Șeful sectorului suflete

 
România
1967
 
Adaptarea piesei lui Al. Mirodan
 
Regia: Gh. Vitanidis
 
Cu/personaje:
Radu Beligan: Gore, șeful sectorului suflete la Sfatul popular de sc mun. și
 șef meteorolog stație Omul, eroul și avatarul
Toma Caragiu: Horațiu I. Horațiu, iubitul Magdalenei, în curs de despățire
ei
Irina Petrescu: Magdalena, iubita lui Horațiu, eroina, în faza de renunțare
la el
Mircea Crișan: Costică, topograf-meteo, adjunct, avocatul diavolului sau
Michiduță la sectorul suflete secretar sau adjunct
 
și cu:
Coca Andronescu: tipa din cuplu...
Dem Rădulescu tipul din cuplu cu probleme de suflet
Fory Eterle: prof chimist, șeful Magdalenei
Dora Cherteș  – Ofelia
Ștefan Bănică: meteorolog la stație
 
Genul: comedie/satiră de moravuri și generic existențială
Tema: condiția sufletului ca expresie nu doar umană
Stilul: dezbatere liberă și zbatere nu doar pasională, deci colocvial-
dilematic-
Mesaj: dacă imaginație tot e, pune de-o deschidere/vânare în real
Nu putem combate convenționalul cotidianului cu cel al irealului sic
Putem modela însă oale și ulcele, tigăi minune și amfore idem ele?!
Cadrare: comedie reprezentativă/clasică în gen
Calificativ: bine
 
Subiectul bref:
Magdalena
E o ființă visătoare
Chimistă, mânuind microscopul, dar modelând cu gândul iubitul, și care
are  fericirea ca ales scopul. 
Era cu Horațiu, I: Horațiu, dar care e/era cam posesiv
Ea voia libertatea
Dar îl întâlnise pe Gore
Care în mintea/sufletul ei se dedublase.
Cel imaginar devenise nou posesor!
Și tot așa...
Când întâmplarea pune față-n-față bărbații reali apare pocinogul
Ea le declara că are o altă iubire
Nu preciza că e imaginară?!
Deci cei doi...liberă o lăsară
Când fugi după un iepure de scenă, cei fie și doi reali o tulesc din schemă!
Vremea trece...
Cum o va drege??
Se roagă la imaginarul Gore a-l întâlni iar pe realul.
Actul se produce.
Urcă la et 9 virtual, de fapt acoperișul sfatului popular/primăria sc 1
Virtualul reapare spre confirmare
Magdalena îi dă liber
 
 
Anecdotă:
M-am înecat!
Cu ce?
Cu măr!
Dacă înoți unde e mărul mai adânc!
Banc sec
 
 
Felix
Fenix super omfal
Ce e fericirea
A clipei strălucirea
Miezul mișcat
Coajei ca sâmbure alambicat
O melogie
E chiar genezie
Geneza e cântec
De satangelic descântec
Nordul e fericirea
Sudul nemulțumirea
Vestul e răzvrătirea
Estul e mulțumirea
Dar împlinirea
O face suma scăzută
În relativ absolută
În absolut relativă
Dispersie și sugativă
Erupție și absorbție
Justa mereu porție
 
Simpla narație?
O perorație
Nici de operă (o) rație
De n-ar fi sentimentele
Vii sedimentele
Toate-ar fi plate
Ca și neîntâmplate
Creația nu-i doar dimensiune
Oricâte s-ar pune
Ci chiar imixtiune
În absolut, sublimare
A tainei urmare
 
cine fuge după un iepure imaginar
pierde chiar doi reali
 
și ușa nu singură s-a încuiat
vezi scena
 
Tainele-s de înțeles
La sens dacă ai purces
Cu confuzia e greu
A o descâlci de vreu
 
Replici:
Gore:
Vin specialiști din toate regiunile
Ofelia:
Ca la cancer?!
Gore:
Nu, mai pregătiți!
 
Gore:
Arta e răzbunare
 
Adică
Și mai binele?
 
Costică:
Cum o să te împarți în doi?
Înțeleg eu!
(e gras!!)
 
Gore:
În fiecare dintre noi se află doi oameni
 
Da, unul alb/înger pe umărul stâng și unul roșu/drac pe cel drept!
 
 
Femininul turbion/Magda
Care face vortex cu doi hopa Mitică/Gore și Horațiu
 
Magdalena, tu nu minți
Dar înfingi în doi ce dinți?
Demn și sincer sunt canini
Biete suflete le-anini
Nu fugi după doi iepuri
Luneca-vei nici ca șlepuri!
 
Femeia chiar matură
Nu inima fură
Ci imperios e-nsetată
De o normalitate...resetată?
Zis rasată?
 
Fericire
Fără de toate mijlocire
De unde?
Doar...împleticire
Vai, sau peticire?
 
Preferă Magda pe bleguț-amăruiul de Gore, idealistul in spe
în locul posesiv-asprului Horațiu, realist-autarhicul?
Este Gore șeful o benignă fantoșă pentru idealizările eroinei?
Este Gore meteorologul un prototip, un bărbatr ideal, ori barem preferabil,
garant al fericirii femeii visătoare?
Nu, sau nu vom ști.
Avem nevoie de răspunsuri? Da! Dar ele nu trebuie să...disturbe căutarea
idealului, sublimului. De fel sau prin esență fără final?
A fixa, e deja a îngropa?
Este preferabilă devenirea convenirii?
Toate sunt cu miez, dacă nu refuză coaja și sâmburele
 
Un cadrist-șef ca Gore nu e superior unui sfios-tato(n)t-nar Gore
meteorolog
Dar virtualitatea ca perfecționistă bate realitatea desigur convenționalistă.
Fie și cât de exigent/stringentă?
 
Actorii
Interpretare, stil
Se mișcă narativ-interpretativ destul de liber în ne-meandrele regiei și ex-
personagist necomplicate tehno-stilistic.
 
Camera
Imaginea, stilul
Camera e cuminte la digresiuni și alte brodări. Dar scrie destul de la zi
cadrele și secvențele cu submultiplii aferenți(prim plan, racord, racursi,
etc)
 
Scenografia
Cuminte patriarhală la nivel stradal municipal
Inventiv sf-modernist la nivel de interioare birocratico-fanteziste,
geometrii futuristice de ton specific sic
Atmosfera feerico-siderală asemănătoare în spirit sic cu cea din Pași spre
lună
Vitanidis e și aici un fel de discipol sau coleg sic cu...Gopo!
 
Regia
O generală economie de mijloace
Altfel adecvată unui film lirico-eticist, destul de excesiv ideo-structural, în
chiar...diluarea de mesaj! 
Un modernism limitat dar suficient de matur...dpdv romantic sic!
 
Suficiență și convenționalism
Trăim să ne fericim?
Ipocrizia virtuală care vine din auto-suficiența existențială
 
La câtă corvoadă
Viața înnoadă
La ce mirare
De o lene mare
În a urca metereze
Ce idem n-or să dureze
 
Filistinismul ca mercantilism comportamental
Adică un fel de...falic jemanfișism?
Sau un snobism cam parșiv?
Pezevenghi ar fi un eufemism...
 
Gore ca activist al altruismului?(Tudor Caranfil)
Ideea din film nu ține de altruism cât de o relaționare generică personalist-
socială. Un fel firesc de a fi fericit. Entuziast-visător, dar tot cu măsură.
Nu abuziv, nu egotist, nu supușelnic ...
Altruismul ca specific e tot o deturnare a comunitarului versus insul cauzal
Un altruism aplicat și moderat e singurul chiar indicat sic
Corectitudinea e baza, iar nu diplomația steril-inoportună.
 
Nu e bine să nu știi ce vrei.
Dar e bine să cauți chiar dependent de asta!
Magda e idealista de serviciu...sieși!
Și asta scuză mijloacele. Fentarea lui Horațiu, indiscrețiile filozofice în
colectivul laboratorului, gafa cu mărturisirea către iubiți...
Inclusiv recidivarea solicitată imaginativei conștiințe
De care se leapădă apoi nonșalant pe acoperiș, ea revenind pe pământ?
Ăsta, pe bloc.
Icarul Gore, în vântul vanității cu el!!
 
O poetică vag stilizată
O peliculă cenușat hașurată
O interpretare pluri-standardizată, dar specific personalizată...fiecăruia
Mircea Crișan savuros insidios
Radu Beligan fastuos malițios
Irina Petrescu candid zurlie matură sau ingenuă încă
Toma Caragiu infatuat acrit dar tocmai de asta hazos
Coloratura de casting
Cuplu de Tanța și Costel preluat???
Dem Rădulescu și Coca Andronescu
Secundarii solicitanți de servicii afectiv-virtuale la dispeceratul fericirii...
 
Magda
Are nevoie
Nu atât de o fugă de convenționalismul chiar necesar al vieții
Nu doar de a se lepăda de relația cu un ins nepotrivit
Nu atât de a se relaționa cu un ins visător
Aflată la sic vârsta secundă a întrebărilor, maturitatea stabilizatoare încă,
ea rămâne adepta unui continuu quelque chose, nuștiuce...
 
Femeia e de nepătruns o taină
A împăratului dorita haină
Cetatea de viteaz chiar cucerită
Pe metereze tu Icar, ea te evită
 
Vezi imaginea ascunsă
Taina/cetatea cucerirea/pătrunderea
 
 
Fericirea
Corolarul existenței ca stabilitate și devenirii/perfecționării continui
Sau personalizarea de sine-jur-rest între și întru tot-nimic
Concepția regizorist-torică
Complinirea insului cu realul și virtualul(imaginar-ideal-ireal)
Atât față de sine, cât și față de jur/lumea imediată, ceva din restul(lu-
mea/omenirea/viața)
Dar și toată această triadă față de tot-nimic!!

Magdalena
Mag de-alean
 
Ofelia
Personaj episodic, simbolic
Anturajul artistic, sau comunitatea individului specios sic
Vortex al stresării?
Actrița se plânge de purtarea colegilor
Fericirea ei e clătinată
Ar fi cumva colateral caz eroinei.
Femeia cu talente interpretative ar avea dificultăți în...imaginar de com-
pensare/corectare?
Femeia chimistă nu are, sau de alte cote?
 
 
Cu totul
O comedie lirico-futuristă
Savuroasă la replici și atitudini
Mult aparte
Un sf lirico-eticist necesar idealist
 
 
 
Damian Luz