Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
L
FOCSANI
Str. Poienitei nr. 4/1, Focsani, Vrancea
Tel./Fax: 040.237.238577;0237.206760
ORC: J 39/111/1992, C.U.I.: R 1444788
Cont BRD Focsani nr: RO54BRDE400SV01924364000
Cont Trezorerie Focsani nr: RO86TREZ6915069XXX000921
Memoriu de prezentare
I. Denumirea proiectului:
Pășunile comunei Dumitrești asigură hrana la mai mult de 239 bovine, 1105 animale
din specia ovine și caprine și nu sunt amenajate cu adăpători pentru asigurarea apei
zilnice necesare acestor animale.
2
Plan de situație Găloiești
3
Plan de situație Poienița
Județul Vrancea este situat în sud estul României, la exteriorul Curburii Carpaților,
din punct de vedere matematic, poziția sa fiind definită de intersecția paralelei de 45
grade latitudine nordică cu meridianul de 26 grade longitudine estică. Județul Vrancea
are o suprafață de 4857 km2 (2,04% din suprafața țării), fiind învecinat cu următoarele
județe:
la nord județul Bacău,
la nord-est județul Vaslui,
la est județul Galați,
la sud-est județul Brăila,
la sud si sud vest județul Buzău și la vest județul Covasna.
Aflată la o răscruce geografică, Vrancea constituie o legătură între marile zone ale
Carpaților Orientali și Meridionali, Câmpia Siretului și Câmpia Dunării, precum și între
provinciile istorice locuite de romani: Moldova, Transilvania și Tara Românească.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Râmnicul
al județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Dumitreștii de Jos, Dumitreștii de
Sus, Blidari, Poenița, Lăstuni, Biceștii de Sus și Biceștii de Jos, având în total 2681 de
locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, șapte mori cu apă, o pivă, trei biserici
(una la Dumitreștii de Sus, zidită în 1829; alta la Biceștii de Sus, datând din 1848 și o a
treia la Lăstuni, datând din 1868), o școală de băieți cu 245 de elevi și una de fete, cu 219
eleve.
Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Dumitrești a aceluiași județ,
cu o populație de 4050 de locuitori în satele Biceștii de Jos, Blidarele, Dumitreștii de Jos,
4
Dumitreștii de Sus, Lăstuni, Motnău și Poenița. În 1931, se consemnează apariția satelor
Tinoasa și Găloiești.
În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Râmnicu Sărat din regiunea
Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a fost transferată
la județul Vrancea, în forma actuală, iar satul Dumitreștii de Jos (deja reședință a
comunei) a primit numele de Dumitrești.
Poienița
- foraj propus la 100m;
- rezervor tampon Polstif – 2mc;
- rețea aducțiune cu L = 10m PEHD De32mm;
- cămin vane;
- rețea distribuție L= 50m PEHD De63mm;
- adăpătoare – 3 buc. (două pentru bovine și una pentru ovine)
- conductă preaplin și golire L= 45m PEHD De 90mm.
5
metode folosite în construcție/demolare
Protecția mediului presupune obligații legale cuprinse în Ordinul M.A.P.M. nr.
860/2002 care, în cuprinsul prezentei documentații sunt soluționate după cum urmează:
gospodărirea deșeurilor generate pe amplasament în timpul execuției lucrărilor, precum și
în timpul funcționării obiectivului, protecția apelor prin folosirea de materiale cu aviz
sanitar, protecția solului prin decaparea stratului vegetal, refacerea stratului după execuția
investiției, conservarea, pe timpul execuției în limite rezonabile, a terenului natural în
suprafețele neocupate de construcții prin depozitarea ordonată și organizată pe planul de
organizare de șantier a materialelor, precum și trasarea și urmărirea căilor de acces pentru
utilaje și echipamente.
7
8
9
folosințele actuale și planificate ale terenului atât pe amplasament, cât și pe zone
adiacente acestuia
Conform Certificatului de Urbanism nr. 16/07.12.2021, terenurile afectate de
realizarea acestei investiții aparțin domeniului privat al Comunei Dumitrești și este
închiriat Asociației PLAIUL, pe o perioadă de 10 ani, pentru pășunatul animalelor
deținute de aceasta.
Folosința actuală a acestor terenuri este: pășune.
Destinația stabilită prin PUG - pășune.
CF 51997
X (E) Y (N)
653287,93 453388,86
653295,12 453135,84
652677,11 452875,87
652635,35 453134,61
2. Protecția aerului
sursele de poluanți pentru aer, poluanți, inclusive surse de mirosuri
Execuția lucrărilor constituie, pe de o parte, o sursă de emisii de praf iar pe de altă
parte, sursă de emisie a poluanților specifici arderii combustibililor fosili atât în
motoarele utilajelor, cât și a mijloacelor de transport folosite.
Emisiile de compuși organici volatili, monoxid de carbon și oxizi de azot scad pe
măsură ce viteza de deplasare a autovehiculelor crește, în timp ce oxizii de sulf rămân la
același nivel.
Deoarece reabilitarea drumurilor analizate permite mărirea vitezei de deplasare a
autovehiculelor, se poate presupune în mod rezonabil că proiectul va avea un impact
pozitiv, în ceea ce privește reducerea poluării aerului.
instalațiile pentru reținerea și dispersia poluanților în atmosferă
Ca o măsură generală, se vor adopta tehnologii și utilaje performante nepoluante,
folosirea stațiilor de betoane, echipate cu filtre pentru purificarea fluxului de gaze
poluante emanate în aer și de retenție a substanțelor poluante, astfel încât nivelul
emisiilor să nu depășească limitele stipulate în Legea nr. 104/2011 cu modificările și
completările ulterioare.
11
Mijloacele de transport folosite în timpul construcției vor avea verificarea tehnică
periodică efectuată astfel încât nivelul emisiilor de poluanți în atmosferă să se încadreze
în limitele normativelor legale în vigoare.
În cazul emisiilor de pulberi în suspensie de la depozitarea agregatelor, o măsură
temporară de aducere a emisiilor la cel mai mic nivel este udarea lor periodică pentru
agregate.
Se vor evita activitățile de încărcare/descărcare a autovehiculelor cu materiale de
construcții generatoare de praf, în perioadele cu vânt puternic.
13
Se vor interzice lucrările de întreținere, schimburi de ulei și reparații la utilajele și
mijloacele de transport în amplasament, acestea realizându-se numai prin unități de
specialitate autorizate.
Alimentarea cu combustibil a utilajelor și mijloacelor de transport se va realiza
numai la stații autorizate, pe amplasament fiind interzisă amplasarea de depozite de
combustibil.
probabilitatea impactului
Impactul negativ probabil este dat de limitarea accesului la serviciile publice precum
și pericolul de accidente și siguranța populației.
18
Obiectivul central al Directivei Cadru pentru Apă (DCA) este acela de a obține o
„stare bună” pentru toate corpurile de apă, atât pentru cele de suprafață cât și pentru cele
subterane, cu excepția corpurilor de apă puternic modificate și artificiale, pentru care se
definește „potențialul ecologic bun”.
România trebuie să realizeze aceste obiective prin stabilirea și implementarea
programelor de măsuri, integrând și cerințele deja existente pentru implementarea
celorlalte Directive din domeniul apelor.
Directiva Cadru pentru Aer 2008/50/CE a fost adoptată de către Parlamentul
European și Consiliul Uniunii Europene la data de 21 mai 2008 și a fost pusă în aplicare
începând cu data 11 iunie 2008 când a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, stabilind necesitatea de a reduce poluarea la niveluri care să minimizeze
efectele nocive asupra sănătății umane, acordându-se o atenție specială populațiilor,
sensibile și mediului ca întreg, de a îmbunătăți monitorizarea și evaluarea calității aerului,
inclusiv depunerea poluanților și de a furniza informații publicului.
Obiectivul central al Directivei Cadru pentru Aer este acela de a obține o „stare
bună” atât pentru mediu înconjurător cât și pentru protecția sănătății umane.
Pentru a proteja sănătatea umană și mediul ca întreg, este deosebit de important să
fie combătute la sursă emisiile de poluanți și să fie identificate și puse în aplicare cele
mai eficiente măsuri de reducere a emisiilor pe plan local, național și comunitar. În
consecință, emisiile de poluanți atmosferici nocivi ar trebui evitate, combătute sau reduse
și ar trebui stabilite obiective corespunzătoare pentru calitatea aerului înconjurător,
luându-se în considerare standardele, ghidurile și programele Organizației Mondiale a
Sănătății.
România trebuie să realizeze aceste obiective prin stabilirea și implementarea
programelor de măsuri, integrând și cerințele deja existente pentru implementarea
celorlalte Directive din domeniul aerului.
19
B. Planul/programul/strategia/documentul de programare/planificare din care
face proiectul, cu indicarea actului normativ prin care a fost aprobat
XIII. Pentru proiectele care intră sub incidența prevederilor art. 28 din Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate
22
În extravilanul satului Poienița, se propune realizarea unui foraj (cca. 100m
adâncime) pentru explorarea acviferului în vederea găsirii apei necesare adăpării
efectivului deținut de Asociație.
Acesta se va realiza la cca. 100m depărtare de DJ 204 (care străbate satul de la sud
la nord) pe o parcelă de teren cu suprafața de 400mp (care se va împrejmui ca zonă de
protecție cu regim sever în cazul în care explorarea dă rezultate pozitive).
Accesul la foraj se va realiza prin intermediul unui drum balastat cu L = 106m.
În situația în care se va găsi apă, aceasta va fi stocată într-un bazin cu V = 2mc,
Polstif amplasat semiîngropat în aceeași incintă împrejmuită cu forajul, de unde vor fi
alimentate cele 3 adăpători amplasate la 52m depărtare pe o platformă betonată, prin
intermediul unei rețele de distribuție PEHD De 63 montată aparent.
Rezervorul de înmagazinare este prevăzut cu o conductă de preaplin (PEHD
De90mm) care deversează apa în surplus într-o ravenă, la 45m depărtare de GA.
CF 51997
X (E) Y (N)
653287,93 453388,86
653295,12 453135,84
652677,11 452875,87
652635,35 453134,61
25
aria naturală protejată ROSPA0141 Subcarpații Vrancei, cu efective populaționale
estimate la 3-5 perechi conform datelor din Formularul Standard Natura 2000.
3. Pernis apivorus (cod A072), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC
și anexa 3 a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 cu completările și
modificările ulterioare, denumită popular viespar, este o specie nerezidentă
cuibăritoare (care utilizează aria naturală protejată pentru reproducere) în aria naturală
protejată ROSPA0141 Subcarpații Vrancei, cu efective 58 populaționale estimate la
35 - 50 perechi conform datelor din Formularul Standard Natura 2000.
4. Crex crex (cod A122), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC și
anexa 3 a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 cu completările și
modificările ulterioare, denumită popular cristel de câmp, este o specie nerezidentă
cuibăritoare (care utilizează aria naturală protejată pentru reproducere) în aria naturală
protejată ROSPA0141 Subcarpații Vrancei, cu efective populaționale estimate la 10 -
20 perechi conform datelor din Formularul Standard Natura 2000.
5. Caprimulgus europaeus (cod A224), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului
2009/147/EC și anexa 3 a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 cu
completările și modificările ulterioare, denumită popular caprimulg, este o specie
nerezidentă cuibăritoare (care utilizează aria naturală protejată pentru reproducere) în
aria naturală protejată ROSPA0141 Subcarpații Vrancei, cu efective populaționale
estimate la 90 - 150 perechi conform datelor din Formularul Standard Natura 2000.
6. Alcedo atthis (cod A229), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC și
anexa 3 a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 cu completările și
modificările ulterioare, denumită popular pescăraș albastru, starea de conservare a
speciei în sit fiind necunoscută. Habitatele potrivite pentru cuibăritul speciei nu sunt
întâlnite în sit, deoarece malurile râurilor din aria naturală protejată nu oferă condiții
potrivite pentru cuibăritul speciei, acestea fiind puternic erodate și în proces continuu
de eroziune.
7. Lanius collurio (cod A338), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC
și anexa 3 a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 cu completările și
modificările ulterioare, denumită popular sfrânciocul roșiatic, este o specie
nerezidentă cuibăritoare (care utilizează aria naturală protejată pentru reproducere) în
aria naturală protejată ROSPA0141 Subcarpații Vrancei, cu efective populaționale
estimate la 800 – 1200 perechi conform datelor din Formularul Standard Natura 2000.
8. Anthus campestris (cod A255), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului
2009/147/EC și anexa 3 a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 cu
completările și modificările ulterioare, denumită popular fâsă de câmp, este o specie
nerezidentă cuibăritoare (care utilizează aria naturală protejată pentru reproducere) în
aria naturală protejată ROSPA0141 Subcarpații Vrancei, cu efective populaționale
estimate la 90 – 160 perechi conform datelor din Formularul Standard Natura 2000.
9. Lanius minor (cod A339), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC și
anexa 3 a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 cu completările și
modificările ulterioare, denumită popular sfrâncioc cu frunte neagră, este o specie
nerezidentă cuibăritoare (care utilizează aria naturală protejată pentru reproducere) în
aria naturală protejată ROSPA0141 Subcarpații Vrancei, cu efective populaționale
estimate la 10 - 40 perechi conform datelor din Formularul Standard Natura 2000.
10.Ficedula albicollis (cod A321), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului
2009/147/EC și anexa 3 a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 cu
completările și modificările ulterioare, denumită popular muscar gulerat, este o specie
nerezidentă cuibăritoare (care utilizează aria naturală protejată pentru reproducere) în
aria naturală protejată ROSPA0141 Subcarpații Vrancei, cu efective populaționale
26
estimate la 3000 - 4000 perechi conform datelor din Formularul Standard Natura
2000.
11.Ficedula parva (cod A320), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC
și anexa 3 a Ordonanței de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 cu completările și
modificările ulterioare, denumită popular muscar mic, este o specie nerezidentă
cuibăritoare (care utilizează aria naturală protejată pentru reproducere) în aria naturală
protejată ROSPA0141 Subcarpații Vrancei, cu efective populaționale estimate la 500 -
1500 perechi conform datelor din Formularul Standard Natura 2000.
12.Lullula arborea (cod A246), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC
și anexa 3 a Ordonanței de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 cu completările și
modificările ulterioare, denumită popular ciocârlie de pădure, este o specie
nerezidentă cuibăritoare (care utilizează aria naturală protejată pentru reproducere) în
aria naturală protejată ROSPA0141 Subcarpații Vrancei, cu efective populaționale
estimate la 80 - 140 perechi conform datelor din Formularul Standard Natura 2000.
13.Sylvia nisoria (cod A307), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC și
anexa 3 a Ordonanței de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 cu completările și
modificările ulterioare, denumită popular silvie porumbacă, este o specie nerezidentă
cuibăritoare (care utilizează aria naturală protejată pentru reproducere) în aria naturală
protejată ROSPA0141 Subcarpaţii Vrancei, cu efective populaționale estimate la 10 -
40 perechi conform datelor din Formularul Standard Natura 2000.
14.Strix uralensi (cod A220), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC și
anexa 3 a Ordonanței de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 cu completările și
modificările ulterioare, denumită popular huhurezul mare, este o specie rezidentă în
aria naturală protejată ROSPA0141 Subcarpaţii Vrancei, cu efective populaționale
estimate la 18 - 20 perechi conform datelor din Formularul Standard Natura 2000.
15.Aegolius funereus (cod A223), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului
2009/147/EC și anexa 3 a Ordonanței de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 cu
completările și modificările ulterioare, denumită popular minuniță, starea de
conservare a speciei în sit fiind necunoscută. Întrucât habitatele preferate de specie
sunt reprezentate de păduri de conifere situate la altitudini ridicate, prezența speciei în
sit ar putea fi limitată la partea vestică a acestuia, însă în număr mic.
16.Bubo bubo (cod A215), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC și
anexa 3 a Ordonanței de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 cu completările și
modificările ulterioare, denumită popular buhă, este o specie rezidentă în aria naturală
protejată ROSPA0141 Subcarpaţii Vrancei, cu efective populaționale estimate la 4 - 6
perechi conform datelor din Formularul Standard Natura 2000.
17.Dryocopus martius (cod A236), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului
2009/147/EC și anexa 3 a Ordonanței de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 cu
completările și modificările ulterioare, denumită popular ciocănitoare neagră, este o
specie rezidentă în aria naturală protejată ROSPA0141 Subcarpaţii Vrancei, cu
efective populaționale estimate la 15 - 25 perechi conform datelor din Formularul
Standard Natura 2000.
18.Dendrocopos syriacus (cod A429), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului
2009/147/EC și anexa 3 a Ordonanței de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 cu
completările și modificările ulterioare, denumită popular ciocănitoare de grădini, este
o specie rezidentă în aria naturală protejată ROSPA0141 Subcarpaţii Vrancei, cu
efective populaționale estimate la 10 -15 perechi conform datelor din Formularul
Standard Natura 2000.
27
19. Dendrocopos mediu (cod A238), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului
2009/147/EC și anexa 3 a Ordonanței de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 cu
completările și modificările ulterioare, denumită popular ciocănitoare de stejar, este o
specie rezidentă în aria naturală protejată ROSPA0141 Subcarpaţii Vrancei, cu
efective populaționale estimate la 170 - 250 perechi conform datelor din Formularul
Standard Natura 2000.
20. Picus canus (cod A234), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC şi
anexa 3 a Ordonanței de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 cu completările şi
modificările ulterioare, denumită popular ghionoaia sură, este o specie rezidentă în
aria naturală protejată ROSPA0141 Subcarpaţii Vrancei, cu efective populaționale
estimate la 55 - 150 perechi conform datelor din Formularul Standard Natura 2000.
21.Emberiza hortulana (cod A379), inclusă în anexa I a Directivei Consiliului
2009/147/EC și anexa 3 a Ordonanței de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 cu
completările și modificările A379 ulterioare, denumită popular presură de grădină,
este o specie nerezidentă cuibăritoare (care utilizează aria naturală protejată pentru
reproducere) în aria naturală protejată ROSPA0141 Subcarpaţii Vrancei, cu efective
populaționale estimate la 40 - 60 perechi conform datelor din Formularul Standard
Natura 2000.
Speciile sunt amenințate de factori antropici și de activități agricole cu impact
semnificativ:
Pășunat
Vânătoare
Extragere de nisip și pietriș
Poluarea apei
Depozitarea ilegală a deșeurilor
Inundațiile
Drumurile
d). se va preciza dacă proiectul propus nu are legătură directă cu sau nu este
necesar pentru managementul conservării ariei naturale protejate de interes
comunitar
Una dintre activitățile cu un impact negativ asupra mediului o constituie
abandonarea sistemelor pastorale, lipsa pășunatului.
Acolo unde pășunile sunt abandonate, acestea se umple cu buruieni și diferite specii
de arbuști distrugându-se habitatele favorabile sfrânciocului roșiatic, fâsei de câmp și
sfrânciocului cu frunte neagră iar resursa trofică pentru răpitoarele de zi – rozătoarele, nu
va mai fi disponibilă.
29
f). alte informații prevăzute în legislația în vigoare
Din punct de vedere instituțional, managementul ariei naturale protejată
ROSPA0141 Subcarpații Vrancei, este responsabilitatea A.N.A.N.P. – Serviciul
Teritorial Vrancea.
În acest sens, în conformitate cu prevederile art. 28 din OUG nr. 57/2007, actele de
reglementare pentru planuri/proiecte/activități în ariile naturale protejate se realizează
numai cu avizul Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate.
XIV. Pentru proiectele care se realizează pe ape sau au legătură cu apele, memoriul
va fi completat cu următoarele informații, preluate din Planurile de management
bazinale, actualizate:
1. Localizarea proiectului
bazinul hidrografic:
Siret, subbazinele Putna (XII-1.79) și Râmnicu Sărat (XII-1.80).
cursul de apă:
- pârâul Slimnic, afluent al râului Coțatcu care se varsă în râul Râmnicu Sărat (Cod
cadastral XII-1.80.9.3.)
- pârâul Peletic, afluent al râului Răşcuţa care se varsă în râul Râmna (Cod cadastral
XII-1.79.19.3.1) ;
30
-Dealurile Subcarpatice Interne –Dealurile Gârbovei ce se desfășoară sub forma unui
sir de înălțimi pe direcția nord –sud si corespund unor sinclinale suspendate cu flancuri
aproape verticale ,fiind marturii ale inversiunii de relief
- Depresiunea intracolinara a Râmnei sau Depresiunea Poiana Cristei – Dumitrești
Buda apare ca un uluc depresionar bine conturat situat intre Dealurile Subcarpatice
interne (la vest) si Dealurile Subcarpatice externe (la est ), cu altitudini ce variază între
400-500m ,caracteristica acestei regiuni o formează relieful de cueste orientate către vest
si suprafețe structurale cu cădere către est, alunecări de teren ,fenomene de eroziune
diferențială, datorita structurii monoclinale și alcătuirii geologice și faciesului argilo
marnos-nisipos
- Dealurile Subcarpatice Externe din care amintim Dealul Deleanu (694,1m) si Dealul
Căpățâna (592,4m)
- Glacisul Râmnicului (Câmpia înaltă a Râmnicului) cu altitudini de 250-
275m,prezinta pante mari in vest sau si mai domoale către est, unde întâlnim si fragmente
de terase
- Piemontului Râmnicului (Câmpia joasă a Râmnicului) cu altitudini variind intre
120m la contactul cu Glacisul Râmnicului si 40-50m la tranziția spre Câmpia de
divagare. Nivelele de terase din amonte se pierd la intrarea Râmnei în câmpia piemontana
joasă, în aval de localitatea Gugești. În regiune se remarca aspectul vălurit, datorat
conurilor de dejecție ale Râmnei și afluentului său Oreavu, precum si urmele unor vechi
cursuri ale Râmnei
- Câmpia Siretului inferior (de divagare sau subsidența) a cărei limita vestica sunt
localitatea Milcovul si Gologanu unde altitudinile scad de la 40-50m la 20-30m
Aspectul terenului dar si forajele executate releva un piemont in care apele
Slimnicului, Râmnei si a Râmnicului Sărat au tăiat văi adânci.
Apa torenților si a râurilor de munte cu pante accentuate si putere de transport a dus
la depunerea materialului transportat la ieșirea din zona muntoasa sub forma de conuri de
dejecție suprapuse care a dus la dezvoltarea piemontului.
Rețeaua hidrografica este reprezentată de pârâul Râmna afluent de dreapta al râului
Putna.
Confluenta are loc in localitatea Răstoaca, la limita estica a conului de dejecție al
Putnei. Lungimea totala a pârâului Râmna este de 56,0 km având o suprafață a bazinului
hidrografic de 424 kmp.
În zona piemontană aceasta are direcția de curgere NV-SE formând o vale îngusta,
iar din dreptul localității Dumbrăveni aceasta devine SV-NE, valea lărgindu-se pana la
confluența cu râul Putna.
Prezinta un debit mediu multianual redus de doar 0,630 mc/s la Groapa Tufei si
0.850 mc/s la Jiliște, specific unui bazin hidrografic de tip deal și podiș. Are o alimentare
dominant pluviala si un proces intens de agradare a albiei minore, ce are drept consecințe
infiltrații puternice in materialele aluvionare, înălțarea patului albiei minore si fenomene
hidrologice extreme (secări prelungite și viituri catastrofale 1969, 1970, 1972, 1979 și
2005).
Scurgerea solida a Râmnei deține valori dintre cele mai mari la nivelul tarii,
producția de aluviuni in suspensie putând depăși valoarea de 30 t/ha/an, conform studiilor
efectuate in aceasta regiune de M. Radoane si N. Radoane in 2005.
Afluenții din zona ai pr. Râmna sunt: Valea Neagră, Rășcuța, Tinoasa, Peletic și
Strâmba. Pr. Rășcuța este un afluent de dreapta a pr. Râmna cu o suprafață a bazinului
hidrografic de 70 kmp și o orientare a bazinului NV_SE.
Scurgerea medie multianuala la PH Groapa Tufei este:
Q mediu multianual = 0,63 mc/s
31
Debite maxime cu diferite probabilitati de depasire:
Q max 1%= 590 mc/s
Q max 5%= 335 mc/s
Q max 10%= 235 mc/s
Q max20%= 136 mc/s
32