Curs 3

Transfigurarea stea-triunghi.

Prin transfigurare se înţelege înlocuirea unei părţi dintr-un circuit cu o alta echivalentă,
astfel încât curentul şi tensiunea la bornele circuitului să nu se modifice.

1 1

R1
R12 R13
R2 R3
R23
2 3 2 3

Transfigurarea stea-triunghi.

Transfigurarea stea-triunghi presupune înlocuirea unui grup de rezistoare conectate în

stea printr-un grup echivalentde rezistoare conectate în triunghi, sau invers, ca în figura de
mai sus. Ca urmare a transfigurării stea-triunghi rezistoarele din circuit pot fi grupate în serie
sau în paralel, ca în exemplul de mai jos.
Condiţia de echivalenţă impune egalitatea rezistenţelor între perechile de noduri
omoloage. Se obţin astfel următoarele relaţii de transformare:

R12(R23 + R31 )
R1 + R2 = ,
R12 + R23 + R13
R (R + R12 )
R2 + R3 = 23 31 ,
R12 + R23 + R13
R (R + R23 )
R3 + R1 = 13 12 .
R12 + R23 + R13

Considerând cunoscute valorile rezistenţelor din gruparea stea R1, R2, R3, se pot determina în
mod unic valorile rezistenţelor din gruparea în triunghi:

1
 R1R2
R12 = R1 + R2 + ,
R3
R2 R3
R23 = R2 + R3 + ,
R1
R3 R1
R31 = R3 + R1 + .
R2

Similar, în cazul transfigurării inverse, de la triunghi la stea:

R12 R13
R1 = ;
R12 + R23 + R13
R12 R23
R2 = ;
R12 + R23 + R13
R23 R13
R3 = ;.
R12 + R23 + R13

Exemplu
În circuitul de mai jos se cere să se determine rezistența echivalentă a circuitului. Triunghiul
format între nodurile 1 2 3 se transformă în stea, între aceleași noduri. Rezistențele din steaua
echivalentă se obțin de forma:
R6=13 1
R12 R31 24 ⋅10
R1 = =
R12 + R23 + R31 24 + 10 + 20
R12=24 R13=10
R1 = 4,44Ω
R23=20
2 3
R23 R12 20 ⋅ 24
R2 = =
R12 + R23 + R31 24 + 10 + 20
R5=30 R4=50 R2 = 8,88Ω

4 R31 R23 10 ⋅ 20
R3 = =
R12 + R23 + R31 24 + 10 + 20
R3 = 3,7Ω
R6=13 1

R1
R2 R3
2 3
0

R5=30 R4=50

4 2
Ca urmare rezistențele din circuit pot fi grupate ca în figura următoare. Se obține:

38,88 ⋅ 53,7 2087,856

Rp = = = 22,55Ω
R1+R6 0 38,88 + 53,7 92,58
17,44
R2+R5 R3+R4 Re = 22,55 + 17,44 = 40Ω
38,88 53,7

Divizorul de tensiune

Divizorul de tensiune alături de divizorul de curent constituie două configurații des întâlnite
în circuitele electrice. În cazul în care este necesară o anumită valoare a tensiunii şi nu se
dispune de o sursă corespunzătoare se poate utiliza, în unele cazuri, un divizor de tensiune.
Acesta este alcătuit dintr-un grup de rezistoare conectate în serie. La bornele grupului se
aplică tensiunea U care se repartizează pe fiecare rezistor proporţional cu valoarea rezistenţei
acestuia.
Pentru început se consideră circuitul din figura alăturată.
U1 Se pune problema de a determina tensiunile U1 și U2,
I dacă se cunoaște tensiunea U și valorile rezistențelor R1 și
R1 R2.
U U2 R2 Conform legii lui Ohm:
U 1 = R1 ⋅ I
U
Divizor de tensiune. I=
R1 + R2
Se obține de aici valoarea tensiuniiU1 și similar a tensiunii U2:

R1 R2
U1 = U ⋅ ; U2 = U ⋅ ;
R1 + R2 R1 + R2

În caz general, pentru n rezistoare :

Considerând că divizorul de tensiune funcţionează în gol
I
(curentul de ieşire I0 este neglijabil), tensiunea la bornele unui
rezistorRk, se calculează cu expresia:
R1
U
U k = Rk I = Rk
U R1 + R2 + .....Rn .
R2
I0≈0

Rn U3
3
 Rk
Uk = U
∑ Rk

Într-un divizor de tensiune tensiunile se împart direct proporțional cu valorile rezistențelor.

Divizorul de curent
Este un circuit dual alcătuit tot dintr-un grup de rezistoare dar conectate în paralel.
Grupul este străbătut de curentul total I care se împarte prin fiecare rezistor proporţional cu
valoarea inversă a rezistenţei sale.
Să considerăm pentru început cazul a două rezistoare conectate
I în paralel. Se pune problema de a determina curenții prin cele
R1 R2
două rezistoare dacă se cunoaște curentul total I și valorile
U
U rezistențelor R1 și R2.
I1 I2 Conform legii lui Ohm:
U
I1 =
R1
R1 R2
U = I ⋅ Re = I
R1 + R2
în care Re este rezistența echivalentă a celor două rezistoare conectate în paralel.
Înlocuind expresia tensiunii U se obține:

R2 R1
I1 = I ; I2 = I
R1 + R2 R1 + R2

În caz general pentru n rezistoare conectate în paralel se obține:

I
I1 I2 In Ţinând cont de expresia rezistenţei echivalente a grupării în
paralel a rezistoarelor, curentul care străbate un rezistor, de
U
exemplu Rk, se calculează cu expresia:
R1 R2 Rn
U IR I 1
Divizor de curent. Ik = = e =
Rk Rk Rk 1 + 1 + ..... 1
R1 R2 Rn

.
I 1
Ik = .
1
Rk
∑R
n

4
Surse ideale şi surse reale

Sursele de energie electrică sunt elemente active de circuit care transformă energie
neelectrică (mecanică, chimică) în energie electrică. Ele sunt capabile să furnizeze constant
energia electrică necesară deplasării sarcinilor electrice. Sursele de energie din realitatea
fizică pot fi modelate cel mai adesea prin surse de tensiune, uneori prin surse de curent.
Sursa ideală de tensiune este un element activ de circuit care menţine între bornele sale
aceeași tensiune electrică (constantă sau variabilă în timp) indiferent de curentul debitat.
Mărimea care caracterizează o astfel de sursă este tensiunea electromotoare E. Tensiunea U
la bornele sursei, este totdeauna egală cu tensiunea electromotoare, indiferent de valoarea
curentului debitat de sursă:
U = E , ∀I .

U
I
E
E
U R

Sursa de tensiune ideală. Caracteristica externă

În figura de mai sus este reprezentat modul în care variază tensiunea la bornele unei surse
de tensiune, U, în funcție de curentul I prin consumatorul de rezistență R, respectiv
caracteristica U= f(I) pentru o sursă ideală. După cum se observă tensiunea rămâne constantă
indiferent de curentul debitat.
În realitate orice sursă este caracterizată de o anumita rezistență la trecerea curentului
electric (internă). Astfel sursa reală de tensiune este un element activ de circuit alcătuit
dintr-o sursă ideală în serie cu un rezistor (intern) r, ca în figura următoare:

U
I r a
E
E b
U R

a - caracteristica sursei ideale de tensiune;

Sursa de tensiune reală.
b - caracteristica sursei reale.

5
 Mărimile care caracterizează sursa reală sunt tensiunea electromotoare E şi rezistenţa
internă r. Conform legii lui Ohm:
U = E − rI

Datorită existenței rezistenței interne tensiunea la bornele sursei U, diferă de tensiunea

electromotoare cu valoarea ∆U = rI în funcţie de curentul debitat de sursă:

– Dacă sursa debitează curent în exterior (I > 0) atunci tensiunea la bornele sursei este
ușor mai mica decât tensiunea electromotoare U<E. În figura de mai sus este reprezentat
modul în care variază tensiunea la bornele sursei în funcție de curentul prin consumator,
respectiv caracteristica U= f(I) pentru sursa reală.
–Dacă sursa se încarcă, devine consumator de energie electrică, curentul are sens opus,
I< 0 și U>E.
La funcţionarea în gol (I = 0) tensiunea de la borne este egală cu tensiunea
electromotoare U = E. De altfel aceasta este o situaţie care permite determinarea comodă în
practică a tensiunii electromotoare, prin măsurarea tensiunii la bornele sursei în gol.
O sursă reală de tensiune este cu atât mai performantă cu cât comportarea sa se apropie
de cea a unei surse ideale, adică valoarea tensiunii la borne U se apropie de cea a t.e.m. E.
Pentru aceasta este necesar ca rezistenţa internă să aibă o valoare cât mai redusă. Astfel
variaţia de tensiune ∆U este mică şi poate fi neglijată.

Sursa ideală de curent este un element activ de circuit capabil să menţină prin ramura în
care este plasat un același curent independent de tensiunea la borne. Mărimea care
caracterizează sursa ideală este curentul sursei J. Curentul debitat I, este totdeauna egal cu J,
indiferent de valoarea tensiunii la bornele sursei:

I=J , ∀U .

I U

J
U R

I
J
Sursa de curent ideală. Caracteristica U=f(I)

Sursa reală de curent este un element activ de circuit alcătuit dintr-o sursă ideală de
curent în paralel cu rezistor (intern). Mărimile care caracterizează sursa reală sunt curentul
6
 sursei J şi rezistenţa internă r.
Conform teoremei I a lui Kirchhoff:
I = J −U / r

Curentul debitat I, diferă de curentul sursei J cu o valoare ∆I = U / r funcţie de valoarea

tensiunii la bornele sursei:

I U
a
J r R b
U

I
J
a – caracteristica sursei ideale ;
Sursa de curent reală. b - caracteristica sursei reale.

O sursă reală de curent este cu atât mai performantă cu cât comportarea sa se apropie de
cea a unei surse ideale, respectiv curentul I se apropie de J. Pentru aceasta rezistenţa sa
internă trebuie să aibă o valoare cât mai ridicată, astfel ca variaţia de curent ∆I să fie
suficient de mică, pentru a putea fi neglijată.

Legarea surselor.
În cazul în care se doreşte realizarea unor surse de tensiuni sau puteri mai mari se pot
conecta mai multe surse în serie sau în paralel.
a. Legarea surselor în serie
Se consideră n surse reale de tensiune cu tensiunile electromotoare E1, E2,.....En având
rezistențele interne r1, r2,.....rn conectate în serie. Gruparea este echivalentă cu o singură
sursă cu t.e.m. Ee și rezistența internă re. Echivalența se bazează pe condiția de egalitate a
tensiunilor la borne U și a curentului debitat I.

Ek, rk re I

1 2 n Ee U
I
U

Se obține:
Ee = ∑ Ek ; re = ∑ rk
k k

7
 b. Legarea surselor în paralel
Se consideră n surse reale de tensiune cu tensiunile electromotoare E1, E2,.....En având
rezistențele interne r1, r2,.....rn conectate în paralel ca in figura de mai jos. Gruparea este
echivalentă cu o singură sursă cu t.e.m. Ee și rezistența internă re. Și în acest caz echivalența
se bazează pe condiția de egalitate a tensiunilor la borne U și a curentului debitat I.

Ek, rk I
1 re
Ee
2 U R

n U
R I

Rezistoarele respectă regula de legare în paralel a rezistoarelor:

1 1
re = =
ge ∑ gk

Se obține:
Ek
1
∑r
re = ; Ee = k
1 1
∑r ∑r
k k

Observație:
– se pot lega în serie surse (ideale sau reale) cu tensiuni electromotoare diferite;
– se pot lega în paralel doar surse ideale cu aceeaşi tensiune electromotoare.

Surse independente și surse comandate

Sursele electrice, atât de tensiune cât și de curent, pot fi independente sau comandate
(controlate, dependente).
În cazul în care valoarea tensiunii electromotoare a unei surse de tensiune este unic
determinată doar de caracteristici specifice sursei fără să depindă de alte mărimi din circuit
sursa se numește sursă independentă.
Dacă valoarea tensiunii electromotoare depinde printr-o anumită regulă (relație) de

8
 alte mărimi din circuit sursa se numește comandată (dependentă,
A
controlată).
Funcție de natura mărimii ce comandă valoarea tensiunii U
E +
electromotoare sursele de tensiune comandate pot fi: –

- surse de tensiune comandată în tensiune - STCT;

B
- surse de tensiune comandată în curent - STCC
sursa de tensiune
comandată
Exemplu:

a
I
STCT
Uab +
E1=20V –
E2=5Uab

Sursa E2 este o sursă de tensiune comandată prin tensiunea dintre nodurile a-b. Astfel
t.e.m. E2 depinde de valoarea tensiunii Uab și poate varia odată cu aceasta.

În cazul în care valoarea curentului unei surse de curent este unic determinată doar de
caracteristici specifice sursei fără să depindă de alte mărimi din circuit sursa se numește
sursă independentă.
Dacă valoarea curentului sursei depinde printr-o anumită A

regulă (relație) de alte mărimi din circuit sursa se numește I

comandată (dependentă, controlată). J U

Funcție de natura mărimii ce comandă valoarea curentului sursei

sursele de curent comandate pot fi: B
- surse de curent comandată în tensiune - SCCT; sursa de curent
comandată
- surse de curent comandată în curent - SCCC

Transformarea surselor
În multe cazuri analiza circuitelor se poate simplifica prin transformarea surselor de
tensiune în surse de curent și invers.
O sursă de tensiune în serie cu un rezistor de rezistență R este echivalentă cu o sursă de
curent în paralel cu un rezistor de aceeași rezistență R.

9
 R I I
J
E U Rs U Rs
R

Cele două circuite sunt echivalente cu condiția să aibă aceeași relație tensiune-curent la
borne, adică pentru același curent se obține aceeași tensiune la borne. De aici se obține relația de
transformare:
E = RJ;
Transformarea surselor se aplică și surselor comandate:
O sursa de tensiune comandată, în serie cu un rezistor de rezistență R poate fi transformată
într-o sursă de curent controlată, în paralel cu un rezistor de aceeași rezistență (sau invers).

R I I
J
E U Rs U Rs
R

Exemplu:
Să se determine tensiunea Ux din următorul circuit.
R1 R2

E1=12V 6Ω 3Ω
R3 Ux
8Ω
E2=12V

Se transformă sursele de tensiune în surse de curent

J1=2A R3
R1 R2
6Ω 8Ω Ux 3Ω
J2=4A

B
Circuitul obținut poate fi ușor simplificat. Astfel cele trei rezistoare în paralel se
înlocuiesc cu un singur rezistor cu rezistența echivalentă Re. Cele două surse de curent se
înlocuiesc cu una singură, echivalentă, care, conform teoremei I a lui Kirchhoff are curentul Je.

10
 1 1 1 1 A
= + +
Re 6 8 3
Je
24
Re = = 1,6Ω Ux
15 Re
Je= J2 - J1 = 2A
B
Se obține: U x = J e Re = 2 ⋅ 1,6 = 3,2V

11