Seminar CIA

Seminarul 3
Circuite realizate cu AO ideal
Breviar teoretic
AO ideal Presupunerile de idealitate și consecințe:
i P =i N =0 ⇒ r d ⟶ ∞
r o → 0 ⇒ v O =a v D
v
lim v D =lim O =0
a→∞ a →∞ a

v D =v P−v N
vO
v N =v P−v D =v P− ⇒ lim v =v
a a→∞ N P
Amplificatorul i 1+ i2 +i 3=i F
sumator
vO =−
( RF
R1
RF RF
v1 + v2 + v3
R2 R3 )
Rik =Rk , k =1,2,3
Ro =0
−R F
R3=R 2=R1 ⇒ v O = (v + v + v )
R1 1 2 3
R F=R 3=R2=R 1 ⇒ v O=−( v 1 +v 2 + v3 )

( )
Amplificatorul R1
de diferență 1+
vO =
R4
R 3 + R4 ( )
1+
R2
R1
R2
v 2− v 1 =
R1
R2
R1
1+
R2
v −v
R3 2 1
R4
Ri 1=R1
Ri 2=R3 + R 4
Ro =0
R1 R3 R2
= ⇒ v O= ( v 2−v 1 )
R2 R4 R1
Diferențiatorul d ( v I −0 ) 0−vO d vI
C = ⇒ vO ( t )=−RC
dt R dt

Integratorul v I −0 d ( 0−v O )
=C
R dt
t
−1
vO = ∫ v ( ξ ) dξ +v O ( 0 )
RC 0 I
Ri=R
Ro =0

P1. Determinați vN, vP și vO pentru circuitul din fig. 1

Page 1 of 7
 Seminar CIA

Fig. 1.
Rezolvare:
Pentru că nu trece curent prin intrările AO, vP se poate determina aplicând RDT
R3
v P= v
R2 + R3 O
Pe ochiul format din V1 și săgețile tensiunilor vO și vN, aplicând T II K, se scrie
V 1=v O−v N
Dar în cazul AO ideal, v N =v P și prin înlocuire rezultă
R3 R2
V 1=v O− v O= v
R2 + R3 R2 + R 3 O
de unde
R 2+ R 3 20 k +30 k
vO = V 1= ×4 V =10 V
R2 20 k
Și, cum vN urmărește pe vP, scriem
30 k
v N =v P= ×10 V =6 V
20 k +30 k

P2. (a) Determinați vN, vP și vO pentru circuitul din fig. 2. (b) Repetați calculele de la cerința (a) dacă
între bornele A și B se conectează o rezistență R5=5kΩ.

Fig. 2.
Rezolvare:
(a) Curentul iS trece prin R3, integral prin R4 pentru că prin intrarea inversoare nu circulă curent,
intră în AO (curent absorbit – sink), sursa negativă de alimentare VEE (sau V-) și prin traseul de masă
(de la plusul sursei VEE) se întoarce la sursa de curent care l-a determinat prin R1 și integral prin R2
pentru că prin intrarea neinversoare nu circulă curent.
Rezultă v P=−i S R 1=−1 mA × 1 kΩ=−1 V
Dar pentru AO ideal v N =v P, deci și vN=-1V
v R 4 =v N −v O =i S R 4=1 m ×4 k=4 V
⇒ v O=v N −v R 4 =−1 V −4 V =−5 V

Page 2 of 7
 Seminar CIA

(b) Prin conectarea lui R5 între bornele A și B rezultă circuitul din fig. 3:

Fig. 3.
Curentul iS se împarte în două, iR5, trece prin R5 iar iR3, prin R3, R4, AO, VEE, R1 și R2.
i S =i R 5 +i R 3
v AB =i R 5 R5=i R 3 ( R 3+ R 2)
i
Dar R5=R 3+ R 2 și rezultă că iS se împarte în mod egal i R 5 =i R 3= S =0,5 mA
2
v P=−i S R 1=−0,5 mA ×1 kΩ=−0,5V
v N =v P=−0,5 V
vO =v N −v R 4 =−0,5 V −0,5 m ×4 k=−2,5V

P3. În circuitul din fig. 4 comutatorul permite să se obțină atât A>0 cât și A<0. (a) Verificați dacă
A=+1V/V atunci când comutatorul este deschis, respectiv A=−R2/R1 când comutatorul este închis,
astfel încât alegând R1=R2 să se obțină A=±1V/V. (b) Pentru a asigura câștiguri mai mari decât
unitatea, conectați o rezistență suplimentară R4 între intrare inversoare a AO și masă. Deduceți
expresii separate pentru A în funcție de R1… R4 având comutatorul deschis, respectiv închis.
(c) Specificați valorile de rezistență adecvate pentru a realiza A=±2V/V.

Fig. 4.
Rezolvare
(a) pentru comutator deschis, se aplică vI spre ambele intrări ale AO și prin superpoziție găsim
amplificarea, A.
 Pentru vI aplicat prin R3 și capătul din stânga al lui R 1 conectat la masă, rezultă o
configurație neinversoare
vO 1= 1+
( )
R2
R1 I
v

 Pentru vI aplicat prin R1 și capătul din stânga al lui R3 la masă, rezultă o configurație
inversoare

Page 3 of 7
 Seminar CIA

−R 2
vO 2= v
R1 I
Prin superpoziție

( )
vO =vO 1+ v O2= 1+
R2
R1
R v
v I − 2 v I =v I ⇒ A= O =+1
R1 vI
Dacă se închide comutatorul, intrarea neinversoare se leagă la masă și rezultă o configurație
−R 2
inversoare, la care pentru R1=R 2 obținem A= =−1.
R1

(b) Conectând R4, circuitul capătă forma din fig. 5

Fig. 5.
 La comutator deschis vP=vI deoarece nu circulă curent prin intrarea neinversoare și astfel nu
apare cădere de tensiune pe R3. Dar vN=vP=vI și R1 are același potențial, și anume vI, la
ambele capete. În consecință prin R1 nu circulă curent și R1 se poate elimina din circuit
deoarece nu influențează restul curenților din circuit. Rezultă o configurație neinversoare la
R2
care amplificarea este stabilită de R2 și R4, A=1+
R4
 La comutator închis, vP=0, vN=vP=0 iar R4 va avea 0V la ambele capete (intrarea inversoare
devine punct de masă virtuală), prin R4 nu trece curent deci poate fi eliminată fără să
influențeze restul curenților din circuit. Se obține o configurație inversoare cu amplificarea
−R 2
determinată de R1 și R2, A=
R1

(c) Dacă se dorește A=±2, atunci din:

R2 R2
 A=1+ =2⇒ =1→ R4 =R2 și din
R4 R4
−R 2 R2
 A= =−2⇒ R 1=
R1 2
Se pot alege rezistențe din seria E24: R1=10kΩ, R2=R4=20k. R3 se poate considera tot de 10k.

Circuite de combinaţii liniare

P4. Considerând AO ideale să se determine:
(a) expresia tensiunii de la ieşirea circuitului din fig. 6. Aplicaţie numerică: V1=2V, V2=V3=1V.
(b) Rezistența de intrare pentru fiecare semnal.

Page 4 of 7
 Seminar CIA
R1 R2

V1 10k 30k
U1
D C = 2V
- R5 R8
Vo1
0 OUT
10k 10k
+
U3
0
R3 R4 -
Vo
OUT
10k 10k
U2
0 +
- R6
Vo2 0
OUT
10k
+
V2

D C = 1V

0 R7

V3 10k
D C = 1V

Fig. 6.
Rezolvare:
(a) Se observă că semnalul de intrare V1 se aplică spre intrarea inversoare a AO-U1, deci circuitul
realizat cu primul AO este de tip inversor şi Vo1 se scrie:
−R2 −30 k
V o 1= V 1= V =−3 V 1
R1 10 k 1
Semnalul de intrare V2 se aplică la intrarea neinversoare a AO-U2 motiv pentru care circuitul este de
tip neinversor şi tensiunea de la ieşirea lui, Vo2, este:

( ) (R
V o 2= 1+ 4 V 2= 1+
R3
10 k
)V =2 V 2
10 k 2
Circuitul construit în jurul AO-U3 este tot de tip inversor și anume un sumator inversor, pentru că
cele 3 semnale de la intrarea sa Vo1, Vo2 şi V3 se aplică spre intrarea inversoare a AO. Expresia
tensiunii d ela ieșirea sumatorului inversor este:

V o =− (
R8
R5
R8 R8
V o 1 + V o 2+ V 3
R6 R7 )
[
R
R5
R
R6
R
V o =− 8 (−3 V 1 ) + 8 ( 2 V 2 ) + 8 V 3
R7 ]
V o =−
[
10 k
10 k
(−3 ×2 V ) +
10 k
10 k
( 2 ×1 V ) +
10 k
10 k
×1 V =+3 V
]
(b) V1 este conectată la intrarea unei configurații inversoare. Rezultă Ri1=R1=10k.
V2 este conectată la intrarea unei configurații neinversoare, deci Ri2.
V3 este conectată tot la intrarea unei configurații inversoare, sumatorul inversor. Rezultă
Ri3=R7=10k.
Amplificatorul de diferență
P5. În circuitul din fig. 7 se dorește obținerea unei informații sub formă de tensiune despre valoarea
curentului de alimentare a unui motor de c.c., o bornă de alimentare a motorului fiind legată la
masă. Tensiunea proporțională cu curentul de sarcină al mototrului trebuie să aibă ca referință
aceeași masă. Valoarea maximă a curentului prin motor este Imotor=2,5A. Dimensionați rezistențele
amplificatorului diferențial astfel încât la valoarea maximă a curentului Imotor tensiunea pe RL să aibă
valoarea de 10V.

Page 5 of 7
 Seminar CIA
R3
v2
U1
R4
+
vo
R1 OUT
v1 0 RL
Vshunt - O PAMP 10k
Imotor R2
R s hunt 0

MG 1
0.1

1
V1
12V

2
M O TO R D C

Fig. 7.
Rezolvare
Circuitul amplificator de diferență trebuie să amplifice tensiunea Vshunt, căderea de tensiune pe Rshunt
determinată de curentul de funcționare al mototrului.
V s h unt =v 2−v 1
Tensiunea de ieșire vO se scrie aplicând superpoziția: vO=vO1+vO2, unde vO1 este valoarea lui vO
pentru v2=0, iar vO2 este valoarea lui vO pentru v1=0 și rezultă:

( )
R1
1+
R R2
vO = 2 v −v
R1 R3 2 1
1+
R4
Pentru a putea prelucra semnalul diferențial Vshunt, rezistențele amplificatorului diferențial trebuie să
respecte relația:
R1 R3
=
R2 R4
și atunci relația amplificării se scrie
R2 R2
vO = ( v2 −v 1 )= V s h unt
R1 R1
La valoarea maximă a curentului prin motor
V s h unt =I motor × Rs h unt =2,5 A × 0,1 Ω=0,25 V
R2 R2 10 V R
Din 10 V = × 0,25V ⇒ = =40, adică R2=40 × R1 sau R1= 2
R1 R1 0,25V 40
Folosind a doua relație și alegând pentru R2 valoarea standard de 100kΩ, rezultă pentru R1 valoarea
de 2,5kΩ. În seria E24 (±5%) această valoare se obține din 2,4kΩ+100Ω sau se face o selecție între
mai multe rezistențe de 2,4k. Se poate lucra cu rezistențe având toleranța de 1% din seria E96 unde
găsim valoarea de 2,49kΩ.

IMPORTANT: cele două rezistențe de 100k, precum și cele două de 2,5k trebuie selecționate cu
grijă pentru a avea valori cât mai apropiate. Altfel circuitul nu funcționează corect și se introduc
erori în determinarea tensiunii vO (abateri de la valoarea cerută).
Tabelul S03-1. Seria E24 (toleranță ±5%)
1.0 1.1 1.2 1.3 1.5 1.6 1.8 2.0 2.2 2.4 2.7 3.0
3.3 3.6 3.9 4.3 4.7 5.1 5.6 6.2 6.8 7.5 8.2 9.1

Tabelul S03-2. Seria E96 (toleranță ±1%)

100 102 105 107 110 113 115 118 121 124 127 130
133 137 140 143 147 150 154 158 162 165 169 174
178 182 187 191 196 200 205 210 215 221 226 232
237 243 249 255 261 267 274 280 287 294 301 309

Page 6 of 7
 Seminar CIA

316 324 332 340 348 357 365 374 383 392 402 412
422 432 442 453 464 475 487 499 511 523 536 549
562 576 590 604 619 634 649 665 681 698 715 732
750 768 787 806 825 845 866 887 909 931 953 976

Temă de casă
T1. (a) Determinați vN, vP și vO pentru circuitul din fig.T1. (b) Calculați valoarea rezistenței R5 conectată în paralel cu
sursa iS care determină înjumătățirea tensiunii de ieșire față de valoarea de la (a).

Fig. T1.
Indicații: iS=iR2+iR3
Componenta iR2 circulă prin R2 și R1 pentru că prin intrarea neinversoare nu circulă curent și pe traseul de masă se
întoarce la sursa de curent iS care a determinat-o.
Componenta iR3 trece prin R3, R4 pentru că prin intrarea inversoare nu circulă curent, AO, VEE și pe traseul de masă se
întoarce la sursa de curent iS care a determinat-o.
Din cauza scurtcircuitului virtual dintre intrările AO (vN=vP), pentru a găsi valoarea unuia dintre curenți se poate aplica
RDC.

R: (a) vP=vN=0,6V; vO=-1V; (b) 1,8kΩ

T2. (a) Determinați vN, vP și vO pentru circuitul din fig. T2. (b) Determinați valoarea rezistenței R5 conectată între
intrarea inversoare și masă care determină dublarea tensiunii vO de la (a).

Fig. T2.
R: (a) vP=vN=-1V; vO=-5V; (b) R5=11,11k

T3. (a) Folosind rezistențe standard de 5% în intervalul de kiloohmi, proiectați un circuit la care
vO=−100(4v1+3v2+2v3+v4). (b) Dacă v1=20mV, v2=−50mV și v4=100mV, găsiți v3 pentru vO=0V.

Page 7 of 7