E-atât de-aproape fericirea

 
România
1977
 
Regia: Andrei Cătălin Băleanu
 
Cu/personaje:
Albert Kitzl: Paul Iacomi, eroul, student aproape de fericirea ingineriei cu
diplomă, dar de fericire din amor? Vedem?...
Diana Lupescu: Cristina Raiu, eroina, indecisă în carieră, singură la
părinți, odorul rebel  
Ctin Diplan: ing. Petrescu Ion, umblă după ce, prospătură? Realizat telec-
tual-muncitor, ca pentru sistemul vremii
Margareta Pogonat: Mimi, mama Cristinei, emisarul armoniei sau
imparțial-neutra, fiecare de capul lui?
Petre Gheorghiu: Gelu, ceva ștab, tatăl Cristinei, visează/vizează un doctor
în familie, să fie Cristina?
Gh Visu: Lascăr, prieten coleg cu Paul, cel mai așezat, față de cam intran-
sigentul Paul
Alexandru Georgescu: Ștefan, vechi/nou de fabrică, familist, închiriază
cameră cuplului de eroi, Paul și Cristina  
Rodica Negrea: Kati/Ecaterina, cea mai bună amică a Cristinei, ea se
prezintă așa. L-ar cam vâna pe Paul. Nu mai e romantică, dar altfel..  
Dana Dogaru: Eugenia, magazioneră, fosta primă iubire cu Paul, cam
tragico-reticentă amorului pierdut, deși e măritată și are gemeni
Adrian Georgescu: nenea Dumitru, maistru
Horațiu Mălăiele: Mihai, coleg student, mai pus pe teorie, nu practică,
birocrățel băiețel
Radu Vaida: Sache/larie, coleg student, șef grupă
Iulian Popescu; Vasile, coleg de muncă, cel cu bască
și cu:
Victoria Mierlescu: mama lui Petrescu Ion, mămoasa gureșă, nu mai puțin
trupeșă
Boris Petroff:: profu de la Poli
Florian Pittiș: vocea eroului Paul!!
Anda Onesa: o tânără care râde la o masă
Radu Gheorghe: solistul chitarist, estradist, cantautor, ca el însuși
 
Genul: dramă socio-existențială
Tema: cuplul neo-romantico-pragmatic și jurul/lumea neutral-practică
Tematica: tinerii și părinții, cuplul din dragoste, relațiile de colegia-
litate/prietenie la muncă și la studii și de genere prin viață/societate
Stilul: realism etico-romantic, lirism amărui-acrișor, reflexiv-introspectiv
Să dezbatem pe teren al vieții patern și antren!!
Mesaj: a fi tu însuți(vezi Paul) presupune un plus-minus de unu!?
Devenirea nu e un drum bătut în jaloane, are torsio-toane!! A fi natural dar
altfel ca ai tăi(vezi Cristina) nu exclude și convenții/artificii, dar la
obiect?!
Cadrare: experiment de romantism realistic, introspectiv-meditativ
Calificativ: potrivit/bine
 
Analiza
Observații, motivații, considerații
Reflecții, scene, replici, metafore/stilisme
 
Fericirea?
Luminarea cumpănită sau orbirea pătimașă
Eroul ca principal unu, masculinul cu tivul, nu cu declinul?
Eroina ca principal doi? Iz de misogenie? Totuși ea re-calibrează, situația
să fie iar trează!
Căci el în abandon pierdut părea. Cu amicul la fierăstrău dârz chit că
trăgea? Viața cursul își urma...
Dar inconstanta Cris rezolvă ecuația. La el revine.
Totul iar e bine.
Imbatabilul Paul și inconstanta Cris, cuplul nu pentru al fericirii vis?
 
Motivarea și împlinirii fericirii ține de greaua cumpănire a existenței
pentru eroul nostru.
De la o existență modestă, de strungar, dârzul tânăr se vede promovat de
soartă, după modelul prienului din copilărie Petre, ajuns deja inginer(era
mai mare în vîrstă?).
Și va pleca la facultatea de ingineri, Politehnica.
Lipsind doi ani de acasă. Cu ce abandonări?! Vai, prima iubire! În rol
Dana Dogaru. Care desigur nu-l uită, deși între timp se mărită și are
gemeni.
Abandonându-și prietenii, între care Lascăr(Gh. Visu) cel modest-
rezonabil, copilandru maturițel cumva. Sau Ștefan, devenit familist, de-l
găzduiește la însoțirea cotidiană cu posibila viitoare nevastă.
Revenirea locală cu un grup de colegi studenți nu e prea comodă. Amicul
coleg Mihai ar fi cam contrapunctul firii sale. Băiatul birocrățel, adică țel
de birou, îl pune pe gânduri nițel. Cu răzvrătirile lui nu doar pe soartă?
 
Scena/replica de la spălător
Mihai nu mai poate. Situația din țâțâni îl scoate. El înțelege practica de
stundent în uzină ca o mutare acolo de două șuruburi et co. Nu să se
angajeze cu niște mai importante piese. De realizat.
Paul vrea să fie convingător nu doar cu sfatul. Și aduce...argumente. Intră
trei colegi cu de alea...contondente. Nea Vasile basc, blondul regizor
amator și Ștefan gazda.
Mihai: aha, înțeleg, forța de convingere a colectivului!
Iată un principiu/tipar coco(comunist) perfect adaptat/parodiat/reinte-
grat(sic)!
 
Scena din parc
Ei cam stagnează și cu vorbele șezând întru bogata vegetație
Prin zonă bogata agitație a unui puști cu un cuțu ff activ. Mereu nerăbdător
în jocul de-a vațascunselea...
Sugestia:
Viața și indirect e mai la obiect?
Fericirea intrinsecă a lucrurilor cam neutralizează dizarmonia?
Legi stohastice?
 
Scena
Trasul peste moacă
Aștept de doi ani clipa asta
Ce răzbunare avea Paul păstrată, nu în buzunare?
La prezentarea grupului de studenți în curtea uzinei
Mai tîrziu puțin
Petre vine la Paul, ușor dus mai spre o latură a curții.
Față în față, Paul păgubește de-o palmă(vorba lui nea Mărin). Petre e în
recul. Motivul? Ce trădare/vină?
 
Stil/Metafore
Urbanul neilustrativist, mai pe modestie, spre cenușiu?
Specific de stil aici
Balansul între agitația parțial au ralenti de pe străzi pe de o parte cu
temperanța casei cu curte a lui Ștefan sau a vilei cu vegetație a familiei
Ralu.
Adică un trai natural și unul mai artificial dar cam la egal!
Valori stilistice mai modeste, dar în...poveste.
Cotidianul existențial ca demers fericirii?
O filozofie de viață cumva chiar just ordinară între idealism și...ideologi-
e(nu musai coco!)
Cadrarea acestui specific aparte între deceniile 6-7, adică de boltă ideo-
idea
ale realismului reflexiv(sic) e interesantă deși firească.
E clar că mesagistica peliculei nu se lasă des-cumpănită. Talerele par a
armoniza augumente/argumente cu tarele?! Calambur cu tâlc.
 
Conflictul ideologic/idealistic
Existența ca fericire ce e spre împlinire
Dragostea sau datoria(jobul/poziția socială)
Ideologia de viață a eroului, tânăr spre adult
Ideologia existențială a celorlalți
Tatăl Cristinei, mama... Prietenii/colegii.. Petre, Mihai, Ștefan...
 
Viața
Între fericire/frumusețe/plăcere și
Sarcini/griji/datorii/conveniențe
Deci între ideal și real, simplu, nu?
Dacă e și-și, musai a le modera?!!
Cum? Prin modelare/formare și modulare/transformare
Paul ar fi un intransigent/prezent
Cristina ar fi o indolentă/absentă
Părinții ei sunt tot intransigenți, dar la modul protectiv, nu musai
civic/moral 
Amicul de suflet al lui Paul, Lascăr e un fel de indolent, mai pe neutru.
Dar  activ/practic.
Cati e o zglobie.optimistă mai cinică/lucidă
 
Viața e la început frumoasă, apoi...adevărată
Cati
 
Întâi visăm, apoi trăim
Cum le bifăm/îmbinăm?!
Aici e chichirezul!
De fapt trăim în real și imaginar continuu.
Mai mult sau mai puțin separat/îmbinat
Tot măsura e aurul și...zgura!!!
Praful de stele sau colbul căii
 
Fericirea e o vilă, o mașină?
 
Replici
Cum de ai ajuns să gândești așa?
Simplu, te învață viața
 
Existența e un curs la care tragi și de pe mal, nu doar la edec
Și nu musai ca instructor ție, deși e ideal să fie
 
Replici
Cristina către părinți:
De când vă știu nu m-ați învățat altceva decât să-mi fie frică de viață
 
Posibil ca ai tăi să nu-ți fie tovarăși de nădejde la drum.
Vezi însă de partea ta de vină.
 
Replici
Lascăr citește/citează:
Nam quodcumque suis mutatum finibus exit
Orice iese din limitele naturii
Continuo hoc mors est illius, quod fuit ante
Continuă în moarte, nemaifiind ce a fost
 
Ce se depășeste pe sine
Poate continua în existență,
Nu și dacă nu se re-grupează jurului
Și tot așa dar mai restrîns restului
Dar nu până la infinit ci tot între-întru
Ori face o bună interferență cu restul
Cu lipsuri parte justificate jurului?!
O armonie a celor trei cercuri e ideală
Dar desigur foarte rară
Sine, jur(lume/viață/realitate/relativitate) și
restul(spirit/univers/absolut/idealitate/virtualitate)
 
O lume de fel entuziastă, muncitoare, jovială, întrajutorată...
Colectivele
Muncitorii tineri și studenții
Farmecul tinereții
Și separat și împreună,
Vezi sezonul de practică, vezi activitatea recreativă...
Radu Gheorghe și alte talente
Dar...
Romeo și Julieta ai noștrii din film, nu sunt chiar perfect încadrați acestui
tineret senin-activ
Paul și Cristina nu preferă mașina
Cunoștinței comune Petre, un realizat convențional social.
Încă și în vilă
Viața e cam ostilă
Nu doar că părinții
Țin de carieră cu dinții
 
Scena
Melo-parafrazare
Mimi la tv plângând la un film cu Grbo
Gelu rece-pacifist...
 
Eroii
Cuplul romantic ca insulă în marea de semeni prozaici/pragmatici
Deși zvăpăiata Kati mai crede în dragostea adevărată
Iar ludo-idealitul Lascăr în ambiție ca rost
Sau și ei, tot niște lucizi mai candizi?
 
Replica fundă?
Să stai între două șuruburi
Și să contempli fericit
Ceea ce ai fi putut să fii
Și n-ai vrut să fii
Petrescu către Paul
Relativ la faptul că acesta nu a rămas la strung
La condiția dintâi, din croiala inițială a vieții
Și a ridicat acul/ștacheta mai sus, la inginerie
Cine clasa/condiția/starea vrea a depăși
Alt purcoi de belele are a dovedi?!
 
ce e devenirea
la sol menirea
la zbor pornirea
busola te minte
lipindu-te de nord
poate sudul e bord
ori cârma de părți
est-vest
 
scena
în gazdă ei
el aduce covrigi
ea cu burta pe carte, sau cu cartea sub cap...
au pornit de la covrigi
dar cu care te cam frigi?
 
Scena
Pre-final
Ofelie ea la balcon
El plecând priviri finalizând
Și te-ai dos...
Și-a murit iubirea voastră?
 
Scena final
Bărbații îndârjiți
Trag, nu la șaibă, cum le era profesia, ci, în timpul liber sic, la joagăr
De mână
Pasiunea e în muncă
Nu în plimbări...pe luncă?
Treburi serioase
Nu lacrimogenii duioase?
 
Însă la portiță
Cine se invită?
Nu tocmai sfiită
În curte de-i...Ghiță?
 
Rămâne spumă vie fericirea
Cât zaț fertil ne ține firea
 
Ca șampanie servește
Fericirea dar firește
Tu amețit nu te lăsa
De bulele ce-ar emana
 
 
Damian Luz