului în zonele urbane;

 restaurarea accelerată a solurilor degradate;

 reglator al umidității atmosferice;

Funcțional
 captarea și biodegradarea compușilor organici de sinteză;

 îmbunătățirea capacității de refacere a pânzei de apă freatică, de

protejare a acesteia și un important mijloc de control al
inundațiilor;

 combaterea eroziunii solului și stabilizare a prafului.

Recreativ
 acoperire cu costuri reduse a unei suprafețe în aer liber
destinate utilizării pentru jocuri, sport și activități de
petrecere a timpului liber, amenajarea suprafețelor cu
gazon pentru competiții sportive: fotbal, hochei, tenis,
rugby, hipodromuri;

 amortizare eficientă a impactului cu solul al persoanelor pe

durata utilizării acestor suprafețe gazonate,

 inducere a stării de bine, calm, liniște, romantism,

alungarea stării de rău la contactul tălpilor cu iarba și
încărcarea cu energia pământului;

 îmbunătățire a sănătății psihice prin impactul terapeutic

pozitiv al prezentei gazonului.
Estetic

 sporirea frumuseții suprafețelor de teren (cartiere, grădini) și a

caselor (acoperișuri verzi);

 inducerea efectului de mărire a spațiului în cazul suprafețelor

cu iarbă,

 completare a peisajelor sau ecosistemelor care conțin flori,

arbori, arbuști ornamentali.
CLASIFICAREA GAZONULUI
După destinație, compoziție și modul de întreținere se disting
următoarele tipuri de gazon:

gazonul pentru parter, ornamental

gazonul pentru peluza din grădină
gazonul de pajiște
gazonul decorativ
gazonul pentru terenurile sportive
gazonul pentru aeroporturi
gazonul utilitar, de taluz
PARTICULARITĂȚI MORFOLOGICE,
BIOLOGICE ȘI CERINȚE ECOLOGICE
Încadrare botanică
 Fam. Poaceae,
 Ord. Poales,
 subdiviziunea Spermatophytina,
 diviziunea Tracheophyta,
 infraregnul Streptophyta,
 subregnul Viridiplantae,
 regnul Plantae,
 supraregnul Eukaryota,
 supradomeniul Biota.
PARTICULARITĂȚI MORFOLOGICE
Sistemul radicular - bine reprezentat, rădăcini numeroase, cu aspect de fascicul,
se formează la nodurile bazale ale tulpinii.
În sol unele specii pot prezenta formațiuni de tip stoloni sau rizomi.
Tulpina specifică gramineelor, numită şi pai, este fistuloasă, cilindrică, cu noduri și
internodii scurte.
Frunzele-sesile, înguste, liniare, pornesc de la noduri iar la punctul de inserție formează o teacă ce
învelește nodul, cu rol în sporirea rezistenţei.
Ligula este o formaţiune membranoasă situată la baza limbului de la graminee. Aceasta împiedică
pătrunderea apei sau a diferiţilor dăunători între teacă şi tulpină.
Urechiuşele -prelungiri ale bazei limbului, care strâng frunza în jurul tulpinii.
Inflorescența- spic, panicul.
Lungimea, densitatea, gradul de flexibilitate depind de specie, varietate sau soi.
Fructele, în practică se substituie semințelor la pl. din fam. gramineelor și poartă
denumirea de cariopse.
-prezintă o singură sămânţă concrescută cu fructul.
Caracteristicile semințelor la principalele specii de gazon

Specia Nr.mediu de Greutatea medie a

seminţe/gram 1000 seminţe (g)

Agrostis stolonifera 17.000 0,06

Agrostis tenuis 16.000 0,06

Festuca ovina tenuifolia 2.000 0,50

Festuca rubra 1.000 1,00

Lolium perenne 500 2,00

Poa pratensis 3.300 0,30

PARTICULARITĂȚI BIOLOGICE

 perioada vegetativă

 perioada generativă
PARTICULARITĂȚI BIOLOGICE

 înfrățire

 otăvire
RELAȚIILE SPECIILOR DE GAZON CU FACTORII DE MEDIU

 Lumina: cerințe mari, soare direct, de lungă durată

 Temperatura: minim de germinare 2-5°C (1-3°C), optim pentru creștere 15-16°C

 Regim hidric: umiditate ridicată la germinare, înrădăcinare, înfrățire
 Solul: pH 5,5-6,5 (6-7), fertil, bine lucrat, permeabil, însorit, lipsit de buruieni
Cerinţele faţă de N, P, K a principalelor specii de gazon

Elementu
Exigenţă ridicată Exigenţă medie Exigenţă redusă
l nutritiv
Agrostis tenuis
Festuca Lolium perenne
N Poa pratensis
arundinacea Phleum bertolonii
Festuca rubra

Phleum bertolonii
Agrostis tenuis
P Poa pratensis Festuca arundinacea
Festuca rubra
Lolium perenne

Festuca rubra Festuca

K Lolium perenne Poa pratensis arundinacea
Phleum bertolonii Agrostis tenuis
 Azotul: determină intensitatea culorii verzi a gazonului și vigoarea plantelor,
stimulează creșterile vegetative.
 Fosforul: stimulează creșterea și dezvoltarea sistemului radicular, având ca
rezultat un sistem radicular viguros.
 Potasiul: catalizator al sănătății plantelor, crește rezistența la boli, la efectul
negativ al factorilor climatici.
 Norme de fertilizare orientative (kg/ha/an)
Tip de gazon Element nutritiv
gazon gazon gazon
ornamental agrement sportiv

înainte de semănat
Azot (N) 25 25 30
Fosfor (P) 50 50 60
Potasiu (K) 100 100 120
Gazon nou
dupa semănat
Azot (N) 20 20 30
Fosfor (P) 10 25 35
Potasiu (K) 20 50 70
Azot (N) 60 240 300
Gazon existent Fosfor (P) 20 35 60
Potasiu (K) 40 80 120
Gazonul nu creşte bine sau nu creşte deloc

 Semințele şi-au pierdut capacitatea de germinare

 Semănatul necorespunzător; maşina de semănat s-a înfundat; semințele au ajuns la o

adâncime prea mare

 Pregătirea necorespunzătoare a terenului (pe sol prea tasat semințele nu încolţesc)

 Temperaturi mai mici de 5°C

 Vântul prea puternic (suflă semințele sau le usucă pe cele deja încolţite)

 Vremea furtunoasă, ploi în averse

 Secetă (atenție în perioada dintre umflare a seminţelor şi apariţie a rădăcinilor)

 Umiditatea prelungită (favorizează apariţia mucegaiului cenuşiu-pericol pentru seminţele

germinate)

 Păsările (porumbei, vrăbii etc.).

Gazonul este îngălbenit şi rărit

Probleme legate de pământ:

 Umbra este prea puternică (minim 300 lucşi pentru gazon; firuţa preferă
semiumbra)

 Pământul este prea uscat

 Terenul este expus la intemperii (ploi, zăpadă)

 Pămâtul este foarte tasat

 Pământ este foarte acid (ace de brad)

 Prezența apei stagnante

 Terenul este în pantă.

Gazonul este îngălbenit şi rărit

Îngrijirea nespecializată:

 Coasa frontală de la motocultor are dinţi

neascuţiţi sau instalaţi greşit

 Motocositoarea/mașina de tuns taie prea scurt

 Lipsa fertilizanţilor

 Udarea în perioadă cu insolaţie puternică.

Gazonul este îngălbenit şi rărit

Alte cauze:

 Amestec de seminţe nepotrivit

 Boli

 Animale domestice (urină)

 Vărsarea lichidelor acide, otrăvitoare, fierbinţi.

Alegerea speciilor şi compoziţia gazonului
Pregătirea terenului
Gazonul este alcătuit întotdeauna dintr-un amestec
de specii.
Nu există o graminee perfectă care să răspundă
tuturor cerințelor privind calitatea.
Se amestecă cel puțin 2-3 specii.
În Ameliorare:
-sp. cu cap. mare de înfrățire,
-foliaj fin,
-adaptate la secetă,
-rezist. la îngheț,
-rezist. la trafic.
Alegerea speciilor
 Destinația gazonului,
 Particularitățile speciilor,
 Costuri.
 Amestecurile sporesc calitatea și durabilitatea gazonului
datorită toleranței mai mari la factori abiotici ( frig, caldură,
secetă) și biotici ( boli, dăunători, buruieni, trafic) comparativ
cu o singură specie.
 Alegerea speciilor

 Respectarea unor reguli fundamentale:

-estetica- fiecare sp. are caracteristici proprii dpdv al aspectului
decorativ, al rezist. la călcare → defectele unor sp. sunt compensate
de calitățile altora,
-proporția- întru-un amestec intervin factori de competiție (talia
pl., încolțire rapidă, viteză mare de creștere)

-diversitatea- în fcț. de scop.

Agrostis stolonifera “iarba câmpului”
 Rezistenţă medie la secetă şi frig,

 Suportă acceptabil sărăturarea

solului,

 Adaptare destul de bună la umbră,

 Frunziş destul de fin,

 Culoare verde deschis,

 Grad de acoperire sol: foarte dens,

 5-15 zile de la semănat la răsărit,

 Viteză de creştere slabă,

 Perenitate bună.
Agrostis tenuis(cappilaris) “iarba vântului”
 Rezistenţă medie la secetă, frig,

 Suportabilitate medie la sărăturare sol,

 Adaptare destul de bună la umbră,

 Frunziş destul de fin,

 Culoare verde cenuşiu,

 Grad de acoperire sol: foarte dens,

 7-15 zile de la semănat la răsărire,

 Viteză de creştere slabă,

 Perenitatea foarte bună.

Festuca arundinacea “păiuş înalt”
 Rezistenţă foarte bună la secetă, bună la
frig,

 Suportă acceptabil sărăturare sol,

 Adaptare la umbră medie,

 Frunziş mediu- grosier,

 Culoare verde-închis,

 Grad de acoperire sol: destul de dens,

 6-12 zile de la semănat la răsărit,

 Viteză de creştere rapidă,

 Perenitate bună-foarte bună.

Festuca rubra- “păiuş roşu”
 Rezistenţa la secetă şi sărăturare medie-
bună,

 Rezistenţa la frig bună-foarte bună,

 Adaptare la umbră destul de bună,

 Frunziş foarte fin,

 Culoare verde închis,

 Grad de acoperire sol: foarte dens,

 12-25 zile de la semănat la răsărit,

 Viteză de creştere slabă,

 Perenitate foarte bună.

Festuca ovina- “Păiuşul oii”
 Rezistenţa la secetă şi frig medie-bună,

 Rezistenţă la sărăturare slabă,

 Adaptare la umbră medie-bună,

 Frunziş fin-foarte fin,

 Culoare verde închis,

 Grad de acoperire sol: dens,

 15-20 zile de la semănat la răsărire,

 Viteză de creştere slabă,

 Perenitate bună.
Lolium perenne- “zâzanie”
 Rezistenţă la secetă medie, la frig bună,

 Rezistenţă la sărăturare slabă,

 Adaptare la umbră medie,

 Frunziş de la fin la grosier,

 Culoare verde deschis strălucitor,

 Grad de acoperire sol: mediu dens,

 5-12 zile de la semănat la răsărire,

 Viteză de creştere rapidă,

 Perenitate bună spre medie.

Poa pratensis- “firuţa”

 Rezistenţă la secetă bună,

 Rezistenţă la frig şi sărăturare

medie-bună,

 Adaptare la umbră medie,

 Frunziş mediu-grosier,

 Culoare verde închis,

 Grad de acoperire sol: mediu,

 15-25 zile de la semănat la răsărit,

 Viteză de creştere slabă spre medie,

 Perenitate medie spre bună.

Dactylis glomerata (golomăț, INTENSIV*)
 Talie înaltă,

 Capacitate de lăstărire bună,

 Creştere rapidă primăvara,

 Capacitate ridicată de regenerare după recoltare

 Foarte rezistent la principalele boli foliare

 Rezistență foarte bună la secetă,

 Rezistent la îngheţurile târzii,

 Plasticitate ecologică ridicată,

 Foarte competitiv cu alte specii, poate fi cultivat singur

sau în amestecuri complexe cu alte specii de graminee
şi leguminoase perene.
Festuca pratensis (păiuş de livezi, TÂMPA*)

 Soi tardiv,

 Rezistenţă bună la boli,

 Rezistenţă foarte bună la iernare,

 Rezistență medie la cădere și secetă.

Phleum pratense (timoftică, FAVORIT*)

 Soi tardiv,

 Rezistenţă bună la boli,

 Ritm rapid de creştere în primăvară,

 Capacitate mare de înfrăţire.

Gazonul ornamental
 Se înființează în scop estetic pentru decorul grădinilor
și parcurilor.

 Caracteristici: fire de iarbă subţiri, creştere deasă,

întreţinere complexă (tundere scurtă, irigare, fertilizare,

erbicidare, înlăturare frunze căzute).

 Ex. 1. Festuca rubra commutata (păiuş roşu furajer

care formează tufe) 45% + Festuca rubra trichophylla
(păiuş roşu furajer care formează stoloni) 45%, +
Agrostis capilaris 10%.

 2. Festuca rubra trichophylla 67% + Lolium perenne

33%.

 3. Festuca rubra commutata 30% + Festuca rubra

trichophylla 25% + Lolium perenne 25% + Festuca
ovina duriuscula 15% + Agrostis tenuis 5%.
Gazonul de grădină
 gazon înființat în scop ornamental și de agrement, nelipsit din componența grădinilor
private.

 Ex. 1. Lolium perenne 33,4% + Festuca rubra 33,3% + Poa pratensis 33,3%.

 2. Festuca arundinacea 50% + Poa pratensis 30% + Lolium perenne 20%.

Gazon pentru spații verzi publice
 trebuie să asigure un decor de durată, să reziste unui trafic variat. Are de obicei un
număr mic de specii.

 1. Lolium perenne 20% + Festuca arundinacea 80%.

 2. Festuca arundinacea 60% + Cynodon dactylon 40%.

Gazon pentru terenuri de sport

 Este pregătit pentru a asigura suprafaţa competiţională.

 Caracteristici:

 strat puternic şi rezistent,

 capacitate mare de regenerare,

 tundere uşoară.
Fotbal
Lolium perenne 30% (2 soiuri) + Poa pratensis 30% (2 soiuri) +
Festuca arundinacea 30% (2 soiuri) + Festuca ovina 10%.
Rugby
Lolium perenne (2 soiuri) 30% + Festuca arundinacea 40%
(2 soiuri) + Poa pratensis 30% (2 soiuri).
 Golf
Lolium perenne (2 soiuri) 40% + Poa pratensis 40% (2 soiuri) +
Festuca rubra 20%.
Gazon pentru peisaj (pajişti cu flori)
 Funcţionalizarea şi estetizarea
spațiilor sunt scopurile pentru care
se întrebuințează acest tip de
decor de pe terenuri în pantă,
acoperişuri, terenuri “neglijate”
(fără irigare, tunse rar. Se
utilizează specii de Festuca.

 Ex: -pentru un gazon rezistent la

călcare : Lolium perenne 40% +
Agrostis alba 25% + Festuca
ovina 15% + Cynosurus cristatus
10% + Poa pratensis 10%.
pentru fixarea taluzurilor:
Lolium perenne 15% + Festuca ovina 40%+Festuca rubra
35%+Agrostis tenuis 10%.
pentru terenuri însorite și uscate:
Cynodon dactylon 10% + Poa pratensis 25% + Festuca ovina 65%.
pentru terenuri mai grele, parțial umbrite:
Lolium perenne 30% + Poa trivialis 40% + Agrostis sp. 30%.
Pregătirea terenului pentru înfiinţarea gazonului
 Pregătirea terenului este
o lucrare esențială.

 Solul trebuie să fie de

bună calitate, foarte bine
pregătit din punct de
vedere agrotehnic și
finalizat cu câteva
săptămâni înainte de
semănat sau de placarea
cu brazde precultivate.
Instalarea sistemului de drenaj
 Lucrările de drenaj se recomandă pe terenurile grele, argiloase sau în
zone cu precipitații abundente.

 Trebuie evitată stagnarea apei care poate duce la putrezirea rădăcinilor și

implicit la moartea gazonului sau poate favoriza apariția bolilor
criptogamice.

 Distanţele şi adâncimile de instalare a drenurilor (canalelor colectoare)

sunt variabile în funcţie de sol şi adâncimea apei freatice:

 sol argilos, foarte compact: 7-9 metri adâncime, la 1-10 metri distanță,

 sol luto-nisipos: 10-13 metri adâncime, 11-14 metri distanță,

 sol nisipos: 13-15 metri adâncime,14-16 metri distanță.

Corectarea texturii
 terenuri nisipoase - aport suplimentar de materie organică pentru
sporirea capacităţii de reţinere a apei şi a elementelor nutritive (500-600
kg/ha turbă, 3-6 t/ha gunoi de grajd proaspăt sau 2 t/ha gunoi de
grajd uscat, 1 t/ha pământ de frunze, 5-10 cm pământ argilos
administrat la suprafața solului).

 soluri grele - prin adăugarea diferitelor produse: 20-30 m3/ha nisip

grosier, 150-300 kg/ha calcar, 500-600 kg/ha turbă, 2 cm la suprafața
solului pământ de frunze, acid silicic şi silicaţi.
Corectarea pH-ului

 Majoritatea gramineelor întâlnite în compoziția gazonului au nevoie de un ph ușor

acid-neutru (pH 5,5-6,5 pt. Festuca şi Agrostis, pH 7-7,5 pt. Poa, Cynodon,
Phleum).

 Pe solurile acide se admnistrează calcar măcinat ( 100-400 kg/ha); nitrat de

calciu, cianamidă.

 Pentru corectarea pH-ului pe solurile alcaline se folosește sulfat de potasiu, sulfat

de fier, sulfat de amoniu, sulfat de magneziu, 150-200 kg/ha pentru scăderea pH-
ului cu o unitate.
Distrugerea buruienilor

 Un pericol real pentru speciile de gazon îl reprezintă

buruienile cu rădăcini profunde: pir, volbură, costrei.
Pentru eliminarea acestora se aplică erbicidări
preemergente (la pregătirea terenului), postemergente
(după instalarea covorului), cu erbicide totale sau
selective.
 Mobilizarea solului

 Arătura se execută toamna, la adâncimea de 20-25 cm pe

solurile uşoare, 25-30 cm pe solurile mijlocii, 30-35 cm pe
solurile grele.

 Odată cu această lucrare se încorporează amendamente,

îngrăşăminte pentru corectarea pH-ului şi materiale
folosite pentru corectarea texturii.
Fertilizarea de bază

 Îngrăşămintele pe bază de fosfor şi potasiu -în raport cu

gradul de fertilitate al solului, (ex. pe un sol luto-nisipos se
distribuie 400-450 kg/ha superfosfat şi 120-130kg/ha sare
potasică.
Încorporarea îngrăşămintelor şi mărunţirea solului

 Pe suprafeţe mici lucrarea se execută manual, cu sapa şi

grebla, iar pe suprafeţe mari se intervine mecanic, cu freza
şi grapa.

 ! Pentru o germinație optimă a semințelor solul trebuie să

fie foarte bine mărunţit.
Nivelarea şi tasarea
 Terenul trebuie să fie perfect nivelat, fără ridicături sau rigole.
Se recomandă ca solul să aibă o umiditate moderată în
momentul executării pentru a nu se distruge structura acestuia.

 Pe suprafeţe mici lucrarea se realizează manual, cu grebla, iar

pe suprafeţe mari prin tăvălugiri repetate.
 Udarea de aprovizionare
 Se execută cu 1-2 zile înainte de semănat sau de instalarea
rulourilor de gazon.

 Normele de udare sunt în strictă corelație cu tipul de sol,

epoca de înființare a gazonului și condițiile meteorologice
concrete.
ÎNFIINȚAREA GAZONULUI PRIN
SEMĂNAT DIRECT
 Epoca optimă: primăvara
(sf.martie-mai) sau toamna
(sept.-oct.).

 Temperatura optimă
pentru germinaţie este 15-
20°C, (excepție Lolium 10-
15°C).
 Norma optimă de semănat este de 30-50 g/m2.
 Metode de semănat
 pe suprafețe mici- manual, prin împrăştiere,

 pe suprafețe mari- mecanizat,

 o metodă modernă de semănat este prin proiecţie hidraulică.

 Adâncimea de semănat este cuprinsă în intervalul 0,5-2,5 cm, pentru majoritatea
speciilor în medie 1-2 cm.

 După împrăștierea semințelor, acestea se încorporează.

Primele lucrări de îngrijire după semănat

 Udarea se aplică frecvent, la început cu cantităţi mici de apă. Pe măsură ce

plantele cresc, se reduce frecvenţa şi se măreşte cantitatea de apă la o udare.
 Pentru o prindere foarte bună și realizarea unui contact bun al semințelor cu solul
se recurge la tăvălugire - când plantele au 7-8 cm. Se evită astfel golurile de aer
din sol care împiedică răsărirea datorită uscării semințelor.
 Tunderea, pentru prima dată se execută când plantele au 10 cm înălţime, la 4-5
cm, cu cositori cu lame foarte bine ascuţite.
 Fertilizarea cu azot se aplică în cantități mari (500 kg/ha) în primul an, când
plantele au un ritm rapid de creștere, 100 kg/ha azotat de amoniu se
administrează după răsărire și 150 kg/ha după prima tundere.
Înfiinţarea gazonului prin placarea cu brazde de gazon
precultivat

 Este o metodă de înființarea a gazonului relativ recentă (sec.XX) chiar dacă primele
încercări ale acestei metode au fost făcute în Anglia cu câteva sute de ani mai
devreme.
 Avantajele acestui sistem de înființare a gazonului sunt:

 realizarea rapidă a unui gazon perfect,

 reducerea perioadei de stabilizare (15-20 zile),

 au o greutate relativ mică și sunt ușor de manipulat,

 producerea rulourilor în gazoniere, pe suprafeţe plane, bine nivelate,

 așezarea brazdelor la locul definitiv se poate face liniar sau în șah (se
folosesc brazde cu suprafață pătrată sau rombică, cu dimensiuni în funcție de
teren, pantă),

 în cazul terenurilor înclinate: efectul de protecție a terenului se resimte

imediat.
 Costurile mari de obținere și transportul rulourilor pe distanțe mari între
producători și beneficiari reprezintă dezavantaje față de metoda de înființare
prin semănat direct, gazonul de placare fiind un produs perisabil, ferma de
producere a acestuia trebuie să fie la maxim 300 km faţă de locul amplasării.

 Acestea pot fi stocate până la 72 ore, dar este preferabil să nu fie ţinute mai
mult de 24 ore, mai ales în timpul verilor cu temperaturi ridicate. Păstrarea se
face în locuri umbrite.
Obținerea rulourilor de gazon prin semănat direct în solul gazonierei

 Gazonieră= suprafața de teren, amenajată specific și destinată obținerii rulourilor

de gazon. Se înființează pe terenuri cât mai plane, de dimensiuni relative mari,
compacte, cu surse de apă accesibile, care să permită lucrul mecanizat. Având în
vedere faptul că rulourile de gazon se recoltează împreună cu stratul de sol suport
al rădăcinilor, periodic gazoniera necesită completări cu amestecuri de pământ,
ceea ce contribuie la creșterea costurilor de obținere a rulourilor.
 semănat direct, într-un sol profund, sănătos, fertile, liber de buruieni și
agenți patogeni.

 ! tratamentelor de dezinfecţie și erbicidare.

 Se parcurg toate verigile tehnologice:

- curăţarea terenului, îndepărtarea pietrelor şi a altor impurităţi,

- instalarea drenajului şi a sistemului de irigare,

- pregătirea căilor de acces, nivelarea.

 Metoda de semănat este identică cu cea prezentată anterior, la semănatul direct.

 Udarea se aplică regulat, astfel încât solul să fie reavăn în momentul semănatului
și plantele să beneficieze de un regim hidric constant. Frecvența irigărilor se
stabilește în funcție de condițiile pedo-climatice.
 Asigurarea regimului de nutriție este o verigă tehnologică foarte
importantă atât prin administrarea elementelor necesare în procesele
fiziologice și biochimice cât și prin cantitățile și frecvența aplicării acestora.

 Se recomandă un raport de 6-1-3 N-P-K și administrarea de uree 20-30

kg/ha, cu 2 săptămâni înainte de livrare pentru intensificarea culorii verde a
gazonului și o doză mică de microelemente (Fe). În săptămâna recoltării nu
se aplică nici o substanţă chimică.
 Tunderea de 1-2 ori/săptămână (în functie de condițiile de mediu) menține
înălţimea gazonului la 1 cm.

 Dacă tunderea se efectuează corespunzător, are loc stimularea înfrăţirii,

ceea ce duce la formarea unui gazon dens, cu aspect calitativ adecvat.

 Producerea brazdelor durează cca. 16 luni, greutatea brazdelor decopertate

variază între 20-25 kg/mp.
 Decaparea (recoltarea brazdelor) - când rădăcinile împânzesc foarte bine substratul pe
adâncimea de 2-3 cm.,cu maşini speciale, randamentul fiind de 0,15-0,20 ha/oră.

 Perioada favorabilă - sfârșitul primăverii și începutul toamnei.

 Momentul optim din zi - dimineața.

 Transportul rulourilor din gazonieră până la locul plantării trebuie realizat în condiții de
maximă siguranță (evitarea deshidratării, creșterea temperaturii, umiditatea ridicată a
substratului, prezenţa agenţilor patogeni).

 Grosimea brazdelor este între 8-33 mm în funcție de specie și de modul de producere. De

regulă un rulou are dimensiunea de 48-50/100 cm. Există utilaje care realizează toate
operațiile fluxului tehnologic: tăiere, decapare, rulare, încărcare, stivuire.
 Instalarea rulourilor de gazon se face cu atenție, una cât mai aproape de cealaltă,
fără să fie înghesuite, fără spații între ele, de preferat în chinconz pentru a mări
gradul de stabilitate. Imediat după fixare brazdele se tăvălugesc și se udă pentru
o prindere cât mai bună.
ÎNFIINȚAREA GAZONULUI CU RULOURI
Obținerea rulourilor de gazon prin semănat în substraturi
speciale

Există o serie de metode moderne pentru producerea rulourilor care elimină

problemele legate de pregătirea solului și de combaterea buruienilor.
 Metoda “Gazon minute”

 Semințele se seamănă într-un substrat alcătuit din scoarţă de conifere,

compostată şi neutralizată sau deşeuri de in. Prima tundere este posibilă la 3
săptămâni de la răsărire, livrarea la 6-8 săptămâni. Brazdele au o lungime de
până la 25 m și o greutate de 12 kg/mp.
Metoda “Fitexa” (peluza Express)

 Substratul de semănat se aseamănă unei țesături din 2 straturi îmbinate, unul din
fibră de in, unul din fibră de polypropilen impregnat cu seminţe. Durata producerii
acestui tip de gazon este de cca 2 luni.
Metoda “Tuft 1”
 Substratul pentru semănat este constituit din pământuri organice sterilizate, de
obicei turbă fibroasă în care se încorporează la jumătatea grosimii o plasă de
sfoară foarte subţire pentru a mări rezistenţa la rulare şi manipulare. Durata de
producere este de 6 luni.
Metoda “Enkazon”

Substratul este asemănător metodei anterioare, cu deosebirea că în turba fibroasă

se încorporează la jumătatea grosimii o plasă de sârmă subţire tip rabitz.
Metoda “spălării rădăcinilor”

După decopertarea brazdelor, înainte de livrare se spală rădăcinile. Brazdele au o

greutate mai mică și plantele înrădăcinează rapid. Există riscul dezintegrării ruloului
în absenţa substratului.
Metoda “Tana”

 Este o variantă de obținere a brazdelor prin hidroculturi. Substratul de cultură este

reprezentat de granule de polistiren, amplasat la 5 cm sub soluţia nutritivă. Durata
este de 3 luni, greutatea 7 kg/mp.
Gazonul hibrid

 utilizat pentru creșterea randamentelor la terenurile sportive de competiție sau antrenament și pentru
amplasamentele destinate unor evenimente publice care presupun participarea unor mase mari de oameni.

 Prin această tehnică se obțin rulouri de gazon natural care sunt îmbunătățite prin introducerea (ranforsarea) unor
fire din fibre sintetice la nivelul rădăcinilor, care vor crește gradul de rezistență la factorii mecanici agresivi.

 Ca tehnică de obținere se procedează fie la cultivarea gazonului prin semănat direct în țesături sintetice fie la
introducerea firelor artificiale după montarea rulourilor. În acest caz, al gazonului hibrid de regulă se utilizează un
amestec de specii compus din soiuri de Poa pratensis și Lolium perenne, în raport de 3:1
LUCRĂRI DE ÎNTREȚINERE APLICATE GAZONULUI
Udarea
 Frecvenţa udărilor şi cantităţile de apă se stabilesc în funcţie de sol,
specie, condiţii climatice.

 O atenție deosebită de acordă udării chiar din momentul pregătirii

terenului astfel încât semințele să beneficieze de un strat reavăn în ziua
semănatului.

 Solul trebuie menţinut reavăn pe adâncimea de 10 cm. Se recomandă

udări mai rare, cu cantităţi mai mari de apă.

 Excesul de umiditate determină putrezirea rădăcinilor, dizolvarea

rapidă și spălarea elementelor fertilizante, antrenarea particulelor coloidale
în adâncime.
 Udările superficiale induc o înrădăcinare superficială a plantelor,
scăderea rezistenței acestora la secetă, căldură, frig.

 Momentul din zi cel mai favorabil pentru udare este dimineața devreme
sau seara/noaptea.

 Irigarea prin aspersie este varianta întâlnită cel mai adesea, diametrul
picăturilor de apă să fie de 0,1-1 mm.
Fertilizarea
 asigură plantelor elementele minerale necesare creșterii și
dezvoltării, ținând cont de perenitatea plantelor.

 Cantitatea de îngrășăminte şi frecvenţa fertilizărilor sunt în

funcție de sol, climă, specie, starea fiziologică şi gradul de
dezvoltare al gazonului.

 Un regim de fertilizare corect presupune administrarea de

produse ce conțin azot, fosfor, potasiu + microelemente esențiale
pentru buna desfășurare a proceselor fiziologice și biochimice
(calciu, fier, magneziu, zinc, bor, mangan, molibden).
 - Insuficienţa azotului : diminuarea creşterii lăstarilor, virarea culorii verde spre
nuanţe gălbui, palide.
- Excesul azotului : sensibilizare plante față de căldură, secetă, frig, atacul
bolilor și dăunătorilor. Frunzele, în acest caz capătă o nuanță de verde închis.

- Carenţa fosforului: îngustarea şi răsucirea frunzelor, virarea culorii spre

nuanţe roşietice, închise.

- Carenţa potasiului: diminuarea capacităţii de ramificare a plantelor,

necrozarea vârfului de creştere, reducerea uniformităţii.

- Carenţa calciului: diminuarea creşterii rădăcinilor, apariția petelor necrotice pe

frunze.

- Excesul de calciu: blocarea fierului, manifestată prin clorozarea frunzelor.

Scarificarea, aerarea şi decompactarea
 Prin aplicarea acestui complex de lucrări se asigură accesul optim al aerului la
nivelul sistemului radicular, se facilitează absorţia apei şi nutrienţilor, se reduce riscul
apariţiei bolilor şi dăunătorilor.

 Cu ajutorul utilajelor speciale se execută incizii (perforaţii) în sol, la nevoie se

poate corecta textura solului prin înlocuirea parțială a acestuia cu nisip introdus în
acele incizii, pe o adâncime variabilă, cuprinsă între 5-20 cm.

 Lucrarea de scarificare se va realiza anual, mai ales în cazul terenurilor cu

destinație sport, utilajele care au ca organ activ cuțite verticale taie efectiv ceea ce se
numește ”platoul de înfrățire”, favorizând astfel apariția și dezvoltarea de noi lăstari.
Un alt aspect important tehnologic este acela că odată cu aplicarea scarificării se pot
practica șănțulețe în sol, care sunt foarte utile atunci când devine necesară
supraînsămânțarea gazonului, acestea servind drept spațiu pentru repartizarea
semințelor.
Distrugerea “pâslei”
Dezavantajele existenţei pâslei sunt:

 creşte sensibilitatea la atacul agenților patogeni,

 scade rezistența la frig, secetă căldură,

 creşte gradul de impermeabilitate a solului.

Se recomandă strângerea frecventă a materiei organice rezultate în urma tunderii.

Tăvălugirea
 este o lucrare recomandată în special pe terenurile nisipoase.

 permite eliminarea golurilor de aer apărute ca urmare a gonflării

solului în urma îngheţului.

 momentul propice de executare a lucrării este la sfârșitul iernii, pe

sol neîngheţat, cu umiditate moderată.
Combaterea buruienilor
 concurează speciile de gazon în competiția pentru hrană, lumină, apă, cu
efecte negative asupra aspectului ornamental.

 erbicidele selective distrug cele mai multe specii de buruieni

dicotiledonate, apărute din semințe. Buruienile din familia gramineelor
reprezintă un pericol de temut și trebuie eliminate în primul an de înființare a
gazonului, înainte de a produce semințe. De asemenea sunt periculoase și
buruienile cu stoloni sau rizomi, în număr mare se poate ajunge chiar la
refacerea, reînsămânțarea gazonului.

 pe suprafețe mici plivitul - o metodă eficientă de combatere.

 în cazul suprafețelor mari - instalații și echipamente de erbicidat. După

aplicarea tratamentului cu erbicid se recomandă oprirea udării pentru o zi sau
cel puțin 6 ore.
Pălămida- Cirsium arvense

 Condiții favorabile de apariție: soluri

cultivate recent cu gazon

 Perioada de înflorire: iunie- septembrie

 Posibilități de combatere:

- cositul frecvent

- aplicarea erbicidelor.
Troscotul- Polygonum aviculare
 Conditii favorabile de apariție: locuri
de joacă și poteci

 Perioada de înflorire: iulie– octombrie

 Posibilități de combatere: planta este

anuală, exemplarele izolate pot fi eficient
îndepărtate manual.

 pe zonele cu infestare masivă -

erbicide selective, de regulă într-o singură
aplicare.
Coada racului- Potentilla anserina

 Condiții favorabile de apariție: terenuri

slab drenate

 Perioada de înflorire: mai– august

 Posibilități de combatere: greblarea

regulată și un regim de tundere joasă.

 tratamente repetate cu erbicide

selective.
Mohorul- Setaria viridis
 Plantele au o înălțime de 30-50 cm,
formează multe semințe, cresc viguros
pe perioada verii, iar buruiana dispare
odată cu primul ger. Creșterea este
stimulată de o densitate mică a
gazonulu, tunderile joase, udările și
fertilizările frecvente vara.

 Posibilități de combatere:
tratamente cu erbicide la începutul
primăverii.
Pirul târâtor- Agropiron repens
 Sistemul radicular poate ajunge la 1,50
m adâncime într-un sezon.

 ritm de creștere rapid primăvara și

toamna, favorizat de un gazon rar și
subnutrit.

 Posibilități de combatere: tratamente

locale cu erbicide nonselective, aplicarea
unor tunderi joase și menținerea unei
densități mari a gazonului.
Volbura (Rochița rândunicii) Convolvulus arvensis
 specie invazivă, ramificațiile
erbacee pot fi cățărătoare sau
târâtoare, până la 2 m.

 Posibilități de combatere: Se pot

face tratamente cu erbicide selective
aplicate imediat ce a fost identificată
prezența plantelor de volbură, dar
obligatoriu măsura va fi completată
prin combateri mecanice (manuale pe
suprafețe mici).
Pirul gros Cynodon dactylon
 stoloni extrem de puternici,
formează o adevărată rețea

 Combaterea este dificilă, pe

suprafețe reduse se pot smulge
plantele, primăvara, imediat ce
plantele au intrat în vegetație.

 Erbicide, mai ales înainte de

înființarea gazonului deoarece
permite utilizarea de erbicide totale.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor

 excesul de umiditate,

 fertilizarea incorectă,

 neaplicarea corectă și la timp a lucrărilor de întreținere

sunt cele mai posibile cauze ce pot favoriza apariția bolilor și
dăunătorilor în gazon.
Fuzarioza de iarnă/Mucegaiul de zăpadă
(Fusarium nivale syn. Microdochium nivale)
 pete circulare (2-60 mm), bleu spre gri la
început, apoi roz, până la brun roşcat.

 favorizată de excesul de umezeală şi azot

amoniacal și de temperaturi scăzute (0-8°C).

 apare toamna, iarna, primăvara.

 se recomandă tunderea scurtă pe parcursul

toamnei şi oprirea fertilizării la sfârșitul verii.
Specii sensibile: Agrostis, Lolium.
 fuzarioza de vară- pete circulare (5-90 mm) care se întind rapid, centrul
rămâne verde (de multe ori se sesizează doar contururi de culoare mai
deschisă).

 este mult mai puțin generatoare de pagube decât forma care se

manifestă toamna-primăvara.

 cauze: excesul de azot amoniacal, pâsla, alternanţa perioadelor umede cu cele

uscate.
Helmintosporioza (Helminthosporium sp.)
 apariția în gazon a zonelor cu nuanţe brun-roşcate, pe frunze apar „pete
oculare” brune aureolate de brun-violet. Se manifestă primăvara, vara, toamna.

 Cauze: excesul de azot nitric, alternanţa perioadelor umede cu cele uscate.

Pătarea brună (Rhizoctonia solani)
 apariția în gazon a petelor circulare (5-20 mm), înconjurate de un inel
verde-violaceu.

 se manifestă vara, toamna.

 cauze: temperatura și umiditatea ridicate, excesul de azot, pâsla.

Rugina (Puccinia spp.)
 apariția unor mici umflături galbene, maro sau negre pe firul ierbii. Gazonul
capătă o nuanţă galbenă. Apare vara, la o temperatură de 20-30°C.

 cauze favorizante: pământul sărac, uscăciunea. Speciile sensibile la

atacul acestei boli sunt Poa, Lolium.
Firul roşu (Laetisaria fuciformis)
 la început apar pete maronii, apoi se unesc şi gazonul pare roşu, filamentele ciupercii
formează o reţea vizibilă de fire roşii pe firul de iarbă.

 apare vara, toamna, în condiții de umiditate ridicată și temperaturi de 15-20°C.

 cauze posibile: tunsul prea des şi scurt, lipsa apei.

 combatere: respectarea măsurilor agrotehnice, pornind de la pregătirea atentă și

temeinică a terenului, aplicarea la timp și responsabil a lucrărilor de îngrijire.
Făinarea (Erysiphe graminis, syn. Blumeria graminis)

 atacul poate fi identificat ușor,

datorită formațiunilor cu aspect de făină
(sau pudră) care apar la nivelul
gazonului, pe frunze.

 la atac masiv gazonul capătă o tentă

generalizată de verde deschis spre
albicios.

 este favorizată de umiditatea

ridicată, precaritatea circulației aerului și
temperaturi medii (13-19 °C) la nivelul
solului.
Dollar spot (pata dolarului)- Sclerotinia homeocarpa
 apar pete galben-verzui pe frunze, ulterior culoare de bronz, cu marginile maro-roșcate.

 în gazon- pete de decolorare mici, mai adâncite, circulare, care la atac puternic se pot extinde.

 pot apărea și zone unde se observă mucegaiuri albe (cu aspect de bumbac).

 condiții: temp. ridicate în corelație cu umiditatea mare; persistența picăturilor de rouă.

 prevenire și combatere: practici culturale optimizate (U%-fertilizare), un program de tunderi

adecvat (ca intervale și înălțime de aplicare, cu eliminarea obligatorie a masei vegetale rezultate).

 fungicide specifice.
Septorioza (Septoria sp.)
 pl.la începutul atacului -de cul. gri închis, apoi, pe măsură ce boala evoluează, cul.
virează spre gălbui și gri albicios.

 aspectul gazonului este de ”petece arse” (se observă mai ales la vârfurile frunzelor).
 prevenirea și combaterea: măsuri de igienă culturală (curățarea echipamentelor,
utiliajelor, uneltelor de grădină), asigurarea unui regim de nutriție și întreținere (mai ales
tundere) optim.
 tratamente cu fungicide specifice.
Putregaiul (Pythium spp.)
 vara,(umiditate și temperaturi ridicate), pete relativ mici (max. 10 cm) și neregulate,
de culoare roz deschis-roșu, cu centrul mai verzui (aspect de” frog eye”) - se poate confunda
cu dereglările fiziologice generate de stresul hidric sau atacul de dăunători (larve).

 la atac puternic petele converg, plantele atacate se usucă și dau zonei aspectul de
”crater”.

 combatere: măsuri preventive- corelarea programului de irigare cu condițiile climatice,

monitorizare și intervenții în timp real.

 fungicide.
Speciile de mușchi
 cauze: sol nefertil, argilos sau cu drenaj defectuos, compactat, neaerisit, terenul prea
umbrit, aport excesiv de apă din irigații, aplicare unor tunderi excesive (cosit prea scurt),
utilizarea la înființare a unui amestec de specii de gazon ales incorect.

 măsuri corective: echilibrarea regimului de udare (irigare la intervale mai mari și

tunderea repetată-dar nu foarte scurt), care să asigure un regim de iluminare și
temperatură corespunzător la nivelul solului.

 tratamente cu substanțe specifice.

Dăunători
Viermii sârmă (Agriotes sp.)= larvele gândacului pocnitor

 adulții apar primăvara (începutul lunii mai), au culoarea brun-roșcată.

 larvele apar în luna iulie iar evoluția lor durează 3-4 ani, rod semințele în curs de
germinație și părțile subterane ale plantelor (care se îngălbenesc și se usucă).

 se recomandă tratarea semințelor dar și tratamente chimice la sol înainte de

însămânțare.
Coropișnița (Gryllotalpa gryllotalpa)
 insectă comună, polifagă, adaptată la săpat, preferă terenuri fertile,
reavăne, afânate. Se hrănește cu părțile subterane ale plantelor dar
produce și pagube indirecte prin dislocarea semințelor și a plantelor tinere
atunci când sapă galeriile subterane.
 combatere: arătură adâncă, tratamente la sol înainte de însămânțare,
utilizarea momelilor.
Melcii fără cochilie (limaxul gri- Agriolimax
agreste, limaxul galbui- Agriolimax reticulatus,
limaxul brun- Arion hortensis)

 atacă în timpul nopții părțile tinere ale plantelor.

 în timpul zilei stau ascunși în locuri umede, răcoroase.
 se combat prin tratamente cu produse chimice și prin prăfuirea solului
(cenușă, praf de var, superfosfat).
Cârtița (Talpa europea)
 apariția mușuroaielor, pot săpa zilnic cca 30 m galerie
 combatere: fumigene, aparate cu ultrasunete
Blissus sp.
 vara, pe vreme uscată insectele blochează vasele conducătoare (circulația
apei și a substanțelor hrănitoare este intreruptă) →pete galbene la
suprafața gazonului.
 combatere: insecticide
Buha pajiștilor (Cerapteryx graminis)

 larva- omidă brună, 25-40 mm, primăvara roade frunzele plantelor tinere și
vf tulpinilor mai dezvoltate. Preferă Festuca și Poa.
 combatere: insecticide
 Tipula sp.

insecte de tipul țânțarilor, larvele produc pagube –rod

semințele, rădăcina și tulpina principală

adult larvă adult larvă

Tipula paludosa Tipula oleracea

Tunderea gazonului
 se stimulează menţinerea turgescenţei ţesuturilor, creşterea şi ramificarea
rădăcinilor, lăstarilor, se menţine omogenitatea, densitatea, culoarea şi sănătatea
plantelor.

 prima tundere → la 7 – 10 cm înălțime. Lucrarea are un grad de dificultate ridicat

deoarece plantele sunt sensibile la smulgere.

 înălţimea şi frecvenţa tunderii variază în funcţie de sezon și condițiile atmosferice,

specia sau amestecul de specii din componența gazonului, tipul de utilizare al terenului
gazonat, starea fiziologică a plantelor etc (h=0,5-10 cm, frecvenţa de la câteva zile la
câteva săptămâni).

 ! este recomandat să se taie maxim o treime din înălțimea totală a firului de iarbă.
Refacerea gazonului
 covorul vegetal al gazonului are o durată de utilizare limitată în timp, influențată de
condiţiile de înfiinţare, compoziția sortimentală, gradul de intensitate al exploatării, nivelul
de întreținere.

 simptome- apar goluri în care se pot instala buruieni sau mușchi, solul rămâne
descoperit.

 epoca optimă -primăvara devreme, atunci când solul nu este zvântat în totalitate, sau
la începutul toamnei, dacă se poate asigura suficientă umiditate în sol.

 se va utiliza același amestec de semințe, ca și cel folosit inițial, pentru a păstra

uniformitatea și aspectul decorativ al gazonului dar și pentru a se putea aplica același
complex de lucrări de întreținere.

 tot o variantă de refacere parțială este și placarea cu rulouri a porțiunilor degradate. Se

procedează în același mod ca și la înființarea unui gazon nou, cu mențiunea că porțiunile
afectate se vor curăța foarte bine în prealabil.
ALTERNATIVE LA SPECIILE DE GAZON
Avantaje
• costuri de înfiinţare şi întreţinere mult reduse,
• eliminarea lucrărilor de tundere (cosire) și fertilizare,
• dezvoltarea buruienilor este împiedicată,
• prevenirea eroziunii solului,
• conservarea umidităţii solului,
• reglarea temperaturii la nivelul solului (vara scăderea
temperaturii, iarna creșterea acesteia),
• favorizează acumularea humusului în sol,
• constituie un habitat bun pentru insectele benefice.
Dezavantaje

- pot constitui adăposturi pentru reptile şi alte animale de talie mică,

- concurează alte specii vegetale pentru resursele nutritive și de apă,

- exemplarele din specii mai viguroase pot fi un pericol pentru arbuști și

arborii tineri.
Reguli

 Plantaţiile se înfiinţează primăvara.

 Distanţele de plantare sunt în funcţie de vigoarea speciei: 0,15-1m.

 Majoritatea speciilor se autopropagă şi acoperă rapid suprafaţa de teren.

 Speciile se înmulţesc în mod natural prin rizomi, stoloni sau marcotaj.

 Formează covoare compacte, unele devin invazive (iedera, euonymus).

 Nu au nevoie de terenuri fertile şi pot creşte pe strat subţire de pământ

vegetal.
Factorii de care se ține seama la alegerea speciei

cantitatea de lumină care ajunge pe sol,

persistenţa frunzelor,

traficul – nici o specie nu tolerează trafic intens– se

instalează poteci dalate.
Lucrări de întreținere

- combaterea buruienilor (manual), în primii ani, până la

atingerea densităţii optime,
-1-2 cosiri/an la unele specii (arbuşti, subarbuşti),
- udare frecventă în primii ani de la plantare.
Specii de arbuşti
Cornus canadensis

- creștere lentă,

- înălțime de 10-20 cm,

- frunze obovate, dispuse opus pe tulpină,

toamna devin extreme de decorative prin
coloritul în nuanțe de roșu,

- rezistent la semiumbră și ger,

- sensibil la secetă,

- preferă un sol ușor acid.

Cotoneaster dammeri
- arbust târâtor, crește repede,
marcotează natural,

- fr. mici, ovale, persistente, de

culoare verde închis,

- - fl. albe, mici,

- fructe roşii, globuloase, se

păstrează mult timp pe plantă.

- Rezistă la secetă și ger.

Var. radicans - înălțime redusă,

alipit de sol, fr.1-1,5 cm, mai
lucioase.
Euonymus japonicus

- fr. persistente, obovate, lucioase, verde

intens,
- suportă tunderea,
- rezistă la ger, secetă, poluare,
- se simte bine la semiumbră,
- cv. ”albomarginatus”-frunzele au marginea
albă,
“aureomarginatus”-frunzele sunt bordate
cu galben.
Euonymus fortunei

- fr. persistente, eliptice,

- marcotează natural,
- rezistent la poluare,
- tolerează umbra,
- rustic faţă de sol.
Juniperus horizontalis
- ramificaţii orizontale, lungi (până la 3-4 m),
- fr. aciculare, verzi-albăstrui,
- marcoteză natural,
- cv. “Glauca” , tapisant, alipit de sol (15 cm
înălțime).
Juniperus communis
-fr. aciculare, cenuşii, rigide,
câte 3 în verticil,

-climat moderat,

-suportă semiumbra,

- rezistă bine la ger,

- cv. ”Repanda” -înălțime mică,

30 cm, 1,5-2,5 m lărgime.
Lonicera pileata
-sp. originară din China, înălțime
80 cm,

-lăstari subțiri, frumos arcuiți,

-fr. mici, lanceolate, de culoare

verde închis,

-sensibil la ger,

-rezistent la semiumbră și
poluare.
Specii de subarbuşti
Hypericum calycinum

- talie mică (30cm), drajonează,

- fr. persistente, eliptic-alungite,

pieloase, colorate verde-intens,

- fl. solitare, aurii, înflorire iulie-

septembrie,

- rezistă la secetă,

- sensibil la poluarea
atmosferică.
Pachysandra terminalis
- sp.originară din Japonia, talie mică
(20 cm),

- fr. persistente, obovate, cu marginea

dințată, de culoare verde-lucios,

- fl. mici, albe, apar primăvara, în spice

terminale,

- capacitate mare de drajonare,

- rezistent la ger,

- se comportă bine la semiumbră, pe

soluri revene.
Vinca minor
- sp.spontană, înălțimea de până la
15 cm,

- fr. oval-eliptice, lucioase,

- fl. albastre-liliachii, apar vara,

- cap. de marcotare și lăstărire,

- sp.rustică, rezistă la ger, tolerează

bine umbra.
Specii de liane
Hedera helix

- sp. indigenă, rustică,cap. mare de

întindere, cu rădăcini adventive și lăstari
lungi, târâtori sau agățători (30 m),

- fr. persistente, polimorfe, cu 3-5 lobi pe

ramurile sterile și târâtoare, romboidale
întregi- pe lujerii floriferi expuși pe vertical,

- fl. mici, galben-verzui apar în septembrie-

octombrie iar fructele se maturează în anul
următor în aprilie-mai,

- rezistă la ger și secetă,

- crește bine la umbră.

Parthenocissus quinquefolia
- ram. lungi (10-15 m),
- fr. lung pețiolate, palmat-compuse, cu 3-5 foliole, toamna devin roșii,
- rezistă la ger și poluare,
- tolerează semiumbra dar se colorează frumos în expoziții însorite.
Specii erbacee perene
Ajuga reptans

- creștere târâtoare (înălțime 15-20 cm),

- fr. persistente, obovate, lucioase, de culoare verde-arămiu,

- fl. grupate în inflorescențe spiciforme, culoare bleu-mov, înfloresc la începutul verii,

- se simte bine la semiumbră, pe orice tip de sol, bine drenat.

Duchesnea indica
-sp. tapisantă, înălțime cca 10 cm.,
-fr. alterne, pubescente, trifoliate,
-fl. mici, au culoare galbenă și numeroase stamine,
-fructele cărnoase decorează prin culoarea roșu-strălucitor,
-înflorirea și fructificare se desfășoară în perioada de vară-începutul toamnei.
-sp. rustică, se comportă bine atât la soare cât și la umbră, pe orice tip de sol.
Fragaria vesca
- specie rustică, talie mică (25 cm),
- fl. albe, fructe decorative,
- înflorește și fructifică din mai până în octombrie,
- preferă soarele dar tolerează și semiumbra.
Hosta sp.
- creștere relativ lentă,
- înfloresc în perioada de vară-toamnă,
- iubitoare de umbră,
cv. panașate cu alb, galben se plantează în locuri luminoase, nu
foarte umede.
Sedum sp.
-sp. cu lăstari și frunze suculente,
-fr. persistente, plate sau cilindrice,
-fl. apar vara, în număr mare,
- plantele au exigențe ecologice modeste, se acomodează repede la condiții de mediu
diferite.
Waldsteinia fragarioides
- planta asemănătoare căpșunilor, perenă, erbacee, originară din estul Statelor Unite,

- fl. galbene cu 5 petale, înflorire în aprilie-mai,

- fr. permanent verzi, dar în climatul rece, iarna capătă o nuanță arămie,

- preferă solurile medii, ușor acide, drenate, orientate în plin soare sau la umbră parțială.