Seminar CIA

Seminarul 5
Circuite cu reacție negativă rezistivă – partea I
Breviar teoretic
vO =−R [ 1/ ( 1+ 1/T ) ] i S
 iS - sursă ideală de curent (RS)
 a T =a ε b=(−aR ) (−1/ R )=a
a ε=−aR
−1
b=
R
Ar =vO /i S=( 1/b ) [ 1/ ( 1+1/T ) ]=−R [ 1 / ( 1+1/ T ) ]
vO a =
→∞
−R i S
Convertor I-V vO =−R [ 1/ ( 1+ 1/T ) ] i S
 iS - sursă reală de curent (RS finită) T =a ε b=(−a R S‖R ) × (−1/ R )=a/ ( 1+ R/ R S )
 a finită a ε=−a ( RS‖R )
−1
b=
R
Ar =vO /i S=( 1/b ) [ 1/ ( 1+1/T ) ]=−R [ 1 / ( 1+1/ T ) ]
1
vO ¿a= −R iS
finit
¿ R finit
S
1+ [ ( 1+ R/ RS ) /a ]
vI
Cu sarcina flotantă i O=
R
Conformitatea tensiunii:
(a) (VOL-vI)<vL<(VOH-vI) sau |v L|≤ V sat −v I
(b) VOL<vL<VOH sau |v L|≤ V sat
Vsat este depărtat cu 2V de tensiunile de alimentare, deci pentru
Valim=±15V  Vsat=±13V

Convertoare V-
I Sursa de curent HOWLAND
i O= A v I −
( )
1
v
Ro L
R2
Ro =
R2 R 4
−
R1 R3
vI R4 R2
i O= dac ă Ro → ∞ c â nd =
R1 R3 R1
Conformitatea tensiunii
R1
|v L|≤ R V sat
1+ R 2
Amplificatoare cu sarcina flotantă 1
de curent i O= A i I − v L R = A iI
Ro →∞ o

R
A=1+ 2
R1

cu sarcina la masă 1
i O= A i I − v
Ro L
−R 2
A=
R1

Page 1 of 8
 Seminar CIA

−R 1
Ro = R
R2 S

P1. (a) Folosind două AO, proiectați un convertor I-V care acceptă două surse de intrare iS1 și iS2,
ambele având sensul de la masă spre circuit și având rezistențele interne Rs1 și Rs2 și la ieșirea
căruia, pentru a→∞, se obține o tensiune având expresia vO=A1iS1-A2iS2, unde A1=A2=(10V/mA). (b)
Cum sunt afectate A1 și A2 dacă Rs1=Rs2=30kΩ și AO au a=103V/V?

Rezolvare:
(a) Schema circuitului care satisface cerințele din enunțul problemei are aspectul din fig. 1
R1

10k
- AO1 R3 R2
iS 1 v O1
R S1 OU T
10k 1 0k
30k
+
- AO2
0 0 0 iS 2 vO
R S2 OUT
30k
+

0 0 0

Fig. 1.
Circuitul este alcătuit din convertorul I-V, realizat cu AO1 și circuitul sumator din jurul lui AO2,
una din intrări acționând ca un convertor I-V.
Sensibilitatea ambelor convertoare I-V este 10mA/V, de unde rezultă
10 V
R1=R 2= =10 k Ω
1 mA
Semnalul de la ieșirea primului AO este doar inversat. Pentru ca AO2 să realizeze această inversare,
se impune
R3=R 2=10 k Ω
Dacă se consideră că RS1=RS2,

}
−R 2 −R2
¿ vO= v −R 2 i S 2
R3 O1 ⇒ v O=
R3
( −R1 i S 1) −R2 iS 2
¿ v O1=−R 1 i S 1
Prin identificare cu relația din enunț și ținând seama că R2=R3, rezultă

}
R2
¿ A 1=R1 V
R 3 ⇒ A 1= A2=10 mA
¿ A2 =R 2
Dacă
10 V
R1=R 2= =10 kΩ
1 mA
și
R3=R 2=10 kΩ
Relația tensiunii de ieșire devine
vO =10 k ( i S 1−i S 2 )

Page 2 of 8
 Seminar CIA

(b) În cazul în care RS1=RS2=30kΩ, deci valori finite, iar amplificarea în buclă deschisă a AO, a, are
și ea valoare finită, a=103V/V, conform breviarului teoretic și anexei S05-1
1
vO 1=−R1 i S 1 =−9,987 k ×i S 1
1
1+
a b1
unde
RS 1 30 k
b 1= = =0,75
R1 + R S 1 40 k
Factorul de reacție al circuitului realizat cu AO2 este
RS 2 ∨¿ R 3 7,5 k
b 2= = =0 , 428
R 2+ R S 2∨¿ R3 17,5 k

Expresia tensiunii de ieșire devine

[ ( ) ]
−R2 1 1
vO = −R1 i S 1 −R2 i S 2
R3 1 1
1+ 1+
a b1 a b2
A1 se scrie
R2 1 1 10 k
A 1= × R 1 × × = × 10 k ×0,9987 × 0,9977=10 k × 0,996=9,96 k
R3 1 1 10 k
1+ 1+
a b1 a b2
A2 se scrie
1
A2=R 2 × =10 k × 0,9977=9,977 k
1
1+
a b2

P2. Proiectați un convertor I-V capabil să convertească un curent de intrare având variația de la
4mA la 20mA într-o tensiune de ieșire cu variația de la 0V la 8V. Sensul curentului la sursa de
intrare este de la masă spre circuit, iar alimentarea circuitului este de ±10V, tensiune stabilizată.

Rezolvare:
Schema circuitului care îndeplinește această cerință este alcătuită dintr-un convertor I-V, ,
implementat cu AO1, la care s-a adăugat un decalaj controlat și un repetor inversor realizat cu AO2
(fig. 2).
iR
R

iI
4 99
v N =0
- AO1 R2 R3
iI v O1
4...20m A iR1 OUT
10k 10k
+
0 R1 - AO2
2.4 9k 0 vO
OUT

VEE +
10V
0
0

Fig. 2.
Decalajul controlat s-a adăugat pentru că vO1 trebuie să fie egal cu 0V atunci când curentul iI are
4mA.
Raționamentul este următorul: vO1=-RiR și este egal cu 0V dacă iR=0. Asta înseamnă că pentru
iI=4mA, acest curent trebuie să curgă pe altundeva și anume prin R1 spre sursa negativă de

Page 3 of 8
 Seminar CIA

alimentare, VEE. Sursa negativă, VEE ca și cea pozitivă de altfel, VCC, trebuie să fie stabilizată ca prin
introducerea rezistenței R1 să se obțină un curent cu valoarea de 4mA.
Sensul curentului de intrare, iI impune pentru iR un astfel de sens încât totdeauna vO10 (în afară de
cazul în care iR=0). Deoarece vO1 este mereu o tensiune negativă, iar variația tensiunii de la ieșirea
circuitului trebuie să fie pozitivă conform enunțului problemei, s-a introdus repetorul inversor
realizat cu AO 2 și două rezistențe, R2 și R3, egale între ele și egale cu 10kΩ (limita inferioară a
domeniului de rezistențe recomandat din circuitele cu AO).
Teorema întâi Kirchhoff, aplicată în nodul corespunzător intrării inversoare se scrie
i I =i R +i R ⇒ i R=i I −i R
1 1

vO 1=−R i R =−R ( i I −i R )=−R i I −

1 (0−V EE
R1 ) [
=−R i I −
0−(−10V )
R1 ]
 pentru iI=4mA, vO1=0 și rezultă
10 V 10V
0=4 mA− ⇒ R1 = =2,5 k Ω
R1 4 mA
 pentru iI=20mA, vO1=-8V și rezultă

(
−8=−R 20 mA −
10V
R1 )
=−R ( 20 mA−4 mA ) ⇒ R=
8V
16 mA
=0,5 k Ω

Relația tensiunii de ieșire, vO este

−R3 −R 3 10 k
vO =
R2
vO 1=
R2 [−R ( i I −i R ) ]=
1
10 k
× 0,5 k × ( i I −4 mA )=0,5 k ( i I −4 mA )
Se aleg rezistențe cu toleranța de 1%, conform valorilor standard din tabelul S05-1.

Ce este bucla de curent de 4…20mA?

În controlul proceselor industriale, buclele de curent analogice de 4–20 mA sunt utilizate în mod
obișnuit pentru transmiterea semnalelor electronice, cele două valori de 4mA și 20 mA reprezentând
0–100% din domeniul de măsurare sau de control. Aceste bucle sunt utilizate atât pentru
transmiterea semnalelor de la senzori la dispozitivele de prelucrare și control, cât și pentru
transmiterea semnalelor de control către elementele de execuție din cadrul proceselor.
Utilizarea curentului ca purtător al informaţiei asigură un grad de imunitate la zgomote, deoarece
informaţia este recepţionată neafectată de căderile de tensiune pe linie, de efectele de termocuplu
(sau efectul Seebeck. Acest efect a fost descoperit în 1821 şi descrie apariţia unei tensiuni electrice care este indusă de
un gradient de temperatură atunci când două materiale sunt sudate ), de rezistenţele de contact sau de tensiunile
induse în firele de legătură. În acelaşi timp, offset-ul de 4 mA, permite detecţia unei întreruperi,
deoarece valoarea logică 0 a mărimii de măsurat este 4mA și nu 0mA care arată întreruperea buclei.

P3. Proiectați un convertor V-I cu sarcina la masă care transformă o intrare care variază între 0V și
10V într-o ieșire care se modifică între 4 mA și 20 mA. Circuitul este alimentat din 2 surse
stabilizate de ±15V.

Rezolvare:
Schema circuitului care îndeplinește această cerință are forma din fig. 3 și este alcătuită dintr-un
convertor V-I cu sarcina la masă, realizat cu AO1 și prevăzut cu un decalaj (offset) controlat
deoarece iO≠0 atunci când vI=0, tensiunea de offset, vX, fiind obținută cu AO2.

Page 4 of 8
 Seminar CIA

R5
+ AO2 R3 R4
10k vX vN
VEE
15V R6 OUT
625 625
2k
- iR4
- AO1
0 0 vO
OU T

iR1 + iR2
R1 R2
vP
625 625
iO

vI RL
DC = 0 100

0 0

Fig. 3.
Determinăm expresia curentului iO atunci când există acest offset controlat și țineam seama în
calcule de scurtcircuitul virtual dintre intrările AO. Astfel
v N =v P=i O RL
Teorema I Kirchhoff, aplicată în intrarea neinversoare a AO1, se scrie
i O=i R +i R
1 2

unde
v −v
iR = I P
1
R1
v O−v P
iR =
2
R2
Curentul iR4 circulă atât prin R4 cât și prin R3 și rezultă
v −v v −v
iR = O N = N X
4
R4 R3
și se poate rescrie sub forma
v O −v P v P −v X
iR = =
4
R4 R3
Revenind la relația lui iO și considerând rezistențele egale, R4=R3=R2=R1, se poate scrie
v −v v −v v + v −2 v P
i O= I P + O P = I O
R1 R1 R1
Din relația lui iR4, rescrisă
v O −v P v P −v X
= ⇒ v O =2 v P−v X
R1 R1
și astfel se ajunge la relația curentului iO având forma
v I +2 v P−v X −2 v P v I −v X
i O= =
R1 R1
 pentru vI=0  iO=4mA și înlocuind în relația curentului se obține
0−v X
4 mA= ⇒ v X =−R 1 × 4 mA
R1
 pentru vI=10V  iO=20mA și înlocuind în relația curentului se obține
10−v X 10−(−R1 ×4 mA ) 10 V 10 V
20 mA = = ⇒ R 1= = =0,625 k Ω
R1 R1 20 mA−4 mA 16 mA
Prin înlocuirea lui R1, rezultă pentru tensiunea de offset
v X =−0,625 k Ω× 4 mA =−2,5 V

Page 5 of 8
 Seminar CIA

Tensiunea vX se obține prin divizarea tensiunii negative de alimentare, VEE, cu ajutorul rezistențelor
R5 și R6. Pentru a obține această tensiune de -2,5V de valoare precisă, în enunțul problemei s-a cerut
ca sursele de alimentare să fie stabilizate.
AO2 are rol de tampon între divizorul de tensiune și montaj, adică rezistență de intrare foarte mare
(intrare pe intrarea neinversoare) și rezistență de ieșire foarte mică (ca la un amplificator aproape
ideal de tensiune). Cu AO2 s-a implementat un repetor de tensiune.
Pentru dimensionarea rezistențelor R5 și R6, se aplică regula divizorului de tensiune din VEE și
rezultă
R6
vX= V
R5 +R6 EE
sau
R6
−2,5 V ¿ (−15V ) ⇒ R5 =5 R 6
R5 + R6
Se alege pentru R6 valoarea standard de 2kΩ și rezultă R5=10kΩ, conform tabelului S05-1.
Tot din tabelul S05-1, se poate alege pentru R1 fie valoarea de 619Ω, fie cea de 634Ω.
 pentru R1=619Ω  iO=4,039mA…20,19mA
 pentru R1=634Ω  iO=3,943mA…19,72mA
conform rezultatelor obținute prin simulare SPICE.

P4. Fie amplificatorul de curent din fig. 4. Dacă se consideră Rs și Ro  , determinați amplificarea
circuitului.

Fig. 4.

Rezolvare:
Aplicând T I K, curentul de ieșire se scrie
i O=i R +i R
1 2

Dacă Rs  , atunci iS va circula integral prin R2 și se poate scrie

v −v
i S =i R = P L
2
R2
Curentul prin R1 este
v −v
iR = O L
1
R1
Datorită scurtcircuitului virtual dintre intrările AO
v N =v P
iar, datorită scurtcircuitului (firului) dintre ieșirea AO și intrarea inversoare,
v N =v O
și curentul de ieșire se exprimă sub forma

}
v −v v −v
¿ i O= O L + O L
R1 ( )
R2 ⇒ iO =i S 1+ R
¿ v O−v L =R2 i S
R2
1

De unde amplificarea circuitului este

R2
A=1+
R1

Page 6 of 8
 Seminar CIA

Tabelul S05-1.
100 102 105 107 110 113 115 118 121 124 127 130
133 137 140 143 147 150 154 158 162 165 169 174
178 182 187 191 196 200 205 210 215 221 226 232
237 243 249 255 261 267 274 280 287 294 301 309
316 324 332 340 348 357 365 374 383 392 402 412
422 432 442 453 464 475 487 499 511 523 536 549
562 576 590 604 619 634 649 665 681 698 715 732
750 768 787 806 825 845 866 887 909 931 953 976

Temă de casă
Tc1. Determinați expresia tensiunii de la ieșirea circuitului din fig. Tc1:

Fig. Tc1.
Indicație: se ține seama că v N 1=v P 1 =v N 2=v P 2=0 (scurt circuit virtual între intrările AO)

Anexa S05-1
Determinarea factorului de reacție “b”
 Se pasivizează intrarea/intrările circuitului;
 Se elimină AO (AO desenat cu linie punctată);
 Se păstrează efectele de încărcare la bornele AO (adică elementele de circuit care determină efectele de
încărcare şi anume rd și ro);
 La ieșire se conectează o sursă de test, Vtest;
 Se aplică RDT în nodurile A şi B.
A. Determinarea factorului de reacție “b” pentru circuitul care NU conține rezistoarele Rp și RL
B
R1 R2

0
-
ro
vD rd A
+ V tes t

0 0

R 2+ R 1‖r d 1
vA = ⋅V test = ⋅V test
r o + R2 + R1‖r d ro
1+
R 2+ R 1‖r d
R 1‖r d 1
v B= ⋅v A = ⋅ v A=−v D
R1‖r d + R 2 R2
1+
R1‖r d

Page 7 of 8
 Seminar CIA

−v D 1 1
b= = ⋅
V test R2 ro
1+ 1+
R1‖r d R 1‖r d + R2
Observaţii:
1. rd →  şi rezultă R1||rdR1;
2. ro=0 şi rezultă că fracţia a 2-a este egală cu 1;
Se obţine expresia lui “b” din circuitele cu AO ideal şi anume:
R1
b=
R 1+ R 2

B. Determinarea factorului de reacție “b” pentru circuitul care conține și rezistoarele R p și RL

Rp reprezintă rezistenţa de compensare a efectului curenţilor de polarizare a intrărilor AO iar R L este rezistenţa de
sarcină:

B
R1 R2

0
-
ro
vD rd A
+ V tes t

RL

Rp
0 0
0

vA=
‖[
R L R2 + R1‖( r d + R p ) ]
⋅ V test
‖[
r o + R L R2+ R 1‖( r d + R p ) ]
R 1‖( r d + R p )
v B= ⋅ vA
R2 + R1‖( r d + R p )
rd
−v D = ⋅v
r d+ Rp B
−v D
b=
V test

−v D =
rd
⋅
R 1‖( r d + R p )
⋅
‖[
R L R2 + R1‖( r d + R p )
⋅ V test
]
r d + R p R2 + R1‖( r d + R p ) r + R R + R ‖( r + R )
o L 2 1 d ‖[
p ]
și se obține
1 1 1
b= ⋅ ⋅
Rp R2 ro
1+ 1+ 1+
rd R1‖( r d + R p ) ‖[
R L R 2+ R 1‖( r d + R p ) ]
Din nou se observă că pentru AO ideal rezultă b=R1/(R1+R2)

Page 8 of 8