Cântecul pe el mi-l spune

Pâinea albă sau neagră a cântecului și vinul său amar sau dulce, se află astăzi pe masa,
pe iarba sau piatra care ține loc de masă a orișicărui om. Grație creatorilor ce cu flacăra
magică a inimii lor știu să îmblânzească vremea supramotorizată , se apropie om de om, neam
de neam, popor de popor. Doga este unul dintre ei. Am văzut acasă la el clituri de scrisori,
grele de aurul recunoștinței înfometaților și însetaților de cântec, de atâtea așezări omenești,
scrisori care, păstrate în loc de bani, ar putea hrăni sufletul artistului o viață întreagă.

În cântecul lui Doga se poate trăi și visa. Trăi din plin și visa spre mai bine. În cântecul
său nu te poți plictisi, nici dispera.

Spunea cineva atât de exact că-n limba sa maternă este omul acasă. Acasă ne simțim și
în cântecul lui Doga, în cel izvorât din cele mai adânci straturi ale melosului nostru popular.
Ceea ce a făptuit Druță în literatură, Sulac în cântecul popular, Curbet în dans, Blajinu în
limpezirea glasului de taraf, Grecu în zugrăvirea pe pânză a porților noastre, Lotreanu în regia
cinematografică, Mihai Cimpoi în gândirea critică, a făptuit Doga în cântec, mai ales în cel
adresat inimilor tinere. Eugen Doga trece ușor prin creația populară, ca un copil desculț prin
roua dimineții. Cântecele sale deprind ritmul melodios de la murmurul izvorului, de la
doinirea pomilor, primăvara, de la căderea frunzelor toamna, pentru că frunzele de la noi
cântă chiar și atunci când se desprind de ramuri.

Ca mirosul de brad în aerul munților, Doga s-a topit în cântec. Nu el își spune azi
cântecul, ci cântecul pe care el mi-l spune.

Grigore Vieru

Frumusețea și tristețea Pământului

De compozitorul Eugen Doga mă leagă o veche prietenie de creație. În muzica sa mă

atrage seva pământului, autenticitatea, spontaneitatea și plenitudinea sentimentelor. Râvna de
armonie, de frumos. Aidoma unei scoici de mare, păstrează ecoul trecutului și-l împărtășește
admirabil în sonorități contemporane. Posibil să ne fi apropiat aspirația firească a
moldoveanului pentru frumos și gândirea poetică. Acestea ne vin din copilărie – duioșia și
blândețea , tentația imensității, a universului infinit. Din fragedă vârstă, bunicile și buneii ne
deprind să iubim fiarele, să comunicăm cu stelele, cu vântul și ierburile. Acest univers de
basm a fost pentru noi unicul, autenticul. Mai târziu, încătușat de rațiunile existenței, omul
uită toate acestea. Artistul adevărat e cel ce păstrează senzațiile și imaginile neprihănite ale
copilăriei pure și le transmite altora prin creația sa. Așa este și Eugen Doga. Cercetător
neogoit al muzicii populare, el îmbină uimitor temelia folclorică cu tehnica polifonică, cu
orchestrația plină de colorit.

Lăutarii și Șatra reprezintă rodul muncii noastre cu semnificație dublă – de

investigație și de creație. Eu aș numi Șatra aliaj de patimi, imagine și muzică. Spiritul filmului
este determinat de imaginile sonore... Zeci și sute de întâlniri, de audiții... Asemeni
arheologilor, adunam cioburile minunatei amfore antice, folclorul țigănesc. Sub punerile
aprigului și de rău augur specific țigănesc, sub obrocul mediului ocazional, noi descopeream
prețioasele fărâme pe Volga și pe Tisa, la poalele Carpaților, în Siberia și Caucaz. Am avut
fericirea să dăm peste oameni nepereche, ce păstrau în sufletele lor, cu sfințenie, cântece
bătrânești – istoria vie a poporului țigan... În film se produc și formații simfonice de amploare,
capelă corală, grupe de chitariști. Pânza muzicală arhi-complexă, caleidoscopică prin structura
și pitorescul său, e străbătută de o respirație unică.

Muzica lui Eugen Doga la filmul Șatra este ca un monolit și în același timp biografică.
Tema drumului și tema dragostei evoluează în plan multiplu. Găsim aici lirismul și grotescul:
imaginea folclorică concretă se transfigurează, trecând într-o generalizare epică.

Aș spune că muzica la filmul nostru este un cântec de leagăn pentru frumusețea și

tristețea Pământului. Universul sonor creat de Eugen Doga seamănă cu el însuși: iradiază
căldură și lumină.

Emil Loteanu

Mihai Cimpoi, critic și istoric literar, eminescolog, academician, Chișinău: „Eugeniu

Doga este, indiscutabil, unul dintre cei mai mari compozitori români. El a cuprins în opera lui
complexă întreaga muzică românească, a topit-o în felul lui, în stilul lui și ne-a dăruit-o mai
șlefuită, mai sclipitoare și mai înălțătoare. Ca oricare dintre oamenii noștri de cultură, Eugen
Doga a ajuns la Eminescu. Noi toți ajungem la Eminescu, el este proba de foc, pe care, iată, a
trecut-o și Eugen Doga, cu mijloacele lui. Eu îl simt pe Eminescu în muzica lui Doga. Printr-o
muzică inteligentă, care e dincolo de mode și experimente, Eugen Doga se situează pe un fir
al continuității clasice, folclorice, culte, care ajunge la inimile tuturor oamenilor.”

Vladimir Curbet, etnograf, coregraf, conducătorul Ansamblului Nașional Academic de

Stat de Dansuri Populare Joc Chișinău: „Doga a fost și va rămâne un fenomen. Muzica lui,
indiferent pentru ce popor a fost scrisă, este marcată de splendoarea folclorului nostru
românesc. Nu pot să-l compar cu nimeni, pentru că el s-a ridicat deasupra tuturor.”

Maria Bieșu, soprană, primadona Operei Naționale, (apreciată ca „cea mai bună Cio-
Cio-San din lume”), Chișinău: „De Eugen Doga mă leagă o viață de om, dacă se poate spune
așa. Colaborăm încă din anii în care eram studenți la Conservator. Am avut onoarea să cânt
primele lui „respirații sonore”, cântecele de o rară frumusețe Bună dimineața și Floare dalbă
de livadă. Au urmat apoi noi și noi flori muzicale, care au răsărit în grădina acestui foarte
talentat compozitor. M-aș referi aici la câteva creații ale lui Doga, care s-au bucurat de un
succes fulminant: romanțele eminesciene de o rară candoare Ochiul tău iubit și O, rămâi. De
asemenea Recviemul. Consider că statut de capodopere universale au baletul Luceafărul și
valsul din filmul lui Emil Loteanu Dulcea și tandra mea fiară. Muzica lui Doga seamănă cu
sufletul lui. El scrie cu inima, cu dragoste de public, de aceea, probabil, a și devenit foarte
popular, creator al unei opere muzicale care nu se aseamănă cu creația nimănui... Muzica lui
Doga rămâne și va rămâne, fiindcă muzica lui este asemenea zborului de pasăre, este o creație
autentică, este ca aerul pe care-l respirăm... Fericit este poporul care naște talente ca Eugen
Doga!”

Nicolae Dabija: Dacă ar fi ascultat muzica Maestrului Eugen Doga, Creatorul ar fi

deschis Sfânta Scriptură astfel: „La început a fost Muzica... și nu Cuvântul...”. Arta domniei
sale – riposta dată zeilor.